Lumina crestinului, nr. 12/2011

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXII decembrie 2011, nr. 12 (264) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Virgiliu Demºa-Crainicu, Silviu-Cristian Salca Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Pe copertã: Ep. Anton Durcovici ºi închisoarea din Sighet Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Vã anunþãm cã aveþi posibilitatea de a reînnoi abonamentele în condiþii foarte avantajoase. Pânã la 31 decembrie, puteþi beneficia de reduceri. Costul publicaþiilor care apar la Editura „Presa Bunã” este notat la pag. 27. Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor pânã la finalul anului, prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos.

Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru toate popoarele pãmântului: prin cunoaºtere ºi respectul reciproc, sã creascã în armonie ºi în pace.

Intenþia misionarã Pentru ca toþi copiii ºi tinerii sã fie mesageri ai evangheliei ºi pentru ca demnitatea lor sã fie întotdeauna respectatã ºi feritã de orice formã de violenþã ºi exploatare.

Apostolul iubirii (XI) fintele evanghelii ne descriu lipsa de receptivitate din parS tea oamenilor faþã de Isus Cristos, încã de la naºterea sa în peºtera sãrãcãcioasã din Betleem, în fuga Sfintei Familii în Egipt din cauza invidiei criminale a lui Irod, în obtuzitatea cãrturarilor ºi a fariseilor de a înþelege Scripturile, cele spuse lor de cãtre Isus însuºi despre misiunea sa, ºi faptele extraordinare pe care le sãvârºea drept confirmare.

Ultimele versete, 40-53, ale capitolului al ºaptelea, din evanghelia scrisã de apostolul iubirii, au ca titlu „Discuþii despre mesianitatea lui Isus”: „Unii din mulþime au spus: «Acesta este într-adevãr Profetul!» Alþii ziceau: «Acesta este Cristos!»

Dar alþii spuneau: «Oare vine Cristos din Galileea? Nu a spus oare Scriptura: Cristos se trage din neamul lui David ºi din Betleem, satul de unde era David?»

Aºadar, s-a fãcut dezbinare în popor din cauza lui” (v. 40-43). În ura lor înverºunatã faþã de Isus, majoritatea fariseilor ºi cãrturarilor îi acuzau pe simpatizanþii lui Isus cã s-au lãsat

amãgiþi de el, cã sunt niºte blestemaþi. Aºa îl bãnuiau chiar pe un coleg de-al lor, Nicodim, pentru cã le-a spus: „Oare Legea noastrã condamnã un om înainte de a-l audia ºi de a ºti ce a fãcut?” (v. 51).

Adversitatea faþã de Isus nu a fost monopolul contemporanilor sãi. Ea a continuat de-a lungul celor douã milenii de creºtinism, în diferite forme: prigoane ºi calomnii care de care mai ciudate. În timpurile moderne ºi postmoderne, mulþi liberi cugetãtori, susþinuþi de o parte din mass-media, discrediteazã zi ºi noapte religia creºtinã în fel ºi chip. O, dacã toþi cei care cu uºurinþã îºi pleacã urechile la aceste defãimãri s-ar interesa cu sinceritate de adevãrul creºtin, de frumuseþea ºi de importanþa sa, în mod cert l-ar îmbrãþiºa cu drag ºi l-ar trãi împreunã cu marea familie creºtinã în una, sfântã, catolicã ºi apostolicã Bisericã!

Sfinte apostol al iubirii, roagã-te pentru noi!

Sfânt Crãciun cu adevãrat fericit, întru mulþi ani!

Mesaj terezian

Încredere totalã în Dumnezeu „Braþele tale, o Isuse, sunt ascensorul care trebuie sã mã ridice pânã la cer! Pentru asta nu-i nevoie sã cresc, din contra, trebuie sã rãmân micã, din ce în ce mai micã. O Dumnezeul meu, mi-ai depãºit aºteptarea, ºi eu vreau sã-þi cânt îndurãrile!”

(Ms. C,3v).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ Crãciun 2011

Naºterea Domnului ºi taina familiei Taina aceasta este mare. (cf. Ef 5,32) Iubiþi fraþi ºi surori, dragi familii, ãrbãtoarea Naºterii Domnului este sãrbãtoarea manifestãrii iubirii divine, care s-a arãtat omenirii prin venirea pe pãmânt a Cuvântului veºnic, Isus Cristos, cel ce s-a zãmislit de la Duhul Sfânt, s-a nãscut din Fecioara Maria ºi s-a fãcut om.

Aºa mãrturisim în crezul niceno-constantinopolitan ºi aºa ne învaþã Biserica, pãstrãtoarea fidelã a credinþei creºtine, descoperitã nouã de Fiul lui Dumnezeu ºi vestitã de apostoli ºi de magisteriul Bisericii. În fiecare an retrãim aceastã bucurie ce reprezintã darul cel mai scump pe care ni l-a fãcut Pãrintele ceresc, care „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu unicul nãscut, pentru ca oricine crede în el sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã” (In 3,16).

Acest adevãr a însoþit omenirea în cele douã milenii ºi continuã sã o facã fãrã încetare ºi astãzi, acum, în anul 2011, reînnoind convingerea cã pentru noi, oamenii, ºi pentru a noastrã mântuire, Fiul lui Dumnezeu s-a coborât din ceruri ºi a locuit între noi (cf. In 1,14).

Credem, aºadar, ºi mãrturisim cã Isus Cristos, Fiul Tatãlui, când a venit plinirea timpului, s-a nãscut din femeie, s-a nãscut sub lege, ca sã-i rãscumpere pe cei care erau sub lege, ca sã dobândim înfierea (cf. Gal 4,5); credem cã el a

S

ales sã se facã asemenea nouã întru toate afarã de pãcat, ca din plinãtatea darurilor sale sã luãm cu toþii har peste har (cf. In 1,14.16).

Credem cã s-a fãcut trup pentru a ne face sã cunoaºtem ºi sã ne bucurãm de dragostea lui Dumnezeu, care l-a trimis pe Fiul sãu, unicul nãscut, în lume, ca noi sã avem viaþã prin el (cf. 1In 4,9).

Credem cã a venit pe pãmânt pentru a ne mântui, împãcându-ne cu Tatãl, cãci Tatãl ne-a iubit ºi ne-a trimis pe Fiul sãu, ca jertfã de ispãºire pentru pãcatele noastre (cf. 1In 4,10).

Dar, mai ales, credem, aºa cum ne învaþã Catehismul Bisericii Catolice, cã el s-a fãcut trup, s-a nãscut pe pãmânt pentru a ne face pãrtaºi ai firii dumnezeieºti, pentru a ne umple de viaþa sa dumnezeiascã, pentru a ne face sã fim asemenea lui, fiii preaiubiþi ai Tatãlui ceresc.

Acesta este motivul pentru care Cuvântul s-a fãcut om ºi Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Omului, pentru ca omul, intrând în comuniune cu El ºi primind astfel înfierea divinã, sã devinã fiu al lui Dumnezeu, ne asigurã sfântul Irineu, unul dintre marii învãþãtori ai Bisericii (Haer 3,191). Înþelegem, aºadar, de ce sãrbãtoarea Crãciunului este sãrbãtoarea bucuriei, a iubirii ºi a vieþii; este sãrbãtoarea optimismului ºi a speranþei. Dumnezeu e cu noi ºi, dacã el este

cu noi, ce ne poate lipsi ºi cine poate fi împotriva noastrã? (cf. Rom 8,31).

Dragi fraþi ºi surori, dragi familii, Când sãrbãtorim Crãciunul retrãim ºi o altã realitate. Crãciunul înseamnã naºtere, naºterea Domnului. Crãciunul ne vorbeºte despre viaþã, despre iubire. Crãciunul ne cheamã sã ne întoarcem în familii, lângã pãrinþi, lângã mama ºi tata.

Când vorbim de un copil trebuie sã-i vedem pe pãrinþi, trebuie sã o vedem mai ales pe mama.

Ne bucurãm sã ne apropiem de Isus, pruncul divin, sã-l adorãm ºi sã-l proclamãm ca Dumnezeul nostru, dar sã nu uitãm cã acest lucru nu era posibil dacã nu exista o mamã ºi un climat de familie, dacã Dumnezeu Tatãl nu pregãtea pentru Fiul sãu unicul nãscut o mamã, o inimã iubitoare, un sãlaº curat ºi sfânt, imagine a ¾ cerului.

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾ Dragi

familii, Biserica noastrã localã se aflã într-un program pastoral, care ne invitã pe toþi sã ne întoarcem în familie, sã cunoaºtem mai bine aceastã instituþie divinã, aceastã tainã, cãreia Creatorul a toate i-a încredinþat o aºa de mare ºi nobilã misiune: viaþa, copiii, viitorul omenirii ºi al societãþii.

Nu ar fi astãzi viaþã pe pãmânt, nu ar fi viitor pentru omenire dacã nu ar fi existat acest nucleu al vieþii, acest leagãn ºi sanctuar al iubirii, aceastã icoanã a iubirii trinitare. Lumea, aºadar, e legatã de familie, de pãrinþi, de mame bune ºi fidele.

Familia din Nazaret, unde a binevoit sã coboare Fiul lui Dumnezeu, alegând sânul Maicii Preacurate, prin opera Duhului Sfânt, reprezintã imaginea binecuvântatã a planului lui Dumnezeu în favoarea omului, a vieþii ºi a întregii omeniri.

Când celebrãm Naºterea Domnului ºi descoperim misterul familiei din Nazaret, alegerea Mariei în care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu prin lucrarea specialã a Duhului Sfânt ºi grija celui ales sã fie tatã purtãtor de grijã, sfântul Iosif, rãspuns la planul inefabil al Pãrintelui ceresc, întâlnim cea mai elocventã imagine a înþelepciunii divine, pe care a încredinþat-o omenirii, ca o permanenþã a iubirii divine ºi a revãrsãrii vieþii pe pãmânt, familia constituitã ºi consacratã prin sfânta Cãsãtorie. În familia din Nazaret a coborât viaþa, în ea a sãlãºluit Fiul lui Dumnezeu, în ea gãsim icoana fiecãrei familii deschisã pentru viaþã, copii, armonie, comuniune ºi credinþã. În ea întâlnim adevãrata icoanã a fericirii ºi ea are menirea de a

fi un exemplu de fidelitate faþã de marea misiune a iubirii ºi vieþii.

Dragi fraþi ºi surori, dragi familii, În anul pastoral 1994, fericitul Ioan Paul al II-lea transmitea întregii Biserici ºi, mai ales, familiilor din întreaga lume o scrisoare apel, chemând pe pãrinþi ºi copii sã iubeascã vocaþia ºi demnitatea cu care i-a onorat Dumnezeu, de a fi colaboratorii sãi pentru viaþa lumii ºi sã poarte în lume bucuria iubirii ºi lumina învãþãturii sale.

Cu aleasã preþuire vreau sã redau câteva gânduri ºi îndemnuri din apelul final al acestui document pontifical, care se potrivesc aºa de bine în programul nostru pastoral pe care-l continuãm în noul an liturgic, început cu prima duminicã din Advent. Sunt cuvintele ºi chemarea unui mare sfânt ºi pãstor. Ele vor sã ne însufleþeascã ºi mai mult în cunoaºterea ºi iubirea familiei ºi a sacramentului Cãsãtoriei: „Aºadar, aceasta este invitaþia: o invitaþie adresatã în special vouã, preaiubiþi soþi ºi soþii, taþi ºi mame, fii ºi fiice. Este o invitaþie adresatã tuturor Bisericilor particulare ca sã rãmânã unite în învãþãtura adevãrului apostolic (...). Sfânta Familie, icoanã ºi model al oricãrei familii umane, sã ajute pe fiecare sã meargã în spiritul de la Nazaret; sã ajute orice nucleu familial sã aprofundeze propria misiune civilã ºi eclezialã prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, rugãciune ºi împãrtãºirea fraternã de viaþã. Maria, mama iubirii frumoase, ºi Iosif, pãzitorul Rãscumpãrãtorului, sã ne însoþeascã pe toþi cu ocrotirea lor neîncetatã!” (Scrisoarea

4 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

papei Ioan Paul al II-lea cãtre familii, nr. 23).

La aceastã chemare sfântã adaug ºi rugãciunea noastrã: fie ca icoana Maicii Domnului de la Cacica, pelerinã prin parohiile noastre, sã redescopere în pãrinþi ºi copii iubirea faþã de cel care a întemeiat familia, de cel care a consacrat-o ºi de Spiritul Sfânt care o sfinþeºte mereu.

Dragi fraþi ºi surori, Mã bucur sã închei acest cuvânt pãrintesc invitându-vã ca, sãrbãtorind Naºterea Domnului, sã fiþi fericiþi în propriile familii, sã trãiþi zile de bucurie ºi de pace ºi sã descoperiþi în cele trei persoane sfinte ale familiei din Nazaret imaginea corespunzãtoare ºi exemplul împlinirii chemãrii primite.

Sã formaþi împreunã cu celelalte familii ale diecezei noastre marea familie a Bisericii care sãrbãtoreºte bucuria ºi viaþa, ca dar al lui Dumnezeu ºi ca izvor de adevãratã fericire. Împreunã cu Preasfinþitul nostru Aurel, cu toþi preoþii din episcopie ºi din seminar, vã dorim tuturor Crãciun fericit ºi multã pace în familii.

Cu bucurie ºi binecuvântare, ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea

Consilii diecezane

Pastoraþia migranþilor ucrãrile celei de-a doua Întâlniri Naþionale a ResponL sabililor Diecezani ºi Eparhiali

serie de aspecte ale vieþii O creºtine în Dieceza de Iaºi au fost dezbãtute în cadrul întâlnirilor Consiliului Prezbiteral ºi a Consiliului Pastoral Diecezan, desfãºurate în zilele de 16 ºi 17 noiembrie, la Iaºi, respectiv Roman, sub coordonarea PS Petru Gherghel. În prima parte a întâlnirii Consiliului Prezbiteral s-a dat citire unor fragmente din Scrisoarea cãtre familii a fericitului Ioan Paul al II-lea (2 februarie 1994). Pãstorul diecezei ºi-a exprimat dorinþa ca acest document sã ajungã, pe cât posibil, la toate familiile din diecezã în aºa fel încât sã constituie pentru credincioºi un ghid pentru noul an pastoral 2011-2012.

Prezentarea scrisorii apostolice Porta fidei a fost susþinutã de pr. Petru Tamaº. În ceea ce priveºte organizarea Întâlnirii Naþionale a Tineretului catolic, care va avea loc la Iaºi, în perioada 25-29 iulie 2012, pr. Felix Roca a subliniat necesitatea implicãrii tuturor parohiilor în pregãtirea ºi promovarea acestui eveniment.

Revizuirea calendarului romano-catolic ºi efectele acestei revizuiri în sfera Bisericii locale au constituit un alt punct al discuþiilor. S-a prezentat ºi

oportunitatea apariþiei unei asociaþii, care sã faciliteze preluarea asigurãrilor obligatorii ale imobilelor ºi ale altor bunuri aflate în proprietatea parohiilor ºi asociaþiilor diecezei. S-au adus în discuþie ºi o serie de iniþiative privind controlul sãnãtãþii întregului personal angajat al episcopiei, precum ºi analizele medicale, care constituie nu doar o obligaþie faþã de legile statului, ci ºi o obligaþie moralã. În afara temelor de mai sus, în cadrul întrunirii Consiliului Pastoral Diecezan, tema centralã a întâlnirii a fost rezervatã analizei primului an pastoral dedicat familiei ºi cãsãtoriei creºtine. Pãrintele Iosif Enãºoae a evidenþiat proiectele ce au fost derulate la nivel diecezan ºi parohial, dar a fãcut ºi câteva precizãri pentru anul care urmeazã. Iuliana Petruþ ºi Maria Gherghel, de la Asociaþia „Familia ºi Viaþa” din Roman, au prezentat unele concluzii desprinse de la Întâlnirea Naþionalã a Familiilor de la ªumuleu Ciuc, din perioada 14-16 octombrie, ºi un material amplu despre viaþã, avort ºi contracepþie, toate acestea fiind derulate în proiectul „Familia, leagãnul iubirii ºi al vieþii”.

Virgiliu Demºa-Crainicu

cu Pastoraþia Migranþilor s-au desfãºurat la Centrul de Spiritualitate „Jakab Antal” din ªumuleu Ciuc, în perioada 10-12 noiembrie. Iniþiatã de PS Petru Gherghel, responsabil cu pastoraþia migranþilor în cadrul Conferinþei Episcopilor din România, la întâlnire au participat reprezentanþi ai diecezelor catolice din România.

Din Iaºi a participat pr. Iosif Dorcu.

Lucrãrile au debutat cu o prezentare de ansamblu a problemei migranþilor fãcutã de PS Petru Gherghel, care a prezentat ºi mesajul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea pentru Ziua Migrantului ºi Itinerantului 2012, cu titlul „Migraþiile ºi noua evanghelizare”.

Drept concluzii ale întâlnirii, s-ar putea sublinia: continuarea prezentãrii mesajului papei în propriile dieceze ºi eparhii ºi celebrarea celei de-a 98-a Zi Mondialã a Migrantului ºi Refugiatului (15 ianuarie 2012); o mai mare atenþie pentru cei plecaþi la muncã în afara þãrii, prin prezenþa între ei a mai multor preoþi; grija pentru pãstrarea unitãþii în cadrul familiilor afectate de fenomenul migrator; o pregãtire adecvatã pentru persoanele care intenþioneazã sã emigreze în diferitele þãri ale Europei ºi o grijã deosebitã pentru tinerii emigranþi.

S-a preconizat o nouã întâlnire pentru toamna anului 2012.

Pr. Iosif Dorcu

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Seminarul din Iaºi la 55 de ani de la redeschidere Te Deum laudamus!

Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm! ub aceastã egidã s-a comemorat, sâmbãtã, 26 noiembrie, la Institutul Teologic din Iaºi, împlinirea a 55 de ani de la redeschiderea sa, în ziua de 26 noiembrie 1956.

Evenimentul se înscrie în seria de manifestãri organizate de institut, cu ocazia anului jubiliar decretat de PS Petru Gherghel la împlinirea a 125 de ani de la înfiinþarea Seminarului diecezan, în ziua de 29 septembrie 1886, prin grija primului episcop de Iaºi, Mons. Nicolae Iosif Camilli.

Simpozionul s-a deschis la ora 17.00, în prezenþa PS Petru Gherghel, a PS Aurel Percã, a pr. dr. Benone Lucaci, rectorul Institutului Teologic „Sfântul Iosif ”, a profesorilor, a seminariºtilor ºi a surorilor din Seminar, precum ºi a numeroºilor oaspeþi din Iaºi. În cuvântul de deschidere, pr. Benone Lucaci a adus un

S

pios omagiu celor care, în acele vremuri tulburi, s-au strãduit sã readucã „inima inimii noastre”, aºa cum este numit Seminarul diecezan, la locul sãu, în edificiul în care a funcþionat înainte de închiderea sa, dupã instaurarea regimului comunist, în anul 1948. În primul rând a fost evocat venerabilul episcop PS Petru Pleºca, mare iubitor al Seminarului, care a muncit neobosit pentru ca Seminarul sã-ºi recupereze sediul din Copou, avariat grav de bombardamentele din anul 1944, dar care, ulterior, fusese transformat în cãmin studenþesc al Institutului de Medicinã ºi Farmacie din Iaºi. A fost pomenit, apoi, pr. Anton Trifaº, venerabil mãrturisitor al credinþei, cãruia PS Pleºca i-a încredinþat conducerea Seminarului. Pr. Trifaº ºi-a imprimat adânc amprenta în sufletul seminariºtilor pe care, în condiþii de persecuþie, i-a cãlãuzit

Anul ºcolar 1957-1958

6 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

Seminarul în timpul ep. Petru Pleºca

spre sfânta Preoþie. El a fost supranumit doctor practicus, datoritã spiritului practic ce îl anima în refacerea clãdirii devastate ºi în reorganizarea vieþii de seminar. Nu au fost uitaþi nici cei 81 de elevi ºi 20 de studenþi care, în acel an, au intrat în Seminar, dintre care mulþi au ajuns preoþi.

Programul a continuat cu o conferinþã þinutã de pr. dr. Fabian Doboº, profesor de istorie a Bisericii la institut ºi paroh la Târgu Frumos, care a avut ca temã: Dominic Jaquet ºi formarea intelectualã a tinerilor catolici moldoveni. Pr. Doboº, care a scris o lucrare de doctorat despre persoana ºi misiunea celui de-al doilea episcop al Diecezei de Iaºi, a scos în evidenþã viziunea, la vremea sa îndrãzneaþã, a episcopului elveþian, care dorea sã creeze o elitã de intelectuali catolici în dieceza sa, pentru care a zidit Institutul „Cipariu”, sediu în care ulterior a fost mutat Seminarul diecezan. Deºi aparent înfrânt în realizarea acestui proiect, gândul PS Jaquet a fost împlinit de actualul episcop de Iaºi, PS Petru Gherghel, care a susþinut înfiinþarea Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã în cadrul Universitãþii „Al.I. Cuza” din Iaºi. ¾

Ep. Petru Pleºca, rectorul Anton Trifaº ºi seminariºtii

Seminarul din Iaºi

Istorie împlinitã la 29 septembrie 1886 de cãtre episcopul Nicolae ÎIosifnfiinþat Camilli, Seminarul Teolo¾

Înainte de a trece la al doilea moment al manifestãrii, seminariºtii ºi-au exprimat bucuria de a fi azi în acest Seminar, precum ºi recunoºtinþa faþã de înaintaºii care le-au creat condiþii optime pentru formarea sacerdotalã, prin interpretarea de cântece ºi poezii, compuse special pentru acest eveniment.

A doua conferinþã l-a avut ca invitat pe pr. drd. Alois Moraru, paroh la Roman „Fericitul Ieremia”, care s-a remarcat prin numeroasele studii dedicate istoriei Seminarului din Iaºi.

Pr. Moraru a vorbit despre Seminarul diecezan în vremuri de persecuþie, mai exact despre perioada de suspendare a vieþii Seminarului (1944-1956). Suspendat în anul 1944 din cauza celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, Seminarul a fost închis în anul 1948 de regimul comunist care s-a instalat în România, dupã încheierea rãzboiului. A fost o perioadã zbuciumatã, mai ales pentru tinerii seminariºti care nu mai sperau sã-ºi vadã împlinitã chemarea de a fi preoþi. Mulþi s-au resemnat în faþa noii situaþii, dar alþii au stãruit ºi, pe cãi ºtiute doar de Domnul, au reuºit sã ajungã sã-ºi împlineascã visul. Dintre

aceºtia, câþiva mai sunt încã în viaþã ºi au fost invitaþi sã dea o mãrturie personalã despre acele vremuri, dar ºi despre speranþa care i-a þinut pe linia chemãrii ºi care, în ziua de 26 noiembrie 1956, i-a determinat sã vinã la Seminar, deºi umbra securitãþii comuniste se întindea peste tot. Înainte de a trece la ultimul punct al programului, ºi anume cântarea imnului Te Deum laudamus în capela institutului, pãstorul diecezei ºi-a unit glasul ºi inima cu cei prezenþi în salã în imnul de laudã ºi recunoºtinþã faþã de Providenþa divinã care nu-ºi pãrãseºte Biserica în momentele de persecuþie, din contrã, o asistã cu o ºi mai mare grijã ºi iubire. A subliniat, de asemenea, cã spiritul de dãruire ºi abnegaþie al înaintaºilor ar trebui sã pãtrundã ºi viaþa celor care slujesc ºi se formeazã actualmente în Seminarul din Iaºi.

Urmãtorul moment al seriei de manifestãri prilejuite de anul jubiliar va avea loc la 10 decembrie 2011, când se vor comemora 60 de ani de la moartea episcopului martir dr. Anton Durcovici.

Pr. ªtefan Lupu

gic „Sfântul Iosif” din Iaºi a devenit, în cei 125 de ani din existenþa sa, o instituþie prestigioasã de învãþãmânt ºi culturã, localã ºi naþionalã.

Istoria Seminarului diecezan este opera vizionarã, continuã ºi tenace a unor personalitãþi ilustre ale Bisericii noastre locale – episcopi, rectori, profesori –, fiind cu toþii modele de ataºament ºi fidelitate faþã de „inima diecezei”. În mod paradoxal însã, cu toþii au cunoscut deopotrivã, pe lângã momente de mare succes, ºi perioade dificile în susþinerea ºi dãinuirea acestei opere diecezane. În mod evident însã, cele mai dificile momente le-au cunoscut episcopii Mihai Robu (distrugerea clãdirilor de bombardamentele din anul 1944), Anton Durcovici, Marcu Glaser (închiderea ilegalã a Seminarului în august 1948 ºi confiscarea abuzivã a clãdirii), Petru Pleºca (eforturile tenace pentru recuperarea imobilului ºi redeschiderea în noiembrie 1956 a cursurilor academice), ºi, nu în ultimul rând, episcopul Petru Gherghel, care a întreprins eforturi ºi sacrificii mari pentru dezvoltarea continuã a Seminarului, pe care l-a înzestrat, împotriva adversitãþilor regimului ateo-comunist, cu o clãdire modernã, demnã de o astfel de instituþie prestigioasã.

Dr. Dãnuþ Doboº

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Africa în inima Bisericii eninul este o þarã din vestul Africii (lângã Golful GuB ineea). Foarte mulþi dintre lo-

Bonga ºi Fifito) au susþinut un concert pe tema pãcii, dreptãþii ºi reconcilierii.

Sâmbãtã, 19 noiembrie, papa cuitori sunt musulmani sau fac parte din religiile tradiþionale. a vizitat seminarul din Ouidah, Aproape un sfert (24%) sunt unde s-a întâlnit cu preoþii, cãcatolici împãrþiþi în zece di- lugãrii, laicii ºi seminariºtii. eceze, cu 312 parohii. Benedict În capela seminarului se aflã al XVI-lea a vizitat aceastã þarã mormântul cardinalului Bernarîn perioada 18-20 noiembrie. din Gatin, decedat în anul 2008.

Cãlãtoria episcopului Romei Timp de mulþi ani prefect al în Benin (a 22-a cãlãtorie in- Congregaþiei pentru Episcopi ternaþionalã) a reprezentat vârful ºi decan al Colegiului Cardicelebrãrilor ºi al diferitelor ini- nalilor, Gatin este considerat þiative prilejuite de împlinirea ca un pãrinte al patriei, bucua 150 de ani de la evangheli- rându-se de multã stimã.

Punctul culminant al vizitei zarea Beninului. Din acest stat a pornit, acum un secol ºi jumã- l-a constituit semnarea docutate, valul de evanghelizare care mentului legat de Sinodul desa atins treptat întreaga arie din fãºurat în Vatican în octomjurul Beninului, din Togo pânã brie 2009 cu tema „Biserica în Africa în slujba reconcilierii în Ghana ºi Niger.

Cea de-a doua cãlãtorie a ºi pãcii”. În cele 57 de propopapei Benedict al XVI-lea în ziþii, documentul clarificã puncAfrica, dupã cea efectuatã în tele fundamentale ale credinþei, martie 2010 în Camerun ºi în mai ales la nivelul disciplinei Angola, l-a purtat mai întâi în ºi al unitãþii familiei, vorbeºte Cotonou, capitala economicã despre dreptate, pace, unitate, a Beninului. Vineri seara religiile tradiþionale, dar ºi de(18 noiembrie), cei mai cunos- spre combaterea sãrãciei cauzate cuþi artiºti africani (printre care de rãzboaie, crize umanitare, inundaþii. În ziua urmãtoare, documentul „Africæ munus” a fost încredinþat celor 35 de preºedinþi ai conferinþelor episcopilor din Africa, precum ºi celor ºapte responsabili ai conferinþelor regionale ale continentului.

Republica Benin

Parte a Regatului Dahomey, colonie francezã din anul 1892, Republica Dahomey a primit autonomie în anul 1958, iar de la 1 august 1960 a devenit independentã. Dupã mai multe lovituri de stat ºi schimbãri de regim, din anul 1972 þara a cunoscut ºi o perioadã de dictaturã marxist-leninistã, fiind declaratã în anul 1975 ca Republica Popularã Benin. Încãlcarea drepturilor omului era la ordinea zilei, iar populaþia a fost adusã în pragul foametei. Preºedintele Kerekou a realizat cã dacã nu va începe o politicã de deschidere, o nouã politicã în privinþa drepturilor omului, nu avea sã mai primeascã ajutoare internaþionale. La sfârºitul anilor ’80 marxismul a fost abandonat.

Mons. Isidore de Souza, preºedinte al Conferinþei Episcopale din Benin, a fost unul care, în mod deosebit în februarie 1990, a ajutat þara sã-ºi redobândeascã propria libertate ºi sã pãrãseascã trecutul regim dictatorial socialist, stabilind în mod solid bazele democraþiei. Þara a fost lovitã în anul 2010 de grave inundaþii: o treime din Suprafaþã: 112.622 de km2 populaþie a fost nevoitã sã-ºi Populaþie: 8.779.000 locuitori pãrãseascã locuinþele. AsociaCapitala: Porto Novo þii creºtine, precum Caritas, au Ziua naþionalã: 1 august demarat programe de reconLimba oficialã: franceza Religia romano-catolicã (24%): 11 episcopi, strucþie, programe pentru refu811 preoþi, 1.386 de persoane consacrate, 30 de giaþi ºi pentru persoanele bollaici în institute seculare ºi 11.251 de cateheþi, zece nave de HIV/SIDA. circumscripþii ecleziale, 312 de parohii.

8 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

Pr. Cornel Cadar

O sutã de ani de la naºtere

Arhiep. Ioan Ploscaru S-au împlinit, la 19 noiembrie, o sutã de ani de la naºterea arhiepiscopului Ioan Ploscaru, fost episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj ºi mãrturisitor al credinþei în închisorile comuniste timp de 15 ani. Comemorarea a fost marcatã la Lugoj printr-un program liturgic ºi cultural-istoric ºi prin reculegere la mormântul din cimitirul oraºului. O sfântã Liturghie comemorativã a avut loc ºi în catedrala din Iaºi, cu participarea credincioºilor.

ntotdeauna, când citesc: „Fe- Preasfinþitul îmi spune: „Sã consacri douã ostii, dintre care una sã fie pentru noi, ca sã mergem vine în minte chipul blând al în procesiune spre biserica Preasfinþitului Ioan Ploscaru. noastrã”. La sfârºitul Liturghiei Am avut marele har ºi feri- din biserica romano-catolicã, cirea de a trãi timp de patru ani înainte de binecuvântare, episîn preajma acestui om al lui copul, îmbrãcat în haine episDumnezeu. copale, apare din sacristie. Se În zilele când s-au împlinit opreºte la altar ºi spune: „Nu o sutã de ani de la naºterea m-aþi mai vãzut niciodatã aºa. acestui ierarh, în România, ºi, Eu sunt episcopul Ploscaru!” mai ales, la Lugoj, mulþi ºi-au S-a prezentat cu atâta umiamintit de viaþa, imaginea ºi linþã, o umilinþã copleºitoare! exemplul pe care l-a dat. Câ- Am plecat apoi spre catedrala teva cuvinte care l-ar caracte- greco-catolicã retrocedatã în riza ar fi: un cinstitor al Maicii ianuarie 1990.

Sfinte ºi al Rozariului, un preot A fost consacrat episcop la euharistic, un trãitor al umilin- 30 noiembrie 1948 în capela þei, un scriitor ºi un martir. nunþiaturii din Bucureºti de nunEra în anul 1987, la sfârºitul þiul Gerald Patrick O’Hara. Au lunii aprilie. Duminicã dimi- urmat apoi 15 ani grei de temneaþa, la ora 8.00, pleca de acasã, niþã în diferite penitenciare. spre biserica romano-catolicã, Ca scriitor, episcopul a lãsat cu o orã înainte de începerea Li- douã cãrþi valoroase: „Lanþuri turghiei ºi intra în confesional. ºi teroare” (o carte de istorie) Ieºea mult dupã terminarea ºi „Cruci de gratii” (o carte cu Liturghiei. Adesea întreba pe- poezii scrise în închisoare), nitentul: „Te rogi Rozariul?” semnatã pseudonim, Ioan AnDacã rãspunsul era „da”, epis- drei. Din ambele cãrþi emanã copul scotea din buzunar un ro- parfumul unei vieþi pline de zariu ºi, prin gemuleþul confesio- credinþã ºi suferinþã. nalului, i-l oferea penitentului.

O afirmaþie a Preasfinþitului Era 21 ianuarie 1990. Îna- impresioneazã pe oricine: „Am inte de Liturghia de la ora 9.00, suferit omeneºte, cu disperare

Î riciþi cei blânzi, pentru cã ei vor moºteni pãmântul”, îmi

Arhiepiscopul Ioan Ploscaru s-a nãscut la 19 noiembrie 1911 în localitatea Frata (jud. Cluj). A studiat teologia la Blaj ºi la Strassbourg (Franþa). La vârsta de 22 de ani a fost hirotonit preot.

La 30 noiembrie 1948 a fost consacrat episcop de Lugoj, în clandestinitate. A fost închis ºi apoi, în decembrie 1989, a vãzut reînvierea Bisericii Române Unite. La 2 decembrie 1996, a fost promovat arhiepiscop de papa Ioan Paul al II-lea. A trecut la Domnul în ziua de 31 iulie 1998, la Lugoj.

sau cu speranþã, dar totdeauna în credinþã. Am stat în închisoare 15 ani, din care patru ani am fost singur, izolat într-o celulã… Pe torþionarii noºtri i-am considerat „instrumente” ºi nu acuz pe nimeni, ci doresc tuturor acelor anchetatori o întoarcere sincerã la Dumnezeu ºi o adevãratã cãinþã mãrturisitã pentru tot ceea ce au fãcut. Privind în urmã, la anii lungi de teroare, suferinþã ºi chin, mi se pare un vis îndepãrtat… Totuºi, a fost o crudã realitate, pe care am oferit-o cu bucurie, clipã de clipã, pentru libertatea Bisericii ºi pentru convertirea þãrii mele”.

Pr. Iosif Dorcu

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 9

E bine de ºtiut

Un nou episcop greco-catolic Sfânta Familie: exemplu pentru familii

S

fântul Pãrinte Benedict al XVI-lea ºi Preafericirea sa Lucian, arhiepiscop major, l-au proclamat, la 21 noiembrie, pe pãrintele Claudiu Lucian Pop, episcop al Bisericii Catolice, titular de Mariamme.

Conform comunicatului de presã al Sinodului Episcopilor din Biserica Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã, pãrintele fusese ales episcop de Sinodul Episcopilor Greco-Catolici, în urma ºedinþei de la Blaj din 8-10 iunie 2011, când a fost aprobat transferul PS Vasile Bizãu, episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore, episcop titular de Appiaria, la sediul vacant al Eparhiei de Maramureº.

Pãrintele Claudiu Lucian Pop s-a nãscut la 22 iulie 1972 în localitatea Piºcolt, judeþul Satu-Mare. A urmat ºcoala generalã din oraºul Jibou, absolvind liceul în aceeaºi localitate, la profilul chimie-biologie. În anul 1990 a fost admis la Facultatea de Chimie din Bucureºti. Simþind însã chemarea la preoþie, dupã un an petrecut în capitalã, abandoneazã chimia pentru a se dedica studiului teologiei. Obþine o bursã de studii la Roma, ajutat fiind de PS Vasile Hossu, episcop de Oradea-Mare. Între anii 1991 ºi 1999 a fost student al Colegiului Pontifical „Pio Romeno” din Roma. A studiat filozofia la Universitatea Pontificalã „Urbaniana”, iar apoi teologia la Universitatea Pontificalã „Gregoriana”, obþinând licenþa în teologie spiritualã (1998) ºi doctoratul în anul 2006.

D

A fost hirotonit preot la 23 iulie 1995. Între anii 1997 ºi 1999 s-a ocupat de comunitatea greco-catolicã din Roma. Între anii 1999 ºi 2001 a fost vicerector la Misiunea Greco-Catolicã din Paris, iar în perioada 2001-2007, rector al aceleiaºi instituþii. La 12 decembrie 2007 a fost numit rector al Colegiului Pontifical „Pio Romeno” din Roma.

Pr. dr. Claudiu Lucian Pop a participat la diferite conferinþe ºi sesiuni de comunicãri din þarã ºi din strãinãtate, a coordonat colecþia „Caietele Pio Romeno”, publicând volumele Jurnalul unui preot exorcist ºi Papa Ioan Paul al II-lea vorbeºte Bisericii Române Unite.

Colecþia, iniþiatã de predecesorul sãu la conducerea Colegiului, PS Mihai Frãþilã, mai are în pregãtire câteva lucrãri.

Pr. dr. Claudiu Lucian Pop urmeazã sã primeascã hirotonirea episcopalã la 8 decembrie, la Roma.

10 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

eterminat de atitudinile contradictorii faþã de instituþia familiei, papa Leon al XIII-lea a instituit, la sfârºitul secolului al XIX-lea, sãrbãtoarea Sfintei Familii, pentru a insufla un model autentic familiilor creºtine.

Familiile zilelor noastre traverseazã momente tot mai dificile. Cuplurile umane sunt ameninþate atât din exterior prin ideologii promovate de mass-media, cât ºi din interior prin atitudini care creeazã dezbinare. Existã multe familii aflate în situaþii dramatice. Susþinute de exemplul familiei din Nazaret, acestea pot depãºi cu uºurinþã astfel de momente.

Dumnezeu cere respect ºi iubire între componenþii unei familii. Sfânta Familie ne transmite o veritabilã învãþãturã de iubire. Iubirea este izvorul ºi criteriul suprem al unei familii adevãrate. Aceastã iubire se alimenteazã din iubirea lui Dumnezeu, dând naºtere compasiunii, respectului, umilinþei, toleranþei.

Sã nu uitãm cã Biserica întreagã este o mare familie formatã din familii ale fiilor lui Dumnezeu Tatãl, iar noi suntem toþi fraþi în Cristos, Fiul sãu. Sfânta Familie ne învaþã cum sã clãdim „propriul Nazaret” ºi cum sã creºtem sfinþi care sã-l slujeascã pe Dumnezeu ºi lumea întreagã. Ce bine ar fi dacã familiile noastre s-ar ghida dupã principiile familiei din Nazaret!

Prelucrare de Diana Gal

ISTORIE

Bicentenarul Parohiei Siret C

omunitatea catolicã din Siret (Suceava) a sãrbãtorit duminicã, 13 noiembrie, douã sute de ani de la înfiinþarea Parohiei „Naºterea Sfintei Fecioare Maria” (1811-2011).

La eveniment au participat PS Aurel Percã, preoþi din localitãþile învecinate, oaspeþi din strãinãtate ºi credincioºi romano-catolici, greco-catolici ºi ortodocºi. În prima jumãtate a secolului al XIV-lea, Siretul a devenit cel mai important centru al Bisericii Catolice de la est de Carpaþi.

Franciscanii au întemeiat aici o mãnãstire situatã pe malul stâng al Pârâului Târgului, care este amintitã pentru prima datã într-o cronicã a ordinului de la 12 februarie 1326. Ulterior, în jurul mãnãstirii s-a nãscut o aºezare locuitã de o populaþie de rit catolic formatã din germani, polonezi ºi unguri.

La 9 martie 1371, la Siret a fost înfiinþatã o episcopie catolicã. Prima comunitate a dãinuit pânã în anul 1573, când mãnãstirile catolice au fost distruse, episcopia desfiinþatã, iar catolicii alungaþi din ordinul lui Ion Vodã cel Cumplit (1572-1574). În toamna anului 1775, partea de nord-vest a Moldovei a fost ocupatã de austrieci. Odatã cu trupele austriece, în noua achiziþie teritorialã a Imperiului Habsburgic s-au aºezat ºi primii catolici. La cererea credincioºilor din Bucovina, împãratul Francisc I (1792-1835), prin decret imperial, a înfiinþat

câteva parohii, printre care ºi cea din Siret.

Actuala bisericã a fost construitã între anii 1823 ºi 1824.

Hramul bisericii a fost stabilit pentru 8 septembrie.

Evenimentul sãrbãtoririi bicentenarului s-a deschis cu primirea PS Aurel Percã. Înainte de a începe sfânta Liturghie a fost dezvelit ºi sfinþit monumentul ridicat în cinstea Neprihãnitei Zãmisliri, construit în faþa bisericii. Tot în acest cadru a avut loc ºi dezvelirea plãcii comemorative dedicate acestei aniversãri.

A urmat celebrarea sfintei Liturghii. La predicã, PS Aurel Percã a subliniat importanþa evenimentului, încurajând toatã comunitatea la trãirea credinþei primite de la strãmoºi, care trebuie transmisã generaþiilor viitoare. Înainte de binecuvântarea finalã, PS Aurel a înmânat diplome de merit preoþilor care au activat în aceastã parohie ºi a citit mesajul PS Petru Gherghel, trimis comunitãþii ºi pãrintelui paroh. Printre altele, pãstorul diecezei menþioneazã: „Comunitatea parohialã din Siret se aflã în sãrbãtoare. Se reîntoarce în timp, la înaintaºi, îi comemoreazã ºi, ascultând cuvintele Domnului de la sfânta Liturghie ºi datele istorice propuse de specialiºti, împlineºte chemarea din Scrisoarea cãtre Evrei: «Amintiþi-vã de conducãtorii (pãrinþii, înaintaºii) voºtri, care v-au învãþat cuvântul lui Dumnezeu ºi, meditând împlinirea vieþii lor, imitaþi credinþa lor. Isus Cristos, cel

de ieri ºi de astãzi, este acelaºi în veci de veci. Nu vã lãsaþi seduºi de învãþãturi diferite ºi strãine» (Evr 13,7-9)”.

Dupã sfânta Liturghie a avut loc lansarea cãrþii La ceas aniversar. Bicentenarul Parohiei Romano-Catolice „Naºterea Sfintei Fecioare Maria” Siret (1811-2011). Evenimentul a fost moderat de autorul cãrþii, profesorul Franz Pieszczoch, ºi de pãrintele ªtefan Lupu, directorul Editurii Sapientia din Iaºi, unde a fost publicatã lucrarea. „Aceastã carte doreºte sã fie o piedicã în calea uitãrii trecutului celei de-a doua comunitãþi catolice din oraºul Siret, sã salveze de la uitare mãcar o parte din faptele credincioºilor romano-catolici din oraº ºi sã reconstituie un capitol mai puþin cunoscut al istoriei oraºului Siret”, a menþionat autorul cãrþii.

A fost cititã ºi o scrisoare din partea comunitãþii Debica din Polonia, de unde a participat o delegaþie, precum ºi un mesaj de mulþumire adresat parohului din partea comunitãþii. Dupãamiazã, membri ai Colegiului de Artã „Ciprian Porumbescu” din Suceava au susþinut un concert de muzicã simfonicã.

Pr. Iosif Irinel Iosub

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Anton Durcovici

60 de ani de la moarte O serie de iniþiative dedicate împlinirii a 60 de ani de la moartea episcopului Anton Durcovici vor fi organizate la Roma, în perioada 8-11 decembrie, având scopul de a evoca viaþa ºi martiriul acestui episcop. Între timp, la Bad Deutsch-Altenburg (Austria) ºi în Dieceza de Iaºi se va face novena de rugãciune pentru beatificarea episcopului Durcovici (2-10 decembrie).

upã 60 de ani, mãrturia vieþii episcopului Anton D Durcovici, dar mai ales a morþii lui, vorbeºte de la sine: „Spre miezul nopþii, acel trup scheletic, dupã cum avea sã afirme un martor despre ultimele lui momente în închisoarea de la Sighet, dezbrãcat, plin de rãni ºi de sânge, a fost aruncat într-o celulã unde se mai aflau 15 suflete chinuite. În faþa acestei scene, pãrintele Rafael Friedrich s-a repezit cu o pãturã ºi l-a acoperit. Din cauza durerilor ºi a gerului, episcopul Durcovici n-a putut dormi, gãsind totuºi tãria de a-i încuraja pe sãrmanii deþinuþi: «Duceþi crucea Mântuitorului care s-a rãstignit pentru pãcatele noastre, cãci va veni ziua învierii ºi pentru mult încercatul popor român». A fost apoi luat ºi dus într-o celulã, singur, unde a murit la 10 decembrie 1951”.

Moartea episcopului Durcovici, în preajma Crãciunului, aminteºte de moartea lui Ioan Botezãtorul, premergãtorul lui

Isus. Irod a tãiat capul „glasului celui care strigã în pustiu” (Mt 3,3), dar Cuvântul, Isus Cristos, cel pentru care se nãscuse Ioan, ºi-a continuat misiunea în lume.

Oamenii pot reduce la tãcere „glasul” celor care strigã pentru Dumnezeu, dar nu pot opri „Cuvântul”, pentru cã acest „Cuvânt” e mai puternic decât orice „glas”.

Ucigând „glasul” episcopului Anton Durcovici, în închisoarea din Sighet, „cuvântul” lui, inspirat din „Cuvântul veºnic”, a trecut dincolo de pereþii închisorii, de întunericul mormântului în care a fost pus, a strãpuns istoria cu forþa lui ºi a ajuns pânã la noi. Pentru aceasta ni-l dorim la „cinstea altarelor”, acolo unde îi este locul de drept.

Moartea lui pentru Cristos a determinat Dieceza de Iaºi sã cearã Sfântului Pãrinte ºi Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor ridicarea sa la cinstea altarelor. Drumul este anevoios, la fel ca viaþa episcopului Anton, de altfel. Noi vom continua sã perseverãm în dorinþa de a-l vedea printre fericiþii ºi sfinþii din cer, din calendar, din inimile noastre. La Roma se lucreazã intens la documentaþia necesarã acestei cauze.

Cu ocazia împlinirii celor 60 de ani de la moartea lui, Postulatura Cauzei de Beatificare ºi Canonizare, prin evenimentele pe care le organizeazã, devine „purtãtoarea lui de cuvânt”.

12 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

În cadrul Academiei Române din Roma, la 11 decembrie va fi organizat un simpozion în cadrul cãruia trei conferenþiari (pr. Wilhelm Dancã, pr. Fabian Doboº ºi pr. Alois Moraru) vor prezenta momentele importante din viaþa episcopului martir. Expoziþia de fotografii ºi filmul, care vor însoþi prezentarea conferinþelor, vor avea rolul de a readuce în memoria participanþilor o micã parte din ceea ce a fost cu adevãrat „perioada grea a comunismului”. Ca o avanpremierã a evenimentului, la 8 decembrie, expoziþia de fotografii, filmul ºi o scurtã istorie a vieþii lui vor fi prezentate comunitãþii catolice a românilor din Roma. În speranþa cã Dumnezeu va asculta rugãciunile noastre, pe care vã invit insistent sã le continuaþi, sã fim conºtienþi cã, la Sighet, în timp ce episcopul Durcovici îºi prezenta, prin martiriu, oferta vieþii sale lui Cristos, pe care l-a slujit în viaþa sa, în acelaºi timp, pruncul Isus, „viaþa” (In 11,25), aºa cum el însuºi avea sã se proclame, continua sã se nascã prin sângele martirilor sãi.

Pr. Isidor Iacovici

Sanctuare

Lichen acã ajungeþi în Polonia, D includeþi obligatoriu în traseu ºi vizitarea bazilicii din Lichen, în regiunea Konin. Este cea mai mare bisericã din Polonia, a opta din Europa ºi a douãsprezecea din lume. Este copleºitoare din toate punctele de vedere: mãrime, îmbinarea diferitelor stiluri, amplasare, culoare, înãlþimea turnului, clopote. Aici e o combinaþie perfectã de aur, marmurã divers coloratã, vitralii, mozaicuri ºi picturi, armonizate perfect.

Bazilica din Lichen are patru pãrþi: biserica subteranã, biserica propriu-zisã, clopotniþa ºi turnul. În bisericã, la intrare, se urcã 33 de trepte, care fac referinþã la anii vieþii lui Isus pe pãmânt. Are 365 de ferestre ºi 52 de uºi (zilele ºi sãptãmânile unui an). Bolta bazilicii se sprijinã pe 12 coloane (12 apostoli), iar cupola se sprijinã pe patru coloane (patru evangheliºti). Sub cupolã se aflã un baldachin, care este ºi inima sanctuarului, pentru cã aici se aflã, din anul 2006, icoana miraculoasã a Maicii Domnului.

De asemenea, aici se mai poate vedea cea mai mare orgã din Polonia, alcãtuitã din cinci corpuri situate în diferite pãrþi ale bazilicii. În partea dreaptã se situeazã capela „Inima lui Isus”, pentru adoraþie perpetuã, iar în partea stângã este capela „Sfântul Rozariu”, cu picturi ce reprezintã apariþiile Maicii Domnului. Maria a apãrut aici, în Pãdurea Grablin, în anul 1850, unui pãstor, Mikolaj Sikatka.

În partea inferioarã a bazilicii se aflã cinci capele: „Sfânta Treime”, „Cei 108 Martiri din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial”, „Fericitul Stanislaus Papczyn´ski”, „Giulgiul din Torino” ºi „Fericitul Ioan Paul al II-lea”.

Turnul, înalt de 141,5 m, este deschis vizitatorilor din august 2004. Are douã terase (la 98 m ºi la 114 m) de unde se poate vedea o imagine panoramicã de excepþie. Înãlþimea clopotniþei are 65 de metri. În clopotniþã atârnã un clopot cu greutatea de 15 tone. A fost fabricat la Milano ºi este cel mai mare din Polonia, al treilea din Europa.

Iniþiativa construirii aparþine preotului Eugeniusz Makulski. Lucrãrile au început în anul 1994 ºi au durat 10 ani.

Preotul împreunã cu arhitecta polonezã Barbara Bielecka au dorit sã îmbine mai multe stiluri arhitectonice din diferite perioade ale istoriei. La 25 mai, cardinalul Józef Glemp a pus piatra de temelie adusã de la mormântul sfântului Petru, din Roma, iar la 22 iunie au început lucrãrile. Pentru construirea bazilicii s-au utilizat 6,5 milioane de cãrãmizi.

Bazilica a fost consacratã la 12 iunie 2004, iar Sfântul Scaun

a stabilit sãrbãtoarea Maicii Domnului de la Lichen la 2 iulie. Papa Ioan Paul al II-lea a conferit acestei biserici titlul de basilica minor la 25 februarie 2005.

Chipul Maicii Domnului, din icoana miraculoasã, are o privire tristã. Deasupra capului poartã o coroanã, care i-a fost aºezatã la 15 august 1967, de cardinalul Stefan Wysziñski. În partea de jos ºi în jurul feþei, Maria poartã o hainã auritã, împodobitã la piept cu un vultur, iar pe margini apar diferite instrumente cu care a fost torturat Isus.

Dupã încoronarea icoanei Mariei, la 15 august 1967, afluenþa pelerinilor a fost din ce în ce mai mare. Lichen nu era pregãtit la acea datã sã primeascã mulþimi mari de pelerini. O altã problemã era lipsa apei. Pr. Makulski a adus pânã lângã bisericã, printr-un canal, apa unui izvor, pe care a binecuvântat-o la 14 august 1968. În aceeaºi zi, o femeie, oarbã de 12 ani, ºi-a redobândit vederea. Au urmat apoi, la aceastã apã, o mulþime de fapte miraculoase.

Anual, aici vin aproximativ douã milioane de pelerini.

Pr. Iosif Dorcu

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru familii

Avea în mânã o portocalã a orice copil, ºi eu am crezut în Moº Crãciun. CreC deam ºi atât! Indiferent de „ameninþãrile” mamei, de „discuþiile” ei cu el, cã n-o sã mai vinã pentru cã am fost neascultãtor, pentru cã nu am învãþat bine, pentru cã nu mi-am aranjat hainele în dulap, toate acestea mã lãsau „rece”. ªtiam cã trebuie sã vinã ºi gata! Cât eram de nevinovat!

Iar mama, sãraca mamã, trebuia sã-i asigure încã o datã lui Moº Crãciun cele necesare darului meu, iar el, cu o siguranþã absolutã, ºtia atâtea detalii despre viaþa mea, despre poeziile pe care le învãþasem, despre „poznele” pe care le fãcusem pe parcursul anului. Ce sã mai, ºtia totul! Nu înþelegeam însã un lucru: de ce, atunci când venea Moº Crãciun, tata lipsea?! Dacã l-aº fi avut alãturi, m-aº fi simþit mai în siguranþã. Ceea ce mã mângâia însã, era faptul cã imediat dupã plecare lui Moº Crãciun se întorcea ºi tata ºi aºa puteam sã mã „mândresc” cu tot ceea ce primisem. Iar el mã asigura încã o datã cât de mândru era de mine. Într-un an am vãzut coroana de Advent în bisericã. Acesta era semnul cã trebuia sã mã pregãtesc pentru venirea lui Moº Crãciun. Era însã ºi perioada în care trebuia sã fiu cel mai cuminte, sã învãþ cel mai bine ºi sã fac totul în aºa fel încât sã nu îi supãr pe mama ºi tata.

Iar pentru mine era un „chin”, pentru cã de modul în care mã comportam venea sau nu venea Moº Crãciun. ªi a venit în sfârºit seara de Crãciun, seara colindelor, când

copiii mergeau din casã în casã pentru a duce vestea naºterii lui Isus în grajdul de la Betleem. În acea searã m-am alãturat ºi eu unui grup de copii ºi am plecat sã colindãm. Nu am uitat însã cã la întoarcerea acasã trebuia sã vinã Moº Crãciun.

Când în sfârºit am revenit, am gãsit-o pe mama plângând, iar tata lipsea. Bineînþeles cã ºi eu m-am apucat de plâns, neºtiind ce s-a întâmplat. ªi, Moº Crãciun? am întrebat...

Moº Crãciun, nu mai vine anul acesta, a spus mama, dar nu e vina ta! Tatãl tãu a muncit, aºa cum ºtii, ºi astãzi. Iar de la muncã s-a întors foarte supãrat.

Am încercat sã-i spun cã nu trebuie sã amestece lucrurile.

Munca e muncã, iar familia e familie! I-am ºi spus cã nu te vei simþi bine aflând de cele întâmplate, iar el a reacþionat ºi mai nervos. S-a supãrat ºi a plecat! Nici nu ºtiu dacã sã mai mergem la Liturghia din aceastã noapte sau sã-l aºteptãm. În acea searã am participat alãturi de mama la Liturghia de Crãciun. Nu puteam sã nu participãm. O fãcusem în fiecare an ºi cu atât mai mult trebuia sã mergem atunci.

Mama încã era tristã de ceea ce se întâmplase, iar eu, ca ºi ea, abia îmi þineam lacrimile.

E inutil sã spun cã nu mai venise nici Moº Crãciun, deºi eu îmi fãcusem toate „temele”...

Dupã Liturghie nu ne-am mai salutat cu prietenii aºa cum o fãceam altã datã. Am revenit imediat acasã, preocupaþi de ceea ce se întâmplase. Eu eram prea mic pentru a înþelege situaþia în toatã amploarea ei, dar

14 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

mama, care ºtia bine adevãratul motiv al supãrãrii tatãlui, era în continuare neliniºtitã. Într-un târziu, mult dupã întoarcerea noastrã de la Liturghie, a venit ºi Moº Crãciun, dar... nu era cel adevãrat, ci era tata. ªi avea în mânã o portocalã! Mi-a dat-o, m-a îmbrãþiºat, a îmbrãþiºat-o ºi pe mama ºi ºi-a cerut scuze pentru cele întâmplate.

Mai târziu aveam sã înþeleg cã ceea ce i se întâmplase, se numea, depresie. În ajunul Crãciunului tatãl meu rãmãsese fãrã serviciu, pentru cã nu a acceptat sã meargã în ziua de Crãciun sã lucreze, iar patronul îl concediase.

Ne-a spus cum, la rândul lui, fusese la Liturghia din noaptea de Crãciun, dar nu a avut curajul sã ne întâlneascã pentru cã simþea cã nu este pregãtit. Îi dãduse mult curaj pruncul Isus, la rândul lui marginalizat de cãtre oameni, aºa cum de altfel spusese ºi preotul la predicã.

De atunci nu mai cred în Moº Crãciun, ci în pruncul Isus, care dã curaj, mai ales în momentele dificile ale vieþii. Acum tata lucreazã la o altã firmã, dar niciodatã în ziua de Crãciun sau în vreo duminicã. (Marius) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Pentru copii Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

În timpul zilei Gotfrid se gândea la pãrinþii ºi la fraþii lui, iar noaptea îi visa. Într-o noapte l-a visat pe tatãl lui, mult mai prezentabil ca de obicei, l-a privit cu atenþie, l-a numit „Gotfrid al meu cel iubit”, ºi ºi-a întins mâinile spre el ca sã-l îmbrãþiºeze. Ce mare nenorocire cã toate acestea se petreceau doar în vis. Gotfrid s-a trezit din somn sub zguduirea acestei impresii, dar curând ºi-a dat seama de cruda realitate: s-a vãzut tot singur în peºterã ºi a început sã plângã în hohote. ªi-n durerea lui a suspinat: – O, bunul meu tatã! Cât de mult mã iubea el când eram acasã! Cât de frumos ºi blând

vorbea cu mine ºi câtã dragoste îmi arãta în orice ocazie! Eram mâna lui cea dreaptã ºi nu pleca undeva fãrã sã nu mã ia ºi pe mine! Ce trist cred cã este el acum pentru cã este aºa departe de mine, când nu-i mai pot vedea cinstita lui faþã ºi nici el nu o poate vedea pe a mea. Ba chiar ºi mai mult: nici mãcar nu ºtie dacã mai trãiesc sau nu.

Cât despre mine, sunt sigur cã el îºi închipuie cã am fost înghiþit de mult de valurile mãrii... de când cu furtuna care m-a rãpit din ochii lui, de lângã Insula Verde.

– Dar, a spus acum Gotfrid cu privirea plinã de duioºie ºi de evlavie aþintitã spre cer, eu

mai am un tatã, pe tine Doamne, scumpul meu Tatã ceresc! Ce e drept, faþa ta o pot vedea tot atât de puþin, ca ºi pe cea a tatãlui meu de pe pãmânt. Dar eu ºtiu prea bine cã tu sãlãºluieºti în ceruri; dar eºti ºi cu noi pe pãmânt, cãci tu exiºti pretutindeni ºi ca atare eºti cu mine aici în singurãtate. Apoi, tu mã iubeºti cu o dragoste mult mai mare decât mã poate iubi tatãl meu pãmântesc ºi tu ai sãdit dragostea în inima pãrinþilor pentru copiii lor ºi în cea a copiilor faþã de pãrinþii lor. Dragostea faþã de ceilalþi e dragoste ruptã din dragostea ta! Tu mã vezi. Tu cunoºti toate gândurile mele; ºi mai mult: tu sãlãºluieºti chiar în inima mea, cãci sunt mica ºi slaba fãpturã a mâinilor tale, creatã dupã chipul ºi asemãnarea ta! Tatãl meu pãmântesc nu mã aude ºi nu pot vorbi cu el; dar tu auzi cuvintele, cãci eºti pretutindeni ºi ºtii ºi gândurile noastre cele mai ascunse, cãci eºti atotºtiutor.

Ce-i drept, tu nu-mi vorbeºti prin viu grai, cum îmi vorbesc oamenii, dar în schimb tu îmi trimiþi gânduri bune ºi îmi mângâi ºi-mi veseleºti inima. Ai sãdit în inima mea dragoste din dragostea ta ca sã te iubesc ºi sã-þi fiu recunoscãtor pentru toate binefacerile tale, iar prin încercãrile pe care mi le trimiþi, îmi întãreºti speranþa ºi voinþa ºi mã faci sã te iubesc ºi mai mult, cãci ºtiu cã tot ce faci pentru mine, faci cu dragoste pãrinteascã ºi tot rãul tu ºtii sã-l întorci în bine. O, cum sã-þi mulþumesc Doamne pentru atâtea binefaceri! Chiar dacã m-ai aruncat pe aceastã insulã pustie, înþelepciunea ta cea nemãrginitã îºi are planurile sale!

Ce fericit mã simt cã bunii mei pãrinþii m-au învãþat de mic copil sã te cunosc pe tine! Ce ¾

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre „Ce i-aþi oferi pruncului Isus?” „Eu i-aº oferi pruncului Isus toate jucãriile mele” (Alexandru, 7 ani). „Fratele meu, care este seminarist, are o rugãciune în care spune cã trebuie sã-i oferim lui Isus ziua întreagã” (Cristina, 8 ani). „Eu îi ofer colinde, când cânt alãturi de mama mea” (Carmen, 7 ani). „O, pruncule Isus, ce sã-þi ofer? Mã ofer pe mine, pe frãþiorii mei, pe mami ºi pe tati. Þi-l ofer pe Miki, motanul nostru, pe buni ºi pe buna ºi te rog sã mã faci sã fiu mereu cuminte” (Kati, 8 ani). ¾ nefericit aº fi, mai ales în aceastã

pustietate, dacã aº uita de tine, care eºti atât de aproape de mine, ºi m-aº gândi numai la tatãl meu pãmântesc, care este aºa departe de mine! Ah, ce fericit este omul, care te cunoaºte, te iubeºte ºi îºi pune toatã speranþa în tine! El nu se simte nicãieri singur; pretutindeni are cu sine un prieten bun, cu care poate vorbi ºi cãruia i se poate adresa la nevoie pentru a-i cere ajutor. Da! O preaiubitul meu Tatã ceresc, la tine gãsesc totdeauna adãpost; la tine gãsesc totdeauna ajutor ºi mângâiere. Tu mi-ai arãtat acest lucru cu prisosinþã; începând de atunci când mã luptam cu valurile furioase ºi bãrcuþa mea era purtatã ca o jucãrie pe deasupra talazurilor ºi pânã acum, cât am trãit pe aceastã insulã pustie. Unde ºi când voi avea eu ocazia sã vãd mai bine

„Eu i-aº oferi mingea sã se joace” (Eduard, 8 ani). „Eu aº da pruncului Isus o felie de pâine cu nutela” (Mihãiþã, 8 ani). „Eu îi ofer lui Isus pe pãrinþii mei. Ei m-au învãþat sã mã rog ºi pentru ei” (Iuliana, 8 ani). „I-aº oferi mingea fratelui meu, pentru cã mereu îmi trage cu ea peste cap” (Georgiana, 8 ani). „Pruncul Isus este prea mic sã se joace cu jucãriile noastre.

Poate cã e mulþumit dacã noi ne jucãm cu el” (Ioana, 8 ani).

Noapte sfântã!

E noaptea cea sfântã a iubirii Revãrsatã de Dumnezeu pe pãmânt.

Isus, biruind legile firii, S-a nãscut din Fecioara, plângând.

El a venit cândva, demult, în lume Prelucrare de sr. Cristina Percã Lãsând în urmã un întreg regat. ªi-a lãsat în urmã întregul sãu renume bunãtatea ta decât aici? ªi precum nãdãjduiesc cã odatã Venind în staulul sãrac. ºi odatã tot voi reuºi sã vãd faþa tatãlui meu, tot aºa nãdãjdu- Lumea l-a primit cu rãcealã iesc cã voi avea fericirea sã vãd Pe salvatorul ei, copil, odatã faþa ta în ceruri, unde te Dar ceru-ntreg s-a-nfiorat sã-l vadã voi iubi ºi preamãri în veci.

Pe însuºi Dumnezeu, umil.

Amin.

Astfel de rugãciuni ºi con- Nicicând nu s-a vãzut vorbiri intime cu Dumnezeu atâta fericire, fãcea Gotfrid aproape în fi- În ceruri sus ºi pe pãmânt: ecare zi, ceea ce constituie de Coruri de îngeri, cereascã fapt una din cele mai frumoase simfonie, rugãciuni, numitã meditaþie, Pãstori uimiþi privind când omul, fãrã a pronunþa cuspre cerul sfânt... vinte dupã o anumitã formulã de rugãciune, dã libertate sufle- În fiecare an, pe strãzile-ngheþate, tului ºi inimii sale sã-ºi ia zborul Trec vestitorii pruncului slãvit... pe aripile gândului, în tãcere Dar lumea, cu uºile-ncuiate, adâncã ºi în singurãtate, pânã Refuzã an de an darul divin. la picioarele tronului lui Dumnezeu, unde stã de vorbã, cu Oraºul liniºtit adoarme dragoste ºi cu smerenie, cum stã Sub razele blânde de lunã. un copilaº de vorbã cu tatãl sãu, Doar cei ce vegheazã în noapte cu bunul ºi milostivul Tatã din Primesc vestea cea bunã.

Gabriela Turculetu ceruri. (va urma)

16 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

Crãciun 2011

Visând la familia din Nazaret n anul care se încheie am Îoferim urmãrit în aceastã paginã sã tinerilor câteva puncte de reflecþie în ceea ce priveºte pregãtirea pentru viaþa de cãsãtorie ºi de familie, þinând cont de planul pastoral al Anului Familiei ce se desfãºoarã în Dieceza de Iaºi. Multe lucruri ar fi trebuit sã fie spuse încã, dar este o temã ce nu se poate epuiza nici mãcar într-un an întreg.

Sãrbãtoarea Naºterii Mântuitorului îndreaptã privirea noastrã spre familia din Nazaret.

Numai faptul cã Isus Cristos s-a nãscut într-o familie umanã, aratã cât de mult preþuieºte Dumnezeu familia ºi ne reaminteºte responsabilitatea ce o avem de a ne pregãti, aºa cum se cuvine, pentru viaþa de familie.

Tinerii care se lasã cãlãuziþi de credinþã privesc la familia din Nazaret ca la modelul prin excelenþã al familiei care ºi-ar dori sã fie ºi a lor. Poate, totuºi, existã riscul de a idealiza familia din Nazaret, considerând-o ca pe o familie în care totul a funcþionat perfect, care a fost feritã de orice încercare, în care au lipsit dificultãþile ºi greutãþile. ªtim bine cã nu este aºa! Este de-ajuns sã ne gândim cât zbucium a fost în sufletul lui Iosif când a aflat cã Maria aºteaptã un copil, neºtiind ce hotãrâre sã ia! În momentul în care a încetat sã se mai asculte pe sine ºi a ascultat glasul lui Dumnezeu a înþeles ce anume trebuie sã facã în cadrul planului minunat al

lui Dumnezeu. Câtã suferinþã a îndurat Maria, fiind nevoitã sã porneascã la drum, deºi era însãrcinatã! Încrederea în Dumnezeu, care face lucruri minunate, a întãrit-o astfel încât a gãsit suficientã forþã sã înfrunte o astfel de greutate. Câtã durere pentru Maria ºi Iosif când îºi dau seama cã nu gãsesc un loc potrivit pentru odihnã ºi, mai apoi, pentru a da naºtere lui Isus! Convingerea cã Dumnezeu nu pãrãseºte niciodatã creatura sa i-a ajutat sã nu se lase doborâþi de situaþie. Cât zbucium în sufletul celor doi pãrinþi, care observã semne minunate (pãstorii, magii, steaua…), dar nu reuºesc sã înþeleagã ce se întâmplã ºi care este menirea lor în toatã aceastã poveste minunatã!

Chiar dacã nu au toate rãspunsurile, ºtiu cã Dumnezeu are un plan cu ei, ºi cã ei nu trebuie sã facã altceva decât sã se abandoneze celui care toate le îndreaptã spre binele celor care îl iubesc.

Multe situaþii din viaþa familiei din Nazaret aratã cã nu au lipsit din viaþa ei încercãrile ºi durerile, dar niciuna dintre acestea nu au zdruncinat credinþa în Dumnezeu cel bun ºi milostiv care se îngrijeºte de creaturile sale.

Credinþa este aceea care poate da o perspectivã fericitã unei familii! Trãirea intensã a credinþei este un „antrenament” pentru a construi, la timpul potrivit, o familie dupã voinþa lui Dumnezeu. Dacã în centrul propriei vieþi este relaþia cu Cristos, atunci se poate creºte în adevãrata iubire care construieºte o familie fericitã!

Tuturor tinerilor, care se pregãtesc pentru viaþa de cãsãtorie, le facem urarea sã viseze la familia din Nazaret, sã se inspire din modelul ei, sã îi urmeze exemplul pentru ca astfel sã îºi poate construi propria familie fericitã ºi împlinitã!

Crãciun fericit! La mulþi ani 2012!

Pr. Felix Roca

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Visul Crãciunului Moto: Oare ce o fi visat pruncul în ieslea Betleemului? erul cenuºiu, monoton în- pe care ni-l oferã o societate vãluie lumea zgribulitã, mult prea interesatã ºi închisã amorþitã în uitarea fãrã cusur, în ea însãºi e prea firav, aflat iar tãcerea de plumb a iernii etern în pragul termenului de simþurilor ºi a tuturor sentimen- expirare, mult prea „recent”, telor calde ce dau viaþã oricãrei ca sã te înfrupþi cu voluptate simþiri a înghiþit lacom totul. din el.

Soarele a uitat sã zâmbeascã Ciudat... parcã totul te adeprietenos, permiþând ca florile meneºte sã priveºti zbanghiu de gheaþã sã împodobeascã ge- în gol ºi te laºi furat de val. E neros fereastra vieþii. dulce adormirea ºi mult mai Inevitabil, în simfonia na- comodã visarea. Inevitabil însã, turii reci ºi inerþia cojoacelor se amestecã punctele din prode luminã ºi tradiþii aduse din gramul cotidian, demult antinoaptea amintirii, am omis cipat ºi grijuliu prevãzut, cu esenþialul. Pe nesimþite, epis- avalanºa de gânduri, doruri, copul Nicolae a devenit Moº nostalgii de sezon, care se îmCrãciun, sãrbãtoarea vieþii ºi a bulzesc de-a valma, încercând darului divin a devenit timpul sã rãpeascã liniºtea ºi sã mã cadourilor, atât de numeroase sfâºie cu dinþii lor nemiloºi ºi încât ne-au fãcut sã uitãm recu- reci, ºi sã mã arunce în braþele noºtinþa. E vremea saniei cu unui nou an, ce se contureazã reni ºi a trenului Coca-Cola, ca un nou început ce mã încare sfideazã orice rãdãcinã tâmpinã de aceastã datã ostil, spiritualã ºi taie orice ispitã care ca un teritoriu strãin ºi nepriear putea invita la dragoste, gra- tenos, în care dezorientarea este tuitate, dãruire, privându-ne de vecinã cu lipsa perspectivelor, bogãþia a tot ceea ce a însemnat iar singurãtatea ºi planurile pe acum douã mii de ani Crã- termen scurt fac casã bunã cu ciunul. Am uitat demult de ce sentimentul pãrãsirii ºi al înavem Crãciunul, iar conþinutul strãinãrii.

C

18 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

Ca ºi copilul cu nãsucul turtit pe geamul devenit acum opac, cu decoraþiuni inedite, dar reci de sezon, oglindind o naturã îngheþatã ce a pierdut culoarea ºi seva vieþii, aº vrea sã deschid obloanele ºi sã mã pãtrundã aerul din care sorbeam odatã cu lãcomie ºi nu mã mai sãturam sã îl inspir. Aº vrea sã privesc din nou cu nesaþ ºi sã întrezãresc iar mângâierea razelor care topeau ºi încãlzeau odatã nu doar natura însufleþitã de atâtea ºoapte, atâtea atingeri, ci ºi un suflet împodobit de mii de culori din curcubeul de trãiri ce purtau amprenta exuberanþei juvenile ºi a râsetelor de copii, ce dãdeau armonie fiecãrei zile ºi sens paºilor vieþii.

Dar ºtiu cã va fi din nou dimineaþã... Mã voi trezi dintr-un vis urât în care nu am crezut oricum niciodatã, pentru cã mi-au bãtut întotdeauna în geam razele soarelui ce m-a purtat grijuliu pe braþe ºi m-a mângâiat mereu rãcoarea ºi dulceaþa aerului curat ºi parfumat al încrederii în Cel care, deºi mic ºi firav, a schimbat cu naºterea sa o lume întreagã...

Zâmbesc ºi deschid ochii.

Clipesc ºi adorm iar. ªtiu cã mã va învãlui din nou visul cel mai drag mie: visul Crãciunului.

E visul oricãrui om, un vis de ¾

Tablete spirituale

Dincolo

de rostire

a început era Cuvântul...”, Cuvântul identificat de L cãtre evanghelistul Ioan ca fiind

„ ¾ dragoste, acela de a te ºti în si-

guranþã, ocrotit, de a te ºti iubit ºi de a iubi cu toatã fiinþa ta. E un „nu ºtiu cum ºi-un nu ºtiu ce” fãrã de care sensul îþi scapã printre degete. E visul lui Dumnezeu despre fericirea omului în care sunt invitat sã cred ºi eu.

Cu el pot îndrãzni sã cred cã nu sunt întâmplãtor aici, cã mã pot regãsi acasã, oricât de des mã arunc în îmbrãþiºarea inimii care mã învaþã dintr-o iesle sãracã sã iubesc ºi dã aripi sufletului ce cautã sincer... viaþa, chiar ºi într-un mediu ostil. ªi mã bucur în fiecare dimineaþã cã îi pot mulþumi, cãci îmi dã voie sã visez. Îmi permite sã visez chiar visul sãu, de acum douã mii de ani, din cetatea în care totul era, ca ºi acum, mult prea ocupat, în care nu mai era loc pentru nimeni ºi nimic. Ieslea rece a indiferenþei a gãzduit ºi altãdatã Viaþa. Departe de forfota lumii, de zarva ei sufocantã, ascunsã în lumini ºi ornamente, a trebuit sã viseze el visul sãu cel mai frumos, în aceleaºi culori ale unei istorii care pare cã se repetã la nesfârºit.

Visãtorii o sfârºesc întotdeauna rãu. Deºi preþul e scump, e frumos însã sã visezi. Iar Crãciunul mã va obliga mereu sã o fac, sã strig, sã cânt adevãrul inexorabil pe care o lume întreagã încearcã de douã mii de ani sã îl ascundã în spatele

luminilor, moºilor de sezon, brazilor, cadourilor, forfotei sãrbãtorilor de iarnã, cã visul lui Dumnezeu cel mai frumos este unul de dragoste, e visul care a prins viaþã ºi demonstreazã adevãrul inefabil cã dragostea existã, cã s-a fãcut trup ºi a locuit între noi, oamenii.

Mulþi au întâlnit-o: Maria, Iosif, pãstorii, magii... Cred cã ºi eu am întâlnit-o, de vreme ce pot încã visa... de fapt ea m-a întâlnit pe mine odatã ºi de atunci nu îmi mai dã pace, mã determinã ºi mã motiveazã sã stau drept, sã lupt, sã întâmpin ferm orice provocare, sã mai am un gram de încredere ºi speranþã când alþii au depus demult armele ºi sã nu pierd din vedere ceea ce meritã iubit, trãit, chiar dacã de prea multe ori acest crez mã costã atât de mult. ªi asta pentru cã nu e doar un vis, e viaþã!

Nu existã nimic mai frumos ºi nimic care sã te înfioare mai mult ºi sã te facã sã închizi ochii, ca sã te întrebi de e aievea, doar un vis... ori chiar te scalzi cu adevãrat în fericire!

Acest vis nu-l uiþi niciodatã.

Totul e altfel de când a fost prima oarã Crãciunul. Totul a devenit altfel de când am trãit pentru prima oarã Crãciunul. ªi nimic nu m-ar întrista mai mult decât... sã uit visul Crãciunului.

Pr. Claudiu Budãu

însuºi Dumnezeu. Dar termenul „cuvânt” presupune o formulare, ba chiar o rostire (pentru a prinde viaþã). Iar în precedenþã trebuie sã existe o idee clarã sau mai curând un plan, un adevãrat proiect. Fãrã rostire, care înseamnã îndreptarea unui cuvânt cãtre cineva, poate fi vorba doar de un termen, mai mult sau mai puþin tehnic.

Or, în sfera divinului, nu se pune problema de tehnicã. ªi asta chiar dacã sau tocmai fiindcã totul este dinamism, emanaþie, ofertã, dãruire, revelaþie... Îmi vine în minte prima strofã dintr-o poezie care sunã cam aºa: „La început era Cuvântul / ªi-acest Cuvânt, rostit, e «Iatã!». / Chiar Dumnezeu a fost rostirea, / Cu Cel Rostit fiind de-odatã”. Sã-l cuprinzi pe Fiul întrupat într-un simplu cuvânt – ºi anume „iatã” – pare o temeritate poeticã. ªi totuºi… Câtã bogãþie existã într-un atare cuvânt. ªi încã un cuvânt care se cere numaidecât rostit. E ca ºi cum Dumnezeu s-ar exprima astfel: „Iatã cine sunt eu cu adevãrat, iatã ce proiect de mântuire am, iatã câtã iubire emanã de la mine cãtre voi, iatã concretizarea acestui plan, iatã cu ce mijloace, iatã cu ce preþ va fi dus la îndeplinire...”

Iar toate acestea sunt identice nu cu o personificare, ci chiar cu a doua persoanã divinã.

Pr. Cristian Chinez

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Crãciun simþit Din stoarceri de caier al vremii ce trece, Rãzbate eterna-ntrupare în humã, Sub chipul de prunc într-o iesle prea rece, Cum rece-i ºi sufletul celor ce-ndrumã.

Cãci azi cãlãuzele-s multe, puhoaie, Toþi orbii conduc sau mai vor sã conducã, Se-ntunecã lumea, vãzduhul se-ndoaie, De-atâta prostie ºi plebe nãucã.

De unde vin toate: aceastã tristeþe ªi-aceastã dorinþã de-a murdãri totul?

Sã fie doar teama de lucruri mãreþe Ori veºnicul basm despre cel cu complotul?

Ni-i sufletul aspru, dar mintea zglobie, Atunci când se-apropie tot ce-i Crãciunul…

Iar riscul existã: eºec, parodie, Când însuºi Isus nu-i vizat de niciunul.

La iesle...

La iesle înþelegem bine Ce-a vrut Stãpânul sã ne dea, Când a venit din zãri senine Cu noi, o vreme, ca sã stea.

Acolo taina întrupãrii Atât de clar o desluºim, Pãtrunde unda-nseninãrii ªi cu Cristos ne contopim.

Un freamãt lin, din depãrtare Sporeºte-al clipei sfânt mister, Ne-atinge o privire care E-a pruncului venit din cer.

Ne îndreptãm, umili, privirea Spre locul sfintelor candori ªi înþelegem cã iubirea E cea dintâi dintre comori.

Crãciun Crãciun Crãciun Crãciun

fãrã viaþã… sau viaþã ce pare, fãrã dram de iubire de viaþã, fãrã Viaþa ca darul cel mare, al acelora ce se rãsfaþã…

O, ce surâs vedem pe faþa Cu strãluciri din paradis ªi ºtim cã nu-i pustie viaþa Dacã spre Fiul ne-am deschis.

Mai este timp încã sã-nvingem uitarea ªi magicul mod de-a schimba conþinutul…

Nu însã prin tot ce înseamnã visarea; E vorba de cer ºi-i vizat infinitul.

Se risipesc la iesle temeri ªi-ngrijorãri, dezamãgiri, De-acolo nu venim cu pierderi, Ci cu câºtiguri ºi-mpliniri.

Cãci tot ce înseamnã iubirea divinã În formã de trup omenesc se prezintã, Iar noi ne rugãm ca el iarãºi sã vinã, Chiar dacã-i cu noi ºi ne poartã la þintã.

Pr. Cristian Chinez

La iesle înþelegem bine Ce-a vrut Stãpânul sã ne dea, Când a venit din zãri senine Cu noi, o vreme, ca sã stea.

George C ornici

20 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

ªtiri • ªtiri • ªtiri Biserica Catolicã creºte În fiecare zi, 31.000 de persoane intrã în marea „familie” a Bisericii Catolice, susþine raportul anual „Starea misiunii globale” din 2011 (Status of Global Mission), potrivit cãruia numãrul catolicilor la nivel mondial a depãºit un miliard ºi 160 de milioane de credincioºi. Datele prezintã evoluþia numericã a religiilor în ultimul deceniu. Dacã la începutul secolului trecut erau 1.600 de denominaþiuni creºtine separate, în prezent sunt circa 42.000, se afirmã în raport. Din 2001, în fiecare an au fost uciºi din cauza credinþei circa 270 de creºtini. În 2011 circulau peste 1,741 miliarde de Biblii în întreaga lume. În fiecare an, 409.000 de creºtini pornesc pentru a evangheliza într-o þarã diferitã de cea natalã, fiind organizaþi în 4.800 de instituþii misionare.

Rugãciuni pentru copii „Ziua de rugãciune ºi acþiune pentru copii”, cu tema „Oprirea violenþei împotriva copilãriei”, marcatã simultan cu Ziua Mondialã a Drepturilor Copilului, a fost celebratã la 20 noiembrie, la iniþiativa Biroului Internaþional Catolic al Copilãriei (BICE). S-a subliniat urgenþa ºi importanþa rugãciunii ºi acþiunii precum ºi unele iniþiative pentru a asigura celor mici o existenþã demnã. Potrivit ONU, 150.000 de copii, sub 15 ani, mor în fiecare an din cauza maltratãrilor ºi peste 40 de milioane ar fi victime ale violenþei fizice.

Tema ZMCS „Tãcere ºi cuvânt: drum de evanghelizare”: este tema aleasã de papa Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale (ZMCS) din 20 mai 2012. În gândirea papei,

tãcerea nu este prezentatã simplu ca o formã de contrapunere la o societate caracterizatã de fluxul constant ºi imposibil de oprit al comunicaþiei, ci ca un element necesar de integrare.

Tãcerea, tocmai pentru cã favorizeazã dimensiunea discernãmântului ºi a aprofundãrii, poate fi vãzutã ca un prim grad de primire a cuvântului. ZMCS, singura zi mondialã stabilitã de Conciliul Vatican II (în decretul Inter mirifica, 1963), este celebratã în multe þãri, la recomandarea episcopilor lumii, în duminica dinaintea Rusaliilor.

ZMT Rio de Janeiro 2013 Arhidieceza de São Paulo a organizat, în ziua de 18 septembrie, o celebrare de primire a crucii Zilei Mondiale a Tineretului ºi a icoanei sfintei Fecioare Maria. Cu acest prilej, a fost

lansat ºi situl oficial al ZMT: www.rio2013.com. Situl conþine diferite secþiuni: prezentarea evenimentului, ºtiri, program, multimedia, sfaturi utile ºi înregistrãri. În cadrul audienþei generale din 24 august, papa Benedict al XVI-lea a anunþat tema urmãtoarei Zile Mondiale a Tineretului: „Mergeþi ºi faceþi ucenici toate naþiunile! (cf. Mt 28,19)”. În anul 2012, Dieceza de Iaºi va gãzdui Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic din România în perioada 25-29 iulie.

Bisericã devenitã moschee În Turcia, biserica „Sfânta Sofia” de la Iznik, construitã în secolul al VI-lea de împãratul

Iustinian dupã modelul bazilicii cu acelaºi nume din Constantinopol, actualul Istanbul, a devenit moschee. În anul 1331 fusese deja transformatã în loc de cult musulman dupã cucerirea oraºului Niceea, actualul Iznik, de cãtre sultanul Orhan Gazi. În timpul rãzboiului de independenþã turcã, izbucnit în 1919, edificiul a suferit grave daune. Redeschiderea pentru cultul musulman, dupã o lungã perioadã de restaurare, a avut loc la 2 noiembrie, când au fost chemaþi la rugãciune credincioºii musulmani. În interior, frescele care îi reprezintã pe Maica Domnului ºi apostolii au fost lãsate la locul lor.

Jubileu în Moldova Biserica Catolicã din Republica Moldova a sãrbãtorit, în perioada 27-29 octombrie, jubileul a 10 ani de la ridicarea Administraturii Apostolice de Chiºinãu la rang de diecezã. Jubileul a fost marcat de sfinþirile de biserici la Ungheni (27 octombrie), Glodeni (28 octombrie) ºi Râºcani (29 octombrie).

La celebrãrile prezidate de PS Anton Coºa, episcopul de Chiºinãu, printre invitaþi a fost ºi PS Aurel Percã.

Pelerinaj ºi canonizare Pe urmele pãrintelui Alois Guanella au mers, în perioada 19-30 octombrie, cei 60 de pelerini din România care au avut ocazia sã vadã locurile sale natale, câteva din operele sale ºi sã participe la Liturghia din Piaþa „Sfântul Petru” în cadrul cãreia Sfântul Pãrinte a proclamat trei noi sfinþi, printre care ºi pe pr. Alois Guanella, fondatorul Congregaþiei „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe”, ce activeazã în Dieceza de Iaºi din anul 1993. La 13 noiembrie, surorile din România

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 21

ale acestei congregaþii s-au adunat în catedrala din Iaºi unde PS Petru Gherghel a prezidat o Liturghie de mulþumire pentru darul ridicãrii la cinstea altarelor a fondatorului.

Seminariºti misionari Gabriel-Cãtãlin Pãuleþ ºi Corneliu Cucuteanu, doi studenþi seminariºti de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaºi, aflaþi în anul de practicã pastoralã, au plecat spre Roma, la 18 noiembrie, însoþiþi de pr. Claudiu Iºtoc, directorul naþional al Operelor Pontificale Misionare, iar din capitala Italiei au plecat cu avionul miercuri, 23 noiembrie, spre misiunea din Coasta de Fildeº. „Veþi fi mãrturisitori” Sub egida Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, ºi directa coordonare a Conferinþei Consiliului Episcopilor din Europa, s-a desfãºurat, la Oradea, întâlnirea episcopilor catolici de rit oriental din Europa, în perioada 3-6 noiembrie. Tema acestei a 14-a reuniuni a fost „Veþi fi mãrturisitorii mei: noua evanghelizare în Bisericile Catolice de rit oriental din Europa”. Din partea Vaticanului, a participat arhiep. Rino Fisichella, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare. Au fost invitaþi ºi episcopi romano-catolici, printre participanþi fiind ºi PS Petru Gherghel.

Sãrbãtoare întreitã În acest an, Congregaþia „Surorile Maestre ale Sfintei Dorotea, Fiicele Sfintelor Inimi”, prezente în Roman, Oþeleni ºi Slobozia (jud. Ialomiþa), celebreazã 175 de ani de la fondare, 50 de la canonizarea sfintei Maria Bertilla, o mãicuþã din congregaþie, ºi 10 ani de la beatificarea fondatorului, fericitul Giovanni Antonio Farina.

Duminicã, 23 octombrie, în biserica parohialã „Isus, Bunul Pãstor”, din Roman, a fost celebratã o Liturghie solemnã prezidatã de PS Aurel Percã.

La 20 de ani Alãturi de 7.000 de membri Kolping din 60 de þãri prezenþi la Roma, în perioada 25-29 octombrie, la împlinirea a 20 de ani de la beatificarea fondatorului, Adolf Kolping, a fost ºi un grup din România format din

40 de membri din Banat, Alba, Satu Mare ºi Moldova. Beatificarea din anul 1991 a fost amintitã prin Liturghia celebratã în bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor”, la 27 octombrie, de card. Joachim Meisner. Din Asociaþia Kolping Moldova au fost prezenþi membri din Bârlad, Valea Seacã, Faraoani ºi Oituz. A fost ales ºi noul „preses” general Kolping Internaþional: Mons. Ottmar Dillenburg, din Germania. Sfântul Adolf Kolping este sãrbãtorit în Biserica Catolicã la 6 decembrie.

Din viaþa grãdiniþelor Consfãtuirea semestrialã a directoarelor ºi responsabilelor grãdiniþelor confesionale ºi consfãtuirea anualã a educatoarelor din grãdiniþele confesionale ale Diecezei de Iaºi au avut loc la Buruieneºti în zilele de 28 ºi 29 octombrie. Ambele întâlniri au fost coordonate de pr. Iosif Bisoc, OFMConv., inspector ºcolar diecezan, ºi Carmen Nedelcu, expert ºcolar pentru probleme preºcolare.

22 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

Nou rector Pr. lect. univ. dr. Gheorghe-Damian Pãtraºcu, OFMConv., deja decan al Facultãþii de Filozofie „I. Duns Scotus”, a fost ales rector al Institutului Teologic Franciscan din Roman, vineri, 28 octombrie, în urma întrunirii Senatului extraordinar al institutului.

Un milion de stele Peste 1.000 de oameni au rãspuns la îndemnul echipei Caritas Iaºi, „Aprinde o stea pentru comunitatea ta!”, ºi au participat, la 12 noiembrie, la cea de-a cincea ediþie a campaniei „Un milion de stele”. Organizatã la Bacãu, Cârþa, Cristuru Secuiesc, Huºi, Iaºi, Oneºti, Piatra Neamþ, Roman, Satu Nou (BC), Sãbãoani, Suceava, precum ºi la Münster (Germania), campania a intenþionat promovarea solidaritãþii cu persoanele aflate în dificultate, dar ºi a voluntariatului. La evenimentul organizat în Piaþa Unirii din Iaºi s-au alãturat PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã.

Acþiunea a însemnat implicarea a 110 voluntari Caritas ºi aprinderea a 2.600 de lumânãri.

Temelie de bisericã Comunitatea credincioºilor catolici din Bogdãneºti (Traian, Bacãu) a trãit la 20 noiembrie evenimentul sfinþirii pietrei de temelie a noii bisericii. Celebrarea a fost prezidatã de PS Aurel Percã, iar concelebranþi fiind: pr. Gabriel Farcaº, decan de Traian, pr. Gheorghe Piºta, paroh de Prãjeºti, alþi preoþi oaspeþi. Au participat autoritãþi civile ºi credincioºi din localitate.

Dimensiunile noii biserici: 10 m lãþime interior, 30 m lungime interioarã, 25 m turn cu cruce, înãlþimea interioarã la cupolã: 10 m ºi lungime totalã exterior: 40 m (cu sacristie ºi trepte),

fiind prevãzute 130 de locuri în bãnci. Biserica este deja ridicatã pânã la nivelul ferestrelor.

Triplã inaugurare La biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaºi, un mare numãr de credincioºi s-au adunat duminicã, 30 octombrie, la Liturghia de la ora 11.00, pentru a fi pãrtaºi la sfinþirea celor douã imagini în mozaic de pe peretele altarului, a grotei „Sfânta Tereza de Lisieux” ºi a spaþiului destinat librãriei.

Sfânta Liturghie a fost prezidatã de PS Aurel Percã.

Formare pentru tinere Tinerele cu vârsta între 17 ºi 22 de ani preocupate de viaþa spiritualã sunt invitate, în perioada noiembrie 2011 – aprilie 2012, la o serie de întâlniri lunare de formare umanã-spiritualã organizate de Surorile Providenþei din Iaºi. Întâlnirile se vor þine de la ora 8.30 la ora 17.30, în casa Surorilor Providenþei (ªos. Bârnova, 2, Iaºi), în zilele: 13 noiembrie, 11 decembrie, anul acesta, ºi 15 ianuarie, 12 februarie, 11 martie ºi 18-21 aprilie anul viitor. Înscrierile se fac la sr. Lucia Petriºor sau sr. Adriana Roca, tel. 0232/233877 ºi e-mail: surorile.providentei@gmail.com.

Numiri ºi confirmãri Prin decrete episcopale, PS Petru Gherghel a procedat la urmãtoarele numiri în Dieceza de Iaºi: începând cu 1 noiembrie: numiri ca asistenþi spirituali în Acþiunea Catolicã: pr. Eugen Robu – sectorul copii, zona Bacãu; pr. Marcelin Blaj – sectorul copii, zona Iaºi; pr. Emanuel Bejenaru – sectorul copii, zona Roman; pr. Ionuþ-Eremia Imbriºcã – sectorul tineri, zona Iaºi; pr. Marius Sabãu – sectorul tineri, zona Roman; pr. Marius-Claudiu Dumea – sectorul tineri, zona Bacãu; pr. Alois Moraru – sectorul adulþi – zonele Iaºi ºi Roman; confirmãri ca asistenþi spirituali în Acþiunea Catolicã: pr. Iosif Dãmãtãr (Mãrgineni) – sectorul adulþi, zona Bacãu; pr. Robert Canceal (Berzunþi) – sectorul adulþi, zona Bacãu; confirmare preºedintã AC: Adriana Ianuº; numire: pr. Florin-Petru Sescu – viceresponsabil al Oficiului pentru Pastoraþia Tinerilor, Copiilor ºi Asociaþiilor ºi colaborator la Parohia Iaºi „Sfântul Anton”; începând cu 1 decembrie: numiri de asistenþi spirituali ASCRO: pr. Cristian Bârnat – pentru zona decanatelor de

A trecut la Domnul În noaptea de 17 noiembrie a trecut la Domnul sr. Maria Alexandra Ciortea din Congregaþia „Surorile Oblate Asumpþioniste”. Sora Maria Alexandra, de rit greco-catolic, s-a nãscut la 19 august 1915, la Blaj. A depus primele voturi la Paris la 23 martie 1941. În martie 1943 a revenit la Beiuº, activând apoi ºi la Bucureºti.

Când congregaþiile au fost desfiinþate în decembrie 1949, sora a fost nevoitã sã se retragã în familie, la Turda. A lucrat ca funcþionar la spitalul din Turda, pânã a ieºit la pensie. Dupã cãderea comunismului ºi „renaºterea” congregaþiei în România, sora a putut reveni în comunitate, la Oradea, apoi din 1997 la Izvoare/Bacãu, unde a fost înmormântatã la 19 noiembrie.

Sã se odihneascã în pace!

Bacãu ºi Traian; pr. Romeo Horvat, OFMCap. – pentru zona decanatelor de Trotuº ºi Moineºti ºi fr. Jesus Sagredo, FSC – zona decanatelor de Piatra, Roman ºi Valea Siretului.

Pe scurt 17-23 octombrie: Zilele Acþiunii Catolice în Dieceza de Iaºi 21-23 octom-

brie: Etapa a doua a proiectului de formare „Familia – leagãnul iubirii ºi al vieþii” organizat la Traian de Asociaþia „Familia ºi Viaþa” 23 octombrie: Liturghie pentru cadrele medicale din Asociaþia Medicilor Catolici din Iaºi, în catedrala veche 23 octombrie: Sãrbãtorirea a 10 ani de la înfiinþare ºi 10 ani de activitate a corului „Caelestis” din Oneºti, în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” 28 octombrie: Împlinirea la Faraoani a 100 de ani de viaþã de cãtre Martin Ciceu 30 octombrie: Participare româneascã la Liturghia internaþionalã a comunitãþilor etnice catolice de la Westminster Roman-Catholic Cathedral din Londra 4-6 noiembrie: Curs de formare pentru preºedinþii parohiali ai Acþiunii Catolice la Traian 4-9 noiembrie: Adunarea plenarã de toamnã a episcopilor francezi, la Lourdes, fiind invitat ºi PS Aurel Percã 8 noiembrie: Sesiune ºtiinþificã „Bonaventura ºi Scotus.

Reflecþii filozofice” la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman 10-12 noiembrie: Ediþia a patra a conferinþei naþionale „Text ºi discurs religios”, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi 12 noiembrie: Întâlnire naþionalã a responsabilelor din cadrul Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, la Iaºi, cu tema: „Isus din Nazaret” 12 noiembrie: Zi de formare pentru tinerii Acþiunii Catolice din zonele Bacãu, Iaºi ºi Roman 13-15 noiembrie: Vizita PS Joan Piris Frígola, episcopul de Lleida, în comunitatea românã din Lleida (Spania), fiind prezent ºi pr. Adrian Burcã 27 noiembrie: „Admissio” la Institutul Teologic din Iaºi pentru studenþii anului III 4 decembrie: Depunerea adeziunii în Acþiunea Catolicã 8 decembrie: Hirotonirea întru diaconat la Iaºi a studenþilor anului VI de la Institutul Teologic din Iaºi.

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic Ana M. (Tomeºti, Iaºi). „În anul 2007 am nãscut gemeni ºi am beneficiat de o indemnizaþie pentru creºterea copilului doar pentru un singur copil. Conform noilor reglementãri, pot beneficia de indemnizaþie ºi pentru al doilea copil?”

Prin decizia nr. 26 din 14 noiembrie 2011 pronunþatã de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie în dosarul nr. 21/2011 a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi s-a stabilit cã „pânã la intrarea în vigoare a legii 239/2009 pentru modificarea art. 2 din OUG nr. 148/2005, indemnizaþia lunarã pentru creºterea copilului prevãzutã de art. 1 al. 1 din ordonanþã se acordã fiecãrui copil nãscut dintr-o sarcinã gemelarã, de tripleþi sau multipleþi, în cuantum de 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 31 dec e m brie 2008; 600 lei sau, opþional, 85 % din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 – 17 iunie 2009”.

Având în vedere aceste dispoziþii, puteþi beneficia de indemnizaþia pentru creºterea copilului ºi pentru cel de-al doilea copil, cu condiþia sã vã adresaþi instanþei de judecatã, iar în baza hotãrârii judecãtoreºti veþi primi drepturile cuvenite ºi pentru cel de-al doilea copil.

C. Robu (Roman) „În primãvara anului 2011 am nãscut un copil în Italia, iar în varã

am venit împreunã cu copilul în vizitã la pãrinþi. Am dorit sã plec în strãinãtate, dar nu am reuºit, întrucât nu am un înscris din care sã rezulte acordul tatãlui copilului. Cum pot pãrãsi teritoriul României împreunã cu minorul?”. În cazul în care nu aþi reuºit sã solicitaþi eliberarea certificatului de naºtere la consulatul României din Italia, va trebui sã solicitaþi acest înscris în þarã deoarece trebuie sã faceþi dovada cã a fost înregistratã naºterea minorului ºi în statul român.

Dacã deþineþi deja certificat de naºtere (cel prevãzut de legea românã) pentru minor, atunci va trebui sã solicitaþi tatãlui copilului o procurã specialã eliberatã la consulatul din România sau la un notar din Italia prin care vã împuterniceºte pe dv. sã ieºiþi cu minorul. În cazul în care din diferite motive nu puteþi obþine aceastã procurã, atunci va trebui sã promovaþi o acþiune de încredinþare a minorului la instanþa unde aveþi domiciliu, iar pe baza hotãrârii judecãtoreºti definitive ºi irevocabile veþi putea pãrãsi teritoriul þãrii noastre fãrã a avea nevoie de acordul tatãlui copilului.

Greta Pop (Iaºi) „În cazul în care sunt studentã ºi sunt mamã singurã pot beneficia de indemnizaþie pentru creºterea ºi educarea copilului?”. În conformitate cu prevederile art. 8, alin. 1 al OUG nr. 111/2010, beneficiar al indemnizaþiei ºi concediului pentru creºterea copilului poate fi oricare dintre pãrinþii fireºti ai copilului. Actul normativ nu

24 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

face nici o precizare privitoare la starea civilã a pãrinþilor, motiv pentru care s-a folosit sintagma pãrinþi fireºti. Poate fi beneficiar ºi una dintre persoanele care a adoptat copilul, cãreia i s-a încredinþat copilul în vederea adopþiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenþã, cu excepþia asistentului maternal profesionist, care poate beneficia de aceste drepturi numai pentru copiii sãi, precum ºi persoana care a fost numitã tutore.

Conform legii nr. 132 pentru aprobarea OUG nr. 111/2010, cele 12 luni necesare pentru a beneficia de indemnizaþie pentru creºterea copilului pot fi constituite integral ºi din perioadele în care persoanele s-au aflat în una dintre urmãtoarele situaþii: frecventeazã, fãrã întrerupere, cursurile de zi ale învãþãmântului preuniversitar sau, dupã caz, universitar la nivelul studiilor universitare de licenþã ori de master, precum ºi ale învãþãmântului postuniversitar la nivel de masterat, organizate potrivit legii, în þarã sau în strãinãtate, într-un domeniu recunoscut de Ministerul Educaþiei, Cercetãrii, Tineretului ºi Sportului, cu excepþia situaþiei de întrerupere a cursurilor din motive medicale.

Av. Mihaela Ciobanu

Poºta redacþiei M.D. (e-mail). „Vã mulþumesc pentru rãspunsul ºi pentru sfaturile pe care mi le-aþi dat în revista din luna august. M-au pus pe gânduri ºi din acest motiv vã rãspund abia acum.

Bineînþeles cã alegerile mele mã afecteazã sau mã avantajeazã în primul rând pe mine.

Sunt sigur cã pãrintele, pãrinþii ºi toate persoanele apropiate ne vor binele. Într-adevãr, noi (eu ºi logodnica) suntem tineri ºi nu avem experienþã de viaþã.

Dar viitorul va fi aºa cum ni-l vom face noi, sau cum dorim sã ni-l facem, sau cum Domnul va dori sã fie. Chiar dacã logodnica este ortodoxã, aceasta nu înseamnã cã nu este creºtinã.

Are încredere în Dumnezeu ºi se roagã zilnic. Pot sã zic cã mai credincioasã este ea decât mine. Între noi doi, eu sunt un pãcãtos mai mare. Nu dorim ca în cãsnicia noastrã sã-l ignorãm pe Dumnezeu. Vrem sã fie prezent lângã noi. Faptul cã vom þine ºi sãrbãtorile ortodoxe sau cã vom mai merge la Bisericã ºi acolo nu cred cã este un pãcat.

Naºii, în primul rând trebuie sã ne fie prieteni. ªi ne sunt.

Religia nu cred cã este aºa importantã în cazul naºilor. Nu cred cã este o idee bunã sã punem naºi formali (doar pentru a-i avea la eveniment) ºi apoi sã nu mai avem tangenþã cu ei.

Cunosc multe cazuri în care naºii ºi finii nu au mai pãstrat legãtura sau nu s-au mai vãzut de câþiva ani. Poate chiar s-au ºi uitat. Iar în cazul unui impas între mine ºi soþie, cred cã prima datã vor interveni pãrinþii.

Noi sperãm sã nu ajungem la asemenea situaþii. Nu ne cãsãtorim cu gândul sã ne despãrþim... De fiecare datã când auzim cã se cãsãtoresc doi tineri, unul catolic ºi altul ortodox, prima

datã spunem cã «ortodocºii sunt mai libertini ºi divorþeazã repede». Dar pe noi nu ne vedem. Noi, catolicii, nu suntem uºi de bisericã. Greºim ºi noi.

Uneori poate mai mult decât ortodocºii. În ultimii ani a crescut numãrul divorþurilor ºi în rândul catolicilor. Deci religia tinerilor cãsãtoriþi nu cred cã va garanta o cãsnicie fericitã ºi lipsitã de griji pânã la adânci bãtrâneþi. Vreau sã vã mai întreb ceva. Mi-aþi spus, citez «Biserica insistã mereu ca soþii sã fie de aceeaºi credinþã». Vine ºi întrebarea mea: De ce se mai spune în bisericã de preoþi ºi de cãtre episcop cã se vrea unirea celor douã Biserici: catolicã ºi ortodoxã? De ce se mai fac rugãciuni pentru acest lucru?... Se vrea sau nu se vrea o unificare a religiilor? ...”

Cred cã avem idei diferite despre ceea ce înseamnã a fi credincios sau creºtin. Noi înþelegem prin a fi creºtin unul care îl alege pe Cristos, îl iubeºte, încearcã sã îl urmeze ºi cautã sã facã ceea ce cere el. Prezenþa lui Cristos este viaþã, dã direcþie, cãlãuzeºte, ºi nu înseamnã a ne aminti de el doar din când în când. Inima trebuie sã aibã legãturã cu Dumnezeu.

Una este cã cineva se numeºte pe sine creºtin ºi alta este sã fie.

De exemplu, dacã cineva spune cã este creºtin ºi înjurã, trãieºte în duºmãnie cu alþii etc., nu prea se cheamã cã este într-adevãr creºtin. Sau ºtim cã Dumnezeu ne cere sã sfinþim ziua Domnului (porunca a treia) ºi noi nu avem treabã cu Liturghia de duminicã ºi de sãrbãtoare sau mergem foarte rar, mã îndoiesc cã ne putem numi creºtini sau credincioºi. Dacã logodnica dv. ºi naºii merg în fiecare duminicã la Liturghie

ºi participã la toatã Liturghia: felicitãri, aþi ales bine! ªi dacã ºi dv. faceþi la fel: felicitãri de douã ori! În al doilea rând, nu cred cã am spus cã religia catolicã e o garanþie pentru o cãsãtorie reuºitã. Am susþinut ºi susþinem cã trãirea credinþei e o garanþie. ªi una este sã pornim din start în cãsãtorie cu lucruri care ne despart ºi alta este sã avem unitate în cât mai multe puncte. În al treilea rând, unitatea creºtinilor, întâlnirile ºi rugãciunile care se fac nu înseamnã pierderea identitãþii, amalgam, amestec ºi acceptarea tuturor lucrurilor care nu sunt conforme Scripturii ºi tradiþiei. Unitate nu înseamnã, de exemplu, sã acceptãm divorþul ºi altele de genul acesta. Unitatea se referã la a ne cunoaºte, a ne ruga împreunã, a vedea ºi aprecia lucrurile pozitive care sunt în celelalte biserici. Vã dorim gânduri bune!

Diana Gal (e-mail). „Îmi pare rãu cã nu aþi mai publicat eseul meu în revista din luna noiembrie, dar eu nu mã las ºi v-am trimis ºi douã propuneri pentru luna decembrie. Vreau sã ºtiu dacã le-aþi primit ºi dacã o sã mi le publicaþi în luna decembrie ca sã am o certitudine cã aº putea sã continui sã vã trimit eseurile mele. Vreau rãspuns urgent”. ªtim dacã publicãm eseurile atunci când ne apucãm de fãcut revista. Atunci are loc o ºedinþã de redacþie ºi, în funcþie de articolele ºi de evenimentele care sunt, se ia decizia.

Despre Coroana de Advent s-a mai publicat în paginile acestei reviste în câteva numere din anii trecuþi. Oricum, pentru ca articolele dv. sã aibã ºansa sã fie publicate trebuie sã alegeþi

decembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 25

subiecte care n-au mai fost tratate în revistele din ultimii ani, sã fie originale, sã scrieþi cu diacritice (litere specifice limbii române) ºi sã trimiteþi articolul într-un fiºier word.

Maria (e-mail). „Aº vrea sã spun ºi eu povestea mea de viaþã, am citit povestea din luna octombrie ºi atunci am spus cã ar fi bine sã scriu ºi eu. Nu vreau neapãrat sã o publicaþi dacã nu consideraþi cã spune ceva, sau ar putea sã fie un bun exemplu. Sunt cãsãtoritã de 17 ani. Pãrinþii nu au fost de acord cu aceastã cãsãtorie, pentru cã soþul nu avea aceeaºi religie cu mine, însã au lãsat lucrurile aºa deoarece locuiam împreunã. Vreau sã precizez cã nu am lãsat religia mea, mai mult de atât am trecut ºi bãiatul în religia catolicã, pe care n-am s-o las pentru nimic în lume. Totul a fost aproape perfect un an ºi jumãtate în care ne-am înþeles bine. Dupã aceea a început calvarul, venea beat aproape zilnic, nu era agresiv, însã îmi era de-ajuns sã-l vãd aºa, nu aveam cu cine vorbi, nu aveam cu cine mã sfãtui, uneori aveam impresia cã fuge de mine. Vã spun cã am tras ºi cu dinþii de aceastã cãsnicie. Am încercat orice metodã care credeam cã dã rezultate, uneori era ºi mai rãu decât mã aºteptam. Pe zi ce trecea mã pregãteam pentru orice, mai puþin pentru ceea ce mi s-a întâmplat, deºi mama ºi sora îmi spuneau sã nu am încredere în el, însã eu care eram sincerã ºi nu l-am minþit cu nici un cuvânt, mi se pãrea o prostie sã-mi mint soþul, însã el o fãcea în fiecare zi sau când avea ocazia. ªtiþi ce doare trãdarea? Nu doresc la nimeni. În urmã cu câþiva ani, scosesem câþiva bani din bancã sã cumpãrãm ceva. Nu

am luat chiar atunci ce voiam ºi am pus banii la o altã bancã, însã împrumutul e pe numele meu ºi banii i-a pus el pe numele lui. Am fost liniºtitã crezând cã sunt tot acolo, însã dupã o discuþie între el ºi prietenul lui mi-am dat seama cã ceva nu e în regulã. Am mers la bancã ºi, spre surprinderea mea, nu mai era nici un leu. Nici acum dupã cinci ani nu ºtiu ce a fãcut cu ei. Dar sã nu credeþi cã e singura greºealã fãcutã. De multe ori venea foarte beat ºi fãrã bani din salariu, deºi stãm cu chirie ºi e destul de greu în condiþiile în care avem salarii foarte mici. Însã Dumnezeu nu m-a lãsat, pentru cã mergeam des la ªumuleu Ciuc ºi mã rugam mult. Mergeam aproape în fiecare duminicã chiar ºi acolo sus unde merg pelerinii de Rusalii. Acolo existã o capelã ºi era un pustnic, un cãlugãr franciscan, care avea grijã de capelã ºi uneori mã asculta ºi mã sfãtuia. Acolo stãteam în genunchi ºi mã rugam sã am putere sã merg mai departe, ºi am primit ceea ce am cerut. Însã luptând pentru soþ aproape cã uitasem cã mai am ºi copil care avea nevoie de mine mai mult decât soþul. Datoritã rugãciunilor ºi ajutorului financiar primit de la mama ºi sora mea (tatã nu mai am) Dumnezeu nu m-a lãsat, deºi uneori când mi-a fost greu am crezut cã m-a lãsat, însã nu era aºa. Aº spune tuturor sã aibã încredere în Dumnezeu ºi el nu ne lasã”.

Vã mulþumim pentru mesajul trimis ºi pentru faptul cã citiþi revista „Lumina creºtinului”.

Apreciem mult cã aveþi încredere în Dumnezeu ºi cã sunteþi hotãrâtã sã vã trãiþi credinþa pânã la capãt. Ne doare ºi ne rugãm ºi noi pentru ca Domnul sã-i dea soþului gândul de

26 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2011

întoarcere. Concluzia dv. este clarã: sã avem încredere în Dumnezeu ºi el nu ne lasã. Vã mulþumim!

Pr. Anton Biºoc (Voievodeasa). „Sunt lucruri care m-au îngrozit ºi nu pot lãsa sã nu strig.

Dacã în revistã apar multe lucruri bune, reportaje etc., eu cred cã sunt absolut necesare anumite teme catehetice sau cum vreþi sã le spuneþi. Ar fi bine ca revista sã aibã în fiecare lunã o paginã unde sã se trateze anumite probleme religioase care sunt urgente, dar necunoscute sau uitate de popor. Ele ar fi urmãtoarele: 1) Sfânta Liturghie, valoarea ei; 2) Credinþa trãitã, nu cea teoreticã; 3) Inima lui Isus, cu referire la prima vineri din lunã; 4) Curãþia (ca virtute), parcã este o idee învechitã de a mai vorbi despre aºa ceva.

5) Sfânta Împãrtãºanie... Deocamdatã atât ºi nu voi uita pe viitor a mai pomeni ºi de altele, numai trebuie trecut la lucru”.

Vã mulþumim pentru sugestiile fãcute. Temele pe care le propuneþi cu siguranþã vor fi reluate. Deocamdatã este Anul Familiei ºi se trateazã teme specifice. De aceea s-a introdus o catehezã specialã în interiorul revistei. Anul viitor, fiind vorba de Anul Credinþei, vor fi reluate ºi temele pe care le-aþi propus.

Mircea Osoianu (Iaºi). „Vã trimit câteva gânduri compuse de mine pentru a fi reflectate ºi de alþii: Tu eºti: ceea ce gândeºti, ceea ce faci, ceea ce spui, ceea ce iubeºti, ceea ce mãnânci, ceea ce îþi place, ceea ce îþi aparþine, ceea ce dãruieºti, ceea ce vrei, ceea ce a voit Creatorul tãu, ceea ce laºi urmaºilor tãi, ceea ce þi-au lãsat strãmoºii tãi, ceea ce crezi, ceea ce conduci...”.

Vã mulþumim!

Marana tha!

Orizontal: 1) Timpul de pregãtire pentru solemnitatea Naºterii Domnului ºi, în acelaºi timp, de aºteptare a celei de-a doua veniri a lui Cristos la sfârºitul timpurilor (neart.) – Istorie a unor personaje, lucruri ºi evenimente fictive. 2) Navatã sau partea principalã a unei biserici, situatã între altar ºi pronaos – Omeneºti. 3) Liga Românã contra Reumatismului (abr.) – Luna decembrie în popor (reg.). 4) Forma virtuþilor ºi „legãtura desãvârºirii” (Col 3,14), pe care Dumnezeu ºi-a manifestat-o faþã de noi prin faptul cã l-a trimis în lume pe Fiul sãu, ca sã avem viaþã prin el (cf. 1In 4,9) [neart.] – Diferit. 5) „Ornament” muzical – Artilerist. 6) Omise – A brãzda pãmântul. 7) Ceas – Acut! 8) Garanþie – Localitate în Germania. 9) Început de

Editura Presa Bunã Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232-211527; e-mail: editor@ercis.ro

BULETIN DE ABONAMENT Numele .........................................

Prenumele .....................................

Adresa .......................................... .......................................................

Tel. ...............................................

Am achitat suma ....................... lei prin mandatul poºtal nr. ........., din data de .........................., reprezentând abonamente la: • Lumina creºtinului: ...................

• Isus, prietenul copiilor: .............

• De la Rãsãrit pânã la Apus: ......

Data: Semnãtura: Reduceri mari la „Presa Bunã”!

Aceia care, pânã la 31 decembrie 2011, fac dovada achitãrii materialelor comandate pentru întregul an beneficiazã de reduceri de 20%. În perioada 1-31 ianuarie 2012 reducerile vor fi de 10%.

iarnã! – „… de Advent”, tradiþie nãscutã în sec. al XIX-lea, la iniþiativa pastorului evanghelic Johann Heinrich Wichern (1808-1881), pentru a vesti apropierea Crãciunului. 10) Mesia cel aºteptat de veacuri, Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu, „care, venind în lume, lumineazã pe orice om” (In 1,9) – Înfãptuit în cele din urmã!

Vertical: 1) Perioadã de timp care începe cu prima duminicã din Advent ºi include cele patru mari cicluri: ciclul Crãciunului, ciclul pascal, ciclul temporal ºi ciclul sanctoral (2 cuv.). 2) Cadouri… de Crãciun – Din nou.

3) Parloar. 4) Presat la centru! – Hazliu – Claudiu Stãnescu.

5) În spirit! – Cãrþi de ghicit.

Costul abonamentelor pentru anul 2012 Lumina creºtinului

- personal = 20,8 lei (10 + 10,8 cheltuieli poºtale; -20% = 18,8 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 10 lei (-20% = 8 lei) - în strãinãtate = 31,6 lei (10 + 21,6 cheltuieli poºtale; -20% = 29,6 lei) Isus, prietenul copiilor - personal = 11,6 lei (8 + 3,6 cheltuieli poºtale; -20% = 10 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 8 lei (-20% = 6,4 lei) - în strãinãtate = 15,2 lei (8 + 7,2 cheltuieli poºtale; -20% = 13,6 lei) De la Rãsãrit pânã la Apus - personal = 60,6 lei (45 + 15,6 cheltuieli poºtale; -20% = 51,6 lei) - colet poºtal (peste 6) = 50 lei (45 + 5 cheltuieli poºtale; -20% = 41 lei) - în strãinãtate = 83,4 lei (45 + 38,4 cheltuieli poºtale; -20% = 74,4 lei)

6) Trãsnete (reg.) – Valoroase în sine! 7) Anul 1500 la romani – Plin de aþe. 8) Expresie din limba aramaicã referitoare la venirea glorioasã a lui Cristos la sfârºitul lumii (2 cuv.). 9) Degetul purtãtor de podoabe – Numãraþi odatã cu trecerea timpului. 10) Prefãcut, artificial (fig.) – Anticipat la final!

Dicþionar: ROTHA, ORO. Pr. Emanuel Imbrea Rãspuns la rebusul „În sânul familiei” din numãrul trecut: 1) CASATORITA; 2) URARE – IMAM; 3) NAS – MAMITA; 4) UNIRE – A – IN; 5) NJ – OIA – SCT; 6) IASC – PITI; 7) E – CHIARA – I; 8) COIF – IROD; 9) FETE – INELE; 10) ACT – ORATII.

Rezolvarea criptografiei „Isuse, pe acest pãmânt,” din numãrul trecut: NOUA – C – ARE – SUN – TE – M – PE – L – ER – IN – I – AR – ATA – N – E – CA – L – EA – PE – NTR – U – AA – JUNGE – LA – B – U – CU – RI – A – PAR – A – DI – SUL – UI.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Adjudeni, 1.635 lei; Bogata, 207 lei; Bacãu „Inima Neprihãnitã a Mariei”, 126 lei; Corhana, 126,5 lei; Gura Humorului, 450 lei; Moineºti, 500 lei; Sagna, 1.180 lei.

Sãrbãtoare în Congregaþia „Surorile Maestre ale Sfintei Dorotea, Fiicele Sfintelor Inimi” (Roman, 23 octombrie)

Întâlnirea directoarelor ºi responsabilelor din grãdiniþele confesionale (Buruieneºti, 28 octombrie)

Aniversarea beatificãrii fericitului Ieremia Valahul (Oneºti, 30 octombrie)

Rugãciuni pentru credincioºii rãposaþi (Iaºi, 2 noiembrie)

Zi de formare pentru tinerii din Acþiunea Catolicã zona Bacãu (Bacãu, 12 noiembrie)

Sãrbãtorirea bicentenarului Parohiei Romano-Catolice Siret (13 noiembrie)

Întrunirea Consiliului Pastoral Diecezan (Roman, 17 noiembrie)

Sfinþirea pietrei de temelie a noii biserici (Bogdãneºti, 20 noiembrie)