Lumina crestinului, nr. 2/2012

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIII februarie 2012, nr. 2 (266) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Virgiliu Demºa-Crainicu, Silviu-Cristian Salca Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Pe copertã: Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate (Iaºi, 2 februarie 2011) Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi.

Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”.

Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca toate popoarele sã aibã acces deplin la apã ºi la resursele necesare pentru viaþa de zi cu zi.

Intenþia misionarã Pentru ca Domnul sã susþinã efortul lucrãtorilor sanitari din regiunile cele mai sãrace în asistenþa acordatã bolnavilor ºi vârstnicilor.

Codul paulin al familiei (I) amilia, celulã a societãþii, a stat ºi meritã sã stea în F centrul atenþiei tuturor responsabililor de soarta popoarelor.

Felul în care a fost reglementatã viaþa familialã de-a lungul istoriei omenirii prezintã modalitãþi diverse. Juriºtii, istoricii, filozofii, sociologii º.a. fac cercetãri minuþioase, prevalându-se de numeroase date, oferind studii comparative impresionante. Epoca modernã, epocã de revoluþii ameþitoare, de industrializare masivã cu urmãri surprinzãtoare, îngrijorãtoare, cu conflagraþii generatoare de crize mondiale multilaterale, a compromis în mare mãsurã valoarea ºi rostul adevãrat al familiei. Pretextând drepturile fundamentale ale omului, repetând pânã la saturaþie formule „magice”, precum egalitate, fraternitate, libertate... mass-media, care dispune de resurse materiale uriaºe, propagã amorul liber, infidelitatea conjugalã, violenþa sub diferite forme, periclitând grav ordinea ºi sãnãtatea socialã.

Biserica, fiind conºtientã de responsabilitatea ei în opera de

îndrumare a creºtinilor, în lumina adevãrului revelat ºi a principiilor de moralã creºtinã, este ridiculizatã de cãtre factori distrugãtori care acþioneazã din umbrã, tinzând la dominaþie mondialã. Faþã de mulþimea de legi sofisticate al cãror numãr nu-l mai þin minte nici legiuitorii ºi al cãror rost, nu de puþine ori, juraþii îl trec cu vederea, oamenii luminaþi de Dumnezeu, în numele sãu, propun semenilor lor norme de conduitã corespunzãtoare demnitãþii persoanei umane, în stare sã promoveze realmente binele personal ºi comun.

Este arhicunoscutã în istoria antichitãþii creºtine misiunea încredinþatã de Isus lui Saul din Tars, prigonitorul, pe care îl converteºte pe drumul Damascului, ºi îl face apostol al neamurilor, în opera de evanghelizare. Aceasta este oglinditã în scrisorile sale pe care le trimite unor comunitãþi creºtine din Roma, Corint, Efes, Tesalonic etc., ºi câtorva ucenici notorii, precum Timotei, Tit ºi Filemon.

Mesaj terezian

Importanþa exemplului familial Foarte mulþi sfinþi au avut pãrinþi creºtini exemplari. Ai sfintei Tereza a Pruncului Isus, Louis ºi Zélie Martin, au fost astfel. Se bucurã ºi ei deja de cinstea beatificãrii. Într-una dintre scrisorile sale, Zélie noteazã: „Obiºnuiesc sã merg la sfânta Liturghie la ora 5.00; acasã, ne rugãm cu regularitate; acest fapt are valoare de exemplu” (Corespondenþa familialã 119). Tereza însãºi spunea: „Privindu-l pe tatãl meu cum se roagã, înþelegeam cum se roagã sfinþii” (Ms. A,18r).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Mesaj pentru Ziua Mondialã

a Persoanelor Consacrate

„Dumnezeu este iubire ºi cine rãmâne în iubire, rãmâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rãmâne în el” (1In 4,16).

Dragi persoane consacrate, oferit daruri, s-au întors la Iubiþi fraþi ºi surori în Cristos, turmele lor cântând ºi preaelebrarea Naºterii Dom- mãrind pe Dumnezeu pentru nului, pe care am trãit-o tot ce au vãzut în staulul din la sfârºitul anului 2011, ne-a Betleem (cf. Lc 2,20). La fel umplut inima de bucurie ºi au fãcut ºi magii veniþi din speranþã, ºi am experimentat, rãsãrit. cu vie credinþã, prezenþa iuAsemenea lor, voi, dragi birii lui Dumnezeu între noi ºi persoane consacrate, aþi avut faþã de noi. bucuria de a-l întâlni în aceste Am simþit încã o datã cã zile ºi, asemenea lor, trebuie Dumnezeu ne-a iubit aºa de sã faceþi cunoscutã marea bumult, încât ni l-a oferit pe pro- curie ºi marele dar primit din priul sãu Fiu ca noi sã avem cer, oferindu-l lumii pe cel pe viaþã ºi s-o avem din belºug. Nu care l-aþi întâlnit, recunoscut putem uita cã el a devenit pen- ºi adorat. tru noi Emanuel, adicã DumÎn peºtera din Betleem aþi nezeu cu noi, ºi, prin iubirea întâlnit-o pe Maria, tânãra cusa veºnicã, rãmâne pentru tot- ratã ºi sfântã din Nazaret, care deauna în sufletele noastre. s-a învrednicit sã-l primeascã Cred cã dintre persoanele care pe cel promis, sã-l aducã pe au trãit cel mai intens aceste pãmânt prin lucrarea specialã zile ºi acest mister aþi fost voi, a Duhului Sfânt ºi sã-l ofere dragi persoane consacrate, care omenirii. Cãtre ea aþi fost cheaþi ales ºi aþi decis sã-l urmaþi mate sã priviþi ºi sã înþelegeþi pe el, mirele sufletului vostru. misiunea ºi slujirea ei. Ea, trãDin bucuria voastrã aþi împãr- ind din plin desfãºurarea evetãºit ºi altora, mai ales copiilor nimentelor din peºtera din Betºi tinerilor, pe care i-aþi avut leem, nu înceta sã admire ºi sã mai aproape de voi. pãstreze toate acele momente Ne bucurãm pentru cã v-aþi ºi cuvinte ce le auzea, meditânapropiat nu numai de Bisericã du-le în inima ei (cf. Lc 2,19). ºi de iesle, ci într-un chip deAsemenea Mariei, ºi voi, osebit de familii, de familiile dragi surori, sunteþi chemate cu bucurii, dar ºi de cele cu su- sã nu uitaþi nicicând cele ce ferinþe. Sunt sigur cã aþi purtat s-au întâmplat în Palestina, la în multe suflete bucuria slujirii Betleem, în acele momente ºi iubirii voastre ºi aþi înseni- sfinte ºi sã le trãiþi din plin, nat multe inimi cu exemplul ºi întipãrindu-le pentru totdeauna trãirea voastrã. în inima voastrã, manifestânPãstorii, care au avut bucuria du-le prin trãirea voastrã, conde a-l întâlni pe prunc ºi i-au tinuând astfel sã-l preamãriþi

C

pe Dumnezeu pentru cele auzite ºi trãite de sfintele sãrbãtori.

Dragi persoane consacrate, Biserica, admirând ºi recunoscând alegerea voastrã de a fi cât mai aproape de Isus ºi de oameni, s-a îndreptat cu multã grijã spre fiecare dintre voi, chemându-vã sã continuaþi fãrã încetare oferta ºi slujirea voastrã ºi sã o oferiþi lui Isus ºi oamenilor. În curând vom celebra un alt moment special din viaþa lui Isus ºi a familiei sfinte, Întâmpinarea Domnului. Maria ºi Iosif, douã persoane consacrate, cu o vocaþie specialã, îl prezintã pe Isus la templu, pentru a-l oferi Domnului, dupã cum era scris în lege. Pruncul a fost întâmpinat de bãtrânul Simeon ºi prorociþa Ana, un om drept care aºtepta cu mare speranþã împlinirea profeþiilor, ºi o vãduvã, care ajunsese la 84 de ani ºi nu pãrãsea templul, slujind zi ºi noapte prin post ºi rugãciuni. Amândoi s-au bucurat ºi au început sã vorbeascã despre prunc tuturor celor care aºteptau mântuirea în Israel.

Titlul sãrbãtorii vorbeºte despre o întâmpinare, o ieºire ¾ înainte, o întâlnire.

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾ Dragi

fraþi ºi surori, Fericitul Ioan Paul al II-lea a stabilit ca aceastã zi sã fie dedicatã persoanelor consacrate, ca o zi a întâlnirii lor cu Domnul ºi între ele, ca o zi dedicatã vieþii consacrate lui Dumnezeu ºi fraþilor.

Ne bucurãm sã ºtim cã aceastã practicã este iubitã ºi susþinutã ºi de actualul Sfânt Pãrinte Benedict al XVI-lea ºi ziua dedicatã vieþii consacrate continuã ºi trebuie sã fie o adevãratã trãire sufleteascã, o întâlnire ºi o întâmpinare a lui Cristos, care se îndreaptã spre fiecare, umplând de bucurie sufletul celor care îl aºteaptã pe Dumnezeu.

Dedicând aceastã zi rugãciunilor, reflecþiilor ºi întâlnirilor, persoanele consacrate au fericita ocazie, mai mult decât ceilalþi credincioºi, sã se bucure de întâlnirea cu cel care vine la templu ºi cu cel care se îndreaptã spre fiecare suflet ca spre un sanctuar în care vrea sã aducã lumina harului ºi a iubirii ºi sã reverse tot farmecul iubirii cereºti.

A XVI-a Zi Mondialã a Persoanelor Consacrate se va celebra în diferite centre ºi în fiecare casã cãlugãreascã. Aveþi o fericitã ocazie de a-l întâlni pe

Isus, lumina neamurilor, care vine mereu la noi ca sã ne împãrtãºeascã darul luminii sale ºi sã ne aducã aminte cã trebuie sã ne lãsãm conduºi de jertfa sa ºi de chemarea pe care ne-a încredinþat-o.

Lumina, pe care o rãspândesc lumânãrile pe care le purtãm în mâini la procesiunea tradiþionalã, reprezintã un motiv de meditaþie. Purtând în mâini lumânãrile aprinse, toþi trebuie sã ne aducem aminte cã, pentru a merge spre Tatãl, îl avem drept ghid pe cel care este lumina neamurilor.

Mergând în lumina lui putem deveni ºi noi la rândul nostru lumini pentru fraþi. Pentru a împlini acest rol nu trebuie sã uitãm cã suntem datori sã acceptãm drumul sacrificiului, drumul înfruntãrii ºi al luptei, drumul dãruirii ºi al umilinþei.

Pentru a ne oferi mântuirea ºi lumina evangheliei, Isus s-a umilit pe sine, luând firea de sclav, devenind ascultãtor pânã la moarte (cf. Fil 2,1-8).

Orice lumânare, ca sã lumineze, trebuie sã se consume, sã se jertfeascã.

Iubiþi fraþi ºi surori, dragi persoane consacrate, Drumul nostru pentru împlinirea vocaþiei ºi misiunii trebuie sã fie drumul lui Isus ºi drumul Mariei. Pentru a ajunge la Dumnezeu ºi la oameni existã o singurã cale, calea iubirii ºi a dãruirii personale. Fãrã acest drum rãmânem departe de Dumnezeu ºi strãini de oameni.

Acest lucru îl învãþãm atunci când îi ieºim în întâmpinare lui Isus ºi el se îndreaptã spre noi ºi spre sufletul nostru cu lumina sa.

Celebrând cu bucurie Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate, mã bucur sã vã adresez un îndemn plin de speranþã ºi

4 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

de sfântã satisfacþie, ºtiind cã voi reprezentaþi imboldul cel mai fericit pentru a-l întâmpina pe Domnul, în a rãspândi între oameni lumina sa, în a contribui la mãrirea fericirii pe acest pãmânt ºi la asigurarea bucuriei veºnice.

Vã prezint cu respect mulþumirea ºi recunoºtinþa mea ºi a Cucernicilor pãrinþi parohi ºi vicari pentru slujirea oferitã în folosul copiilor ºi tinerilor ºi, desigur, al familiilor printre care vã desfãºuraþi activitatea.

Toþi aºteaptã sã vadã nu atât lumânãrile în mâinile voastre, ci sã descopere în voi izvorul luminii ºi cauza fericirii adevãrate.

Nu vã descurajaþi în greutãþi ºi nu fiþi tulburaþi în drumul vostru de a-l urma pe el care a învins toate. Împreunã cu episcopul nostru auxiliar, cu toþi pãstorii sufleteºti ºi cu cei care vã cunosc ºi vã iubesc, vã repet cu apostolul neamurilor: „Bucuraþi-vã mereu în Domnul, ºi iarãºi vã spun: bucuraþi-vã. Bucuria voastrã sã fie cunoscutã tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vã lãsaþi tulburaþi de nici o grijã, dar în orice împrejurare arãtaþi lui Dumnezeu trebuinþele voastre prin rugãciuni, prin cereri ºi aduceri de mulþumiri. ªi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va pãzi inimile ºi cugetele voastre în Isus Cristos” (Fil 4,4-7).

Tuturor de ziua voastrã vã dorim pace de la Cristos, mirele vostru, luminã de la cel ce v-a chemat ºi ales, ocrotire de la Maica sfântã, curaj pe drumul de slujire ºi multã bucurie în familiile voastre ºi între voi spre bucuria Bisericii ºi a credincioºilor noºtri.

Iaºi, 25 ianuarie 2012 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea

Gânduri pentru Ziua Bolnavului „Acesta a trecut fãcând bine ºi vindecându-i pe toþi” (Fap 10,38) nul acesta, la 11 februarie, bolnavilor, pe care l-a lãsat memoria Sfintei Fecioare Bisericii sale, iar Biserica, urMaria de la Lourdes, Biserica mând exemplu sãu, sã-i recoîntreagã se îndreaptã din nou mande pe bolnavi Domnului, spre cei bolnavi ºi spre cei care pentru ca astfel sã le aline duîi preþuiesc ºi se îngrijesc de ei. rerile ºi sã-i mântuiascã, cheEste cea de-a XX-a Zi Mondialã mându-i chiar sã-ºi uneascã a Bolnavului. în mod spiritual suferinþele ºi În dieceza noastrã, pe lângã crucile lor cu pãtimirile ºi cu rugãciunile speciale pe care le moartea lui Cristos, pentru a vom face în aceastã zi, vom ce- contribui astfel la binele polebra acest moment ºi în ziua porului lui Dumnezeu. Bolde sâmbãtã, 12 mai, ajunul navii capãtã astfel un loc deSfintei Fecioare Maria de la osebit, chiar privilegiat, în Fatima (13 mai), în sanctuarul economia mântuirii, fiind condin Cacica, atunci când va avea sideraþi un tezaur preþios penloc ºi pelerinajul bolnavilor ºi tru viaþa Bisericii ºi a familiei. al lucrãtorilor sanitari la icoana Fiind în Anul Familiei, este miraculoasã din aceastã basi- bine sã nu uitãm cã ei pot conlica minor a diecezei noastre. stitui pentru atâtea familii o Papa Benedict al XVI-lea, mare oportunitate de a-i avea urmând cu fidelitate tradiþia in- ºi folosi ca o valoare înaintea trodusã de fericitul papã Ioan lui Dumnezeu ºi o ocazie de Paul al II-lea, a dedicat, încã practicare a virtuþilor, în datoria din ziua de 20 noiembrie 2011, de a-i îngriji ºi ajuta. Prezenþa tuturor bolnavilor ºi lucrãto- lor poate reprezenta între memrilor sanitari, mesajul cu tema: brii familiei ºi în Bisericã un „Ridicã-te ºi mergi, credinþa ta strigãt cãtre ceruri, o rugã fierte-a mântuit!” (Lc 17,19). binte ºi un prinos care sã tranSubliniind din Sfânta Scrip- sforme jertfa tuturor într-o bineturã marea milostivire a lui cuvântare pentru cei din casã Dumnezeu, cel „bogat în în- ºi pentru întreaga comunitate durare” (Ef 2,4) ºi arãtând creºtinã. grija deosebitã a lui Isus faþã Celebrând Ziua Mondialã a de bolnavi, care pe unde a tre- Bolnavului, adresãm, împreunã cut a fãcut bine, vindecându-i cu Sfântul Pãrinte papa Benepe toþi cei stãpâniþi de diavol, dict al XVI-lea, un gând de pentru cã Dumnezeu era cu el preþuire cãtre toþi cei bolnavi, (cf. Fap 10,38), le-a încredinþat cãtre cei legaþi de patul sufeucenicilor sãi mandatul ca sã-i rinþei, cãtre cei care lucreazã îngrijeascã ºi sã le vindece rã- în sectorul îngrijirii sãnãtãþii, nile (cf. Mt 10,8; Lc 9,2). chemându-i sã descopere darul Gestul sãu de iubire ºi pre- jertfei ºi al crucii mântuitoare, þuire faþã de cei în suferinþã a iar cãtre toþi cei din familie ºi mers pânã acolo încât a instituit cãtre toþi membrii comunitãun sacrament special, Ungerea þilor creºtine facem un apel

A

pãrintesc sã aibã mereu convingerea cã acolo unde este un bolnav, este o binecuvântare ºi o oportunitate de creºtere în rãbdare ºi sfinþenie, ºtiind cã Isus este mai viu ºi mai aproape de cei care se oferã ca jertfã pentru binele întregii omeniri.

Maica Domnului de la Lourdes, în care atâtea suflete gãsesc o adevãratã mijlocitoare ºi întãritoare, ca ºi Maria, Madona de la Cacica, ocrotitoarea noastrã preaputernicã ºi generoasã, sã le fie celor suferinzi ºi bolnavi mângâiere ºi speranþã, iar celor care se îngrijesc, îi iubesc ºi îi însoþesc, pe drumul crucii ºi al jertfei sã le dea o mai mare însufleþire ºi o cuvenitã rãsplatã cu iubirea ei de Mamã milostivã.

Cu preþuire, cu binecuvântare ºi cu vii mulþumiri pentru jertfele voastre, dragi fraþi ºi surori în suferinþã, ºi de asemenea pentru iubirea voastrã, dragi lucrãtori sanitari, cei care-i îngrijiþi pe cei suferinzi ºi încercaþi în viaþã.

Iaºi, 1 februarie 2012 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Un nou cardinal reafericitul Lucian Mureºan, arhiepiscop major al P Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolicã ºi preºedinte al Conferinþei Episcopilor Catolici din România, va fi creat cardinal de cãtre papa Benedict al XVI-lea. Preafericitul Lucian va primi bereta roºie de cardinal, în cadrul consistoriului din 18 februarie, al patrulea din timpul pontificatului papei Benedict al XVI-lea.

Anunþul a fost dat de Sfântul Pãrinte, vineri, 6 ianuarie, la sfârºitul sfintei Liturghii din solemnitatea Epifaniei Domnului. Suveranul pontif a anunþat numirea a 22 de noi membri ai Colegiului Cardinalilor, care provin din diferite pãrþi ale lumii. Referindu-se la Preafericitul Lucian, papa a spus: „Am decis sã ridic la demnitatea de cardinal un venerat episcop, care îºi desfãºoarã slujirea de pãstor ºi pãrinte al unei Biserici”. Într-un mesaj adresat Preafericirii sale Lucian, PS Petru Gherghel ºi-a exprimat bucuria

cu privire la vestea ridicãrii sale la demnitatea de cardinal: „Exprimând aceastã bucurie, vrem s-o îmbrãcãm cu haina rugãciunilor noastre recunoscãtoare pentru iubirea ºi slujirea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolicã, pentru misiunea generoasã a Preafericirii voastre”. ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti ºi vicepreºedinte al Conferinþei Episcopilor din România ºi-a exprimat, de asemenea, bucuria cu privire la aceastã numire, menþionând cã ea este un dar pentru Biserica Catolicã din România ºi un semn de întãrire în credinþã pentru fiii ei, rugând-o pe sfânta Fecioarã Maria „sã-i mijloceascã Preafericitului Lucian harurile necesare, ca sã poatã mãrturisi în continuare, cu mult curaj ºi dãruire iubirea sa faþã de Cristos ºi Bisericã”. Într-un interviu acordat Agenþiei AGERPRES, Preafericirea sa considerã cã numirea sa onoreazã Biserica din România ºi întreaga naþiune românã.

PF Lucian Mureºan s-a nãscut la 23 mai 1931 la Ferneziu, astãzi cartier al municipiului Baia Mare, al zecelea din cei 12 copii ai familiei Petru ºi Maria.

A studiat teologia la Seminarul romano-catolic din Alba-Iulia. A fost hirotonit preot în clandestinitate, la 19 decembrie 1964, prin impunerea mâinilor PS Ioan Dragomir, episcopul auxiliar al Maramureºului. Tot în clandestinitate, din 1985 pânã în 1990 a condus Eparhia de Maramureº, mai întâi ca ordinarius provizoriu, iar mai apoi ca titular. A fost consacrat episcop la 27 mai 1990, la Baia Mare. La 4 iulie 1994 a fost numit de papa Ioan Paul al II-lea ca arhiepiscop al Arhidiecezei de Alba-Iulia ºi Fãgãraº ºi mitropolit al Bisericii Române Unitã cu Roma. De la 26 mai 2003 este membru al Congregaþiei pentru Bisericile Orientale. La 16 decembrie 2005, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea l-a ridicat la demnitatea de arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, odatã cu ridicarea bisericii mitropolitane sui iuris la rangul de bisericã arhiepiscopalã majorã, prin bula Ad totius Dominici gregis.

A fost intronizat ca arhiepiscop major, la 30 aprilie 2006, în prezenþa cardinalului Ignaþiu Moussa I Daoud, prefect al Congregaþiei pentru Bisericile Orientale.

6 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

„Aceastã numire consider cã este adresatã în primul rând jertfei martirilor ºi a întregii noastre Biserici, care au plãtit cu sângele lor preþul fidelitãþii faþã de Cristos ºi faþã de Biserica sa”. Referitor la noile sale atribuþii, Preafericitul a amintit cã „funcþia de cardinal vine sã întãreascã ºi sã pecetluiascã slujirea mea ca pãstor al poporului lui Dumnezeu ce mi-a fost încredinþat, implicând, totodatã, o mai strânsã colaborare cu structurile Sfântului Scaun ºi cu Sfântul Pãrinte personal, la nivelul chestiunilor instituþionale ale Bisericii”.

Preafericitul Lucian Mureºan va fi al treilea cardinal român, dupã cardinalul Iuliu Hossu ºi cardinalul Alexandru Todea.

Excelenþa sa Iuliu Hossu a fost creat cardinal in pectore la 28 aprilie 1969 de papa Paul al VI-lea, iar Alexandru Todea a fost creat cardinal la 28 iunie 1991 de papa Ioan Paul al II-lea.

Cardinalii, în Biserica Catolicã, sunt prelaþi aleºi direct de cãtre papa, pentru a-l ajuta în misiunea pe care o are ca pãstor suprem al Bisericii, întãrindu-i pe fraþi în credinþã ºi fiind principiu ºi temelie a unitãþii ºi comuniunii Bisericii.

Prelucrare de Virgiliu Demºa-Crainicu

Anul Credintei , – indicatii , pastorale in mandatul papei BeneD dict al XVI-lea, Congregaþia pentru Doctrina Credinþei a redactat, în acord cu dicasteriile competente ale Sfântului Scaun ºi cu contribuþia Comitetului pentru Pregãtirea Anului Credinþei, o Notã cu câteva indicaþii pentru a trãi acest timp de har, fãrã a bloca alte propuneri pe care Duhul Sfânt va voi sã le trezeascã printre pãstorii ºi credincioºii din diferitele pãrþi ale lumii. Începutul Anului Credinþei coincide cu douã evenimente importante: 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II ºi 20 de ani de la promulgarea Catehismului Bisericii Catolice. În partea de introducere a Notei se afirmã cã Anul Credinþei „vrea sã contribuie la o reînnoitã convertire la Domnul”, la redescoperirea credinþei, pentru a-i ajuta pe toþi creºtinii sã dea mãrturie „în mod credibil ºi cu bucurie” pentru cei care sunt în cãutarea lui Dumnezeu.

Cât priveºte propunerile pentru Biserica Universalã, acestea vor fi caracterizate de numeroase evenimente la care va lua parte Sfântul Pãrinte (printre acestea, Sinodul Episcopilor din octombrie 2012). Sunt prevãzute ºi celebrãri ecumenice pentru a încuraja unitatea creºtinilor.

La nivelul conferinþelor episcopale se încurajeazã calitatea formãrii catehetice. Se cere totodatã favorizarea republicãrii documentelor Conciliului Vatican II, a Catehismului Bisericii Catolice ºi a Compendiului, chiar ºi în ediþii de buzunar ºi

economice, ºi rãspândirea lor mai mare cu ajutorul mijloacelor electronice ºi al tehnologiilor moderne. În plus, va fi organizat ºi lansat un sit internet special despre Anul Credinþei.

La nivel diecezan, anul special trebuie considerat o importantã ocazie de dialog creativ între credinþã ºi raþiune, care apare tot mai importantã în zilele noastre, în care cei mai mulþi cred cã raþiunea ºi credinþa nu pot fi în armonie. Sfântul Pãrinte ne spune cã poate fi gãsitã o colaborare între ele prin intermediul unor dezbateri, reuniuni de studiu ºi simpozioane. În acelaºi timp, Anul Credinþei trebuie sã ofere spaþii pentru „celebrãri penitenþiale”, în care sã se cearã iertare de la Dumnezeu, „mai ales pentru pãcatele împotriva credinþei”.

Fiecare episcop va putea sã dedice o scrisoare pastoralã temei credinþei, amintind de importanþa Conciliului ºi a Catehismului Bisericii Catolice ºi þinând cont de circumstanþele pastorale specifice. Se doreºte ca în fiecare diecezã, sub responsabilitatea episcopului, sã se organizeze momente de catehezã, destinate tinerilor ºi celor care sunt în cãutarea sensului vieþii, cu scopul de a descoperi frumuseþea credinþei ecleziale, ºi sã se promoveze întâlniri cu martorii sãi semnificativi.

Din sugestiile pastorale pentru parohii, propunerea principalã este foarte simplã, dar de importanþã fundamentalã: celebrarea Euharistiei, pentru cã Euharistia este misterul credinþei, în Euharistie Isus însuºi reînnoieºte credinþa în fiecare

dintre noi, ne încurajeazã, ne sprijinã ºi ne întãreºte. Din Euharistie trebuie sã decurgã toate celelalte propuneri la nivel parohial: reînnoirea catehezei, distribuirea Catehismului, colaborarea cu miºcãrile bisericeºti ºi asociaþiile de credincioºi. Toþi credincioºii, chemaþi sã reînsufleþeascã darul credinþei, vor cãuta sã comunice propria experienþã de credinþã ºi de caritate dialogând cu fraþii ºi surorile lor, chiar ºi din celelalte confesiuni creºtine, cu adepþii altor religii ºi cu aceia care nu cred sau sunt indiferenþi. În felul acesta se doreºte ca întregul popor creºtin sã înceapã un soi de misiune faþã de cei cu care trãieºte ºi lucreazã, având conºtiinþa cã a „primit un mesaj de mântuire care trebuie propus tuturor”.

Orice iniþiativã pentru Anul Credinþei vrea sã favorizeze redescoperirea bucuroasã ºi reînnoita mãrturie a credinþei. Indicaþiile oferite au scopul de a-i invita pe toþi membrii Bisericii sã se angajeze pentru ca acest an sã fie o ocazie privilegiatã pentru a împãrtãºi ceea ce are mai de preþ creºtinul: pe Cristos Isus, Rãscumpãrãtorul omului, Regele Universului, „începutul ºi desãvârºirea credinþei” (Evr 12,2).

Dupã Radio Vatican

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 7

La 100 de ani: „Pânã acum am biruit” e numeºte Marghita Dodoc, S este din Butea, jud. Iaºi.

Duminicã, 15 ianuarie, a împlinit 100 de ani. Comunitatea catolicã s-a rugat pentru ea la sfânta Liturghie de la ora 11.00. „Cum e sã ai 100 de ani?”, a fost întrebatã. „Puterile mi-au slãbit. Pânã acum am biruit”, a fost rãspunsul. În viaþa ei nu a prea luat medicamente ºi nici acum nu ia. Nu o doare nimic ziua, doar oasele noaptea.

Mi-a povestit despre cele douã rãzboaie mondiale. κi aminteºte cã prin sat au fost nemþii ºi ruºii. A prins trei biserici ºi ºapte parohi al cãror nume nu l-a uitat. ªtie ºi ce s-a întâmplat în august 1948, când comuniºtii au venit sã-l ridice pe pr. Gheorghe Petz, parohul de atunci. κi aminteºte cum oamenii au ieºit sã-l apere pe preot, cum a venit armata, cum i-a arestat pe unii care au fãcut ani mulþi de închisoare. Mama ei a fost bãtutã, alãturi de alte persoane. Ea a scãpat cu fuga. A prins apoi întovãrãºirea ºi colectivizarea. I s-a luat ºi puþinul pãmânt pe care-l mai avea. A apucat ºi evenimentele din anul 1989, când comuniºtii au cãzut. „Cum erau oamenii înainte?

Erau mai buni?” am întrebat-o. „La fel ca azi”, mi-a rãspuns.

Viaþa nu întotdeauna i-a surâs. A avut parte de multe încercãri ºi suferinþe. S-a nãscut la 15 ianuarie 1912, din pãrinþii Roza ºi Ianuº Blaj. În aceeaºi zi a fost botezatã. Nu a avut posibilitatea sã meargã la ºcoalã.

A învãþat doar sã se semneze.

S-a cãsãtorit în anul 1935 cu Petru Dodoc. Împreunã au avut o fatã. Dupã doi ani de la

cãsãtorie, soþul, dupã ce o bate, o pãrãseºte ºi pleacã în lume, pe lângã Ploieºti. Nu-l va mai interesa nici soþia, nici copilul.

Marghita, la 25 de ani, rãmâne singurã ºi-ºi creºte copilul. Este nevoitã sã plece ºi din casã.

Tatãl ei îi construieºte în prelungirea cãsuþei lui o camerã. În anul 1960, tatãl ei moare în condiþii dramatice. Dupã ce fiica ei, Maria, se cãsãtoreºte, va avea grijã de cei ºapte nepoþi. Necazurile continuã. La 27 august 1973, doi dintre nepoþi: Ieronim (11 ani) ºi Tereza (9 ani) alunecã ºi se îneacã în Siret aproape sub ochii ei. Cu trei ani în urmã o conduce pe ultimul drum ºi pe fiica sa.

Cum a biruit, am aflat tot de la ea. Se roagã mai multe rozarii pe zi, iar pânã acum zece ani când putea sã meargã mai uºor era nelipsitã de la Liturghie.

Duminicã au înconjurat-o nepoþii, cei patru strãnepoþi, rudele ºi cunoscuþii. I-au cântat, i-au oferit daruri, au stat de vorbã ºi s-au rugat cu ea. Era bucuroasã cã doi dintre nepoþii ei au îmbrãþiºat viaþa consacratã: sr. Ana Dorcu, sorã în Congregaþia Oblatelor Asumpþioniste în Plovdiv (Bulgaria), ºi pr. Iosif Dorcu, paroh ºi decan de Iaºi.

Pr. Petru Blaj, parohul comunitãþii, i-a oferit prin nepotul ei o diplomã. Dupã Liturghie, surorile din Congregaþia Misionarele Pãtimirii lui Isus, copiii din parohie ºi pãrintele vicar Mihai-Gabriel Balint au mers ºi i-au cântat „La mulþi ani”.

PS Petru Gherghel, pe lângã cuvântul de felicitare, i-a trimis un rozariu ºi un crucifix.

8 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

În ziua de 10 ianuarie a vizitat-o ºi primarul Costel Nãstase care a felicitat-o, i-a oferit o diplomã ºi un plic cu 500 lei. În cadrul Liturghiei de duminicã, pr. Iosif Dorcu a spus ce anume l-a impresionat cel mai mult la bunica sa: „Încrederea în Dumnezeu. Ea a povestit cã atunci când era tânãrã, era tare necãjitã cã nu avea bani sã se descurce. S-a dus în bisericã. Era într-o zi de miercuri.

S-a rugat mult, inclusiv la sfântul Iosif. Duminica urmãtoare, dupã Liturghie, vreo trei persoane au întrebat-o dacã nu vrea sã þese sau sã împleteascã sau sã meargã la ghilit pânzã”.

De-a lungul anilor, la redacþie au ajuns veºti ºi despre alte persoane care au ajuns la 100 de ani: Aniþa Dãmoc (Horgeºti, n. 6 august 1906, d. 27 mai 2008), Ferdinand Hodea (Gioseni, n. 1900, d. 2 aprilie 2002), Martin Ciceu (Faraoani, n. 28 octombrie 1911).

Pr. Cornel Cadar

Rugãciunea unui creºtin rãim în civilizaþia morþii.

Ajunºi aici, nu ne mai imT presioneazã nici cifrele, nici adevãrul crunt din spatele lor ºi nici mãcar crimele prezentate în mass-media ca „fapt divers”, iar scenariile apocaliptice care se întrec în „noutatea” previziunii au devenit de-a dreptul plictisitoare. Nu ne mai impresioneazã nici eutanasia ºi nici ideea ministrului sãnãtãþii din Olanda pentru instituirea asasinatelor la domiciliu pentru pacienþii care nu-ºi dau consimþãmântul, fiindcã, în starea de legumã psiho-mentalã ce se vrea indusã prin mass-media, totul e bun, totul e rãu, nimic n-are nici o valoare ºi nici o perspectivã.

Aºa cã – de ce sã ne mai preocupe soarta creºtinilor? În fond, de douã mii de ani încoace, ne-am obiºnuit cu persecuþiile, cu prigoana, cu asasinatele. Iar în calitate de creºtini, nu trebuie sã protestãm, nici sã ne apãrãm dreptul la viaþã ºi cu atât mai puþin, la... dreptate.

Oare chiar aºa trebuie sã stea lucrurile?

Când într-o peliculã celebrã de acum, difuzatã pe HBO, apare în cursul unui ritual satanic, Liturghia în limba românã redatã invers, au fost, ce-i drept, câteva proteste, dar fãrã rãsunet ºi finalizare, fiindcã aparent „nu existã bazã legalã”, iar „Liturghia nu beneficiazã de... copyright”! Dar când se încercase acelaºi lucru cu muzicã sacrã hindusã, revolta credincioºilor care lua amploare ºi ameninþãrile cu moartea la

adresa autoarei coloanei sonore au fãcut sã se renunþe la idee, încât s-a trecut la... creºtini, de preferinþã români, fiindcã ei tac! ªi suportã! ªi iatã Raportul agenþiei Fides pentru anul 2011 privind lucrãtorii pastorali care ºi-au pierdut viaþa în mod violent în cursul ultimelor 12 luni: 18 preoþi, 4 surori, 4 laici – 26 de persoane, cu una mai mult decât anul trecut. Iar raportul continuã cu menþionarea locului unde s-a produs asasinatul, þara de origine a victimei, condiþiile în care au fost asasinaþi. Raportul este disponibil, dar câþi dintre noi renunþã la un divertisment TV ca sã citeascã aºa ceva?! „Avem necazurile noastre, nu ne intereseazã! – sau lucrurile se citesc ca un fapt divers ºi... se trece mai departe. Se trece peste cadavre! Peste cadavrele fraþilor noºtri întru Cristos – tot aºa cum s-a trecut ºi peste faptul cã din constituþia UE s-a renunþat la afirmarea rãdãcinilor creºtine ale Europei! Iar raportul se referã numai la lucrãtorii pastorali, nu la represaliile la care sunt supuºi creºtinii pretutindeni în lume, pentru simplul fapt cã sunt creºtini.

La recenta sesiune (6-7 decembrie 2011) a consiliului ministerial al OSCE (Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa), arhiepiscopul Dominique Mamberti, secretarul Sfântului Scaun pentru relaþiile cu statele, a solicitat instituirea unei Zile Internaþionale împotriva Persecutãrii ºi Discriminãrii Creºtinilor, „ca semn

important cã guvernele doresc sã rãspundã cu seriozitate acestei probleme”. Din pãcate, nu ne-a parvenit (încã) ºtirea confirmãrii propunerii menþionate.

Probabil cã în viziunea OSCE, cei peste douã milioane de creºtini care trãiesc sub ameninþarea morþii din cauza credinþei sunt o cifrã... neglijabilã ºi oricum, problemele religioase depãºesc cadrul discuþiilor lor „serioase”. ªi atunci...

Oare cum sunã rugãciunea unui creºtin? Poate cã a celor uciºi a fost asemenea rugãciunii sfântului ªtefan, primul martir al creºtinãtãþii – „Doamne, nu le socoti pãcatul acesta”...

Dar rugãciunea tatãlui, a mamei, a fratelui sau surorii celor asasinaþi? Sau rugãciunea tuturor celor care, prin infinite legãturi de suflet, îi susþineau acolo, departe, sã-ºi împlineascã misiunea?! Dacã fiecare dintre noi am fi în aceastã situaþie, oare ce am spune Tatãlui nostru ceresc, când aici, jos, pânã ºi dreptatea din vorbe, nu numai din fapte, ne este refuzatã?! ...Fiindcã nici termenul de „martir” nu este acceptat pentru ei...

Dr. Ecaterina Hanganu

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 9

E bine de ºtiut

Biblia în limba românã,

Problema arhivelor

în traducere catolicã L

a sfârºitul anului 2011 a fost lansat situl bibliacatolica.ro, unde cei interesaþi pot citi on-line Biblia în traducere catolicã dupã textele originale.

Realizatorii acestui proiect sunt pr. Alois Bulai ºi pr. Eduard Patraºcu, asistenþa tehnicã aparþinându-i lui Andrei Ifrim.

Momentan, autorii sitului au postat integral textele Noului Testament, iar din Vechiul Testament cãrþile care formeazã Pentateuhul (primele cinci cãrþi ale Bibliei) ºi Cartea Psalmilor. În curând vor fi postate cãrþile numite istorice, urmând apoi cãrþile profetice ºi cãrþile sapienþiale.

Acest eveniment este concretizarea unui vis ºi a unei aspiraþii mai vechi a credincioºilor romano-catolici din România de a avea textele sacre ale Bibliei în limba românã.

Prima cãrãmidã la acest proiect a fost pusã înainte de anul 1989, când Mons. Petru Gherghel i-a trimis pe pr. Anton Budãu ºi pr. Alois Bulai, în anul 1986, sã se specializeze în ºtiinþe biblice la Institutul Biblic Pontifical din Roma (Italia). Reveniþi în þarã, aceºtia s-au pus pe muncã ºi, în scurt timp, au realizat traducerea textelor din Noul Testament dupã originalul grec, publicat de Editura „Sapientia”, în anul 2002.

Moartea prematurã a pr. Anton Budãu, în anul 1997, a pus la grea încercare desfãºurarea

O

proiectului de traducere a Vechiului Testament. Totuºi, pr. Alois Bulai a gãsit în pr. Iosif Rãchiteanu un colaborator care, pe parcursul mai multor ani, l-a sprijinit în munca de revizuire a textelor biblice. În acest timp, PS Petru Gherghel a trimis la specializare la Roma alþi tineri preoþi. Astfel, Comisia Biblicã a Diecezei de Iaºi a reuºit sã continue munca de traducere a Vechiului Testament dupã textele ebraice. Actualmente formatã din pr. Alois Bulai ºi pr. Eduard Patraºcu, dar beneficiind ºi de sprijinul altor colaboratori, comisia a terminat de tradus cãrþile Pentateuhului ºi Cãrþile Istorice. În prezent se lucreazã la traducerea celorlalte cãrþi ale Bibliei.

Traducerile vor fi publicate mai întâi separat, iar la final într-un singur volum.

Aºadar, cu ajutorul Domnului, cititorii pot spera sã þinã cât de curând în mâini o ediþie a Sfintei Scripturi, care, fãrã a voi sã intre în competiþie cu alte traduceri ale Bibliei în limba românã, sã se bucure de apreciere pentru faptul cã este o traducere actualã, într-un limbaj accesibil, realizatã competent, dupã textele originale, þinând cont de ultimele studii critice ºi exegetice ºi oferind un bogat aparat critic, compus din introduceri la fiecare carte, note explicative ºi referinþe biblice.

10 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

Pr. ªtefan Lupu

parte din arhivele cultelor religioase au fost luate de statul comunist. La 8 noiembrie 2011 a fost adoptatã Legea pentru modificarea ºi completarea Legii Arhivelor Naþionale 16/1996, de cãtre Camera Deputaþilor, care prevedea cã documentele din Arhivele Naþionale predate în custodie sau preluate în mod abuziv de la cultele religioase vor putea fi retrase din administrarea Fondului Arhivistic Naþional al României. Aceastã lege crea cultelor religioase posibilitatea de a-ºi redobândi patrimoniul arhivistic ºi documentar confiscat în perioada regimului comunist.

Anumite articole, preluate de presa centralã ºi localã, ale unor oameni politici, intelectuali ºi membri ai unor organizaþii, ºi-au exprimat convingerea cã acest demers legislativ are drept scop atentarea caracterului unitar al Statului Român ºi a Arhivelor Naþionale.

Ulterior, legea a fost declaratã neconstituþionalã de cãtre Curtea Constituþionalã a României.

Conferinþa Episcopilor Catolici din România s-a adresat, la 14 decembrie 2011, printr-o scrisoare deschisã, preºedintelui þãrii, solicitându-i sã semneze modificãrile aduse acestei legi. Ierarhii catolici au fundamentat din punct de vedere istoric ºi juridic aceastã solicitare.

Membrii Conferinþei Episcopilor Catolici din România ºi-au exprimat speranþa cã acest demers va fi soluþionat în mod favorabil.

ISTORIE Figuri ilustre

Preotul Iosif Duman na dintre figurile ilustre ale rezistenþei anticomuniste U prin credinþã a Bisericii locale a fost preotul Iosif Duman, din Ordinul Fraþilor Minori Conventuali. Acesta s-a nãscut la 8 octombrie 1906 la Hãlãuceºti, a urmat cursurile Seminarului Franciscan de la Hãlãuceºti, precum ºi cele ale Facultãþilor de Teologie de la Osimo (Italia) ºi Cracovia (Polonia). A fost sfinþit preot la 21 mai 1932 la Osimo, iar dupã revenirea în þarã a activat în parohiile Sãbãoani, Huºi, Bacãu ºi Buruieneºti.

Dupã arestarea în anul 1948 a pr. provincial Anton Biºoc, paroh de Sãbãoani, preotul Iosif Duman a fost numit pãstor al acestei parohii, reuºind, la fel ca ºi predecesorul sãu, sã pãstreze populaþia catolicã unitã în jurul bisericii, pe care a pãstorit-o protejând-o de ingerinþele politice ºi de persecuþiile tot mai frecvente ale regimului comunist ateu. În acest context, arestarea la 22 februarie 1951 a preotului Iosif Duman de cãtre Securitatea din Roman nu a constituit o surprizã. Respectând întocmai dispoziþiile episcopilor Anton Durcovici ºi Marcu Glaser, preotul Iosif Duman a refuzat sã adere la gruparea „preoþilor democraþi”, organizatori ai „consfãtuirilor” de la Târgu Mureº ºi Gheorgheni. Mai mult decât atât, preotul le-a explicat sãtenilor datoria de a apãra unitatea Bisericii ºi de a rãmâne fideli Sfântului Scaun

în acei ani de grele încercãri ºi prigoanã a forþelor rãului. De asemenea, în anul 1950 el a interzis sãtenilor sã citeascã o broºurã cu caracter antireligios distribuitã de agenþii comuniºti locali, conþinând acuzaþii nefondate ºi calomnii la adresa ierarhiei bisericeºti. În plus, se împotrivise creãrii unui G.A.C. (C.A.P.) la Sãbãoani, afirmând cã Biserica „susþine proprietatea privatã, care este de drept natural ºi dumnezeiesc”. În pofida anchetelor dure la care l-au supus securiºtii Modest Ruscior ºi Mihai Ababei, la 28 august 1951 Securitatea s-a convins cã nu deþinea nicio probã incriminatoare pentru a-l deferi justiþiei. Cu toate acestea, el a fost declarat „reþinut administrativ” de cãtre o comisie specialã a Ministerului de Interne ºi încadrat timp de 24 de luni într-o aºa-zisã U.M. – unitate de muncã.

Deoarece a refuzat „reeducarea” în captivitatea comunistã, Securitatea i-a prelungit în august 1953 cu încã 12 luni reþinerea în cadrul C.M. Mai mult, la 20 septembrie 1954 acesta nu a fost eliberat, ci trimis cu D.O. (domiciliu obligatoriu) în localitatea Brateº din judeþul Galaþi, probabil consecinþã a eºecului „reeducãrii” sale comuniste. Pe fondul politicii de destindere internaþionalã, la 20 iunie 1955 preotul Duman a fost eliberat, activând mai apoi ca paroh la Ciugheº-Palanca. A continuat sã refuze colaborarea

Eratã: Fotografia de la pag. 11 din numãrul trecut este a pr. Gheorghe Petz.

cu prigonitorii Bisericii, pe care îi incrimina pentru refuzul recunoaºterii libertãþii Bisericii, pentru arestarea preoþilor, pentru situaþia grea a credincioºilor ºi persecutarea OFMConv. din România.

La 25 mai 1962 a fost arestat din nou, de data aceasta pentru asociere la un grup de preoþi anticomuniºti (loturile Albert – Dãmoc – Budãu), fiind totodatã acuzat de „propagandã ºi agitaþie” în scopul schimbãrii regimului comunist ºi distribuire de publicaþii religioase interzise.

Au urmat luni de anchete ºi trimiterea sa în judecatã. Prin sentinþa nr. 7 / 4 februarie 1963, Tribunalul Militar Iaºi l-a condamnat la 6 ani de închisoare corecþionalã pentru „uneltire contra ordinii sociale”, iar dupã recurs, Tribunalul Militar Bucureºti i-a redus pedeapsa la 5 ani de închisoare pentru „rãspândirea de publicaþii interzise”.

A urmat calvarul închisorilor comuniste de la Bacãu, Jilava ºi Gherla, unde s-a îmbolnãvit grav.

A fost graþiat de restul pedepsei prin Decretul 411 / 24 iunie 1964. A activat apoi în parohiile Nisiporeºti, Fãrcãºeni, Slobozia ºi Barticeºti, unde s-a stins din viaþã la 6 aprilie 1990.

Dr. Dãnuþ Doboº

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Anul trecut au fost uciºi 26 de lucrãtori pastorali ongregaþia pentru EvanC ghelizarea Popoarelor, prin Agenþia Fides, a publicat, la 30 decembrie 2011, bilanþul lucrãtorilor pastorali care au murit pe parcursul anului trecut.

Din informaþiile adunate, în anul 2011 au fost uciºi 26 de lucrãtori pastorali, cu unul în plus faþã de anul precedent: 18 preoþi, patru cãlugãriþe ºi patru laici.

Dacã privim situaþia pe continente, pe primul loc se aflã, pentru al treilea an consecutiv, cu un numãr ridicat de lucrãtori pastorali uciºi, continentul american, „scãldat” de sângele a 13 preoþi ºi doi laici. Urmeazã Africa, unde au fost uciºi ºase lucrãtori pastorali: doi preoþi, trei cãlugãriþe ºi un laic. În Asia ºi-au pierdut viaþa doi preoþi, o cãlugãriþã ºi un laic. În Europa a fost ucis un preot.

Cel mai mare numãr de omucideri s-a înregistrat în Columbia (ºase preoþi ºi un laic): preoþii Rafael Reátiga Rojas ºi Richard Laguado au fost uciºi de un asasin care se deplasa împreunã cu aceºti preoþi într-un automobil; pãrintele Luis Carlos Cardona, rãnit mortal de cãtre un tânãr înarmat; preoþii Gustavo Garcia ºi José Idárraga, uciºi în timpul unor jafuri, ºi pãrintele Gualberto Arrieta, asasinat în propria parohie. Acestora li se adaugã laicul Luis Eduardo Garcia, rãpit ºi ucis de cãtre o trupã de gherilã.

În Mexic au murit patru preoþi ºi un laic: preoþii Santos Hernández ºi Francisco Durán au fost asasinaþi în timpul unor tentative de furt; pãrintele Salvador Enciso, sechestrat ºi ucis ºi pãrintele Marco Romero, care a murit în urma unui conflict dintre armatã ºi un grup de rebeli. În Brazilia a fost ucis preotul Romeu Drago, în locuinþa sa. În Paraguay a fost gãsit mort Mons. Julio Alvarez, cauza decesului fiind strangularea. În Nicaragua a fost rãpit ºi ucis pãrintele Marlon García.

Cât priveºte continentul african, în Tunisia a fost ucis Marek Rybinski, misionar salezian.

Corpul sãu a fost gãsit într-o încãpere a ºcolii saleziene din Manouba. La periferia capitalei keniene a fost gãsit trupul neînsufleþit al pãrintelui Awuor Kisero, decedat în urma unor lovituri. Cãlugãriþa Jeanne Yegmane a fost ucisã în Republica Democratã Congo, fiind surprinsã într-o ambuscadã. În Sudanul de Sud a fost ucisã sora Angelina, în timp ce transporta medicamente într-o tabãrã de refugiaþi. Sora Lukrecija Mamic ºi voluntarul Francesco Bazzani au fost uciºi în timpul unei tentative de rãpire, în Burundi. În Asia, mai exact în India, ºi-a pierdut viaþa preotul G. Amalan, ucis în urma unei tentative de furt, sora Valsha John ºi laicul Rabindra Parichha, implicaþi în acþiuni de catehizare. În

12 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

Pr. Richard Piffano Laguado

Filipine a murit pãrintele Fausto Tentorio, misionar al Institutului Pontifical pentru Misiuni Externe, în timpul unei adunãri la care participau mai mulþi preoþi. În Spania (Europa) a fost ucis preotul Ricardo Muñoz Juárez, dupã ce câteva persoane au pãtruns în locuinþa sa pentru a-l jefui.

La 26 decembrie 2011, papa Benedict al XVI-lea a menþionat la rugãciunea Angelus: „La fel ca în primele secole ale creºtinismului, adeziunea sincerã la evanghelie impune sacrificiul vieþii, astfel cã mulþi creºtini, în diferite pãrþi ale lumii, sunt expuºi persecuþiei ºi, uneori, martiriului. Însã Cristos ne aminteºte cã «cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela va fi mântuit» (Mt 10,22)”.

Raportul Agenþiei Fides aminteºte ºi de toþi aceia cãrora nu li se cunoaºte numele sau nu existã date despre mãrturia lor, de toþi cei care suferã ºi îºi pierd viaþa din fidelitate faþã de Cristos.

Este vorba de „mulþimea eroilor necunoscuþi pentru marea cauzã a lui Dumnezeu”, dupã expresia fericitului Ioan Paul al II-lea.

Dupã www.fides.org.

Bicentenarul Parohiei Suceava C elui care ajunge în centrul oraºului Suceava (strada C ªtefan cel Mare, vizavi de Pa-

latul Administrativ), atenþia îi este atrasã imediat de o bisericã mare, cu un singur turn.

Biserica aparþine comunitãþii catolice ºi are hramul „Sfântul Ioan Nepomuk”. Duminicã, 11 decembrie 2011, comunitatea parohialã a marcat bicentenarul înfiinþãrii parohiei.

Istoria prezenþei catolicilor în oraº este extrem de interesantã. În anul 1599 sunt semnalaþi 153 de credincioºi catolici ºi aproximativ 2.000 de soldaþi la curtea domneascã. Aceºtia aveau douã biserici „din zid”; una în oraº, cu hramul „Sfânta Treime”, cealaltã, la curtea domneascã, cu hramul „Corpus Domini”. În decursul anilor, numãrul catolicilor a scãzut tot mai mult.

Arhiepiscopul Marco Bandini a vizitat comunitãþile din Moldova între 19 octombrie 1646 ºi 20 ianuarie 1647. În urma vizitei a redactat aºa-numitul „Codex Bandini” în care descrie toate locurile pe unde a trecut. La Suceava a ajuns la 10 decembrie 1646. În târg bântuia ciuma. El gãseºte aici 25 de credincioºi, „cu copii cu tot”, deºi aflã cã „odinioarã erau în numãr de peste 8.000”. „Existã încã douã biserici catolice de piatrã, subliniazã raportul; odinioarã erau mai multe; pe una, pãrãsitã, aflatã în grãdina principelui, acesta a vrut s-o dãrâme, dacã mitropolitul sãu nu l-ar fi sfãtuit sã se opreascã, ca nu cumva, dupã exemplul lui, regele polon sã facã acelaºi lucru, în regatul

sãu, cu bisericile ortodoxe”.

Cealaltã bisericã, spre nord de curtea domneascã, fusese renovatã în anul 1638 ºi avea trei altare. Avea o casã parohialã ºi un cimitir înconjurat cu bârne.

Alte rapoarte menþioneazã cã în anul 1661 erau 30 de credincioºi, iar în anul 1682 mai era doar un singur catolic.

Dupã anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic (1775) au sosit în oraº funcþionari ºi muncitori catolici din Boemia, Moravia ºi Slovacia, fiind pãstoriþi la început de capelani militari. Catolicii nu aveau bisericã. În oraº, existau opt biserici ortodoxe ºi trei armeneºti. Începând cu anul 1780, credincioºii ortodocºi au dat posibilitatea catolicilor de a se ruga în biserica „Învierea Domnului”.

Parohia a fost înfiinþatã la 11 noiembrie 1811. Actul de înfiinþare al parohiei este un decret emis de Curtea de la Viena.

Actuala bisericã a fost construitã între anii 1820 ºi 1822, sub coordonarea primului paroh, pr. Franz Stieber. A fost sfinþitã în anul 1836, fiind închinatã Sfântului Ioan Nepomuk (c. 1345-1393).

Biserica este în stil baroc, cu influenþe clasiciste, cu trei nave. Un altar era rezervat armenilor catolici. În anul 1841 sau 1846, în turnul bisericii s-a instalat un orologiu. În partea dreaptã ºi în cea stângã a intrãrii se aflã douã statui: Sfântul Ioan Nepomuk, realizatã de un artist din Cernãuþi, ºi Caietan, donatã de Kajetan Theodorowicz în anul 1861. Biserica a trecut prin mai multe renovãri. La 17 mai 2009, în piaþeta

din faþa bisericii s-a sfinþit statuia papei Ioan Paul al II-lea.

Majoritatea catolicilor de etnie germanã au plecat din Suceava, în anul 1940 rãmânând doar 200 de familii. Astãzi, sunt peste 1.600 de catolici: germani, polonezi ºi români. În cei 200 de ani au slujit zece parohi.

La Liturghia la care s-au amintit cei 200 de ani au participat ºi credincioºi din localitãþile care aparþin sau au aparþinut de Suceava, precum Iþcani, Mihoveni ºi Moara. La finalul celebrãrii s-a cântat, potrivit tradiþiei bucovinene, în trei limbi (germanã, polonã ºi românã), iar corul tineretului a susþinut un concert de colinde. Tot cu aceastã ocazie s-a lansat ºi situl parohiei: www.prcsv.ro.

Pr. Iosif Pãuleþ, parohul comunitãþii, a declarat: „Este de datoria noastrã sã nu-i uitãm pe înaintaºi – preoþi ºi credincioºi – ºi sã transmitem urmaºilor comoara credinþei, pânã când ne vom întâlni cu toþii în marea familie a copiilor lui Dumnezeu, în ceruri”.

Pr. Cornel Cadar

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru familii

Se cautã un „umãr” rima datã când mi-a plãP cut de un bãiat încã eram adolescentã. Sincer, nu ºtiu ce mã atrãgea la el. Nu ºtiam nimic din ceea ce presupunea a fi prieten cu un bãiat. Îmi plãcea modul lui de a fi ºi atât! Era uºor brunet, cu o frezã încã în formare, cu haine bine îngrijite, curat, mereu zâmbitor ºi cu un dar special de a atrage fetele. Fusese ºeful ministranþilor! Mulþi spuneau cã va deveni preot, dar el nu se gândise niciodatã la asta. În ziua în care a început sã-mi placã, am ajuns acasã ca de obicei, dar nu m-am preocupat ca altã datã de binele fraþilor mei ºi de micile treburi ale casei, ci am cãzut într-o melancolie, cã nici eu nu mã mai recunoºteam. Îmi amintesc ºi acum cã, în loc sã-i dau carnetul de note mamei, pentru cã mi-l ceruse, i-am dat vocabularul de cuvinte pentru limba francezã. Vã închipuiþi cã gestul a ofensat-o pe mama, pentru cã imediat a intrat la bãnuieli! În scurt timp, pentru cã prea mi se întâmplau multe, mi-a ºi spus cã mã port ca o „îndrãgostitã”.

Cu cât nemulþumirile mamei ºi a celor din familie creºteau faþã de mine, cu atât simþeam nevoia sã mã apropii mai mult de acel bãiat; sã-i spun lui tot ceea ce aveam impresia cã mamei nu-i pot spune, sã împãrtãºesc cu el toate neînþelegerile mele cu mama ºi mai nou ºi cu tata, pentru cã ºi el observase între timp cã ceva nu era în regulã cu mine.

Dar cum sã-i spun bãiatului toate acestea, dacã eu nu aveam

curajul nici mãcar sã vorbesc cu el? Era suficient sã-l întâlnesc pe stradã ºi eram gata sã ocolesc tot cartierul, numai sã nu fiu nevoitã sã-l salut sau sã-i rãspund la salut, în caz cã mã saluta el. Ce straniu sentiment!

Sã-þi placã de cineva atât de mult încât sã redimensionezi totul în funcþie de el ºi sã nu ai curajul sã-i împãrtãºeºti nimic din tot ceea ce experimentezi!

Cine mai înþelege ºi iubirea asta!

Timpul a trecut, iar ceea ce simþeam pentru bãiat s-a dus aºa cum a venit. Mai târziu am realizat cã tot ceea ce trãiam eu se chema „îndrãgostire”. Era prima mea îndrãgostire! ªi cum aº putea s-o uit? De atunci însã am învãþat cã noi, femeile, suntem diferite de bãrbaþi ºi cã fiecare are modul sãu specific de a vedea ºi înþelege realitatea.

Eu îmi doream sã fiu înþeleasã, sã-mi pun capul pe umãrul lui ºi sã-i povestesc o mie ºi una de poveºti, sã-i atrag atenþia de la lucrurile inutile ale vieþii spre ceea ce era esenþial. Voiam sã-l fac sã înþeleagã cã iubirea nu este ceea ce auzeam deseori în discuþiile pe care bãieþii le aveau la colþ de stradã. Eu vedeam iubirea mai degrabã ca o prezenþã a persoanei iubite lângã persoana care iubeºte ºi mai puþin ca o chestiune care þine de trup, de plãcere.

Cum mi-aº fi dorit acel „umãr” ºi acea mânã pe care s-o þin în mâna mea ºi sã-i împãrtãºesc din trãirile mele profunde! ªi câte ar fi avut la rândul lui sã-mi împãrtãºeascã!

Cum e diferitã viaþa de la adolescenþã la tinereþe, de la tinereþe la maturitate! Ceea ce la

14 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

un moment dat pare „poezie”, visare cu ochii deschiºi, puþin câte puþin devine realitatea uneori crudã, alteori plãcutã, de fiecare zi.

E lesne de înþeles cã acel bãiat, adolescent la rândul lui, a rãmas în mintea mea mai degrabã ca o mare întrebare a vieþii, decât ca o realitate care sã mã urmãreascã zi de zi.

Atunci mi-am dat seama cã Dumnezeu, care ne-a iubit mai întâi, alegându-ne pe noi ºi trimiþându-ne în aceastã lume ºi nu pe alþii, ne-a dat ºi nouã aceastã capacitate de a iubi ºi cã fãrã iubire nu putem trãi.

Acea primã licãrire de iubire care se cheamã „îndrãgostire” a fost pentru mine acest semn concret al iubirii lui Dumnezeu.

El ne-a iubit ºi ne iubeºte prin cei care ne iubesc ºi se bucurã de iubirea noastrã prin cei pe care îi iubim.

De atunci, în mod excepþional în viaþa mea de familie, cu soþul ºi copiii mei, caut ºi cãutãm sã facem prezentã iubirea lui Dumnezeu. Iar când aceastã iubire se transmite în profunda tãcere a capului meu plecat pe umãrul lui ºi a mâinii mele în mâna lui, acolo e prezent Dumnezeu… (Celina) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Pentru copii Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Gotfrid, în copilãrie, fãcea de multe ori lanþuri întregi din cotoarele florilor de pãpãdie; apoi sufla în gãmãliile lor de puf, care se formeazã dupã ce li se scuturã petalele, ºi-i fãcea mare plãcere sã facã niºte adevãraþi nori din acest puf. Acum însã le privea cu totul altfel.

– Chiar în aceste floricele atât de nebãgate în seamã, spunea el, se manifestã înþelepciunea ºi bunãtatea lui Dumnezeu.

Fiecare fir de pufuºor poartã în partea de jos o sãmâncioarã; fiecare sãmâncioarã se aseamãnã cu o corãbioarã cu pânze în care suflã vântul ºi o poartã în largul mãrii. Tot aºa, aceste sãmâncioare ajutate de pufuºorul lor au fost aduse de vânt de pe continent ºi semãnate aici.

Florile ºi ierburile cresc pe o insulã stâncoasã ca aceasta, fãrã sã le fi semãnat o mânã pãmânteascã, deoarece seminþele de flori ºi ierburi sunt purtate

cu atâta uºurinþã. Tot aºa, mai înainte de a fi venit eu pe aceastã insulã, au ajuns seminþele diferitelor ierburi cu ale cãror frunze ºi rãdãcini mã hrãnesc acum.

Brazii, singurii copaci de pe insulã, erau pentru el tot atât de plãcuþi.

– Dacã aceºti copaci nu mi-ar da lemne, spunea el, atunci aº duce-o foarte greu în privinþa mâncãrii, plus cã nu aº putea îndura asprimea iernii. El privea fructul bradului, care e format dintr-un fel de solzi frumos orânduiþi, ºi din care mai vãzuse ºi pe timpuri, când era acasã. A luat cosorul ºi a desprins câþiva solzi, privindu-i cu atenþie. Cu aceastã ocazie a constatat cã fiecare solz are câte-o sãmânþã înaripatã.

– ªi acest fel de seminþe a zburat aici de pe uscat, a spus el, brazii de pe stâncã au luat fiinþã aici, ca ºi floricelele de

pãpãdie de la izvoare. Altfel, cum ar putea sã ajungã seminþele aºa de sus, pânã pe vârful stâncilor? Apoi, brazii sunt înadins fãcuþi, ca sã se agaþe de stâncile cele tari. De multe ori, rãdãcinile lor se înºirã ca niºte ºerpi prin crãpãturile stâncilor ºi unde gãsesc un loc potrivit îºi împlântã numaidecât vârful.

Trunchiul bradului creºte drept ca o lumânare ºi este foarte mlãdios, ca o trestie, încât poate rezista furiei vânturilor, fãrã a se frânge. Ramurile ºi cetina lui rãmân verde ºi în timpul iernii ºi, atunci când ceilalþi arbori sunt despuiaþi de frunze, micile pãsãrele îºi gãsesc adãpost mãcar în ele. Apoi, verdele închis al cetinei de brad e foarte plãcut ochiului, iar mirosul pãdurilor de brad ajutã la sãnãtate.

Aceste motive îl fãceau pe Gotfrid sã cureþe ºi sã îngrijeascã brazii din faþa peºterii sale, iar lemnele pentru foc le procura din altã parte.

Dar ºi muºchiul cel mãtãsos ºi moale îl observa acum Gotfrid cu mai multã atenþie decât altã datã.

– Ce frumos le-a orânduit Dumnezeu pe toate! a spus el; pânã ºi muºchiul, care ar pãrea un lucru simplu ºi fãrã valoare, este o minune a înþelepciunii ºi bunãtãþii sale. Un fir de muºchi se aseamãnã cu un brad foarte mic; frunziºoarele lui seamãnã cu cetina de brad. Orice þesãturã fãcutã de mânã omeneascã este asprã ºi groasã faþã de aceasta!

Apoi a privit micile capsule, care conþin sãmânþa.

– Ce drãguþe sunt aceste cutioare! a spus el; au forma unor potire mititele, iar deasupra au niºte cãpãcele. Seminþele sunt fine ca praful cel mai mãrunt. ¾

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre persoanele consacrate

„Mie îmi place de sora de la parohie pentru cã mereu ne dã câte ceva bun” (Alexandra, 8 ani). „Preoþii sunt cei prin care Isus este adus pe altar, iar persoanele consacrate sunt cei prin care Isus este dus în lume” (Eduard, 10 ani). „Parohul nostru ne-a spus cã surorile din parohie de la noi sunt ca niºte porumbei voiajori, trebuie sã «zboare» de fericire ºi sã ducã mesajul evangheliei acolo unde el nu poate sã ajungã” (Ioana, 10 ani). „Ceea ce am observat aproape la toate surorile, cãlugãrii

ºi preoþii este cã sunt frumoºi.

Cred cã ei ºtiu secretul, dar nu vor sã-l spunã!” (Emanuela, 10 ani). „Am întrebat-o pe o sorã de ce zâmbeºte mereu ºi de unde gãseºte energie ca sã fie mereu veselã, iar ea mi-a rãspuns cu un zâmbet” (Georgiana, 9 ani). „I-am vãzut pe preoþii din parohia noastrã foarte fericiþi ºi cred cã atunci când voi fi mare mã voi face ºi eu preot” (Iulian, 9 ani). „Ce îmi place la surorile care vin cu noi în campusul de varã e cã niciodatã nu le vãd triste” (Ana-Maria, 8 ani).

¾ Îndatã ce se coc seminþele, cã-

sãmânþa aproape invizibilã a muºchiului, toate vestesc atotputernicia ºi înþelepciunea ta! Întreg pãmântul este plin de mãreþia ta! ªi cerul ºi pãmântul sunt un templu al slavei tale!

Iar inima mea sã-þi fie un altar cu jertfã plãcut mirositoare!

Cu toate cã pentru Gotfrid cerul ºi pãmântul erau ca un templu al lui Dumnezeu, totuºi îi venea foarte greu cã nu putea vizita nici o bisericã, unde Dumnezeu se gãseºte în chip deosebit în mijlocul nostru.

– Dar simbolul credinþei creºtine nu trebuie sã-mi lipseascã nici mãcar aici, spunea el, cãci asemenea simbol îndeamnã pe oameni la evlavie.

El a gãsit un brad mic ºi frumos a cãrui coajã era acoperitã cu muºchi galben ºi alb; a luat satârul ºi a tãiat din el douã bucãþi: una mai lungã ºi alta mai scurtã. A fãcut din ele

pãcelele cad de la sine ºi vântul împrãºtie praful pânã la mari depãrtãri. În felul acesta el se înmulþeºte din an în an ºi ºtie sã-ºi gãseascã hrana pânã ºi-n cea mai tare stâncã ºi apoi, drept recunoºtinþã, o îmbracã cu o mantie verde, plãcutã la vedere.

– Muºchiul serveºte pãsãrilor pentru cuib, iar mie drept culcuº. Câte fire de muºchi am fost nevoit sã strâng pânã ce mi-am format culcuºul? Dacã nu s-ar gãsi aºa de mult, ar fi trebuit sã dorm pe o piatrã tare ºi sã-mi turtesc coastele. Apoi, nici nu aº fi avut cu ce-mi astupa gãurile de la uºa grotei, pentru a împiedica frigul sã pãtrundã în ea. Da, bunule Tatã ceresc, toate, de la bradul cel înalt ºi pânã la muºchiul cel mãrunt, de la soarele care strãluceºte pe cer ºi pânã la

16 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

„Îmi place cã fraþii cãlugãri

se joacã mereu cu noi ºi nu se supãrã niciodatã, chiar dacã pierd la jocurile pe care le jucãm” (Denis, 9 ani). „Pãstreazã-i, Doamne, pe preoþi în sãnãtate, pe surori în bunãtate, pe cãlugãri în seninãtate” (Marcelin, 8 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

o cruce ºi a fixat-o într-o stâncã acoperitã cu muºchi verde, ce se gãsea nu departe de peºtera sa.

– Semnul sfintei cruci, a spus el, care este simbolul mântuirii noastre, este aºa de simplu, cã se poate construi foarte uºor oriunde, ºi totuºi, el ne aduce aminte de Mântuitorul nostru, care a murit pe cruce pentru noi! De altfel, crucile se împodobesc cu aur ºi cu pietre nestemate; dar ºi podoaba cea simplã, cu muºchi, nu este urâtã ºi se potriveºte aºa de bine cu lucrurile simple ºi cu natura care înconjoarã pe un pustnic ca mine. În faþa acestei stânci, în care împlântase crucea ºi pe care o numea altarul sãu, îºi fãcea zilnic rugãciunile de dimineaþã ºi de searã; o piatrã pe care a rostogolit-o alãturi, îi servea pentru a îngenunchea pe ea. (va urma)

Pentru tineri Culorile bucuriei

Izvorul bucuriei V

iaþa multor oameni este „coloratã” doar de un gri apãsãtor, nici mãcar de alb ºi negru, deºi ºi-ar dori ca viaþa lor sã fie în culori. Se pare cã nu este dat ca paleta de culori sã poposeascã în mâinile oricui.

Nu existã persoanã în lumea aceasta care sã nu doreascã pentru sine tot ceea ce este bun ºi frumos. Atunci ne întrebãm: care este izvorul bucuriei? „Veþi scoate apã cu bucurie din izvoarele mântuirii!”

(Is 12,3). Dacã Dumnezeu este cel care ne mântuieºte înseamnã cã tot el este izvorul bucuriei. Dacã Dumnezeu este iubire, ºi primul rod al iubirii este bucuria, înseamnã cã Dumnezeu este izvor ºi al bucuriei. Aceastã bucurie Dumnezeu o trãieºte tocmai pentru cã este un singur Dumnezeu în trei persoane. Tatãl îºi gãseºte bucuria în Fiul, iar Fiul nu îi oferã Tatãlui decât numai bucurie. Însãºi legãtura de bucurie dintre Tatãl ºi Fiul este o persoanã: Duhul Sfânt.

Sfântul Bernard de Clairvaux descrie foarte sugestiv aceastã relaþie de iubire ºi de bucurie: „Tatãl oferã îmbrãþiºarea, iar Fiul o primeºte. Acea îmbrãþiºare este Duhul Sfânt, cel care întruchipeazã pacea nealteratã, iubirea indisolubilã, unitatea inseparabilã între Tatãl ºi Fiul. Îmbrãþiºându-l pe Fiul, Tatãl îi dãruieºte dulceaþa iubirii

sale”. Aceastã bucurie imensã Dumnezeu nu a þinut-o pentru sine, ci a dorit sã o împãrtãºeascã cu creatura sa cea mai nobilã, cu omul. Astfel omul are misiunea de a fi tocmai bucuria lui Dumnezeu: „Iatã marele, adevãratul ºi fericitul mesaj al creºtinismului: Dumnezeu este fericirea noastrã. Dumnezeu este fericire, bucurie, plinãtatea vieþii, nu doar în sine ºi pentru sine, ci pentru noi. Dumnezeu s-a revelat în iubire […] Dumnezeu ni s-a dãruit ca milostivire, har, mântuire, ca o surprizã plinã de bucurie ºi de glorie. […] Iatã religia noastrã, iatã spiritualitatea noastrã: bucuria lui Dumnezeu. Iatã darul pe care Cristos îl face omenirii: bucuria lui Dumnezeu” (Papa Paul al VI-lea).

Lumea de astãzi are mare nevoie de o adevãratã bucurie.

Poate întotdeauna a fost aºa, dar astãzi se simte din plin aceastã necesitate. Însã, probabil, nu toþi ºtiu cã noi suntem constructorii sau demolatorii bucuriei noastre. Dacã totuºi dorim sã gãsim cu adevãrat bucuria ºtim unde o putem gãsi: la Dumnezeu! Drama zilelor noastre nu este faptul cã bucuria nu poate fi gãsitã, ci cã este cãutatã în locuri greºite ºi, paradoxal, din aceastã cãutare

disperatã nu rezultã decât nemulþumire, tristeþe ºi, mai dramatic, disperare!

A cultiva bucuria este o lege pe care Dumnezeu a pus-o în viaþa noastrã. Din partea noastrã se cere recunoºtinþã ºi angajament.

Bucuria ar trebui cãutatã nu doar pentru a o avea pentru sine, ci ºi pentru a o dãrui. Este o „marfã” minunatã ce sfideazã legile comerþului: cu cât o dãruieºti mai mult cu atât ai mai mult! Ioana d’Arc spunea cã noi valorãm atât cât valoreazã bucuria noastrã.

Bucuria este ca ºi curãþenia sau ca hrãnirea. Curãþenia ori este constantã ori nu este deloc.

Faptul cã trebuie sã ne hrãnim este o lege care nu are vacanþã.

La fel ºi bucuria, nu este suficient sã o avem din când în când.

Este nevoie de un antrenament constant, de o muncã permanentã pentru a construi casa bucuriei noastre. Însã aceastã casã trebuie sã aibã temelia pe credinþa în Dumnezeu. El este izvorul bucuriei noastre!

Pr. Felix Roca

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Pelerinaj al încrederii pe pãmânt este 30.000 de tineri din diferite þãri au participat P la tradiþionalul „Pelerinaj al încrederii pe pãmânt”. Întâlnirea s-a desfãºurat la Berlin (Germania), în perioada 28 decembrie 2011 – 1 ianuarie 2012.

Catolici, ortodocºi ºi protestanþi s-au întâlnit la trecerea dintre ani pentru a se apropia de Dumnezeu pe calea reconcilierii prin cântãri, meditaþii, rugãciuni ºi discuþii în grupuri mici. Întâlnirile de acest tip sunt organizate de Comunitatea Taizé (Franþa) la sfârºitul fiecãrui an, având loc de obicei în unul dintre marile oraºe europene. Experienþa unei rugãciuni în comun, cunoaºterea ºi apropierea tinerilor de diverse naþionalitãþi, precum ºi descoperirea rolului de ferment de comuniune pe care Biserica îl are în familia umanã – stau în centrul atenþiei.

Berlinul a fost al 34-lea oraº european în care tinerii s-au întâlnit. Anul trecut, întâlnirea a avut loc la Rotterdam, iar mai

înainte la Poznañ (2009), Bruxelles (2008) ºi Geneva (2007).

Printre cei peste 30.000 de tineri s-au aflat ºi români care s-au integrat în atmosfera plinã de bucurie ºi cântare.

La Berlin, tinerii au fost primiþi de familiile ºi comunitãþile creºtine din oraº ºi din apropiere. Dimineaþa, în fiecare parohie, a fost o rugãciune în comun, apoi un timp de reflecþie ºi de întâlnire cu persoane angajate în parohie. În fiecare zi au fost douã momente de rugãciune în comun la care tinerii au participat în locuri special amenajate, iar dupã-amiazã, întâlniri de reflecþie pe diverse teme.

Dupã rugãciunea pentru pace fãcutã la trecerea dintre ani, în cadrul festivalului popoarelor, fiecare naþiune a avut ocazia sã prezinte cântece ºi dansuri specifice þãrii din care provenea grupul.

Tinerilor prezenþi la Berlin le-au fost adresate mesaje. Benedict al XVI-lea i-a încurajat

pe participanþi sã „aprofundeze izvoarele încrederii” ºi sã deschidã „drumuri de încredere pretutindeni în lume”. „Eliberându-vã de robia temerilor, aceastã încredere, primitã prin credinþa în Cristos ºi viaþa în Duhul Sfânt din inimile voastre, vã face clarvãzãtori ºi disponibili în a rãspunde la numeroasele provocãri ºi greutãþi întâmpinate de bãrbaþii ºi femeile timpului nostru”. În textul

Decalogul tãcerii 1. Taci, dacã nu ai ceva valoros de spus!

2. Taci, atunci când ai vorbit destul!

3. Taci, pânã când îþi vine rândul sã vorbeºti!

4. Taci, atunci când eºti provocat!

5. Taci, când eºti nervos ºi iritabil!

6. Taci, când intri în bisericã, pentru ca Dumnezeu sã-þi poatã vorbi!

7. Taci, când pleci de la bisericã, pentru ca Duhul Sfânt sã poatã imprima în mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!

8. Taci, când eºti ispitit sã bârfeºti!

9. Taci, când eºti ispitit sã critici!

10. Taci, cât sã ai timp sã gândeºti înainte de a vorbi!

18 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

Tablete spirituale

Consumism U

mesajului, papa aminteºte cã viitoarea ediþie a „Pelerinajului încrederii pe pãmânt” se va þine la Roma.

Bartolomeu I, patriarh ecumenic al Constantinopolului, a amintit cã viaþa este deseori asemenea unui pelerinaj. Solidaritatea „nu trebuie sã fie doar un slogan al anumitor partide politice”, pentru cã este „o fãgãduinþã care solicitã persoana umanã în toate dimensiunile sale, atât în planul acþiunii, cât ºi al rugãciunii”.

La rândul sãu, arhiepiscopul Rowan Williams, primat al Comuniunii Anglicane, a scris: „Dumnezeu este cu voi în orice clipã”, „lãrgind orizontul ºi fãcându-l mai atrãgãtor”.

Martin Junge, secretar general al Federaþiei Luterane Mondiale, a afirmat în mesaj cã „am fi cu toþii ca într-o capcanã dacã nu ne-am pune încrederea în Dumnezeu, ci în bani, în pieþele economice ºi în capacitãþile noastre”. „Lumea de astãzi este plinã de incertitudini”, afirmã Olav Fyske-Tveit, secretar general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor. „Situaþiile ºi circumstanþele pot fi anevoioase, dar dacã vom rãmâne uniþi în credinþa fermã cã nimic nu se poate strecura între noi ºi iubirea lui

Cristos, vom reuºi sã înfruntãm cu hotãrâre aceste incertitudini”.

La mesajul personalitãþilor creºtine s-au adãugat ºi cele trimise de Ban Ki-moon, secretar general al ONU, Herman van Rompuy, preºedinte al Consiliului European, ºi Angela Merkel, cancelar al Germaniei.

Fratele Alois, priorul Comunitãþii din Taizé, cel care a þinut meditaþiile la Berlin, a sintetizat la Radio Vatican concluzia acestei întâlniri: „Trei experienþe au fost importante pentru noi. Prima a fost faptul cã tinerii au venit din toatã Europa ºi au dat un semn cã vor sã construiascã împreunã comunitatea Europei. În aceste timpuri, acest lucru este foarte important. A doua experienþã a fost scopul venirii lor: au venit sã se roage cu mare seriozitate. Azi trebuie sã cãutãm condiþii mai profunde, într-o vreme în care dificultãþile economice sunt mai mari, ºi trebuie sã cãutãm cum sã trãim încrederea în Dumnezeu. Cea de-a treia experienþã a fost unitatea Bisericii: erau prezenþi tineri catolici, protestanþi, ortodocºi care au trãit împreunã rugãciunile timp de trei zile. A fost o experienþã a unitãþii pe care o cãutãm între Biserici”.

n diagnostic pus modelului de „societate paranoicã” de cãtre Massimo Fini, în Viciul obscur al Occidentului, sunã astfel: „Noi nu producem ca sã consumãm, ci consumãm ca sã producem. Nu mecanismul este în slujba noastrã, ci noi în slujba lui: suntem tuburi digestive, lighene, closete, prin care trebuie sã treacã cât mai repede posibil ceea ce producem într-un ritm accelerat. Suntem omul capãt de linie. Ba nici mãcar nu mai suntem oameni, ci consumatori. ªi nici mãcar consumatori conºtienþi ºi voluntari, ci broaºte care, impulsionate artificial, trebuie sã sarã chiar ºi atunci când ar vrea sã stea nemiºcate; ca sã nu se blocheze atotputernicul mecanism care ne dominã”. Trist, dar adevãrat. Iar când mecanismul scârþâie, apar tipi cu aspect de bine furajaþi ce þipã ca din gurã de ºarpe cã se moare de foame.

Da, se moare de foame, dar în tãcere. Se întâmplã cu oameni care, în þãri cu adevãrat sãrace, nici mãcar nu au glas sau mijloace sã se facã auziþi.

Pentru unii, aºa cum scrie Michele Serra, ar fi necesarã „o pauzã digestivã pentru a mistui cumulul de grãsime”.

Sã fie criza un mijloc prin care suntem provocaþi la reflecþie pe aceastã temã? Cãci Dumnezeu scrie drept ºi pe rândurile noastre strâmbe. ªi ne cheamã la… post.

Pr. Cornel Cadar

Pr. Cristian Chinez

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Forta, si, frumusetea , Misiunii e aflãm în luna februarie, o lunã în care grija pasN toralã se îndreaptã cu mare atenþie cãtre persoanele care trec prin suferinþã sau prin alte încercãri ale vieþii. Pentru aceasta ºi intenþia misionarã de rugãciune din aceastã lunã este aceea de „a susþine efortul lucrãtorilor sanitari din regiunile cele mai sãrace în asistenþa acordatã bolnavilor ºi vârstnicilor”.

Aºa cum ne îndeamnã Sfântul Pãrinte în mesajul adresat bolnavilor în acest an, „ridicã-te ºi mergi; credinþa ta te-a mântuit” (Lc 17,19), aº vrea sã ne fixãm atenþia la darul credinþei, care de fapt constituie ºi obiectivul acestui an pastoral, numit ºi Anul Credinþei. Denumirea de Anul Credinþei nu provine de la vreun studiu care sã demonstreze cã în acest an oamenii cred mai mult. Dimpotrivã Anul Credinþei este o chemare universalã pentru a redescoperi în viaþa noastrã forþa ºi frumuseþea credinþei. Douã cuvinte care ne poartã într-un mod imaginar de la misterul din interiorul omului pânã la culmea surprinzãtoare a artei umane de a gãsi frumuseþea trãind credinþa ca adevãraþi mãrturisitori.

Mai întâi de toate, unul dintre semnele credinþei este forþa sau tãria de a merge spre ceva.

Aceastã forþã de a crede în ceva se vede cu claritate atunci când Mântuitorul vorbeºte cu unul dintre cei zece leproºi pe care îi vindecase. Doar leprosul samaritean gãseºte acea forþã pentru a se întoarce sã-i mulþumeascã.

De la aceastã imagine evanghelicã putem înþelege rolul

Sfântul Pãrinte ºi bolnavii la Lourdes

fundamental al sacramentelor prin care primim în mod invizibil mântuirea ce ne apropie de medicul sufletului nostru.

Biserica manifestã ºi astãzi aceastã putere miraculoasã prin care alinã inimile zdrobite de suferinþã ºi marginalizare, tocmai prin sacramentele primite de la Întemeietorul ei. Aºadar, când ne apropiem de sacramente arãtãm acea forþã care ne apropie de cel ce ne mântuieºte cu adevãrat, dar ºi acea recunoºtinþã pentru bucuria primitã. Atunci când se ajunge la vindecare, de fapt, descoperim un alt semn edificator al credinþei care se manifestã prin frumuseþe. Iar frumuseþea deplinã este atunci când s-a îndepãrtat orice formã de suferinþã.

Aceste aspecte ale credinþei ne duc cu gândul ºi inima la misionarii noºtri, rãspândiþi în diverse locuri ale pãmântului, în special spre cei ce activeazã în Kenya, Coasta de Fildeº ºi Ecuador. De unde gãsesc forþã pentru a merge pe strãzi anevoioase pânã la cel mai uitat trib pentru a vesti Evanghelia?

20 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

Cum reuºesc sã mai vadã frumuseþea pe chipurile copiilor flãmânzi? În faþa acestor provocãri credem cã luna februarie este un moment prielnic de a „fãuri” planul pentru drumul credinþei personale ºi comunitare. Un drum care trebuie sã ne ducã pe la toþi oamenii: la cei suferinzi ºi pãrãsiþi, dar ºi cãtre cei din teritoriile de misiuni.

Cum putem sã-l construim?

Cu recunoºtinþã pentru ceea ce am primit ºi cu inspiraþia de a construi frumuseþea Bisericii lui Cristos. Când unim sacrificiile materiale ºi spirituale devenim puternici în faþa descurajãrilor, iar când gãsim timp de a ne ruga împreunã ºi a participa la sfintele sacramente, de fapt admirãm frumuseþea credinþei.

Mulþumim din inimã tuturor bolnavilor care oferã suferinþele lor pentru misionari ºi o recunoºtinþã deosebitã tuturor celor care nu obosesc în a se ruga pentru ca vestea cea bunã sã ajungã la toþi oamenii.

Pr. Valentin Aenoaei

ªtiri • ªtiri • ªtiri Papa în Cuba A 23-a cãlãtorie internaþionalã a papei Benedict al XVI-lea va fi în Mexic ºi Cuba, între 23 ºi 28 martie. La ceremonia de bun venit în Mexic va fi prezent ºi preºedintele mexican Felipe Calderón. Sâmbãtã, 24 martie, papa va saluta ºi binecuvânta copiii mexicani adunaþi în oraºul Guanajuato. Vizita va culmina cu Liturghia din 25 martie, în Parcul Bicentenario din Leon. La 26 martie, Sfântul Pãrinte va pleca în Cuba, unde se va întâlni cu preºedintele Raul Castro la Santiago de Cuba. Dupã-amiazã, papa va celebra o Liturghie în Piaþa Revoluþiei „Antonio Maceo”.

La 28 martie, papa Benedict al XVI-lea va celebra sfânta Liturghie în Piaþa Revoluþiei „José Marti”, la Havana.

Relaþii diplomatice Pânã în ianuarie 2012 au stabilit relaþii diplomatice depline cu Sfântul Scaun 179 de state.

Ultimul, în ordine cronologicã, este Malaysia, care a stabilit relaþii diplomatice cu Vaticanul la 27 iulie 2011. La acestea se adaugã relaþiile cu Uniunea Europeanã ºi Ordinul Suveran Militar de Malta, dar ºi cu o misiune cu caracter special, Organizaþia pentru Eliberarea Palestinei. Cât priveºte Organizaþiile Internaþionale, Sfântul Scaun este prezent la ONU în calitate de „stat observator”.

Este, de asemenea, membru a ºapte organizaþii sau agenþii din sistemul ONU, observator în alte opt ºi membru sau observator în cinci organizaþii regionale.

Copii misionari În sãrbãtoarea Epifaniei Domnului a fost ºi Ziua Misionarã a Copiilor având ca obiectiv formarea ºi introducerea celor

mici în dimensiunea misionarã a credinþei Bisericii, pentru a deveni tot mai conºtienþi de misiunea evanghelizatoare a creºtinilor. Despre ei, papa Benedict al XVI-lea a spus la „Angelus” din 6 ianuarie: „Copii din toatã lumea, reuniþi în grupuri, se formeazã la o sensibilitate misionarã ºi susþin multe proiecte de solidaritate pentru cei de-o vârstã cu ei”. Ziua, instituitã de Pius al XII-lea în anul 1950, este promovatã de Opera Misionarã Pontificalã a Copilãriei Misionare, înfiinþatã în anul 1843. Motoul pentru anul 2012 „ªi tu ca Isus” vrea sã spunã celor mici cã nu trebuie sã aºtepte sã fie mari pentru a mãrturisi credinþa ºi a fi misionari.

Premiu pentru viaþã Miºcãrii Focolarelor a primit premiul „Maica Tereza de Calcutta”, la 10 decembrie 2011, la Roma, în memoria fondatoarei, Chiara Lubich, în cadrul unei întâlniri promovatã de Miºcarea Italianã pentru Viaþã ºi prilejuitã de aniversarea Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului, semnatã la 10 decembrie 1948. Printre cei prezenþi au fost: preºedintele Consiliului Pontifical pentru Familie, doi episcopi, unul ucrainean ºi un altul român, un lord englez, primarul Romei ºi reprezentanþi ai miºcãrilor pentru viaþã din 13 þãri europene.

Comunitatea Magnificat Momentul de comuniune la nivel internaþional al Comunitãþii Magnificat s-a desfãºurat la Montesilvano, în Italia, între 5 ºi 8 ianuarie, cu tema „Noile Rusalii”. Au participat circa 1.200 de persoane. Comunitatea Magnificat din România a fost reprezentatã de un numãr record: 50 de persoane. Pentru

prima datã ºapte membri din Fraternitatea „Shalom” din Bacãu au fãcut „alianþa”, iar din Fraternitatea „Misericordia” din Bucureºti alte cinci persoane au fãcut „angajamentul de alianþã”. Din partea Diecezei de Iaºi au participat:

pr. Alois Fechet, pr. Isidor Dâscã ºi pr. Ciprian Biºoc. În România, Comunitatea Magnificat a apãrut în anul 2003, actualmente fiind formatã din douã Fraternitãþi: Fraternitatea „Misericordia” din Bucureºti ºi Fraternitatea „Shalom” din Bacãu, la care se adaugã grupurile de rugãciune din Popeºti-Leordeni, Râmnicu Vâlcea ºi Alba-Iulia. Mai multe informaþii: www.comunitateamagnificat.ro.

Creºtinismul în lume Circa o treime a populaþiei globului, 2,18 miliarde de persoane, sunt clasificate „creºtini” într-un studiu realizat de centrul american „The Pew Forum”, în care rezultã cã musulmanii sunt circa 1,6 miliarde ºi reprezintã 23,4% din populaþia mondialã. Credincioºii catolici sunt 50,1% din totalul creºtinilor, protestanþii 37%, ortodocºii 12%, iar restul sunt de alte denumiri creºtine. La nivel global, creºtinii reprezintã acelaºi procentaj ca în urmã cu 100 de ani. Cei mai mulþi creºtini sunt în cele douã Americi (36,8%) ºi în Europa (25,9%).

Creºtinii sunt majoritatea în 158 din 232 de þãri ºi teritorii, dar este vorba adesea de þãri

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 21

relativ mici. Ei sunt minoritate, în schimb, în unele dintre þãrile cele mai populate ale lumii.

Eroinã francezã Celebrãrile dedicate împlinirii a 600 de ani de la naºterea Ioanei d’Arc au început la 6 ianuarie, în Franþa, ºi se vor încheia la 13 mai, în bazilica din Domrémy, locul de naºtere al Ioanei d’Arc. La doar 17 ani, Ioana d’Arc, inspiratã de arhanghelul Mihail, cautã sã stabileascã pacea între englezi ºi francezi, în numele lui Isus. Nu este ascultatã ºi atunci se angajeazã pentru eliberarea poporului sãu.

Dupã ce a eliberat oraºul Orléans, în fruntea unei armate, a fost prinsã de duºmanii sãi, supusã unui proces pentru erezie ºi a fost apoi condamnatã, fiind arsã pe rug la 30 mai 1431, în Piaþa „Vieux-Marche” din Rouen, la numai 18 ani. În anul 1920 a fost proclamatã sfântã.

Demolãri anticreºtine În Pakistan, la Lahore, guvernul local a dispus, la 10 ianuarie, demolarea unor edificii ºi confiscarea terenului, respectiv douã hectare, conform documentelor, proprietate a Bisericii Catolice. În cursul demolãrii au fost distruse Biblii, obiecte ºi imagini sacre. Institutul distrus, fondat în anul 1887, era administrat de Asociaþia „Caritas Pakistan” ºi de o asociaþie de caritate din Lahore ºi avea o casã de primire pentru bãtrâni, o ºcoalã de fete, un convent ºi o capelã pentru rugãciune. Demolarea a fost precedatã de evacuarea forþatã a mai multor familii sãrace.

La originea operaþiunii s-ar fi aflat revendicarea proprietãþii din partea unui presupus proprietar de religie musulmanã, dar surse ale Bisericii locale susþin legitimitatea documentaþiei în posesie.

Migranþii Biserica Catolicã a celebrat a 98-a Zi Mondialã a Migrantului ºi Refugiatului la 15 ianuarie, fiind implicate ºi unele dintre comunitãþile românilor catolici din strãinãtate (în Italia,

în localitãþile La Giustiniana, Schio, Roma ºi Cremona, dar ºi în Spania, la Zaragoza ºi Lleida). PS Petru Gherghel, responsabil cu pastoraþia migranþilor ºi refugiaþilor în cadrul Conferinþei Episcopilor din România, în mesajul pentru

aceastã zi, a insistat asupra cuvintelor papei, care cere ca „acest fenomen sã contribuie la noua evanghelizare a societãþii actuale”, episcopul subliniind cã toþi „creºtinii buni pot sã le ofere imigranþilor un ajutor puternic în descoperirea noii împãrãþii vestite de Cristos ºi de Bisericã”.

Campionat de ºah La Seminarul Teologic Major din Lomza, în Polonia, va fi organizatã a XI-a ediþie a campionatului de ºah pentru cler, în perioada 9-14 iulie. Formatul este în sistemul elveþian cu nouã runde. Sunt invitaþi seminariºtii, membrii clerului, cãlugãrii, cãlugãriþele ºi laicii. Înscrierile se

22 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

fac pânã la 30 iunie la: X. Krzysztof Domaraczenko ul. Strazacka 5; 07-100 Wegrów, e-mail: kadmar@wp.pl sau prin completarea formularului online, la www.smpd.pl/next/mail.php.

SRUC 2012 În Dieceza de Iaºi, cu ocazia Sãptãmânii de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor (18-25 ianuarie), au fost organizate întâlniri cu caracter ecumenic ºi rugãciuni. La Iaºi au fost întâlniri de rugãciune în aproape toate bisericile ºi capelele catolice, prima fiind la Seminar ºi ultima la catedralã. În sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneºti, a fost un moment de rugãciune pentru unitatea creºtinilor. La Institutul Teologic Franciscan din Roman a fost organizatã o sesiune ºtiinþificã ecumenicã. La Bacãu, la sediul Fundaþiei „Sfântul Ioan Bosco”, a fost o întâlnire ecumenicã. În aceste localitãþi, la unele dintre întâlniri a fost ºi câte un preot din partea Bisericii Ortodoxe. ªi în unele comunitãþi ale catolicilor români din strãinãtate au fost organizate întâlniri ecumenice, precum Italia ºi Spania.

Mame creºtine „Uniunea Mamelor Milostive Creºtine”, dedicatã soþiilor ºi mamelor creºtine, este o organizaþie afiliatã Congregaþiei „Surorile Misionare ale Pãtimirii lui Isus”, activã ºi în Dieceza de Iaºi, unde prima adeziune la aceastã uniune a fost depusã în anul 2010, primind aprobarea episcopalã la 10 aprilie 2011.

Biserica din Butea a gãzduit, la 28 decembrie 2011, adeziunea a 14 mame, la Liturghia prezidatã de pr. Alois Fechet.

Persoana de contact pentru aceastã uniune: Eugenia Dãmãtãr (tel./fax 0232/713178; e-mail: mpnsgc@yahoo.it).

Budãu (tel. 0744/558463; fax Pelerinaj în Þara Sfântã Episcopia Romano-Catolicã de 0232/212005, e-mail: budymiIaºi, prin Oficiul pentru Pele- chael@yahoo.com), pr. Crisrinaje, organizeazã un pelerinaj tian Vacaru, asistent spiritual la locurile sfinte în perioada al comunitãþii catolice de limbã 25 martie – 2 aprilie, intitulat românã din Israel (tel. fix: „De Florii, pe urmele lui Isus ºi 00972/2/5637050; tel. mobil: ale Mariei”. Înscrierile se fac 00972/54/9706471; e-mail: pânã la 20 februarie. Pentru in- vacaru_cristian@yahoo.fr; formaþii suplimentare: pr. Mihai www.romcatil.cnet.ro).

Au trecut la Domnul În urma unui infarct, a trecut la cele veºnice luni, 26 decembrie 2011, pr. Sebastian Vârgã.

Dupã celebrarea sfintei Liturghii în Parohia Leopoldsdorf (Austria), i s-a fãcut rãu ºi în scurt timp a decedat în casa parohialã. S-a nãscut la 24 august 1964 în Mirceºti (Iaºi). A frecventat ºcoala primarã în Mirceºti ºi liceul la Paºcani. Dupã serviciul militar a lucrat la o întreprindere din Paºcani. În anul 1990 a intrat în Ordinul Fraþilor Minori Conventuali, iar mai apoi, dupã noviciat ºi studii filozofice, a urmat studii de teologie la Universitatea din Viena. Între anii 1998 ºi 2002 a fost student în cadrul Seminarului diecezan din Eisenstadt. În anul 2007 s-a licenþiat în teologie pastoralã.

Dupã o perioadã de practicã, în Parohia „Maria, Regina Martirilor” din Viena (2002-2008), a fost hirotonit diacon, la 22 noiembrie 2008, în biserica „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” (Cioplea) din Bucureºti. În aceeaºi bisericã, prin impunerea mâinilor PS Cornel Damian, a fost hirotonit preot la 19 iunie 2009, la deschiderea Anului Sfintei Preoþii. A activat apoi ca preot în Arhidieceza de Viena. Joi, 29 decembrie 2011, în Parohia Leopoldsdorf, s-a celebrat o Liturghie cu requiem la care au participat ºi preoþi români care lucreazã în Arhidieceza de Viena. Apoi trupul neînsufleþit a fost adus în þarã. PS Aurel Percã a prezidat, la 31 decembrie 2011, funeraliile desfãºurate în Parohia Mirceºti la care au participat 30 de preoþi. În seara zilei de 28 decembrie 2011 a trecut la Domnul sora Maria Gabor, din Congregaþia „Notre Dame de Sion”. S-a nãscut la 13 noiembrie 1930, la Butea. În anii comunismului, sora Maria a lucrat pentru un scurt timp în Parohia Iugani dupã care, timp de aproape 10 ani, la Seminarul din Iaºi, dupã redeschiderea sa.

A lucrat, pânã la pensie, în Fabrica „Þesãtura” din Iaºi. La 21 noiembrie 1971, sr. Maria a pronunþat primele voturi, în secret, în capela surorilor „Notre Dame de Sion” din cimitirul Eternitatea din Iaºi, voturile fiind primite de pr. Iosif Pal. Dupã cãderea comunismului, a urmat prima sesiune de formare în anul 1990, la Viena. În anul 2006, s-a retras în comunitatea surorilor din Roman. Înmormântarea a avut loc sâmbãtã, 31 decembrie 2011, în satul natal.

Sã se odihneascã în pace!

Lecþionarul Roman pe cd Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi, prin Oficiul pentru Comunicaþii Sociale, pune la dispoziþia publicului adaptarea audio a Lecþionarului Roman, Anul B, partea întâi, disponibilã pe cd în format mp3. Partea întâi cuprinde lecturile din Timpul Adventului, Timpul Crãciunului, Timpul Postului Mare, Triduum-ul ºi Timpul Pascal. Cd-ul poate fi achiziþionat ºi prin Librãria „Presa Bunã”, la preþul de 15 lei, plus taxele poºtale.

Pe scurt 2011: 9-11 decembrie: Campus pentru tinerii din Oneºti, Bacãu ºi Târgu Ocna, la Slãnic Moldova 10 decembrie: Zi de reculegere ºi formare spiritualã pentru profesorii de religie din Bacãu, la Luncani 11 decembrie: Primirea mandatului de ministrant de cãtre 26 de copii din Parohia „Sfânta Tereza” din Iaºi 17 decembrie: Festivalul colindelor tinerilor din Acþiunea Catolicã, la Bacãu, cu 181 de tineri din 11 parohii 19 decembrie: Excursie de la ªcheia la Iaºi pentru 43 de copii din cadrul Centrului Social „Fericita Clara” din ªcheia, organizatã de Surorile „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe” 21-25 decembrie: Concerte în mai multe parohii din Italia, susþinut de corul Institutului Teologic Franciscan din Roman 27 decembrie: Concursul pentru copii „Vocea Parohiei”, în Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaºi.

2012: 2-5 ianuarie: Campus de iarnã pentru adolescenþi ºi tineri, cu tema „Nu-þi fie teamã: înainteazã în larg”, la Luncani 6 ianuarie: Sãrbãtoarea popoarelor, la Vicenza (Schio-Italia), cu participarea unor reprezentanþi ai comunitãþii românilor catolici 6 ianuarie: Reînnoirea voturilor a 12 surori din Congregaþia „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe”, la Iaºi 9 ianuarie: Consfãtuire de analizã, la Adjudeni, a activitãþilor desfãºurate în comun de grãdiniþele confesionale din diecezã, reprezentate de 11 directori.

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic A.N (Suceava). „În septem-

brie 2005 am obþinut de la Curtea de Apel Suceava o decizie definitivã ºi irevocabilã prin care Casa Judeþeanã de Pensii era obligatã sã-mi recalculeze corect pensia. Din septembrie 2005 ºi pânã în prezent Casa Judeþeanã de Pensii a refuzat în continuare sã-mi recalculeze corect pensia, sfidând hotãrârea Curþii de Apel. Ce pot face pentru a beneficia de drepturile câºtigate prin hotãrârea judecãtoreascã?”.

Pentru a executa o hotãrâre judecãtoreascã ar trebui, în primul rând, sã investiþi decizia menþionatã cu titlu executoriu.

Cererea de investire a hotãrârii cu titlu executoriu se formuleazã la prima instanþã care a soluþionat cauza, indiferent dacã a fost o soluþie de respingere.

Dupã ce aþi obþinut titlu executoriu vã adresaþi Casei Judeþene de Pensii, iar în cazul în care aceastã instituþie refuzã executarea hotãrârii vã puteþi adresa unui executor judecãtoresc pentru a aduce la îndeplinire dispoziþiile instanþei pe calea unei executãri silite. În ceea ce priveºte termenul în care puteaþi solicita executarea hotãrârii judecãtoreºti, acesta este conform art. 405 din Codul de procedurã civilã de trei ani. Termenul de prescripþie începe sã curgã de la data când se naºte dreptul de a cere executarea silitã (adicã, dupã ce aþi obþinut hotãrârea definitivã ºi irevocabilã), iar

prin împlinirea termenului de prescripþie orice titlu executoriu îºi pierde puterea executorie.

Dar, conform art. 405 indice 3 din Codul de procedurã civilã „dupã împlinirea termenului de prescripþie, creditorul poate cere repunerea în acest termen numai dacã a fost împiedicat sã cearã executarea din cauza unor motive temeinice (în scrisoare aþi precizat cã aþi avut nenumãrate internãri ºi aþi fost în imposibilitate de a pune în executare hotãrârea).

Cererea de repunere în termen se introduce la instanþa de executare competentã, în termen de 15 zile de la încetarea împiedicãrii.

Maria G. (Iaºi). „În anul 2010 am cumpãrat de la fratele meu apartamentul acestuia, plãtind preþul de 38.000 lei, el rezervându-ºi dreptul la abitaþie ºi la întreþinere. Prin acelaºi contract eu m-am obligat sã-i asigur întreþinerea pânã la sfârºitul vieþii (fratele meu era divorþat ºi foarte bolnav) ºi, la decesul acestuia, sã suport toate cheltuielile legate de înmormântarea acestuia ºi pomenirile ulterioare. Deoarece contractul de vânzare-cumpãrare a fost anulat în instanþã, cum pot sã recuperez preþul achitat prin contract ºi toate cheltuielile legate de întreþinerea acestuia?”.

Din ceea ce ne-aþi scris, rezultã cã actul de vânzare-cumpãrare a fost anulat ca urmare a demersurilor fãcute în instanþã

24 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

de cãtre fiul defunctului, nepotul dv. În cazul în care în acþiunea de anulare a contractului de vânzare-cumpãrare nu aþi solicitat ca pãrþile sã fie repuse în situaþia anterioarã, atunci puteþi obþine, pe cale separatã, restituirea sumei de bani pe care aþi achitat-o la data încheierii actului cu titlu de preþ. De asemenea, aveþi posibilitatea de a solicita ca aceastã sumã de bani sã fie reactualizatã p e baza unei expertize contabile în funcþie de inflaþie. În ceea ce priveºte cheltuielile legate de înmormântarea fratelui dv., tot în cadrul aceluiaºi dosar puteþi solicita acordarea sumelor cheltuite, dacã nu a trecut un termen de trei ani de la data la care aþi fãcut aceste cheltuieli (ele sunt supuse termenului general de prescripþie de trei ani).

Aceste sume pot fi dovedite în principal cu acte, dar instanþa poate aprecia cã este utilã ºi proba cu martori.

Motivat de faptul cã nepotul dv. locuieºte la Târgu Mureº, competenþa de soluþionare a acestei cauze este conform art. 5 Cod procedurã civilã instanþa de la domiciliul pârâtului.

Av. Mihaela Ciobanu

Poºta redacþiei Ne-au scris de sãrbãtori: Galina P. Pajura (Bucureºti); Eveline Mãrculescu (Galaþi); Elena Dascãlu (Iaºi); Antonia ªtefania Georgescu (Moineºti); Erwin Josef Þigla (Reºiþa); pr. Dominic Hîrja (Bucureºti); pr. Ioan Pop (Lugoj); Acþiunea Catolicã (Iaºi); Surorile Misionare (Butea); Congregatio Jesu (Popeºti-Leordeni ºi Rãdãuþi); Surorile „Sfântul Carol Borromeu” (Gioseni); Surorile lui Isus Rãscumpãrãtorul (Oneºti); Surorile „Inimii Neprihãnite” ºi copiii de la Casa „Sfântul Iosif” (Odorheiul Secuiesc); Viorica Fãgãrãºanu ºi Vasile Creþa (Bucureºti); Trandafira Rufã ºi fam. Niculescu (Constanþa).

Vã mulþumim pentru gândurile trimise!

Angela Dumea (e-mail). „La Universitatea Yale este un vitraliu creat de Louis Comfort Tiffany intitulat Educaþia, în care sunt prezentate în armonie ºtiinþa (personificatã prin devotament, muncã, adevãr, cercetare ºi intuiþie) ºi religia (personificatã prin puritate, credinþã, speranþã, veneraþie ºi inspiraþie). ªi eu am considerat întotdeauna cã ºtiinþa ºi credinþa nu sunt douã noþiuni care se exclud reciproc, ci, dimpotrivã, una se completeazã pe cealaltã. Iatã de ce nu mi-a plãcut deloc formularea din numãrul din octombrie 2011 al revistei «Lumina creºtinului» de la p. 25 din cadrul rubricii «Poºta redacþiei»: «Biserica Catolicã face separaþie clarã între ºtiinþã ºi credinþã. Ca atare, nu intrã în competenþa Bisericii sã se ocupe de ºtiinþã, precum nu intrã nici în competenþa ºtiinþei sã se ocupe de credinþã». Sunt convinsã cã nu aceasta a fost intenþia autorului articolului, dar se poate induce ideea cã

ºtiinþa ºi religia sunt antagonice, cã unde este ºtiinþã, nu încape credinþã… Este ceea ce a încercat comunismul sã inoculeze în mintea oamenilor: cã a fi credincios înseamnã a fi retrograd, înapoiat, descurajând astfel manifestarea credinþei. Or, nu este aºa, au demonstrat-o atâþia oameni de ºtiinþã credincioºi. Cred cã este bine sã se aducã unele lãmuriri pentru cã se poate înþelege greºit. În ceea ce mã priveºte, voi continua sã-mi învãþ copiii cã ºtiinþa ºi religia se completeazã reciproc: una ne învaþã despre creaþie ºi legile ei, alta despre Creator ºi însuºirile lui”.

Apreciem mult cã citiþi revista „Lumina creºtinului”. Cu privire la raportul dintre credinþã ºi ºtiinþã suntem de aceeaºi pãrere cu dv. Cele douã nu se exclud, merg împreunã. Ceea ce s-a notat în pagina cititã de dv. este acelaºi lucru cu cele exprimate de dv. la finalul mesajului: „Una ne învaþã despre creaþie ºi legile ei, alta despre Creator ºi însuºirile lui”. În aceasta stã „separaþia”: una se ocupã de ceva ºi cealaltã de altceva. Aºadar, în rãspunsul respectiv nu se vorbeºte de antagonism sau opoziþie, ci de separaþie în sensul exprimat mai sus. Vã mulþumim!

Dorin Martea (e-mail). „Am ºi eu douã întrebãri: 1) Dacã un credincios n-a participat la o sãrbãtoare de poruncã are voie sã se împãrtãºeascã? 2) Un preot are dreptul sã consume salam în timpul postului? Pur ºi simplu am vãzut aceasta personal”.

1) Depinde din ce cauzã n-a participat la Liturghie... Dacã a fost bolnav sau în spital e una, dacã a neglijat e altceva. Ca sã ne putem împãrtãºi trebuie sã avem sufletul curat. Apostolul Paul spune în Scrisoarea cãtre

Corinteni cã fiecare trebuie sã ne cercetãm ºi apoi sã ne apropiem de sfânta Împãrtãºanie.

Una dintre poruncile Domnului spune: „Adu-þi aminte sã sfinþeºti ziua Domnului”. Dacã o cãlcãm în mod voit, evident cã nu ne mai putem apropia de sfânta Împãrtãºanie.

2) În Biserica Catolicã, postul înseamnã tãcere, reflecþie, meditaþie la ceea ce va avea loc, citirea Scripturii. Înseamnã, de asemenea, îmbunãtãþirea relaþiilor cu ceilalþi: cu vecinii, în casã etc. În general, catolicii au abstinenþã de carne vinerea. În douã zile pe an (Vinerea Mare ºi Miercurea Cenuºii) trebuie sã renunþe, pe cât posibil, la toate mesele. Aºadar, dacã aþi vãzut un preot catolic mâncând carne în timpul Adventului ºi nu era o zi de vineri era totul în ordine.

Dana Lorena (e-mail). „Dacã l-am iubi pe Dumnezeu, pe Isus, nu l-am numi miel. Prin puterea cuvântului dacã va apãrea chiar ca un miel? Oare unui om îi place sã-l vadã pe Isus rãstignit pe cruce? Povestind nepoþilor mei despre rãstignire au început sã plângã.

Cumnata mea mi-a zis cã mai bine nu le mai povestim! Semnul nazist a fost interzis tocmai din respect pentru cei care au suferit. Oare îl iubim pe Dumnezeu, arãtând mereu, în orice loc, cum l-am batjocorit pe Isus ºi-l batjocorim în continuare expunându-l aproape dezbrãcat? Prin aceasta propovãduim un Isus mort, cu izbânda diavolului! Nu aceasta era menirea lui, sã se rãstigneascã, ci sã-l cunoaºtem pe Dumnezeu Tatãl prin Cuvânt. Dar s-a ºtiut cã va fi rãstignit. Suntem liberi. Credeþi cã dacã nu era rãstignit nu s-ar fi împlinit menirea? Dar Moise a întors mânia idolatrilor! Ce cãutãm cu icoane ca

februarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 25

sã ne încurcãm în faþa copiilor?

Nepoata mea de 12 ani vãzând o icoanã ºi spunându-i cã-i Maica Domnului mi-a spus categoric cã ea o ºtie din altã icoanã ºi cã aratã altfel! Isus s-a schimbat la faþã!”.

Trecând peste faptul cã nu v-aþi semnat ºi nu v-aþi prezentat numele real, nu cred cã am înþeles bine la care întrebare ar trebui sã vã rãspundem mai întâi. În Sfânta Scripturã, pe care ne place sã credem cã aþi citit-o, este notat cã Ioan Botezãtorul îl aratã într-o zi pe Isus ºi spune: „Iatã Mielul lui Dumnezeu, care ridicã pãcatul lumii” (In 1,29).

Mielul este Mântuitorul care a venit la noi, cel care s-a jertfit pe cruce, cel care „este blând ºi smerit cu inima”. Aºa l-a vãzut ºi profetul Isaia (53,7), ca un miel nevinovat care îºi dãruieºte viaþa: „Când a fost chinuit ºi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la mãcelãrie ºi ca o oaie mutã înaintea celor ce o tund, n-a deschis gura”. Cu privire la cruce, probabil cã nu le place sã priveascã la cruce celor care nu vor sã-ºi schimbe viaþa. Pentru aceºtia privitul la cruce este ca un fel de amintire a pãcatelor lor ºi aceasta nu doresc. Sã sperãm cã dv. nu faceþi parte din aceastã categorie. Oricum, apostolul Paul spune cã el se mândreºte cu crucea: „În ce mã priveºte, departe de mine gândul sã mã laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este rãstignitã faþã de mine, ºi eu faþã de lume!” (Gal 6,14), iar în altã parte subliniazã: „Cãci mulþi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vã spun ºi plângând, se poartã ca duºmani ai crucii lui Cristos” (Fil 3,18).

La fel ºi cu privire la propovãduirea lui Cristos mort, care

apoi a înviat. Moartea lui Cristos aratã jertfirea sa pentru noi, învierea ne vorbeºte de puterea lui de a ierta. Acelaºi apostol spune: „Noi propovãduim pe Cristos cel rãstignit, care pentru iudei este o pricinã de poticnire, ºi pentru neamuri, o nebunie” (1Cor 1,23). Vã recomand, prin urmare, sã vã preocupaþi mai mult de ce spune Scriptura, nu ce spune cumnata. Între semnul nazist ºi cruce este o mare diferenþã, peste care aþi trecut cu uºurinþã. Zvastica i-a fãcut pe oameni sã sufere. Crucea este semnul mântuirii, prin ea Cristos a adus eliberarea oamenilor din pãcate. Icoanele nu încurcã pe nimeni, dimpotrivã ajutã la a înþelege mai bine lumea lui Dumnezeu. Au fost alþii înaintea dv. care au luptat împotriva icoanelor.

Aceºtia se numeau iconoclaºti.

Pentru a rezolva problema, episcopii din întreaga lume s-au adunat în Conciliul de la Niceea (24 septembrie – 13 octombrie 787). A fost stabilitã, cu acea ocazie, tradiþia potrivit cãreia „pot fi expuse imagini demne de veneraþie ºi sfinte, în culori, în mozaic ºi în alte modalitãþi potrivite, în sfintele Biserici ale lui Dumnezeu, pe vasele ºi veºmintele sacre, pe ziduri ºi pe mese, în case ºi pe strãzi”. Aºa cum bunicii dv. nu au fost încurcaþi cu privire la icoane ºi la cruce ºi nici pe dv. nu v-au încurcat, suntem convinºi cã nici nepoata nu se va încurca. Important este sã nu o duceþi dv. în eroare prin ideile care în mod sigur nu din Scripturã sau de la Bisericã le-aþi primit. Vã dorim gânduri bune!

Ghe. Vasilescu (e-mail). La cele scrise de dv. cu privire la rolul sfântului apostol Petru în Bisericã, vã rãspundem urmãtoarele. Scott ºi Kimberly Hahn

26 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2012

sunt doi teologi protestanþi americani care s-au convertit la catolicism dupã multe studii. El, profesor de Sfânta Scripturã, în anul 1986; ea, teolog, în anul 1990. Ei au scris povestea lor de cãutare a adevãrului într-o carte tradusã în limba românã: Drumul nostru spre Biserica Romei, Ed. „Galaxia Gutemberg”, 2010. Pânã ºi ei au observat acelaºi argument sesizat mai înainte de sfinþii pãrinþi: „Evanghelia dupã Matei subliniazã rolul lui Isus ca urmaº al lui David ºi ca rege al lui Israel, care a fost trimis de Tatãl sãu pentru a aduce împãrãþia lui Dumnezeu. Cred cã Matei 16,17-19 ne aratã cum Isus înfãptuieºte împãrãþia. I-a dat lui Simon trei lucruri: în primul rând un nou nume Petru (Piatrã), în al doilea rând fãgãduinþa cã va zidi o Bisericã pe Petru, iar în al treilea rând cheile împãrãþiei cerurilor. Tocmai cel de-al treilea punct mi se pare atât de interesant. Când Isus vorbeºte despre cheile împãrãþiei cerurilor, se referã la un pasaj important din Vechiul Testament, Isaia 22,20-22, unde Ezechiel, urmaºul tronului lui David ºi regele Israelului de pe vremea lui Isaia, îl înlocuieºte pe mai marele palatului, ªebna, cu unul nou, pe nume Eliachim.

Fiecare ºtia care dintre membrii palatului va trebui sã preia funcþia de conducãtor, acesta urmând sã primeascã cheile.

Predându-i lui Petru cheile împãrãþiei cerurilor, Isus a pus bazele funcþiei de conducãtor, care sã administreze Biserica, aceasta reprezentând împãrãþia sa pe pãmânt. Astfel, cheile sunt un simbol pentru oficiul ºi primatul lui Petru, care trebuiau predate urmaºilor sãi; aºa s-a întâmplat de-a lungul veacurilor” (p. 96).

Biserica ºi familia Orizontal: 1) Unire tainicã între Bisericã ºi Rãscumpãrãtorul ei (neart.). 2) Întrunire în familie – Un crai de la rãsãrit.

3) Cele trei „ore” din Liturgia orelor – Legãtura ºi grija pe care o are Biserica faþã de taina orânduitã de Cristos ºi faþã de viitorul familiei (pl.). 4) Final de legãturã! – Apropiere sufleteascã a unui copil înfiat faþã de pãrinþii sãi adoptivi (fig.).

5) Comun la mama! – Pantaloni populari – Notã medie!

6) Creºte pe malul apei – Un cuvânt la despãrþire – Trag firele. 7) Unire în final! – Dânsele – Floarea puritãþii. 8) Uniþi pânã la moarte, aºa cum au promis la încheierea sfintei Cãsãtorii. 9) Puternic în credinþã – Bunica lui Isus – Ape secate!

10) Altfel nu se poate – Repezit, aºa cum este gestul tinerilor care, dupã cununia civilã,

acþioneazã cu nechibzuinþã în ceea ce priveºte viaþa de familie ºi nu oferã un sens deplin cãsãtoriei ºi vieþii lor.

11) Ataºare de cineva (fig.) – A-ºi uni forþele în luptã.

Vertical: 1) Aproximativ – Referitor la actul unirii dintre doi tineri.

2) Trecere de partea cuiva – „Experþi” în viaþa de cãsãtorie. 3) A lega foarte tare o cununie (fig.) – Om negricios.

4) Adunaþi la etate – Semn al iubirii ºi al fidelitãþii (pl.).

5) Prezentat în secþiune – Legãturã la capete! – Petru Radu.

6) În zori! – Acþiunea de a aplica hârtie sau pânzã imprimatã cu desene decorative pe pereþii unei încãperi. 7) A drege – A se cãsãtori. 8) Sunt

De la Dumnezeu va...

deschise pentru cei care aºteaptã o mângâiere sau o încurajare – A întredeschide uºa.

9) „Teroare” sicilianã – A pregãti ogorul pentru pâinea cea de toate zilele – Apar într-o familie! 10) Grozãvii care existã în unele familii.

11) Legãturã amicalã înainte de cãsãtorie ºi care uneori este greºit înþeleasã.

Dicþionar: ARIN, ETNA, IL. Magda Coºa Rãspuns la rebusul „Cãsãtoria ºi familia (V)” din numãrul trecut: 1) FECUNDITATE; 2) AVORT –

Criptografie (5,14,3,2,3,7,8,2,5,6,2,2,2,2,5,6,8) NULE; 3) MANC – NI – VIP; 4) I – Galina P. Pajura CURATIE – R; 5) LIES – SIROCO; 6) IND – ITA – LAC; 7) ASIA – ELBA – R; 8) OU – TREI – SE; 9) SR – ARI – COTA; 10) VIATA – MACAR; 11) STERILIZARE.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit: Cacica, 420 lei; Cotnari, 250 lei; Focuri, 200 lei; Mirceºti, 500 lei; Mogoºeºti-Siret, 540 lei; Pildeºti, 860 lei; Stufu, 90 lei; Gavril Victor Nãsui (Galaþi), 500 lei.

Vã mulþumim!

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Nicolae Bãlcescu, 11-14 decembrie 2011)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Gherãeºti, 15-18 decembrie 2011)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Oituz, 18-21 decembrie 2011)

Funeraliile pãrintelui Sebastian Vârgã (Mirceºti, 31 decembrie 2011)

Radio Maria prin cablu

Abonaþii pachetelor de televiziune digitalã prin cablu oferite de compania RCS&RDS au posibilitatea, începând cu 8 decembrie 2011, prin receptorul DIGI, sã recepþioneze postul Radio Maria apãsând tasta TV/Radio de pe telecomandã ºi alegând apoi canalul de emisie al acestui post de radio. Pentru ascultarea emisiunilor în limba românã ale acestui post, trebuie apãsat butonul de volum, apoi sãgeþile laterale pentru alegerea limbii române (pe aceeaºi frecvenþã fiind emis ºi programul în limba maghiarã).

Exerciþii spirituale pentru adolescenþi ºi tineri (Luncani, 2-5 ianuarie)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor (Institutul Teologic „Sf. Iosif” Iaºi, 18 ianuarie)

În Moldova, în prezent este disponibil în localitãþile: Bacãu, Bârlad, Focºani, Galaþi, Huºi, Iaºi, Paºcani, Piatra Neamþ, Rãdãuþi, Roman, Suceava, Târgu Ocna, Tecuci, Oneºti, Vaslui. Mai multe detalii se gãsesc pe pagina www.radiomaria.ro, unde Radio Maria poate fi ascultat prin internet. Postul poate fi receptat cu aparatele de radio în oraºele Oradea (102,2 MHz), Zalãu (92,5 MHz), Blaj (94,4 MHz) ºi Baia Mare (95,4 MHz), iar prin DIGI pe frecvenþa 12.687 MHz.