Lumina crestinului, nr. 2/2014

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXV februarie 2014, nr. 2 (290) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº, Andrei Stolnicu Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Pe copertã: Ep. Anton Durcovici dupã sfânta Liturghie de consacrare (Bucureºti, 5 aprilie 1948) Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Informaþii despre abonamente: sr. Liduina-Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia universalã Pentru ca sã fie promovatã o dezvoltare economicã autenticã, respectuoasã faþã de demnitatea tuturor oamenilor ºi a tuturor popoarelor.

Intenþia pentru evanghelizare Pentru ca toþi creºtinii de diferite confesiuni sã poatã merge spre unitatea voitã de Cristos.

Hai, vino, urcã! ceste cuvinte ale papei Francisc, adresate preotului arA gentinian Fabián Báez, prezent în Piaþa „Sfântul Petru”, cu ocazia audienþei generale de miercuri, 8 ianuarie, recunoscut de papã în timp ce fãcea turul de contact cu mulþimea, invitat sã se urce în papamobil, precum ºi îmbrãþiºarea pe care i-o dã papa, toate acestea au fãcut, graþie mass-media, înconjurul lumii. Încã un gest al carismaticului papã, pe lângã multe altele fãcute ºi înregistrate în decursul celor zece luni de pontificat.

Gestul fãcut faþã de preotul argentinian ºi mai cu seamã cuvintele invitaþiei depãºesc mult graniþele unui fapt divers. Am putea spune cã ele cuprind un mesianism exprimat de profetul Isaia (Is 61,1-2) ºi însuºit de Isus în sinagoga din Nazaret (Lc 4,18-19a): „Duhul Domnului este asupra mea; pentru aceasta m-a uns sã duc sãracilor vestea cea bunã; m-a trimis sã proclam celor închiºi eliberarea ºi celor orbi recãpãtarea vederii, sã redau celor asupriþi libertatea; sã vestesc un an de îndurare al

Domnului”. Papa Francisc ºi-a însuºit exemplar lecþia datã de Isus, de a fi blând ºi smerit cu inima. Hai, vino, urcã! este invitaþia permanentã pe care papa o face creºtinilor ºi tuturor oamenilor, în numele Dumnezeului adevãrat care ne vrea sfinþi aºa cum el este sfânt. Într-un mod asemãnãtor se adresa episcopul nostru, Anton Durcovici, în prima sa scrisoare pastoralã, din 14 aprilie 1948, enoriaºilor sãi: „Fiþi tari, fiþi statornici în credinþã, iubiþi fraþi în Cristos! Închinaþi-vã sincer Domnului Dumnezeului pãrinþilor voºtri, aºa cum vã învaþã sfânta Bisericã, Maica noastrã!”

Aceste îndemnuri ale episcopului de Iaºi, în contextul instaurãrii în þarã a regimului comunist ateu, au ecou deosebit în sufletele noastre, acum când ne pregãtim intens pentru evenimentul istoric al beatificãrii, la Iaºi, în ziua de 17 mai.

Doamne, ajutã-ne, cu harul tãu, sã propãºim, zi de zi, în viaþa noastrã sufleteascã, pentru a urca, la sfârºitul încercãrilor, în fericirea ta veºnicã!

Mesaj terezian

Umilinþa ºi încrederea Terezei „Am observat de foarte multe ori cã Isus nu vrea sã-mi facã provizii, ci mã hrãneºte de fiecare datã cu o hranã nouã pe care o aflu în mine fãrã sã ºtiu cum mi-a venit. Cred pur ºi simplu cã este Isus însuºi, ascuns în adâncul sãrmanei mele inimi, binevoind sã acþioneze în mine, sugerându-mi tot ceea ce trebuie sã fac în clipa prezentã” (Ms. A,76v).

P.A.D.

Mesaj pentru Ziua Persoanelor Consacrate

„Viaþa consacratã este o profeþie” (papa Francisc)

Viaþa consacratã ºi nevoile societãþii de azi Dragi fraþi ºi surori în Cristos, una februarie a fiecãrui an ne prezintã douã zile speciale pentru viaþa Bisericii: Ziua Vieþii Consacrate (2 februarie) ºi Ziua Bolnavului (11 februarie).

Sunt douã ocazii fericite, care ne cheamã sã descoperim cele douã daruri de care dispune Biserica din plinãtatea iubirii lui Dumnezeu.

Cu profunda sa viziune pastoralã, fericitul papã Ioan Paul al II-lea a þinut sã ofere întregii Biserici ºi aceste douã dimensiuni ale vieþii spirituale: consacrarea vieþii pentru slujirea lui Dumnezeu ºi a aproapelui ºi suferinþa ca o ofertã pe care persoanele pline de credinþã o pot adãuga la jertfa lui Cristos, pentru binele ºi mântuirea lumii.

Cele douã zile, deºi diferite ca timp ºi problematicã, sunt legate între ele ºi, într-o anumitã mãsurã, putem spune complementare, cãci darul vieþii consacrate este un instrument providenþial pentru cei în suferinþã, iar încercarea prin care trec cei bolnavi reprezintã nu numai un câmp de exercitare a iubirii creºtine, ci ºi un mijloc de sfinþire ºi mântuire.

Dragi fraþi ºi surori, Ziua de 2 februarie este un prilej de a redescoperi cum viaþa consacratã „profund înrãdãcinatã în exemplul învãþãturii lui

L

Cristos Domnul este un dar al lui Dumnezeu Tatãl fãcut Bisericii lui prin Duhul Sfânt” ºi are menirea de a face ca trãsãturile caracteristice ale lui Isus, curat, sãrac ºi ascultãtor, sã devinã vizibile în mijlocul lumii, astfel încât privirea credincioºilor sã fie chematã sã se întoarcã mereu spre misterul împãrãþiei lui Dumnezeu, care acþioneazã deja în istorie, dar care aºteaptã sã-ºi dobândeascã deplina dimensiune în ceruri (VC, nr. 1).

Prin apostoli, prin preoþii Bisericii, prin fraþii ºi surorile care aleg sã stea mereu alãturi de divinul întemeietor al noii împãrãþii, el însuºi este prezent în lume ºi învaþã, cheamã ºi ajutã ca toþi cei care cred în el sã se bucure de speranþa de a dobândi o fericire cu totul specialã în aceastã viaþã, iar la sfârºit deplina împãrtãºire a viziunii beatifice în împãrãþia cea veºnicã.

Cum sã nu amintim, cu recunoºtinþã faþã de Duhul Sfânt, „belºugul formelor de viaþã consacratã care au apãrut în istorie ºi sunt prezente astãzi în þesãtura Bisericii, ca o plantã cu multe ramuri, care îºi are rãdãcinile în evanghelie ºi aduce atâtea roade în toate epocile Bisericii? Este o bogãþie extraordinarã, þinea sã afirme Sfântul Pãrinte în îndemnul sãu apostolic despre viaþa consacratã (cf. VC, nr. 5).

Biserica a primit, aºadar, de la Dumnezeu un adevãrat belºug de daruri, iar poporul lui Dumnezeu s-a bucurat ºi se bucurã neîncetat de o bogãþie de forme în exercitarea aceleiaºi unice iubiri faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele.

Când Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea le trasa persoanelor consacrate câmpul vast al activitãþilor lor în Bisericã, el dorea sã le atragã atenþia ºi asupra unui domeniu care pare sã creascã din ce în ce mai mult: sãracii ºi bolnavii, bine ºtiind cã pe sãraci mereu îi veþi avea cu voi.

Urmând o glorioasã tradiþie, numeroase persoane consacrate, mai ales femei, spune papa, îºi exercitã apostolatul în mediile sanitare, conform carismei institutului lor. Biserica priveºte cu admiraþie ºi recunoºtinþã numeroasele persoane consacrate, care, dând asistenþã bolnavilor ºi suferinzilor, contribuie la misiunea sa în mod semnificativ. Ele prelungesc slujirea plinã de milostivire a lui Cristos, care „a trecut fãcând binele ºi vindecând” (Fap 10,38).

Ce mare ºi nobilã misiune exercitã persoanele care au decis sã lucreze în spitale, în casele lor de îngrijire ºi în familiile atâtor suferinzi, iar lumea are atâta nevoie de martori ai aces¾ tei iubiri ºi îngrijiri.

februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾ Iubite

persoane consacrate, Bucurându-vã de o asemenea alegere ºi de o asemenea ofertã, privirile trebuie sã se îndrepte spre toþi, spre toate sectoarele vieþii, dar mai ales, în aceastã lunã ºi mai ales în aceste zile speciale, gândul sã vã poarte spre cei care duc lipsuri, sãraci ºi bolnavi.

Ziua Bolnavului, care se celebreazã la 11 februarie (la noi în diecezã la 13 mai), reprezintã pentru toþi ºi toate un program sfânt, o adevãratã provocare, prin care voi puteþi sã-l faceþi prezent pe Cristos, samariteanul milostiv, ºi, fãrã îndoialã, urmând ºi iubirea ºi exemplul Maicii Domnului, care a þinut sã fie prezentã lângã Isus ºi prezentã sub cruce, ºi care continuã sã-i primeascã pe toþi la tronul milostivirii sale în toate locurile, dar mai ales la diferitele sanctuare: Lourdes, Fatima, Czestochowa, Maria Radna, Cacica, Baraþi ºi în toate casele de asistenþã spiritualã ºi medicalã, sã vã facã sã fiþi ºi voi, dragi persoane consacrate, la fel de iubitoare ºi primitoare faþã de cei în suferinþã, dupã îndemnul Sfântului Pãrinte ºi chemarea fondatorilor ºi fondatoarelor voastre.

Sunt sigur cã voi ºtiþi cã Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea, iniþiatorul acestor zile speciale, ca ºi cei care i-au urmat în marea misiune de pãstor al tuturor, se îndreaptã spre voi, aºa cum o face papa Francisc, la care ne asociem ºi noi, invitându-vã mereu, dar mai ales acum, în luna februarie, sã vã orientaþi în alegerile voastre spre bolnavi, spre cei mai sãraci, pãrãsiþi ºi neajutoraþi, cum sunt: vârstnicii, cei cu handicap, marginalizaþii, bolnavii terminali, victimele drogurilor ºi a noilor boli contagioase, devenind

Iaºi, 2 februarie 2013

pentru fiecare dintre voi persoanele cele mai privilegiate în iubirea ºi slujirea voastrã, bine-ºtiind cã astfel îl întâlniþi ºi îl slujiþi pe însuºi mirele sufletului vostru.

Sã nu uitaþi sã-i ajutaþi pe cei bolnavi sã-ºi ofere suferinþa lor unindu-le cu suferinþa ºi jertfa lui Cristos cel rãstignit ºi glorificat pentru mântuirea tuturor. „O misiune sfântã vã revine tuturor: sã ajutaþi la evanghelizarea mediilor sanitare, la rãspândirea valorilor evanghelice, sã promovaþi necontenit respectul faþã de persoanã ºi faþã de viaþa umanã, prin colaborare cu organismele bisericeºti ale pastoraþiei sanitare ºi cu toþi oamenii de bunã voinþã” (Ioan Paul al II-lea, VC, nr. 83).

Mã bucur sã vã aduc aminte cã papa Francisc deseori s-a îndreptat ºi continuã sã se îndrepte spre persoanele ce au ales sã se consacre în Bisericã ºi în lume slujirii caritãþii, arãtându-le cu cele mai frumoase ºi convingãtoare cuvinte cã trebuie sã-ºi trãiascã chemarea lor cu mare entuziasm ºi bucurie. Întâlnindu-i recent pe participanþii la cea de-a 82-a Adunare Generalã a Uniunii Superiorilor Generali, în numãr de 120, dupã ce le-a adresat cuvinte de încurajare ºi preþuire, dupã ce i-a ascultat în problemele actuale cu care se confruntã în a împlini

4 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

carismele lor, i-a anunþat o mare bucurie: anul 2015 va fi un an special dedicat vieþii consacrate. Câtã preþuire faþã de nobila chemare la viaþa consacratã ºi câtã grijã ca ea sã corespundã aºteptãrilor divinului întemeietor ºi mire al tuturor. Încã o datã un semn de mare iubire ºi consideraþie pentru o asemenea vocaþie ce are menirea sã desãvârºeascã vocaþia tuturor oamenilor primitã la sfântul Botez ºi la sacramentul Confirmaþiunii. Între alte gânduri ºi îndemnuri, pontiful a repetat un adevãr ce nu trebuie uitat de nimeni: „Persoanele consacrate sunt bãrbaþi ºi femei care pot trezi lumea, viaþa consacratã este o profeþie. Dumnezeu ne cere sã ieºim din cuibul care ne învãluie ºi sã mergem la frontierele lumii, evitând ispita de a le domestici. Acesta este modul cel mai concret de a-l imita pe Domnul”.

Cu bucurie îndreptãm spre voi, dragi fraþi ºi surori, îndemnul sã fiþi ºi sã rãmâneþi în lume semnul vieþii veºnice ºi al speranþei pentru toþi, ca oamenii timpurilor noastre, mai ales cei încercaþi, bolnavi ºi suferinzi sã simtã prezenþa iubirii divine pe pãmânt.

Cu dragoste ºi preþuire în Domnul, bucurie ºi curaj de ziua voastrã! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea

Episcopul Anton Durcovici Concurs va fi beatificat la 17 mai A

nton Durcovici (1888-1951), episcop romano-catolic mort în închisoarea de la Sighetu Marmaþiei, al cãrui martiriu pentru credinþã a fost recunoscut de papa Francisc la 31 octombrie 2013, va fi beatificat sâmbãtã, 17 mai, ora 11.00, la Iaºi, în cadrul unei sfinte Liturghii solemne oficiatã de cardinalul Angelo Amato pe stadionul municipal „Emil Alexandrescu”.

PS Petru Gherghel a primit de la Vatican (joi, 9 ianuarie) avizul din 23 decembrie 2013 prin care Sfântul Scaun a aprobat data proclamãrii episcopului Anton Durcovici ca fericit în centrul Episcopiei de Iaºi, unde a slujit în ultimii ani ai vieþii.

Odatã declarat fericit, episcopul Anton Durcovici va fi înscris în rândul fericiþilor ºi sfinþilor Bisericii Catolice, introdus în calendarul Bisericii

www.durcovici.ro Printre proiectele prevãzute pentru beatificarea episcopului Anton Durcovici se numãrã ºi crearea unui site ºi a unei pagini speciale pe Facebook, dedicate memoriei episcopului martir al Diecezei de Iaºi. Noul site, www.durcovici.ro, ºi pagina Facebook, www.facebook.com/durcovici, au fost lansate de Oficiul pentru Comunicaþii Sociale din cadrul Episcopiei de Iaºi, la 24 ianuarie, în ziua comemorãrii sfântului Francisc de Sales, patron al ziariºtilor. Site-ul www.durcovici.ro are un design dinamic, un meniu simplu cu patru

locale ºi sãrbãtorit la 10 decembrie, ziua martiriului sãu. „Istoria vieþii ºi a morþii ep.

Anton Durcovici – a declarat PS Petru Gherghel – este un puternic mesaj pentru Bisericã ºi pentru poporul încredinþat spre pãstorire ºi reprezintã o chemare continuã la iubire ºi dãruire pentru slava lui Dumnezeu ºi binele oamenilor”. categorii: „În umbra crucii” (viaþa ep. Anton Durcovici cu un bogat album foto, dar ºi reportaje ºi emisiuni despre episcopul Durcovici ºi despre beatificare), „Va fi beatificat” (paºii spre beatificarea ep. Anton Durcovici), „17 mai 2014” (informaþii ce þin strict de ziua beatificãrii), „Anul Durcovici” (materiale utile pentru desfãºurarea anului dedicat episcopului martir). Pagina www.facebook.com/durcovici are rolul de a distribui informaþiile de pe site-ul www.durcovici.ro, abonaþii putând afla astfel mai uºor despre noile ºtiri.

de poezie ºi muzicã D

e la publicarea ºtirii cu privire la recunoaºterea martiriului episcopului nostru Anton Durcovici, prin decretul papei Francisc din ziua de 31 octombrie 2013, întreaga diecezã se pregãteºte pentru a celebra cu solemnitate declararea lui ca fericit în ziua de 17 mai. În scrisoarea circularã a PS Petru Gherghel, din 5 noiembrie 2013, au fost recomandate unele iniþiative pentru a ne putea pregãti în vederea acestui act solemn. Între acestea este ºi invitaþia adresatã persoanelor care au talent în domeniul muzicii sau al poeziei pentru a compune texte ºi partituri muzicale având ca subiect persoana ºi martiriul episcopului Anton.

Textele ºi partiturile care vor întruni aprecierile juriului vor fi popularizate ºi vor contribui astfel la cunoaºterea mai bunã a episcopului nostru martir.

Regulamentul acestui concurs organizat de Episcopia de Iaºi se gãseºte pe www.ercis.ro, chiar pe prima paginã sau în secþiunea „Durcovici”.

S-a alcãtuit o comisie care va analiza ºi va premia textele ºi partiturile cele mai reuºite.

Conform regulamentului, creaþiile poetice ºi muzicale pot fi trimise pânã la 15 martie, pe adresa de e-mail a responsabilului comisiei, pr. Eduard Soare: siredwardsun@yahoo.com.

Ep. Aurel Percã

februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Biserici consacrate de ep. Anton Durcovici În perioada cât a fost episcop de Iaºi, Anton Durcovici a consacrat în Moldova patru biserici: Stufu (probabil 18 septembrie 1948), Poiana (1 octombrie 1948), Izvoarele (4 octombrie 1948) ºi Satu Nou (13 octombrie 1948).

ntre 29 martie ºi 18 mai 1950,

Î fiind în anchetã în arestul

Ministerului de Interne din Bucureºti, ep. Anton Durcovici a dat în scris 18 declaraþii, rãspunzând la întrebãrile anchetatorilor. Cea mai lungã declaraþie este cea datã în ziua de 26 aprilie 1950, a 13-a, în care descrie conþinutul predicilor din timpul vizitelor canonice din Moldova ºi din decanatul Olteniei.

De aici rezultã cã într-una dintre zilele din perioada 4 septembrie – 4 octombrie 1948 a sfinþit biserica din Stufu. Episcopul declarã: „La Stufu, judeþul Bacãu, sfinþind biserica refãcutã din nou, am predicat despre însemnãtatea ceremoniilor acestei sfinþiri, prin care se cere îndepãrtarea de rele ºi belºug de haruri cereºti pentru cei ce se închinã în bisericã, ºi am îndemnat pe credincioºi sã frecventeze cu evlavie sfântul locaº”.

De la Anton Durcovici se pãstreazã un Liber missarum 1943-1949, în care el noteazã unde ºi când a celebrat în majoritatea zilelor din aceastã perioadã. De aici rezultã cã episcopul a celebrat la Pustiana (16 septembrie 1948), Frumoasa (17 septembrie 1948), Sârbi (18 septembrie 1948), Piatra

Neamþ (19 septembrie 1948), Lespezi (20 septembrie 1948). În declaraþia din anchetã nu precizeazã data sfinþirii bisericii, dar vorbeºte înainte de vizita la Pustiana, iar dupã, de vizita la Lespezi. Ca atare, consacrarea trebuie sã fi avut loc între 16 ºi 20 septembrie 1948.

Cu multã probabilitate biserica a fost sfinþitã în dupã-amiaza zilei de 18 septembrie 1948, având în vedere cã Floreºti (Sârbi) este mai aproape de Stufu decât celelalte localitãþi. În aceeaºi perioadã (4 septembrie – 4 octombrie 1948), ep. Durcovici a consacrat ºi biserica din Poiana: „La Poiana, judeþul Roman, am vorbit, sfinþind noua bisericã, despre sfinþenia casei Domnului ºi despre mila cereascã ce se coboarã asupra acelora, care conlucreazã la ridicarea unui astfel de locaº ºi vin sã se închine într-însul cu credinþã ºi evlavie.

Am îndemnat pe credincioºi sã se poarte mereu astfel în bisericã”.

Liber missarum 1943-1949 aratã cã ep. Durcovici a celebrat în biserica din Poiana în ziua de 1 octombrie 1948.

Dupã ce a mers în vizitã canonicã la Bacãu ºi Mãrgineni,

6 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

la 4 octombrie 1948 ep. Durcovici a ajuns la Izvoarele unde a consacrat biserica: „La Izvoarele, judeþul Bacãu, 4 octombrie 1948, cu ocazia sfinþirii noii biserici în cinstea sfântului Francisc, am arãtat din viaþa acestui sfânt, cum el, pe lângã bisericile materiale ridicate de dânsul, a clãdit ºi biserici spirituale, lãcaºuri plãcute Treimii Preasfinte, în sufletul sãu ºi al fraþilor sãi. Am îndemnat pe ascultãtori sã facã la fel ºi ei”.

Data de 4 octombrie 1948 este confirmatã ºi de Liber missarum 1943-1949, care precizeazã cã a celebrat în acest sat. Între 10 octombrie 1948, când a fost la Grozeºti, ºi 24 octombrie 1948, când a fost la Ploscuþeni, a ajuns ºi la Satu Nou: „La Satu Nou, judeþul Bacãu, la sfinþire de bisericã am predicat despre harurile divine care se revarsã în acel locaº asupra acelora care se roagã în el ºi am îndemnat pe credincioºi la frecventarea riguroasã a sfintelor slujbe”.

Liber missarum 1943-1949 aratã cã ep. Durcovici a celebrat în Satu Nou în ziua de 13 octombrie 1948.

Pr. Cornel Cadar

19 noi cardinali n ziua de 22 februarie, sãrÎ voi avea bucuria de a þine un

„ bãtoarea Catedrei lui Petru,

consistoriu, în cadrul cãruia voi numi 16 noi cardinali... voi uni la membrii Colegiului Cardinalilor [ºi] trei arhiepiscopi emeriþi”, a spus papa Francisc dupã rugãciunea Angelus, la 12 ianuarie.

Au fost anunþate ºi numele noilor cardinali; 16 dintre ei sunt „cardinali electori”, cu vârsta sub 80 de ani, putând intra în Conclav pentru alegerea unui papã. Ei provin din Italia, Germania, Marea Britanie, Nicaragua, Canada, Coasta de Fildeº, Brazilia, Argentina, Coreea de Sud, Chile, Burkina Faso, Filipine ºi Haiti. Jumãtate sunt din afara Europei, indicând astfel importanþa datã de papa þãrilor în curs de dezvoltare, el fiind ºi primul papã latino-american ºi din afara Europei din ultimii 1.300 de ani.

Noii cardinali electori au vârste cuprinse între 55 ºi 74 de ani.

Din America Latinã este Mario Aurelio Poli (66 de ani), arhiepiscop de Buenos Aires (Argentina), succesorul papei Francisc în capitala Argentinei, ºi arhiepiscopul de Managua (Nicaragua), cel de Rio de Janeiro (Brazilia) ºi cel de Santiago de Chile (Chile).

Doi sunt din Africa, arhiepiscopul de Ouagadougou (Burkina Faso) ºi cel de Abidjan (Coasta de Fildeº). Din Asia este arhiepiscopul de Seul (Coreea de Sud) ºi cel de Cotabato (Filipine).

Arhiepiscopul Chibly Langlois (55 de ani) este din Les Cayes (Haiti), cea mai sãracã

Ziua Mondialã a Bolnavului

redinþã ºi caritate: «ªi noi C trebuie sã ne dãm viaþa pentru fraþi» (1In 3,16)” este

„

tema pentru cea de-a 22-a Zi Mondialã a Bolnavului, care se va celebra la 11 februarie, în sãrbãtoarea Preasfintei Fecioare Maria de la Lourdes. În Dieceza de Iaºi, din motive pastorale, Ziua Bolnavului va fi celebratã la 13 mai, printr-un pelerinaj la Cacica.

Papa Francisc a transmis în acest sens un mesaj special persoanelor bolnave ºi celor care le acordã îngrijire: „Biserica recunoaºte în voi, dragi bolnavi, o prezenþã specialã a lui Cristos suferind... [suferinþele] în unire cu Cristos din negative pot deveni pozitive”. „Când ne apropiem cu tandreþe de cei care au nevoie de îngrijiri, purtãm speranþa ºi zâmbetul lui Dumnezeu în contradicþiile lumii”, a amintit papa îngrijitorilor celor bolnavi. În drumul creºtinilor, mai ales a celor suferinzi, papa oferã exemplul sfintei Fecioare, care „rãmâne alãturi de crucile noastre ºi ne însoþeºte pe drumul spre învierea ºi viaþa deplinã”, iar sfântul Ioan, printre altele, „aminteºte cã nu putem sã-l iubim pe Dumnezeu dacã nu-i iubim pe fraþi”. În finalul mesajului sãu, papa Francisc a încredinþat Ziua Bolnavului „mijlocirii Mariei, pentru ca sã ajute persoanele bolnave sã trãiascã propria suferinþã în comuniune cu Isus Cristos ºi sã-i susþinã pe cei care se îngrijesc de ele”.

þarã din Emisfera de Vest, unde, conform Bãncii Mondiale, aproximativ 80% din populaþia ruralã trãieºte într-o sãrãcie lucie.

Filipine, Nicaragua, Coasta de Fildeº ºi Brazilia au, de asemenea, rate ridicate de sãrãcie. De altfel, papa a spus de multe ori cã vrea o Bisericã „sãracã ºi pentru cei sãraci”.

Doar patru dintre cardinalii electori sunt oficiali ai Vaticanului, printre ei aflându-se arhiepiscopul italian Pietro Parolin (58 de ani), noul secretar de stat al papei Francisc, ºi arhiepiscopul Gerhard Ludwig Müller (66 de ani), prefectul german al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei. Cel mai proeminent elector european din afara Italiei este arhiepiscopul Vincent Gerard Nichols (68 de ani), arhiepiscop de Westminster, din Londra ºi principala legãturã dintre Biserica Catolicã ºi Biserica Anglicanã.

Cei trei noi cardinali, care au 80 de ani sau mai mulþi, vor primi titlul de cardinal emerit, ca semn de recunoºtinþã pentru munca depusã pentru Bisericã ºi nu vor putea sã intre în Conclav. Ei provin din Spania, Italia ºi Sfânta Lucia din insulele Caraibe. Printre aceºtia este ºi arhiepiscopul Loris Francesco Capovilla (98 de ani), fostul secretar al papei Ioan al XXIII-lea, care va fi canonizat la 27 aprilie. Paginã realizatã de pr. Adrian Blãjuþã februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Anul trecut au fost uciºi 22 de lucrãtori pastorali n fiecare an Agenþia Fides Îpastorali publicã bilanþul lucrãtorilor uciºi. În anul 2013 au fost uciºi 22 lucrãtori pastorali, cu 9 mai mulþi decât în 2012: 19 preoþi, o cãlugãriþã ºi 2 laici.

Numãrul cel mai mare de lucrãtori uciºi figureazã în America unde ºi-au vãrsat sângele 15 preoþi; urmeazã Africa cu 3 lucrãtori: un preot, o cãlugãriþã ºi o laicã; Asia, unde au fost uciºi doi preoþi ºi un laic ºi Europa unde a fost ucis un preot.

Pr. José Ancizar Mejia Palomino, 84 de ani, din Dieceza de Buga, a fost gãsit mort la 2 februarie în reºedinþa sa, la Caldas (Columbia). Trupul preotului a fost gãsit legat de pat cu semne de torturã. κi exercita slujirea sa pastoralã în Dieceza de Pereira în calitate de capelan al Orfelinatului „Sagrada Familia” ºi în Casa pentru Bãtrâni „Luisa de Marillac”.

Pr. Michele Di Stefano, 79 de ani, din Dieceza de Trapani (Italia), a fost ucis cu lovituri de baston în propriul pat, în casa parohialã, în noaptea dintre 25 ºi 26 februarie 2013. Câteva rude, nevãzându-l, venind pentru prânz, aºa cum s-au înþeles, au cerut unui vecin sã meargã sã-l caute ºi acesta a gãsit trupul preotului sub pãturi, având în jur urme de sânge.

Biserica ºi casa parohialã se aflã într-un loc izolat, la circa 250 m de primele locuinþe din

micul târg. Asasinul, 33 de ani, enoriaº al sãu, prins dupã câteva zile, a fost condamnat la 30 de ani de închisoare pentru crimã. Pr. Michele a fost paroh timp de 43 de ani în localitatea Fulgatore, iar dupã împlinirea vârstei de 75 de ani a continuat slujirea pastoralã de paroh dedicându-se parohiei mici „Isus, Iosif ºi Maria” din localitatea Ummari. Timp de mulþi ani a fost asistent al muncitorilor din Acþiunea Catolicã. Preotul, conform mãrturiilor, era iubit, avea raporturi senine cu toþi, era un om bun, cordial ºi foarte zelos.

Afra Martinelli, misionarã laicã, nãscutã în urmã cu 78 de ani la Civilerghe (Brescia-Italia), se afla în Nigeria de peste 30 de ani, unde a întemeiat ºi conducea Centrul Regina Mundi: o ºcoalã de informaticã având anexat un colegiu pentru tineri, la Ogwashi-Ukwu, în Dieceza de Issele-Uku. În dimineaþa zilei de 27 septembrie, colaboratorii sãi au gãsit-o în camera sa, grav rãnitã la ceafã cu o sabie, în urma unei tentative de furt. Transportatã în spitalul cel mai apropiat, a murit la 9 octombrie, dupã câteva zile de agonie. Papa Francisc a amintit-o la Angelus de duminicã, 20 octombrie, la Ziua Misionarã, cu aceste cuvinte: „În aceastã zi suntem aproape de toþi misionarii ºi misionarele, care lucreazã mult

8 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

Pr. Michele Di Stefano

Dexter Condez

Afra Martinelli

Pr. José Ancizar Mejia Palomino

fãrã a face zgomot ºi îºi dau viaþa. Ca italianca Afra Martinelli, care a lucrat atâþia ani în Nigeria: în urmã cu câteva zile a fost ucisã. Toþi au plâns, creºtini ºi musulmani. O iubeau. Sã ne gândim la aceastã sorã a noastrã ºi s-o salutãm cu aplauze, toþi”.

Laicul catolic Dexter Condez, 26 de ani, apartenent la Societatea „Sfântul Vincenþiu de Paul” a fost ucis cu opt gloanþe de pistol pe insula Boracaya (Filipine) la 22 februarie 2013.

Condez apãra drepturile indigenilor din grupul Ati, care se opun exploatãrii teritoriului din partea companiilor de construcþii. Tânãrul lucra în strâns contact cu Biserica localã, în Dieceza de Kalibo.

Conform datelor Agenþiei Fides, în deceniul 1980-1989 ºi-au pierdut viaþa în mod violent 115 misionari. Între anii 1990-2000 au fost uciºi 604 misionari. Între anii 2001-2012 totalul lucrãtorilor pastorali uciºi este de 294.

Andrei Stolnicu

Din istoria revistei „Lumina creºtinului” (XII)

Anii 1935-1936 D

in ianuarie 1935 se reia publicarea exemplelor din Siprago întreruptã pentru un timp. În numãrul din februarie se anunþã unirea „Farului nou” cu „Dacia creºtinã”. În martie este redat un apel cãtre cititori ºi abonaþi ca aceºtia sã facã „rugãciuni stãruitoare pentru împãcarea Bisericilor creºtine ºi pentru unirea în credinþã”. În acest sens, în numãrul din luna mai este publicat un „apel pentru formarea unui front comun de apãrare a creºtinismului”.

Directorul revistei dorea ca acest apel sã fie publicat în toate revistele creºtine ºi aºtepta ºi pãrerea fraþilor ortodocºi cum ar înþelege ei „sã înfãptuim cât mai curând frontul comun de apãrare a creºtinismului”, mai ales împotriva ateismului ºi comunismului. În numãrul urmãtor este publicat Decretul de unire al Sinodului de la Florenþa, iar în iulie, Exortaþia patriarhalã la începutul Sinodului de la Florenþa. Numãrul din august publicã un rãspuns pozitiv la apel din partea pãrintelui ortodox Gh. Chiriac, în „Cronica Romanului”. În luna mai, Mons. Anton Gabor anunþã moartea pr. Iosif Lipski la 19 aprilie 1935, cel care l-a condus odinioarã (în 1898) la Seminar. În acelaºi numãr pãrintele Zaharia publicã o scrisoare cãtre doi tineri cãsãtoriþi. În iunie se anunþã apariþia cãrþii „Imitaþiunea lui Hristos”, cu ilustraþii, precum o expoziþie

a presei catolice la Vatican la care vor participa toate þãrile, inclusiv România prin Mons.

Anton Gabor, ca delegat al diecezelor latine. ªi anul acesta, continuând ceea ce a fost început în anii trecuþi, sunt publicate articole despre Acþiunea Catolicã, despre greco-catolici, informaþii din misiuni, din Rusia comunistã, articole care aratã persecuþiile bolºevismului ºi pericolul comunismului.

Miercuri, 19 februarie 1936, trece la cele veºnice Mons. Anton Gabor (53 de ani), cel care a condus revista timp de peste 22 de ani. Deja în revista din luna februarie se anunþase cã este bolnav, se credea cã este o rãcealã ºi cã se va restabili, dar nu a fost aºa. În cuvântarea funebrã, publicatã în numãrul din martie, pr. Iosif Tãlmãcel îi face portretul ºi-i aratã activitatea: luptãtor al presei bune catolice din România, neobosit apostol al preasfintei inimi a lui Isus, crainic al unirii tuturor; în câmpul presei, lui i se datoreazã: „Lumina creºtinului”, „Sentinela catolicã”, Institutul „Presa Bunã”. „Nu e lucru aºa de uºor de a înlocui pe Mons. Anton Gabor în opera începutã ºi condusã de dânsul pânã acum cu atâta râvnã ºi, putem spune, cu toatã abnegaþiunea de sine”, concluzioneazã pr. Tãlmãcel.

A fost înmormântat vineri, 21 februarie, în cimitirul „Eternitatea” din Iaºi, cu participarea a peste 30 de preoþi. Mai multe

Mons. Anton Gabor (1883-1936)

numere din acest an, începând cu luna martie, publicã articole despre fondatorul revistei.

Trecerea Mons. Anton Gabor la cele veºnice a lãsat un gol în câmpul presei bune. Cei care îl urmeazã la conducere, mereu vor face referinþã la pasiunea ºi la ideile lui pentru presã. În anul 1940, probabil pr. Iosif Bãlan avea sã noteze în poezia Sub crucea ta… dedicatã Mons. Gabor: „De când retrasu-te-ai din front, / De când te-ai dus în altã viaþã, / Rãmas-am fãr’de orizont, / Cuprinºi de-o grea ºi rece ceaþã. // S-a stins în noi ºi sacrul foc, / Avântul sfânt, eterna parã; / ªi-a veºtejit floarea-n boboc, / În luna întâi de primãvarã. // La noi, Pãrinte-i rânced tot / ªi-n giulgiu s-a-mbrãcat unirea. / Nu ºtim ce-i dragul de norod / ªi fosta ca-n poveºti… Iubirea. // Pãrinte drag! Noi an de an / Scrutãm în zarea argintie; / Trimite-ne un nou titan, / Sã ne trezim din letargie!…”

Pr. Cornel Cadar

februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Gânduri la centenar

E bine de ºtiut

În slujba comuniunii

Ziua Persoanelor Consacrate Z

onsider revista „Lumina creºtinului” esenþialã pentru C viaþa diecezei noastre. De fapt, chiar ºi în contextul în care presa religioasã este acum destul de vastã în diecezã ºi în þarã în general, rolul revistei „Lumina creºtinului” în viaþa diecezei îmi pare a rãmâne în continuare unic ºi fundamental. Este adevãrat cã multe informaþii ºi articole religioase sunt generos oferite de atâtea alte publicaþii catolice, însã nu cred sã fie vreuna dintre ele în afarã de revista noastrã diecezanã într-un raport imediat ºi atât de direct cu viaþa diecezei consideratã în ansamblu. Referinþa imediatã, deºi nu exclusivã, la viaþa diecezei pe care o recunosc ºi o simt în conþinutul, dar mai ales în spiritul revistei, mã îndreptãþeºte sã o consider drept instrumentul ce promoveazã ºi nutreºte spiritul diecezan în creºtinii noºtri. ªi pot spune cã am ºi avut întrucâtva confirmarea acestei presupuneri. Îmi amintesc o întâmplare petrecutã în familie. Într-o zi, una dintre rude a telefonat pentru a-l întreba pe tatãl meu dacã aflase un oarecare fapt menþionat în ultimul numãr de atunci al revistei „Lumina creºtinului”.

Tatãl meu nu-ºi amintea sã fi luat aminte la acea ºtire, dar, scuzându-se pentru un moment, a mers ºi a adus revista, deschizând-o apoi în timpul convorbirii la pagina indicatã de

ruda mea ºi continuând discuþia pe marginea faptului respectiv.

Ce m-a surprins în mod plãcut în acea împrejurare oarecum banalã, deºi nu am fãcut nici o remarcã în acel moment, a fost faptul cã douã persoane ce trãiesc în ambiente destul de diferite ºi au un raport mai degrabã ocazional s-au regãsit cu spontaneitate drept creºtini ai aceleiaºi dieceze tocmai graþie revistei. Am recunoscut cu admiraþie în cele petrecute nu doar interesul ºi, aº îndrãzni a spune, spiritul de apartenenþã la viaþa diecezei pe care îl cultivau cu ajutorul acestei reviste, ci ºi naturalitatea cu care au fãcut referinþã la ea.

Iatã, aºadar, care este unul dintre marile merite ale revistei „Lumina creºtinului” ºi unul dintre multele motive pentru care interesul faþã de ea se cuvine a fi cultivat în mintea ºi în inima credincioºilor noºtri: pentru a-i ajuta sã se simtã nu doar cu adevãrat „catolici”, ci ºi profund „diecezani”, fie cã trãiesc în þarã, fie cã se aflã dincolo de hotarele ei.

Cu acest gând ºi cu profundã recunoºtinþã faþã de truditorii de ieri ºi de astãzi ai revistei noastre diecezane, un sincer „La mulþi ani” la ceas de jubileu!

Pr. Paul Butnaru (Etiopia)

10 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

iua Persoanelor Consacrate va fi marcatã în Dieceza de Iaºi prin diferite celebrãri care vor avea loc la 2 februarie. În zona Suceava, fiecare persoanã consacratã îºi va reînnoi voturile la Liturghia principalã. În zona Iaºi, PS Petru Gherghel va prezida o Liturghie, urmatã de un moment de fraternitate ºi formare la subsolul catedralei. În zona Bacãu, la biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” va avea loc un program special de formare ºi rugãciune, care are în centru Liturghia prezidatã de pr. Alois Fechet, responsabil al Oficiului pentru Persoane Consacrate. În zona Roman, la 1 februarie va avea loc în fiecare parohie sau comunitate cãlugãreascã o adoraþie euharisticã, iar în urmãtoarea zi vor avea loc o Liturghie ºi câteva momente de formare la mãnãstirea „Sfânta Maria a Îngerilor” a surorilor de clauzurã din Roman. Ziua Persoanelor Consacrate va fi marcatã ºi în zona Oneºti printr-o sfântã Liturghie.

Conform statisticilor, în lume sunt aproximativ 56.000 de cãlugãri ºi 714.000 de cãlugãriþe.

Aproape 0,8% din persoanele consacrate se aflã în Dieceza de Iaºi: 640 (470 de femei, în 45 de institute ºi congregaþii, ºi 170 de cãlugãri, preoþi ºi fraþi simpli, în 14 congregaþii sau institute).

ISTORIE Figuri ilustre

Alexandru Terek , fost, cu siguranþã, cel mai de seamã reprezentant al A laicatului catolic din Iaºi, în perioada interbelicã, având un rol important în dezvoltarea presei bisericeºti ºi remarcându-se dupã anul 1948 ca un exponent al rezistenþei anticomuniste prin credinþã.

Nãscut la 2 octombrie 1898 la Piteºti, într-o familie de origine cehã, a lucrat ca tipograf la Piteºti (1911-1916; 1918-1920), Bucureºti (1916-1917; 19211922), iar din anul 1923, la Iaºi, la Tipografia revistei „Viaþa româneascã”. În perioada mai 1927 – septembrie 1932 a fost director tehnic al Tipografiei „Presa Bunã” aparþinând Episcopiei de Iaºi, iar în perioada 1932-1937 devine „arendaºul” Tipografiei „H. Goldner” din acelaºi oraº. În sfârºit, în perioada 19371948 a fost proprietarul Tipografiei „Þerek”, pe care o evacueazã în anul 1944 la Piteºti, reuºind apoi sã o readucã la Iaºi, la încheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.

Trebuie menþionat faptul cã ultimele numere ale revistei „Lumina creºtinului”, publicate în anul 1948 sub denumirile „Hristos, lumina creºtinului”, respectiv „Cristos este învierea ºi viaþa”, au fost tipãrite la Atelierele Grafice „Alexandru Þerek” din Iaºi (strada Dobrogeanu Gherea, 9). În toamna anului 1948 regimul comunist a procedat la confiscarea Tipografiei „Þerek”, iar Alexandru Þerek se angajeazã la Episcopia din Iaºi,

în calitate de funcþionar (octombrie 1948 – septembrie 1949; iulie – decembrie 1950). Lucreazã apoi, tot ca funcþionar, la CFR Iaºi, „Savromconstrucþii” ºi ziarul „Lupta Moldovei”; iar începând cu anul 1951 se angajeazã la Tipografia Mãnãstirii Neamþ, familia sa rãmânând însã la Iaºi.

Din acest moment va fi vânat zi ºi noapte de securiºti, care-i deschid un dosar de urmãrire informativã, organizând în jurul sãu o vastã reþea de informatori. În fiºa individualã întocmitã de Securitate era descris drept „un om deºtept, bun organizator, având relaþii cu profesori universitari, medici ºi cu mai mulþi preoþi catolici din Iaºi ºi din alte localitãþi”.

Timp de trei ani (1953-1956) refuzã constant colaborarea cu Securitatea, reafirmându-ºi idealurile creºtine ºi crezul sãu anticomunist. Respinge cu mult curaj acuzaþiile de „spionaj” în favoarea Vaticanului ºi devine „suspect de activitate duºmãnoasã pe linia cultului romanocatolic”, dupã ce afirmase cã regimul ateo-comunist se va prãbuºi, „ca un vis urât”. În anul 1956 Securitatea intercepteazã douã cãrþi primite de Alexandru Þerek de la Roma, de la preotul Bonaventura Morariu: „Unitatea Bisericii” ºi „De vorbã cu fraþii mei de acelaºi neam român ºi ortodox”, lucrãri care dezvãluiau, printre altele, atrocitãþile persecuþiei bolºevice din Rusia. Doi ani mai târziu, la sugestia unui consilier sovietic NKVD (Securitatea

bolºevicã), Securitatea îl aresteazã la 21 decembrie 1958 ºi îl trimite în faþa justiþiei comuniste în baza unui dosar penal fabricat, ce conþinea declaraþii false, smulse prin violenþã ºi ºantaj unor foºti colegi ºi subalterni care au lucrat împreunã cu acesta la Tipografia „Goldner” ºi la alte instituþii din Iaºi.

La 23 martie 1959, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureºti l-a condamnat pe Alexandru Þerek la 18 ani de detenþie grea ºi confiscarea totalã a averii, pentru infracþiunea de „activitate intensã contra clasei muncitoare ºi a miºcãrii revoluþionare”.

A fost încarcerat succesiv la Jilava, Galaþi, Gherla, Piteºti, Aiud ºi Botoºani, fiind însã graþiat prin decretul nr. 411 din 24 iulie 1964.

Moare la 17 ianuarie 1995 la Iaºi, la vârsta de 97 de ani.

Biograful sãu, pr. dr. Anton Despinescu i-a adus un omagiu acestui veteran creºtin al comunitãþii catolice din Iaºi prin publicarea a douã articole în revistele „Glasul nostru” ºi „Buletin istoric”, caracterizându-l cu urmãtoarele cuvinte: „Distins om, creºtin adevãrat ºi suflet nobil”.

Dr. Dãnuþ Doboº

februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor Ep. Anton Durcovici

Corpus Domini piscopul Anton Durcovici E a prezidat la 30 mai 1948, la Iaºi, prima ºi singura procesiune Corpus Domini, în calitate de episcop de Iaºi. Atât parohul de Grozeºti, Petru Pleºca, cât ºi cel de Galaþi, Ioan Duma, au adresat anterior episcopului invitaþia de a efectua vizite canonice în localitãþile respective, pentru ziua de 30 mai 1948.

Episcopul le-a reprogramat, deoarece luase hotãrârea de a transfera procesiunea de Joia Verde, care era zi de lucru, în duminica din octavã, 30 mai, aºa cum se procedase ºi în anul 1947. Pregãtirile pentru impunãtoarea procesiune au început la 20 mai 1948, odatã cu solicitarea adresatã de episcop comandamentului Regimentului 8 Grãniceri pentru ca „Muzica Militarã a Regimentului” sã cânte „Ruga” la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi, cu ocazia „sãrbãtorii Trupul Domnului, adicã înfiinþarea tainei sfintei Euharistii”. Ca ºi în anii trecuþi, menþiona episcopul Anton Durcovici în respectiva solicitare, muzicanþii care cântau „în mod gratuit” urmau sã primeascã la sfârºit „o gustare ºi un sfert de vin”. În mod ciudat însã, episcopul Anton Durcovici nu menþioneazã în faimoasa sa declaraþie din 26 aprilie 1950, datã în arestul Securitãþii din Bucureºti, procesiunea Corpus Domini din 30 mai 1948.

Existã însã un set de fotografii, realizate în timpul evenimentului de la Iaºi, care atestã

faptul cã celebrantul principal a fost episcopul Anton Durcovici. Într-o primã fotografie apare mulþimea mare de credincioºi, în frunte cu elevele ºi cãlugãriþele din Congregaþia „Notre Dame de Sion”, care se îndreaptã spre ieºirea din curtea catedralei, purtând icoane mari. În cea de-a doua fotografie a fost imortalizat momentul în care procesiunea se afla în faþa clãdirii Institutului „Notre Dame de Sion” („Casa Balº”– sediul de azi concesionat Filarmonicii de cãtre Episcopia de Iaºi). În fotografie, sub baldachin apare chipul episcopului Anton Durcovici purtând preasfântul sacrament ºi avându-i alãturi pe episcopul Marcu Glaser ºi pe preoþii Ioan Mãrtinaº, Leopold Nestmann ºi Iacob Ferenþ.

Fotografia alãturatã îl înfãþiºeazã pe episcopul Anton Durcovici, flancat de preoþii Andrei Asaftei ºi Leopold Nestmann în faþa celui de-al doilea altar amenajat afarã, lângã peretele din dreapta catedralei. Fotograful a surprins procesiunea de la momentul „Tantum ergo”, în spatele episcopului aflându-se ministranþii Eduard Lisacoschi ºi Gheorghe Albert. Totodatã, lângã baldachin se zãreºte figura preotului martir Vasile Gabor.

Procesiunea Corpus Domini nu s-a mai repetat la Iaºi, în anul urmãtor, din cauza începutului persecuþiei comuniste.

12 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

Ep. Durcovici s-a aflat de altfel, la 16 iunie 1949, de sãrbãtoarea Joia Verde, în vizitã canonicã la Râmnicu Vâlcea, iar peste zece zile avea sã fie rãpit de Securitate, gãsindu-ºi sfârºitul în închisoarea comunistã de la Sighetu Marmaþiei, la 10 decembrie 1951. Toate celelalte persoane din fotografia alãturatã vor suporta, la rândul lor, persecuþia in odium fidei. Tânãrul Eduard Lisacoschi va fi arestat în noaptea de 2 spre 3 mai 1949, clericul Leopold Nestmann a fost arestat câteva luni mai târziu, iar preotul Andrei Asaftei, în anul 1952. Episcopul Marcu Glaser va muri în condiþii suspecte la 25 mai 1950 dupã lungi ºi chinuitoare interogatorii din partea Securitãþii din Iaºi, în timp ce preotul Vasile Gabor s-a sustras arestãrii în anul 1948, murind, în condiþii dramatice, în anul 1954, de tifos exantematic, ascuns în pãdurea de la Buruieniºu de Sus (jud. Bacãu).

Procesiunea Corpus Domini din 30 mai 1948 rãmâne un moment de referinþã în istoria Bisericii locale, fiind ultima manifestare liberã pe strãzile oraºului a comunitãþii catolice din Iaºi. La scurt timp începea persecuþia comunistã!

Dr. Dãnuþ Doboº

Sanctuare

Banneux a doar 25 km de Liège se aflã un important sanctuar L al Belgiei, Banneux. Aici, sfânta Fecioarã Maria, începând de la 15 ianuarie 1933, s-a arãtat unei fetiþe, Mariette Beco, de opt ori.

Mariette Beco, primul dintre cei ºapte copii ai familiei, s-a nãscut la 25 martie 1921.

Duminicã, 15 ianuarie 1933, pe la ora 19.00, fetiþa stãtea la fereastrã ºi privea pãdurea acoperitã de zãpadã. Familia Beco era catolicã, dar nu prea frecventa biserica. Mariette totuºi avea o atracþie spre rugãciune.

Privind pe fereastrã, a vãzut la câþiva metri o doamnã foarte frumoasã, îmbrãcatã în luminã.

O cheamã pe mama ºi îi spune: „Priveºte, e sfânta Fecioarã! Ne zâmbeºte”. Doamna îi face semn sã meargã la ea. Mariette vrea sã iasã din casã, dar mama nu-i dã voie, încuind uºa. Mariette revine la fereastrã, dar doamna dispãruse. Miercuri, 18 ianuarie, tot la ora 19.00, chiar dacã vremea era foarte rea, fetiþa se aflã pe la locul apariþiei. Doamna îi face semn sã o urmeze ºi o conduce spre un izvor ºi îi spune: „Pune mâinile în apã.

Acest izvor îmi aparþine. Bunã seara ºi la revedere!”

Joi, 19 ianuarie, doamna apare din nou. Mariette o întreabã: „Cine eºti tu, frumoasã doamnã?” „Eu sunt Fecioara sãracilor” – a fost rãspunsul. „De ce ieri ai spus cã izvorul îþi aparþine?” „Am vrut sã spun cã izvorul aparþine tuturor naþiunilor, spre alinarea bolnavilor”.

Vineri, 20 ianuarie, Mariette, la ora 18.45, iese la locul apariþiilor ºi întreabã: „Ce doreºti

de la mine, frumoasã doamnã?”

Fecioara, surâzând, i-a spus: „Doresc o capelã aici”. Mariette a ieºit apoi în fiecare searã sã se roage, dar Maria nu a mai apãrut pânã la 11 februarie. A ºasea apariþie a fost la 15 februarie. Mariette spune: „Pãrintele Jamin mi-a zis sã vã cer un semn”. Maria rãspunde simplu: „Credeþi în mine ºi eu voi crede în voi… Rugaþi-vã mult. La revedere!” Maria i-a încredinþat un secret fetiþei.

La 20 februarie, Maria apare ºi îi spune: „Fiicã preaiubitã, rugaþi-vã mult!” Ultima apariþie a fost joi, 2 martie. Maria a apãrut ºi a spus doar atât: „Eu sunt Mama Rãscumpãrãtorului, Maica lui Dumnezeu. Adio!”

Conform dorinþei „Fecioarei sãracilor”, s-a construit o capelã, inauguratã la 15 august 1933.

Au urmat multe examinãri ºi anchete ale vizionarei, dar încep sã aparã ºi miracole. La sfârºitul lunii martie, dupã ce bea apã de la izvor, este vindecat Ernest Boutet, un hemiplegic. În luna iunie 1937 este vindecatã complet sora Lutgarde din Liege, care suferea de decalcifierea oaselor. Între anii 1935-1937, o primã comisie analizeazã evenimentele

de aici. Louis-Joseph Kerkhofs, episcopul de Liège, va aproba, la 22 august 1949, cultul sfintei Fecioare de la Banneux. Recunoaºterea oficialã din partea Bisericii vine în anul 1952. La 14 august 1956 statuia a fost încoronatã solemn de Mons. Efrem Forni, nunþiu apostolic în Belgia. În anul 1958 se inaugureazã ansamblul din jurul izvorului. În anul 1959 au fost la Banneux un milion de pelerini. Fericitul papã Ioan Paul al II-lea a vizitat Banneux la 25 mai 1985.

Este cunoscutã evlavia faþã de Banneux a fericitului Alfredo Ildefonso Schuster, cardinal de Milano. El ducea mereu la bolnavi sticluþe cu apã de aici.

Vizionara s-a cãsãtorit ºi a dus o viaþã obiºnuitã de familie.

A fost foarte discretã ºi nu a atras niciodatã atenþia asupra ei. Mergea adesea la izvor, doar când nu o vedea nimeni. A murit la 2 decembrie 2011. În anul 2008, la cel de-a 75-lea aniversar, Mariette l-a rugat pe capelanul sanctuarului sã spunã din partea ei: „Nu am fost decât un factor purtãtor de mesaj. Dupã ce mesajul a fost prezentat, factorul nu mai are importanþã”.

Pr. Iosif Dorcu

februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru Familii

ªerveþelul mototolit eea ce odatã era o ruºine, astãzi a devenit aproape C o obiºnuinþã ºi ceea ce odatã societatea însãºi condamna, astãzi apãrã în necunoºtinþã de cauzã. Este vorba de convieþuirea de dinainte de cãsãtorie.

Doi tineri, un bãiat ºi o fatã, neþinând cont de „lacrimile” pãrinþilor, de ceea ce a stabilit Dumnezeu încã de la „început”, în numele „probei” aleg sã trãiascã împreunã ca soþ ºi soþie, adicã sã împartã totul, inclusiv capacitatea de a se dãrui reciproc.

O sã mã judecaþi, dar eu am fost „acolo”, am fãcut experienþa ºi mã voi adresa vouã ca una care am experimentat ceea ce scriu. ªi eu am crezut ca mulþi alþii cã astãzi suntem liberi, cã eu decid ce fac cu viaþa mea ºi cã nimeni nu are dreptul sã-mi spunã cu cine pot sã stau ºi ce trebuie sã fac. ªi am decis!

Ne-am mutat împreunã într-un apartament, dar vã rog sã mã credeþi cã nici mãcar o datã nu ne-am pus problema cãsãtoriei. Aºa am fi putut sã ne dãm un timp, sã stabilim niºte prioritãþi, sã luãm niºte decizii care sã ne foloseascã în vederea viitoarei noastre vieþi de familie, dar nu, nici mãcar nu ne-am gândit cã într-o zi putem fi soþ ºi soþie. Eram împreunã ºi asta ne punea oarecum într-un confort care ne plãcea. Iar noi ne simþeam bine!

Dupã o lunã, în ziua în care am luat salariul, pentru cã lucram amândoi, o undã de îndoialã a început sã se cuibãreascã în sufletul meu. Câºtigam bine pentru cã aveam un serviciu bun, ceea ce nu era la fel ºi în

cazul lui. Cu toate acestea n-am spus nimic! Iar timpul trecea! Într-una dintre zile mi-a spus cã a fost concediat, iar eu l-am asigurat cã putem trãi ºi cu ceea ce primeam eu, important e cã ne iubim ºi cã dorim sã fim împreunã. Aºadar, rãmânea toatã ziua acasã! În tot acest timp, „naivã” ºi „rebelã”, continuam sã muncesc pentru a ne întreþine. Nu mai mergeam nici la bisericã, nu mã mai interesa nici dacã am sufletul împãcat, dacã pãrinþii sunt bine ºi nu-i mai frecventam nici pe prietenii pe care îi aveam înainte sã încep aceastã relaþie. Într-un cuvânt, era bine!

Sau cel puþin aºa credeam eu în naivitatea mea! Întorcându-mã într-o searã de la serviciu, pe mãsuþa de cafea, am gãsit un ºerveþel diferit de cele pe care le foloseam noi de obicei. Fãrã sã stau prea mult pe gânduri, l-am luat, l-am mototolit ºi l-am aruncat la gunoi. Dupã alte câteva minute, dupã ce am mai trebãluit prin casã, a trebuit sã arunc altceva la gunoi, dar, surprizã, ºerveþelul pe care îl aruncasem eu anterior nu mai era acolo. Mi s-a pãrut bizar!

L-am întrebat pe prietenul meu dacã ºtie ceva, iar el a negat. Supãratã, i-am cerut sã-mi arate buzunarele. La început s-a opus, dar apoi s-a conformat. ªerveþelul mototolit era în buzunarul lui. L-am întrebat apoi ce are sã-mi spunã, iar el, schimbat oarecum la faþã, a spus: „Nimic!” Atunci am înþeles! Îmi ascundea ceva ºi asta a început sã mã deranjeze. Eu

14 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

eram sincerã cu el, îi spuneam totul, îi ofeream totul, iar el?

El mã înºela!

Ca trezitã dintr-un somn adânc, m-am ridicat ºi în aceeaºi searã, fãrã alte negocieri, am plecat la pãrinþii mei. Le-am explicat în câteva cuvinte ceea ce s-a întâmplat, le-am cerut iertare pentru atitudinea mea ºi mi-am promis mie însãmi cã aºa ceva nu voi mai repeta.

Aveam sã aflu mai târziu cã bãiatul alãturi de care mã hotãrâsem sã-mi trãiesc viaþa a fost concediat pentru cã lipsea des de la serviciu, cã în timp ce eu eram la serviciu, în apartamentul în care locuiam intrau ºi ieºeau persoane pe care nu le vãzusem ºi de care nu auzisem niciodatã.

Nu, aºa ceva mi-am zis cã nu trebuie sã se mai repete! A fost o lecþie de viaþã pentru care am „plãtit” cu naivitate ºi am decis s-o împãrtãºesc cu voi, cu tineri ca mine, ca sã nu se mai repete. Am învãþat din aceastã experienþã cã un bãiat care nu are curajul sã cearã mâna unei fete, nu va avea curajul nici sã-i stea alãturi toatã viaþa...

(Irina) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Pentru copii Istorioarã moralã de Cristofor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Trandafirii roºii ºi cei albi (continuare din numãrul trecut)

Bãtrâna servitoare, care se îngrijea de gospodãria casei, era foarte evlavioasã ºi bunã, dar nu cunoºtea multe lucruri pe care ar fi trebuit sã le înveþe Clara. Tatãl s-a hotãrât, cu toate cã-i venea foarte greu, sã o încredinþeze pe fiica lui surorii sale care locuia la multe mile departe de aici, într-un oraº important. Ea era vãduva unui cinstit comerciant Burk, nu avea copii, fãcea comerþ cu lucruri de mãtase, crep ºi dantelãrii, confecþiona pãlãrii de damã, ºi pe lângã toate acestea era ºi o femeie foarte cumsecade. Tatãl i-a scris dacã ar fi dispusã sã þinã loc de mamã Clarei.

Pe când aºtepta încã rãspunsul, iatã cã soseºte înaintea locuinþei lui o trãsurã cu doamna Burk, buna lui sorã, care, dându-se jos din trãsurã, a salutat cât se poate de cordial. Nu a mai vãzut-o pe Clara de trei ani ºi a strigat miratã:

– Ia te uitã cât de mare ºi de drãguþã ai devenit! Ei, vrei sã mergi acum cu mine în oraº?

Clara a zâmbit ºi a rãspuns: – Cum sã nu, o plimbare în oraº de mult aº fi dorit sã fac.

Tatãl încã nu i-a spus nimic despre cele ce intenþiona. De aceea era imediat atât de dispusã. Dar acum, când a auzit cã va trebui sã rãmânã în oraº un an sau doi, a fost deodatã nedumeritã. Ca sã facã o plimbare în oraº cu buna ei mãtuºã îi era ceva plãcut, dar gândul cã trebuie sã se despartã de tatãl ei îi era cât se poate de dureros.

Tatãl i-a arãtat cã are nevoie de multã învãþãturã ºi astfel Clara s-a arãtat imediat dispusã. Înainte de plecare, tatãl i-a spus Clarei: – Ai grijã sã nu înveþi prea multe apucãturi boiereºti! Arta de a desena, de a picta, de a cânta la pian, de a broda lucruri fine este numai pentru fiice de boieri,

care trãiesc din veniturile moºiilor lor ºi gospodãria casei o lasã pe seama servitorilor. O fatã de pãrinþi sãraci trebuie sã ºtie sã gãteascã, sã coase, sã cârpeascã, sã împleteascã ciorapi, sã spele rufele, sã le calce, cu un cuvânt, trebuie sã ºtie toate lucrurile pentru conducerea unei gospodãrii.

– Acestea le va învãþa o parte în casa mea, o parte în ºcoala de fete, a spus doamna Burk, ºi Clara a arãtat mare plãcere pentru acestea.

Doamna Burk a rãmas aici trei zile ºi Clara a prins o mare dragoste faþã de amabila femeie ºi nu o numea altfel decât „scumpa tuºe”. Dar în dimineaþa plecãrii, când a sunat cornul poºtalionului ºi trãsura stãtea gata de drum, iar Clara trebuia sã-ºi ia rãmas bun de la tatãl ei, a început sã plângã. Tatãl, care ºi el era miºcat pânã la lacrimi, a binecuvântat-o.

– Domnul sã fie cu tine, scumpa mea copilã, a spus el, sã te cãlãuzeascã pe toate cãile tale ºi sã mi te aducã înapoi în braþele mele evlavioasã, bunã, sãnãtoasã ºi voioasã, precum ºi înzestratã cu toate cunoºtinþele necesare.

Doamna Burk a fãgãduit cã se va îngriji de Clara ca ºi o mamã. Tatãl le-a condus pe amândouã pânã la poºtalion; ele s-au suit în trãsurã, iar tatãl i-a mai întins încã o datã mâna Clarei. Ea a început sã plângã.

Poºtalionul a plecat ºi înainte încã de a fi apus soarele, Clara a ajuns în oraº.

4. Clara în oraº Doamna Burk avea o casã de o frumuseþe rarã ºi a rezervat pentru Clara o camerã frumoasã cum nu a mai vãzut pânã atunci.

Clara mergea la ºcoala de fete, iar restul zilei îl petrecea lângã mãtuºa sa la masa de lucru. ¾

februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre Isus, luminã din luminã „Isus este lumina Tatãlui” (Iustin, 10 ani). „Când s-a nãscut Isus la Betleem, cerul s-a luminat de o luminã mare” (Mihaela, 9 ani). „Isus este ca o lanternã, lumineazã în noapte” (Angela, 9 ani). „Dacã Isus este luminã, ºi Tatãl este luminã, ºi Duhul Sfânt este luminã” (Cornelia, 10 ani).

Dupã ce s-a citit evanghelia în care se spune cã Isus este lumina lumii, preotul i-a întrebat pe copii la predicã: „Ce face Isus ca luminã a lumii?” Felix (10 ani) a rãspuns: „Aprinde soarele în fiecare dimineaþã!” „Când oamenii vor sã facã rãu, sting lumina” (Agneza, 9 ani). ¾ Mãtuºa

a observat imediat cã fata se pricepe la mânuirea acului ºi cã e deosebit de iscusitã în confecþionarea lucrurilor; purtarea copilãreascã, obiceiurile de la þarã ºi unele idei bune ale ei i-au plãcut foarte mult mãtuºii. O iubea pe copila aceasta ca pe fiica sa proprie, iar Clara o iubea ºi o stima tot aºa de mult pe mãtuºa ei, ca pe o mamã.

Cu toate acestea, îi era foarte dor de tatãl ei ºi, pe când ºedea lângã mãtuºa ei la masa de lucru, gândurile Clarei erau prin regiunile pãrinteºti. Mãtuºa a observat aceasta foarte bine.

– Tu iarãºi eºti dusã pe gânduri, a spus ea într-o zi. Nu este oare mai plãcut la oraº decât la þarã? Acolo nu aveai decât o odãiþã micã ºi îngustã, cu pereþi bruni ºi cu o fereastrã micã; aici însã locuim într-o casã mare cu geamuri de cristal, cu tapete albastre ºi cu flori, ºi

„În ziua de Paºti Isus a ieºit din mormânt ºi a aprins lumina, iar de atunci oamenii iau mereu din aceastã luminã” (Marius, 10 ani).

O sorã i-a întrebat pe copiii de la catehism: „Cum credeþi cã lumineazã Isus Cristos?” Vincenþiu (10 ani) a rãspuns râzând: „Pe mine mã face sã râd!” „Isus era lumina neamurilor.

Cel puþin aºa a citit astãzi pãrintele în evanghelie. Dacã este aºa, înseamnã cã neamurile mele sunt luminate de el. Acum am înþeles de ce am un unchi preot!” (Francisca, 10 ani). „La noi în bisericã Isus este mult mai luminat decât restul chiar camera unde dormi are astfel de ferestre ºi e frumos zugrãvitã.

– Aºa este!, a spus Clara, pereþii camerii mele erau numai din lemn simplu ºi singura fereastrã avea niºte geamuri mici rotunde. Dar prin fereastra aceea micã strãbãtea soarele dimineþii în toatã splendoarea lui, aºa cã era o bucurie fãrã margini. Soarele arunca pe pereþi forma ferestrelor ºi ale frunzelor de copaci din apropiere, ºi totul forma un tablou foarte drãguþ. Când deschideam fereastra priveam într-un rai de câmpii înflorite ºi pãduri înverzite. Aici în oraº nu am putut zãri încã rãsãritul soarelui ºi nici curcubeul; prin ferestrele cele înalte nu zãresc decât niºte ziduri cenuºii ºi acoperiºuri de case.

– Cu alte cuvinte, a spus mãtuºa, nu-þi plac aceste strãzi late

16 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

icoanelor. Acum am înþeles!”

(Aurel, 9 ani). „Isus este ca o razã de soare, luminã din luminã” (Tereza, 10 ani). „Mama i-a cerut lui Isus s-o lumineze pe sora mea la examenul de bacalaureat” (Otilia, 8 ani). „Isuse, tu eºti luminã în întunericul acestei lumi, continuã sã luminezi cu lumina ta” (Virgil, 9 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

cu case mari ºi frumoase mai mult decât strãzile noroioase cu colibele mici acoperite cu paie din satul Eschenbach?

– Mai frumoase sunt strãzile acestea, a rãspuns Clara, dar nu se vede pe ele altceva decât pietre. La þarã mergeam ca pe un covor verde presãrat cu mii de flori; aici pavajul cel tare îmi rãneºte picioarele, iar casele de la þarã, cu toate cã sunt acoperite numai cu paie, în jurul lor se aflã copaci frumoºi încãrcaþi cu floricele frumoase ºi cu fructe gustoase, iar colibele se potrivesc de minune printre ei.

– Þie îþi place sã tot vorbeºti despre câmpiile ºi arborii tãi, a spus mãtuºa. Totuºi, ceea ce voi câºtigaþi numai cu mare greutate la þarã prin þarine, câmpii ºi pe arbori, noi le primim în abundenþã la oraº pentru sume neînsemnate. (va urma)

Pentru tineri

Adrenalinã pentru viaþa de credinþã u existã persoanã pe faþa pãmântului, în orice timp N ºi în orice loc, care sã nu caute fericirea! S-au scris tratate întregi pe aceastã temã ºi se gãsesc nenumãrate „reþete” pentru a o dobândi. Toþi doresc sã fie fericiþi, toþi ar face orice pentru a gãsi formula magicã ce poate sã transforme întreaga viaþã într-o fericire fãrã margini ºi fãrã de sfârºit. Pe cât de mare este dorinþa pe atât de amarã este, de multe ori, ºi dezamãgirea... Fericirea pare sã fie la doi paºi distanþã ºi când vrei sã o prinzi îþi scapã ca prin minune. Este ca jocul copiilor cu baloanele de sãpun pe care le înalþã spre soare. La lumina acestuia par ca adevãrate perle preþioase care strãlucesc minunat. Copiii aleargã extaziaþi dupã acestea, dar când le ajung ºi le prind rãmân doar cu câteva picãturi lipicioase.

Oare aceasta sã fie soarta omului? Oare aspiraþia sa spre fericire sã nu poatã fi rãsplãtitã?

Oare sã fie totul doar un miraj?

Cei care au viziuni destul de sumbre asupra vieþii considerã cã fericirea nu este altceva decât practica zilnicã a resemnãrii; adresa fericirii nu va putea fi gãsitã niciodatã deoarece îºi schimbã mereu domiciliul. Alþii vãd ceva malefic în originea ei, precum Gustave Flaubert: „Fericirea este un mit inventat de diavol pentru a ne face sã disperãm”. Într-o viziune mai materialistã fericirea poate fi atinsã dacã se posedã ceea ce se doreºte: „Fericirea modernã: sã priveºti vitrinele ºi sã cumperi tot ceea ce îþi permiþi,

în numerar sau în rate”, spunea Erich Fromm. Alþii considerã cã, de fapt, noi nu suntem pregãtiþi sã întâmpinãm fericirea care vine sã ne viziteze. „Când fericirea ne vine în întâmpinare nu este niciodatã înveºmântatã aºa cum ne gândeam. Deseori trece pe lângã noi tãcutã, iar noi nu ºtim sã o recunoaºtem”, spunea Romano Battaglia.

Mulþi oameni au spus multe despre fericire; unii au fost fericiþi, alþii nu; alþii „predicã” fericirea datã de bani, succes sau putere ºi se vede pe faþa lor cã sunt departe de a fi fericiþi, în timp ce unii cred despre aceste „vedete” cã sunt automat ºi în posesia reþetei fericirii.

Rãspunsul lui Cristos la problema fericirii este paradoxal pentru logica umanã! Îi proclamã fericiþi pe cei sãraci, pe cei care plâng, pe cei blânzi, pe cei cãrora le este foame ºi sete de dreptate, pe cei milostivi, pe cei curaþi cu inima, pe fãcãtorii de pace ºi pe cei persecutaþi din cauza sa. Fericirile proclamate de Cristos cuprind în sine toatã puterea învãþãturii

sale, sunt o sintezã a întregii evanghelii ºi încununeazã poruncile lui Moise. Cristos nu doar proclamã aceste fericiri, ci le trãieºte: el este sãrac, blând, milostiv, drept, curat cu inima, aducãtor de pace, slujitorul persecutat... El este „prototipul” omului nou care nu se lasã amorþit de substanþele banalitãþii ºi mediocritãþii, ci preferã adrenalina trãirilor intense ale celui care nu face din fericire o destinaþie, ci un mod de viaþã. ªtiu cã propunerea trãirii fericirilor poate sã sune anost, dar gãseºte în Cristos confirmarea cã o viaþã trãitã dupã logica lor pregãteºte fericirea comuniunii totale ºi definitive cu Dumnezeu în veºnicie! Aºadar: vrei sã fii fericit? Atunci fii sãrac, blând, milostiv, drept, curat cu inima, aducãtor de pace... În urmãtoarele articole vom cãuta, pe rând, sã înþelegem ce înseamnã fiecare fericire în parte pentru a reuºi sã o trãim ºi, astfel, sã se îndeplineascã în viaþa noastrã ºi promisiunea pe care Cristos o leagã de fiecare fericire.

Pr. Felix Roca

februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Gând

cãtre Durcovici ngãduindu-mi-le pe toate am voit mereu sã fiu în Îfruntea lumii ºi, aruncându-mã în prezent, am încercat sã mã gãsesc în el. Însã nimic din ceea ce am luat nu a fost pentru mine un scut folositor. Îndrumat de alþii, am pãºit apoi pe urmele trecutului. În mâna mea murdarã am adunat multe fapte trecute cu vederea, ce-mi tãinuiserã adevãrul ºi mã distanþaserã de realitate. Le-am împreunat ºi mi-am preparat cu grijã medicamentul ce avea mai apoi sã-mi aline suferinþa. În tainã, m-am aºezat în rugã, sã mulþumesc ºi-apoi sã cer mai mult. Iar ruga, doar ea îmi fu izbândã, cãci numai gândul mai putea rãzbate prea groase ziduri ºi prea multe gratii în care l-au închis, ºi l-au ucis apoi pe el.

Ajuns sã-l întâlnesc, mi-am aplecat privirea, totuºi continuam sã-l vãd: slãbit, flãmând ºi strâns de cleºtele puterii.

Vãzându-mã pe mine, viitorul, a zâmbit încrezãtor, înþelegând cã jertfa lui nu va fi datã uitãrii. M-am îndemnat apoi sã-i vorbesc, sã-mi deschid inima ºi sã mã dãruiesc.

Am respirat adânc ºi liniºtit, ºi-apoi uºor mi-am înºirat amarul:

Ep. Anton Durcovici dupã sfânta Liturghie de consacrare (Bucureºti, 5 aprilie 1948)

Eu mi-am dorit mereu sã fiu ca primãvara ªi, renãscut la viaþã, sã-mi iau în mâini chitara, Pãdurile-nverzite sã le strãbat cântând ªi mângâiat de soare sã vãd un zâmbet blând.

Acum am apelat la rimã, ºi m-am gândit sã-þi spun Cã viaþa mi-e amarã ºi cã mã simt bãtrân.

De îngeri fãrã aripi ai auzit vreodatã?

La fel îmi simt eu tinereþea În mii de gânduri îngropat.

Am încercat în repetate rânduri Sã cer mai multe de la viaþã, Am vrut sã fiu un înger tandru, Sã zbor, sã cânt, sã dau povaþã…

M-am prefãcut cã îmi iubesc fãptura, Cã ºtiu ca sã slujesc ºi omul, ºi natura.

Am învãþat din cãrþi sã spun vorbe frumoase, Dar toate-acestea, acum, le vãd fãrã foloase: Nu ºtiu sã zbor, nu ºtiu sã cânt, Nu ºtiu sã râd ºi nici sã plâng…

Gândindu-mã la toate, ºtiu doar sã mã frãmânt.

Tu eºti dintre aceia ce ºi-au lãsat fãptura Sã putrezeascã ºi sã nascã mai apoi, Mai vrednicã ºi mult mai minunatã.

Când ai vãzut Cuvântul stând atârnat pe cruce, ªtiai cã þi se cere atât cât poþi tu duce.

Te-ai hotãrât sã-i stai alãturi, Sã rabzi, sã-nduri, sã taci, ªi prin exemplu-þi sfânt de tatã Tu nouã bine sã ne faci.

Din nou în frãmântare cu inima-mpãrþitã, Dar totuºi caldã ºi încã ne-mpietritã Îþi fac acum o rugã de mult întipãritã În mintea ºi fãptura mea întreagã: Adunã, leagã ºi transformã-n bine tot ce e rãu, Acoperã cu jertfa-þi sfântã, ura, Pentru ca toþi sã îl iubim pe Dumnezeu.

(Creaþie prezentatã în cadrul academiei în cinstea ep. Anton Durcovici, Institutul Teologic „Sfântul Iosif”, 10 decembrie 2001) Iosif Tiba

18 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

Cursuri de formare

umanã pentru logodnici

Fuga de adevãr

– ciclul II: douã zile (4-5 iulie; 25-26 iulie; 1-2 august; 8-9 august).

Dintre cele ºapte posibilitãþi, tinerii trebuie sã aleagã una convenabilã.

Aceste cursuri sunt o practicã obiºnuitã în Bisericã, sunt încurajate de PS Petru Gherghel, sunt þinute de personal specializat ºi constituie o bogãþie pentru viitoarele familii. Înscrierile se vor face direct la Centrul Social pentru Promovarea Valorilor „Gaudium et Spes”, Traian, calea Romanului, com. Sãbãoani, jud. Neamþ, în ziua începerii cursului.

Persoanã de contact: pr. Felician Tiba, tel. 0785/828857, 0744/407260; opflis@ercis.ro sau feliciantiba@yahoo.com.

Pentru cã în ziua de 17 mai va avea loc la Iaºi beatificarea episcopului martir Anton Durcovici, începutul cursurilor din 17 mai va avea loc în ziua de 24 mai.

Nu uitaþi: „Susþineþi familia pentru ca ºi ea sã ne susþinã!”

„Viaþa este scurtã ºi, când o simþi pe a ta firavã din caleafarã, ai dreptul, poate, de a spune fãrã prea mare întârziere ceea ce þi s-a pãrut a desluºi din adevãr”. Aceste cuvinte ale lui Alfred Loisy sunt o provocare. Dar câþi se lasã provocaþi citindu-le? Cãci mulþi fug de adevãr ºi se refugiazã în minciunã „ªtiu cã minte, dar cel puþin minte frumos...”. De câte ori nu am auzit aceastã justificare? Cântecul de sirenã al câte unui mincinos dovedit este preferat adevãrului crud spus în faþã. Ajungi astfel sã constaþi cã ar fi preferabilã uneori fuga, fie ºi din calea adevãrului, decât ura visceralã a celor care sunt susþinãtori înfocaþi ai minciunii.

Se cred îndreptãþiþi sã lupte pentru o cauzã la care au aderat orbeºte, deºi Isus a spus: „Adevãrul vã va face liberi”.

Cel mai grav însã este faptul cã vor sã-þi interzicã sã le spui adevãrul în faþã.

Iatã pânã unde s-a ajuns!

De-abia þi-a ieºit adevãrul din gurã, cã îþi ºi este îndesat înapoi cu duºmãnie ºi riºti sã mori cu adevãrul nerostit ºi cu dreptatea strivitã între ziduri de convingere. Se spune cã adevãrata convertire – cea izbãvitoare – începe când simþi cã-þi fuge pãmântul de sub picioare. Dar oare nu tocmai adevãrul are acest rol în cazul celor care s-au complãcut în minciunã?

Pr. Felician Tiba

Pr. Cristian Chinez

a începutul lunii decembrie 2013 toate parohiile L din Dieceza de Iaºi au primit un pliant pe care l-am intitulat sugestiv „Pentru cã vrem familii autentice. Cursuri pentru logodnici”, prin care am fãcut cunoscutã intenþia Oficiului pentru Pastoraþia Familiei ºi a Laicilor de a asigura cursurile de formare umanã în vederea încheierii sacramentului Cãsãtoriei pentru toþi tinerii diecezei care se cãsãtoresc pe parcursul anului 2014.

Iniþiativa constituie un rod al celor trei ani pe care Dieceza de Iaºi i-a dedicat familiei, respectiv 2009-2013, dar ºi un rãspuns la exigenþele vieþii de zi cu zi, subliniate atât de frecvent ºi de profund de cãtre magisteriul Bisericii ºi experimentate de familia însãºi.

Ne-am bucura ca, în ciuda dificultãþilor inerente zilelor noastre, tinerii care se cãsãtoresc pe parcursul acestui an sã fie încurajaþi sã participe, convinºi fiind cã formarea umanã, pe lângã cea religioasã, care revine în exclusivitate preotului, le va fi de un real folos în viitorul lor drum de familie. În acest sens, pentru a fluidiza cât mai mult participarea, în funcþie de posibilitãþile reale ale fiecãrei perechi de tineri în parte, am stabilit mai multe perioade la care se pot înscrie în mod liber, dupã cum urmeazã: – ciclul I: trei sâmbete (1, 8, 15 martie; 12, 26 aprilie; 24, 31 mai); orele din sâmbãta lipsã vor fi comasate.

Tablete spirituale

februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Pãrinte, mai aveþi puþinã rãbdare ulte sunt întâmplãrile deosebite ce pot fi povestite M în viaþa unui misionar ºi multe sunt convertirile despre care poate vorbi un misionar. Am învãþat dintr-o întâmplare neobiºnuitã cât de mult conteazã un moment de rãbdare. Într-o zi de marþi, pregãtit fiind sã merg spre cel mai îndepãrtat sat al misiunii noastre din Djébonoua (Coasta de Fildeº), pentru a celebra sfânta Liturghie, m-am oprit pe cale pentru a lua un grup de credincioºi dintr-o comunitate mai mare ca sã ne ajute la cântãri ºi la citirea lecturilor în baoulé – limba localã.

Dupã ce grupul a urcat în maºinã, am hotãrât sã plec, dar oamenii mi-au spus: „Pãrinte, mai aveþi puþinã rãbdare, trebuie sã mai soseascã cineva!”

Eu eram grãbit ºi, nevãzând pe nimeni, am voit sã plec, dar cei din maºinã m-au rugat din nou sã am rãbdare pentru cã mai era cineva care trebuia sã vinã, o persoanã care merita momentul de aºteptare. Dupã câteva minute, am vãzut o bãtrânicã ce venea agale, cu un bãþ în mânã ºi cu o privire adâncã

ºi pierdutã. L-am întrebat pe catehet cine era acea nouã persoanã, ºi mi-a spus cã era o dansatoare comian ºi cã este o mare victorie pentru comunitatea catolicã faptul cã s-a convertit.

Ce este o dansatoare comian?

Este o persoanã, membrã a unui grup mare ºi influent, care a fãcut pactul cu cel rãu. Pentru a putea fi mai uºor de înþeles, aº putea sã îl asemãn, în cultura româneascã, grupului de vrãjitoare. Mulþi pãgâni apeleazã la serviciile lor pentru a avea bani, succes în viaþã, dar mai ales pentru a face rãu cuiva.

Sunt persoane de temut pe care localnicii le frecventeazã doar la mare strâmtorare.

Dupã acea întâlnire, bãtrânica noastrã s-a hotãrât sã termine cu cele rele ºi era atât de hotãrâtã încât, într-una din vizitele mele în satul ei, mi-a încredinþat toate materialele pe care ea, mai înainte, le folosea în pregãtirea vrãjilor: mãºti, haine, pietre, plante descântate, amulete ºi alte obiecte specifice. Am rãmas plãcut surprins ºi mulþumit de zâmbetul pe care-l avea pe buze în momentul în care am pus în maºinã ºi

ultima sacoºã pe care ea mi-a încredinþat-o. Se simþea eliberatã, cu adevãrat, de tot ceea ce mai putea sã o þinã legatã de cel rãu. Multe persoane din comunitate au ieºit din casele lor ºi au asistat la acel moment nemaiîntâlnit, în care o dansatoare comian renunþã la viaþa ei de mai înainte, încredinþând preotului tot ceea ce o lega de cel rãu. Trebuie sã recunosc, între cei care priveau erau ºi persoane încã pãgâne. Unele se mirau de cele întâmplate, altele erau nemulþumite, dar pentru toþi a fost o lecþie de convertire.

Ajuns acasã, cei care erau apropiaþi de misiune s-au dat înapoi, pentru cã ºtiau ce reprezintã acele obiecte ºi se temeau sã se apropie. Cu mult curaj ºi încredinþat de harul lui Dumnezeu, am pus toate acele obiecte laolaltã ºi le-am dat foc.

Aceastã întâmplare a fost o dovadã tangibilã cã Dumnezeu lucreazã în mod minunat pentru rãspândirea împãrãþiei cerurilor ºi cã rãul poate fi scos din inima omului, dar pentru aceasta ai nevoie ºi de un dram de rãbdare.

Toate acestea s-au petrecut chiar înaintea sãrbãtorilor de Crãciun, anul trecut. Pruncul Isus, care este lumina lumii, a învins întunericul din inima acestei femei ºi s-a nãscut cu adevãrat pentru ea.

Rugaþi-vã pentru ca astfel de cazuri sã se repete ºi pentru ca Dumnezeu sã poatã domni în cât mai multe inimi în acest an 2014.

Uniþi în rugãciune, Pr. Gabriel Cimpoeºu

20 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

ªtiri • ªtiri • ªtiri Vizitã în Þara Sfântã Papa Francisc va face o vizitã istoricã în Þara Sfântã în perioada 24-26 mai. Programul va include pelerinaje la Amman, Betleem ºi Ierusalim. „Vom celebra o întâlnire ecumenicã împreunã cu toþi reprezentanþii Bisericilor creºtine din Ierusalim, precum ºi cu patriarhul Bartholomeu de Constantinopol”, a declarat papa la 4 ianuarie. Întâlnirea se va desfãºura la biserica „Sfântul Mormânt” din Ierusalim, care adãposteºte mormântul lui Isus Cristos.

Suveranul pontif a fãcut acest anunþ la exact 50 de ani de la începutul vizitei istorice a papei Paul al VI-lea în Þara Sfântã, prima a unui papã în þara lui Isus. În a doua zi a vizitei sale (5 ianuarie 1964), papa Paul al VI-lea s-a întâlnit cu patriarhul Athenagoras la Ierusalim.

Comunicaþiile sociale A fost prezentat la 23 ianuarie, la Roma, Mesajul papei Francisc pentru cea de-a 48-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, care anul acesta se marcheazã în Biserica Catolicã duminicã, 1 iunie, ºi are ca temã: „Comunicarea în serviciul unei autentici culturi a întâlnirii”. În text se subliniazã cã mass-media ne poate ajuta sã ne simþim tot mai aproape unii de alþii, sã ne facã sã experimentãm un reînnoit sentiment de unitate al familiei umane. La 24 ianuarie, Biserica Catolicã îl comemoreazã pe sfântului Francisc de Salles, patronul jurnaliºtilor.

Odihna duminicalã La sediul Parlamentului European din Bruxelles, Comisia Episcopatelor din Comunitatea Europeanã (Comece) a organizat la 21 ianuarie conferinþa: „Duminica, zi de odihnã ºi munca demnã în Uniunea Europeanã”. Evenimentul face

parte dintr-o serie de iniþiative promovate de episcopii europeni în favoarea odihnei duminicale, ca zi dedicatã Domnului ºi familiei, acþiune sprijinitã ºi de Alianþa Europeanã pentru Duminicã (European Sunday Alliance). În cadrul conferinþei de la Bruxelles au fost trei sesiuni: „Munca demnã ºi duminici nelucrãtoare în timpuri de crizã”, „Echilibru între muncã ºi viaþa privatã ºi familie – înspre o viaþã sãnãtoasã ºi fericitã” ºi „Modul în care duminica nelucrãtoare creºte participarea civicã ºi implicarea în voluntariat”.

Marº pentru viaþã „Mã unesc în rugãciune cu Marºul pentru Viaþã de la Washington. Dumnezeu sã ne ajute sã respectãm toate formele de viaþã, mai ales cele mai vulnerabile”, a scris papa Francisc la 22 ianuarie, cu ocazia celei de-a 41-a ediþii a Marºului pentru Viaþã de la Washington.

Prima manifestaþie provita din Washington a fost o reacþie împotriva sentinþei Curþii Supreme din SUA din 1973 prin care a fost permis avortul voluntar.

La ediþia din 2014, din cauza temperaturilor scãzute, marºul a fost scurtat, însã la evenimentele organizate de Arhidieceza de Washington în spaþii special amenajate au luat parte mai mult de 30.000 de tineri.

Logodnicii ºi papa Papa Francisc va avea o întâlnire cu tinerii care s-au logodit, pentru a sãrbãtori împreunã

„bucuria unui da pentru totdeauna”. Iniþiativa a fost lansatã de Consiliul Pontifical pentru Familii. Întâlnirea cu Sfântul Pãrinte se va desfãºura în aula „Paul al VI-lea” din Vatican, în ziua de 14 februarie, sãrbãtoarea Sfântului Valentin, ocrotitorul celor îndrãgostiþi. Au fost invitaþi logodnicii care au frecventat de curând sau urmeazã în prezent parcursul de pregãtire cateheticã în vederea cãsãtoriei.

Omul anului 2013 Papa Francisc a fost desemnat „Omul anului 2013 la Radio România Internaþional”. Desemnarea s-a efectuat în urma tradiþionalei anchete de opinie, lansatã printre ascultãtorii ºi utilizatorii sãi de Internet din lume de Radio România Internaþional. Potrivit unui ascultãtor din Ucraina, citat în comunicatul de presã al RRI, papa Francisc „demonstreazã modestie umanã, toleranþã ºi comportament democratic. (…)

Comportamentul papei oferã un bun exemplu pentru cel puþin un miliard de credincioºi, dar ºi pentru toþi creºtinii (ºi nu numai)”.

An al vieþii consacrate Anul 2015 în Biserica Catolicã va fi dedicat vieþii consacrate, a anunþat papa Francisc la finalul celei de-a 82-a Adunãri Generale a Uniunii Superiorilor Generali, cu participarea a 120 de superiori generali, desfãºuratã la Roma între 27 ºi 29 noiembrie 2013. Motivul l-a explicat tot Sfântul Pãrinte: „Viaþa consacratã este profeþie”, „sunt bãrbaþi ºi femei care pot trezi lumea”.

Pregãtiri ZMT 2016 „Cracovia ºi Polonia sã se bucure pentru cã vor deveni din nou un oraº ºi o þarã a tinerilor”,

februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 21

a spus card. Stanislaw Dziwisz, arhiepiscop de Cracovia, pe site-ul oficial krakow2016.com al Zilei Mondiale a Tinerilor care se va desfãºura între 25 iulie ºi 1 august 2016 la Cracovia. În Piaþa „Sfântul Petru” din Roma, la 13 aprilie, în Duminica Floriilor, un grup de 100 de tineri polonezi vor primi crucea ZMT, împreunã cu icoana „Salus Populi Romani”. Simbolurile întâlnirii mondiale a tinerilor catolici îºi vor începe pelerinajul în Polonia, rãmânând pentru aproximativ 20 de zile în fiecare dintre cele 44 de dieceze, începând cu oraºul Poznan.

Card. Stanislaw Dziwisz l-a invitat la ZMT 2016 ºi pe patriarhul ortodox rus Kiril I. Hirotoniri Prin impunerea mâinilor ep. Pietro Maria Fragnelli, în bazilica „Adormirea Maicii Domnului” din Alcamo (Sicilia, Italia), la 11 ianuarie, a fost

hirotonit preot, printre alþii, ºi Sergiu Cãtãlin Farcaº pentru Provincia „Sfântul Iosif” din România. La Liturghie, a participat ºi pr. Daniel Romila, secretar provincial. Pr. Sergiu Cãtãlin Farcaº s-a nãscut la 10 ianuarie 1986, la Târgu Frumos. A fãcut profesiunea solemnã la 10 septembrie 2011.

Are licenþã în teologie ºi va activa ca vicar la Alcamo. În catedrala „San Lorenzo” din Grosseto (Italia), sâmbãtã, 11 ianuarie, Marius Balint din

Parohia „Sfânta Ana” din Lespezi (Bacãu) a fost consacrat diacon, alãturi de alþi doi colegi, prin impunerea mâinilor ºi rugãciunea de consacrare a PS Rodolfo Cetoloni, episcop de Grosseto. Marius Balint s-a nãscut la 30 septembrie 1985 la Buhuºi. Între anii 2001 ºi 2005 a studiat la Seminarul Capucin „Fericitul Ieremia” din Oneºti. Dupã o experienþã monahalã, între 2005 ºi 2009, în Mãnãstirea „Santa Croce in Gerusalemme” din Roma, a studiat la Seminarul Episcopal din Grosseto ºi la Seminarul Regional „Pius al XII-lea” din Siena, pânã în anul 2013.

Spiritualitate focolarã Pr. Pavel Chelaru, paroh la Roman „Sfânta Tereza”, ºi pr. Iosif Dãmãtãr, paroh de Valea Mare, au participat la întâlnirea mondialã de formare spiritualã a membrilor ºi voluntarilor din asociaþia marianã „Opera Mariei” – Miºcarea Focolarelor. La aceastã întâlnire desfãºuratã între 13 ºi 17 ianuarie la Centrul «Mariapoli» din Castelgandolfo, în apropiere de Roma, din România au luat parte 14 preoþi greco-catolici ºi romano-catolici.

Calendare ºi agende Catholica.ro, în parteneriat cu Editurile „Presa Bunã” ºi „Viaþa Creºtinã”, oferã agendele ºi calendarele liturgice pentru telefoanele ºi tabletele cu Android. Aplicaþiile tip calendar permit celor ce ºi le instaleazã sã aibã mereu la îndemânã ceea ce popular este numit „calendarul de perete”. Aplicaþiile agendã oferã în plus faþã de calendar lecturile liturgice ale zilei. Pentru cei care nu folosesc telefoane sau tablete cu sisteme Android, o soluþie online este sã viziteze adresa

22 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

Mobile.Catholica.ro. Aplicaþiile pentru Android se gãsesc în Google Play cãutând „Calendar romano-catolic”, „Agenda romano-catolicã”, ºi similar pentru aplicaþiile greco-catolice. „Anchetatorul” Un grup de tineri ai Parohiei Bacãu „Sfântul Nicolae”, pregãtiþi de prof. Agneza Grosu ºi susþinuþi de pr. decan Isidor Dâscã ºi pr. Lucian Adam, au

jucat piesa intitulatã „Anchetatorul”, despre episcopul martir Anton Durcovici, dupã Liturghia de searã din 10 decembrie 2013, în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul”, în ziua comemorãrii a 62 de ani de la moartea episcopului. Textul piesei a fost compus de Agneza Grosu, cea care a fost ºi regizor.

SRUC 2014 Cu ocazia Sãptãmânii de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor (18-25 ianuarie), a cãrei temã a fost „Oare Cristos a fost împãrþit?” (1Cor 1,1-17), au fost organizate întâlniri cu caracter ecumenic ºi rugãciuni.

La Iaºi, au fost organizate întâlniri în biserici sau capele catolice, la unele dintre celebrãri fiind prezent ºi un reprezentant al ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei. La Institutul Teologic Franciscan din Roman a fost organizatã la 21 ianuarie o sesiune ºtiinþificã ecumenicã, cu participarea PS Petru Gherghel ºi a PS Ioachim Bãcãuanul, arhiereu – vicar al Episcopiei Ortodoxe a Romanului ºi Bacãului.

Iniþiative ecumenice Mitropolia Moldovei ºi Bucovinei, prin Sectorul Misiune Statisticã ºi Prognozã Pastoralã – Departament Pro Vita, a organizat o masã rotundã cu

ºi primirea de daruri”. „Nu sunt puþine cazurile în care migraþia aduce un real câºtig”. A menþionat ºi „aspecte care întristeazã: familii care se fragmenteazã, copii care îºi pierd dreptul de a creºte într-un mediu familial firesc, creºtini care nu se regãsesc în practicarea credinþei în noua þarã”. A încheiat îndemnându-i pe migranþi „sã nu uite niciodatã credinþa ºi tradiþia primite pe aceste meleaguri ale Moldovei”.

Pe scurt

tema: „Familia tradiþionalã – provocãri actuale”, la Colegiul „Sfântul Nicolae” din Iaºi, joi, 23 ianuarie. Au fost invitaþi pr. Felician Tiba ºi Eugenia Dãmãtãr din partea Oficiului pentru Pastoraþia Familiei ºi a Laicilor. În aceeaºi zi, Asociaþia Centrul Diecezan Caritas în colaborare cu Fundaþia „Solidaritate ºi Speranþã”, a Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei, au organizat o activitate comunã cu tema: „Copilãria, o rugãciune coloratã”, la Centrul de zi „Mia Casa Inculeþ” din Bârnova, reunind 100 de copii, beneficiari ai centrelor „Don Bosco”, „Sfânta Marina” ºi „Mia Casa Inculeþ” din cadrul celor douã organizaþii.

Mesaj pentru migranþi Cu prilejul celei de-a 100-a Zi Mondialã a Migrantului ºi a Refugiatului (19 ianuarie), cu tema „Migranþi ºi refugiaþi: spre o lume mai bunã”, PS Petru Gherghel a adresat un mesaj „tuturor fraþilor ºi surorilor noastre, care se aflã în emigraþie”. „Din punct de vedere al culturii întâlnirii, putem spune cã fenomenul migraþiei este un fenomen pozitiv care ajutã la îmbogãþirea persoanei umane, întrucât ajutã la transmiterea

Au trecut la Domnul Pr. Anton Moraru, paroh de ªcheia, a decedat într-un spital din Iaºi, în dimineaþa zilei de 15 ianuarie, în urma unor complicaþii medicale cauzate de un atac vascular, petrecut cu o zi înainte, pe când celebra sfânta Liturghia în biserica din ªcheia. S-a nãscut la 13 noiembrie 1956 la Gârleni (Bacãu). A absolvit ªcoala Generalã de 8 clase în anul 1970 la Gârleni (Racila), Liceul Teoretic Real „Matematicã-Fizicã” din Buhuºi în anul 1975, ªcoala de Cantori în anul 1976 la Iaºi ºi Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi în anul 1983. Între anii 1976 ºi 1977 a fãcut stagiul militar. A fost sfinþit preot la 29 iunie 1983 la Iaºi de ep. Iakab Antal. A activat ca vicar la Hãlãuceºti (1983-1985), Luizi-Cãlugãra (1985-1987), Bucureºti-Bãrãþia (1987), LuiziCãlugãra (1987-1988), Nisiporeºti (1988-1989), Piatra Neamþ (1989-1990), paroh la Bãluºeºti (1990-1996), Sascut Sat (1996-2001), ªcheia (2001-2014). A construit biserica din Recea (filiala de la Bãluºeºti), a renovat casa parohialã din Sascut Sat ºi biserica din ªcheia. Liturghia înmormântãrii a fost prezidatã de PS Petru Gherghel, în biserica din Lespezi, la 18 ianuarie, în prezenþa a peste 90 de preoþi.

La 27 decembrie 2013 a fost chematã la Domnul sora Georgina Cmeci, dupã o boalã îndelungatã, trãitã în spirit de credinþã. S-a nãscut în anul 1924, în localitatea Bucium, judeþul Bihor. În anul 1939 a intrat în mãnãstirea Surorilor Oblate Asumpþioniste de la Beiuº.

Dupã primele voturi a fost trimisã în misiune, în localitatea Tomnatec, judeþul Timiº, pentru a se ocupa de educaþia copiilor din grãdiniþã ºi din ºcoala primarã, apoi i s-a încredinþat o altã misiune, la Spitalul „Assomption” din Bucureºti. În anul 2001, cãzând pe gheaþã, a fost internatã pentru nouã luni în spital, ulterior nemaiputând merge.

Din anul 2002 s-a aflat la mãnãstirea din Izvoare, fiind îngrijitã de surori. Liturghia de înmormântare a fost celebratã la 29 decembrie 2013, la biserica din Izvoare, Bacãu.

27 decembrie 2013: Vizita unui grup de credincioºi din Parohia „Sfânta Tereza” din Iaºi, animaþi de membrii Asociaþiei „Sfântul Vincenþiu de Paul”, împreunã cu pãrintele paroh Petru Sescu, la bolnavii de la spitalul Pãdureni-Grajduri 12 ianuarie: Vizita PS Aurel Percã în Parohia Sãveni 19 ianuarie: Vizita unui grup de tineri români catolici din Roma, însoþiþi de pr. Ciprian Bejan-Piser ºi pr. Claudiu Eva (SVD), la azilul de bãtrâni, coordonat de cãtre Surorile Sãracilor „Don Morinello” 19 ianuarie: Vizitã ºi rugãciune a tinerilor scoutiºti din Pildeºti în biserica ortodoxã din Cordun.

februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic Z.T. (Iaºi). „În luna octombrie a anului trecut am demarat în instanþã procedura ordonanþei de platã în vederea recuperãrii unor debite datorate de cãtre o societate comercialã cãtre societatea pe care o administrez în baza unor facturi neachitate din 2013. Deºi am depus la dosar toate înscrisurile necesare pentru dovedirea debitului, cererea mea a fost respinsã pe excepþia inadmisibilitãþii. Este obligatorie procedura medierii în cauzele care au ca obiect somaþie de platã?”

Din ziua de 15 februarie 2013, OG nr. 5/2001, privind somaþia de platã ºi OUG nr. 119/2007, privind ordonanþa de platã au fost abrogate, ea fiind reglementatã doar de art. 1013-1024 din noul Codul de procedurã civilã.

Conform textelor legale mai sus-menþionate, dumneavoastrã, în calitate de creditor, trebuie sã comunicaþi debitorului prin intermediul executorului judecãtoresc sau prin scrisoare recomandatã, cu conþinut declarat ºi confirmare de primire, o somaþie prin care îi puneþi în vedere sã plãteascã sumele datorate în 15 zile de la primirea acesteia. Abia dupã ce se scurg cele 15 zile ºi debitorul nu plãteºte, vã puteþi adresa instanþei cu o cerere de ordonanþã de platã. Dacã lipseºte aceastã procedurã prealabilã ºi obligatorie, cererea de ordonanþã de platã vã va fi respinsã ca inadmisibilã de cãtre instanþã. Prin urmare, aveþi posibilitatea de a depune o altã cerere în vederea recuperãrii debitului, dar numai

dupã realizarea procedurii prealabile a somaþiei.

Procedura medierii nu este obligatorie la somaþia de platã, dar este necesarã procedura prealabilã.

Mihai Dumea (Sãbãoani). „În condiþiile în care o persoanã nu se prezintã la judecatã ºi nu doreºte ieºirea din indiviziune cu privire la bunurile moºtenite de la pãrinþii sãi, judecãtorul va soluþiona sau nu cauza?”

Conform reglementãrilor legale, în vigoare în acest moment, nimeni nu poate fi obligat sã rãmânã în indiviziune (art. 1143 al. 1 Cod civil). Mai mult, chiar dacã dv. v-aþi fi opus fragmentãrii dreptului de proprietate, aceastã opoziþie nu ar fi avut niciun efect, procedura ieºirii din indiviziune urmându-ºi cursul ºi fãrã aportul dv. Prin urmare, nici legal, dar nici moral nu ar trebui sã fiþi tras la rãspundere de cãtre rude, situaþia lor actualã urmând a fi aceeaºi indiferent de poziþia dv. din proces. În ceea ce priveºte soluþia pronunþatã de instanþa de judecatã, în condiþiile în care o parte este nemulþumitã de modul în care s-a dispus partajarea, atunci trebuia sã conteste hotãrârea în termenul legal de 15 zile. În cazul în care nu a uzat de calea de atac, atunci se considerã cã toate pãrþile au fost mulþumite de hotãrârea instanþei de fond.

Niculiþã C. (Rãducãneni). „În anul 2013 am depus la Judecãtoria Rãducãneni o acþiune în obligarea pârâtului la pensie de întreþinere, dar, prin încheiere,

24 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

cererea a fost anulatã pentru motivul cã nu am indicat domiciliul pârâtului din strãinãtate. Precizez cã am depus la dosar o copie de pe buletin prin care am fãcut dovada domiciliului din România”.

Conform art. 150 al. 1 pct. 13, „…dacã domiciliul sau reºedinþa celor aflaþi în strãinãtate nu este cunoscut/cunoscutã, citarea se face potrivit art. 162”.

Din art. 162 al. 1 reiese ºi situaþia conform cãreia dacã reclamantul nu a reuºit sã afle domiciliul pârâtului, deºi a dovedit cã a fãcut tot ce i-a stat în putinþã, instanþa va putea încuviinþa citarea acestuia prin publicitate. Potrivit aceluiaºi text legal, citarea prin publicitate presupune afiºarea citaþiei pe uºa instanþei, pe portalul instanþei de judecatã competente ºi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. Din momentul încuviinþãrii citãrii prin publicitate, instanþa este obligatã sã numeascã un curator dintre avocaþii baroului, conform prevederilor art. 57, care va fi citat la dezbateri în vederea reprezentãrii intereselor pârâtului. Împotriva încheierii prin care a fost anulatã cererea de chemare în judecatã puteþi face cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.

Av. Mihaela Ciobanu

Poºta redacþiei Ne-au mai scris de sãrbãtori: Elena Dascãlu (Iaºi); ªtefania Georgescu (Moineºti); Elena Hoþoiu (Brãila); Liviu Drob (Bucureºti); Surorile „Sfântul Carol Borromeu” (Gioseni); Congregaþia Inimii Neprihãnite Casa „Sfântul Iosif” (Odorheiul-Secuiesc); Pr. Mihail Titi Dumitrescu (Lugoj); Redacþia „Mesagerul Sfântului Anton” (Bacãu); Acþiunea Catolicã (Iaºi); Asociaþia Kolping Moldova (Bacãu); fam. Marin ªpan (Baia Mare); fam. Maria Elisabeta Niculescu (Constanþa). Vã mulþumim!

A. (Bacãu). „Citesc aproape lunar revista ºi mai tot timpul gãsesc forþa necesarã sã pot merge mai departe, dar de data aceasta am citit articolul de la pag. 24, rubrica «În apãrarea sãnãtãþii» care mã face sã gândesc cã una e sã tratezi un alcoolic ºi alta e sã locuieºti cu un alcoolic... Soþul meu nici nu vrea sã recunoascã faptul cã are aceastã boalã”.

Scrisoarea dv. am înmânat-o Asociaþiei Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare pentru a fi analizatã, cu rugãmintea de a vã da rãspuns în unul din numerele viitoare ale revistei.

Diana Gal (e-mail). „Lãudat sã fie Isus ºi Maria! La începutul unui nou an civil vã doresc un cãlduros: La mulþi ani cu multã sãnãtate, putere de muncã ºi multe binecuvântãri de la Dumnezeu. În luna ianuarie m-am gândit sã aduc în atenþie o devoþiune specificã lunii, cea cãtre Sfântul Nume a lui Isus. ªtiu cã nu prea este cunoscutã în Biserica Catolicã, de aceea m-am gândit sã aduc în atenþia tuturor aceastã devoþiune pentru cã ea este cunoscutã mai mult în familia franciscanã...

Vreau doar sã ºtiu dacã s-au

primit articolele mele pe care le-am trimis de-a lungul timpului”.

Am primit toate materialele trimise de-a lungul timpului.

Vã mulþumim pentru urãri ºi pentru constanta insistenþã de a ne trimite gânduri ºi meditaþii. Vã dorim ºi noi un an binecuvântat de Dumnezeu!

Veronica C. (e-mail). „Vã rog mult, dacã se poate sã transmiteþi evenimentul din 17 mai, cu beatificarea ep. Anton Durcovici, pe un post de televiziune naþional, TVR1, TVR3, care se poate prinde peste tot în þarã.

Vã mulþumesc!

Noi vom încerca, dar nu þine numai de noi. Sã sperãm cã evenimentul va fi preluat de TVR. Pentru siguranþã trebuie sã luaþi în calcul participarea directã la eveniment.

A.R. (e-mail) „Bun gãsit ºi la mulþi ani! Am o nelãmurire: în urmã cu 2-3 ani, parohul nostru a spus cã aceia care au peste 30 de ani ºi sunt necãsãtoriþi sã plãteascã jumãtate din simbrie. La începutul anului acesta a anunþat ca toþi cei care au rãmas vãduvi în 2013 sã plãteascã simbria întreagã pentru anul 2014. Este corect? A luat episcopul aceastã hotãrâre?

Vã mulþumesc ºi vã doresc un an bun ºi binecuvântat!”

Vã mulþumim pentru faptul cã ne-aþi scris. Cu privire la taxa pentru susþinerea bisericii (numitã simbrie sau taxã de cult), aici vã putem oferi principiul care credem cã ar trebui sã ne cãlãuzeascã, urmând ca mai apoi sã scrieþi pãrintelui decan pentru mai multe detalii în situaþii particulare. Una dintre cele cinci porunci ale Bisericii spune: „Sã plãteºti Bisericii simbria ºi celelalte datorii dupã legi ºi obiceiuri”. Întrebarea se pune cum împlineºte aceastã

poruncã cel care are peste 25 de ani, nu este cãsãtorit ºi lucreazã?

Vedeþi, gãsim bani pentru o mulþime de lucruri (telefon, abonament, internet, tv. etc.), dar când e vorba de susþinerea Bisericii din care facem parte, ne vine greu sã oferim 5 lei pe lunã.

Evident, nu se pune problema pentru persoanele care trãiesc în sãrãcie sau nu au nici o posibilitate pentru care pãrintele paroh este chemat sã gãseascã modalitãþi de ajutorare prin reducerea taxei sau prin scutire.

Al doilea caz pe care îl prezentaþi, suntem de acord cu dv. cã nu este corect întrucât simbria este pentru anul care a început.

Verificaþi însã încã o datã dacã cele relatate sunt reale. Pentru mai multe lãmuriri scrieþi pãrintelui decan, care rãspunde de linia pastoralã din decanat ºi care cunoaºte cel mai bine strategia pastoralã stabilitã în cadrul ºedinþelor decanale. Vã dorim un an plin de binecuvântarea lui Dumnezeu!

Petre Jicu (Prãjeºti). „În calitate de cititor al revistei «Lumina creºtinului», iar revista în anul 2013 a fost la an aniversar: Personal dator mã simt / Aº avea de mulþumit / La cei ce ne trimit / Lumina creºtinului. / ªi n-o spun aºa-n zadar / 2013 aniversar / Unde pe broºuri s-aºterne / Gânduri bune ºi eterne / ªi ne scoate în sintezã / Noutãþi din diecezã / Legislaþii, sãnãtate, / Parohii înfiinþate / Noi biserici terminate. / Articole importante / Articole fel ºi feluri / De numiri ºi de transferuri / Întâlnim ºi altceva / Supliment ... familia...”.

Vã mulþumim pentru gândurile trimise. Întrebãrile cu privire la Sfânta Scripturã au fost înmânate pr. Alois Bulai care vã va rãspunde în unul dintre numerele viitoare ale revistei.

februarie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Sfânta Scripturã Bogdan (e-mail). „Am citit în revista «Lumina creºtinului», la rubrica «Sfânta Scripturã» unde rãspundeþi la diferite întrebãri din Biblie. M-am bucurat pentru cã mi-am zis cã aici voi afla ºi eu rãspunsuri la întrebãrile pe care le am.

Sunt student. Am un coleg care merge la bisericã sâmbãta ºi cunoaºte bine Biblia. Am purtat nenumãrate discuþii cu el.

Am fãcut mai de mult catehismul la pregãtire pentru Mir, am citit ºi din Catehismul mare ºi m-am apucat sã citesc Biblia.

Sunt câteva lucruri la care nu ºtiu cum sã-i rãspund mai bine colegului meu, de aceea am îndrãznit sã vã scriu. Este o întrebare cu privire la porunca întâi: «...sã nu-þi faci chip cioplit ca sã te închini lui». Prietenul meu îmi spune cã Dumnezeu este viu, icoanele ºi statuile sunt fãrã viaþã ºi mi-a arãtat multe texte din Biblie în care era considerat un pãcat sã faci ºi sã te închini la chipuri cioplite. M-am uitat în Catehismul mare ºi i-am spus cã ne rugãm la persoana reprezentatã; i-am amintit de ºarpele de aramã (Numeri 21,4-9) ºi de heruvimii care erau pe capacul chivotului (Exod 25,10-22), dar mi-a arãtat mai multe texte: Deuteronom 4,16, 2Regi 18,4, Exod 32,21 ºi 30, 2Regi 23,4, Isaia 40,18-22, Isaia 44,9-20, Ieremia 10,2-6, Ezechiel 8,4-13 etc. Mi-a zis cã închinarea sau rugãciunea la icoane a venit mai târziu, fiind legiferatã la diferite adunãri sau sinoade, dupã secolele III-IV. Primii creºtini din Faptele Apostolilor nu aveau icoane. În primele secole erau imagini decorative, dar nimeni nu se ruga la ele. Ce aº putea sã-i spun din Biblie? Dar din

primele secole? Vã mulþumesc, vã voi mai scrie ºi despre alte întrebãri”.

Problema cultului imaginilor ºi statuilor este dezbãtutã mult. Înþelegerea ei corectã este garantatã de deschiderea sincerã spre adevãr ºi de citirea atentã a textelor sacre. Toate textele citate în defavoarea cinstirii imaginilor sfinte sunt din Vechiul Testament. În economia aceasta Dumnezeu a binevoit sã se reveleze oamenilor – mai precis poporului evreu – ca singurul Dumnezeu adevãrat, fãrã nici un alt concurent pentru cã toate zeitãþile celorlalte popoare sunt creaþii ale oamenilor. De aici satira virulentã împotriva tuturor chipurilor cioplite ºi a imaginilor. Dar deja în Vechiul Testament gãsim ºi un alt accent. „ªi Moise s-a rugat pentru popor. Domnul i-a zis lui Moise: «Fã-þi un ºarpe ºi pune-l pe un stâlp; oricine este muºcat ºi va privi spre el va trãi». Moise a fãcut un ºarpe din bronz ºi l-a pus pe un stâlp. Când ºarpele îl muºca pe cineva ºi [acesta] privea spre ºarpele din bronz, trãia” (Numeri 21,7-9). E adevãrat cã ºarpele a fost distrus, dar numai când a fost zeificat, când i s-a ars tãmâie. De altfel însuºi Isus îl ia ca paradigmã pentru înãlþarea Fiului Omului: „ªi, dupã cum Moise a înãlþat ºarpele în pustiu, tot aºa trebuie sã fie înãlþat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el sã aibã viaþa veºnicã” (Ioan 3,14-15). ªi chivotul alianþei nu era numai ornament, nu avea numai funcþie decorativã. În textul citat din Exod 25 se vede ce este: o cutie de lemn de salcâm aurit cu un capac de aur ºi heruvimii ºi „mãrturia”, care era constituitã din tablele Legii, toiagul lui Aaron ºi un vas cu manã. Toate obiecte. ªi totuºi:

26 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2014

poporul a venit în tabãrã ºi bãtrânii lui Israel au zis: „De ce ne-a lovit Domnul astãzi înaintea filistenilor? Sã aducem cu noi arca alianþei Domnului de la ªilo: sã vinã în mijlocul nostru ºi sã ne salveze din mâna duºmanilor noºtri!” Poporul a trimis la ªilo ºi au luat de acolo arca alianþei Domnului Sabaot care ºade peste heruvimi (1Samuel 4,3-4). Sau „Au ajuns la aria lui Nacon, iar Uza a întins [mâna] spre arca lui Dumnezeu ºi a þinut-o, cãci boii s-au poticnit. Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza. Dumnezeu l-a lovit acolo pentru greºeala lui ºi [Uza] a murit acolo lângã arca lui Dumnezeu” (2Samuel 6,6-7). În Noul Testament pedagogia lui Dumnezeu s-a schimbat. El ne-a vorbit prin Fiul sãu. Acesta l-a fãcut vizibil pe Dumnezeu, pentru cã el este „strãlucirea gloriei ºi chipul fiinþei sale” (Evrei 1,3). El „s-a fãcut trup ºi a locuit între noi, iar noi am vãzut gloria lui, glorie ca a unicului nãscut din Tatãl, plin de har ºi de adevãr” (Ioan 1,14).

Este adevãrat cã în Faptele Apostolilor nu se vorbeºte de închinarea la icoane, dar îndatã creºtinii s-au recunoscut între ei sau ºi-au exprimat credinþa ºi identitatea lor prin semne grafice. Oriunde în catacombe – ºi asta chiar de la început – sunt simboluri: peºtele, crucea, bunul pãstor. Conciliile au recunoscut doar faptul existent. Reþinem ceea ce Biserica a învãþat întotdeauna: cultul imaginilor sacre este fundamentat pe misterul întrupãrii Cuvântului lui Dumnezeu ºi nu este împotriva poruncii I. Actele de cult nu sunt îndreptate cãtre imagini în ele însele, ci întrucât servesc la reprezentarea Dumnezeului întrupat.

Pr. Bulai Alois

Lourdes – Fatima Orizontal: 1) ªtefan Hugo – „ªirag de mãtãnii” pe care le avea „Doamna” descrisã de Bernadeta Soubirous la Lourdes, dar ºi cerinþã de rugãciune a sfintei Fecioare în apariþia de la Fatima. 2) Locul miracolelor, aproape de Conca de Iria (Portugalia), unde cei trei copii, Lucia, Francisc ºi Iacinta, au vãzut-o pe sfânta Fecioarã – Centru în Parma! 3) Pãmânt lucrat – Fecioara de la Lourdes ºi Fatima. 4) Vizionara de la Fatima – 1858 (Lourdes) sau 1917 (Fatima) (sing.). 5) A spinteca. 6) Florile olandeze.

7) Milioanele de creºtini ce vin la Lourdes sau la Fatima.

8) Apel telefonic – Lucrãtor în aramã. 9) Din mesajul sfintei Fecioare: „Îndepãrtaþi... din viaþa voastrã ºi lucraþi pentru eliminarea lor din viaþa altora” (neart.) – Într-o feudã! 10) Timp

într-o zi – Inscripþia de pe cruce.

11) Aplicã învãþãturile lui Cristos.

12) Penitenþã, cuvânt repetat adesea în apariþiile „Doamnei de la Lourdes”, prin care ne spãlãm sufletul de pãcate.

Vertical: 1) Încheierea acestui an (1951) a fost hotãrât de papa Pius al XII-lea la Fatima – Sfinþi pãrinþi ca Pius al IX-lea, Benedict al XV-lea, Pius al XII-lea, Paul al VI-lea etc., din istoria Lourdes-ului ºi Fatimei. 2) Dar al Sfântului Duh – A chema în ajutor – Apariþia „Doamnei”. 3) Din Italia! – Denumirea din poºta localã. 4) Orânduirea ceremoniei religioase (pl.) – Corabia

lui Noe. 5) Ins – Viziuni ale sfintei Fecioare. 6) Rãspunsul „Doamnei” dat la 25 martie 1858 Bernadetei, la întrebarea parohului Peyramale: „Eu sunt Neprihãnita...” – Caen! 7) Abis! – Ieºire din Viena! – Ãsta (pop.).

8) Nu e des – A hrãni. 9) Conca din... – A polei! 10) Omenoºi – Organizaþii cãlugãreºti.

Dicþionar: Arm, Eud, Loco, Ist. † Jules Petrovici (Iaºi)

Cel mai bun mod...

Criptografie (2,1,5,6,2,7,4,11,7,2,11,6) Galina P. Pajura

Rãspuns la rebusul „Credinþa magilor” din numãrul trecut: 1) MELCHIOR – ZI; 2) ALTAR – ROUEN; 3) DE – PISIC – NC; 4) ONA – STG – BOH; 5) NABOTEENI – I; 6) A – ICOANA – SN; 7) ISUS – E – APA; 8) SG – P – ISAIA; 9) ANUALA – CANA; 10) BALTAZAR – IU; 11) ATM – PUDIZAR. Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Bacãu „Fericitul Ieremia Valahul, 888,50 lei; Cireºoaia, 560 lei; Cotnari, 52 lei; Gherãeºti, 1.050 lei; Moineºti, 270 lei; Oituz, 945 lei; Roman „Isus, Bunul Pãstor”, 100 lei.

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Roman „Sfânta Tereza”, 12-15 decembrie 2013)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Baraþi, 15-18 decembrie 2013)

Funeraliile pr. Ionel Râtan (Gherãeºti, 19 decembrie 2013)

Funeraliile pr. Anton Moraru (Lespezi, 18 ianuarie)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor (Institutul Teologic Iaºi, 18 ianuarie)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor, (Scoutiºti din Pildeºti la Cordun, 19 ianuarie)

Sesiune ecumenicã (Institutul Teologic Franciscan Roman, 21 ianuarie)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor (Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” Iaºi, 25 ianuarie)