Lumina crestinului, nr. 3/2013

LUMINA

„ Convertiþi-vã ºi credeþi CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIV martie 2013, nr. 3 (279) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº, Cosmin Croitoru Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii.

Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca sã creascã respectul pentru naturã, conºtientizând cã întreaga creaþie este lucrarea pe care Dumnezeu a încredinþat-o responsabilitãþii umane.

Intenþia misionarã Pentru ca episcopii, preoþii ºi diaconii sã fie neobosiþi vestitori ai evangheliei pânã la marginile pãmântului.

în evanghelie!” (Mc 1,15)

n de an suntem invitaþi sã A rãspundem, cu voie bunã creºtinã, acestui imperativ întru totul benefic vieþii sufleteºti.

Fragilitatea ºi nestatornicia firii umane decãzute afecteazã omenirea încã din leagãnul ei.

Deºi dreptatea divinã a sancþionat neascultarea primilor pãrinþi, Adam ºi Eva, prin alungarea din grãdina Edenului (paradisul pãmântesc), totuºi a dat neamului omenesc, în acelaºi moment, o primã veste bunã (protoevanghelion): „Duºmãnie voi pune între tine (ºarpe, satanã) ºi între femeie; ea îþi va zdrobi capul...” (Gen 3,15).

Ea se va împlini prin întruparea Fiului lui Dumnezeu din fecioara Maria de la Nazaret.

El va sãvârºi opera de rãscumpãrare a neamului omenesc.

Pentru a beneficia de aceasta, orice om este chemat sã-l recunoascã pe Isus ºi sã-l aibã drept cãlãuzã pe parcursul vieþii sale pãmânteºti.

Mesajul evanghelic anunþat de dumnezeiescul Învãþãtor este duh ºi viaþã. Primit cu sinceritate, realizeazã convertirea, adicã renunþarea la pãcat ºi

orientarea statornicã spre Dumnezeu. Busola credinþei, din ce în ce mai funcþionalã, formeazã pe adevãratul creºtin care se foloseºte de toate mijloacele de har care îi sunt oferite.

Postul Mare este un timp de reflecþie ºi de exercitare spiritualã pentru propãºirea vieþii creºtine. Trinomul: post, rugãciune ºi fapte de caritate orienteazã pas cu pas pe creºtin în aceastã perioadã binecuvântatã. „Nu existã lucru mai folositor decât a uni posturile sfinte ºi raþionale cu pomana care, sub denumirea unicã de milostivire, conþine multe ºi lãudabile fapte de caritate, aºa încât, chiar ºi în mijlocul situaþiilor de inegalitate de bunuri, pot sã fie egale dispoziþiile sufleteºti ale tuturor credincioºilor” (sfântul Leon cel Mare, papã). Cât despre rugãciune, sfântul Ioan Gurã de Aur subliniazã: „Rugãciunea este lumina sufletului, adevãratã cunoaºtere a lui Dumnezeu, mijlocitoare între Dumnezeu ºi oameni; prin rugãciune, sufletul îºi exprimã propriile dorinþe ºi primeºte daruri mai mari decât toatã natura vizibilã”.

Mesaj terezian

Sfinþenie înseamnã iubire „Cât mã priveºte, nu cunosc alt mijloc de a ajunge la desãvârºire decât iubirea! Cât de bine este creatã inima noastrã în aceastã privinþã! Numai Isus poate sã ne redea infinit mai mult decât îi dãm noi lui” (LT, 109).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ Mesaj pentru Postul Mare

Credinþa ºi caritatea „Deus caritas est” (1In 4,16) Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori, elebrând cu viu interes ºi cu zel reînnoit Anul Credinþei, intrãm în cea mai angajantã perioadã a anului liturgic, timpul Postului Mare: timpul iubirii ºi al dãruirii.

Este timpul în care realizãm cel mai bine cã Dumnezeu este iubire (Deus caritas est) ºi cã iubirea lui Cristos ne constrânge sã înþelegem ce a fãcut el pentru noi, pentru ca toþi cei care trãiesc sã nu mai trãiascã pentru ei înºiºi, ci pentru acela care a murit ºi a înviat pentru ei (cf. 2Cor 5,14).

Pentru acest timp de reflecþie, de rugãciune ºi de trãire a credinþei, Sfântul Pãrinte papa Benedict al XVI-lea, cu grija sa de pãstor suprem, ne transmite un mesaj ºi o chemare la o angajare mai puternicã ºi mai decisivã în cunoaºterea iubirii ºi în trãirea ei, cu un titlu plin de semnificaþii: „A crede în iubire, acest lucru recere iubire”, cãci noi am cunoscut iubirea ºi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are pentru noi (cf. 1In 4,16).

Aceastã iubire specialã din partea lui Dumnezeu, care ne-a iubit cel dintâi (cf. 1In 4,10), ne obligã, nu atât ca o poruncã, ci mai ales ca un gest de recunoºtinþã, la un rãspuns de iubire: „Sic nos amantem quis non redamaret; cãci pe unul care ne-a iubit aºa de mult, cine ar putea sã nu-l iubeascã”, aºa cum se întreabã cântarea de

C

Crãciun Adeste fideles, afirmaþie atribuitã sfântului Bonaventura (sec. al XIII-lea).

Prezentând acest adevãr ca un subiect de profundã trãire de credinþã, Sfântul Pãrinte ne cheamã sã aprofundãm adevãrurile vieþii creºtine: a. Credinþa este un rãspuns la iubirea lui Dumnezeu; b. Iubirea, un adevãrat mod de a trãi credinþa; c. Legãtura indisolubilã între credinþã ºi iubire.

Lecturile sfinte ce ne însoþesc în timpul Postului Mare ne ajutã sã înþelegem cât de mult Dumnezeu a iubit ºi continuã sã iubeascã lumea ºi cât de nobilã ºi demnã este viaþa creºtinului învrednicit de Dumnezeu cu o astfel de iubire ºi cât de mult trebuie sã dãm dovadã de aceastã iubire în viaþa noastrã de zi cu zi.

Apostolii ºi ucenicii care l-au întâlnit pe Isus, cel care în iubirea sa „trecea peste tot, fãcând bine ºi vindecându-i pe toþi” (cf. Fap 10,38), persoanele care l-au urmat îndeaproape ºi i-au simþit iubirea au dat mãrturie despre el, cum ºtia sã exprime aceastã iubire în fapte, fãcând ca tot ceea ce învãþa ºi spunea sã fie însoþit de aplicare practicã.

Din acest izvor evanghelic se alimenteazã fãrã încetare toatã opera caritativã a Bisericii. Nu este suficient sã vorbeºti despre iubire, ci trebuie sã o transpui în viaþã, trebuie sã o arãþi celorlalþi.

Biserica, interpreta autenticã a învãþãturii lui Cristos, trebuie sã combine fãrã încetare contemplarea cu acþiunea, aºa de frumos simbolizate de cele douã surori, Marta ºi Maria, care se completeazã reciproc, subliniazã Sfântul Pãrinte în mesajul sãu (cf. Lc 10,38-42).

Fãcând o analizã profundã între credinþã ºi fapte, între mãrturisire ºi fapte, Sfântul Pãrinte noteazã: Totul porneºte de la iubire ºi se îndreaptã spre iubire.

Iubirea gratuitã din partea lui Dumnezeu ne-a fost revelatã de vestea cea bunã a evangheliei.

Dacã ne dispunem sã primim acest dar cu credinþã, intrãm de fapt în acel contact indispensabil cu Dumnezeu, care ne face capabili de a ne îndrãgosti de el, ca apoi sã înaintãm în aceastã iubire ºi s-o comunicãm cu bucurie ºi altora. Vom putea face astfel experienþa marelui scriitor ºi convertit al timpurilor noastre Nicolae Steinhardt, care obiºnuia sã spunã: „Dãruind vei dobândi” – cu alte cuvinte, dacã dãruieºti iubire primeºti iubire.

Credinþa noastrã, „dar” ºi „rãspuns”, ne face sã cunoaºtem adevãrul despre Cristos ca ¾

martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 3

A crede în caritate trezeºte caritate

n contextul Anului Credinþei, adevãratã nu existã fãrã fapte, fiind „limitantã atitudinea celui care pune în mod aºa de tema A crede în caritate tre- puternic accentul pe prioritatea zeºte caritate, se focalizeazã ºi caracterul decisiv al credinasupra raportului care trebuie þei” încât sã „dispreþuiascã fapsã existe între credinþã ºi cari- tele concrete ale caritãþii ºi s-o tate. Dupã cum a fãcut ºi în en- reducã pe aceasta la un umaciclica Deus caritas est, papa nitarism generic”. Pe de altã Benedict pleacã în Mesajul sãu parte, se insistã în mesaj, caride la afirmaþia apostolului Ioan: tatea trezeºte credinþa, adicã „Noi am cunoscut ºi am crezut este mãrturie; nu trebuie subliîn iubirea pe care Dumnezeu niatã o supremaþie a uneia în o are faþã de noi” (1In 4,16). detrimentul celeilalte: „Pentru Textul este structurat în patru o viaþã spiritualã sãnãtoasã este pãrþi. necesar sã fugim atât de fideism În prima parte se vorbeºte cât ºi de activismul moralist”. despre „Credinþa ca rãspuns la În acest sens sunt daþi ca exemiubirea lui Dumnezeu”. Deoa- plu apostolii – care vesteau rece „creºtinul este o per- evanghelia îngrijindu-se ºi de soanã cuceritã de iubirea lui cei sãraci – ºi exemplul Martei Cristos..., este deschis în mod ºi a Mariei, care au îmbinat conprofund ºi concret la iubirea faþã templaþia ºi acþiunea. de aproapele”. Mesajul aratã în În împlinirea caritãþii un rol continuare cã omul trebuie sã important îl are evanghelizarea, acþioneze tocmai din „iubirea adicã „slujirea cuvântului”, ea bazatã pe credinþã”. fiind „cea mai înaltã ºi integralã În al doilea punct, „Caritatea promovare a persoanei umane”. ca viaþã în credinþã”, se evidenÎn ultimul punct al Mesajului, þiazã cã întreaga viaþã creºtinã „Prioritatea credinþei, primatul este un rãspuns la iubirea lui caritãþii”, se aratã cã credinþa Dumnezeu, iar atunci „când lã- precedã caritatea, dar se descosãm spaþiu iubirii lui Dumnezeu, perã cu adevãrat numai dacã suntem fãcuþi asemenea cu el, este încoronatã de ea. pãrtaºi de însãºi caritatea sa”, Sfântul Pãrinte încheie cu iar credinþa noastrã devine „ac- urarea de a trãi „timpul preþios tivã prin iubire”. reînsufleþind credinþa în Isus Aceste realitãþi din primele Cristos pentru a intra în însuºi puncte duc la „Împletirea indi- circuitul sãu de iubire faþã de solubilã între credinþã ºi cari- Tatãl ºi faþã de orice frate ºi tate”, al treilea punct. Aici se sorã pe care-i întâlnim în viaþa vorbeºte despre douã dimen- noastrã”.

Pr. Adrian Blãjuþã siuni. În primul rând credinþa

Î Mesajul Sfântului Pãrinte pentru Postul Mare 2013, având ¾ iubire

întrupatã ºi rãstignitã ºi ne ajutã sã trãim adeziunea perfectã la voinþa Tatãlui ºi sã trãim milostivirea divinã faþã de aproapele. Aceastã credinþã face sã se aprofundeze în inimã ºi în minte convingerea desãvârºitã cã numai ea este unica realitate ce învinge rãul ºi moartea. Ea ne invitã sã privim viitorul cu speranþa în victoria iubirii lui Cristos pentru lume ºi ne face sã ne dãruim ºi noi cu aceeaºi iubire fãrã rezerve ca a lui Isus cãtre Tatãl ºi cãtre fraþi.

Timpul Postului este, aºadar, momentul de har, în care intrãm în aceastã iubire ºi ne alimentãm credinþa, pentru a o face operativã între oameni.

Dragi fraþi ºi surori, împreunã cu Sfântul Pãrinte, care îndreaptã spre noi mesajul sãu, vã adresãm ºi încurajarea noastrã ca sã-l întâlniþi cu adevãrat pe Cristos în acest timp sfânt al Postului Mare, iar prin credinþa în el ºi opera sa de mântuire, sã vã bucuraþi de aceeaºi iubire ºi sã o dãruiþi ºi celorlalþi.

Tuturor, un timp sfânt de credinþã ºi caritate.

Cu îmbrãþiºarea noastrã ºi a colaboratorilor, Miercurea Cenuºii, 2013 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

4 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

Actualitatea

Benedict al XVI-lea

a renunþat la pontificat enedict al XVI-lea a pãrãsit pontificatul la 28 feB bruarie ºi a cerut sã se stabileascã un conclav pentru alegerea succesorului. A anunþat acest lucru personal, în limba latinã, la Vatican, la 11 februarie, în timpul consistoriului pentru canonizarea martirilor din Otranto: „Cu deplinã libertate, declar cã renunþ la slujirea mea de episcop de Roma, succesor al sfântului Petru”. Papa a explicat cã resimte povara misiunii, cã a meditat îndelung aceastã decizie ºi cã a luat-o pentru binele Bisericii. „Iubiþi fraþi – le-a spus papa cardinalilor – v-am convocat la acest consistoriu nu numai pentru cele trei canonizãri, ci ºi pentru a vã comunica o decizie de mare importanþã pentru viaþa Bisericii. Dupã ce mi-am examinat în repetate rânduri conºtiinþa în faþa lui Dumnezeu, am ajuns la certitudinea cã puterile mele, din cauza vârstei înaintate, nu mai sunt potrivite pentru a exercita în mod adecvat ministerul petrin”. „Sunt foarte conºtient – a adãugat – cã acest minister, prin esenþa sa spiritualã, trebuie sã fie îndeplinit nu numai cu faptele ºi cuvintele, ci nu mai puþin suferind ºi fãcând rugãciune. Totuºi, în lumea de astãzi, supusã la rapide schimbãri ºi agitatã de probleme de mare relevanþã pentru viaþa credinþei, pentru a conduce barca sfântului Petru ºi a vesti evanghelia, este necesarã ºi puterea

atât a trupului, cât ºi a sufletului, putere care, în ultimele luni, în mine s-a diminuat în aºa fel încât trebuie sã recunosc incapacitatea mea de a administra bine slujirea încredinþatã mie”.

Joseph Ratzinger, 85 de ani, a devenit papã la 19 aprilie 2005, fiind succesorul lui Karol Wojtyla (Ioan Paul al II-lea).

Nãscut la 16 aprilie 1927, la Marktl am Inn, Bavaria (Germania), Benedict al XVI-lea a fost cel de-al 265-lea papã din istoria Bisericii Romano-Catolice ºi primul papã de origine germanã dupã 482 de ani. Înainte de 19 aprilie 2005 cardinalul Ratzinger a fost decan al colegiului cardinalilor, prefect al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei ºi preºedinte al Comisiei Pontificale Teologice Internaþionale. În istoria Bisericii au mai existat ºi alte retrageri ale papilor. Ponþian a demisionat în anul 235 pe când era arestat ºi trimis la minele de sare, Silvestru al III-lea în anul 1045 s-a retras în propria diecezã. În acelaºi an, papa Benedict al IX-lea s-a retras în favoarea lui Grigore al VI-lea. Celestin al V-lea, ales papã în anul 1294, s-a retras dupã cinci luni, motivând cã era prea bãtrân, bolnav ºi nepotrivit pentru aceastã misiune.

Ultimul papã care s-a retras a fost Grigore al XII-lea, care a renunþat la pontificat în anul 1415. În seara zilei de 28 februarie, Benedict al XVI-lea a plecat

„ªi în viitor vreau sã slujesc sfânta Bisericã a lui Dumnezeu, din toatã inima, printr-oo viaþã dedicatã rugãciunii”. la Castelgandolfo, unde va rãmâne în jur de douã luni, timpul necesar pentru renovarea mãnãstirii de clauzurã din cetatea Vaticanului, spaþiul în care îºi va duce viaþa retrasã în studiu ºi rugãciune.

Din 28 februarie, ora 20.00 (ora Italiei), a început perioada scaunului vacant. În acest timp un rol important îl au cardinalul camerlengo Tarcisio Bertone ºi cardinalul Angelo Sodano, decanul Colegiului Cardinalilor. În zilele urmãtoare (nu mai mult de 20 de zile), cei 117 cardinali, care nu au împlinit 80 de ani (61 europeni, 19 latino-americani, 14 nord-americani, 11 africani, 11 asiatici ºi 1 din Oceania) se vor reuni în Capela Sixtinã pentru a desemna un nou papã, cel de-al 266-lea.

Fumul alb de la soba din Capela Sixtinã, în care vor fi arse voturile, va anunþa alegerea noului papã. Se sperã ca în Duminica Floriilor (24 martie), noul ales sã celebreze Liturghia în Piaþa „Sfântul Petru”.

Pr. Cornel Cadar

martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Un papã al curajului n cei aproape opt ani de ºi texte personale, între care cartea-interviu Lumina lumii ºi trilogia despre Isus din Nazatorii apostolice în afara Italiei ret (2007-2012).

(21 de þãri l-au avut ca oaspete) ºi În ciuda aparenþelor, Bene30 de vizite apostolice în Italia. dict al XVI-lea are o deschiTutelarea vieþii, apãrarea fa- dere specialã faþã de mijloacele miliei, libertatea educativã sunt de comunicare. A acordat interteme care – împreunã cu pacea, viuri în direct sau înregistrate apãrarea celor ultimi, libertatea la diferite posturi de radio, a religioasã – strãbat magisteriul vorbit în direct la Radio Vatipapal: predicile, discursurile ºi can, a trimis sms-uri tinerilor documentele sale. de la Zilele Mondiale ale TinePapa a publicat trei enciclice, retului, a rãspuns la întrebãri în patru exortaþii apostolice post- direct la televiziune. A încurajat sinodale, 19 documente motu mediile vaticane ºi catolice, proprio ºi numeroase scrisori în general, sã ducã evanghelia în diferite ocazii. A publicat pe Internet.

Î pontificat, papa Benedict al XVI-lea a fãcut 24 de cãlã-

cãtre Evrei ne cheamã la un lucru care ne face sã rãmânem cu totul liniºtiþi. Cel care este întemeietorul Bisericii rãmâne veºnic viu ºi nu mai moare, iar Biserica va continua sã transmitã lumii, chiar ºi în mijlocul furtunilor, cuvântul sãu mântuitor.

El însuºi a spus: „Tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea ºi porþile iadului nu o vor birui” (Mt 16,18). Un lucru cu adevãrat este sigur, ea va rãmâne, indiferent cine îi ia locul lui Petru. […] Îi mulþumim Sfântului Pãrinte pentru tot ce a fãcut pentru ºtiinþele teologice, pentru apãrarea credinþei, pentru misiunea de pãstor suprem al Bisericii, pentru exemplul lui, de o mare umilinþã, ºi pentru impresionantul umanism cu care a continuat sã-l urmeze pe marele ºi vrednicul sãu înaintaº, fericitul papã Ioan Paul al II-lea. Pentru tot ce a fãcut ºi va mai face, îl preamãrim pe Dumnezeul istoriei, pe Isus Cristos, capul veºnic viu al Bisericii, prin Duhul cel Sfânt, care însufleþeºte Biserica ºi pe care o conduce prin slujitorii sãi. O rugãm pe Maica Bisericii sã-i ocroteascã pe toþi fiii Bisericii noastre ºi sã-l ocroteascã cu iubirea ei pe marele nostru pãrinte Benedict al XVI-lea.

Imposibil de rezumat în câteva cuvinte angajarea sa ecumenicã ºi interreligioasã, cerând în repetate rânduri liderilor lumii încetarea persecuþiilor anticreºtine. A înfruntat cu determinare trãdãrile din interior care desfigureazã chipul Bisericii.

A rãmas în inima multora, dar mai ales a celor peste douã milioane de credincioºi veniþi la Roma, beatificarea lui Ioan Paul al II-lea. Printre cele peste 200 de canonizãri ºi beatificãri aprobate se numãrã ºi cea a ep. Constantin Ignaþiu Bogdánffy de la Oradea (30 octombrie 2010). În cele cinci consistorii þinute a creat 85 de cardinali, printre care ºi PS Lucian Mureºan.

Papa a fãcut tot ce a putut pentru a pune capãt conflictelor din diferitele zone: prin rugãciune, mai ales, dar ºi prin apeluri la pace, prin iniþiative diplomatice ºi prin trimiterea de ajutoare materiale.

Pãstor umil, blând, dar ferm în iubirea faþã de Bisericã, Benedict al XVI-lea a condus cu adevãrat barca lui Petru în ape calme, ca ºi în timp de furtunã, spre portul sigur al credinþei în Isus Cristos.

? PS Petru Gherghel, episcop de Iaºi

(Dupã Radio Vatican)

Nu vã fie teamã!

„Isus Cristos, cel de ieri ºi de astãzi, este acelaºi în vecii vecilor” (Evr 13,8).

tumultul veºtilor legate de anunþul fãcut de Sfântul Pãrinte al XVI-lea de a se retrage din responsabilitatea ÎdenBenedict suveran pontif, începând cu 28 februarie, autorul Scrisorii

6 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

Papalitate puternicã pentru cã este umanã

Ce se va întâmpla în Bisericã dupã anunþarea retragerii lui Benedict al XVI-lea? ªtirea a fãcut imediat înconjurul lumii. Agenþia SIR, imediat dupã anunþul retragerii (11 februarie), a intervievat pe un expert de drept canonic ºi ecleziastic, profesorul Giuseppe Dalla Torre, rector la LUMSA (Libera Università Maria Santissima Assunta), considerat unul dintre cei mai profunzi cunoscãtori ai materiei.

Iatã câteva dintre rãspunsurile sale.

Înainte de toate, ce senzaþie aþi avut la aceastã ºtire, din punct de vedere uman, spiritual ºi religios?

Am avut o emoþie profundã, care se naºte din perceperea, din constatarea încã o datã a umilinþei acestei persoane foarte mari care este Benedict al XVI-lea. ªtim cât este de mare ca studios, ca om al Bisericii, ca om de culturã. Deci vãd un gest de umilinþã foarte mare ºi-l interpretez în aceastã cheie tocmai pentru cã, în mãsura în care – îmi imaginez – a perceput scãderea propriilor forþe fizice împreunã cu creºterea complexitãþii „modernitãþii”, aceastã mare în care Biserica trebuie sã navigheze, el, pentru cel mai mare bine al Bisericii, a luat aceastã decizie cu seninãtate.

Un fulger din senin, a fost definit acest anunþ. Ce va însemna, în termeni concreþi, conform practicii canonice, a convoca un conclav ca urmare a unei astfel de decizii?

Pânã în ziua de 28 februarie, la ora 20.00, papa va continua sã exercite funcþiunile sale în plinãtatea propriilor puteri ºi prerogative. Dupã acel moment, aºa cum este prevãzut de normele în vigoare ale dreptului

canonic, conducerea Bisericii pentru chestiunile obiºnuite va reveni Colegiului Cardinalilor. În acest moment, cardinalul decan va trebui sã convoace conclavul. Toatã materia a fost recent reglementatã de constituþia fericitului papã Ioan Paul al II-lea Universi Dominici gregis, datã în anul 1996.

Ce se poate spune despre diferenþa de atitudini dintre Ioan Paul al II-lea care a rãmas pânã în ultima clipã, deºi era doborât de boalã, ºi Benedict al XVI-lea care, în schimb, simþindu-se tot mai slãbit, a decis sã „demisioneze”? Oare se prãbuºeºte „mitul” papei?

Trebuie sã spun cã e vorba de douã personalitãþi foarte diferite, aºa cum ºtim cu toþii. Eu cred cã Benedict al XVI-lea, tocmai datoritã persoanei sensibile care este, a evaluat propria condiþie în manierã diferitã faþã de evaluarea pe care a fãcut-o predecesorul sãu. Nu cred cã existã riscul de a vedea diminuatã imaginea papalitãþii.

Trebuie gândit cã, în special între secolele XVIII ºi XIX, papa a fost foarte mitizat datoritã faptului cã au existat papi foarte chinuiþi ºi constrânºi la decizii dificile ºi dureroase din partea

Prof. rector Giuseppe Dalla Torre

evenimentelor istorice. Îi citez numai pe Pius al V-lea, Pius al VII-lea, Pius al IX-lea, dar sunt mulþi alþii. Apoi, Ioan Paul al II-lea ne-a dus din nou în umanitatea deplinã cu boala sa, înfruntatã cu forþã interioarã exemplarã, nerenunþând la activitatea proprie a funcþiei sale.

Fãcând astfel, a arãtat lumii ºi omenitatea sa deplinã, doborâtã de suferinþã, dar nu învinsã. Alegerea lui Benedict al XVI-lea este, în schimb, de a face sã prevaleze binele Bisericii, lãsând spaþiu unui papã mai tânãr ºi sãnãtos, care s-o poatã conduce în aceastã epocã aºa de dificilã ºi complexã. Lecþia pe care o tragem din aceste douã exemple eminente este cã papa, oricum ar fi, este un om care poartã povara foarte mare a Bisericii. Unii îl interpreteazã într-un mod, alþii în altul, dar simþim cã aceºti doi papi ca „vicari ai lui Cristos” au iubit Biserica pânã la capãt. ªi, de altfel, creºtinismul vesteºte cã Dumnezeu s-a fãcut om, cã iubeºte omenirea aºa cum este ea.

(Dupã Agenþia SIR, luni, 11 februarie) Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Lucrãtori pastorali uciºi în anul 2012 n fiecare an, agenþia „Fides” Caritãþii lui Isus ºi a Mariei”, a fost înjunghiatã mortal de un individ la anul 2012 au fost 12: 10 preoþi, 2 februarie, la Kananga o cãlugãriþã ºi o laicã. Raportul, (R.D. Congo). Cãlugãriþa publicat la finalul anului trecut, se ocupa de contabilitatea unui face referinþã ºi la persecuþiile liceu gestionat de congregaþia sa. la care sunt supuºi numeroºi Pãrintele Anastasius Nshecreºtini, preoþi, cãlugãri ºi laici renguzi (43 de ani), preot din din întreaga lume.

Dieceza de Kayanga (Tanzania), Calculul fãcut de „Fides” se a fost grav rãnit la 6 aprilie, în referã la toþi lucrãtorii pastorali Vinerea Sfântã, ºi a decedat morþi în mod violent. ziua urmãtoare, dupã câteva Pentru al patrulea an conse- ore de agonie fãrã a destãinui cutiv, cu numãrul cel mai mare vreun amãnunt despre cele înde lucrãtori pastorali uciºi, fi- tâmplate. S-a ajuns la concluzia gureazã continentul american, cã pãrintele Nsherenguzi se înscãldat de sângele a ºase preoþi. torcea acasã de la Bushangaro, Urmeazã Africa, cu trei preoþi zona parohialã unde a mers ºi o cãlugãriþã, apoi Asia, unde pentru o celebrare religioasã. au fost uciºi un preot ºi o laicã. Pe drum s-a întâlnit cu câþiva Pãrintele Eduardo Teixeira tineri care se certau ºi a inter(35 de ani), preot brazilian, a venit ca scandalul sã nu degefost asasinat la 16 decembrie, nereze, însã a fost lovit de unul în localitatea Novo Hamburgo dintre tineri cu o piatrã mare, (Brazilia), în cursul unui jaf. care i-a provocat rãni mortale.

Pãrintele Teixeira ºi un alt preot Pãrintele Jenaro Aviña Garerau opriþi la un semafor când cía (63 de ani), paroh la Pas-au apropiat doi hoþi. Cei doi rohia „Neprihãnita Zãmislire” preoþi au fost constrânºi sã-i din Atizapan de Zaragoza, în urmeze într-un parc ºi, dupã Arhidieceza de Tlalnepantla ce a dat portofelul, pãrintele (Mexic), a fost asasinat în loEduardo a fost împuºcat cu cuinþa sa la primele ore din cel puþin douã gloanþe în timp ziua de 28 ianuarie. „Biserica ce încerca sã se întoarcã la auto- localã din Tlalnepantla – a sumobil. Pãrintele Teixeira, preot bliniat comunicatul arhiepisde 3 ani, era paroh la „Santa copului – condamnã în mod Terezinha de Campo Bom” ºi absolut toate actele de violenþã recent fusese numit paroh la o care au loc, nu numai împoaltã parohie. triva catolicilor, ci împotriva Sora Liliane Mapalayi (32 de tuturor persoanelor, indiferent ani), din Congregaþia „Surorile de rasã, de limbã ºi de religie”.

Î publicã un raport cu privire la lucrãtorii pastorali uciºi. În

8 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

Conchita Francisco (62 de ani), lucrãtoare pastoralã, vãduvã ºi mamã a doi copii, a fost ucisã cu gloanþe în faþa catedralei catolice din Bongao, în provincia filipinezã Tawi-Tawi, la 13 noiembrie. Femeia tocmai ieºise din bisericã, unde, ca în fiecare zi, condusese recitarea Rozariului ºi participase la Liturghie. Conchita, numitã „Ching”, era un pilastru în activitãþile pastorale ale micii Biserici locale. În urmã cu zece ani ºi soþul ei a fost ucis. Era preºedinta ºcolii de gradul al doilea în cadrul campusului „Mindanao State University” (MSU) la Bongao ºi, conform unor surse locale, omuciderea ar putea sã fie legatã de probleme inerente muncii sale în structurã.

Conform datelor agenþiei „Fides”, în deceniul 1980-1989 au fost uciºi în mod violent 115 misionari. Numãrul este însã mai mare, cel raportat referindu-se doar la cazurile confirmate. În anii 1990-2000 au fost uciºi 604 misionari (numai genocidul din Ruanda – 1994 – a avut cel puþin 248 de victime). În anii 2001-2011, numãrul total de lucrãtori pastorali uciºi a fost de 281.

Pr. Adrian Blãjuþã

Din istoria revistei

Începuturile (II) n toamna anului 1911, pr. AnÎtoarce ton Gabor (1883-1936) se înde la Innsbruck (Austria), unde îºi luase doctoratul în teologie, cu o tezã în dreptul canonic. A fost numit imediat profesor la Seminar. El va prelua ideea publicãrii unei reviste de la pr. Iosif Malinovski.

La Bacãu din anul 1903 apãrea, sub îngrijirea pãrinþilor franciscani, „Calendarul catolic”.

Pr. Anton Gabor descrie împrejurãrile în care intrã în contact cu aceastã publicaþie ºi cum ia primele lecþii de jurnalism chiar de la pr. Malinovski: „ªcoala publicisticei o începusem sub direcþiunea Sfinþiei sale îndatã ce m-am întors de la studii în urmãtoarele împrejurãri. Pãrintele Andrei Florea, actualul paroh de Grozeºti, pe atunci vicar la Bacãu, fãcându-ne o vizitã la Seminar, se pronunþã mâhnit, cã pe anul 1912 nu mai tipãreºte Calendarul catolic, deoarece nu mai este vreme. Am stãruit pe toate cãile sã nu facã un asemenea lucru, fiindcã ar fi pãcat.

Totodatã i-am propus colaborarea, pe cât ne va fi cu putinþã. În sfârºit ºi-a dat consimþãmântul ºi, trimeþându-mi de la Bacãu o parte din manuscris, am început tipãrirea calendarului la Iaºi. Ca vicar general a Eparhiei, pr. Malinowski avea censura cãrþilor ºi aºa am ajuns în contact cu dânsul. Într-un chip cruþãtor mã fãcea atent asupra tuturor greºelilor de limbã, asupra construcþiunilor frazei ºi aºa mai departe, iar eu, dându-mi seama de vastele lui cunoºtinþe, mã supuneam, deºi nu mã convingeam totdeauna”.

În acest context, aflã de la pr. Malinovski despre planul vechi al publicãrii unei reviste ºi despre mijloacele puþine de a duce la împlinire un asemenea plan. În lunile urmãtoare se contureazã gândul de a duce mai departe ideea publicãrii revistei: „În noembrie al aceluiaº an (1912) îi comunic planul de a începe cu 1 ianuarie urmãtor tipãrirea revistei Lumina creºtinului. La început se cam temea, dar când i-am arãtat hotãrârea tare de a-mi aduce la îndeplinire planul, mi-a dat îndrumãrile ºi sfaturile trebuincioase pentru aceastã grea întreprindere. Pe lângã câþiva alþi confraþi, pãrintelui Malinowski îi datoresc cel mai mare sprijin în începerea acestei reviste”.

La fel cum a procedat odinioarã pr. Malinovski, în decembrie 1912 pr. Gabor începe prin a se adresa preoþilor ºi credincioºilor din Diecezele de Iaºi ºi de Bucureºti, comunicându-le intenþia de a începe publicarea revistei. Nu a primit decât 18 cereri pentru abonament.

Nu s-a descurajat. ªi-a propus sã porneascã la drum invers: mai întâi sã scoatã revista ºi apoi sã vadã reacþia cititorilor.

Pe cheltuiala proprie, în ianuarie 1913, cu aprobarea ºi binecuvântarea episcopului Nicolae Iosif Camilli, scoate primul numãr din Lumina creºtinului, în 16 pagini, format mic.

La finalul lunii decembrie 1912 revista era tipãritã. La 30 decembrie 1912, trimite un exemplar arhiepiscopului Raymund Netzhammer. În scrisoarea

Pr. Anton Gabor

care însoþeºte revista trimisã, pr. Gabor îºi exprimã greutãþile, îngrijorãrile, dar ºi bucuria: „Am deosebita plãcere cã dupã oarecari greutãþi vã pot trimite numãrul întâiu al foii catolice Lumina creºtinului. Vã rog, Înalt Prea Sfinþite, sã îl primiþi cu aceiaº inimã cu care vi se trimite. Înainte de toate, vã rog cu cel mai profund respect de a-mi acorda binecuvântarea mie ºi acestei neînsemnate foi, pentru ca lucrul început sã poatã urma cursul sãu înainte spre binele catolicilor.

De binecuvântarea lui Dumnezeu prin mâinile Prea Sfinþiei Voastre am nevoie într-un chip cu totul deosebit. În locul al doilea, vã rog din inimã sã ne ajutaþi atât cu preþiosul sfat al Înalt Prea Sfinþiei Voastre, cât ºi cu alte mijloace pe care le veþi crede de cuviinþã. Vã rog mai departe, Înalt Prea Sfinþite, sã fiþi blând în judecata acestei foi, în starea ei actualã. Erau multe greutãþi ºi de aceea cu mare sforþare am voit sã aparã odatã numãrul întâiu, apoi la celelalte se vor face îndreptãrile cuvenite”.

Sublinierea cuvântului „odatã” poate sã ducã cu gândul la nerãbdarea de a vedea primul numãr tipãrit, dar ºi la eforturile depuse.

Pr. Cornel Cadar

martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Gânduri la centenar

E bine de ºtiut

Comoara unei lumini revistã care a hrãnit creO dinþa ºi cultura atâtor generaþii este o comoarã preþioasã, de o valoare inestimabilã, o mândrie pentru comunitatea ce o posedã. Milioanele de cuvinte înºiruite în paginile revistei Lumina creºtinului au adus în inima atâtor persoane hrana spiritualã, speranþa, alinarea, curajul, tenacitatea. Iar aceste cuvinte au venit mereu din inimi pline de dorinþa de a-l vesti pe Cristos ºi evanghelia sa.

Acþiunea Catolicã „Sfântul Iosif” mulþumeºte lui Dumnezeu pentru darul acestei lumini ce strãluceºte din ce în

Sursã de hranã spiritualã entru mine, revista Lumina P creºtinului constituie o sursã de hranã spiritualã ºi în acelaºi timp un mijloc de informare ºi documentare privind evenimentele, mesajele ºi diversele activitãþi desfãºurate în comunitãþile catolice.

Citesc cu interes toate articolele revistei ºi apreciez conþinutul lor ºi promptitudinea cu care sunt transmise noutãþile din diecezã. Urez colectivului de redacþie, dar ºi revistei viaþã lungã ºi la cât mai mulþi ani!

Valeria Bisoc (Hãlãuceºti)

Luminã e înseamnã Lumina creºC tinului pentru mine? Citez din titlu „lumina” lui Cristos! În paginile revistei cel mai mult urmãresc articolele despre copii, tineri, familie, juridice ºi poºta. Cu privire la propuneri, este foarte bunã ºi aºa!

Martin Doboº (Nicolae Bãlcescu)

Revista: anii de apariþie

ce mai mult. Mulþumeºte pentru fiecare paginã ce a vorbit ºi vorbeºte despre Dumnezeu, despre Bisericã, despre drumul poporului lui Dumnezeu, despre viaþa fiecãrei comunitãþi, despre activitatea diferitelor asociaþii. Acþiunea Catolicã a avut mereu în Lumina creºtinului o oglindã ce a reflectat misiunea sa în dieceza noastrã ºi în lume.

Totodatã mulþumeºte tuturor persoanelor care, prin munca lor, au fãcut ca aceastã luminã umina creºtinului a apãsã ajungã la cât mai multe inimi. rut pentru prima datã la La mulþi ani, Lumina creº1 ianuarie 1913 ºi au fost apatinului!

Acþiunea Catolicã „Sfântul Iosif” riþii lunare pânã în luna aprilie 1916. Dupã un numãr comun, mai-iunie-iulie-august, din anul 1916, în timpul Primului Rãzboi Mondial revista a încetat sã aparã (septembrie 1916 – decembrie 1918).

Cu luna ianuarie 1919 revista a reînceput sã fie publicatã în mod constant pânã în luna martie a anului 1945, apãrând mai multe numere comune, în special numerele din iulie-august.

Sfârºindu-se Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi instaurându-se din ce în ce mai mult coZidire sufleteascã evista Lumina creºtinului munismul în România, din aprireprezintã o zidire sufle- lie 1945 pânã în anul 1990 teascã dãtãtoare atât de sãnã- revista Lumina creºtinului a întate spiritualã, cât ºi de sãnã- cetat sã mai aparã. O excepþie tate trupeascã pur ºi simplu. a fost numãrul care a apãrut în Apreciez cã articolele publicate ianuarie 1948, cu numele Hrisîn revistã sunt importante. Tre- tos, lumina creºtinului. Dupã buie dezvoltate teme din is- cãderea comunismului în detoria Bisericii, vieþile sfinþilor cembrie 1989, din ianuarie 1990, ºi a martirilor din toate timpu- lunã de lunã, excepþie fãcând rile, atât cei cunoscuþi cât ºi cei numãrul comun iulie-august contemporani. din anul 1990, Lumina creºtiVã doresc mult succes! nului a apãrut ºi a adus luminã Victor-Gavril Nãsui (Galaþi) tuturor celor la care a ajuns.

L

R

10 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Constantin Hausner ãscut la 9 mai 1912, la Iaºi, Constantin Hausner a urN mat cursurile Seminarului „Sfântul Iosif” din Iaºi (1923-1927) ºi pe cele ale Seminarului „Sfântul Duh” din Bucureºti (1927-1929). Între anii 1929 ºi 1931 a urmat cursuri de filozofie la Universitatea din Strasbourg, iar între anii 1931 ºi 1936 cursurile Academiei Teologice „Sfântul Duh” din Bucureºti.

A fost sfinþit preot la Iaºi, la 23 septembrie 1936, activând apoi ca arhivar episcopal la Iaºi (1936-1939), paroh la Oþeleni (mai-noiembrie 1939), Dãrmãneºti (1939-1945), Gioseni (1945-1951), Valea Seacã (1951-1957), Nicolae Bãlcescu (1957-1963) ºi Constanþa (1963-1979), pensionându-se în anul 1979. Pr. Constantin Hausner a fãcut parte din Comisia Liturgicã înfiinþatã la Bucureºti în 1970 pentru implementarea reformei liturgice în Dieceza de Iaºi ºi în Arhidieceza de Bucureºti, conform dispoziþiilor Conciliului Vatican II, contribuind în mod particular la traducerea în limba românã a lecþionarelor ºi întocmirea colecþiei de cântece bisericeºti. De asemenea, în anul 1995 a publicat la Editura „Presa Bunã” Iaºi volumul de versuri „Ramuri de mãslin”.

A murit la 5 martie 2001 la Constanþa, fiind înmormântat tot aici, lângã biserica parohialã.

Pr. C. Hausner a debutat în revista Lumina creºtinului, în numãrul 3/1927, cu povestioara „Douã pãsãrele”. În nr. 5/1933 al revistei a publicat

articolul „Coroana de spini a Mântuitorului”, în nr. 3/1934 a publicat articolul „Sfântul Iosif, patronul muncitorilor”, iar în nr. 4/1934 a publicat poezia „Sfântul Iosif”. În luna decembrie 1937, ep. Mihai Robu l-a numit pe pr. Constantin Hausner redactor al revistei Lumina creºtinului, funcþie pe care o va deþine pânã în luna august 1939.

A reluat, totodatã, activitatea publicisticã, publicând în anul 1938 în paginile revistei, poeziile: „Noapte de Crãciun”, „Cristos, Rege”, iar în „Almanahul Presa Bunã. 1938”, poezia „Toate-mi amintesc de tine, Doamne”. În acelaºi an, 1938, a publicat în paginile revistei Lumina creºtinului, articolele: „O contraîntrebare”, „Femeia creºtinã sã dea atenþie ºi seriozitate vieþii familiale”, precum ºi serialul intitulat: „Biserica adevãratã: A fost papalitatea înfiinþatã de Isus Cristos?”

Un adevãrat articol programatic poate fi considerat cel publicat în nr. 10/1938 al revistei ºi intitulat „Presa, cinematograful ºi radio catolic”, în cuprinsul cãruia pr. C. Hausner menþiona faptul cã înºiºi credincioºii „nu vor avea niciodatã ceva mai bun, dacã nu vor înþelege cã presa cea bunã nu va cãdea cadou din cer, fãrã muncã, interesul ºi sprijinul lor, adicã a fiecãruia dintre credincioºi ºi a tuturor împreunã (…) Aceastã muncã particularã ºi comunã trebuie iniþiatã, împinsã, sprijinitã ºi dusã pânã la capãt,

conform unui program studiat, comun ºi impus tuturor acelora care au datoria ºi putinþa de lucru pentru triumful presei bune ºi morale (…)”.

Pr. Constantin Hausner era conºtient de faptul cã, dupã moartea în 1936 a Mons. Anton Gabor, devenise dificil pentru el sã þinã ridicatã ºtacheta revistei la nivelul lãsat de ilustrul sãu predecesor, pe care l-a ºi omagiat de altfel în articolul publicat în „Almanahul Presa Bunã” sub titlul: „Un sfert de veac”. Pe Mons. A. Gabor, scria pr. C. Hausner, „vor trebui sã-l pomeneascã toþi aceia care vor vorbi sau vor scrie cândva despre presa catolicã din România”. În cele 22 de numere ale revistei Lumina creºtinului, pe care le-a îngrijit redactorul C. Hausner, au fost publicate articole având o tematicã diversificatã, precum: Din lumea catolicã; Vieþile sfinþilor; Opera misionarilor, Istoria Bisericii, Educaþia creºtinã, Combaterea comunismului ateu, Persecuþiile din Rusia Sovieticã, Vizite ale pãstorului Diecezei, Noutãþi editoriale, Poºta redacþiei ºi altele.

Dr. Dãnuþ Doboº

martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor Ep. Anton Durcovici

Predicând în catedralã calitate de episcop de Iaºi, ÎtrunAnton Durcovici a urcat penprima datã treptele altarului catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi la 14 aprilie 1948, cu prilejul Liturghiei de înscãunare, eveniment prezentat în numãrul trecut al revistei.

Potrivit unei declaraþii date de episcop la 26 aprilie 1950 în arestul Securitãþii din Bucureºti, acesta a prezidat mai multe Liturghii pontificale ºi a predicat în catedrala din Iaºi, în perioada aprilie 1948 – iunie 1949, „la diferite sãrbãtori ºi ocazii”. Astfel, la 17 mai 1948, ep. Anton Durcovici a predicat despre coborârea Duhului Sfânt asupra apostolilor, îndemnându-i pe credincioºi ca, dupã exemplul apostolilor ºi primilor creºtini, „sã dobândeascã ºi sã desãvârºeascã în sine darul Sfântului Duh prin rugãciunea fãcutã cu toatã dragostea ºi mai ales cu statornicie”. În ultima duminicã din luna octombrie 1948, episcopul a predicat despre Cristos Rege, îndemnându-i pe credincioºi „sã înfãptuiascã în sufletul lor”, împãrãþia lui Cristos, regele universului, „împãrãþie de adevãr pentru mintea oamenilor, ºi de har pentru voinþa noastrã, împãrãþie de dreptate în toate, de dragoste pentru toþi, de pace cu Dumnezeu ºi cu oamenii, împãrãþie veºnicã”.

Un eveniment deosebit s-a petrecut la 7 noiembrie 1948, atunci când ep. A. Durcovici a sfinþit ºi aºezat la intrarea în catedrala din Iaºi icoana Inimii

neprihãnite a Maicii Domnului, explicându-le credincioºilor cuvintele ritualului întrebuinþat la astfel de sfinþiri de icoane, ºi anume „ca ochii sufletului sã mediteze ceea ce privesc ochii trupului”.

Totodatã, el le-a adresat credincioºilor îndemnul „sã se roage cu toatã încrederea, ori de câte ori vin la bisericã, pentru ei înºiºi ºi pentru cei ce vin”, obþinând astfel daruri cereºti ºi ajutor prin mijlocirea Inimii neprihãnite. În ziua de Crãciun, la 25 decembrie 1948, episcopul a predicat despre „pacea vestitã de îngeri ºi adusã de Cristos pe pãmânt, pacea sufletelor cu Dumnezeu, a omului cu sine însuºi ºi cu semenii sãi”, iar la 31 decembrie acelaºi an a predicat despre obligaþia credincioºilor „de a-i mulþumi lui Dumnezeu pentru toate darurile primite de ei în cursul anului, dar ºi pentru a-i cere iertare pentru toate greºelile de care s-au fãcut vinovaþi”. În cadrul sfintei Liturghii pontificale din 6 ianuarie 1949, ep. A. Durcovici a predicat despre „magii de la Rãsãrit veniþi sã se închine pruncului din iesle ºi despre regele Irod pornit sã-l ucidã”, iar la 3 aprilie 1949, în Duminica Patimilor, cu prilejul jubileului preoþesc al papei Pius al XII-lea, a predicat despre „valoarea nespus de mare a jertfei liturgice”. La 16 aprilie 1949, Sâmbãta Mare,

12 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

la Înviere, a predicat despre „faptul istoric al învierii lui Cristos din morþi”, iar a doua zi, în Duminica Paºtilor, despre „însemnãtatea învierii lui Cristos”.

Episcopul A. Durcovici a rostit ultima sa predicã la Iaºi la 5 iunie 1949, subiectul fiind coborârea Duhului Sfânt. De menþionat faptul, cã în perioada iunie-noiembrie 1948, episcopul a efectuat o vizitã canonicã maraton în Dieceza de Iaºi, iar în perioada maiiunie 1949 ºi în Arhidieceza de Bucureºti, prilej cu care a predicat mereu credincioºilor din comunitãþile parohiale vizitate.

Fotografia de mai sus a fost realizatã la 14 aprilie 1948, la începutul Liturghiei pontificale de înscãunare a episcopului A. Durcovici. În imaginea care îl înfãþiºeazã pe episcop rostindu-ºi prima sa predicã, în calitate de pãstor al Diecezei de Iaºi, apar ºi ministranþii Anton Budãu ºi Gheorghe Albert.

Dr. Dãnuþ Doboº

Sanctuare

Laus sud-estul Franþei, la 120 km Grenoble, creºtinul peleÎrinndepoate întâlni o adevãratã oazã de spiritualitate marianã, la sanctuarul de la Laus. Jean Guitton afirma cã acest loc este „unul dintre cele mai ascunse, dar ºi cele mai puternice din istoria Europei”.

La 8 septembrie 2012 s-au împlinit 120 de ani de când sanctuarul din Laus a fost declarat „basilica minor”. La celebrare a fost prezent cardinalul Parisului, André Vingt-Trois, care afirma: „Atât de departe de Paris, dar atât de aproape de cer; atât de bogat în haruri ºi atât de potrivit timpului nostru prin mesajul de reconciliere”.

Istoria acestui loc începe în luna mai a anului 1664. Mai sus de localitatea Saint-Etienne d’Avançon, o „doamnã frumoasã” îi apare unei tinere pãstoriþe, Benoîte Rencurel, orfanã ºi neºtiutoare de carte, ºi îi spune: „Eu sunt Fecioara Maria”. În luna septembrie Maica Domnului îi apare din nou în locul numit Pindreau ºi îi spune: „Fiica mea, mergi la Laus ºi vei gãsi acolo o capelã pe care o vei recunoaºte dupã parfumurile plãcut mirositoare.

A doua zi cautã ºi descoperã locul: o capelã dedicatã Maicii Domnului „a Bunei Întâlniri”, cu parfumurile amintite, dar cam pãrãsitã. Deschide uºa capelei ºi, deasupra altarului cam prãfuit, o vede pe Maica Domnului care o aºtepta deja acolo.

Maria i-a spus: „Vreau ca aici sã se construiascã o bisericã mai mare în cinstea Fiului meu adorat. Aici va fi un loc al convertirii multor pãcãtoºi. ªi

tot aici eu îþi voi apãrea mult timp de acum înainte”. La început Maica Domnului a apãrut zilnic, dar apoi cu o frecvenþã lunarã. Au început sã soseascã aici mii ºi mii de pelerini. Devoþiunea de Laus a supravieþuit chiar ºi în momentele grele ale Revoluþiei Franceze. Biserica, prin donaþiile pelerinilor s-a construit în trei ani (1666-1669). „Chiar dacã localnicii de atunci erau sãraci, au fost bani suficienþi atât pentru materiale cât ºi pentru muncitori”, se noteazã în manuscrisele sanctuarului. În biserica de la Laus se pãstreazã ºi azi capela iniþialã (a Bunei Întâlniri) unde a apãrut sfânta Fecioarã Maria. În capelã, chiar în faþa tabernacolului de la altarul mare arde mereu o lampã. În uleiul acestei lãmpi, pelerinii înting degetul ºi îºi fac semnul crucii.

Timp de 54 de ani Benoîte, în strânsã legãturã cu preoþii din Laus, a primit, a explicat ºi a încurajat pelerinii, conducându-i spre sacramentul Spovezii.

A murit la 28 decembrie 1718.

Mormântul ei se aflã în faþa altarului mare sub lampa în care arde uleiul special de Laus.

La 3 aprilie 2009, vizionara din Laus a fost declaratã „venerabilã” de cãtre papa Benedict al XVI-lea.

În luna martie a anului 1854, episcopul de Gap merge la Roma pentru a explica papei Pius al IX-lea importanþa ºi amploarea devoþiunii cãtre Maica Domnului de la Laus ºi obþine de la suveranul pontif aprobarea de a încorona aceastã statuie. Ceremonia încoronãrii a fost fixatã pentru 8 septembrie 1854, dar a fost amânatã din cauza unei puternice epidemii care era în zonã. Încoronarea s-a fãcut la 23 mai 1855 în prezenþa a peste 45.000 de credincioºi.

Pelerinul care vine aici poate vedea înainte de toate sanctuarul vechi în care se aflã capela arãtãrilor. Chiar la intrare în incintã se aflã Capela Sângelui Preþios, unde Benoîte l-a vãzut pe Isus în suferinþã. Pe o colinã numitã Pindreau (la 2 km de bisericã) se aflã un grup statuar reprezentând-o pe Maica Domnului cu Benoîte. Aici au avut loc câteva arãtãri ale Mariei. De asemenea, mai existã ºi azi casa vizionarei.

Au trecut 344 de ani pânã când Biserica, la 4 mai 2008, a aprobat ºi a declarat în mod oficial autenticitatea apariþiilor de la Laus.

Pr. Iosif Dorcu

martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru Familii

Ploaia de la Lourdes lecasem în pelerinaj la LourP des cu gândul la o schimbare. Nu, schimbarea nu se referea nicidecum la mine. Voiam o schimbare în familie. Nu ºtiu, îmi doream mai multã înþelegere, mai multã atenþie din partea soþului, poate mai multã tandreþe, mai multe cuvinte dulci ºi, de ce nu, chiar o privire mai blândã. Îmi doream aceastã schimbare ºi aº fi plãtit oricât, numai sã ajung la Lourdes, sã-mi „plâng” sfintei Fecioare „oful”.

Pe drum, în autocar, aveam sã descopãr ºi alte persoane care mergeau cu acelaºi scop. Asta mi-a dat ºi mai multã încredere! Între timp am ajuns la Lourdes ºi, dupã ce ne-am cazat, am mers cu toþii la grota apariþiilor. Se simþea acolo un fel de „prezenþã”, un mister tainic, un fior care te cuprindea ºi care îþi dãdea o pace interioarã inexplicabilã. Iar momentul atingerii pietrei pe care, la timpul apariþiilor, au cãlcat picioarele Preacuratei, a devenit de neuitat. Sigur, în prima zi, ca sã fiu sincerã, cuprinsã de profunzimea a ceea ce trãiam, nu i-am amintit nimic sfintei Fecioare de schimbarea pe care mi-o doream. Aºteptam doar sã vinã momentul potrivit!

Momentul însã nu a mai venit, pentru cã, a doua zi, ne-am trezit cu toþii în mijlocul unei inundaþii unice pentru Lourdes, inundaþie care a blocat orice acces la grota apariþiilor ºi treptat la tot sanctuarul. Aºa am fost nevoiþi ca, înainte de termen, sã urcãm în autocar ºi sã revenim acasã.

E inutil sã spun cã drumul spre casã a trezit în pelerinii prezenþi o singurã întrebare: „De ce?” De ce nu a fãcut preasfânta Fecioarã Maria o minune ca sã îndepãrteze ploaia, sã nu inunde grota, piaþa ºi o parte din sanctuar? De ce au trebuit sã fie privaþi o grãmadã de bolnavi de efectul binefãcãtor al apei de la grotã? Oare ploaia, picãturile care curgeau din cer, erau lacrimile omenirii care suferã din cauza atâtor crize ºi a atâtor probleme sau erau lacrimile Mariei pentru pãcatele omenirii?

Atunci mi-a venit o idee!

Oare nu cumva întrebãrile pe care ºi le puneau pelerinii constituiau o încercare de a înþelege sensul ploii ºi al inundaþiei de la Lourdes? În fond, ce puteau ei schimba din tot ceea ce se întâmplase acolo?! În realitate, nu-ºi doreau nici o schimbare, ci doar o înþelegere a realitãþii pe care o trãiserã cu toþii.

Gãsisem în sfârºit soluþia pentru problema mea. Nu trebuia sã-i cer sfintei Fecioare sã-mi schimbe familia, sã-l schimbe pe soþ, ci trebuia sã-i cer sã mã ajute sã înþeleg de ce se comporta astfel, de ce nu mai era tandru ºi de ce mã privea uneori cu duritate. ªi apoi, mai puteam eu sã schimb o persoanã care s-a comportat astfel toatã viaþa sa pânã în acel moment? Oare nu doream prea mult?! În realitate însã trebuia sã înþeleg doar de ce avea acest tip de comportament. Ce simplu! ªi din acel moment, pânã la întoarcerea propriu-zisã acasã, nu am fãcut altceva decât sã

14 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

analizez situaþie dupã situaþie, întâmplare dupã întâmplare, atitudine dupã atitudine. Am fãcut din viaþã un film, în care, pentru câteva ore, am jucat rolul principal. ªi vreau sã vã spun cã am gãsit foarte multe lucruri pe care trebuia sã le schimb chiar la mine, pentru cã, în realitate, eu eram cea care trebuia sã înþeleagã mai mult ºi, pentru cã nu înþelegeam, el se apãra prin lipsa de tandreþe, prin cuvintele dure pe care mi le adresa ºi prin privirea rece, care, de multe ori, mã îngheþa.

Iar la întoarcere, m-am trezit deodatã ca fiind eu cea tandrã, mi-am propus sã fiu eu cea care foloseºte cuvinte dulci, cuvinte pe care, probabil din cauza vârstei, nu le mai consideram potrivite. Dar oare iubirea are vârstã?! Recunosc cã am lãsat uzura sã ne caracterizeze viaþa.

Am aºteptat unul de la celãlalt sã facã primul pas ºi ne-am blocat în aceastã aºteptare.

Acum, îi mulþumesc Mariei cã nu a „blocat” ploaia de la Lourdes. În caz contrar, eu aº fi continuat sã fiu ºi astãzi „inundatã” în familia mea de tot felul de atitudini pe care nu le înþelegeam, dar pe care le doream schimbate... de cãtre soþ (Elvira).

Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Anul Credinþei ºi familia

Vãduva care învinge „Rãul” prin credinþã vãduvã îºi trãieºte vãduvia O ei. Ar fi putut sã-ºi refacã viaþa. Avea toate atuurile. „Era frumoasã la înfãþiºare ºi foarte plãcutã la chip. Soþul ei, Manase, i-a lãsat aur ºi argint, slujitori ºi slujitoare, animale ºi ogoare, ºi ea a rãmas stãpânã peste ele” (Idt 8,7). Timpul tradiþional de doliu a trecut.

Doliul pentru moartea soþului dura ºapte zile, dar Iudita hotãrâse sã poarte hainele în semn de fidelitate faþã de soþul defunct ºi ca exerciþiu ascetic. „Iudita era vãduvã în casa ei de trei ani ºi patru luni. ªi-a fãcut un cort pe terasa casei ei, ºi-a încins coapsele cu sac ºi purta hainele vãduviei. Postea în toate zilele vãduviei...” (Idt 8,5-6). Într-o frazã simplã autorul sacru schiþeazã portretul ei uman ºi spiritual: Nu era nimeni care sã aducã împotriva ei vreun cuvânt rãu pentru cã se temea mult de Dumnezeu (Idt 8,8).

Numai Dumnezeu îi umplea viaþa. Vãduvia ei nu era singurãtate ºi disperare. Existenþa ei era orientatã spre templul prezenþei lui Dumnezeu de la Ierusalim ºi era ritmatã de cultul de acolo. „Iudita a cãzut cu faþa la pãmânt, ºi-a pus cenuºã pe cap... Chiar atunci se aducea la Ierusalim, în casa lui Dumnezeu, jertfa de tãmâie a acelei seri. ªi Iudita a strigat cu glas puternic cãtre Domnul” (Idt 9,1).

De acolo-i vine înþelepciunea, curajul ºi forþa. Situaþia

în cetate era disperatã. Armatele lui Nabucodonosor conduse de Holofern – duºmani aroganþi ai Israelului, puterea pãgânã antidivinã ºi antiisraelitã – dupã ce-au mãturat toatã lumea cunoscutã, cucerind ºi subjugând naþiuni mari ºi state mici, dupã ce au înfrânt orice formã de rezistenþã ºi orice urmã de demnitate personalã ºi colectivã, au înconjurat cetatea Betulia, în care se afla Iudita, au suprimat orice posibilitate de aprovizionare cu hranã ºi, mai ales, cu apã. Lumea este la capãtul rãbdãrii, conducãtorii cetãþii apeleazã la un subterfugiu pentru a evita dezastrul: vor lãsa un spaþiu de timp pentru intervenþia lui Dumnezeu.

Dacã nu se va manifesta, se vor preda.

Vãduva devotatã Domnului sesizeazã gravitatea: „Ascultaþi-mã, principi ai locuitorilor din Betulia! Nu este drept cuvântul pe care l-aþi rostit înaintea poporului... ªi aþi spus cã vã veþi preda duºmanilor noºtri dacã în aceste zile Domnul nu se întoarce spre ajutorul vostru.

Acum, cine sunteþi voi sã-l ispitiþi pe Dumnezeu în ziua de astãzi?” (Idt 8,11-12). Preia iniþiativa ºi cu credinþa cã adevãratul Domn al istoriei nu este Nabucodonosor, ci Domnul; el conduce evenimentele dupã bunul sãu plac, Iudita pleacã împreunã cu slujitoarea ei în tabãra adversã, îl implorã pe cel care

Întoarcerea lui Iudita, de Sandro Botticelli (detaliu)

singur poate sã mântuiascã: „Cãci tu eºti Dumnezeul celor umili, eºti ajutorul celor mici, apãrãtorul celor slabi, ocrotitorul celor pãrãsiþi ºi mântuitorul celor fãrã speranþã! Fã ca tot poporul tãu... sã descopere ºtiinþa cã tu eºti Dumnezeu, Dumnezeul întregii forþe ºi puteri” (Idt 9,11.14).

Iudita se întoarce în cetate cu capul celui mai puternic ostaº ºi celui mai aprig duºman în desagã. Toþi recunosc lucrarea lui Dumnezeu ºi-i proclamã lauda. Iar despre ea spun: „Tu eºti slava Ierusalimului, tu eºti bucuria lui Israel, tu eºti cinstea neamului nostru” (Idt 15,9 dupã Vulgata).

Biserica Catolicã aplicã aceste cuvinte sfintei Fecioare Maria la Neprihãnita Zãmislire. Iudita intrã astfel, alãturi de Eva, în tipologia marianã: tãierea capului lui Holofern corespunde, în simbolistica creºtinã, zdrobirii capului ºarpelui.

Pr. Alois Bulai

martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Pentru copii

Aºa rãspund copiii despre durerea lui Isus „Isus a suferit mult. Se poate vedea asta în toate bisericile” (Iulia, 8 ani).

La o lecþie de catehism, Ionuþ (10 ani) a întrebat-o pe sora: „Dacã Isus ºtia cã suferã pe nedrept, de ce nu a fugit? Când mama vrea sã mã batã, eu fug, nu stau...” Pentru a-l face sã înþeleagã suferinþa lui Isus, sora i-a vorbit despre planul lui Dumnezeu, dar el a continuat: „Indiferent de plan, eu nu stãteam...” „Pe Isus l-a durut fiecare loviturã primitã din partea soldaþilor” (Alexandra, 9 ani). „Ori de câte ori se citeºte patima lui Isus, mã impresioneazã durerea pe care i-au provocat-o oamenii” (Silvia, 11 ani).

„Când Isus a vãzut-o pe Ma-

ria pe drumul crucii i-a mai trecut din durere” (Viviana, 10 ani). „Isus a suferit mult, dar i-a iertat pe toþi cei care l-au fãcut sã sufere” (Loredana, 9 ani). „Pe drumul crucii, Isus a suferit pentru noi toþi. Aºa mi-a spus bunica atunci când m-a auzit spunând o vorbã urâtã” (Marian, 8 ani). „Pentru cã a suferit, Isus ºtie ce înseamnã suferinþa” (Cristina, 10 ani). „Când l-au rãstignit pe Isus pe cruce, l-a durut foarte tare, mult mai mult decât atunci când l-au biciuit. Am vãzut la staþiunea a unsprezecea” (Eduard, 9 ani).

„Într-o zi ne rugam Calea crucii în bisericã. Eram mai mulþi ministranþi, Tudor (10 ani), unul dintre noi, purta crucea.

Pe la jumãtate i-a spus unuia de lângã el: «Mai ia-o tu, cã e prea grea!»” „Isus a suferit pentru pãcatele oamenilor, dar mama îmi spune mereu cã pe oameni nu-i intereseazã suferinþa lui Isus.

Mie mi-e milã de el!” (Evelina, 9 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

3. Completaþi propoziþiile de mai jos, reconstituind corect motivaþiile alegerii datei de început ºi de sfârºit pentru Biserica doreºte ca toþi credincioºii sã îºi cunoascã credinþa cât Anul Credinþei. mai bine, dar ºi sã o trãiascã, sã o mãrturiseascã ºi sã o rãspân- Anul Credinþei începe la 11 ocdeascã. Tocmai de aceea, Sfântul Pãrinte a convocat un An al tombrie 2012, când se împliCredinþei, pentru „a-i conduce pe oameni în afara deºertului, spre nesc .......................... de la deslocul vieþii, spre prietenia cu Fiul lui Dumnezeu, spre cel care ne chiderea Conciliului Ecumenic dãruieºte viaþa, viaþa din plin” (Porta fidei, nr. 2). Vã propunem un Vatican II ºi .......................... chestionar care verificã cunoºtinþele de bazã despre Anul Credinþei. de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice. Încheierea 1. Cine a convocat Anul Cre- 2. Care este documentul prin a fost fixatã pentru 24 noiemdinþei? care Sfântul Pãrinte a con- brie, .......................... anului a) Papa Ioan Paul al II-lea vocat oficial Anul Credinþei? liturgic, în solemnitatea Domb) Papa Benedict al XV-lea a) Anno della fede nului nostru Isus Cristos, c) Papa Benedict al XVI-lea b) Fides et ratio .......................... Universului. d) Papa Ioan Paul I c) Porta fidei Dupã cateheza.ro e) Papa Benedict al XIV-lea d) Novo millennio ineunte

Anul Credinþei

16 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

Pentru tineri Paºii credinþei

Unde este credinþa ta? vangheliile sunt pline de episoade în care oameni E simpli din timpul lui Isus au alergat la el având credinþa cã este un „trimis al lui Dumnezeu” ºi cã poate sã intervinã cu putere în viaþa lor: leprosul care cade în genunchi ºi cere sã fie eliberat de drama sa; centurionul care cere cu insistenþã vindecarea slujitorului sãu; femeia pãcãtoasã care spalã picioarele lui Isus cu lacrimile ei, le ºterge cu pãrul ºi le unge cu miresme; tatãl care cere sã îi elibereze fiul de sub jugul Celui Rãu; orbul Bartimeu care singur cere darul vindecãrii; bãrbaþii care aduc pe un pat un om paralizat ºi îl coboarã la Isus prin acoperiºul unei case; femeia pãgânã care îi cere sã alunge diavolul din fiica ei; femeia care avea o hemoragie de 12 ani; conducãtorul sinagogii care implorã vindecarea pentru fiica lui...

Un moment deosebit din viaþa apostolilor este spaima prin care au trecut într-o zi când,

fiind într-o barcã pe lacul Genezaret, s-a iscat o furtunã atât de puternicã încât era riscul sã se înece cu toþii. Într-o astfel de situaþie Isus dormea! Apostolii disperaþi îl trezesc ºi îi cer sã intervinã. El ceartã vântul ºi valurile astfel încât se face liniºte. Însã nu pierde ocazia de a adresa o întrebare plinã de semnificaþii: „Unde este credinþa voastrã?”. O întrebare care ar putea fi tradusã: „Sunt cu voi! De ce vã temeþi?”; „Când sunteþi în pericol, unde cãutaþi siguranþã?”; „Cât de mult credeþi în mine?”

Furtunile vieþii. Orice existenþã umanã este lovitã în diferite feluri. Nici mãcar viaþa tinerilor nu este scutitã! Papa Benedict al XVI-lea spune în Mesajul pentru Ziua Mondialã a Tineretului 2013: „Astãzi nu puþini tineri se îndoiesc profund cã viaþa este un bine ºi nu vãd claritate în drumul lor. În faþa dificultãþilor din lumea contemporanã mulþi se întreabã: eu ce pot sã fac? Lumina credinþei

lumineazã acest întuneric, ne face sã înþelegem cã orice existenþã are o valoare inestimabilã, pentru cã este rod al iubirii lui Dumnezeu”. Credinþa înseamnã a te simþi în siguranþã, ca un copil în braþele mamei sale (Ps 131), pentru cã Dumnezeu are grijã de tine!

Somnul lui Isus. În tumultul vieþii nu de puþine ori avem impresia cã Isus nu este prezent, cã ne-a abandonat, cã este ocupat cu altceva ºi cã viaþa noastrã nu este importantã pentru el. Mai mult, privind la toate dramele prin care trece omenirea, se naºte strigãtul: „Unde eºti, Doamne?”. Pare de neînþeles faptul cã Isus rãspunde cu o întrebare: „Unde este credinþa ta?”. Credinþa care nu a întâlnit dubiul nu este întãritã suficient! Nicio durere nu este depãºitã prin abandonare, însã fidelitatea este aceea care face sã se nascã lumina unei noi aurore. Cristos ne-a predicat acest lucru nu numai prin cuvinte, ci ºi cu trãirea de pe cruce.

Experimentând chiar ºi pãrãsirea Tatãlui, Isus rãmâne fidel, nu renunþã, ºi în felul acesta învinge durerea, pãcatul ºi moartea. „Tãcerea lui Dumnezeu” este mult mai puternicã decât glasul reproºului omului!

Unde este credinþa ta? Este o întrebare care nu rãmâne fãrã rãspuns! Dincolo de rãspunsurile pe care le putem construi prin cuvinte, fiecare moment din viaþa noastrã ne aratã în cine sau în ce ne punem încrederea. „Cine are credinþã vede cu ochii lui Dumnezeu”, spunea sfântul Toma de Aquino.

Credinþa este aceea care ne dã siguranþa cã Dumnezeu ºtie sã scrie drept pe rândurile strâmbe ale istoriei noastre!

Pr. Felix Roca

martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Un papã apropiat de tineri n ochii ºi inimile cardinalilor, anunþul alegerii noului papã prin formula: „Annuntio vobis, gaudium magnum, habemus aleagã pe cel de-al 265-lea suc- papam!”. cesor al lui Petru, sunt încã imNoul papã este cardinalul Joprimate imaginile funeraliilor seph Ratzinger, devenit Benelui Karol Wojtyla, papa care dict al XVI-lea. Primele sale timp de 27 de ani a condus cu cuvinte indicã în acelaºi timp neclintit curaj barca lui Petru. stilul ºi prin aceasta calitatea S-a observat atunci cã tocmai co- persoanei ºi totodatã o viziune laboratorul sãu cel mai apropiat a ministerului sãu: „Dragi fraþi celebra funeraliile, iar acum ºi surori, dupã marele papã Ioan Liturghia care precedã deschi- Paul al II-lea, domnii cardinali derea conclavului pãrea ca o m-au ales pe mine, un simplu trecere idealã a consemnelor. ºi umil lucrãtor în via DomSenzaþia a fost confirmatã în nului” (19 aprilie 2005). Încã ziua urmãtoare la încheierea de la primii paºi, s-a delineat adevãrul evanghelic, cum spune conclavului, urmat imediat, profilul unui „pãstor blând ºi ºi motoul sãu episcopal: Coopeîn seara zilei de 19 aprilie, de ferm” care cu umilinþã slujeºte ratores veritatis.

Subliniazã aceasta la Liturpentru început de pontifiPatruzeci de zile pentru ºi despre Benedict al XVI-lea ghia cat, duminicã, 24 aprilie 2005, n fiecare dintre cele 40 de zile ale Postului Mare, câte un tânãr în prezenþa a peste trei sute de va da mãrturie despre modul în care papa Benedict al XVI-lea mii de persoane aflate în Piaþa i-a influenþat credinþa ºi viaþa în general, noteazã catholica.ro. „Sfântul Petru”. La omilia înProiectul a început în Miercurea Cenuºii, la douã zile dupã treruptã de aplauze de 37 de anunþul Sfântului Pãrinte privitor la retragerea sa, iar mãrtu- ori, papa explicã succint proriile sunt strânse pe site-ul GenerationBenedict.wordpress.com, gramul sãu de pontificat: „Adede doi tineri „pasionaþi de personalitatea papei Benedict ºi de vãratul meu program de gunoua evanghelizare”. vernare este acela de a nu face Printre mãrturiile date se numãrã cea a unui blogger care scrie voinþa mea, de a nu urmãri ideile pentru „Catholicism Rocks”, un blog dedicat rãspândirii de mele, ci de a mã pune împreºtiri pozitive despre Bisericã; Ryan Service, seminarist din Arhi- unã cu toatã Biserica, în asculdieceza de Birmingham, în primul an la Colegiul Englez din tarea cuvântului ºi voinþei DomRoma; Charles Bradshaw, un tânãr care este acum în etapa nului ºi a mã lãsa cãlãuzit de discernerii vocaþiei la preoþie; pr. Paul Moss, director pentru el, încât el sã fie acela care convocaþii al Arhidiecezei de Birmingham; Michaela Blackwell, duce Biserica în acest ceas al studentã la medicinã în primul an. Pe site-ul GenerationBenedict istoriei noastre”. se gãsesc indicate ºi câteva rugãciuni (o novenã pentru papa Cine crede nu este niciodatã Benedict, diverse rugãciuni pentru alegerea unui nou papã), singur – spune papa, amintind precum ºi linkuri cãtre enciclicele pontifului de origine germanã. cã „Biserica este vie. Biserica „Generaþia noastrã va resimþi lipsa papei Benedict”, citim este tânãrã” deoarece „poartã în pagina de prezentare. „Cei care l-au întâlnit privesc cu drag în sine viitorul lumii”. spre el, ca o sensibilã figurã paternã, ce ne-a îndreptat mereu Pare providenþial, în acest sens, spre Cristos, în momente în care mulþi eram la rãscruce de faptul cã prima cãlãtorie interdrumuri, spunându-ne sã nu ne mulþumim cu puþin, ci sã luptãm naþionalã a noului papã, propentru sfinþenie”. gramatã de predecesorul sãu, ¾

Îcare, dupã moartea lui Ioan Paul al II-lea, se pregãteau sã-l

Î

18 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

Tablete spirituale

ªtiinþã ºi religie izicianul german Max Planck, laureat al premiului F Nobel, în timpul unei confe-

¾ este

tocmai o Zi Mondialã a Tineretului, ºi în plus, chiar în Germania, þara sa natalã. La Köln, un milion de tineri s-au rugat cu papa într-o impresionantã reculegere la veghea de adoraþie euharisticã. Tinerii se vor regãsi cu papa ºi la Sydney, în Australia în anul 2008, ºi apoi la Madrid, în 2011.

I-a îndemnat sã nu se ruºineze cã sunt catolici ºi le-a amintit cã „numai de la Dumnezeu vine adevãrata revoluþie”, cea a iubirii. ªi ce sunt aceste ZMT pentru Benedict al XVI-lea?

A destãinuit-o la bordul avionului în zbor spre Madrid: „Aº zice cã aceste ZMT sunt un semnal, o cascadã de luminã; dau vitalitate credinþei, prezenþei lui Dumnezeu în lume ºi creeazã astfel curajul de a fi credincioºi” (18 august 2011).

Dar pentru aceasta e nevoie ca tinerii catolici sã fie gata de a pãºi împotriva curentului în comparaþie cu modelele de moment ºi stilurile de viaþã dominante.

De altfel, Benedict al XVI-lea a avertizat împotriva relativismului care nu recunoaºte nimic definitiv ºi lasã ca ultimã mãsurã doar propriul eu cu plãcerile de moment. În raport cu societatea, a subliniat rolul unei „laicitãþi pozitive” care valorizeazã dimensiunea religioasã. A instituit în 2010 un

departament pentru noua evanghelizare în scopul de a combate „eclipsa de Dumnezeu” în þãrile de veche tradiþie creºtinã. Întâlneºte artiºtii în Capela Sixtinã ºi lanseazã ideea despre „Curtea Neamurilor”, iniþiativã realizatã de dicasterul culturii: „La dialogul cu religiile trebuie sã se adauge azi mai ales dialogul cu cei pentru care religia este un lucru strãin, cãrora Dumnezeu le este necunoscut ºi care, totuºi, nu ar vrea sã rãmânã pur ºi simplu fãrã Dumnezeu, dar sã se apropie de el cel puþin ca necunoscut” (21 decembrie 2009).

Mare simpatizant ºi cunoscãtor al sfântului Augustin, este convins cã „opþiunea creºtinã” este „ºi azi cea mai raþionalã ºi cea mai umanã”. Credinþa trebuie sã fie însoþitã de o mare încredere în raþiune. În acest sens – în martie 2006 – vorbind parlamentarilor din Partidul Popular European, Benedict al XVI-lea identifica trei situaþii urgente, în special pentru omul occidental: tutelarea vieþii, apãrarea familiei, libertatea educativã. Este vorba de valori „nenegociabile” ºi nu din motive confesionale, ci întrucât înscrise în însãºi natura umanã ºi de aceea comune întregii umanitãþi”.

(Dupã Radio Vatican)

rinþe intitulatã ªtiinþele naturale ºi religia se exprima astfel: „Pentru cel care se ocupã de studierea naturii, numai ceea ce existã ca dat dinainte constituie conþinutul a ceea ce înseamnã percepþiile sale pozitive ºi calculele derivate de aici. Pornind de la aºa ceva, el cautã sã se apropie, pe cât este posibil, urmând calea cercetãrii indirecte, de Dumnezeu ºi de ordinea lui din lume, ca þintã maximã, veºnic de neatins... Pentru religie, Dumnezeu se aflã la început; pentru ºtiinþa naturalã, în schimb, se aflã la capãtul oricãrei consideraþii. Pentru una el reprezintã fundamentul, pentru cealaltã încoronarea construirii oricãrei reflecþii asupra concepþiei despre lume... În orice direcþie ºi oricât de profund am vrea sã extindem observaþiile noastre, nicãieri nu gãsim vreun contrast între religie ºi ºtiinþa naturalã; ba chiar dimpotrivã: tocmai în punctele critice gãsim deplinã corespondenþã”.

Cât despre credinþã ºi cercetare, ele nu se exclud nicidecum, de vreme ce tot despre un dat dinainte este vorba ca punct de plecare. Diferã doar locul de pornire. Una pleacã de la revelaþie, cealaltã de la remanent.

Ca sã nu spunem rãmãºiþã (ceea ce s-a mai pãstrat în naturã ca perceptibil din prezenþa lui Dumnezeu). Iar la capãtul celãlalt... Perspectiva credinþei vizeazã împlinirea: Dumnezeu totul în toate.

Pr. Cristian Chinez

martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Misiunea din Maikona

m citit ºi am ascultat multe mãrturii ale celor care au A fost în misiune. Toþi plecau în misiune cu ideea de a ajuta pe alþii. Mie îmi place sã privesc altfel lucrurile, ºi anume, vin în misiune ca sã mã las ajutat, pentru ca apoi sã-i ajut pe ceilalþi. Spun asta pentru cã mai întâi trebuie sã înþelegi cultura, gândirea, tradiþiile ºi obiceiurile oamenilor din þara de misiune în care mergi.

Condus fiind de aceastã idee, dupã un zbor de aproximativ 10 ore cu o escalã de 8 ore în Turcia, am aterizat în Nayrobi.

La aeroport am fost aºteptaþi de pãrintele Eugen Blaj ºi am pornit spre Maikona. E o distanþã de aproximativ 750 km pe care am parcurs-o în 15 ore din cauza drumului anevoios.

Misiunea din Maikona a fost înfiinþatã în anul 1966 ºi cuprinde atât comunitãþi stabile, cât ºi triburi nomade. Fiecare trib este condus de un sfat al înþelepþilor. Principalele triburi din zonã sunt Gabra ºi Borana.

Limba oficialã este suahile, dar se vorbeºte ºi borana. Misiunea din Maikona are 25 de filiale dintre care trei sunt mai

importante: Maikona, Torichea ºi Badahuri. Se încearcã pe cât posibil ca, o datã pe sãptãmânã, sã se celebreze câte o sfântã Liturghie în fiecare filialã. Te surprinde sã vezi entuziasmul ºi bucuria cu care ei participã la sfânta Liturghie, dansând ºi cântând. Liturghia se celebreazã în limba suahile, dar existã un catehet care traduce din suahile în borana pentru ceilalþi oameni.

Obiceiurile ºi tradiþiile lor sunt foarte diferite. M-a mirat sã aflu cã atunci când se naºte o fetiþã se bea doar o canã cu ceai, în schimb dacã se naºte un bãiat se taie o caprã. Când se aºazã la masã, prima datã mãnâncã soþul, apoi restul familiei. Sunt foarte puþini cei care se cãsãtoresc religios, mulþi se cãsãtoresc doar tradiþional. Un bãrbat cãruia i-a murit soþia se cãsãtoreºte imediat, însã femeia nu are acest drept.

Activitatea noastrã de aici e foarte diversã, însã, þinând cont cã se construiesc multe clãdiri (cãmine, grãdiniþe, ºcoli), în cea mai mare parte a timpului dãm o mânã de ajutor la ridicarea acestor construcþii. Aceste proiecte

20 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

sunt menite sã faciliteze accesul populaþiei la servicii medicale ºi educaþionale. Pânã în prezent misiunea a deschis aproximativ 30 de grãdiniþe ºi 30 de ºcoli primare. Fiecare grãdiniþã are câte un educator.

Filialele mai mici au în general doar o grãdiniþã pe care copiii o frecventeazã timp de trei ani. La grãdiniþã învaþã sã scrie ºi sã citeascã în trei limbi: englezã, suahile ºi borana. Dupã terminarea grãdiniþei merg într-o filialã apropiatã pentru a continua ºcoala primarã. Distanþa dintre filiale este destul de mare, în jur de 10-20 de km.

Misiunea oferã ºi servicii medicale prin dispensarul din Maikona, dar se încearcã, printr-o clinicã mobilã, ca ºi alþi oameni din diferite filiale sã beneficieze de servicii medicale.

Prin acestea, misiunea de aici deschide copiilor un drum spre un viitor mai bun.

Principala dificultate cu care se confruntã un misionar aici este temperatura foarte ridicatã, 35-45 de grade Celsius zilnic. Þinutul misiunii este o zonã de deºert (deºertul Chalbi) ºi de semideºert, plin de roci vulcanice. O altã dificultate constã în diferenþa de culturã dintre cea africanã ºi cea europeanã.

Sunt nelipsite animalele sãlbatice ca hiena, leul, ºerpii veninoºi, scorpionii, pãianjenii ºi þânþarii, care sunt purtãtori de malarie.

Am rãmas uimit de activitatea preoþilor ºi a misionarilor de aici. Mã întreb cum de reuºesc sã facã faþã. Dar imediat gãsesc rãspunsul: îl vãd ºi îl au pe Dumnezeu în centrul fiecãrei activitãþi, deoarece fiecare activitate îl are în vedere pe om, care este creaþia lui.

Anton Gãlãþanu

ªtiri • ªtiri • ªtiri Exerciþii spirituale La exerciþiile spirituale anuale pentru papa ºi Curia Romanã, în capela „Redemptoris Mater” din Vatican, programate în sãptãmâna 17-23 februarie, a participat ºi un preot român, pr. Ciprian Antãlucã, OFMConv., pentru a anima liturgia orelor în cânt gregorian, împreunã cu alþi patru cantori din diferite þãri.

Meditaþiile au fost pregãtite ºi susþinute de ES card. Gianfranco Ravasi, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Culturã, ºi au avut tema: „Ars orandi, ars credendi. Chipul lui Dumnezeu ºi chipul omului în rugãciunea psalmicã”. Meditaþiile de la Calea crucii din Vinerea Mare, la Colosseum, vor fi pregãtite de PF Bèchara Raï, patriarh maronit libanez.

Codul de drept canonic S-au împlinit 30 de ani de la promulgarea noului Cod de drept canonic, Codex iuris canonici, prin semnãtura pusã de papa Ioan Paul al II-lea, la 25 ianuarie 1983. La Vatican, pentru a marca aceastã aniversare, a fost organizatã, în zilele de 24 ºi 25 ianuarie, o reuniune de studiu cu tema: „Legea canonicã în viaþa Bisericii. Analizã ºi perspective, sub semnul recentului magisteriu pontifical”, promovatã de Consiliul Pontifical pentru Textele Legislative. „Importanþa dreptului canonic în Bisericã, instrument preþios pentru sprijinul mãrturiei ºi al noii evanghelizãri” a fost subliniatã de cardinalul Tarcisio Bertone, secretar de Stat, într-un mesaj prilejuit de acest eveniment. Primul cod a fost promulgat în anul 1917.

Paºi înainte Existã un presupus miracol atribuit mijlocirii papei Ioan Paul al II-lea, care sã facã posibilã

canonizarea acestuia. În luna ianuarie, Mons. Slawomir Oder, postulatorul cauzei de canonizare a fostului papã, a prezentat Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, condusã de card. Angelo Amato, un caz inexplicabil de vindecare. Dosarul a fost preluat de o comisie medicalã, potrivit Vatican Insider. Este nevoie de un al doilea miracol pentru a se trece de la beatificare la canonizare. Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat la 1 mai 2011.

Parlamentari pentru o zi Elevi de la Seminarul din Bacãu (în numãr de 24), însoþiþi de prof. Irina ªtefurã ºi de pr. formator Costel Þãranu, au între-

prins o cãlãtorie prin Europa, între 6 ºi 13 februarie, centratã pe participarea, în ziua de 8 februarie, la programul Euroscola, care s-a desfãºurat în Parlamentul European din Strasbourg.

Cãlãtoria a inclus ºi vizitarea comunitãþii Bad Deutsch-Altenburg. Experienþa de „parlamentar” s-a datorat implicãrii ºi participãrii la un concurs ce s-a desfãºurat în perioada aprilie-septembrie 2012, în contextul în care anul 2012 a fost declarat de Parlamentul European Anul European al Îmbãtrânirii active ºi al Punþii între Generaþii.

Adunare dedicatã tinerilor Plenara Consiliului Pontifical pentru Culturã a avut loc la Roma în perioada 6-9 februarie, cu scopul de a stimula Biserica

la o nouã ºi o mai mare atenþie faþã tinerii de azi, la o analizã a limbajului lor digital ºi a culturii care derivã din acest limbaj.

La întâlnirea cu tema „Culturi tinereºti în afirmaþie” au participat peste 60 de persoane din structurile bisericeºti ºi din societatea civilã, din întreaga lume. Plenara, spunea cardinalul Gianfranco Ravasi, a dorit sã trezeascã „credinþa în tineri”, adicã „încrederea în capacitãþile lor, chiar dacã sunt ascunse sub acele diferenþe care, la prima vedere, impresioneazã”.

Vizitã la Vatican Sfântul Pãrinte l-a primit în audienþã, la 15 februarie, pe Traian Bãsescu, preºedintele României. Preºedintele s-a întâlnit apoi cu card. Tarcisio Bertone ºi cu Mons. Dominique Mamberti. Potrivit comunicatului Sfântului Scaun, „s-au examinat bunele relaþii dintre România ºi Sfântul Scaun” ºi au fost abordate „chestiuni deschise ce intereseazã comunitãþile catolice din România ºi evidenþierea contribuþiei Bisericii Catolice în vederea integrãrii comunitãþilor româneºti

în strãinãtate”. La Palatul Brancaccio, preºedintele a avut o întâlnire oficialã cu ambasadorii statelor acreditaþi pe lângã Sfântul Scaun ºi cu toþi reprezentanþii cultelor prezente în Cetatea Eternã, printre care Mons. Anton Lucaci, pr. Isidor Iacovici, câþiva preoþi la studii, reprezentanþi ai Bisericilor Greco-Catolicã ºi Ortodoxã.

martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Evelyn Billings Dr. Evelyn Billings, creatoarea metodei cu acelaºi nume de reglementare naturalã a fertilitãþii, a murit la 16 februarie, la vârsta de 95 de ani. A fost

autoarea cãrþii Metoda Billings, publicatã pentru prima datã în anul 1980, retipãritã de 16 ori, cu 7 ediþii noi sau revizuite, cea mai recentã fiind publicatã în anul 2011. În anul 2003, Evelyn a primit Ordinul „Sfântul Grigore cel Mare” de la fericitul papã Ioan Paul al II-lea ºi a fost un membru activ al Academiei Pontificale pentru Viaþã. A fost doctor onorific la universitãþi din întreaga lume. În anul 2002, ea ºi soþul ei, John, tot doctor, au fost declaraþi Medicii Catolici Internaþionali ai Anului de cãtre Federaþia Catolicã Internaþionalã a Asociaþiilor Medicale.

Decizie finalã Dreptul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de a cere ºi obþine protecþia legalã prin demolarea turnului Cathedral Plaza ºi readucerea terenului pe care a fost edificatã aceastã construcþie la destinaþia iniþialã (de parc) a devenit o realitate juridicã incontestabilã, prin rãmânerea irevocabilã a sentinþei civile nr. 2520/2012, pronunþatã de Tribunalul Dâmboviþa. Prin decizia nr. 456/23.01.2013 a Curþii de Apel Ploieºti, sentinþa civilã a fost confirmatã ca irevocabilã, prin respingerea recursului exercitat împotriva

acesteia. „Justiþia nu numai cã reconfirmã temeinicia demersului judiciar, început încã din anul 2006, prin cererea de anulare a autorizaþiei de construire ºi oprire a lucrãrilor, ci autorizeazã irevocabil desfiinþarea clãdirii nelegale”, precizeazã un comunicat al Arhiepiscopiei.

Enciclopedie Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului din Bucureºti a lansat volumele România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. Represiunea, F-O (coordonator Octavian Roske) ºi România 1945-1989.

Enciclopedia regimului comunist. Instituþii de partid, de stat, obºteºti ºi cooperatiste (coordonator Dan Cãtãnuº). Evenimentul a avut loc la 14 februarie, în Aula Academiei Române.

La manifestarea moderatã de academicianul Ionel Haiduc, preºedintele Academiei Române, au luat cuvântul PS Varlaam Ploieºteanul – episcop vicar patriarhal (Biserica Ortodoxã Românã), dr. Dãnuþ Doboº, istoric (Biserica Romano-Catolicã), academicieni, profesori ºi alþi invitaþi. Primul volum al Enciclopediei regimului comunist a fost lansat în noiembrie 2011, urmând ca ultimul sã fie publicat pânã la sfârºitul anului 2013.

Ziua Socialã a Studenþilor La Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, sâmbãtã, 16 februarie, a avut loc Ziua Socialã a Studenþilor, cu tema: „Mai

22 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

avem... «chef de familie»?”.

Moderator a fost pr. Lucian Farcaº. Studenþilor prezenþi le-au vorbit pr. Alois Bulai, prof. Daniela ªoitu, prof. Alois Gherguþ ºi prof. Gheorghe-Ilie Fârte. În încheierea programului, a fost un moment cultural de muzicã sacrã susþinut de mezzosoprana Petronela Andrieº, soprana Gabriela Enãºescu ºi pianistul Traian Hudumeac.

Adeziune în ASCI În oratoriul „Sfântul Dominic Savio” din Iaºi, în sãrbãtoarea Sfântului Ioan Bosco, joi, 31 ianuarie, PS Aurel Percã, alãturi

de pr. Iosif Enãºoae ºi pr. Iosif Iacob, a celebrat o sfântã Liturghie în capela oratoriului cu ocazia depunerii adeziunii a 26 de tineri în cadrul Asociaþiei Studenþilor Catolici din Iaºi (ASCI), celebrându-se ºi hramul capelei. Asociaþia Studenþilor Catolici din Iaºi are ca moto cuvintele: „Inima vorbeºte inimii!”

Anul Fericitului Ieremia Cu binecuvântarea PS Petru Gherghel, anul acesta, fiind al 30-lea aniversar al beatificãrii ºi al cincilea aniversar al întoarcerii în patrie a fericitului Ieremia, a fost declarat de Custodia Fraþilor Minori Capucini ºi sanctuarul diecezan din Oneºti ca An Ieremian (5 martie – 30 octombrie). „În acest gând de comuniune suntem chemaþi cu toþii la o binecuvântatã reîntâlnire cu fratele ºi compatriotul nostru Ieremia”,

a scris PS Petru Gherghel. Dupã novena de pregãtire, începutã la 24 februarie, a fost programatã Liturghia de deschidere a Anului Ieremian, în sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneºti, la 5 martie, prezidatã de PS Petru Gherghel. Programul acestui An Ieremian poate fi consultat pe ercis.ro ºi cuprinde rugãciuni, celebrãri ºi pelerinaje.

Misiuni populare Pe lângã programul publicat în numãrul trecut, misiuni populare au fost programate în luna martie în parohiile: Rãcãciuni (14-16 martie, cu predicator pr. Valeriu Mãrtiºcã), Oneºti „Sfânta Tereza” (14-17 martie, cu predicator pr. Vincenþiu Burlacu), Pustiana: 14-17 martie, cu predicator pr. Gheorghe Cojocaru) ºi Adjud (21-23 martie, cu predicator pr. Daniel Cimpu).

Numire ºi transfer Prin decrete episcopale, PS Petru Gherghel a procedat la urmãtoarele: pr. Ciprian Bulai a fost numit director economic ºi administrativ la Institutul Teologic din Iaºi, pentru un mandat de 5 ani; pr. Emanuel Pârþac a fost transferat vicar la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Pildeºti. Ambele decizii au intrat în vigoare începând cu 1 februarie.

Pe scurt 28 ianuarie: Academia Tomistã cu stu-

denþii anului II de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, în prezenþa PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã 29 ianuarie: Realegerea ca ministru general al Ordinului Franciscan a fr. Marco Tasca 1-3 februarie: Exerciþii spirituale în Parohia Romano-Catolicã „Sfântul Bartolomeu” din Palestina (provincia Guayas, Ecuador), pãstoritã de pr. Bartolomeu Blaj, paroh, originar din Dieceza de Iaºi 2 februarie: Consiliul

director al Asociaþiei regionale Kolping Moldova, la Bacãu 11 februarie: Întâlnire anualã a membrilor Asociaþiei „Armata Maicii Domnului”, la Luizi-Cãlugãra, Liturghia fiind prezidatã de PS Aurel Percã 14-28 februarie: Vizitã a PS Aurel Percã la misiunea catolicã românã din Marsabit (Kenya), însoþit de pr. Florin-Petru Sescu

ºi pr. Cristian Bîrnat 24 februarie: Participarea PS Petru Gherghel la Liturghia celebratã în domul din Münster (Germania), pentru a marca jubileul de 40 de ani de episcopat ai PS Reinhard Lettmann, PS Ludwig Averkamp ºi Max Georg Freiherr von Twickel 23 martie: Calea crucii pe dealul Ciciola la Valea Mare.

Au trecut la Domnul Într-un spital din Bacãu, sâmbãtã, 9 februarie, a trecut la cele veºnice pr. Mihai Cucuteanu, în urma unui accident vascular. S-a nãscut la 26 martie 1946 la Iaºi. A absolvit ªcoala Generalã de 7 clase în anul 1960 la Horleºti, ªcoala de Cantori în anul 1965 la Iaºi ºi Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi în anul 1971.

A fost sfinþit preot la 24 iunie 1971 de ep. Petru Pleºca. A activat ca vicar la Sãbãoani (1 septembrie 1971 – 30 noiembrie 1976), paroh la Tãmãºeni (1 decembrie 1976 – 31 martie 1981), Gheorghe Doja (1 aprilie 1981 - 31 iulie 2004), Rãducãneni (1 august 2004 - 31 august 2006). De la 1 septembrie 2006, a fost paroh la Cãlugãreni (BC). A înfiinþat, mai întâi la Gheorghe Doja, Miºcarea Euharisticã Marianã (MEM), pe care a introdus-o ºi în comunitãþile pe care le-a pãstorit ulterior. În cei 23 de ani ca paroh la Gheorghe Doja, s-a ocupat de îngrijirea pastoralã ºi a celor trei filiale pe care le avea în administrare – Valea Micã, Rãcãciuni ºi Gâºteni – în care, în anul 1990, a început ºi a coordonat lucrãrile de construire ale bisericilor din aceste comunitãþi. Totodatã a construit ºi casa parohialã de la Gheorghe Doja. La Cãlugãreni a construit oratoriul MEM ºi tocmai introdusese instalaþia de încãlzire în bisericã, pregãtindu-se de punerea marmurei. Trupul neînsufleþit a fost depus luni, 11 februarie, în biserica din Cãlugãreni, unde a fost celebratã o Liturghie cu requiem, apoi a fost depus în biserica din Horleºti, unde, la 12 februarie, Liturghia de înmormântare a fost prezidatã de PS Aurel Percã. În urma unor grave probleme de sãnãtate, în noaptea dintre 27 ºi 28 ianuarie, pr. Vicenþiu Pal a decedat la Greci (jud. Tulcea), la vârsta de 54 de ani. S-a nãscut la Nisiporeºti, la 19 mai 1958 ºi a fost hirotonit preot la 22 iunie 1986, la Bucureºti. A activat în diferite parohii din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, dar ºi în diaspora (în Italia). De asemenea, a colaborat la revista „Actualitatea creºtinã” a Arhidiecezei ºi a desfãºurat activitate pedagogicã în cadrul Colegiului „Sfântul Iosif” din Bucureºti. În ultimii ani de pastoraþie a fost parohul comunitãþii catolice din Greci (Tulcea), unde s-a dedicat renovãrii bisericii „Sfânta Lucia” (în anul 2012 s-au împlinit o sutã de ani de la construcþia bisericii) ºi a organizat un oratoriu pentru copiii din localitate. Funeraliile s-au desfãºurat miercuri, 30 ianuarie, la Greci. martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Sevrajul la alcool n articolul din numãrul anterior, am arãtat cum poate Îfi ajutatã o persoanã dependentã de alcool, prezentând etapele modelului de intervenþie Hudolin. Acum, credem cã este necesar sã se evidenþieze efectele consumului de alcool la nivel fizic, psihic, pentru a fi mai uºor de identificat o eventualã problemã ºi ulterior de intervenit.

Auzim uneori întrebarea: „Ce se poate întâmpla, fizic ºi psihic, dacã se bea prea mult?”. În acest sens putem spune cã alcoolul fiind prin excelenþã o substanþã deprimantã a SNC, orice scãdere bruscã a aportului, poate conduce la simptome de întrerupere de tipul sevrajului.

Cei mai mulþi pacienþi nu dezvoltã fiecare simptom în parte, iar tabloul clinic obiºnuit este moderat ºi dureazã câteva zile.

Semnele includ: tremorul fin al mâinilor, disfuncþii ale sistemului nervos autonom, cum ar fi: creºteri ale pulsului, ale frecvenþei respiratorii ºi ale temperaturii corporale, insomnie (posibil asociatã cu vise urâte), anxietate generalizatã sau atacuri de panicã ºi deranjamente gastrointestinale etc.

Simptomele încep în intervalul de pânã la zece ore de la scãderea ingestiei de alcool (pacienþii dependenþi se trezesc, probabil dimineaþa, cu unele semne de sevraj), ating un maxim în intensitate în ziua a 2-a Asociaþia Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare, Iaºi tel.+fax: 0232-228204; e-mail: acar_2004ro@yahoo.com; www.alcoologia.ro

sau a 3-a ºi se amelioreazã în zilele urmãtoare.

Aproximativ 5% dintre alcoolici prezintã simptome severe de abstinenþã, cum sunt: delirium tremens – o stare de confuzie, însoþitã, uneori, de halucinaþii vizuale, tactile sau auditive („ªi, din aproape în aproape, am ajuns sã nu mai ºtiu zilele sãptãmânii, luna în care suntem, vedeam ºobolani în pat cu mine, vulpi sãrind la nevastã etc.” B.M., 8 ani de abstinenþã).

De reþinut cã probabilitatea de a dezvolta simptome severe de sevraj creºte în cazul: infecþiilor concomitente sau a altor probleme medicale grave, a convulsiilor de sevraj sau delirium tremens în antecedent ºi a consumului de alcool frecvent ºi în cantitãþi mari, aceste simptome atenuându-se ºi apoi dispãrând odatã ce starea mentalã se amelioreazã, respectiv dupã câteva zile. Ele trebuie deosebite de tulburãrile psihotice temporare induse de alcool, ce apar, de obicei, fãrã semne senzoriale. Existã un procent mic de alcoolici, care manifestã una sau douã convulsii generalizate, în primele 48 de ore de la încetarea consumului. În cazul sevrajelor uºoare, tratarea în ambulator este adecvatã pentru pacienþii cu o condiþie fizicã relativ bunã, cu concentraþii scãzute ale alcoolemiei ºi pentru cei fãrã antecedente de delirium tremens sau convulsii de sevraj. Evident cã ºi aceºti pacienþi necesitã examinare fizicã atentã, evaluarea testelor de sânge ºi tratament

24 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

cu suplimente de vitamine ºi doze adecvate de benzodiazepine. Pacienþii sunt instruiþi sã revinã la control zilnic, pentru evaluarea stãrii generale ºi a semnelor vitale, iar familia sau aparþinãtorii pacientului sunt rugaþi sã-l aducã de urgenþã, dacã semnele ºi simptomele sevrajului se agraveazã.

Tratamentul iniþial necesitã detoxifierea, de regulã în spital, precum ºi tratamentul oricãror simptome de sevraj. Tulburãrile mentale coexistente trebuie tratate atunci când pacientul devine abstinent. Tratamentul de lungã duratã presupune diminuarea poftei de alcool, atenuarea unor simptome comportamentale induse de alcool cum ar fi: iritabilitatea, impulsivitatea, distimia ºi managementul tulburãrilor de somn. În sintezã, majoritatea specialiºtilor recomandã ca pacientul dependent de alcool sã-ºi continue recuperarea, într-un program pe termen lung, ºi sã pãstreze abstinenþa întreaga viaþã, descurajând încercãrile de a „învãþa sã bea normal”.

Oricum, conceptul de „consum moderat de alcool” nu este fundamentat ºtiinþific, neexistând nici o recomandare certã a vreunei cantitãþi de alcool, care sã garanteze unui individ cã nu va deveni vreodatã alcoolic.

Ovidiu Alexinschi, medic primar psihiatru, coordonator ACAR

Poºta redacþiei Ioan V. (Bacãu). „M-a tulburat demisia papei. Adicã de ce a trebuit sã-ºi pãrãseascã misiunea? ªi papa Ioan Paul al II-lea era în vârstã ºi a rãmas pânã la capãt. Apoi, urmãrind presa ºi ascultând ce spun televiziunile, nu mai ºtiu ce sã cred cu privire la motivele reale pentru care papa a demisionat.

Cum sã interpretez gestul papei Benedict al XVI-lea? Mã mai preocupã ºi problema asta cu sfârºitul lumii, ultimul papã dupã Benedict ºi profetul Malahia”.

Sperãm cã citind articolele din acest numãr al revistei unele lucruri s-au mai lãmurit puþin.

Este clar cã, urmãrind presa, uºor puteþi fi condus spre a vedea în renunþarea papei o dovadã a unor presiuni interne sau un rezultat al unor conspiraþii. Fantezia unor jurnaliºti lucreazã din plin, fãcându-i sã se arunce în speculaþii: unii nu s-au sinchisit sã vorbeascã de lupte ºi certuri la Vatican, alþii au vorbit chiar de o posibilã arestare a lui Benedict sau cã în spatele deciziei ar sta motive care sunt ascunse în mod voit.

Cinstit ºi corect însã este sã luãm în seamã declaraþia Sfântului Pãrinte care precizeazã cã a luat decizia aceasta în faþa lui Dumnezeu ºi a propriei conºtiinþe dupã ce s-a rugat. Precizeazã cã problemele la care trebuie sã facã faþã misiunea unui papã astãzi cere putere fizicã ºi sufleteascã pe care Benedict al XVI-lea le vede slãbite în el însuºi. Ca atare, trebuie sã-i respectãm decizia, s-o apreciem ºi sã admirãm smerenia Sfântului Pãrinte. Trebuie spus apoi cã Dreptul canonic (can. 332) dã posibilitatea unui papã sã renunþe. Cu privire la profetul despre care aþi auzit dv., nu este acelaºi cu cel din Sfânta Scripturã care nu spune nimic

despre papa. Este vorba despre un altul numit „profet”: Malachia din Armagh (Irlanda), care în secolul al XII-lea ar fi prezis numãrul de papi pânã la sfârºitul lumii (112, începând cu Celestin al II-lea ales în 1143) ºi, dupã descrierile fãcute, papa Benedict ar fi penultimul, urmând sã fie ales „Petrus Romanus” (Petru Romanul). Fãrã îndoialã, „profeþii” ca acestea au mai fost ºi vor mai fi. De asemenea, vor fi destui care se vor lãsa influenþaþi de ele. Noi suntem chemaþi sã ne orientãm spre Sfintele Scripturi ºi spre tradiþia Bisericii. Isus spune cã nimeni nu ºtie când va veni sfârºitul, cã „va veni în timpul când nu vã aºteptaþi”. Pentru aceasta Mântuitorul subliniazã cã trebuie sã fim pregãtiþi în orice zi.

Florentina Doina Handrãgel (Bucureºti). Atunci când omul este însoþit de suferinþã ºi boalã se identificã cu Isus Cristos care a suferit din dragoste pentru noi. În mesajul sãu pentru Ziua Mondialã a Bolnavului pe care am celebrat-o la 11 februarie, Sfântul Pãrinte spune: „În Evanghelie iese în evidenþã figura sfintei Fecioare Maria, care-l urmeazã pe Fiul suferind pânã la jertfa supremã pe Golgota. Ea nu-ºi pierde niciodatã speranþa în victoria lui Dumnezeu asupra rãului, asupra durerii ºi asupra morþii ºi ºtie sã-l primeascã cu aceeaºi îmbrãþiºare de credinþã ºi de iubire pe Fiul lui Dumnezeu nãscut în peºtera din Betleem ºi mort pe cruce. Încrederea sa tare în puterea divinã este luminatã de Învierea lui Cristos care dãruieºte speranþã celui care se aflã în suferinþã ºi reînnoieºte certitudinea apropierii ºi consolãrii Domnului”. Pentru a vã putea publica cererea de ajutor ºi adresa trebuie sã aveþi

semnãtura ºi ºtampila parohului de care aparþineþi.

Eugen (e-mail). „Cu mai mulþi ani în urmã, pe vremea când revista «Lumina creºtinului» apãrea în forma unui ziar, se publica în mai multe numere povestea unei convertiri, a cuiva care – dacã amintirile nu mã înºalã – ajungea la închisoare ºi acolo cere lui Isus sã îl viziteze la ora douã dimineaþa. De altfel acesta era ºi titlul povestirii: «E ora douã dimineaþa!». Aº dori doar sã mã interesez, existã cumva posibilitate de a reciti aceastã istorioarã? Pentru mine a fost o povestioarã care m-a ajutat mult, ºi nu am mai gãsit nicãieri aceste numere”.

Apreciem mult cã citiþi revista ºi vã amintiþi ºi de timpurile când aceasta era în alt format (de ziar). Am cãutat în arhivã articolul solicitat. Din pãcate încã nu l-am gãsit. Poate cã avea alt titlu. Mai cercetãm ºi în momentul când îl gãsim vi-l trimitem. Dacã timpul ne va permite, poate cã, în acest an jubiliar, vom posta pe internet toate numerele din 1990 pânã în prezent.

M.B. (e-mail). „Vreau sã aflu pe când preconizaþi cã veþi reuºi sã tipãriþi cartea liturgicã «Ritualul exorcismului ºi al altor rugãciuni», cât va costa ºi de unde se va putea procura.

Vã mulþumesc!”.

Cartea nu este tradusã. În atenþia Comisiei Liturgice stau deocamdatã Ritualurile care sunt mai urgente. Dupã ce vor fi finalizate acestea, poate cã se va ocupa ºi de „Ritualul exorcismului”.

Urmãriþi în revista Lumina creºtinului ºi pe www.ercis.ro unde se anunþã noutãþile editoriale ºi modalitatea de a le achiziþiona.

martie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Noutãþi editoriale Alege bucuria deplinã.

Itinerar de rugãciune personalã pentru tineri. Postul Mare ºi octava Paºtelui 2013 Acþiunea Catolicã „Sfântul Iosif” Iaºi, Ed. „Presa Bunã”, 14x21 cm, 146 p., 5 lei

Mesaje ale papei pentru anul 2013 (pace, migranþi ºi refugiaþi, vocaþii, tineri, bolnavi, comunicaþii sociale, Postul Mare) Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa Bunã”, 10x14 cm, 0,5 lei ( fiecare) Cunoaºterea de sine ºi trãirea creºtinã Iosif Mareº, 14x21 cm, 154 p., 10 lei CD: Luminã ºi pace în iubire prin cuvânt, rugãciune ºi meditaþie Oficiul pentru Comunicaþii Sociale, cd mp3, 15 lei Cred în Dumnezeu.

Tainele credinþei Rene Laurentin, Ed. „Sapientia”, ISBN 978-606578-069-9, 208 p., 14x21 cm, 15 lei Verbum Domini.

Culegere de omilii.

Anul C Alois Biºoc (coord.), Ed. „Sapientia”, 14x21 cm, 492 p., 25 lei

Istoria creºtinismului la români ºi a catolicismului în Moldova Ioan Mãrtinaº, Ed. „Sapientia”, ISBN 978-606578-080-4, 430 p., 17x24 cm, 35 lei

Concurs

Citeºti ºi câºtigi

datã la douã luni aveþi posibilitatea de a câºtiga un O premiu. Trebuie doar sã rãspun-

deþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãsit în articolele din numãrul trecut Deschide poarta creal revistei. Se acordã douã predinþei! Dumnezeu vrea mii prin tragere la sorþi. Trimisã rãmânã în casa ta teþi prin poºtã pe adresa de la Giacomo Alberipag. 2, prin fax: 0232/211527 one, Ed. „Pauline”, sau prin e-mail: editor@ercis.ro ISBN 978-973rãspunsul, adresa dv. completã 1967-37-0, 80 p., ºi numãrul de telefon. Parti10x14 cm, 3 lei cilã la concurs rãspunsurile Vindecarea prin medi- care vor ajunge la redacþie pânã taþia creºtinã. Un nou la 15 aprilie. Numele câºtigãtorilor se vor anunþa în revista mod de a ne ruga din luna mai.

Valerio Albisetti, Ed. „Pauline”, ISBN 978-9731967-38-7, 96 p., 14x21 cm, 8 lei Isus din Nazaret.

Partea a II-a. De la intrarea în Ierusalim la Înviere Joseph Ratzinger, Ed. „Galaxia Gutenberg”, ISBN 978-973-141493-5, 14x21 cm, 300 p., 35 lei Materialele, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandã: • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; • prin fax: 0232/211527; • prin telefon: 0232/212003, interior 41: – luni-vineri: orele 10.00-18.00; • prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta lista de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2013

Întrebarea De numele cãrui preot este legat primul proiect al apariþiei unei reviste în Dieceza de Iaºi?

Premiul „Luminã ºi pace în iubire prin cuvânt, rugãciune ºi meditaþie” În cadrul Anului Credinþei, Episcopia de Iaºi prin Oficiul pentru Comunicaþii Sociale ºi www.pastoratie.ro a realizat un CD audio în format mp3, cu texte din Lecþionarul roman ºi din Psalmii, lecturate pe fundal muzical.

Câºtigãtorii din luna ianuarie Au fost primite: 26 de e-mailuri, douã faxuri ºi un apel telefonic, toate cu rãspunsuri corecte. În urma tragerii la sorþi au câºtigat: Valeria Biºoc (Hãlãuceºti) ºi Cecilia Râtan (Teþcani), care vor primi câte un calendar „Cinci pâini de orz” 2013.

Pentru cã întrebarea era legatã de centenarul revistei, toþi ceilalþi participanþi la concurs, în mod excepþional, vor primi câte un calendar romano-catolic 2013, în format mic.

Arta ºi credinþa Orizontal: 1) Comunicare prin semne, care poate fi raportatã la tãcere ºi cuvânt, dupã cum reiese din mesajul pentru Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale – Ales al lui Dumnezeu, aºa cum este Sfântul Pãrinte, care a predat lecþii de credinþã cu ajutorul artei prezente în Vatican. 2) Autori de opere care transmit informaþii ºi învãþãturi religioase mai presus de toate barierele ºi frontierele – A vota în unanimitate! 3) A primit o bulinã roºie – Ridicatã în slavã pentru cã a combinat arta cu credinþa. 4) Gaz incolor ºi fãrã miros – Un creºtin bine instruit în comunicaþii sociale. 5) Încãperi deschise pe terasele clãdirilor. 6) A merge pe înºelate – Cununie! – La þarã!

7) Anexat la o scriere – Þesãturã cu douã feþe! 8) Creºtinii în raport cu pãstorul lor sufletesc – Mai multe fragmente din

Biblie. 9) E vai de capul lui – Râu în Germania. 10) Necazuri omeneºti (fig.) – Iniþiere în iraþionalism! 11) Se foloseºte la Botez (pl.) – Absolvire de pãcate.

Vertical: 1) Schiþã dupã care se orienteazã unii scriitori – Nu-i chip de vãzut (fem.). 2) Poate sã lege douã trei cuvinte – Primele rapsodii!

3) Umblã cu corectarea operei de artã (fem.). 4) Iar e redus! – Bunã de dat bice. 5) Literã greceascã – Primii discipoli! – Cu semnificaþie pentru pãsãri.

6) Întrecere pe cai nãrãvaºi – Asta îþi taie respiraþia. 7) Roade prin acþiune chimicã – Bir! 8) Se dau pe faþã la þarã – Zbor agitat al unui numãr mare de insecte sau de pãsãri. 9) Schimbã

direcþia (pl.) – Codul monetar pentru ºilingul austriac (abr.).

10) Scriere religioasã fãcutã cu socotealã – Mai bine, în comparaþie cu alþi scriitori (pop.).

11) Înãlþime a corpului – Epoci în care toþi angajaþii catolici în lumea comunicaþiilor sociale trebuie sã predice adevãrul lui Cristos.

Dicþionar: HAP, ABA, OSTE, AVI, ATS. Magda Coºa

Isus a venit...

Criptografie (2,4,2,7,2,6,2,6,2,4,4,4,2,5) Galina P. Pajura

Rãspuns la rebusul „Orizontul credinþei III” din numãrul trecut: 1) AIST – TEZAUR; 2) NECESARA – NA; 3) A – OMAC – PLAT; 4) LIBERTATE – I; 5) ON – IMIA – AGU; 6) GFS – ACT UMAN; 7) IUIA – A – L – RE; 8) ANGES – IATA; 9) DUHUL SFANT; 10) HAR – MIO – LTI; 11) STATORNICIE. Rezolvarea criptografiei „Doamne ajutã ca...” din numãrul trecut: BIS – ER – IC – ATA – S – AS – T – AR – UIE – IN – A – DE – V – AR – ATA – C – RE – D – IN – TA.

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Prãjeºti, 27-30 ianuarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Traian - NT, 31 ianuarie – 3 februarie)

Întâlnirea persoanelor consacrate din zona Bacãu (3 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Tuta, 3-7 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Dãrmãneºti, 7-10 februarie)

Întâlnirea anualã a Armatei Maicii Domnului (Luizi-Cãlugãra, 11 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Institutul Teologic Franciscan Roman, 16-17 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Bijghir, 17-20 februarie)