Page 1


LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIII octombrie 2012, nr. 10 (274) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, pr. Adrian Blãjuþã, dr. Dãnuþ Doboº Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez? Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Liduina-Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru dezvoltarea ºi progresul noii evanghelizãri în þãrile cu tradiþie creºtinã. Intenþia misionarã Pentru ca Ziua Mondialã a Misiunilor sã fie prilejul unui reînnoit angajament în favoarea evanghelizãrii.

Ocrotirea familiei creºtine (IV) (Continuare a prevederilor „Cartei drepturilor familiei”) Articolul 5 b) Pãrinþii au dreptul de a-ºi alege ºcolile sau alte mijloace necesare pentru educarea copiilor, conform convingerilor lor. Autoritãþile publice sunt obligate sã procedeze în aºa fel încât ajutoarele acordate sã fie repartizate în mod just, pentru ca pãrinþii sã fie cu adevãrat liberi de a-ºi exercita acest drept fãrã a suporta sarcini nedrepte. Pãrinþii nu trebuie sã suporte, direct sau indirect, sarcini suplimentare care împiedicã sau limiteazã injust exercitarea acestei libertãþi. c) Pãrinþii au dreptul de a obþine ca toþi copiii lor sã nu fie constrânºi de a urma cursuri contrare propriilor convingeri morale ºi religioase. Îndeosebi educaþia sexualã, care este un drept fundamental al pãrinþilor, trebuie fãcutã întotdeauna sub conducerea lor atentã, fie în cãminul familial, fie în centrele de educaþie alese ºi controlate de ei. d) Drepturile pãrinþilor sunt violate atunci când statul impune un sistem obligatoriu de educaþie în care este exclusã orice formare religioasã.

e) Dreptul primar al pãrinþilor de a-i educa pe copiii lor trebuie sã fie garantat în toate formele de colaborarea între pãrinþi, învãþãtori ºi responsabili de ºcoli, îndeosebi în formele de participare destinate sã acorde cetãþenilor un rol în funcþionarea ºcolilor, în formularea ºi punerea în practicã a politicilor de educaþie. f) Familia are dreptul la mijloacele de comunicare socialã, instrumente pozitive pentru construirea societãþii, care susþin valorile fundamentale ale familiei. Totodatã, familia are dreptul de a fi protejatã în mod adecvat, mai cu seamã cât priveºte pe membrii ei cei mai tineri, contra efectelor negative produse prin mass-media. Articolul 6 Familia are dreptul de a exista ºi de a progresa ca familie. a) Autoritãþile publice trebuie sã respecte ºi sã promoveze demnitatea proprie oricãrei familii, independenþa ei legitimã, intimitatea ºi stabilitatea ei. b) Divorþul este un atentat la adresa instituþiei însãºi a cãsãtoriei ºi a familiei. (va urma)

Mesaj terezian

Ascensorul spiritual „Am cãutat în cãrþile sfinte indicaþia ascensorului, obiect al dorinþei mele, ºi am citit aceste cuvinte ieºite din gura înþelepciunii veºnice: «Dacã cineva este foarte mic, sã vinã la mine!». Atunci am venit, ghicind cã am gãsit ceea ce cãutam” (Ms. C, 3r). P.A.D.


SCRISOARE PASTORALÃ

Anul Credinþei ºi Familia „Doamne, mãreºte-ne credinþa” (cf. Lc 17,5) Cãtre toþi preoþii, persoanele consacrate ºi cãtre tot poporul lui Dumnezeu, cãtre toate familiile Diecezei de Iaºi Chemarea pe care ne-o face Sfântul Pãrinte papa Benedict al XVI-lea, prin scrisoarea apostolicã Porta fidei (Poarta credinþei) din 11 octombrie 2011, este un dar, un semn de mare preþuire ºi o adevãratã dovadã a grijii ºi iubirii divine ºi a preþuirii sale pastorale faþã de noi. El ne cheamã sã redescoperim harul credinþei ºi sã reînnoim fidelitatea noastrã faþã de Dumnezeu, prin trãirea de fii ºi de membri vii ai Bisericii sale. Credinþa este bucuria întâlnirii noastre cu el, Dumnezeul ºi Mântuitorul nostru, care ne face sã ºtim cã toate ne sunt descoperite ºi oferite pentru fericirea noastrã ºi pentru gloria trãirii în comuniune cu el, care ne primeºte în familia sa. Sfântul Pãrinte ne invitã la o reîmprospãtare a darului credinþei, parcurgând un drum special în Anul Credinþei, în aprofundarea învãþãturii transmise de autorii sacri, de sfinþii apostoli ºi evangheliºti ºi de îndelunga tradiþie a Bisericii, prezentatã cu o grijã pãrinteascã de Bisericã ºi magisteriul ei. Preocupat ca darul credinþei sã fie cât mai bine cunoscut ºi trãit, Sfântul Pãrinte ne cheamã, acum la împlinirea celor 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, de cãtre fericitul Ioan al XXIII-lea, ºi aniversarea celor 20 de ani

de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice, „depositum fidei” (depozitul credinþei) elaborat din dorinþa ºi sub îndrumarea neuitatului ºi fericitului papã Ioan Paul al II-lea, la o reflecþie profundã ºi la o redescoperire a credinþei mereu aceeaºi, conºtientizând astfel ce chemare nobilã ne revine din credinþã ºi cât de importantã este misiunea de a o transmite prin mãrturia proprie. Nu trebuie sã uitãm cã, în timp ce suntem invitaþi sã redescoperim credinþa ºi adevãrurile pe care ni le-a încredinþat Domnul, tot din aceeaºi credinþã, aºa cum ne învaþã ºi ne atenþioneazã apostolul Paul, „caritas Christi urget nos”, dragostea lui Cristos ne obligã (2Cor 5,14). Iubirea lui Cristos, descoperitã prin credinþã, care umple inimile noastre, ne stimuleazã sã evanghelizãm. Aºa cum el i-a ales pe apostoli ºi pe ucenici sã meargã ºi sã vesteascã evanghelia la toate popoarele, aºa o face ºi cu noi, trimiþându-ne „pe drumurile lumii, pentru a proclama evanghelia sa tuturor popoarelor” (cf. Mt 28,19). Iatã menirea acestui An al Credinþei, iatã chemarea noastrã ce trebuie sã o cunoaºtem ºi sã o împlinim, din voinþa ºi alegerea expresã a Mântuitorului. Continuând sã înþelegem, în acelaºi timp, rolul pe care îl are familia creºtinã, cãreia îi dedicãm mai departe cea de-a treia etapã a anului pastoral

local, ne vom îndrepta atenþia spre acea misiune pe care o au pãrinþii de a transmite copiilor, odatã cu viaþa ºi grija pentru sãnãtate, ºi tezaurul credinþei primit din strãbuni, ca un testament ce lumineazã ºi cãlãuzeºte paºii fãcuþi prin poarta credinþei deschisã prima datã prin sfântul Botez ºi alimentatã de viaþa sacramentalã. Familia este locul cel dintâi unde începe ºi creºte credinþa, avându-i pe pãrinþi ca primii maeºtri de viaþã creºtinã ºi de adevãratã iubire. Familia este, cu adevãrat, prima ºcoalã a credinþei ºi prima Bisericã a trãirii ºi împãrtãºirii iubirii ce desãvârºeºte armonia din casã ºi din societate. În acest sens, în consonanþã cu dorinþa Sfântului Pãrinte din scrisoarea apostolicã Porta fidei ºi þinând cont de recomandãrile Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei din Nota cu indicaþii pastorale pentru Anul credinþei, dupã ce am auzit pãrerea responsabililor cu oficiile diecezane (3 septembrie 2012), prezentãm tuturor preoþilor, tuturor structurilor diecezane ºi întregului popor credincios urmãtoarele indicaþii pentru Anul Credinþei.

octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 3


Program diecezan pentru unele aspecte specifice acesAnul Credinþei ºi Familia teia, iar familiile creºtine vor 1. Toþi preoþii vor studia ºi parcurge cu atenþie scrisoarea apostolicã Porta fidei a Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea din 11 octombrie 2011 ºi documentul Notã cu indicaþii pastorale pentru Anul Credinþei, elaborat de Congregaþia pentru Doctrina Credinþei la 6 ianuarie 2012. 2. Deschiderea solemnã va avea loc la 11 octombrie 2012 în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã”, cu participarea membrilor Consiliului Prezbiteral, a Consiliului Pastoral Diecezan, a preoþilor de la Institutul Teologic Iaºi, a preoþilor din toate parohiile ºi congregaþiile din oraº, dupã un program ce va fi anunþat, iar duminica urmãtoare, 14 octombrie, aceeaºi celebrare va avea loc în toate parohiile ºi structurile diecezane din diecezã, cu mãrturisirea solemnã a credinþei. 3. Cu ocazia deschiderii solemne se vor expune, la un altar lateral sau într-un loc potrivit, lângã amvon sau pupitrul pentru predicã, Biblia, Catehismul Bisericii Catolice ºi documentele Conciliului Vatican II. Acestea, precum ºi Compendiul ºi Youcat (Catehismul pentru tineri) vor constitui o deosebitã preocupare ºi o grijã de aprofundare în acest an. 4. Se vor elabora, de cãtre Oficiul pentru Catehezã, ºi se vor prezenta credincioºilor cateheze pentru adulþi, tineri ºi copii, legate direct de cele 12 articole ale Crezului. Ele vor fi prezentate pe site-ul diecezei ºi în publicaþia Lumina creºtinului, începând chiar cu luna octombrie. 5. Omiliile, pornind de la lecturile sfinte, vor cuprinde adevãruri despre credinþã sau despre

fi invitate la o reînnoitã trãire a credinþei. 6. Preoþii întruniþi în ºedinþe decanale vor trata probleme practice de trãire a credinþei în viaþa particularã ºi în comunitãþile parohiale. 7. Vor fi stabilite cursuri speciale de studiu legate de documentele Conciliului ºi de Catehismul Bisericii Catolice, sub coordonarea Institutului Teologic ºi a celorlalte ºcoli teologice, dupã programul stabilit de Oficiul pentru Cler. 8. Vor fi programate, pe parcursul acestui an, zile de studiu, conferinþe, simpozioane organizate de institutele teologice, facultãþile de teologie, precum ºi de Oficiul pentru Pastoraþia Universitarã, mereu dedicate conþinutului credinþei ºi dialogului dintre credinþã ºi raþiune dupã învãþãtura Bisericii (Fides et ratio). 9. Vor fi organizate întâlniri speciale pentru credincioºi dedicate cunoaºterii Sfintei Scripturi ºi analizei academice a credinþei. 10. Vor continua misiunile populare din parohii, îndreptate spre întãrirea credinþei în familii ºi spre trãirea credinþei în societate. 11. O atenþie deosebitã se va acorda celebrãrilor liturgice, în special sfintei Euharistii, având în vedere cã „în Euharistie, mister al credinþei ºi izvor al noii evanghelizãri, credinþa Bisericii este proclamatã, celebratã ºi întãritã”. 12. Vor fi prezentate, în diferite momente ºi cateheze, figuri ale mãrturisitorilor de credinþã (locali), în special imaginea episcopului Anton Durcovici, ºi va fi promovatã cinstirea mãrturisitorilor noºtri de cãtre

4 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

poporul creºtin, mai ales la zilele dedicate lor. 13. Cãlugãrii ºi cãlugãriþele, membrii institutelor de viaþã consacratã ºi ai institutelor de viaþã apostolicã, precum ºi membrii asociaþiilor prezente în diecezã se vor angaja sã trãiascã atât în casele proprii, dar, mai ales în parohii, susþinând public iniþiativele pastorale diecezane ºi parohiale, dupã carisma lor, cu scopul întãririi ºi reînnoirii în credinþã a persoanelor din comunitate, mai ales a celor ce stau departe de Bisericã. 14. În cadrul Sãptãmânii de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor vor avea loc celebrãri, pe cât posibil, împreunã cu fraþii noºtri din Biserica Ortodoxã, pentru a mãri astfel cunoaºterea darului comun al credinþei ºi trãirea ei în societatea de astãzi, ameninþatã de atâtea primejdii, de ateismul practic, de indiferentism ºi de secularism. 15. Tinerii vor trãi în spirit de mare credinþã zilele dedicate lor la nivel parohial ºi diecezan, având în vedere ºi întâlnirea de la Rio de Janeiro (Brazilia), unde Sfântul Pãrinte îi aºteaptã pe mulþi tineri pentru a le întãri credinþa dupã tema stabilitã pentru acest moment mondial.


16. Publicaþiile ºi toate instrumentele de comunicare ale parohiilor, ordinelor cãlugãreºti, ale institutelor teologice ºi universitare, mai ales cele ale Editurilor „Presa Bunã” ºi „Sapientia”, ca ºi site-ul oficial al diecezei vor deveni tribuna care va promova atât frumuseþea credinþei, cât ºi a trãirii ei în familie. 17. La sfinþirea caselor va fi reînnoitã credinþa cu toþi membrii familiei, prin recitarea comunã a Crezului ºi vor fi distribuite pliante speciale pentru acest an. 18. Vor fi puse la dispoziþia credincioºilor materiale: cântece, lectio divina, diferite rugãciuni cu poporul, dupã modelul celor din publicaþia De la rãsãrit pânã la apus; de asemenea, vor fi publicate rugãciuni pentru adoraþie adaptate Anului Credinþei; va fi elaborat un card al credinþei cu îndatoririle creºtinului ºi cu calendarul sfinþilor. 19. Zilele speciale, cum sunt Rusaliile, Corpus Domini, cele dedicate Maicii Domnului sau apostolilor, vor fi trãite în spirit de credinþã, primind, în acest sens, un adevãrat impuls spiritual de întãrire ºi mãrire a credinþei proprii ºi a întregii comunitãþi. 20. Locurile de pelerinaj vor fi deschise ºi vor rãmâne, în timpul anului, pregãtite pentru promovarea evlaviei ºi a credinþei tuturor celor ce-l cautã pe Domnul, iar Oficiul pentru Pelerinaje va stabili un pelerinaj al credinþei, care sã includã ca punct central întâlnirea cu Sfântul Pãrinte, ºi care sã aibã ca itinerar locurile forte ale mãrturisirii de credinþã, cum sunt sanctuarele din diferitele dieceze ºi eparhii din þarã, ºi, desigur, cel din Cacica, apoi locurile ce amintesc de martirii noºtri,

ca acela din Sighetu Marmaþiei, unde a murit PS Anton Durcovici ºi alþi mari mãrturisitori ai Bisericii. 21. Centrul Diecezan Caritas, Centrul Misionar Diecezan ºi Oficiul pentru Cântãreþi Bisericeºti ºi Muzicã Sacrã vor elabora programe adaptate specificului lor ºi vor susþine comunitãþile ºi toate structurile diecezane în manifestarea ºi trãirea credinþei, precum ºi pe toþi cei care se îndreaptã spre ele pentru a beneficia de ajutorul lor. 22. Celelalte oficii ºi structuri bisericeºti din diecezã vor putea promova alte iniþiative ºi alte momente ce vor avea drept scop favorizarea trãirii credinþei pentru credincioºii noºtri. Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori, Deschizând inimile spre glasul Domnului ºi spre chemarea Sfântului Pãrinte ca ºi spre îndemnurile ºi recomandãrile noastre, în unire cu toþi confraþii episcopi catolici latini ºi greco-catolici, precum ºi cu toþi pãstorii de suflete, cu fraþii ºi surorile noastre din întreaga þarã ºi din întreaga lume ºi simþindu-i mereu alãturi pe cei dragi ai noºtri aflaþi departe de þarã, vom avea cu toþii bucuria de a celebra încheierea Anului Credinþei ºi al Familiei în duminica Cristos, Rege, din anul 2013 (24 noiembrie), când vom putea îndrepta spre ceruri mãrturisirea noastrã de credinþã, cu un avânt nou ºi cu o mare bucurie. Vã invit sã nu uitaþi cã, în luna octombrie, începând cu ziua de duminicã, 7 octombrie, are loc Sinodul Episcopilor, convocat de Sfântul Pãrinte Benedict

Isus Cristos (domul din Cefalù, Sicilia), icoanã propusã de Vatican pentru Anul Credinþei

al XVI-lea, pentru a înþelege ºi mai bine aceeaºi credinþã ºi marea misiune ce revine fiecãrui membru al Bisericii de a participa la o nouã evanghelizare a lumii, o lume în suferinþã ºi cufundatã în indiferentism, departe de Dumnezeu ºi de orice speranþã în Isus, Mântuitorul omului. Unirea credincioºilor cu pãrinþii Bisericii, adunaþi la Roma, împreunã cu Sfântul Pãrinte, este un semn de vie ºi profundã participare la viaþa de credinþã a Bisericii lui Cristos ºi un act de iubire faþã de toþi fraþii ºi surorile noastre pãrtaºi la aceeaºi credinþã ºi uniþi în aceiaºi familie. Încredinþãm iubirii lui Dumnezeu lucrãrile acestui sfânt Sinod, o implorãm cu vie iubire pe Maria, maica Bisericii ºi regina apostolilor, sã ocroteascã pe fiecare fiu al Bisericii ºi sã facã sã creascã în lume credinþa, speranþa ºi iubirea spre fericirea tuturor. Cred în tine, Doamne, Tatã, Fiu ºi Duh Sfânt! Mãreºte în noi credinþa! Amin. ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 5


Actualitatea Cardinalul Salvatore De Giorgi:

Redescoperiþi frumuseþea credinþei Printre oaspeþii de seamã pe care Dieceza de Iaºi i-a avut cu ocazia celei de-a VI-a Adunãri Generale a Forumului Internaþional al Acþiunii Catolice (22-26 august) a fost ºi cardinalul Salvatore De Giorgi, arhiepiscop emerit de Palermo, fost asistent spiritual al FIAC. Eminenþa sa a avut amabilitatea sã rãspundã la câteva întrebãri. ‰ Eminenþã, pentru început, v-aº ruga sã faceþi o scurtã incursiune în istoria dv. personalã. Am 82 de ani. M-am nãscut în Italia, în Puglia, în Vernole (Lecce) la 6 septembrie 1930. Am intrat în seminar la 11 ani, în anul 1941, ºi am fost hirotonit preot în anul 1953. Am avut diferite misiuni în diecezã. Din anul 1958 am fost numit paroh într-o parohie nouã, undeva la periferie. În anul 1973, dupã 20 de ani de preoþie, papa Paul al VI-lea m-a numit episcop auxiliar de Oria, o diecezã din Puglia, în provincia Brindisi. În anul 1978 am devenit episcop titular. Dupã trei ani, în anul 1981, Ioan Paul al II-lea m-a transferat la Foggia ca arhiepiscop, inclusiv pentru douã dieceze mici din Puglia. Papa a vizitat Foggia ºi dupã trei luni m-a transferat în Arhidieceza de Taranto. Dupã doi ani ºi jumãtate, când credeam cã o sã rãmân mai mult în arhidiecezã, am fost chemat la Roma pentru a fi numit asistent general al Acþiunii Catolice Italiene. În anul 1991 am devenit ºi asistent general al Forumului Internaþional al Acþiunii Catolice, misiune care, conform Statutului, este de maxim douã ori pentru trei ani. Astfel, în anul 1996, papa m-a numit arhiepiscop de

Palermo, în Sicilia. În anul 1998 am fost ales cardinal al Bisericii Catolice. Conform normelor, la vârsta de 75 de ani am fãcut cerere de retragere din misiunea de arhiepiscop de Palermo, iar acum sunt la Roma în serviciul papei. ‰ La întâlnirea de la Iaºi (22-26 august) s-a vorbit mult despre misiunea laicilor. În opinia dv., cum se concretizeazã rolul laicului, mai întâi în Bisericã ºi apoi în societate? Este bine de amintit cum Conciliul Vatican II a pus în luminã demnitatea rolului laicilor, atât în Bisericã cât ºi în societate. Trebuie sã spun cã, având ºi documentele ulterioare precum Christi fideles laici a lui Ioan Paul al II-lea, învãþãturile bogate ale Conciliului nu totdeauna au fost puse în practicã. Sunt recunoscãtor lui Benedict al XVI-lea cã în mesajul trimis întrunirii de la Iaºi a precizat cã laicii nu sunt simpli colaboratori, dar coresponsabili în viaþa ºi misiunea Bisericii, împreunã cu preoþii ºi cu ceilalþi. Eu cred cã într-un mod deosebit astãzi multe roluri preoþeºti care nu aparþin neapãrat lor trebuie sã fie desfãºurate de laici, în aºa fel ca preoþii sã-ºi poatã desfãºura slujirea lor preoþeascã cu mai multã seninãtate. Adicã laicii sã facã ceea ce le aparþine,

6 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

ºi noi, preoþii, sã facem ceea ce þine de noi. În Bisericã sunt diferite slujiri laicale ºi este bine ca acestea sã fie promovate, evitând un risc pe care deja Ioan Paul al II-lea îl scotea în evidenþã: clericalizarea laicilor ºi laicizarea preoþilor. Apoi laicii au un rol foarte important în societate, în toate realitãþile temporale: familie, ºcoalã, culturã, artã, muncã, politicã. Actualul pontif nu oboseºte sã spunã cã ºi în politicã este nevoie de oameni noi, de persoane capabile sã poarte valorile fundamentale ale evangheliei în inima societãþii, întrucât între valorile autentic umane ºi valorile creºtine nu este diferenþã. În mãsura în care se realizeazã aceste valori în societate, aceasta devine mai bunã, gãsindu-ºi loc tot mai mult dreptatea, fraternitatea, solidaritatea. ‰ Aþi vorbit la întâlnirea de la Iaºi, aþi prezidat ºi aþi þinut cuvântul de învãþãturã la Liturghia de încheiere a Adunãrii Generale din catedralã ¾


¾ (duminicã,

26 august). Care a fost mesajul dv. pentru întâlnirea de la Iaºi? Plecând de la cuvântul lui Dumnezeu, am vorbit despre importanþa fundamentalã a întâlnirii cu Cristos pentru a putea fi mesageri ai noii evanghelizãri. Noua evanghelizare, deja indicatã de Ioan Paul al II-lea ºi reluatã de Benedict al XVI-lea, nu înseamnã a anunþa o nouã evanghelie, dar a anunþa o evanghelie neschimbatã unei societãþi care trece prin profunde schimbãri, cu un nou entuziasm ºi cu sfinþenia vieþii. Sfinþenia este cea care face misionari rodnici ºi credibili, ºi asta mi se pare foarte important. Întreaga activitate a Bisericii ºi a Acþiunii Catolice stã în angajarea fiecãruia dintre noi de a tinde la sfinþenia la care toþi suntem chemaþi. Am subliniat apoi cã trebuie sã fim vestitori plini de bucurie ai evangheliei, senini, curajoºi, fãrã teamã, fãrã rezerve, fãrã mimetisme, fãrã a reduce evanghelia la ceea ce omul de astãzi vrea, cum spunea ºi sfântul Paul. El nu a modelat evanghelia dupã loc, în schimb a prezentat-o cum Domnul i-a dat-o. Pentru aceasta trebuie s-o anunþãm în comuniune, adicã în colaborare ºi în coresponsabilitate cu toþi. Dacã apostolatul individual e obligatoriu pentru toþi ºi pentru fiecare, apostolatul asociativ este mai bogat ºi mai rodnic. ‰ Se vorbeºte mult de noua evanghelizare, de rolul laicului în Bisericã ºi în societate, dar, în multe þãri, se constatã o scãdere a numãrului celor care merg la Liturghia duminicalã. Cum vedeþi viitorul Bisericii? Din pãcate, o spun cu amãrãciune, lucrurile stau aºa. Nu peste tot lucrurile stau aºa. Nu

ºtiu cum este în România, dar vãd cã în Italia numãrul creºtinilor care participã duminica la Liturghie se micºoreazã. Cu siguranþã, acest fapt este un semn al unei credinþe sãrãcite, imature, nefondatã pe cuvântul lui Dumnezeu ºi pe adevãrurile de credinþã. Iatã pentru ce papa insistã foarte mult în Anul Credinþei la o întoarcere la cuvântul lui Dumnezeu. Invitaþia pe care o face este aceasta: sã gãsim în fiecare zi puþin timp, chiar ºi cinci minute, sã luãm în mâini Biblia, în special Evanghelia, ºi sã citim un pasaj întrebându-ne ce anume îmi spune mie sau ne spune nouã Domnul, astãzi, în acest timp. Cuvântul lui Dumnezeu care este mereu rodnic va schimba viaþa noastrã. Este necesar sã cunoaºtem ºi învãþãturile Bisericii, deoarece cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi interpretat, aºa cum cred unii, dupã propria gândire. Isus a dorit sã ne dea siguranþã, spunându-le apostolilor: „Cine vã ascultã pe voi, pe mine mã ascultã”, dându-i lui Petru, capul apostolilor, ºi succesorilor sãi, astãzi Benedict al XVI-lea, mandatul de a ne confirma în credinþã ºi pe noi, episcopii. Iatã de ce papa spune cã este timpul de a lua în mâini Catehismul Bisericii Catolice, dorit de Ioan Paul al II-lea, sau cel puþin Compendiul Catehismului Bisericii, dorit de acelaºi papã ºi publicat de actualul pontif. În acest fel, creºtinii vor cunoaºte toate adevãrurile credinþei, aºa cum le învaþã Biserica. ‰ Se vor împlini 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II. Cum credeþi cã a fost receptat Conciliul în timpul care a trecut ºi ce mai este de fãcut pentru a fi înþeles mai bine? Pun aceastã întrebare

ºi pentru cã dv. aþi scris o carte despre Conciliu. Am scris mult despre Conciliu, pentru cã l-am trãit ca preot, apoi l-am cultivat ºi l-am aprofundat ca episcop. În special în anii în care am cãlãtorit prin Italia ºi în afarã ca asistent al Acþiunii Catolice trebuia sã fiu mereu la zi cu Conciliul ºi cu documentele postconciliare. Cred cã trebuie sã fie mereu citit, aprofundat ºi interpretat corect de noi, catolicii. Am spus interpretat corect, pentru cã, din pãcate, ºi din partea catolicilor s-a gândit ºi s-a scris cã documentele Conciliului Vatican II au însemnat o rupturã cu învãþãtura precedentã a Bisericii. Papa s-a delimitat de aceastã interpretare de rupturã. Interpretarea corectã este de reînnoire ºi de continuitate. Dorinþa este ca dupã 50 de ani, în Anul Credinþei, textele conciliare sã se întoarcã în mâinile tuturor creºtinilor pentru a fi citite, cunoscute, aprofundate ºi în special puse în practicã. ‰ Aþi fãcut referinþã la Anul Credinþei. Peste puþin timp (octombrie) va fi proclamat. Cum se poate trãi mai bine acest an? Redescoperind propria credinþã, fascinaþia ºi frumuseþea acesteia. Pentru aceasta papa îndeamnã, ºi o fac ºi eu cu bucurie, de a recita în fiecare zi Crezul, deoarece acesta este sinteza tuturor adevãrurilor fundamentale ale credinþei. A-l recita în fiecare zi nu numai cã ne aminteºte de aceste adevãruri, dar ne dã ºi bucuria de a fi creºtini, pentru cã ni-l prezintã pe Dumnezeu ca trinitate, ne prezintã drumul nostru pãmântesc care se îndreaptã nu spre nimic, ci spre întreaga veºnicie. Pr. Cornel Cadar

octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 7


Sinod despre noua evanghelizare oua evanghelizare ºi transmiterea credinþei creºN tine” este tema celei de-a XIII-a

Adunãri Generale a Sinodului Episcopilor, ce urmeazã sã întruneascã în Vatican peste 250 de pãrinþi sinodali, între 7 ºi 28 octombrie. În acest sens a fost elaborat ºi prezentat „Instrumentum laboris” (Instrumentul de lucru). În preajma Anului Credinþei, care va începe la 11 octombrie, pãrinþii sinodali, auditori, experþi ºi reprezentanþi ai celorlalte Biserici ºi comunitãþi ecleziale se vor aduna pentru a discuta despre tema transmiterii credinþei creºtine în timpurile actuale, caracterizate de o crizã a credinþei ºi a transmiterii ei. Din România vor participa PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, ºi PS Petru Gherghel. Arhiepiscopul Nikola Eterovic a afirmat cã pãrinþii sinodali „vor reflecta asupra temei transmiterii credinþei creºtine, una dintre cele mai mari provocãri cu care se confruntã Biserica, examinatã în contextul noii

evanghelizãri [...] Munca Sinodului va fi îmbogãþitã de asocierea cu Anul Credinþei”. La 19 iunie 2012, arhiepiscopul a prezentat ºi „Instrumentum laboris” al adunãrii sinodale. Acesta include o prefaþã, o introducere, patru capitole ºi o concluzie. Introducerea reuneºte viziunile conferinþelor episcopale, centrate „asupra nevoii de noi instrumente ºi de noi forme de exprimare, pentru a face cuvântul lui Dumnezeu mai uºor de înþeles în viaþa omului modern”. Primul capitol, „Isus Cristos ºi vestea bunã a lui Dumnezeu cãtre umanitate”, reitereazã „nucleul central al credinþei creºtine, de care mulþi oameni nu sunt conºtienþi, ºi prezintã evanghelia lui Isus Cristos ca vestea cea bunã pentru omul modern”. Capitolul doi, „Timpul pentru o nouã evanghelizare”, se concentreazã pe identificarea provocãrilor evanghelizãrii ºi pe descrierea noii evanghelizãri. Capitolul trei, „Transmiterea credinþei”, aratã cã „scopul noii evanghelizãri este transmiterea

(Din gr. sýnodos, adunare). Adunarea episcopilor ºi a altor SINOD credincioºi în cadrul cãreea sunt dezbãtute probleme privind învãþãtura, morala ºi activitatea pastoralã a Bisericii. Sinodul episcopilor este

adunarea episcopilor care, aleºi din diferite regiuni ale lumii, se întrunesc la anumite intervale de timp ca sã întreþinã o unire mai strânsã cu papa ºi colegiul episcopilor, ca sã-l ajute cu sfaturile lor pe papa în menþinerea ºi promovarea credinþei ºi moralei, în observarea ºi consolidarea disciplinei ecleziastice ºi ca sã examineze problemele privind activitatea Bisericii în lume (cf. CDC, can. 342). Sinodul se poate reuni în adunare generalã, când sunt tratate probleme care privesc direct binele întregii Biserici, ºi în adunare specialã, când sunt tratate probleme ce privesc direct una sau mai multe regiuni determinate (de ex., sinodul episcopilor europeni). Adunarea generalã poate fi ordinarã sau extraordinarã (când sunt dezbãtute probleme care necesitã o rezolvare promptã). Cei mai mulþi episcopi care participã la sinod sunt aleºi de conferinþele episcopale, alþii sunt desemnaþi în virtutea dreptului, iar alþii sunt numiþi direct de papa (Ioan Tamaº, Mic dicþionar creºtin catolic). 8 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

credinþei”. Ultimul capitol al instrumentului de lucru este intitulat „Revitalizarea activitãþii pastorale” ºi se concentreazã pe „transmiterea credinþei”. La Concluzii, documentul reafirmã cã „noua evanghelizare înseamnã a da raþiune credinþei noastre, a comunica Logosul de speranþã unei lumi care cautã mântuirea”. În afarã de acest Sinod au fost celebrate 24 de sinoade: 12 adunãri obiºnuite, douã adunãri extraordinare ºi 10 speciale. Ultima adunare a fost cea specialã pentru Orientul Mijlociu, desfãºuratã la Roma între 10 ºi 24 octombrie 2010. Papa Paul al VI-lea a instituit sinodul episcopilor la 15 septembrie 1965, în timpul Conciliului Vatican II. În timpul pontificatului papei Benedict al XVI-lea au fost celebrate patru adunãri sinodale: douã ordinare (2005 ºi 2008) ºi douã speciale (2009: pentru Africa; 2010: pentru Orientul Mijlociu). Pr. Adrian Blãjuþã


Asumpþionistele

Slobozia

Consacrarea altarului Pla 20 de ani

N

oul altar al bisericii „Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul” din Slobozia a fost consacrat de PS Petru Gherghel, în cadrul Liturghiei pontificale din 23 septembrie. Noul altar este din marmurã, are lungimea de 2,40 m ºi urmeazã stilul tip boltã al bisericii. Slobozia este un sat din comuna Boghicea (jud. Neamþ), situat pe dealurile din stânga Siretului, la 25 km spre nordest de oraºul Roman. Satul s-a numit Petreºti, iar catolicii de aici sunt menþionaþi, pentru întâia oarã, într-o veche listã a comunitãþilor catolice din anul 1813. Petru Condrea, în Dicþionar geografic al judeþului Roman, afirmã cã la începutul secolului al XIX-lea, erau la Slobozia-Petreºti numai catolici ºi þigani. În anul 1874, erau 220 de credincioºi catolici, cu bisericã, închinatã sfinþilor apostoli Petru ºi Paul. Prima bisericã din Slobozia a fost construitã din paiantã, între 1871 ºi 1874. Aceasta a

fost înlocuitã cu o nouã bisericã, de zid, în anul 1897. Pe parcursul anilor, biserica a devenit neîncãpãtoare ºi între anii 1968 ºi 1971 s-a mãrit fosta bisericã ºi are forma actualã: lungimea este de 30 m, lãþimea de 15 m la crucierã, iar înãlþimea turnului de 25 m. Între anii 2007 ºi 2010, biserica a avut unele reparaþii ºi modificãri, cum ar fi: modificarea altarului, schimbarea duºumelei, a tâmplãriei, a acoperiºului ºi a bãncilor, precum ºi zugrãvirea interiorului ºi a exteriorului. Lucrãrile au fost susþinute financiar de credincioºii din sat, la care s-a adãugat un ajutor consistent din partea Primãriei Boghicea ºi a unor persoane cu suflet mare. Sãrbãtoarea consacrãrii altarului a fost ºi o ocazie de a mulþumi tuturor ºi de a-l ruga pe bunul Dumnezeu sã-i binecuvânteze cu darurile sale pe toþi binefãcãtorii. Pr. Adrian Ciobanu

rima comunitate a Surorilor Oblate Asumpþioniste în Dieceza de Iaºi, de la mãnãstirea „Sfânta Monica”, din localitatea Bacãu, cartierul Izvoare, a împlinit 20 de ani de existenþã. Aniversarea a fost marcatã prin sfânta Liturghie de la 11 august, prezidatã de pr. Alois Fechet, vicar episcopal cu viaþa consacratã, care a adus salutul, binecuvântarea ºi preþuirea PS Petru Gherghel. La predicã, pr. Anton Dancã a fãcut un scurt istoric al prezenþei Surorilor Oblate Asumpþioniste în România ºi în special în regiunea Moldovei, iar apoi i-a îndemnat pe credincioºii prezenþi la o mai mare consideraþie ºi pietate faþã de sfânta Euharistie. La altar au concelebrat: pr. ªtefan Erdeº, pr. Dumitru Gabor, pr. Iosif Dãmãtãr, pr. Cãtãlin Florea, AA, ºi pr. Andrei Cocianga. În timpul agapei fraterne care a urmat dupã sfânta Liturghie, s-au împãrtãºit bucurii, s-au depãnat amintiri, s-au þinut discursuri ºi s-au fãcut urãri. Spre sfârºitul întâlnirii, un grup de surori a dat viaþã dramatizãrii începuturilor Congregaþiei Surorilor Oblate Asumpþioniste din anul 1865 ºi ale misiunii sale din Orient, marcând astfel deschiderea primului an din triduumul de pregãtire a jubileului de 150 de ani de la fondarea congregaþiei, care se va celebra la 24 mai 2015. În Dieceza de Iaºi, surorile oblate asumpþioniste au comunitãþi la Bacãu (în oraº ºi în cartierul Izvoare) ºi Baraþi (administreazã Casa de Copii „Sfânta Maria”). Sr. Patricia Ghercã

octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 9


Kolping la 20 de ani Genfest E bine de ºtiut

nul 2012 reprezintã pentru Asociaþia Kolping MolA dova împlinirea a 20 de ani de activitãþi în regiunea Moldova. Sãrbãtoarea a fost marcatã la 1 septembrie, la Bacãu, de cei 100 de participanþi din þarã ºi din strãinãtate. A început la Teatrul Municipal Bacovia, cu o cuvântare a lui Corneliu Bulai, preºedintele Asociaþiei Kolping Moldova, ºi cu o intervenþie a pr. Alfred Weiss, praeses de onoare Kolping România, cel care a implementat ideea în regiunea Moldova. La pupitru au mai vorbit: pr. Tibor Merlas, praeses Kolping România, ºi Josef Gai din partea Kolping Fribourg (Elveþia), care a fost prezent cu cinci membri din Fribourg. Cvartetul „Consonanþe” a încântat inimile cu muzicã simfonicã. La ora 18.00, la biserica „Ss. Petru ºi Paul” din Bacãu, a avut loc o sfântã Liturghie prezidatã de PS Petru Gherghel, concelebranþi fiind pr. Isidor Dâscã, pr. Alfred Weiss, pr. Tibor Merlas, pr. Bogdan Catanã ºi alþi preoþi. PS Petru Gherghel a înmânat pr. Alfred Weiss o icoanã cu sfânta Fecioarã Maria, în semn de mulþumire. „Sã duceþi mai departe munca dv., prin iubirea ºi prin dãruirea dv.;

aceastã misiune sã aibã în centru iubirea lui Cristos, iubirea faþã de familii ºi iubirea faþã de oameni”, a spus episcopul. Seara a continuat cu o masã festivã la sala de teatru a Oratoriului „Don Bosco” din Bacãu, cu un recital al Ansamblului „Ecoul din Vale” din Valea Mare ºi o tombolã cu premii. La Oituz, în ziua urmãtoare, 2 septembrie, 12 tineri ºi 14 adulþi au depus adeziunea în Familia Kolping, în prezenþa PS Petru Gherghel. Asociaþia Kolping Moldova (www.kolpingmoldova.ro) cuprinde grupuri în ºase localitãþi (Bacãu, Faraoani, Valea Seacã, Oituz, Ploscuþeni, Bârlad) din trei judeþe (Bacãu, Vaslui ºi Vrancea). Kolping România (www.kolping.ro) este o organizaþie catolicã ºi socialã, care are în componenþã 77 de asociaþii ºi 2.450 de membri. Organizaþia poartã numele fondatorului ei, pr. Adolph Kolping (1813-1865). Kolping România este parte a Kolping Europa ºi a Organizaþiei Internaþionale Kolping cu sediul la Köln (Germania). Organizaþia Internaþionalã Kolping este rãspânditã în 61 de þãri, cu peste 450.000 de membri.

10 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

Daniel Benchea

„Sã construim poduri” a fost tema celei de-a zecea ediþii a Genfest, desfãºuratã în perioada 31 august – 2 septembrie, la Budapesta. Tineri din toatã lumea, inclusiv din România, s-au întâlnit în capitala Ungariei, toþi animaþi de aceeaºi idee: unitatea. „Tinerii «gen» au împãrtãºit din activitatea lor caritativã pentru a ajuta lumea. Tinerii din Cairo au fãcut o picturã muralã «Avem dreptul sã visãm», pentru a opri rãzboiul; tinerii din Mexic au marcat lupta împotriva drogurilor; în Thailanda, tinerii au muncit pentru a preveni inundaþiile din acea zonã; tinerii din Budapesta au donat sânge; în Chile, tinerii au ajutat persoanele sãrace din zonele izolate...”, a scris unul dintre participanþi, drd. Alexandru-Paul Gherman. Aproape 12.000 de tineri din 104 þãri au fost prezenþi la Sport Arena din Budapesta, la încheiere. Liturghia a fost prezidatã de card. Péter Erdö, arhiepiscop de Budapesta. Tinerii care aparþineau altor Biserici creºtine au celebrat liturgiile lor în respectivele locuri de adoraþie, iar alte spaþii au fost pregãtite pentru musulmani, budiºti ºi hinduºi. Toþi tinerii, dupã prânz, s-au întâlnit în Piaþa „Sfântul ªtefan” pentru un moment de tãcere ºi de rugãciune pentru pace, intitulat Time-Out. Genfest s-a nãscut din intuiþia profeticã a lui Chiara Lubich, fondatoarea Miºcãrii Focolarelor. Site-ul oficial este www.genfest.org. Ovidiu Biºog


ISTORIE Iaºi „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”

Sfinþirea bisericii Preasfinþitul Petru Gherghel a consacrat altarul ºi a sfinþit biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iaºi”, duminicã, 30 septembrie, începând cu ora 11.00. La celebrare, în care a fost sãrbãtorit ºi hramul parohiei, au mai participat PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, mulþi preoþi ºi credincioºi.

D

upã anul 1989, având în vedere greutãþile în pãstorirea credincioºilor din Iaºi, la iniþiativa pãstorului diecezei, la 6 mai 1991 a început construirea bisericii „Sfânta Tereza” din cartierul Nicolina (sudvestul oraºului), proiectul fiind realizat de arhitectul Gheorghe Hereº. Prima Liturghie în noul lãcaº s-a celebrat la 27 noiembrie 1994, biserica fiind inauguratã ca filialã a Parohiei „Adormirea Maicii Domnului”. La 1 octombrie 1995 a fost constituitã ca parohie de sine stãtãtoare, primindu-l ca paroh pe pr. Pavel Chelaru, care a pãstorit pânã în anul 1999. Urmãtorii parohi au fost pr. Isidor Iacovici (1999-2004), pr. Anton Farcaº (1 august 2004 – † 16 februarie 2010), iar din 14 aprilie 2010 paroh este pr. Petru Sescu; vicarii care activeazã în prezent sunt: pr. Daniel-Nicu Butacu ºi pr. Marcelin Blaj. Parohia are în pãstorire pe credincioºii din cartierele Nicolina, Frumoasa ºi C.U.G. ºi satele Lunca Cetãþuii, Valea Adâncã, Miroslava, Mânjeºti ºi Voroveºti. Actualmente (2012), fac parte din parohie 704 familii cu 2.054 de credincioºi.

Biserica nou-sfinþitã este construitã din beton armat, în stil modern, în formã de corabie, având crucea plasatã în vârful catargului, prefigurare a Bisericii lui Cristos. Clãdirea are formã pãtratã, cu laturile de 21,50 m ºi cu 453,69 m2 – suprafaþa navei, 106 m2 – suprafaþa balcoanelor, 5.580,68 m3 – volumul bisericii, 17,58 m – înãlþimea pânã la grinda de acoperiº ºi 32 m – înãlþimea turnului principal pânã la vârful crucii. Clãdirea are un turn, cu o cruce monolit de 1,5 tone în vârf. Pereþii bisericii sunt placaþi în exterior cu plãci de travertin de Borsec. Pereþii interiori sunt acoperiþi cu praf de piatrã, iar pardoseala este din marmurã, ca ºi prezbiteriul. La intrarea principalã se aflã un vitraliu cu sfânta Tereza având rãstignitul în braþe, înconjurat de trandafiri din care cad petale, reprezentând împlinirea promisiunii fãcute de sfânta Tereza, cã va face sã cadã o ploaie de trandafiri (haruri) asupra cinstitorilor ei. Pe peretele altarului, în centru, se aflã tabernacolul înconjurat de un mozaic care pune în evidenþã crucea, vrând sã semnifice iubirea lui Cristos, doveditã prin cruce ºi prin Euharistie. De o parte ºi de alta a tabernacolului, au fost amplasate alte douã mozaicuri. Mozaicul din partea stângã reprezintã o scenã din Vechiul Testament, în care Abraham primeºte vizita celor trei îngeri. Deasupra tabernacolului

se aflã vitraliul central, sub formã de cruce, în care este reprezentat Isus Înviat. Mozaicul din partea dreaptã reprezintã scena frângerii pâinii de la Emaus. Acestea au fost sfinþite de PS Aurel Percã, la 30 octombrie 2011. Geamurile bisericii sunt în formã de arcadã, ºi pe acestea au fost amplasate patru vitralii cu referinþã la sfânta Tereza. Iluminatul bisericii este asigurat de un candelabru circular, cu diametru de 8,25 m, de care atârnã 12 mici candelabre, îmbrãcate cu cristale. Numãrul cristalelor pereche este aproximativ egal cu numãrul familiilor comunitãþii (704). Fiind în al doilea An dedicat Familiei, ºi pregãtindu-ne pentru celebrarea Anului Credinþei, s-a dorit sã se arate cã aºa cum cristalele luminate încântã privirea, la fel ºi familiile comunitãþii, luminate de credinþã, pot edifica privirea celor care, vãzând faptele lor bune sã-l preamãreascã pe Tatãl din ceruri (cf. Mt 5,16). La subsolul bisericii se gãsesc ºapte încãperi folosite pentru diferite activitãþi pastorale. Pr. Petru Sescu

octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 11


Mesajul sfinþilor Ep. Anton Durcovici

Ziua consacrãrii ºa cum se cunoaºte, papa A Pius al XII-lea l-a înãlþat, la 30 octombrie 1947, pe canonicul Anton Durcovici la demnitatea de episcop de Iaºi, dar din cauza opoziþiei guvernului comunist, condus de Petru Groza, consacrarea episcopalã a avut loc târziu, la 5 aprilie 1948, iar instalarea sa la Iaºi la 14 aprilie, acelaºi an. Cu prilejul consacrãrii episcopale, au fost fãcut mai multe fotografii care au imortalizat acest eveniment unic ºi plin de semnificaþii în analele Bisericii locale, fotografii care au fost apoi folosite pentru ilustrarea volumului „Bine ai venit, stãpâne” (Iaºi, 1948), publicat sub îngrijirea preoþilor Ioan Mãrtinaº ºi Gaspar Bachmaier, volum care conþine „acte, cuvântãri ºi însemnãri omagiale la consacrarea ºi înscãunarea Excelenþei sale Mons. dr. Anton Durcovici ca episcop catolic de Iaºi”. Este de presupus faptul cã în anul 1948 au fost fãcute mai multe copii dupã aceste fotografii, dar, din pãcate, acestea nu au fost descoperite pânã în acest moment în nici o arhivã bisericeascã sau particularã. O singurã fotografie din acest set s-a pãstrat în arhiva Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, nepublicatã în volumul amintit ºi care vede astãzi lumina tiparului. Aceasta a fost fãcutã la ora 08.00, în

dimineaþa zilei de 5 aprilie 1948, când se sãrbãtorea Buna-Vestire, transferatã în acea zi, ºi surprinde momentul în care din palatul mitropolitan din Bucureºti a pornit impunãtoarea procesiune a clerului ºi a episcopilor consacratori. În fotografie apare canonicul Edmond Barciovschi, vicarul general al Arhidiecezei de Bucureºti, cel care va citi peste puþin timp de la amvonul catedralei „Sfântul Iosif”, în limbile latinã ºi românã, textul bulei papale de numire a ep. Anton Durcovici, urmat de arhiepiscopul de Bucureºti, Alexandru Theodor Cisar ºi de administratorul apostolic de Iaºi, ep. Marcu Glaser. La mijloc se aflã canonicul Anton Durcovici, „smeritul ales al Domnului, care pãºea încet, cu capul plecat, pãtruns negreºit de greutatea sarcinii ce urma sã i se aºeze pe umeri”. În spatele canonicului Anton Durcovici se aflã arhiepiscopul Gerald Patrick O’Hara, nunþiu apostolic în România, care binecuvânteazã credincioºii aflaþi în imediata apropiere a catedralei „Sfântul Iosif”. În sunetul clopotelor, procesiunea se îndreaptã spre catedralã, încã vizibil marcatã de bombardamentele din vara

12 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

anului 1944, unde rãsunau deja „vibrante acorduri de orgã”, ºi unde peste câteva minute avea sã înceapã un „spectacol maiestuos, care totuºi îndeamnã la reculegere”. A urmat în catedrala „Sfântul Iosif” – scriau autorii volumului citat mai sus – „o pioasã ºi rarã ceremonie”, care a produs o adâncã impresie asupra celor de faþã. Credinþa ºi evlavia clerului oficiant, simbolismul ceremoniilor celebrate în mod desãvârºit, câteva scene emoþionante în decursul consacrãrii, toate au contribuit la însufleþirea generalã ºi au procurat publicului momente de adevãratã înviorare ºi înãlþare sufleteascã. Bucuria, pentru toþi, a fost însã de scurtã duratã, deoarece la doar un an ºi trei luni de la acest eveniment, ep. Anton Durcovici a fost arestat de securitate ºi a murit la 10 decembrie 1951, la Sighet. Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar ºi ep. Marcu Glaser au cunoscut ºi ei, la scurt timp, efectele noii ideologii comuniste, care i-a condus spre martiraj; nunþiul Gerald Patrick O’Hara a fost expulzat din România la 4 iulie 1950. Dr. Dãnuþ Doboº


Sanctuare

Caravaggio Bergamo ºi Lodi, în Îdentre partea nordicã a Diecezei Cremona, pelerinul, dornic sã o cinsteascã pe Maica Domnului, va întâlni sanctuarul multisecular de la Caravaggio. Istoria acestui loc marian începe la 26 mai 1432. Giannetta Varoli, o femeie cãsãtoritã, în vârstã de 32 de ani, a plecat din sat la câmp pentru a aduce acasã iarbã pentru animale. Toatã lumea o ºtia ca fiind o femeie foarte onestã ºi evlavioasã, chiar dacã soþul ei era alcoolic. Era dupã-amiazã, pe la ora 17.00. A îngenuncheat pentru a se ruga „Îngerul Domnului”. ªi deodatã îi apare în faþã o doamnã, excepþional de frumoasã, cu o privire gingaºã, îmbrãcatã într-o hainã albastrã, pe cap purtând un vãl alb. ªi imediat a început sã-i vorbeascã: „Nu te teme, fiicã, pentru cã eu sunt, cu adevãrat. Rãmâi în genunchi ºi roagã-te!”. Apoi doamna a continuat: „ªi sã faci ceea ce doresc eu de la tine. Ascultã bine ºi þine minte: eu vreau sã mergi ºi sã spui tuturor ceea ce îþi spun”. Cu lacrimi în ochi, Maria i-a lãsat Giannettei urmãtorul mesaj: „...De ºapte ani îl implor pe Fiul meu sã aibã milã de oamenii atât de pãcãtoºi. Sunt prea mari pãcatele omenirii de azi. Vreau ca tu sã le spui sã posteascã în fiecare vineri doar cu pâine ºi apã, iar sâmbãta sã fie o zi de recunoºtinþã pentru marile favoruri obþinute prin mijlocirea mea de la Fiul meu... Cuvintele tale vor fi însoþite de semne, ca oamenii sã vadã cã tu spui adevãrul”. Giannetta

a întrebat: „Dar oamenii mã vor crede?” „Ridicã-te, nu te teme! Semnele pe care le voi face îi vor ajuta pe oameni sã nu se îndoiascã”. Maria a fãcut semnul crucii pe fruntea femeii ºi a dispãrut. Femeia a vãzut lângã ea un izvor de apã, care nu era pânã atunci acolo. Giannetta s-a întors imediat în sat, la Caravaggio, ºi a povestit cele întâmplate. Mulþi au crezut ºi au început sã vinã la acel izvor pe care nu-l mai vãzuserã. Ba, au început sã aducã acolo ºi mulþi bolnavi, care, intrând în apã, s-au vindecat. Piatra fundamentalã a unei biserici a fost pusã, probabil, chiar în anul 1433, dupã ce ducele de Milano a hotãrât ca, începând cu luna august, sã se celebreze aici o Liturghie în fiecare sâmbãtã. În anul 1516, papa Leon al X-lea recunoaºte, printr-o scrisoare apostolicã, autonomia sanctuarului, cerând ca vechea capelã sã fie transformatã într-o „bisericã mãreaþã, împodobitã cu ornamente ºi picturi potrivite”, însã abia în anul 1571 începe construirea noii biserici. Bazilica de azi este, cu adevãrat, grandioasã. Este înconjuratã de o piaþã imensã, care

are, pe o lungime de 800 de metri, 200 de arcade. Sanctuarul are dimensiuni impresionante: 93 de metri lungime ºi 33 de metri lãþime. Cupola se ridicã pânã la 64 de metri. Interiorul sanctuarului, chiar dacã are o singurã navatã în formã de cruce latinã, este împãrþit, oarecum, în douã. Sub cupolã se aflã altarul mare, iar sub altar se poate coborî la grota specialã, care aminteºte de apariþia de aici. În grotã se poate admira o realizare artisticã, în decor baroc, a arãtãrii Mariei la Caravaggio: Giannetta, stând în genunchi, priveºte spre Maria care îi vorbeºte. Meritã atenþie ºi altarul principal: poate fi vãzut din orice punct al bisericii ºi impresioneazã prin grandoare ºi elementele decorative. Este rotund, construit din marmurã, cu patru coloane care alterneazã cu statui ce reprezintã patru virtuþi: credinþa, speranþa, iubirea ºi umilinþa. Cele patru coloane susþin un ciboriu, iar deasupra sunt reprezentaþi îngeri care poartã o coroanã de stele. Fericitul papã Ioan Paul al II-lea a vizitat acest sanctuar la 19 iunie 1992. Pr. Iosif Dorcu

octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 13


Anul Credinþei ºi familia

Credinþa lui Abraham iblia este presãratã cu personaje care, în diferite siB tuaþii, au demonstrat ºi au menþinut credinþa în Dumnezeu. Printre aceºti oameni ai credinþei se numãrã ºi Abraham, unul dintre marii patriarhi ai istoriei biblice ºi tatã mai îndepãrtat al poporului lui Israel. Abraham s-a remarcat prin încrederea sa statornicã în Domnul, devenind astfel model ºi pãrinte întru credinþã pentru toate generaþiile. Sursele cele mai la îndemânã pentru a-l cunoaºte pe Abraham sunt cãrþile Vechiului Testament, în mod special cartea Genezei (Gen 12-25). În aceste scrieri, numele Avram apare de 60 de ori, iar cel de Abraham de 174 de ori. Povestea vieþii lui Abraham este în general cunoscutã. Abraham era nomad, o persoanã care cãlãtorea împreunã cu turmele, în drumurile sale reuºind sã îl descopere pe Dumnezeu. Gen 12,1-5 relateazã momentul crucial al chemãrii. La un anumit moment al existenþei sale, patriarhul aude glasul lui Dumnezeu, pãrãseºte pãmântul natal ºi casa tatãlui sãu ºi se îndreaptã cãtre necunoscut. Abraham nu pune nici o întrebare, nu ezitã în a rãspunde, ci ascultã de Dumnezeu punându-ºi viitorul în mâinile sale. În acest fel, patriarhul se dovedeºte a fi opusul lui Adam, cel care la începuturile creaþiei nu a crezut ºi nu a ascultat de cuvântul Domnului.

În realitate, cu Abraham Dumnezeu intenþioneazã sã deschidã o nouã paginã a istoriei. Abraham devine astfel pãrinte pentru generaþiile viitoare, fiind considerat strãmoº pentru evrei, creºtini ºi musulmani. Paternitatea mai importantã însã este cea spiritualã, patriarhul devenind pãrintele tuturor întru credinþã. De la aceastã chemare, Abraham începe sã îl cunoascã mai bine pe Dumnezeu. În acelaºi timp, se perfecþioneazã ºi itinerarul sãu de credinþã, un drum al credinþei care se va dovedi de multe ori sinuos, presãrat cu încercãri sau cu evenimente neprevãzute. Viaþa lui Abraham este marcatã de cele douã fãgãduinþe fãcute de Domnul, fãgãduinþe care vor fi pânã la urmã barometrul credinþei sale: promisiunea unei þãri ºi a unei descendenþe. Promisiunile respective rãspund de fapt aspiraþiilor fundamentale ale existenþei umane. Abraham poseda turme sau alte bunuri, însã nu avea un pãmânt care sã îi aparþinã. De asemenea, patriarhul avea o familie, o soþie, însã nu i se nãscuse un fiu, un urmaº care sã asigure viitorul neamului sãu.

14 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

Un text de referinþã, definitoriu pentru personajul nostru este cel din Gen 15,6: „Abraham a crezut ºi aceasta i-a fost consideratã ca dreptate”. Nota constantã a vieþii lui Abraham a fost credinþa, încrederea absolutã. Abraham doar a crezut! A crezut atunci când, deºi i se promisese o þarã numai a sa, el rãtãcea împreunã cu familia sa. Abraham a crezut atunci când, deºi i se fãcuse fãgãduinþa unui fiu, ajunsese la adânci bãtrâneþe incapabil sã mai procreeze, în timp ce Sara era sterilã. A crezut Abraham chiar ºi în acel ceas al încercãrii, atunci când i se cere sã îl jertfeascã pe unicul sãu fiu, semn tangibil al împlinirii fãgãduinþelor divine. Prin aceastã credinþã constantã, Abraham a fost considerat drept înaintea lui Dumnezeu. Abraham rãmâne model ºi pãrinte în ale credinþei. Exemplul sãu de abandonare, de încredere, de oferire a întregii vieþi în mâinile lui Dumnezeu sã ne inspire ºi pe noi. Asemenea patriarhului, ºi noi sã ascultãm de glasul lui Dumnezeu, sã ieºim din tiparele noastre ºi sã mergem la drum lãsându-ne purtaþi de mâna salvatoare a Domnului. Pr. Iulian Faraoanu


Pentru copii Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

XI. O vizitã neaºteptatã Gotfrid a avut o noapte foarte tristã ºi zbuciumatã. Când a început revãrsatul zorilor ºi zarea a început a lumina la orizont, atunci ºi în sufletul sãrmanului bãiat a început sã se facã luminã. – Bunule Dumnezeule, a spus el, din noaptea cea întunecatã faci sã rãsarã aurora dimineþii; tot aºa nãdãjduiesc cã vei ºti sã schimbi tristeþea mea în bucurie. Când am mâncat ultima nucã pe care o aveam, eram foarte neliniºtit, temându-mã cã voi muri de foame ºi am început sã vãrs lacrimi amare. Dar tu nu m-ai lãsat pieirii. M-ai ajutat sã mã hrãnesc cu peºti. Acum când am terminat-o ºi cu pescuitul, nãdãjduiesc cã mã vei ajuta sã mã hrãnesc în continuare, cãci tu nu-i

pãrãseºti pe cei ce îºi pun nãdejdea în tine! Când soarele a rãsãrit de-a binelea ºi s-a urcat sus pe cer, Gotfrid s-a îndreptat spre peºtera lui sã vadã dacã i-a mai rãmas ceva în urma incendiului. Pajiºtea cea frumoasã din faþa peºterii era fãcutã scrum ºi plinã de cenuºã, iar din jarul ce mai licãrea ici-colo ºi din cenuºã mai abureau încã nouraºi de fum. Stâncile dimprejur erau negre de fum ºi de funingine; toatã lemnãria era arsã, iar din cei doi brazi înalþi, nu au mai rãmas decât niºte ciompuri carbonizate. Numai crucea împlântatã în stâncã nu a fost atinsã de flãcãri. – Acesta e semn bun pentru mine, ºi-a spus Gotfrid, ºi totodatã e simbol plin de învãþãturã. Deasupra tuturor necazurilor, crucea stã mãreaþã ºi

biruitoare. Chiar dacã lumea întreagã ar fi prefãcutã în cenuºã, ne mai rãmâne crucea ºi mântuirea pe care ne-a dobândit-o Mântuitorul, murind din dragoste pentru noi! Atunci Gotfrid, cu ochii plini de lacrimi, s-a aruncat în genunchi înaintea crucii ºi s-a rugat astfel: – O scumpul meu tatã ceresc, iartã-mã cã am fost atât de lipsit de curaj ºi nu m-am gândit imediat la exemplul pe care mi l-a dat scumpul tãu Fiu. În mâhnirea lui de moarte, el a spus: – Pãrinte, voia ta sã se facã, nu a mea. ªi eu sunt mâhnit, când mã gândesc cã nu mai am cu ce trãi. Dar precum se ruga Fiul tãu, aºa mã rog ºi eu: „Tatã, dacã este cu putinþã, treacã acest pahar de la mine; dar nu voia mea, ci voia ta sã se facã!” ªi de nu voieºti sã treacã paharul acesta de la mine, trimite-mi cel puþin o micã mângâiere, cum crezi tu mai bine, cãci ca sã-þi cer sã-mi trimiþi un înger, ar fi prea mult pentru mine, un sãrman pãcãtos! Dar iatã cã, pe când Gotfrid se ruga în felul acesta, cei trei bãrbaþi coborau spre peºtera lui ºi, spre marea lor mirare, au dat cu ochii de un pustnic ce-ºi fãcea rugãciunea de dimineaþã, dupã pãrerea lor, înaintea crucii, cu braþele ridicate spre cer. El era aºa de cufundat în rugãciune, încât nici nu a bãgat de seamã cã se apropie cineva de el. Petru, cel curajos, l-a vãzut primul ºi a spus cãtre ceilalþi: – Uitaþi-vã acolo ºi vedeþi ce frumos ºi cu câtã evlavie se roagã un pustnic. Sã-l întrebãm ¾

octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 15


Aºa rãspund copiii despre sfântul Francisc din Assisi ‰

„În generozitatea lui, sfântului Francisc îi plãcea sã spunã mereu «A, si, si!», un fel de... «Sigur, cum sã nu!» De unde ºi denumirea oraºului Assisi” (Camelia, 10 ani). ‰ „Sfântul Francisc a fost un om sãrac” (Mirel, 8 ani). ‰ La întrebarea unei surori: „Cine este sfântul Francisc?”, inspirat de filmul „Fratello sole e sorella luna”, Daniel (10 ani) a rãspuns: „Un sfânt cãruia îi plãcea sã alerge prin câmpul de maci roºii”. ‰ Întrebat ce ºtie despre sfântul Francisc, Alexandru (9 ani) a rãspuns: „ªi-a lãsat tatãl fãrã ¾ pe

el, poate cã ne va putea da ceva lãmuriri despre Gotfrid. – Ei, Cucernice sihastre! a strigat el cu glas tare, n-aþi putea sã ne spuneþi dacã pe aceastã insulã trãieºte cumva un bãiat pe nume Gotfrid? Gotfrid a sãrit din genunchi ca muºcat de ºarpe când a auzit glas omenesc pronunþându-i numele. ªi-a întors privirea ºi l-a recunoscut pe tatãl sãu, a alergat la el, i-a sãrit la gât ºi a strigat: – O tatãl meu! Tatãl ºi fiul au rãmas ca muþi îndelungatã vreme, neputând scoate nici un cuvânt de atâta bucurie ºi de surprizã, ce le inunda inima ºi plângeau pe întrecute. – O scumpul meu tatã, a spus în sfârºit Gotfrid, când te-am

haine, iar la urmã le-a dat ºi pe ale sale sãracilor”. ‰ „Lui Francisc îi plãcea sã umble pe câmpii, sã se joace cu lupii, sã asculte pãsãrile, sã priveascã soarele ºi luna ºi sã cânte la o vioarã fãcutã din douã beþe” (Olga, 9 ani). ‰ „Cea mai mare bogãþie a sfântului Francisc era sãrãcia” (Felix, 10 ani). ‰ „Sfântul Francisc a inventat «Betleemul»” (Georgiana, 10 ani). ‰ „Când se ruga, sfântul Francisc îndepãrta orice zgomot, chiar ºi al pãsãrilor” (Iulian, 9 ani). zãrit mi s-a pãrut cã vãd un înger, pe care mi-l trimite Dumnezeu, tocmai în cea mai mare mâhnire ºi nevoie în care am ajuns! Amândoi au mulþumit lui Dumnezeu cã i-a ajutat sã se întâlneascã. ªi au început a se sãruta iar de bucurie! – Ei, ei, dar mai uitã-te ºi la noi, Gotfrid! Nu-l mai cunoºti pe naºul tãu? Dupã aceea a spus ºi Petru: – Bine te-am gãsit, scumpul meu Gotfrid! Ia sã te vedem mai bine la ochi! Ei, dar ºtii cã arãþi bine ºi ai crescut frumos ºi voinic, de nu te mai cunosc! Dar cum de-ai ajuns sã porþi aceastã hainã de cãlugãr ºi cu ce ai trãit pe aceastã insulã, care este un adevãrat cuib de balauri?

16 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

‰ „Francisc dãdea mâna cu toþi, chiar ºi cu lupii” (Alina, 10 ani). ‰ „Lui Francisc îi plãcea sã fie sãrac, sãrac, sãrac...” (Mariana, 9 ani). ‰ „Sfinte Francisc, aratã-ne ce este esenþial pentru viaþa noastrã!” (Ana-Maria, 10 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

Gotfrid i-a rãmas dator cu rãspunsul. El l-a întrebat pe tatãl sãu: – Ce mai face scumpa mamã? Cât au crescut surorile ºi fraþii? Cum de aþi sosit aºa pe neaºteptate aici, când eu nu mai avea nici o speranþã? Tatãl i-a rãspuns: – Sunt cu toþii sãnãtoºi ºi vor avea o bucurie nespusã când te vor vedea. Dar lasã acum întrebãrile, cãci nu le-ai mai termina ºi nu am ajunge la nici un sfârºit. Istoriseºte-ne mai degrabã tu de la început, toate câte ai pãþit, ºi apoi îþi vom istorisi ºi noi toate cele întâmplate acasã. Sã ne aºezãm aici pe stâncã, la umbra crucii, ºi sã-þi ascultãm istorisirea. (va urma)


Pentru tineri Paºii credinþei

Cãutându-l pe Dumnezeu P

apa Benedict al XVI-lea a decis sã convoace un an pastoral dedicat aprofundãrii credinþei. Anul Credinþei va începe la 11 octombrie 2012, la împlinirea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, ºi se va termina în solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului, la 24 noiembrie 2013. La 11 octombrie 2012 se vor împlini ºi 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice. ;

Care sunt motivele care stau la baza convocãrii Anului Credinþei? La începutul scrisorii apostolice „Porta fidei”, prin care a convocat Anul Credinþei, papa spune cã poarta credinþei, prin care ajungem la comuniune cu Dumnezeu, este mereu deschisã. A trece prin aceastã poartã, spune papa, înseamnã a porni la un drum care dureazã toatã viaþa. Acest drum trebuie sã fie redescoperit „pentru a pune în luminã cu tot mai mare claritate bucuria ºi entuziasmul reînnoit al întâlnirii cu Cristos”, în contextul în care mulþi creºtini sunt indiferenþi faþã de aspectul credinþei sau chiar neagã valoarea ei. O astfel de situaþie nu poate fi acceptatã ºi, de aceea, este necesarã întoarcerea la izvorul credinþei. Papa, de fapt,

cere întregii Biserici sã facã efortul de a redescoperi credinþa, de a o aprofunda ºi de a o mãrturisi lumii. Este o provocare pentru fiecare creºtin, mai ales pentru tineri! Este o ocazie de a reflecta mai mult la prietenia noastrã cu Cristos ºi, mai ales, de a analiza cât de mult credinþa marcheazã existenþa noastrã. ;

Cum poate fi trãit Anul Credinþei? Înainte de toate, papa propune o „autenticã ºi reînnoitã convertire la Domnul”, deoarece reînnoirea Bisericii trece prin mãrturia de viaþã a creºtinilor. Aceºtia sunt îndemnaþi sã redescopere bucuria în credinþã ºi sã regãseascã entuziasmul în comunicarea credinþei. Crezul este cel care îi poate ajuta pe creºtini sã redescopere conþinuturile credinþei ºi, de aceea, se face ºi propunerea ca acesta sã fie recitat zilnic. „Pentru a avea acces la o cunoaºtere sistematicã a conþinuturilor credinþei, toþi pot gãsi în Catehismul Bisericii Catolice un ajutor preþios ºi indispensabil”, continuã Sfântul Pãrinte. Anul Credinþei va fi ºi o ocazie potrivitã pentru a intensifica mãrturia caritãþii. „Credinþa fãrã caritate nu aduce rod, iar caritatea fãrã credinþã ar fi un

sentiment în voia constantã a îndoielii”, specificã papa Benedict al XVI-lea. ;

Ce pot sã fac eu în Anul Credinþei? Ca tânãr, înainte de toate, este important sã îþi reînnoieºti dorinþa de a-þi construi viaþa pe temelia credinþei. Nu este vorba doar de a te obiºnui cu ideea cã ai credinþã în Cristos, ci de a face toate alegerile vieþii tale în funcþie de prietenia ta cu Cristos. Aceasta înseamnã sã þinteºti mereu mai sus ºi sã nu te opreºti la „propunerile” banale pe care le întâlneºti la tot pasul ºi care, în nici un caz, nu vor satisface aspiraþiile profunde ale inimii tale. Credinþa are frumuseþea sa, poate aduce multã bucurie ºi devine mângâiere pentru momentele de încercare. Dupã ce în lunile trecute am vorbit în aceastã paginã despre bucuria credinþei, în urmãtoarele luni vom încerca sã atingem alte aspecte legate de trãirea credinþei, care sã ne ajute în a ne apropia mai mult de Dumnezeu, a-l cunoaºte mai mult pe Cristos ºi a fi mai convinºi de credinþa noastrã, care sã devinã o luminã ºi pentru cei care ne înconjoarã. Pr. Felix Roca

octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 17


Trei file ale unei veri n muzeul Hiroshimei se pãs- (de comemorare a bombardamentelor atomice Hiroshima ºi Nagasaki), Shiho Burke a lui însuºi, era ora 8, 15 minute spus povestea lor – povestea ei. ºi 17 secunde – 6 august 1945. „N-au mai rãmas în viaþã acum În acea zi Toru Kikuzaki nu decât foarte puþini supravieþus-a dus la ºcoalã – fusese þintuit itori ai atacului atomic; trebuie la pat de dureri de stomac; dacã sã ajutãm generaþia tânãrã sã ar fi plecat, s-ar fi numãrat nu uite – oamenii cred cã totul printre cele peste 166.000 de s-a terminat, dar nu-i aºa”. Nu, Mizuha nu urãºte. Nu victime. În acelaºi timp, Mizuha, o urãºte pe nimeni. „Dacã þii ura fetiþã de 8 ani, pleca de acasã sau pãstrezi resentimente penîn cealaltã parte a oraºului, bu- tru un om, un popor, o naþiune curându-se de soarele unei di- ºi cauþi sã te rãzbuni, nu faci mineþi strãlucitoare – le lãsase decât sã amplifici ura. Ceea ce pe cele trei surori, dormind – trebuie sã faci e sã ierþi”. „Mama mea – spune Burke – era încã devreme, iar tatãl plecase odatã cu ea – se întorsese este un mãrturisitor al iertãrii”. La cei 78 de ani ai ei, Mizuha din drum sã-i facã semn cu mâna, ca sã aibã succes la ºcoalã. A locuieºte în Hiroshima. Acasã. fost ultima datã când Mizuha Ea nu vorbeºte în public despre atac. Aceasta e datoria fiicei ºi-a vãzut familia. ei – „E tot ceea ce pot sã fac; II. Mai târziu, Toru ºi Mizuha de fapt, e misiunea mea”, aveau sã se întâlneascã ºi sã spune Shiho Burke, la rândul întemeieze ei înºiºi o familie. ei mamã a trei copii – „ºi sper Medicii i-au atras atenþia femeii ca ºi copiii mei sã facã la fel”. cã, din cauza cantitãþii mari de III. Vineri, 3 august anul radiaþii la care fusese expusã în copilãrie, niciodatã nu va pu- acesta, pe muntele Hiei, în Jatea concepe sau, dacã printr-o ponia, s-au deschis lucrãrile minune acest lucru va fi posi- celui de-al 25-lea summit pentru bil, nu va avea decât copii cu pacea lumii, în spiritul întrugrave malformaþii. ªi totuºi, nirii istorice de la Assisi, din minunea s-a întâmplat. Shiho anul 1986, instituite de papa Burke – o femeie frumoasã, Ioan Paul al II-lea. Summit-ul delicatã ºi fermã, este fiica include un simpozion privind lor. Tatãl, Toru Kikuzaki, fost rãspunsul liderilor religioºi cu jucãtor profesionist de baseball, privire la dezastrele naturale. avea sã moarã însã de cancer, Benedict al XVI-lea a transmis la fel ca ºi sora lui, la fel ca ºi participanþilor binecuvântarea alte mii ºi mii de persoane – în ºi salutul sãu, accentuând asupra urma expunerii la radiaþii. La faptului cã evenimentele tra5 august anul acesta, în bise- gice demonstreazã cã oameni rica „Sfântul Iosif” din Sumers de diferite convingeri religioase Point (SUA), cu ocazia Coaliþiei pot coopera pentru binele omuAnuale pentru Pace ºi Dreptate lui. „Iubirea pe care o oferim

Î treazã un ceas cu acele curbate. ...când timpul s-a întors asupra

18 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

celor aflaþi în suferinþã – a spus Sfântul Pãrinte – reflectã iubirea lui Dumnezeu, care atât de mult a iubit lumea, încât l-a trimis pe unicul sãu Fiu, Isus Cristos”. O fotografie luatã la 24 de ore dupã explozie aratã douã umbre: un om ºi o scarã, proiectate pe un oblon metalic. Acolo fuseserã cu adevãrat un om ºi o scarã – pulverizate de explozie. A rãmas umbra. Nici oblonul, nici zidul, nici scara, nu mai înseamnã nimic – fiindcã atunci, la 6 august 1945, timpul s-a întors în sine însuºi. Era o dimineaþã strãlucitoare, seninã, cu copii care mergeau la ºcoalã, pãrinþi care le urau succes, cu oraºul care se trezise sub obiºnuinþa rãzboiului, la ocupaþiile lui. O femeie frumoasã îºi purta cu bucurie copilul peste podul din Hiroshima. Acolo a fost lansatã bomba. Mizuha Kikuzaki are acum 78 de ani, a supravieþuit tuturor chinurilor, are o fiicã frumoasã ºi nepoþi. Trãieºte acasã, în Hiroshima. ªi a iertat. Zidul ºi oblonul ºi scara din fotografie care nu duce nicãieri nu înseamnã nimic. Omul însã, chiar ºi numai umbra lui, da. Dr. Ecaterina Hanganu


Tablete spirituale

Tradiþie rozarianã

Rozariul

V

Când ochi întrebãtori spre lume i-a deschis, Pe perna-i de copil dorit, în raze aºezat, De vii, prismatice culori, duios înconjurat, Privit-a, un rozariu, ce-i arãta un vis, Încoronatã-n stele, a cerului Reginã, Matern, descoperindu-i în armonii de sfere, O cale-n mântuire, cuprinsã în mistere, De bucurii, dureri, de slavã ºi luminã. Imagine-ncriptatã în fibrele fiinþei, Mereu însoþitoare pe asprul râu al vieþii, ªirag de mici simboluri, minuni ale blândeþii, Purtat la piept de tânãr, în cãile credinþei. De înalte cataracte, zãpoare-ncremenite, Iluzii efemere, ispite, dulci tentaþii, Trecuta-n tinereþe. Prin calme meditaþii, Spre-a cerului Reginã, aceste-au fost strivite. Alb fire-n pãr aºazã înotul spre izvoare, Dar bucurii ºi fericiri, în clipã luminate, De-a cerului Reginã, prin daruri revãrsate, Celui rostind Rozariul în rugã cu ardoare, Nu singur. Împletind Rozarii în cununã, Copii, nepoþi ºi strãnepoþi, înalþã împreunã, Cinstiri ºi mulþumiri la Mama noastrã bunã. Murmur dintâi izvor, cu glas de înger sunã. Chip împãcat, învãluit de-al Domnului sãrut, Cu cristalin rozariu, pe mâini împreunate, Sãtul de ani, senin, cu pleoape-ngreunate, Sub care renãºtea, sclipind, un vis de început, Încoronatã-n stele, a cerului Reginã, Matern, descoperindu-i în armonii de sfere, Rãsplata vieþii sale, trãitã în mistere, De bucurii, dureri, de slavã ºi luminã. Martin Cata

alorile se transmit ºi prin tradiþie. Din generaþie în generaþie. O mamã, referindu-se la cele patru minute necesare pentru o decadã de rozariu recitatã înainte de cinã, spunea: „Este un izvor de bunãtate!”. Continuând pe aceastã temã, pãrintele dominican Enrico Rossetti scrie: „Patru minute din 24 de ore! Suficiente ºi necesare pentru a menþine o familie modernã în pace ºi bunãtate, în bucuria lui Cristos”. Iatã cum pot „buneii” sã transmitã bunãtate: prin deprinderi sãnãtoase. Dacã în romanul lui Alessandro Manzoni, Logodnicii, personajul principal feminin, Lucia, apare de multe ori, mai ales în momentele critice, cu rozariul în mânã, iar recitarea acestei rugãciuni îi dã curaj ºi tãrie, trebuie ºtiut cã ºi aici este tot un fel de tradiþie. De la autor la personaj. Cãci despre Manzoni este cunoscut faptul cã iubea rozariul, iar de multe ori îl recita împreunã cu Antonio Rosmini (filozof) ºi Cesare Bonghi. Iar dacã evangheliºtii au transmis mai departe cele cunoscute despre Isus Cristos, cu atât mai mult se poate spune despre Maica Domnului cã a fost îndreptãþitã sã facã aºa ceva. Iatã de ce, pe bunã dreptate, rozariul este considerat „Evanghelia lui Isus conformã cu spiritul, experienþa ºi inima Mariei”. Evanghelie care a fost „scrisã” printr-o tradiþie vie. În inimi, pe buze ºi prin înºirare... printre degete. Pr. Cristian Chinez

octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 19


Misiuni

Redescoperirea elanul misionar esajul Sfântului Pãrinte M pentru Ziua Mondialã a Misiunilor din acest an ne oferã încã din titlul sãu o luminã asupra misiunii Bisericii: misionarul este chemat sã „facã sã strãluceascã Cuvântul adevãrului”. Biserica doreºte sã continue misiunea ei, cu scopul ca evanghelia sã ajungã pânã la marginile pãmântului. Au trecut 50 de ani de la Conciliul Vatican II, dar timpurile de azi cer o continuare a învãþãturii Conciliului, o mai mare ardoare în angajarea noastrã în misiunea cãtre cei care nu cunosc iubirea Sfintei Treimi. Mesajul este în directã legãturã cu Anul Credinþei (cf. scrisoarea apostolicã Porta fidei, 7). Grija de a vesti evanghelia aparþine întregului popor al lui Dumnezeu, dar în primul rând episcopilor, responsabilii direcþi ai rãspândirii evangheliei în lume. Sfântul Pãrinte nu are doar el datoria de a trimite misionari, laici sau preoþi. Papa afirmã cã episcopul „trebuie sã implice toatã activitatea Bisericii, toate sectoarele sale, pe scurt, toatã existenþa ºi acþiunea sa”. Mandatul misionar determinã, aºadar, „stilurile de viaþã, planurile pastorale ºi organizarea diecezanã”. Plecând de la experienþa sa personalã de participant la Conciliu, timp în care a vãzut el însuºi importanþa ca Biserica sã fie cu adevãrat „catolicã”, universalã, Benedict al XVI-lea insistã mult asupra rolului fundamental pe care îl joacã episcopii, mai ales cei din Bisericile tinere, de datã relativ recentã. Sub multe aspecte, în comparaþie

cu alte Biserici locale din lume, noi suntem „tineri” din punct de vedere istoric. Contribuþia noastrã la dezvoltarea misiunii este, aºadar, importantã. Suntem îndemnaþi de actualul papã sã reflectãm mai mult asupra istoriei noastre, precum ºi asupra istoriei omenirii. Numai Cristos poate sã o vindece ºi sã o purifice. În calea evanghelizãrii Benedict al XVI-lea indicã drept obstacol „criza de credinþã”, care nu caracterizeazã doar lumea occidentalã, ci ºi o mare parte din omenire ºi care îl face pe papã sã meargã cu gândul la femeia samariteanã care dialogheazã cu Cristos pe tema setei de viaþã veºnicã, setei dupã o apã nouã. Setea inimii noastre e potolitã de întâlnirea cu Cristos. ªi totuºi creºte numãrul celor care încã nu ºtiu nimic despre Cristos. Papa nu face referinþã în mesajul sãu la creºtinii luaþi individual, ca ºi cum doar cei chemaþi special ar trebui sã se simtã vizaþi. Nu! Papa o spune clar: avem nevoie de a relua elanul apostolic al primelor comunitãþi creºtine, care erau mici ºi fãrã apãrare. Comunitãþi! E mult mai mult decât „grupul misionarilor”: aici intrã parohiile, grupurile diferitelor asociaþii, familiile cãlugãreºti... „Vai mie dacã nu vestesc evanghelia” (1Cor 9,16b). Pentru toate Bisericile rãsunã aceste cuvinte ºi ele aparþin sfântului Paul a cãrui vestire a influenþat radical comunitãþile creºtine ale primului secol dupã Cristos. Exprimarea acestui gând îl determinã pe papa sã aducã o laudã celor care îl vestesc pe

20 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

Cristos: „preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe, numeroºi laici ºi chiar familii întregi”. Suntem destinaþi la o viaþã veºnicã, avem un alt destin decât ceea ce vede ochiul nostru pãmântesc: despre acest destin noi suntem chemaþi sã vorbim tuturor celor care, dupã expresia frumoasã a papei, „nu au experimentat paternitatea lui Dumnezeu”. Papa nu spune „pãgâni”, „atei”, „necredincioºi”, „oameni pierduþi” sau alte expresii de acest fel. Alegerea cuvintelor este semnificativã, importantã, izvorâtã din credinþã. Toþi suntem fiii lui Dumnezeu, inclusiv cei care nu-l cunosc deloc. Mesajul aminteºte spre final ºi de activitatea Operelor Pontificale Misionare vãzute ca instrument pentru cooperarea la misiunea universalã a Bisericii în lume. În sfârºit, mesajul ni-l aduce în atenþia noastrã pe fericitul J.H. Newman ºi se încheie cu un gând cãtre Fecioara Maria, steaua evanghelizãrii, cãreia îi sunt încredinþaþi ºi consacraþi toþi misionarii Bisericii. Pr. Corneliu Berea, SVD


ªtiri • ªtiri • ªtiri Documentar „Conciliul Vatican II dupã 50 de ani” este titlul unui film documentar realizat de Consiliul Pontifical pentru Comunicaþii Sociale ºi Micromegas Comunicaþie, a cãrei distribuþie la nivel mondial este prevãzutã la 11 octombrie, a 50-a aniversare a deschiderii Conciliului Vatican II ºi data începutului Anului Credinþei. Filmul, realizat în format full HD, include filmãri ºi imagini din locurile cele mai semnificative ale cetãþii Vaticanului, precum ºi înregistrãri din filmoteca Vaticanului. Cardinal decedat Cardinalul iezuit Carlo Maria Martini, arhiepiscop emerit de Milano, a murit la 31 august, la Gallarte (Italia). Nãscut la 15 februarie 1927 la Torino, a fost hirotonit preot la 13 iulie 1952. Numit arhiepiscop mitropolit de Milano la 29 decembrie 1979, a primit hirotonirea episcopalã la 6 ianuarie 1980 de la Ioan Paul al II-lea, care apoi l-a creat cardinal în consistoriul din 2 februarie 1983. A renunþat la conducerea pastoralã a arhidiecezei ambroziene la 11 iulie 2002. Dupã repetate ºederi în Þara Sfântã, în anul 2008 s-a întors în Italia pentru a se îngriji de boala Parkinson. Înmormântarea a fost celebratã luni, 3 septembrie, în domul din Milano. Capitul capucin Cu o celebrare solemnã prezidatã de Mons. John Corriveau, fost ministru general, la 20 august s-a deschis al 84-lea capitul general al Fraþilor Minori Capucini, în prezenþa a 234 de fraþi – 169 de delegaþi, 55 de persoane implicate în organizare (traducãtori, interpreþi, asistenþi, experþi ºi 10 fraþi auxiliari) proveniþi din toatã lumea, care s-au adunat la Roma, la Colegiul Internaþional „Sfântul

Laurenþiu din Brindisi”. La 27 august a fost ales noul ministru general: fr. Mauro Jöhri, iar la sesiunea din 31 august a fost ales noul vicar general: fr. Štefan Kozuh. Capitulul s-a încheiat la 22 septembrie. Vizitã pastoralã PS Aurel Percã a efectuat o vizitã pastoralã în Dieceza GrazSeckau din Austria, în perioada 1-10 septembrie. La 2 septembrie a prezidat o Liturghie în biserica „Sfântul Egidiu” din Obdach, cu instalarea ca paroh a pr. Claudiu Budãu (începând cu 1 septembrie, coordoneazã

patru parohii: Obdach, St. Wolfgang, St. Georgen ºi St. Anna am Lavantegg). La 4 septembrie, PS Aurel a fost oaspetele PS dr. Egon Kapellari, episcop de Graz-Seckau; dupã-amiazã a vizitat parohiile Weiz ºi Knittelfeld, unde activeazã ca vicari pr. Cristian Diac, respectiv pr. Marius Enãºel. La 6 septembrie a urmat vizita ºi celebrarea liturgicã la sanctuarul marian Mariazell. Duminicã, 9 septembrie, Preasfinþitul a prezidat slujba hramului ºi a sãrbãtorii parohiale în comunitatea „Naºterea Sfintei Fecioare Maria” din Bruck an der Mur. Liturghii la Dublin Programul celebrãrilor în limba românã, în biserica „Our Lady of Lourdes” a fost modificat. Liturghiile sunt celebrate în limba românã duminica, la ora 12.00 (în loc de ora 13.00)

ºi la ora 19.00, iar în cursul sãptãmânii în fiecare searã la ora 20.00. Biserica „Our Lady of Lourdes” se aflã la adresa: Sean McDermott Street, Dublin 1. Responsabil: pr. Eugen Þîmpu (24 Killarney Street Dublin 1, Irlanda, telefon: +353/18363554; +353/863266467, e-mail: etimpu@yahoo.com). Întâlnire AC PS Aurel Percã, însoþit de pr. Felix Roca ºi Adriana Ianuº, preºedinta Acþiunii Catolice în Dieceza de Iaºi, a participat, în perioada 21-23 septembrie, la Roma, la întâlnirea naþionalã a preºedinþilor ºi asistenþilor unitari diecezani ºi regionali din Acþiunea Catolicã din Italia, cu tema „Legãturi de viaþã bunã. Acþiunea Catolicã, Biserica localã ºi Biserica Universalã”, având intervenþii în plen în ultima zi. Întâlnirea a fost o etapã semnificativã în drumul pe care Acþiunea Catolicã îl face, împreunã cu întreaga Bisericã, spre sãrbãtorirea a 50 de ani, la 11 octombrie, de la deschiderea Conciliului Vatican II. Celebrãri la Zaragoza Biserica „Santa Maria de la Iglesia” (calle Amsterdam, 1, Barrio de la Almozara, Zaragoza), gãzduieºte, din 16 septembrie, toate celebrãrile liturgice ale comunitãþii catolicilor români din Zaragoza (Spania), la ora localã 10.30, în fiecare duminicã. Informaþii suplimentare: pr. Ionel Jicmon, paroh, la tel. 0034/876164862 sau e-mail: padrejohnjr@yahoo.it. Demontarea Cathedral Plaza Tribunalul Dâmboviþa, la cererea Arhiepiscopiei RomanoCatolice Bucureºti ºi a credincioºilor romano-catolici, prin sentinþa civilã nr. 2520/2012, l-a obligat pe primarul general

octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 21


al Municipiului Bucureºti sã emitã decizia prin care sã dispunã desfiinþarea turnului Cathedral Plaza ºi sã ia toate mãsurile administrative de aducere a terenului în situaþia anterioarã emiterii autorizaþiei, în vederea refacerii cadrului natural din zona de protecþie a catedralei „Sfântul Iosif”, se precizeazã într-un comunicat al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, care anunþã astfel cã „existã prima sentinþã judecãtoreascã pentru demontarea Cathedral Plaza”. Voturi perpetue La Târgu Ocna, sâmbãtã, 18 august, sr. Maria Monica Butacu (Surorile „Slujitoarele Preacuratei” de Parma) a depus profesiunea perpetuã în mâinile superioarei generale, sr. Maria Assunta Pedrinzani. La 8 septembrie, Simona-Monica Pintea (Berzunþi) ºi Alina-Ionela Rîtan (Piatra Neamþ „Sfântul Iosif”) din Institutul Diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” au fãcut profesiunea perpetuã în catedrala din Iaºi, în prezenþa sr. Lenuþa Bãcãoanu, superioara institutului, celebrarea fiind prezidatã de PS Petru Gherghel. Tot la 8 septembrie, în capela Institutului Teologic Franciscan din Roman, 12 fraþi franciscani – Gheorghiþã Aghergheloaei (Buruieneºti), Bogdan Avãdãni (Roman), Marius Balint (Horgeºti), Alin Nicolae Burlacu (Bacãu), Teofil Ciucheº (Nisiporeºti), Iosif P. Dancã jr. (Adjudeni), Irinel Doboº (Fãrcãºeni), Corneliu Horvat (Luizi-Cãlugãra), Claudiu Ilieº (Luizi-Cãlugãra), Ciprian Mate (Luizi-Cãlugãra), Liviu Neculai (Hãlãuceºti), Clement Tãlin (Rotunda) – au depus voturile perpetue, la Liturghia prezidatã de fr. Emilian Cãtãlin, ministru provincial.

Secretariatul FIAC În cadrul celei de-a VI-a Adunãri Generale a Forumului Internaþional al Acþiunii Catolice care a avut loc la Iaºi (22-26 august), Acþiunea Catolicã din România a fost aleasã în secretariatul FIAC, alãturi de Italia, Burundi, Argentina ºi Spania. Pentru urmãtorii patru ani noul secretariat va pune în act deciziile adunãrii de la Iaºi. Printre oaspeþii de seamã pe care Dieceza de Iaºi i-a avut în acele zile a fost ºi cardinalul Salvatore De Giorgi, arhiepiscop emerit de Palermo, fost asistent spiritual al FIAC. Mons. Francisco-Javier Lozano, nunþiu apostolic în România ºi Republica Moldova, a transmis un mesaj. Familia franciscanã „Francisc, mergi ºi reparã Biserica mea” a fost motoul celei de-a IV-a Întâlniri Naþionale a

Familiei Franciscane, desfãºuratã la Institutul Teologic Franciscan din Roman, în perioada 28-30 august. Au participat peste 100 de membri ai familiei franciscane, din diferite regiuni ale þãrii. Conferinþele þinute de pr. Eugen Fechetã, OFMConv., ºi pr. Iulian Misariu, OFMConv, au aprofundat cunoaºterea dimensiunii profetice ºi misionare din perspectiva sfântului Francisc. Oaspete a fost Silvia Palomba din Geneva. Capitul provincial Fraþii capitulari, reuniþi la Institutul Teologic Franciscan din Roman, au început cea de-a doua parte a capitulului provincial

22 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

la 4 septembrie, cu Liturghia prezidatã de fr. Emilian Cãtãlin, ministru provincial. Lucrãrile s-au centrat pe definitivarea urmãtorului Proiect Provincial Cvadrienal, încheindu-se la 7 septembrie, cu alegerea guardianilor din România, a responsabililor pe diferite oficii ºi o Liturghie pentru fraþii care au trecut la Domnul în perioada 2008-2012. Prima parte a capitulului s-a desfãºurat în perioada 25-30 iunie. Sãptãmânã socialã Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi, prin Oficiul pentru Pastoraþie Universitarã, a propus un proiect de formare pentru studenþi, „SSS – Sãptãmâna socialã pentru studenþi”, în perioada 18-20 septembrie, la Pralea, pentru aproximativ 100 de participanþi universitari, reprezentanþi ai diferitelor zone diecezane. Au fost prezentate noþiuni generale despre doctrina socialã a Bisericii, au fost explicate fundamentele biblice ale acestei învãþãturi ºi au fost expuse teme legate de caritate, muncã, terorism. Orgã ºi concert PS Petru Gherghel a prezidat Liturghia din 23 septembrie, în biserica din Adjudeni, în cadrul cãreia a fost sfinþitã orga clasicã cu tuburi. Orga are circa 1.700 de fluiere, 42 de registre, consolã nouã cu trei manuale ºi pedalier, tracturã electronicã. A urmat un concert inaugural de orgã, nai ºi alte instrumente muzicale susþinut de maestrul Marcel Octav Costea, organist la catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti, împreunã cu câþiva soliºti ºi interpreþi de la conservatorul bucureºtean: Ana-Maria Radu (oboi) ºi Nicolae Simonov (tenor).


Parohie nouã Prin decret episcopal, la 10 august, a fost înfiinþatã Parohia Belceºti, cu numele „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, prin desprindere de la Parohia Cotnari, Decanatul de Iaºi. În suprafaþa noii parohii intrã, pe lângã teritoriul localitãþii Belceºti, ºi filiala Iosupeni. În Dieceza de Iaºi, numãrul parohiilor a ajuns astfel la 143, fiind grupate în 10 decanate. Modificãri Având în vedere greutãþile în ceea ce priveºte pãstorirea credincioºilor din filiala Bogdãneºti, aparþinând Parohiei Tãrâþa, ºi a filialelor care aparþin de Parohia Floreºti PS Petru Gherghel a procedat la modificarea structurii parohiilor amintite, începând din 1 septembrie, dupã cum urmeazã: 1. Filiala Bogdãneºti, care aparþine de Parohia Tãrâþa, trece în structura pastoral-canonicã a Parohiei Pustiana; 2. Filiala Ardeoani, care aparþine de Parohia Floreºti, trece în structura pastoral-canonicã a Parohiei Tãrâþa; 3. Parohia Floreºti va avea în structura ei pastoral-canonicã filialele: Strugari, Enãcheºti ºi Rãchitiº. Numiri ºi transferuri Preasfinþitul Petru Gherghel a procedat la urmãtoarele numiri ºi transferuri în Dieceza de Iaºi: începând cu 15 septembrie: pr. Lucian Adam – inspector ºcolar teritorial de Bacãu ºi coordonator al învãþãmântului religios din ºcoli ºi în judeþele Galaþi ºi Vrancea; începând cu 1 octombrie: pr. Eduard-Emilian Pãduraru – vicar la Frumoasa; pr. Mihail-Daniel Farcaº – profesor de cateheticã la ITRC Iaºi ºi preot colaborator la Rãducãneni; pr. dr. Florin

Spãtariu – maestru de cor ºi dirijor la corul mare al catedralei din Iaºi; pr. Cristinel Farcaº ºi pr. Petru-Mihãiþã Mogda – schimb de experienþã pastoralã la Budapesta.

„Inima Neprihãnitã a Mariei”, în perioada 25-28 octombrie, predicator fiind pr. Petru-Sebastian Tamaº. Pe scurt

Peregrinatio Mariae

rilor de oficii diecezane, pentru analiza programului pastoral legat de Anul Credinþei „ 7 septembrie: Concertul Music Camp în catedrala din Iaºi, susþinut de aproximativ 600 de elevi ieºeni, acompaniaþi de orchestra de camerã a Filarmonicii de Stat „Moldova” din Iaºi „ 7-9 septembrie: Întâlnirea familiilor tinere din A.C., la Luncani „ 17 septembrie: Deschiderea noului an ºcolar la Colegiul Naþional Catolic „Sfântul Iosif” din Bacãu, în prezenþa PS Aurel Perc㠄 17 septembrie: Deschiderea noului an ºcolar la Liceul Teologic „Fericitul Ieremia” din Oneºti, cu prezentarea noului director, pr. Cristinel Ghiurca „ 1 octombrie: Deschiderea noului an universitar la Institutele Teologice din Iaºi ºi Roman „ 4 octombrie: Sfinþire de diaconi la Institutul Teologic Franciscan din Roman.

S-a reluat în luna septembrie pelerinajul în parohii al icoanei Maicii Domnului de la Cacica, prilejuit de Anul Familiei în Dieceza de Iaºi: 2-5 septembrie: Oneºti „Sfânta Tereza”; 6-9 septembrie: Huºi-Corni „Naºterea Sfintei Fecioare Maria” (misiuni populare: pr. Iosif Bisoc, OFMConv.); 9-12 septembrie: Roman „Inima Neprihãnitã a Mariei” (misiuni populare: pr. Iosif Irinel Iosub); 13-16 septembrie: Teþcani; 27-30 septembrie: Bacãu „Sfântul Francisc” (misiuni populare: pr. Anton Diacu). În luna octombrie, misiuni populare au fost programate la Bacãu

„ 3 septembrie: Reuniune a coordonato-

A trecut la Domnul În urma unui infarct, vineri, 7 septembrie, la doar 37 de ani, a trecut la cele veºnice pr. Daniel Râtan, în comunitatea OFMConv. din Negreºti Oaº, jud. Satu Mare. S-a nãscut la 18 august 1975, la Gherãeºti. În anul 1992 a fost admis în Seminarul Liceal Franciscan din Roman. În anul 1996 a intrat în Noviciatul OFMConv. din Luizi-Cãlugãra, fãcând profesiunea temporarã, la 6 septembrie 1997. Între anii 1997 ºi 2003 ºi-a continuat formarea filozoficã ºi teologicã la Institutul din Roman. La 1 septembrie 2001 a fãcut profesiunea solemnã. La 27 august 2002 a fost numit colaborator al echipei formative din Seminarul Liceal Franciscan, slujire în care a rãmas pânã în anul 2005. La 4 octombrie 2002 a fost hirotonit diacon, iar la 28 iunie 2003 a fost hirotonit preot de ÎPS arhiep. Jean-Claude Périsset. La 1 septembrie 2005 a fost numit vicar la Târgu Trotuº. La 1 octombrie 2005 a fost numit responsabil cu tipãrirea cãrþilor religioase, fiind inserat în Conventul „Sfântul Anton de Padova” din Roman. La 1 octombrie 2007 a fost numit guardian în acelaºi convent. În vara anului 2012 a mers în comunitatea din Negreºti Oaº. Funeraliile au fost celebrate în satul natal, la 11 septembrie, în prezenþa PS Petru Gherghel ºi a pr. Emilian Cãtãlin, ministrul provincial al Fraþilor Minori Conventuali din România ºi a numeroºi preoþi ºi credincioºi. octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 23


Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic ‰ I. Pop (Iaºi). „În anul 2007 m-am judecat într-un dosar având ca obiect o hotãrâre care sã þinã loc de act autentic, iar acþiunea mi-a fost admisã ºi s-a constatat cã sunt proprietarul unei suprafeþe de 1.500 mp teren. În momentul în care am dorit sã mã intabulez la OCPI cu aceastã suprafaþã de teren, am primit încheiere de respingere întrucât existã suprapunere de amplasament. Pot formula plângere împotriva încheierii de carte funciarã sau pot solicita rectificarea cãrþii funciare?”. Împotriva încheierii de carte funciarã se poate formula plângere la Judecãtoria Iaºi în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii. Rectificarea cãrþii funciare se poate solicita doar pentru situaþiile prevãzute de art. 36 din legea 7/1996: „Orice persoanã interesatã poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciarã, dacã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã ºi irevocabilã s-a constatat cã: – înscrierea sau actul în temeiul cãruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; – dreptul înscris a fost greºit calificat; – nu mai sunt întrunite condiþiile de existenþã a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul cãruia s-a fãcut înscrierea; – înscrierea din cartea funciarã nu mai este în concordanþã cu situaþia realã actualã a imobilului”. Din punctul nostru de vedere nu aveþi cum sã formulaþi acþiune în rectificare de carte funciarã deoarece nu vã gãsiþi în nici una din situaþiile prevãzute la

art. 36 din legea 7/1996. În condiþiile în care în dosarul de la Judecãtoria Iaºi s-a efectuat o expertizã topometricã de identificare a suprafeþei de teren pentru care aþi cerut constatarea unui drept de proprietate, trebuia sã solicitaþi avizarea acesteia la OCPI Iaºi pentru a verifica dacã existã vreo suprapunere sau nu de amplasament. Deoarece dv. stãpâniþi acest teren ºi aveþi construit ºi un imobil pe aceastã suprafaþã de teren, iar vecinul dv. la fel, s-ar putea sã fie doar greºeli materiale strecurate în schiþele cadastrale ce pot fi rezolvate pe cale amiabilã la OCPI. ‰ S. Ionescu (Roman). „În condiþiile în care în anul 2009 mi-au fost încredinþaþi spre creºtere ºi educare cei doi copii, trebuie sã promovez o altã acþiune pe noul cod civil pentru ca autoritatea pãrinteascã sã fie exercitatã doar de mine?”. Hotãrârea dv. este definitivã ºi irevocabilã, fiind soluþionatã în baza legilor în vigoare la data judecãrii cauzei. Dispoziþiile din noul cod civil se aplicã doar acþiunilor introduse dupã intrarea în vigoare a noului cod civil, adicã dupã 2.10.2011. Conform dispoziþiilor din noul cod civil, nu mai existã acþiune de încredinþare a minorilor, iar prin hotãrârea judecãtoreascã instanþa trebuie sã dispunã cu privire la domiciliul minorilor, la exercitarea autoritãþii pãrinteºti de cãtre unul dintre pãrinþi în exclusivitate sau doar de cãtre unul, precum ºi cu privire la modalitatea de contribuþie la creºterea ºi educarea minorilor. La acest moment, instanþa

24 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

poate stabili ca pãrinþii sã contribuie la creºterea ºi educarea minorilor prin plata unei pensii de întreþinere lunare sau în naturã, prin diverse produse. ‰ Maria Ifrim (Bacãu). „În anul 2008 am moºtenit de la pãrinþii mei un apartament. Acest bun poate fi împãrþit în cadrul unui proces de partaj de bunuri comune?”. Conform art. 339 din Codul civil, „bunurile dobândite în regimul comunitãþii legale de oricare dintre soþi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devãlmãºie ale soþilor”. Potrivit art. 400 din Codul civil, „nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecãrui soþ: – bunurile dobândite prin moºtenire legalã, legat sau donaþie, cu excepþia cazului în care dispunãtorul a prevãzut, în mod expres, cã ele vor fi comune; – bunurile de uz personal; – bunurile destinate exercitãrii profesiei unuia dintre soþi, dacã nu sunt elemente ale unui fond de comerþ care face parte din comunitatea de bunuri; – drepturile patrimoniale de proprietate intelectualã asupra creaþiilor sale ºi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat; – bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensã, manuscrisele ºtiinþifice sau literare, schiþele ºi proiectele artistice, proiectele de invenþii ºi alte asemenea bunuri; – indemnizaþia de asigurare ºi despãgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soþi; – bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum ºi bunul dobândit în schimbul acestora; – fructele bunurilor proprii. Av. Mihaela Ciobanu


Poºta redacþiei M.P. (e-mail). „Sunt un cititor al site-ului Diecezei de Iaºi ºi mã bucur cã pot gãsi în fiecare zi lecturile ºi gândurile zilei pe care le ataºaþi în fiecare zi în sprijinul credincioºilor. Eu sunt un tânãr din Tãmãºeni ºi lucrez în Anglia ºi aº vrea sã fac o propunere ºi bineînþeles dacã a-þi putea transmite mai departe acest gând al meu. Mai exact locuiesc în Londra ºi din câte am înþeles existã doar o singurã bisericã catolicã în aceastã regiune, bisericã ce este situatã în N-V Londrei. Vreau sã vã spun cã existã o comunitate foarte numeroasã de români aici care participã la sfânta Liturghie, dar mulþi dintre ei nu pot pentru cã locuiesc în diferite pãrþi ale Londrei. O bunã parte dintre aceºtia s-au stabilit în S-E capitalei, dintre aceºtia fac parte ºi eu, dar din pãcate nu avem posibilitatea de a merge la Liturghie în fiecare duminicã. În zona aceasta a capitalei sunt foarte multe biserici catolice ºi eu cred cã s-ar gãsi posibilitatea de a se celebra ºi aici Liturghia în limba românã. Dacã o sã reuºiþi sã faceþi ceva în scopul acesta sunt sigur cã o sã faceþi o mulþime de oameni fericiþi ºi mai plini de viaþã. Vã mulþumesc ºi vã doresc o sãptãmânã bunã alãturi de Dumnezeu”. Vã mulþumim pentru gândurile exprimate ºi pentru faptul cã citiþi materialele postate pe site-ul diecezei. Apreciem cã nu aþi uitat de Liturghie ºi cã sunteþi preocupat sã aveþi biserica mai aproape de dv. Cu siguranþã, gândul dv. îl vom transmite mai departe. Vã sugerãm ca dorinþa dv. s-o aduceþi mai întâi la cunoºtinþã pãrintelui care se ocupã de pastoraþia românilor catolici din Londra. Sfinþia sa, cunoscând

cum stau lucrurile, va putea sã studieze o posibilitate de rezolvare ºi apoi sã ia legãtura cu superiorii din zonã ºi din Dieceza de Iaºi. O.B. (e-mail). „Am citit pe site-ul www.ercis.ro despre accidentul din Valea Uzului. Vreau sã vã întreb, cã nu se ºtie nimic, despre Dacia neagrã. Sunt tare curios, la jumãtatea lunii august am fost acolo. În anul 1988 bunicul meu era ºoferul... Din pãcate bunicul meu a murit acum 6 ani. Niciodatã nu a povestit nimic, de aceea am scris pentru dv. Poate ºtie bunica amãnunte ºi dacã-mi spune ceva nou, mai trimit un e-mail”. Despre evenimentul din Valea Uzului din 21 august 1988 (ora 19.10), în care ºi-au pierdut viaþa 27 de persoane din 63 câte erau în camion (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare ºi 4 din Orbeni), s-a scris în revista „Lumina creºtinului” din: septembrie 2008 (Comemorare: La 20 de ani), octombrie 2008 (Mãrturia unui supravieþuitor). Impresionant este cã mulþi dintre ei se rugau. Martorii spun cã, dupã ce camionul a trecut de tabãra Valea Uzului, intrând în pãdure, din sens opus veneau douã maºini Dacia, una galbenã ºi una neagrã, cu cea neagrã s-a întâlnit chiar pe pod ºi camionul a tras mult pe dreapta. Dupã pod, drumul fiind mai îngust, camionul a derapat ºi s-a rãsturnat în apã. Remorca, având bagajele, s-a agãþat de pod ºi apoi a intrat în camion. Dacia galbenã s-a oprit ºi oamenii au ajutat la salvarea celor prinºi sub camion. Despre cealaltã maºinã nu ºtie nimeni nimic. La 25 august 1988 a avut loc înmormântarea celor 23 de persoane din Faraoani ºi Valea Mare.

Silvia Moldoveanu (e-mail). „Sunt o cititoare consecventã a revistei «Lumina creºtinului» ºi vã rog sã-mi rãspundeþi la o întrebare: Ce pãrere aveþi despre cartea «Creºtinismul pãrinþilor noºtri» (apãrutã la Editura «Viaþã ºi sãnãtate»), despre autorul acesteia, dr. Petru Blaj (se pare ortodox), precum ºi despre pr. Nelu Dumitrescu, licenþiat al Institutului Teologic Ortodox, care prefaþeazã cartea. Cartea pledeazã pentru valabilitatea multor principii susþinute cu vehemenþã de creºtinii adventiºti. Din aceastã cauzã, cartea este distribuitã gratuit de cãtre aceºtia. Vã doresc numai bine!”. Cartea este o culegere de texte din scrieri bisericeºti ortodoxe; o compilaþie de citate din diferiþi autori ortodocºi. E vorba de citate scoase din context cu scopul de a demonstra, dupã cum este notat în carte, „creºtinismul apostolic, în frumuseþea lui primarã, ce se lasã descoperit dincolo de inovaþiile cultice de mai târziu, care au condus la denaturarea lui”. Dupã autor (care este un medic adventist), creºtinismul de azi are multe inovaþii, denaturãri. Se înþelege cã doar gruparea din care face parte este pe linia cea dreaptã. Când citatele nu spun ceea ce vrea autorul, atunci el intervine cu paranteze în care pune note în care explicã ceea ce ar trebui sã spunã textele ºi nu spun. Aºa cum bine aþi sesizat, cartea e construitã în aºa fel încât sã susþinã ideile adventiste, o miºcare religioasã apãrutã în jurul anului 1844 dintr-un nucleu de credincioºi de diferite confesiuni protestante, organizatã ca „bisericã” în anul 1863, prin contribuþia în principal a lui William Miller (1782-1849) la început ºi

octombrie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 25


a lui Ellen White (1827-1915). Iatã câteva dintre idei: sâmbãta este ziua de odihnã, Domnul va veni în curând ºi va inaugura mileniul (o mie de ani în care Cristos va domni, înainte de judecata finalã), sufletul nu este nemuritor, nu existã iad, vor învia doar cei drepþi, accent mare pe profeþii ºi pe lege, Cristos a intrat în sanctuar la 22 octombrie 1848 ºi a început judecata preadventã, „spiritul profetic” (inspiraþia cãrþilor lui E. White: „o luminã mai micã”), respectarea legilor sãnãtãþii ºi legilor naturii, cina Domnului cu pâine-azimã ºi must de struguri nefermentat, spãlarea picioarelor, accente anticatolice (papa: anticristul, 666). Maria (e-mail). „Aº dori sã vã adresez o întrebare: cât e de pãcat sã fac unele treburi casnice duminica, având în vedere faptul cã am serviciu de 8 ore, pe lângã aceasta trebuie sã mai muncesc câteva ore ºi altceva, nu chiar în fiecare zi, ºi în afarã de obligaþiile de soþie ºi mamã, mai cos la maºina de cusut, sã ne putem descurca având în vedere faptul cã locuim cu chirie ºi am ºi copil la ºcoalã, din aceste motive îmi mai rãmân treburi ºi pentru duminica. Nu am spus acestea ca pe o scuzã, însã aceasta este realitatea, încerc totuºi sã nu fac din duminicã o zi obiºnuitã. Cu toate acestea, nu lipsesc niciodatã de la sfânta Liturghie în ziua de duminicã ºi în zilele de sãrbãtoare”. Catehismul Bisericii Catolice la nr. 2185 spune: „Duminica ºi în celelalte sãrbãtori de poruncã, credincioºii trebuie sã se abþinã de la munci sau activitãþi care îi împiedicã de la cultul datorat lui Dumnezeu, de la bucuria proprie zilei Domnului, de la practicarea faptelor de milostenie ºi de la cuvenita

destindere a minþii ºi a trupului”. În schimb, acelaºi Catehism ne spune cã în afarã de participarea la Liturghie, în zi de duminicã trebuie sã ne orientãm spre cei în sãrãcie ºi în mizerie, duminica fiind consacratã faptelor bune ºi slujirii bolnavilor, infirmilor, bãtrânilor. Sau putem sã cultivãm relaþiile de familie sau cu ceilalþi, ori putem sã facem sã creascã viaþa lãuntricã prin reflecþie, tãcere, studiu ºi meditaþie... Cu alte cuvinte, în aceastã zi trebuie sã cultivãm viaþa familialã, culturalã, socialã ºi religioasã. Cele de mai sus sunt explicate în Manualul de religie de clasa a VI-a printr-o povestire pe care o redãm: „Era odatã un þãran care îºi bãtea joc de vecinul sãu, pentru cã nu îºi lucra pãmântul duminica ºi în sãrbãtorile de poruncã, ci mergea la bisericã la sfânta Liturghie. Atunci, creºtinul cel bun a voit sã-i dea o lecþie ºi i-a pus aceastã întrebare: «Dragul meu, ce-ai spune dacã, într-o zi, mergând la târg cu ºapte galbeni, ai întâlni un sãrman care þi-ar produce aºa de mare milã, încât i-ai da ºase galbeni?». Vecinul i-a rãspuns: «Aº face o faptã bunã, aº fi de lãudat». «Foarte bine! i-a spus cel credincios. Dar ce ai spune dacã sãrmanul, în loc sã-þi mulþumeascã, ºtiind cã mai ai un galben, te-ar lua la bãtaie pentru a-þi lua ºi ultimul galben?». La care vecinul a zis: «Ah, atunci ar fi un tâlhar ºi ar merita sã fie pedepsit». Cel credincios cu respect i-a explicat: «Ai dreptate, dragul meu, dar aceasta este exact situaþia ta. Dumnezeu þi-a dat ºase zile pentru a lucra ºi a-þi câºtiga pâinea pentru tine ºi familia ta, ºi a pãstrat pentru el una, duminica; ea trebuie sfinþitã. Tu, în schimb, în loc sã-i arãþi recunoºtinþã ºi respect, vrei

26 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2012

sã-i furi ºi cea de-a ºaptea zi, cãlcând în picioare voinþa sa. Ce zici, nu e acelaºi lucru?» Þãranul, rãmas pe gânduri, a recunoscut cã a greºit. Din acea zi ºi-a schimbat viaþa. G.G. (e-mail) „Aº dori sã devin colaborator permanent al dv. Mai jos este articolul meu de debut la care vã rog, dacã îl aprobaþi pentru tipar sã îmi spuneþi ce ajustãri trebuie sã mai fac”. Vã mulþumim pentru mesaj ºi pentru articol. Apreciem faptul cã doriþi sã deveniþi colaborator al revistei. Ne-am bucura dacã, dupã ce veþi revedea structura revistei, ne veþi preciza cui doriþi sã vã adresaþi, ce subiecte doriþi sã abordaþi, la care rubricã vedeþi articolele dv., la ce paginã etc. În al doilea rând, pentru ca un articol sã fie selectat spre publicare trebuie sã fie trimis ca document ataºat, scris cu diacriticele specifice limbii române (ã, î, â, º, þ), cât mai corect gramatical. Dacã e vorba de un eveniment, articolul trebuie sã rãspundã la întrebãrile: „cine?, ce?, când?, unde?, cum?, de ce?”. Din articol am reþinut finalul: „Oscar Wilde spunea: «Pãstraþi iubirea în inima voastrã. O viaþã fãrã ea este ca o grãdinã umbritã când florile sunt moarte»... Pe soclul statuii fericitului papã Ioan Paul al II-lea de la Cacica stã scris: «Totus tuus». Sã-i dãruim totul lui ºi rãsplata va veni imediat sub felurite forme, fie ele spirituale ori materiale. Dãruirea este practica esenþialã a sfinþilor creºtini care au avut drept exemplu aceastã dãruire totalã în mâinile lui Dumnezeu pe care a fãcut-o Cristos. Caritatea ne este tuturor la îndemânã. De aceea, ajutorul dat aproapelui este în acelaºi timp un ajutor dat Mântuitorului în munca sa pe ogorul divin. Amin!”.


Toamna vieþii Orizontal: 1) Urmaºul cel mai apropiat de Adam, care a trãit 969 de ani. 2) Întâiul om ºi pãrintele neamului omenesc, însufleþit cu viaþã nemuritoare prin Duhul Sfânt; dupã cum el a fost cauza morþii noastre, Isus Cristos este învingãtorul morþii ºi dãtãtorul vieþii – „Cine nu are bãtrâni, sã-ºi cumpere”, spune o vorbã din popor (pl.). 3) Primii mucenici! – Dintre – Semn de bãtrâneþe. 4) Cel mai bun din Iaºi! – Hram din bãtrâni – Ultimele bãtrâne! 5) Face ochii mari – Mulþi la bãtrâneþe. 6) Bãtrân iscusit – Cenuºii. 7) Cântece ascultate la bãtrâneþe – Cãruntã în cele din urmã! 8) Au mulþi ani – Acoperãmânt pentru cap, format din trei coroane suprapuse, cu care erau încoronaþi papii ºi pe care îl purtau la diferite ocazii solemne

neliturgice. 9) Cãlit la suflet! – În arenã! – În timp! 10) În acest loc (pop.) – Divini. 11) Bãtrân, trecut sub arme – Sufix cu sensul de „bãrbat”. Vertical: 1) Bunica ce are grijã de nepoþei (2 cuv.) – Ave! 2) Gârboviþi de bãtrâneþe – Întunecate. 3) Bãþ de biliard – Atins de bãtrâneþe. 4) În lume! – Bãtrânii, pentru unii copii (reg.). 5) Obiceiuri din bãtrâni – Cere! 6) Aºezãmânt pentru bãtrânii uitaþi de copii – Locotenent (abr.) – Nu-i a bunã. 7) Imitã sunetul clopoþelului – Nu i se pot numãra anii. 8) În veci! – Un om oarecare – Râu în Camerun. 9) Fructul pãcatului

Sunt bogãþii... Criptografie (9,7,5,5,2,8,2,2) Galina P. Pajura

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Barticeºti, 390 lei; Buhonca, 120 lei; Cotnari, 250 lei; Floreºti, 200 lei.

strãmoºesc, care este moartea sufleteascã a omenirii – Material de saci – Sergiu Marin. 10) Domol – Distanþatã. 11) Slãbeºte la bãtrâneþe – Aºa sã fie. Dicþionar: MAN, LINCA, INE. Magda Coºa Rãspuns la rebusul „Cãsãtoria ºi familia” (IX) din numãrul trecut: 1) CONSIMTAMANT; 2) A – MOMI – CULTI; 3) ST – TP – POST – M; 4) RE – EPISCOPI; 5) LOGODNA – HIRD; 6) ASOCIATII – EA; 7) INTIM – EV – FG; 8) CII – EAT – PRAF; 9) I – CONSACRATE; 10) MIXTE – REGIM; 11) AR – I – ZAVOARE; 12) CORDIAL – TREI.


Surorile asumpþioniste, 20 ani în România (Bacãu, 11 august)

Profesiune perpetuã în Congregaþia „Slujitoarele Preacuratei de Parma” (Târgu Ocna, 18 august)

Forumul Internaþional al Acþiunii Catolice (Iaºi, 22-26 august)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Oneºti „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, 2-5 septembrie)

Profesiune perpetuã în Institutul „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” (Iaºi, 8 septembrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Huºi – Corni, 6-9 septembrie)

Funeraliile pr. Daniel Râtan, OFMConv. (Gherãeºti, 11 septembrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Roman „Inima Neprihãnitã a Mariei”, 9-12 septembrie)

Lumina crestinului, nr. 10/2012  

Publicatie lunara a Diecezei Romano-Catolice de Iasi