Lumina crestinului, nr. 12/2012

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIII decembrie 2012, nr. 12 (276) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº, Cosmin Croitoru Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Vã anunþãm cã aveþi posibilitatea de a reînnoi abonamentele în condiþii foarte avantajoase. Pânã la 31 decembrie, puteþi beneficia de reduceri. Costul publicaþiilor care apar la Editura „Presa Bunã” este notat la pag. 27. Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor pânã la finalul anului, prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos.

Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Ocrotirea familiei creºtine (VI) (Continuare a prevederilor „Cartei drepturilor familiei”) b. Familiile au dreptul de a beneficia de mãsuri pe plan social care sã þinã seama de trebuinþele lor, îndeosebi în caz de deces prematur al unuia sau a ambilor pãrinþi, în caz de abandon al unuia dintre ei, în caz de accident, de boalã sau de invaliditate, în caz de ºomaj sau chiar ºi atunci când familia trebuie sã suporte pentru membrii ei sarcini suplimentare legate de bãtrâneþe, de handicap fizic ori psihic, sau pentru educaþia copiilor. c. Persoanele în vârstã au dreptul de a afla în sânul propriei familii sau, dacã acest lucru nu e posibil, atunci în instituþii adaptate, cadrul în care ele sã-ºi poatã trãi bãtrâneþea cu seninãtate, exercitând activitãþi potrivite cu vârsta lor ºi care sã le permitã a participa la viaþa socialã. d. Drepturile ºi trebuinþele familiei ºi îndeosebi valoarea unitãþii familiale trebuie sã fie avute în vedere în politica ºi legislaþia penalã în aºa fel ca un deþinut sã poatã fi în contact cu familia

sa, iar aceasta sã primeascã un ajutor pe timpul detenþiei.

Articolul 10 Familia are dreptul la o ordine socialã ºi economicã în care organizarea muncii sã fie astfel încât sã creeze posibilitãþi ca membrii sãi sã trãiascã împreunã ºi sã nu punã piedici unitãþii, bunãstãrii ºi stabilitãþii familiei, oferind ºi rãgazuri (distracþii) sãnãtoase. a. Remunerarea muncii trebuie sã fie suficientã pentru întemeierea unei familii ºi traiul ei decent, fie printr-un salariu adaptat, numit ºi „familial”, fie prin alte mãsuri sociale, precum alocaþii familiale sau remunerarea muncii acasã care sã fie rezonabilã, încât mama sã nu fie obligatã sã lucreze în afara cãminului familial, în detrimentul familiei ºi mai ales al educaþiei copiilor. b. Munca mamei în cãminul familiei trebuie sã fie recunoscutã ºi respectatã pe motivul valorii pentru familie ºi societate. (va urma)

Mesaj terezian

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca în toatã lumea migranþii sã fie primiþi, mai ales de cãtre comunitãþile creºtine, cu generozitate ºi caritate autenticã.

Intenþia misionarã Pentru ca Isus Cristos sã se arate întregii omeniri cu lumina care vine de la Betleem ºi care se reflectã pe chipul Bisericii sale.

Nebunia unei sfinte „Isuse, eu sunt prea micã pentru a face lucruri mari. Nebunia mea este sã sper cã iubirea ta mã primeºte ca victimã. Nebunia mea consistã în a-i ruga stãruitor pe fraþii mei vulturi sã-mi obþinã privilegiul de a zbura spre soarele iubirii cu propriile aripi ale vulturului divin” (Ms. B, 5v).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Sã dãm laudã

Domnului Dumnezeului nostru!

Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spiritualã în cele cereºti, în Cristos, întrucât ne-a ales ca sã fim sfinþi ºi neprihãniþi în faþa lui!

Sfinþiile voastre, iubiþi fraþi ºi surori în Cristos, Celebrarea misterului Naºterii Domnului în Anul Credinþei, pe care l-am început la 11 octombrie, chiar în timpul celebrãrii Sinodului Episcopilor pentru o nouã evanghelizare, reprezintã o invitaþie vie la un imn de preamãrire a Pãrintelui ceresc, care a binevoit sã-l trimitã pe Fiul sãu, pentru ca noi sã avem viaþã ºi s-o avem din belºug, iar prin evanghelie sã avem o credinþã vie ºi profundã.

Lui, aºadar, care ni s-a descoperit prin Fiul sãu ºi ni se descoperã fãrã încetare prin Duhul Sfânt, sã-i fie cinste ºi laudã în veci de veci!

Crãciunul este un moment de graþie, un dar ceresc oferit omenirii ºi a devenit fundamentul întregii noastre speranþe, pentru marele mister ce a marcat istoria mântuirii, misterul iubirii Fiului lui Dumnezeu care se naºte, devine om, ca sã rãmânã mereu în mijlocul oamenilor ºi sã-i înalþe la gloria cereascã a Tatãlui ceresc.

Biserica tresaltã de bucurie ºi face sãrbãtoare, în timp ce îngerii coboarã din cer sã vesteascã acest eveniment petrecut acum douã mii de ani în istorie, mister ce se realizeazã acum, pentru cã „astãzi” ca odinioarã trãim acelaºi adevãr

istoric al iubirii Tatãlui ce se repetã ºi reînnoieºte pe oricine ºi orice lucru în Fiul care se naºte pentru noi.

Lumina ºi bucuria noastrã este pruncul divin venit din cer.

Dumnezeu este un izvor de iubire care se face om, se face mic în Isus, pentru a fi calea noastrã, adevãrul ºi viaþa noastrã.

Lecturile pe care Biserica ni le propune în ajunul ºi în ziua de Crãciun ne asigurã cã evenimentul naºterii lui Isus reprezintã pentru lume ºi pentru noi care credem luminã, pace ºi libertate.

Profetul Isaia în textul proclamat la Liturghia din noaptea sfântã ne vorbeºte despre luminã, „poporul care cãlãtorea în întuneric a vãzut o luminã mare” (Is 1,9). Textul din ziua de Crãciun prevesteºte cã „toate marginile pãmântului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru” (Is 52,10), garantând astfel poporului sãu, încercat de atâtea suferinþe, violenþe ºi oprimare, cã se va bucura de pace ºi de libertate.

Este vorba de o luminã plinã de bucurie, de o bucurie adevãratã, profund umanã, aºa cum se întâmplã cu omul care ajunge sã culeagã roadele, dupã o lungã aºteptare, sau cum se bucurã pentru o victorie pe care a obþinut-o dupã o luptã

istovitoare. E vorba de lumina care reuºeºte sã rupã lanþurile, sã elibereze de sub puterea întunericului.

Despre aceastã luminã ºi siguranþã ne vorbeºte Isaia atunci când vesteºte marea surprizã care le este datã oamenilor: „Un prunc s-a nãscut, un copil ne-a fost dat”, cãci acest copil special este semnul unei lumi noi, el este un sfetnic minunat, pe umerii cãruia se aflã puterea, iar numele sãu înseamnã Dumnezeu puternic, principele pãcii; împãrãþia lui nu se va sfârºi, pentru cã el va sta pe tronul regelui David, care vine sã stabileascã ºi sã întãreascã dreptatea ºi pacea, pace care nu va avea sfârºit. Acest lucru îl va face zelul Dumnezeului oºtirilor cereºti (cf. Is 9,5). În Evanghelia dupã sfântul Luca (2,1-14), proclamatã în noaptea naºterii, este reluat anunþul bucuriei, despre care vorbea Isaia cu mii de ani în urmã, al bucuriei intrãrii pãcii în lume, odatã cu naºterea pruncului, cãruia îi sunt atribuite nume impresionante, extraordinare: Mântuitor, Cel Uns – Cristos, Domnul, aºa cum avea sã le declare îngerul pãstorilor din jurul Betleemului: „Nu vã temeþi, iatã vã anunþ o mare

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 3

bucurie care va fi pentru tot poporul: Astãzi în cetatea lui David s-a nãscut pentru voi un mântuitor, care este Cristos Domnul” (Lc 2,10-11).

Evanghelistul Luca aºazã naºterea lui Isus în cadrul istoriei universale, fãcând referinþã la împãratul August ºi, în acelaºi timp, în istoria localã, amintindu-l pe Quirinus, guvernatorul Siriei, cãci acest eveniment al naºterii, anunþat de profeþi ºi notat de evangheliºti, are o relevanþã nu numai religioasã, ci ºi o conotaþie socialã, politicã, cu toate cã Dumnezeu în mod surprinzãtor intrã în lume într-o totalã umilinþã, alegând calea cea mai simplã ºi fireascã, a unui copil plãpând ºi nevinovat.

Este vorba de iubirea de neimaginat a lui Dumnezeu pentru oameni, avea sã sublinieze renumitul cardinal Carlo Maria Martini, un cunoscãtor profund al Scripturilor ºi al strategiei divine. Aceastã descoperire este fãcutã cunoscutã de îngeri pãstorilor, consideraþi în acele timpuri cei din urmã în societate. Dumnezeu se apropie de cei marginalizaþi, sãraci ºi simpli ºi le face cunoscutã marea bucurie. Pãstorii au fost primii, care au auzit corul îngerilor ºi cântarea oºtirilor cereºti, intonând ºi proclamând lauda adusã lui Dumnezeu: „Mãrire în cer lui Dumnezeu ºi pace pe pãmânt oamenilor, pe care el îi iubeºte” (Lc 2,14).

Preamãrirea adusã lui Dumnezeu din partea îngerilor are ca motivaþie tocmai voinþa sa de a aduce ºi stabili pacea între oameni, pentru care îl trimite pe Fiul sãu, nu o pace care este impusã din afarã ºi apãratã cu arme, cum se întâmplã în atâtea ocazii ºi pãrþi ale lumii, ci pacea Crãciunului, pace care

provine din interior, o pace specialã, rodul întâlnirii cu însuºi principele pãcii, o pace care are un fundament dincolo de limitele ºi uzanþele umane, o armonie între om ºi Dumnezeu, între om ºi cosmos, între bãrbat ºi femeie, între om ºi semenul sãu, cum sublinia cândva acelaºi mare exeget, regretatul Carlo Maria Martini, într-o omilie de Crãciun.

Pentru a trãi cu adevãrat aceastã pace, dar al lui Isus nãscut pe pãmânt, trebuie sã ºtim sã-l lãudãm ºi sã-l adorãm pe Dumnezeu, trebuie sã-l aºezãm mereu pe primul loc, recunoscând cã el este bucuria cereascã, cum au experimentat-o Maria ºi Iosif ºi cum au trãit-o pãstorii din împrejurimile Betleemului, iar dupã ei magii veniþi din rãsãrit. Este foarte important sã trãim acest mister ºi sã-l primim pe Isus în condiþia sa de sãrãcie, umilinþã ºi totalã dãruire.

Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori în Cristos, Trãind cu bucurie Anul Credinþei ºi Familia sau, aºa cum obiºnuim noi sã ne exprimãm, Anul Credinþei în familie,

4 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

reînnoim ºi repetãm convingerea cã fiecare dintre noi, fiecare familie, avem un prilej sfânt de a trãi din nou Crãciunul, sãrbãtoarea prin excelenþã a coborârii lui pe pãmânt ºi a prezenþei sale în mijlocul nostru.

Chemarea Sfântului Pãrinte Benedict, a Sinodului Episcopilor ºi chemarea mea ca pãstor al fiilor episcopiei noastre, împreunã cu Preasfinþitul Aurel, auxiliarul nostru, ºi cu toþi ceilalþi confraþi colaboratori din Iaºi este una singurã: Priviþi la Cristos care vine, care se naºte, care ne iubeºte, ne vorbeºte ºi ne cheamã: Veniþi la mine toþi. Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa; eu sunt pacea, bucuria ºi lumina voastrã. Cine mã urmeazã pe mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieþii.

Primiþi de la el sãrutul ºi îmbrãþiºarea sa cereascã ºi ascultaþi-i chemarea: Mergeþi ºi predicaþi evanghelia la toatã fãptura, cãci eu sunt cu voi pânã la sfârºitul veacurilor.

Tuturor: Crãciun fericit în suflet ºi în familie! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea Conciliul Ecumenic Vatican II

La 50 de ani

de la deschidere nul Credinþei a fost deschis la 11 octombrie 2012, când A s-au împlinit 50 de ani de la deschiderea Conciliului Ecumenic Vatican II, propus sã fie, pe lângã Biblie ºi Catehismul Bisericii Catolice, o sursã de alimentare a credinþei.

Conciliul Ecumenic Vatican II se leagã de pontificatul papei Ioan al XXIII-lea, ales la 28 octombrie 1958. În cuvântarea din 25 ianuarie 1959 a amintit de convocarea unui conciliu, o veste care a produs senzaþie, trezind aºteptãri mari în lumea întreagã. Anunþul oficial al Conciliului, papa l-a fãcut prin enciclica Ad Petru cathedram (29 iunie 1959), în care a amintit scopurile principale ale Conciliului: dezvoltarea credinþei catolice, înnoirea vieþii creºtine ºi adaptarea disciplinei bisericeºti la cerinþele timpului, toate fiind în slujba unitãþii creºtinilor.

A instituit o comisie de consultare a tuturor episcopilor, a superiorilor ordinelor cãlugãreºti, universitãþilor catolice ºi facultãþilor de teologie. Rãspunsurile fiind adunate în 8.972 de articole, papa a convocat conciliul pentru 11 octombrie 1962.

Deschiderea primei sesiuni (11 octombrie – 8 decembrie 1962) s-a fãcut în prezenþa a 2.540 de

episcopi ºi a peste o mie de ziariºti ºi, pentru prima datã în istoria Bisericii, a observatorilor conciliari din 18 Biserici necatolice. A avut loc o procesiune de la Castel „Sant’Angelo” la Piaþa „Sfântul Petru”. În discursul sãu, papa a explicat cã a voit ca aceastã adunare bisericeascã sã fie ca o întrunire cu totul nouã: învãþãtura adevãratã sã lumineze mai strãlucitor prin expunerea adevãrurilor de credinþã, el spunând cã este important „sã nu condamnãm greºelile, ci sã facem un dar mai bogat doctrinei sãnãtoase”.

Paul al VI-lea, ales la 21 iunie 1963, a continuat Conciliul, care s-a reunit în alte trei sesiuni. În discursul de încheiere a celei de-a doua sesiuni (29 septembrie – 4 decembrie 1963) papa a cerut o „Bisericã a iubirii” ca premisã pentru înnoirea lumii.

Dupã vizita istoricã în Þara Sfântã din ianuarie 1964, în care s-a întâlnit ºi cu patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Athenagora I, a avut loc cea de-a treia sesiune (14 septembrie – 21 noiembrie 1964), iar la încheierea sa, papa Paul al VI-lea a venerat-o pe Maria ca „Mamã a Bisericii”.

Ioan al XXIII-lea l-a convocat, Paul al VI-lea l-a încheiat, Karol Wojtyla, viitorul papã Ioan Paul al II-lea, ºi Joseph Ratzinger, viitorul papã Benedict al XVI-lea, s-au aflat printre participanþi.

La începutul sesiunii a patra (14 septembrie – 8 decembrie 1965), papa a celebrat Liturghia împreunã cu 26 de episcopi din þãrile unde Biserica a fost persecutatã.

La încheierea Conciliului, Sfântul Pãrinte a adresat mesaje tinerilor, guvernelor, filozofilor ºi oamenilor de culturã, artiºtilor, femeilor, muncitorilor ºi bolnavilor. Totodatã a fost abolitã excomunicarea aplicatã la 16 iulie 1054 lui Mihail Cerularie, patriarh de Constantinopol; în acelaºi moment, la Constantinopol (Istanbul), patriarhul Atenagora abroga excomunicarea aplicatã papei Leon al IX-lea.

La Conciliu s-au analizat chestiuni cu privire la Bisericã: liturgia, mijloacele de comunicare socialã, misiunea episcopilor, viaþa consacratã, formarea preoþilor, educaþia creºtinã, relaþiile cu religiile necreºtine, revelaþia divinã, apostolatul laicilor, misionarism, Biserica în lumea contemporanã. Au fost aprobate 16 documente conciConstituþie: Document dogmatic cu valoare doctrinarã permanentã. liare: patru constituþii, nouã deDecret: Ansamblu de hotãrâri cu caracter practic, pastoral, disciplinar.

Declaraþie: Text care oferã orientãri, adicã direcþii de reflecþie ºi de compor- crete ºi trei declaraþii. tament pentru lumea de astãzi.

Pr. Adrian Blãjuþã

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Interviu cu PS Petru Gherghel

Toþi sunt chemaþi sã proclame vestea cea bunã Noua evanghelizare într-o societate secularizatã ºi transmiterea bucuriei de a crede au constituit tema celei de-a XIII-a Adunãri Generale a Sinodului Episcopilor, care s-a întrunit la Vatican în perioada 7-28 octombrie. La final i s-au înmânat Sfântului Pãrinte 57 de propoziþii pe care le va folosi pentru scrierea unei exortaþii apostolice. De asemenea, la final participanþii au transmis un mesaj cãtre toþi credincioºii. La Sinod a participat ºi PS Petru Gherghel, care a binevoit sã rãspundã la câteva întrebãri. Rãspunsurile constituie concluziile acestei mari întruniri.

Mai întâi o întrebare legatã de tema Sinodului. Ce însemnã noua evanghelizare? Cui i se adreseazã?

Noua evanghelizare este un mandat încredinþat de Cristos apostolilor, ucenicilor ºi tuturor oamenilor. Este o „evanghelizare nouã în ardoarea sa, în metodele sale, în exprimãrile sale”, aºa cum a spus fericitul papã Ioan Paul al II-lea în scrisoarea sa de la începutul mileniului trei. Despre aceeaºi datorie ºi despre destinatarii noii evanghelizãri ne-a vorbit ºi Sfântul Pãrinte papa Benedict al XVI-lea, în mai multe împrejurãri, mai ales atunci când a convocat Sinodul Episcopilor din toamna acestui an ºi cu ocazia deschiderii Anului Credinþei. „Noua evanghelizare este îndreptatã îndeosebi cãtre persoanele care, deºi fiind botezate, s-au îndepãrtat de Bisericã ºi trãiesc fãrã a face referinþã la practica creºtinã, pentru a favoriza în aceste persoane o nouã întâlnire cu Domnul, care singur umple de semnificaþie profundã ºi de pace existenþa noastrã, pentru a favoriza redescoperirea credinþei, izvor de har, care aduce

bucurie ºi speranþã în viaþa personalã, familialã ºi socialã”. Într-un cuvânt, noua evanghelizare este necesarã pentru a face experienþa pe care a fãcut-o ºi a trãit-o femeia samariteanã la fântâna lui Iacob, primind de la Isus nu o apã trecãtoare, ci apa dãtãtoare de viaþã veºnicã. O nouã evanghelizare presupune, aºadar, o nouã întâlnire cu Cristos, evanghelia vie.

Ce v-a impresionat mai mult la Sinod?

A fost pentru mine un har deosebit sã încerc sã înþeleg mai mult misterul Bisericii în desfãºurare, cu atâtea realitãþi care o fac vie ºi mereu chematã sã se reînnoiascã. Am descoperit cã sunt preocupãri comune, chiar dacã sunt mentalitãþi ºi culturi diferite, cã adevãrul evangheliei revoluþioneazã gândirea omeneascã ºi cã fãrã mesajul creºtin lumea ar rãmâne rece ºi sãracã. A fost o trãire comunã a întâlnirii cu Cristos ºi cu evanghelia sa ºi a reprezentat o nouã angajare a tuturor membrilor Bisericii în împlinirea aceluiaºi mandat evanghelic: „Mergeþi ºi predicaþi evanghelia la toate popoarele”.

6 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

Care

au fost intervenþiile cele mai semnificative ºi mai urmãrite?

Cele mai impresionante intervenþii au fost cele care se refereau la familii, la tineri, la rolul laicilor angajaþi prin întreaga viaþã la conservarea ºi transmiterea credinþei. A evangheliza nu e monopolul cuiva, ci este o datorie a tuturor, în mãsura chemãrii ºi misiunii proprii. În aceastã luminã, fiecare membru al Bisericii, de la episcopi, preoþi, persoane consacrate ºi pânã la cel mai simplu credincios, este chemat la convertire. Am admirat mult intervenþiile episcopilor din þãrile din Europa de Est ºi a celor care proveneau din zonele unde Biserica are o istorie recentã, mai ales a acelora care reprezentau continentul african, care au ridicat problema sacrificiului în vestirea evangheliei, care au vorbit despre rolul misionarilor ºi, mai ales, care au arãtat rolul primei ºcoli a credinþei, familia.

Dintre cele 57 de propoziþii finale, care constituie propunerile pãrinþilor sinodali, care v-au reþinut atenþia?

Cele 57 de propoziþii finale, care au fost amplu dezbãtute în grupurile de lucru ºi care

cuprind de fapt principalele probleme prezentate în aulã din partea pãrinþilor sinodali, sunt un material de mare importanþã pus la dispoziþia Sfântului Pãrinte în vederea pregãtirii exortaþiei apostolice postsinodale, document ce va fi ghidul oficial, extrem de util pentru misiunea Bisericii în drumul ei. Toate propoziþiile au importanþa lor.

Sunt totuºi unele care au format obiectul unei aprecieri deosebite; amintesc câteva: convertirea tuturor ºi chemarea la apropierea de Cristos (22), rolul familiei în transmiterea credinþei (48), importanþa parohiei în coordonarea tuturor activitãþilor de evanghelizare (26), noua provocare a fenomenului migraþiei ca mijloc de primire ºi rãspândire a evangheliei (21), rolul frumuseþii credinþei ºi a celebrãrilor numitã via pulchritudinis (calea frumuseþii) în transmiterea lucrãrii lui Dumnezeu în naturã ºi prin sacramente (20), folosirea mijloacelor de comunicare socialã ca un nou „areopag” al mesajului creºtin (18). Consider cã ultima propoziþie La ºcoala Mariei, numitã pe drept Steaua noii evanghelizãri, reprezintã o notã

de profundã cãldurã ºi sensibilitate în rolul ºi misiunea tuturor membrilor Bisericii, la vestirea evangheliei asemenea ei cu umilinþã, dãruire totalã ºi bucurie, stând în mijlocul ucenicilor lui Isus la începutul credinþei ºi continuând sã o facã ºi astãzi.

Mama Cuvântului veºnic lumineazã cu adevãrat drumul nostru de credinþã (57).

Pãrinþii sinodali au transmis ºi un mesaj final cãtre credincioºi. În ce constã acest mesaj?

Mesajul Sinodului este un gest de mare preþuire faþã de toþi membrii Bisericii chemaþi sã fie vestitorii evangheliei ºi sã arate un nou interes ºi un zel înnoit pentru întâlnirea lor cu

Cristos ºi evanghelia sa. Un aspect ce meritã luat în seamã este cã pãrinþii sinodali au vãzut ºi vãd în poporul lui Dumnezeu un adevãrat motiv de speranþã, fãcând sã se înþeleagã cã nimeni nu e strãin de misiunea transmisã de Isus ucenicilor sãi de a proclama evanghelia la toatã fãptura (cf. Mc 16,15).

Cum credeþi cã se poate aplica mesajul Sinodului în Moldova?

Am avut bucuria sã aflu cã mesajul Sinodului a ajuns repede la toþi preoþii ºi la credincioºii noºtri în varianta româneascã, prin grija pr. prof. dr. Mihai Patraºcu, care l-a tradus, ºi prin efortul celor de la Editura „Presa Bunã”, care l-au publicat. Dorinþa mea, însoþitã de a celorlalþi episcopi uniþi cu Sfântul Pãrinte, este ca mesajul sã aducã tot mai multe roade în sufletele preoþilor, seminariºtilor, persoanelor consacrate, al familiilor ºi, mai ales, al tinerilor, dând un nou curaj în iubirea lui Isus ºi a evangheliei sale ºi sã constituie un adevãrat stimulent pentru noua evanghelizare. Maria, steaua noii evanghelizãri ºi patroana diecezei, sã susþinã rugãciunea noastrã la tronul lui Isus, Fiul sãu: Doamne, mãreºte-ne credinþa!

A consemnat pr. Cornel Cadar

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 7

La 25 de ani a 7 octombrie s-au împlinit 25 de ani de la înfiinþarea L Institutului „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”. Surorile au marcat acest eveniment în ziua de 21 noiembrie în biserica „Ss. Petru ºi Paul” din Bacãu. Programul a culminat cu sfânta Liturghie (ora 10.30) celebratã de PS Petru Gherghel, fondatorul Institutului.

Sãrbãtoarea Prezentãrii la Templu a Sfintei Fecioare Maria (21 noiembrie), a fost una de bucurie ºi de mulþumire pentru noi, surorile. Jubileul de argint a însemnat pentru noi rugãciune, mulþumire ºi bucurie.

Biserica din Bacãu a fost îmbrãcatã de sãrbãtoare: panglici, steguleþe ºi foarte multe flori.

Prezbiteriul avea în stânga un poster mare cu imaginea fecioarei înþelepte cu candela aprinsã în mânã, iar în partea dreaptã cifra 25 a fost îmbrãcatã în flori roºii, simbolizând iubirea dãruitã lui Cristos. La picioarele altarului strãjuiau cuvintele din Magnificat: „Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul”.

La ora 9.00 a fost prezentarea, dupã care a urmat o orã de adoraþie ºi rugãciunea laudelor.

Cele peste 110 surori ºi aproximativ 60 de preoþi au pornit în procesiune de la subsolul bisericii. Biserica era plinã de credincioºi veniþi ºi din satele vecine Bacãului. La ora 10.30 a început sfânta Liturghie prezidatã de PS Petru Gherghel, avându-l alãturi ºi pe PS Aurel Percã. La lecturile sfinte, rugãciunea credincioºilor ºi oferirea darurilor s-au implicat ºi surorile.

La predicã, PS Petru a scos în

evidenþã cuvintele lui Isus proclamate la sfânta Evanghelie: „«Cine face voinþa lui Dumnezeu, acela îmi este frate, sorã ºi mamã» (Mc 3,35); Isus ar vrea sã arate tuturor celor care îl vor întâlni cã ei pot fi numiþi mame, fraþi ºi surori. Pornind de la Maria, Isus se îndreaptã spre noi, cei care ne-a ales ºi ne cheamã sã ascultãm cuvintele sale ºi iatã cã ne declarã fraþi, surori, mame”.

Programul a continuat la subsolul bisericii unde a avut loc prânzul, iar la ora 13.30 au urmat „25 de ani în imagini”, mãrturii ale episcopilor, preoþilor ºi ale unei surori din Congregaþia „Notre Dame de Sion”. Începutul institutului a fost în anul 1987 în casa episcopiei de la Miroslava, când opt tinere surori s-au decis sã se consacre Domnului. Acum, la 25 de ani, Institutul are 150 de surori (dintre care 147 cu voturi perpetue ºi trei cu voturi temporare) care-ºi desfãºoarã slujirea în peste 70 de locuri.

La ceas aniversar ne-am gândit la toate harurile ºi binecuvântãrile cu care Dumnezeu ne-a copleºit în cei 25 de ani.

S-au adãugat numãrului nostru multe vocaþii: au fost 11 serii de surori care au fãcut profesiunea perpetuã, rãspunzând la chemarea Domnului (1996, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2004,

8 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

2005, 2007, 2009 ºi 2012). I-am adus mulþumire bunului Dumnezeu cã ne-a chemat ºi ne-a pãstrat statornice în drumul slujirii noastre. Ne-am rugat ºi pentru surorile care au trecut la Domnul.

Ne-am rugat pentru PS Petru Gherghel, care a rãspuns inspiraþiei Duhului Sfânt de a fonda Institutul „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”, pentru PS Aurel Percã care a susþinut din plin aceastã iniþiativã, pentru preoþii care au rupt din timpul lor ºi au trebuit sã se deplaseze la casele de formare, fie la Miroslava, fie la Baraþi, ca sã þinã cursuri sau meditaþii, sã celebreze sfânta Liturghie, sã stea la spovezi sau la direcþiune spiritualã.

Am amintit în rugãciune douã congregaþii care ne-au ajutat mult: Congregaþia „Notre Dame de Sion” (sr. Tiburce care ne priveºte de sus ºi sr. Pelagia care a fost la sãrbãtoare ºi s-a bucurat împreunã cu noi) ºi Congregaþia Slujitoarele Iubirii Milostive (surorile Stella, Damiana ºi Imelda).

Ne-am exprimat dorinþa ºi pe mai departe s-o urmãm pe Maria, care ne este model de rugãciune ºi de slujire. L-am rugat pe Cristos, dãtãtorul tuturor harurilor, sã ne ajute în continuare în drumul nostru spre sfinþenie.

Sr. Lenuþa Bãcãoanu

Un deceniu de slujire

urorile din Congregaþia S „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe” din ªcheia

este 1.500 de persoane au participat sâmbãtã, 10 noP iembrie, la cea de-a VI-a ediþie a campaniei „Un milion de stele”, desfãºuratã în 11 localitãþi.

Organizatã în Iaºi, Huºi, Oneºti, Sãbãoani, Suceava, Cristuru Secuiesc (judeþul Harghita) ºi Cârþa (judeþul Harghita) în cadrul proiectului strategic european „Reþea de incluziune socialã pe piaþa muncii”, precum ºi în localitãþile Roman, Piatra Neamþ, Bacãu ºi Satu Nou (BC), campania a avut ca obiectiv principal promovarea voluntariatului, o componentã esenþialã în activitãþi de incluziune socialã pe piaþa muncii a persoanelor vulnerabile. În cadrul proiectului european, campania a însemnat implicarea a 106 voluntari Caritas ºi aprinderea a 2.600 de lumânãri. Deºi iniþiativa se numeºte „Un milion de stele”, lumânãrile aprinse în fiecare loc de desfãºurare formeazã doar sigla Caritas, implicând un numãr limitat de lumânãri.

La evenimentul organizat în ansamblul urbanistic Palas Iaºi s-au alãturat PS Petru Gherghel, PS Aurel Percã ºi pr. Marius Adam, directorul executiv al asociaþiei „Centrul Diecezan Caritas Iaºi”. În Iaºi a fost organizat târgul de promovare a voluntariatului

„Iaªi Voluntariazã!”, cu implicarea mai multor organizaþii neguvernamentale. În încheierea evenimentului lumânãrile au fost împãrþite celor care au fost prezenþi. „Consider cã astfel de iniþiative sunt momente de inspiraþie ale Duhului Sfânt pentru timpurile noastre – a spus PS Petru Gherghel. Cei din Caritas au un crez profund pentru astfel de iniþiative ºi mã bucur s-o spun cã trebuie sã-i admirãm, nu numai aici la noi, în Iaºi sau în oraºele din Moldova, ci ºi peste tot în lume. Am simþit de foarte multe ori solidaritatea celor din Caritas în timpuri grele”. ªi în Dieceza de Münster, organizaþia Caritas din regiunea Westfallen a Germaniei a ales sã se alãture acþiunii iniþiate de Centrul Diecezan Caritas Iaºi ºi a organizat în oraºul Datteln campania „Un milion de stele” însuºindu-ºi, în calitate de partener în cadrul proiectului „Reþeaua de Incluziune Socialã pe Piaþa Muncii”, tema promovatã în România. La aceastã acþiune din Germania, Centrul Diecezan Caritas Iaºi a fost reprezentat de pr. Egidiu Condac, director, ºi de Mihaela Condac, asistent coordonator departament „Politici ºi comunicare”.

au sãrbãtorit, la 28 octombrie, împlinirea a 10 ani de la inaugurarea Casei „Fericita Clara”, în care activeazã.

Jubileul a fost marcat printr-o sfântã Liturghie solemnã prezidatã de PS Aurel Percã.

A fost prezentã sora Serena Ciserani, superioara generalã aleasã în anul 2010, împreunã cu câteva surori care au venit din Italia.

Liturghia a fost urmatã de un program artistic, pregãtit de copiii din ªcheia, care au dorit sã prezinte pe scurt, prin teatru ºi muzicã, viaþa fondatorului congregaþiei, sfântul Alois Guanella, care „a primit o sãmânþã de la Dumnezeu” ºi ale cãrei flori au înflorit ºi în Dieceza de Iaºi. În ziua precedentã, sãrbãtoarea a fost marcatã ºi la Iaºi, unde PS Aurel a prezidat sfânta Liturghie celebratã în capela Cãminului de Bãtrâni din Iaºi, coordonat tot de aceste surori, iar în timpul celebrãrii, sora Lenuþa Cochior a depus votuCãtãlin Asãvoaei rile perpetue.

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 9

La 60 de ani de preoþie Impresia ta Sã cunoaºtem

la centenarul revistei

Nãscut la 2 ianuarie 1925, la Fãlticeni, pr. Johann Proschinger, OFMConv., a absolvit ªcoala generalã de 6 clase din Rãdãuþi (1937), Seminarul Liceal Franciscan din Hãlãuceºti (1943) ºi Institutul Teologic din Alba-Iulia (1952).

A fost sfinþit preot, la 26 octombrie 1952, de cãtre episcopul Alexandru Cisar.

A activat ca vicar la Oþeleni (1952-1955), Galaþi (1955-1956), Siret (1956), Huºi (1956-1957) ºi Hãlãuceºti (1957-1960), paroh la Cotnari (1960-1967), Suceava (1967-1990), Hãlãuceºti (1990-1991), Galaþi (1991-2000). Actualmente este preot emerit la Suceava.

ãrintele Johann ProschinP ger, OFMConv., a împlinit 60 de ani de preoþie (26 octombrie). Parohia „Sfântul Ioan Nepomuk” din Suceava, în care pãrintele a slujit mai mulþi ani, l-a sãrbãtorit printr-o Liturghie celebratã duminicã, 28 octombrie.

Pe lângã cei 12 preoþi de la altar (printre care ºi pr. Emilian Cãtãlin, OFMConv., provincial), au fost prezenþi în numãr mare credincioºii din Suceava ºi din filialele Iþcani ºi Mihoveni, precum ºi din Moara unde pr. Proschinger a construit lãcaºul de cult devenit acum bisericã parohialã. În deschidere, pr. Iosif Pãuleþ, paroh ºi decan de Suceava a salutat pe jubilant ºi a transmis urãrile PS Petru Gherghel, aflat la Sinodul Episcopilor de la Vatican. Pr. Johann Proschinger a prezentat cei 60 de ani ai preoþiei sale, ºi a cerut celor prezenþi sã-l însoþeascã cu rugãciuni.

Predica a þinut-o pr. GilbertSebastian Iavorschi, paroh de Brezoi, iar la final câteva persoane au luat cuvântul ºi l-au felicitat. Pr. Ionuþ Strejac i-a înmânat pãrintelui o felicitare din partea Sfântului Pãrinte, semnatã de secretarul de stat, cardinalul Tarcisio Bertone.

Pr. Marius Bucevschi i-a oferit – conform unei tradiþii bucovinene – un baston de lemn, înflorat ºi cu o cruce în vârf, ca jubilantul sã-ºi poarte crucea vieþii preoþeºti cu rãbdare pânã la capãt. Un tablou cu imaginea bisericii a primit de la credincioºii din Moara.

Pãrintele sãrbãtorit a mulþumit lui Dumnezeu pentru cei 60 de ani de preoþie, dintre care cei mai mulþi i-a trãit în mijlocul comunitãþii din Suceava ºi, cu lacrimi în ochi, a spus cã vrea sã fie înmormântat în Suceava, unde i-a fost ºi inima mereu.

A consemnat pr. Iosif Pãuleþ

10 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

n luna ianuarie 2013, Lu-

Î mina creºtinului va împlini o sutã de ani. Prima apariþie a fost în ianuarie 1913; revista a apãrut cu mici întreruperi pânã în anul 1948, fiind reluatã într-o nouã serie în ianuarie 1990.

Cu ocazia centenarului revistei suntem interesaþi de pãrerea cititorilor. Impresiile, gândurile ºi propunerile dv. sunt aºteptate.

Vã propunem sã rãspundeþi la întrebãrile de mai jos. Impresiile ºi propunerile cele mai interesante vor fi publicate în numerele urmãtoare ale revistei ºi vor fi rãsplãtite cu un calendar de perete cu 12 pagini (10x28 cm).

Trimiteþi prin poºtã pe adresa de la pag. 2, prin fax: 0232/211527 sau prin e-mail: editor@ercis.ro rãspunsurile, adresa dv. completã ºi, eventual, numãrul de telefon la care puteþi fi contactat. Întrebãri Ce înseamnã Lumina creºtinului pentru dv.?

Ce articole urmãriþi cel mai mult în paginile revistei?

Ce propuneri aveþi pentru îmbunãtãþirea revistei?

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Petru Albert ãscut la 16 februarie 1919 la Simioneºti, comuna PilN deºti, judeþul Neamþ, Petru Albert a urmat cursurile Seminarului Franciscan din Hãlãuceºti ºi pe cele ale Facultãþii de Filologie din Bucureºti.

A fost sfinþit preot la 14 septembrie 1947, activând ulterior în parohiile Sãbãoani, Iaºi, Moineºti, Nisiporeºti, Pustiana, Piatra Neamþ, Mãrgineni. A fost rector al Institutului Teologic Franciscan din Roman (1992-1994), activând apoi la conventele de la Nisiporeºti ºi Galaþi.

Timp de un deceniu a fost urmãrit informativ de Securitate, deoarece se manifestase ca un adversar al regimului comunist, condamnase aºa-zisele adunãri ale „preoþilor democraþi” de la Târgu Mureº, Gheorgheni ºi Cluj, a informat Occidentul despre starea de spirit a populaþiei catolice, arestarea episcopilor ºi a preoþilor.

Era cãlãuzit de ideea cã regimul comunist din România era destul de ºubred, motiv pentru care îi îndemna pe confraþii sãi preoþi la atitudine noncolaboraþionistã! De asemenea, pr. Petru Albert ºi-a manifestat compasiunea faþã de deþinuþii politici aflaþi în închisori, unde „erau bãtuþi fãrã milã” de „agenþii cãlãi ai Securitãþii”, ºi unde trebuiau sã îndure „foamea, frigul, durerile ºi mizeria”. În sfârºit, el a adus un elogiu preoþilor catolici care înfruntau persecuþiile comuniste, arãtând cã acestea „au

existat ºi existã ºi în prezent, dar ele întãresc Biserica pentru a rezista împotriva duºmanilor”.

Pr. Petru Albert a fost arestat la 17 iunie 1961 de cãtre securistul Toma Polac, deoarece fusese catalogat drept un „pericol deosebit pentru siguranþa statului”, el fiind primul reþinut în cadrul loturilor „Albert” – „Dãmoc” – „Budãu” ºi „Apostol”.

Doi ani a fost anchetat cu duritate de Toma Polac ºi Mihai Wolf, fiind obligat sã semneze zeci de declaraþii mincinoase. În mod dramatic, martori provenind din mediile catolice au fost obligaþi sã recite la proces texte ce le fuseserã impuse de anchetatori, scopul fiind acela de a susþine „probele de vinovãþie”, care urmau sã garanteze trimiterea în puºcãrie a pr. Petru Albert. Întregul proces a fost de altfel o farsã judiciarã, al cãrei obiect era condamnarea delictului de opinie ºi anihilarea acelor reprezentanþi ai Bisericii Catolice care revendicau dreptul la libertatea de conºtiinþã. În sfârºit, prin procesul farsã din anul 1963, Securitatea urmãrea sã producã dezbinãri în rândurile clerului catolic, precum ºi între preoþi ºi credincioºi. Prin Sentinþa nr. 6 din 22 ianuarie 1963, pr. Petru Albert a fost condamnat de Tribunalul Militar Iaºi în deplasare la Bacãu la 12 ani muncã silnicã pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale” ºi la opt ani de închisoare pentru infracþiunea de „deþinere de publicaþii interzise”.

Pr. Petru Albert, OFMConv., în arestul Securitãþii

Colegiul Militar de pe lângã Tribunalul Suprem i-a redus însã pedeapsa la opt ani de închisoare corecþionalã.

A trecut prin închisorile comuniste de la Bacãu, Jilava, Giurgeni, Ostrov ºi Salcia, fiind apoi graþiat de restul pedepsei prin decretul 411/31 iulie 1964. În închisorile comuniste ºi-a exasperat torþionarii prin criticile aduse regimului Dej, iar dupã eliberare i s-a deschis din nou dosarul de urmãrire informativã deoarece era considerat de securiºti drept un „element fanatic” ºi continua sã aducã elogii preoþilor care manifestaserã o atitudine „dârzã” în puºcãriile comuniste. Împotriva pr. Petru Albert a fost mobilizatã o reþea de informatori, recrutaþi dintre cunoscuþii acestuia, cãrora cel urmãrit le fãcea diverse destãinuiri.

Pr. Petru Albert rãmâne una dintre figurile ilustre ale rezistenþei anticomuniste prin credinþã, un model de ataºament faþã de Bisericã ºi valorile credinþei catolice din România.

A murit la 14 iulie 2012 la Galaþi.

Dr. Dãnuþ Doboº

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor Episcopul Anton Durcovici

Ultima fotografie n dimineaþa zilei de 26 iu- deoarece fusese atins, prin Parohia Popeºti-Leordeni pen- arestarea ºi izotru acordarea sacramentului larea ep. AnMirului, ep. Anton Durcovici ton Durcovici, a fost rãpit de o echipã de se- punctul culminant al persecucuriºti ºi transportat cu o dubã þiei religioase din România.

Fotografia de deþinut a episîn arestul central al Securitãþii din Bucureºti. În acest loc i-a copului a fost folositã de anfost fãcutã fotografia de deþi- chetatorii Securitãþii, conduºi de nut nr. 6199 care a fost ataºatã Gh. Enoiu, drept mijloc de infiºei personale din dosarul pe- timidare ºi descurajare în cadrul nitenciar creat pe numele sãu, altor anchete ce vizau preoþi dosar care se pãstreazã astãzi catolici arestaþi. Existã, în acest în arhiva CNSAS de la Po- sens, o mãrturie aparþinând Mons. Ioan (Iancu) Baltheiser, peºti-Leordeni.

Aceasta este ultima fotografie arestat la rândul sãu în ziua de în care apare chipul ep. Anton 11 mai 1951, ºi care atestã faptul Durcovici. Din motive neclare cã tertipul securistic nu a reuºit. astãzi, episcopul nu a fost foto- Dimpotrivã, vizualizarea fotografiat în zeghe, aºa cum s-a grafiei cu ep. Anton Durcovici întâmplat în cazul pr. Rafael în captivitatea comunistã i-a Friedrich, arestat împreunã cu susþinut ºi întãrit pe preoþi în episcopul la 26 iunie 1949, sau ataºamentul lor faþã de pãstorul în cazul episcopilor greco-ca- Diecezei de Iaºi ºi al Arhidiecetolici, arestaþi în toamna anu- zei de Bucureºti.

Mãrturiseºte Mons. I. Ballui 1948. În fotografie episcopul Anton theiser: „Într-un alt rând mi Durcovici apare în reverendã, s-a arãtat o fotografie a unui fãrã þuchet ºi crucea pectoralã deþinut. L-am recunoscut imecare-i fuseserã smulse, imediat diat pe episcopul dr. Anton dupã reþinere, împreunã cu Durcovici. Pe piept îi atârna o celelalte obiecte personale ºi etichetã cu un numãr. Un criveºminte liturgice pe care le minal n-ar fi arãtat mai oribil, dar expresia feþei, ochii ºi priavea asupra sa. În momentul în care, în sep- virea lui îþi vorbeau ºi puteai tembrie 1996, am vãzut pentru citi nevinovãþia sa. Anchetaprima datã, în arhiva SRI, torul m-a întrebat: «Ce spui de aceastã fotografie, impresia a asta? Ce a ajuns episcopul vosfost aceea cã mã aflam în faþa tru sfânt. Un trãdãtor de þarã ºi uneia dintre cele mai drama- Vaticanul nu-l poate ajuta!». tice imagini din istoria Bise- Dar aceasta – continuã mãrricii locale, înþelegând în ace- turia – nu m-a putut intimida. laºi timp faptul cã ziua de 26 iu- «Fii atent cum te porþi, cãci nie 1949 a însemnat un moment dacã am procedat aºa cu un tragic pentru Biserica localã, episcop, cu un vicar ca tine o

Î nie 1949, aflat în drum spre

12 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

sfârºim mult mai repede» – ameninþa anchetatorul. Ferm hotãrât m-am gândit: «Dragul meu episcop, eu te urmez pe tine. Unde eºti tu, acolo trebuie sã fie ºi elevul tãu»”. Într-o cuvântare þinutã la 14 mai 1988 la Bad-Deutsch Altenburg, Mons. Florian Müller reda, din memorie, mãrturia Mons. I. Baltheiser, într-o versiune modificatã, din care reieºea cã în momentul în care anchetatorii i-au arãtat fotografia deþinutului cu nr. 6199, acesta nu l-a recunoscut pe episcop: „A vãzut un schelet de om înfometat, plin de rãni ºi de sânge. «Acesta-i episcopul tãu Durcovici», i-au spus ei.

«Dacã nu faci ce-þi cerem noi, curând ai sã arãþi ºi tu aºa»”.

Sã fie vorba de o altã fotografie necunoscutã sau, mai curând, Mons. Florian Müller a accentuat în acel moment în termeni grei, distorsionând, imaginea episcopului captiv, pentru a crea o stare de emoþie puternicã în rândul auditoriului?

Episcopul Anton Durcovici a murit la 10 decembrie 1951 la Sighet, Mons. I. Baltheiser în anul 1996, iar Mons. Fl. Müller în anul 2000, în timp ce torþionarul Gh. Enoiu a murit, liniºtit, în anul 2010, nederanjat vreodatã de justiþia postcomunistã din România.

Dr. Dãnuþ Doboº

Sanctuare

Aparecida cã al doilea lãcaº de cult, ª tiaþi dupã bazilica Sfântul Petru

din Roma, ca mãrime, este sanctuarul din Aparecida (Brazilia)?

Acesta este sanctuarul naþional al Braziliei ºi atrage, în fiecare an, între opt ºi doisprezece milioane de pelerini.

Istoria sanctuarului începe în luna septembrie a anului 1717.

Trei localnici pescuiau în fluviul Paraíba do Sul ºi gãsesc în mrejele lor, pline din abundenþã cu peºte, o statuie. Dar statuia nu avea cap. Dupã mai multe cãutãri ºi încercãri, în mreje a apãrut ºi capul statuii.

Era de fapt o statuie a Maicii Domnului, de mici dimensiuni, dar cu un chip frumos ºi surâzãtor. Pescarii au numit-o „Aparecida”, adicã cea care a fost gãsitã ca o surprizã. Unul dintre pescari, Felipe Pedroso, a dus-o ºi a aºezat-o la loc de cinste în casa sa. În anul 1726 copiii acestuia au construit o capelã, cu un altar de lemn, ºi în fiecare sâmbãtã, împreunã cu câþiva prieteni ºi vecini, mergeau ºi se rugau sfântul Rozariu. Nu au întârziat sã aparã minuni ºi haruri deosebite, despre care dã mãrturie preotul José de Vileda. Vestea despre puterea extraordinarã a statuii s-a rãspândit cu mare repeziciune în toate regiunile Braziliei.

Credincioºii, vãzând toate acestea, au construit o capelã mai mare, care, din nefericire, a fost distrusã de un incendiu. În anul 1834 a început construirea unei biserici, cu trei navate ºi douã turnuri, care a fost consacratã, la 8 decembrie 1888, de cãtre arhiepiscopul de São

Paulo. Datoritã unei impresionante afluenþe de credincioºi, în anul 1877 se construieºte o cale feratã pânã la Aparecida.

La 6 noiembrie 1888, prinþesa Isabela viziteazã pentru a doua oarã biserica ºi dãruieºte Maicii Domnului o coroanã de aur, încrustatã cu pietre preþioase de rubin ºi diamante, ºi o mantie albastrã.

La 8 octombrie 1904 statuia Maicii Domnului de la Aparecida este încoronatã în mod solemn, iar la 29 aprilie 1908 papa Pius al X-lea îi conferã titlul de basilica minor. Cu ocazia bicentenarului, în anul 1917, papa Benedict al XV-lea acordã pelerinilor, care viziteazã sanctuarul, indulgenþa plenarã jubiliarã. În anul 1929 Sfântul Pãrinte Pius al XI-lea o declarã pe Maica Domnului de la Aparecida regina Braziliei ºi sfânta patroanã a þãrii.

Cu timpul, biserica veche nu poate face faþã afluenþei de pelerini. De aceea, în anul 1954 se pune piatra fundamentalã pentru noul sanctuar.

Construirea noii bazilici a început la 11 noiembrie 1955 ºi a fost inauguratã la 4 iulie 1980, cu ocazia primei vizite a papei Ioan Paul al II-lea în Brazilia.

În anul 1984, Conferinþa Naþionalã a Episcopilor din Brazilia îi conferã titlul de sanctuar naþional.

Imensa bazilicã, în formã de cruce greacã, poate adãposti în interior 45.000 de persoane (25.000 în bãnci). Altarul este situat în centru, sub cupolã, iar credincioºii privesc spre altar din toate cele patru laturi ale crucii. Cupola are o înãlþime de 70 m ºi un diametru de 78 m.

Turnul are 100 m înãlþime.

Suprafaþa bazilicii este de 23.000 m2, dintre care 18.000 m2 sunt sub acoperiº. Pentru construirea sanctuarului au fost necesari 40.000 m3 de beton.

Legãtura dintre vechea ºi noua bazilicã se face prin aºa-numita „pasarelã a credinþei”, un pod suspendat, lung de 390 m, construit în anul 1972. Pasarela are forma literei „S”, prima literã a cuvântului „Santo”.

Papa Benedict al XVI-lea a vizitat sanctuarul la 13 mai 2007, când a oferit, aºa cum obiºnuieºte la marile sanctuare, un trandafir de aur. Pentru Aparecida este al doilea trandafir, deoarece, la 15 august 1967, cu ocazia jubileului de 250 de ani de la descoperirea statuii, papa Paul al VI-lea oferise deja unul.

Pr. Iosif Dorcu

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Anul Credinþei ºi Familia

Credinþa patriarhului Iosif anorama personajelor biblice care au excelat prin P credinþa lor se poate îmbogãþi cu figura lui Iosif. Marelui patriarh îi sunt dedicate câteva capitole consistente din cartea Genezei (Gen 39-50).

Existenþa pãmânteascã a lui Iosif s-a demonstrat a fi o adevãratã aventurã a credinþei.

Viaþa sa, de la copilãrie pânã la adânci bãtrâneþi, a fost însemnatã de planul lui Dumnezeu, patriarhul nefãcând altceva decât sã se abandoneze în braþele ocrotitoare ale providenþei. Începuturile epopeii lui Iosif se întrevãd încã din timpul adolescenþei, mai exact de la acel moment critic când fraþii sãi iau decizia de a-l vinde ca sclav sub impulsul geloziei.

Domnul însã i-a condus paºii ºi l-a fãcut sã ajungã dregãtor important la curtea faraonului.

Dupã o serie de peripeþii în care se confruntã cu intrigile din partea soþiei faraonului, va fi reabilitat graþie interpretãrii unor vise ce priveau viitorul þãrii. Poziþia sa la curtea regalã va fi consolidatã, în acest context având loc reîntâlnirea cu fraþii ºi cu tatãl sãu Iacob.

O notã distinctivã a personajului nostru a fost înþelepciunea „relaþiilor”. Iosif a avut o legãturã specialã cu Dumnezeu, lãsându-se cãlãuzit de el, punându-ºi viaþa în mâinile sale. De aceea, Domnul i-a oferit înþelepciune ºi privilegiul de a interpreta visele. Aceastã abandonare nu este altceva decât expresia unei credinþe autentice.

Pe lângã cultivarea prieteniei cu Dumnezeu, Iosif a acordat

atenþie raporturilor interumane, fie pe linie verticalã în relaþia fiu-tatã, fie pe linie orizontalã în raportul dintre fraþi. Legãtura cu tatãl este prezentatã ca una idealã: Iosif îºi iubeºte tatãl, îi aduce doar bucurii, iar tatãl, la rândul sãu, îºi aratã dragostea faþã de fiul sãu.

Mai problematic este raportul dintre fraþi, acolo unde apar invidia ºi gelozia. Ruptura intervenitã în cadrul relaþiilor fraterne se reia prin iniþiativa lui Iosif, deºi nu el era cel ce ar fi trebuit sã cearã iertare. Reluarea comuniunii este posibilã prin intermediul cuvântului: Iosif a vorbit, ºi aceasta a fost de ajuns pentru reinstaurarea climatului de convieþuire fraternã.

Privind la aceste date, se poate conchide cã Iosif este un model de încredere în Dumnezeu. A fost vândut ca sclav, însã mâna Domnului l-a fãcut liber. A fost împins cãtre moarte, însã Domnul l-a pãstrat în viaþã. Credinþa statornicã s-a exprimat ºi prin fapte, mai ales prin mãrturia oferitã în Egipt, fãcând cunoscutã în acel mediu puterea ºi milostivirea Dumnezeului unic ºi adevãrat.

14 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

În al doilea rând, Iosif este exemplu de credinþã trãitã în viaþa concretã, unde se întrepãtrunde pãcatul ºi harul, rãul ºi binele. Patriarhul a fost un instrument al prezenþei lui Dumnezeu în acea lume cu limitele, problemele ºi dificultãþile ei.

E un semn cã Domnul nu anuleazã rãul ºi pãcatul în mod total, ci coboarã printre oamenii imperfecþi ºi pãcãtoºi pentru a-i învãþa ºi a le arãta calea mântuirii. În fine, Iosif rãmâne ºi o mãrturie a credinþei în viaþa de familie. În faþa dificultãþilor ce pot interveni în raportul dintre pãrinþi ºi fii, Iosif ne aratã drumul unei iubiri autentice ºi constante. Iar pentru rezolvarea problemelor convieþuirii dintre fraþi, Iosif propune calea dialogului în respect ºi dragoste reciprocã.

Istoria lui Iosif este un îndemn pentru creºtini de a trãi încrederea în providenþa divinã, de a cultiva relaþii autentice ºi de a manifesta credinþa în viaþa de zi cu zi, aspirând la profunzimea ºi înþelepciunea patriarhului Iosif.

Pr. Iulian Faraoanu

Pentru copii Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Gotfrid, dupã ce a terminat de istorisit cum a trãit pe insulã, a întrebat dacã fumul s-a vãzut de pe uscat.

– Aceasta cam nu prea ar fi fost cu putinþã, a spus tatãl.

Apoi a început sã povesteascã cum a mers cu copiii pe Insula Verde, ºtiind cã e timpul de cules nucile ºi cum, la cererea copiilor, s-a urcat pe colina de pe insulã.

– Îþi mai aduci aminte, tatã, a spus Gotfrid, ce asemãnare mi-ai spus sub acel pom? Îþi aduci aminte când îmi spuneai cã suferinþa se aseamãnã cu nuca, sub a cãrei coajã verde se aflã miezul cel dulce? Exilarea mea pe aceastã insulã a fost de mare însemnãtate, cãci vãd acum cã dupã suferinþã vine bucuria.

Petru a spus: – Asemenea nuci amare am gustat multe în viaþa mea. De câte ori voi mai gusta vreo una de acum înainte, mã voi gândi mereu la cazul tãu!

Gotfrid i-a arãtat apoi tatãlui sãu peºtera ce-i servea ca locuinþã, izvorul de unde lua apã ºi eleºteul sãu cu peºte din care s-a oferit sã-i ospãteze, dacã vor, cu peºte proaspãt.

– Am niºte peºti foarte buni, a spus el, cred cã nu mã veþi refuza.

– Bine, bine, au rãspuns ei, dar astãzi tu trebuie sã fii oaspetele nostru. Noi suntem aprovizionaþi bine cu de-ale mâncãrii.

Îndatã, Petru s-a ridicat ºi a plecat la corabie sã aºeze masa, iar ceilalþi îl urmau, vorbind despre diferite lucruri. Când au ajuns ºi ei la corabie, Petru le-a spus: – Locuºorul acesta acoperit cu un covor de muºchi moale, ne va servi drept masã ºi scaune.

Poftiþi de vã aºezaþi, care cum vã convine mai bine!

Pe o faþã de masã curatã se aflau aºezate: felii de pâine, lapte, unt, fripturã, peºtiºori prãjiþi ºi alte bucate din belºug.

Când a vãzut Gotfrid pâinea, s-a bucurat de ea mai mult decât de celelalte mâncãruri. A început sã plângã de bucurie, a sãrutat-o ºi a spus: – O, ce dar ceresc este pâinea! De trei ani îi duc dorul.

Ea este hrana cea mai trebuincioasã pentru om. O, cât de mult îi mulþumesc lui Dumnezeu cã o pot vedea iarãºi!

Ar trebui sã nu înghiþim nici o bucãþicã de pâine fãrã sã-i mulþumim lui Dumnezeu.

S-au aºezat, aºadar, la masã ºi erau foarte veseli. Vorba nu se mai termina, cu toate cã se înnoptase ºi luna începuse a lumina ºi peste ei, încât umbrele lor au început a se distinge pe covorul de muºchi verde. În cele din urmã, Toma a spus: – Ajunge pentru astãzi! Dupã cum vãd, mâine vântul îºi va schimba direcþia ºi ne vom putea întoarce acasã. Cei de acasã cred cã dorm cu grijã ºi ne aºteaptã cu mare nerãbdare.

Sã ne culcãm ca sã ne putem scula mâine cât mai dimineaþã.

Toma ºi Petru s-au dus la corabie ºi au fãcut din pânze un fel de cort ca sã se culce sub el. Gotfrid ºi tatãl lui s-au dus la peºterã ca sã doarmã acolo, iar Gotfrid se bucura acum pentru cã îl vedea pe tatãl sãu în aceastã peºterã unde îl visase de atâtea ori. Aici au mai stat încã mult timp de vorbã ºi abia dupã miezul nopþii au adormit, dupã ce au mulþumit lui Dumnezeu pentru cã le-a dat sã ajungã o zi atât de fericitã. În dimineaþa urmãtoare, Petru a venit în faþa peºterii ºi a strigat: – Sculaþi-vã repede ºi veniþi la corabie cãci e un vânt cât se poate de prielnic ºi vrem sã ne folosim de el. Ne vom îmbarca imediat ºi vom pleca spre casã.

Gotfrid ºi tatãl lui au ieºit imediat din peºterã, dar Gotfrid a spus: – Mai aºteptaþi câteva clipe, cãci mai înainte de a pãrãsi aceastã insulã, se cuvine sã-i mulþumesc lui Dumnezeu, nu numai pentru toate binefacerile primite din partea lui în decursul acestor trei ani, ci ºi ¾

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre a doua venire a lui Isus „Ca sã plece ºi sã vinã, Isus a folosit ºi foloseºte mereu norii.

Aºa a fost la înãlþarea lui la cer, aºa va fi ºi la venirea de-a doua” (Claudia, 8 ani). „A doua venire a lui Isus înseamnã rãsplatã pentru cei buni ºi pedeapsã pentru cei rãi. Eu aº vrea rãsplatã!” (Lucia, 8 ani).

Auzind despre fragmentul din evanghelie unde Isus îi îndeamnã pe apostoli sã vegheze, cãci nu „ºtim când vor veni hoþii sã spargã casa”, Marian (10 ani) a replicat: „Nu mai

þine, o sã-i vedem cu ajutorul camerelor de luat vederi”. „Dacã ºi Isus îmi va aduce ceva dulce când va veni a doua oarã, aºa cum îmi aduce tata ori de câte ori se întoarce acasã, atunci abia îl aºtept” (Georgiana, 8 ani). „Mama mi-a spus cã trebuie sã-mi fac semnul sfintei cruci în fiecare searã înainte sã mã culc, pentru cã dacã vine Isus la mine în timpul somnului sã mã recunoascã de prieten al sãu” (Florin, 8 ani).

¾ pentru toate suferinþele pe care

Cu ajutorul sforilor de mânuit pânzele, el a ridicat bradul tocmai în vârful catargului corabiei. În timpul acesta, Petru a mâncat ceva pentru a avea putere la vâslit ºi apoi s-au urcat toþi în corabie ºi au ridicat pânzele. Cãlãtoria spre casã au fãcut-o foarte repede, ajutaþi fiind ºi de un vânt prielnic. Cu cât se apropiau mai mult de casã, cu atât ºi inima lui Gotfrid bãtea mai tare de bucurie.

Dar ºi pe uscat era mare agitaþie. Mama lui Gotfrid, fraþii ºi surorile lui, stãteau de mult în aºteptare la mal, ºi cum l-au zãrit, îi fãceau semn cu mâna ºi-l salutau cu strigãte de bucurie. Toþi locuitorii din sat, cu mic cu mare, au alergat ºi ei la þãrm.

– Într-adevãr, iatã cã îl aduc pe Gotfrid! au strigat ei plini de bucurie. Dar bucuria mamei nu mai cunoºtea margini când a avut fericirea sã-l strângã în braþe pe Gotfrid pe care îl crezuse mort de multã vreme.

mi le-a trimis!

S-a pus în genunchi înaintea altarului ºi a mulþumit lui Dumnezeu cu inima înduioºatã ºi cu multe lacrimi în ochi.

Acest gest i-a plãcut tatãlui ºi lui Petru aºa de mult încât au îngenuncheat ºi s-au rugat ºi ei cu evlavie.

Dupã aceea s-au îndreptat toþi trei spre malul mãrii. Toma tãiase între timp un brad verde ºi era ocupat cu împodobirea lui, atârnând de el panglici albastre, roºii, galbene ºi albe, pe care le-a adus cu el într-o cutie.

Gotfrid, mirat, l-a întrebat ce are de gând sã facã cu acel brad astfel împodobit.

Toma i-a rãspuns: – Când am plecat de acasã i-am promis mamei tale cã de vom avea fericirea sã te gãsim, voi pune un semn pe corabie, care sã-i prevesteascã de departe bucuria. ªi ce mare va fi bucuria ei când va zãri acest simbol!

16 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

„Mama mi-a spus cã atunci când va veni Isus a doua oarã, o sã-l vedem ºi noi aºa cum l-au vãzut apostolii pe pãmânt” (Irina, 9 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

Tot aºa, Marta ºi Andrei nu ºtiau ce sã mai facã de bucurie. Fraþii ºi surioarele lui cele mai mici nu-l mai cunoºteau pe Gotfrid, iar haina lui aºa de dubioasã le impunea respect, iar la cei mai mici, chiar fricã. Însã când pãrinþii i-au asigurat cã este fratele lor, de-abia atunci copiii au început a mai prinde curaj ºi s-au strâns împrejurul lui. Bãrbaþi bãtrâni ºi tineri, femei ºi fete, toþi alergau ºi se grãbeau sã dea mâna cu el ºi sã-i spunã mãcar un „Bine ai venit!”. Gotfrid plângea de bucurie.

– O Dumnezeule, a strigat el plin de recunoºtinþã ºi cu ochii îndreptaþi spre cer, nu-mi pot închipui o bucurie mai mare pe pãmânt decât cea pe care o simte inima mea în clipa de faþã! Însã va fi o bucurie ºi mai mare în cer când ne vom întâlni ºi vom fi primiþi cu dragoste de prietenii ºi de rudele noastre, care au ajuns acolo înaintea noastrã! (va urma)

Crãciun 2012 Paºii credinþei

Darul credinþei n preot salezian, Adolfo L’Arco, spunea: „Hrãniþi U credinþa voastrã ºi dubiile vor muri de foame!”. Este ceea ce încercãm în aceastã paginã, pornind de la convingerea cã este nevoie de o educaþie a credinþei. În articolul precedent am vãzut ce anume nu este credinþa, astfel încât sã nu ne lãsãm amãgiþi de false convingeri. Facem un pas înainte pe drumul descoperirii credinþei ºi începem sã intrãm în bogãþia acestui mare dar. Timpul Adventului ºi solemnitatea Naºterii Mântuitorului nostru ne ajutã în acest sens.

Perioada Adventului este marcatã de atmosfera aºteptãrii venirii Mântuitorului. Aceastã aºteptare este plinã de credinþã, deoarece se pregãteºte sã trãiascã împlinirea promisiunii lui Dumnezeu: trimiterea Mântuitorului. Fiul lui Dumnezeu urmeazã sã se facã om pentru a arãta imensa dragoste a lui Dumnezeu pentru om. În aceastã aºteptare, sfânta Fecioarã Maria ne este un exemplu. Ea primeºte mesajul îngerului Gabriel ºi, deºi nu înþelege cum se vor întâmpla toate cele spuse, acceptã sã colaboreze la acest plan minunat. Mai mult decât atât, ca ºi Abraham, ea porneºte la drum. Merge sã o viziteze pe Elisabeta. Aºteptarea plinã de credinþã nu este pasivitate, nu este o dulce letargie, ci drum spre aproapele, în care, de fapt, este prezent Cristos. Ascultarea, încrederea, dãruirea fac din credinþa Mariei o credinþã deplinã „pentru cã la Dumnezeu

nimic nu este imposibil” (Lc 1,37).

Evenimentul minunat al naºterii Mântuitorului, al întrupãrii lui Isus Cristos, alimenteazã în mod admirabil credinþa noastrã.

Faptul cã Fiul lui Dumnezeu se face om în persoana lui Isus din Nazaret împlineºte mãreaþa simfonie a Vechiului Testament care ajunge la punctul culminant: Dumnezeu s-a fãcut om, este Dumnezeu-cu-noi, Dumnezeu-pentru-om. Dumnezeu este Dumnezeul vieþii ºi al fericirii, care face din viaþa omului expresia cea mai profundã a gloriei sale. „Gloria lui Dumnezeu este omul viu, iar viaþa omului este vederea lui Dumnezeu”, spunea sfântul Irineu. În întreaga sa viaþã Cristos a dovedit cã omul este pe primul loc, cã binele lui are întâietate ºi cã nimic altceva nu poate sã fie mai important.

Un exemplu în acest sens este vindecarea omului cu mâna paralizatã (Mt 12,9-14). Pentru farisei era mult mai important sã fie respectatã sâmbãta, ca semn cã Dumnezeu era onorat înainte de toate. Omul paralizat putea sã aºtepte, avea alte ºase zile la dispoziþie! Isus aratã cã pentru el, pentru Dumnezeu, lucrurile stau altfel: viaþa, binele ºi fericirea omului sunt maxima expresie a gloriei lui Dumnezeu! Cristos nu cere sã se aleagã între binele omului ºi gloria lui Dumnezeu, ci aratã cã gloria lui Dumnezeu stã în fericirea omului, adevãrata fericire!

Celebrarea Adventului ºi a Naºterii Mântuitorului ne oferã ocazia sã redescoperim frumuseþea ºi forþa credinþei. Ce poate fi mai minunat decât sã ºtim cã mulþumirea cea mai mare a lui Dumnezeu este împlinirea noastrã, adevãrata noastrã fericire? Acesta este motivul pentru care l-a trimis pe Fiul sãu în lume! Acesta este motivul pentru care Cristos nu a ezitat sã îºi dea viaþa pentru noi! Astfel ne dãm seama cã, înainte de toate, credinþa este un dar care, dacã îl primim cu disponibilitate, ne asigurã împlinirea.

Apoi este o relaþie între noi ºi Dumnezeu, nu doar o sumã de concepte sau un pachet de comportamente pe care le respectãm „ca sã fie bine”. Credinþa este iubirea pe care Dumnezeu doreºte sã o punã în inima noastrã ºi toatã deschiderea pe care noi o avem!

Celebrarea sãrbãtorii Naºterii Mântuitorului sã ne ajute sã creºtem în credinþã ºi sã descoperim mai mult frumuseþea ºi importanþa ei, astfel încât întreaga noastrã viaþã sã fie orientatã spre trãirea unei prietenii autentice cu Dumnezeu.

Este cadoul cel mai potrivit de Crãciun, globuleþul cel mai strãlucitor în brad, prãjitura cea mai dulce!

Crãciun fericit!

Pr. Felix Roca

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Drumul Crãciunului þi auzit, cu siguranþã, expresia „spiritul sãrbãtoriA lor”. Cu câteva luni înainte de sfârºitul anului, începe un fel de euforie care-i cuprinde pe toþi. Însã nu ni se spune despre ce fel de sãrbãtori este vorba, care este spiritul lor, când încep ºi când se terminã acestea. Se pare cã e doar o comercializare a lor, iar când tragem linie, nu rãmâne nimic.

Sã vedem care este adevãratul spirit al sãrbãtorilor, sã trecem la „dezvrãjirea” sãrbãtorilor, cum ar spune Andrei Pleºu.

Mai întâi, sã fim clari: sãrbãtoarea pentru care ne pregãtim este Crãciunul ºi nu oricare altã sãrbãtoare fãrã conþinut ºi fãrã semnificaþie creºtinã. Mai exact, ce este Crãciunul? Ce ne învaþã el?

Crãciunul este un drum, acela al lui Dumnezeu care se face om, se apropie atât de mult încât devine unul de-al nostru.

Iar rãspunsul omului trebuie sã fie pe mãsurã, un gest care sã acopere distanþele, sã apropie.

Omul este dator sã parcurgã douã drumuri: unul interior, de la „a avea” la „a fi”, ºi altul exterior, de la sine spre celãlalt.

Drumul interior înseamnã cã omul trebuie sã-ºi schimbe modul de a vedea Crãciunul, sã-ºi schimbe inima. Da, avea dreptate Saint-Exupery, în Micul prinþ, cadoul de Crãciun are farmecul sãu dat de brad, colinde, zâmbete... Însã nu trebuie sã ne oprim la globuri, instalaþii, Moº Crãciun, ci trebuie sã trecem la „Crãciunul inimii” (cum spune ºi colinda:

„Mii de colinzi / Mii de colinzi / Creºtine, sufletul sã-l deschizi”). De ce aceastã deschidere? Pentru „a vedea” lecþia Betleemului.

La Betleem, Isus se naºte în tãcere. Doar îngerii cântau. Azi, reclamele, ofertele par sã ne surzeascã. Auzim doar cã trebuie sã avem ºi uitãm cine suntem ºi cine este în centrul sãrbãtorii Crãciunului. La Betleem, Isus se naºte în inimã. Maria nu vorbea lângã iesle, ea pãstra toate în inima ei (Lc 2,19; 2,51).

Credinþa este un act al inimii.

Maria credea cã pruncul este Fiul lui Dumnezeu. Zgomotul nu este prietenul lui Dumnezeu. În zgomot, nu-l putem auzi.

Sã facem un pas mai departe: de la „a fi” la „a fi pentru”, de la „a crede” la „a crede împreunã”. Dacã Isus este în inima noastrã, atunci trebuie sã-l întâlnim pe cale, sã-l (re)cunoaºtem în oameni.

Paradoxal, drumul cel mai lung este cel de la minte la suflet, de la „a ºti” la „a face”. Credinþa are nevoie (ºi) de fapte (cf. Iac 2,26).

Colindele nu ajung, dacã nu trec la fapte. Cadourile nu folosesc, dacã umilesc. Masa îmbelºugatã este zadarnicã, dacã suntem singuri. ªi atunci?

Trebuie sã fim sãraci pentru a putea dãrui ceva. Sãracul, pentru cã nu are nimic de oferit, se dãruieºte pe sine (cf. A. Pronzato, Via crucis). De aceea, cel mai frumos Crãciun l-am trãit în Africa. Nu aveam multe, dar aveam esenþialul: bucuria de a crede cã Dumnezeu vine între noi pentru cã ne iubeºte.

18 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

Bucurie exprimatã prin cânt, rugãciune, o vorbã bunã, o inimã cãreia îi pasã. Atunci, celãlalt este fratele meu ºi fiu al aceluiaºi Tatã.

Trebuie sã-i oferim lui Dumnezeu inima, sã se nascã în ea; sã facem loc celuilalt în inimã, o inimã caldã în care sã fie acasã, adicã acceptat ºi primit.

Nu existã cãldurã mai mare decât cea a inimii. Fãrã ea, putem muri de frig ºi în mijlocul verii.

Aºadar, Crãciunul este aproape, Crãciunul este aproapele.

Dumnezeu se apropie aºa de mult, încât devine banal, obiºnuit ºi îl ignorãm. Lecþia Betleemului este cã nu ne putem opri la iesle, la aparenþe, trebuie sã mergem spre aproapele. Crãciunul nu este „vrajã”, sentimentalism, ci ieºire (dãruire) din (de) sine pentru aproapele.

Crãciunul nu ne dã pace, ne neliniºteºte, ne pune pe drum(uri). Crãciunul este mai mult decât „a avea”, este „a fi”; mai mult decât mine, este celãlalt; mai mult decât raþiune, este suflet; mai mult decât aproape, este aproapele.

Dar tu, încotro de Crãciun?

Aurelian Herciu

Tablete spirituale

Vestire Cine-i cel promis din vremuri dupã-a omului cãdere, Aºteptat fiind de-acesta mântuire sã-i ofere?

Este Fiul care-n lume a voit sã se coboare ªi din sânul sã se nascã al preagingaºei Fecioare.

Cine-i cel pe care psalmii îl aclamã ca Mesia?

Cine vine azi în lume ºi se naºte din Maria?

Este Fiul ce rãsare ºi-ºi asumã-a noastrã fire, Sã vesteascã lumii pacea ºi a Tatãlui iubire.

Cine-i cel ce cu speranþã l-au vestit demult profeþii Cã va coborî în lume precum roua dimineþii?

Este Fiul ce se-aratã astãzi lumii în tãcere, Sã-i aducã omenirii suferinde mângâiere.

Cine-i cel pe care-un înger îl vesteºte din tãrie?

Cui îi cântã-n coruri cerul cântece de bucurie?

Este Fiul ce în lume azi se naºte în neºtire, Sã-i ofere lumii noastre pace, har ºi mântuire.

Cine-i cel pe care-n grabã merg pãstorii sã-l priveascã ªi-i aduc în dar ofrande din sudoarea pãstoreascã?

Este Fiul care zace într-o iesle sãrãcuþã.

Adorat de sfântul Iosif ºi de sfânta sa Mãicuþã.

Cine-i cel pe care magii vin grãbiþi din þãri strãine Sã-l adore, sã-l contemple, daruri scumpe sã-i închine.

Este Fiul care cortul printre oameni azi ºi-l pune, Este soarele cel veºnic ce nicicând nu mai apune.

E Isus Cristos, ce roagã toatã firea omeneascã Sã-i ofere inimi-iesle, ca în ele sã se nascã. ªi avându-l noi în inimi, sã-l vestim cu bucurie, Viaþa plinã de iubire tuturora sã le fie!

Petru Ciobanu

Importanþa creºterii naturã poate fi observat fenomen: dacã o plantã nu Îmainuncreºte, atunci moare. Pânã ºi cel mai falnic arbore creºte crenguþã cu crenguþã. În ceea ce-i priveºte pe oameni, dacã la un moment dat înceteazã sã creascã din punct de vedere fizic, creºterea trebuie sã se manifeste în alte privinþe. Dacã nu se mai verificã nici un fel de creºtere, atunci este de aºteptat sã moarã. Mamei „îi creºte inima” când îºi vede copiii realizându-se, cercetãtorul creºte în cunoaºtere etc. În privinþa credinþei, ºi ea trebuie sã creascã mereu. Pentru a nu fi în pericol de moarte. În acest sens pânã ºi criza poate fi beneficã.

Unul dintre studioºii de la Katholischen Glaubens-Information din Frankfurt susþine cã tocmai astfel de crize (ale credinþei) sunt necesare pentru ca ea sã ajungã vie, rezistentã ºi independentã. Cãci, dupã cum anumite boli fac trupul mai sãnãtos, la fel ºi crizele depãºite în mod autentic întãresc credinþa. De altfel, nu orice dificultate în a crede constituie o îndoialã cu privire la credinþã.

Cine cerceteazã nu înseamnã cã se descotoroseºte de credinþã; invers: a evita întrebãrile înseamnã a fi laº. Cãci orice întrebare evitatã, mai degrabã sau mai târziu, se rãzbunã. De aceea, orice problemã din domeniul credinþei trebuie înfruntatã prin luptã, rugãciune ºi perseverenþã.

Pr. Cristian Chinez

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Bucuria Naºterii lui Isus Crãciunul ngerul Domnului le-a apãrut pãstorilor, iar slava lui Dumnezeu i-a învãluit în luminã. „Ei au fost cuprinºi de spaimã” (Lc 2,9). Îngerul le-a risipit spaima ºi le-a vestit lor „o mare bucurie, care va fi pentru întreg poporul: Astãzi, în cetatea lui David, vi s-a nãscut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Lc 2,10). Ca semn, le spune: „Veþi gãsi un copil înfãºat ºi culcat în iesle” (Lc 2,12). „Dintr-o datã s-a unit cu îngerul o mulþime din oastea cereascã, lãudându-l pe Dumnezeu ºi spunând: «Mãrire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu, ºi pe pãmânt pace oamenilor pe care îi iubeºte!»” (Lc 2,13-14).

Evanghelistul spune cã îngerii „vorbesc”. Dar pentru creºtini era clar încã de la început cã vorbirea îngerilor este „un cânt”, în care întreaga mãreþie a marii bucurii vestitã de ei este prezentã în mod tot mai perceptibil. ªi astfel, din acel moment, cântul de laudã al îngerilor continuã neîncetat.

Noi n-am ºtiut cã-n noaptea-aceea rece, La Betleem, în iesle, lângã boi, Plângând ni se nãºtea în grajd un rege, Din cerul slavei coborât la noi.

Î

Ni te vestiserã demult bãtrânii, ªi-n visul lor profeþii te-au vãzut, Te aºteptau ºi robii ºi stãpânii, Dar ai venit ºi nu te-am cunoscut. *** Dar cine-ar fi putut atunci cunoaºte Cã tu, Mesia, aºteptat din veac, Vei coborî smerit ºi te vei naºte Ca cel mai slab din oameni ºi sãrac!

Continuã de-a lungul secolelor în forme mereu noi ºi în celebrarea Naºterii lui Isus rãsunã mereu nou. Se poate înþelege bine cã poporul simplu de credincioºi i-a auzit cântând ºi pe pãstori ºi pânã în zilele noastre, în noaptea sfântã, se unesc cântului lor, exprimând astfel marea bucurie ce este datã tuturor de atunci ºi pânã la sfârºitul lumii. (Joseph Ratzinger – Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret, cap. 3: Naºterea lui Isus la Betleem).

Credeam cã ceru-n fulgere aprinse Ne va orbi cu ochii tãi de jar, Când colo tu te naºti pe paie-ntinse La pâlpâirea unui felinar!

Palatele erau ºi-aºa prea multe, Puteai gãsi în ele pat curat, Dar ai lãsat ciobanii sã-þi asculte Duiosul plâns, copile minunat!

Tu, creatorul lumilor de astre, În paie, Doamne, sã ajungi sã stai?

Din tronul tãu, pe drumurile noastre, Uitat ºi nici mãcar un pat sã n-ai?

Dar azi, când casele sunt pline, Când toþi sãtui trãiesc în bogãþii, Se mai gândeºte cineva la tine, Copile sfânt, cã iarãºi ai sã vii?

O, cum sã nu! Isuse, ia priveºte: Palatele, te-aºteaptã luminos, ªi-mpodobitã lumea pregãteºte ªi pentru tine un Crãciun frumos... Þi-au scos în frig, afarã, lângã poartã, Cumva pe-aicea iarãºi de-ai sã treci, O iesle, ca sã-mparþi aceeaºi soartã, În staul sã te naºti, în paie reci!

Valentin Popovici

20 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

ªtiri • ªtiri • ªtiri Biserica ºi migraþiile A fost dat publicitãþii, la 12 octombrie, Mesajul Sfântului Pãrinte pentru a 99-a Zi Mondialã a Migrantului ºi Refugiatului, care se va celebra în Biserica Catolicã, la 13 ianuarie 2013, cu tema: „Migraþiile: pelerinaj de credinþã ºi de speranþã”. Papa subliniazã cã, „în domeniul vast al migraþiilor, grija maternã a Bisericii se aratã în diferite direcþii. Pe de o parte, aceea care vede migraþiile sub profilul dominant al sãrãciei ºi suferinþei..., pe de altã parte, Biserica nu neglijeazã sã evidenþieze aspectele pozitive, potenþialitãþile bune ºi resursele pe care le poartã migraþiile”.

Mesajul ZMT „Mergeþi ºi faceþi ucenici din toate naþiunile!”: mandatul lui Cristos cel înviat încredinþat primilor sãi apostoli – potrivit Mt 28,19 – este tema aleasã de Benedict al XVI-lea în Mesajul pentru Ziua Mondialã a Tinerilor de la Rio de Janeiro (23-28 iulie 2013). Papa îndeamnã tinerii sã fie primii misionari ai celor de o vârstã cu ei, în special pe „continentul” digital ºi „universul” internetului, pentru a împãrtãºi frumuseþea întâlnirii cu Isus ºi bucuria care se naºte din aceastã întâlnire. „Nu suntem credincioºi adevãraþi, dacã nu vestim evanghelia”, subliniazã papa.

Un nou volum Cele nouã versiuni: italianã, brazilianã, croatã, francezã, englezã, portughezã, spaniolã, polonezã ºi germanã ale volumului al treilea, intitulat „Copilãria lui Isus”, din trilogia „Isus din Nazaret” a lui Joseph Ratzinger-Benedict al XVI-lea, au fost puse la dispoziþia publicului în 50 de þãri, începând din 21 noiembrie. Volumul a

apãrut sub îngrijirea editurilor Rizzoli ºi LEV (Librãria Editurã Vaticanã), cu un tiraj general al primei ediþii depãºind un milion de exemplare. În urmãtoarele luni, cartea va fi tradusã în 20 de limbi ºi publicatã în 72 de þãri.

Spitalul ºi evanghelizarea Sub coordonarea Consiliului Pontifical pentru Pastoraþia Sanitarã, în perioada 15-17 noiembrie s-a desfãºurat în Vatican o conferinþã internaþionalã, ajunsã la a XXVII-a ediþie, cu tema: „Spitalul, loc de evanghelizare: misiune umanã ºi spiritualã”. Alãturi de 300 de persoane din întreaga lume, din

Dieceza de Iaºi au participat: pr. Laurenþiu Dãncuþã, pr. Rãzvan Mãtãºel, dr. Gema Bãcoanu ºi dr. Eugenia Dãmãtãr. Ultima zi a fost rezervatã rugãciunii ºi întâlnirii cu papa Benedict al XVI-lea.

Apostolatul mãrii Vaticanul a gãzduit, între 19 ºi 23 noiembrie, cel de-al 23-lea Congres Mondial al Apostolatului Mãrii, organizat de Consiliul Pontifical pentru Pastoraþia Migranþilor ºi Itineranþilor, pe tema noii evanghelizãri în lumea maritimã. Conferinþa Episcopilor din România a fost reprezentatã de Mons. Ieronim Iacob, vicar episcopal de Dobrogea, ºi de pr. Petre Balint, directorul Operei „Apostolatul Mãrii” din România. Au participat peste 400 de delegaþi

din 70 de þãri. În cadrul audienþei cu Sfântul Pãrinte, la 23 noiembrie, suveranul pontif a binecuvântat noua icoanã a Preasfintei Fecioare Maria, Steaua Mãrii, pictatã cu trãsãturi asiatice de cãtre pictorul taiwanez Cheen Sheen.

Ecumenism „Importanþa ecumenismului pentru noua evanghelizare”, a fost tema adunãrii plenare a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor, desfãºuratã la Roma între 12 ºi 16 noiembrie. Din România, a participat PS Florentin Crihãlmeanu, episcop de ClujGherla, membru al acestui consiliu. În cadrul adunãrii a fost prezentatã situaþia regionalã de pe diferite continente.

Pastoraþia migranþilor Directorii naþionali pentru pastoraþia migranþilor în Europa s-au adunat la Roma în perioada 27-29 noiembrie, la întâlnirea organizatã de Consiliul Conferinþelor Episcopilor din Europa (CCEE), cu tema „O pastoraþie a comuniunii pentru o evanghelizare reînnoitã”. Pr. Iosif Dorcu a participat ca reprezentant din partea PS Petru Gherghel, responsabil al Comisiei pentru Migranþi în cadrul Conferinþei Episcopilor din România. Lucrãrile au fost prezidate de card. Josip Bozaniæ, preºedintele Comisiei pentru Migranþi „Caritas in Veritate” din cadrul CCEE. Participanþii au reprezentat 17 þãri europene.

Drum ºi mãrturie La Centrul Spiritual „Manresa” din Cluj-Napoca, în perioada 16-20 octombrie, a avut loc cea de-a XXIII-a Adunare Generalã a Conferinþei Române a Superioarelor Majore (CRSM),

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 21

cu tema: „Viaþa consacratã – drum ºi mãrturie de credinþã”.

La adunare au participat 54 de surori superioare ºi delegate din 42 de congregaþii din România. S-au prezentat activitãþile desfãºurate în anul 2011-2012 ºi s-a ales Consiliul Prezidenþial: preºedinte – sr. Varvara Acatrinei, CJ; vicepreºedinte – sr. Regina Birou, SMFA; consiliere – sr. Lenuþa Bãcãoanu, SCMP, sr. Piroska Darvas, ASP, ºi sr. Enza Perlini, SJA. Pastoraþia tineretului Responsabilii diecezani ºi eparhiali cu pastoraþia tineretului s-au întâlnit la Cluj-Napoca, în ziua de 10 noiembrie,

pentru a analiza trei aspecte ale pastoraþiei tineretului la nivel naþional: evaluarea Întâlnirii Naþionale a Tineretului Catolic (INTC) de la Iaºi, perspective ale INTC ºi pregãtirea pentru Ziua Mondialã a Tineretului (ZMT) de la Rio de Janeiro.

Cacica la 220 de ani Pentru a marca împlinirea a 220 de ani de la venirea primilor mineri polonezi în zonã, conducerea Uniunii Polonezilor din România, conducerea Asociaþiei Polonezilor din Cacica ºi pr. rector Romuald Bulai au organizat, în sanctuarul din Cacica, la 20 octombrie, o manifestare la care au participat sute de localnici, invitaþi din Polonia, dar ºi oficialitãþi din partea Ambasadei Poloniei la Bucureºti. Slujba a fost celebratã de pr. Grigore Duma, iar omilia a fost rostitã de pr. Iosif Pãuleþ, decan de Bucovina.

de PS Petru Gherghel a partiProfesiune „M-ai chemat? Iatã-mã!” Acesta cipat ºi pr. Leonardo Izzo, mia fost rãspunsul surorilor Ma- nistru provincial al capucinilor riana Bîrnat, Rita-Maria Cosal- din Napoli. bert ºi Andreea-Maria Mihoc, Din viaþa grãdiniþelor din Congregaþia „Slujitoarele Grãdiniþa cu Program Prelungit Sãracilor” care a fost proclamat „Roza Venerini” Bacãu a gãzoficial prin profesiunea simplã, duit, în zilele de 9 ºi 10 noîn ziua de 28 octombrie, la Fru- iembrie, douã întâlniri ale dimoasa. Liturghia a fost prezi- rectorilor ºi educatoarelor din datã de pr. Alois Fechet, vicar grãdiniþele confesionale ale episcopal ºi responsabil cu viaþa Diecezei de Iaºi: în prima zi, consacratã, alãturi de mai mulþi cea a directorilor, a avut tema preoþi. „Reevaluarea instituþionalã”, iar în ziua urmãtoare, cea a eduLa 20 de ani La sanctuarul din Oneºti, a fost catoarelor, a avut tema: „Curricelebratã, la 30 octombrie, o culum pentru educaþia timsfântã Liturghie ocazionatã de purie – elemente de abordare aniversarea beatificãrii ferici- integratã”. tului Ieremia (în urmã cu 29 de „La4AC” ani), de împlinirea a 20 de ani Acþiunea Catolicã – sectorul de prezenþã capucinã în Româ- tineri a susþinut, la 10 noiemnia ºi de deschiderea unui an ju- brie, prima activitate diecezanã biliar, ocazionat de împlinirea, adresatã tinerilor, intitulatã în anul 2013, a 30 de ani de la „La4AC – Mãrturisitor Activ beatificarea acestui fericit ro- Coresponsabil Creativ”, desmân. La Liturghia prezidatã fãºuratã în cele trei zone ale Celebrãri în limba românã Începând de duminicã, 4 noiembrie, la ora localã 10.00, în biserica „Szent Anna” din Budapesta (str. Batthyány, 7, la ieºirea din staþia de metrou Batthyány tér.) se celebreazã sfânta Liturghie în limba românã, în fiecare prima duminicã din lunã, pentru credincioºii catolici români care se aflã în capitala Ungariei. De asistenþa pastoralã a românilor catolici se ocupã: pr. Petru-Mihãiþã Mogda (tel. 0036/202310873, e-mail: petronel84@yahoo.it) ºi pr. Cristinel Farcaº (tel. 0036/204060062, e-mail: cristinelf@yahoo.it). Începând de duminicã, 25 noiembrie, la ora localã 9.00, în biserica „Santa Barbara” din Bastardo (Italia), se celebreazã, în fiecare ultima duminicã din lunã, sfânta Liturghie în limba românã pentru credincioºii catolici români care se aflã în zona Spoleto. Asistenþa spiritualã este acordatã de pr. Iulian Roca, tel. 0039/3892043239, e-mail: iulian_roca99@yahoo.com. Începând cu luna noiembrie 2011, datoritã prezenþei a doi preoþi români în oraºul Alcamo din Sicilia, situat la 40 de km distanþã de Palermo, în urma acordului dat de PS Francesco Micciche, episcop de Trapani, este posibilã celebrarea sfintei Liturghii în limba românã pentru credincioºii români aflaþi în Alcamo ºi în oraºele limitrofe. Liturghia este celebratã în fiecare duminicã, la ora localã 12.15, în biserica „San Francesco” din Alcamo (via Corso VI Aprile, 2). Informaþii suplimentare: pr. Francisc-Lucian Ghervase, OFMConv. (tel. 0039/3273512150).

22 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

diecezei: Iaºi, Roman ºi Bacãu.

Scopul acestei activitãþi a fost formarea tinerilor prin aprofundarea temei anului asociativ „Redescoperim forþa, frumuseþea ºi bucuria credinþei”, dar ºi a celor patru caracteristici ale tânãrului AC care pot fi valorificate în activitatea din parohie.

Au participat aproximativ 300 de tineri din 36 de parohii.

Consiliul Prezbiteral În sesiunea de toamnã a Consiliului Prezbiteral convocat de PS Petru Gherghel la Iaºi (23 noiembrie) s-a discutat despre mesajul Sinodului Episcopilor, Anul Credinþei în Bisericã ºi în familie, rolul Institutului Teologic ºi al Seminarului minor la noua evanghelizare ºi la viitorul Bisericii locale, catehezele adaptate Anului Credinþei ºi familiei, programarea unui simpozion diecezan pentru familii în anul 2013, chemarea misionarã în contextul Anului Credinþei ºi al Familiei, proiecte ºi aºteptãri, precizãri referitoare la folosirea canoanelor sau a rugãciunilor euharistice în cadrul celebrãrilor liturgice, susþinerea diecezanã a seminariilor ºi a lucrãrilor la sanctuarele din Cacica ºi Oneºti, norme referitoare la inventare, la transferãri ºi regimul investiþiilor în construcþii, alte aspecte pastorale.

Peregrinatio Mariae Icoana Maicii Domnului de la Cacica ºi-a continuat pelerinajul în Dieceza de Iaºi: Sãbãoani „Sfântul Mihail” (14-17 octombrie), Cireºoaia (21-24 octombrie), Bacãu „Inima Neprihãnitã a Mariei” (25-28 octombrie) ºi Ploscuþeni (28-31 octombrie); dupã o întrerupere a pelerinajului în luna noiembrie, icoana va poposi în luna decembrie în comunitãþile: Târgu

Trotuº (2-5 decembrie), sanctuarul capucin „Fericitul Ieremia” Oneºti (6-9 decembrie), Sagna (9-12 decembrie), Gioseni (13-16 decembrie), Chetriº (16-19 decembrie) ºi Tomeºti (20-23 decembrie).

Misiuni populare În ultimele luni ale acestui an, misiuni populare au fost programate în parohiile: Ploscuþeni (28-31 octombrie, pr. Valentin Ciceu); Târgu Ocna (22-25 noiembrie, pr. Toma Encuþã); Târgu Trotuº (2-5 decembrie, pr. ªtefan Vacaru); Rãducãneni (6-9 decembrie, pr. Fabian Mãriuþ); Roznov – filiala Dochia (6-9 decembrie, pr. Adrian Gherghelucã); Traian BC (6-9 decembrie, pr. Isidor Dâscã); Sagna (9-12 decembrie, pr. Adrian Ciobanu); Suceava (9-16 decembrie, pr. Cristinel Fodor); Bârgãuani (13-16 decembrie, pr. IrinelIosif Iosub); Gioseni (13-16 decembrie, pr. Felix Roca); Somuºca (13-16 decembrie, pr. Cornel Cadar); Chetriº (16-19 decembrie, pr. Gabriel Farcaº); Bacãu „Sfântul Nicolae” (17-23 decembrie, pr. Iosif Dorcu); Tomeºti (21-23 decembrie, pr. Daniel Biºoc).

La 15 ani În ianuarie 2013, revista „De la rãsãrit pânã la apus” împlineºte 15 ani.

A apãrut deja numãrul dedicat lunilor ianuarie ºi februarie 2013.

Noutatea pe care o introduce acest numãr este cã meditaþiile sunt pregãtite de preoþi din Moldova. Întrucât suntem în Anul Credinþei, rubrica cu acelaºi titlu redã întrebãri ºi rãspunsuri din Compendiul Catehismului Bisericii Catolice.

Pe scurt

17-21 octombrie: Pelerinaj la Lourdes al unui grup de 100 de credincioºi catolici români din Roma 18-20 octombrie: Pelerinaj prin Dieceza de Iaºi ºi la ªumuleu Ciuc, al unui grup de 43 de pelerini din Iaºi, conduºi de pr. Iosif Dorcu 19-21 octombrie: Consiliul Director Kolping, la Slãnic Moldova 20 octombrie: Întâlnirea de toamnã a preºedinþilor conferinþelor vincenþiene, la Roman 20 octombrie: Depunerea adeziunii a 18 mame în cadrul Uniunii Mamelor Milostive Creºtine, la Butea 20-27 octombrie: Pelerinaj în Þara Sfântã a unui grup de credincioºi catolici români din Londra, însoþiþi de pr. Robert Mãþãu ºi un grup de 19 englezi cu pr. David Williamson 21 octombrie: Vizitã pastoralã la Cesano (Italia) a PS Petru Gherghel 24 octombrie: Întâlnirea anualã diecezanã a asistenþilor spirituali ai Scout, la Bacãu 26 octombrie: Simpozion internaþional despre transmiterea credinþei, desfãºurat la Institutul Teologic din Iaºi, cu invitaþi din Italia ºi participarea PS Aurel Percã 29 octombrie: Sesiune ºtiinþificã dedicatã Conciliului Vatican II la Institutul Franciscan din Roman 31 octombrie: Întâlnire de rugãciune a liceenilor din Bacãu 3-4 noiembrie: Celebrãri în limba românã în biserica „Sfânta Maria a Harurilor” din Larnaca (Cipru), cu pr. Valentin Aenoaei, pentru comunitatea catolicã românã din Cipru 16-18 noiembrie: Curs de formare pentru preºedinþii AC, la Luncani 17 noiembrie: Întâlnire naþionalã de toamnã a responsabilelor comunitãþilor de terezine, la Mãnãstirea „Don Orione” din Iaºi 21-23 noiembrie: A XXXV-a adunare generalã a Federaþiei Conferinþa Superiorilor Majori ai Institutelor de Viaþã Consacratã ºi ai Societãþilor de Viaþã Apostolicã din România, la Traian 23-25 noiembrie: Curs de formare pentru responsabilii A.C.C., la Luncani 2 decembrie: „Admissio” la Institutul Teologic din Iaºi pentru studenþii anului III 8 decembrie: Hirotonirea întru diaconat, la Iaºi, a studenþilor anului VI de la Institutul Teologic din Iaºi 9 decembrie: Depunerea adeziunii în Acþiunea Catolicã.

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic Dumitru Benedic (Oneºti). „În perioada 1964-1973 am lucrat la TCMP, ICM 2 Bucureºti, cu carte de muncã. În anul 2009 am pierdut cartea de muncã. De la celelalte întreprinderi la care am lucrat mi s-au recunoscut anii de muncã, în afarã de întreprinderea mai sus-menþionatã. Cum sã procedez sã îmi recuperez anii de muncã în aceastã întreprindere?

Ei nu îmi dau nici un rãspuns la apelurile mele, iar eu am nevoie sã mã pensionez pe caz de boalã ºi sunt importanþi acei ani de muncã”.

Chiar dacã aþi pierdut cartea de muncã, aveþi posibilitatea sã obþineþi o adeverinþã din care sã rezulte perioada pe care aþi lucrat-o la acea întreprindere. În acest sens, va trebui sã vã adresaþi cu o cerere la compartimentul arhivã al unitãþii, iar în condiþiile în care nu vã rãspund, aceeaºi solicitare o adresaþi Inspectoratului de Muncã Bucureºti. Dacã nici una dintre cele douã instituþii nu vã rãspund, atunci va trebui sã vã adresaþi instanþei de judecatã cu o cerere prin care sã oblige fie întreprinderea, fie Inspectoratul Teritorial de Muncã sã vã elibereze o adeverinþã din care sã rezulte perioada pe care aþi lucrat-o la acea unitate.

T. Stãnescu (Iaºi). „Am promovat în cursul lunii septembrie 2012 o acþiune ce are ca obiect partaj succesoral. Pe citaþia pe care am primit-o este trecutã ºi menþiunea cã procesul poate fi soluþionat pe calea medierii. Este legalã o astfel de soluþie?”.

Conform art. 2 din legea nr. 115 din 2012 pentru modificarea ºi completarea legii nr. 192/2006 privind medierea ºi organizarea profesiei de mediator „dacã legea nu prevede altfel, pãrþile, persoanele fizice sau persoanele juridice, sunt obligate sã participe la ºedinþa de informare privind medierea, inclusiv dupã declanºarea unui proces în faþa instanþelor competente, în vederea soluþionãrii pe aceastã cale a conflictelor în materie civilã, de familie, în materie penalã, precum ºi în alte materii, în condiþiile prevãzute de prezenta lege”.

Astfel, de la 9 ianuarie 2013, va fi obligatoriu ca pãrþile, înainte de declanºarea unui proces la instanþa de judecatã sau chiar dupã promovarea acestui proces, sã facã dovada cã au încercat sã rezolve litigiul pe calea medierii, prin încheierea unui acord de mediere. În condiþiile în care medierea va eºua, atunci pãrþile din proces vor trebui sã prezinte instanþei de judecatã procesul verbal de eºuare a medierii sau procesul verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. În baza art. 60 indice 1 „pãrþile sunt þinute sã facã dovada cã au participat la ºedinþa de informare cu privire la avantajele medierii, în urmãtoarele materii, dintre care: – în domeniul protecþiei consumatorilor, când consumatorul invocã existenþa unui prejudiciu, ca urmare a achiziþionãrii unui produs sau a unui serviciu defectuos, a nerespectãrii clauzelor contractuale ori

24 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

garanþiile acordate, a existenþei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori ºi operatori economici ori a încãlcãrii altor drepturi prevãzute în legislaþia naþionalã sau a Uniunii Europene în domeniul protecþiei consumatorilor; – în materia dreptului familiei; – în domeniul litigiilor privind posesia, grãniþuirea, strãmutarea de hotare, precum ºi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinãtate; – în domeniul rãspunderii profesionale în care poate fi angajatã rãspunderea profesionalã, respectiv clauzele de malpraxis, în mãsura în care prin legi speciale nu este prevãzutã o altã procedurã; – în litigiile de muncã izvorâte din încheierea, executarea ºi încetarea contractelor individuale de muncã; – în litigiile civile a cãror valoare este sub 50.000 lei, cu excepþia litigiilor în care s-a pronunþat o hotãrâre judecãtoreascã executorie de deschidere a procedurii de insolvenþã, a acþiunilor referitoare la Registrul Comerþului ºi a cazurilor în care pãrþile aleg sã recurgã la procedurile prevãzute la art. 999-1018 din Codul de procedurã civilã.

Av. Mihaela Ciobanu

Poºta redacþiei D. T. (e-mail). „Sunt credincios greco-catolic ºi am procurat cele trei cãrþi ale pr. Krempa, apãrute la editura dv. Nu ºtiu însã cum trebuie citite predicile de fiecare zi, în funcþie de anul I ferial, respectiv anul II ferial. Ce înseamnã, de fapt, aceºti ani? Sunt abonat la publicaþia „De la rãsãrit pânã la apus” ºi n-am înþeles legãtura cu predicile din cãrþile pr. Krempa.

Aº dori sã-mi daþi câteva indicaþii pentru o lecturã corectã a predicilor de fiecare zi”.

Apreciem mult faptul cã v-aþi fãcut rost de cãrþile lui Krempa ºi cã sunteþi abonat la publicaþia „De la rãsãrit pânã la apus”.

Meditaþiile din Krempa se referã la lecturile care se citesc în fiecare zi în Biserica RomanoCatolicã, adicã din ritul latin.

Sfânta Scripturã a fost astfel împãrþitã încât un credincios care participã la Liturghie în fiecare zi sã o asculte aproape în întregime. În fiecare zi de lucru (luni – sâmbãtã) se citesc douã lecturi: prima din Vechiul Testament sau din Noul Testament (în afarã de evanghelii), a doua din evanghelii. Primele lecturi din zilele de lucru au fost împãrþite în doi ani. Anii cu numãr impar (de exemplu 2011) constituie anul I, iar anii cu numãr par (de exemplu 2012) constituie anul II. Evanghelia este aceeaºi în anul I ºi în anul II. Un an liturgic începe cu prima duminicã din Advent ºi se terminã cu solemnitatea Cristos, Regele Universului (sãptãmâna a 34-a de peste an). Cãrþile pãrintelui Krempa cuprind meditaþii pentru zilele din timpul sãptãmânii, cele din anul I se citesc în anii impari, iar cele din anul ferial II se citesc în anii pari. Anul acesta se citesc meditaþiile din anul II. De exemplu,

în prima sãptãmânã din noiembrie am fost în sãptãmâna a 31-a de peste an. Ca atare, s-a citit de la sãptãmâna a 31-a de peste an, pag. 183-184 din volumul 2. Când în calendar este o sãrbãtoare sau un sfânt important, meditaþia se poate lua din volumul 3. De exemplu, la 1 noiembrie, solemnitatea Toþi Sfinþii, meditaþia a fost din vol. 3, pag. 175. În publicaþia „De la rãsãrit pânã la apus” de anul acesta sunt inserate fragmente din Krempa. În aceastã publicaþie puteþi urmãri sãptãmâna ºi ziua în care vã aflaþi.

Mai rãmâne sã vã spunem cã pentru cei care vin doar duminica la bisericã, lecturile din Sfânta Scripturã sunt astfel împãrþite încât sã parcurgã ºi ei aproape întreaga Scripturã. În fiecare duminicã sunt trei lecturi: primele douã sunt din Vechiul ºi din Noul Testament (în afarã de evanghelii). Lecturile sunt împãrþite în trei ani: A, B ºi C. Acum suntem în anul C ºi are prioritate Evanghelia dupã sfântul Luca, în anul A – Evanghelia dupã Matei, iar în anul C – Evanghelia dupã Marcu. Evanghelia dupã Ioan este cititã în timpul Paºtelui ºi în unele duminici din timpul anului.

C.C. (Satu Mare). Am 36 de ani ºi sunt botezat creºtin ortodox, dar studiez ºi cãrþi spirituale care aparþin altor concepþii religioase. Mã preocupã problema rãului din lume, precum ºi mântuirea sufletului.

Existã o întrebare la care aº dori sã ºtiu rãspunsul dat de dv. privitor la problematica sufleteascã. Desigur cã omul are dialoguri interioare, întrebãri ºi rãspunsuri. O întrebare m i se pare mie foarte grea: Dacã diavolul te-ar întreba:

Ce doreºti în schimbul sufletului tãu? Care este cel mai bun rãspuns? Sigur cã aceastã întrebare nu se naºte în fiecare om, dar este o întrebare bunã, dupã pãrerea mea. Este ca ºi o tranzacþie propusã de diavol, nu-i aºa? ªi nici chiar Cristos nu a scãpat probelor propuse de diavol, darãmite noi oamenii de rând. Reamintesc cã Isus Cristos ne-a spus cã cine îºi va pierde sufletul pentru mine, îl va câºtiga ºi cine vrea sã ºi-l salveze îl va pierde. Credinþa mea este cã la un moment dat toþi oamenii vor fi provocaþi cu aceastã întrebare. Iar cu un rãspuns nesincer nu poþi pãcãli entitãþile spirituale, nu-i aºa? Totodatã cred cã nu este de glumit cu asemenea chestiuni, fiind în joc cel mai de preþ dar al omului, sufletul. Vã doresc numai bine ºi aºtept rãspunsul dv. oricare ar fi el. Vã mulþumesc!”.

Este de apreciat faptul cã vã preocupaþi de mântuire, de a cunoaºte spiritualitatea altora ºi cã vã puneþi întrebãri cu privire la rãul din lume. Nu ºtim dacã diavolul ne-ar întreba direct ce vrem în schimbul sufletului. Scriptura ºi tradiþia Bisericii ne aratã cã el ne ispiteºte ºi ne atrage la rãu. Important este sã ne amintim de exemplul pe care îl daþi dv.: ispitirea lui Cristos. El s-a lãsat ispitit de diavol pentru a ne fi model ºi pentru a ne arãta cã printr-o voinþã ancoratã în voinþa lui Dumnezeu îl putem înfrânge ºi noi pe diavol. Domnul a biruit folosind câteva metode pe care le putem folosi ºi noi în luptele noastre. Isus de fiecare datã îi rãspunde cu un text din Scripturã. Este important sã avem mintea ºi inima impregnate de Sfânta Scripturã.

decembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Isus face o alegere clarã pentru a fi fidel drumului sãu: ºtia cine este, de unde vine ºi ce are de fãcut. Asta ne va ajuta ºi pe noi sã ne amintim cã suntem copii de Dumnezeu, cã am primit un Botez ºi cã suntem destinaþi pentru cer. Îndemnul din Sfintele Scripturi se repetã: Vegheaþi!

Aceasta înseamnã a ne mãri atenþia ºi a face distincþia între lucrurile bune ºi cele rele. Apoi rugãciunea ne ajutã sã mergem pe drumul drept. „Vegheaþi ºi rugaþi-vã ca sã nu cãdeþi în ispitã”. Suntem convinºi cã dv. veþi face aºa ºi ne rugãm sã fiþi mereu de partea binelui. În al doilea rând, Cristos nu ne spune în Evanghelie sã ne pierdem sufletul pentru el, ci viaþa, adicã sã nu punem preocupãrile pãmânteºti sau cele care ne aduc o siguranþã relativã mai presus de persoana sa ºi de evanghelie. Cei care aleg sã-ºi piardã viaþa pentru Cristos sunt cei care aleg sã trãiascã o viaþã dupã evanghelie, murind pentru aceastã lume ºi pentru tentaþiile ei. Dacã mai aveþi întrebãri nu ezitaþi sã ne scrieþi.

Vã dorim har ºi binecuvântare de la Domnul!

Maria G. (Galaþi). „Aºtept de mai bine de doi ani de zile sã mã confirme pãrintele paroh Cristian Blãjuþ din parohia mea, însã îmi zice cã aºteaptã rãspunsul de la episcopia romanocatolicã. Mulþumesc!”.

Dacã aþi fost botezatã în Biserica Romano-Catolicã puteþi primi taina sfântului Mir în urma unei pregãtiri catehetice.

Mirul îl conferã episcopul dupã un program care este anunþat în fiecare an în revista aceasta ºi pe site-ul Episcopiei de Iaºi (www.ercis.ro). În funcþie de

mãrimea parohiei ºi de numãrul candidaþilor, parohiile sunt programate la un an, la doi, la trei sau la patru ani. Dacã în Galaþi conferirea Mirului nu a fost de doi ani, probabil va fi anul urmãtor sau cel târziu peste doi ani. Vã dorim mult har de la Domnul!

Mihai Frenþ (e-mail). „Aveþi cumva disponibilã ºi o traducere a Bibliei în varianta catolicã? Mã refer la o ediþie care sã conþinã toate cele 46 de cãrþi ale Vechiului Testament (traducerile BOR conþin doar 43). Îmi puteþi spune dacã Biserica Romano-Catolicã din România are o proprie traducere sau este disponibilã doar varianta Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române?

Vã mulþumesc foarte frumos!”.

Editura „Sapientia” a participat la cea de-a doua ediþie a „Catholic expo” (Târgul internaþional de veºminte, icoane, orgi, statuete, cãrþi ºi obiecte liturgice), care s-a desfãºurat în perioada 3-6 octombrie, la ClujNapoca. Cu aceastã ocazie s-a lansat colecþia completã de cãrþi istorice ale Vechiului Testament. Traducerea în limba românã a fost realizatã de preoþii Alois Bulai ºi Eduard Patraºcu de la Institutul Teologic din Iaºi. Cãrþile Vechiului Testament vor apãrea în urmãtoarea ordine: I Pentateuhul; II/1 Cãrþile istorice; II/2 Cãrþile istorice; III/1 Cãrþile profetice; III/2 Cãrþile profetice; IV/1 Cãrþile sapienþiale ºi IV/2 Cãrþile sapienþiale. Primele trei volume, Pentateuhul ºi Cãrþile istorice (2 volume) se pot procura acum ºi de la Librãria „Presa Bunã” Iaºi,

26 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2012

tel. 0232/212003, interior 41, www.ercis.ro/libraria. Celelalte vor fi disponibile la librãrie în viitorul apropiat.

Marius (e-mail). „Stimatã redacþie, þin sã vã anunþ cã pe facebook, la id-ul AMD-Armata Maicii Domnului, Luizi-Cãlugãra, apare la «Like» alãturi preºedintele Bãsescu. Vã aparþine, acel id? Reprezintã o comunitate sau cineva rãu intenþionat ºi-a luat id-ul AMD? Oricare ar fi rãspunsul, eu cred cã politica nu are ce cãuta în Bisericã. ªtiu, îmi veþi þine teorie cã Biserica înseamnã colectivitate, cã politica existã implicit (ca ºi bogãþia ºi chestia cu acul ºi cãmila, reinterpretatã, tot de Bisericã, cum cã depinde, poþi fi bogat, dar dacã nu ai inima alipitã de bunurile pãmânteºti, te elasticizezi ºi pânã la urmã treci prin gãmãlia acului), dar eu vreau sã vã spun un lucru: mi s-a fãcut cam scârbã de toate acestea”.

Trecând peste faptul cã nu v-aþi prezentat, apreciem cã aþi scris redacþiei exprimându-vã nedumeririle dv. Totuºi, nu înþelegem ce legãturã are redacþia cu o asociaþie de laici ºi cu facebook-ul. De unde pânã unde sã avem noi controlul a ceea ce posteazã fiecare pe internet? De ce nu vã adresaþi acelei asociaþii de laici pentru a vã oferi explicaþii? Nici interpretarea cu cãmila nu am înþeles-o. Când a fãcut Biserica o asemenea interpretare? Puteþi sã daþi un document al papei sau al sfinþilor pãrinþi în care aþi gãsit o asemenea interpretare? Sau, dacã aþi gãsit în Catehism sau în documentele Conciliului Vatican II, indicaþi, vã rugãm, pagina.

Orizontul credinþei (II) Orizontal: 1) Document de mare importanþã ºi semnificaþie (… general pentru catehezã), elaborat de Congregaþia pentru Cler ºi aprobat de papa Ioan Paul al II-lea la 15 august 1997.

2) Oglindire fidelã a realitãþii obiective în gândire – Serialul de luni. 3) Fricos – Religie chinezã constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii ºi ale strãmoºilor, precum ºi al ideilor lui Lao-dzî. 4) Adeziunea personalã a omului faþã de Dumnezeu ºi totodatã asentimentul liber faþã de adevãrul pe care el l-a revelat (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 150). 5) Patriarh din Vechiul Testament, considerat „pãrintele tuturor celor care cred” – Dubluri!

6) Consternat – Rânduieli esenþiale! 7) Planul Tehnic de Exploatare (abr.) – Prelungire a

Editura Presa Bunã Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232-211527; e-mail: editor@ercis.ro

BULETIN DE ABONAMENT Numele .........................................

Prenumele .....................................

Adresa .......................................... .......................................................

Tel. ...............................................

Am achitat suma ....................... lei prin mandatul poºtal nr. ........., din data de .........................., reprezentând abonamente la: • Lumina creºtinului: ...................

• Isus, prietenul copiilor: .............

• De la Rãsãrit pânã la Apus: ......

Data: Semnãtura: Reduceri mari la „Presa Bunã”!

Aceia care, pânã la 31 decembrie 2012, fac dovada achitãrii materialelor comandate pentru întregul an beneficiazã de reduceri de 20%. În perioada 1-31 ianuarie 2013 reducerile vor fi de 10%.

osului temporal (anat.).

8) Durata medie! – Abis! – Din Argeº!

9) Mântuitorul omenirii, „începutul ºi desãvârºirea credinþei”, care „a îndurat crucea” ºi „s-a aºezat la dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evr 12,2) – A iscãli.

10) Semne mântuitoare ºi revelatoare ale puterii lui Dumnezeu, care depãºesc legile naturii ºi presupun credinþa celor care beneficiazã de ele (cf. Mt 8,10; Mc 10,52; Lc 17,19) – ªi altele.

Vertical: 1) Imaculatã – Numãr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuºi. 2) Munte în Insula Creta – Lãstari pentru sãdit. 3) A transpune ceva într-un alt limbaj artistic – În frunte! 4) Erã (livr.) – Creangã –

În desfãºurare! 5) A educa la credinþã oferind o învãþãturã a doctrinei creºtine, cu scopul de a iniþia la plinãtatea vieþii creºtine.

6) Înºelaþi – Notã muzicalã.

7) Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþie (abr.) – Primele greutãþi! 8) Oraº în Elveþia – „Fãclii pe calea credinþei” (CBC 89) sau adevãruri revelate de Dumnezeu ºi propuse cu autoritate de magisteriul Bisericii spre a fi crezute de Costul abonamentelor toþi credincioºii. 9) Unealtã.

10) Cea care, prin credinþã, a pentru anul 2013 primit cuvântul arhanghelului Lumina creºtinului Gabriel ºi a crezut în vestea cã - personal = 22 lei (10 + 12 chel- va deveni mama Fiului lui Dumtuieli poºtale; -20% = 20 lei) nezeu (cf. Scrisoarea apostolicã - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 10 lei (-20% = 8 lei) Porta fidei, nr. 13) – Frunzã - în strãinãtate = 34 lei (10 + 24 pe cetinã. cheltuieli poºtale; -20% = 32 lei) Dicþionar: IDA, ASU, RAIN. Isus, prietenul copiilor

- personal = 12 lei (8 + 4 cheltuieli poºtale; -20% = 10,4 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 8 lei (-20% = 6,4 lei) - în strãinãtate = 16 lei (8 + 8 cheltuieli poºtale; -20% = 14,4 lei) De la Rãsãrit pânã la Apus - personal = 67 lei (55 + 12 cheltuieli poºtale; -20% = 56 lei) - colectiv (cel puþin 7) = 55 lei (-20% = 44 lei) - în strãinãtate = 88,3 lei (55 + 33,3 cheltuieli poºtale; -20% = 77,3 lei)

Pr. Emanuel Imbrea Rãspuns la rebusul „Orizontul credinþei (I)” din numãrul trecut: 1) ANUL CREDINTEI; 2) CONTRAFACE – ME; 3) OC – DEBORA – MAR; 4) PIC – ZDRANGANI; 5) EVACUAT – OARA; 6) RE – ALR – D – JT – M; 7) I – UT – ECOU – IBA; 8) TUNEL – UC – ARON; 9) A – GHIONTIT – TT; 10) PHI – CURCUBEU; 11) CRESTINI – IEZI; 12) FERMI – ANI – JUR; 13) ITE – CETATE – LE.

Sãrbãtorirea a 220 de ani de la venirea primilor mineri polonezi (Cacica, 20 octombrie)

Întâlnirea de toamnã a preºedinþilor vincenþieni (Roman, 20 octombrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Cireºoaia, 21-24 octombrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Bacãu „Inima Neprihãnitã a Mariei”, 25-28 octombrie)

Sãrbãtoarea fraþilor capucini din Custodia „Fericitul Ieremia” (Oneºti, 30 octombrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Ploscuþeni, 28-31 octombrie)

Curs de formare pentru preºedinþii AC (Luncani, 16-18 noiembrie)

Sesiunea de toamnã a Consiliului Prezbiteral (Iaºi, 23 noiembrie)