Lumina crestinului, nr. 5/2013

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIV mai 2013, nr. 5 (281) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº, Cosmin Croitoru Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Pe copertã: Întâlnirea ministranþilor (Iaºi, 20 aprilie) Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii.

Informaþii despre abonamente: sr. Liduina-Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca aceia care administreazã dreptatea sã lucreze întotdeauna cu integritate ºi conºtiinþã dreaptã.

Intenþia misionarã Pentru ca seminariile, în special cele din Bisericile de misiune, sã formeze pãstori dupã inima lui Cristos, dedicaþi în întregime vestirii evangheliei.

Fecioarã credincioasã, roagã-te pentru noi! redinþa sporitã pe care o cerem cu insistenþã de la C Dumnezeu: „Doamne, mãreºte-ne credinþa!”, face ca viaþa noastrã spiritualã sã fie din ce în ce mai solidã ºi mai rodnicã.

O educatoare idealã în viaþa de credinþã ne-a fost datã de însuºi Dumnezeu în fecioara de la Nazaret, Maria, prin care a venit ºi a rãmas la noi Isus, Emanuel.

Cu „limbã de moarte”, Isus ne-a dat-o ca mamã: „Iat-o pe mama ta!” (In 19,27).

Biserica o venereazã cu un cult deosebit (iperdulie). În calendarul liturgic, pe tot parcursul anului, sunt înscrise solemnitãþi, sãrbãtori ºi memorii în cinstea mamei cereºti. Douã luni din an îi sunt închinate în mod special: luna mai, luna florilor, „luna Mariei”, iar a doua este luna octombrie, luna preasfântului Rozariu.

Vecerniile mariane din luna mai au întreþinut, de-a lungul secolelor, adevãrata viaþã creºtinã, sub deviza binecunoscutã:

„Prin Maria la Isus!”. Litaniile Maicii Preacurate, „lauretane”, cuprind 51 de invocaþii prin care ne adresãm Mariei, cerându-i sã se roage pentru noi. În contextul Anului Credinþei, invocaþia „Fecioarã credincioasã” vrea sã aibã un ecou deosebit în sufletul creºtin. Invocând-o astfel, îi admirãm credinþa pe care a dovedit-o acceptând cu smerenie vestea arhanghelului Gabriel: „Iatã, slujitoarea Domnului, fie mie dupã cuvântul tãu!” (Lc 1,38).

Un prim elogiu al credinþei Mariei i-l face veriºoara sa, Elisabeta, când Maria merge sã o viziteze, spunându-i: „Binecuvântatã eºti tu între femei…

Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de Domnul” (Lc 1,42.45). Întreaga viaþã a Mariei, aºa cum ne-o aratã sfintele evanghelii, de la Buna-Vestire ºi pânã la rãstignirea lui Isus, a fost o viaþã de credinþã, un exemplu vrednic de urmat.

Mesaj terezian

Contemplarea tainei întrupãrii Cuvântului „Când un înger îþi face oferta de a deveni mama lui Dumnezeu, te vãd preferând acest mister uimitor. Înþeleg cã sufletul tãu, Fecioarã Neprihãnitã, este mai drag Domnului decât locuirea divinã. Înþeleg cã sufletul tãu, umilã ºi blândã vale, îl conþine pe Isus al meu, oceanul iubirii” (PN 54).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Luna mai, luna florilor În grãdina Maicii Domnului Toatã frumoasã eºti, Marie! enumitã pe drept cuvânt „grãdina Maicii Domnului”, D þara noastrã beneficiazã de un dar natural, plin de flori ºi bucurii spirituale, luna cea mai frumoasã din an, luna mai.

Pentru creºtinii catolici de ambele rituri, ca ºi pentru toþi creºtinii din Occident ºi Orient, sânul preacurat al Mariei a fost cel mai frumos crin ºi cea mai frumoasã floare, care a împodobit vreodatã pãmântul. În sânul ei preacurat, operã a Sfintei Treimi, a binevoit sã coboare însuºi Mântuitorul lumii trimis de Tatãl prin lucrarea Duhului Sfânt. O floare ce a întrecut în frumuseþe toate florile ºi toate sufletele – sân binecuvântat, pe care a binevoit sã-l aleagã Isus când a venit pe pãmânt.

Nu e de mirare cã între florile istoriei ºi, mai ales între florile Bisericii, cea mai frumoasã ºi atrãgãtoare este ea, Maria, mama lui Isus, flos florum – floarea florilor, care a produs cel mai frumos ºi sfânt rod: pe Isus Dumnezeu, care a ales sã fie ºi om, îmbrãcând firea noastrã. În toate bisericile, alãturi de altarul de jertfã al Fiului lui Dumnezeu este ºi un altar de iubire ºi frumuseþe al Maicii sale preacurate, o icoanã a Maicii noastre cereºti.

Strãlucirea ºi frumuseþea Mariei vin numai de la lucrarea specialã a Duhului Sfânt, iar locul ei în economia mântuirii

este lângã Isus. Iubirea ei îºi aflã originea ºi desãvârºirea în iubirea lui Isus. Cultul ei nu are alt scop decât sã împodobeascã altarul ºi cultul lui Isus, iar meritul ei nu e altul decât cã a fost aleasã ºi destinatã sã devinã mamã pentru Isus, pe care l-a primit în inima ei ºi l-a dãruit lumii.

Catehismul Bisericii Catolice ne lumineazã credinþa când afirmã: „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu (Gal 4,4), dar, pentru a-i întocmi un trup, el a voit libera cooperare a unei fãpturi.

De aceea, din veºnicie Dumnezeu a ales sã fie mama Fiului sãu o fiicã a lui Israel, «o fecioarã logoditã cu un bãrbat numit Iosif, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria» (Lc 1,27)” (CBC 488). „Aceastã strãlucire a unei sfinþenii unice” cu care este „împodobitã din primul moment al zãmislirii sale” (LG 56) îi vine în întregime de la Cristos; ea a fost „rãscumpãratã în mod eminent în vederea meritelor Fiului ei” (LG 53). Mai mult decât pe oricare altã persoanã creatã, Tatãl a „binecuvântat-o cu toatã binecuvântarea spiritualã în ceruri, întru Cristos” (Ef 1,3). „A ales-o în el înainte de întemeierea lumii, pentru a fi sfântã ºi neprihãnitã în faþa lui, în dragoste” (cf. Ef 1,4).

Cât de frumos o caracterizeazã pãrinþii tradiþiei orientale. Ei o numesc pe Maica lui

Dumnezeu Cea Preasfântã – Panaghia ºi o celebreazã ca „neatinsã de vreo prihanã a pãcatului, fiind plãsmuitã de Duhul Sfânt ca o fãpturã nouã” (LG 56), iar, „prin harul lui Dumnezeu, Maria a rãmas neatinsã de orice pãcat personal în toatã viaþa sa”, ne asigurã acelaºi Catehism al Bisericii Catolice (nr. 493).

Toate aceste sublinieri aratã cã Maria este cea mai preþuitã fãpturã de pe pãmânt ºi cea mai frumoasã floare a omenirii.

Biserica dintotdeauna a þinut sã o venereze ca pe cea care a fost aleasã sã-i ofere lui Isus frumuseþea vieþii sale de credinþã ºi trupul ei împodobit cu toate virtuþile. În celebrarea misterelor vieþii sale s-a avut mereu în vedere ca acestea sã fie inserate ºi legate de celebrãrile închinate Sfintei Treimi ºi, îndeosebi, alãturi de cele ce îl cinstesc ºi îl sãrbãtoresc pe Cristos, mântuitorul lumii.

Evocând cu bucurie Buna-Vestire la 25 martie din calendarul Bisericii, celebrând naºterea sa la 8 septembrie, scoþând în evidenþã marile privilegii, precum misterul Neprihãnitei Zãmisliri la 8 decembrie, iubirea Inimii

mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 3

sale Neprihãnite dupã solemnitatea Inimii lui Isus, trãind cu bucurie marele mister al ridicãrii ei cu trupul ºi sufletul la ceruri – 15 august, ori fãcând memoria numelui sãu la 12 septembrie, sau a misterelor mântuirii prin devoþiunea sfântului Rozariu la începutul lunii octombrie, Biserica i-a oferit ºi îi oferã Mariei un loc cu totul aparte în calendarul Bisericii, preþuind credinþa ºi iubirea ei cu care s-a pus la dispoziþia lui Isus ºi a întregii familii umane.

Biserica din Rãsãrit, pãstrând tradiþia cinstirii icoanei Maicii Domnului, îi oferã Mariei o adevãratã veneraþie printr-un program impresionant la atâtea momente din anul liturgic ºi în cadrul celebrãrii marii ºi dumnezeieºtii Liturghii, care, împreunã cu cultul diversificat din Biserica Latinã, transformã iubirea faþã de Maica Domnului ºi cinstirea ei într-o laudã adusã în final lui Cristos Domnul, care a binevoit sã se nascã din sânul ei imaculat ºi sã ne-o lase, când era pe cruce, în testamentul iubirii sale: „Fiule, iatã mama ta!”.

Tradiþia Bisericii Catolice a introdus în programul de cinstire a Mamei cereºti, alãturi de multiplele sãrbãtori din calendarul oficial, ºi douã luni dedicate Mariei: luna mai – luna florilor ºi luna octombrie – luna rozariului, luna rozelor. În fiecare an aºteptãm cu bucurie aceste douã luni: luna florilor ºi luna roadelor. La vecerniile de searã rãsunã mereu cântarea litaniilor ºi invitaþia de iubire ºi cinstire: Al nostru cânt rãsune, S-ajungã pân la rai.

La Maica preacuratã, În toatã luna mai.

Altarul Maicii sfinte, Cu flori sã-mpodobim, La ea în orice searã, Cu drag noi sã venim. ªi cântece frumoase În coruri sã-i cântãm, Cu îngerii din ceruri Noi laude sã-i dãm.

Sã-i punem la picioare Cununi de rugi fierbinþi, Necazurile noastre, ªi griji, ºi suferinþi.

Nu uitãm cã în cursul acestei luni trãim un eveniment pe care îl considerãm de foarte mare importanþã: naºterea unei alte flori sub auspiciile ºi sub privirile Maicii Preacurate. La 17 mai 1888 s-a nãscut o floare rarã, un trandafir, viitorul episcop mãrturisitor ºi martir Anton Durcovici.

Din farmecul celei mai frumoase flori, Maica Preacuratã, episcopul Anton Durcovici s-a inspirat ºi ºi-a înfrumuseþat sufletul.

Suntem fericiþi cã în grãdina Maicii Domnului avem deja mai multe flori frumoase ºi atrãgãtoare, între care strãluceºte iubirea ºi jertfa pãstorului nostru, Anton Durcovici. În fiecare an paºii noºtri se îndreaptã spre locul în care a fost implantat, adicã înmormântat, episcopul Anton, alãturi de marile ºi impresionantele flori ale Bisericii Catolice latine ºi greco-catolice.

Pelerinajul la Sighet de anul acesta (13-14 mai), la care vor participa toþi episcopii din cadrul Conferinþei Episcopilor din România, va avea un scop deosebit ca, împreunã cu toþi pelerinii, sã ne umplem de impresionantul curaj al credinþei lor, iar pilda ºi

4 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

iubirea lor pentru suflete sã facã sã creascã în noi dorinþa de a deveni noi flori în grãdina Maicii Domnului, flori de iubire ºi credinþã, care sã îmbucure ochii Creatorului ºi ai Maicii Sfinte, cea mai frumoasã floare a Bisericii noastre. Îi cântãm ºi o preamãrim neîncetat: Toatã frumoasã eºti, Marie, ºi prihanã strãmoºeascã nu este în tine.

Tu eºti bucuria poporului nostru.

Tu eºti floarea florilor ºi speranþa noastrã.

Fã sã se umple pãmântul de florile credinþei ºi ale iubirii.

Fã ca tinerii ºi tinerele Bisericii noastre sã rãspândeascã în lume farmecul iubirii ºi frumuseþii tale. Fã ca familiile noastre sã fie pepiniere pentru cât mai multe ºi frumoase flori, iar Biserica noastrã sã se simtã binecuvântatã în grãdina ta frumoasa.

Cu bucurie ºi binecuvântare de la Domnul prin mijlocirea Mamei noastre cereºti.

Iaºi, 1 mai 2013 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea

Un papã al timpurilor noastre eja au trecut mai multe zile de la alegerea papei FranD cisc, zile în care l-am cunoscut mai bine. Dumnezeu ne-a ascultat rugãciunile ºi ne-a dãruit un papã potrivit pentru timpurile în care trãim. În zilele care au urmat alegerii sale, Sfântul Pãrinte a avut o agendã încãrcatã: cu un buchet de flori în mânã a vizitat bazilica „Santa Maria Maggiore”, apoi s-a întâlnit cu cardinalii, cu jurnaliºtii ºi lucrãtorii din media, iar duminicã, 17 martie, a recitat pentru prima datã ca papã antifonul marian Angelus, alãturi de credincioºii din Piaþa „Sfântul Petru”.

Liturghia de inaugurare a pontificatului a fost la 19 martie, în solemnitatea „Sfântul Iosif”, în Piaþa „Sfântul Petru”, fiind prezenþi peste 200.000 de pelerini, 200 de celebranþi, peste 1.200 de preoþi, 31 de ºefi de stat (printre care ºi preºedintele Traian Bãsescu), 11 ºefi de guvern – în total, 130 de delegaþii – ºi 33 de delegaþii ale altor Biserici creºtine. Pentru prima datã în istorie a participat primus inter pares al ortodoxiei, Bartolomeu I, patriarh ecumenic de Constantinopol. În Duminica Floriilor i-a încurajat pe cei peste 200.000 de tineri din Piaþa „Sfântul Petru” ºi pe cei din lumea întreagã sã

iubeascã crucea, pentru cã astfel nu vor fi triºti niciodatã.

Deosebite au fost ºi celebrãrile prezidate de papa în Sãptãmâna Sfântã, în special cea din Joia Mare, de la o închisoare pentru minori, dupã ce la Liturghia crismei a amintit preoþilor cã trebuie sã „fie pãstori cu mirosul oilor turmei încredinþate”; în Vinerea Mare a condus Calea crucii de la Colosseum, amintind cã rãspunsul lui Dumnezeu la rãul din lume este crucea; în ziua Învierii a adresat pentru prima datã mesajul de Paºti ºi binecuvântarea apostolicã „urbi et orbi”. În Duminica a II-a a Paºtelui a celebrat ceremonia de luare în posesie canonicã a catedralei „Sfântul Ioan” din Lateran, schimbând numele pieþei din faþa Vicariatului, dându-i numele fericitului Ioan Paul al II-lea. Un fapt demn de luat în seamã a fost ºi constituirea la 13 aprilie a unui grup de opt cardinali consilieri pentru a-l ajuta în reformarea Curiei Romane.

S-a vorbit despre „efectul Bergoglio”: mulþi preoþi au sesizat cã numeroºi oameni s-au reapropiat de Paºti de Spovadã în urma cuvintelor rostite de papa Francisc despre iertare ºi despre milostivire.

Lumea a fost pur ºi simplu captivatã de la primele sale cuvinte, continuând ºi zilele urmãtoare în acelaºi stil. Este un bun

comunicator, cu un limbaj simplu, care merge direct la inimã, în spatele simplitãþii simþindu-se profunzimea gândirii, a omului care se roagã ºi mediteazã, cu o viziune complexã asupra realitãþii pe care o exprimã, însã cu un limbaj accesibil tuturor.

Spre surprinderea ºi încântarea tuturor, papa coboarã în mulþime, este îmbrãþiºat ºi îmbrãþiºeazã pelerinii, oferã binecuvântare ºi cere de fiecare datã binecuvântarea ºi rugãciunea.

Diferite persoane au fost sunate de papa însuºi, fie cã a fost vorba de papa emerit Benedict al XVI-lea, fie de vechiul sãu vânzãtor de ziare sau de portarul de la o mãnãstire iezuitã.

I-a lãsat un mesaj pe telefon pãrintelui Claudiu Bãrbuþ, originar din România, care activeazã în Spania. O surprizã a fost ºi telefonul prin care l-a anunþat pe pr. Benoni Ambãruº, paroh în Dieceza de Roma, originar din Dieceza de Iaºi, sã-i spunã cã va participa la Liturghia de Prima Sfântã Împãrtãºanie pentru 44 de copii, din 26 mai.

Deja a celebrat Liturghia de mai multe ori cu grãdinarii ºi muncitorii de la Vatican, gãsind timp ºi pentru câteva mesaje prin mijloacele media sau pentru video-mesajul cu ocazia expunerii extraordinare a Giulgiului din Torino. Îi mulþumim Domnului pentru cã ni l-a dãruit pe papa Francisc, care ºi-a „suflecat mânecile” ºi a început munca, inclusiv, ºi mai ales, la „periferia” Bisericii, arãtând tuturor cum trebuie sã procedeze un pãstor cu oiþele sale.

Pr. Adrian Blãjuþã

mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Întâlnirea ministranþilor este 800 de ministranþi din parohiile din Moldova au P participat sâmbãtã, 20 aprilie, la Ziua Ministrantului. Evenimentul a avut loc în Iaºi, la catedralã ºi la Institutul Teologic „Sfântul Iosif”.

Grupurile de ministranþi au început sã soseascã în curtea catedralei din Iaºi încã de la ora 9.00. La centrele de primire, fiecare a primit o lumânare, un ecuson ºi o eºarfã personalizatã cu tema zilei: „Ministranþii Diecezei de Iaºi, slujitorii lui Isus ºi ai Bisericii”. Înainte de începerea sfintei Liturghii, grupurile de ministranþi împreunã cu însoþitorii lor au avut un moment recreativ, animaþi fiind de un grup de tineri de la Oratoriul „Don Bosco” din Bacãu care au încercat sã dea culoare, bucurie ºi zâmbet acestei zile.

La ora 10.30 a început sfânta Liturghie prezidatã de PS Petru Gherghel, alãturi de care s-au aflat la altar: PS Aurel Percã, pr. Andrei Cocianga, responsabil cu Oficiul pentru Vocaþii din Dieceza de Iaºi, pr. Benone

Lucaci, rector al Institutului Teologic, precum ºi ceilalþi preoþi însoþitori, dar ºi preoþi de la seminar ºi catedralã, în total aproape 70.

Ministranþii erau îmbrãcaþi cu hainele lor specifice. La începutul sfintei Liturghii, pr. Andrei Cocianga a amintit cã evenimentul se desfãºoarã în ajunul Duminicii Bunului Pãstor, în care se celebreazã cea de-a 50-a Zi Mondialã de Rugãciune pentru Vocaþii. A anunþat apoi cã înainte de începerea Liturghiei erau înscriºi 792 de ministranþi din 72 de parohii.

PS Petru Gherghel i-a salutat pe toþi, urându-le bun venit la Iaºi, în catedrala diecezei. În cuvântul de învãþãturã, PS Gherghel le-a adresat ministranþilor îndemnul: „Veniþi ºi vã umpleþi de luminã ºi bucurie, apropiaþi-vã de altarul lui Cristos, prietenul vostru!”. Apoi a amintit cã Isus Cristos, bunul pãstor, care ºi-a dat viaþa pentru toþi oamenii, pe care i-a iubit ºi îi iubeºte, are o predilecþie pentru copii, pe care îi vrea mereu alãturi de el: „Lãsaþi

6 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

copiii sã vinã la mine, cãci a unora ca aceºtia este împãrãþia cerurilor. Lãsaþi copiii sã urce la altar, cãci lor le este dat sã fie cel mai aproape de preoþii mei ºi de inima mea!”.

Apoi a subliniat: „Lãsaþi ca ei sã fie primii ce se umplu de luminã ºi sã fie cei dintâi care sã poarte lumina la ceilalþi colegi ºi la toþi cei dragi din familie!”.

Le-a amintit celor prezenþi ºi de mesajul papei emerit Benedict al XVI-lea de la începutul lunii august 2010, când peste 53.000 de ministranþi s-au adunat la Roma din diferite pãrþi ale lumii, pentru a celebra împlinirea celor 50 de ani de la întemeierea Asociaþiei Internaþionale a Ministranþilor. Printre cei prezenþi atunci în Piaþa „Sfântul Petru” au fost ºi câþiva ministranþi din România, 105 la numãr. Sfântul Pãrinte le-a vorbit despre marea lor demnitate ºi despre datoria de a-l purta oamenilor pe Cristos, care coboarã pe altar la sfânta Liturghie: „Faceþi-l tot mai prezent pe Isus în lume, aºa cum a fãcut-o sfântul Tarciziu, patronul acoliþilor ºi ministranþilor!”.

Pe preoþi, folosindu-se de cuvintele papei Ioan Paul al II-lea,

i-a încurajat sã aibã grijã de cei care slujesc la altar: „Sã privilegiaþi, alãturi de alte iniþiative, grija faþã de ministranþi, care se constituie ca o «pepinierã» de vocaþii sacerdotale!”. În încheiere, episcopul a precizat cã la sfânta Înviere oamenii au aprins o lumânare de la lumânarea pascalã, adicã de la lumina adusã de Cristos ca sã ne însoþeascã toatã viaþa. La aceastã întâlnire specialã, Preasfinþitul i-a invitat pe ministranþi sã aprindã lumânarea pe care au primit-o, pentru ca þinând-o în mâini sã recite cu toþii Crezul, credinþa pe care suntem datori sã o iubim, sã o mãrturisim ºi sã dãm dovadã prin viaþa noastrã cã vrem sã o împãrtãºim ºi altora.

Câþiva ministranþi au citit intenþiile la Rugãciunea credincioºilor ºi au adus la altar darurile pentru Ofertoriu.

Unul dintre ministranþi a dat glas cuvântului de mulþumire adresat PS Petru Gherghel, care, pãºind cu credinþã pe urmele lui Isus, bunul pãstor, îi conduce pe toþi ministranþii cu iubire, susþinându-i ºi încurajându-i în misiunea lor. Cei mai apropiaþi colaboratori ai preoþilor, ministranþii, au rãspuns cu mare bucurie chemãrii lui Isus: „Vino!

Urmeazã-mã!”. A mulþumit ºi pãrintelui Andrei Cocianga pentru cã îi însoþeºte cu bucurie în slujirea pe care aceºtia o au la altar. Mulþumirile ministranþilor s-au îndreptat ºi cãtre rectorul Institutului Teologic, care a fãcut posibilã cea de-a doua parte a întâlnirii ministranþilor.

Dupã încheierea sfintei Liturghii, pr. Felix Roca i-a pregãtit pe copii pentru dialogul cu episcopii. PS Petru le-a spus ministranþilor cã ºi el a fost ministrant ºi urmãrea cu mare atenþie

tot ceea ce preoþii fãceau la altar. Totodatã le-a vorbit despre statuia sfântului Tarciziu, pe care papa emerit Benedict al XVI-lea a primit-o în dar.

PS Aurel Percã a mãrturisit cã ºi el a fost ministrant ºi i-a îndemnat pe toþi sã-l urmeze pe Isus prin slujirea lor.

Partea a doua a întâlnirii s-a desfãºurat la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Copou.

Aici ministranþii au servit masa pe terenul de fotbal, iar apoi au fost împãrþiþi în douã grupe: unora li s-a prezentat o scurtã istorie a Seminarului ºi au urmãrit un film cu evenimente din viaþa Seminarului; ceilalþi, împãrþiþi în grupuri mai mici, ghidaþi de câte un seminarist, au fãcut un tur al casei în care se formeazã viitorii preoþi. Dupã mai bine de jumãtate de orã au schimbat rolurile, aºa încât toþi au participat la cele douã mari momente. Întâlnirea s-a încheiat în capela Institutului, unde ministranþii împreunã cu Preasfinþitul ºi ceilalþi preoþi au înãlþat o rugãciune pentru vocaþii ºi au cântat. La final, episcopul le-a împãrþit binecuvântarea. Întâlnirea de la Iaºi i-a ajutat pe ministranþi în trãirea credinþei ºi i-a încurajat în slujirea lor în parohii, urmând exemplul sfântului Tarciziu, patronul ministranþilor.

Virgiliu Demºa-Crainicu

mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale

Retelele sociale , eþelele sociale: porþi de adevãr ºi de credinþã; noi R spaþii de evanghelizare”: aceasta

„

este tema Mesajului Sfântului Pãrinte pentru cea de-a 47-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, care se va celebra duminicã, 12 mai. Mesajul lui Benedict al XVI-lea a fost publicat cu ocazia comemorãrii Sfântului Francisc de Sales (24 ianuarie), patron al jurnaliºtilor ºi scriitorilor catolici, proclamat acum 90 de ani (26 ianuarie 1923). În contextul Anului Credinþei, papa ºi-a îndreptat atenþia asupra domeniului digital, spaþiu în care sunt prezenþi mulþi, îndeosebi adolescenþi ºi tineri, subliniind douã idei: adevãrul ºi credinþa se transmit ºi prin aceste mijloace care devin porþi; lumea digitalã reprezintã un mijloc de transmitere a evangheliei.

În acest sens, printre preocupãrile Oficiului pentru Comunicaþii Sociale din Dieceza de Iaºi este ºi lumea reþelelor sociale.

Episcopia de Iaºi, începând cu 1 iunie 2011, are un cont pe facebook (facebook.com/ercis.ro), în care sunt prezente ºtiri ºi gânduri creºtine, preluate de pe site-ul diecezei (www.ercis.ro).

Canalul de pe youtube.com (www.youtube.com/ercisro) s-a dezvoltat, în special din luna decembrie 2012, odatã cu introducerea înregistrãrilor de la transmisiile video în direct din catedralã. Existã ºi un canal pe twitter (twitter.com/ercisro).

Publicaþiile, cãrþile, site-urile, Liturghia duminicalã la Radio Iaºi, intervenþiile de la radio ºi televiziune, articolele din publicaþiile bisericeºti ºi laice, precum ºi cei care lucreazã în aceste direcþii

„Lumina creºtinului” – o sutã de ani

cã suntem în anul în care sãrbãtorim o sutã de ani de la apariþia PIaºi entru revistei „Lumina creºtinului”, sâmbãtã, 18 mai, va avea loc la catedrala din o întâlnire la care vor participa redactori, tehnoredactori, colaboratori,

studenþi în anii pastorali, fotografi, tipografi ºi cititori ai revistei. Sunt invitaþi, de asemenea, laici, cãlugãri, cãlugãriþe, preoþi care redacteazã reviste, coordoneazã site-uri ºi bloguri creºtine. În centrul zilei va sta Liturghia prezidatã de PS Petru Gherghel, la care va participa ºi PS Aurel Percã. Îi vom mulþumi lui Dumnezeu pentru cei o sutã de ani, vom rememora momentele importante pe care le-a trãit revista ºi ne vom aminti de cei care au trudit la înfiinþarea ei, la scrierea articolelor, la aºezarea lor în paginã, la tipãrirea ºi la distribuirea publicaþiei. De asemenea, va fi o ocazie de întâlnire cu pãstorul diecezei, de cunoaºtere, de împãrtãºire a experienþei ºi de îmbunãtãþire a activitãþii în domeniul comunicaþiilor sociale.

Program: sâmbãtã, 18 mai 10.00 – „Lumina creºtinului” – o sutã de ani: prezentare 10.30 – Mãrturii, impresii, discuþii, propuneri 11.30 – Mulþumiri pentru prietenii ºi colaboratorii revistei „Lumina creºtinului” 12.00 – Decernarea premiilor la concursurile „Cele mai bune reviste, site-uri, bloguri” 12.30 – Sfânta Liturghie în cadrul cãreia va fi o meditaþie legatã de rolul mijloacelor de comunicare: PS Petru Gherghel 13.45 – Prânz; 15.00 – Încheierea întâlnirii 8 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

sunt în continuare în atenþia Oficiului pentru Comunicaþii Sociale din Dieceza de Iaºi.

Ca noutãþi, subliniem cã de la 29 iunie 2012 funcþioneazã transmiterea live pe internet a programelor liturgice din catedrala veche ºi din cea nouã, proiect la care sunt parte ºi parohiile: Suceava, Bacãu centru, Bacãu „Fericitul Ieremia”, Câmpulung-Moldovenesc, Poiana Micului, Gherãeºti, Roman „Sfânta Tereza”. De la 31 martie 2013 la Tvr Iaºi se transmite în fiecare ultimã duminicã din lunã (ora 13.00) emisiunea „Lumina creºtinului”. În anul 2013, revista Lumina creºtinului este distribuitã lunar la 13.705 abonaþi; Isus, prietenul copiilor la 3.197 de abonaþi ºi De la rãsãrit pânã la apus la 3.338 de abonaþi.

Pentru a marca Ziua Comunicaþiilor Sociale (Ziua Presei în Dieceza de Iaºi), precum ºi centenarul revistei sâmbãtã, 18 mai, la Iaºi va fi întâlnirea: „Lumina creºtinului” – o sutã de ani.

Ziua Comunicaþiilor Sociale este o ocazie de a mulþumi celor care citesc, se roagã, rãspândesc ºi sprijinã publicaþiile ºi cãrþile religioase. Într-un mod deosebit, sunt de apreciat cei care duminicã, 12 mai, vor contribui cu banii lor la colectele care se vor face în Dieceza de Iaºi.

Pr. Cornel Cadar

Din istoria revistei (IV)

Primii ani ncã de la primul numãr al „Luminii creºtinului” apar Îcâteva rubrici care apoi se regãsesc aproape în fiecare numãr. „ªtiri diverse”, cu informaþii religioase din þarã sau din Biserica Universalã. Rubrica „Bibliografie” redã revistele ºi cãrþile creºtine care sunt recomandate pentru cititori. „Poºta redacþiei” apare de obicei pe ultima paginã sau pe copertã.

De aceastã rubricã rãspunde pr. A. Gabor care dã rãspunsuri la diferite cereri ºi întrebãri.

Tot aici gãsim îndemnuri la a se abona, rãspândi sau a scrie articole: „Cãtre Cucernicii pãrinþi parohi ºi domnii dascãli.

Vã rugãm sã binevoiþi a lãmuri pe catolicii noºtri despre însemnãtatea scrierilor bune ºi sã-i îndemnaþi a se abona la «Lumina creºtinului» sau „Un mare ajutor ar fi pentru «Lumina creºtinului», dacã fiecare catolic ar cãuta sã rãspândeascã aceastã foaie printre prietenii sãi. Numere de probã se vor trimite totdeauna gratis. Aceia, care ar voi sã ne punã la dispoziþie diferite articole – ºi îi rugãm pe fraþii noºtri preoþi mai cu seamã pentru aceasta – pot vedea din expunerea scopului ºi a mijloacelor, în ce chip ar putea sã lucreze”.

De la „Poºta redacþiei” se poate afla pulsul cu privire la interesul acordat revistei. În martie 1913 se anunþã „o adevãratã bucurie” pentru rãspândirea revistei: „Pr. Gheorghe Istoceanu a gãsit 70 de abonaþi; pr. Alexandru Iasinschi 49 (din Tãmãºeni);

pr. Leon van Melsen 27; pr. Ulderic Cipolloni 25; pr. Petru Neumann 21”. De asemenea, se noteazã: „Un folositor mijloc de rãspândire. La redacþie veni o scrisoare cu urmãtorul cuprins: «Stimate domnule director, vã trimit prin prezentul curier un mandat poºtal de 20 de lei, reprezentând costul abonamentului meu plus acela a 9 altor abonaþi, pe care îi las la alegerea dv. între locuitori ai satelor noastre catolice. Primiþi etc.

Principele Vladimir I. Ghica»”.

Numãrul celor care s-au abonat în diferite localitãþi îl aflãm ºi în anii urmãtori: Galbeni: 2, Huºi-Corni: 30 (mai 1919, coperta 3), Brãila: 9, Pustiana: 9, Buruieneºti: 4 (iunie 1919, coperta 4).

Cele mai multe articolele nu sunt semnate. Toate aparþin redacþiei, adicã sunt scrise de redactor, care uneori se semneazã „G.” (februarie 1913) sau „A.G.”, „Dr. A. Gabor” (mai, iunie, august, septembrie 1913), „Dr. Anton Gabor” (octombrie 1913). Începând cu februarie 1913, la finalul revistei se noteazã: „Pentru redacþie rãspunde: dr. Anton Gabor”.

Din martie 1913 începe sã scrie ºi pr. Mihai Robu, viitorul episcop. Pânã în anul 1920 apar ºi alte semnãturi: V.F.B. (mai, septembrie-decembrie 1913), pr. Tãlmãcel (august 1913), Dumitru Andrieº (din ianuarie 1914), Alexandru A. Ionescu (din mai 1914), pr. N. Cancel (din septembrie 1915), pr. Romuald Souarn, I. Bogleº (din

martie 1916), Ioan Ferenþ (din aprilie 1916), pr. Iosif Ghiuzan (din mai 1919), pr. Gheorghe Anton (din mai 1919), Iosif Frollo (din august 1919), Mia Frollo (din septembrie 1919).

La 14 aprilie 1913 apare la Sãbãoani „Viaþa”, mai întâi buletin parohial care devine revistã redactatã de pãrinþii franciscani. Noua publicaþie este apreciatã de „Lumina creºtinului” în numãrul din luna mai: „Cu deosebitã bucurie salutãm apariþia Buletinului Parohiei Catolice din Sãbãoani Viaþa.

Oricine îl rãsfoieºte – ºi se rãsfoieºte cu mult drag, mulþumitã materialului bogat, felurit ºi în adevãr bine scris – se convinge, cã niciodatã bunul Dumnezeu nu lasã neîncununatã de succes munca plinã de râvnã a preotului (…). Acestea sunt toate numai începuturi! Cinstit sã fie numele unor asemenea preoþi ºi Domnul totdeauna cu dânºii, ca sã lucreze ºi mai departe cu aceiaº râvnã pentru a da sfintei Biserici fii credincioºi ºi luminaþi ºi patriei române cetãþeni cinstiþi ºi cu dragoste de þarã!”.

Pr. Cornel Cadar

mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 9

A trecut la cele veºnice PS Reinhard Lettmann

flându-se într-un pelerinaj în Þara Sfântã, PS Reinhard A Lettmann, episcop emerit de Münster (Germania), a fost chemat în casa Domnului din ceruri, în ziua de 16 aprilie. La 9 martie împlinise 80 de ani.

Celebrase sfânta Liturghie în cursul dimineþii, în bazilica „Naºterii Domnului” din Betleem, iar spre ora 14.00 (ora României) a decedat. PS Lettmann a fost un prieten al României ºi în special al Diecezei de Iaºi.

La 24 februarie 2013, PS Lettmann a sãrbãtorit jubileul de 40 de ani de episcopat. Dintre aceºtia, 28 de ani s-a aflat la cârma Diecezei de Münster.

La sãrbãtoarea din 24 februarie a participat ºi pãstorul Diecezei de Iaºi, prieten al episcopului rãposat. PS Lettmann fusese conconsacrator, împreunã cu arhiepiscopul Ioan Robu, la consacrarea ca episcop a PS Petru Gherghel, de la 1 mai 1990, de cãtre secretarul de stat Angelo Sodano.

Episcopul Lettmann a fost doctor honoris causa al Universitãþii din Bucureºti ºi a vizitat deseori Dieceza de Iaºi. Excelenþa sa, împreunã cu PS Petru,

a creat un parteneriat între diecezele de Münster ºi Iaºi, susþinând financiar multe proiecte ale Diecezei de Iaºi. Întorcându-se din Germania, de la jubileul de 40 de ani de episcopat, PS Petru Gherghel spunea despre episcopul emerit Lettmann: „Un episcop cu surâsul sãu caracteristic ºi cu braþele întinse spre cei care i-au ieºit în cale sau care i-au fost încredinþaþi spre pãstorire.

Aºa l-au cunoscut cei pe care i-a slujit, aºa l-am cunoscut ºi noi ºi aºa s-a manifestat faþã de noi, faþã de seminariºti ºi faþã de preoþii noºtri în vizitele pe care le-a fãcut la Iaºi (...) un om cu suflet mare ºi cu o inimã largã de pãstor ºi prieten. Aºa a rãmas în inimile tuturor ºi, fãrã îndoialã, ºi în memoria noastrã”.

Liturghia pontificalã de înmormântare cu requiem pentru episcopul emerit decedat a fost celebratã vineri, 26 aprilie, în domul „Sfântul Paul” din Münster. Apoi trupul a fost depus într-un mormânt din aceeaºi bisericã. La înmormântare a participat ºi PS Petru Gherghel.

Sã se odihneascã în pace!

10 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

Pr. Adrian Blãjuþã

E bine de ºtiut

Pelerinaj special pentru bolnavi (Cacica – 11 mai) Preasfinþitul Petru Gherghel ne cheamã ºi anul acesta în pelerinaj spre Maria, mama noastrã, pentru a ne arãta preþuirea faþã de persoanele aflate în suferinþã. Astfel, în ziua de 11 mai cei bolnavi, însoþiþi de cei dragi, sub coordonarea preoþilor din parohie, a persoanelor consacrate ºi a personalului medical, sunt aºteptaþi la sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica.

Toþi participanþii la acest moment de rugãciune vor putea primi indulgenþã plenarã dacã îndeplinesc condiþiile recerute de Bisericã: sunt spovediþi, se împãrtãºesc, recitã Crezul ºi fac o rugãciune dupã intenþia Sfântului Pãrinte.

Programul pelerinajului: – 09.30: Sosirea pelerinilor; – 10.00: Ritualul de primire solemnã a pelerinilor ºi Celebrarea penitenþialã; – 10.30: Sfântul Rozariu; – 11.00: Sfânta Liturghie, – 13.00: Prânzul; – 14.00: Adoraþia euharisticã ºi binecuvântarea bolnavilor cu sfântul sacrament; – 14.45: plecarea spre casã.

Mai multe informaþii se pot obþine de la pãrinþii parohi, de la dr. Gema Bãcoanu (0745/465752), Sergiu Ungurianu (0747/131839) sau pr. Laurenþiu Dãncuþã (0721/565663).

La nivel diecezan, Ziua Bolnavului se celebreazã la 13 mai.

Tãmãduitoarea bolnavilor, roagã-te pentru noi!

Pr. Laurenþiu Dãncuþã, responsabil cu Pastoraþia Sanitarã

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Dumitru Herghelegiu -a nãscut la 4 septembrie 1915, la Cotnari ºi a urmat curS surile Seminarului „Sfântul Iosif” din Iaºi ºi pe cele ale Ateneului Urbanian „De Propaganda Fide” din Roma, unde a obþinut doctoratul în teologie.

A fost sfinþit preot la Roma, la 18 martie 1939, iar dupã întoarcerea în þarã a activat în Parohiile Focºani (1940-1941), Iaºi (1941-1945; 1946-1949), Dãrmãneºti (1945-1946), Sãveni (1950-1951), catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti (1951-1958), Mãrgineni (1958-1959) ºi Moineºti (1959-1984). În perioada 1943-1945 a urmat cursurile Conservatorului din Iaºi. Dupã pensionare s-a stabilit la Bacãu, ajutând în pastoraþie la Parohia „Sfântul Nicolae”. Moare la 20 mai 1993, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Mãrgineni.

Pr. Dumitru Herghelegiu a fost urmãrit prin dosar informativ de cãtre Securitate, fiind acuzat de faptul cã ar fi manifestat o atitudine antisovieticã ºi anticomunistã, a refuzat sã participe la acþiunile antibisericeºti organizate de comuniºti în anii 1950-1951, a pãstrat legãtura cu unii preoþi urmãriþi de Securitate ºi ar fi trimis în Occident informaþii despre mãsurile represive luate de regimul comunist împotriva Fraþilor ªcolilor Creºtine din Bucureºti. În sfârºit, a fost acuzat de faptul cã în perioada în care s-a aflat la conducerea revistei „Lumina creºtinului” ar fi „propovãduit lupta Bisericii contra comunismului”.

La 28 aprilie 1941, ep. Mihai Robu l-a numit pe pr. D. Herghelegiu în funcþia de director al revistei „Lumina creºtinului”, exprimându-ºi speranþa cã acesta avea sã conducã publicaþia „cu mult zel ºi multã tragere de inimã, ridicând-o la un nivel mai înalt ºi sporind numãrul cititorilor”.

La 8 mai 1943, ep. Mihai Robu a numit un comitet de conducere al Institutului „Presa Bunã”, prilej cu care pr. D. Herghelegiu a primit funcþia de vicedirector.

Deºi s-a aflat în fruntea revistei în anii grei ai celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, publicaþia diecezanã a ajuns la nivelul de performanþã pe care-l avusese în perioada directoratului Mons. A. Gabor, dublându-ºi practic paginile. Ca o noutate, sunt publicate în aceastã perioadã studii extinse, precum cele ale pr. Ioan Mãrtinaº, dedicate istoriei Bisericii Catolice din Moldova. De asemenea, publicaþia se bucurã de colaborarea unor autori valoroºi, precum preoþii Dumitru Matei, Iacob Ferenþ, ºi laicii Charlotte Sibi ºi Emanuel Florens. Directorul D. Herghelegiu însuºi este un autor prodigios, publicând anual zeci de articole, având o tematicã diversã, dintre care se remarcã susþinerea rubricii „Intenþiunea generalã lunarã”. În numãrul din luna decembrie 1943 al revistei „Lumina creºtinului”, pr. D. Herghelegiu a adresat abonaþilor un apel cãlduros pentru susþinerea publicaþiei, el luându-ºi totodatã

angajamentul de „a redacta revista (…) în mod impecabil, din toate punctele de vedere”. Acelaºi îndemn l-a adresat abonaþilor pentru susþinerea Institutului „Presa Bunã”, pe care pr. D. Herghelegiu îl aprecia drept „cea mai puternicã armã modernã de apostolat”. Într-un articol publicat în numãrul 1/1944 al revistei, pãrintele menþiona cã era decis sã continue, chiar ºi cu sacrificii, opera Mons. A. Gabor, operã care era în acelaºi timp „interpretul în România al Apostolatului Rugãciunii”. Totodatã, el îºi exprima speranþa într-un „viitor mai bun” al revistei, care în acele vremuri dificile îºi „continua mersul ei cu un avânt tot mai mare. (…)

Dacã n-ar fi fost la mijloc un ideal, n-ar mai fi existat (…)”, scria acesta în articolul sus-citat.

Din pãcate, în aprilie 1944, revista îºi suspendã apariþia, din cauzã cã Tipografia „Presa Bunã” a fost evacuatã la Beiuº, de unde nu s-a mai întors vreodatã la Iaºi. În anul 1945 apare un singur numãr al revistei – pe lunile ianuarie-martie, la Tipografia „Progresul”, iar în anul 1948 revista apare cu alte denumiri.

Dr. Dãnuþ Doboº

mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor Ep. Anton Durcovici

125 de ani de la naºtere nton Durcovici s-a nãscut la 17 mai 1888 la Bad A Deutsch Altenburg (Austria), pãrinþii sãi fiind Francisc Durcovici (de origine croatã) ºi Maria Mittermaier. Anton a fost botezat la 21 mai 1888 în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea natalã, de cãtre parohul Adolf Haal, naº la Botez fiindu-i Elisabeta Mittermaier, care locuia împreunã cu familia Durcovici.

Anton Durcovici ºi-a cunoscut doar bunicii din partea tatãlui – George Durcovici, de profesie agricultor, ºi Ana, nãscutã Greigeritsch –, deoarece bunicii din partea mamei – Anton Mittermaier, de profesie proprietar, ºi Maria, nãscutã Hofmeister, erau decedaþi.

Anton Durcovici mai avea un frate mai mare, Francisc, alãturi de care a petrecut copilãria la Bad Deutsch Altenburg.

La 5 februarie 1893 a murit tatãl lor, Francisc Durcovici, fost zilier la o carierã de piatrã, la vârsta de 36 de ani, din cauza unei boli tuberculoase contractatã în perioada în care se aflase înrolat ca rezervist în Bosnia Herþegovina. Acest eveniment nefericit a creat dificultãþi economice familiei Durcovici, motiv pentru care Maria Durcovici a fost nevoitã sã munceascã mult ca spãlãtoreasã ºi croitoreasã. În anul 1895 familia Durcovici pãrãseºte localitatea Bad Deutsch Altenburg, fiind chematã la Iaºi de o mãtuºã, Osterreicher, rãmasã vãduvã ºi care deþinea un restaurant. Au cãlãtorit pânã la Galaþi, cu vaporul pe Dunãre, iar de la Galaþi la Iaºi cu cãruþa.

Anton va sta la Iaºi doar un an, mutându-se în anul 1896 la Ploieºti, iar doi ani mai târziu la Bucureºti. La 25 mai 1899 va

La 125 de ani de la naºterea episcopului Anton Durcovici, Episcopia de Iaºi va organiza la 17 mai un simpozion ºtiinþific aniversar, în sala de conferinþe a catedralei, precedat la ora 10.00 de o Liturghie pontificalã prezidatã de PS Petru Gherghel. Manifestãri similare vor fi organizate la Bad Deutsch Altenburg ºi Roma, cu participarea pãstorului Diecezei de Iaºi. La rândul ei, Arhiepiscopia de Bucureºti l-a comemorat pe episcopul Anton Durcovici în cadrul unor manifestãri care au avut loc la 27 aprilie.

Programul simpozionului de la Iaºi (vineri, 17 mai); Moderator: pr. dr. ªtefan Lupu z PS Petru Gherghel: Cuvânt de deschidere z pr. Alois Moraru: Episcopul Anton Durcovici. De la leagãn pânã la altar z dr. Emanuel Cosmovici: Anton Durcovici – Episcop catolic în vremuri de persecuþie z dr. Dãnuþ Doboº: Ep. Anton Durcovici în memoria Bisericii locale z Domnul Eduard Lisacoschi: Am fost contemporan cu ep. Durcovici z pr. dr. ªtefan Lupu: Prezentarea lucrãrii „Bine ai venit, Stãpâne” z pr. Isidor Iacovici: Dosarul de beatificare al ep. martir Anton Durcovici 12 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

primi la Bucureºti sacramentul sfântului Mir din partea arhiepiscopului Francisc Xaveriu Hornstein. Maria Durcovici s-a preocupat ca fiul sãu sã asimileze rapid limba românã, fapt care i-a permis acestuia sã frecventeze cu succes ºcolile primare parohiale din Iaºi, Ploieºti ºi Bucureºti. În anul 1901, Anton Durcovici a fost admis la Seminarul „Sfântul Duh” din Bucureºti, iar în perioada 1906-1911 a urmat cursurile de teologie la Roma, la prestigioase universitãþi pontificale, unde va obþine douã doctorate ºi o licenþã.

A fost sfinþit preot, la Roma, la 24 septembrie 1910, întorcându-se la Bucureºti, în august 1911, nu înainte de a face o escalã în localitatea natalã, pentru a celebra o sfântã Liturghie înconjurat de rudele sale. ªi-a reîntâlnit mama la Bucureºti, dupã aproape cinci ani.

Biografii sãi au subliniat faptul cã Anton Durcovici avea „o veneraþie deosebitã faþã de mama sa” ºi o „adevãratã afecþiune filialã”.

Maria Durcovici a continuat sã fie, pânã la moartea sa în anul 1943, alãturi de fiul sãu, locuind la Bucureºti, la subsolul palatului arhiepiscopal, în timp ce Anton Durcovici a locuit la etajul doi al aceluiaºi imobil.

Dr. Dãnuþ Doboº

Sanctuare

Maria de Luján e când papa Francisc era cardinal de Buenos Aires, P adesea se deplasa la cel mai important sanctuar argentinian, Maria de Luján, aflat la 65 km de capitalã. Cardinalul sosea aici sâmbãtã seara, îi aºtepta pe tineri ºi, împreunã cu ei, celebra Liturghia duminicã dimineaþa, la ora 07.00. Venind sâmbãtã seara, rãmânea la confesional pânã la ora 22.00. Apoi se odihnea trei ore, pentru ca la ora 02.00 din noapte sã fie din nou în confesional ºi rãmânea pânã la Liturghie.

Sanctuarul argentinian se aflã pe teritoriul Arhidiecezei Mercedes-Luján, iar Maica Domnului de aici a fost declaratã, în anul 1930, patroana a trei þãri: Argentina, Uruguay ºi Paraguay. Peste ºase milioane de pelerini sosesc anual aici, mulþi dintre ei venind pe jos de la Buenos Aires.

Istoria sanctuarului începe în anul 1629. În acel an, un comerciant, Antonio Ferías de Sáa, i-a cerut unui prieten marinar, Juan, sã-i aducã din Brazilia o imagine a Maicii Domnului ca sã construiascã mai apoi o capelã. Din Brazilia au fost trimise douã statui de ceramicã, ambalate în cutii de lemn: una o reprezenta pe Maria, neprihãnit zãmislitã, care se aflã acum în sanctuar, iar a doua era Fecioara cu pruncul, care a fost dusã la Cordoba. În port, cele douã cutii au fost încãrcate într-un car care mergea la Viejo ºi Cordoba.

Era în luna mai. Dupã douã zile de mers, carul s-a oprit aproape de râul Luján pentru a înnopta.

La rãsãritul soarelui cãruþaºul a înhãmat boii la car ca sã plece. Când sã porneascã, boii nu puteau urni carul, nici mãcar un pas. S-au gândit sã mai uºureze încãrcãtura ºi au descãrcat cutiile. Carul a pornit. Era clar cã problema o constituiau cutiile.

Dar au observat cã doar cu una dintre cutii nu reuºeau sã porneascã, aceea cu statuia Mariei, neprihãnit zãmislitã. Aºa cã statuia a fost dusã ulterior la prãvãlia din Rosenda. Juan Oramas a construit o capelã sãrãcãcioasã, de care avea grijã un servitor, Manuel. Vestea miracolului s-a rãspândit repede încât lumea a început sã alerge spre capelã.

Statuia a rãmas aici 40 de ani. În anul 1671, Ana de Matos îi propune lui Juan sã-i vândã ei statuia, deoarece avea condiþii mai bune sã o pãstreze.

El a fost de acord. A doua zi dupã ce a luat-o, Ana de Matos nu gãseºte statuia unde o pusese.

Era din nou în vechea capelã.

A anunþat autoritãþile bisericeºti ºi împreunã, în procesiune, au dus-o la Ana acasã. Aici s-a construit o altã capelã mai mare, terminatã în anul 1685. Dar numãrul pelerinilor fiind din ce în ce mai mare, în anul 1754 s-a pus piatra de temelie a sanctuarului. În luna decembrie 1871 a avut loc primul pelerinaj oficial. La 8 mai 1887, la cererea episcopului

de Rio de la Plata, prin dispoziþia papei Leon al XIII-lea, este încoronatã statuia de la Luján, iar localitatea Luján este declaratã oraº.

Statuia originalã de ceramicã începea sã se deterioreze. Episcopul a propus sã fie protejatã ºi sã i se confecþioneze un acoperãmânt de argint. Din statuia originalã se pãstreazã doar chipul ºi mâinile.

Lucrãrile de construire ale marelui sanctuar de la Luján au început în anul 1889 ºi au fost terminate complet în anul 1937.

Sanctuarul este împodobit cu douã turnuri solemne, înalte de 106 metri. Acoperiºul, ferestrele ºi uºile sunt realizate din bronz. În anul 1930, papa Pius al XI-lea a ridicat sanctuarul la rangul de bazilicã.

Vineri, 11 iunie 1982, fericitul papã Ioan Paul al II-lea a ajuns ca pelerin la Luján ºi a oferit sanctuarului, ca la marile sanctuare mariane, trandafirul de aur.

Pr. Iosif Dorcu

mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru familii

Ultimele cuvinte: Te îmbrãþiºez! tât timp cât lucrurile merg bine în viaþã, nimeni nu A se întreabã de unde vine ºi încotro se îndreaptã. Nimeni nu apreciazã, dar nici nu dezapreciazã ceea ce este ºi ceea ce face. Zilele curg una dupã alta, viaþa îºi urmeazã cursul, iar ea, persoana, omul în general, se comportã ca ºi cum totul i s-ar cuveni, fãrã a se gândi mãcar o clipã cum ar fi dacã ar rãmâne chiar ºi fãrã o micã parte din ceea ce are sau este.

Cât de importantã este pentru noi, oamenii, capacitatea de a vorbi! Sã poþi exprima ceea ce simþi, ceea ce te doare, ceea ce te fascineazã, sã poþi striga, cânta, urla de bucurie sau de durere! O, cât trebuie sã mulþumim lui Dumnezeu pentru un astfel de dar!

Dupã o viaþã pe care am dedicat-o introducerii copiilor în taina ºtiinþei, dupã ce i-am învãþat sã þinã pixul în mânã, sã scrie, sã citeascã, sã meargã corect pe stradã, sã se comporte frumos acasã cu pãrinþii, ca ºi în societate, dupã ce am cântat cu ei, m-am jucat, m-am bucurat sau am suferit alãturi de ei ºi de eºecurile lor, iatã-mã fãrã voce. Un cancer la laringe m-a lãsat fãrã voce!

Cum voi mai putea sã rãspund elevilor mei la salut, a fost una dintre primele mele preocupãri dupã aflarea veºtii?! Dar cea mai mare ºi cea mai dureroasã preocupare, pe care trebuie s-o împãrtãºesc, a fost, cum voi mai putea sã spun soþiei ºi copiilor mei cã îi iubesc?! Va fi oare suficient sã le-o dovedesc prin fapte? Ei, soþia ºi

copiii mei, cum vor reacþiona la gândul cã tatãl lor nu va mai putea vorbi niciodatã?

M-am îndreptat spre sala de operaþie cu strângere de inimã.

Ajunsesem aici dupã lungi tratamente, dupã o lungã aºteptare, dupã multe încercãri de a rezolva altfel problema.

Deºi distanþa dintre salonul în care mã aflam internat ºi sala de operaþie era foarte micã, parcurgerea ei mi s-a pãrut o veºnicie. ªtiam cã la capãtul ei aveam sã pierd unul dintre cele mai îndrãgite daruri, darul vorbirii. O operaþie pe laringe, ba mai mult, extirparea laringelui, presupunea un astfel de deznodãmânt. Ultimele cuvinte pe care am reuºit sã le spun soþiei în ºoaptã, înainte sã intru în sala de operaþie, au fost: „Te îmbrãþiºez!”.

A urmat operaþia care a durat multe ore. La capãtul ei, dupã ce a trecut anestezia, aveam sã sufãr dureri îngrozitoare. Dar cum sã le fac cunoscute dacã nu reuºeam sã mai vorbesc?! În zadar îmi formam fraze în minte ºi degeaba mimam cuvinte. În afarã, la urechile celor din jur, nu ajungea nimic concret, ceea ce, evident, mã fãcea sã sufãr ºi mai mult.

Eu, soþul, tatãl, educatorul, cel care cãlãuzisem atâþia copii pe calea învãþãturii, eram nevoit acum sã scriu. Era singura modalitate de comunicare care îmi mai rãmãsese. Am început sã scriu ºi sã cred, sã cred ºi sã scriu. Am început sã dialoghez în mod tainic cu Dumnezeu; sã-i spun lui ceea ce cu voce tare nu puteam sã exprim. Am

14 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

început sã mã rog, sã sper într-o minune, dar minunea nu venea, pentru cã minunea eram eu însumi. Nu pierdusem totul. Mai aveam auzul, mirosul, pipãitul, vãzul ºi, pe deasupra, o aveam pe minunata mea soþie ºi pe copii, ca ºi pe foºtii mei elevi, despre care ºtiam cã mã înconjurau cu iubire. ªi... iubirea tuturor a început sã dea roade. Ajutat ºi de specialiºti, am început sã scot diferite sunete forþându-mã din stomac ºi din maxilar. Am pus cap la cap aceste sunete, iar acum, „vorbesc!” Vorbesc, chiar dacã pare o anomalie a naturii. Vorbesc ºi mã minunez de acest mare dar! Iar atunci când vorbesc, cuvintele mi se par atât de preþioase, încât nu le-aº risipi pentru nimic pe lume. Dar pânã sã trãiesc aceastã experienþã, sincer, niciodatã nu m-am gândit sã mulþumesc lui Dumnezeu pentru darul vorbirii, care este atât de preþios ºi pe care, de atâtea ori, nu-l folosim bine!

(Ioan) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Anul Credinþei ºi Familia

Toþi ºapte Pentru credinþã E

venimentul este relatat de cartea 2Macabei capitolul 7.

Se petrece în timpul lui Antioh al IV-lea Epifanul (175-164 î.C.).

O femeie împreunã cu cei ºapte fii ai sãi sunt constrânºi sã mãnânce carne de porc. Ar fi fost semnul renegãrii credinþei lor în Dumnezeul lui Israel, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi aprobarea religiei politeiste a tiranului asupritor. Antioh conduce personal operaþiunea.

Probabil vrea sã-ºi ofere satisfacþia unei victorii. În fond este o femeie ºi niºte copii.

Scena este cutremurãtoare.

Ei refuzã. Primul dintre fii motiveazã hotãrârea: „Suntem gata sã murim decât sã încãlcãm legile pãrinteºti” (2Mac 7,2).

Regele clocoteºte de furie. „A poruncit sã fie puse pe foc tigãi ºi oale. Îndatã ce s-au încins, a poruncit sã i se taie limba purtãtorului de cuvânt, sã-i jupoaie pielea de pe cap ºi sã-i taie membrele în vãzul celorlalþi fraþi ºi al mamei sale. Dupã ce l-au mutilat, a poruncit sã fie adus înaintea tuturor, lângã foc, ºi sã fie fript de viu în tigaie. ªi în timp ce aburul se rãspândea din tigaie, ceilalþi se încurajau unii pe alþii împreunã cu mama lor sã moarã în chip nobil” (cf. 2Mac 7,3-5). Imagine sublimã: legãturile de sânge sunt înnobilate de cele de credinþã!

Urmeazã ceilalþi fii: unul dupã altul. Înaintea ochilor mamei.

Unul câte unul. Poate ar fi fost

mai suportabil dacã ar fi fost uciºi deodatã. Despotul se înfurie mereu mai mult. κi intensificã presiunile, îºi înmulþeºte ºi rafineazã torturile, îºi sporeºte ademenirile.

Dar credinþa le dã curajul sã-l înfrunte. Mai mult, sã-ºi formuleze credinþa mereu mai clar.

Ca ºi cum sângele martiriului le-ar fi diamantat mintea.

Niciodatã în Vechiul Testament nu s-a spus mai clar ºi mai rãspicat cã Dumnezeu a creat toate din nimic, pe toþi oamenii ºi fiecare mãdular.

Plinã de sentimente nobile ºi însufleþindu-ºi cugetul de femeie cu îndrãznealã de bãrbat, mama le spunea: „Te rog, fiule, priveºte la cer ºi la pãmânt ºi la câte sunt în ele! ªi, vãzându-le pe toate, dã-þi seama cã Dumnezeu le-a fãcut din nimic ºi, astfel, a luat fiinþã ºi neamul omenesc!”. „Nu ºtiu cum aþi apãrut în sânul meu ºi nu eu v-am dãruit sufletul ºi viaþa, iar mãdularele fiecãruia nu eu le-am alcãtuit. Aºadar, Creatorul lumii, cel care a plãsmuit neamul omenesc ºi se aflã la originea tuturor, el vã va da înapoi în îndurarea sa ºi duhul

ºi viaþa, pentru cã voi le dispreþuiþi acum de dragul legilor lui” (cf. 2Mac 7,28.21-23).

Niciunde nu se gãseºte o mãrturisire mai clarã a învierii trupului ºi a vieþii veºnice: „Regele lumii ne va ridica la învierea vieþii veºnice pe noi, care murim pentru legile sale”. „Este de dorit sã treci din viaþã [prin mâinile] oamenilor când aºtepþi speranþa de la Dumnezeu cã vei fi înviat iarãºi de el” (2Mac 7,9.14).

Nicãieri nu se spune mai limpede cã suferinþa este meritatã pentru pãcate, dar este de puþinã duratã ºi are valoare educativã: „Cãci noi suferim pentru pãcatele noastre. Dacã pentru mustrarea ºi educarea noastrã Domnul s-a mâniat pentru scurt timp pe noi, se va împãca din nou cu slujitorii sãi” (2Mac 7,32-33).

Toþi ºapte au fost torturaþi ºi uciºi înaintea ei. Dar n-a cedat.

Dimpotrivã, pãrea uºuratã.

A reuºit. Toþi au ascultat de Stãpânul lor divin. Când i-a venit rândul n-a mai vorbit.

Vorbise destul, mai ales prin atitudinea demnã a fiilor ei.

Pr. Alois Bulai

mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre întâlnirea lui Isus cu Petru dupã înviere „Petru l-a trãdat pe Isus în faþa unei slujnice, trebuia sã-i dovedeascã din nou cã îl iubeºte” (Marina, 9 ani). „Isus l-a examinat pe Petru ca sã-l promoveze ca apostol” (Pius, 10 ani). „Pe malul Mãrii Galileii, Isus a transformat frica lui Petru în curaj” (Alexandra, 8 ani).

Pãrintele i-a întrebat pe copii la o predicã: „De ce credeþi cã Petru ºi ceilalþi apostoli nu au prins nici un peºte toatã noaptea, iar atunci când a venit Isus au prin 153 de peºti?” Alina (9 ani) a rãspuns spontan: „Pentru cã Isus ºtia locul...”

„Pe malul mãrii Galileii, Isus

le-a amintit apostolilor cã a venit pe pãmânt pentru ca oamenii sã aibã viaþã ºi iubire” (Irina, 10 ani). „Prin cele trei întrebãri adresate lui Petru pe malul Mãrii Galileii, Isus a voit sã se asigure cã Petru nu a uitat «lecþiile» de iubire pe care le-a primit în cei trei ani de viaþã publicã” (Ana-Maria, 11 ani). „Petru l-a renegat pe Isus în faþa unui foc ºi tot în faþa unui foc, pe malul mãrii, i-a spus cã îl iubeºte” (Veridiana, 11 ani).

La o orã de catehism, Denis (9 ani) l-a întrebat pe preot:

Am fost la Ziua Ministrantului „Mi-au plãcut mult sfânta Liturghie de la catedralã ºi vizitarea Seminarului. Am vãzut multe lucruri frumoase. Mi-au plãcut cel mai mult biblioteca, pentru cã sunt acolo numeroase cãrþi, apoi capela, dar ºi seminariºtii. Vreau ca, dupã

ce voi creºte, sã vin la Seminar” (ªtefan din Bacãu). „A fost foarte frumos la catedralã, mai ales când episcopul ne-a spus sã ridicãm lumânãrile aprinse. Seminarul este un loc frumos. Mi-a plãcut foarte mult numãrul mare de cãrþi din

„Isus nu avea oi, de ce l-a pus pe Petru sã-i pascã oile ºi mieii?” „Pe malul Mãrii Galileii Isus a testat iubirea lui Petru” (Andrei, 11 ani). „Isuse, tu toate le ºtii, tu ºtii cã eu te iubesc (Silvia, 8 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

bibliotecã!” (Marian Bitiuºcã din Butea). „M-au impresionat seminariºtii ºi Seminarul. Este un loc foarte frumos, sper sã mai vin pe aici. A fost o zi minunatã!”

(Iosif din Butea). „A fost o zi plinã de momente frumoase. M-a impresionat turul Seminarului ºi faptul cã seminariºtii au fost foarte primitori” (Vlad Tofan din Tãmãºeni). „La catedralã jocurile au fost foarte frumoase. Mi-a plãcut mult ºi ceea ce am vãzut la Seminar. Aº dori sã devin preot aici” (Alexandru Antoci din Sãbãoani „Sfântul Mihail”). „Am avut ocazia sã cunosc foarte mulþi ministranþi. Împreunã am participat la Liturghie ºi la vizitarea Seminarului. Aº vrea sã vin ºi eu la Seminar” (Dragoº Fânaru din Bacãu).

A consemnat Virgiliu Demºa-Crainicu

16 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

Pentru tineri Paºii credinþei

Credinþa care dã viaþã nainte sã facem un alt pas voºtri ºi pentru toþi cei care sunt departe, pe oricâþi îi va chema Domnul Dumnezeul nospânã acum. Am început acest tru” (Fap 2,22.24.39). Despre itinerar stimulaþi de douã mãr- aceeaºi promisiune fãcutã de turii: Abraham, un exemplu de Cristos cã va dãrui viaþa din belcredinþã trãitã cu mult curaj, ºug vorbeºte ºi Paul la Antiohia ºi Maria, care rãspunde cu elan Pisidiei: „Noi vã aducem ca o la chemarea lui Dumnezeu. veste bunã promisiunea fãcutã Într-un alt articol am punctat pãrinþilor, pe care Dumnezeu unele elemente pentru a face a împlinit-o pentru copiii lor, o „radiografie” a credinþei în- pentru noi, înviindu-l pe Isus” trebându-ne: „Unde este cre- (Fap 13,32-33). Aceasta era vesdinþa mea?”. Apoi, de sãrbã- tea pe care primii creºtini o toarea Învierii lui Cristos, am rãspândeau cu entuziasm ºi vãzut cã a avea credinþã în- cu multã convingere: Cristos seamnã a fi ºi un mãrturisitor este viu ºi numai în el existã al lui Cristos cel înviat. adevãrata viaþã! Þinând cont de perioada liCartea Faptele Apostolilor ne turgicã în care ne aflãm, timpul aratã cã primii creºtini nu cãpascal, hrãnim credinþa noas- utau atât sã înþeleagã modul mitrã luând exemplu de la prima nunat în care Cristos a înviat ºi comunitate creºtinã, care, pri- a arãtat cã în el moartea este înmind puterea Duhului Sfânt, vinsã, cât mai ales cã se angajau dã mãrturie, cu forþã despre în- sã împlineascã în viaþa lor provierea lui Isus Cristos. misiunea fãcutã de Cristos.

Bãrbaþii ºi femeile din pri- Astfel, mai ales apostolii, dau ma comunitate creºtinã, ca ºi dovadã cã vestea pe care o Abraham, au primit o promi- rãspândesc este adevãratã prin siune de viaþã. Un ecou al aces- vindecarea infirmului, învierea tei promisiuni se regãseºte în Tabitei, eliberarea unei femei discursul lui Petru, în ziua de de sub stãpânirea unui duh neRusalii: „Pe Isus Nazarineanul, curat ºi de sub exploatarea oabãrbat adeverit de Dumnezeu menilor, vindecarea mai mulîntre voi prin fapte puternice, tor persoane etc. Toate acestea minuni ºi semne pe care le-a erau semne cã Isus este stãfãcut Dumnezeu prin el în mij- pânul vieþii, cã este viu printre locul vostru, dupã cum voi în- oameni, cã doreºte binele lor, ºivã ºtiþi, […] pe acesta Dum- cã urmãreºte sã îi elibereze de nezeu l-a înviat, eliberându-l toate sclaviile. Însã toate aceste de durerile morþii, deoarece nu minuni se realizau deoarece era posibil sã fie þinut sub pu- primii creºtini erau convinºi terea ei. […] Cãci promisiunea cã ei sunt „martori” ai acestor este pentru voi, pentru copiii lucruri, adicã ei trebuie sã fie

Î pe drumul credinþei e bine sã ne reamintim drumul parcurs

primii în care sã se realizeze eliberarea adusã de Cristos.

Primii creºtini aduceau rãspunsul lor la mesajul învierii lui Cristos încercând sã trãiascã în mod concret aceastã înviere. Se vede clar acest lucru din modul în care trãiau: „Mulþimea celor care au crezut era o singurã inimã ºi un singur suflet. Nici unul dintre ei nu spunea cã ceea ce are este al sãu, ci toate le aveau în comun” (Fap 4,32). Era modul lor de a învinge moartea care asfixiazã pe orice om care þine totul pentru sine, care se gândeºte numai la interesul sãu, care merge pânã la a-i cãlca în picioare pe alþii pentru a se realiza pe sine. Prima comunitate creºtinã aratã cã forþa credinþei este aceea care dã cu adevãrat viaþã atunci când oamenii înþeleg cã Isus, care a învins moartea, a dat omului puterea de a continua aceastã victorie în propria viaþã, cu propriul exemplu! Aceasta este misiunea creºtinului: cu puterea credinþei în Cristos, sã învingã moartea, oriunde aceasta se manifestã!

Pr. Felix Roca

mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Logoul Zilei Tineretului ema Zilei Tineretului de T la Pildeºti 2013 este „Mergeþi ºi faceþi ucenici din toate naþiunile” (cf. Mt 28,19). Logoul acestui eveniment reprezintã grafic cuvintele temei ºi face referinþã la misiunea încredinþatã de Cristos ucenicilor.

Elementele simbolului formeazã imaginea unei cruci, semnul jertfei lui Cristos. Îndemnul „Mergeþi” este redat de imaginea paºilor care pornesc dinspre centrul crucii spre exterior. Liniile care compun braþele crucii fac referinþã la dinamismul ºi diversitatea vieþii tinerilor ºi la îndemnul „Faceþi ucenici!”. Ucenicul lui Cristos

trebuie sã gãseascã diferite forme ºi cãi pentru a mãrturisi credinþa ºi pentru a o propune ºi altora. Culorile folosite sunt specifice pentru reprezentarea continentelor, „toate naþiunile” la care sunt trimiºi ucenicii lui Cristos. Culoarea verde este reprezentarea pentru Africa, roºu pentru America, albastru pentru Oceania, galben pentru Asia ºi alb pentru Europa. În centrul crucii este reprezentatã o inimã care poate fi interpretatã ca fiind inima ucenicului lui Cristos.

Conceptul ºi realizarea logoului aparþin Oficiului pentru Pastoraþia Tineretului.

Tinereþe Tinereþe, leagãn dulce, care legeni har ºi soare, Cine ºtie-n lumea asta sã te preþuiascã, oare?

Cel ce þi-a trãit odatã scumpa anilor comoarã Nu-þi mai uitã-n veci lumina din cereasca primãvarã.

Nu sunt gânduri, nici cuvinte sã cuprindã ºi sã spunã Ce luminã, ce putere, ce frumuseþe te-ncununã!

Rai de vis scãldat de-un soare în atâtea mii de feþe, Fericita, luminoasa, minunata tinereþe!

Când tu vii în lupta sfântã pentru Domnul, – ce-nviere ªi ce sfântã-nflãcãrare umple totul cu putere, Pe ce culmi, în ce luminã ºi-n ce stãri strãlucitoare Se ridicã-a’ tale steaguri, fâlfâind biruitoare!…

Tinereþe, rai al vieþii de cereºti ºi sfinte clipe, Tu dai visului viaþa ºi avântului aripi, Tu m-ai ridicat odatã sus, cu mult mai sus de stele, Sã culeg de-acolo crinii albi ai cântecelor mele.

O, de-ar ºti acel ce-ajunge al tãu leagãn sã-l alinte Cât în suflet arde încã focul mare ºi fierbinte, Cum ºi-ar da puterea-ntreagã împlinirilor mãreþe, Dulce, unica, frumoasa ºi divina tinereþe!

Traian Dorz

18 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

Mergeþi!

Isus i-a trimis pe ucenicii sãi în misiune cu acest mandat: „Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi evanghelia la toatã fãptura. Cine va crede ºi va fi botezat se va mântui” (Mc 16,15-16). A evangheliza înseamnã a duce altora vestea bunã a mântuirii ºi aceastã veste bunã este o persoanã: Isus Cristos.

Când îl întâlnesc, când descopãr pânã la ce punct sunt iubit de Dumnezeu ºi mântuit de el, se naºte în mine nu numai dorinþa, ci ºi necesitatea de a-l face cunoscut altora.

La începutul Evangheliei dupã Ioan îl vedem pe Andrei care, dupã ce l-a întâlnit pe Isus, se grãbeºte sã-l conducã la el pe fratele sãu Simon (cf. 1,40-42). Evanghelizarea porneºte mereu de la întâlnirea cu Domnul Isus: cine s-a apropiat de el ºi a experimentat iubirea sa vrea imediat sã împãrtãºeascã frumuseþea acestei întâlniri ºi bucuria care se naºte din aceastã prietenie. Cu cât îl cunoaºtem mai mult pe Cristos, cu atât dorim mai mult sã-l vestim. Cu cât vorbim mai mult cu el, cu atât dorim mai mult sã vorbim despre el.

Cu cât suntem mai mult cuceriþi de el, cu atât dorim mai mult sã-i conducem pe ceilalþi la el.

(Mesajul papei Benedict al XVI-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului)

Ziua Tineretului de la Pildeºti

Tablete spirituale

virtuþilor Un pelerinaj al tinerilor Modelul Î

iua Tineretului de anul acesta va avea loc la 4 mai ºi va Z fi gãzduitã de Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Pildeºti. Tema întâlnirii a fost încredinþatã Bisericii întregi de papa Benedict al XVI-lea: „Mergeþi ºi faceþi ucenici din toate naþiunile” (cf. Mt 28,19).

Finalitatea Zilei Tineretului este ca tinerii din diecezã sã împãrtãºeascã frumuseþea credinþei ºi sã conducã ºi pe alþii la Cristos. În Mesajul pentru Ziua Mondialã a Tineretului din acest an, papa Benedict se adresa astfel tinerilor: „Evanghelizarea porneºte mereu de la întâlnirea cu Domnul Isus: cine s-a apropiat de el ºi a experimentat iubirea sa vrea imediat sã împãrtãºeascã frumuseþea acestei întâlniri ºi bucuria care se naºte din aceastã prietenie. Cu cât îl cunoaºtem mai mult pe Cristos, cu atât dorim mai mult sã-l vestim. Cu cât vorbim mai mult cu el, cu atât dorim mai mult sã vorbim despre el. Cu cât suntem mai mult cuceriþi de el, cu atât dorim mai mult sã-i conducem pe ceilalþi la el”. În Duminica Floriilor papa Francisc spunea cu multã convingere: „Tinerii trebuie sã spunã lumii:

este bine a-l urma pe Isus; este bine a merge cu Isus; este bun mesajul lui Isus; este bine a ieºi din noi înºine, la periferiile lumii ºi ale existenþei pentru a-l duce pe Isus!”.

Ziua Tineretului devine rodnicã pentru tineri dacã ei o vor trãi cu dorinþa de a creºte în credinþã, ascultând mesajul lui Cristos, primind îndemnurile sale ºi fãcând o sãrbãtoare din întâlnirea cu ceilalþi tineri. Cu aceste trãiri interioare, Ziua Tineretului este un pelerinaj ºi în acest mod este cel mai potrivit de a fi trãitã! La Ziua Tineretului mergem sã îl întâlnim pe Cristos, sã cunoaºtem comunitatea vie de credinþã de la Pildeºti, sã ne rugãm într-o mãreaþã bisericã nouã, dedicatã sfintei Fecioare Maria (pe lângã biserica în care s-a celebrat atâþia ani).

Trãitã ca un pelerinaj (nu doar ca o zi alternativã de excursie, de distracþie), Ziua Tineretului poate fi o ocazie de a deveni cu adevãrat misionari ai lui Cristos, semne vii ale prezenþei sale în istoria tinerilor ºi în lumea de azi!

Pr. Felix Roca

n exortaþia apostolicã Marialis cultus (1974), la numãrul 57, papa Paul al VI-lea scrie: „Sfinþenia exemplarã a Fecioarei îi determinã pe creºtini sã ridice ochii cãtre Maria, cea care strãluceºte ca model de virtute înaintea întregii comunitãþi a celor aleºi. Este vorba de virtuþi solide, evanghelice: credinþa ºi primirea cu docilitate a Cuvântului lui Dumnezeu (cf. Lc 1,26-38; 1,45; 11,27-28; In 2,5); ascultarea generoasã (cf. Lc 1,38); umilinþa sincerã (cf. Lc 1,48); caritatea spontanã (cf. Lc 1,39-56); înþelepciunea reflexivã (cf. Lc 1,29-34; 2,19.33.51); evlavia faþã de Dumnezeu, promptã în împlinirea datoriilor religioase (cf. Lc 2,21.22-40.41), recunoscãtoare în ceea ce priveºte darurile primite (cf. Lc 1,46-49), oferitoare la templu (cf. Lc 1,22-24), rugãtoare în cadrul comunitãþii apostolice (cf. Fap 1,12-14); tãria în exil (cf. Mt 2,13-23) ºi în suferinþã (cf. Lc 2,34-35.49; In 19,25); sãrãcia plinã de demnitate ºi de încredere în Dumnezeu (cf. Lc 1,48;2,24); grija veghetoare faþã de Fiul, de la smerenia ieslei pânã la oprobriul crucii (cf. Lc 2,1-7; In 19,25-27) ºi la delicateþea prevãzãtoare (cf. In 2,1-11); puritatea feciorelnicã (cf. Mt 1,18-25; Lc 1,26-38); puternica ºi casta iubire proprie soþilor. Cu aceste virtuþi ale Mamei se împodobesc fiii, care le iau ca exemplu pentru a le reproduce în propria viaþã”. Câtã luminã pentru luna mai în aceste cuvinte!

Pr. Cristian Chinez

mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni Ecuador

O zi în „Santa Lucia” zi obiºnuitã în misiunea din „Santa Lucia” începe în O jurul orei 02.00 a.m., când sunt trezit uºor, uºor de picãturile de ploaie ce rãsunã pe acoperiºul parohiei. Odatã cu aceste picãturi încep sã rãsune ºi întrebãrile în mintea mea: Oare voi putea merge astãzi în sate sã celebrez cuvântul Domnului?

Dacã voi reuºi sã merg, lumea va participa? Este oare bunã predica pe care am pregãtit-o? ªi multe alte întrebãri care îmi rãmân întipãrite în minte, pânã când soarele îmi vesteºte cã este timpul sã muncesc cu ºi pentru Domnul.

Orele dimineþii îmi pun la încercare calitãþile de constructor, pentru cã avem multe capele în construcþie (pr. Ioan Blaj doreºte construirea de capele în toate satele Parohiei „Santa Lucia”, aproximativ o sutã de sate), iar muncitorii sunt dornici sã-ºi înceapã activitatea.

Dacã am reuºit sã fac faþã acestor solicitãri, primesc anunþul cã trebuie sã fac o celebrare pentru un rãposat ºi încep sã mã

agit pentru cã nu am o predicã pregãtitã pentru un astfel de moment. ªi pentru a rãmâne în sintonie cu momentul pe care tocmai l-am celebrat, sunt chemat la un spital pentru a face o rugãciune pentru o persoanã bolnavã. Însã în toate aceste momente, mintea mea rãmâne concentratã asupra întrebãrilor din timpul nopþii, privind mereu la soare cu speranþa cã a mai împrãºtiat noroiul. În jurul orei 12.00 soseºte momentul cel mai aºteptat al zilei: vizitarea satelor, în general între cinci, ºase sate pe zi, depinde de zona în care mã deplasez. Drumul, deºi pare anevoios, nu îmi împiedicã dorinþa de a ajunge la acei oameni, de a da mâna cu ei ºi de a le privi chipul. În sate sunt întâmpinat cu bucurie de copii, tineri ºi adulþi, care mã aºteaptã în faþa unei capele, sub un copac unde va trebui sã celebrez sau, uneori, chiar într-o casã. Acestea sunt momentele cele mai bune, dar uneori întâlneºti doar patru, cinci persoane, ºi acelea

numai femei (bãrbaþii nu prea participã la celebrãri), sau ºi mai trist este atunci când, în faþa capelei sau a locului obiºnuit de celebrare, nu gãseºti pe nimeni.

Cu cât merg mai des într-un sat, cu atât creºte în mine dorinþa reîntoarcerii cât mai rapide în satul respectiv, dar imediat sunt trezit din acest vis de afirmaþia unei bãtrâne: „Pãrinte („padrecito”), nu aþi mai fost pe la noi de douã luni ºi, între timp, cinci persoane s-au fãcut evanghelice, iar alþii nu vor sã mai audã de Bisericã”. Plec trist dintr-un astfel de sat pentru cã nu ºtiu când voi mai celebra din nou cu ei.

Ajuns în parohie, îmi amintesc cã am ºi o întâlnire cu cateheþii parohiali, cãci viaþa pastoralã în misiune fãrã cateheþi este destul de dificilã. Dupã terminarea acestei întâlniri mã ocup de treburile casnice, pentru cã ziua de misiune înseamnã o adevãratã formare pe toate planurile.

Dupã toate aceste lucruri ajung în camera mea cufundat în întrebãrile pe care ziua de misiune mi le pune: Oare am fãcut o treabã bunã astãzi? Lumea a înþeles mesajul predicii? Dar oare ce s-a întâmplat în acel sat de nu au participat la celebrare sau au venit foarte puþini? Rãspunsurile par destul de palide ºi uneori parcã nici nu existã, iar somnul îmi aduce gândul unei schimbãri: acum, ca seminarist, nu reuºesc sã fac prea multe pentru ei sau ajutorul meu este destul de mic, însã dacã Domnul mã va considera în continuare vrednic de primirea sacramentului Preoþiei, trebuie sã dau totul pentru el.

Emilian Jitaru

20 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

ªtiri • ªtiri • ªtiri De 40 de ani iezuit Papa Francisc a marcat, luni, 22 aprilie, împlinirea a 40 de ani de când a fãcut voturile pe viaþã în Societatea lui Isus (la 22 aprilie 1973). Ziua de 22 aprilie reprezintã o datã „clasicã” pentru iezuiþii care pronunþã ultimele voturi, cele definitive sau pe viaþã, la încheierea unei lungi perioade de formare, deoarece la 22 aprilie 1543 Ignaþiu de Loyola ºi primii sãi însoþitori au pronunþat la Roma voturile lor solemne, dupã ce noul ordin a primit aprobarea papei Paul al III-lea. Ceremonia s-a desfãºurat în bazilica „Sfântul Paul din Afara Zidurilor”, în faþa icoanei Maicii Domnului, aceeaºi unde papa Francisc a vrut sã zãboveascã în rugãciune la încheierea primei sale Liturghii solemne la mormântul sfântului Paul, celebratã la 14 aprilie.

Pelerini în audienþã La audienþa generalã din 10 aprilie, în Piaþa „Sfântul Petru”, a luat parte ºi un grup de pelerini din Dieceza de Iaºi, condus de pr. Iulian-Eugen Kropp.

Lor li s-au adãugat ºi alþi preoþi din Roma, precum ºi pr. Ionel Jicmon, capelanul comunitãþii catolicilor români din Zaragoza (Spania), ºi pr. Marcelin Rediu, asistent pastoral pentru comunitatea catolicilor români din Norvegia. Tot din România s-a aflat la audienþa cu papa Francisc ºi un grup de preoþi romano-catolici de limbã maghiarã, între care parohul de Chiºineu-Criº, pr. Dan Groza.

Dupã audienþã, câþiva dintre pelerinii din România au fãcut o vizitã la redacþia Programului Român Radio Vatican.

Conferinþe despre credinþã Ambasada României pe lângã Sfântul Scaun a inaugurat, la 18 aprilie, la Roma, o serie de

conferinþe despre Anul Credinþei, sub patronajul Congregaþiei pentru Bisericile Orientale ºi beneficiind de colaborarea Colegiului Pontifical „Pio Romeno”. Prima conferinþã a fost susþinutã de card. Leonardo Sandri, prefectul congregaþiei menþionate, fiind intitulatã „Conciliul Vatican II ºi creºtinii rãsãriteni”.

Participare româneascã La cel de-al 168-lea Capitul Provincial al Fraþilor Capucini din Napoli, desfãºurat între 2 ºi 5 aprilie, din partea Custodiei „Fericitul Ieremia” din România au participat pr. Leon Budãu, custode, pr. Ubaldo Oliviero, pr. Augustin Dogaru, fr. Petre-Marian Ianoº, precum ºi toþi ceilalþi fraþi români care activeazã în Provincia de Napoli. În urma alegerilor, au fost aleºi: fr. Leonardo Franzese, ministru provincial; fr. Gianluca Savarese, vicar provincial; fr. Valentino Parente, definitor; fr. Gianluca Manganelli, definitor ºi fr. Giuseppe Crisci, definitor.

Vladimir Ghika Papa Francisc a semnat, la 27 martie, decretul prin care recunoaºte „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika (…), nãscut la Istanbul (Turcia) la 25 decembrie 1873 ºi ucis din urã faþã de credinþã”.

Astfel, Vladimir Ghika, preot catolic ºi principe român, va fi ridicat curând la cinstea altarelor ºi înscris în rândul fericiþilor ºi sfinþilor. Monseniorul, la 18 noiembrie 1952, a fost arestat pe o stradã din Bucureºti în timp ce ieºea din casa unei bolnave cãreia îi administrase sfintele taine. Dupã un an de anchete ºi torturi, a fost condamnat la trei ani de închisoare. Avea 80 de ani.

Slãbit, înfometat ºi suferind, a încetat din viaþã în închisoarea din Jilava doi ani mai târziu, la 16 mai 1954.

Relicve în pelerinaj Parohia „Sfântul Nicolae” din Bacãu l-a primit, la 26 martie, pe tatãl, maestrul ºi prietenul tinerilor, sfântul Ioan-Bosco, iar seara, în prezenþa relicvelor, PS Aurel Percã a prezidat ºi sfânta Liturghie. Relicvele au ajuns din Croaþia la oratoriul din Bacãu cu o zi înainte (din Croaþia, pentru cã în prezent rãmãºiþele lui Don Bosco se aflã într-un pelerinaj internaþional pregãtitor pentru împlinirea a 200 de ani de la naºterea sfântului). Au trecut pe la Traian ºi apoi au plecat spre Ucraina.

Exerciþii spirituale ºi voturi Un grup de 44 de surori din Institutul Diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” au fãcut un curs de formare ºi exerciþii spirituale la Mãnãstirea

Pãrinþilor Carmeliþi din Luncani. Sr. Sabina-Brigita Brandiu (Sãbãoani „Sfânta Cruce”) ºi sr. Bianca Rotaru (Nicoreºti) au reînnoit voturile pentru un an, la 13 aprilie, în cadrul Liturghiei prezidate de PS Aurel Percã, în prezenþa sorei Lenuþa Bãcãoanu, superioarã generalã.

Surorile s-au pregãtit, în perioada 7-13 aprilie, participând la zile de formare conduse de pr. Valeriano Giacomelli ºi la exerciþiile spirituale þinute de pr. Marcelin Rotaru.

mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Olimpiada naþionalã Liceul „Sfântul Francisc din Assisi” din Roman a gãzduit, în perioada 3-6 aprilie, olimpiada naþionalã de religie – limba românã, cultele romano-catolic ºi greco-catolic, clasele VII-XII, ajunsã în 2013 la ediþia a IV-a.

Au participat 125 de elevi ºi profesori însoþitori din 16 judeþe. La ceremonia de premiere, la care a fost prezent ºi PS Petru Gherghel, s-au acordat 40 de premii I, II, III ºi menþiuni, precum ºi o serie de premii speciale. Elevii din Dieceza de Iaºi au obþinut 7 premii I, 7 premii II, 4 premii III ºi 7 menþiuni (reprezentând aproape douã treimi din totalul premiilor ºi menþiunilor).

Vizita superiorului FSC Aflat împreunã cu alþi doi fraþi în vizitã canonicã la mãnãstirile din Pildeºti ºi Iaºi, fratele Álvaro Rodríguez Echeverría, superiorul Congregaþiei „Fraþii ªcolilor Creºtine”, s-a întâlnit în ziua de 15 aprilie cu PS Petru Gherghel la sediul Episcopiei de Iaºi. Fratele Echeverría, nãscut în anul 1942, în Costa Rica, este al 27-lea superior general al Institutului Fraþii ªcolilor Creºtine. Din anul 2000 a fost ales superior general al institutului, mandatul de ºapte ani fiindu-i reînnoit în 2007. În România, Fraþii ªcolilor Creºtine desfãºoarã activitãþi educative în casa ºi ªcoala Profesionalã „La Salle” din Pildeºti ºi în sediul principal din Iaºi. „Veniþi ºi vedeþi!”

Liceul „Sfântul Francisc din Assisi” din Roman a fost gazda tradiþionalului campus vocaþional, pentru 97 de elevi ai claselor a VII-a ºi a VIII-a, din parohiile Diecezei de Iaºi, în perioada 8-11 aprilie. Pornind de la motoul „Veniþi ºi vedeþi!”, campusul a avut scopul de a-i

ajuta pe participanþi sã ia la cunoºtinþã realitatea din cadrul seminarului franciscan pentru ca într-un viitor apropiat sã se decidã dacã vor sau nu sã urmeze clasele IX-XII din cadrul acestei instituþii.

Capitul provincial „Sã reînflãcãrãm darul lui Dumnezeu care este în noi, întãrindu-ne în credinþã, prisosind în mulþumire” a fost motoul celui de-al doilea Capitul Provincial Ordinar al Surorilor Franciscane Misionare de Assisi din

Provincia „Sfântul Francisc din Assisi” din România, desfãºurat în perioada 14-24 aprilie, în comunitatea „Sfânta Rita” din Hãlãuceºti. Au participat 31 de surori, fiind prezentã sr. Juliana Malama, superioara generalã. În cadrul sesiunilor capitulului a fost realesã superioarã provincialã sr. Regina Birou, iar în consiliul de conducere au fost alese: sr. Iacinta Roca – vicarã provincialã, sr. Elena Enãºcuþ – secretarã provincialã, sr. Maria Dîscã – consilierã ºi sr. Veronica Balint – consilierã ºi econoamã provincialã.

Consilii diecezane Despre papa Francisc, cursurile speciale pentru Anul Credinþei prevãzute pentru luna septembrie, înfiinþarea unui Departament pentru Textele Biblice ºi Studiul Sfintei Scripturi, simpozionul dedicat episcopului Anton Durcovici, zilele dedicate ministranþilor, copiilor

22 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

ºi tinerilor la nivel diecezan, întâlnirea diecezanã a familiilor prevãzutã pentru ultima sãptãmânã din luna august ºi alte probleme administrative au fost dezbãtute la reuniunea Consiliului Prezbiteral Diecezan, din 10 aprilie, la sediul Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi (cu 37 de preoþi participanþi), ºi la cea a Consiliului Pastoral Diecezan, din 11 aprilie, la Traian (cu 53 de membri prezenþi), la ambele evenimente fiind prezenþi cei doi episcopi ai Diecezei de Iaºi: PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã.

Noua evanghelizare Peste 200 de persoane consacrate din Dieceza de Iaºi s-au întrunit la Roman, în ziua de 14 aprilie, pentru a analiza tema: „Noua evanghelizare rodnicã este posibilã doar prin intensificarea trãirii credinþei la nivel personal, comunitar/parohial, diecezan, naþional ºi mondial”, reflectând asupra rolului ºi locului cãlugãrilor ºi cãlugãriþelor în noua evanghelizare. Evenimentul central al zilei a fost sfânta Liturghie, prezidatã de pr. Emilian Cãtãlin, ministrul provincial al franciscanilor, dupã care au urmat momente de fraternitate. PS Petru Gherghel a trimis un mesaj în care aratã rolul ºi activitatea diferitelor familii cãlugãreºti în Biserica localã, evidenþiind universalitatea chemãrii la sfinþenie.

Consolidare ºi renovare Prin Liturghia prezidatã de PS Aurel Percã, la Cacica, în ziua de 14 aprilie, la care a concelebrat ºi pr. vicar provincial Lucian-Mihai Bobârnac, s-a marcat demararea Proiectului de consolidare ºi renovare a basilicii minor. La celebrare a fost prezentã, pe lângã autoritãþile centrale, judeþene ºi locale, o

delegaþie din partea statului polonez, din Voievodatul Podkarpacie. Pr. Romuald Bulai, rector ºi paroh la Cacica, a fãcut o descriere a istoricului acestui eveniment ºi a sanctuarului, precizând cã „finanþarea integralã a acestor lucrãri este din partea Ministerului de Externe al Poloniei”.

Jubileul de aur Pr. Anton Dancã a sãrbãtorit la 21 aprilie jubileul de 50 de ani de preoþie. A primit hirotonirea preoþeascã prin impunerea

mâinilor PS Marton Aron, în anul 1963. Pãrintele Dancã a marcat acest eveniment prin celebrarea unor Liturghii la Adjudeni ºi Iugani (21 aprilie) ºi la Mãrgineni (28 aprilie). Din aceeaºi serie, pr. Ciril Blaj a marcat acelaºi jubileu la Gheorghe Doja, duminicã, 21 aprilie.

Emisiune creºtinã la TVR Iaºi Studioul din Iaºi al Televiziunii Române a inaugurat în ziua de Paºti (31 martie) o nouã emisiune, intitulatã „Lumina creºtinului”. La prima ediþie, despre semnificaþia Învierii Domnului ºi despre bucuria de a avea un nou papã, invitat în studio a fost PS Aurel Percã, moderator fiind pr. Cornel Cadar. Ediþia a doua, transmisã duminicã, 28 aprilie, a avut ca temã „Tinerii ºi credinþa”, avându-i ca invitaþi pe pr. Felix Roca ºi Adriana Ianuº. Se intenþioneazã ca emisiunea sã fie transmisã în ultima duminicã din fiecare lunã. Postul TVR Iaºi poate fi urmãrit ºi pe internet: www.tvrplus.ro/live-tvr-iasi.

Peregrinatio Mariae Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica va strãbate, în luna mai, parohiile: Luncaºi (28 aprilie – 1 mai), Satu Nou (2-5 mai), Vatra Dornei (5-8 mai, cu misiuni populare þinute de pr. Daniel Iacobuþ), Cacica (11 mai – Pelerinajul bolnavilor), Adjud (12-15 mai), Coman (16-19 mai), Comãneºti (19-22 mai), Talpa (23-26 mai) ºi Vladnic (26-29 mai).

Pastoraþie în Spoleto-Norcia Pr. Iulian Roca se ocupã de pastoraþia credincioºilor români catolici din Dieceza de Spoleto-Norcia (Italia), de la 1 septembrie 2012. Pãrintele poate fi contactat la adresa: Bastardo, tel. 0039/3892043239; e-mail: iulian_roca99@yahoo.com.

Admitere Admiterea la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi se va desfãºura în douã etape: 9-15 iulie – înscrierile, 16-17 iulie – examenul.

Informaþii suplimentare la telefon: 0232/225228, e-mail: secretar@itrc.ro ºi www.itrc.ro.

Parohie nouã PS Petru Gherghel a hotãrât înfiinþarea unei noi parohii de sine stãtãtoare pe teritoriul oraºului Galaþi, începând cu 1 mai: Parohia „Sfânta Maria, Reginã”, cu reºedinþa Zona Micro 20, în localitatea Galaþi, Decanatul de Vrancea. Astfel, numãrul parohiilor din diecezã este de 144.

Paroh a fost numit pr. Viorel Cuº, OFMConv., începând cu aceeaºi datã.

Pe scurt

31 martie: Prima Liturghie în localitatea Cordun, celebratã de pr. Pavel Chelaru într-o casã particularã 6 aprilie: Întâlnirea zonalã a 170 de tineri din Acþiunea Catolicã, la Oratoriul „Don Bosco” din Bacãu 6 aprilie: Jubileul de 10 ani de la

înfiinþarea Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã Iaºi, marcat în special printr-o Liturghie prezidatã de PS Aurel Percã 7 aprilie: Împlinirea a 45 de ani de la întemeierea Parohiei „Sfântul Mihai” din Satu-Nou (jud. Bacãu) 7 aprilie: Liturghie cu caracter misionar la Horgeºti, celebratã de pr. Bartolomeu Blaj, misionar în Ecuador 7-9 aprilie; Campus vocaþional, adresat tinerilor din clasele a VII-a ºi a VIII-a, la Seminarul Liceal Capucin din Oneºti 11-14 aprilie: Exerciþii spirituale pentru 13 tineri cercetaºi din Pildeºti, Adjudeni ºi Valea Lupului la Mãnãstirea Cavanis din Paºcani 13 aprilie: Întâlnirea naþionalã de primãvarã a terezinelor din România, la Iaºi, cu tema „Slujirea lui Cristos ºi a Bisericii” 14 aprilie: Vizita pastoralã a ep. Gino Reali în comunitatea catolicã româneascã din Cesano (Italia) 17 aprilie: Sesiune extraordinarã a Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli, la Iaºi, incluzând conferirea missio canonica profesorilor de religie 17 aprilie: Binecuvântarea clopotului din turla capelei „Buna-Vestire” a „Surorilor lui Isus Rãscumpãrãtorul” din Oneºti 20 aprilie: Acordarea missio canonica profesorilor de religie catolicã la Oneºti 20 aprilie: Primul atelier muzical gratuit despre muzica sacrã, organizat la Institutul Teologic Franciscan din Roman 20 aprilie – 6 mai: „Cupa Prietenia” la fotbal pentru tinerii catolici din zona Iaºi 25 aprilie: Înfiinþarea Departamentului de Cercetare Biblicã în cadrul Diecezei de Iaºi 27 aprilie: Pelerinaj diecezan la Cacica pentru absolvenþi de liceu, promoþia 2013 27 aprilie: Întâlnirea profesorilor din seminariile din Iaºi ºi Roman la Institutul Teologic din Iaºi 1 mai: Vizita studenþilor seminariºti franciscani la Seminarul din Iaºi 10-14 mai: Sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopilor Catolici din România la Baia Mare, cu pelerinaj la Sighet 18-19 mai: Pelerinaj al seminariºtilor din Iaºi la Sighetu Marmaþiei 25 mai: Simpozionul naþional: „La ºcoala credinþei: familia înrãdãcinatã în credinþã”, la Traian. mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Familia ºi alcoolul C

um îi putem ajuta pe cei dragi nouã, atunci când consumã prea mult alcool?

Citind articolul din luna martie, putem sã ne dãm mai bine seama de gravitatea implicaþiilor consumului de alcool asupra organismului uman, atât la nivel fizic cât ºi psihic. În multe cazuri, membrii familiilor semnaleazã apariþia unei probleme legate de consumul de alcool, doar atunci când manifestãrile comportamentale ale consumatorului sunt duse cãtre extreme, atunci când reacþiile acestuia afecteazã buna funcþionare a vieþii de familie, atunci când apare deresponsabilizarea ºi schimbarea de roluri.

Credem cã mãrturia unui beneficiar ACAR reflectã cel mai bine modificãrile apãrute în viaþa de familie, ca urmare a consumului de alcool, dar ºi modalitatea prin care membrii au acþionat, în sensul rezolvãrii problemei. „Mã numesc B.M., am 57 de ani, ºi sunt mândru cã, de la începutul anului 2004, nu mai consum bãuturi alcoolice.

Ruptura de consumul de alcool s-a produs în urma unor ani de care acum îmi este jenã.

Asociaþia Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare, Iaºi tel.+fax: 0232-228204; e-mail: acar_2004ro@yahoo.com; acar_2004ro@alcoologia.ro; www.alcoologia.ro

Totul a început cu berea de duminica, cu paharul care mã înviora la sfârºitul lucrului, cu suta de grame ce îmi dãdea puterea unei noi zile de lucru. ªi aºa am ajuns la acea dependenþã, care aproape m-a ucis.

Dupã ce îþi faci o familie, îþi munceºti o gospodãrie ºi capeþi acea lejeritate la locul de muncã, atunci apar problemele cu alcoolul. Probabil cã prea mult bine trebuie înnecat, neapãrat, în multã bãuturã ºi, când vine alcoolul, toate celelalte, importante ºi adevãrate pentru viaþa ta, se risipesc. Copilul te ignorã ºi nu te mai ascultã, nevasta devine cicãlitoare ºi încerci sã o eviþi, treburile în gospodãrie devin tot mai enervante ºi aiurea, serviciul... o îndatorire foarte grea, dar o portiþã cãtre o lume în care crezi cã poþi bea fãrã sã faci rãu nimãnui. ªi aºa te trezeºti înconjurat tot de alcoolici ca tine, cu care te cerþi pe paharul de bãuturã.

A rãmas de referinþã faptul cã treceam printr-o crizã teribilã de bani, iar eu, în nimicnicia mea, într-o zi, nemaiºtiind unde sã ascund banii de nevastã, i-am bãgat în ºosetã. Cum, beat fiind, mergeam, chipurile obosit, mi-au cãzut sutele prin curte. Când iese nevasta sã aducã apã, raþele ciorovãiau ºi întindeau banii de hârtie în tigaia pentru apã. Scandal, ceartã, eu... nu recunoºteam nimic.

24 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

În acel moment, nefiind în mãsurã de a reacþiona cumva, familia a hotãrât sã mã interneze la o curã de dezalcoolizare, la Spitalul «Socola». Apoi, dupã niºte luni ºi niºte experienþe cumplite, când am început a vedea ºi înþelege ce face bãutura din om, am luat legãtura cu oameni care s-au lãsat de bãut prin programul oferit de ACAR. Atunci priveam acest lucru ca pe o pierdere de vreme ºi cu oarecare neîncredere. Dar, în timp ºi cu perseverenþã, susþinut de familie, am ajuns la cei opt ani de abstinenþã ºi sunt tare mândru!

Acum sunt fericit într-o familie liniºtitã ºi unitã.

Vreau sã vã spun cã aceste «Cluburi ale Alcoolicilor în Recuperare» nu sunt un moft.

M-au sprijinit în clipe de cumpãnã ºi mã ajutã ºi acum sã îmi gãsesc echilibrul zilnic”.

Dupã aceste cuvinte emoþionante, ne adresãm tuturor familiilor care se confruntã cu probleme legate de alcool, sã nu ezite sã ne contacteze, pentru a fi ajutate sã treacã peste dificultãþi ºi sã se bucure de fiecare clipã a vieþii, cu seninãtate ºi luciditate.

Ramona Ciobanu, coordonator Centru de Recuperare ACAR

Poºta redacþiei Ne-au scris de sãrbãtori: Galia P. Pajura (Bucureºti); Sara Lucaci (Verona, Italia); sr. Patricia Di Stasio (Italia); pr. Ioan Pop (Lugoj); pr. Dominic Hîrja (Bucureºti); Episcopia Greco-Catolicã (Oradea); Surorile „Sfântul Carol Borromeu” (Gioseni); Surorile Providenþei (Iaºi); Surorile Franciscane Misionare de Assisi (Singureni); Congregaþia Inimii Neprihãnite, Casa „Sfântul Iosif” (Odorheiul-Secuiesc); Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” (Iaºi); Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan (Roman); Acþiunea Catolicã (Iaºi); fam. Marin ªpan (Baia Mare); Maria Elisabeta Niculescu (Constanþa). Vã mulþumim pentru gândurile trimise!

Gheorghe Budãu (Bacãu).

Pentru a vã rãspunde la ceea ce ne-aþi scris ne lipsesc o serie de date. Nu ºtim dacã aþi luat legãtura cu comitetul Bisericii ºi cu pãrintele paroh. Prin urmare, vã recomandãm sã vorbiþi mai întâi cu ei.

I.C. (e-mail). „Aº dori sã comand o carte de la Editura «Presa Bunã», dar pe care nu am gãsit-o în ofertele librãriilor dv. Cartea se intituleazã «Ouãle de Paºti la români» ºi este scrisã de I.H. Ciubotaru. Unde aº putea sã o gãsesc? Vã mulþumesc!”.

Cartea solicitatã a fost tipãritã la cererea autorului într-un numãr foarte mic de exemplare, care au fost trimise la bibliotecile importante din þarã. Momentan nu se gãseºte în librãrii, sperãm în viitor, dacã se vor gãsi fonduri, sã se retipãreascã ºi pentru difuzare în librãrii.

Vã mulþumim pentru înþelegere!

Sfânta Scripturã

Anton. „Am o nelãmurire legatã de textele care s-au citit la Liturghie în sãptãmâna de dupã Paºte. Isus îi spune Mariei: «Nu mã atinge, cãci nu m-am urcat încã la Tatãl meu, dar mergi la fraþii mei ºi spune-le cã mã urc la Tatãl meu ºi la Tatãl vostru, la Dumnezeul meu ºi la Dumnezeul vostru». Apoi le spune ucenicilor: «Priviþi mâinile mele ºi picioarele mele, cã eu însumi sunt; pipãiþi-mã ºi convingeþi-vã cãci un duh nu are nici carne ºi nici oase, precum mã vedeþi pe mine cã am».

Mai târziu îl invitã ºi pe Toma sã punã mâna în coastã ºi în rãni. Cum stau lucrurile? S-a urcat între timp Isus la Tatãl?

De ce îi spune Mariei sã nu-l atingã?”.

Luãm problemele pe rând. Isus înviat apare în mai multe rânduri la mai multe persoane. Existenþa lui de înviat diferã de cea de mai înainte de moarte: se face prezent pe neaºteptate în locuri diferite, în locuri închise, încuiate, ºi prezenþa lui creeazã fricã, de aceea îi convinge pe cei prezenþi de realitatea sa prin arãtarea rãnilor, prin participarea la masã, prin faptul cã se lasã atins etc.

Interdicþia pe care i-o face Mariei, „Nu mã atinge!”, pune mai întâi o problemã filologicã, de traducere. Propriu-zis interdicþia lui Isus sunã aºa: „Nu mã reþine!”. În acest caz, cuvintele lui Isus nu au nici o legãturã cu atingerea, nici în clipa de faþã, nici mai târziu. Când îl vede pe Isus, Magdalena se gândeºte cã el s-a întors ºi cã va rãmâne cu ea ºi cu ceilalþi. Spunându-i sã nu-l reþinã/atingã, Isus o face sã înþeleagã cã prezenþa lui continuã nu se reveleazã ca o apariþie, ci ca darul Duhului Sfânt, care poate sã vinã numai dupã înãlþarea sa la Tatãl. Observaþia din cuvintele lui Isus, „Nu m-am suit încã”, este valabilã pentru dorinþa Mariei: ea nu poate sã se bucure încã de prezenþa continuã a lui Isus. În loc de a încerca sã-l reþinã pe Isus, primeºte porunca de a merge sã-i pregãteascã pe discipoli pentru acea venire când li-l va da pe Duhul Sfânt.

Sfântul Ioan nu se ocupã de înãlþarea lui Isus ca ºi cum ar fi sfârºit al apariþiilor. Înãlþarea este sfârºitul „ceasului” lui Isus când el trece din aceastã lume la Tatãl (cf. In 13,1). Prin înviere Isus nu este restituit vieþii normale pe care o avea înainte de moarte; el posedã viaþa veºnicã ºi se aflã în prezenþa lui Dumnezeu. Timpul ºi locul care caracterizeazã viaþa pãmânteascã nu i se mai atribuie lui Isus în starea lui escatologicã. De aceea nu ne putem imagina cã ar locui pentru 40 de zile într-o anume localitate de unde îºi face apariþiile înainte de a se înãlþa la cer. Din momentul învierii Isus este în cer cu Dumnezeu. Prin termenul „înãlþare” se foloseºte limbajul spaþial pentru a descrie glorificarea lui Isus. Maria Magdalena exprimã eroarea cã, Isus ieºit din mormânt, ar fi gata sã reia legãturile strânse pãmânteºti cu cei care l-au urmat. Prin rãspunsul sãu, Isus explicã faptul cã învierea face parte din înãlþare ºi cã prezenþa sa continuã în Duh se poate avea numai când a urcat la Tatãl. Astfel, când le apare discipolilor el este Isus glorificat care-l dãruieºte pe Duhul Sfânt.

Pr. Alois Bulai

mai 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Noutãþi editoriale

Almanahul

Concurs

Citeºti ºi câºtigi

„Presa Bunã” a Editura „Presa Bunã” a apãrut Almanahul „Presa L Bunã” 2013, care se deschide cu un cuvânt înainte al Preasfinþitului Petru Gherghel, intitulat „Un nou program pastoral. Anul Credinþei în familie”. „Almanahul «Presa Bunã» – scrie Preasfinþitul –, o publicaþie cu un lung parcurs în viaþa Bisericii locale, este ºi trebuie sã fie o adevãratã tribunã de vestire a evangheliei, a credinþei, prin multitudinea de date, de informaþii ºi, mai ales, de lecþii de catehizare, de formare ºi de pregãtire în domeniul practic al vieþii creºtine, o luminã pentru paºii noºtri”.

La rândul sãu, pr. Cornel Cadar, redactorul coordonator al almanahului, realizeazã în „Premisã” un bilanþ al anului 2012 la nivelul Bisericii Universale ºi al Bisericii noastre locale, un an marcat de vizitele apostolice ale Sfântului Pãrinte, participarea acestuia la diverse întâlniri internaþionale, iar la nivelul Bisericii locale, pãrintele redactor coordonator prezintã principalele evenimente care au marcat viaþa comunitãþilor parohiale din Dieceza de Iaºi.

Paginile celei de-a XXI-a ediþii a Almanahului „Presa Bunã” reiau teme inspirate din evenimentele importante ale anului 2012, precum „Anul Credinþei ºi Familia în Dieceza de Iaºi”, „Sinodul Episcopilor dedicat noii evanghelizãri”, „Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic la Iaºi” ºi altele. În cadrul rubricii „Istorie” este publicatã continuarea lucrãrii

datã la douã luni aveþi posibilitatea de a câºtiga un premiu. Trebuie doar sã rãspundeþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãsit în articolele din numãrul trecut al revistei. Se acordã douã premii prin tragere la sorþi. Trimiteþi prin poºtã pe adresa de la pag. 2, prin fax: 0232/211527 sau prin e-mail: editor@ercis. ro rãspunsul, adresa dv. completã ºi numãrul de telefon.

Participã la concurs rãspunsurile care vor ajunge la redacþie pânã la 15 iunie. Numele câºtigãtorilor se vor anunþa în revista din luna iulie.

O

Almanahul „Presa Bunã” 2013, realizat de Editura „Presa Bunã” Iaºi, având formatul 14x21 cm ºi 384 de pagini, poate fi achiziþionat la preþul de 15 lei din Librãria „Presa Bunã” (telefon: 0232/212003, interior 41, sau e-mail: libraria@ercis.ro)

lui Bonaventura Morariu, intitulatã „Seria cronologicã a episcopilor ºi prefecþilor apostolici ai Misiunii Fraþilor Minori Conventuali din Moldova (România) în secolul al XIX-lea” (traducere de pr. Iosif Agiurgioaei).

La fel de interesantã este ºi rubrica Statistici, întocmitã în baza raportului Agenþiei Fides, publicat la sfârºitul anului 2012, precum ºi rubrica Despre incinerare ºi îngropare: câteva adevãruri catolice de bazã, un subiect intens dezbãtut în societatea româneascã la începutul acestui an.

Almanahul cuprinde ºi rubricile tradiþionale „Poezii”, „Au trecut la Domnul”, „Organizarea Diecezei de Iaºi”, „Utile”. „Contãm, aºadar – scrie Preasfinþitul Petru Gherghel în cuvânt înainte –, ºi sperãm ca vocea Almanahului «Presa Bunã» din acest an 2013 sã facã sã rãsune în toate inimile cititorilor ºi în toate casele creºtinilor”.

26 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2013

Întrebarea Care era titlul articolului program din primul numãr al revistei „Lumina creºtinului”?

Premiul

Anastasia, prinþesã de Georgia. Istoria unei convertite

Lucrarea reprezintã un model de trãire a credinþei, fiind pildã pentru toþi tinerii contemporani aflaþi încã în cãutarea sensului vieþii.

Câºtigãtorii din luna martie Au fost primite: 19 e-mailuri, din care ºase mesaje au avut rãspunsuri greºite (corect a fost: pr. Iosif Malinowski). În urma tragerii la sorþi au câºtigat: Gabriel Petru Biºoc (Iaºi) ºi Maria Neculãeº (Mirceºti), care vor primi câte un CD audio „Luminã ºi pace în iubire prin cuvânt, rugãciune ºi meditaþie”.

Dr. Dãnuþ Doboº

De Rusalii Orizontal: 1) Inimã de tatã! – Comun la Maria ºi Magdalena!

2) În veci! – Credincioºii în raport cu parohul comunitãþii.

3) La intrare în Dofteana! – Bãtrân. 4) Carte! – Prima femeie creatã de Dumnezeu din coasta lui Adam – Negaþie. 5) „... ipostaticã” sau îmbinarea celor douã naturi, divinã ºi umanã, în Isus Cristos (pl.) – Apa transformatã la nunta din Cana Galileii – Masiv (geogr.). 6) A dizolva pãrþile solubile – Azot (simb.) – Cinstit. 7) Pãrere de rãu pentru pãcatele sãvârºite –... divina, adicã citirea ºi meditarea Scripturii. 8) Grandios – „... cu noi, Isuse”, cântec la sfânta Împãrtãºanie. 9) Adevãr de credinþã conform cãruia mântuirea lumii a fost înfãptuitã de Fiul lui Dumnezeu, care, fãrã a înceta sã fie pe deplin Dumnezeu, s-a fãcut pe deplin om adevãrat.

10) „Stradã” în Franþa – Jesus Hominum Salvator (abr.) – Primele iniþiative! 11) A declara public credinþa catolicã în Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt.

12) Rãsãrit de soare! – Ultima ºansã! 13) Colaboratori direcþi ai episcopului diecezan în activitatea pastoralã (sing.). 14) Zeiþa abundenþei la romani. 15) Primele articole! 16) În Madeira!

17) Insulã în mitologia greco-romanã. 18) Uns! – Rãmas la final! – Mei! 19) Primele afaceri!

20) Coborârea Duhului Sfânt (neart.). 21) „... pãrinþi”, învãþãtori ai adevãratei credinþe care au trãit în primele veacuri (art.).

22) Misterul ridicãrii la ceruri a lui Cristos cel înviat (art.).

Vertical: 1) Imn în cinstea Sfintei Treimi (2 cuv.). 2) Primele comori! – Þesãturã orientalã.

3) „... de Dumnezeu”, un dar mare al Duhului Sfânt. 4) Misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane: Tatãl, Fiul ºi

Duhul Sfânt. 5) Agenþia Oficialã de Presã din Iran (siglã).

6) Spaþiu de formã pãtratã sau dreptunghiularã, de obicei înconjurat de porticuri acoperite, situat în faþa unor biserici vechi pentru a favoriza tãcerea ºi reculegerea. 7) Rege din mitologia greco-romanã. 8) Teºite! – În gropi! – În casã! – Inimi trufaºe! 9) Tumoare benignã a pielii – Celebrare liturgicã în general sau element al acestei celebrãri – Perfecþiuni pe care Duhul Sfânt le plãmãdeºte în noi ca pârgã a gloriei veºnice – The American Society of International Law (abr.). 10) Invocaþie la Rusalii (4 cuv.).

11) Holdã – Paul-Sorin Roºca – Pâinea pe care preotul o consacrã în timpul sfintei Liturghii – Nu este aceeaºi. 12) În prag! – Acesta (reg.) – Inimã de mamã! – Institutul Internaþional de Refrigerare (abr.). 13) Nume de fatã – Regat în China anticã.

14) Aproapele nostru (pl.). 15) Limitatã. 16) Legat papal cu rang

de ambasador ºi cu dreptul de a fi decan al corpului diplomatic în þara unde este acreditat. 17) A lucra. 18) Oana Oprescu – Teodora (dim.). 19) Lucru sacru inaccesibil minþii omeneºti, aºa cum este ºi Sfânta Treime.

Dicþionar: RUE, OPS, AEAEA, NAC, IRNA, AENEAS, IIE. Magda Coºa Rãspuns la rebusul „Învierea Domnului” din numãrul trecut: 1) C – INVIEREA – IRA; 2) RASTIGNIT – ANIN; 3) ELI – N – STIGMATA; 4) SINEDRIU – HILA; 5) TN – ME – ENT – S; 6) IACA – T – ALP; 7) N – RUG – SOTIE; 8)AIUS – EC – VR; 9) TNC – C – MARIA; 10) ARIMAJ – A – ARIAN; 11) TI – IL – MAHNIT – T; 12) E – DOMNULUI – IZA; 13) MARAMA – G – RAI. Rezolvarea criptografiei „Sfinte Dumnezeule” din numãrul trecut: SF – IN – TE – T – ARE – SF – IN – TE – FA – RA – DE – MO – AR – TE – MIL – UI – ES – TE – NE – PE – NOI.

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Vaslui, 14-17 martie)

Zi de reculege pentru animatorii ºi educatorii ACC (Piatra Neamþ, 16 martie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Slobozia, 17-20 martie)

Instituire de lectori ºi acoliþi la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” (Iaºi, 19 martie)

Relicvele sfântului Ioan Bosco în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” (Bacãu, 26 martie)

Sãrbãtorirea a 10 ani de existenþã a Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã (Iaºi, 6 aprilie)

Întâlnirea diecezanã a persoanelor consacrate (Institutul Teologic Franciscan - Roman, 14 aprilie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Oþeleni, 14-17 aprilie)