Page 1


LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIII noiembrie 2012, nr. 11 (275) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, pr. Adrian Blãjuþã, dr. Dãnuþ Doboº, Cosmin Croitoru Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Deschiderea Anului Credinþei la Vatican ºi la Iaºi (11 octombrie) ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez? Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Liduina-Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca episcopii, preoþii ºi toþi slujitorii evangheliei sã dea o mãrturie curajoasã de fidelitate faþã de Domnul cel rãstignit ºi înviat. Intenþia misionarã Pentru ca Biserica pelerinã pe pãmânt sã fie luminã a naþiunilor.

Ocrotirea familiei creºtine (V) (Continuare a prevederilor „Cartei drepturilor familiei”) Sistemul familiei lãrgite, acolo unde acesta existã, trebuie sã fie respectat ºi ajutat ca sã-ºi împlineascã bine rolul tradiþional de solidaritate ºi asistenþã reciprocã, respectând întru totul în acelaºi timp drepturile familiei nucleare (familia simplã) ºi demnitatea fiecãruia dintre membrii ei ca persoanã. Articolul 7 Fiecare familie are dreptul de a trãi liber viaþa religioasã proprie cãminului ei sub îndrumarea pãrinþilor, precum ºi dreptul de a profesa public ºi de a-ºi propaga credinþa, de a lua parte la actele de cult în public ºi la programele de instruire religioasã, liber alese, fãrã nici o discriminare. Articolul 8 Fiecare familie are dreptul de a-ºi exercita funcþia socialã ºi politicã la construirea societãþii. a. Familiile au dreptul de a crea asociaþii cu alte familii ºi instituþii pentru a împlini rolul propriu al familiei în mod eficient,

pentru a proteja drepturile, a promova binele ºi a reprezenta interesele familiei. b. Pe plan economic, social, juridic ºi cultural, rolul legitim al familiilor ºi al asociaþiilor familiale trebuie sã fie recunoscut în elaborarea ºi dezvoltarea programelor care au o repercusiune asupra vieþii familiale. Articolul 9 Familiile au dreptul de a putea conta pe o politicã familialã adecvatã din partea puterilor publice în domeniile juridic, economic, social ºi fiscal, fãrã vreo discriminare. a. Familiile au dreptul de a beneficia de condiþii economice, care sã le asigure un nivel de trai decent în vederea unei depline împliniri. Ele nu trebuie sã fie împiedicate de a dobândi ºi de a deþine bunuri private care pot favoriza o viaþã de familie stabilã: legile de succesiune ºi de transmitere a proprietãþii trebuie sã respecte necesitãþile ºi drepturile membrilor familiei. (va urma)

Mesaj terezian

Adevãrata iubire faþã de ai sãi „Uneori, biata mea inimã este asaltatã de furtunã; i se pare cã nu existã altceva decât norii care o învãluie. Atunci este momentul bucuriei desãvârºite pentru sãrmana fiinþã slabã. Ce fericire pentru ea de a rãmâne totuºi pe loc, fixând lumina invizibilã care se sustrage credinþei sale!” (Ms. B, 5r). P.A.D.


Mesajul episcopului

Conciliul – un mare dar Î

ntr-o atmosferã de credinþã vie ºi cu un soare ce a „luminat” ziua de 11 octombrie, papa Benedict al XVI-lea a deschis în mod solemn Anul Credinþei, amintind în acelaºi timp 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, convocat de „Papa cel Bun”, fericitul Ioan al XXIII-lea, ºi dus la desãvârºire de marele papã Paul al VI-lea. Definit de fericitul papã Ioan Paul al II-lea un „mare dar” fãcut Bisericii din zilele noastre ºi considerat ca o adevãratã „busolã”, Conciliul Vatican II a adus între creºtini ºi în întreaga lume „un nou suflu” al Duhului Sfânt, numit pe drept de cãtre experþi adevãratul „motor” al noii înnoiri în Bisericã. Pentru timpul nostru, marcat de rãcealã ºi indiferenþã, bolnav de surzenie faþã de glasul lui Dumnezeu, evenimentul istoric al Conciliului are ºi astãzi un mesaj simplu ºi fundamental: „Creºtinismul, în esenþa sa, consistã în credinþa în Dumnezeu, cel care este iubirea trinitarã, ºi totodatã în întâlnirea personalã ºi comunitarã cu Cristos, cel care orienteazã ºi conduce viaþa noastrã”, cum avea sã declare Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea în urma experienþei pe care a fãcut-o, ca expert, la lucrãrile Conciliului de acum 50 de ani. Tot Sfântul Pãrinte, cu o convingere profundã ce a crescut în timp, a putut sã afirme cu

ocazia fericitei celebrãri a celor 50 de ani de la deschiderea lucrãrilor cã marele Conciliu Vatican II este pentru toþi „un apel puternic de a descoperi în fiecare zi credinþa noastrã, pentru a o cunoaºte mai profund ºi pentru a ajunge la un real raport cu Domnul, ca astfel sã înþelegem ºi sã trãim în mod autentic vocaþia noastrã creºtinã”. Celebrarea solemnã a inaugurãrii Anului Credinþei, cu participarea patriarhului ecumenic Bartolomeu I ºi a arhiepiscopului de Canterbury, Rowan Douglas Williams, a celor peste 360 de cardinali, episcopi ºi pãstori, membri ai Sinodului al XIII-lea din Vatican pentru noua evanghelizare, în prezenþa unui mare numãr de preoþi, experþi ºi invitaþi ºi, desigur, a unei mulþimi de credincioºi români ºi pelerini, a fost cu adevãrat un moment de har, de bucurie ºi speranþã pentru întreaga Bisericã. Ochii tuturor s-au îndreptat spre Sfântul Pãrinte ºi spre bazilica „Sfântul Petru” care adãposteºte trupul primului apostol ºi martir al credinþei ºi iubirii, sfântul Petru. Dupã omilia Sfântului Pãrinte, celebrarea jertfei euharistice, momentul întâlnirii cu Isus prezent în lume, ºi dupã cuvântul de salut al patriarhului ecumenic Bartolomeu I, care a evidenþiat marele eveniment al Conciliului Vatican II, a urmat un alt moment impresionant: consemnarea mesajelor

Conciliului Vatican II cãtre poporul lui Dumnezeu: guvernanþilor, oamenilor de ºtiinþã, artiºtilor, femeilor, muncitorilor, sãracilor, celor ce suferã ºi apoi tinerilor. O adevãratã retrãire a marelui eveniment ce s-a îndreptat spre întreaga Bisericã ºi întreaga lume. Mã bucur sã împãrtãºesc, de aici din Roma, unde mi-a fost dat sã trãiesc clipe de mare credinþã, un salut ºi o îmbrãþiºare cãtre toþi fiii Bisericii noastre locale ºi dorinþa ca aceste mesaje, mereu actuale, sã ajungã la toþi în limba noastrã ºi sã fie alãturi de toate documentele Conciliului, de Catehismul Bisericii Catolice ºi mai ales de Sfânta Scripturã, un dar care sã ajungã, pe calea internetului ºi a publicaþiilor noastre, la fiecare familie în parte, ca un stimul pentru noul avânt în rãspândirea evangheliei ºi ca un mic semn de reînnoire a iubirii ºi fidelitãþii noastre faþã de Isus, cel de ieri de azi ºi din totdeauna (cf. Evr 13,8). Doamne, mãreºte-ne credinþa! Roma, 11 octombrie ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 3


Actualitatea

A început Anul Credinþei nul Credinþei (11 octombrie 2012 – 24 noiemA brie 2013), un timp special dedicat aprofundãrii credinþei, a fost deschis în întreaga Bisericã Catolicã. La Vatican, la împlinirea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II ºi a 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice, deschiderea Anului Credinþei a avut loc joi, 11 octombrie, în Piaþa „Sfântul Petru”, prin celebrarea sfintei Liturghii, prezidatã de Sfântul Pãrinte. Au fost prezenþi peste 20.000 de credincioºi. De asemenea, peste 400 de concelebranþi, între care opt patriarhi ai Bisericilor

orientale, 80 de cardinali ºi 15 dintre pãrinþii care au participat la Conciliu (din 70 care mai sunt în viaþã), arhiepiscopi ºi episcopi din întreaga lume, dar ºi Bartolomeu I, patriarh ecumenic al Constantinopolului ºi Rowan Williams, primat al Comuniunii Anglicane. La celebrare au participat ºi doi episcopi români, prezenþi la lucrãrile Sinodului Episcopilor (7-28 octombrie): PS Petru Gherghel ºi PS Virgil Bercea. Celebrarea a fost îmbogãþitã de câteva semne: procesiunea de la început, care a voit sã aminteascã de procesiunea pãrinþilor conciliari când au intrat în bazilicã; întronarea

Iaºi

Deschiderea solemnã a Anului Credinþei, în catedrala din Iaºi, a avut loc printr-o Liturghie, în ziua de 11 octombrie. Celebrarea a fost prezidatã de PS Aurel Percã, fiind prezenþi 83 de preoþi, seminariºti, persoane consacrate ºi credincioºi laici. La începutul celebrãrii au fost întronizate în dreapta altarului cele trei izvoare ale credinþei: Sfânta Scripturã, documentele Conciliului Vatican II ºi Catehismul Bisericii Catolice. În cuvântul de învãþãturã, Preasfinþitul a spus cã Anul Credinþei este un moment prielnic pentru a reaprinde credinþa credincioºilor ºi a-i reînsufleþi cu un spirit de evanghelizare tot mai convingãtor: „Prin proclamarea acestui An sã ne punem cu mult curaj pe cale, pe drumul ce duce la Isus, fãcându-ne proprie rugãciunea discipolilor care rostesc adresându-se lui Cristos: «Doamne, mãreºte în noi credinþa!»”. La final, cei prezenþi au ascultat mesajul PS Petru Gherghel transmis de la Roma. Pãstorul diecezei a declarat preþuirea sa pentru cei adunaþi în jurul altarului, îndemnându-i ca în acest an sã-l cunoascã tot mai mult pe Isus, ascultând cuvântul sãu ºi preocupându-se ca acesta sã ajungã la toþi oamenii. Virgiliu Demºa-Crainicu 4 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012

Evangheliarului, copie a celui folosit în timpul Conciliului; încredinþarea, înainte de binecuvântare, a celor ºapte mesaje finale ale Conciliului ºi a Catehismului Bisericii Catolice la câteva categorii de persoane. În Dieceza de Iaºi, Anul Credinþei a fost inaugurat printr-o celebrare solemnã, joi, 11 octombrie, în catedrala din Iaºi. Duminica urmãtoare (14 octombrie) deschiderea a fost fãcutã în toate comunitãþile catolice din Moldova. La loc de cinste, în toate bisericile parohiale, au fost aºezate: Sfânta Scripturã, Catehismul Bisericii Catolice ºi documentele Conciliului Vatican II. Crezul, care este de dorit sã devinã rugãciunea zilnicã de recitat ºi de meditat, a fost recitat în mod solemn. Era nevoie de un An al Credinþei. „În aceste decenii, a spus papa, a înaintat o «deºertificare» spiritualã. Ce anume însemna o viaþã, o lume fãrã Dumnezeu, în timpul Conciliului, se putea ºti deja din câteva pagini tragice ale istoriei, dar acum, din pãcate, vedem asta în fiecare zi în jurul nostru. Este golul care s-a rãspândit... Astãzi, mai mult ca oricând, a evangheliza înseamnã a mãrturisi o viaþã nouã, transformatã de Dumnezeu, ºi astfel a indica drumul”. Pr. Cornel Cadar


Sinodul Episcopilor

Noua evanghelizare ºi transmiterea credinþei oua evanghelizare într-o N societate secularizatã ºi transmiterea bucuriei de a crede au constituit tema celei de-a XIII-a Adunãri Generale a Sinodului Episcopilor, care s-a întrunit la Vatican în perioada 7-28 octombrie. Au participat 262 de pãrinþi sinodali (103 din Europa, 63 din America, 50 din Africa, 39 din Asia ºi 7 din Oceania), 45 de experþi ºi 49 de auditori. Au fost invitaþi ºi „delegaþi fraterni”, reprezentând 15 Biserici ºi comunitãþi ecleziale (4 din Biserica Ortodoxã, reprezentanþi ai Comuniunii Anglicane ºi ai comunitãþilor ecleziale: luteranã, metodistã, baptistã). Din România au participat PS Virgil Bercea, desemnat de Sinodul Bisericii Române Unite cu Roma, ºi PS Petru Gherghel, ales de Conferinþa Episcopilor din România. Pe lista „delegaþilor fraterni” au fost: PS Ciprian ªpam Siluan, episcop al Eparhiei Ortodoxe Române din Italia (din partea Patriarhiei Române), ºi ÎPS Mihãiþã Nifon, mitropolit ºi arhiepiscop de Târgoviºte (din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor). În cele 23 de reuniuni în plen ºi 8 în „cercuri mici”, pãrinþii sinodali au scos în evidenþã provocãrile ºi modurile în care se poate face astãzi noua evanghelizare. Observându-se creºterea secularismului ºi a relativismului în lume, s-a insistat

pe importanþa pelerinajelor, a rolului noilor comunitãþi ºi realitãþi ecleziale din cadrul Bisericii Catolice ºi a noilor tehnologii. A fost scoasã în evidenþã importanþa apostolatului biblic, al omileticii ºi catehezei, care trebuie sã fie mai atrãgãtoare ºi sã vorbeascã la inima omului. Episcopul Javier Echevarria Rodriguez, prelat al Opus Dei, i-a provocat pe clerici sã fie „maeºtri ai sfinþeniei” ºi sã fie oameni „care iubesc cu pasiune sacramentul Euharistiei ºi sacramentul Spovezii”. În aplauzele adunãrii, cardinalul Timothy Dolan de New York a afirmat cã de la sacramentul Spovezii, destul de neglijat în ultimul timp, ar trebui sã porneascã noua evanghelizare. S-a discutat ºi despre rolul familiei, care în prezent se gãseºte singurã, trebuind sã facã faþã migraþiei, formelor de urbanizare, divorþ, dezmembrãri ºi infertilitate. Familia trebuie însoþitã înainte ºi dupã cãsãtorie ºi, în statele în care Constituþia recunoaºte diferite tipuri de uniuni, Biserica are dreptul sã spunã propriul sãu „nu”. Arhiepiscopul Luis Tagle de Manilla (Filipine) a vorbit despre necesitatea ca Biserica sã priveascã spre Cristos ca prim exemplu de evanghelizare, amintind cã o tânãrã l-a întrebat: „Ne-am pierdut noi, tinerii, de Bisericã, sau Biserica ne-a pierdut pe

noi?” Întrebarea, a spus arhiepiscopul, exprimã dorul ei pentru o Bisericã unde sã poatã fi gãsitã de Isus ºi unde sã îl gãseascã pe el. S-a prezentat tema globalizãrii ºi rolul pe care îl au mijloacele media referitor la credinþã ºi eticã. Marþi, 16 octombrie, a fost citit mesajul PS Lucas Ly, episcop de Fengxiang (China), care a fost eliberat în anul 1979, dupã 20 de ani de închisoare. PS Petru Gherghel, în intervenþia sa din 13 octombrie, a subliniat centralitatea lui Cristos, importanþa familiei creºtine ºi ecumenismul rugãciunii. În intervenþia sa de marþi, 16 octombrie, PS Virgil Bercea, a adus în discuþie experienþa recentã a martiriului Bisericii Greco-Catolice din România. El a subliniat cã noua evanghelizare trebuie sã aibã ca model prima evanghelizare. A vorbit apoi despre noile provocãri ºi despre fenomenul migraþiei. Pãrinþii ºi-au exprimat grija pentru transmiterea credinþei în timpurile actuale, caracterizate de crizã, conºtienþi fiind de mandatul lui Cristos, de a merge ºi a vesti evanghelia la toate popoarele (cf. Mc 16,15). Pr. Adrian Blãjuþã

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 5


Cristos, familie, ecumenism

Intervenþia PS Petru Gherghel în ziua de 13 octombrie, în plenul lucrãrilor Sinodului Episcopilor intervenþia umanã nu a reuºit abandonat niciodatã rugãciunea, Preafericite Pãrinte, sã sufoce harul divin. singurul mijloc capabil sã devenerabili pãstori, pãºeascã obstacolele umane ale fraþi ºi surori în Cristos, Nr. 110 – Familia, instrument În numele întregii Conferinþe exemplar al noii evanghelizãri testamentului sacerdotal al lui Isus: „Ut unum sint” – „Ca toþi a Episcopilor din România, vã Biserica Catolicã din Româaduc tuturor un salut fratern ºi nia este onoratã sã prezinte tu- sã fie una” (In 17,11). Chiar dacã plin de respect. În intervenþia turor celorlalte Biserici locale astãzi rugãciunea comunã dinmea aº vrea sã vã prezint câteva rolul benefic pe care familia tre catolici ºi ortodocºi nu este propuneri, ca o contribuþie la creºtinã l-a avut în vremurile permisã sau posibilã, dintr-o noua evanghelizare, pentru a dificile ale recentei dictaturi. dispoziþie a Sinodului Ortodox alimenta credinþa noastrã în Familia a avut un rol fundamen- Român, noi nu încetãm sã-l imDumnezeu. Fac referire la trei tal, fiind adesea singura posi- plorãm pe Dumnezeu pentru un puncte din Instrumentum la- bilitate de a vesti evanghelia nou ºi adevãrat drum ecumenic boris. ºi de a transmite credinþa. Iar între toþi creºtinii din Româacum, din mãrturiile migran- nia: Fã, o Doamne, ca mãcar Nr. 21 – Isus Cristos, þilor catolici români, pot sã vã rugãciunea „Tatãl nostru” sã-i evanghelizatorul uneascã pe fiii tãi! Pentru cã Biserica Catolicã din Româ- asigur cã mulþi dintre ei au aju- acolo „unde doi sau trei se adunã nia, compusã din trei rituri tat familiile în care lucreazã sã în numele meu, ºi eu sunt în mij(latin, greco-catolic ºi armean), descopere frumuseþea rugãciunii locul lor” (Mt 18,20). Nu existã a dus întotdeauna evanghelia, ºi a credinþei în Cristos. Într-o perioadã marcatã acum speranþã de unire fãrã harul Ducu bucurie ºi sacrificiu, tuturor hului tãu Sfânt! Nu existã har celor care doreau sã trãiascã de confuzia relativismului, fa- divin decât prin ºi în rugãciune! milia creºtinã rãmâne în ºi pencredinþa. Adevãrata comoarã În concluzie, pentru o nouã a vestirii nu este altceva decât tru lumea de astãzi o adevãratã evanghelizare, Biserica CatoIsus însuºi, Fiul lui Dumnezeu, catedralã a primei evangheli- licã din România, înviatã dupã care a transformat aparentul zãri, unde pãrinþii pot sã-i în- calvarul comunist, propune faliment de pe cruce într-o veþe pe fiii lor primii paºi pe printre alte instrumente: a) a admirabilã victorie a învierii drumul creºtin. În acest sens, pentru mântuirea lumii. Nu formarea pãrinþilor devine pen- pleca din nou de la Isus însuºi, existã mântuire fãrã cruce, ºi, tru pãstorii de suflete prioritatea evanghelie ºi evanghelizator; b) a promova familia creºtinã, prin urmare, crucea nu poate pastoraþiei locale. fondatã pe cãsãtorie ºi pe forNr. 72 – Ecumenismul ca dialog fi eliminatã din drumul pe care marea pãrinþilor; ºi c) a culBiserica îl strãbate de-a lungul al rugãciunii Documentul Instrumentum tiva ecumenismul rugãciunii, secolelor. În situaþia de astãzi, ne inter- laboris ne invitã la un program pentru ca unitatea creºtinilor peleazã aceeaºi logicã divinã ecumenic comun. În România, sã ajute lumea sã creadã în care asigurã dezvoltarea evan- sfârºitul persecuþiei atee des- Cristos (cf. In 17,21). La toate Bisericile din Eughelizãrii, în ciuda dificultã- chisese porþile pentru o aderopa ºi din lume sã ajungã mevãratã primãvarã ecumenicã. þilor ºi a opoziþiilor, pentru cã lucrarea mântuirii nu poate fi Oamenii salutau cu entuziasm sajul nostru de optimism creºevaluatã cu mãsurile umane, noul climat, sprijinit cu bucu- tin ºi invitaþia de a crede în ci raportatã la planul divin. rie de cãtre intelectuali ºi, în Domnul Isus, cap al Bisericii, Ostilitatea pe care o întâlneºte ciuda dureroasei chestiuni a care a suferit moartea, dar a evanghelia în acest timp nu tre- bunurilor sechestrate, noi toþi învins-o ºi rãmâne cu noi pânã buie sã ne facã sã uitãm tulbu- consideram cã timpul mãrturiei la sfârºitul lumii. rãtoarea logicã a crucii, unde fraterne era aproape. Nu ne-a Vã mulþumesc! 6 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012


Indulgenþã plenarã

Sfinþiri de diaconi

L

a Institutul Teologic Franciscan din Roman, în sãrbãtoarea sfântului Francisc (4 octombrie), a avut loc sfinþirea a 20 de diaconi: 16 pentru Ordinul Fraþilor Minori Conventuali, trei pentru Ordinul Fraþilor Minori Capucini ºi unul pentru Congregaþia „Fiii Iubirii Milostive”. Sfânta Liturghie ºi hirotonirea diaconalã au fost prezidate de PS Petru Gherghel, alãturi de care au concelebrat superiorii candidaþilor (pr. Emilian Cãtãlin, pr. Leon Budãu, pr. Franco Sbarbati, pr. Fernando Manni, pr. Danillo Holþ), împreunã cu aproape 180 de preoþi ºi un numãr însemnat de persoane consacrate, seminariºti ºi credincioºi. Pr. Teofil Petriºor a fãcut apelul candidaþilor la treapta diaconatului: din partea Provinciei Franciscane „Sfântul Iosif” din România: Cristian Aiojoaei (Gherãeºti), Marius-Cãtãlin Alistar (Faraoani), Vlad-Bogdan Bejan (Horleºti), Sergiu Bolog (Sagna), Mihai Dâscã (Gherãeºti), Eduard Enãºcuþ (Traian NT), Sergiu-Cãtãlin Farcaº (Târgu Frumos), Iulian

Ghiuzan (Adjudeni), Mihãiþã Herciu (Vãleni), Ioan Iojã (Iaºi), Eremia-Antonel Mârþ (Rotunda), ªtefan Mârþ (Rãchiteni), Iosif Robu (Sãbãoani), Rafael Sumãnaru ºi Romeo Sumãnaru (Luizi-Cãlugãra), Marius Ciprian Tomulesei (Piatra Neamþ); din partea Custodiei Capucinilor „Fericitul Ieremia” din România: Irimia Bejan (Galbeni), Daniel Constantin Cosmin (Buzãu) ºi Anton Tancãu (Lespezi), iar din partea Congregaþiei „Fiii Iubirii Milostive”: Iosif Ghenþa (Luizi-Cãlugãra). La predicã, adresându-se aspiranþilor, pãstorul diecezei le-a amintit cã sfântul Francisc a considerat slujirea celorlalþi atât de importantã, încât a cerut sã rãmânã toatã viaþa diacon, ca sã-l slujeascã pe marele Stãpân ºi sã vorbeascã lumii despre simplitate, umilinþã, sãrãcie ºi curãþie. La finalul celebrãrii, pãrintele diacon Vlad-Bogdan Bejan a adresat mulþumiri celor care i-au ajutat pe candidaþi de-a lungul anilor. Pr. Adrian Mãgdici, OFMConv. ºi fr. Cristian Aiojoaei

Pe durata Anului Credinþei se acordã indulgenþa plenarã credincioºilor care, având cãinþã sincerã, s-au spovedit, au primit sfânta Împãrtãºanie ºi se roagã dupã intenþia Sfântului Pãrinte, în urmãtoarele cazuri: 1. ori de câte ori vor participa la cel puþin trei predici cu ocazia sfintelor misiuni sau la cel puþin trei lecþii despre documentele Conciliului Vatican II ºi despre articolele din Catehismul Bisericii Catolice; 2. ori de câte ori vor vizita în formã de pelerinaj o bazilicã papalã, o catacombã creºtinã, o catedralã sau un loc sacru desemnat de ordinariul locului pentru Anul Credinþei, ºi acolo vor lua parte la celebrãrile sacre sau cel puþin se vor opri în reculegere, încheind cu Tatãl nostru, Crezul, invocaþiile la sfânta Fecioarã Maria ºi, dupã caz, la sfinþii apostoli sau patronii cereºti; 3. ori de câte ori, în zilele stabilite de ordinariul locului pentru Anul Credinþei, vor participa în orice loc sacru la o celebrare euharisticã solemnã sau la Liturgia orelor, adãugând recitarea Crezului; 4. într-o zi la liberã alegere, în timpul Anului Credinþei, pentru vizita de devoþiune la baptisteriu sau în alt loc, în care au primit sacramentul Botezului, dacã vor reînnoi fãgãduinþele de la Botez într-o formã recomandatã de Bisericã. Credincioºii care nu pot lua parte la celebrãrile solemne din motive grave, pot dobândi indulgenþa plenarã dacã, uniþi sufleteºte ºi cu gândul cu credincioºii prezenþi – mai ales prin radio ºi televiziune – vor recita, acolo unde se aflã, rugãciunile specificate. „

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 7


Interviu cu cardinalul Christoph Schönborn

Ecumenism, prietenie ºi credinþã Cardinalul Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena, a fost prezent în zilele de 21 ºi 22 mai la Iaºi, cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi. A fost ºi oaspetele Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi, precum ºi al Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi. Dupã întâlnirea cu studenþii de la Institut, în a doua zi a vizitei, a avut amabilitatea sã rãspundã la câteva întrebãri. ‰

Eminenþã, vã mulþumesc pentru disponibilitatea de a rãspunde la câteva întrebãri. Este un privilegiu pentru cititorii noºtri sã vã parcurgã cuvintele. Prima întrebare se referã la ecumenism. Ce pãrere aveþi despre relaþiile dintre Biserici? Este miºcarea ecumenicã în crizã? Ecumenismul este un drum care nu poate fi abandonat; este însãºi miºcarea Duhului Sfânt ºi rugãciunea lui Isus pentru unitatea tuturor credincioºilor sãi. Aºadar, este un drum ireversibil. Sunt însã perioade mai uºoare ºi perioade mai dificile. Consider cã în lumea actualã existã o tendinþã de a vedea numai dificultãþile ºi de a nu vedea tot ceea ce deja s-a dobândit. Observãm, de exemplu, în lumea islamicã felul în care diferitele grupuri se bat între ele, cu atentate, cu bombe, se distrug reciproc, suniþi, ºiiþi etc. Acesta - trebuie sã admitem a fost cazul ºi între creºtini, timp de mai multe secole: Rãzboiul de 30 de ani, de pildã, în secolul al XVII-lea, când toatã Europa era în flãcãri ºi sânge din cauza rãzboaielor religioase. Aceastã situaþie consider cã este definitiv depãºitã în cazul creºtinismului. ªi foarte mult

datoritã miºcãrii ecumenice. Acum ne respectãm reciproc, ne recunoaºtem reciproc. Este adevãrat cã existã dificultãþi. Cea mai mare dificultate este cã, într-o lume secularizatã, creºtinii îºi cautã identitatea. În pluralismul religiilor, ideologiilor, al modurilor de viaþã, a gãsi, a menþine, a întãri identitatea proprie este o tendinþã în atâtea Biserici creºtine. O vedem la ortodocºi, la protestanþi, la catolici. ªi aceasta provoacã o anumitã ezitare în cadrul ecumenismului, pentru cã existã o teamã de a pierde identitatea dacã suntem prea deschiºi faþã de ceilalþi. Dar nu trebuie sã uitãm tot ceea ce deja s-a fãcut în comun. ‰ Aþi scris ºi aþi vorbit mult de secularizare. Care este viitorul Bisericii în aceastã societate, care devine din ce în ce mai secularizatã? Ne gãsim într-o anumitã mãsurã ca la începutul creºtinismului, cu toatã bogãþia celor douã mii de ani de istorie, de sfinþenie, dar ºi de drame, care au caracterizat viaþa creºtinã. S-a încheiat marea perioadã constantinianã, a unei Biserici în prim plan, a unui creºtinism aproape identic cu puterea civilã, cum a fost cazul de la Constantin încoace. Astãzi ne

8 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012

gãsim într-o societate în care creºtinii sunt un grup între altele. Desigur, cu o mare influenþã, cu o mare prezenþã, dar trebuie sã ne gãsim locul aºa cum trebuiau sã-ºi gãseascã locul lor primii creºtini. Nu prin tradiþiile existente, ci prin convertire ºi o prezenþã activã în mijlocul unei lumi care cunoaºte atâtea alte abordãri diferite de cea a noastrã. Sã ne gândim la comunitatea din Corint: sfântul Paul a fondat comunitatea din acest oraº cu 100.000 de locuitori, unul dintre cele mai mari oraºe din Imperiul Roman. Creºtinii erau un mic grup: probabil 200 de persoane formau aceastã primã comunitate. Dar erau sarea pãmântului, erau viitorul. Trebuie sã asigurãm aceastã prezenþã de sare a pãmântului, de luminã a lumii. Sarea nu reprezintã toatã mâncarea; nu se poate mânca numai sare. Noi trebuie sã fim un ferment în societate, ºtiind cã în


mare parte aceastã societate nu ne respectã sau ne ignorã. Prezenþa primilor creºtini este pentru noi model pentru prezenþa în societatea secularizatã. ‰ Cu siguranþã, în felul acesta, mulþi vor depãºi dificultãþile care stau în calea credinþei sau a mersului la bisericã. „Vox autem dixi amicos” („Însã v-am numit pe voi prieteni” In 15,15) este motoul pe care l-aþi ales la consacrarea episcopalã. Care sunt marii prieteni care au avut un impact asupra vieþii ºi misiunii dv.? Pentru mine experienþa credinþei este o experienþã de comunitate, unde prietenia are un rol important. Am gãsit în Ordinul Dominican nu doar fraþi, ci ºi adevãraþi prieteni. Am gãsit în maeºtrii mei nu doar maeºtri, ci ºi prieteni, acei mari profesori cu care am putut studia: Ratzinger, acum devenit papã, Hans Urs von Balthasar, Yves Congar... Acest spirit de prietenie, despre care vorbeºte atât de mult papa Benedict, este, mai înainte de toate, prietenia lui Isus, care, spunându-le discipolilor sãi „Vox autem dixi amicos” („Însã v-am numit pe voi prieteni” – In 15,15), aduce spre noi chemarea la prietenie, la aceastã apropiere de comuniune, de împãrtãºire, chiar ºi de ajutor reciproc, „mutuo adjutorio”; prietenia chiar ºi cu oamenii simpli, cu oameni care nu au studiat, dar cu care împãrtãºim credinþa. Aceastã experienþã de prietenie în viaþa creºtinã cotidianã este pentru mine semnul, amprenta lui Isus în viaþa credincioºilor sãi. ‰ Cu ocazia discursului þinut la primirea titlului de Doctor Honoris Causa, în aula „Mihai Eminescu” a Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” (21 mai), aþi vorbit ºi despre prietenii

din Biserica Ortodoxã care v-au luminat drumul cunoaºterii. Care sunt cei mai importanþi? Dintre cei mai importanþi mã gândesc, mai întâi, la pãrintele Andrei Scrima, care este român, decedat în anul 2000. A avut un rol foarte important în viaþa mea. El este cel care mi-a deschis inima ºi mintea cãtre marea tradiþie orientalã, cãtre pãrinþii greci, cãtre Biserica Ortodoxã. Au fost apoi prieteni ortodocºi care au murit deja, precum principele rus refugiat la Viena, Nicolae Raevski, care vorbea despre viaþa practicã a Bisericii Ortodoxe. Au mai fost unii dintre studenþii mei, ortodocºi, cu care am rãmas într-o legãturã de prietenie pânã astãzi, precum ºi unii colegi de la studii din Elveþia, ca patriarhul Daniel. Unul dintre cei mai dragi prieteni ai mei a fost ÎPS Michael Staikos, mitropolitul ortodox al Vienei. A murit acum câteva luni. Mi-a fost un adevãrat prieten. Consider cã pentru ecumenism, aceste prietenii în Isus sunt cei mai importanþi paºi. Trebuie sã discutãm despre teologie, despre chestiunile istorice, dar prietenia este stofa adevãratului ecumenism.

‰ Peste câteva luni va fi proclamat Anul Credinþei. Cum se poate trãi mai bine acest an? Papa ne-a dat unele indicaþii, mai întâi de toate apelul la aprofundarea credinþei, a cunoaºterii credinþei. În acest sens este extrem de util Catehismul Bisericii Catolice, de la a cãrui publicare s-au împlinit 20 de ani, apoi YouCat, catehismul pentru tineri. Este importantã mãrturia despre credinþã: trebuie sã învãþãm din nou sã fim mãrturisitori în viaþa cotidianã, sã vorbim despre credinþa noastrã în faþa celor care nu o cunosc. ‰ În final, aþi putea oferi un îndemn pentru tineri? Sã aveþi încredere în Isus, care vã iubeºte ºi vã însoþeºte. El nu vã va dezamãgi niciodatã. Chiar dacã voi îl uitaþi, el nu va uita niciodatã de voi. Sã aveþi încredere în Bisericã, chiar dacã multe lucruri sunt dificil de înþeles, de acceptat. Sã exersaþi aceastã încredere pentru cã în Bisericã, în învãþãtura Bisericii se gãseºte un drum de fericire. ‰ Vã mulþumesc, Eminenþã!

(Traducere din italianã: Ovidiu

Biºog)

Pr. Cornel Cadar

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 9


E bine de ºtiut

In memoriam

AC la 20 de ani

de poziþie în contrast cu orientãrile politice ale vremii, a fost arestat la 21 iunie 1949, în drum spre Teiuº. A trecut prin închisorile de la Sibiu, Piteºti, Aiud, Sighetu Marmaþiei ºi Bucureºti. Curtea Marþialã l-a condamnat în anul 1951 la închisoare pe viaþã, sub acuzaþia de trãdare de þarã. Eliberat în anul 1955, ºi-a reluat activitatea pastoralã. În anul 1957 a fost pus sub arest la domiciliu, mãsurã anulatã zece ani mai târziu. A murit la 29 septembrie 1980, la Alba Iulia. În anul 1990 s-a început faza diecezanã a procesului de beatificare, iar dosarul de canonizare, avându-l ca postulator pe Mons. Gergely Ková, se aflã deja la Sfântul Scaun. „În privinþa legilor lui Dumnezeu ºi ale Bisericii nu cunosc compromisul”, a repetat mereu cu fermitate episcopul. Papa Ioan Paul al II-lea l-a caracterizat pe Márton Áron ca fiind „integerrimus Domini famulus nullis parcens laboribus nullisque doloribus”, adicã integrul serv al lui Dumnezeu, care nu s-a refugiat nici în faþa muncii, nici în faþa suferinþei.

Acþiunea Catolicã „Sfântul Iosif” sãrbãtoreºte anul acesta 20 de ani de prezenþã în Dieceza de Iaºi. Celebrãrile jubiliare s-au desfãºurat în ziua de 20 octombrie, la Bacãu. Biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” a gãzduit rugãciunea de deschidere, urmatã de saluturile adresate de Adriana Ianuº, preºedinte diecezan, pr. Felix Roca, asistent spiritual general, Oana Tuduce, preºedinte ACRO ºi PS Aurel Percã, care a prezidat ºi sfânta Liturghie de sãrbãtoare. Dupã pauza de prânz, la Teatrul de Varã „Radu Beligan” din Bacãu s-a desfãºurat întâlnirea „JubilAC” – Acþiunea Catolicã în sãrbãtoare. În mod oficial, AC din Dieceza de Iaºi a luat fiinþã la 8 decembrie 1992, când în nouã parohii din diecezã, tinerii ºi-au exprimat dorinþa de a se angaja ºi de a se dedica slujirii aproapelui, în Bisericã, în faþa pãrintelui paroh ºi a comunitãþii. La 22 mai 1994, la Bacãu, s-a înfiinþat Acþiunea Catolicã a Copiilor (ACC), iar în anul 1997 a luat fiinþã ºi Acþiunea Catolicã a Adulþilor (ACA). În 44 de parohii din Dieceza de Iaºi, duminicã, 4 decembrie 2011, a avut loc reînnoirea sau depunerea adeziunii. În anul asociativ 2011-2012 sunt 562 de copii, 895 de tineri ºi 384 de adulþi, iar opt parohii s-au anunþat simpatizante. Informaþii ºi articole despre Acþiunea Catolicã se gãsesc ºi pe site-ul oficial www.aciasi.ro.

Prelucrare de Ovidiu Biºog

Acþiunea Catolicã

ep. Márton Áron P

rin colaborarea dintre Ambasada României pe lângã Sfântul Scaun, Arhidieceza de Alba-Iulia ºi Consiliul Pontifical pentru Culturã, la Accademia di Romania din Roma s-a organizat, la 11 octombrie, o întâlnire dedicatã comemorãrii episcopului Márton Áron. Au participat reprezentanþi de rang înalt ai instituþiilor Sfântului Scaun, printre care card. Gianfranco Ravasi, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Culturã, ambasadori ºi reprezentanþi ai unor organizaþii internaþionale acreditaþi la Sfântul Scaun, reprezentanþi ai instituþiilor de culturã din Roma, postulatori ai unor cauze de beatificare, preoþi care slujesc în Roma, seminariºti, cãlugãri, cãlugãriþe ºi alþi interesaþi, dar ºi Mons. György Jakubinyi, arhiepiscop de Alba Iulia, ºi PS Virgil Bercea, episcop al Eparhiei de Oradea. Simpozionul s-a încheiat cu vizionarea filmului documentar despre episcopul Márton Áron, realizat de Cristian Amza, de la Televiziunea Românã, intitulat „Márton Áron, un episcop pe drumul crucii”. Discursul final i-a aparþinut ÎPS György Jakubinyi, arhiepiscop de Alba Iulia, care a sintetizat evenimentul. Nãscut la 28 august 1896, Márton Áron a fost sfinþit preot în anul 1924. A fost numit episcop în ziua de Crãciun din anul 1938. În urma luãrilor sale

10 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012


ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Petru Dâncã reotul franciscan convenP tual Petru Dâncã s-a nãscut la 11 ianuarie 1916 la Pildeºti ºi a urmat cursurile Seminarului Franciscan de la Hãlãuceºti ºi pe cele ale Academiei Teologice de la Luizi Cãlugãra. A fost hirotonit preot la 11 mai 1941, la Luizi-Cãlugãra, activând apoi în parohiile Luizi-Cãlugãra, Dicãneºti (Bihor) ºi Faraoani. A fost arestat la 13 martie 1949, în legãturã cu evenimentele dramatice de la Faraoani din aceeaºi zi. Acuzat cã ar fi organizat „gãrzi parohiale”, a fost supus unei anchete dure la Securitatea din Bacãu – „a fost bãtut cu parul la tãlpi, torturat cu ºocuri electrice ºi tras de barbã!” –, dupã cum mãrturisea pr. Gh. Pãtraºcu. Prin sentinþa nr. 695, din 30 august 1950, Tribunalul Militar Galaþi l-a condamnat la ºapte ani de temniþã grea pentru „activitate contrarevoluþionarã”. A urmat pentru pr. Petru Dâncã calvarul închisorilor comuniste de la Bacãu, Galaþi, Canal, Gherla ºi Baia Sprie. A fost pus în libertate la 11 martie 1955, activând apoi în parohiile Luizi-Cãlugãra, Galaþi, Gherãeºti, Pustiana ºi catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti. În perioada 1955-1961, preotul Petru Dâncã a fost urmãrit de Securitate prin dosar informativ, deoarece era suspectat cã desfãºura „activitate clandestinã pe linia cultului franciscan”. Etichetat drept un „pericol deosebit pentru securitatea

statului”, a fost arestat la 16 decembrie 1961 la Bucureºti ºi transportat în arestul Securitãþii din Bacãu, unde a fost anchetat de ofiþerii Theodor Popa ºi Roman Usurelu. Tribunalul Militar Iaºi, în deplasare la Bacãu, l-a condamnat prin sentinþa nr. 7, din 4 februarie 1963, la 12 ani de muncã silnicã pentru „uneltire contra ordinii sociale” ºi la ºapte ani de închisoare pentru delictul de „deþinere de publicaþii interzise”. Prin decizia nr. 107, din 3 aprilie 1963, Tribunalul Militar Bucureºti i-a redus pedepsele la ºapte ºi respectiv patru ani de închisoare corecþionalã. Pe durata anchetei ºi a procesului, pr. Petru Dâncã a fost acuzat de a-i fi ajutat material pe unii preoþi aflaþi cu „domiciliu obligatoriu”, de a fi devenit „cureaua de transmisie” între Vatican ºi superiorul franciscanilor, pr. Mihai Dãmoc, de a fi informat Vaticanul în legãturã cu persecuþia Bisericii Catolice ºi a Ordinului Franciscan din România, de a-i fi îndemnat pe sãteni sã nu accepte confiscarea proprietãþilor agricole ºi înscrierea în C.A.P.-uri, iar pe tineri sã boicoteze activitãþile pseudo-culturale comuniste, de a fi deþinut „publicaþii interzise”, precum Predicile lui Colombo ºi Cuceritorul de culmi de Pier Giorgio Frassati etc. A trecut prin închisorile de la Bacãu, Jilava, Luciu Giurgeni ºi Ostrov, fiind graþiat de restul pedepsei prin decretul nr. 411, din 24 iulie 1964.

Pr. Petru Dâncã în arestul Securitãþii

La eliberare a refuzat propunerea Securitãþii de a deveni informator, motiv pentru care a fost din nou urmãrit informativ pânã în ianuarie 1988. A fost etichetat de securiºti drept un „element duºmãnos” ºi „fanatic religios”, pentru simplul motiv cã asculta posturi de radio occidentale, purta corespondenþã cu preoþii din strãinãtate, dar ºi cu cãlugãriþe originare din România, ºi întreþinea legãturi cu preoþii franciscani din þarã care fuseserã condamnaþi în anul 1963 în cadrul loturilor „Petru Albert”, „ªtefan Apostol” ºi „Mihai Dãmoc”. Dupã anul 1964 a activat în parohiile Cleja, Poiana Negri, Slãnic Moldova, Vatra Dornei ºi Hãlãuceºti. A murit la 21 august 2008, la Hãlãuceºti. Pr. Petru Dâncã rãmâne una dintre figurile ilustre ale Bisericii noastre locale în anii grei ai persecuþiei comuniste ºi ai rezistenþei prin credinþã. Credinþa puternic mãrturisitã ºi non-compromisul cu prigonitorii Bisericii sunt cele douã valori în care pr. Petru Dâncã a crezut cu tãrie ºi care îl înscriu în galeria eroilor noºtri anticomuniºti. Dr. Dãnuþ Doboº

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 11


Mesajul sfinþilor Ep. Anton Durcovici

În vizitã canonicã I

mediat dupã preluarea conducerii Episcopiei de Iaºi, episcopul Anton Durcovici a început vizitele canonice în parohii, pentru acordarea sacramentului Mirului, prilej totodatã de a-i încuraja pe credincioºi în manifestarea solidaritãþii cu preoþii ºi episcopul diecezei ºi în pãstrarea credinþei. Programul pastoral s-a extins, începând cu luna ianuarie 1949, ºi asupra parohiilor din Arhidieceza de Bucureºti, deoarece, dupã demisia arhiepiscopului Alexandru Theodor Cisar, Sfântul Scaun l-a numit pe episcopul Anton Durcovici în funcþia de administrator apostolic de Bucureºti. În aceastã calitate, episcopul Durcovici a întreprins, în perioada 12-19 iunie 1949, o vizitã canonicã în Decanatul de Craiova (Oltenia), care cuprindea parohiile ºi filialele din Turnu Severin, Craiova, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Piteºti ºi Câmpulung Muscel. Într-o declaraþie datã în arestul Securitãþii, episcopul rememora principalele idei expuse în cuprinsul predicilor. La 26 iunie 1949 era programatã vizita canonicã la Popeºti-Leordeni, nerealizatã deoarece episcopul a fost arestat în drum spre aceastã localitate. Fotografia de mai sus a fost fãcutã în dupã-amiaza zilei de 18 iunie 1949, la Piteºti, în curtea casei parohiale. Cu doar câteva ore înainte, episcopul celebrase în biserica parohialã

o Liturghie pontificalã, a cãrei predicã o rezumase astfel în propria sa declaraþie: „La Piteºti, 18 iunie 1949, am predicat despre sfinþii Petru ºi Pavel, hramul bisericii, arãtând îndeosebi milostivirea nemãrginitã a lui Dumnezeu, când a chemat ºi cãlãuzit pe cei doi apostoli din stare de pãcat la înãlþatã sfinþenie, cãci Petru se lepãdase de Cristos, iar Pavel fusese unul dintre cei mai înverºunaþi duºmani ºi prigonitori ai lui. Am îndemnat pe credincioºi sã aibã nestrãmutatã încredere în milostivirea fãrã de margini a lui Dumnezeu, mai mare decât a tatãlui din Evanghelie faþã de fiul risipitor, ºi în voinþa lui sincerã de a ierta pe orice om de orice pãcat, oricum chiar în cea din urmã clipã a vieþii, ca pe tâlharul de pe cruce, numai sã se cãiascã ºi sã cearã iertare. A cãdea în greºeala lui Cain sau a lui Iuda, adicã a nu crede în milostivirea lui Dumnezeu ºi iertarea pãcatelor, ar fi cea mai mare nenorocire pentru om ºi cea mai mare insultã adusã inimii pãrinteºti a lui Dumnezeu”. În cele opt zile în care episcopul Anton Durcovici a întreprins vizita canonicã a fost însoþit de vicarul general al Arhidiecezei de Bucureºti, canonicul Edmond Barciovschi ºi de decanul de Craiova, pr. Adolf Bachmaier. Pe urmele episcopului s-a aflat tot timpul, pe lângã informatori, ºi o echipã

12 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012

operativã a Securitãþii din Craiova care a consemnat, pas cu pas, momentele acestei vizite canonice. Aºa cum se cunoaºte, ordinul de arestare a episcopului Anton Durcovici fusese dat cu mult timp înainte, Securitatea dorind astfel sã împiedice orice contact al pãstorului cu credincioºii sãi. La doar opt zile dupã realizarea acestei fotografii, episcopul a fost rãpit în mod brutal în plinã zi de agenþi ai Securitãþii din Bucureºti. Fotografia publicatã mai sus este ultima realizatã înainte de arestare. Dr. Dãnuþ Doboº


Sanctuare

Maria Bistrica ntr-un splendid cadru natuÎpãduri, ral, printre coline acoperite de la doar 35 km nord-est de Zagreb, capitala Croaþiei, poate fi întâlnit cel mai mare sanctuar al acestei þãri: Maria Bistrica. Istoria localitãþii începe în jurul anului 1334, amintit fiind un castel feudal. Dar în acelaºi timp este pomenitã ºi vechea bisericã parohialã, cu hramul „Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul”. Documentele vremii spun cã în aceastã bisericã, începând din perioada 1500-1530, era cinstitã o statuie din lemn a Maicii Domnului cu pruncul, adusã dintr-o capelã mai veche, situatã pe o colinã (Dealul Vinului), cam la trei kilometri distanþã. În anul 1545 turcii au invadat regiunea. Parohul, pentru ca statuia sã nu fie profanatã de invadatori, a pus-o într-o niºã ºi a zidit-o în peretele de sub corul bisericii. A murit apoi imediat, fãrã a spune cuiva locul secret în care ascunsese statuia. Succesorul sãu a fost preotul Lukac, care, într-o searã, a vãzut o luminã puternicã ce venea dinspre cor. Cuprins de curiozitate, împreunã cu alþi credincioºi, a început sã sape ºi a gãsit statuia sfântã, pe care a expus-o spre venerarea credincioºilor. În anul 1650 turcii atacã din nou Croaþia. Parohul repetã gestul predecesorului sãu, ascunzând-o din nou în zidul bisericii, ºi aici va rãmâne mai mulþi ani. La 16 iulie 1684, parohul Brezaric a avut o viziune: la altar fiind, a vãzut cum se

îndreaptã spre el o femeie îmbrãcatã în albastru, purtând în mânã o candelã aprinsã. Aceasta i-a vorbit: „Roagã-te împreunã cu tot poporul pentru ca eu sã-mi pot recupera chipul!”. Statuia a fost din nou recuperatã ºi redatã cinstirii credincioºilor. Au avut loc multe vindecãri miraculoase. În istoria sanctuarului se aminteºte cum ºapte creºtini erau prizonieri la turci, în cetatea Kaniza. Maria, imediat dupã recuperarea statuii, le-a apãrut în vis ºi le-a zis: „Nu vã temeþi, fiii mei, dar aveþi încredere, pentru cã eu, la Bistrica, mi-am recãpãtat chipul, dupã ce 40 de ani am fost orbitã. Promiteþi-mi cã veþi merge în pelerinaj acolo, ºi veþi fi eliberaþi”. Toþi au fãcut aceastã promisiune. Imediat lanþurile s-au desfãcut ºi porþile s-au deschis, iar ei au putut ieºi. De acolo au mers direct la Bistrica ºi au povestit tuturor minunea. Parohul de atunci, Andrea Susic, a avut iniþiativa de a scrie o carte cu minunile sãvârºite aici ºi se spune cã, din anul 1688 ºi pânã în anul 1786, au fost consemnate 1.109 minuni. În anul 1715, Adunarea Naþionalã a Poporului Croat a hotãrât construirea unui altar în cinstea Maicii Domnului, iar în

anul 1731 episcopul de Zagreb a decis sã fie extinsã biserica, devenitã acum mult prea neîncãpãtoare, ºi a stabilit sãrbãtoarea la 13 iulie: Sfânta Maria a Zãpezii. Papa Benedict al XV-lea (în anul 1750) a stabilit indulgenþã plenarã pentru toþi cei care vor merge ca pelerini la Maria Bistrica. În anul 1880 biserica a fost distrusã de un incendiu, însã nu au fost afectate deloc altarul ºi statuia Mariei. Ulterior s-a construit aici o bisericã neorenascentistã, pe care papa Pius al XI-lea, în anul 1923, a declarat-o „basilica minor”, iar Conferinþa Episcopilor din Croaþia a declarat-o sanctuar naþional, în anul 1971. La acest sanctuar, cardinalul Aloysius Štepinac (care a fost arestat în anul 1946) venea în fiecare an pe jos, de la Zagreb, împreunã cu un mare numãr de pelerini. Arhiepiscopul de Zagreb, Ante Bauer, în anul 1935, a încoronat statuia miraculoasã a Maicii Domnului cu o coroanã de aur, proclamând-o Regina tuturor croaþilor. La 3 octombrie 1998, a fost pelerin aici papa Ioan Paul al II-lea ºi l-a beatificat pe cardinalul martir Aloysius Štepinac. Pr. Iosif Dorcu

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 13


Anul Credinþei ºi Familia

Credinþa lui Iacob C

redinþa în Dumnezeu este un atribut esenþial al omului biblic. Aceasta marcheazã profund toate sferele existenþei sale. Sfânta Scripturã propune numeroase exemple de titani ai credinþei. Dupã Abraham, un alt patriarh care a excelat prin încrederea sa nestrãmutatã în Domnul a fost Iacob. Acesta s-a remarcat în special prin cãutarea asiduã a prezenþei lui Dumnezeu ºi prin efortul de a-l cunoaºte mai bine la nivel personal. Biografia lui Iacob e descrisã pe scurt în Gen 25-38. Era unul dintre fiii lui Isaac ºi a primit binecuvântarea tatãlui sãu, devenind mai apoi pãrinte al poporului ales. Numele sãu a fost schimbat în Israel, în urma luptei cu un trimis al lui Dumnezeu la fluviul Iabok. Iacob a avut 12 fii, aceºtia fiind capii triburilor lui Israel. La fel ca alþi patriarhi, ºi viaþa lui Iacob e legatã de cele douã fãgãduinþe divine: promisiunea unei þãri ºi cea a unei seminþii numeroase. Credinþa patriarhului Iacob se manifestã în douã episoade emblematice. Primul este visul lui Iacob descris în Gen 28. Patriarhul pleacã de la Beer-ªeba, pãrãsind astfel þara, ºi se îndreaptã cãtre Haran pentru a-ºi cãuta acolo o soþie. Ajuns la hotarul þãrii, în timpul nopþii, acesta are privilegiul unei apariþii cutremurãtoare a lui Dumnezeu. În vis, patriarhul vede

o scarã care pornea de la pãmânt ºi fãcea legãtura cu cerul. În mod curios, îngerii urcau – ceea ce înseamnã cã locuiau pe pãmânt – ºi coborau de pe acea scarã. Pe lângã acest semn, se face auzit ºi glasul Domnului care îi fãgãduieºte patriarhului acea þarã unde se afla ºi îi promite cã va fi tatãl unui popor nu- Iacob luptând cu îngerul (detaliu), de Eugène Delacroix meros. Iacob a crezut, credinþã exprimatã printr-o pe experienþã. Drept mãrturie teamã reverenþialã. Ca semn va da acelui loc numele de Peal credinþei, a dat acelui loc al nuel, motivând cã acolo l-a vãrevelaþiei numele de „casa lui zut pe Dumnezeu faþã în faþã Dumnezeu” ºi „poarta cerului”. (cf. Gen 28,31). Credinþa imAl doilea episod în care se plicã, aºadar, cunoaºtere directã aratã credinþa lui Iacob este lupta ºi personalã a lui Dumnezeu. de la fluviul Iabok. Scena este În al doilea rând, Iacob va fi localizatã tot la hotarul þãrii ºi transformat chiar în identitatea se desfãºoarã tot în timpul sa. De acum încolo numele lui nopþii. Dupã ce patriarhul se va fi Israel, tatã binecuvântat luptã pânã în zori cu trimisul al poporului ales. Acest lucru misterios al lui Dumnezeu, spre sugereazã cã darul credinþei trefinal cere binecuvântarea di- buie sã îl transforme profund vinã ºi revelarea numelui tri- pe om, sã îi schimbe fiinþa. misului. Credinþa lui Iacob se Credinþa ºi încrederea lui Iademonstreazã a fi una îndrãz- cob se pot propune ºi creºtineaþã ºi perseverentã, acesta nilor de azi. În faza indiferenþei luptând toatã noaptea pentru a religioase larg rãspândite, e obþine victoria. E o credinþã plinã de curaj, deoarece aproape nevoie de o cãutare mai intensã îl obligã pe Domnul sã îi acorde a prezenþei lui Dumnezeu ºi a viziunii chipului sãu. Totodatã, binecuvântarea. Din acest episod rezultã credinþa omului contemporan unele consecinþe importante. ar trebui sã imite mai mult perMai întâi, Iacob reuºeºte sã îl severenþa ºi curajul „celui care cunoascã mai bine pe Domnul, s-a luptat cu Dumnezeu”. o cunoaºtere realã ºi bazatã Pr. Iulian Faraoanu

14 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012


Pentru copii Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Gotfrid a început sã istoriseascã toate pãþaniile sale, începând din ziua când s-a despãrþit de tatãl sãu ºi pânã în momentul de faþã. A povestit totul pe larg, ce i s-a întâmplat, ce a gândit, ce a fãcut ºi, mai cu seamã, cum se ruga lui Dumnezeu când se simþea strâmtorat sau mâhnit ºi cum a fost totdeauna ajutat, mai presus de toate aºteptãrile lui. Bietul Gotfrid se îneca din când în când cu lacrimi de bucurie ºi mare fericire ce-i inunda inima, ºi tot aºa îºi ºtergeau din când în când câte o lacrimã ºi cei care îl ascultau. La sfârºit, tatãl i-a spus lui Gotfrid: – Acum, mulþumesc Domnului cã m-a ajutat sã te pot gãsi ºi, dupã câte vãd ºi aud din istorisirea ta, mã bucur cã ai devenit un copil evlavios ºi bun, în singurãtatea acestei insule. Aceasta îþi va sluji drept lecþie ºi-þi va fi de mare folos pentru

viitorul tãu, numai sã ai grijã sã te foloseºti de cele ce ai învãþat aici! Petru, glumeþ, a spus: – Dragul meu Gotfrid, când te vãd în hainele acestea, mã faci sã zâmbesc. Dacã cineva mi-ar fi spus mai târziu, fãrã sã fi auzit ºi sã fi vãzut acum cu ochii mei, cum ai ajuns pe aceastã insulã, cã în tinereþea ta te-ai îmbrãcat ca un pustnic, cã ai avut drept locuinþã o peºterã ºi te-ai hrãnit cu peºte, cu rãdãcini ºi cu buruieni trei ani de zile, fãrã a gusta o bucãþicã de pâine, n-aº fi crezut-o nici în ruptul capului; sau te-aº fi crezut pe tine ori pe acela cam smintit la minte. Bineînþeles cã þi-aº fi fãcut o mare nedreptate, cum se întâmplã adeseori când judecãm lucrurile, pe care numai în parte le cunoaºtem, ori numai din auzite, dar nu aºa cum s-au întâmplat în realitate. Ai fost foarte înþelept ºi

priceput cã ai fost în stare sã te hrãneºti atâta vreme ºi sã te îmbraci în aceste coclauri pustii, care-þi inspirã groaza numai când le vezi, nicidecum sã mai stai în ele. Nevoia îl duce pe om pe unde nici nu se gândeºte. Þie þi-a deºteptat mintea ºi þi-a pus-o la încercare. În felul acesta ai devenit mult mai serios, mai judecat, mai evlavios ºi mai bun. Toma, care asculta în tãcere ºi tot dând din cap în semn de aprobare, a deschis ºi el în cele din urmã gura ºi a spus: – Da, într-adevãr, finul meu Gotfrid, tu ai devenit mai evlavios ºi mai bun pe aceastã insulã. Îþi mai aduci aminte cã într-o zi þi-am spus cã bunul Dumnezeu te va trimite la o ºcoalã specialã? Iatã cã s-a realizat aceastã prezicere a mea! Da, ºcoala suferinþei este ºcoala cea mai bunã. În aceastã ºcoalã ai învãþat sã-l cunoºti mai bine pe Dumnezeu, ai învãþat sã te rogi, sã-l iubeºti pe Tatãl ceresc ºi sã-i mulþumeºti pentru toate binefacerile lui. Apoi, când ai fãcut un pas înainte, în ceea ce priveºte iubirea faþã de Dumnezeu, ai ºtiut sã gãseºti chiar pe aceastã insulã, unde nu cresc decât brazi, muºchi ºi aºa de puþine flori, încât de-abia ai putea face un buchet din ele. Ai gãsit, aºadar, atâtea ºi atâtea motive ca sã cunoºti totuºi dragostea ºi bunãtatea lui Dumnezeu. ªi cât de multe asemenea ocazii nu avem noi pe pãmânt ca sã admirãm în grãdinile ºi în câmpurile noastre bunãtatea ºi înþelepciunea lui Dumnezeu, ba într-un trandafir înflorit, ba într-un pom încãrcat de flori ºi apoi de roade coapte; când într-o câmpie înverzitã, când într-un lan cu spice aurii! Mã bucurã faptul cã ai învãþat aici sã preþuieºti binefacerile lui Dumnezeu faþã de oameni ºi ¾

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 15


Aºa rãspund copiii despre credinþ㠉 „Credinþa este ceva ce te ajutã sã ai credinþã” (Eusebiu, 9 ani). ‰ „Mama îmi spune mereu cã fãrã credinþã nu ar fi rezistat în viaþã, dar eu n-am vãzut-o niciodatã, nici mãcar ambalajul. Înseamnã cã este ceva ce nu se vede!” (Nicoleta, 9 ani). ‰ „Credinþa? La prima sfântã Împãrtãºanie am învãþat cã este o virtute ºi, ca pentru orice virtute, trebuie sã munceºti toatã viaþa sã þi-o însuºeºti” (Emanuel, 10 ani). ‰ „«Cum credeþi voi cã aratã un om care crede?» a întrebat

un preot la predicã. Teodor (8 ani), fãrã sã stea prea mult pe gânduri, a rãspuns: «Ca bunica!» «De ce, ca bunica?», a insistat preotul. «Pentru cã bunica este singura care a crezut cã mã voi face cuminte»”. ‰ „Bunica mi-a spus odatã aºa: «Credinþa se învaþã la Bisericã, iubirea de la aproapele, iar speranþa în necazuri»” (Alina, 10 ani). ‰ „Am recitat odatã Crezul, ºi de atunci îl recit mereu. Este un mic act de credinþã!” (Viorica, 10 ani).

¾ ai înþeles cã toate le primim nu-

care ne-a fãcut sã venim aici ºi sã te gãsim, dupã trei ani. Acest fum a pus capãt întregii tale mizerii. ªi ce este mai neînsemnat decât viermiºorul ºi fumul? Cu toate acestea, vezi bine cum s-a folosit Dumnezeu de lucruri mici ºi neînsemnate pentru a face lucruri mari! Binecuvântatã fie, aºadar, providenþa divinã! Toþi au îngenuncheat pentru câteva momente înaintea crucii, la picioarele cãreia se aflau, ºi au adus în tãcere prinosul lor de laudã ºi de recunoºtinþã Tatãlui din cer, care ocârmuieºte cu atâta înþelepciune toate, ºi mai cu seamã în cazul de faþã, unde se vede mai lãmurit ca oriunde degetul mâinii sale pãrinteºti. – Va sã zicã, fumul pe care l-aþi vãzut din depãrtare a fost motivul care v-a adus pe aceastã insulã! ªi eu, în simplitatea mea, judecam cã acest incendiu este

mai din bunãtatea ºi mila lui, fãrã ca noi sã avem vreun merit pentru a le pretinde. Dacã nu ai fi luat cu tine unele obiecte casnice; dacã n-ai fi avut cu tine mãcar un cui sau un ac cu gãmãlie, cu siguranþã ai fi murit pe aceastã insulã. Tot atât de rãu, ba încã mult mai rãu ar fi fost pentru tine, dacã mai înainte de a fi ajuns pe aceastã insulã n-ai fi cunoscut nimic din învãþãtura religioasã ºi nu l-ai fi cunoscut pe bunul Dumnezeu; fãrã toate acestea, starea ta ar fi fost disperatã. Dar mai cu seamã îmi place, din toatã istoria ta, întâmplarea cu pasãrea pe care ai vãzut-o pe ramurã cu viermiºorul în cioc ºi care, voind sã-l ucidã, l-a scãpat în apã, unde au alergat o mulþime de peºti la el, fapt ce þi-a sugerat ideea cã ºi tu cu viermiºori ai putea sã prinzi peºti ca sã te hrãneºti; apoi istoria cu fumul,

16 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012

‰ „Credinþa este ceva ce nu se vede, dar se simte” (Mãdãlina, 9 ani). ‰ „Credinþa este aceea pe care o gãsim în Micul catehism” (Veronica, 8 ani). ‰ „Bunica mã învaþã sã cred mereu, iar eu o cred” (Iosif, 10 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

cea mai mare nenorocire pe care am îndurat-o pe aceastã insulã. Mã gândeam, ce urmãri ºi câte nenorociri vor rezulta din acest incendiu ºi când colo, ce sã vãd? Tocmai aceastã nenorocire avea sã-mi aducã fericirea ºi bucuria cea mai mare, pe care am gustat-o de când sunt aici ºi poate chiar cea mai mare din viaþa mea, pe care nu o voi uita niciodatã, ºi voi mulþumi mereu lui Dumnezeu pentru ea. Da, acum vãd bine, cã s-a realizat zicala: „Fericirea se naºte din nenorocire” ºi cã „dupã zile cu nori, vin ºi zile cu soare”. Da, într-adevãr, Dumnezeu ºtie sã schimbe rãul în bine ºi spinul în floare. Slavã lui! Toma a adãugat: – De aceea, în necazuri sã ne gândim cã, mai devreme sau mai târziu, din nenorocire va ieºi un bine ºi, ca atare, sã ne lãsãm cu încredere în voia lui Dumnezeu. (va urma)


Pentru tineri Paºii credinþei

Drumuri greºite spre credinþã puneam în numãrul trecut al revistei cã în urmãtoaS rele luni vom încerca sã atingem unele aspecte legate de trãirea credinþei, care sã ne ajute în a ne apropia de Dumnezeu, a-l cunoaºte mai mult pe Cristos ºi a fi mai convinºi de credinþa noastrã, care sã devinã o luminã ºi pentru cei care ne înconjoarã. În felul acesta dorim sã trãim intens Anul Credinþei ºi cu folos pentru viaþa noastrã spiritualã. Dorind sã descoperim ce este credinþa, vã propun sã vedem mai întâi ce nu este credinþa. În primul rând credinþa creºtinã nu înseamnã doar a crede într-o fiinþã superioarã, cu puteri deosebite, care îl þine la respect pe om ºi dispune de el dupã propria plãcere. Se întâmplã ca multe persoane, printre care ºi tineri, sã se considere credincioase doar pentru cã nu neagã existenþa acestei fiinþe superioare. Deºi îºi are valoarea sa, aceasta nu este adevãrata credinþã creºtinã care vede în Dumnezeu un Tatã ºi în Cristos pe Mântuitorul care propune un anumit mod de viaþã pentru a dobândi viaþa veºnicã. Credinþa creºtinã nu se poate identifica nici cu atitudinea de a-l vedea pe Dumnezeu în fenomenele naturale, ca fiind o forþã în faþa cãreia omul nu poate face nimic altceva decât sã se supunã. În felul acesta se pun pe seama voinþei lui Dumnezeu toate catastrofele naturale (secetã, inundaþii, cutremure etc.) ºi toate dramele

omenirii (nedreptãþi, sãrãcie, rãzboaie, foamete etc.). Împotriva unui astfel de mod de a vedea lucrurile se pronunþa papa Ioan Paul al II-lea într-o vizitã în Brazilia: „Voi trebuie sã luptaþi pentru viaþã; sã faceþi totul pentru a îmbunãtãþi condiþiile în care trãiþi. Este o datorie sacrosantã, deoarece aceasta este ºi voinþa lui Dumnezeu. Nu spuneþi cã este voinþa lui Dumnezeu sã rãmâneþi într-o situaþie de sãrãcie, de boalã, cu locuinþe sãrãcãcioase. Toate acestea sunt împotriva demnitãþii voastre. Nu spuneþi niciodatã: «Este voinþa lui Dumnezeu!»”. Fãrã îndoialã, credinþa nu are nimic de-a face cu toate acele atitudini care sunt alimentate mai degrabã de superstiþii decât de o încredere profundã în Dumnezeu. Convingerea cã îndeplinirea unor gesturi, a unor ritualuri, a unor „obligaþii” câºtigã bunãvoinþa lui Dumnezeu este mai degrabã un mod magic de a vedea raportul cu Dumnezeu. Uneori se întâmplã lucrul acesta ºi cu rugãciunea noastrã, cu participarea la sfânta Liturghie, cu devoþiunile pe care le facem.

Credinþa creºtinã nu constã nici în simplul fapt de a adera la toate adevãrurile de credinþã pe care Biserica le propune, fãrã a le aprofunda ºi a le trãi. Credinþa nu este o sumã de doctrine ºi, de aceea, nu este suficient sã nu contestãm învãþãtura Bisericii pentru a spune cã avem credinþã! Doar aceste câteva aspecte evidenþiate ne dau de înþeles cã, probabil, avem nevoie sã purificãm raportul nostru cu Dumnezeu de tot ceea ce nu este credinþã. Marele gânditor Blaise Pascal spunea: „Existã douã categorii de persoane inteligente: acelea care îl iubesc pe Dumnezeu cu toatã inima pentru cã l-au gãsit ºi acelea care îl cautã cu toatã inima pentru cã nu l-au gãsit încã”. În acest An al Credinþei suntem invitaþi sã îl cãutãm pe Dumnezeu din toatã inima, redescoperind marele dar al credinþei. Am vãzut în acest numãr al revistei ce nu este credinþa; în urmãtoarele numere vom încerca sã înþelegem ce este aceasta. Pr. Felix Roca

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 17


Credinþa, darul iubirii lui Dumnezeu actul credinþei, mintea sau Îei.njudecata are, desigur, rolul Expresia „credinþã oarbã” înseamnã fideism, eroare condamnatã de Bisericã. Însã credinþa nu e rodul raþiunii, ci e darul lui Dumnezeu. Iar de acest dar beneficiazã, în primul rând, favoriþii lui Dumnezeu: cei mici, cei simpli. Oricât am studia, oricâte cunoºtinþe religioase am avea, fãrã lumina Duhului Sfânt, ele nu folosesc la nimic. „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevãrului, vã va conduce la tot adevãrul” (In 16,13a). E ceva asemãnãtor cu lumina ce pãtrunde prin vitraliile catedralelor gotice. Catedrala cu cele mai frumoase ºi cele mai multe vitralii din lume (circa 30.000 de vitralii) este cea din Reims (Franþa). Catedrala este uriaºã ºi întunecoasã. Când afarã e înnorat, nu vezi nimic, nu-þi poþi da seama ce reprezintã acele vitralii. Dar când iese soarele ºi razele lui pãtrund prin vitralii, dintr-odatã catedrala se transformã într-un paradis. O priveliºte feericã, fascinantã. Întreaga istorie a mântuirii poate fi vãzutã ºi înþeleasã pe vitraliile pãtrunse de lumina ce vine din afarã. Credinþa înseamnã maxim de certitudine, nu este un pariu pe care îl poþi pierde sau câºtiga. Certitudine bazatã pe cuvântul ºi mãrturia lui Dumnezeu: „Cel care crede are mãrturia lui Dumnezeu în el; cine nu-l crede pe Dumnezeu, îl face mincinos, cãci nu crede în mãrturia pe care a dat-o Dumnezeu despre Fiul sãu”, scrie sfântul Ioan (1In 5,10).

ªi cum ºtim cã Dumnezeu nu ne înºalã? Dovada supremã este iubirea pe care ne-a arãtat-o sacrificându-l pe Fiul sãu pentru noi. Sacrificându-l pe Fiul sãu, Dumnezeu ºi-a sacrificat propria inimã. Scrie atât de frumos Paul Claudel: „Pe Calvar, suliþa lui Longin a trecut dincolo de inima lui Isus; ea a strãpuns inima Tatãlui, a ajuns în inima Sfintei Treimi”. Credinþa, prin urmare, nu înseamnã doar aderarea minþii la niºte adevãruri reci ºi abstracte, ci aderarea întregii fiinþe a omului: minte, inimã, voinþã, la iubirea fãrã margini a lui Dumnezeu. Toate adevãrurile de credinþã, toate dogmele nu sunt altceva decât detalii, fragmente ale unicului adevãr de credinþã: Dumnezeu este iubire. Mãrturisirea de credinþã creºtinã cea mai scurtã ºi cea mai completã e cea formulatã de sfântul Ioan în prima sa scrisoare: „Dumnezeu este iubire... ºi noi am crezut în iubire” (1In 4,8.16). Credinþa, aºadar, e, mai presus de toate, rãspunsul nostru de iubire la iubirea lui Dumnezeu. Sfânta Tereza a Pruncului Isus în criza sfâºietoare de credinþã pe care a trãit-o în ultimele luni ale vieþii ne dã o lecþie extraordinarã: aparent ea pierduse credinþa la nivel de judecatã, a trãit experienþa dramaticã ºi disperatã a ateului care se apropie de moarte cu convingerea cã e pe pragul prãbuºirii definitive în neant; în schimb, ºi-a pãstrat credinþa în ceea ce are ea esenþial: la nivel de iubire.

18 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012

Iubirea, ca rãspuns al credinþei la iubirea lui Dumnezeu, nu înseamnã sentimente, emoþii, declaraþii verbale, ci împlinirea voinþei lui Dumnezeu, împlinirea poruncilor sale: acestea sunt faptele credinþei. Cine zice „eu am credinþã, dar nu o practic” nu are credinþã în el, ci are un cadavru; cãci credinþa fãrã fapte este moartã, se atrofiazã, exact ca ºi muºchii care nu se pun în miºcare. În Evanghelia dupã sfântul Ioan, Isus are o expresie surprinzãtoare. El spune: „Cel care face adevãrul vine la luminã”. Adevãrul se face, nu se spune? Traducãtorii sunt puºi în încurcãturã ºi încearcã sã o dreagã traducând cu: „Cel care acþioneazã conform adevãrului”, „cel care practicã adevãrul”. Da, adevãrul, credinþa se face, se trãieºte. Dacã nu se face, dacã cei care proclamã credinþa nu o trãiesc, credinþa nu se rãspândeºte, nu se transmite, dimpotrivã, este discreditatã ºi ruinatã de cei care „spun, dar nu fac”. (Cred în Dumnezeu, p. 17-20) Pr. Claudiu Dumea


Tablete spirituale

Sã crezi adânc Sã crezi adânc în Dumnezeu cel veºnic ªi lui Cristos adânc sã i te-apleci, Cã nu-s mai mulþi mântuitori pe lume Ci-i numai el, acum ºi-n veci de veci. Sã crezi adânc, din inimã, Cuvântul ªi sã-l asculþi prin orice-ar fi sã treci, Cã-n lume nu-s mai multe adevãruri Ci-i numai el, acum ºi-n veci de veci. Sã crezi adânc iubirii rãstignite, Pãcatul tãu în lacrimi sã-l îneci, Cã-n lume nu-s rãscumpãrãri mai multe, Ci-i una doar acum, ºi-n veci de veci. Sã crezi adânc acestor adevãruri ªi-n ele stând viaþa sã-þi petreci, Cã-n lume nu-i decât o mântuire O ai sau nu, acum ºi-n veci de veci. Sã crezi adânc! – Credinþa sã-þi învie Spre-un veºnic rod a tale-ntinderi seci, C-o viaþã doar ºi-un suflet ai pe lume, Le scapi sau nu, – acum ºi-n veci de veci. Traian Dorz

Noi iubim! Dacã suntem adesea-nfrânþi pe cale, E semn cã vântul cu urgia sa A risipit a „dragostei petale... Iubind, biruitori ne-om ridica!” Mai eficace armã nu existã Între atâtea arme omeneºti, Cãci care e duºmanul ce-þi rezistã, Sã vadã cã e rãu, ºi tu-l iubeºti...? Noi, pãcãtoºii, noi am fost duºmanii Acestui prunc cu chip curat ºi sfânt... Dar ºi în iesle, ºi în Ghetsemani Ne-a biruit prin dragoste luptând... Creºtini sunt toþi?... Nu, nu-i destul un nume Pe care sã-l dezbraci când þi-este greu, Când þi-e ruºine sau... cine poate spune Din ce motiv te laºi de Dumnezeu...? Atuncea când iubim suntem puternici, ªi doar iubind trãim cu-adevãrat. În rest, ce þinte mari ne-ar face vrednici Sã mai umbrim acest pãmânt uscat? Benoni Catanã

Parfum

de sfinþenie În romanul sãu Fraþii Karamazov, Dostoevski descrie criza spiritualã prin care trece personajul sãu favorit, Aleoºa, dintr-un motiv cumva aparte: faptul cã, în foarte scurt timp dupã moarte, trupul stareþului Zosima (duhovnicul lui) începe sã se descompunã. Or „rãposatul fusese socotit sfânt încã din timpul vieþii, încât aproape cã nu era îngãduit sã te îndoieºti de harul lui”. ªi iatã cã, deºi „niciodatã leºul unui om nu se împute atât de curând…, în cazul de faþã mortul «se pripise peste fire»… (iar) Dumnezeu voise anume sã trimitã un semn”. Fapt este cã, în special în tradiþia orientalã, legãtura dintre sfinþenie ºi parfumul ce trebuie sã emane din trupul celui considerat astfel este aproape de necontestat. Este ca o memorie din viitor. Cãci dacã a fost dovedit cã mirosurile din trecut nu se ºterg din memorie, iatã cã dimensiunea escatologicã a creºtinismului revendicã o acaparare a ceva din „lumea viitoare”. Scrie sfântul Paul: „Mai întâi a înviat Cristos, apoi cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui”. În cazul Maicii Domnului, fiind vorba de o anticipare pe aceastã linie, din mormântul ei a ieºit un parfum dintr-o altã lume. Din viitor… Iatã de ce, fãrã aceastã proiectare spre viitor, sfinþenia nu-i decât o „pripealã peste fire”. Pr. Cristian Chinez

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 19


Misiuni

Misionari pentru un an

acolo. De la ei am aflat cã realitatea localã din Ecuador este foarte diferitã de cea din dieceza noastrã. Principala problemã cu care se confruntã Biserica din Ecuador este lipsa preoþilor, ceea ce conduce la încredinþarea mai multor comunitãþi unui singur preot. Aceºtia sunt depãºiþi de numãrul prea mare de comunitãþi, de aceea nu pot ajunge foarte des în toate locurile. (IosifClaudiu Doboº)

‰ Dupã ce aþi vorbit cu cei care au fost înaintea voastrã, v-aþi propus un obiectiv anume pentru acest an? Mi-am propus sã ofer speranþã ºi zâmbete. Cred cã acestea conteazã mult mai mult decât ofertele materiale pe care le aºteaptã cei de acolo, ºi cu lipsa ‰ Ce ºtiþi despre activitatea cãrora probabil s-au obiºnuit. misionarã ºi misionari în ge- (Mãdãlin Bãrbuþ) neral? ‰ Cu ce gânduri plecaþi în acÎn mintea mea sunt prezente tivitatea misionarã? urmãtoarele adjective care Evident, emoþiile sunt ºi ele încadreazã atât activitatea de prezente: Cum va fi? Cum mã misiune, cât ºi misionarul: cu- voi descurca? Dar cred cã acerajul, sacrificiul, speranþa, rãb- laºi duh care mi-a sãdit vocaþia darea ºi dãruirea totalã. Dintre misionarã va fi acela care va toate acestea, dãruirea totalã pregãti ºi terenul acolo unde reprezintã jertfa, rugãciunea voi merge. Nu merg acolo sã ºi cununa misionarului. Dar convertesc, ci ca sã mã las conpentru a beneficia de aceste ca- vertit de bucuria credinþei lor. litãþi, trebuie sã-l las pe Cristos (Alexandru Percu) sã mã formeze dupã inima sa, ‰ Un gând adresat copiilor, astfel încât oamenii pe care îi tinerilor ºi adulþilor din divoi întâlni în misiunea mea sã ecezã, înainte de a pleca în simtã îndemnul viu ºi adevãrat misiune! al lui Cristos: „Eu am venit în I-aº îndemna sã se roage penlume ca voi sã aveþi viaþã ºi tru misionari, deoarece rugãs-o aveþi din plin” (In 10,10). ciunea este mijlocul cel mai (Emilian Jitaru) eficace prin care orice om ‰ Ce ºtiþi despre realitatea localã a misiunii în care veþi poate participa la activitatea misionarilor: aceea de a-l face merge? Nu ºtiu prea multe despre cunoscut pe Cristos tuturor oaEcuador. Ceea ce ºtiu am aflat menilor. (Cezar Chelaru-Dãmoc)

ªase seminariºti de la Institutul Teologic din Iaºi vor pleca, în luna noiembrie, în Coasta de Fildeº, Ecuador ºi Kenya, pentru a-i ajuta pe preoþii misionari în activitãþile lor. Ei au primit mandatul misionar duminicã, 21 octombrie, în catedrala din Iaºi, în cadrul unei sfinte Liturghii. Înainte de a porni la drum, ne-am gândit sã le adresãm câteva întrebãri. Interviul integral poate fi gãsit pe pagina web a Centrului Misionar Diecezan Iaºi: www.cmdiasi.ro.

‰ Sunteþi pe punctul de a pleca în acest an pastoral în misiuni. Ce v-a îndemnat sã faceþi aceastã alegere? Îmi amintesc de o zi când mergeam cu mama la bunici. Mama mi-a arãtat pe stradã un om ºi mi-a zis cã este tatãl unui preot care este misionar în Kenya (Africa). Eram poate prea mic ca sã înþeleg ce înseamnã a fi misionar. Cu timpul însã au fost în parohia de unde provin diferiþi preoþi care activeazã în misiune. În cadrul predicii povesteau ce înseamnã misiune ºi cu ce se ocupã ei. Printre aceºtia se numãrã pr. Eugen Blaj, pr. Isidor Mârþ, pr. Bartolomeu Blaj etc. Dupã ce am intrat în Seminarul din Iaºi am luat contact cu studenþii care au fost în locurile de misiune, ºi care ne-au povestit despre activitãþile pe care le-au desfãºurat în acele þãri. Astfel, treptat-treptat, s-a înfiripat aceastã dorinþã de a merge în misiune. (Anton Gãlãþanu) de la colegii mei care au fost 20 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012

A consemnat pr. Florin-Petru Sescu


ªtiri • ªtiri • ªtiri SRUC 2013 Vine din India textul broºurii pentru urmãtoarea Sãptãmânã de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor, care va fi celebratã în perioada 18-25 ianuarie 2013, cu tema: „Ce vrea Dumnezeu de la noi? (cf. Mih 6,6-8). În fiecare an, textul care însoþeºte celebrãrile (a cãror primã ediþie a fost în 1908) este încredinþat unui grup ecumenic dintr-o þarã diferitã. La redactarea textului pentru ediþia din 2013 s-au implicat Miºcarea Creºtinã Studenþeascã din India (cu peste 10.000 de membri), Federaþia Universitarilor Catolici din India ºi Consiliul Naþional al Bisericilor din India, fiind coordonaþi de Comisia „Credinþã ºi Constituþie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor ºi de Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creºtinilor. Comunicaþii Sociale O provocare semnificativã a evanghelizãrii este aceea care provine din domeniul digital, asupra cãreia ºi-a îndreptat atenþia tema pe care papa Benedict al XVI-lea a ales-o, în contextul Anului Credinþei, pentru a 47-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale (12 mai 2013): „Reþelele sociale: porþi de adevãr ºi de credinþã; noi spaþii de evanghelizare”. Mesajul Sfântului Pãrinte este publicat în mod tradiþional cu ocazia comemorãrii sfântului Francisc de Sales, patron al jurnaliºtilor (24 ianuarie). Pãstor pentru români Comunitatea româneascã din Alto Tevere (Italia) îl are ca pãstor pe pr. Ciprian Tiba, prin decretul semnat la 1 septembrie de PS Petru Gherghel. La 23 septembrie, în biserica „Sfântul Francisc” din Castello, a fost Liturghia de prezentare

a noului pãstor. A prezidat pr. Anton Lucaci, referentul pentru preoþii români din Italia, fiind prezent ºi PS Domenico Cancian. Celebrãrile obiºnuite ale comunitãþii se desfãºoarã în fiecare duminicã la ora 15.30, în biserica „Sfântul Francisc” din Città de Castello. Pr. Ciprian Tiba locuieºte la adresa: Parohia „San Secondo”, Via Sant’Agnese, 9, 06012-Città di Castello (PG) tel. (0039)3802367100. Comunitãþi vizitate PS Petru Gherghel a vizitat douã comunitãþi de români catolici din Italia, duminicã, 14 octombrie, pentru a marca începerea Anului Credinþei. La Ladispoli, episcopul a prezidat sfânta Liturghie în biserica „San Giovanni Battista”, concelebrând pr. Adrian Chili, parohul comunitãþii românilor din oraº,

iar la spovezi fiind pr. Romeo Neculai. A vizitat ºi comunitatea din Roma-Casilina, prezidând o Liturghie, avându-l alãturi pe pr. Isidor Iacovici, parohul comunitãþii românilor din Roma. Superior regional Pãrintele Marius Taloº SJ a fost numit, începând cu 27 septembrie, primul superior regional al iezuiþilor din România, dupã transformarea Provinciei Române în Regiune Independentã, de la aceeaºi datã. Sediul noii regiuni independente continuã sã rãmânã la Cluj. Pr. Marius Taloº s-a nãscut în 1970, a intrat în Ordinul Iezuit la vârsta de 25 de ani, fiind hirotonit la

Bucureºti în anul 2004. A activat ca director la Centrul „Xaverianum” din Iaºi între anii 2005 ºi 2009. Sesiune CER Episcopii catolici din România, reuniþi în perioada 25-27 septembrie la ªumuleu Ciuc, cu ocazia sesiunii de toamnã a

Conferinþei Episcopilor Catolici din România (CER), au abordat diferite teme din viaþa Bisericii, probleme cu caracter pastoral ºi social. În ceea ce priveºte Anul Credinþei, episcopii au decis ca unele acþiuni, cum ar fi pelerinajele, sã fie extinse la nivel naþional. În septembrie 2013, se va organiza un congres naþional misionar, cu tema „Doamne, mãreºte credinþa noastrã!” (cf. Lc 17,5). Urmãtoarea sesiune va fi la Baia Mare, în perioada 8-10 mai 2013. Întâlnire AC Acþiunea Catolicã „Sfântul Iosif ” din Dieceza de Iaºi a participat, cu o delegaþie, la întâlnirea preºedinþilor diecezani ºi a asistenþilor spirituali din Acþiunea Catolicã Italianã, desfãºuratã la Roma, în perioada 21-23 septembrie. În ultima zi, membrii delegaþiei române (PS Aurel Percã, Adriana Ianuº ºi pr. Felix Roca) au avut câte o intervenþie în plen. Adunare Kolping Aproximativ 80 de membri din þarã, dar ºi invitaþi din Ungaria, Germania, Elveþia, Austria ºi Serbia au participat, în perioada 27-30 septembrie, la Adunarea Generalã Kolping

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 21


Pelerinaj la Cacica Aproximativ 200 de persoane consacrate din Dieceza de Iaºi au participat, duminicã, 7 octombrie, la pelerinajul de la sanctuarul din Cacica, organizat de Comisia Diecezanã pentru Viaþa Consacratã, coordonator fiind pr. Alois Fechet. Liturghia a fost prezidatã de pr. Ieronim Budulai ºi au concelebrat aproximativ 30 de preoþi. Dupã prânz, pr. Iosif Bisoc, OFMConv, a susþinut conferinþa „În arena credinþei: o chemare la o viaþã total consacratã”. Conferinþã ºi inaugurare Centrul de Resurse pentru Incluziune Socialã din Iaºi (str. Vasile Lupu, nr. 134) a fost binecuvântat ºi inaugurat la 9 octombrie, în prezenþa PS Aurel Percã, desfãºurându-se ºi o conferinþã de prezentare a rezultatelor intermediare obþinute în cadrul proiectului strategic PS Aurel Percã ºi PS Cornel european „Reþea de incluziune Damian – a fost sfinþitã bise- socialã pe piaþa muncii”, imrica „Sfânta Tereza” din Iaºi. plementat pe durata a trei ani În altar au fost aºezate moaºtele sfinþilor: Tereza a Pruncului Isus, Ioan Bosco, Pius de Pietrelcina, Pius al X-lea, Bartolomea Capitanio ºi Vincenza Gerosa ºi ale fericiþilor: Ieremia Valahul ºi Ioan Paul al II-lea. Armata Maicii Domnului Asociaþia Publicã Internaþionalã de Drept Pontifical „Armata de Centrul Diecezan Caritas Maicii Domnului” din România Iaºi în parteneriat cu organis-a îmbogãþit cu 120 de membri, zaþiile Caritas Alba-Iulia Înla ceremonia de la Târgu Tro- grijire la Domiciliu ºi Caritas tuº, desfãºuratã la 27 septem- Münster (Germania). În cadrul brie. Sfânta Liturghie a fost proiectului, 39 de persoane deprezidatã de pr. Paul Bulai, di- favorizate au fost integrate prin rector naþional al AMD. Anul reþeaua de incluziune pe piaþa acesta s-au împlinit 124 de ani muncii. de la inaugurarea cultului Ma- Cursuri pentru postulanþi donei de Lourdes în comuni- La casa de reculegere a Misiotatea gazdã, iar Armata Maicii narilor Cuvântului Divin din TraDomnului a împlinit 80 de ani ian se organizeazã în luna noiembrie douã cursuri de formare de prezenþã în România. România desfãºuratã la Timiºoara. Din Moldova au participat opt membri din Familiile Kolping Bârlad, Faraoani, Oituz ºi Ploscuþeni. Cei prezenþi au prezentat 12 acþiuni de voluntariat înscrise în concursul „Voluntari în acþiune”. Kolping Moldova a participat cu patru acþiuni, fiecare fiind câºtigãtoare. Urmãtoarea adunare generalã va avea loc la Braºov în zilele de 26 ºi 27 aprilie 2013. Consacrare La sfânta Liturghie din 30 septembrie, în prezenþa a trei episcopi – PS Petru Gherghel,

22 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012

pentru postulante ºi postulanþi. În perioada 16-18 noiembrie, sr. Ildikó Homa (SSS) va vorbi despre tema „Cine sunt eu? «Tu eºti fiul meu cel iubit». Identitatea personalã, identitate ºi roluri”. În perioada 30 noiembrie – 2 decembrie, sr. Cristiana Mareº (CJ) va vorbi despre tema „Cine eºti tu, Doamne?”. Informaþii suplimentare se pot obþine la tel. 0233/735370 ºi 0746/015259, e-mail: verbititraian@yahoo.com, ºi site-ul verbititraian.ro. Biblioteca ITRC Biblioteca Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaºi ºi-a deschis din nou porþile, la 15 octombrie, pentru studenþi, profesori, cercetãtori ºi, în general, pentru toþi cei interesaþi de ºtiinþa teologicã. Pentru vizitatorii externi, biblioteca este deschisã de luni pânã vineri, între 9.00 ºi 13.00. Se recomandã ca lista bibliograficã sã se facã pornind de la site-ul bibliotecii (www.bibliotecaitrc.ro) unde sunt înregistrate circa 50.000 de volume, care pot fi cãutate dupã mai multe criterii (autor, titlu, an, editurã etc.). Biblioteca dispune ºi de o salã de lecturã. Responsabil este Ionuþ Dascãlu (tel. 0232/225228, int. 129, sau e-mail: biblioteca@itrc.ro), disponibil de luni pânã vineri, între 9.00 ºi 17.00. Evanghelii online Oficiul de Comunicaþii Sociale al Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi, prin site-ul pastoratie.ro, pune la dispoziþia tuturor varianta audio, adaptatã, a sfintelor Evanghelii. Fiºierele pot fi ascultate direct pe internet sau pot fi descãrcate pe calculatorul personal. Lectura a fost realizatã în anii 2010 ºi 2011 de un grup de artiºti din Iaºi, coordonat de Aurel Brumã. Textul


evanghelic folosit este din Noul Testament, apãrut la Editura „Sapientia” în anul 2008. Permisul ECDL Fundaþia „Teodora Campostrini”, TestCenter acreditat ECDL, în cadrul activitãþilor sale de formare, educare ºi instruire, pune la dispoziþia tuturor cursuri de informaticã ºi sesiuni de examinare pentru toþi cei ce doresc certificarea propriilor competenþe digitale prin Permisul ECDL (certificare a abilitãþilor de operare pe calculator). Înscrieri la: tel./fax 0233/782580, 0233/749353, e-mail: anisoara.sandru@campostrini.it ºi testcenter.gheraesti@campostrini.it.

Susþinere pentru copii Prin comandarea unor lucrãri de tâmplãrie PVC, geamuri, fe restre, mobilier la firma SC „Bucuria Copiilor” SRL, care produce tâmplãrie PVC ºi funcþioneazã în cadrul Casei de Copii „Sfânta Maria”, credincioºii pot contribui indirect la asigurarea celor necesare pentru viaþa copiilor ºi adolescenþilor care trãiesc în aceastã casã de copii. Beneficiul care rezultã intrã la Casa de Copii, pentru hranã, îmbrãcãminte, medicamente, ºcolarizare ºi cãldurã. Relaþii la tel. 0234/211229; fax 0234/211656, e-mail: csf.maria@yahoo.fr, sau pe site-ul www.csfmaria.ro.

Au trecut la Domnul Pr. ªtefan Erdeº, fost decan de Bacãu, a trecut la Domnul în dimineaþa zilei de duminicã, 7 octombrie, în casa parohialã din Bacãu centru, în urma unui infarct. S-a nãscut la 22 ianuarie 1939 la Butea. A absolvit ªcoala Generalã de 7 clase, în anul 1953, la Butea, ªcoala de Cantori, în anul 1957, la Alba Iulia (trei ani) ºi Iaºi (un an) ºi Institutul Teologic din Iaºi, în anul 1963. A fost sfinþit preot, la 21 aprilie 1963, la Alba Iulia, de cãtre ep. Marton Aron. A activat ca vicar la Târgu Trotuº (1963-1964), Oituz (1964-1968), paroh la Cireºoaia (1968-1975), Lespezi (1975-1978), paroh ºi decan de Bacãu (1979-2005). La 1 aprilie 2005 s-a pensionat ºi s-a retras mai întâi la Parohia „Fericitul Ieremia Valahul” Bacãu, ºi apoi de la 1 ianuarie 2009 la Parohia „Sfântul Nicolae” Bacãu. Funeraliile desfãºurate la Bacãu, miercuri, 10 octombrie, în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul”, au fost prezidate de PS Aurel Percã, la altar fiind ºi ÎPS Ioan Robu, PS Anton Coºa ºi alþi 180 de preoþi. Ana Pal, sorã franciscanã misionarã de Assisi, a fost chematã în casa Tatãlui ceresc în ziua de joi, 11 octombrie. S-a nãscut la 13 ianuarie 1938, la Nisiporeºti. A început noviciatul în clandestinitate la 22 august 1987 ºi a fãcut prima profesiune abia la 8 septembrie 1996 în capela comunitãþii surorilor din Valea Mare, unde a fãcut ºi profesiunea perpetuã la 4 octombrie 1999. A fãcut parte din mai multe comunitãþi: Prãjeºti, Huºi, Bucureºti, Luizi-Cãlugãra ºi Valea Mare. Funeraliile s-au desfãºurat, sâmbãtã, 13 octombrie, la Nisiporeºti. Sã se odihneascã în pace!

Pe scurt „ 18 septembrie: Sãrbãtorirea a 18 ani

de cercetãºie ai Centrului din Pildeºti „ 22 septembrie: Întâlnirea naþionalã

a terezinelor în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” din Oneºti, cu tema „Ziua lui DA” ºi depuneri de voturi „ 29 septembrie: Sesiunea de toamnã a Comisiei Diecezane pentru Viaþa Consacratã, la Traian, fiind ales secretar pr. Ioan Horvat, OFMConv. „ 30 septembrie: A treia ediþie a Sãrbãtorii prieteniei între popoare în Parohia „San Francesco” din Pordenone, cu participarea comunitãþii românilor catolici „ 1 octombrie: Ziua Internaþionalã a Persoanelor Vârstnice, marcatã în cele 16 Centre de Îngrijire la Domiciliu ale Centrului Diecezan Caritas Iaºi, iar în ziua urmãtoare ºi în Parohia Gherãeºti „ 2 octombrie: Simpozion „ªtiinþa credinþei ºi exigenþele raþiunii filozofice” la Institutul Teologic Franciscan din Roman „ 7 octombrie: Pelerinaj la Brescia (Italia) al migranþilor din regiunea Lombardia, cu participarea unor membri ai comunitãþilor catolicilor români din Cremona (cu pr. Anton Jicmon) ºi Milano „ 13 octombrie: Administrarea Mirului pentru 24 de tineri din comunitatea catolicã românã din Lleida „ 13 octombrie: Sesiune a Oficiului pentru Pastoraþie ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli la Roman „ 14 octombrie: Pelerinaj la Torreciudad al familiilor române din Spania „ 27 octombrie: Împlinirea a 10 ani de activitate a Cãminului de Bãtrâni „Casa Sfântul Iosif” din Iaºi (administrat de Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe), Liturghia fiind prezidatã de PS Aurel Percã. Eratã: În ultimele douã numere ale acestei reviste au apãrut câteva regretabile erori. În numãrul din septembrie (9/2012), p. 8: harta nu este a Libanului. În numãrul din octombrie (10/2012), la p. 3 (ultimul rând, coloana 1) corect este: „ºi a celor 20 de ani”; p. 20: titlul corect este: „Redescoperirea elanului misionar”; p. 25 (rândul 10, coloana 1): corect este: „dacã aþi putea transmite”.

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 23


În apãrarea sãnãtãþii

Senzaþia de „amorþealã” arestezia este o condiþie anormalã în care pacientul P simte o senzaþie de arsurã, furnicãturã, gâdiliturã sau amorþealã într-o anumitã zonã a corpului, de obicei la extremitãþi. Parestezia poate fi descrisã ºi drept senzaþia de înþepãturi sau de insecte care urcã pe piele. Acestea apar mai ales în membrele inferioare sau superioare, cum sunt mâinile, picioarele, degetele, dar pot fi descrise ºi în alte pãrþi ale corpului. Furnicãturile în mâini ºi picioare pot fi benigne ºi temporare, fiind rezultatul unei presiuni prelungite aplicate asupra unor nervi ai extremitãþilor. Acestea dispar ºi sunt ameliorate prin înlãturarea presiunii care le-a determinat. În multe cazuri însã, furnicãturile pot fi severe, episodice sau cronice. Pot fi acompaniate de alte simptome cum este durerea, pruritul, amorþeala ºi atrofia muscularã. În aceste cazuri, furnicãturile pot fi un semn de leziune neuronalã, determinate de etiologii variate de la traumatisme sau leziuni de stres repetitiv pânã la infecþii virale sau bacteriene, expuneri la toxice ºi boli sistemice, precum diabetul.

Cauzele paresteziilor Parestezia fiziologicã apare prin compresiunea nervilor. Parestezia temporarã poate fi cauzatã de orice activitate care determinã presiune prelungitã asupra unor nervi, cum este mersul pe bicicletã pe distanþe lungi sau poziþia picioarelor încruciºate. Parestezia mai poate sã aparã ºi din cauza unor condiþii

ortopedice moderate sau severe, precum ºi în unele tulburãri ºi boli care afecteazã sistemul nervos. Diabetul este una dintre cele mai frecvente cauze ale neuropatiei periferice, numãrând peste 30% dintre cazuri. În neuropatia diabeticã, paresteziile ºi alte simptome se dezvoltã mai întâi în ambele picioare având o evoluþie ascendentã spre gambe ºi apoi mâini. În alte 30% dintre cazuri, cauza este necunoscutã sau idiopaticã. Restul de 40% dintre cazuri au o varietate de etiologii precum: – sindromul compresiunii nervoase. Acesta cuprinde sindromul tunelului carpian, paralizia nervului ulnar, paralizia nervului peroneal ºi paralizia nervului radial. – deficitele de vitamine. Vitaminele E, B1, B6, B12 ºi niacina sunt esenþiale pentru funcþionarea normalã a nervilor. Un deficit de B12, de exemplu, poate duce la dezvoltarea anemiei pernicioase, o cauzã importantã a neuropatiei periferice. Prea multã vitaminã B12 în organism poate, de asemenea, determina senzaþia de furnicãturi în mâini ºi picioare. – bolile sistemice. Acestea cuprind bolile renale, bolile hepatice, leziunile vasculare ºi hematopatiile, amiloidoza, tulburãrile þesutului conjunctiv ºi inflamaþiile cronice, dezechilibrele hormonale (incluzând hipotiroidismul) ºi neoplasmele sau tumorile benigne care apasã pe nervi. – alcoolismul. Alcoolicii sunt predispuºi la deficit de tiaminã

24 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012

ºi a altor vitamine din cauza obiceiurilor alimentare inadecvate. – sindromul de hiperventilaþie. Parestezia constituie 35% din acuzele de prezentare ale pacienþilor cu sindrom de hiperventilaþie ºi poate debuta dupã mai puþin de 3 minute de hiperventilaþie. Dupã creºterea profunzimii sau a frecvenþei respiraþiei, dezechilibrele metabolice afecteazã fibrele nervoase. – atacul de panicã. Paresteziile periorale, ale mâinilor ºi picioarelor sunt comune, simptome tranzitorii ale condiþiilor asociate sindromului de hiperventilaþie ºi ale atacurilor de panicã. – atacul ischemic tranzitor. Acesta poate debuta prin parestezii. Câteva afecþiuni pot determina atacul ischemic cerebral tranzitor, precum tromboza, embolismul, tulburãrile de coagulare. – convulsiile. Tratamentul convulsiilor prin stimularea nervului vag poate, de asemenea, declanºa paresteziile, fiind considerate un efect advers asociat acestui tratament. – deshidratarea. La o pierdere a apei intracelulare ºi extracelulare de pânã la 5% se pot dezvolta paresteziile. – aportul sangvin insuficient. Tulburãrile circulatorii pot conduce la parestezii tranzitorii sau cronice. Dr. Doina Lucia Amza, medic primar


Poºta redacþiei A.M. (e-mail). „Sunt interesatã de cateheza din Biserica Catolicã. Cum se face? Ce materiale foloseºte Dieceza de Iaºi pentru catehizare ºi unde pot fi gãsite?” Pentru a vã rãspunde ne folosim de un rãspuns dat unei persoane care era interesatã de aceleaºi lucruri. Cea mai cunoscutã formã de catehezã în Dieceza de Iaºi este cea legatã de iniþierea la sacramente (sau taine): primirea primei sfinte Împãrtãºanii (copii), primirea Mirului sau Confirmaþiunii (adolescenþi ºi tineri), Cãsãtoria. Înainte de primirea acestor sacramente se face pregãtire intensã de la 1-4 luni pânã la un an. Prin aceastã pregãtire trec toþi catolicii. În general, cateheza se desfãºoarã în jurul celor patru piloni din Catehismul Bisericii Catolice: Crezul, Sacramentele, Poruncile, Rugãciunea, cu scopul de a descoperi ºi a cunoaºte adevãrurile de credinþã cele mai importante. Existã apoi o catehezã legatã de grupuri de copii, tineri, adulþi, familii..., precum ºi o catehezã pe care o fac asociaþiile de copii, tineri sau adulþi pentru membrii ei: Acþiunea Catolicã, Scout etc. De asemenea, existã ºi o catehezã ocazionatã de diferite evenimente. De exemplu, în ultimii doi ani, în Moldova, a fost Anul Familiei. La 11 octombrie, anul acesta, a fost iniþiat Anul Credinþei în toatã Biserica Catolicã. Pentru acestea din urmã Oficiul Catehetic pregãteºte materiale care sunt trimise în parohii, urmând ca preoþii, persoanele consacrate ºi cateheþii sã le adapteze la grupurile specifice. Ca materiale pentru catehezã vã recomandãm (toate se gãsesc ºi la Librãria „Presa Bunã”): Catehismul Bisericii Catolice, Editura ARCB, 1993; Catehismul

Bisericii Catolice. Compendiu, Ed. „Presa Bunã”, 2006; Youcat. Catehismul Bisericii Catolice pentru tineri, Ed. „Sapientia”, 2012; Drumul cu Isus spre prima sfânta Împãrtãºanie, Ed. „Sapientia”, 2012; Manole Ioan-ªerban (coord.), Pregãtire pentru prima sfântã Împãrtãºanie, Ed. „Serafica”, 2011; Prietenul celor mici. Cãrticica de învãþãturi ºi rugãciuni pentru copiii de întâia Împãrtãºanie, Ed. „Serafica”, 2011; Întâlnire cu viitorul tãu. De la Mir la maturitatea creºtinã, Ed. „Sapientia”, 2009; Manole Ioan-ªerban (coord.), Pregãtire pentru primirea tainei sfântului Mir, Ed. „Serafica”, 2011; Dumea Claudiu, Mirul, Editura ARCB. O carte bunã tradusã din limba maghiarã este: Ferenc Tomka, Întâlnire cu creºtinismul, Ed. „Banatul Montan”, 2005. La secþiunea „Cateheze” de pe site-ul www.pastoratie.ro sunt multe cateheze ºi materiale care se pot descãrca. La rubrica Cateheza de pe site-ul www.ercis.ro sunt tot felul de cateheze (pentru tineri, pentru Anul Familiei, pentru Anul Credinþei etc.). O parte din catehisme ºi alte materiale se gãsesc pe site-ul www.credinta-catolica.ro. Ioan Cojan (Traian, NT). „Am auzit la o predicã transmisã la Radio Iaºi despre vizita sfintei Fecioare Maria la veriºoara ei Elisabeta, în care pãrintele predicator a spus cã drumul fãcut de sfânta Fecioarã de la Nazaret pânã la Ein Karem, peste 100 km, a fost unul dificil. De aceea vã întreb: Sfânta Fecioarã Maria a fost însoþitã ºi de o altã persoanã în lunga ºi dificila sa cãlãtorie?”. Apreciem cã ascultaþi Liturghia de duminicã dimineaþa (ora. 8,00) de la Radio Iaºi. Sfânta Scripturã nu ne spune nimic despre ceea ce vã intereseazã

pe dv. Probabil cã a fost însoþitã, deoarece Maria avea o vârstã foarte fragedã ºi nu avea cum sã cãlãtoreascã singurã o distanþã de 150 km. Evanghelistul Luca spune doar atât: „În acele zile, Maria a pornit în grabã cãtre o cetate din þinutul muntos al Iudeii. Ajunsã acolo, a intrat în casa lui Zaharia ºi a salutat-o pe Elisabeta” (Lc 1,39-40). Olimpia H. (e-mail). „Am ºi eu o mare rugãminte, când e vorba de admitere, peste tot apar tot felul de afiºe ºi sunt chemaþi de peste tot tinerii sã se înscrie, dar dupã terminare ce li se oferã tinerilor? Am terminat ºi eu ºi nici în ziua de azi nu am un serviciu. Am o familie, copii de crescut ºi când încerc sã mã angajez tot mi se spune cã acele centre sunt coordonate de anumite persoane consacrate care au urmat ºi ele aceste studii ºi au deja un post, iar tu persoanã laicã ce viitor ai? Cine se gândeºte la tine? (...) Nu prea am înþeles mesajul dv., mai ales tonul ºi acuzele pe care le aduceþi unor instituþii fãrã sã daþi ºi argumente. De aceea încercãm sã vã punem câteva întrebãri la care dacã vã veþi rãspunde probabil veþi gãsi mai multã luminã în frãmântãrile dv. Cine are ºi cine nu competenþã sã asigure locuri de muncã? Dupã care criterii urmãm o ºcoalã sau alta? Cineva când alege ºcoala nu se gândeºte ºi la ceea ce oferã ºi ce ºanse are dupã ce o terminã? Cât priveºte sugestia de a nota locurile de muncã pe ercis, noi am fãcut-o ori de câte ori am avut informaþii. Dacã vã consideraþi nedreptãþitã ºi aveþi argumente clare folosiþi pârghiile care vã stau la îndemânã. Adresaþi-vã mai întâi instituþiei respective, cerând explicaþii, apoi forurilor superioare.

noiembrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 25


Noutãþi editoriale Teme de credinþã. Lectio divina Oficiul pentru Pastoraþie Biblicã, Ed. „Presa Bunã”, 14x21 cm, 90 p., 6 lei

Sfânta Rita Ed. „Sapientia”, 10x14 cm, 32 p., 3 lei

Concurs

Citeºti ºi câºtigi datã la douã luni aveþi poO sibilitatea de a câºtiga un premiu. Trebuie doar sã rãspun-

deþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãsit în Sfinþii, prietenii Manual pentru clasa articolele din numãrul trecut copiilor. Carte de a XI-a. Revelaþie, creal revistei. Se acordã douã precolorat. Vol. 2 dinþã ºi sacramente mii prin tragere la sorþi. TrimiEd. „Pauline”, Alois Hîrja (coord.), teþi prin poºtã pe adresa de la ISBN 978-973Ed. „Presa Bunã”, pag. 2, prin fax: 0232/211527 1967-35-6, 16 p., 17x24 cm, 138 p., sau prin e-mail: editor@ercis.ro 17x24 cm, 3 lei 10 lei rãspunsul, adresa dv. completã ºi, eventual, numãrul de telefon Litania Inimii la care puteþi fi contactat. ParProbleme ºi Preasfinte a lui Isus dificultãþi în educarea ticipã la concurs rãspunsurile Anton Dancã, copiilor. Îndrumar care vor ajunge la redacþie pânã Ed. „Presa Bunã”, pentru pãrinþi la 15 decembrie. Numele câºti14x21 cm, 300 p., Tatiana L. ªiºova, gãtorilor se vor anunþa în revista 12 lei Ed. „Sophia”, din luna ianuarie 2013. ISBN 978-973-136 -312-7, 14x21 cm, Întrebarea CD: Lecþionarul 424 p., 30 lei Care sunt cãrþile care au fost roman. Anul A, propuse sã fie aºezate la loc de Partea I: Duminici ºi Provocãri ale cinste, vizibil în fiecare bisericã tinerilor la începutul la începutul Anului Credinþei? sãrbãtori din Advent, mileniului III. Crãciun, Postul Mare Premiul Vol. 3/1: Viaþa ºi timpul pascal; Partea a II-a: Provocãri ale tinerilor la de familie Timpul de peste an începutul mileniului III. Alois Moraru, Oficiul pentru Comunicaþii Vol. 3: Viaþa de familie (I) Anca Fron, Sociale, cd mp3, 15 lei/buc. Pr. Alois Moraru, coordonatorul Ed. „Studis”, acestei serii, a împãrþit acest ISBN 978-606-624-145-8, Uleiul care întreþine volum în trei pãrþi, în care abor14x21 cm, 84 p., 8 lei flacãra iubirii. deazã teme despre familie, rãsExerciþii spirituale în punzând întrebãrilor puse de Materialele, în limita stocului disponibil, intimitatea familiei tineri: 1) Ce ºtiu tinerii despre pot fi procurate prin comandã: Talida Trifoi, • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, viaþa de familie; 2) Iubirea Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; Mihai V. Tegzeº adevãratã – temelia familiei • prin fax: 0232/211527; (trad.), fericite; 3) Realitãþi ale fami• prin telefon: 0232/212003, interior 41: Editura Surorilor Lauretane, liilor de astãzi. – luni-vineri: orele 10.00-18.00; ISBN 978-606-8326-11-5, • prin e-mail: libraria@ercis.ro; Câºtigãtorii din luna septembrie 14x21 cm, 240 p., 17 lei • prin internet: www.ercis.ro/libraria În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul Au fost primite: 17 e-mailuri ºi poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþu- douã scrisori, toate cu rãspunrile specificate nu sunt incluse taxele poºtale. suri corecte. În urma tragerii la Sfânta Brigitta Eventualele modificãri ale preþurilor, precum Ed. „Sapientia”, ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi sorþi au câºtigat: Tereza Minuþ anunþate prin intermediul revistei „Lumina creº- ºi Gheorghe Farcaº (ambii din 10x14 cm, 32 p., tinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã Roman), care vor primi câte o 3 lei puteþi interesa prin telefon de noile modificãri carte Youcat (Catehismul Bisede preþuri sau puteþi consulta de pe site la adresa ricii Catolice pentru tineri). http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp. 26 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2012


Orizontul credinþei (I) Orizontal: 1) Intervalul de timp între 11 octombrie 2012 ºi 24 noiembrie 2013, aºa cum a fost convocat de papa Benedict al XVI-lea (cf. Scrisoarea apostolicã Porta fidei, nr. 4), pentru a introduce întreaga Bisericã într-un timp de reflecþie ºi de redescoperire a acestei virtuþi teologale ºi pentru a intensifica mãrturia caritãþii (2 cuv.). 2) A falsifica – Demers la nivel central! 3) Blocat în centru! – Profetesã, soþia lui Lapidot (cf. Jud 4,4), care s-a numãrat printre judecãtorii poporului lui Israel – Fructul discordiei. 4) Strop – A cânta fãrã pricepere la un instrument muzical cu coarde. 5) Dat afarã dintr-o locuinþã – Pasãre (reg.). 6) Secunda gamei – „Atlasul lingvistic român” (abr.) – Jet! 7) Uºiþe! – Rãsunet – Institutul de Bioresurse Alimentare (abr.). 8) Galerie subteranã – Primii ucenici! – Domn al Moldovei (1591-1592; 1592-1595), supranumit „Tiranul”, aliat cu Mihai Viteazul ºi Sigismund Báthory împotriva turcilor. 9) Îmboldit – Teºite! 10) Intrare în Philadelphia! – Arc multicolor desfãºurat pe cer. 11) Cei care trebuie sã pãstreze credinþa, sã o trãiascã, sã o profeseze ºi sã o rãspândeascã (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1814-1815) – A îndigui (pop.). 12) Statornici în credinþã (adj.) – Numãraþi odatã cu trecerea timpului – Ocol. 13) Piese de „rãzboi” – Fortãreaþã – Primele legãturi!

Vertical: 1) Învelitã – Corporaþia Financiarã Internaþionalã (abr.). 2) Dãunãtoare – Valoare. 3) Pe frunte! – Din pãcate! – Cotloane. 4) Leeds Thomas Danby (abr.) – Cartea care conþine adevãrurile fundamentale ale credinþei creºtine, învãþãturile morale ºi principalele rugãciuni, rolul sãu fiind acela de a iniþia în credinþa creºtinã, de a-i educa în credinþã pe cei botezaþi ºi de a fi „un adevãrat instrument în sprijinul credinþei” (PF 12). 5) „Simboluri ale credinþei” sau „mãrturisiri de credinþã”, prin care Biserica, încã de la începuturile sale, a exprimat în mod sintetic ºi a transmis propria credinþã cu un limbaj comun pentru toþi credincioºii (art.) – Fideli pânã la capãt! – Gest reflex. 6) Rod al încercãrii credinþei (cf. Iac 1,3) – Centru de negocieri! 7) Strãdanie – Cãsãtorit. 8) Urmã – Dicaster al Curiei Romane, ce are ca scop promovarea ºi apãrarea credinþei ºi moralei în întreaga lume catolicã (Congregaþia pentru… Credinþei). 9) Localitate în Argentina – Panã de despicat – Final fericit! 10) Primele nedumeriri! – Amanet – Insulã în arhipelagul Hawaii. 11) Creºtin care este ucis pentru credinþa ºi iubirea sa faþã de

Rãspuns la rebusul „Toamna vieþii” din numãrul trecut: 1) MATUSALEM – V; 2) ADAM – ZICALE; 3) MUC – DIN – RID; 4) AS – BALCI – NE; 5) MIRAT – ANI – R; 6) A – ABIL – SURE; 7) ROMANTE – TA; 8) EPOCI – TIARA; 9) ALI – REN – IM; 10) ACI – CERESTI; 11) VETERAN – MAN. Rezolvarea criptografiei „Sunt bogãþii...” din numãrul trecut: A – DE – V – AR – ATE – IU – BI – RE – A – CA – T – RE – M – ARI – ASI – C – RE – D – IN – T – A – IN – E – A.

Cristos (cf. CBC 2473; PF 13) – Cafeniu deschis. 12) A degaja – Sacrament al iniþierii creºtine care permite trecerea prin „poarta credinþei” (cf. Fap 14,27), în vederea pornirii pe un drum care dureazã toatã viaþa (cf. PF 1). 13) Ziua trecutã – Scopul credinþei (cf. 1Pt 1,9), care decurge din iniþiativa de iubire a lui Dumnezeu faþã de noi, întrucât „l-a trimis pe Fiul sãu ca jertfã de ispãºire pentru pãcatele noastre” (1In 4,10). Dicþionar: OARA, ICANO, ATUI. Pr. Emanuel Imbrea


Sãrbãtorirea a 18 ani de activitate Scout (Pildeºti, 18 septembrie)

Inaugurarea noii orgi clasice cu tuburi (Adjudeni, 23 septembrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Bacãu „Sfântul Francisc”, 27-30 septembrie)

Deschiderea noului an universitar la Institutul Teologic (Iaºi, 1 octombrie)

Pelerinajul persoanelor consacrate (Cacica, 7 octombrie)

Funeraliile pr. ªtefan Erdeº (Bacãu, 10 octombrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Sãbãoani, 14-18 octombrie)

Jubileul AC - 20 de ani în diecezã (Bacãu, 20 octombrie)

Lumina crestinului, nr. 11/2012  

Publicatie lunara a Diecezei Romano-Catolice de Iasi

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you