Lumina crestinului, nr. 4/2012

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIII aprilie 2012, nr. 4 (268) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Virgiliu Demºa-Crainicu, Silviu-Cristian Salca Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Învierea (1625, detaliu) de Domenico Passignano ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi.

Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”.

Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca mulþi tineri sã ºtie sã asculte chemarea lui Cristos de a-l urma pe calea Preoþiei ºi în viaþa cãlugãreascã.

Intenþia misionarã Pentru ca Isus Cristos cel înviat sã fie semn de speranþã sigurã pentru bãrbaþii ºi femeile din continentul african.

Codul paulin al familiei (III)

ât priveºte rodul simbiozei C soþ ºi soþie, copiii, acestora li se cere sã asculte de pã-

rinþi, cu aceeaºi precizare, în Domnul, cãci aºa este drept, pentru cã însuºi Dumnezeu o cere: „Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti mult pe pãmânt” (Ex 20,12; reluare în Mt 5,4).

Ca un excelent pedagog, în timp ce copiilor le cere maximum de respect, nu-i scapã din vedere nici pe pãrinþi, apelând la tactul lor înþelept, delicat: „Voi, pãrinþilor, nu-i provocaþi pe copiii voºtri la mânie” (exasperare, prin sâcâire nesãbuitã), ci creºteþi-i în disciplina ºi învãþãtura Domnului” (Ef 6,4).

Drept corolar la codul paulin al familiei, versetele 5-9 din acelaºi capitol, al ºaselea, sfântul Paul oferã îndrumãri creºtine privind relaþiile dintre angajaþi ºi patroni (servitori ºi stãpâni). În concepþia creºtinã, servitorii sunt consideraþi ca fãcând parte din familie, familiares,

datoritã aportului în favoarea binelui comun al acesteia; ca atare, aceleaºi motive superioare vor sã orienteze relaþiile celor vizaþi: servitorilor, ascultaþi de stãpânii voºtri temporali, cu teamã ºi respect, în sinceritatea inimii, ca de Cristos..., „ºtiind cã veþi primi rãsplatã de la Domnul pentru binele pe care îl faceþi” (vv. 5-8).

Rãsplata adevãratã, aºadar, este de la Domnul, salariul social fiind doar o modalitate echilibratã de asigurare a traiului pãmântesc.

La fel ca ºi pãrinþilor, stãpânului i se atrage atenþia sã renunþe la mijloacele forte, precum ameninþãrile, „ºtiind cã Domnul, ºi al lor ºi al vostru, este în ceruri, ºi la el nu este pãrtinire” (v. 9). ªtiind cã Scriptura este inspiratã de Duhul Sfânt, acceptând ºi aplicând minicodul paulin al familiei, putem sã întrevedem o învigorare realã a acesteia, ºi ipso facto a societãþii.

Mesaj terezian

Credinþa pascalã „În zilele aºa de vesele ale timpului pascal, Isus m-a fãcut sã simt cã existã într-adevãr suflete care nu au credinþã, care, abuzând de haruri, pierd acest tezaur preþios, izvor al singurelor bucurii curate ºi adevãrate” (Ms. C, 5v). „Noapte a vieþii pentru cei pe care nu-i lumineazã credinþa.

Furtunã cumplitã, cer zgomotos de existenþã pentru cel care abuzeazã de comoara harurilor. Zile de bucurie adevãratã pentru acela care se lasã întovãrãºit de tine, în credinþã, Doamne, Isuse!” (C. Tonnelier).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Vestea cea bunã

a crucii ºi învierii lui Isus: iubirea „Moartea ta o vestim, Doamne, ºi învierea ta o mãrturisim, pânã când vei veni”.

S

ãrbãtorim cu mare bucurie triumful Domnului nostru Isus Cristos asupra morþii, prin glorioasa sa Înviere. Inima tuturor creºtinilor este plinã de bucurie ºi de speranþã, cãci a înviat Mântuitorul ºi este viu în mijlocul nostru. Este Paºtele lui Isus, este Paºtele nostru.

Evanghelistul Ioan relateazã cã, în timpul ultimei celebrãri pascale la care a participat ºi Isus, câþiva pelerini greci s-au apropiat de Filip cu o rugãminte: „Vrem sã-l vedem pe Isus” (In 12,21). Informat despre dorinþa lor, Isus le dã un rãspuns ce cuprinde în sine marele adevãr al vieþii sale, moartea ºi învierea sa: „A venit ceasul ca Fiul Omului sã fie glorificat.

Adevãr, adevãr vã spun: dacã bobul de grâu, care cade în pãmânt, nu moare, rãmâne singur, însã dacã moare, aduce rod mult (In 12,23-24).

Mesajul acestor cuvinte este clar: Isus spune cã, dacã vrem sã-l întâlnim ºi sã-l înþelegem, trebuie sã privim spre cruce, adicã la gestul iubirii totale, la gestul care reveleazã adevãrata atotputernicie a lui Isus, confirmatã în mãreaþa sa înviere.

Sfântul Ioan relateazã în continuare un eveniment în care apare, în mod clar, adevãrata atotputernicie a lui Dumnezeu,

atotputernicia iubirii: „În timpul cinei, când diavolul pusese deja în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul de a-l trãda, ºtiind cã Tatãl a dat toate în mâinile sale ºi cã de la Dumnezeu a venit ºi cã la Dumnezeu se întoarce, s-a ridicat de la cinã, ºi-a pus hainele deoparte ºi, luând un ºtergar, s-a încins.

Apoi a turnat apã într-un vas de spãlat ºi a început sã spele picioarele discipolilor ºi sã le ºteargã cu ºtergarul cu care era încins” (In 13,2-5).

Comportamentul lui Isus este strãin de orice logicã umanã.

El ºtia cã Iuda era hotãrât sã-l vândã, ºtia cã Petru îl va renega, ºtia cã toþi ceilalþi se vor împrãºtia ºi-l vor lãsa singur însã, deºi ar fi putut sã le facã vreun reproº, sã-i acuze de lipsã de iubire, de prietenie, sã-i lase ºi sã plece, el face ceea ce nimeni nu ar fi fãcut: se pleacã pentru a le spãla picioarele.

Cine putea sã-ºi închipuie un asemenea comportament ºi un astfel de mod de lucru, un asemenea gest faþã de cei care erau lângã el, nestatornici, trãdãtori?!

Era firesc, aºadar, ca Petru, ºtiindu-se slab, greºitor ºi orgolios, ºi nemaiîntâlnind astfel de situaþii, sã se ridice ºi sã refuze spunând: „Nu, nu-mi vei spãla picioarele niciodatã”

(In 13,8), eu nu accept aºa ceva; eu am o altã pãrere despre Dumnezeu.

La aceastã atitudine, Isus îi spune: „Dacã nu-þi voi spãla picioarele, nu vei avea parte cu mine. Atunci Simon Petru i-a zis: «Doamne, nu numai picioarele, ci ºi mâinile ºi capul!»”

(In 13,9).

Dupã acest dialog, Isus continuã sã-i surprindã oferindu-le apostolilor Euharistia, trupul ºi sângele sãu. Cine ar mai fi fãcut la fel?! Toþi am fi spus: aceºti oameni nu meritã nici un dar, nu meritã Euharistia.

Ce vor face cu ea?

Isus ºtia toate acestea, dar el, fiind Dumnezeu-iubire, nu se opreºte, merge mai departe cu iubirea lui: „Luaþi ºi mâncaþi!

Luaþi ºi beþi: faceþi aceasta în amintirea mea!” (Lc 22,19).

Aceastã înfãþiºare a lui Dumnezeu nu este o invenþie umanã.

Acest comportament al lui Dumnezeu nu poate fi construit de o minte omeneascã; este o atitudine prea diferitã de modul nostru de a gândi. Aceastã imagine a lui Dumnezeu s-a impus, indiferent de felul nostru de a fi ºi a gândi, pentru cã ea vine Ø de la Dumnezeu.

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

3

Ø

credem ºi sã sperãm, ºi avem ºi garanþia cã drumul nostru pe acest pãmânt nu se opreºte pe Calvar, nici în moarte, ci continuã, trece dincolo ºi proiecteazã în veºnicie.

Acesta este crezul nostru pe care-l proclamãm, duminicã de duminicã, zi de zi: „Cred în Isus Cristos, care a pãtimit sub Ponþiu Pilat, s-a rãstignit, a murit ºi s-a îngropat ºi s-a coborât în iad”, dar nu se opreºte aici, merge mai departe: „Iar a treia zi a înviat din morþi, s-a suit la ceruri ºi ºade de-a dreapta Tatãlui”. Învierea lui Isus este, aºadar, fundamentul ºi esenþa creºtinismului, inima credinþei ºi a Bisericii. Fãrã învierea Domnului, Biserica ar fi ca un trup fãrã inimã, adicã fãrã viaþã.

De douã mii de ani rãsunã acest adevãr pe care Petru îl vestea primilor creºtini în ziua de Rusalii: „Ei l-au omorât, atârnându-l pe cruce, dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi”. De douãzeci de veacuri istoria dã mãrturie despre aceastã minune ºi despre aceastã veste bunã adusã de Cristos Fiul lui Dumnezeu în lume, o adevãratã revãrsare de iubire divinã peste sãrmana omenire. ªi noi ne înscriem în aceastã lungã serie de mãrturisitori, vestind lumii marele adevãr al iubirii – Învierea Domnului.

Cristos e viu ºi prezent în mijlocul nostru!

E un adevãr sãpat nu numai pe mormintele martirilor, pe zidurile marilor catedrale sau pe obeliscuri de granit, precum cel din Piaþa „Sfântul Petru” din Vatican, este un adevãr imprimat mai ales în inimile noastre.

Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat! – Cristos învinge, Cristos domneºte,

Ceea ce s-a petrecut dupã acel moment este ºi mai impresionant. Nu numai cã Iuda l-a vândut, dar chiar Petru l-a negat, ceilalþi apostoli l-au pãrãsit ºi au fugit. El însã îi iartã pe toþi, pe cei care l-au uitat, chiar ºi pe cei care l-au condamnat ºi rãstignit: „Tatã, iartã-i pe ei, cã nu ºtiu ce fac” (Lc 23,24). Întâlnim aici paradoxul paradoxurilor, altarul iertãrii, crucea, stindard, nu al condamnãrii, ci al iertãrii, strigãtul cel mai puternic de iubire, tribunalul milei ºi al împãcãrii, tronul milostivirii divine. De pe înãlþimea ei rãsunã glasul iubirii divine: „Tatã, iartã-i!”.

Pe acest tron al umilinþei a bãtut inima, nu a unui om, ci inima unui Dumnezeu fãcut om.

Aceasta este imaginea lui Dumnezeu, aceasta e iubirea divinã!

Pe cruce a spus totul, ne-a dat totul, ne-a dat iubirea sa. Cine descoperã acest lucru nu mai poate uita niciodatã, rãmâne surprins ºi marcat toatã viaþa.

Dar argumentul care ilumineazã totul este sfânta Înviere.

Ea este supremul act de ratificare a iubirii divine.

Anunþatã de profeþi, vestitã în mod clar de însuºi Isus apostolilor ºi lumii, biruinþa definitivã asupra morþii, învierea înseamnã pecetea divinã pusã peste lucrarea sa mântuitoare, lumina care face sã strãluceascã faþa sa dumnezeiascã, pacea ºi biruinþa sa asupra crucii ºi jertfei sale. Învierea este, aºadar, punctul culminant al iubirii divine, asigurarea definitivã a fãgãduinþelor fãcute de Pãrintele ceresc pentru cei care, crezând în Fiul sãu ºi urmându-l, sunt siguri cã ºi ei vor învia.

Cuprinºi în aceastã iubire, avem dreptul sã ne bucurãm, sã 4 · LUMINA CREªTINULUI

·

aprilie 2012

Cristos de-a pururi stãpâneºte.

Cristos e viu în inimile oamenilor ºi revarsã peste lume bucurie ºi speranþã.

Putem, aºadar, sã transformãm aceste cuvinte, spunând ºi mãrturisind: iubirea învinge, iubirea domneºte, iubirea de-a pururi porunceºte.

Vestea cea bunã a crucii ºi a învierii ne însoþeºte mereu ºi ne bucurã. Acest adevãr îl repetãm cu credinþã, ori de câte ori celebrãm jertfa sfintei Liturghii, dar mai ales în sãrbãtoarea sãrbãtorilor, Paºtele: „Moartea ta o vestim, Doamne, ºi învierea ta o mãrturisim, pânã când vei veni”. Împreunã cu Preasfinþitul nostru Aurel ºi cu toþi confraþii preoþi de la episcopie ºi seminar, având în suflet aceastã bucurie ºi credinþã, adresez preoþilor noºtri, persoanelor consacrate, familiilor ºi tuturor credincioºilor ºi oamenilor de bunãvoinþã salutul nostru plin de speranþã, dorinþele noastre creºtineºti: Cristos a înviat!

Sãrbãtori fericite!

X Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea

Apel la respectarea duminicii

espectarea duminicii a revenit în atenþia opiniei R publice. Duminicã, 4 martie,

s-a celebrat Ziua de sensibilizare asupra valorii duminicii ca zi nelucrãtoare.

Iniþiativa a fost promovatã de European Sunday Alliance (Alianþa Europeanã pentru Duminicã), o reþea formatã din peste 70 de organizaþii ale societãþii civile, asociaþii comerciale ºi Biserici, sprijinitã de Comisia Conferinþelor Episcopale din Comunitatea Europeanã ºi de Federaþia Asociaþiilor Familiilor Catolice din Europa.

Alianþa (www.europeansundayalliance.eu) a fost înfiinþatã în urmã cu un an pentru tutelarea duminicii ca zi nelucrãtoare în toatã Europa.

„Într-o perioadã de crizã economicã ºi financiarã, când drepturile sociale ºi de muncã sunt adesea supuse tot mai mult presiunii, duminica nelucrãtoare este o dovadã clarã ºi vizibilã cã persoanele ºi societãþile nu depind doar de muncã ºi de economie”, se afirmã în apelul lansat de aceastã alianþã. În apel se subliniazã cã duminica liberã are ca rezultat familii mai sãnãtoase ºi duce la întãrirea legãturilor sociale.

Duminicã, 4 martie, în toatã Europa au fost promovate o serie de manifestãri pentru a atrage atenþia oamenilor politici, dar ºi cetãþenilor asupra importanþei duminicii fãrã muncã.

„În faþa acestui context al noilor situaþii ºi a problemelor care rezultã, pare mai necesar ca oricând sã fie reluate raþiunile doctrinale profunde care stau la baza preceptului bisericesc, pentru ca toþi creºtinii sã înþeleagã cu claritate valoarea de neînlocuit pe care o are duminica în viaþa creºtinã. Fãcând aceasta, urmãm tradiþia constantã a Bisericii, care a fost reamintitã cu tãrie de Conciliul Vatican II atunci când a proclamat cã, duminica, «credincioºii trebuie sã se adune pentru ca, ascultând cuvântul lui Dumnezeu ºi participând la sfânta Euharistie, sã-ºi aminteascã de patima, învierea ºi slava Domnului Isus ºi sã mulþumeascã lui Dumnezeu care i-a renãscut la o nãdejde vie prin învierea lui Cristos din morþi (1Pt 1,3)». Într-adevãr, datoria de a sfinþi duminica, în primul rând prin participarea la Euharistie ºi printr-o odihnã înnobilatã de bucuria creºtinã ºi de fericirea frãþeascã, este mai bine înþeleasã dacã se iau în considerare numeroasele dimensiuni ale acestei zile. [...] Redescoperirea acestei zile este harul care trebuie implorat, nu numai pentru a trãi pe deplin exigenþele proprii ale credinþei ci ºi pentru a da un rãspuns concret aspiraþiilor celor mai autentice ale fiinþei umane”.

(Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea apostolicã Dies Domini, nr. 6-7)

Asociaþia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”, cu sediul în Bucureºti, s-a alãturat iniþiativei, arãtând semnificaþia zilei Domnului (ca zi de odihnã ºi de sfinþire personalã) ºi solicitând adoptarea cadrului legislativ necesar protejãrii ºi garantãrii duminicii ca zi nelucrãtoare în România. „Ziua de duminicã este un prilej excelent pentru activitãþile spirituale, odihnã, timp petrecut cu familia ºi pentru slujirea aproapelui, ieºiri în naturã, activitãþi culturale ºi recreative ºi, în general, pentru interacþiunea cu frumosul, cu binele, cu pacea interioarã”, se afirmã într-un comunicat al asociaþiei. Întâmplãrile care încurajeazã ºi invitã la respectarea zilei Domnului sunt multe ºi în fiecare epocã ele au fost povestite ºi au þinut treazã conºtiinþa oamenilor.

Cea mai veche este legatã de martirii din Abitene (Africa de Nord), o micã localitate aflatã în Tunisia de astãzi. În anul 304, împãratul Diocleþian a interzis creºtinilor, sub pedeapsa cu moartea, sã construiascã biserici, sã posede cãrþile sfinte ºi sã se adune duminica pentru Ø

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

5

Vizitã la Padova A

flat într-o scurtã vizitã în Italia, PS Petru Gherghel a poposit în comunitãþile din Padova, Pordenone, Gorizia ºi Roma.

Duminicã, 11 martie, în comunitatea credincioºilor catolici din Padova a primit vizita Preasfinþitului. Episcopul a prezidat sfânta Liturghie de dimineaþã din biserica „Beato Pellegrino” din aceastã localitate.

Nu ºtiu ce anume ar putea, în zilele noastre, sã-i încurajeze pe oameni la a respecta porunca din decalog: „Adu-þi aminte sã sfinþeºti ziua Domnului”. Este un timp al libertãþii, dar ºi al confuziei. Cu toate acestea, sunt persoane care, cu mult curaj, suportând pagube, în zi de duminicã aleg sã-i dea lui Dumnezeu cinstea cuvenitã. La începutul anului, Celestina Mba, în vârstã de 57 de ani, o creºtinã din sudul Londrei, a fost datã afarã de la serviciu pentru cã voia sã respecte duminica, deºi în momentul angajãrii a menþionat acest fapt. În zadar a cerut sã lucreze sâmbãta, în ture de noapte sau sã primeascã un salariu mai mic. La 25 februarie, Tribunalul din Londra a decis sã nu îi acorde câºtig de cauzã. „Sunt uimitã de aceastã decizie. M-am dedicat locului de muncã un numãr însemnat de ani ºi mã ºocheazã cã am pierdut din cauza intoleranþei faþã de credinþa mea”, a declarat Mba. În cele din urmã, stã în puterea fiecãruia sã decidã ce va face în ziua închinatã Domnului.

Ø Liturghie. În Abitene, 49 de creº-

tini au fost surprinºi duminica în timp ce se rugau la Liturghie.

Arestaþi, au fost duºi la Cartagina pentru a fi interogaþi. „Fãrã duminicã nu putem trãi”, a fost rãspunsul lor. „Fãrã duminicã, au întãrit ei, ne-ar lipsi puterile pentru a înfrunta dificultãþile de fiecare zi ºi am cãdea sub povara lor”. Toþi au fost martirizaþi. În timpul comunismului, în multe sate din Moldova circula o altã întâmplare. În primãvara anului 1982, comuniºtii i-au scos pe þãranii din Butea (jud. Iaºi) sã însãmânþeze o tarla chiar în ziua de Paºti. A doua zi a plouat. În mai puþin de douã sãptãmâni, porumbul a început sã rãsarã, mai puþin pe cele 50 ha la care s-a lucrat în ziua de Paºti. ªefii CAP-ului au rãmas uimiþi de cum a rãsãrit porumbul. Ancheta i-a acuzat mai întâi pe þãrani cã au furat sãmânþa. Verificând, au descoperit sãmânþa în pãmânt, uscatã ºi neîncolþitã. Deºi oficial au motivat cã sãmânþa nu a fost de bunã calitate, toþi au realizat cã a fost mâna lui Dumnezeu.

6 · LUMINA CREªTINULUI

Pr. Cornel Cadar ·

aprilie 2012

Alãturi de episcop au concelebrat pr. Benone Lucaci, rector al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi, pr. Paul Budãu, parohul comunitãþii catolice de români din Padova, pr. Ciprian Sava, pr. Cristian Galaþanu ºi pr. Mihai Budãu. În cuvântul sãu de învãþãturã, adresat tuturor credincioºilor prezenþi la sfânta Liturghie, PS Petru Gherghel i-a încurajat pe aceºtia sã fie statornici ºi sã rãmânã fideli chemãrii lui Dumnezeu, slujindu-l cu bucurie în marea familie umanã.

Dupã sfânta Liturghie, PS Petru Gherghel s-a întâlnit cu credincioºii, ascultând problemele oamenilor din aceastã comunitate.

Ilinca Dumitru (Asociaþia „Maluri de Prut”)

Benedict al XVI-lea în Mexic ºi Cuba apa Benedict al XVI-lea a întreprins cea de-a 23-a cãP lãtorie apostolicã internaþio-

nalã, în perioada 23-28 martie, în Mexic ºi Cuba.

Este a doua cãlãtorie internaþionalã în America Latinã a papei, dupã vizita efectuatã în Brazilia, în anul 2007.

Sfântul Pãrinte a sosit în Mexic în dupã-amiaza zilei de 23 martie, pe aeroportul din Leon. Sâmbãtã, 24 martie, dupã vizita de curtoazie la preºedintele þãrii, papa a salutat ºi a binecuvântat copiii mexicani, adunaþi în Plaza de la Paz din oraºul Guanajuato. În centrul cãlãtoriei din Mexic a fost sfânta Liturghie celebratã duminicã, 25 martie, în Parcul Bicentenarului din Leon. Dupã-amiazã, în catedrala „Maica Preasfântã a Luminii”, a celebrat rugãciunea Vesperelor împreunã cu episcopii mexicani ºi credincioºii, urmatã de o întâlnire cu delegaþiile episcopale din þãrile latino-americane.

Sfântul Pãrinte a fost purtãtorul unui mesaj de pace ºi E greu sã fii preot astãzi în

Suprafaþa: 1.972.550 de Km2 Populaþia: 107.449.525 de locuitori Capitala: Ciudad de Mexico Ziua naþionalã: 16 septembrie Confesiuni: 89% catolici, 6% protestanþi, 5% altele Catolicii: aproximativ 96 de milioane; 91 de dieceze, 179 de episcopi ºi ºapte cardinali.

Suprafaþa: 109.886 de km2 Populaþia: 11.239.363 de locuitori Capitala: Havana Ziua naþionalã: 1 ianuarie Confesiuni: catolicism, protestantism, spiritism ºi credinþe originare din Africa Catolicii: aproximativ 6 milioane; 11 dieceze, 27 de episcopi ºi un cardinal.

reconciliere, de justiþie ºi speranþã, într-o þarã sfâºiatã de violenþe, cu spaþii ample de sãrãcie ºi polarizãri politice accentuate.

Luni dimineaþã (26 martie), Benedict al XVI-lea a plecat în Cuba, unde a avut loc ceremonia de bun venit, pe aeroportul internaþional din Santiago de Cuba. Dupã aceasta a celebrat sfânta Liturghie în Piaþa Cuba?

„Antonio Maceo”, cu ocazia jubileului a 400 de ani de la gãsirea imaginii Fecioarei Caritãþii de la El Cobre. Marþi, 27 martie, a plecat la Havana, unde a avut loc vizita de curtoazie la preºedintele þãrii. În ziua de 28 martie, ultima zi a cãlãtoriei apostolice, Sfântul Pãrinte a prezidat sfânta Liturghie în Piaþa Revoluþiei „José Marti” din Havana, iar dupãamiazã a plecat spre Roma.

Vorbind despre cãlãtoria apostolicã a Sfântului Pãrinte, prof. Guzman Carriquiry, secretarul Comisiei Pontificale pentru America Latinã, a declarat: „Aceastã vizitã va consolida misiunea Bisericii Catolice în America Latinã. Noua evanghelizare în acest continent va fi marianã sau altfel ea nu va exista. Fãrã Fecioara Maria creºtinismul devine o abstracþie, un discurs rece ºi ideologic.

Pr. Ariel Suarez, vicerector al Seminarului din Havana: Trebuie spus cã în ultimii 50 de ani parohia a fost cu adevãrat inima vieþii bisericeºti cubaneze.

Gândiþi-vã cã Biserica noastrã nu are ºcoli sau universitãþi ºi nici acces la mass-media. Cu toate acestea, cu efort ºi sacrificii, Biserica a reuºit sã se integreze în noi spaþii. (...) Existã o incredibilã creativitate: cantine parohiale pentru cei sãraci, meditaþii pentru tineri înainte de examenul la universitate, cursuri de limbi strãine ºi informaticã, programe pentru cei cu autism sau cu sindromul Down etc. Referitor la misiunea creºtinã propriu-zisã, aº dori sã spun cã în multe locuri, mai ales la þarã, unde nu existã o structurã a Bisericii, a prins viaþã în ultimii 20 de ani o experienþã pe care noi o numim „Casa misiunii”: un credincios laic deschide uºile casei sale pentru momente de rugãciune, catehezã, lectura ºi meditaþia Sfintei Scripturi. Parohul cel mai apropiat merge când poate pentru sfintele sacramente. Dar principalii responsabili ai activitãþii religioase sunt laicii sau, acolo unde sunt, câteva mãicuþe (...). E o experienþã de familie, acest mod de a trãi credinþa, ºi noi þinem foarte mult la ea, pentru cã este viaþa Bisericii noastre în aceºti ani.

Virgiliu Demºa-Crainicu

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

7

Peregrinatio Mariae ºi misiuni elerinajul icoanei Maicii P Domnului de la Cacica, prilejuit de Anul Familiei, a conti-

nuat ºi în timpul Postului Mare. În acelaºi timp, în diferite parohii din diecezã s-au desfãºurat ºi misiuni populare având aceeaºi temã generalã privind familia. Oferim câteva completãri la articolul din numãrul trecut referitoare la aceste zile de har.

Icoana Maicii Domnului a poposit în Parohia Rãchiteni, în perioada 1-4 martie. Credincioºii au întâmpinat icoana alãturi de pãrintele paroh Marian Fechetã, împreunã cu pãrintele predicator pentru zilele de misiune, Petru Vernicã ºi alþi preoþi din împrejurimi. Fiecare meditaþie a început cu o reflecþie asupra atmosferei din cadrul Sfintei Familii, atenþia fiind îndreptatã apoi asupra familiei de astãzi: familii lovite de pãcatul divorþului ºi al concubinajului, soþi plictisiþi de era consumismului, conflictele dintre generaþii etc. La sfânta Liturghie ce a marcat încheierea zilelor de misiune ºi de pelerinaj al icoanei a fost prezent ºi PS Aurel Percã. În comunitatea din Stufu au fost organizate misiuni populare,

Rãchiteni

Modificãri în administrarea Mirului

Faþã de proiectul pentru programul administrãrii Mirului ºi celebrarea unor evenimente deosebite, în anul 2012, prezentat în revista din luna martie, au intervenit urmãtoarele modificãri: 20 mai – Sfinþirea bisericii din ªerbãneºti-Bacãu; 28 mai – Cleja „Sfântul Francisc”; 9 iunie – Ziua Copilului la Baraþi; 10 iunie – Bacãu „Sfântul Nicolae”; 5 august – Lespezi; 18 august – Sãbãoani „Sfântul Iosif”; 25 august – Sãbãoani „Sfânta Cruce”; 1 septembrie – Ciugheº; 2 septembrie – Poiana Negri; 9 septembrie – Pralea ºi Podu Iloaiei/Sprânceana; 15 septembrie – Frumoasa; 22 septembrie – Valea Lupului; 23 septembrie – Somuºca; 23 septembrie – Consacrarea altarului bisericii din Slobozia; 21 octombrie – Focºani.

între 8 ºi 11 martie, predicator fiind pr. Daniel Cimpu. Zilele de misiuni au oferit posibilitatea de a ieºi din letargia vieþii cotidiene ºi de a reflecta cu responsabilitate la realitatea familiei de ieri, de azi ºi de mâine. A fost o ocazie specialã de reînnoire a vieþii spirituale în cadrul familiilor acestei parohii.

La Lespezi, zilele de misiuni (29 martie – 1 aprilie) au fost conduse de pr. Petru Sescu. În aceeaºi perioadã s-au desfãºurat misiuni ºi la Floreºti, fiind þinute de pr. Alois Moraru. În Parohia Pârgãreºti au fost organizate misiuni,

Stufu

8 · LUMINA CREªTINULUI

·

aprilie 2012

în perioada 29 martie – 1 aprilie. Predicator a fost pr. Cristinel Fodor. În luna aprilie, comunitãþile care au anunþat cã vor primi vizita icoanei sunt Cãlugãreni (15-18 aprilie) ºi GheorgheDoja (19-22 aprilie). Tot la Gheorghe-Doja se vor desfãºura, în aceeaºi perioadã ºi misiunile conduse de pr. Ioan Balan. Parohia Buhonca (22-25 aprilie) va primi ºi ea vizita icoanei, în cadrul zilelor de misiuni, care vor fi þinute de pr. Iosif Bisoc, OFMConv., iar în perioada 26-29 aprilie icoana va fi la Bacãu „Sfânta Cruce”.

Virgiliu Demºa-Crainicu

Familia ºi parohia,

iatã cum s-a nãscut vocaþia mea Comentariul unui preot la mesajul papei pentru Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Vocaþii

„Vocaþiile, dar al caritãþii lui Dumnezeu”, este tema Zilei Mondiale de Rugãciune pentru Vocaþii 2012, care va fi marcatã anul acesta în ziua de 29 aprilie, a patra duminicã dupã Paºti. În mesajul sãu, Sfântul Pãrinte a îndemnat întreaga Bisericã sã „vesteascã din nou, mai ales noilor generaþii, frumuseþea atrãgãtoare” a iubirii lui Dumnezeu. Papa a subliniat printre altele ºi rolul care revine Bisericilor locale, dar mai ales familiilor, care au o importanþã decisivã în a-i ajuta pe tineri sã redescopere „frumuseþea ºi importanþa preoþiei ºi a vieþii consacrate”. Radio Vatican a preluat mãrturia preotului camerunez Emile Martin Dibongue, preot din anul 2005, vicerector al Colegiului Urbano al Congregaþiei pentru Evanghelizarea Popoarelor. q Cum aþi întâlnit frumuseþea

despre care vorbeºte Sfântul Pãrinte?

Eu am întâlnit acea frumuseþe mai întâi în familie, unde am învãþat sã-l cunosc pe Cristos, frumuseþea de a fi cu Cristos.

Familia mea m-a condus spre sacramentele iniþierii creºtine, mai ales spre Euharistie. Aici am fãcut prima oarã aceastã experienþã extraordinarã a întâlnirii cu Cristos. Mai târziu, aceastã întâlnire s-a reînnoit în cadrul miºcãrilor de tineret din parohia în care am crescut, mai precis în asociaþia „Jeunesse Étudiante Chrétienne” (Tinerii Studenþi Creºtini). q Ce experienþe aþi avut în familie ºi parohie? Îmi aduc aminte cã odatã eram în satul Badjob, la þarã, cu mama.

Preotul tocmai venise pentru sfânta Liturghie duminicalã. El, de fapt, venise de vineri, ºi ne-a ajutat sã ne pregãtim pentru spovadã. Duminicã însã nu am mers sã primesc sfânta Împãrtãºanie. Mama m-a întrebat de

ce n-am vrut sã primesc Euharistia ºi ziua urmãtoare m-a trimis din nou la bisericã pentru a lua parte la sfânta Liturghie ºi la sfânta Împãrtãºanie. Acest lucru m-a fãcut sã înþeleg importanþa întâlnirii cu Cristos în sacramentul Euharistiei. Succesiv, în parohie, am început sã fiu ministrant ºi în timpul sfintelor Liturghii, preotul ne amintea întotdeauna cã Euharistia este un sacrament fundamental, în Euharistie este cuprinsã toatã viaþa lui Dumnezeu ºi toatã iubirea sa faþã de oameni. q Benedict al XVI-lea i-a îndemnat pe cei din educaþie sã aibã disponibilitatea de a-i asculta pe cei care simt cã au primit vocaþia la preoþie sau la viaþa consacratã. Acum sunteþi formator într-un seminar, cum reuºiþi sã captaþi aceste semnale?

Aici, la Colegiul Urbano, cine vine are deja în spate o bucatã de drum ºi discernãmânt. E adevãrat cã drumul vocaþiei nu se terminã niciodatã. Criteriul

fundamental, cel mai important, este rãspunsul la iubirea lui Dumnezeu. Noi observãm modul în care seminariºtii se relaþioneazã, cum pun în practicã ºi cum rãspund la îndemnurile noastre. Cu alte cuvinte, dacã ei reuºesc sã vadã în prezenþa noastrã un ajutor care sã-i facã sã descopere experienþa creºtinã a iubirii lui Dumnezeu care se dãruieºte. q Într-o societate secularizatã, în care deseori se vorbeºte de scãderea numãrului de vocaþii, care sunt speranþele pentru viitor? Îmi doresc ca noi – lucrãtori pastorali, preoþi, formatori, persoane consacrate – sã fim cei dintâi care dãm o mãrturie care sã-i ajute pe tineri sã înþeleagã frumuseþea a ceea ce au ales în viaþã. Dacã experienþa întâlnirii noastre cu Cristos este cu adevãrat autenticã, atunci îi va entuziasma cu siguranþã ºi pe tineri ºi îi va ajuta sã înþeleagã cã este cu adevãrat foarte frumos sã-i dãruieºti viaþa lui Cristos.

Dacã o persoanã, prin propria viaþã, reuºeºte sã demonstreze cã a urmat drumul cel mai bun, îi poate convinge ºi pe ceilalþi sã urmeze acelaºi drum. n

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

9

Anuarul pontifical 2012 Duminica E bine de ºtiut

iserica Catolicã este în creºB tere numericã în Africa ºi Asia, în timp ce cunoaºte o

Catolici: 1.196.000.000 Episcopi: 5.104 Preoþi: 412.236 diecezani: 277.009 cãlugãri: 135.227 Diaconi permanenþi: 39.564 Cãlugãri (care nu sunt preoþi): 54.665 Cãlugãriþe: 721.935 Seminariºti: 118.990

la 23,83%), în timp ce este în creºtere numãrul celor din Africa, de la 15,15% la 15,55%, ºi din Asia de sud-est, de la 10,41% la 10,87%. Între anii 2009 ºi 2010, numãrul episcopilor în lume a trecut de la 5.065 la 5.104 cu o creºtere de 0,77%.

Tendinþa la creºterea numãrului de preoþi, care a început din anul 2000, a continuat ºi în anul 2010, an în care se numãrã 412.236 de preoþi, din care 277.009 membri ai clerului diecezan ºi 135.227 ai clerului cãlugãresc; în schimb, în anul 2009 erau 410.593 subîmpãrþiþi în 275.542 de diecezani ºi 135.051 de cãlugãri. În ansamblu, preoþii, între anii 2009 ºi 2010, sunt cu 1.643 mai mulþi. Creºterile se înregistreazã în Asia (+1.695), în Africa (+761), în Oceania (+52) ºi în America (+40), în timp ce scãderea s-a referit la Europa (-905).

Continuã sã creascã numãrul diaconilor permanenþi (+3,7%), de la 38.155 la 39.564.

Numãrul cãlugãrilor fãrã hirotonire a crescut uºor: dacã în anul 2009 erau 54.229, în anul 2010 au ajuns la 54.665. În scãdere semnificativã, în schimb, este numãrul cãlugãriþelor: de la 729.371 la 721.935.

Numãrul studenþilor la filozofie sau teologie din seminarii a înregistrat o creºtere constantã în ultimii cinci ani: de la 114.439 în anul 2005, la 118.990 în anul 2010, adicã o creºtere de 4%. Existã o scãdere de 10,4% a numãrului de seminariºti în Europa ºi o creºtere de 14,2% în Africa. n

10 · LUMINA CREªTINULUI

·

uºoarã scãdere în Europa ºi America de Sud; la nivel global, înregistreazã o creºtere de 1,3%. Acestea sunt datele din Anuarul pontifical 2012 prezentat papei Benedict al XVI-lea în ziua de 10 martie.

Anuarul pontifical oferã o privire generalã asupra Bisericii pentru anul 2011 ºi cuprinde câteva noutãþi cu privire la viaþa Bisericii Catolice la nivel global. În timpul anului au fost înfiinþate de Sfântul Pãrinte opt sedii episcopale noi, un ordinariat personal ºi un ordinariat militar; au fost ridicate la rang superior: o arhidiecezã ºi opt dieceze ca sedii mitropolitane, o prelaturã, un vicariat apostolic ºi o prefecturã apostolicã la rang de diecezã, o misiune sui iuris la rang de prefecturã apostolicã.

Creºtinii catolici în lume sunt aproximativ 1,196 miliarde, înregistrându-se o creºtere numericã generalã de 1,3% ºi o prezenþã mondialã de 17,5%.

Primele date semnificative aratã o uºoarã scãdere a numãrului de catolici în America de Sud, de la 28,54% la 28,34%, ºi în Europa (de la 24,05% Pentru anul 2010

aprilie 2012

Divinei Îndurãri

ãrbãtoarea Divinei Îndurãri S se celebreazã în prima duminicã de dupã Paºti. Divina

Îndurare este dovada dragostei ºi milostivirii lui Dumnezeu realizatã în Isus Cristos. Sãrbãtoarea este legatã de o sfântã care a rãspândit devoþiunea. Sora Faustina Kowalska, cãreia Isus i-a apãrut la 22 februarie 1931, a realizat un tablou care îl reprezintã pe Isus ca „Rege al divinei milostiviri”. Isus are o hainã albã, cu mâna dreaptã binecuvântând, iar cu mâna stângã în dreptul inimii, din care se desprind douã raze mari. Sub aceastã imagine se gãsesc cuvintele: „Isuse, mã încred în tine!”. Cele douã raze semnificã sângele ºi apa care au ieºit din coasta lui Isus atunci când a fost strãpunsã de suliþã. Fericitul Ioan Paul al II-lea a fost unul dintre „marii apostoli” ai cultului acestei sãrbãtori. Nu întâmplãtor este faptul cã beatificarea lui Ioan Paul al II-lea, în anul 2011, a avut loc în Duminica Divinei Îndurãri.

Diana Gal

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Petru Mârþ

P

reotul franciscan Petru Mârþ s-a nãscut la Pildeºti, la 1 ianuarie 1922. A urmat cursurile Seminarului Franciscan din Hãlãuceºti ºi pe cele ale Academiei Teologice „Sfântul Bonaventura” din Luizi-Cãlugãra, pe care a fost obligat sã le întrerupã în anul 1948, odatã cu închiderea de cãtre comuniºti a ºcolilor catolice. În perioada 1950-1952 a urmat cursurile Facultãþii de Matematicã-Fizicã din cadrul Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi, iar în aprilie 1952 s-a înscris, pentru finalizarea studiilor teologice, la Seminarul din Alba-Iulia. A fost hirotonit preot la Alba-Iulia, la 26 octombrie 1952, dupã ce la 3 iulie în acelaºi an fãcuse în secret profesiunea solemnã a voturilor în cadrul Ordinului Fraþilor Minori Conventuali.

A activat apoi în parohiile Huºi, Valea Seacã, Giurgiu, Bârgãuani, Prãjeºti, Oneºti, Nisiporeºti, Fãrcãºeni, Luizi-Cãlugãra, Pustiana, Bãluºeºti, Slobozia, Satu Nou (Bâra), Târgu Trotuº ºi Hãlãuceºti.

La 25 mai 1962, securiºtii Toma Polac, Toma Constantin ºi Aurel Mihalcea au pãtruns în clãdirea reºedinþei parohiale din Bârgãuani, arestându-i pe parohul Matei „Martin” Ghiuzan ºi pe vicarul Petru Mârþ.

Acesta din urmã ar fi fost surprins, chipurile, arzând „obiecte ºi însemne franciscane”. Motivul real al arestãrii însã era acela cã în baza informaþiilor

primite de la reþeaua de informatori, securiºtii l-au acuzat de faptul cã, în calitate de „preot franciscan clandestin”, avea „manifestãri duºmãnoase” la adresa regimului comunist din România.

Pr. Petru Mârþ a fost anchetat cu duritate de securiºtii Aurel Mihalcea, Guiþã Ionascu ºi Teodor Popa, care l-au pus sub învinuire pentru „agitaþie contrarevoluþionarã”.

Prin Sentinþa nr. 15/27 februarie 1963, Tribunalul Militar Iaºi în deplasare la Bacãu (preºedinte Ioan Hoza), l-a condamnat pe pr. Petru Mârþ la ºase ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale” ºi deþinere de publicaþii interzise („Predicile” lui Colombo, vol. 1-2, de exemplu!).

Prin Decizia 131 din 30 aprilie 1963, Tribunalul Militar al Regiunii Militare Bucureºti i-a admis recursul, reducându-i pedeapsa la trei ani de închisoare.

Interesant este faptul cã la procesul-farsã judiciarã, inculpatul Petru Mârþ, judecat în „lotul pr. Iosif Budãu” a negat toate faptele mincinoase, recunoscute prin violenþã pe durata anchetelor, declarând cã semnase respectivele declaraþii „fãrã a fi conºtient!”. Printre altele, el a negat faptul cã ar fi avut „manifestãri duºmãnoase” ºi cã ar fi desfãºurat „agitaþie contrarevoluþionarã, preconizând schimbarea orânduirii socialiste ºi a formei de guvernãmânt a Republicii Populare Române”.

Pr. Petru Mârþ în arestul Securitãþii

Pr. Petru Mârþ a fost închis în penitenciarele comuniste de la Bacãu, Jilava, Giurgeni ºi Ostrov, fiind obligat totodatã în perioada iulie 1963 – iulie 1964 sã lucreze în agriculturã în coloniile de muncã de la Strâmba ºi Salcia.

A fost graþiat de restul pedepsei, prin Decretul 411/1964 al autoritãþilor regimului Dej, iar la plecarea de la Ostrov a fost nevoit sã semneze o declaraþie potrivit cãreia se obliga sã nu divulge niciodatã informaþii privind locurile de detenþie ºi despre persoanele pe care le cunoscuse în sistemul concentraþionar comunist. În perioada martie-octombrie 1965 a fost urmãrit din nou de Securitate prin „dosar de verificare”, deoarece era considerat „suspect de activitate ilegalã franciscanã”, iar în martie 1965 i s-a deschis „dosar de urmãrire informativã”, deoarece intra în categoria persoanelor cu „activitate duºmãnoasã”.

A murit la 31 iulie 2001, în confesionalul bisericii din Hãlãuceºti, fiind înmormântat în cimitirul din Hãlãuceºti.

Dr. Dãnuþ Doboº

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

11

Mesajul sfinþilor

Episcopul Anton Durcovici

în celula închisorii de la Sighet n numãrul trecut al revistei, ÎDobeº cercetãtoarea dr. Andrea de la Sighet a publicat

un fragment dintr-o mãrturie a preotului iezuit Otto Canisius Farrenkopf (1888-1967), despre ultimele trei luni din viaþa episcopului Anton Durcovici.

Menþionãm faptul cã în anul 1955, aflat pentru puþin timp în libertate, pr. Farrenkopf a redactat un text memorialistic intitulat Însemnãri din lupta Bisericii Catolice împotriva comunismului. Manuscrisul a fost confiscat de Securitate, iar astãzi, textul în cauzã se pãstreazã în Arhiva CNSAS, dosar Informativ 165734, vol. 1. În perioada 18 septembrie – 15 noiembrie 1951, ep. Anton Durcovici a fost încarcerat la Penitenciarul Sighet, într-o celulã comunã (probabil, nr. 18, parter), alãturi de vicarul general al Diecezei de Alba-Iulia, Mons. Alajos Boga, parohul de Braºov, Vasvári Aladár, generalul Eugen Zwiedenek ºi pr. Otto Canisius Farrenkopf. Se cunoºteau între ei, iar pr. Farrenkopf fusese unul dintre colaboratorii apropiaþi ai rectorului A. Durcovici. În capitolul intitulat În celula închisorii, ca într-o mãnãstire, din lucrarea memorialisticã a pr. Farrenkopf citatã mai sus, document ce ne-a fost pus la dispoziþie de dr. Andrea Dobeº, autorul menþioneazã alte aspecte privitoare la colegul sãu de celulã, episcopul de Iaºi, A. Durcovici: „Câte cinci am rãmas împreunã ºi am format

o comunitate, cu ordine fixã de zi pentru rugãciune, studiu ºi recreere. Excelenþa sa Anton Durcovici ne-a þinut cursuri de filozofie ºi de teologie. Ce delecþiune, când el cu mintea sa clarã ºi inima sa caldã a propus adevãrurile credinþei. A vorbit ºi despre planurile sale în viitor.

Pentru a putea da preoþi buni ºi bine pregãtiþi, voia sã introducã în seminar un an de noviciat, cu exerciþii spirituale de o lunã, cum este în mãnãstire. Se gândea, pentru a le da o viaþã mai adâncã, religioasã sã deschidã douã clase de exerciþii spirituale, una la Cãlugãra, pentru bãrbaþi, ºi alta la Hãlãuceºti, pentru femei. Iar Sãbãoanii, cei cu biserica mare, sã fi fost aleºi drept loc de pelerinaj, în cinstea inimii neprihãnite a Preacuratei. Dorea ca în ziua sãrbãtorii de la 22 august sã se organizeze acolo pelerinaje din toatã Moldova. În luna sfântului Rozariu, în octombrie, toþi cinci am þinut exerciþii spirituale. În fiecare zi am predat trei meditaþii. Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat, rãsplãtindu-ne cu o mare ºi surprinzãtoare bucurie. Pãrintele Vasvári l-a visat pe Sfântul Pãrinte Pius al X-lea. Iar pentru cã acest papã lucreazã atâta ca credincioºii sã primeascã cât mai des sfânta Cuminecãturã, parohul din Braºov îºi puse speranþa în Dumnezeu, ca, prin mijlocirea slujbei sale credincioase, sã ni se împlineascã dorinþa de a se celebra mãcar o datã sfânta

12 · LUMINA CREªTINULUI

·

aprilie 2012

Liturghie. În acest scop a fãcut o novenã. În ultima zi a novenei a venit o comisie din Bucureºti, care permisese ca Mons. Durcovici, grav bolnav, sã primeascã o sticluþã cu vin tonic.

Am examinat eticheta, pe care sta scris, lângã alte elemente: 70% vin natural, adicã materia valabilã ºi permisã în împrejurãrile noastre. Am celebrat ca în catacombe, pe ascuns, cu fricã, nu cumva de a fi deranjaþi.

Haine preoþeºti nu am avut, ci haine de deþinuþi. Carte nu am avut. Un pat ne-a fost altar. O batistã, antimis. O canã, potir.

O lingurã, disc. În loc de hostie, pâine de toate zilele.

Pentru Mons. Anton Durcovici aceste sfinte Liturghii au fost chiar viaticul!”.

La scurt timp dupã acest eveniment emoþionant, ep. Anton Durcovici va fi scos din celula comunã, nr. 18, fiind izolat în „celula morþii”, unde va deceda în condiþii dramatice, la 10 decembrie 1951. În ceea ce-l priveºte pe pr. Farrenkopf, acesta a pãrãsit Penitenciarul Sighet în februarie 1952, fiind transferat în alte închisori comuniste.

Dr. Dãnuþ Doboº

Sanctuare

Pontmain

n nord-estul Franþei, la graÎtagne, niþa dintre Normandia ºi Breîn Dieceza de Laval, în-

tâlnim unul dintre marile sanctuare ale Franþei: Pontmain.

Istoria de la Pontmain începe la 17 ianuarie 1871, pe timpul când Franþa era în rãzboi cu Prusia. Mai concret, iarna dintre anii 1870 ºi 1871 a fost una teribilã pentru Franþa. La 19 iulie 1870, Napoleon al III-lea a declarat rãzboi Prusiei, dar a capitulat la 2 septembrie. Parisul era deja ocupat, iar armatele înaintau spre vest. În seara de 17 ianuarie 1871, generalul german Von Schmidt spunea: „În acest moment trupele mele sunt la Laval”. Pontmain era la doar 50 de km de Laval, ºi tocmai de aceea lumea de aici era sub teroarea rãzboiului. În septembrie 1870, parohul din Pontmain a pregãtit, pentru plecare în rãzboi, 23 de bãrbaþi: a celebrat o Liturghie pentru ei, i-a binecuvântat ºi i-a consacrat sfintei Fecioare. Deºi trecuserã multe luni de la plecarea lor, despre mulþi nu s-au mai primit veºti. La plecarea soldaþilor a cerut credincioºilor sãi sã vinã în fiecare zi la sfânta Liturghie pentru a se ruga pentru pace ºi pentru soldaþii Franþei.

Aºa se face cã parohia din Pontmain a devenit o adevãratã comunitate de rugãciune. S-au remarcat copiii, care se rugau pentru pãrinþii ºi fraþii plecaþi în rãzboi. Meritã atenþie doi fraþi Barbedette. În seara de 15 ianuarie, dupã vecernie, nimeni parcã nu mai avea curajul sã intoneze obiºnuitul cântec „Maicã a speranþei”.

Dar pãrintele paroh Guérin a gãsit puterea de a-i încuraja ºi de a-i întãri pe credincioºi în încrederea lor faþã de Maica Domnului.

La 17 ianuarie, dimineaþã, s-a celebrat Liturghia, Calea crucii, iar la ºcoalã cãlugãriþele s-au rugau pentru pace ºi pentru armata Franþei. În noaptea de 17 spre 18 ianuarie, prinþul FrédéricCharles anunþa terminarea rãzboiului în favoarea Franþei. În aceeaºi noapte, timp de trei ore, patru copii, Eugène ºi Joseph Barbedette, Françoise Richer ºi Jeanne-Marie Lebossé, o vãd pe Maica Domnului, care lumineazã întreg satul lor. Maria apare îmbrãcatã într-o rochie lungã albastrã, ornatã cu stele, pe cap purtând un voal negru ºi o coroanã, ºi le zâmbeºte copiilor. Lângã copii se adunã lume multã, împreunã cu parohul. La sosirea parohului, Maria este înconjuratã cu un voal albastru, cu patru lumânãri ºi o cruce roºie la piept.

Când au început sã cânte „Maicã a speranþei”, Maria miºca degetele în ritmul cântãrii. Apoi Fecioara a luat o cruce roºie în mânã, iar la sfârºit i-au apãrut douã cruci albe pe umeri. Mesajul prezentat copiilor este: „Rugaþi-vã, copiii mei! În scurt timp, Dumnezeu vã va asculta.

Fiul meu se lasã înduplecat”.

Cât despre copiii vizionari, Eugène Barbedette (1858–1927) a devenit preot în anul 1883; Joseph Barbedette (1860-1930) a fost hirotonit preot în anul 1884; Françoise Richer (1861–1915)

a fost institutoare în mai multe ºcoli, iar spre sfârºitul vieþii guvernantã la preotul Eugène Barbedette; Jeanne-Marie Lebossé (1861-1933) a devenit cãlugãriþã la Surorile „Sfânta Familie” din Bordeaux.

Biserica Notre-Dame din Pontmain, în stil neogotic, a fost ridicatã în jurul anului 1900, în apropierea locului apariþiilor.

Cele douã turnuri, care adãpostesc 39 de clopote, se pot vedea de la zece kilometri distanþã.

La 24 septembrie 1908, în prezenþa a ºase episcopi, 600 de preoþi ºi 15.000 de pelerini, a primit titlul de bazilicã. În anul 1946, când s-au împlinit 75 de ani de la apariþii, ceremoniile au fost prezidate de nunþiul apostolic Angelo Roncalli, viitorul papã Ioan al XXIII-lea.

Pelerinul care vine la Pontmain va fi întâmpinat, la intrarea în bisericã, de Capela Luminilor, unde este amplasat un mozaic (25 m2), care prezintã imaginea viziunii. Aceastã capelã este deschisã permanent, noapte ºi zi.

Pr. Iosif Dorcu

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

13

Pentru familii

De atunci este mereu Pasti… ,

ntorcându-mã acasã dupã o Îaveam zi foarte stresantã de muncã, sã primesc vestea vieþii

mele: soþia era bolnavã de cancer! Se întâmpla cu mai bine de un an în urmã. Într-o secundã mi-a trecut oboseala, mi-a trecut stresul, am devenit la rândul meu palid ºi era cât pe ce sã cad. Soþia mea sã aibã cancer!? De ce tocmai ea?

Mãrturisesc cã pânã în acea zi nu am ºtiut în mod concret ce înseamnã sã ai pe cineva aproape, care sã te iubeascã.

Pentru mine era un lucru normal sã fiu cãsãtorit, sã am o familie, sã am copii, sã lucrez pentru familia mea, într-un cuvânt, sã mã realizez ca om ºi mai ales ca bãrbat. Soþia trebuia sã-mi facã mâncare, sã þinã casa curatã, sã aibã grijã de copii ºi, dacã era posibil, sã nu vorbeascã prea mult. Cel puþin aºa gândeam eu cã trebuie sã fie o familie! În ziua în care soþia mi-a spus cã e bolnavã, în mintea mea s-a „nãruit” totul. Idealurile mele, de ce nu, pretenþiile mele de bãrbat, orgoliul meu, într-o fracþiune de secundã, toate s-au spulberat. Fãrã sã-mi dau seama, mi-am luat soþia de mânã ºi i-am zis: „O sã fie bine! Dumnezeu va avea grijã sã fie bine!”.

Era pentru prima datã când vorbeam de Dumnezeu în relaþia dintre noi. Mi-a ieºit din gurã fãrã sã mã gândesc prea mult. Iar ea, la rândul ei, m-a strâns în braþe ºi mi-a zis: „Da, o sã fie bine, o sã fie bine dacã îmi vei sta aproape. Nu e imposibil! Voi lupta ºi sper sã învingem!”.

Aveam sã-mi dau seama de gravitatea bolii abia mai târziu.

Chiar de-a doua zi am început investigaþiile necesare ºi nu dupã mult timp s-a ajuns la chimioterapie. Era singurul tratament care putea stârpi cancerul din rãdãcinã. Depindea însã de mulþi factori, iar unul dintre cei mai importanþi era sã mã simtã pe mine aproape.

Iar eu mi-am „jucat” foarte bine rolul!

A fost timpul prin excelenþã binecuvântat al cãsãtoriei noastre. Am început sã ne comportãm ca doi copii, dar nu pentru cã fãceam lucruri copilãreºti, ci pentru cã ne încredeam mult mai mult unul în celãlalt.

Cum îmi devenise deodatã dragã! Parcã mai ieri o descoperisem ºi o cerusem în cãsãtorie, iar acum…, tot restul vieþii, eu… ce aveam sã fac?! Pe lângã „gelozia” pentru Dumnezeu, începusem sã mã ºi rãzvrãtesc. Nu era posibil! Nu puteam sã accept cã într-o zi aveam sã rãmân singur! Dar oare, cine nu ar fi gândit ca mine, dacã ar fi trecut printr-o astfel de situaþie? În tot acest timp, soþia urma terapia impusã de medic. O vedeam seninã, încrezãtoare

14 · LUMINA CREªTINULUI

·

aprilie 2012

ºi asta mã determina ºi pe mine sã sper alãturi de ea cã, aºa cum îi spusesem la început, totul va fi bine. ªi chiar dacã în mine însumi erau o mie ºi una de întrebãri, în afarã, în prezenþa ei, încercam sã fiu plin de speranþã, s-o încurajez, sã-i arãt cã-i sunt aproape. Iar efortul nostru a dat roade…

La capãtul tratamentului de chimioterapie, medicul, satisfãcut, ne-a chemat pe amândoi ºi ne-a felicitat, spunând: „Aþi învins! Aþi învins o boalã necruþãtoare, iar meritul este în egalã mãsurã al amândurora!” „În egalã mãsurã al amândurora!” Aceasta îmi confirma cã efortul meu de a înþelege situaþia nu a fost în zadar. ªi vreau sã vã mãrturisesc, niciodatã nu am iubit-o mai mult pe soþia mea ca în acea perioadã; nici pânã atunci ºi nici de atunci, dar am învãþat un lucru, ºi anume cã fãrã ea viaþa mea nu ar fi completã. De aceea mi-a trimis-o Dumnezeu în viaþa mea, sã ne completãm reciproc, iar vindecarea ei a fost pentru mine ca o „Înviere”. De atunci, în viaþa noastrã de familie mereu este Paºti (Alexandru).

Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Pentru copii Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Gotfrid, pe insulã, în aceastã singurãtate ºi în timpul bolii sale, se ruga în fiecare zi la Dumnezeu sã-l ierte cã nu a ascultat întotdeauna de pãrinþi ºi pentru cã s-a purtat destul de aspru cu surorile lui. Dumnezeu l-a ascultat ºi i-a redat sãnãtatea.

Rana a început sã se vindece, frigurile au început a se mai potoli ºi în sfârºit l-au pãrãsit cu totul. Când a putut sã iasã pentru prima datã afarã din vãgãunã, sprijinindu-se de toiag, a mulþumit lui Dumnezeu cã i-a redat sãnãtatea. O nouã speranþã îi umplea acum inima.

– Scumpul meu Tatã ceresc, a spus el plin de curaj, una dintre dorinþele mele, ºi anume aceea ca sã mã vindec, mi-ai îndeplinit-o; de aceea nãdãjduiesc cã o vei împlini ºi pe cea de-a doua, ducându-mã acasã la scumpii mei pãrinþi. Îndatã ce s-a simþit mai bine, Gotfrid s-a gândit sã-ºi facã un fel de încãlþãminte, pentru a

nu se lovi la piciorul vindecat ºi pentru a nu se rãni din nou.

Cu ajutorul satârului ºi al cuþitului a fãcut dintr-o scândurã de corabie niºte tãlpi solide; din pielea ghetelor vechi ºi-a tãiat niºte curele ºi cu cuiele scoase din ghetele vechi le-a prins de tãlpile de lemn. Noua lui încãlþãminte, sandalele, i-au reuºit destul de bine, dacã ne gândim la instrumentele de care s-a folosit. Dar Gotfrid avea nevoie ºi de haine, cãci cele vechi îi erau de acum prea mici ºi afarã de aceasta erau uzate ºi rupte, aºa cã nu-l mai puteau apãra de frig ºi de viscol.

Când afarã era mai rece, tremura aºa de tare, încât îi clãnþãneau dinþii în gurã de frig ºi se temea sã nu se îmbolnãveascã din nou. Ce e drept, când îi era mai frig, se îmbrãca cu mantaua tatãlui sãu; dar aceasta era prea lungã pentru el ºi se târa pe jos, iar mânecile erau mai lungi cu un cot

decât mâinile lui ºi, oricât le-ar fi suflecat, totuºi îl împiedicau la lucru. Mantaua era dintr-un postav brun, foarte trainic ºi era aproape nou-nouþã. Gotfrid s-a hotãrât sã facã din ea o hainã lungã, care sã-i ajungã pânã la cãlcâi ºi astfel sã fie o hainã întocmai ca cea pe care a vãzut-o la pustnic.

– Hm, ºi-a spus el, dar de unde voi face rost de un ac de cusut, de aþã ºi de foarfece?

Dupã ce s-a gândit puþin, a gãsit numaidecât soluþia problemei. A luat un cui, l-a frecat de o piatrã pânã l-a ascuþit ºi l-a subþiat bine; era mai greu acum sã-i facã urechea. S-a gândit ºi s-a gândit ºi ºi-a adus aminte cã a vãzut la un potcovar cã fierul înroºit este cu mult mai moale decât celãlalt, iar dacã e aruncat în apã se cãleºte ºi devine ºi mai tare decât cum a fost mai înainte.

Bucuros cã a gãsit soluþia, Gotfrid a mulþumit lui Dumnezeu cã a dat astfel de calitãþi fierului pentru binele omenirii ºi s-a pus numaidecât pe treabã ºi a fãcut un ac; bineînþeles cã era mai mult o andrea de cusut saci, decât un ac obiºnuit; dar pentru postavul cel gros de manta mergea un ac ºi ceva mai mãricel. Cât despre aþã, ºi-a procurat dintr-un ciorap de lânã, pe care de mult nu-l mai întrebuinþa. În loc de foarfece s-a folosit de cuþitul sãu pe care l-a ascuþit bine de o piatrã. S-a pus deci la lucru. A croit din manta un caftan lung, pe care l-a cusut cât a putut de bine. Drept cingãtoare, a întrebuinþat frânghia, cu care a fost legatã corabia pe vremuri la Insula Verde, ºi pe care soarele ºi ploaia o albise de-a binelea. Deoarece ºi pãlãria de paie pe care o avea se fãcuse Ø

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

15

Aºa rãspund copiii

despre persoanele din ziua Învierii q „E curios, Petru, cel care nu

a avut curajul sã-l recunoascã pe Isus în faþa unei slujnice în Joia Mare, în ziua Învierii aleargã spre mormântul gol. De unde atâta «tupeu»?” (Ionuþ, 10 ani). q „Imediat dupã Înviere, Isus s-a fãcut grãdinar. Aºa le-a spus Maria Magdalena celorlalþi apostoli!” (Cristian, 8 ani). q „În ziua Învierii, doi îngeri au apãrut apostolilor ºi le-au spus cã Isus înviase, iar ei de fricã s-au încuiat în casã” (Alexandra, 9 ani). q Un preot i-a întrebat pe copii la o predicã: „În ziua Învierii, Ioan ºi Petru alergau spre mormânt. Deodatã Ioan s-a oprit ºi l-a lãsat pe Petru sã intre primul în mormânt. De ce credeþi

cã a fãcut acest gest?” Claudiu (10 ani) a rãspuns: „I-a intrat o pietricicã în sandale!”. q „Ca pedeapsã cã l-au lãsat sã sufere singur, Isus i-a pus pe apostoli sã meargã pe jos pânã în Galileea. Abia acolo l-au vãzut înviat!” (Leonard, 10 ani). q Un alt preot, la o altã predicã, legatã de ziua Învierii, i-a întrebat pe copii: „De ce credeþi cã femeile mergeau cu calm spre mormânt, în timp ce ucenicii alergau?” Care mai de care au venit cu rãspunsuri diferite.

Mãdãlina (8 ani), care tocmai primise o ceartã din partea mamei pentru cã din neatenþie vãrsase ulei pe masã, a rãspuns: „Sã nu verse uleiul!”.

tea folosi de ea, a încercat sã-ºi împleteascã una nouã de papurã, ceea ce-i reuºi destul de bine, doar era fecior de împletitor de coºuri.

Sã-l fi vãzut acum în noul sãu costum: cu caftanul brun, cu cingãtoare albã, cu pãlãria cea mare de papurã, cu sandale de lemn în picioare ºi cu toiagul în mânã, ai fi jurat cã e un eremit (pustnic). S-a îndreptat spre mare, ºi-a privit chipul în oglinda apei ºi a zâmbit.

– Ei, aºa da! Acum seamãn foarte bine cu pustnicul care trecea prin satul nostru. Bineînþeles, costumul meu este cam prost lucrat ºi cam aspru, dar þine la fel de cald ca ºi unul frumos lucrat ºi pe mine asta mã intereseazã. Aceastã îmbrãcãminte

pe care mi-a dat-o Dumnezeu în aceste împrejurãri este un mare dar al sãu; de aceea îi voi mulþumi zilnic pentru ea.

Pe când lucra Gotfrid la haina sa, medita la diferite lucruri folositoare.

– Mai înainte de a fi ajuns aici, spunea el, nu m-am gândit niciodatã ce mare bine este de a fi la un loc cu mai mulþi oameni. Cât de mulþi oameni trebuie sã lucreze ca sã îmbrace pe unul singur! Câte mâini trebuie sã fie puse în miºcare, pânã ce cânepa din care e fãcutã aþa aceasta a putut fi toarsã, sau pânã ce paiele din care era fãcutã pãlãria mea cea veche au putut sã creascã pe câmp! Mai înainte ca un plugar sã-ºi poatã ara þarina, trebuie sã aibã un plug. Fierul din care e fãcut

16 · LUMINA CREªTINULUI

·

Ø acum de nimic ºi nu se mai pu-

aprilie 2012

„Isus s-a arãtat în ziua Învierii ºi femeilor ºi apostolilor pentru a fi sigur cã mãcar cineva dintre ei va duce vestea mai departe” (Alin, 9 ani). q „Isuse, în ziua Învierii tale, tu te-ai arãtat celor pe care i-ai ales sã ducã mai departe vestea Învierii. Dã-ne astãzi apostoli plini de curaj care sã vorbeascã despre Înviere” (Cristina, 10 ani). q

Prelucrare de pr. Felician Tiba

plugul trebuie sã fie scos din minele de fier, apoi sã fie topit ºi pe urmã se face plugul din el.

Ce mulþi oameni au trebuit sã lucreze în minele de fier pânã s-au fãcut toate sculele, cuptoarele de topit metalul, ciocanul ºi nicovala! Rotarul a fãcut roþile ºi lemnãria pentru plug. Mai întâi a trebuit sã taie lemnul din pãdure, pentru care avea nevoie de topor. ªi câte alte scule mai întrebuinþeazã caretaºul pentru a gãuri ºi a tãia fierul? ªi toate acestea trebuiau fãcute tot de mâini omeneºti. Fierarul trebuie sã lucreze fierul pentru plug ºi sã punã ºinele la roþi ºi pentru acest lucru avea nevoie de cãrbuni, foi, ciocan, cleºte, nicovalã; lucruri la care au lucrat mulþi de oameni. (va urma)

Paºti 2012 Culorile bucuriei

Bucuria vieþii care triumfã

ãrbãtoarea Paºtelui este prin S excelenþã o sãrbãtoare a bucuriei. Cine ar putea sã exprime

în cuvinte bucuria care inundã sufletul Mariei Magdalena când în grãdinã îl întâlneºte pe Cristos cel Înviat? Cum poate fi descrisã bucuria lui Petru ºi a lui Ioan, care cu sufletul la gurã aleargã la mormânt speriaþi cã un alt lucru rãu s-a întâmplat, dar care descoperã realitatea mãreaþã a învierii lui Cristos?

Ce mare bucurie au trãit cei doi ucenici, care pe drumul spre Emaus îl întâlnesc pe însuºi Isus cel viu! Atât Maria Magdalena, cât ºi apostolii ºi ucenicii lui Cristos, în momentul în care înþeleg ce s-a întâmplat exaltã de bucurie ºi vestesc tuturor aceastã mare minune! Dacã au ezitat sã creadã cã Isus a înviat, era tocmai pentru cã ar fi fost prea frumos sã fie adevãrat!

Bucuria pe care Cristos o rezervã ucenicilor sãi depãºeºte orice aºteptare ºi orice închipuire! „Nu este aici!” „De ce îl cãutaþi pe Cel Viu printre cei morþi?” „Pace vouã!” „Nu vã temeþi!” Toate aceste cuvinte deschid spre o nouã realitate, spre o nouã viaþã, spre o nouã aventurã!

Evanghelia evidenþiazã faptul cã întâlnirea femeilor ºi a apostolilor cu Cristos cel Înviat este marcatã de bucurie, chiar dacã teama încã nu dispãruse. Evanghelistul Luca noteazã cã Isus, dupã ce aratã apostolilor rãnile mâinilor ºi picioarelor, le cere ceva de mâncare pentru a le demonstra cã nu este o stafie.

Apostolii, de bucurie ºi uimire, încã nu credeau. ªi evanghelistul Ioan scrie cã „discipolii s-au bucurat când l-au vãzut pe Domnul”. Însuºi Cristos cel Înviat, noteazã evanghelistul Matei, arãtându-se femeilor venite la mormânt, le îndeamnã: „Bucuraþi-vã!”

Dacã sãrbãtoarea Paºtelui nu este trãitã cu bucurie, nu este o adevãratã sãrbãtoare a învierii! Victoria lui Cristos asupra morþii, a rãului, a întunericului ºi a pãcatului este o victorie care se realizeazã ºi în viaþa ta! Nu este triumf abstract sau de imagine! Cristos vrea sã învingã tristeþea, temerile, rãtãcirile, îngrijorãrile tale! Doreºte sã înlãture piatra din faþa mormântului vieþii tale. Acea piatrã care te împiedicã sã fii liber, sã fii tu însuþi, sã fii plin de viaþã! Dar ca sã se întâmple lucrul acesta trebuie sã te îndrepþi cãtre el, sã îl cauþi, sã îl doreºti în viaþa ta convins fiind cã numai el îþi poate oferi viaþa adevãratã! „L-au luat pe Domnul meu ºi nu ºtiu unde l-au pus!” spune agitatã Maria Magdalena ºi îl cautã cu insistenþã, pentru cã doreºte sã îl întâlneascã, deºi era mort! Aceastã cãutare trebuie sã caracterizeze viaþa ta ºi sã alimenteze dorinþa de a-l întâlni în familie, la ºcoalã, pe stradã, în momentele de distracþie...

Cine cautã, gãseºte! Apostolii, fãrã a înþelege ce se întâmplã, sunt vizitaþi de Cristos! Cu atât mai mult el va vizita pe cel care îl cautã, convins fiind

cã este viu. „Fericiþi cei care cred fãrã sã fi vãzut!” Atunci când îl vei primi cu adevãrat în viaþa ta, el va transforma toate „apusurile” tale în „rãsãrituri”!

Papa Paul al VI-lea, spunea în ziua de 14 aprilie 1974: „Lumii întregi, fie cã ne acordã atenþie, fie cã are urechi surde, noi îi strigãm bucuria noastrã: Cristos a înviat! Da, el este viu! Piatra de pe mormânt a fost datã la o parte! Va fi înlãturatã ºi piatra de pe mormântul nostru. Iatã bucuria noastrã!

O bucurie fãrã limite, care nu poate fi comparatã cu nimic!

Fiþi bucuroºi de acest imn pascal al vieþii, al vieþii care nu moare, al vieþii luminate de o nouã speranþã!”

Aceastã bucurie sã inunde ºi sufletul tãu ºi al celor dragi ai tãi! Cristos a înviat! Adevãrat a înviat!

Pr. Felix Roca

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

17

Misterul pascal aºtele ebraic era ºi este o P sãrbãtoare de familie. Nu se celebra în templu, ci în casã.

ªi Isus a celebrat Paºtele în conformitate cu aceastã prescriere: în casã cu familia sa, cu apostolii, care au devenit noua sa familie. În felul acesta, pe de o parte, el asculta de un precept aflat încã în vigoare, conform cãruia pelerinii care mergeau la Ierusalim puteau sã întemeieze consorþii de pelerini, numite chaburot, care constituiau pentru noaptea aceea casa ºi familia de Paºti. ªi astfel, Paºtele a devenit ºi o sãrbãtoare a creºtinilor. Noi suntem chaburah al lui Isus, familia sa, pe care el a întemeiat-o împreunã cu însoþitorii sãi de pelerinaj, cu prietenii care parcurg împreunã cu el calea evangheliei pe pãmântul istoriei. Ca însoþitori ai sãi de pelerinaj, noi suntem casa sa, ºi astfel, Biserica este noua familie ºi noua cetate, care pentru noi este ceea ce era Ierusalimul, acea casã vie, care îndepãrteazã forþele rãului ºi este loc de pace, care ocroteºte creaþia ºi pe noi înºine. Biserica este noua cetate ca familie a lui Isus, Ierusalimul viu, ºi credinþa sa este barierã ºi zid împotriva forþelor ameninþãtoare ale haosului, care vor sã distrugã lumea. Zidurile sale sunt fortificate de semnul sângelui lui Isus Cristos, adicã de iubirea care merge pânã la sfârºit ºi este fãrã sfârºit. Aceastã iubire este puterea antagonistã a haosului, este forþa creatoare ce întemeiazã mereu din nou lumea, popoarele ºi familiile ºi, în felul acesta, ne oferã nouã

shalom-ul, locul pãcii, în care putem trãi unul cu celãlalt, unul pentru celãlalt ºi unul îndreptat spre celãlalt.

Consider cã sunt multe motive pentru a reflecta din nou asupra acestor relaþii tocmai în zilele noastre ºi sã lãsãm ca ele sã ne vorbeascã. De fapt, vedem forþa haosului, vedem cã tocmai în mijlocul unei societãþi dezvoltate, care pare sã ºtie ºi sã poatã face totul, apar forþele primordiale ale haosului, opuse la ceea ce ea defineºte progresul sãu. Vedem cã un popor, chiar în mijlocul bunãstãrii, al capacitãþii tehnice ºi al dominãrii ºtiinþifice a lumii, poate sã fie distrus din interior ºi creaþia poate sã fie ameninþatã de forþele haosului, care se cuibãresc în adâncul inimii omului ºi ameninþã lumea. ªtim din experienþã cã numai tehnica ºi banii nu reuºesc sã îndepãrteze capacitatea organizatoare a haosului. Pot face aceasta numai zidurile autentice pe care Domnul ni le-a dat ºi familia nouã pe care el ne-a construit-o. ªi eu consider cã, pentru acest motiv, sãrbãtoarea pascalã, ajunsã la noi de la nomazi prin intermediul Israelului ºi al lui Cristos, chiar ºi în semnificaþia cea mai profundã, are o importanþã politicã eminentã. Chiar ºi ca popoare, aici în Europa, avem nevoie sã ne întoarcem la fundamentele noastre spirituale, dacã nu vrem sã ne pierdem în autodistrugere.

Aceastã sãrbãtoare ar trebui sã fie ºi astãzi din nou o sãrbãtoare a familiei, care este zidul

18 · LUMINA CREªTINULUI

·

aprilie 2012

autentic de apãrare a creaþiei ºi a omenirii. Sã ne rugãm ca sã putem percepe din nou acest avertisment, pentru a celebra din nou, de astãzi încolo, familia ca pe o casã vie, unde creºte umanitatea, iar haosul ºi nimicul sunt alungate. Dar trebuie sã adãugãm cã familia, acest loc al umanitãþii, aceastã ocrotire a creaþiei, poate sã existe numai atunci când este ea însãºi sub semnul Mielului, când este ocrotitã de forþa credinþei, chematã de iubirea lui Isus Cristos. Familia singurã nu poate sã supravieþuiascã, se dizolvã, dacã nu este introdusã în familia mai mare, care îi oferã stabilitate ºi siguranþã. De aceea, aceasta ar trebui sã fie noaptea în care sã parcurgem calea spre noua cetate, noua familie, spre Bisericã, în care noi sã ne înscriem din nou în ea, în mod neclintit, ca în adevãrata patrie a inimii. ªi ar trebui sã fie noaptea în care de la aceastã familie a lui Isus Cristos sã învãþãm a cunoaºte mai bine familia umanã ºi omenirea destinatã sã ne susþinã ºi sã ne ocroteascã.

(Josef Ratzinger, Drumul pascal, p. 114-116)

Cristos a înviat!

Tablete spirituale

Sãrutul vieþii

legendã provenind din regiunea Münster (GermaÎnia)ntr-o este redatã clipa morþii în

Zorii zilei lin se-aratã prevestind iar rãsãritul Primei zile-a sãptãmânii, zi în care Rãstignitul Din mormânt se-nalþã falnic, învingând puterea morþii, Omului redându-i viaþa ºi îi schimbã-n bine sorþii.

Cântul ce i-a spus lui Petru c-a trãdat Învãþãtorul Îi vesteºte lui ºi nouã c-a-nviat Mântuitorul.

Cântul este mai puternic ºi-a umplut întreg pãmântul: „Bucuraþi-vã cu toþii: moartea a învins-o Sfântul!”

Ceru-ntreg de bucurie ºi de laudã rãsunã ªi invitã omenirea sã se bucure-mpreunã Cã e gol mormântul rece, cã nu-i loc pentru a plânge, Cã-i din morþi rãscumpãratã prin a Domnului scump sânge.

Prima zi a sãptãmânii. Soarele pe cer luceºte Mai frumos ca niciodatã ºi-omenirii îl vesteºte Pe Cristos cel mort pe cruce care-a pãrãsit mormântul ªi-n lumina învierii a împodobit pãmântul.

Aerul e plin de-aroma vieþii noi ce-mbracã toate ªi-l vesteºte pe Acela ce ne-a scos dintru pãcate, Cel ce ne-a redat suflarea ce-am pierdut-o prin cãdere, Rãstignit fiind pe cruce mântuire sã ne-ofere.

Jubileazã universul, tresãltând de bucurie, Cãci Cristos înnoitorul glorios din morþi învie ªi-l inundã cu lumina biruinþei sale sfinte; E atâta bucurie încât nu mai sunt cuvinte.

Bucurã-te omenire. Bucuraþi-vã cu toþii, Cãci Cristos învinge bezna, dãrâmând lãcaºul morþii. Înviind, pe noi ne-nvie, învingând iadul ºi-abisul, Toate le reînnoieºte ºi deschide paradisul.

Petru Ciobanu

felul urmãtor. Un om tocmai a murit. În acel moment sufletul este constrâns sã se despartã de trup. ªi iatã-l îndreptându-se, fãrã nici o tragere de inimã, spre uºa camerei pentru a-ºi începe cãlãtoria spre cer. Rotindu-se însã, pentru a vedea trupul de-abia golit, zãboveºte în prag.

Dintr-odatã, se întoarce pe propriile urme, sãrutã trupul ºi îi adreseazã cuvinte de mulþumire, pentru cã a fost un loc atât de primitor, ca ºi pentru bunãtatea pe care a dovedit-o mereu de-a lungul întregului drum al vieþii pãmânteºti.

Mult mai mult decât un astfel de sãrut, sufletul lui Cristos, unit cu natura dumnezeiascã, se întoarce dupã trei zile pentru a depune pe fruntea tuturor trupurilor, alãturate propriului trup prin mântuire, sigiliul învierii.

Iar acest lucru înseamnã mai mult decât speranþã de viaþã pentru trupurile supuse putrezirii. Înseamnã certitudinea credinþei. ªi asta, în ciuda decalajului din punct de vedere al timpului. „Mai întâi a înviat Cristos, apoi cei care sunt ai lui Cristos”, fiecare la vremea cuvenitã.

Suprapusã dezmorþirii la viaþã a naturii, sãrbãtoarea Paºtelui actualizeazã infinit mai mult decât o simplã tresãrire la noutate ºi la reînceperea unui ciclu natural. Chiar dacã ne surâde imaginea conform cãreia cerul sãrutã pãmântul.

Pr. Cristian Chinez

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

19

În noaptea Învierii

În noaptea Învierii m-am rugat ºi-am plâns, Înfiorat, Isuse, de jertfa ta divinã.

Dor de iubirea ta în inimã am strâns, Când am primit în suflet iertarea ta deplinã.

O Doamne sfânt, luminã infinitã, De-al morþii lanþ pe veci ne-ai dezlegat, Prin Învierea ta din veac vestitã, ªi prin credinþã fi-vom liberi de pãcat. În noaptea Învierii m-am rugat ºi-am plâns, M-a rãscolit profund a ta chemare, Spre adevãr, spre viaþã ºi calea ce-a învins, Redându-ne în suflet eterna alinare.

Martin Cata

Biruinþa

Înviere

Când cerul sãrutã pãmântul, Iar viaþa þâºneºte la soare, Din tot ce înseamnã mormântul, Speranþa începe sã zboare.

Eu n-am vãzut cum a-nviat Isus, Nici mâna-n rãni ca Toma nu i-am pus.

Dar simt mereu cã-n viaþa ce mi-a dat Trãieºte, trãieºte, e viu cu-adevãrat!

E zborul lansat prin credinþã, E zborul bazat pe luminã, Ca roade…, din cea suferinþã, De cruce ºi moarte seninã.

Isus a înviat din morþi, biruitor, Din Însãºi viaþa lui dând viaþã tuturor! ªi-acum în rând cu noi, ca frate ºi-mpãrat, Trãieºte, trãieºte, e viu cu-adevãrat!

Cãci Mielul de Paºte, jertfitul, Nu-i doar o speranþã de bine; E însuºi..., chiar el, infinitul, Ce poartã-nvierea cu sine.

Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng Vin primãveri ce iarna iar înfrâng. ªi toate spun cã Cel Crucificat, Trãieºte, trãieºte, e viu cu-adevãrat!

Ni-i dor de-nviere ºi viaþã, Ni-i dor dupã Paºtele veºnic ªi-acea sãrbãtoare mãreaþã, Cu toatã lumina din sfeºnic.

Isus a înviat cu trup de slavã plin, Aºa cum vom trãi ºi noi prin har divin.

De douã mii de ani în luptã ne-ncetatat, Trãieºte, trãieºte, e viu cu-adevãrat!

Venim sã luãm din luminã, Venim sã primim înviere...

Ca noi, toþi creºtinii sã vinã, La viaþa de har sã adere!

Dar dacã-i drept cã-nvie frunza iar ªi florile când din pãmânt rãsar, Cu-atât mai mult acel ce le-a creat Trãieºte, trãieºte, e viu cu-adevãrat!

C-atunci când furtuna de rele Va da de pãmânt cu prestanþa, Prin harul primit, sã se spele Pãcatul; sã-nvingã speranþa!

Isus a înviat, puternic ºi slãvit. ªi sutele de fraþi cu Domnul au vorbit.

Apoi, în patru zãri pornind, ei au strigat: Trãieºte, trãieºte, e viu cu adevãrat!

ªi-aceeaºi speranþã, bazatã Pe tot ce înseamnã-nviere, O viaþã de lungã duratã Cu gust de etern ne ofere!

Costache Ioanid 20 · LUMINA CREªTINULUI

·

aprilie 2012

Pr. Cristian Chinez

ªtiri • ªtiri • ªtiri Expoziþie biblicã În organizarea Consiliului Pontifical pentru Culturã, la 1 martie a fost inauguratã, la Vatican, expoziþia „Verbum Domini”.

Au fost reunite pentru prima datã peste 150 de elemente de importanþã istoricã, provenind din Colecþia „Green” – cea mai mare colecþie privatã din lume cu texte ºi documente biblice rare – ºi din colecþii private din diferite þãri. Este o expoziþie interreligioasã ºi ecumenicã, deschisã publicului larg, gratuit, pentru a apropia vizitatorii de istoria Bibliei, pentru a aprofunda rãdãcinile comune ale credinþei creºtine ºi ebraice. Printre exponate, Codex Climaci Rescriptus, una dintre cele mai vechi Biblii din lume în limba maternã a lui Isus, aramaica din Palestina.

Amintirea misionarilor Ajunsã la cea de-a XX-a ediþie, Ziua de Rugãciune ºi Post în Amintirea Misionarilor Martiri se celebreazã anual la 24 martie. Tema ediþiei din acest an este „Iubind pânã la sfârºit”.

Data aminteºte ziua asasinãrii Mons. Oscar Arnulfo Romero, arhiepiscop de San Salvador, la 24 martie 1980, în timpul sfintei Liturghii. Iniþiativa, având scopul de a aminti prin rugãciune ºi post pe toþi misionarii ºi pe toþi lucrãtorii pastorali care ºi-a vãrsat sângele pentru evanghelie, s-a extins la multe dieceze, asociaþii de tineret ºi misionare, institute cãlugãreºti din diferite continente.

Vicepreºedinte din România Cardinalul Reinhard Marx, arhiepiscop de München ºi Freising, este noul preºedinte, iar PS Virgil Bercea, episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, este unul dintre cei patru vicepreºedinþi ai Comisiei

Conferinþelor Episcopale ale Comunitãþii Europene (COMECE).

Au fost aleºi pentru un mandat de trei ani la terminarea Adunãrii plenare care s-a încheiat în ziua de 23 martie. În timpul lucrãrilor au fost abordate mai multe subiecte legate de integrarea în comunitate, solidaritatea între popoarele europene, deschiderea Europei pentru alte continente.

Dezaprobare Într-o scrisoare deschisã adresatã mai multor oficialitãþi, Conferinþa Episcopilor Catolici din România (CER) ºi-a exprimat dezaprobarea faþã de proiectul de lege privind reproducerea umanã cu terþ donator ºi a solicitat retragerea acestuia. Proiectul a fost iniþiat de Guvern ºi s-a aflat la Senat spre adoptare tacitã la 13 martie, cu procedurã de urgenþã. În textul scrisorii, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti ºi preºedinte al Comisiei pentru Familii în cadrul CER, a scris: „Copilul rãmâne mereu o persoanã umanã ºi nu poate fi socotit un produs de laborator”, precizând cã aceastã iniþiativã legislativã este „un atac la demnitatea persoanei, la integritatea familiei ºi implicit la echilibrul vieþii sociale”.

Colecta pentru Þara Sfântã Preluând apelul Congregaþiei pentru Bisericile Orientale, ca, în Vinerea Sfântã, colecta sã fie destinatã pentru sprijinirea nevoilor credincioºilor ºi Bisericii din Þara Sfântã, PS Petru Gherghel a reamintit, la sfârºitul lunii februarie, aceastã tradiþie ºi a recomandat ca aceastã colectã specialã sã fie însoþitã de rugãciuni în favoarea ajutorãrii Bisericilor ºi locurilor de pelerinaj din Þara Sfântã, cãci

„caritas Christi urget nos” (2Cor 5,14). Conform calendarului romano-catolic, anul acesta, Vinerea Sfântã va fi la 6 aprilie. www.intc2012.ro A fost lansat la 29 februarie situl Întâlnirii Naþionale a Tineretului Catolic care se va desfãºura la Iaºi între 25 ºi 29 iulie.

Lansarea sitului intc2012.ro a fost inclusã în programul întâlnirii responsabililor diecezani

ºi eparhiali cu pastoraþia tineretului, desfãºuratã la Iaºi în zilele de 29 februarie ºi 1 martie. La eveniment au participat PS Virgil Bercea (responsabil cu pastoraþia laicilor în cadrul Conferinþei Episcopale Române), PS Petru Gherghel ºi responsabilii cu pastoraþia tineretului din diecezele ºi eparhiile catolice din România. Situl îºi propune sã-i informeze pe tineri în ceea ce priveºte activitãþile desfãºurate în cadrul programului de pregãtire pentru INTC 2012.

„Cathedral Plaza” A 15-a sentinþã defavorabilã proiectului „Cathedral Plaza” (clãdirea construitã lângã catedrala din Bucureºti) a fost datã la 2 martie de Curtea de Apel Iaºi care a confirmat ilegalitatea construcþiei „Cathedral Plaza”, stabilind cã rediscutarea valabilitãþii autorizaþiei de construire nu mai poate avea loc, litigiul fiind fãrã obiect, iar desfiinþarea autorizaþiei irevocabilã.

A confirmat astfel decizia din

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

21

anul 2010 a Curþii de Apel Suceava care a modificat decizia din 2009 a Curþii de Apel Ploieºti. Întrucât decizia Curþii de Apel Ploieºti a fost modificatã ºi autorizaþia de construire a fost anulatã irevocabil, nici un alt litigiu cu privire la aceastã soluþie nu mai poate fi judecat, o astfel de cerere nemaiavând obiect. Arhiepiscopia RomanoCatolicã de Bucureºti ºi Primãria Bucureºti sunt angajate în diferite procese care vizeazã desfiinþarea construcþiei ilegale. Întâlnire ACA Cea de-a patra întâlnire diecezanã a adulþilor din Acþiunea Catolicã din Dieceza de Iaºi, reunind 273 de participanþi din 20 de parohii, s-a desfãºurat în ziua de 10 martie, la Tãmãºeni, cu tema: „Trãirea spiritualã a Postului Mare”. Au fost prezenþi ºi preoþii Iosif Dãmãtãr, asistent spiritual, Alois Moraru, care a prezentat pe larg tema întâlnirii, ºi pr. Marius Dumea, care a condus Calea crucii.

Liturghia a fost prezidatã de PS Aurel Percã, la altar fiind alþi 12 preoþi. Dupã momentul cultural religios, Adriana Ianuº, preºedinte AC, ºi Viorica Spãtaru, responsabil ACA, au înmânat parohiilor diplome de participare, „pentru împlinirea a 15 ani de activitate AC Adulþi”, iar tuturor participanþilor câte un dar simbolic: „piatra recunoºtinþei”.

Marº pentru viaþã „Marºul pentru viaþã” este un eveniment care se desfãºoarã anual, concomitent, în mai multe oraºe din România, în preajma sãrbãtorii Buna-Vestire ºi este organizat de asociaþii ale societãþii civile care compun miºcarea Provita. Scopul este afirmarea dreptului la viaþã pentru toate fiinþele umane începând cu momentul

concepþiei ºi totodatã susþinerea familiei tradiþionale ºi a valorilor acesteia, temelia unei societãþi solide ºi sãnãtoase.

Anul acesta marºul s-a desfãºurat în ziua de 24 martie în 20 de localitãþi, conform sitului marsulpentruviata.ro. La Iaºi, organizatori au fost Centrul Diecezan Caritas Iaºi, Asociaþia „Primul Pas” împreunã cu Fundaþia „Solidaritate ºi Speranþã”.

Experienþã misionarã Iulian Jitaru din Bacãu va face o experienþã misionarã în cadrul Comunitãþii Puncte-Inimã din Ecuador (în Isla Trinitaria – Guayquil), timp de cel puþin 14 luni. În cadrul unei Liturghii celebrate duminicã, 4 martie, de pr. Marius Dumea ºi pr. Lucian Dumea, OFMCap.,

22 · LUMINA CREªTINULUI

·

în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” din Bacãu, Iulian Jitaru a primit din partea sr. Alix, responsabila Miºcãrii PuncteInimã din România, rozariul misionar ºi mandatul misionar.

Miºcarea (www.heartshome.org) a fost fondatã în anul 1990 de cãtre pãrintele Thierry de Roucy, fiind o miºcare catolicã de compasiune ºi de mângâiere pentru copiii ºi persoanele cele mai neglijate.

Cursuri În luna martie au fost mai multe întâlniri de formare: curs diecezan de formare pentru 55 de responsabili ai Acþiunii Catolice a Copiilor, cu tema: „Plini de recunoºtinþã, cu o angajare reînnoitã” (Luncani, 2-4 martie); aprilie 2012

zi de formare pe laturi în cadrul Acþiunii Catolice a Tinerilor la Paºcani, cu 25 de participanþi din 10 parohii (4 martie); curs de formare pentru postulanþi la Traian, cu tema „Vocaþia, sens, provocare ºi dificultate” (9-11 martie); exerciþii spirituale pentru persoanele consacrate (Traian, 19-25 martie); curs de formare pentru postulanþi la Traian, cu tema „Realitatea noastrã psihologicã: familia ºi biografia personalã” (30 martie – 1 aprilie).

Prezentare de carte Cartea Vechiul Testament.

Vol. 1: Pentateuhul (primele cinci cãrþi: Genezã, Exod, Levitic, Numeri ºi Deuteronom) în traducerea fãcutã de preoþii Alois Bulai ºi Eduard Patraºcu (Editura „Sapientia”) a fost prezentatã publicului la Iaºi, la 29 ianuarie, întâi la catedrala nouã, în prezenþa celor doi episcopi ai Diecezei de Iaºi, în Parohia „Sfânta Tereza”, în aceeaºi zi, apoi la Bacãu „Sfântul Nicolae”, la 26 februarie, ºi la Sagna, la 11 martie. Pentateuhul este primul volum din cele ºapte preconizate pentru traducerea întregului Vechi Testament.

Istoria franciscanilor Sfântul Francisc din Assisi ºi franciscanii din România – Provincia Franciscanã Conventualã „Sfântul Iosif” este titlul cãrþii scrise de pr. Antonel-Aurel Ilieº ºi lansatã la 19 martie la Institutul Teologic Franciscan din Roman, în prezenþa mai multor fraþi ai Provinciei Franciscane din România. În cele 502 pagini reunite în 15 capitole, lucrarea îl prezintã pe fondatorul ordinului, sfântul Francisc din Assisi, istoria misiunilor franciscane pe meleagurile româneºti, activitatea literarã ºi

publicisticã, înfiinþarea Provinciei „Sfântul Iosif”, instituþiile de învãþãmânt, fraþii misionari franciscani, operele sociale ºi educaþionale, miºcãrile dedicate laicilor, multe alte aspecte din istoria contemporanã a franciscanilor din România.

Ce faci cu 2% Centrul Diecezan Caritas Iaºi desfãºoarã o campanie de informare asupra prevederii privind direcþionarea procentului de 2% din impozitul pe venit, stabilitã în Codul Fiscal, cãtre o organizaþie nonprofit, aºa cum este Caritas: 1. Obþineþi Formularul 230 (pentru cei cu venituri doar din salarii) sau Declaraþia 200 (pentru cei cu venituri din surse alternative) de la Administraþia Fiscalã sau de la Centrul Diecezan Caritas Iaºi; 2. Completaþi formularul cu datele personale, cu datele de identificare ale Centrul Diecezan Caritas Iaºi – cod fiscal 4488681, cont bancar RO36 BRDE240SV08119112400; 3. Depuneþi formularul sau trimiteþi-l recomandat prin poºtã ori la adresa Centrul Diecezan Caritas Iaºi, str. Sãrãrie, 134, 700116-Iaºi, sau la Direcþia Finanþelor Publice din localitatea de domiciliu, pânã la 25 mai.

Pentru informaþii suplimentare: Mãdãlina Clopoþel (tel.

0232/210085 ºi 0746/010129), e-mail: contact@caritas-iasi.ro sau www.caritas-iasi.ro.

Studii muzicale Institutul Ecumenic de Muzicã Sacrã din Bucureºti organizeazã înscrieri pentru anul academic 2012-2013. Înscrierea se efectueazã prin completarea unei fiºe de înscriere disponibilã la Institutul Teologic Romano-Catolic, str. G-ral Berthelot nr. 19, sector 1, Bucureºti, etaj 1, fiºã care se va prezenta în secretariat pânã la 20 septembrie.

Alte informaþii privind actele necesare la dosar se aflã pe situl www.iems.ro, persoana de contact fiind sr. Carmen Petcu, CJ, tel. 0732/757320.

Exerciþii spirituale Familia Iubirii Milostive organizeazã un curs de exerciþii spirituale pentru tineri cu tema „Fericirile”, în perioada 10 aprilie – 13 aprilie. Acestea se vor desfãºura în casa surorilor din Barticeºti. Tinerii trebuie sã aibã vârsta cuprinsã între 15-30 ani. Înscrierile se fac pânã la data de 7 aprilie, la sr. Cecilia Rãdãvoi (tel. 0731/349290). Casa „Maica Speranþa” are adresa: Com. Boteºti, 617091- Barticeºti, jud.

Neamþ; tel.+fax 0233/781440; e-mail: speranza@easynet.ro ºi madresperanta@yahoo.com.

Colecta pentru sinistraþi În spirit de fraternitate umanã ºi creºtinã, duminicã, 19 februarie, în toate bisericile din Dieceza de Iaºi s-a strâns o colectã destinatã ajutorãrii persoanelor afectate de marile zãpezi care s-au abãtut la începutul acestui an asupra mai multor localitãþi din România. S-au adunat 171.917 lei. Suma a fost pusã la dispoziþia Centrului Diecezan Caritas Iaºi, care o va gestiona în funcþie de necesitãþile de la faþa locului. PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã mulþumesc tuturor celor care au contribuit pentru ajutorarea celor în suferinþã.

Numiri ºi transferuri Prin decrete episcopale, Preasfinþitul Petru Gherghel l-a numit pe pr. Petricã Dãncuþ – paroh la Slãnic Moldova „Adormirea Maicii Domnului”, iar pe pr. Iosif Bãlteanu – vicar la Piatra Neamþ „Sfântul Iosif Muncitorul”, ambele decrete începând cu 19 martie. Luarea în posesie canonicã a parohiei s-a fãcut la 25 martie.

Pe scurt

n 18 februarie: Concursul „Marele Bingo” la Iugani ºi Buhonca, organizat de Iosefinii lui Murialdo n 19 februarie: Primirea mandatului de ministrant de cãtre 21 de copii din Parohia Lespezi, la sfânta Liturghie prezidatã de pr. Andrei Cocianga, responsabil diecezan cu Oficiul pentru Vocaþii n 24-26 februarie: A patra ediþie a Festivalului Naþional „Ziua Gândului” la Bacãu, cu participarea a 125 de cercetaºi n 3 martie: Zi de reculegere pentru cercetaºi din Pildeºti ºi Adjudeni gãzduitã de cercetaºii din Hãlãuceºti n 3 martie: Întâlnirea naþionalã a responsabilelor comunitãþilor de terezine din þarã, la Iaºi, cu tema „A pãstra cuvântul – a ne reforma – a ne deschide” n 5 martie: Masa rotundã a fraþilor studenþi din cadrul Institutului Teologic Franciscan din Roman cu tema „Aspecte filozofico-teologice: Credinþã ºi raþiune.

Familia” n 10 martie: Olimpiada la religie romano-catolicã, faza judeþeanã, pentru clasele V-XII, la Bacãu n 10 martie: Zi de reculegere pentru 32 de tineri din Parohia Bacãu „Fericitul Ieremia”, la Luncani, însoþiþi de pr. Marius Ilieº n 11 martie: Manifestãri culturale ºi religioase de Ziua Mamei în parohiile: Bacãu „Sfânta Cruce”, Huºi „Sfântul Anton”, Iaºi „Sfânta Tereza”, Moineºti, Pildeºti ºi Valea Micã n 11 martie: Conferirea ministerului minor al acolitatului fraþilor studenþi din anul IV de la Institutul Teologic Franciscan din Roman, Liturghia fiind prezidatã de pr. Emilian Cãtãlin n 15 martie: Simpozionul internaþional „Bonaventura ºi I. Duns Scotus, între interpretare ºi actualitate”, la Institutul Teologic Franciscan din Roman n 18 martie: În cadrul misiunilor populare de la Butea a fost lansat situl www.parohiabutea.ro n 19 martie: Instituirea ca lectori a studenþilor din anul IV ºi, respectiv, ca acoliþi a studenþilor din anul V la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, în cadrul Liturghiei prezidate de PS Petru Gherghel n 31 martie: Calea crucii pe dealul Ciciola din Valea Mare, organizatã de Asociaþia Kolping Moldova n 2-4 aprilie: Olimpiada de religie romano-catolicã, faza naþionalã, pentru clasele IX-XII, la Cluj-Napoca n 5 aprilie: Liturghia crismei în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi.

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic

* Iuliana B (Roman). „Pot

pleca cu un minor din þarã fãrã sã am acordul tatãlui?” În cazul în care aveþi deja o hotãrâre de încredinþare a minorului obþinutã în baza dispoziþiilor din vechiul Cod civil, nu aveþi nevoie de acordul tatãlui dat în formã autenticã, hotãrârea cu menþiunea definitivã ºi irevocabilã fiind suficientã (împreunã cu paºaportul minorului). Dacã nu sunteþi în posesia unei astfel de hotãrâri, atunci va trebui sã promovaþi o acþiune în baza dispoziþiilor din noul Cod civil (art. 135 ºi art. 137) prin care sã solicitaþi ca autoritatea pãrinteascã sã fie exercitatã în exclusivitate de dv. Dacã instanþa de judecatã va stabili ca autoritatea pãrinteascã sã fie exercitatã în exclusivitate de dv. nu veþi avea nevoie de acordul tatãlui minorului dat în formã autenticã.

De acest acord veþi avea nevoie doar în situaþia în care instanþa de judecatã va stabili ca autoritatea pãrinteascã sã fie exercitatã în comun de cãtre ambii pãrinþi (adicã se va stabili o custodie comunã).

Mihaela N. (Iaºi). „Care este cuantumul pensiei de întreþinere în prezent ºi cum se stabileºte?”

Potrivit art. 529 din noul Cod civil, „când întreþinerea este datoratã de pãrinte, ea se stabileºte pânã la o pãtrime din

venitul sãu lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii ºi o jumãtate pentru trei sau mai mulþi copii. Cuantumul întreþinerii datorate copiilor, potrivit legii, nu poate depãºi jumãtate din venitul net lunar al celui obligat”. Dupã noile modificãri ale Codului civil, pensia de întreþinere se executã în bani sau în naturã.

Astfel, conform art. 530 din Codul civil, „obligaþia de întreþinere se executã în naturã, prin asigurarea celor necesare traiului ºi dupã caz, a cheltuielilor pentru educare, învãþãturã ºi pregãtire profesionalã.

Dacã obligaþia de întreþinere nu se executã de bunãvoie, în naturã, instanþa de tutelã dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreþinere, stabilitã în bani. Pensia de întreþinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotã procentualã din venitul lunar al celui care datoreazã întreþinerea”. Pensia de întreþinere stabilitã într-o sumã fixã se indexeazã de drept, trimestrial, în funcþie de rata inflaþiei.

Alexandru I. (Iaºi). „În anul 2006 am fost dat în judecatã de cãtre un nepot pentru dezbaterea unei moºteniri. Prin hotãrârea pronunþatã, instanþa

24 · LUMINA CREªTINULUI

·

*

*

aprilie 2012

l-a obligat sã-mi achite mai multe sume de bani cu titlu de sultã, iar o parte cu titlu de cheltuieli de judecatã. Cum pot sã recuperez banii obþinuþi prin hotãrâre?”.

Puteþi sã solicitaþi punerea în executare a hotãrârii doar în termen de 3 ani de zile de la data la care hotãrârea a rãmas definitivã ºi irevocabilã, adicã de la data la care a fost finalizatã ultima cale de atac (dacã s-a declarat recurs), sau de la data la care a rãmas definitivã hotãrârea pronunþatã de prima instanþã (în situaþia în care nici o parte din proces nu a declarat recurs). În cazul în care au trecut mai mult de trei ani de la data la care hotãrârea a rãmas definitivã ºi irevocabilã, atunci executarea s-a prescris, adicã nu mai puteþi executa dispozitivul hotãrârii. Dacã sunteþi totuºi în termenul de trei ani prevãzut de lege, trebuie sã vã adresaþi instanþei de fond cu o cerere prin care sã solicitaþi investirea hotãrârii cu titlu executoriu. Cu hotãrârea investitã, vã puteþi adresa unui executor judecãtoresc pentru recuperarea sumelor menþionate în dispozitivul hotãrârii.

Av. Mihaela Ciobanu

* Simona Graþiela Pîrþac

(e-mail). „Sunt o enoriaºã ce aparþin de Parohia «Adormirea Maicii Domnului» din Iaºi ºi lucrez momentan în Praga. Am fost impresionatã de fotografiile, cuvintele ºi momentele trãite de comunitatea din Tãmãºeni. Prin acest mesaj vreau sã transmit gândurile mele de respect pentru bucuria ce a fost trãitã acolo. În pelerinajul sãu prin localitãþile Moldovei, icoana Maicii Domnului de la Cacica ne-a arãtat cã putem fi mai buni ºi tari în credinþã.

Fiecare comunitate a oferit Mamei noastre cereºti valorile sale creºtine încununate de sincere rugãciuni. Aºa a fost ºi la Tãmãºeni. Florile de la altar, armonia de glasuri, cu sunetele de orgã, vioarã ºi violoncel, copilaºii cu florile în mânã, tinerii îmbrãcaþi în istorie ºi care purtau icoana, mulþimea adunatã cu smerenie în rugãciune, dãruirea preoþilor de la altar, toate acestea, ºi nu numai ele, au fost oferite ca mulþumire sfintei Fecioare. Fie ca prin rugãciuni sã reuºim sã punem în practicã ceea ce a cuvântat pãrintele Cristinel Fodor despre familie ºi cãsãtorie. Avem nevoie de ele acum mai mult ca oricând. Fie ca sfânta Fecioarã sã mijloceascã pentru noi astfel ca la vizitele sale ulterioare sã-i putem oferi rodul acestor misiuni populare de la hramul secundar al Parohiei „Sfânta Fecioarã Reginã” din Tãmãºeni, însoþite de armonia de culori, muzicã ºi fapte de mai sus. Frumoase ºi înãlþãtoare momente pentru Tãmãºeni. Vã mulþumesc ºi vã doresc multã sãnãtate ºi statornicie în tot ceea ce faceþi pentru noi”.

Ne bucurãm cã sunteþi printre cititori ºi vã mulþumim pentru cuvintele ºi impresiile pe care

Poºta redacþiei ni le-aþi trimis. Preoþii din Tãmãºeni, cu siguranþã se vor bucura pentru cele scrise.

Dorin Martea (e-mail). „Vã rog mult sã-mi expuneþi punctul de vedere al Bisericii privind existenþa vieþii în afara Pãmântului (inclusiv ºi cea inteligentã)”.

Biserica a crezut dintotdeauna cã existã fiinþe inteligente în afara pãmântului. Sfânta Scripturã vorbeºte la tot pasul de îngeri. Iar Catehismul spune clar: „În afarã de lumea vãzutã, Dumnezeu a fãcut o mulþime de îngeri”. Apoi ni se vorbeºte de îngerii cãzuþi, de îngerii pãzitori etc. Îngerii sunt pomeniþi ºi la Liturghie: la actul penitenþial: „De aceea, rog pe sfânta Mãria pururea Fecioarã, pe toþi îngerii ºi sfinþii ºi pe voi, fraþilor, sã vã rugaþi pentru mine la Domnul Dumnezeul nostru”; la prefaþã: „De aceea, cu îngerii ºi arhanghelii, cu tronurile ºi stãpânirile ºi cu toate corurile oºtirii cereºti cântãm imnul mãririi tale, zicând fãrã încetare”.

Maria Dascãlu (e-mail). Am primit articolul dv. pentru Postul Mare. Din pãcate el a ajuns târziu pentru a putea fi publicat în revista din luna martie.

Martin Cata (Huºi). Poezia ne-a plãcut, felicitãri! Din pãcate, revista pentru luna martie era sub tipar. Regula este cã pânã la data de 15 a lunii precedente apariþiei revistei se adunã articolele. Poate cã veþi compune ceva pentru evenimentele viitoare. Evident, ceva mai scurt. Dacã veþi trimite cu literele specifice limbii române (diacritice), ne veþi uºura munca.

Apreciem ºi faptul cã citiþi revista de peste 20 de ani.

Michael (e-mail). „Sunt în SUA. Vã rog sã-mi comunicaþi unde pot gãsi date despre zile

*

* *

*

de naºtere ºi de deces pentru credincioºii din localitatea Podu Iloaiei între anii 1891 ºi 1940”. În anul 1891 Podu Iloaiei depindea de Parohia Horleºti. Pentru date din registrul botezaþilor ºi decedaþilor trebuie sã vã adresaþi mai întâi acestei parohii (paroh Adrian Iºtoc: jud. Iaºi, Horleºti, tel. 0232/413221, 0786/610900, men_pico@yahoo.com). Însã, cu cea mai mare probabilitate registrele pentru anii de care sunteþi interesat le-au confiscat comuniºtii ºi le puteþi gãsi acum la Arhivele Statului din Iaºi. Mult succes!

Ramona (e-mail). „Aº dori, dacã se poate, un rãspuns la o nedumerire pe care o am... Din câte ºtiu comunitatea românilor romano-catolici din Dublin aparþine Diecezei de Iaºi... Aº dori sã ºtiu cât este taxa pentru un Botez în Dublin la biserica romano-catolicã celebrat de un preot român (...) Aºtept cu nerãbdare rãspunsul dv...”. În general, credincioºii din alte þãri se supun regulilor din zonele respective. Comunitãþile româneºti depind de diecezele în care se gãsesc, chiar dacã au un preot de limbã românã care este trimis din România. Acesta este trimis tot cu acordul episcopului din zona respectivã.

Aºa stând lucrurile, pentru taxele la diverse servicii trebuie sã urmaþi legile ºi obiceiurile pe care le observã ceilalþi credincioºi din biserica la care mergeþi. Cel mai bine este sã luaþi legãturã direct cu pãrintele care se ocupã de dv. El vã va explica totul. Pentru oraºul dv. sunt doi: Eugen Þîmpu: 24 Killarney Street, Dublin 1, Irlanda, tel. 00353/18363554, e-mail: etimpu@yahoo.com ºi Ciprian Budãu, OFMConv: Our Lady of the Visitation

*

aprilie 2012 · LUMINA CREªTINULUI ·

25

Friary, Fairview Strand, Fairview, Dublin 3, Irlanda, tel.

00353/1/837.6000.

Cezar Suceveanu (e-mail). „Am douã întrebãri la care aº dori sã primesc un rãspuns: 1) Este posibil sã fie arhivate pe situl ercis.ro ºi numerele din «Lumina creºtinului» mai vechi de anul 2000? M-ar interesã sã citesc ºi articole din numerele mai vechi ale revistei ºi v-aº fi recunoscãtor dacã veþi dori sã le arhivaþi pe sit.

2) De ce Parohia Romano-Catolicã din Cârlibaba, judeþul Suceava, care este pe teritoriul Bucovinei istorice, face parte de Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Albã-Iulia ºi nu aparþine de Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi, cum ar fi normal?

Vã mulþumesc pentru activitatea pe care o desfãºuraþi”.

Poate cã în viitor se vor arhiva ºi celelalte numere. Aceastã operaþie este în atenþia noastrã de mai mult timp. Ne-am gândit nu numai la numerele dinainte de anul 2000, dar ºi la celelalte mai vechi, având în vedere cã anul viitor se vor împlini o sutã de ani de la apariþia primului numãr al revistei.

Din pãcate, lipsa de resurse umane ºi lucrãrile care sunt pe masa de lucru ne împiedicã pentru moment. Cu privire la a doua întrebare, vã rãspundem cã trasarea graniþelor unei dieceze þine de Sfântul Scaun.

Din punct de vedere istoric, parohia respectivã nu a aparþinut niciodatã de Episcopia de Iaºi.

Cea mai mare parte a parohiilor din Bucovina au aparþinut de Episcopia de Bacãu ºi de Arhiepiscopia de Lemberg (dupã 11 aprilie 1796). În anul 1930, Diecezei de Iaºi i-au fost alipite parohiile catolice din Bucovina dupã ce în anul 1921 îi fuseserã alipite parohiile din

Basarabia. Pentru a afla date mai complete cu privire la Cârlibaba, am luat legãturã cu parohul de acolo, pr. Alois Iºvanca. Iatã rãspunsul Sfinþiei sale: „1) în anul 1772, când austriecii au cucerit Galiþia ºi Lombardia, a avut loc prima emigrare a germanilor spre Bucovina... mai apoi, între ani 1784 ºi 1787 un alt val de germani zipser din Ungaria ºi Slovacia apare tot în zona Bucovinei, formând aici colonii germanice; 2) Pe partea dreapta a râului Bistriþa Aurie, care împarte localitatea în douã, s-a dezvoltat comunitatea alcãtuitã cu precãdere din romano-catolici, parte cunoscutã ºi sub denumirea de Ludwigsdorf (germanã) dupã regele maghiar Lajos Ludwig I, denumire oficialã primitã în anul 1797; 3) în anul 1900, episcopul Majlat dispune construirea unei biserici catolice la Cârlibaba (Ludwigsdorf), în anul 1913 trimiþând primul preot (Joseph Kapcza, luat prizonier la ruºi în anul 1915), parohia fãcând deci parte de la început din Episcopia de Alba-Iulia, deoarece catolicii de pe partea dreapta a râului Bistriþa au fãcut parte din Imperiul Austro-Ungar, «hartã» ce se menþine pânã în ziua de astãzi, când comunitatea catolicã numãrã circa 100 de familii (300 de suflete)”.

Dr. Maria Helena Bîrhalã (e-mail). „Marea sãrbãtoare a învierii Domnului nostru Isus Cristos ne oferã un prilej de a adresa întregului colectiv al Editurii „Presa Bunã” sãrbãtori fericite, sãnãtate, putere de muncã, bucurii. Fie ca o ploaie de haruri sã coboare peste toþi truditorii acestei nobile activitãþi de la cel care întotdeauna rãsplãteºte. De asemenea, prin intermediul ºi bunãvoinþa revistei «Lumina creºtinului», un

26 · LUMINA CREªTINULUI

·

*

*

aprilie 2012

grup de credincioºi doreºte sã mulþumeascã pãrintelui paroh Iosif Dorcu ºi pãrinþilor colaboratori de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Iaºi pentru darul primit la 29 iunie 2011, acela de a avea posibilitatea de a sta de vorbã cu Isus din preasfântul sacrament, în capela catedralei «Sfânta Fecioarã Maria, Reginã», în zilele lucrãtoare ale sãptãmânii.

Bucuria de a adora preasfântul sacrament o descoperi în timp.

Este un prilej de a îndemna pe cât mai mulþi credincioºi sã descopere aceastã bucurie. Mulþumim ºi pentru acel mãnunchi de versuri deosebite, iconiþa ºi urãrile pe care fiecare membru al unei familii creºtine din parohie îl primeºte la aniversarea zilei de naºtere. Sentimentul de apartenenþã la o comunitate, dezvãluit ºi de acest dar, te liniºteºte, îþi dã curaj. Fie ca bunul Dumnezeu sã rãsplãteascã din plin lucrarea dv. ºi efortul permanent de pãstorire a noastrã. Sãrbãtoarea învierii Domnului nostru Isus Cristos sã vã aducã bucurie, mulþumire, împliniri, luminã ºi pace”.

Vã mulþumim pentru urãri. Suntem convinºi cã parohul ºi colaboratorii vor citi rândurile dv. ºi se vor bucura.

Andreea (jud. Bacãu). „Sunt o tânãrã cu handicap fizic gradul I, în cãruþ, ºi doresc un împrumut de 5.000 Euro, fãrã dobândã, pe o perioadã mai lungã pentru a completa suma necesarã a unei locuinþe. Cei care doresc ºi pot face acest împrumut mã pot suna la numãrul de telefon 0768/607583”. Întrucât aveþi semnãtura ºi ºtampila pãrintelui paroh Ieronim Enãºoaie am redat dorinþa dv.

Sã sperãm cã se vor gãsi oameni care sã vã ajute.

*

Triduumul pascal Orizontal: 1) „... cea de Tainã” este numele unei celebre picturi a lui Leonardo da Vinci, în care este reprezentatã ultima masã luatã de Isus cu apostolii sãi înainte de moartea ºi învierea sa – Suferinþa lui Isus din Grãdina Mãslinilor. 2) 13 ore! – Procuratorul Iudeii care a dat sentinþa de rãstignire în procesul lui Isus – Nelegale! 3) Namatianus Rutilius Claudius – Limba ebraicã (abr.) – La mijlocul pãtimirii! 4) Îndurate de Isus în timpul agoniei, biciuirii ºi rãstignirii sale – Apel la telefon.

5) Persoanã care a fost de faþã pe Calvar la Moartea Mântuitorului – Ultimele biciuiri! 6) Veºmânt de ceremonie, care în Vinerea Mare este de culoare roºie – Cântec religios de preamãrire a Domnului înviat. 7) Neculai! – Însetate! – Rus. 8) A delira – Ghimpii din coroana lui Cristos, cu care a fost încoronat în pretoriu. 9) Cohorta din 13 romani! – Trãsurã. 10) A geme din cauza durerii. 11) Pedeapsa la care a fost osândit Isus din partea poporului ºi a procuratorului Pilat. 12) „... crucii” sau

drumul pe care l-a parcurs Isus din pretoriu pânã la Calvar (neart.) – Dulceaþã (de chitrã).

Vertical: 1) Obligaþia impusã lui Isus de a fi rãstignit ºi a-ºi da viaþa pentru pãcatele noastre.

2) Oraºul în apropierea cãruia a avut loc rãstignirea lui Isus – Prima fazã a rãstignirii! 3) Simbolul nevinovãþiei – Aºa arãtau pânzele în care fusese înfãºurat trupul lui Isus, dupã învierea sa. 4) Primii apostoli! – Personaj din Vechiul Testament, imagine a Preasfintei Fecioare Maria îndurerate – Searã timpurie!

5) Rãscumpãratã – „S-a sãvârºit!”, în sfârºit! 6) Matcã – Fost locuitor al Dobrogei.

7) Primele garnizoane romane! – Negaþie – Elementul vital care a fost vândut de Iuda (cf. Mt 27,6) ºi în care se transformã vinul la sfânta Liturghie. 8) Decretul Conciliului Vatican II privind formarea

preoþeascã (abr.) – În sfârºit înviat! – Accelerare. 9) Inima lui Pilat! – Unul din cei ce asistau la agonia Mântuitorului de pe cruce credea cã Isus îl cheamã pe acest mare profet al Vechiului Testament – Capul lui Irod! 10) Coborârea trupului lui Isus în mormânt. 11) „..., ..., lama sabahtani?” (Mt 27,46), au fost cuvintele de nespusã suferinþã ale lui Isus, prin care arãta cã se supune total planului de mântuire al Tatãlui – Dupã ce a suferit, a fost rãstignit, a murit ºi a fost înmormântat, Cristos îºi manifestã prin acest eveniment puterea sa divinã (vb.) – Pronume personal.

N.B. Dupã o dezlegare corectã a rebusului, aranjând literele corespunzãtoare cifrelor, veþi afla salutul cu care ne salutãm de la Paºte pânã la Rusalii.

Criptografie (3,6,5,9,4,2,6,5,2,1,7) Pr. Alois Moraru Galina P. Pajura Rãspuns la rebusul „Cãsãtoria ºi familia (VI)” din numãrul trecut:

În numele lui Isus...

1) CATEHEZA – OPT; 2) ASEDIU – SCUAR; 3) SEXUALA – RARI; 4) A – ACTORIE – IS; 5) TUSA – GO – SANT; 6) OR – TRINITATE; 7) RASI – EDRI – IT; 8) INCET – ALNE – E; 9) AIO – EST – ALB; 10) FAMILIA – ELE; 11) RELE – O – PIVOR; 12) ORA – BISERICA.

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Roman „Fericitul Ieremia Valahul”, 23-26 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Satu Nou – BC, 26-29 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Galbeni, 4-7 martie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Frumoasa, 8-11 martie)

Adunarea generalã a Acþiunii Catolice Adulþi (Tãmãºeni, 10 martie)

Instituire de acoliþi (Institutul Teologic Franciscan Roman, 11 martie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Fãrcãºeni, 15-18 martie)

Instituire de lectori ºi acoliþi; hramul Seminarului (Institutul Teologic Iaºi, 19 martie)