Lumina crestinului, nr. 2/2013

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIV februarie 2013, nr. 2 (278) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº, Cosmin Croitoru Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Pe copertã: Întâlnire diecezanã a persoanelor consacrate (Cacica, 7 octombrie 2012) Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii.

Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca familiile migrante, îndeosebi mamele, sã fie sprijinite ºi însoþite în dificultãþile lor.

Intenþia misionarã Pentru ca populaþiile care trãiesc experienþa rãzboaielor ºi a conflictelor sã poatã sã fie protagoniste ale construirii unui viitor de pace.

„Doamne, mãreºte-ne credinþa!”

(Lc 17,5)

C

ele douã versete, 5 ºi 6, din capitolul al 17-lea al Evangheliei scrisã de sfântul Luca, sunt un minidialog între apostoli ºi Isus. Meditate bine, ne pot perfecþiona viaþa spiritualã.

– Mãreºte-ne credinþa! îi spun apostolii.

– Dacã aþi avea credinþã cât un grãunte de muºtar, aþi spune sicomorului acestuia: „Dezrãdãcineazã-te ºi planteazã-te în mare!” ºi v-ar asculta, le rãspunde Isus.

Ucenicii îl urmaserã de ceva vreme pe Învãþãtorul care îi chemase; ascultaserã cele predicate de Isus despre împãrãþia lui Dumnezeu; vãzuserã fapte minunate sãvârºite de Isus care aprecia credinþa unora (femeia suferind de hemoragie rebelã, orbul din Ierihon), alteori provocând-o (la învierea fiicei lui Iair), dar ºi reproºându-le lipsa acesteia, chiar lor, ucenicii sãi, înspãimântaþi cumplit în timpul furtunii pe mare: „Unde este credinþa voastrã?” (Lc 8,25).

Nu-i de mirare dacã, în contextul amintit mai sus, Isus rãspunde cererii apostolilor subliniind marea putere a credinþei.

Lãudabilã este uzanþa pastoralã de a fixa pe interiorul uºii de la intrare în casele creºtinilor (la binecuvântarea lor), cartonaºele mobilizatoare având înscrisul: „Doamne, mãreºte-ne credinþa!”. Parafrazându-l cu textul din Cartea Deuteronomului (6,4-7), îl recomandãm, cu dragã inimã, tuturor ºi fiecãruia în parte: „Sã fie aceastã rugãciune minunatã în inima ta... Sã o sãdeºti în copiii tãi ºi sã vorbeºti despre ea când stai în casa ta, când mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli”.

Trãind astfel, suntem copii buni ai Tatãlui ceresc ºi ai Bisericii sale sfinte. „Te rugãm, Doamne, ca strãlucirea slavei tale sã lumineze inimile noastre, ca sã putem trece prin întunericul acestei lumi ºi sã ajungem în patria luminii veºnice. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin”.

Mesaj terezian

Copil al luminii „Fiind copil al luminii, am înþeles cã dorinþele mele de a fi totul, de a îmbrãþiºa toate chemãrile, erau niºte bogãþii care puteau sã mã facã nedreaptã, astfel cã m-am folosit de ele fãcându-mi-le prietene” (Ms. B, 4r).

P.A.D.

Scrisoare pastoralã Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate

Chemare la a fi luminã

Cristos, „lumina adevãratã a lumii” ªi voi trebuie sã fiþi lumina lumii (cf. Lc 2,25) Dragi persoane consacrate, pãmântului ºi a oamenilor, lun fiecare an celebrãm cu bu- mina se rãsfrânge asupra celor curie Prezentarea la Templu din jur. Lumina se înmulþeºte a lui Cristos, pentru care bã- ºi se împãrtãºeºte. Aceastã imatrânul Simeon, întâmpinându-l gine naturalã vine sã sublinieze ºi luându-l în braþe, îl preamã- marele adevãr al venirii soareºte pe Dumnezeu ºi-l pre- relui divin, al copilului Isus, zintã, prin cântarea sa, lumina om ºi Dumnezeu, care doreºte lumii. sã rãspândeascã în lume darul În fiecare an suntem invitaþi sacru al luminii, simbol al vieþii de textele sfinte ºi de sfânta ºi al iubirii, pentru ca toþi sã se Bisericã sã ne întâlnim ºi noi umple de aceastã calitate dicu Cristos, care vine la noi, sã-l vinã ºi toþi sã se împãrtãºeascã admirãm ca adevãrata luminã din aceastã viaþã.

Biserica, voind sã exprime care a coborât în lume, dornici de a reaprinde ºi în noi lumina acest adevãr prin gesturi lituradevãratã pentru viaþa lumii. gice, ne invitã astãzi sã-l întâmCând soarele îºi trimite ra- pinãm pe Cristos, cum a fãcut zele sale asupra lumii, asupra bãtrânul Simeon ºi profetesa

Î

Persoanele consacrate Anuarul Pontifical 2012 aratã cã în întreaga lume sunt aproape un milion de persoane consacrate, numãrul bãrbaþilor consacraþi este de 189.892 (preoþi cãlugãri 135.227), iar femei consacrate sunt 721.935. În Dieceza de Iaºi activeazã 168 de bãrbaþi consacraþi (114 sunt preoþi cãlugãri: 77 franciscani ºi 37 din alte congregaþii) ºi 405 femei consacrate. Numãrul congregaþiilor este de 57, dintre care 13 masculine ºi 44 feminine.

Cu ocazia celebrãrii Zilei Mondiale a Persoanelor Consacrate (a XVII-a), în Dieceza de Iaºi persoanele consacrate se vor întâlni la nivel zonal în ziua de 3 februarie: Roman „Inima Neprihãnitã a Mariei”, Bacãu „Fericitul Ieremia”, Oituz ºi Botoºani. PS Petru Gherghel va prezida celebrarea din catedrala din Iaºi, la 2 februarie (zona Iaºi). La Oneºti (Surorile lui Isus Rãscumpãrãtorul), în perioada 4-8 martie, va fi un curs de formare, iar la 23 martie o celebrare penitenþialã. Pentru ziua de 5 mai, în zona Roman este propusã o zi a fraternitãþii zonale. Întâlnirea diecezanã a persoanelor consacrate va fi la Institutul Teologic Franciscan din Roman, la 14 aprilie.

Ana, luându-l în braþe, primindu-l la noi, purtând în mâini simbolul luminii, lumânãrile, care sã ne provoace la marele mister al împãrtãºirii cu flacãra luminii veºnice, cu lumina cereascã pe care a promis-o tuturor: „Cine vine dupã mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieþii”, cãci „eu sunt lumina lumii” (In 8,12), „calea, adevãrul ºi viaþa” (In 14,6).

Dragi persoane consacrate, dragi fraþi ºi surori, Ziua de 2 februarie a fost aleasã de Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea, cu 17 ani înainte, ca sã fie Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate, cu o inspiraþie divinã, plinã de respect pentru cei care, stând aproape de altar, sunt dornici sã-l întâmpine pe Cristos, lumina lumii, care vine sã-l întâlneascã pe poporul sãu.

Se vede din textul evanghelic cã aceastã solemnitate aºa de importantã ºi sugestivã are origine chiar de la începutul vieþii lui Isus, când cei care îl aºteptau pe Mesia vegheau lângã templu exprimând cu adevãrat bucuria întâlnirii cu el, cel aºteptat. ¾

februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾

Cuvintele bãtrânului Simeon ºi ale profetesei Ana sunt foarte expresive: „Acum elibereazã pe robul tãu, stãpâne, dupã cuvântul tãu; cãci ochii mei au vãzut mântuirea ta, pe care ai pregãtit-o înaintea tuturor popoarelor, luminã spre luminarea neamurilor ºi slava poporului tãu Israel”, iar Ana, venind ºi ea în ceasul acela, lãuda pe Dumnezeu ºi vorbea despre prunc, celor care aºteptau mântuirea lui Israel. În faþa acestor scene ºi cuvinte, tatãl (Iosif cel drept) ºi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el (cf. Lc 2,25-38).

Istoria a consemnat mereu acest moment ºi creºtinii au înþeles cã acela care a venit între oameni este pe drept aºteptatul popoarelor, cel care a dorit sã împartã oamenilor cuvântul sãu, sã le ofere viaþa, dãruindu-se pe sine, pentru ca pe pãmânt sã se aprindã un foc, o luminã care sã ardã fãrã încetare (cf. Lc 12,49) ºi sã ajungã la toþi oamenii.

Când Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea a stabilit ca aceastã zi sã fie celebratã într-un chip deosebit de cãtre persoanele consacrate, sigur s-a gândit cã, într-un mod special, aceste persoane trebuie sã-i iasã în întâmpinare lui Isus, sã se lase umplute de lumina lui ºi sã fie cele care îi stau mereu alãturi ºi-i poartã mesajul în lume.

Sunt bucuros sã vã consider privilegiate ºi sã vã numãr printre fecioarele înþelepte, care au ºtiut sã-ºi umple candelele lor cu untdelemn, ca apoi, întâmpinându-l pe mire pentru ospãþul de nuntã, sã intre în camera nupþialã ºi sã se bucure

împreunã cu el la ospãþul sãu (cf. Mt 25,1-13).

Aº vrea sã vã spun, cum de fapt bine ºtiþi, cã pentru a aduce luminã ºi mântuire în lume, Cristos s-a umilit pe sine, luând firea de sclav ºi, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte ºi încã moartea pe cruce, s-a oferit cu totul, lãsând trupul ºi sângele sãu ca hranã pentru prietenii sãi, pentru toatã lumea, pentru noi, pentru voi.

Fãrã aceastã dãruire, nu ar fi adus în lume viaþa, lumina ºi fericirea.

De fapt, lumânãrile, pe care astãzi, ºi mai ales în ziua profesiunii, le-aþi purtat ºi le purtaþi în mâini, au simbolismul lor ºi vã amintesc de datoria de a vã consuma pentru a lumina, pentru a umple de bucurie paºii voºtri ºi ai oamenilor în mijlocul cãrora sunteþi chemate sã daþi mãrturie omului.

Aceste candele vã cer astãzi sã le purtaþi în mâini cu un singur scop profund: sã fiþi voi cele dintâi care îi ieºiþi în întâmpinare lui Isus, mirele, sã-i preluaþi mesajul ºi sã-l purtaþi celorlalþi, ca fiind cel mai sfânt rãspuns la iubirea ºi darurile lui, fãcând sã ajungã la oameni bucuria mesajului lui Cristos, lumina cea adevãratã, care spune cu o dragoste ºi profundã convingere: „Eu sunt lumina lumii, dar ºi voi sunteþi sarea pãmântului ºi lumina lumii”.

Cu aceste dorinþe vã îmbrãþiºãm pe fiecare în parte ºi vã dorim sã fiþi candele vii, vestitorii ºi vestitoarele luminii lui Cristos printre oameni. „Iatã vine mirele, ieºiþi-i în întâmpinare!” (Mt 25,6)

Ziua Bolnavului

ergi ºi fã ºi tu la fel!”

M este tema pentru cea de-a XXI-a Zi Mondialã a Bol-

„

navului, care se va celebra la 11 februarie, în sãrbãtoarea Preasfintei Fecioare Maria de la Lourdes. În centru va fi sanctuarul marian de la Altötting

(Germania). Mesajul papei Benedict al XVI-lea pentru aceastã zi se inspirã din Evanghelia dupã sfântul Luca, din parabola bunului samaritean. În mesaj, papa îºi reînnoieºte apropierea sa faþã de cei încercaþi: „Nu sunteþi nici pãrãsiþi, nici inutili.

Voi sunteþi chemaþi de Cristos, voi sunteþi imaginea sa transparentã”. În Dieceza de Iaºi, din motive pastorale, Ziua Bolnavului va fi celebratã la 13 mai, printr-un pelerinaj la Cacica.

PS Petru Gherghel a scris un mesaj cu titlul: „Îndemn la rugãciune ºi iubire faþã de cei în suferinþã”, în care spune: „Îi încredinþãm Maicii Domnului pe toþi cei bolnavi ºi pe cei care se îngrijesc de ei ºi o rugãm mereu, mai ales în ziua de 11 februarie, ca ºi la 13 mai, la Cacica, sã le stea mereu alã? Petru Gherghel, episcop de Iaºi turi cu iubirea sa de mamã”.

4 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

Actualitatea

Postul Mare – primãvara sufletului evine din nou Postul Mare, R o adevãratã primãvarã sufleteascã. ªi acest anotimp spiritual începe cu Miercurea Cenuºii (13 februarie).

O zi unicã în viaþa spiritualã a fiecãrui creºtin. Pentru cel ce vrea sã ia în serios pedagogia Bisericii, în aceastã zi începe „momentul potrivit” (2Cor 6,2), începe primãvara sufletului.

Ritul cenuºii aminteºte de un mesaj pe cât de pesimist, pe atât de adevãrat. Acest element ne impune o meditaþie existenþialã: Cine suntem? Care este scopul existenþei noastre? ªi timpul, ce este?

Timpul Postului Mare sugereazã meditarea „lucrurilor de pe urmã ale omului”, adicã perspectivele ultime spre care este îndreptat cursul vieþii.

Vor reveni din nou temele pe care le-am primit ºi în anii trecuþi, cum ar fi postul, pocãinþa, sacrificiul, mortificarea. Nu sunt lucruri din alte timpuri, nu sunt forme de slãbiciune, nu sunt „complexe de inferioritate”; mai curând ele sunt forme de trãire personalã. Ne conduc la evaluarea corectã a modului nostru de a acþiona: „Acum întoarceþi-vã la mine din toatã inima, cu post, cu plâns ºi cu tânguire” (Ioel 2,12). Trebuie sã ne amintim de o realitate: „Unde este rigoare, acolo este ºi vigoare” (Paul al VI-lea).

Numai din aceste practici de ascezã creºtinã rezultã omul nou, omul puternic, omul liber, omul care îl urmeazã pe Cristos: „Aceasta este gimnastica Postului Mare, accesibilã tuturor,

prin practica zilnicã a abnegaþiei, în lumina strãlucitoare a marii legi evanghelice de a muri pentru a trãi, a legii sacrificiului, a legii crucii” (Paul al VI-lea).

O rugãciune din timpul Postului Mare ne îndreaptã gândul spre Dumnezeu, pe care îl rugãm sã ne dea „harul ca, prin fapte de pocãinþã ºi de iubire, sã ne învingem pornirile rele”.

Postul Mare nu ne poate lãsa liniºtiþi; trebuie sã pãtrundã în sufletul nostru o noutate de gânduri, de dorinþe, de propuneri noi.

Aceasta este „convertirea inimilor ºi clarviziunea deciziilor corecte” pe care o dorea fericitul Ioan Paul al II-lea atunci când invita „pe toþi catolicii sã se dedice cu o intensitate deosebitã în ziua de Miercurea Cenuºii rugãciunii ºi postului pentru cauza pãcii”. Prin acest gest, vechi, dar mereu nou, al postului, putem sã ne exprimãm voinþa de reînnoire personalã ºi comunitarã. Postul Mare ne pregãteºte la bucuria Paºtelui, restituie tinereþea spiritului. În limbajul colorat al timpului sãu, sfântul Vasile predica astfel celor bogaþi: „Pâinea care pentru voi prisoseºte este pâinea celui flãmând; haina agãþatã în dulapul vostru este haina celui care este gol; încãlþãmintea pe care voi nu o purtaþi este încãlþãmintea celui descãlþat; banul pe care voi îl þineþi ascuns este banul sãracului; faptele de caritate pe care voi nu le sãvârºiþi sunt tot atâtea nedreptãþi pe care voi le comiteþi”.

Aceste cuvinte ne fac sã reflectãm, într-un timp în care ura ºi conflictele sunt provocate de nedreptatea celor care adunã, în timp ce alþii nu au nici mãcar strictul necesar; a celor care se gândesc la ziua lor de mâine, ºi nu la ziua de astãzi a altora; a celor care, din ignoranþã sau din motive de egoism, refuzã sã se lipseascã de ceea ce le prisoseºte, în beneficiul atâtor oameni care sunt lipsiþi de lucrurile elementare.

Aceasta sã fie angajarea noastrã în aceastã nouã „primãvarã spiritualã” pe care ne-o oferã Dumnezeu. Sã nu treacã în zadar pe lângã noi acest nou har al lui Dumnezeu.

Maria, Maica lui Cristos ºi mama noastrã, sã cãlãuzeascã paºii noºtri, în acest timp de reînnoire spiritualã, pentru ca fiecare dintre noi sã poatã deveni instrument ºi martor de bine în favoarea aproapelui. ? Aurel Percã, episcop auxiliar

februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 5

A trecut la cele veºnice

Prelatul Albert Holenstein a Feldkirch (Austria), în clinica unde era internat penL tru îngrijiri medicale, a decedat în dimineaþa zilei de 3 ianuarie prelatul Albert Holenstein.

Prelatul Holenstein a avut o predilecþie deosebitã pentru Dieceza de Iaºi ºi pentru Seminarul din Iaºi, pentru preoþii diecezei, cãrora le-a dedicat mai multe scrieri cu caracter pastoral; a ajutat foarte mult la construirea noii clãdiri a Seminarului din Iaºi, a catedralei, precum ºi la construirea mai multor biserici ºi case parohiale; de asemenea, a susþinut mai mulþi seminariºti ºi preoþi pentru studiile de specializare la Roma. Nu a uitat nici de Surorile Institutului Diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”, cãrora le-a creat condiþii mai bune de lucru ºi de locuit la Seminar ºi la Episcopie. ªi spitalul din Barticeºti a fost susþinut cu o sumã de bani chiar la început când s-a turnat temelia ºi, ulterior, prin trimiterea unor aparate medicale pentru laborator ºi investigaþii.

La aflarea veºtii morþii prelatului, PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã au trimis o scrisoare de condoleanþe adresatã prelatului dr. Benno Elbs, administrator al Diecezei de Feldkirch. „Cu mare tristeþe am primit ºtirea despre moartea prelatului Albert Holenstein. În ultima perioadã, de un an ºi jumãtate, el a trebuit sã ducã o cruce grea. Dumneavoastrã ºi întregii Dieceze de Feldkirch vã exprimãm condoleanþele noastre sincere ºi-l recomandãm

pe prietenul ºi binefãcãtorul nostru, pãrintele Albert, milostivirii lui Dumnezeu. Am admirat mereu inima sa mare ºi deschisã pe care a avut-o pentru toþi oamenii, mai ales ne-a impresionat angajamentul sãu de a construi punþi ºi drumuri spre lumea întreagã; (...) în ultimii 20 de ani ne-a însoþit mereu cu sfatul ºi fapta, oferindu-ne un sprijin substanþial în mod concret ºi generos”, se precizeazã în mesaj.

La funeraliile din Bregenz (Austria), care s-au desfãºurat în ziua de 12 ianuarie, au participat trei episcopi, circa 50 de preoþi ºi un mare numãr de credincioºi laici.

Sfânta Liturghie a fost prezidatã de PS Elmar Fischer, episcop emerit de Feldkirch, alãturi de PS Ludwig Schwarz, episcop diecezan de Linz, PS Aurel Percã, episcop auxiliar de Iaºi, ºi preoþi din Dieceza de Feldkirch, între care ºi cei nouã preoþi din Moldova care lucreazã în aceastã diecezã. Din România au mai fost prezenþi: pr. dr. ªtefan Lupu, pr. dr. Wilhelm Dancã ºi pr. Florin Sescu.

Omilia a fost þinutã de pr. dr. Paul Solomon, care a scos în evidenþã slujirea preoþeascã exemplarã a prelatului Holenstein ºi angajamentul sãu în favoarea celor nevoiaºi.

Dupã Liturghie, cortegiul funerar s-a îndreptat spre cimitirul orãºenesc unde a fost depus trupul neînsufleþit al prelatului Albert Holenstein, în aºteptarea învierii de apoi.

6 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

Prelatul Albert Holenstein s-a nãscut la 18 august 1919 în Brooklyn (Statele Unite ale Americii). Dupã doi ani ºi jumãtate s-a mutat în Elveþia, locul de origine al pãrinþilor, unde a fãcut ºcoala primarã ºi gimnaziul. A absolvit la Seminarul din Innsbruck (Austria), în anul 1946. A fost hirotonit preot la 7 aprilie 1946 la Innsbruck.

Dupã hirotonire a lucrat ca vicar în trei parohii. În anul 1951 a fost numit director diecezan al Organizaþiei Caritative „Missio”, iar în anul 1961, paroh al Comunitãþii „Sfântul Columban” din Bregenz (Austria). În acelaºi an a înfiinþat o asociaþie de ajutorare a bolnavilor de leprã, cu sediul în aceeaºi parohie. A condus toate aceste instituþii pânã la 2 ianuarie 2005, când a venit la Sãbãoani. În luna august 2010 a avut un accident vascular, iar în toamna aceluiaºi an a revenit în Dieceza de Feldkirch (Austria), pentru spitalizare ºi îngrijiri medicale.

Duminicã, 13 ianuarie, Preasfinþitul Aurel Percã a prezidat sfânta Liturghie în biserica „Sfântul Columban” din Bregenz, în cadrul cãreia s-a rugat pentru prelat. La Iaºi, în aceeaºi duminicã, PS Petru Gherghel a celebrat Liturghia cu requiem în catedrala din Iaºi.

Dumnezeu sã-l rãsplãteascã pentru tot binele fãcut Diecezei de Iaºi ºi pentru exemplul de trãire preoþeascã!

Anul Constantinian Constantin cel Mare (306-337), al Imperiului RoÎmanmpãraþii de Apus, ºi Valeriu Liciniu (308-324), al Imperiului Roman de Rãsãrit, au semnat în luna ianuarie 313 Edictul din Milano.

Semnarea acestui edict a determinat „mai ales actul de naºtere al libertãþii religioase”, a spus cardinalul Angelo Scola, arhiepiscop de Milano, în discursul din 6 decembrie 2012, în ajunul sãrbãtorii sfântului Ambrozie, când s-a inaugurat ºi Anul Constantinian 2013, la împlinirea a 1700 de ani de la semnarea edictului.

Dieceza de Milano a stabilit ºi un program oficial al iniþiativelor Anului Constantinian, printre care se aflã expoziþia „Constantin 313”, organizatã la Palatul Regal din Milano, diferite expoziþii ºi evenimente între 20 martie ºi 30 iunie. Punctul central îl constituie vizita la Milano a patriarhului ecumenic Bartolomeu I, din zilele de 20 ºi 21 martie 2013, fiind programatã ºi o rugãciune ecumenicã în bazilica „Sfântul Ambrozie”. Înaintea lui Constantin, împãratul Galeriu, grav bolnav, a dat la 30 aprilie 311, la Sardica, un edict de toleranþã pentru creºtini, însã Galeriu a murit la 5 mai 311, edictul sãu aplicându-se astfel doar parþial. Începând cu lupta dintre Constantin ºi Maxenþiu, de la Pons Milvius, lângã Roma, din 28 octombrie 312, împãratul Constantin a început sã se apropie din ce în ce mai mult de creºtinism. Dupã istoricii creºtini,

Eusebiu ºi Lactanþiu, în ajunul luptei cu Maxenþiu, Constantin a vãzut pe cer, ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasã deasupra soarelui, cu inscripþia: In hoc signo vinces (Prin acest semn vei învinge). Noaptea, în timpul somnului, i s-a arãtat Isus Cristos cu semnul crucii, pe care-l vãzuse ziua pe cer, cerându-i sã-l punã pe steagurile soldaþilor, servindu-i drept semn protector în lupte. Împãratul Constantin a fost convins de apariþia minunatã a sfintei cruci, astfel cã pe arcul de triumf, pãstrat pânã azi la Roma, el afirmã cã a câºtigat victoria asupra lui Maxenþiu instinctu divinitatis (prin inspiraþie divinã).

La câteva luni dupã victoria asupra lui Maxenþiu, Constantin, împreunã cu Liciniu, cumnatul sãu, au publicat Edictul din Milano, din ianuarie 313, prin care se acorda libertate religioasã deplinã creºtinismului, care devine religio licita (religie permisã) în imperiu, Biserica este recunoscutã ca instituþie oficialã, independentã de imperiu, cu dreptul de moºtenire; au fost retrocedate Bisericii lãcaºurile de cult ºi bunurile confiscate, duminica a devenit zi de sãrbãtoare, târgurile ºi munca fiind oprite; creºtinii pot ocupa posturi publice; legile creºtine devin legi de stat ºi se opreºte uciderea prin rãstignire. Prin acest edict, din religie nepermisã ºi persecutatã, creºtinismul devine religie permisã, ba chiar favorizatã.

Din nefericire, Liciniu s-a îndepãrtat de politica ºi ideile

lui Constantin, persecutându-i chiar pe creºtini, între anii 320 ºi 323; ulterior, Liciniu a fost condamnat la moarte ºi executat, Constantin rãmânând singurul împãrat al Imperiului Roman, pânã la moartea sa, la 22 mai 337.

Rãmas unic împãrat, Constantin a luat faþã de creºtinism o atitudine binevoitoare, fãrã a jigni pãgânismul grecoroman. Pãstrarea titlului pãgân de pontifex maximus i-a dat dreptul ºi posibilitatea de a supraveghea ºi þine în frâu pãgânismul, în interesul chiar al creºtinismului însuºi. În luarea de mãsuri favorabile Bisericii, Constantin proceda treptat ºi cu mult tact.

Edictul lui Constantin marcheazã un moment important în istoria creºtinismului, însã, din pãcate, dupã Constantin, ºi chiar în zilele noastre, nu se poate spune cã Biserica a fost ºi este peste tot liberã. E mereu nevoie de o recunoaºtere a dreptului la libertate religioasã, ca drept al persoanei în raport cu alte persoane ºi cu statul, aºa cum afirmã ºi declaraþia Conciliului Vatican II, „Dignitatis humanae”: Omul are dreptul de a nu fi constrâns sã acþioneze împotriva conºtiinþei sale.

Pr. Adrian Blãjuþã

februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Din istoria revistei

Începuturile (I) e propunem în acest an juN biliar (o sutã de ani de existenþã a revistei Lumina creºtinului), în mai multe numere, sã reluãm istoricul revistei ºi sã-l completãm. În acest numãr câte ceva despre începuturi. În Dieceza de Iaºi, problema presei s-a pus la începutul secolului al XX-lea în contextul în care în întreaga lume catolicã se vorbea de gãsirea de alternative la acea presã care nu promova principiile creºtine. În anul 1903 apare la Bacãu „Calendarul catolic”, viitorul „Almanah «Presa Bunã»”. Se dorea însã ºi o revistã. Pr. Iosif Malinovski (1857-1916), care publicase mai multe cãrþi, la 16 decembrie 1908, fiind preºedintele unui comitet de înfiinþare a „Foii catolice”, lanseazã un apel pentru publicarea unei reviste. Motivaþia stãtea în contracararea presei care iese din fãgaºul îndrumãrii spre bine ºi în posibilitatea pentru catolici de a fi apãraþi împotriva calomniilor. Din apel aflãm cã de mult timp se discutase despre apariþia unei publicaþii catolice: o foaie sãptãmânalã sau un cotidian în românã sau în francezã. Câþiva preoþi ºi laici s-au întrunit de mai multe ori, au discutat ºi au decis ca mai înainte de publicarea revistei sã vadã dacã apariþia acesteia se bucurã de interes în rândul preoþilor ºi credincioºilor. Dupã ce au obþinut binecuvântarea de la ep. Nicolae Iosif Camilli s-a format comitetul care a trimis apelul.

Programul publicaþiei este redat în continuarea apelului:

„S-a hotãrât ca aceastã publicaþiune sã se facã în limba românã, ºi avem intenþia a o intitula Foaia catolicã, care va apãrea de douã ori pe lunã cu preþul abonamentului de cel mult 5 lei anual. Ea va arãta activitatea catolicã în societate la toate naþiunile de pe pãmânt; se va ocupa de chestiuni sociale ºi bisericeºti; va apãra cauza catolicã, când va fi atacatã; va aduce ºtiri din lumea catolicã; ºtiinþa ºi beletristica nu vor fi uitate; politica va fi exclusã cu desãvârºire, precum ºi chestiunile personale”.

Apelul a fost tipãrit ºi trimis de la Iaºi, împreunã cu un chestionar cu ºapte întrebãri, mai multor preoþi ºi laici din Arhidieceza de Bucureºti ºi din Dieceza de Iaºi. Interesante sunt ºi întrebãrile la care persoanele trebuiau sã rãspundã: „1. Veþi binevoi a susþine publicaþiunea prin abonament? 2. Ne veþi putea procura ºi alte abonamente?

3. Cam câte? 4. Putem nãdãjdui de la D. Voastrã vreo ofertã pentru înfiinþarea publicaþiunii?

5. Putem conta pe sprijinul Domniei Voastre moral, colaborând împreunã cu noi la Foaia catolicã? 6. Cam cu câte articole pe lunã sau pe an? 7. În ce materie?” Rãspunsurile trebuiau trimise la pr. Gheorghe Anton, secretarul comitetului.

La apel au rãspuns 293 de persoane. Conform documentelor din Arhiva Arhiepiscopiei de Bucureºti (puse la dispoziþie de Dãnuþ Doboº ºi Tudor Rãdulescu), printre persoanele care s-au arãtat interesate de

8 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

Pr. Iosif Malinovski

revistã a fost arhiepiscopul Raymund Netzhammer. Acesta i-a trimis anticipat pãrintelui Malinovski, în decembrie 1908, suma de 100 de lei din care se puteau face 20 de abonamente.

Numãrul persoanelor care au rãspuns era prea mic pentru a tipãri publicaþia. La începutul anului 1909, pr. Malinovski devine tot mai neîncrezãtor în posibilitatea apariþiei publicaþiei, iar la 2 aprilie acelaºi an îi restituie arhiepiscopului Netzhammer banii. Se aºteptau vremuri mai bune. Între timp, apãrea în fiecare an „Calendarul catolic”. În anii urmãtori, arhiepiscopul R. Netzhammer a fondat la Bucureºti trei reviste catolice, printre care ºi „Revista catolicã” (în 1912). Încurajat de ceea ce se petrecea la Bucureºti, pr. Malinovski a reluat proiectul publicãrii unei reviste la Iaºi. La 16/29 decembrie 1911 îi scrie arhiepiscopului de Bucureºti cã titlul revistei ar putea fi „Vocea catolicã”, „Ecoul catolic” sau chiar „Foaia catolicã” ºi cã aceasta ar putea apãrea la 1/14 ianuarie 1912. „În anul 1912 – scrie pr. Anton Gabor în necrologul pe care îl face pãrintelui Malinovski – a început iar㺠sã se agite chestia publicãrii unei foi catolice sãptãmânale sau bilunare, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat”.

Pr. Cornel Cadar

Mulþumiri celor care promoveazã ºi susþin revista upã cum este cunoscut, luna ianuarie 2013 înseamnã D pentru Lumina creºtinului o sutã de ani de existenþã. La o sutã de ani revista se bucurã de un tiraj de peste 14.000 de exemplare care se distribuie în þarã ºi în afara þãrii.

Cei care lucreazã astãzi la redactarea revistei sunt recunoscãtori ºi mulþumesc tuturor care promoveazã revista, o rãspândesc ºi o sprijinã financiar prin abonamente, colecte sau donaþii: laici, persoane consacrate ºi preoþi. Prin rãspândirea ºi susþinerea revistei, ei contribuie lunã de lunã la împlinirea menirii notatã în primul numãr din ianuarie 1913: „Lumina voieºte sã fie pentru toþi, adicã sã propovãduiascã pe înþelesul tuturor adevãrurile aduse nouã de Isus Cristos”. Într-un mod cu totul deosebit se cuvine a fi scoºi în evidenþã: A. Promovarea revistei Pr. Anton Biºoc de la Voievodeasa pentru cele mai multe abonamente, 1.480, pe care le distribuie în þarã ºi peste hotare.

Preoþii din parohiile din Moldova care au fãcut cele mai multe abonamente (2013) raportat la numãrul de familii: 1. pr. Alois Hârja (Valea Lupului), 2. pr. Daniel Cimpu (Rãcãciuni), 3. pr.

Cristian Chinez (Izvoarele), 4. pr. Fabian Doboº (Târgu Frumos), 5. pr. Marin Temea (Satu Nou – NT), 6. pr. Robert Gaºpal (Podu Iloaiei), 7. pr. Ioan Lungu (Vatra Dornei), 8. pr. Emil Lucaci (Horgeºti), 9. pr. Ioan

Cobzaru (Lilieci), 10. pr. Romuald Bulai (Cacica).

Parohiile cu peste 200 de abonamente (2013): Butea (315), Adjudeni (240), Faraoani (215), Gherãeºti (200), Hãlãuceºti (200), Tuta (200).

Preoþii care rãspândesc revista în spitale ºi în penitenciare: pr. Alois Farþade (Iaºi), pr. Marius Ilieº (Bacãu), pr. Eugen Robu (Iaºi), pr. Rãzvan Mãtãºel (Bacãu), pr. Pavel Chelaru (Roman).

Preoþii care distribuie revista în comunitãþile din afara þãrii: 1. pr. Isidor Iacovici (Roma), 2. pr. Paul Budãu (Padova), 3. pr. Claudiu Gherghel (Ravenna, Italia), 4. pr. Laurenþiu Ignat (Verona), 5. pr. Iosif Lucaci (Schio, Italia), 6. pr. Eugen Þîmpu (Irlanda).

Persoanele care distribuie cel mai mult revista în afara graniþelor diecezei: 1. Margareta Andru (Constanþa), 2. Elena Lungu (Vulcan), 3. Tereza Petres (Bucureºti), 4. pr. Mihail Titi Dumitrescu (Lugoj), 5. Anton Adam (Hunedoara), 6. Cornel Ardelean (Sarasãu – jud. Maramureº), 7. pr. Ioan Farcaºu (Blaj), 8. Natalia Santa (Alba-Iulia), 9. ªtefan Radian Tucu (Satu Mare), 10. pr. Iosif Balint (Motru), 11. Monica Mezei (Baia Mare), 12. Anton Butnaru (Cugir), 13. Congregatio Jesu (Popeºti Leordeni), 14. pr.

Istvan Kinczel (Viºeu de Sus), 15. pr. Iosif Cobzaru (Piteºti), 16. pr. Pavel Butnariu (Buzãu).

B. Susþinerea revistei Parohiile care au contribuit cel mai mult (ultima colectã pentru „Presa Bunã”) raportat la numãrul de familii: 1. Botoºani, 2. Târgu Frumos, 3. Vaslui, 4. Cacica, 5. Poiana Micului, 6. Fãlticeni, 7. Moara, 8. Paºcani, 9. Mogoºeºti Siret, 10. Piatra Neamþ „Sfânta Tereza”.

Primele zece parohii care au susþinut cu sumele cele mai mari: 1. Bacãu – centru, 2. Pildeºti, 3. Adjudeni, 4. Huºi-Corni, 5. Gherãeºti, 6. Tãmãºeni, 7. Oituz, 8. Suceava, 9. Sãbãoani „Sfântul Mihail”, 10. Galaþi.

Persoanele care au susþinut revista în decursul anilor cu sumele cele mai mari: Gavril Victor Nãsui (Galaþi), pr. Eugen Þâmpu (Irlanda), Roman Precup (Alba Iulia), Francisc Tanzer (Hârlãu), Teodora Pantazi (Iaºi), Corvin Josef Þigla (Reºiþa), Victor Tarþa (Pintic, Cluj), Niþa Libidinschi (Fântânele), Mihai Florea (Sibiu) Pe lângã felicitãrile ºi mulþumirile cuvenite, toþi cei evidenþiaþi vor primi câte un semn de recunoºtinþã de la Editura „Presa Bunã”. Redactorii, tehnoredactorii, tipografii ºi colaboratorii revistei vor fi evidenþiaþi într-un alt moment.

Pr. Cornel Cadar

februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Gânduri la centenar

E bine de ºtiut

La o sutã de ani

de la începutul „Luminii!” a anii când „cotrobãiam” L prin podul casei pãrinteºti, scot la ivealã, cu emoþie ºi surprindere, de la fundul unei lãzi de zestre, reviste, foi ºi ziare vechi cu titluri nu tocmai ºtiute pânã atunci: Lumina creºtinului, Presa Bunã, Dreptatea etc. cãrticele uzate cu rugãciuni noi pentru mine. „Sã nu le duci cumva la ºcoalã ca sã afle alþii cã noi mai avem de astea!”, mã sfãtui mama puþin parcã speriatã de descoperirea mea.

N-am prea înþeles eu, de ce trebuiau ascunse foile acelea de lumea ºcolii de atunci. Cum n-am înþeles, mai târziu, de ce s-a speriat mai tare mama când a aflat cã „descoperisem” un plug astupat într-o groapã din grãdinã, aºteptând „sã vinã alte vremuri”.

Dupã 1989, la schimbarea vremurilor – biata mamã nu le-a mai apucat – am scos, cu mândrie, la luminã atât Lumina creºtinului cât ºi plugul ruginit, sã desþelenim ºi sufletul ºi ogorul pãrintesc, cu energie ºi entuziasm! M-au gãzduit ºi mi-au adus multã bucurie, atât paginile noii Lumina creºtinului cât ºi noile flori ºi recolte ale grãdinii de acasã. Din pãcate, dupã 22 de ani, s-a mai stins elanul ºi al celor care mai citesc ºi al celor care mai arã...

Fug tot mai mulþi spre „lumina” amãgitoare a ecranelor, a butoanelor de tot felul cu care comandã, confortabil, iluzii leneºe, colorate mincinos,

captivând ºi deturnând periculos preocupãri, destine.

Propun noii Lumina creºtinului o promovare mai bunã, „agresivã” chiar, în lumea tinerilor; o colaborare mai strânsã cu „luminiþele” revistelor din parohii sau din ºcolile catolice; o evidenþiere mai exactã ºi concretã, spre luare aminte, a experienþelor, bune sau amare, ale tinerilor plecaþi din þarã. Daþi cuvântul mai des ºi laicilor care au ceva de spus ºi au puþin talent...

Apreciez majoritatea rubricilor din noul format al revistei (am toate numerele din ultimii 22 de ani, ºi aº vrea sã mai colecþionez, mãcar încã pe-atâtea!). Felicitãri ºi noi succese la aniversar! S-aprindeþi încã o sutã de ani luminã în sufletele de creºtini moldoveni ºi nu numai!

La mulþi ºi rodnici ani!

Doamne, ajutã!

Prof. Petru Gãlãþeanu (Roman)

10 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

Lumina creºtinului în formã de ziar Douã numere din Lumina creºtinului a avut tata acasã, pe care le þinea ascunse. Când am venit la Iaºi de la Bucureºti, unde am avut o contribuþie la Curierul catolic (Actualitatea creºtinã), m-am bucurat mult când am fost numit redactor la Lumina creºtinului, în locul pr. Aurel Percã, ºi am activat ca redactor din ianuarie 1991 pânã în septembrie 1992. Fiind numit ºi secretar episcopal, a trebuit sã mut sediul redacþiei de la Seminar ºi sã caut un loc în sediul Episcopiei, unde am primit biroul unde este ºi acum redacþia. Ca redactor împreunã cu colectivul de redacþie – erau pr. Alois Bulai ºi cu douã surori, în noviciat, sr. Lenuþa Bãcãoanu ºi sr. Felicia Dancã, ele învãþau dactilografie – am considerat cã e mai bine sã mergem în formã de ziar, format A3 cu patru-ºase pagini.

Dupã ce m-am consultat cu episcopul, am pornit la drum.

Nu aveam nici tipografie. Mã duceam pânã la Atelierul Tipografic Catolic de la Buzãu, în îngrijirea pãrintelui Ioan Ciuraru. Au fost ani grei, de lipsuri, de greutãþi pe care le-am întâmpinat, de cãutãri!

Astãzi Lumina creºtinului e un brand („un brand este un nume, semn sau simbol folosit în identificarea produselor sau serviciilor unui producãtor ºi utilizate pentru a-l diferenþia de competiþie” cf. www.mindlens.ro/article/view/1). Eu pot sã spun: La mulþi ani, Lumina creºtinului!

Pr. Isidor Chinez

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Petru Pal ãscut la 24 iulie 1872 la Pildeºti, judeþul Roman, a urN mat cursurile Seminarului „Sfântul Iosif” din Iaºi (1887-1894), fiind sfinþit preot la 11 octombrie 1895 la Iaºi. Petru Pal a fost primul preot indigen format la Seminarul din Iaºi. În perioada 1894-1898 a fost numit de ep. Dominic Jaquet profesor la Colegiul „Cipariu” din Iaºi, iar în perioada 1898-1900 a urmat la Roma studii de specializare la Colegiul „Germanicum-Hungaricum”, obþinând titlul de doctor în filozofie la Academia „Sfântul Toma de Aquino” ºi doctor în teologie la Universitatea „Apollinare”.

Reîntors în þarã a funcþionat ca profesor la Colegiul „Cipariu” ºi spiritual la Institutul de Fete „Notre Dame de Sion” din Iaºi. În perioada 1902-1903 a urmat cursuri de specializare la Universitatea Fribourg (Elveþia), obþinând titlul de doctor în litere ºi filozofie, echivalat în anul 1906 de Universitatea Bucureºti. În perioada august 1903 – septembrie 1905 a fost paroh de Rãchiteni. La 14 martie 1904 a fost numit episcop de Iaºi, dar la 30 august acelaºi an, Sfântul Scaun a revocat numirea, apreciind-o drept inoportunã.

Relaþia deficitarã cu autoritatea bisericeascã l-a fãcut sã se retragã de la conducerea Parohiei Rãchiteni activând pentru scurt timp ca vicar în Parohia Bârgãuani ºi stabilindu-se în anul 1906 în Parohia Sãbãoani, fãrã a deþine atribuþii pastorale. Începând cu anul 1907 a activat în ºcoli statale ca profesor

de italianã la Bârlad (1907) ºi de limba germanã la Craiova (1907), Constanþa (1908-1909) ºi Iaºi (1910-1937), la ªcoala Superioarã de Comerþ, de unde s-a pensionat. În perioada iunie 1936 – octombrie 1937 a fost paroh extrabugetar de Fãlticeni, iar în perioada noiembrie 1937 – sfârºitul anului 1941, paroh de Valea Seacã.

Dupã moartea Mons. Anton Gabor a condus revista Lumina creºtinului (martie 1936 – noiembrie 1937), fiind desemnat de ep. Mihai Robu sã reprezinte Biserica Romano-Catolicã din România la Expoziþia Mondialã a Presei Catolice de la Vatican, din 12 mai 1936. În numãrul 3/1936 al revistei Lumina creºtinului, noul redactor, pr. dr. Petru Pal, publica un apel adresat cititorilor, scriind, printre altele: „Apreciind foloasele revistei pentru luminarea populaþiunii noastre catolice române, am hotãrât în înþelegere cu forul nostru superior sã nu pãrãsim opera începutã, sã luãm locul de sacrificii al rãposatului ºi cu puteri unite s-o continuãm”. În acelaºi numãr al revistei, noul redactor publicã ºi o biografie a Mons. Anton Gabor. În anul 1936, pr. Petru Pal a publicat în paginile revistei un numãr de 12 articole, iar în anul 1937 doar ºapte scurte articole. Astfel, în anul 1936 a publicat: „Gânduri de Paºti”, „Semne îmbucurãtoare”, „Luna iunie: inima lui Isus”; „Expoziþia Mondialã din Vatican a Presei Catolice”; „Inaugurarea

Expoziþiunii Vaticane a presei catolice mondiale”; „50 de ani de la înfiinþarea Seminarului Diecezan din Iaºi”; „Sosirea noului nunþiu papal”; „«Presa Bunã» dupã zece ani de muncã”; „Generozitate ºi sacrificiu”; „Noul episcop unit de Lugoj”; iar în anul 1937: „Ce ne va aduce Anul Nou 1937”; „Aniversarea încoronãrii Pãrintelui papa Pius XI”; „Aniversarea morþii Mons. A. Gabor”; „O raitã prin Expoziþia presei mondiale din Vatican”; „Închiderea Expoziþiunii Vaticane”; „Collegio Pio Romeno”; „† Monseniorele Carol Rist”.

Vârsta, sãnãtatea ºubredã ºi, mai ales, cele trei decenii de absenþã din peisajul publicistic l-au determinat pe pr. Petru Pal sã se retragã de la conducerea revistei Lumina creºtinului ºi a Institutului „Presa Bunã”, stabilindu-se la Valea Seacã. Va reveni la Iaºi, în anul 1941, fiind gãzduit la Seminarul „Sfântul Iosif”, pentru îngrijirea sãnãtãþii, unde a ºi trecut la cele veºnice la 31 ianuarie 1943.

A fost înmormântat în cimitirul „Eternitatea”, rãmãºiþele sale pãmânteºti fiind ulterior reînhumate în cimitirul din satul natal, Pildeºti, la 5 aprilie 1994.

Dr. Dãnuþ Doboº

februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor Episcopul Anton Durcovici

„Bine ai venit, stãpâne!” n dimineaþa zilei de 13 apri- Herghelegiu, începu sã vibreze puternic, iar corul intonã un sãrbãtoresc «Ecce sacerdos» la cureºti, noul episcop de Iaºi, vederea noului pãstor. Toatã ludr. Anton Durcovici, însoþit de mea pãrea electrizatã, pe mulþi canonicii bucureºteni Gheorghe îi podidirã lacrimile ºi, pleHorvath ºi Gustav Müller. În cându-se cu pietate, primirã cursul aceleeaºi zile, episcopul binecuvântarea pastoralã”.

Durcovici a preluat jurisdicþia În timpul ceremoniei, pr. Ioan canonicã a Diecezei de Iaºi.

Mãrtinaº a citit de la amvon A doua zi, 14 aprilie, – „zi textul în limba latinã ºi românã seninã de primãvarã, cu soare al documentului papal de nuluminos, cu pomi înfloriþi, cu mire a episcopului Anton Durmiros de flori ºi nãdejdi de bel- covici ºi tot el a þinut cuvântul de ºug, progres ºi viaþã nouã” – s-a predicã în timpul Liturghiei desfãºurat, începând cu ora 9.00, pontificale. evenimentul înscãunãrii noului Au rostit cuvinte de omapãstor. Preoþi ºi credincioºi de- giere ep. Marcu Glaser, vicar opotrivã, vãdit emoþionaþi, s-au general al Diecezei de Iaºi, prestrãduit sã fie la înãlþimea mo- otul franciscan Alois Herciu, mentului, remarcându-se tot- canonicul Gheorghe Horvath odatã corul dirijat de pr. dr. Du- ºi preotul diecezan Wilhelm mitru Herghelegiu ºi acompa- Clofanda. Dupã primirea simniat de Filarmonica din Iaºi sub bolicã a cheilor catedralei „Adorconducerea maestrului George mirea Maicii Domnului” ºi prePascu. „Orga – scriu autorii bro- zentarea omagiilor de cãtre preºurii «Bine ai venit, stãpâ- oþii prezenþi la ceremonie, noul ne» (Iaºi, 1948) – mânuitã cu episcop de Iaºi a rostit o cumãiestrie de pr. dr. Dumitru vântare din care redãm câteva

Î lie 1948 sosea în gara Iaºi, cu trenul de noapte de la Bu-

fragmente: „Iatã pentru ce am fost trimis eu, nevrednicul slujitor al Domnului, în Eparhia Iaºilor. Nu ca sã fiu slujit, ci ca sã slujesc tuturor. (…)

Totuºi puterile noastre sunt mãrginite ºi slabe. Avem nevoie de ajutorul Celui de Sus ca sã fim slujitori pururea credincioºi. De aceea vom uni rugãciunile noastre slabe, acum în timpul sfintei Liturghii, cu rugile ºi jertfa mereu bine primite ale Fiului iubit ºi Tatãlui ceresc. Vom implora drept mijlocitoare pe lângã Fiul ei, pe Regina îngerilor ºi a sfinþilor, sub a cãrei ocrotire puternicã se aflã acest sfânt locaº. ªi nu vom uita cã alãturi de Regina cerului stã feciorelnicul ei soþ, sfântul Iosif, sluga bunã ºi credincioasã aºezatã de Domnul mai mare peste casa sa, sfânta Bisericã întreagã, ºi îndeosebi peste aceastã eparhie. (…)

Cu astfel de ocrotiri cereºti, al cãror ajutor vã rog, iubiþilor mei credincioºi, sã-l cereþi de azi înainte pentru mine, slujitorul ºi pãrintele vostru, nu preget sã iau în primire pãstorirea acestei eparhii. Ce ne mai aduce ziua de mâine nu ºtim. Dumnezeu însã ºtie, ºi atâta ajunge.

Lui sã-i slujim cu toþii ºi el va duce grijã de noi, slujitorii sãi (…)”. În fotografia de mai sus, episcopul Durcovici este flancat de preotul diecezan Gheorghe Petz ºi de preotul franciscan Mihai Dãmoc.

Dintre cei 53 de preoþi ºi episcopi prezenþi la ceremonie, 13 aveau sã fie arestaþi de Securitate în anii urmãtori, patru dintre aceºtia devenind martiri ai Bisericii locale: ep. Anton Durcovici, ep. Marcu Glaser, pr. Dumitru Sandu Matei ºi pr. Vasile Gabor.

Dr. Dãnuþ Doboº

12 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

Sanctuare

Monte Grisa ãlãtorul, care trece pe autostradã pe lângã Trieste, meC ritã sã facã un popas la sanctuarul „Maria, Mamã ºi Reginã”, construit pe o colinã din apropiere. Ajuns sus, pelerinul va beneficia de o imagine panoramicã spectaculoasã asupra oraºului Trieste ºi a golfului. Într-un stil arhitectonic modern al timpului, sanctuarul impresioneazã prin combinaþia de piatrã ºi cristale verzi. Are forma literei M (de la Maria) ºi poate fi vãzut de la mare distanþã.

La prima vedere, pare sculptat în piatra colinei, iar verdele cristalelor lasã sã se oglindeascã pãdurea înconjurãtoare.

Cum s-a nãscut acest sanctuar? La 30 aprilie 1945, când oraºul Trieste era în mare pericol de a fi distrus de cãtre germani, episcopul Antonio Santin a fãcut un vot cãtre Maica Domnului spunând: „În acest moment, poate cel mai greu din istoria oraºului Trieste, când toate speranþele de salvare ale oraºului par sã fi eºuat, fac un vot: dacã, prin protecþia ºi intervenþia Maicii Domnului, Trieste va fi salvat, mã voi strãdui sã fie înãlþatã o bisericã în cinstea ei”. Trieste a fost salvat de la ruinã ºi, imediat dupã rãzboi, a început strângerea de fonduri pentru biserica promisã. Însã sãrãcia de dupã rãzboi era mare, fãcând irealizabil votul episcopului Santin. În anul 1958 speranþele renasc când Mons. Giovanni Strazzacappa propune sã se construiascã un sanctuar marian la Trieste, dar sã aibã un caracter naþional. În anul 1959 are loc pelerinajul statuii Fecioarei de

la Fatima în toate cele 92 de provincii italiene.

Acest pelerinaj a fost ca o pregãtire pentru un eveniment extraordinar: consacrarea Italiei la inima neprihãnitã a Mariei, la încheierea celui de-al XVI-lea Congres Euharistic Naþional þinut în Catania, la 13 septembrie 1959. În timpul acestui pelerinaj, la care au participat mulþimi imense de credincioºi, Monseniorul Strazzacappa a adunat fonduri pentru construirea sanctuarului propus, care sã fie un punct de întâlnire a tuturor popoarelor în jurul Mariei.

La 17 septembrie, statuia de la Fatima ajunge la Trieste. În prezenþa acesteia, la 19 septembrie 1959, cardinalul Giacomo Lercaro pune piatra fundamentalã a noii biserici. A doua zi, 20 septembrie, statuia de la Fatima avea sã se întoarcã în Portugalia. Episcopul de Fatima, vãzând marea dorinþã, dar ºi proiectul celor din Trieste, comandã, la acelaºi sculptor, o statuie identicã, pentru a fi trimisã la Trieste. Noua statuie ajunge la destinaþie cu o ambarcaþiune la 7 iunie 1960. Întâmpinatã de o imensã mulþime, statuia a fost condusã în procesiune pânã la biserica „San Giusto”. Aici a rãmas timp de ºase ani, pânã la consacrarea noului sanctuar. La sfârºitul lunii mai 1965, arhiepiscopul Antonio Santin a celebrat prima Liturghie, deºi era încã ºantier.

La 22 mai 1966 noul sanctuar a fost consacrat de cãtre

cardinalul Giovanni Urbani. Începând cu aceastã datã au sosit aici mereu pelerini din Italia ºi din alte þãri.

Sanctuarul este amplasat în mijlocul pãdurii verzi de pin, pe vârful liniºtit al colinei, loc ideal pentru rugãciune. Arhitectura bisericii, proiectul aparþinând arhitectului Antonio Guacci, foarte modernã, se bazeazã pe o multitudine de triunghiuri, riguros calculate care se vor repeta atât la ziduri, dar ºi la elementele de interior: scaunul episcopal, confesionale, amvon, aghiazmatare. Aceastã multitudine de triunghiuri dau impresia unei dantele care o împodobeºte pe Maica Domnului.

Sunt douã biserici suprapuse: navata principalã a celei de jos cu navata celei superioare formeazã o cruce greacã.

Pe lângã altarul principal, mai sunt douã laterale: unul dedicat preasfântului sacrament, iar celãlalt Maicii Domnului de la Fatima.

Sanctuarul impresioneazã ºi prin mãrimea sa: un volum interior de 50.000 m3, 8.500 m3 de beton armat, 4.000 m2 de paviment de marmurã ºi ferestrele de 1.800 m2.

Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat sanctuarul la 1 mai 1992.

Pr. Iosif Dorcu

februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Anul Credinþei ºi Familia

Ana, mamã prin credinþã umplitã era soarta unei femei israelite fãrã copii.

C Aºa era Ana, soþia lui Elcana, un om din Ramataim-Þufim, din muntele lui Efraim. Înjositã pentru sterilitatea ei, întrucât sterilitatea era consideratã o ruºine în Israel (Is 4,1; Lc 1,25), ºi umilitã de rivala ei, Penina, care o lua în râs, pentru cã Domnul o lãsase sterilã, Ana îºi pune încrederea numai în Domnul.

Dorinþa irealizabilã a naturii poate fi împlinitã numai printr-o minune mântuitoare a lui Dumnezeu pentru cã el este cel care deschide ºi închide sânul matern (cf. Gen 20,18; 30,22; Rut 4,13). Încrederea ei ia forma unei rugãciuni pe care un observator, preotul Eli de la sanctuarul din ªilo, o interpreteazã ca delir: „Pânã când vei sta aici beatã? Du-te ºi te trezeºte!”

(1Sam 1,14) – îi spune bãtrânul preot. Dar nu era beþie. Era amãrãciunea suferinþei consumate pânã la fund, era abandonarea totalã în braþele celui atotputernic, cãruia i se obligã sã-i restituie prin vot pentru totdeauna – în cazul în care Domnul ar fi ascultat-o – fiinþa pe care o dorea cel mai mult.

Ana avea sufletul amãrât, se ruga Domnului ºi plângea. Ea a fãcut un vot: „Doamne Dumnezeule Sabaot, dacã vei privi la necazul slujitoarei tale, dacã îþi vei aduce aminte de mine ºi nu o vei uita pe slujitoarea ta

ºi dacã îi vei da slujitoarei tale un fiu, îl voi dãrui Domnului pentru toate zilele vieþii lui ºi briciul nu va trece peste capul lui” (1Sam 1,10-11).

Atâta durere, atâta dorinþã, aºa o rugãciune nu rãmân fãrã ecou.

Iat-o pe Ana cu un bãieþel în braþe. Îi este atât de scump încât îi pune numele Samuel, pentru cã „de la Dumnezeu l-am cerut”, spune ea. Nu putem ºti care erau simþãmintele mamei Ana. Recunoºtinþã, desigur!

Dar poate ºi un sentiment de spaimã.

A fãcut un vot. Un vot dublu.

Un vot în numele ei, angajându-se sã-l încredinþeze pe fiul nãscut autoritãþii divine, dar ºi un vot în numele fiului cã va fi al Domnului. Numai al lui.

Pentru totdeauna. Semnul: briciul nu va trece peste capul lui.

O femeie care-ºi doreºte atât de mult un fiu promite cã-l va încredinþa altcuiva!

Textul sacru nu ne vorbeºte despre trãirea ei. Menþioneazã doar cã nu-l însoþeºte pe soþul ei atunci când mergea sã ducã ofranda familiei la sanctuarul din ªilo. Ca ºi cum ar fi vrut sã uite de existenþa acelui loc cãruia îi era destinat fiul ei.

Probabil îl legãna ºi-i repeta numele, Samuel – de la Dumnezeu

14 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

l-am cerut. „Când îl voi înþãrca pe copil, îl voi duce ºi-l voi prezenta înaintea Domnului. ªi va rãmâne acolo pentru totdeauna” (1Sam 1,22). ªi a fãcut-o.

Când copilul a fost înþãrcat, au mers la preotul Eli la sanctuarul din ªilo. Ana a zis: „Te rog, domnul meu! Pe viaþa ta, domnul meu: eu sunt femeia care stãtea înaintea ta rugându-se Domnului! Pentru copilul acesta m-am rugat ºi Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o. De aceea ºi eu îl dãruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul” (1Sam 1,26-27).

Astfel intrã în istoria sacrã Samuel: ultimul „judecãtor” ºi „profetul” care va institui monarhia.

Dumnezeu împlineºte rugãciunea plinã de încredere a unei femei disperate din cauza sterilitãþii ºi prospeþimea naºterii miraculoase a copilului Samuel este un nou început pentru istoria mântuirii.

Pr. Alois Bulai

Pentru copii Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Dintre bãrbaþii care au refuzat sã meargã cu tatãl lui Gotfrid pe insulã, au venit doi pe la sfârºitul mesei cu gândul sã se înfrupte ºi ei din bunãtãþile pe care au auzit cã le-a pregãtit Toma, deºi nu au fost invitaþi.

Când au vãzut comoara de corali ºi de mãrgãritare, cel care voia sã facã aceastã cãlãtorie pentru o sutã de galbeni a spus: – Mare prost am fost! Acum aº fi câºtigat mai mult de o sutã de galbeni. Îmi vine sã-mi smulg pãrul de ciudã cã nu am fost!

– Ce?, a spus celãlalt, care nu a voit sã-ºi punã viaþa în pericol nici mãcar pentru o mie de galbeni, nu numai o sutã, ba chiar mai mult de o mie de galbeni s-ar fi putut câºtiga ºi, pentru o astfel de sumã, m-aº fi încumetat ºi eu sã fac aceastã cãlãtorie.

– Lãsaþi-mã în pace!, a spus Toma, voi nu preþuiþi cu toatã pielea voastrã nici o leþcae, suflete mici ºi egoiste ce sunteþi, care nu vreþi sã daþi o mânã de ajutor aproapelui vostru! ªi

pentru cã nu v-aþi ostenit, acum nu vi se plãteºte. ªi îmi pare bine cã aþi învãþat o lecþie care o sã vã cam usture multã vreme.

Cât despre mine, a continuat Toma, nu primesc aceste mãrgãritare. Gotfrid are ºase fraþi, iar pãrinþii lui sunt sãraci. Ar fi, aºadar, o nelegiuire sã primesc, fie chiar un singur mãrgãritar. Eu am ce-mi trebuie ºi nu-mi foloseºte mai mult. Petru însã trebuie sã primeascã darul ce i se oferã. El are mare nevoie ºi e foarte potrivit sã i se dea o mânã de ajutor ºi sã fie rãsplãtit pentru curajul lui.

Petru a primit darul cu inima plinã de bucurie ºi a mulþumit din tot sufletul.

Pãrinþii lui Gotfrid l-au rugat din nou pe Toma sã primeascã darul de mãrgãritare ºi corali, dar el a spus: – Fiþi pe pace! Aceste lucruri preþuiesc foarte puþin pentru mine. Mãrgãritarele ºi coralii, pe care le-a adus Gotfrid de pe insulã, sunt cele mai neînsemnate lucruri pe care le-a adus

cu sine. El a câºtigat acolo niºte comori mult mai preþioase: cunoaºterea lui Dumnezeu, încrederea în el, dragostea faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni!

Acestea sunt adevãratele mãrgãritare despre care ne vorbeºte sfânta evanghelie ºi astfel de mãrgãritare dorim sã dobândim ºi noi! Declar în public cã din pãþania lui Gotfrid m-am întãrit în bine faþã de Dumnezeu ºi acesta este un folos foarte mare pentru mine, mult mai mare decât valoarea coralilor ºi a tuturor mãrgãritarelor mãrii. Da, dragii mei prieteni, harul lui Dumnezeu ºi mila lui este fãrã margini ºi mai adâncã decât marea din care au fost scoase aceste nestemate; iar încrederea noastrã în Dumnezeu trebuie sã stea mai neclintitã decât stâncile de corali din mare!

Epilog Gotfrid a intrat iar în societatea omeneascã. Ceea ce a învãþat pe insulã din propria sa experienþã cãuta sã punã acum în practicã. Se îmbrãca din nou ca ceilalþi tineri din sat ºi îl ajuta pe tatãl sãu la împletirea coºurilor, iar pe naºul sãu la pescuit. Era o pildã de virtute pentru tineri ºi sprijinul pãrinþilor sãi. Toma, care nu avea copii, i-a lãsat moºtenire averea sa, corabia ºi toate uneltele de pescuit. Gotfrid a ajuns un bãrbat evlavios, cinstit de toþi, plin de dragoste faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni. Trecea drept cel mai bogat locuitor de prin partea locului, era cel mai mare binefãcãtor al sãracilor ºi amintirea lui a rãmas din neam în neam ºi s-a transmis prin viu grai, pânã ce a ajuns ºi la noi, pentru a o da cititorilor noºtri spre pildã vrednicã de neuitat.

Fiþi evlavioºi ºi drepþi ca el! (sfârºit)

februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre „familia” de sub cruce „Sub crucea lui Isus era pre-

zentã Maria, mama lui ºi Ioan, «fratele» lui. Tatãl îl «pãrãsise!» Isus însuºi avea s-o spunã!” (Ana-Maria, 9 ani). „Sub crucea lui Isus s-a format o nouã familie; Maria a rãmas mama, Ioan a devenit copilul, iar Isus s-a dus sã-l aducã pe Tatãl” (Eusebiu, 10 ani). „Maria l-a însoþit pe Isus cu iubirea sa de mamã pânã pe Calvar. De acolo nu mai putea sã-l însoþeascã. Trebuia s-o însoþeascã el!” (Iustin, 9 ani). „Pe drumul crucii, Isus nu a vãzut nici o familie, ci doar membri ai familiei: Simon, Veronica, femeile care îl plângeau,

soldaþii care îl chinuiau, Maria, Ioan. De aceea, sub cruce, vrea sã «întemeieze» o familie: «Iatã fiul tãu, iatã mama ta!»

Din acel moment, Isus s-a simþit «acasã»!” (Carmen, 10 ani). „Mama ne spunea mereu cã trebuie sã purtãm greutãþile familiei sub crucea lui Isus.

Aveam o cruce mare acasã ºi ne punea sã ne rugãm sub ea.

Oare noi eram «greutãþile» ei?”

(Monica, 9 ani). „De ce credeþi voi, a întrebat o sorã la o lecþie de catehism, cã pe drumul crucii nu apare nici o familie?” „Erau ocupate cu munca de la câmp”. „Nu au vrut sã participe”. „Le era

milã”. Au fost câteva dintre rãspunsuri. Ioana (10 ani) a rãspuns: „Familia nu acceptã suferinþa!” „Sub crucea lui Isus sunt aºteptate toate familiile, cu toate greutãþile lor. Familia este o cruce, iar crucea este o familie” (Monica, 10 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

Primirea ºi binecuvântarea ministranþilor Copii misionari

biserica parohialã din TãÎcopiinmãºeni, un grup de 36 de au primit mandatul de ministrant, la 16 decembrie 2012.

Pr. Andrei Cocianga, responsabil cu Oficiul pentru Vocaþii, a primit angajamentul ministranþilor de a-l sluji pe Isus Cristos cu devotament.

Cei 36 de copii, în cadrul unei celebrãri speciale de la sfânta Liturghie a copiilor de la ora 8.00, s-au angajat din

toatã inima sã fie ministranþi. În cadrul celebrãrii, în special la predicã, pr. Andrei le-a reamintit celor 36 cã a fi ministrant înseamnã a se pune în slujba Domnului; ministrantul este unul care încã de mic doreºte sã-l slujeascã pe Isus Cristos la altar, la sfânta Liturghie; îl ajutã pe preot la toate celebrãrile care au loc în bisericã ºi în afara ei; un om al rugãciunii, al ascultãrii, al slujirii ºi al bucuriei. ªtiind toate acestea, la întrebarea pãrintelui Andrei: „Promiteþi sã îndepliniþi cu conºtiinciozitate toate îndatoririle liturgice?”, ministranþii au rãspuns: „Promitem, cu ajutorul lui Dumnezeu”.

16 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

„Cu Isus învãþ sã cred” a fost tema Zilei Misionare a Copiilor, celebratã în Biserica Catolicã duminicã, 6 ianuarie, ºi dedicatã copiilor angajaþi în rãspândirea evangheliei ºi în

ajutarea concretã a celor de o vârstã cu ei aflaþi în situaþii de dificultate. În cadrul rugãciunii „Angelus”, din aceeaºi zi, Sfântul Pãrinte i-a încurajat pe copii sã ducã tuturor iubirea lui Dumnezeu. Activitatea misionarã a copiilor este condusã dupã motoul: „Copiii îi ajutã pe copii”.

Pentru tineri Paºii credinþei

Elanul credinþei ontinuãm itinerarul nostru prin reflecþii care sã ne C ajute sã trãim credinþa cu mult curaj, în condiþia noastrã de tineri. În numãrul precedent ne-am oprit asupra exemplului lui Abraham, numit de sfântul Paul „pãrintele tuturor celor care cred”. În viaþa sa am remarcat „componentele” cele mai relevante ale credinþei, aspecte care ne-au ajutat sã ne încãrcãm cu o dozã semnificativã de încredere pentru noul an.

Mai facem un pas spre... porþile Noului Testament. Aici se remarcã credinþa tânãrã, dar profundã, a Mariei, fata simplã ºi umilã din Nazaret. Tocmai vârsta ei spune cã tinereþea este un timp potrivit pentru a trãi cu intensitate aventura credinþei. Papa Benedict al XVI-lea spunea în Mesajul pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondialã a Tineretului: „Dragi tineri, Biserica se bazeazã pe voi! Are nevoie de credinþa voastrã vie, de caritatea voastrã creativã ºi de dinamismul speranþei voastre. Prezenþa voastrã reînnoieºte Biserica, o întinereºte ºi-i dãruieºte un nou elan”. Aceste cuvinte scot în evidenþã forþa credinþei tinerilor, dacã aceºtia o iau în serios ºi dacã îl pun pe Cristos în centrul vieþii lor.

Aºa cum a fãcut ºi Maria!

Evanghelistul Luca, în relatarea dialogului dintre îngerul Gabriel ºi Maria, scoate în evidenþã exemplul luminos al credinþei Mariei. Aceasta ascultã uluitã cuvintele îngerului, nu refuzã mesajul lui Dumnezeu, nu se ascunde sub amãgirea cã

ar fi o nãlucã. Chiar dacã nu se aºtepta la acest lucru, ºtie cã Dumnezeu vorbeºte oamenilor, cã este aproape de ei, cã este un Dumnezeu care cere colaborarea omului tocmai pentru cã este creatura sa cea mai valoroasã. Maria rãmâne ºi mai uimitã când îngerul începe sã îi spunã cum se vor desfãºura evenimentele: „Vei zãmisli ºi vei naºte un fiu ºi-l veni numi Isus”. Acum lucrurile se complicã ºi mai mult, deoarece Maria înþelege din ce în ce mai puþin.

Nu poate sã-ºi imagineze cum se vor întâmpla toate acestea.

Rãspunsul îngerului, „La Dumnezeu nimic nu este imposibil”, hrãneºte încrederea sa ºi declanºeazã rãspunsul sãu plin de credinþã: „Fie mie dupã cuvântul tãu”.

Maria se deschide unui plan mãreþ al lui Dumnezeu, spune „da” unei aventuri minunate a credinþei care va duce la naºterea Mântuitorului. Pariazã totul pe Dumnezeu, convinsã fiind cã el nu poate decât sã realizeze lucruri mãreþe nu numai pentru o persoanã, ci pentru întreaga omenire. Credinþa Mariei este autenticã ºi profundã, deoarece are în ea toate „ingredientele” necesare: ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, încredere, renunþare la planurile proprii, disponibilitate etc.

Aºa cum îngerul Gabriel a intrat în casa Mariei intrã ºi în casa fiecãruia dintre noi pentru a cere colaborarea noastrã. „Da”-ul nostru este important! Poate construi enorm, aºa cum „nu”-ul nostru poate strica multe lucruri,

chiar dacã Dumnezeu ºtie sã scrie drept pe rândurile strâmbe ale istoriei noastre. Cât de mult a contat rãspunsul unei fete umile din Nazaret! Maria a spus „da” ºi Isus s-a nãscut! Am rãmâne înmãrmuriþi dacã am ºti câte lucruri depind de micile noastre „da”-uri spuse la timpul potrivit ºi cu încrederea cã la Dumnezeu nimic nu este imposibil. Atâta timp cât vrem ca lucrurile sã fie dupã „cuvântul nostru”, nu vom putea descoperi lucrurile mãreþe pe care Dumnezeu le poate face cu viaþa noastrã. Dacã însã orientãm viaþa noastrã dupã „cuvântul sãu”, atunci vom vedea ºi trãi lucruri minunate.

Aristotel i-a spus într-o zi lui Alexandru cel Mare care se pregãtea sã plece într-o luptã: „Aºteaptã sã atingi o vârstã mai înaintatã, astfel vei lupta cu mai multã prudenþã”. „Este adevãrat – rãspunse Alexandru cel Mare – dar între timp voi pierde elanul tinereþii”.

Elanul tinereþii trebuie sã fie ºi elanul credinþei, aºa cum a fost pentru Maria!

Pr. Felix Roca

februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Gânduri la centenar

Tinereþea revistei L

a cei 100 de ani ai sãi, Lumina creºtinului este o revistã tânãrã, deoarece se reînnoieºte permanent, îºi pãstreazã entuziasmul ºi îºi hrãneºte dorinþa de a creºte mai mult. De-a lungul acestui secol atâþia tineri, din diferite generaþii, au avut-o în mânã, au rãsfoit-o, au citit-o, au aprofundat-o. Numai Dumnezeu ºtie câte rãspunsuri au fost gãsite în aceastã revistã, câtã dorinþã de a creºte în credinþã, câtã speranþã a fost sorbitã! Tinerii gãsesc în paginile luminoase ale revistei cuvântul lui Dumnezeu, modele de credinþã, explicaþii, îndemnuri, informaþii etc.

Lumina creºtinului a reflectat întotdeauna activitãþile

pentru tineri ce s-au desfãºurat în dieceza noastrã, dar ºi marile evenimente ale Bisericii în care tinerii au fost protagoniºti. Niciodatã nu au fost uitaþi copiii, care gãsesc mereu „colþul de rai” în paginile revistei. Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru darul revistei Lumina creºtinului ºi pentru toate persoanele generoase care de-a lungul timpului au zidit credinþa din inimile oamenilor prin intermediul muncii lor!

La mulþi ani ºi la mai mare, Lumina creºtinului!

D

priveºte reprezintã o provocare pentru noi. Consider cã noi, tinerii, avem cea mai mare nevoie de Lumina creºtinului, este tezaurul de care nu ne putem lipsi lunã de lunã.

Având în vedere cã revista probeazã vechea zicalã Omul sfinþeºte locul ºi cã în perimetrul ei au avut loc întâmplãri, revelaþii, descoperiri ale sinelui ºi ale celorlalþi, consider cã revista este „prin excelenþã” bine structuratã ºi organizatã ºi de aceea ea nu necesitã îmbunãtãþiri, ci poate doar felicitãri ºi viaþã lungã acestui paºaport al credincioºilor catolici din România.

apariþia revistei Lumina creºtinului! O sutã de ani este într-adevãr o realizare ºi felicitãri pentru fidelitate!

Lumina creºtinului este o revistã cuminte care nu provoacã, ci doreºte sã þinã credinciosul ascultãtor ºi fidel cu ceea ce a învãþat de la pãrinþi, de la pãrintele paroh. Pentru cei care vor mai mult de atât, existã alte posibilitãþi de a citi articole religioase sau cu teme spirituale pe diferite site-uri (unele chiar într-o limbã strãinã) cu meditaþii ºi articole ceva mai polemice. Eu, de exemplu, citesc printre altele cu plãcere articolele ºi meditaþiile pãrintelui iezuit american James Martin ºi din câte observ pe facebook suntem mai mulþi în numãr.

Poate cã ar fi interesant sã contribuie la revistã ºi fraþii noºtri ortodocºi. Articolele lor ar contribui mult la o atmosferã frumoasã în diecezã, o atmosferã de comuniune ºi i-ar da ºi revistei ceva al ei, ceva deosebit.

Mult succes mai departe ºi Doamne, ajutã!

Maria-Simona Apetri (Iaºi)

Gilberta Hobincu

acã un paºaport acordã dreptul unei persoane sã se legitimeze ºi sã circule liber într-o þarã strãinã, iatã cã ºi revista Lumina creºtinului acordã dreptul unei minoritãþi catolice sã ridice fruntea ºi sã se legitimeze într-o þarã majoritar ortodoxã. Consider cã revista are o misiune de îndeplinit, inimi de atins, ºi o cãrãmidã de pus la schimbarea lumii în ceea ce visãm cu toþii.

Noi, cititorii, trebuie sã fim recunoscãtori pentru fiecare lecþie învãþatã de pe urma ei.

Cred cã cel mai des urmãresc articolele pentru tineri, deoarece, fiind tânãrã ºi trãind într-o mare diversitate de tineri, fiecare subiect în ceea ce ne

Oficiul pentru Pastoraþia Tinerilor, Copiilor ºi Asociaþiilor

18 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

n primul rând „La mulþi ani”! Îturor Un an nou binecuvântat tucelor care fac posibilã

edacþiei Lumina creºtinului: La mulþi ani! Pentru un an frumos, plin de împliniri, prosperitate ºi bucurii! Pentru R aceastã deosebitã aniversare a revistei! Rãspund ºi la întrebãrile aniversare: La suta de ani, Lumina creºtinului, Se-nvãluie-n falduri de timp, în voinþã, Falnice-aripi nesupuse destinului, Vibrând în istorii, lumini ºi credinþã!

Mã-ncântã în totul ºi gându-mi dezleagã, Reflecþii, eseuri, tablete, poeme, Când fila vuieºte în valuri întreagã, Copii ºi familii, credinþa în teme!

Visez, pe o manºetã sau pe jumãtate, Sã fie-nfiripat portret din parohii, Preoþi în vrednicie, cinste în cetate, Nu doar atunci, discret, plecând spre veºnicii, Ei meritã ca truda lor deplinã, S-aparã-n viaþ-odatã în „Luminã”.

Martin Cata (Huºi)

evista îmi prilejuieºte înn primul rând, urez revistei R tâlnirea lunarã cu spiritua- Î un cãlduros La mulþi ani! litatea ºi viaþa Bisericii. LecCe înseamnã revista pentru tura tuturor articolelor îmi dã bucurie ºi speranþã în trãirea credinþei ºi mã stimuleazã în împãrtãºirea faþã de aproapele, a iubirii lui Cristos. Cu plãcere ºi interes deosebit mã aplec asupra articolelor din secþiunea „Istorie” (figuri ilustre, mesajul sfinþilor, locuri sfinte), din secþiunea „Spiritualitate” (mesaje, tradiþie) ºi din secþiunea „Actualitate” (ºtiri, lege, sãnãtate). Aº dori sã aparã mai mult prezentarea tradiþiei Bisericii.

La ceas aniversar, colectivului de redacþie: La mulþi ºi binecuvântaþi ani! (Adrian Petruþ)

mine? O luminã pentru suflet.

Este o revistã bine structuratã, cu articole diversificate pe care eu o citesc cu multã plãcere.

Ce propuneri am? O paginã dedicatã vieþii sfinþilor (Rita, Clara, Tereza, Brigitta, Andrei, ªtefan, Benedict, Ieremia Valahul etc.) viaþa ºi activitatea lor spiritualã, ce dar au lãsat ei omenirii creºtine. O paginã de dialog cu preoþii misionari ºi cu preoþii din Dieceza de Iaºi? unde îºi desfãºoarã activitatea, care este crezul lor, ce au reuºit sã facã pentru Bisericã ºi laici (...). (Marsilia Asaftei)

N.B. Aºteptãm în continuare, în acest an jubiliar, impresiile, gândurile ºi propunerile cititorilor prin poºtã pe adresa Redacþiei (Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi) sau prin e-mail: editor@ercis.ro. Cei care doresc sã scrie se pot orienta dupã întrebãrile: Ce înseamnã «Lumina creºtinului» pentru dv.?

Ce articole urmãriþi cel mai mult în paginile revistei? Ce propuneri aveþi pentru îmbunãtãþirea revistei? Pânã acum au trimis gândurile lor: Daniela Andriº, Maria-Simona Apetri, Marsilia Asaftei, Maria ºi Joan Bäet, Martin Cata, Martin Doboº, Petru Gãlãþeanu, Gilberta Hobincu, Victor-Gavril Nãsui, Adrian Petruþ.

Tablete spirituale

Evadare T

rãim într-o lume care vorbeºte fãrã sã se exprime, care flecãreºte fãrã sã transmitã valori, care urãºte tãcerea ºi dispreþuieºte meditaþia profundã; o lume de zgomote, în care nu se gãseºte loc pentru armonia ecoului divin, o lume mereu în stare de crizã… Ce-i de fãcut?

Iatã o sugestie venind dinspre sfântul Ignaþiu de Loyola: „Trebuie sã privim în sus, spre izvorul oricãrui bine, sã urmãm cu inima traiectoria razei, sã urcãm în susul apei pentru a ajunge la izvor, la sursã, la Dumnezeu. E ca ºi cum ai merge pe contrasens ºi în urcare, întru curãþie ºi corectitudine, ca sã-l întâlneºti pe dãtãtorul tuturor bunurilor, sã-i mulþumeºti ºi sã-l adori printr-o atitudine de «simpatie», de comuniune ºi de dãruire necondiþionatã. E ca ºi cum ai ajunge pânã în pragul paradisului ºi asta din motive de logicã ºi de iubire”.

George Bernanos susþine cã „noi suntem creaþi dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu întrucât suntem capabili de iubire, sfinþii demonstrând geniul iubirii”.

Poate pãrea un fel de evadare din mijlocul lumii, o sustragere de la obligaþiile vieþii normale... ºi aºa este, dacã nu se au în vedere cele douã atitudini cheie: comuniunea ºi iubirea. Dacã da, atunci se poate verifica chiar o reîntoarcere spre semeni... cu un fel de revãrsare... constând în împãrtãºirea iubirii...

Pr. Cristian Chinez

februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Aceeaºi lume, mai mult praf... vorba de Africa, de continentul acela uitat de lume, E care te face sã-þi aminteºti cu drag de orele de geografie în care te chinuiai sã înveþi continentele. Acum e altceva. Deschizi ochii ºi îþi dai seama cã nu te mai afli în faþa globului pãmântesc pentru a pune degetul pe Africa, ci picioarele tale ating pãmântul african. În aeroport nu prea sesizezi diferenþa, sunt mai mulþi oameni de culoare pe metru pãtrat, ce-i drept, însã pãrãsindu-l, aerul foarte cald te obligã sã te opreºti ºi sã-þi tragi un pic sufletul. Mai departe nu-þi rãmâne decât sã-þi dai seama cã totul e la fel. E aceeaºi lume, deºi nu e totul modern, sunt tot oameni, deºi pielea are o altã

culoare, ºi e mai mult praf.

Dacã te înarmezi cu aparate de fotografiat ºi cu alte zeci de aparate pentru a putea memora orice miºcare de-a lor, consternat, vei observa cã cel care e în prim plan eºti tu. E normal, eºti alb. Dar... ce înseamnã cã eºti alb? Ei nu au aparate de fotografiat ºi nu se mulþumesc numai cu privitul. Copiii, de exemplu, se apropie încet ºi, dacã au acceptul tãu, devii jucãria lor. Una de pluº, supusã diferitelor experimente care implicã mângâieri ºi culmineazã cu trasul de pãr. Inevitabil, îºi dau seama cã te doare ºi pe tine. Nu omit sã amintesc aici episodul

Cutia Speranþei

„Unde este comoara voastrã acolo va fi ºi inima voastrã” (Mt 6,21)

Postul Mare, timpul prin excelenþã al convertirii inimii ºi al îmbogãþirii în faþa lui Dumnezeu, ne invitã sã strângem preþioase comori prin post ºi rugãciune, meditând la suferinþele Domnului, dar ºi prin pomanã, punând în practicã iubirea faþã de Dumnezeu ajutând pe aproapele: „Ce aþi fãcut celor mici, mie mi-aþi fãcut” (cf Mt 25,40). Privind la suferinþa lui Cristos, la încercãrile vieþii ºi la suferinþa celor mai sãraci, ne întrebãm: Ce comori am adunat? Unde este inima noastrã? În dorinþa de a purta de grijã copiilor sãraci din þãrile de misiune ºi de a susþine preoþii, seminariºtii ºi laicii angajaþi în aceste zone, Centrul Misionar Diecezan Iaºi continuã ºi anul acesta iniþiativa Cutia speranþei. Numai ajutând pe cei mai mici ne putem îmbogãþi înaintea lui Dumnezeu. Cutia speranþei este un proiect care se adreseazã tuturor, dar mai ales copiilor ºi tinerilor care vor primi aceastã cutiuþã la ºcoalã în cadrul orei de religie sau de la biroul parohial. Fiecare cutiuþã care se va întoarce la Centrul Misionar va vorbi despre o inimã a cãrei comoarã este la Dumnezeu.

Pr. Florin-Petru Sescu

20 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

în care un copil m-a întrebat dacã îi pot da un fir de pãr de pe mâna mea ca sã-l pãstreze.

Mi-a spus cã va avea grijã de el.

Durere, întrebãri existenþiale, e aceeaºi lume...

Eºti în Africa. Te trezeºti în faþa celor de acolo ºi vezi cã ai doar un cap, doua mâini ºi douã picioare. Neputincios, înþelegi cã acum nu mai priveºti acele imagini cu africani atârnate pe pereþi, însoþite de texte tulburãtoare. Eºti aici, acum. În aceste momente te doare enorm când vezi cã singurul ajutor pe care-l poþi oferi e zâmbetul tãu, însã rãmâi fascinat când îi vezi forþa. Uºor, uºor îþi dai seama cât de important este orice dar oferit, dar peste toate e mai important ca un alb sã fie aici, sã-l prindã pe cel negru de mânã, sã-l salute în limba lui ºi sã înceapã sã înþeleagã viaþa, dând mãrturie despre Dumnezeu.

De ce eºti alb? Ce ai fãcut ca sã fii alb? De ce un negru priveºte aºa un alb? De ce lumea de aici aratã atât de diferit? Sunt întrebãri la care numai o inimã deschisã poate rãspunde.

E aceeaºi lume, mai sãracã ce-i drept; sunt tot oameni, pentru cã am vãzut lacrimi, am vãzut zâmbete, am vãzut iubire, am vãzut urã; doar cã e mai mult praf...

Mãdãlin-Dominic Bãrbuþ

ªtiri • ªtiri • ªtiri Exerciþii spirituale În Vatican, exerciþiile spirituale pentru Postul Mare, în prezenþa papei, se vor þine începând cu 17 februarie, prima duminicã din Postul Mare, ºi se vor încheia sâmbãtã, 23 februarie. În acest an, meditaþiile vor fi conduse de cardinalul Gianfranco Ravasi, preºedintele Consiliului Pontifical al Culturii.

Ziua Pãcii Pentru celebrarea celei de a 46-a Zi Mondialã a Pãcii, de la 1 ianuarie, Sfântul Pãrinte papa Benedict al XVI-lea a ales tema: „Fericiþi fãcãtorii de pace”. În actualul context mondial, mesajul papei îi încurajeazã pe toþi sã se simtã responsabili de fãurirea pãcii. Mesajul include o reflecþie eticã asupra unor mãsuri adoptate, în lume, pentru a soluþiona criza economicã ºi financiarã, urgenþa educativã, criza instituþiilor ºi a politicii care, în multe cazuri, este ºi o crizã a democraþiei. Ziua Mondialã a Pãcii a fost instituitã de papa Paul al VI-lea în anul 1967. În apãrarea familiei La Paris, zeci de mii de persoane au participat duminicã, 13 ianuarie, la manifestaþia în favoarea familiei. Cu titlul „Manifestaþie pentru toþi”, iniþiativa ºi-a dorit sã-l convingã pe preºedintele socialist Hollande sã nu introducã în Franþa legea privitoare la aºa-numita „cãsãtorie pentru toþi”, care ar permite cãsãtoria dintre persoane de acelaºi sex ºi dreptul acestora de a adopta copii. Având motoul „Ne-am nãscut dintr-un bãrbat ºi o femeie”, manifestaþia s-a desfãºurat în mod pacific, printre manifestanþi numãrându-se catolici, protestanþi, musulmani, evrei ºi exponenþi ai lumii civile.

Domul din Köln Preasfinþitul Petru Gherghel s-a numãrat printre cei 5.000 de participanþi la celebrarea desfãºuratã în domul din Köln (Germania), în sãrbãtoarea Epifaniei Domnului, 6 ianuarie.

Într-o relatare de la eveniment, episcopul de Iaºi a scris: „În cele douã zile de celebrãri, mai întâi cea prefestivã, ºi apoi solemnitatea Epifaniei Domnului cu Liturghia pontificalã celebratã de venerabilul cardinal Joachim Meisner, înconjurat de episcopii sãi auxiliari, de episcopii invitaþi ºi de o mulþime de prelaþi, persoane consacrate ºi de nenumãraþi pelerini, am simþit ºi trãit bucuria frumuseþii credinþei ºi splendoarea evangheliei în faþa tuturor celorlalte lucruri pãmânteºti ce par sã-ºi piardã cu totul atracþia ºi vraja trecãtoare”.

Don Bosco la 125 de ani S-au împlinit 125 de ani de la moartea sfântului Don Bosco.

Cunoscutul sfânt italian îndrãgit de tineri a murit la Torino, la 31 ianuarie 1888, la 72 de ani. A fost declarat fericit în anul 1929, ºi sfânt la 1 aprilie 1934. În urmã cu ºase ani, caseta de sticlã cu statuia lui Don Bosco în mãrime naturalã, ce conþine ºi mâna dreaptã a sfântului, a pornit de la Torino într-un pelerinaj care se va încheia anul acesta. Pelerinajul relicvei în cele cinci continente a fost iniþiat ca pregãtire

a sãrbãtoririi, în anul 2015, la 200 de ani de la naºterea sfântului Ioan Bosco.

Centenar la Kirche in Not Pr. Werenfried van Straaten, care ar fi sãrbãtorit 100 de ani, la 17 ianuarie, a demarat în anul 1947 ceea ce avea sã devinã actuala organizaþie caritabilã Kirche in Not (KIN – „Bisericii în Nevoie”). A murit la 90 de ani, în ianuarie 2003, când KIN activa deja în peste 130 de þãri din lumea întreagã, cu cel puþin 5.000 de proiecte anual – ajutoare pentru refugiaþi, pregãtirea seminariºtilor, ajutorarea preoþilor, biserici ºi alte clãdiri ecleziale, radiouri catolice ºi diverse iniþiative media. Centenarul fondatorului este marcat prin Liturghii, conferinþe ºi diverse evenimente.

Capitul franciscan Fraþi franciscani, reprezentanþi ai celor 4.300 de franciscani din 65 de þãri, s-au reunit la Assisi, la al 200-lea Capitul General al Franciscanilor Conventuali, în perioada 19 ianuarie – 18 februarie, cu misiunea

de a decide orientarea Ordinului Franciscan pentru urmãtorii ºase ani ºi pentru a alege o nouã conducere. Sunt prezenþi 88 de fraþi cu drept de vot ºi 11 fraþi auditori, fãrã drept de vot. În lista participanþilor sunt fr. Emilian Cãtãlin (ministru provincial al Provinciei „Sfântul Iosif” din România) ºi fraþii Ion Ciuraru, Sorin-Adrian

februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Giurgi ºi Maximilian Pal (delegaþi provinciali). Alegerea noului ministru general a fost programatã pentru 29 ianuarie.

Diaconi Iosif Pãtrãºcan a fost hirotonit diacon la 18 noiembrie 2012 la Torino. Nãscut la 12 aprilie 1974, în Horgeºti, Iosif Pãtrãºcan a fost admis la Institutul Teologic din Iaºi în anul 1990.

S-a retras, a revenit, iar anul 1996 a plecat în Italia. A intrat mai întâi într-o congregaþie, dupã care a lucrat ºi a continuat studiul teologiei la Torino. Sfinþirea întru diaconat a avut loc în catedrala din Torino, când arhiepiscopul Cesare Nosiglia a hirotonit 12 diaconi ºi a deschis Sinodul tinerilor în Dieceza de Torino. Urmeazã sã fie sfinþit preot pentru Dieceza de Torino, la 15 iunie 2013. În catedrala din Ferrara, sâmbãtã, 8 decembrie 2012, Adrian Gabor, originar din Iugani, a fost sfinþit diacon împreunã cu alþi ºapte confraþi, de cãtre arhiepiscopul Paolo Rabitti, fiind încardinat în Dieceza de Ferrara-Comacchio (Italia). În anul 1997 a intrat în Seminarul Liceal „Sfântul Iosif” din Bacãu, apoi a continuat studiile la Institutul Teologic RomanoCatolic „Sfântul Iosif” din Iaºi.

Dupã anul V, la invitaþia unui preot, a plecat în Italia, unde, din anul 2011, a intrat în Seminarul diecezan din Ferrara. Este student în anul VI de teologie la Studiul Teologic „Sfântul Anton” din Bologna (Italia).

Inaugurare de bisericã Comunitatea din Iugani a participat la Liturghia de inaugurare a noii biserici, în prezenþa PS Aurel Percã ºi a multor preoþi, la 8 decembrie 2012. La începutul ceremoniei, pãrintele paroh Marcel Blaj a prezentat

ºi un scurt istoric al construcþiei începând cu ziua de 26 aprilie 2009, când episcopul Petru Gherghel a sfinþit piatra de temelie. Biserica nouã mãsoarã 40 m lungime, 18 m lãþime ºi 15 m înãlþime, fiind pavatã în întregime cu marmurã. În centrul bisericii este vizibil un candelabru, cu 154 de becuri, dispuse în ºase etaje.

Sfinþire de clopote PS Petru Gherghel a prezidat la Bijghir (BC) sfânta Liturghie, în cadrul cãreia a sfinþit

gãzduit o celebrare, la 20 ianuarie, cu tineri catolici ºi ortodocºi. În aceeaºi zi, tinerii scoutiºti din Pildeºti s-au rugat în biserica ortodoxã din Simioneºti. În capela Surorilor lui Isus Rãscumpãrãtorul din Slãnic Moldova, credincioºi catolici ºi ortodocºi, împreunã cu pãstorii lor, s-au rugat la 21 ianuarie.

Jubileu de 150 de ani Surorile lui Isus Rãscumpãrãtorul au sãrbãtorit, la 15 ianuarie, jubileul de 150 de ani de la aprobarea congregaþiei, de cãtre fericitul papã Pius al IX-lea.

Momentul cel mai intens l-a constituit celebrarea sfintei Liturghii în biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Oneºti, în biserica din Slãnic Moldova ºi în biserica greco-catolicã din trei clopote noi pentru bise- Bârsana (Maramureº). Evenirica parohialã, în a doua zi de mentul a fost precedat de trei Crãciun (26 decembrie 2012). zile de rugãciune.

Clopotele au fost procurate de Peregrinatio Mariae la Innsbruck (Austria).

Icoana Maicii Domnului de la SRUC 2013 Cacica îºi continuã pelerinajul Cu ocazia Sãptãmânii de Rugã- în parohiile din Dieceza de Iaºi. ciune pentru Unitatea Creºti- Pe lângã programul iniþial, în nilor (18-25 ianuarie), a cãrei luna februarie, icoana va fi la temã a fost „Ce cere Domnul Piatra Neamþ „Sfânta Tereza” de la noi?” (cf. Mihea 6,6-8), (24-27 februarie). În luna marau fost organizate întâlniri cu caracter ecumenic ºi rugãciuni. tie, va poposi la Fundu RãcãLa Iaºi, PS Petru Gherghel a ciuni (3-6 martie), Valea Mare participat la toate întâlnirile or- (10-13 martie, cu misiuni poganizate în biserici sau capele pulare þinute de pr. ªtefan Vacatolice, la unele dintre celebrãri caru), Vaslui (14-17 martie, fiind prezent ºi un reprezentant cu misiuni populare þinute de al al ÎPS Teofan, mitropolitul pr. Cornel Cadar) ºi Slobozia Moldovei ºi Bucovinei. La In- (17-20 martie, cu misiuni postitutul Teologic Franciscan din pulare þinute de pr. Marcelin Roman a fost organizatã o se- Rotaru). În luna martie, misiuni siune ºtiinþificã ecumenicã, ur- populare au mai fost programate matã de rugãciuni în bisericile la ªtefan cel Mare (7-10 martie, „Fericitul Ieremia” ºi „Sfântul predicator: pr. Lucian Dumea, Dimitrie”. Mãnãstirea „Sfânta OFMCap.), Cacica (7-10 marMonica” a Surorilor Oblate tie, predicator: pr. Irinel-Iosif Asumpþioniste din Bacãu a Iosub), Galaþi (10-17 martie,

22 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

predicator: pr. Iosif Beºleagã, OFMConv.), Iaºi „Sfântul Anton” (10-17 martie, predicator: pr. Iosif Dorcu), Sãbãoani „Înãlþarea Sfintei Cruci” (14-17 martie, predicator: pr. Irinel-Iosif Iosub), Piatra Neamþ „Sfântul Iosif” (14-17 martie, predicator: pr. Cristinel Fodor), Mogoºeºti Siret (16-19 martie, predicator: pr. Alois Moraru), Buruieneºti (16-19 martie, predicator: pr. Lucian Farcaº) ºi la Vladnic (19-23 martie, predicator: pr. Cornel Cadar).

Pelerinaj de Florii Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi, prin Oficiul pentru Pelerinaje, organizeazã un pelerinaj diecezan la locurile sfinte în perioada 19-28 martie. Preþul pelerinajului este de aproximativ 1.050 euro / persoanã (la un numãr de peste 40 de pelerini) sau 1.100 euro/persoanã (la un numãr de 30 de pelerini). Ghidul pelerinajului va fi pr. Cristian Vacaru. Înscrierile se fac pânã la 10 februarie. Pentru informaþii suplimentare: pr. Mihai Budãu (tel. 0744/558463; e-mail: budymichael@yahoo.com) sau pr. Cristian Vacaru, asistent spiritual al comunitãþii catolice de limbã românã din Israel (tel. 00972/54/9706471; e-mail: vacaru_cristian@yahoo.fr).

Pelerinaj în Italia Oficiul Diecezan pentru Pelerinaje al Episcopiei de Iaºi organizeazã un pelerinaj diecezan în Italia, în perioada 5-19 aprilie, care va include: Padova, Assisi, Cascia, Roma, Vatican (cu participarea la audienþa generalã a Sfântului Pãrinte), Napoli, Pompei, Bari, San Giovanni Rotondo, Lanciano, Loreto, Veneþia, Viena, Bad DeutschAltenburg. Preþul este de 740 de

euro. Amãnunte se pot gãsi în parohii ºi pe site-ul ercis.ro. Înscrierile se pot face pânã la 19 martie la pr. Iulian Kropp (tel. 0232/292205, 0744/306309, e-mail: prk_iuliu@yahoo.it).

ZMT Rio 2013 Conferinþa Episcopilor Catolici din România a desemnat ca responsabili ai organizãrii tinerilor români participaþi la Ziua Mondialã a Tineretului de la Rio de Janeiro (23-28 iulie) pe pr. Felix Roca, din Dieceza de Iaºi, ºi pe Codruþa Fernea, din Eparhia Greco-Catolicã de Cluj-Gherla.

Tinerii din Dieceza de Iaºi se pot înscrie pânã la 15 februarie.

Datele de contact: pr. Felix Roca – tel.: 0741/501481, 0769/288978, e-mail: pr.felixroca@gmail.com. Site-urile oficiale sunt www.rio2013.com, ºi www.zmtromania.ro. Tema

celei de-a XXVIII-a ZMT este: „Mergeþi ºi faceþi ucenici din toate naþiunile” (cf. Mt 28,19).

Pe scurt 2012: 16 decembrie: Zi de reculegere

pentru familii, la Liceul „La Salle” din Pildeºti, pentru 50 de persoane din localitate ºi din Traian 23 decembrie: Festival de Crãciun în Parohia „Sfântul Bartolomeu” din Palestina (Guayas, Ecuador) 27 decembrie: Festival de Crãciun al ACT Bacãu, la nivel zonal, desfãºurat la biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” din Bacãu 27-30 decembrie: Campus vocaþional cu tema „Fii bucuros, Dumnezeu te cheamã ºi pe tine”, pentru ministranþii din clasele VII-VIII, la Seminarul „Don Orione” din Iaºi 30 decembrie: Intrarea în postulandat a tinerei Mihaela Farcaºi, la Mãnãstirea Surorilor Clarise din Roman 2013: 6 ianuarie: Reînnoirea voturilor a 13 surori din Congregaþia „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe” de la Cãminul de Bãtrâni „Sfântul Iosif” din Iaºi.

Au trecut la Domnul Sr. Luigina Zanchini, din Congregaþia Surorile Campostrini, a plecat în casa Tatãlui, vineri, 14 decembrie 2012, la vârsta de 76 de ani, în urma unui infarct. S-a nãscut la Pergola, în provincia italianã Pesaro Urbino, ºi a aparþinut de Comunitatea Surorilor Campostrini din Tãmãºeni. Sora Luigina a fost una dintre primele surori care a ajuns în România în urmã cu 22 de ani. Funeraliile s-au desfãºurat la Tãmãºeni, la 16 decembrie 2012.

Sr. Lidvina Cojocaru, din Institutul Diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”, a trecut la cele veºnice în dimineaþa zilei de joi, 27 decembrie 2012, în casa pãrinteascã din Buhonca. S-a nãscut la 11 mai 1943, la Buhonca. A început activitatea în anul 1961, în Parohia Sãveni, apoi a continuat în Parohiile Berzunþi, Ploscuþeni, Câmpulung Moldovenesc, Cãlugãreni ºi Mogoºeºti Siret. Mulþi ani a slujit în parohiile unde pr. Pavel Cojocaru, fratele ei, era paroh. A fãcut primele voturi la 26 aprilie 1992, la Seminarul Catolic din Iaºi, iar voturile perpetue la 16 iulie 1998, în biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman. De câþiva ani a descoperit cã are cancer ºi a trecut prin mai multe intervenþii chirurgicale.

Funeraliile s-au desfãºurat la 29 decembrie 2012, la Buhonca.

Sã se odihneascã în pace! februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic

Leontina Pop (Iaºi). „De la pãrinþii mei am moºtenit o suprafaþã de teren care este în indiviziune cu fraþii mei. Între noi nu existã neînþelegeri, doar cã doi dintre fraþii mei sunt plecaþi în strãinãtate ºi nu pot veni în þarã pentru perfectarea actelor la notariat. Am fost sfãtuitã sã promovez o acþiune la instanþã, dar aceastã acþiune mi-a fost respinsã ca prematur introdusã întrucât nu m-am adresat mai întâi notariatului. Pot sã promovez o nouã acþiune?”

Conform dispoziþiilor din Codul civil, nici o persoanã nu poate fi obligatã sã rãmânã în indiviziune ºi poate sã cearã ieºirea din aceastã stare ºi atribuirea lotului ce i se cuvine. În condiþiile în care pãrþile se înþeleg ºi ajung la o învoialã atât cu privire la suprafeþe, cât ºi cu privire la loturi, atunci ieºirea din indiviziune se face prin notariat, în cadrul unui partaj voluntar. În situaþia în care pãrþile fie nu se înþeleg, fie nu existã posibilitatea ca unul sau mai mulþi moºtenitori sã se prezinte la notariat, atunci partea interesatã se poate adresa instanþei de judecatã în cadrul unui dosar de partaj succesoral ºi ieºire din indiviziune, cu condiþia de a efectua o procedurã prealabilã la notariat, sub sancþiunea respingerii acþiunii ca prematur introdusã. Astfel, înainte de a promova acþiunea la instanþã, reclamantul se va adresa unui birou notarial pentru a-i elibera o încheiere cu privire la verificarea evidenþelor succesorale prevãzute de Codul civil. Aceastã dovadã se

va anexa la cererea de chemare în judecatã.

Având în vedere aceste dispoziþii legale, veþi putea promova o altã acþiune pe rolul instanþei de judecatã la care sã ataºaþi dovada îndepliniri procedurii prealabile. Acþiunea urmeazã a fi timbratã cu taxã de timbru, alta decât cea stabilitã ºi achitatã de dv. în primul dosar. În cadrul dosarului de partaj succesoral urmeazã sã solicitaþi instanþei de judecatã efectuarea unei expertize topometrice care sã individualizeze suprafeþele de teren pe care doriþi sã le partajaþi ºi împãrþirea în loturi conform posesiei ºi dorinþei fiecãrui moºtenitor. În condiþiile în care existã neînþelegeri cu privire la atribuirea loturilor, instanþa de judecatã va hotãrî þinând cont de dispoziþiile art. 673 indice 9 cod procedurã civilã care prevede cã „la formarea ºi atribuirea loturilor, instanþa va þine seama, dupã caz, ºi de acordul pãrþilor, mãrimea cotei-pãrþi ce se cuvine fiecãreia ori masa bunurilor de împãrþit, natura bunurilor, domiciliul ºi ocupaþia pãrþilor, faptul cã unul dintre coproprietari, înainte de a se cere împãrþeala, a fãcut construcþii, îmbunãtãþiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.

D. Diaconu (Bacãu). „În anul 2001 mi-a fost eliberat titlul de proprietate pentru suprafeþele de teren pe care le-au deþinut pãrinþii mei anterior colectivizãrii. (...) În cursul anului 2012 am fost dat în judecatã de un vãr de-al meu pentru constatarea nulitãþii absolute

24 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

a titlului de proprietate emis pe numele meu. Este posibil ca dupã atâþia ani sã-mi fie contestat dreptul meu de proprietate?”

Nulitatea absolutã a unui act juridic, în cazul dv. a titlului de proprietate, poate fi invocatã oricând de orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu. Legea considerã cã o nelegalitate dintr-un act juridic nu poate fi acoperitã prin trecerea timpului, putându-se cere oricând desfiinþarea actului. De menþionat însã cã nu orice nelegalitate este sancþionatã cu nulitatea absolutã, ci doar cele strict prevãzute de lege. Unele greºeli sunt sancþionate cu nulitatea relativã care poate fi invocatã într-un termen de trei ani. În cauzele care au ca obiect constatarea nulitãþii absolute a titlului de proprietate, instanþele de judecatã solicitã de la comisia localã de aplicare a legii 18/1991, precum ºi de la comisia judeþeanã de aplicare a legii 18/1991, documentaþia care a stat la baza eliberãrii titlului de proprietate pentru a verifica dacã persoana era îndreptãþitã sau nu la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acel teren.

Av. Mihaela Ciobanu

Poºta redacþiei Ne-au mai scris de sãrbãtori: Viorel Paºca (Alba-Iulia); Ioan Noea (Iaºi); Elena Dascãlu (Iaºi); Fãgãrãºanu Viorica ºi Creþa Vasile (Bucureºti); ªtefania Georgescu (Moineºti); Gabriel Suciu (Miercurea Ciuc); Erwin Josef Þigla (Reºiþa); pr. Pavel Butnariu (Buzãu); pr. Dominic Hîrja (Bucureºti); Surorile „Sfântul Carol Borromeu” (Gioseni); Surorile Franciscane Misionare de Assisi (Singureni); Congregaþia Inimii Neprihãnite Casa „Sfântul Iosif” (Odorheiu-Secuiesc); Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan (Roman); Institutul Teologic (Cernica); Asociaþia Kolping Moldova (Bacãu); Fundaþia Pacea (Roman); Acþiunea Catolicã (Iaºi); Familiile din Nazaret (Iaºi); fam. Criºan Vasile (Sânmihai de Pãdure); fam. ªpan Marin (Baia Mare); Fam. Niculescu Maria Elisabeta (Constanþa). Vã mulþumim pentru gândurile trimise!

Galina P. Pajura (Bucureºti). „În noul an, care acum vine / Primind din ceruri haruri divine. / S-aveþi numai împliniri depline. // Dar ºi-n anii urmãtori / Zilnic ºi în sãrbãtori / În continuare ne fiþi buni pãstori”.

Vã mulþumim pentru urãri ºi pentru gândurile frumoase. La centenarul revistei vã mulþumim ºi pentru frumoasele criptografii pe care ni le trimiteþi.

Diana Gal (Bacãu). Am primit în fiecare lunã contribuþiile dv., inclusiv ultima legatã de Catedra Sfântul Petru. Toate articolele sunt interesante, dar prioritãþile revistei nu au permis sã le dãm curs. Ne-ar bucura dacã aþi nota câteva gânduri legate de centenarul revistei, aºa cum se sugereazã la N.B. de la pag. 19. Vã mulþumim ºi pentru urãrile trimise!

Gheorghe Farcaº (Roman). „Pentru mine revista «Lumina creºtinului» este ceva preþios, o urmãresc lunã de lunã ºi o apreciez ca pe o luminã, far cãlãuzitor! La mulþi ani!”.

Ne bucurãm cã preþuiþi revista ºi cã o citiþi lunã de lunã. Vã mulþumim ºi pentru urãri!

M.T. (e-mail). „Locuiesc în Roma. Pãrinþii mei, care locuiesc într-o localitate din judeþul Bacãu, mi-au spus cã preoþii din localitate cer o taxã fixã de 30 euro pentru a binecuvânta casele. Cred cã este ilegalã, deoarece oamenii fac donaþii ºi apoi pãrinþii mei nu lucreazã ºi nu au nici un salariu. Vã rugãm sã luaþi mãsuri! Mulþumesc”.

Binecuvântarea caselor înseamnã rugãciune fãcutã de preot cu membrii familiei. Pentru aceasta nu este nici o taxã. Existã o taxã anualã pentru susþinerea Bisericii, numitã simbrie sau, în alte locuri, taxa de cult. Ea s-a fixat la nivel de diecezã, ºi este de 120 lei de familie. Aceasta îºi gãseºte justificarea într-una dintre cele cinci porunci ale Bisericii care spune: „Sã plãteºti Bisericii simbria ºi celelalte datorii dupã legi ºi obiceiuri”.

Suntem convinºi cã dv., plecând în Italia, nu aþi uitat de poruncile lui Dumnezeu ºi ale Bisericii ºi cã acolo unde sunteþi, ca o membrã a Bisericii, încercaþi sã le împliniþi, inclusiv cea referitoare la susþinerea Bisericii. Pentru familiile care nu au nici o posibilitate, pãrintele paroh reduce taxa sau nu o ia deloc. În caz de nelãmuriri nu ezitaþi sã ne scrieþi.

Dorin Teodorescu (Sibiu). „La început de an calendaristic, vã doresc dv. ºi întregii echipe de la «Presa Bunã», La mulþi ani! ºi luminoase izbânzi în frumoasa activitate de editori ai Cuvântului. Apreciez faptul

cã, în ce priveºte broºura „De la rãsãrit pânã la apus”, aþi încredinþat meditaþiile unor tineri preoþi români, cu har ºi talent, cum este cel din aceastã lunã (ianuarie). Vã felicit pentru nivelul ridicat, pe care l-aþi impus stilisticii epice ºi corectitudinii gramaticale, la care sunt scrise meditaþiile. În plus, mi se pare inspiratã ºi necesarã aceastã „preluare de ºtafetã” de la comentatorii consacraþi, de pânã acum, ai rubricii. (Vã sugerez, totuºi, sã nu renunþaþi definitiv la aceºtia – mãcar la «zile mari»). În viitor, poate, vor apãrea ºi comentatori laici valoroºi. Ar fi dovada cã revista ºi-a atins o þintã importantã, aceea de a stârni ºi încuraja cãutãrile individuale ale cititorului, în plan mistic, odatã cu înþelegerea profundã a mesajului evanghelic.

Doamne, ajutã!”.

Vã mulþumim pentru urãri ºi pentru cuvintele pe care le-aþi scris. Sugestiile dv. ne sunt de folos. Trebuie sã-i gãsim pe acei laici care ar putea sã scrie. Îi cãutãm. Dacã ne veþi propune câteva nume vom fi bucuroºi sã luãm legãtura cu ei, mai ales pentru meditaþiile din 2014.

Am notat mesajul dv. ºi în aceastã revistã cu speranþa cã cei care ar putea ºi ar dori sã scrie ne vor contacta.

M.D. (Bacãu). „Am o fiicã pe care o cheamã Tatiana. În calendar, anii trecuþi la 12 ianuarie era sfânta Tatiana. Anul acesta nu mai este ºi nu înþeleg de ce. Vã rog sã mã lãmuriþi cum Tatiana era sfântã ºi acum nu mai este?”.

Vã mulþumim cã ne-aþi scris. Într-adevãr, în calendarul de perete din anul acesta au intervenit modificãri. Credem cã deja pãrintele paroh a explicat în bisericã cum stau lucrurile,

februarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 25

deoarece acestea au fost discutate în ºedinþele decanale dupã ce mai înainte s-au analizat în Consiliul Prezbiteral (25 aprilie 2012). Atunci s-a pus în discuþie obligativitatea adaptãrii calendarului dupã normele Congregaþiei pentru Cultul Divin. Cartea care îi conþine pe toþi sfinþii ºi fericiþii prezenþi astãzi în cultul Bisericii se numeºte „Martirologiul roman” (în total ediþia din 2001 are 6.538 de nume: 15-18 în fiecare zi). Explicaþii la aceastã carte au fost publicate în revista din iunie 2012. Calendarele diecezelor trebuie sã-ºi extragã sfinþii de aici. Calendarul nostru nu era în sintonie cu aceastã carte. În decursul anilor, în dorinþa ca fiecare sã aibã un patron, s-au introdus noi nume, fãrã a verifica dacã sunt sau nu în „Martirologiu”. S-au multiplicat astfel erorile (dubluri de nume, sfinþi sãrbãtoriþi la alte date, sfinþi cu date istorice insuficiente). Calendarul de perete din anul 2013 a fost corectat dupã „Martirologiu” care, în afarã de faptul cã nu a introdus numele acelor sfinþi, martiri sau fericiþi despre care nu sunt date istorice suficiente, a revizuit ºi completat numele sfinþilor conform ultimelor cercetãri în domeniu. Este clar: într-un calendar de perete nu pot sã încapã toþi sfinþii din „Martirologiu”.

A trebuit sã fie fãcutã ºi o selecþie în funcþie de numele cele mai cunoscute sau mai apropiate de zona noastrã. Erorile (omisiuni ale unor nume cunoscute care sunt în „Martirologiu” sau nume scrise greºit), fiind semnalate, se vor corecta în ediþiile viitoare. Dacã numele unui sfânt nu apare în cartea liturgicã numitã „Martirologiu”, aceasta nu înseamnã cã el nu existã, ci doar cã nu sunt

suficiente informaþii ca sa poatã fi înscris ºi propus pentru cultul public. Numele celor care nu apar în „Martirologiu”, alãturi de cei care apar se pot gãsi în „Vieþile sfinþilor”, în „Acta sanctorum” sau pe diferite site-uri cum ar fi www.santiebeati.it.

Cu privire la sfânta Tatiana, ea nu apare în „Martirologiu”. Nu sunt suficiente informaþii istorice despre viaþa ei. Ea este notatã în materialele pomenite mai sus ca fiind o tânãrã martirizatã la Roma, datã ca hranã la fiare în anul 230. Fãrã îndoialã, dv. puteþi s-o sãrbãtoriþi în continuare la 12 ianuarie ºi în acea zi sã-i sugeraþi fiicei dv. sã se roage mai mult, sã se spovedeascã ºi sã se împãrtãºeascã.

Pr. Anton Biºoc (Voievodeasa). „Înainte de rãzboi a apãrut la Bucureºti o broºurã cu titlul: «Istoria unei convertiri, Anastasia prinþesã de Georgia». Cartea a fost retipãritã de pr. Ciuraru la Buzãu.

Ar fi ceva ideal ca, acum în Anul Credinþei, sã o tipãriþi la «Presa Bunã». Este ceva foarte miºcãtor ºi educativ”.

Vã mulþumim pentru sugestie.

Dacã o vom gãsi vom încerca s-o tipãrim. Deocamdatã nu am dat de carte.

A.B. (Bucureºti). „M-am tot uitat la discuþiile generate de incinerarea regizorului Sergiu Nicolaescu. Am înþeles cum stau lucrurile în Biserica Ortodoxã ºi cine nu respectã regulile nu are parte de slujbã. Aº dori sã ºtiu ºi care este practica acceptatã din Biserica Catolicã. Sunt abonat la revista „Lumina creºtinului” ºi vã mulþumesc pentru rãspunsul pe care îl voi primi”.

Regula de bazã ºi în Biserica Catolicã este înhumarea ca respect faþã de trup. În catehism este notat ca o faptã de binefacere

26 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2013

de a înmormânta pe cei morþi.

Biserica Catolicã acceptã (iulie 1963) ºi incinerarea atunci când este bine motivatã, ca de exemplu de lipsa locurilor în cimitir sau de costurile foarte mari (de exemplu, cineva moare în strãinãtate ºi este peste posibilitãþile familiei de a-l aduce acasã). În acest caz asistenþa religioasã este acordatã. În cazul în care incinerarea este motivatã de alte concepþii strãine de creºtinism, cum ar fi reîncarnarea sau incinerarea urmatã de aruncarea cenuºii în mare, în lacuri sau în pãduri pentru a se contopi cu natura, serviciul religios este refuzat.

Refuzul funeraliilor se verificã ºi atunci când urna cu cenuºã este pãstratã în alte locuri decât cele dedicate acestui scop. Codul de drept canonic (can. 1176 § 3.) spune clar: „Biserica recomandã stãruitor ca sã se pãstreze piosul obicei de a se înhuma trupurile celor morþi; totuºi, nu interzice incinerarea, afarã de cazul când aceasta a fost aleasã din motive contrare învãþãturii creºtine”. Aceeaºi idee este ºi în Catehismul Bisericii Catolice. Pe de altã parte, trebuie spus, aºa cum aþi subliniat ºi dv., cã orice credincios, dacã se declarã membru al unei Biserici, trebuie sã respecte regulile acelei Biserici. În momentul când nu o face înseamnã cã acceptã ºi consecinþele propriilor alegeri.

N.B. Aºteptãm scrisorile ºi mesajele dv. pe adresa redacþiei (Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi) sau prin e-mail: cornel@ercis.ro.

Prin bunãvoinþa pr. Alois Bulai, profesor de Biblie la Institutul Teologic, intenþionãm sã rãspundem pe o coloanã sau douã ºi la întrebãri legate de Sfânta Scripturã. Aºteptãm ºi asemenea întrebãri.

Orizontul credinþei (III) Orizontal: 1) Acesta (pop.) – „Patrimoniu” al credinþei, cuprins în tradiþie ºi în Sfânta Scripturã ºi încredinþat de apostoli întregii Biserici (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 84), ca sã-l pãstreze cu fidelitate, sã-l explice ºi sã-l vesteascã tuturor oamenilor. 2) Indispensabilã, aºa cum este credinþa, pentru a dobândi mântuirea (cf. CBC 161) – Pe canale!

3) Plantã erbacee otrãvitoare (bot.) – Monoton (fig.). 4) Posibilitatea fiecãrei persoane umane de a acþiona dupã propria voinþã în acceptarea ºi trãirea credinþei (cf. CBC 160).

5) În fond! – Oraº în Columbia – Pe praguri! 6) Graful de Fluenþã a Semnalelor (abr.) – Caracteristicã a credinþei (cf. CBC 154-155) ce implicã supunerea minþii ºi a voinþei proprii în faþa lui Dumnezeu, pentru a realiza comuniunea cu el (2 cuv.). 7) Râu în Rusia – Notã muzicalã. 8) Insulã suedezã – Priveºte! 9) A treia persoanã a Sfintei Treimi (2 cuv.).

10) Orice dar sau ajutor gratuit acordat nouã de Dumnezeu în

mod liber ºi din iubire, mai ales darul de a fi mântuiþi prin Cristos – Prefix… „mai mic” – În mulþime! 11) Consecvenþã în a trãi, a creºte ºi a persevera pânã la sfârºit în credinþã (cf. CBC 162).

Vertical: 1) Expresie de origine paulinã („… credinþei”; cf. Rom 12,6), folositã în teologia catolicã pentru a aminti cã un fragment din Scripturã sau un adevãr de credinþã trebuie sã fie interpretat în contextul întregii credinþe a Bisericii (art.) – Horia ªerbãnescu. 2) Cãmaºã înfloratã – Astupat ermetic. 3) Scândurã pe care curge fãina (pop.) – Adevãratã, aºa cum este ºi credinþa, întrucât „se întemeiazã pe însuºi Cuvântul lui Dumnezeu, care nu poate minþi” (CBC 157).

4) Bazã – Acþiunea Europeanã a Handicapaþilor (abr.). 5) Fir metalic – Luptã japonezã.

6) Arta organizãrii ºi dirijãrii acþiunilor de luptã (mil.) – În

Doamne ajutã ca...

Criptografie (8,2,2,7,2,9,8) Galina P. Pajura

Rãspuns la rebusul „Unitate” din numãrul trecut: 1) BIBLIE – APA; 2) ESAU – RABIN; 3) TAP – PACAT; 4) LATIN – ATAT; 5) ECIR – ITERI; 6) E – SMERI – AA; 7) METODIST – R; 8) TESE – TOMA; 9) COR – NAIBA; 10) ILIE – DEISM; 11) NEUMA – REAL.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit: Adjudeni, 1.500 lei; Cacica, 435 lei; Baraþi, 70 lei; Bogata, 232 lei; Focuri, 35 lei; Rãcãciuni, 200 lei; Sascut Sat, 200 lei; Sãveni, 100 lei; Somuºca, 200 lei; Vaslui, 200 lei; Gavril Victor Nãsui (Galaþi), 1.000 lei.

flirt! 7) În cerc! – Asociaþia Autism Transilvania (abr.) – Acompaniament muzical monoton. 8) Confiscare – Râu în Rusia. 9) Veche monedã în China – Semnificaþie (pop.).

10) O singurã credinþã – Chezaºi. 11) Facultate a omului de a cunoaºte, de a înþelege ºi de a judeca ºi care, luminatã de credinþã, aflã puterea necesarã pentru a se înãlþa la cunoaºterea misterului lui Dumnezeu Treime – Explicaþie finalã!

Dicþionar: OMAC, IUIA, ANGES, ULAF, LEAM.

Pr. Emanuel Imbrea

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Gioseni, 13-16 decembrie 2012)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Chetriº, 16-19 decembrie 2012)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Tomeºti, 20-23 decembrie 2012)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor (Institutul Teologic Iaºi, 18 ianuarie)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor (Roman „Fericitul Ieremia”, 18 ianuarie)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor, (Scoutiºti din Pildeºti la Simioneºti, 20 ianuarie)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor (Slãnic Moldova, 21 ianuarie)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor (Bacãu „Fericitul Ieremia”, 22 ianuarie)