Lumina crestinului, nr. 8/2013

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIV august 2013, nr. 8 (284) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Pe copertã: Logo-ul Întâlnirii Diecezane a Familiilor (Iaºi, 27-30 august) Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente adresa dv. exactã ºi nr. de telefon. Informaþii despre abonamente: sr. Liduina-Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca pãrinþii ºi educatorii sã ajute noile generaþii sã creascã având o conºtiinþã dreaptã ºi o viaþã coerentã.

Intenþia misionarã Pentru ca Bisericile de pe continentul african, fidele vestirii evangheliei, sã promoveze construirea pãcii ºi a dreptãþii.

Biserica, maestra credinþei de reforma liturgicã Îcannainte stabilitã de Conciliul VatiII, ritualul Botezului începea cu un scurt dialog între preot, ca slujitor al Bisericii, ºi naºii, care prezentau copilul care urma sã fie botezat: Preotul: „Ce anume cereþi de la Biserica lui Dumnezeu?”

Naºii: „Credinþa!”

Preotul: „Ce vã dã credinþa?”

Naºii: „Viaþa veºnicã!”

Preotul: „Dacã vreþi sã ajungeþi la aceastã viaþã, þineþi poruncile: «Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu, din toate puterile tale, ºi pe aproapele tãu ca pe tine însuþi!» (Mc 12,30-31)”.

De la primii apostoli trimiºi de Isus în lumea întreagã pentru a anunþa mesajul evanghelic ºi pânã în zilele noastre, sfânta Bisericã, întemeiatã de Isus pe Petru: „Tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea, iar porþile iadului nu o vor birui”, aceasta nu înceteazã propovãduirea, iar cei care primesc mesajul sunt botezaþi, devenind fii ai Bisericii, mãrturisitori trãitori ai credinþei creºtine, ucenici ai lui Isus Cristos, care se împotrivesc pãcatului ºi îl urmeazã cu generozitate pe Isus, calea, adevãrul ºi viaþa.

Pedagogia Bisericii s-a preocupat întotdeauna de a prezenta mesajul creºtin oamenilor, în mod credibil, asigurându-i pe toþi misionarii: „Cine pe voi vã primeºte, pe mine mã primeºte” (Mt 10,40a).

Sfântul papã Grigore cel Mare (590-604), într-o omilie a sa cu privire la apostolul Toma „necredinciosul”, scrie cã absenþa acestui ucenic în momentul când Isus, dupã înviere, apare tuturor celorlalþi, nu a fost întâmplãtoare: „Blândeþea Domnului a acþionat în mod minunat, deoarece acel ucenic cu îndoielile sale, în timp ce atingea rãnile trupului Învãþãtorului, vindeca în noi rãnile necredinþei”.

Cuvintele lui Isus: „Fericiþi sunt cei care cred fãrã sã fi vãzut!” (In 20,29) ne privesc în special pe noi, „cu condiþia ca faptele noastre sã fie în conformitate cu credinþa; crede cu adevãrat cel care pune în practicã, prin viaþa sa, adevãrul în care crede”.

Sfântul apostol Iacob, în scrisoarea sa (2,17), subliniazã: „Credinþa fãrã fapte este moartã în ea însãºi!”

Mulþumim, Doamne, cã ne-ai primit în Biserica ta. „Mãreºte în noi credinþa!”

Mesaj terezian

„Biserica, mama mea!” „Iubirea mi-a dat cheia vocaþiei. Am înþeles cã dacã Biserica are un trup, ea are ºi o inimã ºi cã aceastã inimã arde de iubire… Da, mi-am aflat locul în Bisericã ºi acest loc, Dumnezeul meu, eºti tu care mi l-ai dat; în inima Bisericii, mama mea, eu voi fi iubirea… astfel voi fi totul” (Ms. B, 3b).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Familia la ºcoala credinþei

Iubirea în familie tunci când vorbim despre A familie trebuie sã plecãm de la Dumnezeu, de la misterul Sfintei Treimi, care este iubire ºi comuniune de persoane. Sfânta Treime este adevãrul unui singur Dumnezeu, dar a unui Dumnezeu în trei persoane, egale ºi distincte: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt. Aici, în acest mister de comuniune ºi iubire veºnicã îºi are originea misterul familiei formatã dintr-un tatã, o mamã ºi copii. Acest adevãr este un proiect divin ºi se conduce dupã legea veºnicã a iubirii ºi a comuniunii. Nu putem vorbi în familie despre iubire între soþi, pãrinþi ºi copii dacã nu ne întoarcem la acest adevãr primordial, principiul ºi izvorul oricãrei realitãþi pãmânteºti, cãci cu adevãrat Dumnezeu este iubire, el a creat iubirea, el a creat lumea pentru iubire, a modelat fiecare persoanã dupã acel unic „model”, care este el însuºi, ºi, prin urmare, în fiecare om este imaginea lui Dumnezeu.

Orice discurs despre familie, iubire sau cãsãtorie nu poate pleca decât de aici: de la Dumnezeu cel unul ºi întreit, de la Sfânta Treime. Nu ar fi existat nimic ºi nu ar fi început viaþa în univers dacã nu ar fi fost mai întâi iubirea divinã, iubire ce a fost împãrtãºitã în diferite grade creaturilor, într-un chip cu totul special omului, creat de Dumnezeu bãrbat ºi femeie, cãruia

i-a poruncit sã creascã ºi sã se înmulþeascã ºi astfel sã stãpâneascã pãmântul. „ªi l-a creat Dumnezeu pe om dupã chipul sãu”, dupã cum citim chiar de pe primele pagini ale Scripturii: „Dupã chipul lui Dumnezeu l-a creat; bãrbat ºi femeie i-a creat. ªi i-a binecuvântat Dumnezeu.

Dumnezeu le-a zis: «Fiþi rodnici, înmulþiþi-vã, umpleþi pãmântul ºi supuneþi-l»” (Gen 1,27-28a).

Catehismul Bisericii Catolice, prin cuvinte clare, precizeazã planul lui Dumnezeu, care a voit sã încredinþeze omenirii o instituþie, o tainã, prin care un bãrbat ºi o femeie sã formeze o comunitate pe viaþã, un legãmânt rânduit prin însãºi natura sa spre binele soþilor, precum ºi spre naºterea ºi educarea copiilor, legãmânt care a fost ridicat de Cristos Domnul, printre cei botezaþi, la demnitatea de sacrament (cf. CBC 1601).

Acelaºi Catehism, aprofundând acest adevãr, spune: „Comunitatea intimã de viaþã ºi de iubire conjugalã a fost întemeiatã de Creator ºi înzestratã de el cu legi proprii. Dumnezeu însuºi este autorul cãsãtoriei” (CBC 1603; GS 48). Vocaþia la cãsãtorie este înscrisã în însãºi natura bãrbatului ºi a femeii, aºa cum a ieºit din mâna Creatorului. „Cãsãtoria – afirmã mai departe Catehismul ºi fireºte Biserica – nu este o instituþie pur omeneascã, în ciuda numeroaselor variaþii pe care

le-a putut suferi în cursul veacurilor în diferite culturi, structuri sociale ºi atitudini spirituale. Aceste diversitãþi nu trebuie sã facã sã uitãm trãsãturile comune ºi permanente.

Cu toate cã demnitatea acestei instituþii nu se bucurã pretutindeni de aceeaºi strãlucire, în toate culturile existã totuºi un anumit simþ al mãreþiei unirii dintre soþi, pentru cã «binele persoanei ºi al societãþii umane ºi creºtine este strâns legat de bunul mers al comunitãþii conjugale ºi familiale»” (CBC 1603; GS 47,1). În lumina învãþãturii din Sfânta Scripturã ºi a declaraþiilor Bisericii în diferite momente ºi documente de mare importanþã – cum sunt: Conciliul Vatican II, Codul de drept canonic, marile enciclice pontificale – prezentate ºi popularizate de noi în cei trei ani pastorali dedicaþi familiei ºi cãsãtoriei creºtine, am avut ocazia sã ºtergem praful de pe învãþãtura referitoare la aceastã instituþie divinã ºi la acest sacrament al vieþii creºtine. Tot în acest timp am putut redescoperi marea binecuvântare ºi marele folos al ¾

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾ demnitãþii familiei, operã a lui

Dumnezeu, atât pentru fericirea personalã, cât ºi pentru binele societãþii ºi al Bisericii. Ne-am strãduit astfel sã cunoaºtem mai mult ºi mai bine darul de care a beneficiat ºi beneficiazã mai departe Biserica ºi lumea întreagã.

Dupã ce am analizat, cu mult interes, misterul familiei creºtine ºi al cãsãtoriei religioase, dupã ce am parcurs învãþãtura prezentatã eºalonat de cãtre comisia stabilitã special pentru desfãºurarea acestui proiect pastoral de o aºa de mare importanþã, dupã parcurgerea catehezelor propuse pentru fiecare an ºi perioadã liturgicã în parte, dupã întâlnirile avute la nivel naþional ºi diecezan, dupã înscrierea ºi participarea întregii Biserici la marele Congres Mondial al Familiilor, care s-a desfãºurat anul trecut la Milano, unde a participat o numeroasã delegaþie de familii din întreaga Românie ºi, desigur, ºi de la Iaºi, acum, dupã înscrierea în trãirea noului program pastoral voit ºi stabilit de papa emerit Benedict al XVI-lea, care a declarat Anul Credinþei, dieceza noastrã se apropie de momentul încheierii acestui pelerinaj pastoral, prevãzut sã aibã loc în solemnitatea Cristos, Regele Universului, din 24 noiembrie, odatã cu ultima duminicã din anul bisericesc. În timpul care a mai rãmas pânã la acea datã, dorind sã tragem împreunã concluziile legate de iniþiativele fãcute ºi de activitãþile desfãºurate pe parcursul întregii perioade a planului nostru pastoral dedicat

familiei ºi cãsãtoriei, la dorinþa unor familii ºi a multor preoþi angajaþi ºi implicaþi în pastoraþia specificã a diecezei ºi a credincioºilor noºtri, avem bucuria de a anunþa cu prezenta scrisoare pastoralã cã, în perioada 27-30 august, se va desfãºura la Iaºi, la Institutul Teologic „Sfântul Iosif”, un Simpozion diecezan, ce va analiza, încã o datã, valoarea inestimabilã a familiei ºi a cãsãtoriei creºtine, moment la care îºi vor da concursul diferiþi invitaþi ºi specialiºti din þarã ºi din strãinãtate, precum ºi diferite familii (cu copiii lor) ce vor reprezenta toate decanatele Diecezei de Iaºi, aducând preþioasa lor mãrturie în acest domeniu, atât de important ºi drag poporului ºi Bisericii noastre.

Precizãm cã, în lunile iulie ºi august, toate decanatele ºi toate parohiile vor primi explicaþii detaliate din partea Oficiului pentru Pastoraþia Familiei ºi a Laicilor, de pe lângã Ordinariatul nostru.

Coordonatorul întregii activitãþi organizatorice ºi pastorale, ales ºi numit de noi, este pr. Felician Tiba, în comuniune

4 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

cu pr. dr. Iosif Enãºoae, responsabilul oficiului, ºi cu pr. Benone Lucaci, rectorul Institutului Teologic „Sfântul Iosif”.

Adresându-vã aceste cuvinte ºi gânduri ºi înºtiinþându-vã de aceastã nouã etapã din cadrul anului pastoral, vã invit ca, în aceste zile tulburi mai mult ca oricând cu privire la taina familiei ºi a cãsãtoriei, sã ne angajãm ºi mai mult sã redescoperim aceste valori, sã le apãrãm, pentru a þine departe de noi inovaþiile ºi erorile care cautã sã se strecoare printre creºtinii noºtri ºi în legislaþia þãrii noastre, care se bucurã de o mare ºi lungã tradiþie creºtinã.

Biserica Romano-Catolicã de Iaºi, alãturi de întreaga Bisericã din România ºi din lume, îi cheamã pe fiii ei la o profundã analizã de credinþã cu privire la familie – originea ei, rolul ei benefic ºi frumuseþea ei – relansând chemarea fericitului Sfânt Pãrinte Ioan Paul al II-lea: Familie, devino ºi rãmâi ceea ce eºti! (cf. FC 17) Cu preþuirea ºi binecuvântarea noastrã, ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea Interviu

Familia la ºcoala credinþei Apropiindu-se Întâlnirea Diecezanã a Familiilor ºi totodatã încheierea anilor dedicaþi familiei ºi cãsãtoriei creºtine, pr. Felician Tiba (F.T.) ºi pr. Iosif Enãºoaei (I.E.), principalii responsabili, au fost rugaþi sã ofere mai multe amãnunte. În perioada 27-30 august, la Institutul Teologic din Iaºi se va desfãºura Întâlnirea Diecezanã a Familiilor. De ce o asemenea întâlnire?

F.T.: Dieceza de Iaºi, ca oricare alta, iubeºte ºi susþine familia. Întâlnirea de la Iaºi are rolul de a „bifa” oarecum apropierea încheierii celor trei ani dedicaþi familiei, dar vrea sã fie ºi un semn concret cã lucrurile nu se opresc aici. Cu alte cuvinte, vrem sã arãtãm cã familia rãmâne una dintre prioritãþile pastorale ale diecezei.

Anul Credinþei ºi al Familiei se apropie de final. Ce s-a

fãcut în mod deosebit acest an? Dar în ceilalþi doi?

I.E.: În Anul Credinþei s-au propus cateheze care sã stimuleze cunoaºterea, pãstrarea ºi trãirea credinþei catolice. În acelaºi timp, s-a stimulat grija pastoralã faþã de familia creºtinã în strânsã legãturã cu trãirea credinþei. În anii anteriori, dedicaþi în mod special pastoraþiei familiei, s-a urmãrit conºtientizarea credincioºilor, prin cateheze adecvate, asupra valorii ºi importanþei familiei creºtine pentru propria sa realizare ºi pentru rolul specific pe care îl are de

Întâlnirea Diecezanã a Familiilor (Iaºi, 27-30 august) Marþi, 27 august – Sosirea: 18.00: Sfânta Liturghie z 19.30: Cina z 20.30: Salutul episcopului, al reprezentantului Oficiului pentru Familii, al Seminarului ºi prezentarea programului z 22.00: Rugãciunea de searã.

Miercuri, 28 august: 07.30: Sfânta Liturghie cu Laude z 08.15: Micul dejun z 09.30-10.30: Conferinþe: Familia întemeiatã pe credinþã (pr. dr. Iosif Enãºoaie); Familia în faza de pregãtire (Claudia Cufoian) z 10.30-11.00: Pauzã z 11.00-12.00: Conferinþe: Familia în faþa „Magazinului bijutierului” (pr. Felician Tiba); Familia ºi germenul vocaþiei (fam. Bejenaru) z 13.00: Prânzul z 15.30-17.00: Film: „Viaþa e frumoasã” z 17.30-19.00: Discuþii în grupuri z 19.00: Rozariul z 19.30: Cina z 20.30-22.00: Mãrturii z 22.00: Rugãciunea de searã.

Joi, 29 august: 07.30: Sfânta Liturghie cu Laude z 08.15: Micul dejun z 09.30-10.30: Conferinþe: Familia seninã: Paternitate responsabilã (Maria Gherghel ºi Iuliana Petruþ); Familia se întreabã (Mojca Magdic, Slovenia) z 10.30-11.00: Pauzã z 11.00-12.00: Conferinþe: Familia ºi spiritul întreprinzãtor (fam. Iosif ºi Eugenia Demeter) z Familia „ad gentes” (fam. ªtefan ºi Matilda Andrici) z 13.00: Prânzul z 15.30-17.00: Mãrturii z 18.30-19.30: Adoraþie z 19.30: Cina z 20.30: Concert Andrè Rieu z 22.00: Rugãciunea de searã Vineri, 30 august: 07.30: Laude z 08.00: Micul dejun z 09.00-09.30: Concluzii z 09.30: Plecarea spre catedralã z 11.00: Sfânta Liturghie solemnã a întâlnirii

jucat în Bisericã ºi în societatea umanã actualã ºi viitoare.

Ne puteþi oferi câteva detalii din programul întâlnirii de la Iaºi?

F.T.: Va fi unul foarte variat.

Vom avea posibilitatea sã participãm la conferinþe cu tematici speciale, care privesc persoana, cãsãtoria ºi familia, vom viziona filme tematice, concerte, ne vom ruga, vom împãrtãºi fel ºi fel de experienþe la nivel de grup, cu precizarea cã totul se va desfãºura într-o atmosferã pe care, personal, mi-o doresc familialã.

O altã precizare este cã toþi conferenþiarii, atât din þarã cât ºi din strãinãtate, în esenþã, vor transmite un singur mesaj: „Nu vrem sã dãm lecþii, ci sã împãrtãºim!”

Care vor fi participanþii?

F.T.: Întâlnirea Familiilor de la Iaºi cuprinde douã pãrþi: prima parte se referã la Simpozionul care va avea loc la Institutul Teologic din Iaºi, la care, din cauza spaþiului restrâns de cazare, vor participa doar 50 de familii (pãrinþi ºi copii) din diecezã. A doua parte este datã de sfânta Liturghie solemnã, din ziua de vineri, 30 august, la ora 11.00, în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria” din Iaºi, la ¾

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Invitaþie la Cacica

Participanþi din Dieceza de Iaºi la Prima Întâlnire Naþionalã a Familiilor Catolice (ªumuleu Ciuc, 14-16 octombrie 2011)

¾ care sunt invitate toate familiile

din diecezã.

Conform statisticilor, în România numãrul divorþurilor ºi al familiilor în crizã este în creºtere. De aceste boli sunt atinse ºi familiile catolice. Ce credeþi cã s-ar putea face pentru a veni în întâmpinarea familiilor care se confruntã cu asemenea probleme?

I.E.: Cred cã, mai întâi, ar trebui sã fie învigoratã credinþa creºtinã a pãrinþilor, primii responsabili cu transmiterea valorilor familiei creºtine, iar apoi sã fie confirmaþi în credinþã adolescenþii ºi tinerii, viitorii constructori ai familiilor creºtine, prin cateheze adecvate: adulte în ceea ce priveºte conþinutul ºi mature în ceea ce priveºte modul de prezentare.

Cum ar trebui sã se pregãteascã o familie pentru întâlnirea de la Iaºi?

F.T.: Înainte de toate, printr-o conºtientizare a propriei identitãþi ºi a drumului parcurs în aceºti trei ani dedicaþi familiei.

Apoi, scuzatã sã-mi fie exprimarea, „sã se bucure cã a sosit ºi timpul ei”. Dupã zilele tinerilor, ale copiilor ºi ale ministranþilor, la nivel diecezan, acum este ºi rândul familiei. Este, dacã aº

putea sã mai îndrãznesc o expresie, „veriga care lipsea” diecezei noastre. Acum o avem, iar familia trebuie sã ºtie sã profite de ea, sã se manifeste cu mult curaj, sã aminteascã atât Bisericii, cât ºi fiecãrei persoane în parte cã este o resursã, cã este principala resursã din care ºi prin care existãm, atât ca Bisericã, cât ºi ca societate.

Ce sfat aþi da unei familii care se aflã în crizã?

I.E.: Sã reconsidere valorile care i-au determinat sã încheie legãmântul de cãsãtorie, în lumina învãþãturii lui Cristos, ºi sã nu se lase influenþate de mentalitatea ºi de practica actualã, care propune o familie instabilã ºi lichidã. Sã se încreadã în puterea mântuitoare a lui Cristos, care rãmâne mereu în familia întemeiatã prin sacramentul Cãsãtoriei. Încrederea în Cristos, primirea deasã ºi cu vrednicie a sacramentelor Spovezii ºi Împãrtãºaniei, precum ºi rugãciunea în comun, în familie, mai ales a sfântului Rozariu, pot pãstra familiile în comuniune cu Dumnezeu ºi în armonie în interiorul lor ºi le pot transforma în modele de familii creºtine pentru societatea actualã.

6 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

Cu titlul „Icoana Maicii Domnului de la Cacica ºi familia creºtinã”, PS Petru Gherghel a trimis la 1 august o invitaþie la pelerinajul tradiþional la sanctuarul de la Cacica, din 14 ºi 15 august. Amintind de importanþa sfintei Fecioare în planul lui Dumnezeu ºi de pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica în parohii, episcopul de Iaºi îi invitã pe toþi la Cacica – copiii ºi ministranþii, bicicliºtii, tinerii, pãrinþii ºi mai ales mamele – „sã admire în chipul Maicii cu pruncul Isus în braþe cea mai frumoasã comoarã ºi icoanã, model al mamelor noastre, chemate de Dumnezeu sã asigure în lume bucuria vieþii, a speranþei ºi a fericirii adevãrate”.

Programul pelerinajului ª Marþi, 13 august Pelerinajul bicicliºtilor la Cacica (detalii ºi înscrieri pe site-ul www.sanctuarcacica.ro) 08.30 – Sosirea participanþilor la Institutul Teologic Franciscan din Roman 09.00 – Deschiderea pelerinajului 09.30 – Plecarea în pelerinaj pe bicicletã ª Miercuri, 14 august

10.00 – Celebrare penitenþialã 11.00 – Sosirea la Cacica a pelerinilor bicicliºti 12.00 – Sfânta Liturghie solemnã de deschidere a pelerinajului 12.00 – Pelerinajul tinerilor 13.30 – Sosirea tinerilor la sanctuar 16.00 – Calea sfintei cruci 17.00 – Adoraþie euharisticã 18.00 – Sfânta Liturghie pentru tineri, seminariºti ºi persoane consacrate 22.00 – Priveghere marianã ª Joi, 15 august

06.00 – Sfânta Liturghie de dimineaþã 07.30 – Sfânta Liturghie greco-catolicã 08.30 – Sfânta Liturghie în maghiarã 09.15 – Sfânta Liturghie în limba polonã 09.15 – Sfânta Liturghie in limba germanã 11.00 – Sfânta Liturghie solemnã pontificalã a hramului Pr. Cornel Cadar

Treizeci ºi trei de preoþi noi

Prin impunerea mâinilor PS Petru Gherghel, la 29 iunie, în solemnitatea „Sfinþii Petru ºi Paul”, în catedrala din Iaºi au fost hirotoniþi 30 de preoþi: 9 pentru Dieceza de Iaºi, 17 cãlugãri franciscani conventuali, 3 cãlugãri franciscani capucini ºi un cãlugãr de la Congregaþia Fiii Iubirii Milostive. Alþi trei tineri originari din Moldova au fost hirotoniþi preoþi la 23 iunie, în catedrala din Bucureºti.

n catedralã au fost prezenþi Îghel, cinci episcopi: PS Petru Ghercare a prezidat Liturghia de hirotonire, PS Aurel Percã, ÎPS Zbign,evs Stankevic`´s, arhiepiscop mitropolit de Riga (Letonia), PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti.

Au fost prezenþi ºi superiori ai Provinciei „Sfântul Iosif” a Fraþilor Minori Conventuali, ai Custodiei „Fericitul Ieremia” a Fraþilor Minori Capucini, ai Congregaþiei Fiii Iubirii Milostive, profesori de la institutele unde au studiat candidaþii, preoþi din þarã ºi strãinãtate (aproximativ 170), pãrinþi ºi rude ale candidaþilor, precum ºi mulþi credincioºi. Seminariºtii de la Seminarul diecezan din Iaºi au susþinut cântarea.

Deºi cerul era înnorat, în curtea catedralei era o atmosferã de bucurie, putându-se citi pe chipul candidaþilor la Preoþie multã seriozitate ºi emoþie, dar ºi seninãtate ºi mulþumire cã au ajuns la momentul pentru care s-au pregãtit mulþi ani.

Ca pregãtire apropiatã pentru Preoþie, candidaþii au fãcut

Pentru Dieceza de Iaºi: Adrian Aileni (2.01.1985, Iaºi „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”), Gabriel Bîrnat (12.04. 1987, Frumoasa), Tiberiu Budãu (23.03.1987, Nicoreºti), Claudiu Bulai (8.04.1987, Roman „Fericitul Ieremia Valahul”), Sergiu Gabor (3.01.1987, Iugani), Laurenþiu Luca (13.11.1987, Ferestrãu / Oituz), Florin-Ionuþ Lucaci (2.04.1987, Hãlãuceºti), Marius Mãrtinaº (7.01.1987, Roman „Fericitul Ieremia Valahul”), Gheorghe Milia (24.08.1987, Butea).

Pentru Arhidieceza de Bucureºti: Marian Blaj (20.07.1987, Iaºi „Adormirea Maicii Domnului”), Aurelian Herciu (10.02.1987, Bacãu „Sfânta Cruce”), Marian-Iulian ªchiopu (07.09.1987, Piatra Neamþ „Sfântul Iosif Muncitorul”).

Pentru Ordinul Fraþilor Minori Conventuali, Provincia „Sfântul Iosif” din România: Cristian Aiojoaei (21.09.1986, Gherãeºti), Marius-Cãtãlin Alistar (24.06.1984, Faraoani), Iosif Amitricioaei (1.05.1981, Butea), Sergiu-Daniel Antal (27.09.1980, Nisiporeºti), VladBogdan Bejan (15.07.1985, Horleºti), Sergiu Bolog (14.02.1986, Sagna), Mihai Dâscã (12.01.1986, Gherãeºti), Eduard Enãºcuþ (13.10.1986, Traian), Iulian Ghiuzan (12.09.1986, Adjudeni), Mihãiþã Herciu (5.10.1984, Vãleni), Ioan Iojã (14.02.1984, Iaºi „Adormirea Maicii Domnului”), Eremia-Antonel Mîrþ (18.03.1984, Rotunda), ªtefan Mîrþ (12.12.1971, Rãchiteni), Iosif Robu (4.02.1986, Sãbãoani „Înãlþarea Sfintei Cruci”), Rafael Sumãnaru (24.07.1984, Luizi-Cãlugãra), Romeo Sumãnaru (29.03.1987, Luizi-Cãlugãra), MariusCiprian Tomulesei (31.12.1984, Piatra Neamþ „Sfântul Iosif Muncitorul”).

Pentru Ordinul Fraþilor Minori Capucini, Custodia „Fericitul Ieremia” din România: Irimia Bejan (3.10.1985, Galbeni), Daniel-Cosmin Constantin (21.02.1984, Buzãu), Anton Tancãu (26.02.1985, Lespezi).

Pentru Congregaþia Fiii Iubirii Milostive: Iosif Ghenþa (10.03.1976, Luizi-Cãlugãra).

ºase zile de exerciþii spirituale: cei din Seminarul din Iaºi, în perioada 14-21 iunie, la casa de spiritualitate din Miroslava, cu pr. Corneliu Berea, SVD, ceilalþi, în perioada 16-21 iunie, la Casa Ecumenicã din Oneºti, cu pr. Cristinel Fodor.

PS Aurel Percã, la predicã, a subliniat rolul lui Cristos în viaþa martirilor Petru ºi Paul ºi, dându-i ca exemplu, i-a îndemnat pe candidaþi sã-l urmeze pe Cristos cu pasiune ºi sã îºi trãiascã viaþa ca o mãrturie de iubire a lui Cristos.

Emoþionant a fost momentul în care diaconii aspiranþi la Preoþie au stat prosternaþi cu faþa la pãmânt, timp în care s-a cântat Litania tuturor sfinþilor, dupã care a avut loc impunerea mâinilor ºi rugãciunea de consacrare. În duminicile urmãtoare, noii preoþi, celebrând prima Liturghie în comunitãþile natale, au împãrtãºit în acestea bucuria lor, împãrþind tuturor binecuvântarea de preot nou-sfinþit.

Pr. Adrian Blãjuþã

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Lumen fidei,

Întâlnire

enciclicã despre credinþã

pe drumul vocaþiei

L

întâlnire dedicatã seminariºtilor, novicilor ºi tutuO ror celor care sunt în cãutarea

umen fidei („Lumina credinþei”) este titlul primei enciclice a papei Francisc, semnatã la 29 iunie ºi datã publicitãþii la 5 iulie, fiind apãrutã ºi în limba românã la Editura „Presa Bunã”, în traducerea pr. Mihai Pãtraºcu. Împãrþitã în patru capitole, o introducere ºi o concluzie, Lumen fidei se adaugã enciclicelor lui Benedict al XVI-lea despre dragoste (Deus caritas est) ºi speranþã (Spe salvi). În enciclica despre credinþã papa Francisc a asimilat „munca preþioasã” a predecesorului sãu la cârma Bisericii, adãugând „contribuþii ulterioare”. Se observã continuitatea substanþialã a mesajului papei Francisc cu învãþãtura lui Benedict al XVI-lea.

Astfel, în Anul Credinþei, a fost completat trinomul enciclicelor despre virtuþile teologale.

Chiar în introducerea enciclicei, pornind de la cuvintele lui Isus din Evanghelia dupã sfântul Ioan, „Eu, lumina, am venit în lume, pentru ca oricine crede în mine sã nu rãmânã în întuneric” (In 12,46), papa Francisc aratã motivaþiile documentului: recuperarea luminii credinþei, aºa încât sã ilumineze întreaga existenþã a omului ºi sã-l ajute sã distingã binele de rãu, o luminã care provine din credinþã, din revelaþia pe care Dumnezeu o face despre sine în Isus Cristos ºi în Duhul sãu. În cele patru pãrþi, ce corespund celor patru capitole ale enciclicei, poate fi descoperitã credinþa din patru perspective

distincte, convergente ºi i nseparabile.

Mai întâi se prezintã credinþa ca un dinamism vital, astfel cã „a crede” înseamnã a te miºca mergând spre Dumnezeu. Aici este scos în evidenþã exemplul de credinþã al lui Abraham. În continuare se arãtã cã Dumnezeu nu a rãmas departe de om, în înãlþimile cerului, ci s-a fãcut ºi rãmâne întâlnibil în Cristos, mort ºi înviat, prezent printre oameni. În a doua parte este prezentat raportul intim al credinþei cu adevãrul, pentru cã „credinþa lãrgeºte orizonturile raþiunii pentru a lumina mai bine lumea care se deschide studiilor ºtiinþei”.

Transmiterea credinþei este reliefatã în a treia parte, un rol deosebit avându-l Biserica ºi sacramentele celebrate în ea. În ultimul capitol este prezentat Dumnezeu ca fiind credibil, care „le dãruieºte oamenilor o cetate credibilã”. Sunt indicate ºi astfel de locuri credibile: binele comun, familia, viaþa socialã, puterea mângâietoare a suferinþei. În încheiere, enciclica o aratã pe sfânta Fecioarã ca exemplul de credinþã prin excelenþã.

La 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, în Anul Credinþei, enciclica despre credinþã prezintã încã o datã motivaþiile pentru a redescoperi bucuria de a crede ºi de a mãrturisi credinþa.

8 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

vocaþiei a avut loc la Roma în Anul Credinþei, în perioada 4-7 iulie. Organizate de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizãri, aceste zile s-au desfãºurat cu tema „Am încredere în tine!”

La manifestãrile acestei întâlniri religioase au participat peste 6.000 de seminariºti, novici ºi persoane consacrate, din România ºi alte 65 de þãri, dintre care unele foarte îndepãrtate, precum China, Zimbabwe, Chile sau Papua Noua Guinee.

Din Dieceza de Iaºi au participat 2 seminariºti, 17 persoane consacrate, pr. Alois Fechet, pr. Eduard Soare ºi pr. Cristian Ignat. În cele patru zile de manifestãri, seminariºtii, novicii ºi persoanele consacrate au participat la evenimente religioase, formative ºi recreative. Deosebit de aºteptate au fost audienþa cu Sfântul Pãrinte în Vatican, la 6 iulie, ºi sfânta Liturghie prezidatã ziua urmãtoare de papa Francisc în bazilica „Sfântul Petru”. Agenda a inclus ºi pelerinajul la mormântul sfântuPr. Adrian Blãjuþã lui Petru, la 4 iulie.

Din istoria revistei (VII)

Anii 1915-1918 U

na dintre dificultãþile cu care se confruntã mai tot timpul revista este faptul cã abonaþii nu achitã la timp sau deloc abonamentul. De exemplu, în februarie 1915 se noteazã: „Nu numai cã trei sferturi din abonaþi n-au plãtit încã pe anul 1915, dar au mai rãmas peste 130 abonaþi din anul 1914, ba unii au refuzat nr. 1 din 1915 fãrã sã fi plãtit pentru 1914”.

Anunþuri asemãnãtoare, precum ºi îndemnul de a se abona sau a citi apar des în toþi anii. Redactorul ºi colaboratorii sunt mângâiaþi prin scrisorile de mulþumire de la cititori, precum ºi pentru cã numãrul abonaþilor creºte încet.

La 3 mai 1915, colaboratorii, revista ºi cititorii ei primesc din partea papei Benedict al XV-lea binecuvântarea apostolicã pentru a-ºi urma mai departe scopul propus. La 7/19 martie i se trimisese Sfântului Pãrinte câte un exemplar din revistele din anii 1913 ºi 1914 însoþite de o scrisoare. În scrisoarea de rãspuns, Sfântul Pãrinte împarte binecuvântarea, îl felicitã ºi îl încurajeazã pe pr. Anton Gabor, subliniind cã „evlavia cãtre sfânta inimã a lui Isus rãspânditã în mijlocul credincioºilor este semnul ºi începutul unei îndreptãri a întregii vieþi creºtineºti”. Revista din luna iunie 1915 ºi „Calendarul catolic pe anul 1916” publicã

scrisoarea trimisã ºi rãspunsul primit în limbile italianã ºi românã.

Primul numãr din anul 1916 apare la 12 ianuarie ºi descrie moartea ep. Nicolae Iosif Camilli în seara zilei de 30 decembrie 1915, înmormântarea în ziua de 2 ianuarie 1916, precum ºi viaþa sa.

Odatã cu numãrul din luna iunie 1916 se introduce o nouã rubricã legatã de Apostolatul Rugãciunii: „Vie împãrãþia ta”. De aici aflãm cã „Lumina creºtinului” se tipãrea în 700 de exemplare. În afarã de rubricile care apar mai des (poºta redacþiei, ºtiri, reviste recomandate, bibliografie, cãrþi folositoare, „Vie împãrãþia ta”), rãsfoind paginile revistei, întâlnim cântece, articole doctrinare istorice, pastorale ale episcopilor, vieþi de sfinþi, cronici de evenimente bisericeºti, articole despre misionari, poezii religioase, recenzii de cãrþi, evenimente din viaþa Bisericii Greco-Catolice, articole care promoveazã evlavia cãtre preasfânta inimã a lui Isus.

Revista din anul 1916 noteazã pe copertã în repetate rânduri cele mai însemnate 15 articole menite sã întãreascã credinþa, îndemnându-i pe cititori sã revinã asupra lor pentru a trage folos ºi mai mare: 1. Se poate lipsi omul de religiune? (1914, p. 55), 2. Poate fi înlocuitã religiunea prin ºcoalã ºi învãþãturã? (p. 75), 3. Poate fi cineva

cu adevãrat cinstit fãrã religiune? (p. 84), 4. Este religiunea numai pentru poporul de rând? (p. 105), 5. Oare fãgãdueºte religiunea mângâiere numai pentru vieaþa viitoare ºi pentru aceastã vieaþã n-are ea nici o înrâurire asupra fericirii omeneºti? (p. 116), 6. Pentruce unii oameni învãþaþi sunt necredincioºi? (p. 155 ºi 170), 7. De unde ºtim cã este Dumnezeu?

(1915, p. 6, 23 ºi 55), 8. Se-ngrijeºte Dumnezeu de lume? (p. 68), 9. Pentruce învoeºte Dumnezeu pãcatul? (p. 90), 10. Ce scop au suferinþele (p. 105), 11. Pentruce uneori celor rãi le merge bine? (p. 119), 12. Cum sã primim ºi sã purtãm suferinþele? (p. 138), 13. Ce trebuie sã ºtim despre iad? (p. 153), 14. Oare toate religiunile sunt bune? (p. 167), 15. Este Isus Hristos adevãrat Dumnezeu? (p. 186 ºi 1916, p. 20). În perioada septembrie 1916 – decembrie 1918, din cauza rãzboiului, revista înceteazã sã mai aparã.

Pr. Cornel Cadar

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Gânduri la centenar

E bine de ºtiut

Clopotul

Visul unui copil

u 17 ani în urmã, un bãieþel avea o dorinþã neobiºC nuitã. Voia sã facã prima Îm-

din clopotniþã þi cãlãtorit vreodatã prin pãdurile de la poalele munA þilor? Înaintând pe cãrãri, ne apare uneori, printre pietre ºi povârniºuri, o dungã mai verde.

Pe acolo, fãrã a fi observat, trece un pârâiaº care îºi face simþitã prezenþa: chiar dacã nu se vede apa, acolo e viaþã, e verde, iar cãlãtorul însetat îºi poate potoli setea. Totuºi, dacã un rãuvoitor vine ºi tulburã apa, totul e mai trist, iar cãlãtorul va pleca amãrât ºi neostoit.

Aºa vãd eu imaginea unui secol al revistei „Lumina creºtinului”: printre munþii credinþei moldovenilor catolici, acest pârâiaº a trecut ºi trece peste decenii, poate adesea neobservat, dar care a potolit setea de cunoaºtere ºi de credinþã a zeci de generaþii. A venit întristãtorul comunism care a tulburat pârâul ºi lumea cititoare a rãmas cu un gust amar. Abia mai la vale, dupã ce s-au mai limpezit apele (dupã 1989), pârâiaºul a început sã fie din nou dãtãtor de viaþã.

Prima datã (poate aveam ºapte ani) am descoperit trei reviste în dulapul vechi al bunicului meu. Se vedea cã erau citite, cu colþurile puþin îndoite. „Le-au citit mulþi, mi-a spus bunicul, pentru cã le-am dat ºi la vecinii mai sãraci sã le citeascã”. Eu, care nu mai vãzusem pânã atunci o revistã catolicã, le-am rãsfoit ca un copil care descoperã miracole ºi îmi amintesc de câteva poze alb-negru cu preoþi ºi iconiþe. Nu ºtiu ce s-a mai întâmplat

cu ele dupã ce a murit bunicul, dar el a þinut sã le pãstreze mai departe în dulapul vechi. Încercând acum sã mã uit retrospectiv, îmi închipui ce a însemnat revista „Lumina creºtinului” în istoria noastrã.

Aºa cum gornistul din cazarmã sunã dimineaþa trompeta pentru trezire, aºa a sunat la inima creºtinului catolic, în fiecare lunã, trezirea la viaþa de credinþã.

Aºa cum cocoºul vesteºte apariþia unei noi zile, la fel, „Lumina creºtinului”, în zorii fiecãrei luni, a bãtut ºi bate la poarta credinþei creºtinului pentru a-l înflãcãra ºi pentru a-i întreþine lumina bucuriei pentru încã o lunã.

Oare ce ar fi fost Biserica noastrã, în acest secol, fãrã „Lumina creºtinului”? Greu de zis!

Dar, cu siguranþã, ar fi fost ca un an fãrã sãrbãtori, ca o zi fãrã soare, ca o primãvarã fãrã flori, ca o floare fãrã parfum, ca o bisericã fãrã turn, ºi, mai ales, ca o clopotniþã fãrã clopote.

Dumnezeu ne-a dat, prin „Lumina creºtinului”, un mare dar, ca un pârâiaº rãcoritor pe potecile istoriei noastre. Ce bine dacã acest pârâiaº a rodit în noi speranþa ºi credinþa!

Pr. Iosif Dorcu (redactor în perioada septembrie 1994 – iulie 1995)

10 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

pãrtãºanie, dar dorinþa i-a fost respinsã de profesoara de religie, deoarece avea numai opt ani.

A fãcut o cerere cãtre parohul sãu, prin care a dovedit cã ºtie catehismul. Ca sã aibã un suport mai mare, a dorit ca cererea lui sã aparã în „Lumina creºtinului”, pe care o citea, pentru cã îi plãcea mult rubrica destinatã copiilor. Parohul i-a zis: „Eu trimit scrisoarea ta la redacþie, dar nu sunt sigur dacã va fi publicatã”. ªi a venit replica: „Va fi publicatã, pentru cã eu am ministrat pãrintelui Cadar, aici, în Baia Mare, când a venit la noi sã þinã predici”.

Peste trei sãptãmâni scrisoarea a fost publicatã! Parohul a aprobat, astfel copilul, cu un an mai repede, a fãcut prima Împãrtãºanie.

Sacristanul l-a întrebat: „Mãi, bãiete, ce înseamnã graba asta?”

Bãieþelul i-a rãspuns: „Pentru cã vreau sã devin preot!”

Dupã mulþi ani ºi acest vis a devenit realitate.

Dupã ce a terminat liceul ºi seminarul, la 6 iulie a fost hirotonit preot în catedrala din Satu Mare.

Mai sunt ºi astfel de cereri!

Mai sunt ºi astfel de visuri!

Numele bãiatului de odinioarã, al preotului nou hirotonit, este: Daniel Giurgiu. Parohul lui este cel care a consemnat.

Acum putem sã ne bucurãm împreunã.

Pr. Francisc Heinrich

ISTORIE

Iugani: bisericã nouã Sfinþirea bisericii din Iugani, închinatã Sfintei Fecioare Maria, Reginã, va avea loc joi, 22 august. Episcop consacrator va fi PS Petru Gherghel, fiind însoþit de alþi episcopi, numeroºi preoþi ºi un numãr mare de credincioºi.

bisericii a avut Initanaugurarea loc în sãrbãtoarea NeprihãZãmislire, sâmbãtã, 8 decembrie 2012, prin sfânta Liturghie celebratã de PS Aurel Percã, alãturi de parohul Marcel Blaj ºi de alþi preoþi invitaþi.

Piatra de temelie a bisericii a fost sfinþitã la 26 aprilie 2009, de PS Petru Gherghel, documentul oficial fiind îngropat sub piatra de altar spre veºnicã amintire. Proiectul a înaintat, datoritã implicãrii ºi susþinerii comunitãþii, ajungând ca în anul 2009 sã fie finalizatã fundaþia ºi sã înceapã ridicarea zidurilor. În anul 2011, la numai doi ani de la începutul construirii, s-a înãlþat turnul, s-a finalizat

acoperiºul, tencuiala exterioarã ºi instalaþia de încãlzire, aceastã perioadã culminând cu binecuvântarea celor douã cruci de pe bisericã, instalarea celor patru clopote, ºi întronizarea statuii Maicii Domnului, pe frontispiciul bisericii.

Anul urmãtor, 2012, a continuat amenajarea interiorului noii biserici: lucrãrile de zugrãvire, vitraliile, mozaicul de la Calea crucii ºi icoana centralã de la altar, podeaua de marmurã ºi instalarea bãncilor, proiectul ajungând la final.

Vechea bisericã din Iugani a fost dãrâmatã parþial, rãmânând intacte turnul ºi statuia sfintei Fecioare Maria de la fostul altar al bisericii. Acestea au fost renovate ºi transformate într-o frumoasã grotã închinatã Maicii Domnului.

Noua bisericã este amplasatã în centrul satului, lângã locul unde se afla vechea bisericã,

La cererea credincioºilor ºi cu iniþiativa pr. Vasile Rediu, parohul comunitãþii, la Bijghir s-a construit o bisericã mortuarã nouã (28,5 x 9 m) în cimitir, pentru toþi decedaþii, în vederea expunerii lor dupã moarte pânã la înmormântare. Patronul bisericii este sfântul Ilie, profet al Vechiului Testament.

Episcopul Petru Gherghel va prezida sfânta Liturghie ºi consacrarea altarului cu sfinþirea lãcaºului, în ziua de 11 august, la ora 11.00. În aceeaºi zi, dimineaþã, în filiala Buhoci se va inaugura un oratoriu nou (21 x 9 m), în cinstea sfântului Francisc din Assisi, destinat evenimentelor religioase ºi sociale în folosul credincioºilor. La ora 9.00 se va celebra o sfântã Liturghie prezidatã de episcopul diecezei, cu binecuvântarea aºezãmântului.

având intrarea principalã în partea de vest la ºoseaua principalã ºi prezbiteriul în partea de nord.

Proiectul a fost realizat de arhitectul Mihai Maica ajutat de inginerul de rezistenþã Tiberiu Bãnicã, diriginte de ºantier fiind profesorul Cãtãlin Onuþ, iar maistru de ºantier, Cornel Herciu. Biserica este proiectatã în stil gotic, având 40 m lungime, 18 m lãþime, 15 m înãlþime pe nava centralã, turnul având o înãlþime de 39 de metri.

Dupã aproape doi ani de muncã, jertfã ºi rugãciune din partea credincioºilor din Iugani, am reuºit sã construim biserica.

Domnul sã-i rãsplãteascã ºi sã îi binecuvânteze pe toþi cei care au contribuit, într-o formã sau alta, la ridicarea noului lãcaº de cult: comunitatea din Iugani, Asociaþia „Kirche in Not”, Fundaþia „Haelfende Hände”, Primãria Mirceºti, primarul Petru Antãluþe, Ministerul Cultelor, Pavel Gherghiceanu, Petru Gherghiceanu, pr. Iosif Antoci, pr. Ioan Gabor, pr. Anton Dancã, pr. Toma Rediu, alþi binefãcãtori ºtiuþi ºi neºtiuþi.

Pr. Vasile Rediu

Pr. Marcel Blaj

Bijghir: bisericã ºi oratoriu

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Mons. Vladimir Ghika – vocaþia martiriului ã stãpâneºte gândul ºi dorinþa martiriului. Oare M Domnul îmi va acorda într-o zi

„

acest har pe care mã face sã-l doresc?”, mãrturisea Monseniorul Vladimir Ghika în iarna anului 1926 unei cãlugãriþe franceze, Suzane-Marie Durand, autoarea cãrþii „Vladimir Ghika, prinþ ºi pãstor”. Peste 28 de ani, acest lucru avea sã se întâmple, Mons. Vladimir Ghika jertfindu-ºi viaþa în numele demnitãþii ºi libertãþii Bisericii Catolice din România.

Fotografia alãturatã a fost realizatã de serviciul fotografic al Securitãþii la 18 noiembrie 1952, în închisoarea de la Uranus (Bucureºti), la câteva ore dupã arestarea Mons. Vladimir Ghika. Este ultima fotografie în care apare chipul Mons. Vladimir Ghika, ataºatã de Securitate la dosarul sãu de penitenciar ºi redescoperitã în noiembrie 2006, odatã cu reuºita desecretizãrii dosarului penal în care a fost judecat în anul 1953, dosar care fusese trecut în anul 2004 de SRI ºi CNSAS la categoria „Siguranþã naþionalã!”. Nici pânã astãzi Mons. Vladimir Ghika nu a fost reabilitat din punct de vedere juridic de cãtre statul român.

Fotografia reprezintã prima staþiune din Calea crucii parcursã de Monsenior în captivitatea comunistã, ultima staþiune trãind-o în închisoarea Jilava, unde va ºi muri, la 16 mai 1954, în prezenþa unor martori care

au exclamat la unison: „A murit un sfânt!”

Mons. Vladimir Ghika ar fi putut evita aceste momente tragice din viaþa sa ºi unele dintre cele mai dramatice din istoria Bisericii locale, dacã ar fi acceptat sã plece în exil imediat dupã instalarea în România a regimului ateu comunist. Monseniorul va proba însã „zelul apostolic” ºi o „generoasã înãlþare sufleteascã”, dupã cum mãrturiseºte ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti, calitãþi care vor proba ºi vocaþia sa martiricã. A decis, aºadar, sã rãmânã în patria sa, lângã credincioºii sãi, pentru a le fi sprijin în anii întunecaþi ai terorii comuniste. În perioada 1948-1952, Mons. Vladimir Ghika a trimis fratelui sãu Dimitrie, aflat la Geneva, un numãr de 30 de scrisori, în care descrie „cu luciditate ºi ilustreazã prin numeroase detalii revelatorii instalarea unui regim totalitar, care îºi propunea privarea de libertate, persecuþia religioasã, spolierea bunurilor individuale ºi, dincolo de aceasta, abolirea conºtiinþei individuale”, se afirmã într-o lucrare biograficã dedicatã Mons. Vladimir Ghika.

Monseniorul se aºtepta sã fie arestat, deoarece nu ºi-a ascuns niciodatã opþiunea aderãrii sale la rezistenþa sa anticomunistã prin credinþã, iar fotografia alãturatã probeazã aceastã afirmaþie. Avem în faþã chipul unei

12 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

persoane care îi înfruntã pe rãpitorii sãi, lucidã, cu atitudine clarã, noncolaboraþionistã, demnitate pe care o va pãstra inclusiv în momentele grele ale torturii, exasperându-ºi astfel torþionarii sãi. În cadrul procesului politic în care a fost judecat, Monseniorul ºi-a susþinut moral colegii din lotul „Menges-Ghika”, judecaþi alãturi de el, iar în închisoarea Jilava – scrie Tereza Brânduºa Palade – „el nu aºtepta moartea ca un condamnat, ci ca un om care îl alesese în libertate pe Dumnezeu”.

Biserica localã l-a primit cu recunoºtinþã în patrimoniul ei de aur pe martirul Vladimir Ghika.

La 31 august va avea loc la Romexpo-Bucureºti sfânta Liturghie a beatificãrii sale, celebrarea fiind prezidatã de cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor. La sfânta Liturghie va participa ºi un mare numãr de credincioºi din Dieceza de Iaºi, alãturi de episcopi, preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe.

Dr. Dãnuþ Doboº

Sanctuare

Castelpetroso enind dinspre Campobasso V (Italia) sau Isernia ºi mergând spre Castelpetroso, pelerinul se va afla deodatã în faþa unui edificiu sacru maiestuos, din piatrã albã, care, ca un diamant preþios, strãpunge cerul: este vorba de sanctuarul Maicii Domnului de la Castelpetroso.

Molise, zona în care se aflã sanctuarul de la Castelpetroso, este un teritoriu vechi, cu o faþã nouã. Este situat într-o zonã muntoasã, ceea ce îi conferã o frumuseþe rarã.

Istoria acestui sanctuar începe în anul 1888, odatã cu apariþia sfintei Fecioare Maria în acest loc.

Era în ziua de 22 martie 1888, înainte de Duminica Floriilor, când Fabiana Cicchini (35 de ani) ºi prietena ei, Serafina Valentino (34 de ani), din localitatea Guasto, mergeau spre Cesa tra Santi, la muncã pe câmp.

Aveau cu ele ºi douã oi. În acea zi, dupã-amiazã, Fabiana ºi-a dat seama cã una dintre oi nu mai era acolo ºi s-a dus s-o caute. A gãsit-o undeva lângã o grotã din care ieºea o luminã.

S-a apropiat ºi deodatã, în faþa ei, într-o luminã greu de descris, a putut-o vedea pe sfânta Fecioarã Maria, iar pe Isus, mort, în braþele ei. Era îmbrãcatã cu o hainã de culoare trandafirie ºi cu o mantie de culoare brunã, care îi acoperea întregul trup.

Fecioara nu a spus nici un cuvânt. S-a apropiat între timp ºi Serafina, dar nu a putut vedea nimic. În ziua de Paºti a avut loc o nouã apariþie, de data aceasta vãzând-o ºi Serafina.

Vestea apariþiei s-a rãspândit imediat, iar oamenii au început sã vinã în pelerinaj. Circumspectã faþã de apariþii, Biserica, prin vocea papei Leon al XIII-lea, a dat poruncã sã se zideascã grota apariþiei ºi astfel sã nu se mai permitã oamenilor sã se apropie. Pentru aceasta a fost delegat Mons. Francesco Palmieri. La 26 septembrie 1888, episcopul s-a dus la Cesa tra Santi pentru a executa ordinul papei, dar, lângã grota cu pricina, el însuºi a avut harul de a o vedea pe Maica Domnului.

Sanctuarul, construit în stil neogotic, care se înscrie în stilul arhitectural romantic, este un imn adus sfintei Fecioare Maria Îndureratã. A fost proiectat de cãtre Francesco Gualandi din Bologna. Construirea a început în anul 1890.

Intrând în sanctuar, datoritã jocului de lumini ºi a ornamentelor, ochiul pelerinului este introdus într-o altã realitate, care, fãrã sã-ºi dea seama, îl invitã la rugãciune ºi meditaþie. În altar se aflã relicvele sfinþilor Pacian, Pelin ºi Simpliciu. Grupul statuar, care o reprezintã pe sfânta Fecioarã Maria la picioarele crucii, a fost reprodus dupã

cum au dictat vizionarii. În partea centralã, la baza cupolei, se aflã 64 de mozaicuri care îi reprezintã pe anumiþi profeþi, pe evangheliºti, sfinþi ºi sfinte. În capela din partea stângã a altarului principal se aflã o relicvã a sfântului Gabriel al Maicii Îndurerate, oferitã sanctuarului în ziua de 29 octombrie 1994. În spatele altarelor din cele ºapte capele pot fi admirate imagini din viaþa lui Isus. În piaþa principalã a sanctuarului se poate vedea un altar mare de piatrã, pe care a celebrat sfânta Liturghie fericitul Ioan Paul al II-lea, la 19 martie 1995. În spatele altarului este statuia sfintei Fecioare Maria înãlþatã la cer, oferitã sanctuarului de cãtre Mons. Ettore di Filippo, cu ocazia jubileului de 50 de ani de preoþie.

Construirea sanctuarului a fost definitivatã în anul 1975, prin grija ºi ofertele pelerinilor din Italia ºi din strãinãtate. „Via Matris” este un drum care duce de la sanctuar la locul apariþiilor. Cuprinde ºapte pãrþi, fiecare parte având câte un grup statuar care reprezintã cele ºapte momente-dureri ale Mariei.

Poate fi parcurs doar pe jos.

Pr. Felician Tiba

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru familiI

Pentru cã vã iubesc ilele trecute am vãzut-o pe mama preocupatã. Se aproZ pia seara ºi nu ºtia ce sã ne mai pregãteascã pentru cinã. O priveam de departe fãrã ca ea sã ºtie. M-a marcat faþa ei blândã.

Privea în gol, gândindu-se parcã la ceea ce ne-a pus dinainte sãptãmâna trecutã, sã nu se repete.

Sau se gândea la vreo reþetã nouã? M-am ºi întrebat: „Oare ce-o fi în mintea ei în acest moment? Oare cum e sã fii mamã a cinci copii, sã trebuiascã sã le dai de trei ori pe zi mâncare, fãrã a-l mai socoti pe tata, care, între noi fie vorba, e ºi puþin pretenþios”. Mama, cât de inteligentã e ea! Sã faci din câþiva cartofi, din puþinã carne ºi ceva ulei, o mâncare cum rar se gãseºte în lume! Cât de bunã e mâncarea pe care o pregãteºte mama!

Trecuse vreo cinci minute de când o „sorbeam” din priviri, ºi nu mã mai sãturam sã mã gândesc la bunãtãþile pe care le pregãteºte ea. M-am apropiat atunci cu sfialã ºi am întrebat-o: „Mamã, ce faci?” „Ah, mi-a rãspuns, mã gândeam pentru disearã, ce sã vã mai pregãtesc de mâncare”. „Mamã, am continuat eu, cine te-a învãþat sã faci mâncare, bunica? Sau ai învãþat singurã?” M-a luat atunci de dupã gât ºi mi-a spus: „Vino cu mine în grãdinã”.

Am mers împreunã cu ea în grãdinã. Ne-am dus la straturile cu roºii ºi ardei ºi mi-a spus: „Ce zici de niºte ardei umpluþi? ªi ca sã fie ºi mai buni, o sã pun ºi câteva roºii”.

Eu îi pusesem o întrebare, dar ea a evitat sã-mi rãspundã. Ba

mai mult, m-a luat cu ea în grãdinã ºi m-a pus pe mine sã culeg roºiile ºi ardeii pentru cina pe care urma s-o pregãteascã. În timp ce culegeam conform indicaþiilor ei, fãrã sã vreau am observat-o cum îºi ºtergea ochii. „Mamã, plângi?”, am întrebat-o dintre rândurile de ardei unde abia intrasem. „Eh, nu!”, mi-a rãspuns, ºtergându-se încã o datã. „Mamã, s-a întâmplat ceva?”, am continuat eu.

S-a aºezat apoi pe pãmânt la capãtul ardeilor ºi a început sã-mi spunã: „Vezi tu, pentru voi e simplu; vã treziþi din somn, veniþi ºi mâncaþi, faceþi ce faceþi, se apropie prânzul, veniþi ºi mâncaþi, apoi faceþi iar ce faceþi, se apropie cina, veniþi ºi mai mâncaþi încã o datã. Nu mi-e uºor! ªi apoi, e adevãrat, nu aveþi nici o vinã! Nu înseamnã cã nu trebuie sã mâncaþi! Mulþumim lui Dumnezeu cã ne dã în fiecare moment cele necesare. Uneori, ºtii..., ca mamã, îþi doreºti sã mai auzi câte un cuvânt de mulþumire din partea copiilor, a tatãlui vostru...

Bine, o sã-mi spui cã îmi mulþumiþi de fiecare datã dupã masã.

Aºa e, dar e o mulþumire fãrã suflet. Eu îmi dau seama cã e o formalitate. Ca mamã simþi uneori nevoia de mai mult, de un mulþumesc în plus, poate de o apreciere în plus, de puþin entuziasm, de ce nu, de o mânã de ajutor. În timp ce eu pregãtesc masa, voi sunteþi care mai de care la televizor sau la computer. Sincer, mi-e ºi ruºine sã vã spun sã mã ajutaþi, pentru cã ºtiu cã nu vine din inimã.

Uneori, ºtii..., te mai ºi saturi!

14 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

Scuzã-mã cã îþi spun þie astfel de lucruri, dar aºa simt sã-þi spun în acest moment”.

M-am apropiat din nou de ea ºi mi-a venit pur ºi simplu s-o îmbrãþiºez. Nu o fãcusem niciodatã cu atâta dãruire. M-au impresionat cuvintele ei! ªi eu care credeam cã îi vine atât de uºor sã pregãteascã totul! Dar se vede cã nu voia sã ne facã sã suferim. Pãstra totul în ea, doar sã ne vadã sãtui ºi bine. „ªi atunci, de ce faci tot acest efort pentru noi?”, am continuat eu. „Pentru cã vã iubesc”, a rãspuns cu o gingãºie care întrecea orice prãjiturã ºi orice bunãtate din aceastã lume, „pentru cã vã iubesc, de asta!”.

Am înþeles atunci cât de greu îi vine uneori unei mame sã pregãteascã hrana pentru copiii ei. Sigur, nu atât faptul cã nu are ce pregãti, dar sã combini acea materie primã, sã stai în dogoarea flãcãrii, sã murdãreºti ºi apoi sã speli vase dupã fiecare masã, sã auzi la sfârºitul mesei un mulþumesc „plictisit”, asta e prea de tot! Bineînþeles cã în acea searã am fãcut un „consiliu de familie” ºi prin rotaþie am decis s-o ajutãm pe mama la pregãtitul hranei (Silviu).

Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Anul Credinþei ºi Familia

Paul ºi credinþa în Cristos aul, slujitor al lui Dumnezeu ºi apostol al lui Cristos, cel P rânduit sã vesteascã evanghelia mântuirii la popoarele pãgâne, este un „monument” în ceea ce priveºte credinþa.

Credinþa sa de fier s-a arãtat în devotamentul faþã de cauza lui Isus ºi a evangheliei, puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea celor care cred. În viziunea marelui apostol, credinþa este calea pentru dreptate ºi viaþã ºi se concretizeazã în legãtura vitalã cu persoana lui Isus Cristos. În anii 32-35 d.C., în viaþa lui Saul, evreu din tribul lui Beniamin ºi fariseu neprihãnit, se produce un eveniment cu totul extraordinar: i se aratã Cristos cel înviat (cf. Fap 9; 22; 26). Din acea clipã a întâlnirii cu Mântuitorul, Saul, fostul persecutor al creºtinilor, va considera cele din trecut drept un gunoi în faþa superioritãþii cunoaºterii lui Cristos. De acum înainte nu va face altceva decât sã lupte pentru a-l cunoaºte mai bine pe el ºi puterea învierii Convertirea sfântului Paul, de Hans Speckaert

sale (cf. Fil 3). Se va lãsa cucerit de el ºi îl va predica pretutindeni ºi tuturor pe Isus rãstignit, mort ºi înviat. Întreaga misiune, energiile ºi înflãcãrarea apostolului au ca punct de plecare credinþa ºi încrederea manifestate pe drumul Damascului. În acel moment de cotiturã din existenþa sa, Paul îºi dã seama câtã însemnãtate are relaþia cu Cristos.

Credinþa în cel ce a învins puterile morþii îl determinã sã reevalueze calea de urmat pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu, pentru a obþine viaþa adevãratã ºi mântuirea. Meditând la milostivirea divinã care nu a recurs la pedepsirea oamenilor pãcãtoºi, ba dimpotrivã s-a revelat evreilor ºi pãgânilor în iertare ºi bunãtate (cf. Rom 1-3), Paul descoperã valoarea credinþei, cale unicã pentru a fi drept ºi mântuit înaintea lui Dumnezeu. Credinþa îl poate îndreptãþi pe omul pãcãtos, deoarece prin ea acesta face referinþã la un Altul, nu la propria persoanã; prin ea omul recunoaºte

statutul de creaturã limitatã ºi imperfectã care are nevoie de iertarea ºi darurile dumnezeieºti. Aceastã credinþã îl face pe om sã intre în comuniune cu Domnul ºi tot ea este poarta pentru a intra în viaþa veºnicã.

Paul priveºte credinþa ºi din perspectiva raportului personal cu Isus Cristos. Una dintre ideile cãlãuzitoare în scrisorile pauline este tocmai aceasta: „a fi cu Cristos”. Pentru Paul, începutul credinþei este vizibil, atunci când omul lasã la o parte trecutul, faptele cãrnii, omul cel vechi ºi îmbrãþiºeazã noutatea absolutã, pe Cristos însuºi.

Cel ce crede moare pentru pãcat împreunã cu Mântuitorul (cf. Rom 6) ºi îºi ia ca punct de referinþã douã legi: legea credinþei ºi legea Duhului Sfânt.

Odatã ce a fost îndreptãþit sã participe la viaþa divinã, cel botezat trebuie sã îºi exprime credinþa prin fapte (Paul nu se opune, aºadar, în mod radical lui Iacob pentru care „credinþa fãrã fapte este moartã”).

Astfel, omul credincios e cel ce alege totdeauna voinþa lui Isus. De fapt, sistemul sãu de valori trebuie sã fie constituit de gândurile, cuvintele ºi faptele lui Cristos. Pentru omul de azi, tãria ºi înflãcãrarea credinþei apostolului neamurilor nu poate fi decât un îndemn ºi un imbold la a trãi totul ca dar ºi de a se configura într-o manierã cât mai desãvârºitã cu Mântuitorul, în aºa fel încât sã putem exclama ºi noi: „Nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine!”.

Pr. Iulian Faraoanu

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Pentru copii

Aºa rãspund copiii despre Creatorul cerului „Dumnezeu a creat cerul pen- „Dumnezeu a pus cerul între

tru cã este prea mare sã-l fi fãcut oamenii” (Ana-Maria, 10 ani). „Când plouã, Dumnezeu udã florile ºi copacii de pe pãmânt” (Mãdãlina, 8 ani). „Bunica îmi spune mereu cã atunci când plouã, Isus plânge pentru pãcatele oamenilor” (Dana, 8 ani). „Dumnezeu a fãcut soarele, luna ºi stelele ca sã vadã oamenii pe unde merg” (Felician, 9 ani). „Dumnezeu a desenat pãmântul cu verde ºi, pentru cã a terminat verdele, cerul l-a colorat cu albastru” (Emanuela, 9 ani).

el ºi noi ca sã se uite sã vadã ce facem” (Tiberiu, 9 ani). „Când privesc cerul îmi dau seama cã nu putea fi creat de oameni” (Emerenþiana, 9 ani). „Seara, Dumnezeu stinge soarele ºi aprinde luna” (Carmen, 8 ani). „Dumnezeu a pus pe cer soarele, luna ºi stelele, pentru ca oamenii sã se înalþe pânã la ele” (Petricã, 9 ani). „Dumnezeu a creat cerul pentru îngeri, iar pãmântul pentru oameni; când omul începe viaþa, un înger vine la el pe pãmânt, când omul terminã viaþa, merge în cer, la înger” (Denis, 11 ani).

„Soarele ºi luna sunt ochii lui Dumnezeu; cu soarele priveºte în timpul zilei, iar cu luna, în timpul nopþii” (Andreea, 10 ani). „Doamne, tu ai creat cerul pentru ca noi, privindu-l, sã-l dorim. Ajutã-mã sã ajung în cer!” (Petronela, 10 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

Vara împreunã datã cu intrarea copiilor în vacanþã, au fost orgaO nizate mai multe campusuri, care au constat în Liturghii, rugãciuni, cateheze, jocuri, concursuri, scenete, discuþii în grupuri mici, cântece, expediþii în naturã... Mai jos sunt în rezumat informaþii care au ajuns la redacþie despre campusuri (localitatea, data, numãrul participanþilor, tema).

Bacãu „Sfânta Cruce” (23 iunie – 5 iulie): „Eu nu mint!”, 170 de copii. Rãdãuþi (24-27 iunie): „Când Isus este fundamentul copilãriei tale...”, mai mulþi copii din parohie ºi filialã. Bacãu „Sfântul Nicolae” (24-28 iunie): „Strãlucind ca astrele în

lume”, aproximativ 130 de copii.

Cacica (24-28 iunie): „Micul Prinþ”, 100 de copii, organizat de Programul „Don Bosco” al Centrului Diecezan Caritas Iaºi.

Faraoani (24 iunie – 6 iulie): „Pinochio”, 257 de copii. Iaºi „Sfânta Tereza” (24 iunie – 7 iulie): „Marcellino, o minune de bãieþel”, 57 de copii. Roman (25 iunie – 5 iulie): „Pe cãrãri de munte... la umbra crucii!”, 46 de copii din cadrul Centrului de Zi „Sf. Leonardo Murialdo”.

Oþeleni (1-6 iulie): „Kung Fu Panda”, aproximativ 150 de copii.

Gioseni (1-7 iulie): „Vara împreunã”, 150 de copii. Ploscuþeni (1-14 iulie): „Eu sunt mic, dar Isus locuieºte-n viaþa mea”,

16 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

240 de copii ºi adolescenþi. Horgeºti (3-7 iulie): „David, micul mare rege”, 60 de copii, organizat de Seminarul „Don Orione” din Iaºi. Cleja „Sfântul Francisc” (4-7 iulie): „În cãutarea fericirii cu Isus”, 163 de copii.

Pentru tineri Paºii credinþei

Sãrbãtoarea întâlnirii cu Cristos numãrul trecut specificam dificultãþile tinerilor în a-ºi Îtrãincãcredinþa se concentreazã în jurul a trei aspecte: formulãrile doctrinare, celebrãrile ºi normele morale. Aceste trei dificultãþi vin, paradoxal, din „interiorul” practicii religioase. Nu lipsesc însã ºi influenþele din exterior, din partea „lumii”, cum obiºnuim sã spunem. Ne oprim însã acum asupra dificultãþilor care se nasc tocmai din celebrarea credinþei. În general, când se face un reproº la adresa tinerilor, referitor la trãirea credinþei, auzim expresia: „Tinerii nu mai vin la Bisericã!”. Se constatã în rândul lor o dificultate de a înþelege ºi de a pãtrunde frumuseþea celebrãrii sfintei Liturghii sau a sacramentelor, astfel încât acestea devin simple ritualuri, ceremonii, care ar fi bine sã se termine cât mai repede. Astfel devine imposibil sã îl descopere pe Cristos în aceste celebrãri ºi de aceea celebrãrile sunt mai degrabã un mare chin decât bucuria întâlnirii cu Cristos. Pe de altã parte se remarcã faptul cã tinerii care sunt obiºnuiþi sã se roage împreunã cu alþi tineri preferã acele celebrãri care sunt caracterizate de momente de tãcere, de reflecþie ºi de cântãri liniºtite ºi meditative. Acesta este semnul unei sete de a-l întâlni pe Dumnezeu în tãcerea inimii, redescoperindu-l prezent în propria viaþã.

De ce trebuie „sã merg la Bisericã”? De ce trebuie sã mã rog cu alþii? Nu este suficient

sã intru în „cãmãruþa” inimii mele? În Mesajul pentru Ziua Mondialã a Tineretului 2013 Sfântul Pãrinte spune: „Dragi tineri, pentru a rãmâne tari în mãrturisirea credinþei creºtine acolo unde sunteþi trimiºi, aveþi nevoie de Bisericã. Nimeni nu poate fi martor al evangheliei singur. Isus i-a trimis pe ucenicii sãi în misiune împreunã: «faceþi ucenici» este adresat la plural. Aºadar, noi oferim mãrturia noastrã mereu ca membri ai comunitãþii creºtine ºi misiunea este fãcutã rodnicã de comuniunea pe care o trãim în Bisericã: din unitate ºi din iubirea pe care o avem unii faþã de alþii ne vor recunoaºte ca ucenici ai lui Cristos”. Tot astfel este ºi cu rugãciunea! Biserica este poporul lui Dumnezeu, iar ca popor nu poate sã fie o sumã de persoane care îºi trãiesc credinþa în mod individual. Aºa cum ne bucurãm sã ne întâlnim cu prietenii, sã stãm împreunã ºi sã facem lucruri frumoase, la fel cei care cred în Cristos trebuie sã regãseascã bucuria de a-l lãuda împreunã pe Dumnezeu.

Apoi, nu putem uita cã fiecare celebrare comunitarã (sfânta Liturghie, sacramentele, momentele de rugãciune) este o întâlnire cu Cristos. El vrea sã ne întâlneascã, el vine în întâmpinarea noastrã, el ne salutã!

Fiecare celebrare este ca o întâlnire de iubire pe care Cristos o scrie în agenda noastrã. Cine a simþit deja iubirea lui Dumnezeu participã la întâlnire cu plãcere. Cine uneori nu o simte,

dar participã la întâlnire, îi aratã lui Dumnezeu propria fidelitate.

Toate celebrãrile Bisericii au scopul de a ne permite sã avem viaþa ºi sã o avem din belºug.

Cel care merge la Liturghie pentru a-l preamãri pe Dumnezeu, primeºte liniºte ºi bucurie; celui care merge la Liturghie atunci când se simte singur, Dumnezeu îi dãruieºte mângâiere ºi siguranþã; cine merge la Liturghie atunci când se simte pierdut gãseºte un Dumnezeu care îl aºteaptã ºi îl îmbrãþiºeazã.

Dificultatea de a-l întâlni pe Dumnezeu în celebrãrile comunitare poate fi depãºitã dacã nu ne fixãm asupra stãrii noastre sau a aspectelor exterioare, ci conºtientizãm cã este o întâlnire cu Dumnezeu, care vine sã ne spunã cât de mult þine la noi: „Voi merge la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeul bucuriei ºi veseliei mele, ºi te voi lãuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu” (Ps 43,4).

Pr. Felix Roca

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Gânduri ale preoþilor nou-sfinþiþi „Inima îmi este plinã de bucurie, însã este greu a exprima aceastã bucurie în cuvinte. Domnul m-a chemat, iar eu i-am rãspuns. Momentul ungerii mâinilor cu uleiul sfânt a fost ºi va rãmâne în inima mea ca fiind confirmarea faptului cã sunt preot în veac dupã rânduiala lui Melchisedec” (Pr. Iosif Robu, OFMConv.). „La celebrarea liturgicã, momentul cel mai emoþionant a fost când am urcat la altar. Atunci am simþit cã am început o viaþã nouã. Dupã ce am petrecut mult timp la ºcoala iubirii lui Cristos, învãþând cã el este iubire, a sosit momentul ca acum sã vorbesc despre aceastã iubire incarnatã. Îi mulþumesc bunului Dumnezeu cã mi-a încredinþat aceastã misiune” (Pr. Claudiu Bulai). „Un sentiment de profundã gratitudine ºi lacrimi de fericire! Nu cred cã aº putea gãsi cuvinte mai potrivite decât acestea, pentru a exprima emoþiile, sentimentele, trãirile acestui eveniment atât de semnificativ, important ºi mult aºteptat din

viaþa mea. Este cel mai preþios dar pe care o fiinþã omeneascã îl poate primi ºi de care sunt nespus de fericit cã l-am primit ºi eu: darul sfintei Preoþii, darul de a deveni punte de legãturã între Dumnezeu ºi oameni, conducându-i pe oameni la Domnul ºi fãcându-l prezent în mijlocul lor, de a fi pentru poporul sãu ºi pentru lumea întreagã un semn vizibil al iubirii, frumuseþii, bunãtãþii, milostivirii ºi acþiunii sale în lume...” (Pr. Cristian Aiojoaei, OFMConv.). „Sunt bucuros cã Dumnezeu m-a chemat. Mã rog la Dumnezeu sã pot rãmâne un om vesel, sã pot transmite oamenilor bucuria pe care am primit-o.

E un mare dar. Emoþiile care mã încearcã sunt puternice, sunt frumoase emoþiile. Doresc tuturor celor care simt o chemare sã rãspundã cu promptitudine, maturitate ºi respect la chemarea pe care Dumnezeu le-o adreseazã. Isus e minunat, Isus face lucruri minunate în viaþa noastrã. Isus a fãcut lucruri minunate în viaþa mea. Îi mulþumesc lui Dumnezeu, lui Isus ºi

18 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

preacuratei Fecioare Maria care m-au ajutat sã ajung la acest moment important” (Pr. Iosif Amitricioaei OFMConv.). „Este un moment atât de divin încât e greu sã-l poþi cuprinde cu mintea, este un eveniment atât de sublim încât e greu sã poþi înþelege. Acum pot spune ºi eu împreunã cu sfânta Fecioarã Maria, «Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul ºi duhul meu tresaltã de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu». Existã o expresie, o exclamaþie folositã de Sfânta Scripturã, care aratã care ar trebui sã fie rãspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu: «Iatã-mã, trimite-mã pe mine».

A fost pronunþatã de Abraham, de Samuel ºi chiar de Maria, mama Mântuitorului. Acesta a fost ºi rãspunsul meu la chemarea lui Dumnezeu... Îmi doresc sã se vadã din privirea ºi faptele mele bucuria ºi entuziasmul întâlnirii cu Dumnezeu ºi sã fiu un apostol dupã planul ºi voinþa Celui de sus” (Pr. Marius Mãrtinaº). „Emoþia ºi solemnitatea acestui eveniment vor rãmâne cu siguranþã întipãrite în memoria ºi în inima mea, în special din momentele consacrãrii ºi al ungerii prin care Domnul mi-a dãruit harul sãu îmbelºugat ca sã fiu apostolul sãu. Preoþia e un mare dar, însã ºi un mister mare... Îi cer ajutorul lui Dumnezeu pentru a mã susþine în slujirea sa cât mai fidel, pentru a-i putea conduce pe oameni la el prin cuvintele, faptele ºi întreaga mea viaþã, iar pe el, izvorul oricãrei binecuvântãri, sã-l dãruiesc neîncetat lumii.

Tablete spirituale

Evanghelizarea n cartea sa Înþelepciunea unui

Î sãrac, E. Leclerc scrie urmã-

Binecuvântarea Domnului sã coboare asupra tuturor, iar numele sãu sã fie veºnic lãudat” (Pr. Adrian Aileni). „Cristos m-a ales sã fiu slujitor al altarului. Dupã mulþi ani de pregãtire intelectualã ºi spiritualã am avut prilejul sã-l cunosc mai îndeaproape pe Dumnezeu. Astãzi îi aduc mulþumire bunului Dumnezeu pentru marele dar al sfintei Preoþii ºi cred cu tãrie cã el va duce la îndeplinire lucrarea sa bunã pe care a început-o în mine, în ciuda nevredniciei mele” (Pr. Anton Tancãu, OFMCap.). „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt. Doresc sã îi aduc mulþumire lui Dumnezeu pentru marele dar al sfintei Preoþii cu care m-a înzestrat fãrã vrednicia mea. Mai mult decât un final de drum, anevoios sau nu, doresc sã privesc acest pas important ca un mare început, punându-mi încrederea în Domnul, cã el va duce la bun sfârºit lucrarea cea bunã pe care a început-o în mine. Pace ºi bine!”

(Pr. Daniel-Cosmin Constantin, OFMCap.). „Ziua hirotonirii este cea mai importantã din viaþa mea ºi spun acest lucru pentru cã dupã 11 ani de pregãtire am ajuns slujitorul

lui Cristos, preotul sãu, adicã un alt Cristos. Bucuria mea este mai mare deoarece voi celebra sfânta Euharistie, voi predica cuvântul lui Dumnezeu ºi-l voi face prezent prin viaþa mea pe Cristos în mijlocul lumii. Pentru aceastã misiune a mea, vreau sã-i mulþumesc lui Dumnezeu, care mi-a dat viaþã ºi mi-a dat aceastã chemare, sã le mulþumesc pãrinþilor mei care mi-au dat viaþã ºi m-au educat în spiritul credinþei ºi îi rog pe toþi sã se roage pentru preoþi ca sã rãmânã statornici în chemarea lor” (Pr. Tiberiu Budãu). „Preoþia pentru mine înseamnã dãruire ºi a-l mãrturisi pe Cristos tuturor oamenilor, celor la care sunt trimis ºi la care Dumnezeu, prin episcop ºi pãrinþii superiori, mã trimit” (Pr. Ioan Iojã, OFMConv.). „Preoþia pentru mine este o dãruire, dãruire totalã în slujirea lui Dumnezeu, a oamenilor ºi a Bisericii. Într-adevãr, este o bucurie imensã ºi îmi doresc ca aceastã bucurie sã rãmânã mereu aºa cum am simþit-o în ziua hirotonirii, bucurie care sã se transpunã în mãrturisirea Cuvântului, în operele de caritate, dar mai ales prin celebrarea sfintelor sacramente” (Pr. Vlad-Bogdan Bejan, OFMConv.).

toarele: „Domnul ne-a trimis sã-i evanghelizãm pe oameni, dar te-ai gândit ce înseamnã a-i evangheliza pe oameni? A evangheliza pe cineva înseamnã sã-i spui: «ªi tu eºti iubit de Dumnezeu în Domnul Isus». ªi nu numai sã i-o spui, ci s-o ºi gândeºti în mod real. ªi nu numai s-o gândeºti, ci sã te ºi comporþi cu acest om în aºa fel încât sã simtã cã existã ceva mai mare ºi mai nobil decât ceea ce gândea el ºi astfel sã-ºi trezeascã o nouã conºtiinþã de sine. Aceasta este anunþarea veºtii bune, iar acest lucru nu-l putem face decât oferindu-i prietenia noastrã: o prietenie realã, dezinteresatã, fãrã îngãduinþã, alcãtuitã din confidenþã ºi din stimã profundã.

Aceasta înseamnã a merge spre oameni”.

Acum când avem la îndemânã textul integral ºi oficial al Bibliei în limba românã, iar Biserica ne vrea mai mult decât oricând evanghelizatori, sã nu riscãm ca, insistând pe detalii, sã pierdem din vedere tocmai esenþialul: a vorbi de la inimã la inimã. Mai rãmâne ca ºi înculturarea evangheliei sau întruparea ei în felul de a vedea lucrurile sau a trãi sã fie evidentã. Ca sã nu mai spunem de necesitatea evanghelizãrii a tot ceea ce numim culturã. În sens amplu.

Pr. Cristian Chinez

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Credinþa, misiunea ºi… faptele primãvara acestui an, la timp dupã alegerea sa Îcanscurt urmaº al sfântului Petru, papa Francisc, într-o scrisoare adresatã episcopilor argentinieni adunaþi la Buenos Aires, afirma cã pastoraþia trebuie sã fie fãcutã în cheie misionarã ºi cã Biserica trebuie sã iasã din ea însãºi ºi sã ajungã pânã la periferiile existenþei. Papa a folosit termenul de pastoraþie în cheie misionarã adresându-se episcopilor, cei care sunt pãstorii diecezelor ºi principalii responsabili ai activitãþii de pãstorire; dar poate acea cheie misionarã despre care el vorbeºte este cheia ce deschide nu doar poarta Bisericii pentru a ieºi din ea însãºi, ci ºi poarta credinþei, ce va rãmâne mereu deschisã pentru cei care doresc sã intre prin ea (Benedict al XVI-lea, Porta fidei 1). Papa Francisc vorbeºte de o necesitate a Bisericii de a ieºi din ea însãºi ºi de a porni pe drumul cãtre ceilalþi, cu toate riscurile pe care le implicã aceastã ieºire. Dimensiunea misionarã trebuie sã cuprindã întreaga viaþã a Bisericii, iar aceasta þine de însãºi esenþa ei, de însuºi darul ºi mandatul primit (Paul al VI-lea, Evangelii nuntiandi). În drumul de credinþã, ca ºi în drumul Bisericii, se pot întâlni douã erori, amândouã la fel de grave: sã consideri cã ai ajuns la un nivel de maturitate a credinþei atât de înalt încât sã te excluzi din aria tãrâmurilor de misiune; ori sã te consideri mereu la început ºi atât de sãrac, încât sã nu te deschizi faþã de necesitãþile celorlalþi, atât

din punct de vedere material, dar mai ales din punct de vedere al susþinerii ºi întãririi credinþei.

Nu existã om pe acest pãmânt care sã nu aibã nevoie de convertire ºi de reînnoire în credinþã, la fel cum nu existã þarã în lume care sã nu poatã fi caracterizatã, sub anumite aspecte, încã þarã de misiune sau tãrâm al evanghelizãrii. Credinþa, misiunea ºi... faptele sunt coordonatele vieþii creºtine ºi coordonatele Bisericii. „Credinþa nu poate fi nici mutã, nici lipsitã de fapte. Dacã nu vesteºte ºi nu ajutã, nu este credinþã!”, se amintea în numãrul trecut.

Credinþa pe care fiecare creºtin în parte ºi Biserica în unitatea ei a primit-o este un dar al ieºirii din sine ºi al vestirii misionare, care trezeºte în creºtin necesitatea, chiar dacã de multe ori neconºtientizatã, de a mãrturisi credinþa ºi, astfel, de a deveni misionari. În þara noastrã, ºi mai ales în Dieceza de Iaºi, existã multe semne ºi iniþiative care vin sã întãreascã aceastã conºtientizare a necesitãþii de a ieºi din sine ºi a orientãrii spre ceilalþi.

Pornind de la trimiterea mai multor preoþi misionari în þãrile de misiune, a preoþilor fidei

20 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

donum, trimiºi în diferitele þãri ale lumii; continuând cu tinerii voluntari, laici ºi seminariºti, trimiºi în locurile de misiune ºi ajungând la grupurile misionare iniþiate în þara noastrã – Micii Misionari, Inimã de Mamã ºi altele asemenea – toate acestea aratã conºtientizarea misiunii încredinþate de Domnul ºi lucrul acesta aduce dupã sine speranþã ºi încredere.

Biserica ºi fiecare creºtin este chemat la a folosi cheia misionarã pentru a ieºi ºi a intra din nou, pentru cã cine nu adoptã o viaþã în miºcare riscã sã se îmbolnãveascã ºi sã moarã, ori sã ducã o viaþã lungã, dar plinã de boli, „din cauza aerului stãtut” – spunea papa Francisc, în aceeaºi scrisoare. Dacã va ieºi, va uita de sine ºi nu se va încrede doar în propriile forþe, va evita spiritualitatea de rutinã ºi va experimenta „dulceaþa ºi bucuria mângâietoare a evanghelizãrii”.

Poarta credinþei are nevoie sã fie deschisã cu cheia misionarã pentru a da sens ºi frumuseþe credinþei, misiunii ºi ... faptelor Bisericii.

Pr. Florin-Petru Sescu

ªtiri • ªtiri • ªtiri Papa în Brazilia Sfântul Pãrinte a mers în Brazilia în prima sa cãlãtorie apostolicã (22-29 iulie), cu prilejul Zilei Mondiale a Tineretului Catolic. Din programul oficial: 22 iulie – întâlniri cu preºedinta Dilma Roussef ºi cu alte oficialitãþi; 24 iulie – pelerinaj la Aparecida, la capela cu imaginea Fecioarei negre, cãreia i-a consacrat ZMT-ul; 25 iulie – binecuvântarea steagurilor Jocurilor Olimpice ºi Paraolimpice, programate în Brazilia în august 2016; 26 iulie – recitarea Angelus de la balconul palatului episcopal din Quinta da Boa Vista; 27 iulie – prezidarea Liturghiei în catedrala din Rio de Janeiro, apoi o întâlnire cu clasa conducãtoare din Brazilia; 28 iulie – prezidarea Liturghiei care a încheiat ZMT. Catolicii în lume Potrivit Anuarului pontifical 2013 ºi Annuarium Statisticum Ecclesiae 2011, catolicii au crescut cu 1,5%, de la 1.196 milioane în anul 2010 la 1.214 milioane, în anul 2011, dar prezenþa catolicilor în lume a rezultat neschimbatã (17,5%). Numãrul preoþilor, diecezani ºi cãlugãri, a crescut, de la 405.067 (31 decembrie 2001) la 413.418 (+2,1%) (31 decembrie 2011). Numãrul cãlugãrilor cu voturi care nu sunt preoþi a trecut de 55.000 în 2011, însã numãrul cãlugãriþelor cu voturi s-a redus cu 10%, de la peste 792.000 în 2001 pânã la puþin peste 713.000 în 2011. Candidaþii la Preoþie în lume, diecezani ºi cãlugãri, au trecut de la 112.244 în 2001 la 120.616 în 2011, cu o creºtere de 7,5%.

Libertatea religioasã Departamentul de Stat al SUA a publicat la 20 mai raportul anual despre libertatea religioasã

în anul 2012. Într-un anumit numãr de þãri intoleranþa împotriva minoritãþilor religioase este în creºtere ºi este vorba despre o intoleranþã care prea des se transformã în violenþã.

Opt þãri trezesc „îngrijorare deosebitã”: Birmania, China, Iran, Coreea de Nord, Arabia Sauditã, Sudan ºi Uzbekistan. Observatorul despre Intoleranþa ºi Discriminarea împotriva Creºtinilor din Europa, cu sediul în Austria a prezentat un raport despre Cazurile de intoleranþã ºi discriminare împotriva creºtinilor referitor la anul 2012.

Documentul se referã la teme cum ar fi obiecþia de conºtiinþã despre materii ca avortul, eutanasia ºi cercetarea pe celulele staminale.

Nou episcop Un nou episcop pentru Dieceza de Feldkirch (Austria) a fost consacrat duminicã, 30 iunie: dr. Benno Elbs. La sãrbãtoarea

din Feldkirch a participat ºi PS Aurel Percã, împreunã cu pr. Paul Solomon, paroh al Parohiei „St. Kolumban” din Bregenz. A doua zi, preoþii din Dieceza de Iaºi, împreunã cu surori de la Institutul Diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” care activeazã în aceastã diecezã s-au întâlnit cu episcopul Aurel ºi cu noul episcop. În aceastã diecezã, la Bregenz, Parohia „St. Kolumban”, a activat, pentru o lungã perioadã de timp, ca paroh ºi director al Missio Bregenz,

prelatul Albert Holenstein (1919-2013), un mare binefãcãtor ºi un prieten al Diecezei de Iaºi.

Iniþiativã legislativã „Unul dintre noi” este o iniþiativã legislativã a cetãþenilor europeni pentru a cere recunoaºterea demnitãþii persoanei ºi a dreptului la viaþã din momentul concepþiei, dorind ca Uniunea Europeanã sã înceteze finanþarea activitãþilor care implicã distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetãrii, ajutorului pentru dezvoltare ºi sãnãtãþii publice. Pânã la 31 octombrie trebuie ca un milion de cetãþeni ai UE sã adere la iniþiativã. Pot semna cetãþenii cu vârsta peste 18 ani. Informaþii suplimentare sunt pe blog-ul unuldintrenoiromania.wordpress.com, unde sunt explicaþi paºii necesari pentru semnarea online cât ºi pe hârtie. Amãnunte se pot obþine de la Asociaþia „Familia ºi Viaþa” din Roman, telefon: 0233/742505, e-mail: afav_roman@hotmail.com, www.familiasiviata.ro.

Amendamente Biserica Catolicã din România a înaintat autoritãþilor competente, la 19 iunie, cinci amendamente pentru Constituþia României aflatã în revizuire.

Biserica Greco-Catolicã din România a cerut autoritãþilor competente sã recunoascã în viitorul text al Constituþiei rolul sãu „în constituirea ºi modernizarea statului român” ºi definirea libertãþii religioase, dupã exemplul Convenþiei Europene a Drepturilor Omului; Conferinþa Episcopilor Catolici din România a solicitat definirea cãsãtoriei ca uniune între un bãrbat ºi o femeie, apãrarea ºi susþinerea vieþii de la concepere

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 21

ºi pânã la moartea naturalã, ºi garantarea libertãþii religioase ºi recunoaºterea fundamentãrii acesteia pe demnitatea persoanei.

Comemorare Durcovici În Parohia „Regina Sfântului Rozariu” din Popeºti Leordeni, dupã sfânta Liturghie de la ora 11.00, duminicã, 30 iunie, a avut loc un moment comemorativ dedicat episcopului martir Anton Durcovici. La eveniment au participat pr. Ioan Solomon, parohul comunitãþii, prof. dr. Dãnuþ Doboº, pr. dr. Emil Moraru, din partea Academiei „Anton Durcovici”, ºi un mare numãr de credincioºi din parohie. Evenimentul face parte din ºirul de manifestãri care comemoreazã împlinirea a 64 de ani de la arestarea episcopului Anton Durcovici, în aceastã localitate, la 26 iunie 1949.

Aniversare sacerdotalã În capela Institutului Teologic din Iaºi, a fost celebratã o Liturghie, la 16 iunie, în cadrul cãreia cinci preoþi ºi-au sãrbãtorit aniversarul slujirii sacerdotale. Pr. Anton Despinescu, care a sãrbãtorit 60 de ani de slujire preoþeascã, i-a avut alãturi pe pr. Anton Dancã (50 de ani de preoþie), pr. Alois Bulai

ºi pr. Isidor Chinez (30 de ani de preoþie), pr. Mihai Pãtraºcu (20 de ani de preoþie). Cuvântul de învãþãturã a fost rostit de pr. Cristinel Fodor, cel care în

Numiri ºi transferuri Prin decrete episcopale, au fost aleºi ºi numiþi poenitentiarius magnus cum munere penitentiarii canonici pe o perioadã de cinci ani, pr. Ieronim Budulai, începând cu data de 24 iunie, ºi pr. Dumitru Farcaº, pentru zona Bacãu, începând cu data de 1 august.

Prin decrete episcopale, PS Petru Gherghel a procedat la urmãtoarele transferuri ºi numiri în Dieceza de Iaºi, care vor intra în vigoare începând cu 1 august: numiri de vicari: pr. Adrian Aileni – Nicolae Bãlcescu; pr. Gabriel Bîrnat – Rãducãneni; pr. Tiberiu Budãu – Pustiana; pr. Claudiu Bulai – Valea Mare; pr. Sergiu Gabor – Floreºti; pr. Laurenþiu Luca – Sãbãoani „Sfântul Mihail”; pr. FlorinIonuþ Lucaci – Horleºti; pr. Marius Mãrtinaº – Cleja „Sfântul Francisc”; pr. Gheorghe Milia – Mãrgineni; transferuri de vicari: pr. Lucian Adam – Bacãu „Sfântul Nicolae”; pr. Marius Adam jr. – Oneºti „Sfânta Tereza”; pr. Cristian Bîrnat – Iaºi „Adormirea Maicii Domnului”; pr. Marcelin Blaj – Bacãu „Fericitul Ieremia”; pr. ªtefan Bortã – Bacãu „Sfânta Cruce”; pr. Daniel-Nicu Butacu – formator la Institutul Teologic Iaºi; pr. Cazimir Cimpoeºu – Bacãu „Sfânta Cruce”; pr. ªtefan Ciubotaru – Faraoani; pr. Marius Cojan – Roman „Inima Neprihãnitã”; pr. Cristi Hodea – Bacãu „Sfântul Nicolae”; pr. Marius-Petricã Ilieº – Iaºi „Sfânta Tereza”; pr. Emanuel Imbrea – Bacãu „Sfântul Nicolae”; pr. Rãzvan Mãtãºel – Focºani; pr. Antonio-Vasile Popescu – Sãbãoani „Sfântul Iosif”; pr. Iulian Roca – Moineºti (de la 1 septembrie); pr. ªtefan-Cãtãlin Rotãraº – Sãbãoani „Sfânta Cruce”; pr. Romicã Sociu – Iaºi „Sfânta Tereza”; pr. Sergiu-Doru Stoica – Huºi „Sfântul Anton”; pr. Gabriel Triºcã – Oituz; la studii: pr. Petru Dorcu; pr. Laurenþiu Dãncuþã.

Preoþii nou-sfinþiþi au primit numirile din partea pãstorului diecezei la sfârºitul sfintei Liturghii celebrate miercuri, 31 iulie, în biserica „Isus, Bunul Pãstor” din Roman.

Pr. Claudiu Carteº, de la 1 august, este secretar la Nunþiatura din Panama. În serviciul Sfântului Scaun mai activeazã: pr. Mihãiþã Blaj – secretar la Nunþiatura din Ecuador, pr. Paul Butnaru – secretar la Nunþiatura din Etiopia. aceeaºi lunã a sãrbãtorit împlinirea a 50 de ani de viaþã.

Pr. Anton Despinescu a marcat jubileul ºi în cadrul Liturghiei de duminicã, 23 iunie, la ora 11.00, în catedrala din Iaºi.

Centenar editorial La mijlocul lunii iulie, a fost tipãrit cel de-al 100-lea numãr al revistei lunare „Paºi spre fericire”, editat de tineri din Parohia „Fericitul Ieremia Valahul” Roman, sub coordonarea pr. paroh Alois Moraru.

Având un tiraj mediu lunar de

22 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

500 de exemplare (uneori a depãºit 1.000), revista s-a multiplicat în aproximativ 56.000 de „paºi”, s-a rãspândit în toate colþurile României ºi în alte 17 þãri ale lumii. În cadrul manifestãrilor prilejuite de centenarul revistei „Lumina creºtinului”, la 18 mai, organizatorii au acordat acestei reviste premiul al II-lea, ca ºi în anul 2008, la concursul „Cea mai bunã revistã”. Duminicã, 28 iulie, a fost organizatã o întâlnire aniversarã cu participarea redactorilor ºi colaboratorilor.

Modificare Administrarea Mirului în Parohia Gioseni a fost mutatã la 24 iunie, faþã de ziua de 6 iulie anunþatã în numãrul din aprilie.

Peregrinatio Mariae Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica în parohiile din Dieceza de Iaºi se va relua în luna septembrie, când au fost deja programate parohiile: Lilieci (1-4), Rãcãciuni (5-8), Sãveni (8-11; misiuni populare: pr. Adrian Ciobanu),

Stufu (12-15), Slãnic Moldova (19-22; misiuni populare: pr. Petru-Sebastian Tamaº), Pildeºti (22-25), Roznov (26-29) ºi Bãlþaþi (29 septembrie – 2 octombrie; misiuni populare: pr. Eduard Soare), fiind încã liberã perioada 15-18 septembrie.

Pe scurt 9-13 iunie: Exerciþii spirituale pentru 23 de tineri, cu tema: „Care a fost drumul credinþei tale, Petru?”, la Luncani 10-22 iunie: Pelerinaj la 26 de sanctuare în Italia, organizat de pr. Iosif Dorcu pentru 44 de

Au trecut la Domnul Dupã o îndelungatã suferinþã, la 13 iulie a trecut la Domnul, la vârsta de 88 de ani, Mons. Luigi Vittorio Blasutti. S-a nãscut la 11 ianuarie 1925, la Buzãu, ºi a fost hirotonit la 25 iulie 1949, la Bucureºti, în ascuns, în capela din palatul arhiepiscopal, prin impunerea mâinilor Mons. Alexandru Cisar. A fost vicar la parohiile Oituz, Focºani, Iaºi, apoi paroh la Dãrmãneºti, Oneºti, Cioplea, Târgoviºte, „Sfânta Tereza” ºi „Preasfântul Mântuitor”, în Bucureºti. În perioada 1968-1983 a fost decan de Bucureºti. Din iunie 1982, cu o întrerupere de câteva luni, a fost vicar general al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti pânã în anul 2003. A fost înmormântat la 15 iulie, în cimitirul Bellu-Catolic, funeraliile fiind prezidate de ÎPS Ioan Robu ºi PS Cornel Damian.

Fratele Gheorghe Dâncã, OFMConv., în vârstã de 91 de ani, din conventul fraþilor de la Prãjeºti (BC), a trecut la Domnul marþi, 2 iulie.

S-a nãscut la Pildeºti, la 7 noiembrie 1921. În iunie 1936 a fost primit de pr. Carmil Tocãnel ca frate laic ºi repartizat la Tipografia „Serafica” din Sãbãoani. Din aprilie 1937 a fost trimis la Parohia greco-catolicã din Bucureºti. În august 1940 a revenit la Sãbãoani, la „Serafica”, reluând îndeletnicirea de zeþar. A efectuat serviciul militar în perioada februarie 1942 – aprilie 1945. A început noviciatul la 17 octombrie 1945. A fãcut profesiunea simplã la 29 octombrie 1946, în biserica din Sãbãoani. Profesiunea solemnã a fãcut-o în mâinile ministrului provincial Alois Herciu, la 27 decembrie 1949, la Hãlãuceºti. A slujit ca sacristan la Sãbãoani. În anul 1982 s-a pensionat. Din anul 1985 a stat la Slãnic Moldova pânã la 22 septembrie 1990, dupã care a plecat în conventul de la Târgu Trotuº, apoi la 14 noiembrie 1990 a fost trimis în Conventul „Preasfânta Treime” din Prãjeºti. Liturghia înmormântãrii a fost celebratã la 4 iulie, la Pildeºti.

pelerini 12-15 iunie: Întâlnirea purtãtorilor de cuvânt ºi responsabililor de presã ai conferinþelor episcopale europene, organizatã la Bucureºti 15 iunie: Sfinþirea noilor clopote ale bisericii din Sprânceana, de cãtre PS Aurel Percã 15 iunie: Sfinþirea ca preot, la Torino, a tânãrului Iosif Pãtrãºcan, originar din Horgeºti 16 iunie: Vizita canonicã a episcopului Gino Reali la comunitatea românilor catolici din Ladispoli (Italia) 18-23 iunie: Întâlnirea promoþiei 1975 a Institutului Teologic din Iaºi, la Ciofliceni 21-23 iunie: Curs de formare „Adulþii – educatori în Bisericã ºi în societate”, la ªiºeºti (Maramureº), pentru 45 de persoane, membri ai AC Iaºi, ai AGRU ºi ai ASTRU 24 iunie: Jubileul de 10 ani de la consacrarea întru Preoþie a promoþiei 2003 a Institutului Teologic din Iaºi, marcat ºi printr-un pelerinaj în Polonia în perioada 20-25 mai 29 iunie: Jubileul de 50 de ani de preoþie sãrbãtorit de pr. Ubaldo Oliviero, OFMCap., la Oneºti 29 iunie: Hirotonirea fratelui Iulian Dancã, din Congregaþia Pãrinþii Augustinieni Asumpþioniºti, la Montpellier (Franþa), prin impunerea mâinilor Mons. Pierre-Marie Carre, arhiepiscop de Montpellier 4-7 iulie: Exerciþii spirituale pentru 81 de terezine, cu tema „Apostoli pentru mileniul al III-lea”, la Luncani, sub îndrumarea Mons. Benone Farcaº 7 iulie: Încheierea anului pastoral 2012-2013 în Parohia Djébonoua din Coasta de Fildeº, pãstoritã de pr. Gabriel Cimpoeºu, originar din Dieceza de Iaºi 8-13 iulie: Pelerinaj în Polonia organizat de pr. Iosif Dorcu pentru pelerini din Butea, Iaºi ºi Huºi 20 iulie: A cincea întâlnire diecezanã a membrilor ºi simpatizanþilor din sectorul adulþi al AC, la Pustiana, cu tema „Concretizarea trãirii credinþei în comunitatea parohialã” 25-28 iulie: Exerciþii spirituale pentru familii, la Luncani, organizate de cãlugãrii carmeliþi 29 iulie – 3 august: Campus vocaþional pentru tineri la Poiana Micului, cu tema: „Isus, fixându-l cu privirea, l-a îndrãgit” (Mc 10,21), organizat de Familia Iubirii Milostive 16-18 august: Exerciþii spirituale pentru familii, coordonate de pr. Cornel Cadar, la Luncani.

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic E.B. „Doresc sã ºtiu dacã pot

beneficia de o parte din pensia soþului meu în condiþiile în care sunt cãsãtoritã din anul 1977 ºi am certificat de handicap grav accentuat. Menþionez cã soþul meu are o pensie de 1.600 lei, nu dã niciun ban în casã ºi-i foloseºte doar în interesul sãu personal”.

Conform art. 516 Cod civil „obligaþia de întreþinere existã între soþ ºi soþie, rudele în linie dreaptã, între fraþi ºi surori, precum ºi între celelalte persoane anume prevãzute de lege”, iar potrivit art. 524 Cod civil „are drept la întreþinere numai cel care se aflã în nevoie, neputându-se întreþine din munca sau din bunurile sale”. Starea de nevoie a persoanei îndreptãþite la întreþinere, precum ºi mijloacele celui care datoreazã întreþinere pot fi dovedite prin orice mijloc de probã.

Pentru a obþine o parte din pensia soþului dv., în timpul cãsãtoriei, ar trebui sã aveþi o hotãrâre judecãtoreascã prin care instanþa de judecatã îl obligã pe acesta sã vã plãteascã o anumitã sumã de bani, potrivit stãrii de nevoie a dv. Menþionez cã la stabilirea cuantumului pensiei de întreþinere, instanþa este obligatã sã þinã cont ºi de pensia de handicap pe care o încasaþi, precum ºi de banii de pe cardul de însoþitor ºi în funcþie de aceste sume va aprecia dacã sunteþi sau nu în stare de nevoie.

I. Norocea (Iaºi). „În luna iulie mi-a fost reþinut permisul de conducere pe o lunã de zile ºi am fost amendat contravenþional pentru neacordare de

prioritate pietonilor aflaþi pe trecerea de pietoni. Ce pot sã fac pentru a contesta amenda ºi pentru a-mi obþine permisul deoarece sancþiunea aplicatã nu este corectã? Menþionez cã mi-a fost eliberatã o dovadã cu drept de circulaþie pentru 15 zile, dar eu sunt ºofer profesionist ºi îmi este necesar permisul de conducere”. În cazul în care sunteþi nemulþumit de sancþiunea aplicatã, puteþi contesta procesul verbal de contravenþie în termen de 15 zile de la data comunicãrii lui. Plângerea se depune la Judecãtoria Iaºi în 2 exemplare împreunã cu o copie de pe procesul-verbal de contravenþie ºi o taxã de timbru de 20 lei (conform OUG nr. 80/2013, aceste contestaþii se vor timbra).

Dupã depunerea contestaþiei, va trebui sã solicitaþi de la registraturã eliberarea unui certificat de grefã din care sã rezulte cã aþi formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenþie ºi a mãsurii complementare prin care v-a fost reþinut permisul de conducere.

Cu acest certificat eliberat de Judecãtoria Iaºi ºi cu o copie de pe plângerea formulatã care sã aibã rezoluþia de primire de la instanþã, veþi merge la poliþie ºi veþi solicita eliberarea permisului de conducere.

Marian (Pralea). „Tatãl meu este proprietarul unei suprafeþe de teren situatã în extravilanul satului Pralea. În 1991 i s-a eliberat titlul de proprietate doar pentru jumãtatea din suprafaþa respectivã. Ce trebuie fãcut pentru a-i fi eliberat titlul

24 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

de proprietate pentru toatã suprafaþa de teren?”.

Pentru a fi eliberat titlul de proprietate pentru o suprafaþã de teren se verificã mai întâi pentru ce suprafaþã s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ºi pentru cât a fost emisã hotãrârea de validare. Dacã hotãrârea de validare a fost emisã pentru întreaga suprafaþã, atunci Comisia localã Pralea, trebuie sã întocmeascã documentaþia în vederea eliberãrii titlului de proprietate ºi pentru diferenþa de teren, iar aceastã documentaþie este trimisã la Comisia judeþeanã Bacãu care va proceda la eliberarea titlului de proprietate. În cazul în care nu s-a emis o hotãrâre de validare, va trebui sã mergeþi la Comisia localã Pralea ºi sã vã interesaþi de motivul pentru care v-a fost reconstituit dreptul de proprietate doar pentru o parte din teren.

Dacã i-a fost respinsã cererea tatãlui cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenþa de teren ºi a fost emisã o hotãrâre de invalidare sau de validare parþialã, aceasta trebuia contestatã în termen de 30 de zile de la data comunicãrii. Pentru un rãspuns complet, vã rugãm sã verificaþi informaþiile prezentate mai sus.

Av. Mihaela Ciobanu

Poºta redacþiei N.L. (Butea). „Citesc cu mult interes revista «Lumina creºtinului» ºi gãsesc cã este o publicaþie care se strãduieºte sã arunce o sãmânþã bunã pentru ca ºi roadele sã fie pe mãsura efortului ei. E bine cã mai existã ºi asemenea reviste, fiindcã de partea cealaltã a baricadei sunt destule care intoxicã lumea.

O doresc cât mai atrãgãtoare ºi mai eficientã în folosul fiecãruia dintre noi ºi a întregii Biserici. Dacã credeþi cã pot sã mã alãtur ºi eu efortului dv. o voi face cu multã plãcere. În acest sens vã trimit alãturat câteva poezii spre publicare”.

Vã mulþumim pentru urãri! O parte dintre poeziile dv. vor fi publicate.

Maria Elisabeta Niculescu (Constanþa). „Mã bucur pentru toate publicaþiile dv. pe care le gãsesc foarte utile pentru îmbogãþirea noastrã spiritualã.

Cu privire la revista „De la rãsãrit pânã la apus” vã rog sã-mi spuneþi dacã se poate reveni la forma veche ºi anume: sã fie numai pentru o lunã ºi formatul mai mic. Când merg la bisericã trebuie sã-mi iau cartea de rugãciuni, cartea de cântece, broºura „De la rãsãrit pânã la apus” ºi toate adunate sunt foarte grele, la vârsta mea nu mai pot duce aºa greutate, mai ales cã ºi distanþa e foarte mare de acasã pânã la bisericã”.

Este destul de dificil de rezolvat cererea dv. cu privire la broºura „De la rãsãrit pânã la apus”. Publicarea a douã luni într-un numãr s-a fãcut, dupã cum era specificat în numãrul din ianuarie-februarie 2012, pentru a nu creºte prea mult preþul abonamentului ºi pentru a înlesni expedierea. Trebuie sã gãsiþi dv. soluþii care vã sunt la

îndemânã, ca de exemplu dezlipirea foilor de care sunteþi interesatã sã le purtaþi la bisericã.

Petru Susan (Bãluºeºti). „Sunt abonat la toate publicaþiile de la «Presa Bunã» ºi vã mulþumesc pentru ele. Aº dori sã pun câteva întrebãri pe care nu le înþeleg. Satul nostru este compus din creºtini catolici ºi creºtini ortodocºi ºi ne este foarte greu atunci când sãrbãtorim Paºtele sau o altã sãrbãtoare din timpul pascal. Joi, 9 mai, a fost marea sãrbãtoare a Înãlþãrii Domnului la noi la catolici, la ortodocºi era sãptãmâna luminatã; noi, catolicii, ne salutam spunând: «Cristos s-a înãlþat!», iar ortodocºii «Cristos a înviat!». Eu, mergând în staþia de autobuz, am salutat: «Bunî dimineaþa!», oare am greºit?

A doua întrebare este legatã tot de timpul pascal ºi anume de «Joia Verde». Am copiii plecaþi în strãinãtate ºi când m-au sunat le-am spus cã este sãrbãtoare, iar ei mi-au rãspuns cã în calendar nu scrie nimic de «Joia Verde», de ce s-a schimbat denumirea sãrbãtorii? Vã rugãm sã-i transmiteþi PS Petru Gherghel toate mulþumirile noastre pentru cã l-a trimis la noi pe pãrintele Medveº, parohul nostru”.

Aºteptãm ºi noi momentul când Paºtele se va sãrbãtori împreunã. Dupã cum s-a mai scris în aceastã revistã, Biserica Catolicã a propus de mai mulþi ani ca sãrbãtoarea Paºtelui sã fie împreunã în a doua duminicã din aprilie sau într-o altã duminicã. Se aºteaptã rãspunsul Bisericii Ortodoxe care probabil va veni în urma unui Sinod la care sã participe toate Bisericile Ortodoxe. Joia Verde este denumirea popularã a sãrbãtorii Trupul ºi Sângele Domnului.

Pr. dr. Anton Moisin (e-mail). „Vã ofer spre publicare în «Lumina creºtinului» urmãtorul «Cuvânt» rostit în faþa a doi episcopi, 15 preoþi greco-catolici ºi a numeroºi credincioºi, la 28 iunie în catedrala greco-catolicã «Sfântul Nicolae» din Oradea…

Materialul reprezintã un important prilej de meditaþie pentru toþi episcopii, preoþii ºi credincioºii în aceste vremuri de mare cumpãnã”.

Ne rugãm pentru odihna sufletului tatãlui dv. Materialul trimis a fost postat pe site-ul diecezei. Deºi util, este prea lung pentru a fi publicat în revistã.

P.B. (e-mail). „Probabil se ºtie cã zilele acestea existã o comisie de revizuire a constituþiei care dezbate ce modificãri ar trebui aduse la constituþia României. Una dintre modificãri este articolul 48, alineatul 1 referitor la familie, care spune cã «Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimþitã între soþi, pe egalitatea acestora ºi pe dreptul ºi îndatorirea pãrinþilor de a asigura creºterea, educaþia ºi instruirea copiilor». Sunt unii membri ai comisiei, susþinuþi de Biserica Ortodoxã Românã, care doresc schimbarea acestuia în: «Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimþitã între un bãrbat ºi o femeie, pe egalitatea acestora ºi pe dreptul ºi îndatorirea pãrinþilor de a asigura creºterea, educaþia ºi instruirea copiilor». Eu sunt de pãrere cã ºi Biserica RomanoCatolicã (mãcar Episcopia de Iaºi) ar trebui sã susþinã acest demers creºtin, poate sã fie implicatã mai activ sau cel puþin sã dea un comunicat oficial prin care sã îºi exprime poziþia (nu cred cã am vãzut pe site un asemenea comunicat). (...) Vã rog sã primiþi acest e-mail ca pe o

august 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 25

simplã pãrere a unui creºtin romano-catolic preocupat de promovarea valorilor moralcreºtine în societate. Toate cele bune! În organizarea Bisericii Catolice, instituþia similarã Patriarhiei Române este Conferinþa Episcopilor Catolici din România, ºi nu Episcopia de Iaºi. Ca atare vã recomandãm sã urmãriþi comunicatele Conferinþei Episcopilor, publicate inclusiv pe ercis.ro, precum ºi luãrile de poziþie a asociaþiilor familiale catolice din þarã (de ex. Asociaþia

Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”, Asociaþia „Familia ºi Viaþa”. Dincolo de cele notate, apreciem mult preocuparea dv. pentru promovarea familiei creºtine. În acelaºi timp, ne-am bucura mult ºtiind cã vã preocupaþi sã cercetaþi dacã nu cumva cei care promoveazã „o altfel de cãsãtorie” fac parte din partidele pe care le-aþi votat.

Vã rugãm sã primiþi acest ultim paragraf ca pe o simplã preocupare a pãstorilor pentru votul pe care îl dau enoriaºii lor luând în calcul, când e vorba de vot,

Sfânta Scripturã Pr. Anton Biºoc (Voievodeasa). „Am o problemã pe care sper sã fie lãmuritã. Fac un apel la specialiºti în materie. În Evanghelia dupã sfântul Marcu gãsesc acest caz în patima lui Isus: 15,21: «Pe un trecãtor, un oarecare Simon din Cirene, tatãl lui Alexandru ºi al lui Rufus...». Mã întreb: de ce îi pomeneºte pe cei doi fii ai acestui om? Au avut ei vreun rost în Biserica de la început? Poate se gãseºte vreun specialist în a rezolva aceastã întrebare nu numai pentru mine, dar poate ºi pentru alþii. Cu mii de mulþumiri anticipate”.

Indicaþia Sfântului Marcu aratã cu claritate cã destinatarii evangheliei sale, scrisã dupã pãrerile cele mai îndreptãþite înainte de anul 63, îi cunoºteau bine pe cei doi fraþi. Întrucât Evanghelia dupã Sfântul Marcu le este adresatã romanilor o tradiþie pe care o avem de la sfântul Clement din Alexandria spune cã cei doi s-au transferat la Roma. Sfântul Paul în Scrisoarea cãtre Romani 16,13 îi roagã pe aceºtia sã-l salute pe Rufus. Dupã o tradiþie spaniolã Alexandru murise deja ca martir la Cartagina deoarece plecase în Spania ca sã predice evanghelia. Pentru Alexandru nu este o zi precisã de sãrbãtoare. Rufus este comemorat la 21 noiembrie în Martirologiul roman ºi la 8 aprilie, 26 ºi 28 iunie în sinaxarele greceºti.

Anton. „ªtefan a fost omorât cu pietre de cãtre evrei. De ce în condamnarea ºi în uciderea lui, evreii nu au mai avut nevoie de aprobarea romanilor ca în cazul lui Isus? Vã mulþumesc!”.

Este diferenþã între cazul lui Isus ºi cel al lui ªtefan. Primul a fost un proces normal cu o sentinþã care trebuia ratificatã doar de reprezentantul Cezarului. În situaþia lui ªtefan, procesul nu se terminã. Evreii „ºi-au astupat urechile ºi s-au nãpustit împreunã asupra lui”. Sfântul Luca nu foloseºte aici verbul lithaso (a lapida), termen tehnic pentru executarea sentinþei de condamnare la moarte dupã legea iudaicã, ci foloseºte verbul lithoboleo (a arunca cu pietre) pentru a scoate în evidenþã actul ilegal al iudeilor care îl linºeazã pe ªtefan.

Pr. Bulai Alois

26 · LUMINA CREªTINULUI · august 2013

alte motive decât promovarea valorilor moral-creºtine în societate a celor pe care îi aleg.

A.S. (e-mail). „Aº vrea sã vã adresez o întrebare care are o importanþã foarte mare pentru mine. Urmeazã sã mã cãsãtoresc în luna august cu un tânãr ortodox ºi preotul care o sã oficieze cãsãtoria catolicã mi-a spus cã trebuie sã primesc acordul episcopului pentru a avea loc cãsãtoria mixtã (...).

Aºa cã, spuneþi-mi dv. cum este mai exact cu cãsãtoria mixtã? Îmi trebuie acordul episcopului?

Mulþumesc frumos!”

La o întrebare asemãnãtoare s-a rãspuns în revista „Lumina creºtinului” din luna iunie pe care vã rugãm sã-l citiþi. În esenþã, acolo se spunea cã atunci când e vorba de cãsãtorie mixtã, aceasta se poate realiza numai în Biserica Catolicã, Biserica Ortodoxã necunoscând aceastã formã de cãsãtorie. Cãsãtoria mixtã presupune cã fiecare îºi pãstreazã credinþa lui, iar copiii vor fi botezaþi ºi educaþi în Biserica Catolicã. Pentru cãsãtoria mixtã este necesarã aprobarea din partea episcopului.

Dv. trebuie sã faceþi cererea, aºa cum vã va indica pãrintele paroh. Pãrintele va prezenta episcopului cererea dv. împreunã cu alte acte. Cãsãtoria mixtã se face în urma pregãtirii catehetice. Acela care asistã ºi vã ia jurãmintele este preotul catolic. Pãrintele ortodox, în eventualitatea în care participã, poate rosti o rugãciune ºi un cuvânt de învãþãturã, în înþelegere cu pãrintele care oficiazã cãsãtoria. Este exclusã repetarea cãsãtoriei sau celebrarea în ambele Biserici. Cãsãtoria se face o singurã datã. A doua oarã înseamnã a juca teatru ºi a lua în derâdere sacramentele.

Vladimir Ghika Orizontal: 1) Preot romanocatolic ºi principe (1873-1954), martir al credinþei, care va fi beatificat la 31 august, la Bucureºti – Cei chemaþi de Dumnezeu. 2) Dramaturg, poet ºi estetician german (1729-1781) care afirma cã „eroul este un om care cunoaºte lucruri mai de preþ decât viaþa” (Gotthold Ephraim…) – Calm. 3) „Armata” Domnului din care face parte ºi fericitul Vladimir Ghika (pl.) – Prefectul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, trimisul papei Francisc, care va prezida sfânta Liturghie a beatificãrii Monseniorului Vladimir Ghika (… Amato). 4) Râul glorioºilor – Carte de joc. 5) Istoric ºi publicist român (1871-1940), în concepþia cãruia „curajul” este acela care oferã tãria sufleteascã (Nicolae…) – Stanislav Luca – Simplã întrebare.

6) Neroditor în sine! – Scheffler Ioan, episcop romano-catolic de Satu Mare, mort în anul 1952 în închisoarea din Jilava, declarat fericit la 3 iulie 2011 (abr.) – Ucenicul pe care îl iubea Isus.

7) Convenþie prin care, în schimbul sumei de 20 de lei, reprezentând costul acesteia plus a

altor nouã abonaþi, principele Vladimir Ghika a contribuit la rãspândirea revistei „Lumina creºtinului” încã din primii ani de la apariþie. 8) Panã de despicat – Elev fruntaº! – Zi a sãptãmânii.

9) Soc (reg.) – Poziþie nedecisã la ºah – Strigãt de durere.

10) Constantin-Ignaþiu Bogdánffy, episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare ºi Oradea, mort în anul 1949 în închisoarea din Aiud, declarat fericit la 30 octombrie 2010 (abr.) – Mesager care duce reviste. 11) Înfierbântat – Paradis.

Vertical: 1) Preamãriþi – În vecini! 2) Poet antic grec (secolul al VIII-lea î.Cr.), originar din Beotia, care spunea: „Renumele este ceva primejdios, se capãtã uºor, se poartã cu chin ºi cu greu scãpãm de el” – Durere. 3) O impresionantã cãlãtorie în timp prin cele mai diverse forme de religiozitate ce caracterizeazã omenirea (… religiilor) –

Rãspuns la rebusul „Încercãri de zi cu zi” din numãrul trecut: 1) CONCILIANT; 2) ONESTI – NAI; 3) NOR – ARTIST; 4) CAVALER – TU; 5) ORORI – APEL; 6) RESPECTA – A; 7) D – IEN – ACAR; 8) IE – GIR – ASI; 9) EROI – EXTAZ; 10) EDUCATE – E. Rezolvarea criptografiei „Isus spune: Eu sunt...” din numãrul trecut: CA – L – E – AA – DE – V – AR – U – L – SI – VI – ATA – NI – M – EN – IN – U – V – IN – E – LA – T – ATA – LD – E – CAT – P – R – IN – M – IN – E. Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Bârgãuani, 295 lei; Cãlugãreni, 320 lei; Luizi-Cãlugãra, 750 lei; Mãrgineni, 550 lei; Piatra Neamþ „Sfântul Iosif Muncitorul”, 1.250 lei; Poiana Micului, 380 lei; Rãcãciuni, 280 lei; Roman „Inima Neprihãnitã, 950 lei; Siret, 300 lei; Suceava, 1.136 lei; Tãmãºeni, 1.100 lei.

Obcinã medie! 4) Literã greceascã – Fãrã (înv.). 5) În raid! – Urât – Constantin Noica. 6) La ieºire din Marianao! – Floare albastrã – Plantare (pop.).

7) „... Dei” (lat.) – Gust neplãcut. 8) Vorbire sau scriere confuzã. 9) Rele... din spate! – Observatorul European al Riscurilor (abr.) – Ediþie la debut! 10) Scânteie (rar) – Melodie bisericeascã. 11) Papã sfânt (401-417), comemorat în ziua de 12 martie.

Dicþionar: RIO, HOZ, KSI, BEZ. Magda Coºa

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Comãneºti, 19-22 mai)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Talpa, 23-26 mai)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Vladnic, 26-29 mai)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (ªcheia, 9-12 iunie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Bãluºeºti, 13-16 iunie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Valea Lupului, 16-19 iunie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Cleja „Sfântul Marcu”, 23-26 iunie)

Lansarea traducerii catolice a Bibliei (Institutul Teologic „Sfântul Iosif” Iaºi, 28 iunie)