Lumina crestinului, nr. 1/2012

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIII ianuarie 2012, nr. 1 (265) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Virgiliu Demºa-Crainicu, Silviu-Cristian Salca Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Vã anunþãm cã aveþi posibilitatea de a reînnoi abonamentele în condiþii foarte avantajoase. Pânã la 31 ianuarie, puteþi beneficia de reduceri. Costul publicaþiilor care apar la Editura „Presa Bunã” este notat la pag. 27. Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi.

Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0745/850844). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”.

Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca victimele dezastrelor naturale sã primeascã mângâierea spiritualã ºi materialã necesarã pentru a-ºi reconstrui viaþa.

Intenþia misionarã Pentru ca implicarea creºtinilor în favoarea pãcii sã fie prilej pentru a da mãrturie despre numele lui Cristos pentru toþi oamenii de bunã voinþã.

Apostolul iubirii (XII) E

vangheliºtii sinoptici (Matei, Marcu ºi Luca) descriu pregãtirea activitãþii publice a lui Isus, insistând asupra predicãrii susþinute de sfântul Ioan Botezãtorul, înainte-mergãtorul Mesiei, ascet din creºtet pânã în tãlpi, care îi cheamã pe toþi la convertire, botezându-i în apa Iordanului. Isus însuºi, „pentru a împlini toatã dreptatea”, cere sã fie botezat de cãtre Ioan.

Apostolul iubirii, dupã ce în primele 18 versete ale primului capitol din evanghelia scrisã de el prezintã, în profunzime teologicã, misterul Întrupãrii Fiului lui Dumnezeu, Cuvântul veºnic al Tatãlui, în urmãtoarele versete, 19-36, ale aceluiaºi capitol, redã mãrturia plinã de smerenie a omonimului sãu, sfântul Ioan Botezãtorul: „Eu sunt glasul celui care strigã în pustiu, îndreptaþi calea Domnului, dupã cum a spus Isaia profetul” (v. 23). Iar pentru a rãspunde în mod direct celor trimiºi dintre farisei, care îl întrebau de ce boteazã, dacã, dupã spusele

lui, nu este nici Cristos, nici Ilie, nici profetul, sfântul Ioan precizeazã: „Eu botez cu apã, dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaºteþi…” (v. 26).

O mister al ignoranþei ºi al nereceptivitãþii! Cei care posedau sursele cunoaºterii dumnezeieºti, Sfintele Scripturi, evidenþiate în Mesia, contemporanul lor, l-au repudiat, cerând sã fie rãstignit, ceea ce totuºi, în planul divin, devine izvor de mântuire veºnicã. O întrebare rãmâne mereu actualã: De ce nu beneficiazã mai mulþi, toþi, de aceastã mântuire? Rãspunsul este acela al ignoranþei de multe feluri ºi al lipsei de receptivitate, arãtate în istoria bimilenarã a religiei creºtine.

O reflecþie serioasã poate da la ivealã vinovãþia fiecãruia în ceea ce priveºte adevãrata, vitala cunoaºtere a aceluia care a voit sã fie mereu în mijlocul nostru prin cuvântul sãu, în tainele sale sfinte, îndeosebi în Euharistia sa, în Biserica sa.

Mesaj terezian

Cãutare fericitã „Deºi drumul îmi este marcat de lucruri minunate, aspir sã te descopãr pe tine, frumuseþe supremã, dar ascunsã, care, totuºi, te laºi cãutatã” (C. Tonnelier, Trãirea zilnicã a evangheliei împreunã cu Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ed. „Presa Bunã”, Iaºi, 1997, p. 57).

P.A.D.

Editorial

Timpul bilanþului fârºitul ºi începutul de an constituie ocazii de analize S ºi de bilanþuri. În diferite domenii, oamenii se opresc pentru a reflecta la realizãri ºi la tot ce a fost bun sau nu în vechiul an. În acest fel, ei pot vedea mai clar cum ar trebui sã procedeze în noul an.

Lunã de lunã, aceastã revistã a intrat în casele dv., consemnând tot ce a fost frumos în anul care a trecut. Ce a însemnat anul 2011 în Bisericã?

La nivelul Bisericii Universale a însemnat cinci cãlãtorii pastorale ale papei Benedict al XVI-lea în afara Italiei: Croaþia (4-5 iunie), San Marino (19 iunie), Spania (18-21 august, Ziua Mondialã a Tineretului de la Madrid), Germania (22-25 septembrie) ºi Benin (18-20 noiembrie).

Sunt apoi câteva evenimente care ºi-au lãsat amprenta: beatificarea papei Ioan Paul al II-lea (1 mai); 30 de ani de la semnarea exortaþiei apostolice Familiaris consortio (22 noiembrie); 60 de ani de preoþie pentru Sfântul Pãrinte (29 iunie); Ziua de reflecþie, dialog ºi rugãciune pentru pace ºi dreptate în lume împreunã cu liderii religiilor (Assisi, 27 octombrie).

Pe plan local, anul 2011 a fost dedicat familiei ºi Cãsãtoriei creºtine, având ca temã „Apropierea Bisericii de familie”. Cateheze, exerciþii spirituale, zile de reculegere, misiuni populare, schimburi de experienþã, întâlniri cu familiile, pelerinaje – au fost iniþiative care au marcat anul, alãturi de pelerinajul icoanei de la Cacica prin diferite parohii.

Sunt apoi alte evenimente importante: vizita cardinalului Stanislaw Dziwisz, arhiepiscop mitropolit de Cracovia, fost secretar al papei Ioan Paul al II-lea (Bucureºti, Iaºi ºi Poiana Micului, 18-22 mai); Ziua Tineretului la nivel diecezan la Butea (1 mai); Sãrbãtoarea Copiilor la Roman „Isus, Bunul Pãstor” (4 iunie); hirotonirea a 25 de preoþi (29 iunie) ºi a 21 de diaconi (Roman, 4 octombrie ºi Iaºi, 8 decembrie); pelerinajul de la Cacica, cu pelerinajul bicicliºtilor (13-15 august); cursuri de formare pentru preoþi (5-9 septembrie, 12-16 septembrie, 19-23 septembrie); 125 de ani de la deschiderea Seminarului „Sfântul Iosif” (29 septembrie); Prima Întâlnire Naþionalã a Familiilor Catolice din România (ªumuleu Ciuc, 14-16 octombrie); 55 de ani de la redeschiderea Seminarului (26 noiembrie); 60 de ani de la moartea episcopului Anton Durcovici (8-11 decembrie); sfinþirea a ºapte biserici: Târgu Neamþ (19 martie), Tomeºti (8 mai), Rãcãciuni (15 mai, împreunã cu înfiinþarea parohiei), Poiana Micului (21 mai), Roman „Inima Neprihãnitã a Mariei” (5 iunie), Sarata-Bãi (6 august), Schineni (2 octombrie); sfinþirea pietrelor de temelie pentru bisericile din Dancu (29 mai), Traian (BC) (1 iunie) ºi Bogdãneºti (20 noiembrie). Începem anul 2012 sub semnul pãcii. Ziua Mondialã a Pãcii din prima zi a anului ne îndreaptã atenþia spre tema aleasã de Sfântul Pãrinte: „A educa

tinerii la dreptate ºi la pace”.

Unele evenimente sunt deja cunoscute. S-a anunþat cãlãtoria papei în Mexic ºi Cuba, care va avea loc înaintea Paºtelui. Între 30 mai ºi 3 iunie se va desfãºura la Milano cea de-a VII-a Întâlnire Mondialã a Familiilor.

Papa a proclamat Anul Credinþei începând cu 11 octombrie 2012.

Pe plan local, continuã timpul dedicat familiei ºi Cãsãtoriei creºtine, în anul 2012 cu tema: „Apropierea familiei de Bisericã”. Vom continua sã meditãm la Isus, care a dorit sã se nascã ºi sã creascã într-o familie; ne vom întoarce cu spiritul ºi inima spre Nazaret, unde a trãit familia sfântã. Ne vom opri din nou asupra „Scrisorii cãtre familii” din anul 1994 a lui Ioan Paul al II-lea, în care se precizeazã importanþa „rugãciunii familiei, rugãciunii pentru familie, rugãciunii cu familia”. În acelaºi timp se fac pregãtiri ºi pentru cea de-a XII-a Întâlnire Naþionalã a Tineretului Catolic, care se va desfãºura la Iaºi în perioada 25-29 iulie. Îi mulþumim Domnului la acest început de an pentru toate binefacerile de anul trecut ºi îi cerem sã ne însoþeascã în anul în care am intrat.

Pr. Cornel Cadar

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Actualitatea

Sã alimentãm pasiunea pentru unitate „Toþi vom fi schimbaþi de victoria Domnului nostru Isus Cristos” (1Cor 15,51-58), este tema Sãptãmânii de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor (18-25 ianuarie) din acest an. Textele au fost pregãtite de un grup de lucru de creºtini din Polonia.

n virtutea dorinþei manifes-

Î tate de Isus, Ca toþi sã fie una, un numãr impresionant de creºtini, de pe toate continentele, conºtienþi de urgenþa ecumenismului, a unitãþii creºtinilor, continuã sã doreascã ºi sã se roage pentru ca toþii creºtinii sã fie împreunã. Acum, în mileniul al treilea al creºtinismului, unitatea este destul de posibilã pentru unii ºi destul de dificilã pentru alþii. Mai mult, se simte imperios necesarã unirea creºtinilor pentru a oferi, împreunã, lumii de azi o mãrturie mai credibilã ºi mai eficace a mesajului evanghelic.

O întrebare: de ce oare totuºi, unii creºtini rãmân în afara sau împotriva acestei strãduinþe ºi împotriva rugãciunii pentru unitatea creºtinilor?

Drept dovadã cã eforturile multor creºtini pentru înfãptuirea ecumenismului se concretizeazã, este Sãptãmâna de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor, la care participã credincioºii multor Biserici sau comunitãþi ecleziale. În acest sens, au fost publicate texte ºi rugãciuni care se pot folosi la celebrãrile din sãptãmâna 18-25 ianuarie 2012.

De data aceasta, textele pentru Sãptãmâna de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor 2012 ne vin din Polonia, unde un grup ecumenic a pregãtit o liturgie

care se bazeazã pe experienþa creºtinilor polonezi, care au trãit momente de bucurie ºi de adversitate. Istoria Poloniei a fost marcatã de o serie de înfrângeri, de victorii, de invazii, de diviziuni ºi de asuprire din partea puterilor strãine ºi a sistemelor ostile. Efortul constant de a depãºi sclavia ºi dorinþa de libertate sunt o caracteristicã a istoriei poloneze.

Celebrarea are ca temã textul din 1Cor 15,51-58, care vorbeºte despre puterea transformatoare a credinþei în Cristos, îndeosebi în raport cu rugãciunea noastrã pentru unitatea vizibilã a Bisericii. Rugându-ne ºi strãduindu-ne pentru unitatea deplinã ºi vizibilã a Bisericii, noi vom fi schimbaþi, transformaþi ºi configuraþi cu Cristos.

E vorba despre o emoþionantã viziune care poate sã ne umple de o anumitã teamã. Unitatea pentru care ne rugãm va putea sã cearã reînnoirea formelor zilnice ale vieþii Bisericii. Aceastã unitate nu este pur ºi simplu o noþiune „comodã” de prietenie ºi cooperare. Cere o voinþã de a recunoaºte colaborarea reciprocã. Trebuie sã ne deschidem unii faþã de alþii, sã oferim ºi sã primim darurile reciproc, cu scopul de a putea intra cu adevãrat în noua viaþã a lui Cristos, care este unica victorie adevãratã.

La acest material au colaborat reprezentanþi din Biserica Romano-Catolicã, Biserica Evanghelicã Luteranã, Biserica Catolicã Polonezã, Biserica Ortodoxã Autocefalã Polonezã ºi Biserica Metodistã Unitã.

4 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

Adesea avem nevoie, în cultivarea dorinþei de unitate, de cuvinte care sã ne încurajeze. Se pare cã nimeni nu a vorbit mai frumos ºi mai convingãtor, despre frumuseþea ºi importanþa unitãþii, ca fericitul Ioan Paul al II-lea, care a semnat scrisoarea enciclicã „Ut unum sint”, document ce poate fi manualul ºi îndreptarul oricãrui creºtin care vrea sã tindã spre unitate.

Acelaºi papã, cu ocazia vizitei patriarhului României Teoctist, la Roma, la 13 octombrie 2002, adresa oaspetelui urmãtoarele cuvinte: „Pentru a ajunge la deplina comuniune, trebuie sã depãºim cu mult curaj orice formã de lenevie ºi de îngustime a inimii. Trebuie sã cultivãm spiritualitatea comuniunii, care înseamnã capacitate «de a simþi fratele de credinþã ca unul care-mi aparþine, pentru a ºti sã împãrtãºeºti cu el bucuriile ºi suferinþele lui, pentru a-i intui dorinþele ºi a avea grijã de nevoile sale, pentru a-i oferi o adevãratã ºi profundã prietenie». Trebuie sã alimentãm necontenit pasiunea pentru unitate”.

Pr. Iosif Dorcu

Au fost sfinþiþi 14 diaconi

Dupã un lung drum de pregãtire, de studiu ºi de rugãciune, 14 studenþi de la Institutul Teologic din Iaºi au fost hirotoniþi diaconi în ziua de 8 decembrie 2011, în solemnitatea Neprihãnitei Zãmisliri, în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi.

u hotãrâre, cei 14 studenþi ºi-au manifestat dorinþa de C a-l sluji pe Domnul ºi turma sa, rostind în faþa pãstorului diecezei, a preoþilor ºi credincioºilor adunaþi în catedralã: Vreau! Momentul a fost pregãtit ºi prin exerciþiile spirituale desfãºurate în perioada 30 noiembrie – 7 decembrie 2011, timp în care, candidaþii au meditat asupra tainei la care urmau sã fie fãcuþi pãrtaºi. Exerciþiile s-au desfãºurat la casa de reculegere de la Bârnova (Iaºi), sub îndrumarea pr. Egidiu Condac, directorul Centrului Diecezan Caritas. Cu o searã înainte, cei 14 au fãcut profesiunea de credinþã în capela Institutului Teologic „Sfântul Iosif”, în faþa PS Petru Gherghel, a pr. rector

Impresii

Benone Lucaci, a preoþilor profesori ºi a colegilor seminariºti.

Liturghia de hirotonire a fost prezidatã de PS Petru Gherghel, la care au concelebrat PS Cornel Damian ºi 125 de preoþi. La celebrare au participat ºi familiile candidaþilor, rudele, prietenii ºi toþi cei care au dorit sã fie alãturi de ei. În cadrul omiliei, PS Cornel Damian a evidenþiat modelul de slujire oferit de Maria, care a transformat existenþa sa umilã, devenind protagonista celei mai nobile misiuni din istoria omenirii: aceea de a-l primi pe Fiul lui Dumnezeu ºi de a-l oferi la rândul ei celorlalþi. Excelenþa sa a afirmat cã slujirea pe care diaconul este dator sã o aducã Cuvântului trebuie sã se uniformizeze cu modelul oferit de sfânta Fecioarã. Astfel, rãspunsul slujitorului trebuie sã fie unul ferm, pentru totdeauna. Totodatã, Excelenþa sa a afirmat cã

# „De pe buzele Mariei au rãsunat cele mai frumoase cuvinte de recunoºtinþã faþã de lucrarea Domnului, în viaþa sa. Mi le însuºesc ºi eu ºi spun, împreunã cu ea: Cel Atotputernic mi-a fãcut lucruri mari, sfânt este numele lui (Lc 1,49)” (Daniel Frâncu). # „Implor mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria ºi a tuturor sfinþilor, pentru ca harul pe care l-am primit în aceastã zi, fãrã vrednicia mea, sã aducã rod bogat în mijlocul poporului lui Dumnezeu” (Andrei Dumitrescu). # „Îmi vine în minte exemplul sfintei Tereza a Pruncului Isus, care ºi-a clãdit viaþa pe un singur ideal: acela «de a trãi din iubire».

Acest lucru îl implor ºi eu de la Isus Cristos, care m-a chemat la sfinþenie pe calea sfântã a Preoþiei” (Claudiu Trifescu).

Diaconii Pentru Dieceza de Iaºi: Alin-Cãtãlin Butnaru (Tãmãºeni), Paul Cãliman (Oneºti), Dominic-Sorin Ciobanu (Sãbãoani „Sfântul Iosif Muncitorul”), Mihail Cojan (Valea Seacã), Anton-Valentin David (Frumoasa), Daniel Frâncu (Valea Mare), Marian Gãrghi (Brusturoasa), Tarciziu Grãdinaru (Ploscuþeni), PaulCristian Niculãeºi (Mirceºti), GabrielIulian Robu (Sãbãoani „Sfântul Mihail Arhanghelul”), Ovidiu-Ciprian Solomon (Bacãu „Fericitul Ieremia”), ClaudiuLucian Trifescu (Roman „Sfânta Tereza”) Pentru Arhidieceza de Bucureºti: Gabriel-Cristian Anghel (Buzãu), Andrei Dumitrescu (Bucureºti).

da-ul Mariei, în realitate, nu este decât o anticipare a da-ului însuºit de Isus Cristos, care se face trup în sânul Fecioarei. Cristos se dãruieºte pe sine. El nu vine sã fie slujit ci sã slujeascã. La finalul predicii i-a îndemnat pe candidaþi sã-ºi ofere da-ul lor cu fermitate ºi încredere. Rãspunsul lor sã fie ca al lui Isus ºi al Mariei, caracterizat de o totalã disponibilitate. Le-a reamintit cã misiunea diaconului este de a vesti Cuvântul, de a-l proclama cu autoritate, dupã ce mai întâi el însuºi l-a primit, l-a meditat ºi l-a trãit.

Dupã omilie a urmat ceremonia de consacrare a tinerilor întru diaconat prin impunerea mâinilor PS Petru Gherghel.

Virgiliu Demºa-Crainicu

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Episcopul Anton Durcovici

La 60 de ani de la martiraj -au împlinit, în ziua de 10 decembrie 2011, 60 de S ani de la moartea, în închisoarea din Sighetu Marmaþiei, a episcopului Anton Durcovici (1888-1951), pãstor al Diecezei de Iaºi (30 octombrie 1947 – 26 iunie 1949) ºi administrator al Arhidiecezei de Bucureºti (14 aprilie 1948 – 26 iunie 1949).

Diferite iniþiative la Roma (Italia), Bad Deutsch-Altenburg (Austria), Bucureºti ºi Iaºi au adus în centrul atenþiei personalitatea episcopului ºi timpurile grele în care a trãit.

La Roma a avut loc un simpozion de studiu cu expoziþie de fotografie ºi proiecþia unui film documentar. Simpozionul, cu tema „Episcopul Anton Durcovici la 60 de ani de la martiraj”, s-a desfãºurat la Centrul Cultural „Accademia di Romania”, luni, 12 decembrie 2011 (începând cu ora 19.00), fiind organizat de Ambasada României în Italia, Ambasada României la Vatican ºi Accademia di Romania din Roma.

Au intervenit: pr. dr. Fabian Doboº, cu tema „Episcop Anton

Durcovici: model de fidelitate faþã de Dumnezeu ºi faþã de Bisericã”, pr. drd. Alois Moraru, „Episcop Anton Durcovici: de la leagãn la mormânt”, pr. dr. Wilhelm Dancã, „Episcop Anton Durcovici: teolog ºi pãstor”. Pe lângã români rezidenþi la Roma, au participat ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti, PS Aurel Percã ºi PS Claudiu Lucian Pop. Bad Deutsch-Altenburg este locul de naºtere al episcopului Anton Durcovici. În drum spre Roma, PS Aurel Percã l-a întâlnit pe nepotul episcopului, în vârstã de peste 90 de ani. În cadrul sfintei Liturghii de ajun de duminicã (11 decembrie), pr. Pavel Balint, paroh ºi decan, a dezvelit, în capela „Sfânta Elisabeta”, mozaicul pe care este întipãrit chipul suferind ºi plin de hotãrâre al episcopului martir. Mozaicul a fost executat ºi dãruit comunitãþii parohiale din Bad Deutsch-Altenburg de prof. Victor Gregor din Baia Mare. O expoziþie de fotografii „Durcovici” a fost deschisã în sala parohialã. De altfel,

Roma

6 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

A fost învins

în a sa luptã oare?

De mic purtat pe braþul crud al vieþii, Mereu privit de negrul ochi al morþii Sã rupã din vie sfânta mlãdiþã, S-afunde în beznã buna sa viþã.

Pe drumul greu s-a stins în închisoare...

A fost învins în a sa luptã oare?

Purtând în suflet semnul sfânt al crucii, Condus cu har de chemarea Mãicuþei, Nu a iubit aceastã lume rece, Ci a dorit curat din ea sã plece.

Dar a murit de frig în închisoare...

A fost învins în a sa luptã oare?

Lupta mereu în inima sa castã, Cuvântul Scripturii sã-l împlineascã, Atent la cârma diecezei sale Ca lumea sã afle prin dânsul o cale.

Dar s-a prãpãdit în închisoare...

A fost învins în a sa luptã oare?

Purta mereu în inimã credinþa, Însufleþind la cei din jur speranþa.

Lucra cu har în via Celui Sfânt, Având pe buze divinul Cuvânt.

Dar a sfârºit flãmând în închisoare...

A fost învins în a sa luptã oare?

Da, a fost învins în lupta sa tare, Ce a dus-o în inima sa mare.

De o iubire ce l-a chemat mereu, Sã-i ofere totul lui Dumnezeu. ªi rãspunzând la divina chemare, A murit ca un sfânt la închisoare...

A fost învins în a sa luptã oare?

Felician Iancu

¾ în

aceastã localitate, încã din anul 1988, pe locul unde a fost casa pãrinteascã a episcopului comunitatea a ridicat un monument. La micã distanþã se aflã capela „Sfânta Elisabeta”, special amenajatã în amintirea episcopului (aici, la 31 mai 2008 a fost aºezatã o urnã cu pãmânt, luat din cimitirele din Sighetu Marmaþiei). O stradã poartã numele „Bischof DurkowitschWeg”. În cadrul „Academiei Durcovici” de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaºi, sâmbãtã, 10 decembrie 2011, a avut loc un simpozion dedicat episcopului martir. Dupã sfânta Liturghie celebratã în capela Institutului de PS Petru Gherghel ºi PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu (care a þinut cuvântul de învãþãturã), în sala mare au fost þinute douã conferinþe: „Anton Durcovici – model de pãstor ºi educator” (pr. dr. ªtefan Lupu) ºi „Mihai Robu, pãrintele episcop ºi Seminarul diecezan” (dr. Iosif Tamaº). Între conferinþe, studenþii seminariºti au prezentat o scenetã cu viaþa episcopului martir.

La final, creaþiile artistice ale studenþilor au fost premiate: Felician Iancu cu poezia A fost învins în a sa luptã oare?, Alexandru Roca – Agonia unui martir ºi Aurelian Herciu – Institutul Teologic Iaºi

Institutul Teologic Iaºi

Martiriul episcopului Anton.

Pãstorul diecezei a sintetizat mesajul sãu în trei cuvinte: mulþumire, felicitãri ºi curaj.

Seara, în catedralã (unde, începând cu 17 mai 2008, se aflã o placã de marmurã dedicatã episcopului martir ºi o urnã cu pãmânt adus din Sighetu Marmaþiei), PS Petru Gherghel a prezidat o Liturghie în care i s-a mulþumit lui Dumnezeu pentru tãria credinþei episcopului Durcovici ºi s-a cerut de la Domnul ridicarea lui la cinstea altarelor. La predicã, PS Anton Coºa a subliniat cum episcopul martir, murind pentru credinþã ºi adevãr, a urmat pilda lui Isus, pãstorul cel bun.

O Liturghie specialã a fost celebratã ºi la Bucureºti, unde s-a prezentat ºi un film documentar cu viaþa episcopului

martir. Este vorba de filmul realizat de Ioan Moraru: „Anton Durcovici – episcopul martir” (26 de minute, cu filmãri efectuate la Sãbãoani, Iaºi, Bucureºti ºi Sighetu Marmaþiei), prezentat la TVR Cultural la 18 mai 2011.

Zilele dinaintea comemorãrii au fost ocazie de rugãciune ºi de aducere aminte în bisericile catolice din Moldova. Acesta a fost ºi sensul scrisorii pastorale „Jertfã din iubire” trimisã de PS Petru Gherghel în parohiile Diecezei de Iaºi. „Trãim, aºadar, cele nouã zile comemorative ca pe o perioadã sfântã de amintiri, de înãlþãri sufleteºti, de pioase clipe de admiraþie ºi împãrtãºiri spirituale, cu dorinþa fierbinte sã dobândim de la Dumnezeu Tatãl, stãpânul istoriei, de la Isus, pãstorul cel mare, ºi de la Duhul Sfânt, Duh dãtãtor de daruri, recunoaºterea sfinþeniei sale ºi a declarãrii de martir ºi sfânt al Bisericii noastre”, scria Preasfinþitul, care încheie scrisoarea cu o rugãciune: „Ridicã, te rugãm, Doamne, la cinstea altarelor pe vrednicul nostru pãstor, mãrturisitor ºi martir, dr. Anton Durcovici, spre slava ta ºi fericirea poporului credincios! Amin”.

Pr. Cornel Cadar

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului n prima duminicã din Advent a început noul an pastoral Îdedicat familiei ºi Cãsãtoriei creºtine, cu tema: „Apropierea familiei de Bisericã”. La fel ca anul trecut, Anul Familiei este însoþit de pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica în parohiile diecezei, de misiuni ºi de cateheze speciale. În perioada Adventului, icoana Maicii Domnului a poposit în mai multe comunitãþi, în care s-au þinut ºi misiuni populare (datele ºi predicatorii sunt notaþi între paranteze): Faraoani (27-30 noiembrie, pr. Cornel Cadar), Nisiporeºti (1-4 decembrie, pr. Fabian Iacob, OFMConv.), Iugani (4-7 decembrie, pr. Petru Sescu), Adjudeni (8-11 decembrie, pr. Ieronim Iacob), NicolaeBãlcescu (11-14 decembrie, pr. Irinel Iosub), Gherãeºti (15-18 decembrie, pr. Fabian Mãriuþ) ºi Oituz (18-21 decembrie, pr. Mihai Enãºel). În parohiile programate, icoana a fost primitã cu cinste, fiind aºezatã în apropierea altarului. Credincioºii s-au adunat în jurul icoanei pentru a se ruga rozariul, a cânta ºi a medita la rolul Mariei în familia din Nazaret. Au fost prezenþi copii, elevi, tineri, dar ºi familii, membri ai diferitelor congregaþii, asociaþii ºi grupuri. Toþi au participat cu entuziasm ºi plini de încredere. Pelerinajul a cuprins ºi o procesiune, în care credincioºii au însoþit icoana Maicii Domnului în afara bisericii (pe strãzi sau în jurul bisericii) ºi, având în mâini lumânãri aprinse, au cântat ºi ºi-au manifestat credinþa lor.

Din partea sanctuarului de la Cacica, parohiilor le-au fost oferite copii ale icoanei care au fost binecuvântate.

Câteva ecouri au ajuns ºi la redacþie. Astfel, la Faraoani, icoana a fost întâmpinatã de comunitate împreunã cu pãstorii sãi, cu PS Aurel Percã, cu pr. Isidor Dâscã ºi cu alþi preoþi. În cadrul misiunilor populare, cu tema Reconstruind vasul, pr. Cornel Cadar i-a invitat pe participanþi sã gãseascã acele elemente necesare pentru a reconstrui vasul în care purtãm comoara credinþei, a iubirii, a speranþei, a familiei.

Comunitatea din Nisiporeºti s-a bucurat ºi ea de vizita icoanei. Aici icoana a fost întâmpinatã de PS Aurel Percã ºi preoþii comunitãþii. Misiunile populare au avut ca temã Cãsãtoria ºi familia. pr. Fabian Iacob, OFMConv., a scos în evidenþã valorile familiei, subliniind cã modelul trebuie sã fie familia din Nazaret. La sfânta Liturghie de încheiere a participat ºi pr. provincial Emilian Cãtãlin, OFMConv.

La Iugani, întreaga comunitate împreunã cu PS Aurel Percã, preoþii comunitãþii, pr. Petru Sescu (predicatorul pentru zilele de misiuni), precum ºi cu alþi preoþi veniþi din comunitãþile vecine au întâmpinat, duminicã, 4 decembrie, icoana Maicii Domnului. La sfânta Liturghie de încheiere a participat ºi PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti.

La Adjudeni, icoana a fost întâmpinatã de comunitate, de pãrintele paroh, alãturi de care au fost 15 preoþi din parohiile

8 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

vecine. Pr. Ieronim Iacob, care a þinut predicile de misiuni, i-a ajutat pe credincioºii comunitãþii sã pãtrundã în secretul familiei din Nazaret. La sfânta Liturghie de încheiere comunitatea s-a bucurat de prezenþa PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu. În unele parohii au fost doar misiuni populare. La Pildeºti (5-8 decembrie), sub motoul Familie, devino ceea ce eºti, pãrintele predicator ªtefan Vacaru a pus accentul pe problemele care existã în familia actualã.

La Dãrmãneºti, misiunile, în perioada 8-11 decembrie, au fost conduse de pr. Daniel Cimpu; la Nicoreºti (15-18 decembrie) de pr. Petru Vernicã. În perioada Postului Mare, comunitãþile care au anunþat cã vor primi vizita icoanei Maicii Domnului de la Cacica sunt: Satu Nou (BC) (26-29 februarie), Rãchiteni (1-4 martie), Galbeni (4-7 martie), Frumoasa (8-11 martie), Fãrcãºeni (15-18 martie), Câmpulung Moldovenesc (18-21 martie), Dofteana (22-25 martie), Piatra Neamþ „Sfânta Tereza” (25-28 martie).

Virgiliu Demºa-Crainicu

Interviu cu cardinalul Ennio Antonelli

Familie, devino ceea ce esti!, Biserica doreºte sã susþinã ºi sã ajute familiile, astfel încât sã-ºi împlineascã vocaþia unicã în societate. Familia este locul unde se învaþã iubirea dezinteresatã, solidarã, unde capãtã semnificaþie raporturile umane. Cu aceste intenþii s-a pregãtit Consiliul Pontifical pentru Familie sã celebreze Adunarea plenarã, la Roma, între 29 noiembrie ºi 1 decembrie 2011, în timpul cãreia s-a discutat ºi despre cea de-a VII-a Întâlnire Mondialã a Familiilor, care va avea loc la Milano, în 2012, între 30 mai ºi 3 iunie. Adunarea plenarã a departamentului vatican pentru familie a fost, de asemenea, o ocazie pentru a actualiza aspectele orientative ale exortaþiei apostolice Familiaris consortio, documentul lui Ioan Paul al II-lea privind familia, de la publicarea cãruia s-au împlinit 30 de ani, împlinindu-se, de asemenea, ºi trei decenii de la fondarea Consiliului Pontifical pentru Familie. Cu bine cunoscutul îndemn: „Familie, devino ceea ce eºti!”, documentul Familiaris consortio rãmâne fundamental în privinþa rolului familiei în Biserica ºi în societatea contemporanã. Asupra acestor teme ºi a originalitãþii documentului Familiaris consortio a vorbit cardinalul Ennio Antonelli, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Familie, intervievat de Pietro Cocco de la Radio Vatican. În ce constã originalitatea

exortaþiei apostolice Familiaris consortio?

Originalitatea documentului constã în mai multe aspecte, atât în plan doctrinar cât ºi în plan pastoral. În plan doctrinar trebuie amintitã mai ales convingerea cã familia reprezintã o imagine deosebit de semnificativã, deosebit de expresivã a lui Dumnezeu, a Preasfintei Treimi, ºi cã o familie reuºitã din punct de vedere uman ºi, cu atât mai mult familia creºtinã, reprezintã o participare la viaþa lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt reprezintã comuniunea perfectã de persoane, iar vocaþia familiei, în mod simplu a familiei umane, este de a trãi iubirea ca dar, de a trãi iubirea ca o comuniune, pentru a deveni imagine a lui Dumnezeu pe pãmânt, o revelaþie a lui Dumnezeu pe pãmânt. ªi acest aspect aparþine deja tuturor familiilor, dar, desigur,

sacramentul Cãsãtoriei, sacrament al noii alianþe, l-a perfecþionat. În ziua de azi, modelul familial este perceput mai mult ca o idee a Bisericii, ca ºi cum ar fi doar un model religios…

Familia pe care o propune Biserica este uniunea stabilã dintre un bãrbat ºi o femeie, care sunt deschiºi cãtre noua viaþã, deschiºi fiilor ºi acest tip de familie nu este prezent doar în creºtinism, ci în toate culturile. Este necesarã promovarea, mai ales a familiilor exemplare, în fiecare parohie, în cadrul miºcãrilor, asociaþiilor, aºa încât persoanele sã vadã cã uniunea în cadrul cãsãtoriei aºa cum o propune Biserica este o cãsãtorie frumoasã, o viaþã frumoasã, aducãtoare de bucurie – desigur unitã sacrificiilor – pentru cã nimic din ceea ce este frumos nu se obþine fãrã sacrificii.

Deoarece, conform planului divin, este constituitã ca o „comunitate intimã de viaþã ºi de iubire” (GS 48), familia are misiunea de a deveni din ce în ce mai mult ceea ce este, adicã o comunitate de viaþã ºi iubire, într-o tensiune care, la fel ca pentru orice realitate creatã ºi mântuitã, îºi va afla împlinirea în împãrãþia lui Dumnezeu.

(Familiaris consortio, 17)

Familiaris consortio subliniazã importanþa asociaþiilor familiale care au un rol deosebit în cadrul societãþii…

Un aspect fundamental ºi necesar este ca familiile sã se întâlneascã, sã-ºi împãrtãºeascã experienþa, sã realizeze reþele de prietenie, de spiritualitate, de ajutor reciproc concret, dar ºi de sãrbãtoare ºi veselie. Este important sã se trãiascã experienþa concretã nu doar a familiei, ci a „familiei familiilor” împreunã. Apoi, sunt asociaþiile, iar pastorala familiilor ar trebui sã încurajeze aderarea la acestea, tocmai pentru cã drepturile familiei pot fi apãrate când acestea sunt unite, când acestea sunt împreunã.

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Acþiunea Catolicã,

E bine de ºtiut

Numãrul episcopilor

în 52 de parohii P

a începutul fiecãrui an liturgic, membrii Acþiunii L Catolice depun sau reînnoiesc adeziunea în slujirea Bisericii locale. Este un moment aparte prin care se conºtientizeazã valoarea apostolatului laicilor, care aleg ieºirea din anonimat ºi doresc sã pãrãseascã angajarea ocazionalã. În 44 de parohii din Dieceza de Iaºi, duminicã, 4 decembrie 2011, a avut loc reînnoirea sau depunerea adeziunii în Acþiunea Catolicã „Sfântul Iosif”. În acest an asociativ sunt 562 de copii, 895 de tineri ºi 384 de adulþi, iar 8 parohii s-au anunþat simpatizante.

Plini de recunoºtinþã pentru darul Acþiunii Catolice oferit Bisericii de Dumnezeu, dar ºi pentru lucrãrile minunate realizate în viaþa fiecãruia, copiii, tinerii ºi adulþii ºi-au exprimat în cadrul celebrãrii sfintei Liturghii, în faþa lui Dumnezeu ºi a comunitãþii, promisiunea ºi angajamentul de a acþiona, în comuniune cu ceilalþi, în slujba Bisericii.

Prin gestul adeziunii, ei ºi-au exprimat alegerea de a trãi propria chemare la sfinþenie, în mediile unde îºi desfãºoarã activitatea – familie, ºcoalã, comunitate, locul de muncã – ºi de a participa, în colaborare cu pãstorii Bisericii, la iniþiativele de evanghelizare propuse de asociaþie, implicându-se activ în apostolat, dupã spiritul Acþiunii Catolice. Adeziunea implicã un efort, un angajament care trebuie reînnoit în fiecare zi prin participarea la viaþa de grup, la împlinirea misiunii Acþiunii Catolice, sprijinindu-i pe pãstori în comunitatea parohialã.

Sãrbãtorind 20 de ani de slujire în Dieceza de Iaºi, asociaþia îºi propune în acest an asociativ sã-ºi manifeste tot mai mult recunoºtinþa pentru binefacerile primite de la Dumnezeu.

Fiecare membru în parte doreºte sã reaprindã în inima lui angajarea responsabilã ºi fidelã în slujirea lui Cristos pentru a face mai vie ºi mai frumoasã Acþiunea Catolicã.

Bernadeta Farþade Gabor

10 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

r. Claudiu Lucian Pop a primit hirotonirea episcopalã în ziua de 8 decembrie 2011, la Roma. Au participat la aceastã celebrare episcopi greco-catolici ºi romano-catolici din România, precum ºi reprezentanþi ai Sfântului Scaun. Din Dieceza de Iaºi a fost PS Aurel Percã.

Nãscut în anul 1972, noul episcop este cel mai tânãr dintre toþi episcopii catolici din lume. El va îndeplini funcþia de episcop auxiliar al Curiei Arhiepiscopiei Majore de Alba-Iulia ºi Fãgãraº.

Ep. Claudiu Lucian Pop se alãturã astfel celor 16 episcopi catolici (11 episcopi titulari, cinci auxiliari ºi un episcop emerit). În România existã 11 dieceze catolice, dintre care ºase romano-catolice (douã arhidieceze ºi patru dieceze) ºi cinci grecocatolice (o arhieparhie ºi alte patru eparhii sufragane).

Conferinþa Episcopilor din România, formatã din toþi episcopii catolici, este condusã în prezent de arhiepiscopul major al Bisericii Române Unite, Lucian Mureºan, în timp ce Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureºti, îndeplineºte funcþia de vicepreºedinte. Membrii Conferinþei se reunesc de douã ori pe an (sesiunea de primãvarã ºi cea de toamnã), pentru a fi prezentatã situaþia episcopiilor ºi pentru dezbaterea ºi soluþionarea diferitelor probleme existente.

Conform ultimelor statistici în România sunt aproximativ 1.885.000 de catolici (romano-catolici ºi greco-catolici) .

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Anton Petz N

ãscut la 11 mai 1909 la Hârlãu, a urmat studiile de teologie la Seminarul „Sfântul Iosif” din Iaºi ºi la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma. A fost sfinþit preot la 23 decembrie 1933 la Roma de card. Francesco Marchetti Selvaggiani, activând apoi ca vicar la Iaºi ºi paroh la Rãchiteni, Faraoani ºi Iugani. În anul 1972 s-a pensionat, rãmânând însã în Parohia Iugani. Moare la 24 iulie 1978, fiind înmormântat la Iugani. În perioada 1947-1950 au avut loc la Rãchiteni, unde din anul 1938 era paroh pr. Anton Petz, mai multe acþiuni de adversitate ale sãtenilor faþã de regimul ateo-comunist. De altfel securitatea din Roman l-a indicat pe pr. Anton Petz drept unul dintre susþinãtorii manifestãrilor anticomuniste. În urma unei percheziþii efectuate de Miliþie la sediul parohiei, al cãrei scop era descoperirea unor cartuºe de vânãtoare, pr. Anton Petz a luat decizia surprinzãtoare de a intra în clandestinitate, ascunzându-se timp de patru ani în casa familiei Dumitru Ghercã din Rãchiteni. În tot acest timp, pr. Anton Petz a fost ajutat, alãturi de gazda sa, de mai mulþi localnici de încredere, precum ºi de pr. Alexandru Gaewschi, paroh de Rãchiteni în perioada 1953-1955.

Cu puþin timp înainte de a se preda autoritãþilor, în anul 1955,

pr. Anton Petz i-a trimis un memoriu liderului comunist Petru Groza, în care prezenta ºi motivele pentru care luase decizia de a sta ascuns.

Securitatea, în fiºa pe care i-a întocmit-o pãrintelui Anton Petz, menþiona faptul cã acesta a stat ascuns „fãrã a avea motive”, nefiind urmãrit de autoritãþile comuniste! Acesta a fost ºi motivul pentru care securitatea nu l-a arestat în anul 1955! În realitate, decizia de a intra în clandestinitate l-a salvat pe pr. Anton Petz de la o iminentã arestare, deoarece acesta figura în rapoartele securitãþii din Roman drept un „element periculos pentru regim”, care cãuta sã contracareze pe linia cultului ºi prin „prelungirea Liturghiilor” unele acþiuni ale autoritãþilor locale comuniste. Mai mult decât atât, securiºtii erau îngrijoraþi de succesele pastorale ale parohului Anton Petz, care reuºise sã-i atragã la Liturghii pe toþi locuitorii satului, inclusiv pe membrii de partid. În sfârºit, securiºtii erau la curent cu faptul cã pr. Anton Petz dezavuase adunãrile procomuniste de la Târgu Mureº, Gheorgheni ºi Cluj ale „preoþilor democraþi”, prin care se încerca dezbinarea preoþilor catolici din România ºi crearea unei Biserici „naþionale” Catolice.

Timp de peste douã decenii, pãrintelui Anton Petz i s-a

întocmit dosar de urmãrire informativã, fiindu-i controlate, totodatã telefonul ºi corespondenþa. În acest sens, informatorii aveau sarcina de a consemna eventualele aluzii politice ale celui urmãrit ºi sã indice deplasãrile sale precum ºi persoanele cu care intra în contact. În tot acest timp, pr. Anton Petz a fost catalogat drept „suspect”, deoarece studiase cu ani în urmã în Italia, primea vizite de la unii foºti colegi de studii din strãinãtate ºi era un „militant activ al cultului catolic”, ajutându-i material pe unii preoþi franciscani sau greco-catolici, supuºi persecuþiilor.

Chiar dacã în anul 1969 este forþat sã semneze, pr. Anton Petz în scurt timp se dezice, rãmânând la atitudinea sa anticomunistã ºi de necolaborare cu prigonitorii Bisericii, motiv pentru care va suporta presiunile ºi ºicanele securiºtilor pânã la moarte. Pr. Anton Petz rãmâne una dintre figurile ilustre ale Bisericii noastre locale ºi un mãrturisitor al credinþei în anii prigoanei comuniste.

Dr. Dãnuþ Doboº

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Anton Durcovici:

arestarea ºi moartea ocumentele ºi mãrturiile cu privire la arestarea ºi D moartea episcopului Anton Durcovici sunt zguduitoare.

A fost arestat la 26 iunie 1949, în timp ce mergea la Popeºti Leordeni, ca sã administreze taina Mirului. Era aºteptat de 650 de copii ºi tineri. Cartea lui Florian Müller (Viaþa episcopului de Iaºi, dr. Anton Durcovici, martir) descrie modul în care a fost arestat. Era într-o zi de duminicã. Sediul Arhiepiscopiei de Bucureºti era înconjurat de Securitate. Maºina nu mai avea voie sã plece. Episcopul s-a hotãrât sã plece împreunã cu un preot, cu tramvaiul ºi apoi pe jos. „Au ieºit din palat ºi au trecut prin faþa catedralei, unde erau deja numeroºi oameni veniþi pentru Liturghie. S-au urcat în tramvai ºi au mers pânã la ultima staþie, lângã cimitirul Bellu. De acolo au voit sã meargã doi kilometri pe jos.

Când au ajuns în câmp liber, a venit o maºinã din urmã, au sãrit trei securiºti care l-au forþat pe episcopul Durcovici sã urce.

Preotul Friedrich a voit sã-l apere. Un securist l-a lovit cu o manivelã de fier în cap ºi l-a aruncat în maºinã”.

A fost dus la Ministerul de Interne din Bucureºti, unde a fost chinuit luni întregi, acuzat fiind de instigare, de spionaj (spion al Vaticanului, agent al americanilor), de activitate antidemocraticã ºi antisovieticã.

Sutele de pagini întocmite de Securitate fac sã se înþeleagã

cum nopþi la rând a fost anchetat ºi torturat.

Despre metodele Securitãþii povesteºte pr. Johannes Baltheiser, care a fãcut 13 ani de închisoare, fiind eliberat în anul 1967: „Ca sã mã facã disponibil, m-au dus într-o încãpere ºi mi-au arãtat fotografia unui condamnat. Semãna cu un om mort, numai piele ºi oase, plin de rãni ºi de sânge. M-au întrebat: «Îl cunoºti? Ãsta este episcopul vostru Durcovici. Aºa vei arãta ºi tu, dacã nu asculþi de noi»”. În iunie 1950, Durcovici a fost dus la Jilava. Fãrã proces, la 17 septembrie 1951 a fost transferat la Sighetu Marmaþiei (închisoare condusã de Vasile Ciolpan).

Direcþia Generalã a Securitãþii Statului i-a consemnat moartea: „Durcovici Anton a decedat în luna decembrie 1951 la Dunãrea (numele de cod al închisorii din Sighetu Marmaþiei). Dosarul sãu trebuie predat la AS (Arhiva Securitãþii).

B.3 (Biroul 3 al Securitãþii) a semnalat la Cabinet cã a decedat”. La Primãria din Sighet decesul a fost înregistrat abia în anul 1957.

Existã câteva mãrturii ale deþinuþilor, consemnate în cartea sus-amintitã, cu privire la sfârºitul episcopului Durcovici, lãsat sã moarã de frig ºi de foame.

Un deþinut, care mai târziu s-a refugiat în Austria, relateazã: „Într-o searã, spre ora nouã, uºa celulei mari a fost

12 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

deschisã ºi un temnicer a împins un deþinut gol în celulã pe podeaua de piatrã. Dupã scurt timp, deþinutul a vorbit cu voce stinsã, întreruptã: «Poate sã-mi dea cineva ceva sã mã acopãr?

Sunt gol ºi mi-e frig. Sunt episcopul Antonius». Un preot a sãrit ºi l-a acoperit cu pãtura sa. Durcovici a spus deþinuþilor sã poarte crucea suferinþei cu dãruire faþã de Dumnezeu. Va veni ziua mântuirii. Dimineaþa a fost scos din celulã. Toþi au ºtiut cã este dus în celula morþii”.

Pãrintele Friedrich, aflând de la un alt deþinut cã episcopul de Iaºi este pe moarte, a cerut sã meargã la curãþenie. În timp ce mãtura coridorul, i-a auzit vocea stinsã ºi s-a uitat prin vizetã. Era dezbrãcat pe podeaua de piatrã, în sânge ºi murdãrie.

Episcopul bolnav a spus cu glas stins: „Antonius, fame moritur.

Da mihi absolutionem!” („Anton moare de foame. Dã-mi dezlegarea”). I-a dat dezlegarea. La scurt timp a încetat din viaþã.

Era 10 decembrie 1951.

Mormântul nu i se cunoaºte.

Trupul neînsufleþit a fost înmormântat noaptea, în secret, în cimitirul oraºului, locul fiind apoi nivelat, „mascat ca sã nu se mai poatã identifica”.

Pr. Cornel Cadar

Sanctuare

Pellevoisin anctuarul de la Pellevoisin S (Franþa), care se aflã la 90 km sud de oraºul Tours, în Dieceza de Bourges, s-ar putea sã nu impresioneze nici prin grandoare ºi nici prin numãrul de pelerini, ci prin evenimentele petrecute aici începând cu anul 1875. În luna septembrie a acelui an, o femeie de 32 de ani, Estelle Faguette, care suferea de o boalã incurabilã, s-a hotãrât sã scrie, cu o inimã de copil, dar cu o mare încredere, o scrisoare adresatã sfintei Fecioare Maria. Estelle îi cerea Mariei sã mijloceascã la Isus vindecarea, pentru a-ºi putea îngriji pãrinþii în vârstã.

A rugat o prietenã sã ducã scrisoarea într-o grotã a Maicii Domnului de Lourdes, construitã de familia La Rochefoucauld, într-un parc, la dorinþa copiilor.

Sfânta Fecioarã i-a rãspuns prin 15 apariþii, în perioada 19 februarie – 8 decembrie 1876. În cursul acestor apariþii, Estelle a fost instruitã pentru a înainta în sfinþenie ºi i s-a încredinþat un mesaj de milostivire. La 19 februarie 1876 a fost total vindecatã. În anul 1877, arhiepiscopul de Bourges a autorizat cultul public al Maicii Domnului de la Pellevoisin, iar camera acestei tinere a fost transformatã în capelã.

La a noua apariþie (9 septembrie), Maria i-a descoperit un scapular, pe care ea însãºi îl purta la piept, numit al „Sfintei Inimi a Mariei”.

La 4 aprilie 1900, papa Leon al XIII-lea a recunoscut oficial importanþa acestui scapular ºi a încurajat sã fie purtat de cât

mai mulþi creºtini. Vindecarea tinerei de la Pellevoisin a fost recunoscutã oficial ca minune la 8 septembrie 1983 de cãtre arhiepiscopul de Bourges.

Conducerea spiritualã a acestui sanctuar a fost încredinþatã „Fraþilor Sfântului Ioan”, iar mãnãstirea „Surorilor Contemplative ale Sfântului Ioan”, aflatã alãturi, asigurã o prezenþã permanentã de rugãciune.

Meritã atenþie data de 20 decembrie 1892, când papa Leon al XIII-lea, prin motu proprio, a acordat indulgenþe pentru a încuraja pelerinajele la Pellevoisin. În lunile ianuarie ºi februarie ale anului 1900, Estelle Faguette a fost primitã de douã ori în audienþã de papa Leon al XIII-lea, iar Sfântul Pãrinte Pius al X-lea a primit-o în martie 1912.

Estelle a murit la 23 august 1929, la vârsta de 86 de ani.

Iatã câteva fragmente din scrisoarea scrisã de Estelle, care a obþinut vindecarea: „O, buna mea Mamã, iatã-mã prosternatã la picioarele tale… Acordã-mi, pentru slava Fiului tãu dumnezeiesc, sãnãtatea bietului

meu trup. Uitã-te la durerea pãrinþilor mei: tu ºtii cã mã au doar pe mine de ajutor… Dacã nu mã poþi vindeca, din cauza pãcatelor mele, dã-mi cel puþin tãria de a putea câºtiga cele necesare pentru mine ºi pãrinþii mei… Aminteºte-þi de durerile pe care tu le-ai îndurat în noaptea naºterii lui Isus, când trebuia sã baþi din poartã în poartã pentru a cere sãlãºluire. Aminteºte-þi cât ai suferit când Isus a fost rãstignit pe cruce… Eu mã încred în tine, buna mea mamã; dacã tu vrei, Fiul tãu mã poate vindeca. El ºtie cât de mult mi-am dorit sã fiu printre miresele sale, dar mi-am oferit viaþa pentru pãrinþii mei, care au atâta nevoie de mine…, dar voia lui Isus sã se facã ºi nu voia mea...”

Maica Domnului a apãrut la Pellevoisin îmbrãcatã complet în alb, cu o cingãtoare albã, purtând un voal alb pe cap. Mâinile, din care curg petale de flori, sunt întinse spre pãmânt.

Privirea Fecioarei pare oarecum tristã, dar plinã de o mare bunãtate ºi milã.

Pelerinii sunt primiþi aici în toate zilele anului.

Pr. Iosif Dorcu

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru familii

Pãrinþi, e dreptul vostru!

(Scrisoare nescrisã adresatã pãrinþilor ) u trecut câþiva ani de când m-am despãrþit de voi, cãA sãtorindu-mã. Parcã a fost ieri.

Cum trece timpul! Trece ºi peste mine, trece ºi peste voi!

Cu fiecare zi îmi dau seama cã mã maturizez mai mult, cã vãd lucrurile altfel ºi, dacã ar fi sã o iau de la capãt, multe lucruri le-aº face altfel. Dar pe voi, dragi pãrinþi, nu v-aº schimba niciodatã.

Zilele trecute, cineva care vã cunoaºte bine mi-a spus cã nu mai sunteþi aceiaºi, cã v-aþi schimbat, cã bãtrâneþea, în loc sã vã transforme în bine, vã face sã deveniþi mai egoiºti. Mi-a spus de „strigãtele” pe care le-a auzit dinspre casa voastrã. „Urlaþi” unul la celãlalt ºi asta mã îngrijoreazã.

Sã fie vârsta cea care îl transformã pe om în aºa fel încât sã uite tot binele pe care l-a fãcut o viaþã întreagã?! M-a mâhnit mult sã aud de la acea persoanã cã dinspre casa în care am copilãrit, de la pãrinþii pe care i-am iubit ºi îi iubesc atât de mult, se auzeau „urlete”.

Voi ºtiþi cã eu sunt departe, cã am familia mea, cã am un soþ care mã iubeºte, copii care merg la ºcoalã, datorii, ca mulþi alþii, de ce sã-mi mai „complicaþi” ºi voi viaþa!?

Pãrinþii mei, dragii mei pãrinþi, cum mã purtaþi cu voi când eram micã, cum mã învãþaþi ca în viaþã sã fac mereu bine, cum mã dojeneaþi dacã mã auzeaþi strigând la fraþii mei ºi, mai ales, cum îmi spuneaþi

cã „Dumnezeu nu e surd”, cã aude chiar ºi cel mai adânc suspin!

Mã îngrozesc la gândul cã într-o zi, dupã o viaþã în care am pus atâta suflet pentru familia mea, pentru soþul ºi copiii mei, sã ajung sã uit tot acest efort.

De ce mi s-a spus cã dinspre casa voastrã se auzeau „urlete”? Aþi uitat cã iubirea nu are vârstã?

Tatã, mamã, ceea ce pot sã fac pentru voi de aici de unde sunt, e doar sã mã rog, sã vã vizitez din când în când sau sã vã aud la telefon. Mai mult trebuie sã faceþi voi! De voi ºi doar de voi depinde armonia din casã.

Nu ºtiu, poate cã v-am lãsat singuri, fiecare plecând la „casa lui”. Poate cã, ieºind la pensie, dupã o viaþã în care aþi lucrat, acum nu ºtiþi ce sã mai faceþi. Poate cã vã simþiþi inutili în societate, poate cã e boala care vã încearcã din când în când sau poate e bãtrâneþea. Nu ºtiu ce vã determinã sã „strigaþi” unul la celãlalt, dar, credeþi-mã, sunt fiica voastrã ºi voi fi mereu. Când alþii îmi spun ceea ce îmi spun despre voi, îmi spun din cele pe care le aud la rândul lor. Adevãratul motiv pentru tot ceea ce se întâmplã poate cã nu-l voi ºti ºi nu-l vom ºti niciodatã. Voi însã îl ºtiþi!

De liniºtea din casa voastrã depinde liniºtea din sufletul meu, depinde atenþia ºi siguranþa la locul meu de muncã, depinde

14 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

rãbdarea pe care trebuie sã o am la rândul meu în familia mea. ªi, sincer, nu aº vrea sã fie aºa, dar mã simt neputincioasã. Aº vrea sã fiu seninã, sã zâmbesc, sã mã bucur, dar când dinspre casa în care m-am nãscut ºi am copilãrit se aud „urlete”, ceva îmi spune cã acolo cineva „îmbãtrâneºte” ºi îmbãtrânind se pierde rãbdarea, se uitã, nu se mai aude bine, nu se mai vede bine, nu se mai iubeºte… ori eu nu vreau asta. Nu vreau sã ºtiu cã pãrinþii, care m-au iubit ºi s-au iubit o viaþã, nu se mai iubesc.

Hai, dragi pãrinþi, faceþi efortul de a vã iubi mereu, aºa cum aþi promis: „ªi la bine, ºi la greu, pânã la moarte”. Iar dacã boala sau bãtrâneþea vã determinã sã vã pierdeþi rãbdarea, nu uitaþi cã acum, chiar în astfel de momente, aveþi mai mare nevoie unul de celãlalt, pânã în acea zi în care Dumnezeu, în planul sãu, vã va chema la el, pe rând, pe fiecare, iar eu, fraþii mei, vom rãmâne singuri, ºi, la rândul nostru, vom îmbãtrâni ºi apoi vom pleca ºi noi… spre voi… Dar pânã atunci… nu vã ruºinaþi sã vã iubiþi. E dreptul vostru!

(Claudia) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Pentru copii Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Pe insulã, Gotfrid, se ruga cu multã evlavie ºi medita la cele de sus ºi la tot ceea ce Dumnezeu a creat.

Câteva minute de meditaþie zilnicã aprind în om focul dragostei faþã de Dumnezeu, iar dacã focul dragostei stã sã se stingã, meditaþia este ca ºi cum am arunca niºte paie pe un foc din care nu a mai rãmas decât o zare de luminã; cum aruncãm o mânã de paie pe el, cum se aprinde o adevãratã vâlvãtaie. Meditaþia fãcutã zilnic, nu lasã sã se stingã niciodatã din inima noastrã focul dragostei faþã de Dumnezeu.

Gotfrid nu uita niciodatã sã-ºi facã rugãciunea de searã ºi de dimineaþã cu mare evlavie ºi prin cuvintele lui; afarã de aceasta îºi fãcea rugãciunile înainte ºi dupã masã.

Nu avea de vãzut mare lucru pe insulã ºi ceea ce vedea nu era în mãsurã sã-l împiedice de la meditaþie ºi de la rugãciune; din contra, acea tãcere netulburatã ºi mãreþie a naturii îi înãlþau ºi mai mult inima ºi sufletul; acele apusuri ºi rãsãrituri splendide de soare, acele nopþi senine cu cerul presãrat de stele sclipitoare ºi cu lunã plinã, pânã ºi vitregia vânturilor ºi a viscolelor, precum ºi orbitoarea sclipire a fulgerelor ºi bubuitul tunetelor care se amesteca cu mugetul sãlbatic al valurilor pe timp de furtunã, toate erau elemente sublime de meditaþie pentru el din care ºtia sã tragã învãþãturã, pentru a cunoaºte mãreþia Creatorului din mãreþia operelor zidite de mâinile sale.

Dumnezeu a dat copiilor sãi ºtiinþã ca sã poatã citi în cartea cea adâncã a naturii, din care

chiar cei fãrã ºtiinþã de carte pot învãþa sã-l cunoascã pe Dumnezeu; ba am putea spune cã pentru cei simpli ºi neînvãþaþi, aceasta este cartea unicã în felul ei ºi nu le mai trebuie alta, numai de ar ºti bine sã citeascã din ea!

Adesea se suia pe vârful cel mai înalt al insulei ca sã vadã rãsãritul soarelui. Când cerul ºi marea strãluceau din ce în ce mai mult ºi norii pãreau cã s-au aprins, iar soarele se înãlþa ca un glob de foc, inima lui se umplea de o evlavie adâncã. În aceste clipe, cãdea în genunchi ºi îl adora pe acela care a ºtiut sã facã aceastã frumoasã capodoperã. Dacã ar fi fost atunci cineva care sã-l picteze pe bãiat în aceastã poziþie, cum stãtea îngenuncheat pe stâncã cu mâinile împreunate ºi cu faþa luminatã de soare, ar fi fãcut un tablou admirabil. Tot aºa îºi fãcea rugãciunea de searã mai bucuros, când vedea apusul soarelui.

– Tatã ceresc, spunea el, tu eºti acela care faci sã rãsarã ºi sã apunã soarele ºi prin el dai luminã, cãldurã ºi viaþã oamenilor, animalelor ºi plantelor care vieþuiesc, înverzesc ºi înfloresc pe pãmânt.

De asemenea, privea cu mult drag în nopþile senine la prietenoasa ºi blânda lunã ºi urmãrea cu mult interes creºterea ºi descreºterea ei, lucru la care mai înainte nu prea dãdea atenþie. Atunci gândul lui se înãlþa la Dumnezeu, ziditorul lumii, ºi înþelegea cât de blând ºi de bun trebuie sã fie el, care a lãsat luna sã lumineze aºa de gingaº ºi de frumos pãmântul. În nopþile fãrã lunã nu se mai sãtura sã admire stelele sclipitoare.

Adeseori se urca pe vârful stâncii ca sã poatã vedea cât mai bine cerul înstelat. Deasupra capului sãu vedea atunci liber ºi neîmpiedicat de nimic întreg firmamentul cu puzderia lui de ¾

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund ministranþii despre binecuvântarea caselor

„Îmi place sã-l însoþesc pe preot la binecuvântarea caselor. Întâlnesc multã lume, vãd ºi aud multe lucruri” (Marcelin, 10 ani). „De la binecuvântarea caselor îmi plac mai ales bomboanele” (Cãtãlin, 9 ani). „De emoþie, o mamã, în loc sã þinã lumânarea în mânã, þinea un pix” (Eduard, 10 ani). „M-a impresionat mult cã într-o casã, pãrintele a dat unei bãtrâne sã citeascã textul din Sfânta Scripturã, iar ea, în loc sã citeascã, a spus rugãciunea Tatãl nostru. Pãrintele a lãsat-o sã termine, apoi i-a spus cã nu asta i-a cerut. Iar ea a rãspuns: ¾ lumini,

iar sub picioarele lui, la poalele stâncii, aceeaºi puzderie licãrind în oglinda liniºtitã a mãrii.

– Ce priveliºte mãreaþã! a spus el, ºi ce frumos este! În una dintre nopþi a observat cu mai multã atenþie Calea Lactee. Când a urmãrit-o cum se vede în apa mãrii, o sãgeatã i se pãru cã-l strãpunge din creºtet pânã-n tãlpi; pe luciul plumburiu al mãrii, Calea Lactee forma un drum ce pleca de la insulã în direcþia casei pãrinteºti!

Gândul lui a pornit pe acest drum ºi a strãbãtut prin negurile îndepãrtate pânã acasã la el...

Aici dormeau toþi liniºtiþi, dupã o zi de muncã istovitoare.

Ca ºi cum visul lui ar fi fost într-adevãr o realitate, el a suspinat adânc: – Dormiþi în pacea Domnului!

Apoi, ca ºi cum s-ar fi retras încetiºor pentru a nu le tulbura

«Pãrinte, eu nu vãd ºi apoi ºi rugãciunea Tatãl nostru este tot din Biblie»” (Alexandru, 9 ani). „Ah, da, asta e «tare»: Pãrintele a intrat într-o casã ºi a început sã stropeascã cu apã sfinþitã. În capãtul holului era o oglindã atât de mare încât reflecta întreaga uºã de la intrare.

Pãrintele a crezut cã e o altã camerã ºi s-a dus sã stropeascã cu apã sfinþitã. Când a voit însã sã intre a dat cu capul de oglindã ºi i-a ieºit un cucui.

Ca sã nu se facã de ruºine, în acea casã s-a rugat cu mai multã pietate” (Ionuþ, 9 ani). „O doamnã ne-a dojenit spunându-ne sã fim mai cuminþi liniºtea, s-a trezit iarãºi pe vârful stâncii pustii ºi a admirat stelele, care scânteiau feeric.

Tot observându-le aºa, nopþi de-a rândul, a constatat cã unele stele rãsar ºi altele apun ºi cã fac pe cer un drum, cum face ºi soarele; apoi cã întreaga boltã cereascã înstelatã pare a se învârti în jurul unei stele, care nu se miºcã nicicând din loc. A mai observat cã stelele rãsãreau zilnic ceva mai devreme, cã din lunã în lunã apãreau unele stele noi pe care nu le mai vãzuse ºi apoi reveneau iarãºi cele dispãrute demult.

A mai constatat cã unele stele ºi planete pãstrau mai mereu aceeaºi distanþã între ele, unele îºi aveau calea lor anume pe bolta cereascã, iar unele se schimbau mai repede decât altele; cã steaua cea mai luminoasã ºi mai frumoasã se arãta numai seara ºi dimineaþa pe cer

16 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

atunci când slujim la altar” (Gabriel, 10 ani). „Îmi place cã oamenii se pregãtesc pentru momentul binecuvântãrii caselor. Cineva ne-a spus cã e «ziua de sãrbãtoare a familiei». De asta îi invitã ºi pe prieteni” (Iulian, 9 ani). „Când merge pentru binecuvântarea caselor, îmbrãcat în cotã ºi stolã, pãrintele pare un înger care colindã” (Vincenþiu, 9 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

ºi cã adeseori lumina atât de tare încât pãrea ca o fãclie aprinsã printre celelalte, iar arborii ºi stâncile fãceau umbre din cauza lor. Toate aceste constatãri îl bucurau foarte tare ºi nu putea sã nu exclame plin de admiraþie: – Da, cerul vorbeºte despre slava lui Dumnezeu ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale!

Dar ºi operele lui Dumnezeu de pe pãmânt, multe, puþine cât putea sã le vadã pe insula cea neroditoare, provocau sentimente înãlþãtoare în inima lui ºi-l îndemnau la evlavie: – Precum cerul e presãrat cu stele în nopþile senine, a spus el într-o zi de primãvarã, tot aºa ºi pajiºtea cea verde din faþa peºterii mele este presãratã cu floricele de culoare galbenã. (va urma)

Pentru tineri Culorile bucuriei

Bogãþia care dãinuie veºnic S

untem la începutul unui nou an ºi privim cu speranþã drumul care se deschide în faþa noastrã. Nu lipsesc temerile, îngrijorãrile sau incertitudinile, dar la începutul fiecãrui an ne luãm doza de speranþã ºi de încredere, cu dorinþa ca viaþa noastrã sã se transforme ºi sã fie atinsã, mãcar puþin, de mulþumire, de pace ºi de bucurie! Chiar aºa, de bucurie!

Alãturi de urãrile de sãnãtate ºi de prosperitate, pe care le facem celor dragi în aceastã perioadã, nu lipsesc urãrile de bucurie. De fapt, dacã omul nu se bucurã de tot ceea ce este bun ºi frumos, atunci viaþa nu are gust. Dimpotrivã, cei de la Holograf cântã cã „Viaþa are gust / Dacã inima ta e tot timpul deschisã / Viaþa are gust / Bucurã-te de ea”.

Pentru Ziua Mondialã a Tineretului din anul acesta, papa Benedict al XVI-lea a propus tema „Bucuraþi-vã mereu în Domnul” (Fil 4,4). Tocmai de aceea am ales ca în aceastã paginã pentru tineri sã vorbim, în acest an, despre bucurie. Poate unora li se pare un subiect siropos, care are iz de dulcegãrii... Dacã ne gândim cã Dumnezeu este bucuria ºi noi suntem invitaþi sã ne bucurãm în el, atunci înseamnã cã bucuria este o chemare, este un dar al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Paul Claudel spunea cã „bucuria este primul ºi ultimul cuvânt al evangheliei”.

Dacã evanghelia este „vestea cea bunã” atunci ea este purtãtoare ºi de bucurie. Isaia profeþea lucrul acesta: „Slujitorii mei se vor bucura [...] Vor jubila datoritã bucuriei inimii lor” (Is 65,13-14). La botezul lui Isus, Tatãl proclamã: „Tu eºti Fiul meu cel iubit, în tine îmi gãsesc toatã bucuria” (Lc 3,22b).

Este un mesaj din partea Tatãlui pentru fiecare dintre noi: „Dacã faci voinþa mea, adicã dacã faci ceea ce este bine pentru tine, atunci în tine îmi gãsesc toatã bucuria mea ºi nici pe tine nu te va ocoli bucuria”.

Iar Cristos aminteºte cã întreaga sa misiune este aceea de a restabili bucuria în inima omului ca rod al mântuirii: „V-am spus acestea pentru ca bucuria mea sã fie în voi ºi bucuria voastrã sã fie deplinã” (In 15,11). Biserica nu putea sã nu transmitã mai departe acest mesaj. Fericitul Ioan Paul al II-lea era convins cã „frumuseþea bucuriei este importantã la fel ca frumuseþea iubirii” ºi amintea oamenilor cã „Dumnezeu doreºte fericirea fiecãrui om. El elibereazã ºi cheamã la bucurie poporul sãu. Viaþa creºtinã este chematã sã fie o deplinã bucurie”. Papa Benedict al XVI-lea evidenþiazã valoarea ºi profunzimea bucuriei: „Bucuria pe care liturgia o trezeºte în inimile noastre de creºtini este destinatã întregii omeniri, în particular celor mai sãraci, în

acest caz celor sãraci în bucurie! […] Ne gândim mai ales la tinerii care au pierdut sensul unei bucurii autentice ºi o cautã în zadar acolo unde este imposibil sã o gãseascã […] Invitaþia la bucurie nu este un mesaj care ne înstrãineazã sau o anestezie sterilã, ci, dimpotrivã, este profeþia unei eliberãri, o referinþã la o mântuire care porneºte de la reînnoirea noastrã interioarã”.

Sper cã v-am convins cã bucuria este o bogãþie care dãinuie veºnic ºi cã nu este exagerat sã ne ocupãm de ea pe parcursul acestui an, deoarece „pentru un creºtin bucuria este o datorie”, spunea sfântul Augustin. Vã doresc ca în acest an ºi în toatã viaþa sã simþiþi cã „bucuria Domnului este forþa voastrã” (Neh 8,10).

Pr. Felix Roca

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Pelerini la Madrid (IV) Redãm ultima parte a pelerinajului tinerilor de la Madrid cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului (august 2011). Celelalte etape pot fi urmãrite în numerele trecute.

Ziua a XI-a: Barcelona ºi Lourdes

„Pentru mine a fost o experienþã minunatã din punct de vedere spiritual ºi cultural. În drumul nostru spre Madrid ºi la întoarcere spre Iaºi am vizitat multe locuri în diferite þãri.

Ceea ce mi-a plãcut ºi m-a impresionat a fost oprirea noastrã în Franþa, la Lourdes, unde am trãit un moment emoþionant de tãcere ºi rugãciune la grota sfintei Fecioare Maria, urmat de celebrarea sfintei Liturghii ºi adoraþia înaintea preasfântului sacrament. Eu mulþumesc din suflet lui Dumnezeu, superiorilor care mi-au oferit acest cadou ºi tuturor celor care au organizat ºi au fãcut ca acest pelerinaj sã fie bine.

Dumnezeu sã vã binecuvânteze!” (sr. Emilia, Congregaþia „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe”).

Drumul spre casã a fost o continuare a pelerinajului: luni dimineaþã, 22 august, am vizitat catedrala Sagrada Familia din Barcelona, o bisericã impresionantã prin stil ºi grandoare, iar seara am ajuns la Lourdes.

Aici am participat la momente de rugãciune ºi la sfânta Liturghie de la Grotã. „În pofida drumului obositor, seara am ajuns la Lourdes ºi chiar am avut bucuria de a încheia ziua la grota apariþiilor sfintei Fecioare cu o sfântã Liturghie ºi adoraþie în faþa sfântului sacrament. A fost unul dintre momentele care, pe parcursul acestui pelerinaj, a impresionat prin trãirea plinã de emoþie a credinþei cã mereu sfânta Fecioarã are ºi va avea grijã de fiii sãi ºi i-am mulþu- Ziua a XII-a ºi a XIII-a: Milano mit cã ne este ocrotitoare ºi Dupã o zi întreagã de mers mamã” (pr. Claudiu, Iaºi). cu autocarul pentru a parcurge Lourdes

18 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

distanþa dintre Lourdes ºi Milano, la 23 august 2011 am vizitat domul din Milano; mai mult, am participat la sfânta Liturghie celebratã în capela principalã a domului, care a rãsunat de cântece ºi rugãciuni în limba românã. „Obosiþi de drum ºi de puþinele ore de somn, vizitarea domului din Milano ne-a adus puþinã liniºte ºi putere ca sã ne continuãm drumul spre casã.

M-am bucurat pentru ocazia de a ne ruga în acest loc special ºi de a ne aminti cã Dumnezeu este puterea noastrã” (Gabi Lungu, FCJ).

Ziua a XIV-a: Viena Ultima oprire din drumul nostru spre România a fost Viena. Aici am vizitat catedrala „Sfântul ªtefan” ºi am urcat în turnul acesteia, de unde am putut vedea întregul oraº. Apoi am vãzut Opera ºi am vizitat grãdinile Palatului Schönbrunn. „În ultima zi am vizitat Viena, capitala Austriei, centrul muzicii clasice ºi al operei pentru multe secole. Pe lângã celelalte obiective turistice vizitate cel mai mult m-a impresionat palatul Schönbrunn. Fiind o admiratoare a împãrãtesei Elisabeta a Austriei, cunoscutã sub ¾

Tablete spirituale

Veºnicia familiei n cadrul comentariului sãu

Î asupra Scrisorii cãtre Efeseni, sfântul Ioan Gurã de Aur

Ziua a XV-a: Finalul pelerinajului Pelerinajul nostru s-a încheiat vineri, 26 august 2011.

Au fost douã sãptãmâni în care am trãit împreunã momente intense ºi frumoase. Am învãþat sã avem grijã unul de celãlalt, ne-am cunoscut ºi depãºit limitele, ne-am cultivat rãbdarea, am crescut împreunã în credinþã ºi ne-am întors acasã mult mai apropiaþi, mai buni, „înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în Cristos, tari în credinþã”.

îi îndemna pe miri sã spunã miresei proprii: „Te-am luat în braþe, te iubesc ºi te prefer mai mult decât însãºi viaþa mea. De fapt, existenþa prezentã nu-i decât un suflu, iar dorinþa mea cea mai puternicã este aceea de a o traversa împreunã cu tine în aºa fel încât sã am certitudinea cã nu vom fi separaþi în cea viitoare… Pun iubirea faþã de tine mai presus de orice ºi nu ar exista nici un chin mai mare pentru mine decât acela de a nu fi în sintonie cu tine pentru totdeauna”. În contrapunere: un fel de banc din zilele noastre. Iatã-l: Dupã ce au sãrbãtorit cu mare fast 50 de ani de cãsãtorie, cei doi soþi mor în scurt timp unul dupã altul. ªi, bineînþeles, ajung amândoi în rai. Mai întâi soþul. Venind un pic mai din urmã, soþia îºi cautã partenerul de viaþã (terestrã?), iar când îl gãseºte se îndreaptã spre el cu bucurie. La care el, respingând-o, îi spune: „Sã am iertare, dar contractul a fost: pânã ce moartea ne va despãrþi”.

Ce distanþã enormã între sintonie ºi contract! Când, de fapt, raiul înseamnã comuniune ºi nicidecum descãtuºare, totul începând pe pãmânt.

Ana-Maria Doboº

Pr. Cristian Chinez

Milano

¾ numele

de Sissi, m-am bucurat mult sã vizitez locul unde ºi-a petrecut a doua jumãtate din viaþã, sã mã plimb prin curtea palatului, mergând pe urmele acestei «împãrãtese fãrã voie».

A fost ca o întoarcere în timp, când acest palat maiestuos era locuit de familia de Habsburg; a fost o întâlnire cu o prinþesã mult iubitã ce admira natura, iar prin simplitatea ºi gingãºia ei a câºtigat multe inimi ºi admiraþie” (Iuliana, Iaºi). „Cu toate cã pentru mine nu a fost prima datã când am vizitat Viena ºi, deºi eram cu toþii obosiþi în urma nopþilor prea puþin odihnitoare, din punctul meu de vedere, oraºul-capitalã rãmâne cu siguranþã una dintre cele mai frumoase atracþii turistice ale Europei. Primul obiectiv vizitat a fost catedrala «Sfântul ªtefan». Aici am avut ocazia sã vedem frumuseþea arhitecturalã, atenþia pentru detalii în construcþia zidurilor, minuþiozitatea de care au dat dovadã artiºtii, mai ales dacã privim clãdirea din exterior.

Unii dintre noi au urcat treptele din turnul domului pentru o priveliºte de neuitat: de aici se putea admira oraºul Viena

în splendoarea sa. În drum spre staþia de metrou nu puteam ignora celebra clãdire a Operei.

Palatul Schönbrunn nu a putut fi trecut nici el cu vederea, deci am poposit ºi aici pentru mai bine de jumãtate de orã, având timp pentru o scurtã plimbare în grãdina din spatele acestuia ºi un nou prilej de a face fotografii. Amintirile care s-au adunat ºi prietenii pe care i-am câºtigat au fãcut ca acest pelerinaj sã fie o experienþã unicã; scopul de a-l întâlni pe Isus a fost atins, iar dorinþa de a-l vedea pe papa ºi de a primi binecuvântarea sa a fost îndeplinitã” (Amalia, Iaºi).

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Noua evanghelizare în Europa de azi iserica catolicã încurajeazã opera de evanghelizare a B popoarelor din þãrile de misiuni, dar este profund preocupatã ºi de situaþia actualã a fiilor sãi din spaþiul european. Papa Benedict al XVI-lea, împreunã cu episcopii ºi teologii din Europa, insistã pentru o activitate pastoralã actualizatã a timpurilor prezente.

Noua evanghelizare a Europei constituie munca actualã pe care Biserica trebuie s-o asume pentru a continua cu fidelitate misiunea încredinþatã de Cristos. Aceasta este o exigenþã care se naºte din însãºi înþelegerea credinþei creºtine. Ea se relaþioneazã direct cu o întrebare, care îºi are fundamentul în Biblie: Cum se poate proclama Împãrãþia lui Dumnezeu, aici ºi acum, într-o formã care sã fie înþeleasã de toþi? Conform cu înþelegerea actualã a conceptului de misiune, noua evanghelizare în Europa constituie o manierã practicã de a realiza munca misionarã, fiind îndreptatã mai ales cãtre acele grupuri de persoane care au pierdut identitatea lor creºtinã sau cãtre persoanele la care identitatea creºtinã nu mai are vitalitate.

Ce este noua evanghelizare?

Cea mai bunã descriere (nu definiþie) este cea a fericitului Ioan Paul al II-lea, în enciclica misionarã Redemtoris missio: „Diferenþele în ceea ce priveºte activitatea în interiorul acestei misiuni unice a Bisericii se nasc nu din motive intrinseci ale misiunii însãºi, dar din diferitele circumstanþe în care aceasta

se dezvoltã... Existã o situaþie de mijloc, în special în þãrile cu tradiþie creºtinã veche, dar uneori ºi în Bisericile mai tinere, unde grupuri întregi de botezaþi au pierdut sensul viu al credinþei sau chiar nu se recunosc ca membrii ai Bisericii, trãind departe de Cristos ºi de evanghelia sa. În acest caz este necesarã o «nouã evanghelizare», adicã o reevanghelizare”.

Experienþa noii evanghelizãri se poate condensa în câteva puncte: 1. În procesul noii evanghelizãri nu se poate presupune ceva exact, anticipat. Nu pot sã presupun cã cei spre care adresez noua evanghelizare înþeleg când le vorbesc despre experienþa mea religioasã. Când dialoghez cu oamenii de azi trebuie sã iau în consideraþie stadiul lor actual din punct de vedere religios. Nu e necesar nimãnui sã elaborez ºi sã dezvolt programe bune, dacã aceste programe nu sunt conectate la situaþiile concrete de viaþã.

2. În procesul noii evanghelizãri, un rol important îl are limbajul. Creºtinii, în mod special teologii, presupun cã ascultãtorii sunt capabili de a înþelege cuvintele lor, însã, uneori, realitatea este diferitã, deoarece limbajul religios nu este transpus în viaþã.

3. Noua evanghelizare presupune ca misionarul sã aibã curaj ºi creativitate autenticã. Multe persoane nu mai sunt practicante. Misionarul trebuie sã caute cãi creative pentru a ajunge la aceste persoane nonreligioase ale societãþii noastre. Pentru Isus,

20 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

persoana concretã era mult mai importantã decât tradiþiile vremii.

4. Trebuie sã insistãm ºi sã subliniem cu tot efortul nostru necesitatea unei munci misionare împreunã cu alte instituþii ºi congregaþii religioase ºi cu laicii. În multe situaþii, într-un mod cu totul special, este de dorit sã se colaboreze ºi cu miºcãrile laicale. În primii ani ai creºtinismului, misionarii nu au fost întotdeauna persoane formate în mod profesional (teologii), ci creºtini cu o trãire profundã, predicatori ambulanþi. Totul ne poate duce cu gândul cã timpul pe care îl trãim este matur ºi pentru misionarii de acest tip.

Noua evanghelizare presupune relaþionarea cu oamenii pentru a le transmite sensul vieþii. Pentru aceasta nu e nevoie de o artã sau o cunoaºtere extraordinarã, ci de a menþine ochii deschiºi ºi urechile deschise, acolo unde trãiesc ºi muncesc oamenii, acolo unde se miºcã: în pieþe ºi în zonele pietonale... sau între douã sãrbãtori radical distincte: Botezul ºi înmormântarea.

Pr. diacon Claudiu Eva, SVD

ªtiri • ªtiri • ªtiri Ziua Mondialã a Pãcii „A educa tinerii la dreptate ºi la pace” este tema pentru cea de-a XLV-a Zi Mondialã a Pãcii (1 ianuarie). Tema reprezintã împlinirea unui „drum al pãcii” propus de Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea cu mesajele din anul 2006 pânã astãzi, ale cãror teme au fost: adevãrul („În adevãr pacea”, 2006), demnitatea persoanei umane („Persoana umanã, inimã a pãcii”, 2007), unitatea familiei umane („Familia umanã, comunitate de pace”, 2008), lupta împotriva sãrãciei („Combaterea sãrãciei, construirea pãcii”, 2009), pãzirea creaþiei („Dacã vrei sã cultivi pacea, pãzeºte creaþia”, 2010) ºi libertatea religioasã („Libertatea religioasã, cale pentru pace”, 2011). Mesajul din anul 2012 se adreseazã minþilor ºi inimilor tinerilor. Ziua Mondialã a Pãcii este celebratã din anul 1968, în prima zi a fiecãrui an.

Migranþii ºi evanghelia Mesajul Sfântului Pãrinte pentru Cea de-a 98-a Zi Mondialã a Migrantului ºi Refugiatului, care va fi celebratã la 15 ianuarie, are ca temã: „Migraþiile ºi noua evanghelizare”. Plecând de la un text din exortaþia apostolicã Evangelii nuntiandi a papei Paul al VI-lea, „A-l vesti pe Isus Cristos unic Mântuitor al lumii «constituie misiunea esenþialã a Bisericii»”, papa accentueazã cã, în situaþia de astãzi, „trebuie sã trezim în fiecare dintre noi entuziasmul ºi curajul care au stimulat primele comunitãþi creºtine sã fie vestitoare neînfricate ale noutãþii evanghelice” ºi cheamã Biserica sã treacã la o nouã evanghelizare ºi în vastul ºi complexul fenomen al mobilitãþii umane.

Cãlãtorii apostolice Benedict al XVI-lea va merge în Mexic ºi Cuba, în primãvara lui 2012. Pr. Federico Lombardi, directorul Sãlii de Presã a Sfântului Scaun, a precizat: „Este suficient sã se priveascã harta geograficã pentru a vedea cã Mexicul ºi Cuba se aflã în aceeaºi direcþie faþã de Roma ºi, prin urmare, cel mai logic ar fi sã se viziteze mai curând aceste douã þãri, într-o singurã cãlãtorie, decât altele care necesitã un itinerar mai lung ºi mai complex”.

Discriminarea creºtinilor La fiecare cinci minute în lume moare pentru credinþã un creºtin ºi în fiecare an 105.000 de creºtini sfârºesc prin moarte violentã ca rezultat al unor conflicte religioase, s-a afirmat la conferinþa internaþionalã despre libertatea credinþei, cu tema „Problema discriminãrii ºi persecuþiei împotriva creºtinilor”, organizatã de Biserica Ortodoxã Rusã în zilele de 30 noiembrie ºi 1 decembrie 2011, la Moscova, printre participanþii catolici fiind ºi arhiep. Erwin Josef Ender, reprezentantul Sfântului Scaun. S-a prezentat situaþia creºtinilor în Irak, þãrile din Orientul Mijlociu, Egipt ºi alte þãri din Africa de Nord, precum ºi din Pakistan, Afghanistan, Nigeria, Indonezia, Eritrea, Sudanul de Nord ºi India.

Bradul la Vatican Ucraina a dãruit în anul 2011 bradul din Piaþa „Sfântul Petru”, un brad de 60 de ani, înalt de peste 30 metri, având greutatea de 5 tone. Pomul a fost înãlþat la 5 decembrie 2011, alãturi de tradiþionala iesle, aproape de obelisc. România a oferit bradul de Crãciun papei Ioan Paul al II-lea pentru Piaþa „Sfântul Petru” în anul 2001. Anual,

lemnul bradului este dãruit unor asociaþii sau comunitãþi de recuperare pentru prelucrarea în scopuri de binefacere.

Cardinal decedat Dupã o lungã suferinþã cauzatã de leucemie ºi anemie, diagnosticate în anul 2009, a trecut la Domnul, la vârsta de 76 de ani, cardinalul John Patrick Foley, în ziua de 11 decembrie 2011.

A fost unul dintre preºedinþii Consiliului Pontifical pentru Comunicaþii Sociale, din anul 1984 pânã în anul 2007. Papa Benedict al XVI-lea l-a creat cardinal în anul 2007, numindu-l mare maestru al Ordinului ecvestru al Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Pe când era încã arhiepiscop, a vizitat ºi România, în perioada 17-21 noiembrie 2006, participând la Simpozionul pentru Drepturile Copilului ºi Film desfãºurat la Bucureºti.

Carta ecumenicã O dezbatere ecumenicã, organizatã la 1 decembrie 2011 la Viena de fundaþia catolicã „Pro Oriente”, a marcat împlinirea unui deceniu de la semnarea documentului „Charta oecumenica”. Situaþia actualã a raporturilor dintre Biserici, actualizarea obiectivelor fixate de Carta ecumenicã ºi semnificaþia acesteia la 10 ani distanþã de la semnarea sa la 22 aprilie 2001, au fost principalele subiecte abordate în cadrul dezbaterii cu tema „Piatrã de hotar a ecumenismului sau ocazie pierdutã?”.

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Carta ecumenicã, primul document comun publicat de Bisericile din Europa în ultimii o mie de ani, cuprinde obiectivele asumate de Bisericile creºtine europene prin care se angajeazã sã înainteze pe calea ecumenismului.

Aniversare CCEE Consiliul Conferinþelor Episcopale ale Europei (CCEE) a sãrbãtorit „cei 40 de ani de activitate în serviciul pentru comuniunea dintre episcopi în Europa” printr-un seminar despre Europa ºi noua evanghelizare, la 22 noiembrie, la Roma.

Forum european O delegaþie mixtã de episcopi catolici ºi mitropoliþi ortodocºi – participanþi la al doilea Forum european catolico-ortodox desfãºurat la Rodos (Grecia), în perioada 18-22 octombrie 2010, pe tema „Relaþii Bisericã-stat” – a înmânat papei Benedict al XVI-lea, la 23 noiembrie 2011, o ediþie specialã a Actelor Forumului.

A treia ediþie a forumului se va desfãºura la invitaþia patriarhului de Lisabona, José Cruz Policarpo, în capitala portughezã în iunie 2012. „Dreaptã între naþiuni” În cadrul unei ceremonii desfãºuratã joi, 3 noiembrie 2011, la memorialul Yad Vashem, la Ierusalim, a fost proclamatã „dreaptã între naþiuni” sora Marie-Veronique, cãlugãriþã catolicã belgianã decedatã în anul 1973. Cu riscul vieþii, sora a ascuns în mãnãstirea din La Hulpe, în anii ocupaþiei naziste, numeroase tinere evreice, salvându-le astfel de la deportare.

Creºtini ºi musulmani În Iordania, la Wadi-al-Kharrar, s-a desfãºurat între 21 ºi 23 noiembrie 2011, al doilea seminar

al Forumului catolico-musulman pe tema „Raþiune, credinþã ºi persoana umanã. Perspective creºtine ºi musulmane”. Forumul a fost constituit de Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios ºi de Royal al Al-Bayt Institute for Islamic Thought, institutul islamic care în toamna anului 2007 s-a fãcut promotor al scrisorii „A Common Word”, documentul semnat de 138 de personalitãþi musulmane din toatã lumea pe tema dialogului cu lumea creºtinã. La întâlnire au participat 24 de personalitãþi, 12 catolice ºi 12 musulmane.

Jertfã de sânge Cãlugãriþa croatã Lukrecija Mamici ºi voluntarul italian Francesco Bazzani au fost uciºi în Burundi, în timpul unui jaf la misiunea din Kiremba, în Dieceza de Ngozi, duminicã, 27 noiembrie 2011. Într-o telegramã semnatã de cardinalul Tarcisio Bertone, secretar de stat al Vaticanului, Sfântul Pãrinte îi cere lui Dumnezeu „sã le primeascã în împãrãþia sa” pe aceste persoane care ºi-au consacrat viaþa slujirii celor bolnavi ºi sãraci. În acelaºi atac a fost rãnitã ºi cãlugãriþa Carla Lucia Brienza. Misiunea din Kiremba este condusã de surorile Congregaþiei „Slujitoarele Caritãþii”.

Activist catolic ucis În Pakistan, un grup de oameni legat de mafia terenurilor, l-a asasinat pe Akram Masih, activist catolic pakistanez, cãsãtorit ºi tatã a patru copii, rezident la Renala Khurd, districtul Okara, în provincia Punjab.

Delictul a fost comis în seara de 23 noiembrie 2011. Era un catolic devotat, angajat în problemele sociale, care se lupta cu dãruire ºi pasiune pentru

22 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

drepturile minoritãþilor religioase din zonã. În anul 2003, tot în zonã, a fost ucis în circumstanþe similare pãrintele George Abraham, ºi el activist pentru drepturile minoritãþilor ºi apãrãtor asiduu al proprietãþilor lor, ameninþate de confiscare din partea latifundiarilor musulmani.

Adunare a CSMR La Ciofliceni (Ilfov) s-a desfãºurat, în zilele de 23 ºi 24 noiembrie 2011, cea de-a XXXIV-a Adunare Generalã Ordinarã a Conferinþei Superiorilor Majori ai institutelor cãlugãreºti catolice din România – CSMR.

Lucrãrile au fost conduse de pr. Emilian Cãtãlin, OFMConv., preºedintele CSMR. În prima parte a participat ºi arhiep. Francisco-Javier Lozano, nunþiu apostolic al Sfântului Scaun în România ºi Republica Moldova. În cadrul adunãrii au fost organizate mai multe comisii ºi s-au dezbãtut o serie de prioritãþi ºi probleme legate de o funcþionare mai eficientã a CSMR-ului, inclusiv în viaþa Bisericilor locale. Detalii ºi pe www.csmr.ro.

Lumina pãcii Anual, în ajunul duminicii a treia din Advent, are loc la Viena împãrþirea luminii pãcii de la Betleem, în prezenþa a mii de tineri scoutiºti. La 10 decembrie 2011, în biserica „Sfânta Familie” din capitala austriacã, alãturi de participanþi din mai multe þãri, au fost ºase cercetaºi catolici români, dintre care

patru din Dieceza de Iaºi. Cãlãtorind cu trenul la întoarcere, cercetaºii au împãrþit lumina în unele centre locale de pe traseu.

Ceremonia de distribuire în Dieceza de Iaºi s-a desfãºurat în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi, la 17 decembrie 2011. Iniþiativa „Luminii pãcii de la Betleem” a început în anul 1986, ajungând la a 22-a ediþie în Europa ºi la a 16-a în România.

Concert caritabil „Dãruind, vei dobândi” a fost tema concertului caritabil susþinut sâmbãtã, 10 decembrie 2011, la subsolul catedralei „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi. Fondurile strânse prin acest spectacol au fost destinate unei grãdiniþe din Ecuador, în Parohia „Sfânta Lucia”, unde paroh este pr. Ioan Blaj, preot misionar din Dieceza de Iaºi. Concertul a fost organizat de Grãdiniþa Surorile Providenþei din Iaºi, Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi, Grupul ªcolar „Vasile Pavelcu” din Iaºi, Colegiul Naþional de Arte „Octav Bãncilã” din Iaºi, Fundaþia „Serafim” din Roman ºi Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaºi.

Cateheze pentru familii În cadrul materialelor catehetice dedicate Anului Familiei, pe www.ercis.ro au fost publicate, la secþiunea „Anul Familiei”, mai întâi catehezele pentru timpul Adventului. Variantele tipãrite la Editura „Presa Bunã”, în format A4, au fost trimise în parohii. Catehezele, realizate de pr. Cornel Berea, SVD, se încadreazã în tematica anului: „Apropierea familiei de Bisericã”, prin care se încearcã prezentarea învãþãturii Bisericii despre familia ºi Cãsãtoria creºtinã. Fiecare temã este legatã de douã texte din

Sfânta Scripturã. Iatã temele: 1. Misiunea de evanghelizare a familiei; 2. Cãsãtoria, sacramentul sfinþirii reciproce ºi act de cult; 3. Familia în misterul Bisericii; 4. Educatori la rugãciune. Acestea ºi alte cateheze pentru Anul Familiei pot fi accesate pe situl www.ercis.ro prin meniul Catehezã -> Anul Familiei.

de Iaºi. Detalii pot fi gãsite pe situl www.ofmcapucini.ro.

Concerte la radio La Radio Iaºi au fost difuzate în direct, prin eter ºi prin internet, concertele de colinde susþinute de corul „Juvenes Ecclesiae”, în catedrala nouã din Iaºi, la 11 decembrie 2011, ºi

De la rãsãrit pânã la apus Broºura „De la rãsãrit pânã la apus”, începând din ianuarie, are un nou mod de prezentare, cu douã luni într-un singur exemplar, pãstrându-se formatul de 17x24 cm, cu mai multe îmbunãtãþiri: text pe douã coloane, cu litera puþin mai mare; rugãciunile de la Propriul timpului integrate în cadrul lecturilor, conform Rânduielii sfintei Liturghii; textele de la meditaþii încearcã sã se bazeze pe lecturi sau pe semnificaþia sãrbãtorilor. Rubrica „Reþine” rezumã mesajul lecturilor, iar rubrica „Gândul zilei” preia un verset din lecturi care întãreºte mesajul de pus în practicã). S-a introdus rubrica „Anul Familiei”, cu citate din „Scrisoarea cãtre familii” a lui Ioan Paul al II-lea (1994). Buletinul de abonament este prezentat la pag. 27.

Proiect de evanghelizare Fraþii capucini de la sanctuarul diecezan „Fericitul Ieremia” din Oneºti organizeazã grupul de rugãciune „Fericitul Ieremia” în cadrul proiectului de evanghelizare „Scrisoare de iubire”.

Proiectul a ajuns la al doilea an de existenþã, an în care are ca temã „Drumul familiei spre Bisericã”, ºi se înscrie între iniþiativele dedicate celui de-al doilea An al Familiei în Dieceza

de corul Institutului Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, în capela institutului, la 17 decembrie 2011. La adresa www.radioiasi.ro a putut fi urmãritã în direct ºi o transmisiune video.

Concert al corului Institutului Teologic „Sfântul Iosif”, a fost susþinut ºi în catedrala nouã din Iaºi în seara zilei de 18 decembrie. La Radio Iaºi, este transmisã în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare Liturghia din catedrala din Iaºi, între orele 8.03 ºi 9.00, doar pe unde medii (1053 KHz) ºi prin intermediul sitului acestui post de radio.

Pe scurt 21 noiembrie: Sfinþirea unui Centru Pastoral de cãtre pr. Bartolomeu Blaj, în Parohia „Palestina” din Ecuador 27 noiembrie: Ediþia a doua a concertului de muzicã sacrã închinat sfintei Cecilia în biserica „Sfânta Cruce” din Bacãu. 3 decembrie: Sesiune obiºnuitã a Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli, la Iaºi 7 decembrie: A treia sesiune a mesei rotunde mariane, cu tema „Neprihãnita Zãmislire a sfintei Fecioare Maria – istorie, teologie, artã creºtinã”, la Institutul Teologic Franciscan din Roman 27-30 decembrie: Exerciþii spirituale pentru tineri organizate la Barticeºti de Familia Iubirii Milostive.

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Sedentarismul tim cã toþi ar trebui sã facem exerciþii fizice ºi sã urmãm ª o dietã adecvatã pentru a ne menþine sãnãtoºi. Cu toate acestea, rareori facem aceste lucruri.

Preferãm stilul de viaþã sedentar, deoarece nu ne obligã sã facem prea multe lucruri. Este mai plãcut sã petrecem timpul în faþa televizorului sau a computerului ºi, de parcã nu era suficient, ronþãim ºi servim fel ºi fel de gustãri, care numai sãnãtoase nu sunt.

Ce este stilul de viaþã sedentar?

Stilul de viaþã sedentar este un mod de viaþã în care o persoanã nu se angajeazã în suficiente activitãþi fizice care ar face parte dintr-un stil de viaþã sãnãtos. Acesta este caracterizat de perioade prelungite de repaus, indiferent cã este vorba despre vizionarea unor emisiuni, tv., computer sau orice altceva. Oamenii care au un stil de viaþã sedentar nu acordã aproape deloc importanþã activitãþii fizice. Potrivit unui studiu recent, stilul de viaþã sedentar este mult mai periculos pentru sãnãtate chiar decât fumatul.

De-a lungul timpului s-au finalizat mai multe cercetãri cu privire la stilul de viaþã sedentar al unei persoane. Concluziile acestor cercetãri ar fi urmãtoarele: obezitatea – este principalul efect al unui stil de viaþã sedentar. Pentru cã se consumã multe calorii care nu se ard, acestea sunt depozitate în organism sub forma grãsimii în exces. Iar acesta este doar începutul problemelor.

risc crescut de boli de inimã – inima dv. trebuie sã fie irigatã corespunzãtor de fazele sangvine (arterele coronare), pentru ca aceasta sã funcþioneze normal. Un stil de viaþã sedentar încetineºte circulaþia sângelui ºi vasele de sânge devin rigide ºi se pot bloca. În cazurile grave, acest lucru conduce la aterosclerozã ºi stop cardiac. risc crescut de diabet zaharat – exerciþiile fizice regulate contribuie la reglarea nivelului de glucozã din sânge. Conform cercetãrilor, exerciþiile fizice intensive pot îmbunãtãþi semnificativ capacitatea organismului de a controla cantitatea de zahãr din sânge. Lipsa activitãþii fizice, duce la creºterea volumului de glucozã, funcþia pancreasului (care secretã insulina) fiind suprasolicitatã. Aceste lucruri cresc ºansele de instalare a diabetului. risc crescut de cancer – lipsa activitãþii fizice creºte riscul dezvoltãrii anumitor tipuri de cancer: cancerul de sân, cancerul de colon, dar ºi alte tumori maligne. risc crescut de osteoporozã – inactivitatea prelungitã poate duce la scãderea densitãþii osoase. Membrele vor avea dificultãþi în a susþine ºi sprijini structura corpului. Artrita ºi osteoporoza, caracterizate prin fragilitatea oaselor, sunt favorizate de un stil de viaþã sedentar. scãderea tonusului muscular – muºchii dv. sunt precum bateriile auto. Ei au nevoie de acþiune regulatã pentru a funcþiona în mod normal. Dacã aveþi un

24 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

mod de viaþã sedentar, muºchii dv. nu vor fi prea dezvoltaþi. Greutatea va avea un efect negativ asupra posturii dv. ºi a coloanei vertebrale. Statul pe scaun rigidizeazã ºi slãbeºte muºchii care susþin coloana vertebralã ºi are efecte negative asupra ºoldurilor ºi genunchilor. tulburãri de somn – stilul de viaþã sedentar nu tensioneazã în nici un fel organismul, iar acesta nu va simþi prea des nevoia de odihnã. Astfel vor apãrea insomniile, în cazurile grave. dureri de cap – cercetãtorii au constatat cã persoanele care nu au fãcut exerciþii fizice sunt predispuse cu pânã la 14% la dezvoltarea durerilor de cap, de tipul migrenei, faþã de cele care fac exerciþii fizice în mod constant.

Desigur, dacã pânã acum aþi urmat un stil de viaþã sedentar, poate pãrea destul de descurajant sã începeþi brusc sã faceþi activitãþi fizice. Totuºi, prin repetarea gradatã a exerciþiilor fizice de micã intensitate (ca spãlatul rufelor, cãlcat, mers pe jos etc.), iar apoi continuând cu alergarea, ciclismul etc. adaptarea va fi mult mai uºoarã ºi veþi avea un stil de viaþã sãnãtos.

Dr. Doina Lucia Amza, medic primar

Poºta redacþiei Prof. Angela Dumea (Adjudeni). „În zilele de 8-11 decembrie 2011 au avut loc la Adjudeni misiuni populare prilejuite de pelerinajul icoanei miraculoase de la Cacica. În numele comunitãþii din Adjudeni, mulþumim PS Petru Gherghel cã a fãcut posibile zilele de har ºi de binecuvântare, favorizând aceste evenimente. Un gând frumos de mulþumire pentru pãrintele predicator Ieronim Iacob care ne-a ajutat sã pãtrundem în «secretul familiei din Nazaret» – aºa cum s-a exprimat. Ne-a ajutat sã distingem – din atâta zgomot care se face despre familie de cãtre psihologi, sociologi, politicieni (de societate în general), din atâtea vorbe goale – acele cuvinte care izvorãsc din Sfânta Scripturã, acea Sfântã Scripturã þinutã în mâini de pruncul Isus din braþele Mariei în icoana miraculoasã de la Cacica. Învãþãturile transmise de Sfinþia sa, din care citez: «Familia este vulnerabilã fãrã rugãciune; încercãrile vieþii pot fi momente de creºtere a familiei în înþelepciune ºi în har; familia este mai trainicã atunci când se împleteºte în viaþa ei Dumnezeu; adevãrata cãsãtorie are loc în faþa altarului, nu a ofiþerului stãrii civile; orice muncã cinstitã este nobilã, pentru cã este o continuare a operei de creaþie a lui Dumnezeu; munca este o bucurie când este ritmatã de odihnã ºi de sãrbãtoare; duminica este un moment de întãrire a familiei ºi a comunitãþii; sfinþirea familiei salveazã omenirea, sfinþenia nu este rezervatã unei elite, ci este rezervatã tuturor; sfinþenia este posibilã ºi necesarã, este obligatorie», am vrea sã rãmânã întipãrite nu numai în minte ºi în memorie, ci sã pãtrundã

în inimã ºi în suflet, sã prindã rãdãcini ºi sã aducã rod. Am admirat în aceste zile la Sfinþia sa atât elocvenþa, spontaneitatea, stilul oratoric, cât ºi realismul cu care a ºtiut sã surprindã viaþa de familie cu bucuriile ºi problemele ei. Îl felicitãm, iar pentru frumoasele învãþãturi transmise noi nu putem decât sã ne rugãm ca Dumnezeu sã îi binecuvânteze viaþa ºi activitatea ºi sã îi spunem un simplu, dar sincer «Mulþumim!»”.

Vã mulþumim pentru mesajul trimis. Ne bucurãm ºi noi împreunã cu întreaga comunitate din Adjudeni pentru zilele de har pe care le-aþi avut. Se observã din conþinutul textului cã a fost o adevãratã sãrbãtoare. Cu siguranþã, episcopii, preoþii ºi toþi cei care s-au implicat în a face cât mai rodnic acest moment se bucurã împreunã cu dv.

Dorin Martea (e-mail). „Am vãzut la ºtiri un subiect deloc plãcut pentru mine. Personal, activez în calitate de contabil-ºef la cinci intreprinderi.

Una dintre ele este club de noapte. La acest club activez din 2006 (de la deschidere), dar în calitate de client am fost numai o datã cu soþia ºi am rezistat o singurã orã. De atunci n-am nici un dor de a frecventa aºa localuri. Dar aici, în bisericã sã se facã discotecã... Rog pãrerea dv. despre acest caz.

Numai bine!”.

Cred cã de multe ori cãdem pradã dezinformãrii. Lucrurile pe care le citiþi în presã sau le vedeþi la televizor mai trebuie ºi verificate. Regula în jurnalism este cã o ºtire bine fãcutã trebuie sã aibã la bazã cel puþin douã surse. În ºtirea la care faceþi referinþã nu avem nici una. În plus, nu se ºtie cum îl cheamã pe preot sau pe vreun credincios de acolo ºi nici nu ºtim

numele bisericii. Ca atare, cum sã verificãm dacã cele spuse sunt reale? Multe lucruri, de dragul senzaþiei, a ratingului, sunt denaturate... În al doilea rând, sã presupunem cã cele relatate sunt reale, unul a luat-o razna. Asta înseamnã oare cã toþi fac la fel? Cã se duce credinþa? Cã nu mai trebuie sã mergem la bisericã? Dacã o familie sau mai multe divorþeazã înseamnã oare cã oamenii nu mai trebuie sã se cãsãtoreascã?!

Diana Gal (E-mail). „Am o propunere de articol pentru luna ianuarie despre Epifania Domnului. Aceastã sãrbãtoare a Epifaniei reprezintã tocmai o descoperire extraordinarã pe care o face Dumnezeu prin pãstori lumii sãrace, dar ºi prin magii veniþi din Rãsãrit tuturor popoarelor pãgâne. Aºadar, pruncul Isus se naºte în peºtera din Betleem pentru a mântui toate neamurile. Aceastã sãrbãtoare a apãrut în Egipt în secolul al III-lea ºi a fost introdusã cu scopul de a-i îndepãrta pe credincioºi de la anumite obiceiuri populare de origine pãgânã... În Orient, în ziua de 6 ianuarie se sãrbãtoreau toate acele evenimente în care Cristos ºi-a manifestat dumnezeirea ºi anume naºterea, venirea magilor, botezul în Iordan, nunta din Cana...”.

Apreciem faptul cã sunteþi interesatã de subiecte creºtine pe care doriþi sã le faceþi cunoscute ºi altora. Textul pe care l-am primit explicã sãrbãtoarea Epifaniei ºi este de interes general, dar seamãnã mult cu un altul citit de noi. Aºa cum aþi primit rãspuns ºi în revista din luna decembrie 2011, printre altele, articolele trebuie sã fie cât mai originale. Suntem convinºi cã urmãtoarele articole vor þine seama de criteriile specificate luna trecutã.

ianuarie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Noutãþi editoriale

Calendarul romano-catolic 2012 Ed. „Presa Bunã”, 35,5x50 cm, 3 lei Agenda liturgicã 2012 Ed. „Presa Bunã”, 14x21 cm, 424 p., 22 lei

Porta fidei (Poarta credinþei) Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa Bunã”, ISBN 978-6068116-20-4, 10x14 cm, 28 p., 2,5 lei Scrisoare cãtre familii (Gratissimam sane) Ioan Paul al II-lea, Ed. „Presa Bunã”, ISBN 978-6068116-21-1, 14x21 cm, 90 p., 4 lei Mesajul cu ocazia Celei de-a XCVIII-a Zile Mondiale a Migrantului ºi a Refugiatului Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa Bunã”, 10x14 cm, 10 p., 0,5 lei

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor 2012 Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor, Ed. „Presa Bunã”, 14x21 cm, 90 p., 5 lei

Concurs

Citeºti ºi câºtigi

datã la douã luni aveþi posibilitatea de a câºtiga un O premiu. Trebuie doar sã rãspun-

deþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãsit în articolele din numãrul trecut al revistei. Se acordã douã premii prin tragere la sorþi. Trimiªapte picãturi teþi prin poºtã pe adresa de la de rouã pag. 2, prin fax: 0232/211527 Anton Dancã, sau prin e-mail: editor@ercis.ro Ed. „Presa rãspunsul, adresa dv. completã Bunã”, 15x21 cm, ºi, eventual, numãrul de telefon 232 p., 15 lei la care puteþi fi contactat. Participã la concurs rãspunsurile care vor ajunge la redacþie pânã Raport asupra la 15 februarie. Numele câºticredinþei. Vittorio gãtorilor se vor anunþa în reMessori în colocviu vista din luna martie. cu Joseph Ratzinger Ed. „Sapientia”, Întrebarea Ce þarã a fost destinaþia celei ISBN 978-606578-021-7, 200 p., de-a 22 cãlãtorii apostolice a 14x21 cm, 15 lei papei Benedict al XVI-lea?

Premiul 1886 – 29 septembrie – 2011.

Cred în Biserica 125 de ani de la înfiinþarea una, sfântã, catolicã Seminarului Catolic din Iaºi ºi apostolicã Cartea prezintã principalele iniClaudiu Dumea, þiative din Moldova privind Ed. „Sapientia”, fondarea unor seminarii catoISBN 978-606lice, demersurile în legãturã cu 578-007-1, înfiinþarea Seminarului diece14x21 cm, 510 p., zan din Iaºi ºi amãnunte de la 25 lei deschiderea acestuia la 29 sepMaterialele, în limita stocului disponibil, tembrie 1886, precum ºi docupot fi procurate prin comandã: mente referitoare la formarea • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, seminariºtilor.

Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; • prin fax: 0232/211527; Câºtigãtorii concursului din • prin telefon: 0232/212003, interior 41: luna octombrie 2011 – luni-vineri: orele 10.00-18.00; Au fost primite: 29 de e-mai• prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria luri ºi 4 scrisori cu rãspunsuri În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul corecte ºi o scrisoare cu rãspoºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþupuns greºit. În urma tragerii la rile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum sorþi au câºtigat: Mihaela Lãzãºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi rescu (Dofteana) ºi Gheorghe anunþate prin intermediul revistei „Lumina creº- Farcaº (Roman), care vor primi tinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri câte o carte Împreunã, ºi la bine, de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa ºi la greu. Mãrturii de la familii http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp. pentru familie.

26 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2012

Cãsãtoria ºi familia (V) Orizontal: 1) Rodul ºi semnul iubirii conjugale, mãrturie vie a deplinei dãruiri reciproce a soþilor (cf. GS 50). 2) Delict împotriva vieþii umane, „crimã odioasã” (GS 51) pe care Biserica o sancþioneazã cu pedeapsa canonicã de excomunicare latae sententiae, întrucât viaþa umanã trebuie respectatã ºi apãratã încã din momentul conceperii (cf. CBC 2270-2273) – Egale cu zero. 3) Scobitura tãlpii piciorului (reg.) – Oameni la coadã! – Personalitate de marcã (fam.). 4) Virtutea pe care ºi soþii trebuie sã o cultive în viaþa conjugalã, ea fiind „energia spiritualã care ºtie sã apere iubirea de pericolele egoismului ºi agresivitãþii” (FC 33). 5) Localitate în Olanda – Vânt cald ºi uscat care bate pe coastele Mãrii Mediterane. 6) Primele îndemnuri! – Dispozitiv la rãzboiul de þesut – Baltã. 7) Cel mai întins

continent de pe glob – Insula pe care a fost exilat Napoleon Bonaparte. 8) Celula de bazã a vieþii – Numeral – În casetã!

9) Secure! – Mãsurã de suprafaþã – Înãlþime mãsuratã. 10) Dar sacru ºi inviolabil, transmis prin intermediul cooperãrii libere ºi responsabile a bãrbatului ºi a femeii la opera creatoare a lui Dumnezeu (cf. FC 28) – Cel puþin. 11) Metodã cu caracter temporar sau definitiv, ce vizeazã în mod direct împiedicarea procreãrii.

Vertical: 1) În calitate de „sanctuar domestic al Bisericii” (FC 55), aceasta este chematã sã fie în slujba vieþii (art.) – Serviciul Vamal de Stat (abr.).

2) Prima femeie – Luminos (fig.).

3) „Vacanþa” salariaþilor – Aurel

Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232-211527; e-mail: editor@ercis.ro

Costul abonamentelor pentru anul 2012

Editura Presa Bunã

BULETIN DE ABONAMENT Numele .........................................

Prenumele .....................................

Adresa .......................................... .......................................................

Tel. ...............................................

Am achitat suma ....................... lei prin mandatul poºtal nr. ........., din data de .........................., reprezentând abonamente la: • Lumina creºtinului: ...................

• Isus, prietenul copiilor: .............

• De la Rãsãrit pânã la Apus: ......

Data: Semnãtura: Reduceri mari la „Presa Bunã”!

Aceia care, pânã la 31 ianuarie, fac dovada achitãrii materialelor comandate pentru întregul an beneficiazã de reduceri de 10%.

Lumina creºtinului

- personal = 20,8 lei (10 + 10,8 cheltuieli poºtale; -10% = 19,8 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 10 lei (-10% = 9 lei) - în strãinãtate = 31,6 lei (10 + 21,6 cheltuieli poºtale; -10% = 30,6 lei) Isus, prietenul copiilor - personal = 11,6 lei (8 + 3,6 cheltuieli poºtale; -10% = 10,8 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 8 lei (-10% = 7,2 lei) - în strãinãtate = 15,2 lei (8 + 7,2 cheltuieli poºtale; -10% = 14,4 lei) De la Rãsãrit pânã la Apus - personal = 60,6 lei (45 + 15,6 cheltuieli poºtale; -10% = 56,1 lei) - colet poºtal (peste 6) = 50 lei (45 + 5 cheltuieli poºtale; -10% = 45,5 lei) - în strãinãtate = 83,4 lei (45 + 38,4 cheltuieli poºtale; -10% = 78,9 lei)

Enache. 4) Pantã – Primele atribuþii! 5) Consimþãmânt final! – Viaþã. 6) Acþiuni de aducere pe lume a copiilor, a cãror reglementare implicã maternitatea ºi paternitatea responsabilã (cf. FC 35; CBC 2367-2368), întrucât soþii împãrtãºesc puterea creatoare a lui Dumnezeu.

7) Primordiale – Notã muzicalã.

8) Dumneata – Alifie (pop.) – Unul dintre afluenþii râului Bistriþa. 9) Celulã a fagurelui – Mãsura lui Cuza. 10) Arbore melifer – La începutul cãsniciei! – Vedetã de cinema. 11) Zãmislire sau concepere a unui copil.

Dicþionar: MANC, LIES, ELBA. Pr. Emanuel Imbrea Rãspuns la rebusul „Marana tha!” din numãrul trecut: 1) ADVENT – MIT; 2) NAOS – UMANE; 3) LRR – INDREA; 4) IUBIRE – ALT; 5) TRIL – TUNAR; 6) UITATE – ARA; 7) R – ORA – AT – L; 8) GIR – ROTHA; 9) IA – COROANA; 10) CRISTOS – IT.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Adjud, 80 lei; Barticeºti, 495 lei; Brusturoasa, 125 lei; Buhonca, 160 lei; Ciugheº, 280 lei; Fãrcãºeni, 280 lei; Ploscuþeni, 450 lei; Roman „Isus, Bunul Pãstor”, 25 lei; Vladnic, 110 lei.

Concert de muzicã sacrã în cinstea sfintei Cecilia (Bacãu, 27 noiembrie 2011)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Faraoani, 27-30 noiembrie 2011)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Nisiporeºti, 1-4 decembrie 2011)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Iugani, 4-7 decembrie 2011)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Adjudeni, 8-11 decembrie 2011)

Hirotonire de diaconi (Iaºi, 8 decembrie 2011)

Sãrbãtorirea Zilei Voluntariatului (Roman, 9 decembrie 2011)

Sfânta Liturghie în memoria episcopul martir Anton Durcovici (Iaºi, 10 decembrie 2011)