Lumina crestinului, nr. 4/2013

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIV aprilie 2013, nr. 4 (280) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº, Cosmin Croitoru Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii.

Informaþii despre abonamente: sr. Liduina-Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

„Eu sunt învierea ºi viaþa” (In 11,25)

T

ezaurul spiritual, cultural ºi civilizator al omenirii este opera celor vii, care „nu au trãit degeaba”. În general, oamenii îºi dau seama de marele dar al vieþii ºi ar dori sã trãiascã mult ºi bine, tot înainte, în „tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte”. Deºi aceastã dorinþã pare o utopie, ea este, de fapt, o realitate condiþionatã, relatatã de sfântul apostol ºi evanghelist Ioan, în prima parte a capitolului al 11-lea, versetele 1-45, intitulatã Învierea lui Lazãr.

Evenimentul are loc cãtre sfârºitul celei de-a treia cãlãtorii la Ierusalim a lui Isus. Prietenia cu familia din Betania: Marta, Maria ºi Lazãr îl determinã pe Isus sã meargã acolo, aflând de moartea lui Lazãr.

Reþinem din schimbul de cuvinte dintre Marta ºi Isus regretul ei încrezãtor cã, dacã Domnul ar fi venit mai devreme, Lazãr

nu ar fi murit. Asigurarea datã de Isus rãmâne pentru toþi, peste veacuri ºi milenii, literã de evanghelie: „Eu sunt învierea ºi viaþa. Cel care crede în mine, chiar dacã moare, va trãi; ºi oricine trãieºte ºi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” Rãspunsul Martei este exemplar: „Da, Doamne, eu am crezut cã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume” (v. 25-27).

Provocarea „Crezi tu aceasta” este valabilã pentru toþi, de peste tot ºi totdeauna. Cine vrea sã trãiascã ºi sã nu moarã niciodatã trebuie sã þinã cu sfinþenie condiþia pusã de Isus: sã trãiascã ºi sã creadã în el. În sufletul unui astfel de creºtin este Paºtele continuu.

Anul Credinþei ºi sfintele Paºti 2013 sã pecetluiascã în toþi ºi în fiecare aceastã convingere!

Cristos a înviat!

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca celebrarea publicã a credinþei sã fie izvor de viaþã pentru credincioºi.

Intenþia misionarã Pentru ca Bisericile din teritoriile de misiune sã fie semn ºi instrument de speranþã ºi de înviere.

Mesaj terezian

Curajul Terezei „Eu îmi simt chemarea de luptãtor, de preot, de apostol, de doctor, de martir; în fine, simt îndemnul, dorinþa de a împlini pentru tine, Isuse, toate faptele cele mai eroice” (Ms. B, 2v) P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Sfânta Înviere „Când voi fi ridicat de la pãmânt, îi voi atrage pe toþi la mine” (In 12,32) isterul pascal, pe care îl M retrãim an de an, reprezintã de fapt glorificarea Domnului nostru Isus Cristos ºi drumul pe care l-a ales ca sã ne aducã mântuirea. El se oferã ºi se jertfeºte pentru ca ºi noi, urmându-l, sã ne bucurãm de aceeaºi înãlþare ºi glorificare.

Invitaþia lui este clarã: „Cine nu-ºi ia crucea ºi nu mã urmeazã, nu este vrednic de mine” (Mt 10,38); „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze” (Mc 8,34); „Cine nu-ºi poartã crucea ºi nu vine dupã mine, nu poate fi ucenicul meu” (Lc 14,27).

Numai cine se înscrie pe acest drum de dãruire ºi de jertfã, pe o asemenea cale a crucii ºi a iubirii, numai acela poate sã ajungã cu el în glorie, sã se bucure de lumina pe care vrea sã ne-o dãruiascã Cristos. „Eu sunt lumina lumii, ne asigurã el, iar cine mã urmeazã nu umblã în întuneric, ci va avea lumina vieþii” (In 8,12).

Misterul crucii ºi al morþii În iubirea sa infinitã, Isus, venind pe pãmânt, a împlinit un proiect pe care doar Dumnezeu putea sã-l conceapã ºi sã-l realizeze. Un drum strãin de orice gândire omeneascã, o cale care urma sã fie argumentul cel mai puternic al iubirii divine, îmbrãþiºarea crucii, drumul jertfei ºi al Calvarului, drumul umilinþei ºi al înfrângerii în ochii lumii, drumul morþii

care apoi sã se întoarcã în drumul glorificãrii ºi al înãlþãrii.

Punctul central al misterului pascal este crucea ºi învierea, moartea ºi înãlþarea, umilirea ºi glorificarea. Pentru acest moment s-a pregãtit ºi s-a îndreptat pe tot parcursul vieþii sale pe pãmânt, pe care a coborât ca sã se ofere, pentru ca omul, subjugat ºi stãpânit de pãcat, sã fie eliberat ºi înãlþat la gloria pentru care a fost creat.

Când voi fi înãlþat de la pãmânt, când voi fi ridicat pe cruce, îi voi atrage pe toþi ºi pe toate la mine (cf. In 12,32). Cine s-ar fi gândit vreodatã la un asemenea plan? Cine a mai ales sã se umileascã cum a fãcut-o el?

Numai Dumnezeu cel bogat în milostivire ºi plin de iubire.

Apostolul neamurilor, prezentând acest adevãr ºi mister dumnezeiesc, avea sã declare credincioºilor din Filipi, în una dintre cele mai impresionante pagini de preamãrire a înþelepciunii ºi bunãtãþii divine: „El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat (s-a golit) pe sine, luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar dupã felul lui de a fi, a fost socotit om. S-a umilit pe sine fãcându-se ascultãtor pânã la moarte ºi încã moartea pe cruce” (Fil 2,6-8).

Aceasta e realitatea. A coborât pe pãmânt, s-a fãcut asemenea oamenilor, s-a dãruit cu totul ºi a lãsat sã fie rãstignit

pe cruce, sã fie înãlþat pe acest tron, ca de acolo sã strige cãtre Tatãl: „Tatã, iartã-i, cã nu ºtiu ce fac! S-a sãvârºit! În mâinile tale încredinþez sufletul meu!” (cf. Lc 23, 33-44).

Aºadar, în centrul misterului pascal al mântuirii stã crucea, iar pe cruce însuºi Fiul lui Dumnezeu, ridicat de la pãmânt, ca sã-i atragã pe toþi la sine, ca sã-i poarte pe toþi, prin înviere, la glorificare ºi la fericire veºnicã.

Impresionant! Un centurion, un soldat roman, vãzând cele ce s-au petrecut pe Calvar, ºi privind spre cel rãstignit, a ajuns sã declare împreunã cu ceilalþi soldaþi: „Cu adevãrat acesta era Fiul lui Dumnezeu” (Mt 27,54); „Cu adevãrat omul acesta era drept” (Lc 23,47).

Cel drept a fost înãlþat pe cruce, Dumnezeu a îmbrãcat firea omului, s-a fãcut asemenea oamenilor, devenind astfel Fiul Omului, el fiind Fiul lui Dumnezeu, ca sã-i atragã pe toþi la el ºi sã-i împace cu Tatãl.

Acum are loc ora glorificãrii, ora rãscumpãrãrii; pe Calvar ºi pe cruce se desãvârºeºte împãcarea omului cu Dumnezeu, ora glorificãrii sale ºi a celor ce cred în el.

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Misterul învierii ºi al glorificãrii lui Cristos Când voi fi ridicat de la pãmânt, când voi ieºi biruitor din mormânt, atunci îi voi atrage ºi-i voi aduna pe toþi la mine.

Acesta este momentul victoriei, pecetluirea sacrificiului ºi a iubirii – Învierea. Acum a fost confirmat cuvântul sãu: Când voi fi ridicat de la pãmânt, când voi urca pe cruce, voi birui, voi învinge. O biruinþã iscãlitã cu sângele sãu, o iubire întãritã prin biruinþa morþii, o victorie definitivã. Acesta e misterul mântuirii veºnice, misterul învierii fericite.

La acest moment al dãruirii ºi al glorificãrii sale fãcea referinþã Isus când i-a întâmpinat pe grecii sosiþi la templu pentru sãrbãtoare, care doreau sã-l vadã. „A venit ceasul ca Fiul Omului sã fie glorificat. Adevãr vã spun: dacã bobul de grâu, care cade în pãmânt nu moare, rãmâne singur; însã dacã moare, aduce rod mult” (In 12,23-24). Pentru a aduce rod e nevoie de jertfã, cãci numai jertfa ºi moartea garanteazã viaþa, învierea ºi glorificarea. În imnul cristologic, pe care apostolul neamurilor l-a transmis credincioºilor din Filipi, gãsim concluzia divinã, aº zice, urmarea normalã a umilirii ºi morþii lui Isus, cu care Tatãl l-a onorat pe Fiul sãu ascultãtor pânã la moarte: „Pentru aceasta ºi Dumnezeu l-a înãlþat ºi i-a dãruit un nume, care este mai presus de orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pãmânt ºi al celor dedesubt, ºi orice limbã sã dea mãrturie cã Isus Cristos este Domn, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl” (Fil 2,9-11). Este rãsplata divinã

pentru ascultarea ºi iubirea Fiului sãu, este de fapt adevãrata sa glorificare. Este învierea glorioasã a lui Isus, înviere ºi înãlþare promisã tuturor celor care îl vor urma pe calea crucii ºi care vor crede în numele lui.

Misterul bucuriei credinþei noastre Sfinþiile voastre, dragi ºi iubiþi credincioºi, „Noi am cunoscut ºi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faþã de noi” (1In 4,16), aºa se adresa Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, acum papã emerit, tuturor creºtinilor ºi tuturor oamenilor de bunãvoinþã, în mesajul sãu pentru Postul Mare, pe care am avut fericita ocazie sã-l trãim, arãtându-ne cã acest timp „este o ocazie preþioasã pentru a medita asupra raportului dintre credinþã ºi caritate: dintre credinþa în Dumnezeu, în Dumnezeul lui Isus Cristos, ºi iubire, care este rod al acþiunii Duhului Sfânt ºi ne conduce pe un drum de dãruire faþã de Dumnezeu ºi faþã de ceilalþi”. Pe drept cuvânt, el ne-a ajutat, încã o datã, sã pãtrundem în marele mister al iubirii divine, cãci „credinþa ni-l aratã pe Dumnezeul care l-a dat pe Fiul sãu pentru noi ºi trezeºte astfel în noi certitudinea victorioasã cã acest fapt e adevãrat: Dumnezeu este iubire!... Credinþa care devine conºtientã de iubirea lui Dumnezeu, ce se reveleazã în inima strãpunsã a lui Isus pe cruce, trezeºte la rândul sãu iubirea.

Ea este lumina – în realitate singura – care lumineazã mereu din nou o lume aflatã în întuneric ºi care ne dã curajul de a trãi ºi de a acþiona”. Toate acestea ne fac sã înþelegem cã principala atitudine distinctivã a creºtinilor este tocmai „iubirea

4 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

bazatã pe credinþã ºi plãsmuitã de ea” (DCE, 7).

Cine se lasã luminat de credinþã înþelege, cu adevãrat, misterul jertfei pe care a ales-o Isus Cristos, îmbrãþiºând crucea. Credinþa este singura în stare sã-l facã pe om sã se bucure de victorie ºi sã ajungã împreunã cu Cristos la mãreaþa sa glorificare.

Retrãind, în acest binecuvântat An al Credinþei ºi al Familiei, cu vie credinþã ºi reînnoitã însufleþire, misterul dãruirii, al morþii ºi al învierii sale glorioase, împreunã cu întreaga Bisericã localã, cu întreaga familie creºtinã, alãturi ºi împreunã cu pãstorul cel nou al Bisericii noastre, papa Francisc, pentru care ne-am rugat, ca Dumnezeu sã-l aleagã ºi sã-l aºeze în fruntea Bisericii, ºi pentru care nu vom înceta sã ne rugãm ca el sã ne întãreascã în credinþã, proclamãm, acum de sãrbãtoarea sãrbãtorilor, sfânta Înviere, cu un nou entuziasm ºi cu o nouã speranþã de înviere, bucuria credinþei noastre, spunând: Moartea ta o vestim, Doamne, ºi învierea ta o mãrturisim pânã când vei veni în slavã! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea

Habemus papam: Francisc oul papã este cardinalul argentinian Jorge Mario N Bergoglio, 76 de ani, fost arhiepiscop de Buenos Aires. Este primul papã iezuit. ªi-a luat numele de Francisc, prima datã în istorie când un papã alege acest nume.

Miercuri, 13 martie, la ora 20.06 de pe coºul acoperiºului Capelei Sixtine a ieºit fum alb, arãtând cã s-a fãcut alegerea noului papã. În cadrul conclavului început marþi, 12 martie, la Roma, cei 115 cardinali electori l-au ales dupã cinci scrutine pe al 266-lea suveran pontif.

Clopotele bazilicii „Sfântul Petru” ºi ale bisericilor din întreaga lume au sunat a sãrbãtoare. În Piaþa „Sfântul Petru” a fost explozie de bucurie. Viva il papa! a strigat mulþimea din piaþã.

Anunþul solemn al alegerii suveranului pontif ºi al primei sale binecuvântãri „urbi et orbi” a fost dat dupã o orã de cardinalul protodiacon Jean-Louis

Tauran, care s-a prezentat în loja centralã a bazilicii vaticane ºi a vestit solemn alegerea noului pontif: Annuntio vobis gaudium magnum: „Habemus papam” (Vã anunþ o mare bucurie: avem papã). Apoi i-a rostit numele: cardinalul Jorge Mario Bergoglio.

Puþin dupã aceea papa Francisc, precedat de cruce ºi însoþit de câþiva cardinali, s-a prezentat la loja bazilicii de unde a salutat poporul ºi a dat binecuvântarea. Sfântul Pãrinte a spus: „Fraþi ºi surori, bunã seara! Voi ºtiþi cã datoria Conclavului este de a da un episcop Romei. Se pare cã fraþii mei cardinali s-au dus sã-l ia de la capãtul lumii (...). Înainte de toate aº vrea sã fac o rugãciune pentru episcopul nostru emerit Benedict al XVI-lea (...). ªi acum începem acest drum, episcop ºi popor, acest drum al Bisericii din Roma, cea care prezideazã în caritate toate bisericile; un drum de fraternitate, de iubire, de încredere între noi. Sã ne rugãm întotdeauna pentru noi:

Preacucernici pãrinþi, dragi fraþi ºi surori, iubiþi credincioºi, Îl primim pe noul nostru pãstor ºi pãrinte, Francisc, ºi îl însoþim cu rugãciunea ºi iubirea noastrã, pentru a înainta împreunã cu el pe urmele lui Cristos ºi pentru a fi ocrotiþi ºi fericiþi în barca Bisericii sale. Încredinþându-l pe noul nostru pãrinte papa iubirii marelui preot ºi pãstor, Cristos, ocrotirii preasfintei Fecioare Maria, maica Bisericii, precum ºi grijii sfântului Francisc, îi spunem din inimã: Ad multos felicesque annos, Beatissime Pater!

Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat!

Iaºi, 15 martie 2013

? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

unii pentru alþii. Sã ne rugãm pentru întreaga lume, pentru ca aceasta sã devinã o mare fraternitate (...). Înainte ca episcopul sã binecuvânteze poporul, vã cer sã vã rugaþi, pentru ca Domnul sã mã binecuvânteze: rugãciunea poporului care cere binecuvântare pentru episcopul sãu. Faceþi în tãcere aceastã rugãciune pentru mine”. Înainte sã ajungã în balcon, dupã ce a fost ales în Capela Sixtinã de cel puþin 77 dintre electori, cardinalul Bergoglio a fost întrebat de Giovanni Battista Re, decanul cardinalilor electori: „Accepþi alegerea ta canonicã de suprem pontif?”

Dupã rãspuns, l-a întrebat din nou: „Cu ce nume vrei sã fii chemat?”. Apoi a avut loc arderea buletinelor de vot ºi semnalul cu fumul alb, pentru a face cunoscut lumii întregi cã Biserica are un nou pontif roman.

Noul ales, însoþit de ceremonieri ºi asistenþi, a mers în aºanumita „camerã a lacrimilor” (sacristia), pentru a se îmbrãca cu haina albã papalã. Întors în Capela Sixtinã, papa a prezidat o celebrare a cuvântului. Dupã rugãciunea finalã, cardinalii au venit înaintea noului papã pentru

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 5

a-ºi exprima personal gestul de ascultare ºi respect. Dupã cântarea imnului „Te Deum”, papa s-a oprit apoi în Capela Paulinã, pentru o scurtã rugãciune personalã în faþa preasfântului sacrament.

Sfânta Liturghie de inaugurare a pontificatului, cu participarea cardinalilor, a episcopilor, a preoþilor, a delegaþilor strãini ºi a multor credincioºi, a fost celebratã marþi, 19 martie, în solemnitatea Sfântului Iosif. În privinþa acestui aspect vom reveni în numãrul urmãtor al revistei.

Bucuria alegerii unui nou papã în Bisericã i-a fãcut pe mulþi credincioºi sã se îndrepte spre Dumnezeu pentru a-i mulþumi. În catedrala din Iaºi, PS Petru Gherghel a prezidat o Liturghie de mulþumire, joi dimineaþã, 14 martie. La Liturghie au participat PS Aurel Percã ºi preoþii de la catedralã.

Preasfinþitul Petru a prezentat

credincioºilor biografia noului pontif. „Sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru darul papei Francisc”, a spus pãstorul diecezei. L-a citat pe Benedict al XVI-lea care a spus cã „Biserica este a lui Isus Cristos” ºi a subliniat cã Dumnezeu este cel care orânduieºte lucrurile în Bisericã. Apoi a adãugat: „Ne-am rugat în zilele premergãtoare ca Dumnezeu sã aleagã.

Isus l-a ales ºi l-a aºezat sã fie în fruntea Bisericii sale, sã-l urmeze pe sfântul Petru. Continuãm sã ne rugãm ca el sã fie un papã al tuturor, mai ales al celor lipsiþi ºi sãraci, care au nevoie de iubirea lui Dumnezeu”. La final, Preasfinþitul a înãlþat o rugãciune: „Dumnezeul nostru sã-l binecuvânteze, Maica Sfântã sã-l ocroteascã, iar sfântul Francisc al cãrui nume îl poartã sã-l facã sã fie o Evanghelie vie, cu o inimã deschisã ºi iubitoare faþã de toþi. Doamne, ocroteºte,

Cardinalul Jorge Mario Bergoglio s-a nãscut la Buenos Aires, la 17 decembrie 1936, dintr-o familie de origine italianã (piemontezã), cu cinci fii; tatãl lucra la cãile ferate, iar mama era casnicã.

A studiat ºi a obþinut diploma de tehnician chimist, dar a ales apoi preoþia ºi a intrat în seminarul din Villa Devoto, la 11 martie 1958, urmând noviciatul în cadrul Companiei lui Isus. A urmat studii umanistice în Cile ºi în anul 1963, revenind la Buenos Aires, a urmat licenþa în filozofie la San Miguel. Între anii 1964 ºi 1966 a fost profesor de literaturã ºi psihologie în Santa Fe ºi în Buenos Aires. Din anul 1967 pânã în anul 1970 a studiat teologia în San Miguel, unde a urmat licenþa.

La 13 decembrie 1969 a fost sfinþit preot. În anii 1970 -1971 a urmat cel de-al treilea ciclu de „propandat” la Alcalá de Henares (Spania) ºi, la 22 aprilie 1973, a fãcut profesiunea perpetuã. A fost maestru de novici la Villa Barilari, San Miguel (1972-1973), profesor la Facultatea de Teologie ºi mai apoi rector al Colegio Máximo ºi paroh (1980-1986). La 31 iulie 1973 a fost ales superior provincial pentru Argentina, ocupând aceastã funcþie 6 ani. În anul 1986 a mers în Germania, pentru a-ºi finaliza teza de doctorat, însã a fost transferat în oraºul Cordoba ca director spiritual ºi confesor în biserica Societãþii lui Isus.

La 20 mai 1992, Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Auca ºi auxiliar de Buenos Aires. La 27 iunie 1992 a fost consacrat episcop în catedrala din Buenos Aires. La 3 iunie 1997 a fost numit arhiepiscop coadiutor de Buenos Aires ºi, la 28 februarie 1998, arhiepiscop de Buenos Aires. Devine primat de Argentina. A fost ordinarius pentru credincioºii de rit oriental rezidenþi în Argentina. A fost creat cardinal de Ioan Paul al II-lea, în consistoriul de la 21 februarie 2001.

6 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

binecuvânteazã, ajutã Biserica ta, întãreºte-l pe Sfântul Pãrinte Francisc în fruntea Bisericii noastre. Amin”.

Mijloacele de comunicare au vorbit mult în zilele premergãtoare despre viitorul papã ºi au fãcut multe pronosticuri. Toþi jurnaliºtii (peste 5.000 au fost acreditaþi, de 26 de limbi ºi 76 de þãri) au rãmas surprinºi când au auzit numele noului papã. Cineva a comentat cã „Duhul Sfânt nu a citit ziarele ºi nu s-a uitat la televizor”.

A impresionat când, imediat dupã alegere, papa Francisc s-a rugat pentru Benedict al XVI-lea ºi a invitat la rugãciune: „Vã cer sã vã rugaþi, pentru ca Domnul sã mã binecuvânteze: rugãciunea poporului care cere binecuvântare pentru episcopul sãu.

Faceþi în tãcere aceastã rugãciune pentru mine”. Impresionantã tãcerea mulþimii (peste o sutã de mii de persoane) în rugãciune!

Toþi credincioºii sunt îndemnaþi sã îl însoþeascã în continuare pe noul papã cu rugãciunea, fidelitatea ºi afecþiunea lor.

Pr. Cornel Cadar

Papa Francisc

„Aproape de turma sa” „Sã ne bucurãm de acest semn extraordinar de vitalitate, imprevizibilitate ºi în acelaºi timp de libertate a Bisericii”. Este entuziasmul cu care Sergio Belardinelli, profesor de sociologie a proceselor culturale ºi de sociologie politicã la Universitatea din Bologna, comenteazã pentru agenþia SIR ziua de 13 martie, culminatã cu alegerea fraternitate, de iubire, de înca pontif a lui Jorge Mario Bergoglio, acum papa Francisc. Redãm credere”, ca ºi cum ar fi decis sã o parte din interviul realizat de Francesco Rossi. joace totul pe planul apropierii Care a fost prima impresie?

Papa Benedict al XVI-lea, salutându-i pe cardinali, a vorbit despre Bisericã ca despre o realitate vie. Iatã, în aceastã searã (13 martie) am avut dovada acestei realitãþi, care, în imprevizibilitate ºi în libertate absolutã, a dus la alegerea ca papã a cardinalului Bergoglio.

Este un mare dar pentru toþi.

Salutându-i pe credincioºi, papa Francisc a spus cã a fost luat „aproape de la capãtul lumii”...

Este ceva simbolic, mai ales pentru noi europenii. Este ca ºi cum marele semãnat al lui Ioan Paul al II-lea ºi al lui Benedict al XVI-lea ar fi produs o recoltã mai îmbelºugatã în America Latinã decât în continentul nostru. ªi aºa este.

Pentru a ne zdruncina pe noi, occidentalii, de aþipire ºi de obosealã era nevoie de un papã care sã vinã dintr-o þarã ºi mai „îndepãrtatã”, preluând cuvintele lui Ioan Paul al II-lea. Este motiv de reflecþie pentru noi, europenii.

Ce reprezintã, dupã pãrerea dv., alegerea numelui „Francisc”, care pentru prima datã este folosit de un pontif? În Anul Credinþei este o alegere chiar potrivitã. Papa Benedict, deschizând acest An,

i-a îndemnat pe credincioºi sã se agaþe de Isus Cristos ºi sã meargã în deºerturile lumii.

Acum, pentru a ne însoþi în aceastã misiune, îl avem pe papa Francisc, al cãrui nume face ecou numelui sãrãcuþului din Assisi...

Care va fi profilul teologic al noului papã?

Fiind iezuit, va fi foarte atent la o teologie ºi la un magisteriu care sã redea ideea de pãstor care merge împreunã cu turma sa. Nu este papa „conservatorilor” sau al „progresiºtilor”, ci al lui Isus Cristos, ºi sunt convins cã va avea o capacitate de regenerare ºi de surprizã de care vom fi mândri.

Suntem în faþa unui om care cunoaºte sãrãcia materialã, dar ºi spiritualã, a oamenilor, precum ºi devoþiunea poporului lui Dumnezeu. În afarã de aceasta, este un om de ºtiinþã, capabil sã înfrunte provocãrile timpului cu rigoare doctrinalã, dar care – sunt sigur ºi reafirm asta – ne va uimi.

La prima vedere nu vi se pare un „nou” Ioan al XXIII-lea?

Papa Ioan a exprimat imediat amabilitatea sa; aici uimesc umilinþa ºi bunãtatea, care dau un profund sens de siguranþã. Vorbind pieþei, a definit pontificatul sãu încã de acum „drum de

antropologice, dând antropologiei un soi de întrupare naturalã într-un om care nu face din ea teorie, ci o asumã ca pe misiune practicã.

Suntem la 50 de ani de la Conciliul Vatican II, o aniversare deschisã de papa Benedict ºi pe care papa Francisc va fi chemat sã o încheie...

Graþie acestui om, Conciliul Vatican II ar putea sã iasã din „versiunea mediaticã” ºi sã intre într-un teren mai real, format din credinþã profundã, fidelitate, încredere, iubire, precum ºi autoritate, autoritatea episcopului care este pãrinte ºi pãstor.

Este posibil sã se prevadã ce rol va rezerva laicilor în Bisericã?

Este devreme pentru a face previziuni, însã ºtim cã în afara Europei Bisericile sunt mult mai vii din punct de vedere laical. Acest papã cu siguranþã este purtãtor al experienþei poporului sãu. ªi faptul cã l-a ales pe Francisc ca nume este un mod de a privi la Bisericã ºi la lume care nu poate sã nu valorizeze un spirit laical. De aceea vom avea atenþii foarte speciale faþã de laici, în ceea ce nu va fi, desigur, un pontificat clerical.

Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Anul Fericitului Ieremia

la 31 mai se va sãrbãtori al cincilea aniversar al întoarcerii fericitului Ieremia în România; la 6 octombrie va avea loc întâlnirea persoanelor consacrate, iar la 30 octombrie va fi aniversarul beatificãrii ºi încheierea Anului Fericitului Ieremia.

Invitaþia episcopului

u binecuvântarea PS Petru Gherghel, Custodia FraC þilor Minori Capucini ºi sanctuarul diecezan „Fericitul Ieremia” de la Oneºti au declarat anul 2013 Anul Fericitului Ieremia, cu celebrãri speciale pentru perioada 5 martie – 30 octombrie.

Pãstorul diecezei a deschis la 5 martie în mod oficial Anul Fericitului Ieremia, în cripta sanctuarului din Oneºti, în prezenþa fraþilor capucini, a peste 20 de preoþi, a persoanelor consacrate, a seminariºtilor capucini ºi a multor credincioºi.

Cu aceastã ocazie, elevii Liceului Teologic „Fericitul Ieremia” au dorit sã aducã un omagiu patronului spiritual al liceului, prezentând un scurt moment liric ºi o piesã de teatru prin care au surprins aspecte semnificative din viaþa fericitului Ieremia. Printre spectatori s-a numãrat ºi PS Petru Gherghel.

Anul dedicat fericitului vine în contextul în care anul 2013 are câteva aniversãri: la 5 martie s-au comemorat 388 de ani de la moarte (5 martie 1625), în perioada 13-31 mai se sãrbãtoresc cinci ani de la aducerea

moaºtelor sale în România, iar la 30 octombrie se sãrbãtoresc 30 de ani de la beatificare. „În acest an, prin intermediul practicilor religioase, al acþiunilor liturgice ºi al diferitelor iniþiative, vrem sã facem cunoscutã tot mai mult spiritualitatea ºi personalitatea fericitului nostru, în aºteptarea zilei glorioase a canonizãrii sale. Prin aceastã iniþiativã se doreºte ca fericitul Ieremia sã pãtrundã tot mai mult în inimile credincioºilor noºtri, pentru a le pãstra credinþa, armonia în familie, pacea în societate ºi unitatea în Biserica lui Dumnezeu”, au scris organizatorii în textul invitaþiei.

La sanctuarul din Oneºti, în perioada Anului Fericitului Ieremia, va fi un program special.

Se vor face rugãciuni pentru canonizare, pentru credinþã ºi pentru familie. Se va împãrþi „pâinea fericitului Ieremia” ºi binecuvântarea credincioºilor cu formula ºi modul folosite de fericitul valah pe strãzile oraºului Napoli. Se vor face adoraþii euharistice, folosind spiritualitatea fericitului Ieremia, precum ºi cateheze. La 8 mai se va celebra hramul sanctuarului cu întâlnirea bolnavilor;

8 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

Cu titlul „Chemare la o binecuvântatã întâlnire cu fericitul Ieremia”, la 18 februarie, PS Petru Gherghel i-a invitat pe credincioºi ºi pe fraþii capucini sã trãiascã „binecuvântata reîntâlnire cu fratele ºi compatriotul nostru Ieremia, care s-a întors acasã ca un pelerin al iubirii ºi rãmâne cu noi în sanctuarul diecezan din Oneºti”.

Preasfinþitul încurajeazã programul special de rugãciune, de privegheri ºi reflecþii destinate preamãririi lui Dumnezeu pentru darul declarãrii ca fericit a compatriotului românilor, totodatã îndeamnã la implorarea harului ridicãrii lui Ieremia la demnitatea de sfânt ºi a cererii de noi binecuvântãri prin mijlocirea sa asupra poporului român.

Fiind în Anul Credinþei, Excelenþa sa a lãrgit invitaþia de întâlnire cu fericitul Ieremia, „pelerinul iubirii”, cãtre „toþi Cucernicii pãrinþi parohi ºi vicari, cãtre toate persoanele consacrate, cãtre toþi credincioºii noºtri (...) pentru ca ºi viaþa noastrã sã fie bogatã în fapte de credinþã ºi de caritate în întreaga noastrã Bisericã localã, în toate familiile creºtine ºi în fiecare suflet credincios”. În finalul invitaþiei sale, episcopul noteazã: „Tuturor cinstitorilor fericitului Ieremia binecuvântare ºi noi haruri cereºti, iar pãrinþilor capucini bucurie ºi multe împliniri prin mijlocirea ocrotitorului lor ceresc!”.

Pr. Adrian Blãjuþã

Din istoria revistei

Începuturile (III) alendarul catolic 1914” C redã câteva cuvinte prin care ep. Nicolae Iosif Camilli

„

aprobã revista Lumina creºtinului: „Bucuros dãm învoirea cerutã împreunã cu binecuvântarea noastrã întru Domnul”.

De asemenea, sunt notate ºi cuvintele arhiepiscopului Raymund Netzhammer de la Bucureºti dintr-o scrisoare din 27 decembrie 1912 prin care îi rãspunde pãrintelui Anton Gabor: „Eu îmbrãþiºez cu cãldurã gândul Sfinþiei Voastre ºi binecuvântez din inimã aceastã întreprindere. Nu rãmâne îndoialã cã aºa ceva este trebuincios ºi cã va avea o bunã reuºitã”.

Cele 2.000 de exemplare au fost expediate pãrinþilor parohi ºi unor credincioºi. Interesul a crescut ºi, la sfârºitul anului, pãrintele a scos cheltuielile fãcute cu tiparul, hârtia ºi expediþia. „Cu numãrul acesta – precizeazã pãrintele în revista din decembrie 1913 – Lumina creºtinului împlineºte un an de când a început sã aparã. Multe greutãþi a avut în cale, ca oricare început, dar cu ajutorul lui Dumnezeu ele au fost înlãturate cel puþin în parte, aºa cã aceastã foaie a putut sã-ºi continue destul de regulat drumul cãtre locuinþele acelora, cari au binevoit sã-i dea ospitalitate în sânul familiei lor”. Redactorul cere, de asemenea, ca cititorii sã vinã cu sugestii ºi propuneri, îºi exprimã speranþa cã numãrul cititorilor va creºte ºi cã este hotãrât sã meargã înainte cu lucrarea începutã.

Titlul revistei era Lumina creºtinului. Din vechiul proiect al pr. Iosif Malinowski s-a pãstrat ca subtitlu „Foaie catolicã lunarã”, care apoi se transformã în „Revistã catolicã lunarã” (din iunie 1914) ºi apoi în „Organ al Apostolatului Rugãciunii” (din ianuarie 1930).

Apãrea în 16 pagini, la 1 a fiecãrei luni, în formatul actual (B5: 24x17), iar paginile erau numerotate continuu, mai puþin coperþile, pânã la finalul anului.

Redacþia ºi administraþia erau la Seminarul din Copou (strada Ghica-Deleni 4bis la început, apoi, începând cu iunie 1913, str. Comãnescu, 6). Abonamentul pe an era 2 lei, iar preþul unui exemplar 20 de bani. Pentru a rãspândi ºi mai mult revista, pãrintele instituie premii (exemplu: martie, aprilie, decembrie 1913). La fiecare final de an, cele 12 numere se legau, iar volumele erau puse la dispoziþia cititorilor.

Primul numãr al revistei se deschide cu un articol program: „Eu sunt lumina lumii” în care se explicã menirea revistei. Articolul porneºte de la un citat din Evanghelia dupã Ioan (8,11), din care prima parte va deveni motoul revistei, aºezat pe copertã: „Eu sunt lumina lumii”.

Dupã ce face comparaþie între binefacerile soarelui de pe cer ºi ale soarelui Cristos, care ne-a dat învãþãturile ºi harul sãu, articolul aratã cã apostolii ºi urmaºii lor sunt trimiºi sã propovãduiascã aceste adevãruri. Scrierile sunt o prelungire a misiunii apostolilor. Lumina

Ep. Nicolae-Iosif Camilli

creºtinului tocmai aceasta doreºte sã facã: „Sã propovãduiascã pe înþelesul tuturora adevãrurile aduse nouã de Isus Cristos; sã înlesneascã totodatã rãspândirea acelui foc dumnezeiesc, despre care vorbeºte el însuºi; sã aminteascã evenimentele mai importante din lumea catolicã, care sunt în stare sã ne întãreascã în credinþa noastrã”. Scopurile se vor atinge prin articole care expun adevãrurile de credinþã, poruncile ºi sacramentele, care apãrã credinþa, explicã anul bisericesc ºi ceremoniile, prin pilde ale oamenilor mari ºi povestiri morale. Editorialul se încheie cu îndemnuri de a primi revista, de a o citi ºi sprijini, precum ºi cu o rugãciune adresatã lui Cristos ca sã binecuvânteze lucrarea ºi sã facã sã aducã roade în inimile cititorilor.

Cuvintele de îndemn sunt valabile ºi astãzi: „Dea Dumnezeu ca aceastã «Luminã» sã pãtrundã pânã în cea din urmã locuinþã unde se aflã un catolic, spre a-i aminti ceva despre credinþã, despre datoriile lui, ºi astfel sã-ºi dea bine seama de ceea ce trebuie sã facã spre a se putea mântui”.

Pr. Cornel Cadar

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Gânduri la centenar

E bine de ºtiut

despre O sutã de ani – o minunãþie Date revistã Scriitorul englez Gilbert Keith Chesterton spunea: „Minunãþii sunt pretutindeni în jurul nostru, trebuie doar sã ne minunãm”. O sutã de ani ai unei reviste catolice în România este, într-adevãr, o minunãþie. Sã ne minunãm!

La începutul preoþiei mele, la Valea Seacã, în ultima decadã a lunii august au venit copii sã ajute la culesul prunelor. Erau micuþi, dar învãþaþi cu munca.

Apucam câte un copãcel, îl scuturam bine, iar copiii culegeau de pe jos prunele dulci, râzând cu gura pânã la urechi, atunci când vreo prunã îi lovea în cap.

Revista „Lumina creºtinului” mi se pare un astfel de copac pe care mulþi îl scuturã, unii sunt loviþi de vreun articol, cei mai mulþi se bucurã de roadele-i dulci.

Din pãcate, sloganurile publicitare, vorbãria fãrã rost, banalitatea bârfelor, vulgaritatea au devenit hrana de fiecare zi a ochilor, a urechilor ºi a minþii noastre. Sã trecem dincolo de cuvinte, sã dãm la o parte frunzele acestui copac ºi-i vom descoperi roadele. Vã spun eu: ni se va aprinde inima.

Cât despre mine, nu m-am considerat niciodatã un redactor autentic al revistei. Am fost mai mult cu numele. Nu m-am gândit cã fac o altã „muncã”, mã gândeam cã este un mod de a predica, un mic instrument al meu de apostolat.

Aveam un exemplu viu în pr. Ioan Ciuraru care ajungea de la Buzãu la Parohia „Sfântul Nicolae” din Bacãu (unde eram

vicar), la orele cele mai inoportune ale serii, cu maºina plinã de publicaþii religioase, cu mâinile înnegrite de cerneala tipograficã, cu zâmbetul larg pe buze ºi cu gura cât ale câtorva precupeþe vorbind despre importanþa tipãriturilor creºtine catolice. Dimineaþa la prima orã era deja de mult plecat.

Este un apostolat care se realizeazã cu mijloace specifice: a-l vesti pe Cristos mort ºi înviat precum ºi speranþa sa, scriind. Un apostolat înspre lumea aceasta de azi.

Ce sã-i urez Centenarei?

Sfântul Grigore cel Mare, vorbind despre Sfânta Scripturã, spunea cã „ea creºte împreunã cu cel care o citeºte”. Dar lectura este o artã dificilã, nu este o simplã privire peste paginã, este pãtrunderea în secretele sale, ca ºi cum ar fi o cetate.

Fie ca ºi revista sã creascã împreunã cu cei care o citesc.

Pr. Cristinel Fodor (redactor în perioada septembrie 1994 – octombrie 2000)

10 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

Lumina creºtinului a apãrut în perioada dintre anii 1913 ºi 1948, având 351 de numere cu 322 de apariþii, iar în perioada dintre anii 1990 ºi 2012 au fost 276 de numere cu 275 de apariþii.

Primul numãr al revistei, din ianuarie 1913, a avut un tiraj de 2.000 de exemplare. În anul 1936, în timpul în care a fost redactor pr. Petru Pal, revista a apãrut într-un tiraj de 1.500 de exemplare. Se fãceau ºi abonamente, multe dintre ele fiind fãcute din donaþii, de exemplu, în 1939 au fost 1.300 de abonamente.

Dupã ce primul numãr din ianuarie 1990 a avut 300 de reviste tipãrite, tirajul revistei a început sã creascã, astfel cã în acelaºi an s-a ajuns ca tirajul lunar sã fie de peste 2.500 de exemplare; în anul 1991 tirajul lunar a fost de peste 12.000, în anul 1992 a fost de peste 15.000, în anul 1993 de 16.000; în 1994 tirajul a depãºit 19.500 de exemplare, în 1995 au fost 17.000, în 1998 tirajul a fost de peste 18.000 de exemplare.

Dupã anul 2000 pânã în 2013 tirajul lunar al revistei Lumina creºtinului a fost între 15.000 ºi 18.000 de exemplare. În anul 2007, conform Agenþiei de presã NewsIn, dintre cele 52 de publicaþii, notate pe site-ul Ministerului Culturii ºi Cultelor din România, pe primul loc la nivel de tiraj se afla Lumina creºtinului, cu 17.000 de exemplare.

ISTORIE

Pr. Iosif Bãlan osif Bãlan s-a nãscut la 24 septembrie 1914 la Barticeºti I(Neamþ) ºi a urmat cursurile Seminarului ºi ale Academiei Teologice „Sfântul Iosif” din Iaºi (1927-1939). A fost sfinþit preot la 24 iunie 1939, fãcând parte din celebra promoþie de 33 de preoþi care au fost sfinþiþi în acel an – 20 la Iaºi ºi 13 în strãinãtate. S-a remarcat ca un seminarist „talentat la învãþãturã” ºi având un talent scriitoricesc, motiv pentru care i s-a încredinþat conducerea revistei studenþeºti „Legiunea marianã”, fondatã de preotul martir Cornel Chira.

La rândul sãu, Mons. Anton Gabor l-a cooptat pe tânãrul seminarist printre colaboratorii revistei „Lumina creºtinului”.

Astfel, Iosif Bãlan a publicat în anul 1933 un numãr de 31 de articole, iar în anul 1934 un numãr de 32 de articole, având o tematicã diversificatã. Începând cu luna noiembrie 1934, Iosif Bãlan a preluat conducerea revistei seminarului, încetând colaborarea la revista diecezanã. La finalizarea studiilor teologice în iunie 1939 a fost numit vicar cooperator ºi catehet la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi, încredinþându-i-se totodatã, în septembrie 1939, de cãtre ep. Mihai Robu conducerea revistei „Lumina creºtinului”.

Numirea pr. Iosif Bãlan ca redactor al revistei a însemnat un reviriment pentru publicaþia diecezanã, datoritã creºterii calitãþii articolelor pe care aceasta le-a gãzduit. Revista a cãpãtat din nou strãlucirea la care o consacrase fondatorul sãu,

Mons. Anton Gabor, graþie ºi unui grup valoros de colaboratori: preoþii Felix Wiercinski, Dumitru Matei, Dumitru Herghelegiu, Ioan Mãrtinaº, Petru Bordea, Valentin Tamaº, Ioan Jicmon, Dumitru Andrieº, alãturi de tânãra profesoarã Charlotte Sibi. În perioada septembrie 1939 – aprilie 1941, în care s-a aflat la conducerea revistei, pr. Iosif Bãlan a publicat în paginile acesteia un numãr de 19 articole ºi cinci poezii, acestea din urmã fiind apreciate de preotul cercetãtor Emil Dumea drept „la fel de valoroase ca ºi cele ale lui Ion Gârleanu”. De asemenea, pr. Iosif Bãlan a coordonat, în aceeaºi perioadã, ºi Almanahul „Presa Bunã”, în paginile cãruia a publicat trei articole, douã poezii, precum ºi versurile la un cântec bisericesc. În numãrul 11/1940 al revistei, pr. Iosif Bãlan a publicat articolul „Ce citeºti?”, care poate fi apreciat drept articolul programatic al redactorului revistei, din care prezentãm câteva fragmente: „Noi nu scriem articole de senzaþie (...) Noi scriem despre intenþiunile Apostolatului Rugãciunii aprobate de papa, capul Bisericii. Adicã despre marile probleme ce agitã lumea ºi o face nefericitã. Scopul nostru e sã îndemnãm ºi sã deprindem pe cititori sã se roage, sã se jertfeascã ºi sã sufere pentru alinarea indivizilor ºi a omenirii întregi, sã valorifice lacrimile ºi sã le adune în comori nepieritoare. Ne zbatem pentru înflorirea virtuþilor ºi stârpirea ciulinilor. Noi ºtim sã scriem

numai despre Cristos, ºi anume despre Isus cel Rãstignit. Scriem despre Fiul Omului care ºi-a dat jertfã nepãtatã pentru toþi. Despre flacãra ce consumã inima-i dumnezeiascã. Despre acea inimã care a iubit atât de mult pe oameni. Scriem despre singurul lucru de trebuinþã: mântuirea sufletelor. Despre acest lucru sã citeºti cu nesaþ”. În mai 1941 a fost numit vicar cooperator în Parohia Grozeºti, dupã care, în perioada iulie – decembrie 1941, a intrat în crizã, urmând de aceea exerciþii cu pr. Alois Herciu (Hãlãuceºti) ºi pr. Wilhelm Clofanda (Botoºani).

A stat apoi pentru scurt timp în Parohiile Oþeleni ºi Barticeºti, dupã care, în octombrie 1942, a fost excardinat, la cerere, intrând la asumpþioniºti, Provincia România, cu aprobarea provincialului Louis Barall. În anul 1944, pleacã din congregaþie, iar în cursul anului 1945 se retrage, dupã câteva tentative nereuºite de a ieºi din criza în care intrase în 1941.

Pr. Iosif Bãlan în prima parte a vieþii sale a avut un rol important la dezvoltarea revistei „Lumina creºtinului” ºi a Institutului „Presa Bunã”.

Dr. Dãnuþ Doboº

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor Fericitul Frédéric Ozanam

Douã sute de ani de la naºtere ericitul Frédéric Ozanam (1813-1853), beatificat de F papa Ioan Paul al II-lea, în cadrul Zilei Mondiale a Tineretului (ZMT) de la Paris (1997), ales ca mijlocitor pentru ZMT de la Rio de Janeiro (Brazilia) din acest an ºi dat tinerilor ca exemplu de sfinþenie, a fost unul dintre principalii întemeietori ai Societãþii „Sfântul Vincenþiu de Paul”. Familia vincenþianã sãrbãtoreºte anul acesta 200 de ani de la naºterea lui.

Frédéric Ozanam s-a nãscut la 23 aprilie 1813, la Milano, într-o familie catolicã francezã. ªi-a petrecut copilãria la Lyon ºi a urmat studiile universitare la Paris unde de altfel a trãit ºi a activat. A murit la Marsilia la 8 septembrie 1853.

Regula care-l va cãlãuzi toatã viaþa a fost dorinþa imensã de a ajuta sufletele necãjite. A trãit într-o societate zbuciumatã cu multe frãmântãri la nivel intelectual, social ºi chiar religios.

Iatã cum descrie Parisul într-o scrisoare trimisã prietenului sãu Falconnet, la 18 decembrie 1831: „Parisul mã dezgustã pentru cã este fãrã viaþã, fãrã credinþã, fãrã iubire; este un imens cadavru de care eu, atât de tânãr ºi atât de viu, sunt legat, în care nepãsarea mã îngheaþã ºi corupþia mã ucide”.

Aceste constatãri ale lui Frédéric Ozanam se regãsesc în societatea noastrã. Aº vedea în expresiile lui – „Fãrã viaþã, fãrã credinþã, fãrã iubire” – lipsa în primul rând a celor trei virtuþi teologale: speranþa, credinþa ºi dragostea.

Cum a depãºit Frédéric Ozanam aceste constatãri triste?

El s-a înconjurat în viaþã de oameni cu adevãrat credincioºi ºi dornici de a face binele. Exemple: marele fizician catolic Ampére, mereu cu rozariul în mânã, în casa cãruia a locuit câþiva ani ºi pe care l-a numit tatã; cei 6 studenþi prieteni cu care a fondat SVP-ul; sr. Rosalie Rendu, Fiicã a Caritãþii (Sfântul Vincenþiu de Paul) de la care lua adresele celor sãraci pentru a-i vizita ºi ajuta etc. El spunea: „Pãrinþii ºi prietenii sunt cele douã feluri de însoþitori pe care Dumnezeu ni i-a dãruit în drumul vieþii; prezenþa unora dintre ei nu trebuie sã ne facã sã-i uitãm pe ceilalþi”.

Ozanam era convins cã doar creºtinismul este singurul remediu pentru schimbarea societãþii ºi acest lucru trebuie demonstrat prin adevãruri ºtiinþifice ºi istorice. În acest sens a lucrat mulþi ani la o lucrare a sa începutã în anii adolescenþei: „Demonstrarea adevãrului ºi a religiei catolice prin vechimea credinþelor istorice, religioase ºi morale”. Pasiunea pentru istorie a devenit pentru el ºi prietenii sãi o sursã a credinþei. Împreunã cu prietenii participã la conferinþele de istorie organizate de un profesor catolic, iar mai târziu, aceºti tineri vor decide sã-l ia pe sfântul Vincenþiu de Paul ca patron ºi sã practice caritatea dupã exemplul lui, grupul va lua numele de Conferinþa „Sfântul Vincenþiu de Paul”.

12 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

Cei ºapte, Ozanam fiind promotorul acestui grup, se hotãrãsc sã treacã la acþiuni concrete luându-l ca model pe sfântul Vincenþiu de Paul. Meditarea cuvântului lui Dumnezeu, formarea spiritualã a fiecãrui membru al grupului, rugãciunea constantã ºi asiduã sunt sufletul întregului apostolat al caritãþii.

Din bursele lor de studenþi, cumpãrã pâine ºi lemne pentru cei sãraci, pe care încep sã-i viziteze dãruindu-le totodatã toatã prietenia lor.

Biserica, proclamându-l fericit, ni l-a propus nouã ca model al credinþei ºi al iubirii ºi mijlocitor. „Frédéric Ozanam a crezut în iubire, în iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare om. El însuºi s-a simþit chemat sã iubeascã ºi a mãrturisit aceastã mare iubire faþã de Dumnezeu ºi faþã de ceilalþi”, spunea papa Ioan Paul al II-lea la beatificare.

Adrian Petruþ

Pompei ra în anul 1872. Bartolo Longo, un necredincios anE ticlerical, era pentru rezolvarea unor probleme, la Pompei. Într-o zi, plimbându-se, a vãzut o bisericã în ruine ce data din anul 1093. Aflându-se în apropierea acesteia, a auzit o voce: „Dacã tu vei face cunoscut Rozariul, vei fi salvat!”.

Imediat a auzit ºi clopotele pentru Îngerul Domnului. A îngenuncheat pe pãmântul gol ºi a început sã se roage. Spune el apoi: „Niciodatã nu am mai simþit o aºa pace ºi bucurie interioarã”. Din acel moment începe convertirea ºi chemarea de a fi unul dintre cei mai mari propagatori ai sfântului Rozariu.

La 8 mai 1876 au început lucrãrile noii biserici, dupã un proiect al lui Antonio Cua, profesor la Universitatea din Napoli. De decorarea monumentalei faþade s-a ocupat artistul Giovanni Rispoli.

Iniþial, sanctuarul a fost proiectat sub forma unei cruci latine, cu o singurã navatã, cupolã ºi ºase capele laterale.

La 4 mai 1901, papa Leon al XIII-lea a declarat sanctuarul bazilicã pontificalã majorã. În anul 1925 s-a terminat construirea turnului, înalt de 80 m.

Datoritã mulþimilor mari de pelerini, între anii 1934 ºi 1938 s-au adãugat douã navate, iar exteriorul a cãpãtat aspectul marilor bazilici romane. În turn au fost instalate 11 clopote, dintre care cel mai mare are cinci tone. În vârful turnului se poate ajunge cu un ascensor, iar de acolo se poate avea o imagine panoramicã de excepþie. Pe vârful turnului se aflã o cruce

luminoasã de 7 metri, iar la diferite nivele ale turnului, în exterior, sunt statui de bronz de 5-6 metri înãlþime. La 11 noiembrie 1962 a fost inaugurat, în piaþa din faþa sanctuarului, monumentul care-l reprezintã pe fericitul Bartolo Longo, beatificat la 26 octombrie 1980.

La sanctuarul din Pompei vin anual peste patru milioane de pelerini. Mulþi vin la 8 mai ºi în prima duminicã din luna octombrie, pentru a asista la Rugãciunea cãtre Maica Domnului de la Pompei (Ora lumii), ceremonie transmisã la radio ºi televiziune în toatã lumea.

Punctul central al sanctuarului îl constituie icoana care o reprezintã pe Maria pe tron, cu pruncul în braþe. La picioarele ei sunt doi sfinþi. Fecioara, cu mâna stângã, îi oferã un rozariu sfintei Ecaterina de Siena, iar Isus, cu mâna dreaptã, oferã rozariul sfântului Dominic. Într-o zi Bartolo Longo mergea la un magazin de antichitãþi sã cumpere o icoanã cu Maica Domnului pentru biserica ce se construia. Pe drum întâlneºte un preot care îi spune: „Mergi la sora Maria Concetta de Litala sã-þi dea icoana pe care i-am dat-o eu acum cinci ani”.

Sora i-a dat icoana, dar era foarte deterioratã. Bartolo Longo a restaurat-o ºi a aºezat-o în

vechea bisericã parohialã. Ulterior, imaginea a fost împodobitã cu o diademã de aur ºi cu 700 de pietre preþioase ºi binecuvântatã de papa Leon al XIII-lea.

Ultima restaurare a icoanei a avut loc în anul 1965, când au fost înlãturate o parte dintre pietrele preþioase, pentru a nu afecta pictura. În faþa acestei imagini, de-a lungul timpului s-au sãvârºit nenumãrate miracole. În anul 2002, icoana a fost dusã în bazilica „Sfântul Petru”. În faþa „minunatei icoane de la Pompei”, papa Ioan Paul al II-lea a semnat scrisoarea apostolicã Rosarium Virginis Mariae.

Sanctuarul mai gãzduieºte douã importante relicve: un spin din coroana lui Isus, lung de 3 cm, ºi un fragment din crucea lui Isus, aºezate în relicviare lucrate în aur ºi argint.

Fericitul Ioan Paul al II-lea a fost în pelerinaj la Pompei la începutul pontificatului sãu, la 29 octombrie 1979, ºi la împlinirea a 25 de ani de pontificat, în anul 2003. Papa Benedict al XVI-lea a vizitat Pompeiul la 19 octombrie 2008.

Fericitul Bartolo Longo a trecut la Domnul la 5 octombrie 1926, dar opera sa va dãinui peste secole.

Pr. Iosif Dorcu

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 13

pentru Familii Gânduri la centenar

O paginã care se maturizeazã din ecouri otul a plecat de la o întâmT plare. Un tatã, ca sã fie sigur cã-ºi educã bine copiii, pentru a nu fi obraznici cu el, atunci când el nu va mai avea forþa sã coordoneze lucrurile, i-a urcat în podul casei ºi le-a dat o „lecþie violentã de viaþã”, care nu te putea lãsa indiferent, ba mai mult, care ar fi indignat pe oricine.

Indignat la rândul meu, am scris primul articol dedicat familiei, pentru pagina familiei, din revista Lumina creºtinului.

Se numea „Nu violenþei împotriva copiilor”. Era în anul 1999.

A urmat apoi plecarea la studii a pãrintelui Cristinel Fodor (în anul 2000) care se ocupa de pagina familiei. Cã tot eram eu „indignat”, mi-a propus sã continui eu aceastã paginã, pe care, cu mici întreruperi, am onorat-o cu bucurie pânã astãzi.

Pagina familiei sau pagina 14, aºa cum o cunosc cei mai mulþi, o paginã care, dincolo de demersul jurnalistic, de stilul alcãtuirii unui articol, pe undeva, a ieºit mai mereu din „tipar”.

De ce? Pentru cã familia nu poate fi pusã în „tipar”. Familia, aºa cum spunea cineva, nu este o problemã, ci are probleme, iar problemele ei sunt diverse, aºa cum omul în sine nu este o problemã, ci are probleme.

Ce am fãcut eu în toþi aceºti ani legat de aceastã paginã?

Nu am fãcut altceva decât sã observ familia la ea „acasã”, în mediul ei, acolo unde „experimenteazã” de toate; de la

iubirea cea mai profundã care înseamnã dãruirea totalã de sine în actul conjugal, pânã la respingerea totalã de sine, care înseamnã „Te urãsc!”.

Vorbim de o paginã care a crescut din „ecouri”. Cu fiecare lunã, cu fiecare cititor, cu fiecare admirator, pagina familiei a cãpãtat personalitatea ei, ajungând, dacã mi-e permisã modestia, sã fie „prima paginã” cititã din Lumina creºtinului, ceea ce m-a determinat sã reculeg ceea ce publicasem ºi sã pun într-o singurã carte, pe care am intitulat-o sugestiv: „Împreunã ºi la bine, ºi la greu. Mãrturii ale familiilor pentru familii”. ªi dacã e sã þin cont de sfatul familiilor, a celor care sunt direct interesaþi sã gãseascã aceastã paginã printre celelalte pagini ale revistei, nu ar trebui schimbat nimic, decât s-o gãseascã ºi atât!

Mi s-a întâmplat deseori sã fiu întrebat cum procur aceste experienþe, de unde le culeg, cine mi le pune le dispoziþie ºi

14 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

dacã chiar sunt adevãrate. Le pot spune tuturor cã „sunt adevãrate”! Sunt culese de la multele mele întâlniri cu familia, din experienþa familiei mele de acasã, a trãirilor tatãlui, mamei, fraþilor ºi surorilor mele, dar mai ales, sunt culese din „faþa bisericii”, dupã sfânta Liturghie. Nu odatã mi s-a întâmplat sã aud cuvinte de genul: „Sau nu mai spun, cã apoi o sã apar în Lumina creºtinului!”

Cu ocazia celor o sutã de ani de la apariþia revistei, ce pot sã spun decât cã mulþumesc bunului Dumnezeu care a luminat minþile celor care au pus bazele acestei reviste, cã lumineazã minþile celor care au coordonat-o de-a lungul anilor ºi o coordoneazã ºi astãzi, ºi mai ales, cã îmi dã sau îmi dau ºansa ºi bucuria ca, prin intermediul paginilor ei, sã pot spune familiei, cea mai veche instituþie de pe pãmânt: „Se poate!” Mulþumesc tuturor!

Pr. Felician Tiba

Anul Credinþei ºi Familia

Estera

De la o paradã de frumuseþe, la credinþa în Dumnezeul pãrinþilor

ersonajul principal al cãrþii P biblice a Esterei este o tânãrã orfanã ºi bogatã care fãcea parte din comunitatea evreiascã ce trãia în capitala Persiei, Susa.

Un incident petrecut la curtea imperialã avea sã schimbe destinul acestei tinere ce trãia necunoscutã sub oblãduirea tutorelui ei, Mardoheu. Într-una din zile, împãrãteasa Vasti, dând dovadã de lipsã de respect faþã de soþul ei, Xerxes, i-a sfidat o poruncã importantã, fapt ce a atras dupã sine retragerea titlului ºi izgonirea ei de la palat. În locul împãrãtesei Vasti se impunea alegerea unei alte împãrãtese, iar criteriul de selecþie stabilit era cel al frumuseþii.

Aºadar, printr-un decret imperial au fost invitate sã participe la un concurs de frumuseþe cât mai multe tinere dintre care împãratul urma sã-ºi aleagã viitoarea soþie. Or, pentru a se putea prezenta în faþa împãratului, toate tinerele au fost obligate sã urmeze, vreme de mai multe luni, tratamente de înfrumuseþare, cu uleiuri de mir ºi cu creme scumpe. Îndemnatã de tutorele ei, Estera a luat parte la concurs, iar împãratul a plãcut-o pe ea, a ales-o împãrãteasã ºi i-a pus coroana pe cap. Viaþa ei de la curte a fost, din acel moment, una dintre cele mai liniºtite ºi lipsite de griji. Aceastã situaþie însã nu a durat foarte mult timp. Într-una din zile omul cel mai important în stat dupã împãrat, pe nume Haman, s-a simþit

ofensat de faptul cã Mardoheu nu i se închina, dupã cum era stabilit, atunci când se întâlneau. În refuzul lui Mardoheu de a se închina în faþa lui Haman ghicim cu uºurinþã respectul lui faþã de porunca de a nu se închina decât în faþa lui Dumnezeu. Aceastã atitudine a atras dupã sine ura lui Haman nu doar împotriva lui Mardoheu, ci împotriva tuturor evreilor din imperiu. Aceastã urã a mers pânã acolo încât Haman, prin minciuni ºi insinuãri, a obþinut de la împãrat decretarea exterminãrii evreilor. Haman a ºi stabilit prin tragere la sorþi (Purim, în limba ebraicã, va da titlul unei sãrbãtori ce comemoreazã evenimentele povestite în cartea Esterei) ziua în care urma sã aibã loc în întreg imperiul pogromul împotriva lor.

Situaþia era dramaticã ºi pãrea pecetluitã. Orice tentativã de a opri masacrul pãrea sortitã eºecului. Doar împãratul mai putea anula decretul. Dar cine putea sã se prezinte în faþa lui fãrã a fi chemat? Nimeni, nici mãcar împãrãteasa. Cel care îndrãznea sã încalce aceastã prevedere îºi risca viaþa. ªi totuºi, cineva trebuia sã-ºi asume riscul pentru a interveni în favoarea poporului condamnat, iar acest cineva nu putea fi

decât Estera. E drept cã la început ea ezitã. Intervine însã ºi momentul asumãrii.

Estera înþelege cã de reuºita ei depinde deznodãmântul fericit al neamului sãu. Ea se ºtie o fiinþã plãpândã, incapabilã sã înfrunte o „fiarã”, precum soþul ei. ªi apoi, în afarã de încurajãrile ºi sfaturile apropiaþilor, ea nu poate conta pe nimeni. Mai existã totuºi o speranþã. Cel care mai putea face ceva într-o astfel de situaþie era Dumnezeul pãrinþilor ei. Cãtre el se îndreaptã atât Estera cât ºi întreg poporul ei, iar strigãtul lor nu rãmâne neauzit.

Spre uimirea ºi bucuria tuturor, are loc atunci o rãsturnare de situaþie de neimaginat: Estera reuºeºte sã obþinã bunãvoinþa salvatoare a împãratului ºi pedepsirea celui care a nutrit rãul.

Mesajul cãrþii biblice care poartã numele acestei eroine, Estera, este cât se poate de binevenit în situaþiile de crizã prin care trec adesea atât persoanele cât ºi comunitãþile. Situaþii limitã au existat mereu, însã doar aceia care s-au încrezut în fidelitatea, în bunãtatea ºi în ajutorul lui Dumnezeu au întrezãrit în cele din urmã soluþia eliberatoare.

Pr. Tarciziu ªerban

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre soldaþii de la mormânt „Pilat a pus o armatã de soldaþi sã pãzeascã mormântul lui Isus. Dumnezeu însã i-a adormit pe toþi. E mai puternic!”

(Ana-Maria, 10 ani). „E ca în povestea «Soacra cu trei nurori». Soldaþii, cu un ochi dormeau ºi cu unul vegheau sã nu vinã apostolii sã-l fure pe Isus” (Iulian, 10 ani).

Referindu-se la faptul cã soldaþii au primit o sumã de bani ca sã spunã cã pe când dormeau ei noaptea au venit apostolii ºi au furat trupul Mântuitorului, Alina (9 ani), a exclamat: „ªi pe timpul lui Isus erau bani?”

„Soldaþii au fost orbiþi de lumina puternicã a învierii” (Georgiana, 9 ani). „Soldaþii au fost informaþi cã Isus va învia, dar nu erau atât de antrenaþi sã facã faþã învierii... ºi au adormit” (Marian, 10 ani). „Soldaþii au fost plãtiþi ca sã spunã cã nu au adormit” (Ioana, 8 ani). „Învierea lui Isus i-a speriat pânã ºi pe soldaþi” (Petricã, 9 ani). „Ce noroc pe soldaþii de la mormântul lui Isus; au ºi dormit, au luat ºi bani!” (Crina, 9 ani).

„Doamne, noi ºtim cã Isus a înviat. Soldaþii au primit bani ca sã spunã cã ucenicii lui au venit noaptea ºi l-au furat din mormânt. Mãreºte în ei, dar ºi în noi, credinþa!”

(Adriana, 11 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

Anul Credinþei Vã propunem, în continuare, un chestionar care verificã cunoºtinþele despre Anul Credinþei.

# Care dintre urmãtoarele afirmaþii sunt adevãrate? a) Credinþa este o virtute moralã. b) Sacramentele cer credinþã din partea celui care le primeºte. c) Credinþa noastrã este cuprinsã pe scurt în Crez. d) „Credinþa, dacã nu are fapte, este moartã în ea însãºi” (Iac 2,17).

# Ce ne recomandã Biserica sã facem în Anul Credinþei? a) Sã ne cunoaºtem credinþa ºi sã o punem în practicã. b) Sã studiem Catehismul, în particular sau în grupuri. c) Sã citim documentele Conciliului Vatican II. d) Sã practicãm sacramentele, în special Spovada ºi Euharistia. e) Sã îi aducem pe alþii la credinþã prin mãrturia propriei vieþi.

#

Observaþi logoul oficial al Anului Credinþei: el cuprinde mai multe elemente al cãror simbolism trebuie sã îl descoperiþi fãcând asocierile corecte. barca velele catargul soarele

Euharistia crucea Biserica trigrama IHS

Dupã cateheza.ro 16 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

Pentru tineri Paºii credinþei

Martorii învierii ste timpul Paºtelui, celebrãm învierea lui Cristos!

E Este un adevãr fundamental al credinþei creºtine. Credem în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care prin jertfa sa pe cruce a învins întunericul, pãcatul ºi rãul, iar prin învierea sa a dat vieþii o nouã strãlucire. În Cristos, viaþa, binele, lumina ºi speranþa îºi gãsesc împlinirea într-un mod maiestuos ºi devin o forþã imensã pentru cei care sunt ucenicii Domnului vieþii!

Cum alimenteazã învierea lui Cristos credinþa noastrã? Ce înseamnã sã fim ucenici ai Celui Înviat? În ce mãsurã credinþa în înviere orienteazã întreaga noastrã viaþã? Sunt întrebãri care au nevoie de rãspuns pentru ca sãrbãtoarea Învierii lui Cristos sã nu fie coloratã doar în exterior, ci sã dea culoare întregii noastre vieþi!

Martorii învierii lui Cristos sunt cei care ne ajutã sã facem trecerea de la moarte la viaþã, de la tristeþe la bucurie, de la întuneric la luminã. Sunt acele persoane care pun umãrul lor pentru a înlãtura piatra din faþa mormântului... piatra necredinþei, a fricii, a rãtãcirii..., pentru ca astfel sã putem contempla mãreþia lui Cristos cel înviat! Mulþi dintre cei care îl urmau pe Cristos ºi erau fascinaþi de învãþãtura sa l-au abandonat în momentul suferinþei ºi al morþii pe cruce. Dar teama lor a fost învinsã de puterea dãtãtoare de viaþã (sau de viaþa dãtãtoare de putere) a lui Cristos!

Atunci când au înþeles cu adevãrat cine este Cristos s-au lãsat învãluiþi de puterea vieþii care este mai tare ca moartea, a luminii care alungã oroarea întunericului, a bucuriei care vindecã rãnile suferinþei! Maria Magdalena, spre deosebire de majoritatea apostolilor, rãmâne la picioarele crucii. Iubirea sa faþã de Cristos o împinge sã se îndrepte de dimineaþã spre mormânt pentru o ultimã întâlnire cu eliberatorul ei. Fãrã îndoialã, tristeþea ºi durerea au pus stãpânire pe ea aºa cum ne încearcã pe fiecare dintre noi atunci când ne apasã momentele negre ale vieþii. Maria Magdalena îl întâlneºte pe Isus cel înviat pentru cã nu renunþã, nu se lasã doborâtã de ceea ce pãrea sã fie un eºec. Iubirea îi dã forþa de a se îndrepta încã o datã spre Cristos, intuind cã moartea nu poate avea ultimul cuvânt. Aceastã credinþã îi oferã bucuria de a-l întâlni pe Cristos înviat, care o cheamã pe nume, care îi vorbeºte ca odinioarã ºi care îi încredinþeazã misiunea de a duce ucenicilor vestea învierii sale.

Petru ºi Ioan aleargã la mormânt atunci când primesc vestea de la Maria Magdalena.

Vãd toate semnele prezente ºi credinþa lor renaºte! Au vãzut ºi au crezut! A alerga la Cristos chiar ºi în dubiile ºi neliniºtile noastre este ceea ce ne ajutã sã descoperim semnele prezenþei sale în viaþa noastrã. Când am luat decizia cã el „a murit” atunci ochii noºtri disperaþi nu

vor vedea decât semnele triste ale dispariþiei sale din viaþa noastrã.

Cei doi ucenici care se îndreaptã spre Emaus sunt triºti ºi descurajaþi. Gãsesc forþa de a vorbi unul cu celãlalt despre ceea ce au trãit, împãrtãºesc speranþa nãruitã ºi visul spulberat de desfãºurarea dramaticã a evenimentelor. Într-un fel, discuþia lor devine o rugãciune, o implorare ca sã regãseascã forþa de a merge înainte. Iar Cristos cel înviat se apropie, le explicã Scripturile ºi frânge pâinea.

Descoperim prezenþa lui Cristos în noi atunci când gãsim forþa de a vorbi cu alþii despre el, când împãrtãºim cu cei de lângã noi aspiraþiile cele mai intime ale credinþei noastre, atunci când nu ne este teamã sã vorbim despre Cristos ca fiind cel mai bun tovar㺠de drum.

Fiecare dintre noi putem deveni martori ºi mãrturisitori ai învierii lui Cristos! Avem datoria de a fi mesageri ai vieþii depline ºi ai speranþei! Credinþa noastrã trãitã cu adevãrat poate arãta cã în nici o situaþie moartea nu are ultimul cuvânt pentru cã Isus a învins-o!

Cristos a înviat! Un Paºti binecuvântat!

Pr. Felix Roca

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Ce mare bucurie: Cristos a înviat!

D

espre unul dintre ucenici, care la aflarea veºtii de la Maria Magdalena s-a grãbit sã meargã la mormânt sã vadã el însuºi dacã aºa este, se spune: „A vãzut ºi a crezut”. Dar este vorba ºi de îndoiala chiar a celor care au fost ani întregi împreunã cu Isus. Nici cercul sãu de prieteni intimi nu a fost scutit de alternativã: fie sã se resemneze, fie sã lupte pentru credinþã. De aceastã sãriturã din întunericul necunoaºterii în lumina credinþei nu au fost ei scutiþi ºi nu suntem nici noi scutiþi.

Dar când credinþa pascalã a prins rãdãcini în inimile ucenicilor, atunci ei s-au întrecut sã aducã tuturor oamenilor vestea cea bunã: „Cristos a înviat!”

Pentru asta au luat asupra lor vicisitudini, suferinþe, prigonire, torturã ºi moarte. Ce au spus ei? Noi nu putem sã tãcem, trebuie sã vorbim despre asta. Au trecut 2000 de ani de atunci. Dar ºirul martorilor Paºtelui nu s-a întrerupt pânã în zilele noastre. ªi noi sã ne numãrãm printre ei!

Credinþa noastrã pascalã nu are voie sã rãmânã mutã: ea ne obligã sã o dãm mai departe.

Dacã noi, ca Bisericã în general ºi apoi individual, nu mai dãm mãrturie pentru Domnul înviat, atunci credinþa noastrã este bolnavã, atunci am trãdat

O altfel de viaþã

Din doinã de frunzã ºi zâmbet de floare, Emanã, pe aripi de soare plãpând, Mereu-întrebarea ce parcã ne doare: Din moarte se iese râzând sau plângând?

Rãspunde natura cu sloi de verdeaþã, Rãspund porumbeii cu zborul lor lin, Rãspunde-aurora de dis-dimineaþã, Dar nu e nici unul rãspunsul deplin.

Sã fie doar ciclul de regenerare?

Sã fie ieºirea din dezamorþiri?

Sã fie romanticul cu-a sa planare, Deplinul rãspuns la a’ noastre simþiri?

misiunea pascalã datã de Cristos (...).

Noi toþi am primit misiunea sã-l vestim pe Cel Înviat mai ales prin viaþa noastrã. Sã fim o fereastrã prin care lumina Paºtelui sã lumineze în lume! (...)

Fãrã credinþa în Cel Înviat, nu putem sã gãsim un sens durabil ºi profund pentru viaþa noastrã, iar în ceasul morþii noastre nu existã speranþã ºi mângâiere.

Deci încã o datã: „Ce mare bucurie, Cristos a înviat!”

(Pr. Albert Holenstein, Cãlãuze spre Cristos, p. 95-96)

Sau poate gãsim pe-al credinþei tãrâm Un sprijin puternic ºi-o razã în plus…

Primim noi cumva oxigen în plãmân…

Dar singuri, noi tot nu aflãm un rãspuns.

Ne vine atunci de la Domnul din cer ªuvoi de luminã... ºi valuri de har...

O altfel de viaþã spre cele ce pier ªi-un alt fel de moarte propusã în dar.

E moartea ca jertfã, suprem argument, E crucea ca drum spre iertare ºi har, E viaþa-nviere trecut ºi prezent, E slava ce neagã-a trãi în zadar.

Iar tot ce ne poate veni spre-ajutor, De-acolo, din capãtul tainic ºi sfânt, Rãspunde cu zâmbetul mântuitor, Al celui ce iese mãreþ din mormânt.

Pr. Cristian Chinez

18 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

Taina Învierii

Tablete spirituale

Spiritualizarea trupului

În spaþiu-timp divin din început, Cuvântul a venit spre întrupare, Desãvârºitul în finit nãscut, Copiii Domnului rãscumpãrare, Sublim prin jertfã, coborând în tinã, Cel aºteptat, luminã din luminã!

fântul apostol Paul este cu adevãrat exponentul învãS þãturii creºtine despre calitãþile

Chiar pentru gând curat neînþeles: Cel Creator în cel creat venit, Un rãsãrit ºi un apus ales, ªi fapt de mântuire împlinit Prin patimã spre moarte ºi mormânt, El înviat ºi înãlþat, divin Cuvânt.

Cum zis a fost, în clipã rãu-nvinge, Lumina frunþii-n spini strivitã este, Încet în carne biciul iviri de viaþã stinge, Crude piroane smulg zvârcoliri tempeste, Nemil-aratã lancea în inima seninã, Trimis în moarte este acel fãrã de vinã.

Dar necuprinsul din cuprins alungã, Întunecimi ºi ceþuri adunate, Purã luminã revarsã sã strãpungã, Ziduri de urã, porþi încrâncenate, Granitul adevãrului din crez e-n înviere ªi-n înãlþare, stâlpi din veacuri, mângâiere!

Purificatã lume prin jertfã s-a nãscut, ªi taina lumineazã spre timpul de-nceput!

Martin Cata

trupului înviat. În 1Cor 15,42 º.u., el se exprimã în aceºti termeni: „Se seamãnã un trup firesc ºi învie un trup spiritual..., putrezirea nu va moºteni neputrezirea..., toþi vom fi schimbaþi...”. Altfel spus, avem de-a face cu spiritualizarea materiei, dar nu în sensul pe care i-l dã acestei expresii filozofia greacã, ci mai curând în semnificaþia ei biblicã, aceea de transformare a materiei prin lucrarea Duhului Sfânt sau prin puterea dumnezeiascã. Astfel, trupul nostru muritor devine locuinþã, dar ºi instrument al Duhului Sfânt. ªi asta deoarece Domnul Isus Cristos „va schimba trupul umilinþei noastre, fãcându-l asemãnãtor cu trupul gloriei sale, prin puterea cu care este în stare sã-ºi supunã toate” (Fil 3,21).

Extinzând lucrurile, acelaºi apostol, în Rom 8,19-22, susþine cã întreaga creaþie este pãrtaºã la destinul omului. Prin om ºi împreunã cu omul, ea este îmbrãcatã cu energia transformatoare a lui Cristos ºi a Duhului sãu. Tocmai aceastã putere a Duhului lui Cristos este aceea care acþioneazã în om ºi în cosmos, pânã la a face sã ia naºtere cerurile noi ºi pãmântul nou.

Pânã atunci însã „întreaga creaþie suspinã ºi suferã durerile naºterii” despre care este vorba în context. Cãci tânjeºte dupã împlinire. Ba chiar ºi Duhul Sfânt suspinã în noi.

Pr. Cristian Chinez

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Vizita PS Aurel Percã în misiunea catolicã din Maikona reasfinþitul Aurel Percã, în perioada 15-19 februarie, P a vizitat misiunea din Maikona împreunã cu Ghervazen Longer, deputat în Parlamentul României, cu pr. Florin-Petru Sescu, directorul Centrului Misionar Diecezan, ºi cu pr. Cristian Bîrnat, vicar la Parohia Nicolae Bãlcescu.

Grupul a vizitat întreaga misiune, centrul ºi filialele, pentru a cunoaºte realitatea prezentã a misiunii, ceea ce s-a realizat pânã acum din 2002, de când s-a început proiectul de colaborare între cele douã dieceze, Iaºi (România) ºi Marsabit (Kenya); pentru a vedea care sunt provocãrile pe care le avem acum din cauza schimbãrilor sociale ºi politice; pentru a vedea care sunt speranþele pentru un succes major al evanghelizãrii ºi încreºtinãrii comunitãþilor de pe teritoriul misiunii din Maikona.

La 17 februarie, într-o atmosfera de sãrbãtoare, Preasfinþitul a consacrat altarul bisericii parohiale din Maikona. A oferit în dar relicvele fericitului Ieremia Valahul, din România,

ºi ale fericitului Antonio Farina, din Italia. Acum biserica din Maikona este un loc cu totul special, fiind unica bisericã de pe teritoriul parohiei care are altarul consacrat ºi relicve de sfinþi.

La 18 februarie, Preasfinþitul a celebrat Liturghia în capela din Badda Hurri pentru a întãri credinþa credincioºilor din aceastã filialã. Aceºtia l-au primit cu multã bucurie, exprimatã, pe lângã unele cadouri, în dansuri liturgice ºi tradiþionale. În contextul acestei celebrãri, grupul pastoral de copii, numit Malaika, a primit uniforme de la doamna Lucia Hilohi, din Braºov.

Dupã aceasta am vizitat ºcoala primarã din Baqaqa.

Acolo au fost chemaþi pãrinþii elevilor ºi comitetul ºcolar pentru un moment de rugãciune ºi de adunare. Cu aceastã ocazie, episcopul Aurel a sfinþit uniformele ºcolii, donate elevilor de Fundaþia „St. Mary of Charity” din California. Bucuria copiilor de a avea uniforme noi se putea citi pe feþele lor.

La 19 februarie am vizitat comunitatea din Forole, o filialã situatã pe graniþa dintre Kenya ºi Etiopia. Aici Preasfinþitul a vizitat ºcoala primarã ºi a celebrat sfânta Liturghie în biserica pe care în anul 2009 el însuºi a sfinþit-o.

Am continuat sã vizitãm mai multe comunitãþi de nomazi unde misiunea are diferite programe pastorale, de educaþie, de sãnãtate. Menþionez câteva: Yaa Gara, Shankera, Borri, Ali Boru, Gamura, Boji. În special menþionez celebrarea din Toricha ºi din Katamura. În Toricha, în cadrul celebrãrii sfintei Liturghii, s-au binecuvântat trei sãli de clasã donate de Fundaþia „St. Mary of Charity” din California, ºi internatul pentru copii, donat de Caritas Austria, de la ºcoala primarã.

Katamura este mezina misiunii, ultima nãscutã, unde abia s-au început câteva programe din partea misiunii. Familia Andrici, din Iaºi, ºi prietenii ei au participat la evenimentul „O grãdiniþã pentru Katamura” în luna noiembrie din 2012. Acolo episcopul a sfinþit grãdiniþa, care va fi unul dintre mijloacele cele mai eficace de evanghelizare a nomazilor din acea zonã. În cadrul vizitei, Preasfinþitului Aurel, deputatul Ghervazen, pr. Sescu ºi pr. Bîrnat s-au întâlnit cu directorii de ºcoalã, cu autoritãþile civile locale, cum ar fi primarul, prefectul judeþean etc. Prin aceste întâlniri ºi vizite în diferite locuri din misiune, Preasfinþitul ºi ceilalþi oaspeþi au contribuit la consolidarea rolului de evanghelizare pe care misiunea catolicã din Maikona îl are în tribul Gabra ºi în celelalte mici etnii aflate pe teritoriul ei.

Pr. Eugen Blaj

20 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

ªtiri • ªtiri • ªtiri Mesaj de felicitare Cu ocazia alegerii papei Francisc, la 13 martie, Conferinþa Episcopilor Catolici din România (CER) i-a transmis joi, 14 martie, un mesaj de felicitare noului suveran pontif. În mesajul semnat de card. Lucian Mureºan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolicã ºi preºedinte al CER, episcopii catolici din România i-au transmis urãrile filiale „pentru misiunea petrinã pe care a primit-o în slujba Bisericii lui Cristos”.

Episcopii catolici români l-au asigurat pe papa Francisc de rugãciunea lor ºi a credincioºilor pe care îi pãstoresc, cerându-i binecuvântarea apostolicã „asupra României ºi a Bisericii locale”.

Biserica în cifre Conform datelor publicate de ultimul „Anuar Statistic al Bisericii” (actualizat la 31 decembrie 2010), numãrul noilor preoþi faþã de anul 2009 înregistreazã un regres în Europa (- 905), creºte în Africa (+ 761), America (+ 40), Asia (+1.695) ºi Oceania (+ 52). Seminariºtii din seminariile mici, diecezane ºi cãlugãreºti, sunt mai mulþi în Africa (+ 213) ºi Asia (+ 400), în timp ce sunt mai puþini în America (- 1.033), Europa (- 1.206) ºi Oceania (- 57). O tendinþã asemãnãtoare pentru seminariºtii din seminariile mari care sunt mai mulþi în Africa (+ 752), în Asia (+ 513) ºi în America (+ 29), în timp ce sunt mai puþini în Europa (- 282). Oceania nu înregistreazã variaþii.

Un pas spre beatificare La sediul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor de la Roma, în ziua de 28 februarie, a avut loc întâlnirea celor nouã specialiºti teologi, care ºi-au prezentat

în unanimitate votul afirmativ în privinþa avansãrii dosarului de beatificare a episcopului Anton Durcovici. Au fost prezenþi pr. prof. Zdzislaw Józef Kijas, OFMConv., relatorul cauzei, ºi Mons. Carmine Pellegrino, promotorul credinþei. La redactarea „Positio” au lucrat pr. Isidor Iacovici, postulatorul cauzei (numit la 13 noiembrie 2009), pr. dr. Fabian Doboº ºi Emanuel Cosmovici, colaboratori.

Lucrarea, cu titlul complet „Positio super martyrio”, are 554 de pagini, ºi cuprinde documente, fotografii, mãrturii ºi analize despre viaþa, moartea ºi ideile episcopului Durcovici.

Urmeazã examinarea aceleiaºi „Positio” de o comisie formatã din episcopi ºi cardinali.

Vicar ºi definitori În cadrul celui de-al 16-lea capitul al Custodiei Generale „Sacro Convento Sfântul Francisc”

din Assisi (Italia), la 28 februarie, au fost aleºi urmãtorii definitori (consilieri): pr. Ion Ciuraru – vicar custodial (primul mandat); pr. Maurizio Mazzoni – secretar custodial (primul mandat); pr. Alfredo Avallone – definitor custodial (primul mandat); pr. Daniel Palattykoonathan – definitor custodial (primul mandat) ºi pr. Vincenzo Esposito – secretar al capitulului custodial. Întâlnire FIAC Secretariatul Forumului Internaþional al Acþiunii Catolice, format din cinci þãri (Argentina, Burundi, Italia, România

ºi Spania, alese în timpul Adunãrii Mondiale, þinutã la Iaºi, între 22 ºi 26 august 2012), a avut prima întâlnire la Roma, la 13 martie. Emilio Inzaurraga, preºedintele naþional al Acþiunii Catolice din Argentina

a fost confirmat coordonator al secretariatului. Programul întâlnirii a inclus elaborarea liniilor directoare programatice 2013-2016. Din secretariat, din partea României, fac parte: Oana Tuduce – preºedinte naþional AC România (ACRO) ºi Codruþa Fernea – secretar general ACRO. Formare ACC Acþiunea Catolicã din Dieceza de Iaºi, sectorul copii, a organizat, la 23 februarie, o zi de formare pentru animatorii ºi educatorii ACC la Mãnãstirea „Cavanis” din Paºcani, pentru zona Iaºi, ºi la Oratoriul „Don Bosco” din Bacãu, pentru zona Bacãu, iar la 2 martie, ziua de formare pentru animatorii din zona Roman s-a desfãºurat la Parohia „Isus, Bunul Pãstor” din Roman. Tema întâlnirilor a fost „Rolul animatorului în activitatea parohialã”, cu motoul „Te îmbogãþeºti prin ceea ce dãruieºti”. Întâlnirea guardianilor Curia provincialã a OFMConv. din România, cu sediul la Bacãu, a fost, în zilele de 5-6 martie, gazda întâlnirii formative a fraþilor guardiani ºi responsabili de case filiale ce fac

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 21

parte din Provincia „Sfântul Iosif”. În afarã de cei 21 de fraþi guardiani ºi responsabili de case filiale, la întâlnire au mai participat ºi ministrul provincial, precum ºi fraþii din Comisia pentru Formarea Permanentã. Animatorul a fost pãrintele Valentino Maragno, din Provincia de Padova (Italia).

Au participat ºi fraþii din consiliul provincial ºi cei din comisia economicã. Au fost prezentate ºi activitãþile caritative ale provinciei, fãcându-se referire în special la Fundaþia Umanitarã „Pacea” ºi la Seminarul Franciscan, ambele instituþii din Roman (NT).

Centenarul revistei „Viaþa” „Lumina creºtinului” din luna mai 1913 semnala apariþia la Sãbãoani a primului numãr al revistei „Viaþa”, ieºitã de sub tipar la 14 aprilie 1913, care apoi s-a rãspândit în toatã dieceza. Iniþiativa acestei prime publicaþii a pãrinþilor franciscani au avut-o pr. Graþian Carpati, parohul de Sãbãoani la acea vreme, ºi pr. Iosif Tãlmãcel. Pânã în 1944, publicaþia a avut doar o întrerupere în perioada 1 septembrie 1916 – 1 septembrie 1918; numãrul din martie 1944 apare la Sãbãoani, iar numãrul comun aprilie-mai la Beiuº. Revista a avut sediul mai întâi la Sãbãoani, apoi la Rãducãneni, Hãlãuceºti, Huºi, Bacãu (1920) ºi Faraoani, iar dupã 1921 revine la Hãlãuceºti, apoi la Bacãu (1930-1932) ºi din mai 1932 la Sãbãoani. ªi-a încetat apariþiile în anul 1948.

Consilier În urma renunþãrii pãrintelui Filippo Aliani la oficiul de consilier al Custodiei Fraþilor Minori Capucini „Fericitul Ieremia” din România, survenitã datoritã primirii misiunii de a

Administrarea Mirului în anul 2013

În vederea unei pregãtiri ºi celebrãri rodnice a sacramentului sfântului Mir, Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi a alcãtuit programul administrãrii Mirului în anul 2013: 19 mai – Iaºi „Adormirea Maicii Domnului”; 20 mai – Hãlãuceºti; 8 iunie – Bârlad; 9 iunie – Baraþi; 15 iunie – Bãlþaþi; 16 iunie – Chetriº; 22 iunie – Câmpulung Moldovenesc; 23 iunie – Roman „Fericitul Ieremia”; 30 iunie – Galaþi; 6 iulie – Gioseni; 7 iulie – Bacãu „Fericitul Ieremia”; 13 iulie – Horgeºti; 14 iulie – Horleºti; 20 iulie – Valea Seacã; 21 iulie – Iugani; 27 iulie – Traian (NT); 28 iulie – Luizi-Cãlugãra; 3 august – Vãleni; 4 august – Nicoreºti; 10 august – Butea; 16 august – Pildeºti; 17 august – Prãjeºti; 18 august – Pustiana; 23 august – Tãmãºeni; 24 august – Arini; 25 august – Piatra Neamþ; 31 august – Vladnic; 1 septembrie – Faraoani; 7 septembrie – Lilieci; 15 septembrie – Bacãu „Sfânta Cruce”; 28 septembrie – Vaslui; 29 septembrie – Bacãu „Sfântul Francisc” (Izvoare).

redeschide drumul prezenþei fraþilor capucini în Georgia, în locul sãu, din dispoziþia pr. Leonardo Izzo, ministru provincial al Fraþilor Capucini din Napoli, dupã consultarea definitoriului propriu ºi þinând cont de opþiunile fraþilor de la ultimul capitul electiv din anul 2011, a fost numit consilier pãrintele Flavian Faraoanu, începând cu 27 februarie.

Primãvara cãrþilor Editura „Sapientia” a fost prezentã la cea de-a XXI-a ediþie a târgului de carte LIBREX – „Primãvara cãrþilor” la Iaºi, în perioada 6-10 martie. Au fost prezentate: primele trei volume

ale traducerii Vechiului Testament în limba românã, realizate de pr. Alois Bulai ºi pr. Eduard Patraºcu dupã textele originale (Pentateuhul, Cãrþile istorice, vol. I ºi Cãrþile istorice, vol. II) cartea New Age. Noua religie pentru o lume globalizatã, scrisã

22 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

de pr. Claudiu Dumea, ºi Restituiri istoriografice, aparþinând canonicului Carol Auner (1865-1932), considerat pãrintele istoriografiei catolice din România. La evenimentul moderat de pr. dr. ªtefan Lupu, coordonatorul editurii, au mai participat pr. Benone Lucaci, rectorul Institutului Teologic din Iaºi, preoþi, studenþi ºi alþii.

Marº pentru viaþã A treia ediþie naþionalã a Marºului pentru viaþã s-a desfãºurat sâmbãtã, 23 martie. Marºul a fost organizat de asociaþii ºi fundaþii civice din numeroase oraºe ale României, la Iaºi fiind coordonat de Asociaþia „Primul Pas” ºi Centrul Diecezan Caritas. Având scopul de a afirma dreptul la viaþã al tuturor persoanelor începând din momentul concepþiei, a dreptului femeii la sprijin ºi pentru susþinerea familiei, ca temelie a unei societãþi prospere, marºul a avut ca temã: „Iubeºte-i pe amândoi! – Asumã, ajutã, adoptã!”, fiind o invitaþie la implicare civicã în sprijinul femeilor însãrcinate, care sunt constrânse sã apeleze la avort din cauza indiferenþei ºi a lipsei de ajutor, uneori chiar din partea celor apropiaþi.

Numire Prin decret episcopal, PS Petru Gherghel l-a numit pe pr. Ciprian Biºoc paroh la Parohia „Schimbarea la Faþã” din Cãlugãreni, începând cu 10 martie.

Peregrinatio Mariae ºi misiuni Parohia Corhana a avut misiuni populare în perioada 7-10 martie, predicator fiind pr. Mihai Enãºel. În luna aprilie, icoana Maicii Domnului de la Cacica îºi continuã pelerinajul în parohiile din Dieceza de Iaºi: Oþeleni (14-17 aprilie), Ciugheº (18-21 aprilie), Ciucani (25-28 aprilie) ºi Luncaºi (28 aprilie – 1 mai, cu misiuni populare þinute de pr. Adrian Ciobanu).

Reculegere pentru tinere Surorile de Caritate ale Sfântului Apostol Paul organizeazã în ziua de 12 aprilie, la Conventul din Oneºti, o zi de rugãciune cu tema „Vino ºi vezi dacã Dumnezeu te cheamã la o viaþã de slujire ºi de iubire într-o congregaþie cãlugãreascã”.

Invitaþia este adresatã tinerelor cu vârste între 16 ºi 40 de ani. Relaþii suplimentare se pot obþine de la sr. Ermina (tel. 0234/317626) sau sr. Cecilia (0248/510580).

Exerciþii spirituale „Eu sunt. Nu vã temeþi” va fi tema exerciþiilor spirituale pentru tineri cu vârsta cuprinsã între 16 ºi 30 ani, organizate de Familia Iubirii Milostive în perioada 7-10 aprilie, la Barticeºti. Înscrierile se fac la sr. Cecilia Radavoi (tel. 0731/349290), sr. Gabriela D. (tel. 0731/349287); pr. Fernando (tel. 0233/781073).

Adresa Casei „Maica Speranþa”: Com. Boteºti, 617091-Barticeºti, jud. Neamþ; tel. 0233/781440; madresperanta@yahoo.com.

Mãnãstirea Carmelitã de la Luncani organizeazã patru serii de exerciþii spirituale pentru persoanele consacrate: 5-12 mai, predicator pr. Augustin Folner; 16-22 iunie, predicator pr. Tiberio Scorrano; 29 iulie – 5 august, în limba italianã, predicator pr. Carlo Cicconetti ºi 18-25 august, predicator: pr. Sebastian Benchea. Tot aici sunt organizate ºi zile de exerciþii spirituale pentru familii în perioada 25-28 iulie, predicator pr. Tiberio Scorrano. Pentru alte informaþii ºi înscrieri: Mãnãstirea Carmelitã, str. Slatina, com. Mãrgineni, 607317-Luncani (BC), tel. 0234/206085, www.carmelitani.ro.

A trecut la Domnul Dupã o perioadã lungã de suferinþã ºi în urma unui accident vascular, în dimineaþa zilei de 13 martie, a trecut la cele veºnice sr. Maria Bereºoaie, din Congregaþia „Surorile Benedictine ale Divinei Providenþe”, în casa surorilor din Oituz. S-a nãscut la 25 decembrie 1940, la Gherãeºti, fiind al doilea dintre cei treisprezece copii ai soþilor Vasile ºi Elisabeta Bereºoaie, una dintre cele ºase persoane consacrate din familie. În anii comunismului, sora Maria a lucrat în Iaºi în diferite familii, timp de 33 de ani. Dupã 1989 a intrat în Congregaþia „Surorile Benedictine ale Divinei Providenþe” din Oituz, în anul 1991. A fãcut profesiunea simplã în anul 1995, iar cea solemnã în anul 1999. Înmormântarea a avut loc la Gherãeºti, sâmbãtã, 16 martie.

Sã se odihneascã în pace!

Pe scurt 23 februarie: Întâlnire naþionalã despre viaþa de credinþã, cu responsabilele comunitãþilor de terezine, la Iaºi 24 februarie: Ultima Liturghie în biserica veche din Iugani, clãdirea fiind destinatã demolãrii 27 februarie: Vizita PS Petru Gherghel la Bad Deutsch-Altenburg 2 martie: Olimpiada de religie romano-catolicã, faza judeþeanã, pentru clasele V-XII, cu 275 elevi, la ªcoala Gimnazialã „Octavian Voicu” din Bacãu 2 martie: Vizite ale tinerilor din AC Oneºti la bãtrânii ºi persoanele defavorizate din comunitate, dãruindu-le alimente neperisabile 5 martie: Lansarea site-ului www.liceulteologicfericitulieremia.ro al Liceului Teologic „Fericitul Ieremia” din Oneºti 8 martie: Marcarea numãrului 100 al revistei „Raze de speranþã” a Parohiei „Isus, Bunul Pãstor” din Roman 9 martie: ªedinþã de lucru a Oficiului pentru Pastoraþie ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli, la Buruieneºti 9 martie: Zi de reculegere pentru 12 familii, coordonatã de pr. Cornel Cadar, la Mãnãstirea Providenþei din Iaºi 9 martie: Zi de formare cu tema „Redescoperim forþa, frumuseþea ºi bucuria credinþei”, la nivel zonal, pentru adulþii din AC, la Roman ºi Valea Mare 10 martie: Investirea noului consiliu pastoral parohial, format din 33 de membri, la Faraoani, în prezenþa PS Aurel Percã 11 martie: Simpozion de filozofie, cu tema „Credinþa în cãutarea înþelegerii”, la Institutul Franciscan din Roman 14 martie: Simpozionul „Credinþa dintotdeauna ºi omul de astãzi”, organizat la Institutul Teologic din Iaºi, printre invitaþi fiind ºi ambii episcopi din Iaºi 16 martie: Zi de reculegere pentru animatori ºi educatori, organizatã la Piatra Neamþ de AC, sectorul copii 19 martie: Instituirea ca lectori a studenþilor din anul IV ºi, respectiv, ca acoliþi a studenþilor din anul V la Institutul Teologic din Iaºi, în cadrul Liturghiei prezidate de PS Aurel Percã 22-23 martie: Curs pentru postulante ºi postulanþi cu tema „Sensul vieþii ºi proiectul personal de viaþã. Ce vreau eu?”, la Traian, susþinut de sr. Ildiko Homa, SSS 28 martie: Liturghia crismei în catedrala din Iaºi.

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Modificãri aduse codului de procedurã civilã a 15 februarie 2013 a intrat L în vigoare noul cod de procedurã civilã, legea care guverneazã procesul civil. În acest numãr, vom prezenta câteva dintre modificãrile aduse codului de procedurã civilã în ceea ce priveºte cererea de chemare în judecatã, întâmpinarea ºi reprezentarea pãrþilor în proces: Conform art. 192 cod procedurã civilã, pentru apãrarea drepturilor ºi intereselor sale legitime, orice persoanã se poate adresa justiþiei prin sesizarea instanþei competente cu o cerere de chemare în judecatã.

Aceastã cerere trebuie sã cuprindã în mod obligatoriu numele ºi prenumele, domiciliul sau reºedinþa pãrþilor, obiectul cererii ºi valoarea lui, arãtarea motivelor de fapt ºi de drept pe care se întemeiazã cererea, arãtarea dovezilor pe care se sprijinã cererea ºi semnãtura.

Cererea de chemare în judecatã care nu cuprinde numele ºi prenumele sau denumirea oricãreia dintre pãrþi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnãtura pãrþii sau a reprezentantului acesteia este nulã.

Cererea de chemare în judecatã poate fi depusã personal sau prin reprezentant, prin poºtã, curier, fax sau scanatã ºi transmisã prin poºtã electronicã ori prin înscris în formã electronicã. Dupã primirea cererii, aceasta va fi transmisã cãtre preºedintele instanþei sau persoanei desemnate de cãtre aceasta care va lua de îndatã

mãsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecatã. Completul cãruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verificã dacã aceasta cuprinde toate elementele obligatorii menþionate mai sus.

Când cererea nu îndeplineºte aceste cerinþe, reclamantului i se vor comunica lipsurile, cu menþiunea cã în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicãrii, trebuie sã facã modificãrile sau completãrile dispuse sub sancþiunea anulãrii cererii.

Dupã ce judecãtorul constatã cã sunt îndeplinite condiþiile prevãzute de lege pentru cererea de chemare în judecatã dispune, prin rezoluþie, comunicarea acesteia cãtre pârât, punându-i-se în vedere cã are obligaþia de a depune întâmpinare, sub sancþiunea de a fi decãzut din dreptul de a mai propune probe ºi de a invoca excepþii, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecatã. Întâmpinarea – actul de procedurã prin care pârâtul se apãrã, în fapt ºi în drept faþã de cererea de chemare în judecatã, se comunicã de îndatã reclamantului care este obligat sã depunã rãspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoºtinþã de rãspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. În termen de trei zile de la data depunerii rãspunsului la întâmpinare, judecãtorul fixeazã prin rezoluþie primul termen

24 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

de judecatã, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluþiei, dispunând citarea pãrþilor. Chiar dacã pârâtul nu a depus întâmpinare sau reclamantul nu a comunicat rãspuns la întâmpinare, judecãtorul fixeazã prin rezoluþie primul termen de judecatã, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluþiei, dispunând citarea pãrþilor. În procesul civil, dreptul la apãrare este garantat. Pãrþile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, dupã caz, asistate în condiþiile legii. În recurs, cererile ºi concluziile pãrþilor nu pot fi susþinute decât prin avocat sau, dupã caz, consilier juridic, cu excepþia situaþiei în care partea sau mandatarul acesteia, soþ ori rudã pânã la gradul al doilea inclusiv, este licenþiatã în drept.

De asemenea, în faþa primei instanþe, precum ºi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de cãtre avocat sau alt mandatar. Dacã mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepþiilor procesuale sau asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetãrii procesului, cât ºi în etapa dezbaterilor. În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soþ sau o rudã pânã la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faþa oricãrei instanþe, fãrã sã fie asistat de avocat, dacã este licenþiat în drept.

Av. Mihaela Ciobanu

Poºta redacþiei Mihai B. (Galaþi). „Am tot urmãrit data Paºtelui la catolici ºi la ortodocºi. Doi ani la rând am avut Paºtele împreunã.

Anul acesta este o distanþã foarte mare între cele douã sãrbãtori: 31 martie ºi 5 mai. De ce este aºa? Când o sã mai fie Paºtele împreunã?” În principiu, regula de stabilire a datei Paºtelui este aceeaºi în ambele Biserici. Aceastã regulã a fost decisã de Conciliul de la Niceea în anul 325: Paºtele este în prima duminicã cu lunã plinã dupã echinocþiul de primãvarã. Diferenþa apare din folosirea a douã calendare: Biserica Catolicã foloseºte calendarul gregorian, Biserica Ortodoxã foloseºte calendarul iulian care actualmente este cu 13 zile în urmã. Din folosirea celor douã calendare rezultã diferenþe între sãrbãtori de cinci sãptãmâni, cum este anul acesta (2013) sau în anii: 2016, 2024, 2027, 2032 ºi 2035. Vor fi diferenþe de patru sãptãmâni în anul 2021. Paºtele va mai fi împreunã în anii: 2014, 2017, 2025, 2028, 2031, 2034. În ceilalþi ani, pânã în 2035 diferenþa va fi de o sãptãmânã. Pentru a urmãri mai uºor redãm în cele ce urmeazã data Paºtelui la catolici ºi la ortodocºi pânã în anul 2031: 2013: 31 martie / 5 mai, 2014: 20 aprilie, 2015: 5 aprilie / 12 aprilie, 2016: 27 martie / 1 mai, 2017: 16 aprilie, 2018: 1 aprilie / 8 aprilie, 2019: 21 aprilie / 28 aprilie, 2020: 12 aprilie / 19 aprilie, 2021: 4 aprilie / 2 mai, 2022: 17 aprilie / 24 aprilie, 2023: 9 aprilie / 16 aprilie, 2024: 31 martie / 5 mai, 2025: 20 aprilie, 2026: 5 aprilie / 12 aprilie, 2027: 28 martie / 2 mai, 2028: 16 aprilie, 2029: 1 aprilie / 8 aprilie, 2030: 21 aprilie / 28 aprilie, 2031: 13 aprilie, 2032: 28 martie / 2 mai, 2033:

17 aprilie / 24 aprilie, 2034: 9 aprilie, 2035: 25 martie / 29 aprilie.

I.B. (Bacãu). „Consultând calendarul, am vãzut cã sãrbãtoarea Bunei-Vestiri este la 8 aprilie. Nu înþeleg de ce s-a mutat de la 25 martie. În acest caz nu mai rãmân nouã luni pânã la Naºterea Domnului”.

Ne folosim de un rãspuns pe care l-am dat ºi cu altã ocazie.

Anul acesta 25 martie a cãzut în Sãptãmâna Sfântã. Celebrarea cu solemnitate a BuneiVestiri nu se încadra în atmosfera pe care o cerea Sãptãmâna Sfântã. Apoi urma Paºtele (31 martie) ºi Sãptãmâna Luminatã (octava Paºtelui), zile extrem de importante (cele mai importante din an) în care s-a celebrat Cristos cel Viu. Prima zi în care se poate celebra cu solemnitate Buna-Vestire este prin urmare 8 aprilie. În acest sens, în Biserica Catolicã existã norme clare stabilite de Sfântul Scaun, precum „Norme universale privind anul liturgic ºi calendarul”. Ele, împreunã cu tabelul zilelor liturgice ºi cu calendarul roman general, sunt publicate în cartea din care celebreazã preotul (Liturghier), în cartea din care se roagã preotul (Breviar) precum ºi în „Agenda liturgicã 2013”. La nr. 60, regula spune clar: „Dacã în aceeaºi zi cad mai multe celebrãri, se face aceea care are un rang superior în tabelul zilelor liturgice. Totuºi, o solemnitate peste care se suprapune o zi liturgicã ce se bucurã de precedenþã se va transfera în proxima zi în care nu cade nici una dintre celebrãrile (importante)”. Evident, în cazul în care se mutã o sãrbãtoare cum este Buna-Vestire, nu mai iese timpul de nouã luni pânã la Naºterea Domnului. Însã trebuie sã observaþi cã

timpul liturgic nu este acelaºi cu timpul real. Timpul liturgic promoveazã celebrarea, în cazul Bunei-Vestiri, celebrarea cu solemnitate. Gândiþi-vã, de exemplu, cã între Naºterea Domnului ºi Botezul Domnului e un spaþiu de 30 de ani pe care Biserica îl celebreazã concentrat în câteva sãptãmâni. Sau cei trei ani de viaþã publicã a lui Isus, Biserica îi celebreazã în duminicile de peste an, care adunate înseamnã puþin peste jumãtate de an. Apreciind faptul cã urmãriþi ºi calendarul catolic, sperãm cã explicaþiile de mai sus au adus puþinã luminã.

M.D. (e-mail). „Îmi doresc sã citesc o biografie a episcopului martir Ioan Suciu. E vreun titlu de acest fel la Librãria «Presa Bunã»? Despre sfârºitul sãu martiric am aflat citind cartea «Lanþuri ºi teroare» de PS Ioan Ploscariu. Cartea m-a impresionat pânã la lacrimi!

Existã vreo carte dedicatã istoriei ordinelor monahale apusene? Dacã da, vã rog sã mã înºtiinþaþi de unde sã o iau”. În acest moment la Librãrie se poate gãsi cartea: „Episcopul Ioan Suciu”, de Adrian Podar, Ed. „Galaxia Gutemberg”, 2012, 52 de pag. De asemenea, pe internet puteþi gãsi ºi un film documentar despre ep. Ioan Suciu, în „Memorialul durerii” fãcut de Lucia Hossu Longin.

Din pãcate, nu ºtim nici o carte în limba românã care sã se ocupe pe larg de toate congregaþiile.

Sunt cãrþi la Librãria „Presa Bunã” despre franciscani, despre iezuiþi sau despre alte ordine, dar separat. Pentru fiecare ordin cãlugãresc sunt date pe internet în limbile de circulaþie.

Pe scurt gãsiþi date ºi în „Micul dicþionar creºtin catolic” care se poate consulta ºi pe internet.

Dacã vom întâlni o carte cu toate ordinele vã vom scrie.

aprilie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 25

A.F. (e-mail) „Eu nu consider cã am aparþinut de vreo Bisericã pânã acum, cu toate cã am fost botezat când nici nu eram conºtient de aceastã lume materialã, nu am fost practicant ºi simt o atracþie pentru romano-catolicism în special pentru iezuiþi. ªi vreau sã mã fac cãlugãr pentru cã nu mã

mai atrage nimic, nici femei, nici bogãþii, pentru mine totul de pe lumea aceasta este deºertãciune. Menþionez cã am 34 de ani ºi sunt inginer”.

Cea mai importantã problemã în viaþa unui om este cãutarea ºi gãsirea lui Cristos, care ni se prezintã ca adevãr, cale ºi viaþã. Pentru ca o persoanã sã

Sfânta Scripturã

N.D. (e-mail): „Scuzaþi-mã, nu înþeleg expresia: «traducere catolicã» a Sfintei Scripturi. Prin ce diferã de alte traduceri?

Nu este aceeaºi Biblie?”

Existã o singurã revelaþie: Dumnezeu a binevoit sã se descopere unor oameni aleºi de el fie pe cale auditivã, fie pe cale vizualã, fie pe cale pur intelectualã. Aceºtia au primit un har special, inspiraþia profeticã, de a traduce în limbaj omenesc ceea ce li s-a dezvãluit ºi de a rãspândi aceasta pe cale verbalã. Mesajul revelat a fost pãstrat în Vechiul Testament de poporul evreu, iar dupã Întruparea lui Cristos, de Bisericã. Acest depozit revelat formeazã sfânta tradiþie. O parte din aceastã tradiþie a fost transpusã în scris de autori care au fost înzestraþi cu harul special al inspiraþiei biblice. În felul acesta s-a format Biblia, o „bibliotecã” formatã din mai multe „cãrþi” care alcãtuiesc Vechiul Testament ºi Noul Testament. Acestea au fost scrise în epoci diferite de autori umani diferiþi, în limbi diferite, sub inspiraþia aceluiaºi Duh Sfânt. Cãrþile care alcãtuiesc Biblia au fost acceptate ca inspirate sau divine pe baza unui criteriu unic: corespunderea conþinutului cu sfânta tradiþie. Lista acestor cãrþi sau „canonul” Sfintei Scripturi nu este unanim acceptat, din motive istorice pe care nu le putem include în spaþiul acestei rubrici. Cu privire la anumite cãrþi au existat dificultãþi pentru a fi acceptate în canon fie pentru cã au intrat în atenþia credincioºilor dupã ce se alcãtuise un „canon” anterior (Înþ, Sir, 1 ºi 2Mac dupã canonul lui Esdra din sec. al V-lea î.C. – pentru Vechiul Testament), fie pentru caracterul lor personal (Flm, 3In), fie din raþiuni de apãrare a credinþei (Tob, Idt,1 ºi 2Mac, Bar, Sir, Înþ – considerate de Sinodul rabinilor de la Yamnia cã ar susþine învãþãtura Noului Testament), fie pentru dificultãþile de interpretare (Ap). Existã astfel cãrþi acceptate de la început de toþi, numite protocanonice, ºi cãrþi deuterocanonice, pe care comunitãþile protestante la considerã apocrife ºi le exclud complet pe cele din Vechiul Testament (Tob, Idt, 1 ºi 2Mac, Bar, Sir, Înþ), le-au exclus la începutul Reformei, dar le acceptã în ediþiile actuale pe cele din Noul Testament (Evr, Iac, 2Pt, 2 ºi 3In, Iuda ºi Ap). Aºadar, expresia „traducerea catolicã” este justificatã: 1) de folosirea canonului cãrþilor biblice (numele ºi ordinea lor) acceptat de Biserica Catolicã ºi 2) de limbajul românesc eliberat de anumite constrângeri legate de tradiþie. S-a terminat traducerea „catolicã” ºi se lucreazã la editarea ºi publicarea ei.

Pr. Alois Bulai

26 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2013

devinã catolicã trebuie sã aibã o motivaþie clarã, sã înceapã sã frecventeze Biserica pentru a cunoaºte învãþãtura acesteia ºi a vedea în ce mãsurã poate sã corespundã cu viaþa la ceea ce ea cere. În Bisericã, în special la Liturghie, veþi intra în contact cu textele din Sfânta Scripturã care vorbesc de persoana cea mai importantã din viaþa unui om: Isus Cristos. În acest sens este utilã ºi citirea Catehismului. Vã recomandãm sã luaþi legãtura cu preotul cel mai apropiat de dv. Acesta vã va cãlãuzi paºii. În cele din urmã veþi începe catehizarea ºi, dacã dorinþa dv. va rãmâne statornicã, veþi putea face pasul final.

Dupã cum observaþi, a deveni membrul unei Biserici nu se poate face de azi pe mâine. Necesitã timp pentru a face pasul în cunoºtinþã de cauzã ºi bine motivat. Fiind rezolvatã prima problemã se va putea trece la a doua. A intra într-o mãnãstire înseamnã vocaþie, aplecare spre aºa ceva. Aceasta presupune dialog cu Dumnezeu (rugãciune) pentru a înþelege ce vrea el de la noi, o experienþã într-o mãnãstire pentru a observa dacã ni se potriveºte, precum ºi decizia unui superior care ne poate spune, dupã un timp, dacã mãnãstirea este pentru noi sau nu. Cam asta e pe scurt. Dacã veþi mai avea întrebãri nu ezitaþi sã ne scrieþi. Vã dorim har ºi binecuvântare de la Domnul!

N.B. Aºteptãm scrisorile ºi mesajele dv. pe adresa redacþiei (Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi) sau prin e-mail: cornel@ercis.ro. Prin bunãvoinþa pr. Alois Bulai, profesor de Biblie la Institutul Teologic din Iaºi, intenþionãm sã rãspundem pe o coloanã sau douã ºi la întrebãri legate de Sfânta Scripturã. Aºteptãm ºi asemenea întrebãri.

Învierea Domnului Orizontal: 1) *** – Cureluºã de meºinã! 2) Isus crucificat – Arbore de zãvoi 3) „... lama sabactani!” – Urma rãnilor lui Isus dupã ce a fost coborât de pe cruce. 4) Completul de judecatã care l-a condamnat pe Isus la moarte – Prietenul lui Hercule. 5) Ten! – Mesie! – Mijloc de a fenta! 6) Iatã... prin Moldova noastrã – Aºa începe alpinismul! 7) „Mijloc” de sacrificare a multor martiri – Ana lui Ioachim. 8) Usturoi (reg.) – Puse la rece! – „Via Regis” (abr.). 9) Trustul Naþional de Construcþii (abr.) – Sfânta mamã a lui Isus. 10) Aranjarea ºi fixarea încãrcãturii pe o navã sau pe un avion, pentru a asigura un echilibru normal – Popor care vorbeºte limba indoeuropeanã. 11) Tei! – În vilã! – Îndurerate, asemenea femeilor din Ierusalim, care l-au însoþit pe Isus pe drumul crucii (sg.). 12) *** – Râu ardelean.

13) Veºmântul cu care Veronica a ºters faþa lui Isus – Paradisul dorit de orice creºtin.

Vertical: 1) Mulþimea celor care cred în învierea Domnului. 2) A calma durerile lui Isus pe drumul Calvarului de cãtre Veronica – „Isus Nazarineanul, regele iudeilor” (abr.).

3) Oraº în Babilon! – „Simbolul” credinþei creºtine (pl.) – A oferi. 4) Nete! – Pe acest drum, Isus s-a arãtat celor doi apostoli cu care a stat la masã ºi unde a repetat cuvintele de la Cina cea de Tainã – Cârlan. 5) A trãda, aºa cum a fãcut Iuda – A liniºti. 6) Douã din ligã! – Nina Masor. 7) Titlu sumerian – Membru al comunitãþii polineziene. 8) Prolog la ritual! – Acidul alfa-lipoic (abr.). 9) Literã chirilicã – Filozof elveþian. 10) Grãdina unde Iuda l-a vândut pe Isus pentru 30 de arginþi. 11) Cu el se terminã orice rugãciune – Certuri.

12) Ridicat la ceruri, asemenea

Sfinte Dumnezeule, Criptografie (6,4,6,4,2,6,9-2,2,3) Galina P. Pajura

Rãspuns la rebusul „Arta ºi credinþa” din numãrul trecut: 1) SCRIERE – UNS; 2) CREATORI – OT; 3) HAP -ADORATA; 4) ETAN – EDUCAT; 5) MIRADOARE – U; 6) AMAGI – NI – AR; 7) ATASAT – ABA; 8) H – OI – PARTI; 9) ARACAN – OSTE; 10) DARAVERI – IR; 11) APE – IERTARE. Rezolvarea criptografiei „Isus a venit...” din numãrul trecut: IN – L – U – ME – SAV – IN – DE – CE – PE – OA – M – EN – I – DE – P – A – CAT – E – EL – C – ARE – ES – TE – FA – RA – DE – P – A – CA – T.

lui Isus – Personaj biblic.

1 3 ) Sfântã supranumitã ºi „mijlocitoarea cazurilor disperate” – Soþia lui Augustus – Vine ºi ea dupã o noapte.

1 4 ) Sfânta mamã a Maicii Domnului – Virtute teologalã prin care noi dorim drept fericire a noastrã împãrãþia cerului ºi viaþa veºnicã, punându-ne încrederea în promisiunile lui Cristos ºi sprijinindu-ne pe ajutorul Duhului Sfânt.

Dicþionar: HILA, AIUS, ISIN, ENSI, MUA, HUG, RITIA. Prof. Anton Ghercã ºi sr. Patricia Ghercã

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Roman „Isus, Bunul Pãstor”, 21-24 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Piatra Neamþ „Sfânta Tereza”, 24-27 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Izvoarele, 28 februarie – 3 martie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Fundu Rãcãciuni, 3-6 martie)

Întâlnirea guardianilor Provinciei Franciscane (Bacãu, 5-6 martie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (ªtefan cel Mare, 7-10 martie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Valea Mare, 10-13 martie)

Simpozionul „Credinþa dintotdeauna ºi omul de astãzi" (Institutul Teologic Iaºi, 14 martie)