Lumina crestinului, nr. 12/2013

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIV decembrie 2013, nr. 12 (288) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº, Paul-Marian Cojoc Graficã copertã: pr. Maricel Bulai Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Vã anunþãm cã aveþi posibilitatea de a reînnoi abonamentele în condiþii foarte avantajoase. Pânã la 31 decembrie, puteþi beneficia de reduceri. Costul publicaþiilor care apar la Editura „Presa Bunã” este notat la pag. 27. Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor pânã la finalul anului, prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos.

Informaþii despre abonamente: sr. Liduina-Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca toþi copiii, victime ale abandonului ºi ale oricãrei forme de violenþã, sã poatã gãsi iubirea ºi ocrotirea de care au nevoie.

Intenþia misionarã Pentru ca toþi creºtinii, luminaþi de lumina Cuvântului întrupat, sã pregãteascã omenirea pentru venirea Mântuitorului.

Destinatari ai fericirii n ajunul solemnitãþii Tuturor Sfinþilor, se putea citi pe Îercis.ro, pe catholica.ro sau pe alte surse de informaþii ºtirea cã papa Francisc a aprobat beatificarea episcopului nostru martir Anton Durcovici.

Pe oricine întâlneai, radia de bucuria acestei veºti mult aºteptate. Era ceva asemãnãtor cu vestea anunþatã din balconul bazilicii „Sfântul Petru” din Roma, la alegerea noului papã: Gaudium magnum annuntio vobis... (Vã anunþ o mare bucurie...).

PS Petru Gherghel împreunã cu PS Aurel Percã, ajutaþi de clerul ºi credincioºii Diecezei de Iaºi, au misiunea sfântã de a pregãti logistic, în spirit de credinþã sporitã ºi de recunoºtinþã, marele eveniment al proclamãrii beatificãrii.

Suntem, cu adevãrat, destinatarii unei fericiri unice în istoria Bisericii noastre locale, luând în considerare faptul cã aceastã proclamare se va face „la noi acasã” (fericitul Ieremia Valahul a fost beatificat la Roma, cu 30 de ani în urmã).

Acela care ne-a fost pãstor în momentele deosebit de grele ale instaurãrii regimului comunist ateu ºi care a mãrturisit cu jertfa eroicã a vieþii sale credinþa în Cristos meritã din plin ridicarea la cinstea altarelor. Mijlocirea sa puternicã la tronul milostivirii divine, consacrarea diecezei fãcutã inimii neprihãnite a Mariei ne-au susþinut în anii grei de prigoanã. Îi mulþumim ºi vom alerga în continuare la mijlocirea sa.

Episcopul Anton Durcovici a ajuns fericit pentru cã a trãit în întreaga sa viaþã fericirile proclamate de Isus în „predica de pe munte” (Mt 5,3-12). Aceleaºi fericiri le-a propus, ca pãstor al diecezei noastre, în numele lui Isus. Ni le reaminteºte cu insistenþã, în aceste momente istorice, ºi pe mai departe, pentru ca, trãindu-le, sã fim vrednici de chemarea noastrã creºtinã, în lupta vieþii, cu speranþa binecuvântatã, neclintitã a fericirii cereºti, împreunã cu dânsul, cu Preacurata, cu toþi sfinþii ºi cu întreaga curte cereascã.

Mesaj terezian

Fericirea sfinþilor „Odatã, mã miram de ce bunul Dumnezeu nu dã glorie egalã în cer tuturor celor aleºi ºi îmi era teamã cã nu toþi sunt fericiþi. Atunci Paulina mi-a spus sã caut paharul cel mare al tãticului nostru, sã-l pun alãturi de pãhãruþul meu cât un degetar ºi sã le umplu cu apã; apoi ea m-a întrebat: «Care este mai plin?» I-am rãspuns cã sunt la fel de pline, unul ca ºi celãlalt, ºi cã e imposibil de a mai adãuga ceva apã. Am înþeles: în cer, bunul Dumnezeu va da aleºilor sãi atâta glorie cât sunt în stare sã aibã ºi astfel ultimul nu va avea de ce sã invidieze pe primul” (Ms. A, 19v.).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALà Crãciun 2013 „ªi Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi”.

Mesaj cãtre familii Bucuraþi-vã în Domnul! Iarãºi vã zic, bucuraþi-vã!

Domnul este cu noi! datã cu încheierea anului noastrã ºi constituie pe drept dedicat credinþei, în di- cuvânt o binecuvântare pentru eceza noastrã s-a încheiat ºi omenire. Fãrã familii ºi pãrinþi perioada celor trei ani pe care lumea riscã sã disparã, iar Bii-am dedicat familiei; un timp serica îºi pierde rolul ei de cale de har, de reflecþie, de evaluare, a mântuirii. dar ºi de noi provocãri.

Familia, prima instituþie voitã Înscriºi într-o dinamicã pro- de Dumnezeu încã de la „îngresivã, episcopii, preoþii, fraþii ceput”, întemeiatã pe bucuria ºi surorile consacrate, asocia- iubirii ºi a comuniunii dintre þiile, miºcãrile ºi congregaþiile bãrbat ºi femeie, are din partea s-au alãturat familiilor, spriji- Creatorului capacitatea de a nindu-le în trãirea vocaþiei lor transforma omenirea, de a fi zilnice. S-au parcurs itinerare „gaudium et spes”, bucurie ºi de credinþã, s-au expus teme speranþã. Atâta timp cât va fi despre iubire ºi s-a dat speranþã. pe pãmânt o singurã familie, Icoana Maicii Domnului de la prin ea, Dumnezeu va continua Cacica, cu pruncul Isus în braþe, sã transmitã lumii mesajul sãu a fost în tot acest timp „ma- de speranþã. ma” care a însoþit ºi încurajat În esenþã, familia este un dar, familia în drumul ei de credinþã. este darul lui Dumnezeu pentru lume. Când familia iese din loBucurie, speranþã ºi dar ceresc pentru lume gica „darului”, se lipseºte de Mesajul nostru la Naºterea cel mai profund conþinut, de Domnului se îndreaptã din nou Dumnezeu, întemeietorul ei. cu profund respect cãtre toate În afara lui Dumnezeu nu poate familiile noastre. Ele au fost fi înþeleasã în mod deplin nici ºi rãmân bucuria ºi speranþa natura, în timp ce, în Dumnezeu

O

ºi cu Dumnezeu, natura este înnobilatã. În afara lui Dumnezeu rãmâne doar instinctul, în timp ce în el ºi cu el primeazã harul, binele ºi adevãrul, raþiunea ºi iubirea. Doar în Dumnezeu familia este perceputã la adevãrata ei valoare. În mãreþia sa nesfârºitã, Dumnezeu a considerat oportun ca primul dar fãcut omenirii sã fie familia, cei doi: soþul ºi soþia, amândoi pentru omenire, omenirea pentru ei, unul pentru celãlalt, unul în celãlalt, cei doi, deschiºi spre darul vieþii. Dar sunt soþii, copiii, relaþia dintre ei, bucuriile ºi încercãrile lor, credinþa, speranþa ºi iubirea lor.

Copiii – speranþa societãþii ºi a Bisericii Consecinþa logicã a întemeierii familiei, pe lângã comuniunea în iubire a celor doi soþi, naturalã ºi totodatã supranaturalã, este ºi viaþa, copilul, primãvara Bisericii ºi speranþa de mâine a societãþii. Copiii nu sunt un accesoriu pentru familie, spunea fericitul Ioan Paul al II-lea, ci darul lui Dumnezeu, modalitatea cea mai adaptatã prin care el rãspunde la iubirea celor doi soþi. Ei sunt liantul care îi uneºte pe soþi, sunt condiþia pentru care cei doi primesc titlul de „pãrinþi”. ¾

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾

Ca ºi familia, ºi societatea se edificã prin copii. Ei sunt constructorii de mâine, inginerii, proiectanþii ºi, de ce nu, agricultorii. În egalã mãsurã, prin vocaþie sfântã, pot fi preoþii de mâine, slujitorii lui Cristos ºi ai Bisericii, pot fi persoanele consacrate, mângâiere pentru bolnavi, ajutor pentru bãtrâni, ca stindard al curãþiei, ascultãrii ºi sãrãciei.

Fãrã familii, societatea se destramã, dupã cum, fãrã copii, familia este lipsitã de partea ei esenþialã. ªi societatea ºi Biserica au nevoie de familie, au nevoie de copii, conteazã pe ei, conteazã pe familie ºi „trãiesc” din ea.

Crãciunul, consacrarea familiei Isus Cristos, venind pe pãmânt, s-a nãscut ºi a trãit într-o familie, cu o mamã în persoana preacuratei Fecioare Maria ºi cu un tatã purtãtor de grijã în persoana lui Iosif cel curat ºi drept. Astfel el a consfinþit ºi încurajat viaþa de familie fundamentând-o în sacramentul Cãsãtoriei. A ales calea iubirii curate ºi sfinte ºi a consfinþit planul veºnicului Pãrinte care a þinut ca darurile sale, viaþa ºi iubirea divinã, sã continue pe pãmânt, pânã la marginile timpului ºi ale istoriei. Iar Maria, mama lui Isus, care a „slujit” în simplitate ºi în tãcere în familia sfântã de la Nazaret, a fost prima care a sãrit în ajutorul familiei nou-întemeiate la nunta de la Cana Galileii.

Doar în Cristos ºi dupã modelul sfintei familii de la Nazaret, familia va fi ceea ce doreºte Dumnezeu, ceea ce încurajeazã Biserica, dar ºi ceea ce trebuie societãþii; leagãn de iubire ºi de viaþã.

De aceea, Crãciunul este sãrbãtoarea prin excelenþã a familiei, a pãrinþilor ºi a copiilor ºi sãrbãtoarea fericirii adevãrate ºi a speranþei.

La capãtul celor trei ani pe care i-am dedicat familiei, rãmâne cã cel mai strãlucit argument al iubirii divine pentru omenire ºi leagãnul fericit al vieþii nu vor fi abandonate, ba mai mult, familia va continua sã rãmânã una dintre prioritãþile pastoraþiei diecezane. În acest sens s-a instituit, începând cu acest an „Întâlnirea diecezanã a familiilor”, care s-a desfãºurat pentru prima datã la sfârºitul lunii august în catedrala din Iaºi. Ea va continua ºi în anii urmãtori ºi va avea loc în diferite parohii ale diecezei.

Printre propunerile noi pe care le avem în vedere se numãrã: organizarea de cursuri prematrimoniale la Casa „Gaudium et Spes” de la Traian (jud. Neamþ); organizarea de întâlniri ale familiilor la nivel decanal; organizarea „Zilelor familiei” la nivel parohial – toate acestea susþinute de cãtre o echipã pregãtitã ºi profesional în acest sens.

Sfântul Pãrinte papa Francisc, privind ºi cunoscând situaþia prin care familia trece în acest timp zbuciumat, a dispus o analizã amplã a realitãþii acestei instituþii divine în lumina noii evanghelizãri ºi pregãtirea unui sinod extraordinar ce urmeazã sã se desfãºoare în luna octombrie 2014. Analiza este îndreptatã spre toþi preoþii ºi responsabilii cu pastoraþia familiei ºi constituie o angajare generalã pentru cunoaºterea ºi apãrarea acestui dar ceresc ºi o mai mare implicare a familiei în noua evanghelizare.

4 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

O bucurie ºi o datorie comunã Sãrbãtorirea misterului Crãciunului reprezintã pentru toþi creºtinii ºi pentru familiile noastre momentul celei mai mari bucurii ºi a celei mai binecuvântate speranþe cã Cel care a venit pe pãmânt într-o familie dintr-o fecioarã ºi mamã ºi s-a fãcut om va revãrsa ºi astãzi adevãratã luminã peste întreaga omenire ca sã descopere ºi sã redescopere cã viitorul societãþii, al prosperitãþii ºi al bucuriei adevãrate depinde de rolul ºi misiunea familiei prin care oamenii ajung la Dumnezeu ºi Dumnezeu ajunge la ei, iar cãsãtoria creºtinã este calea Bisericii ºi a mântuirii veºnice.

Felicitând încã o datã toate familiile diecezei, le adresãm tuturor chemarea Bisericii, a fericitului Ioan Paul al II-lea ºi a noastrã: Familii, fiþi ceea ce sunteþi ºi transmiteþi tuturor bucuria ºi speranþa evangheliei ºi a lui Cristos, ca împreunã sã cântãm: „Mãrire în cer lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace oamenilor de bunãvoinþã”.

Sãrbãtori fericite! Crãciun binecuvântat, în suflete ºi în case! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea

Ep. Anton Durcovici

va fi ridicat la cinstea altarelor fântul Pãrinte a recunoscut oficial, la 31 octombrie, S martiriul slujitorului lui Dumnezeu „Anton Durcovici, episcop de Iaºi (România), nãscut la Bad Deutsch-Altenburg (Austria), la 17 mai 1888, ucis din urã faþã de credinþã în închisoarea din Sighetu Marmaþiei, la 10 decembrie 1951”. Astfel, episcopul Anton Durcovici va fi ridicat curând la cinstea altarelor ºi înscris în rândul fericiþilor ºi sfinþilor Bisericii Catolice.

Dupã ce, la 30 octombrie, a participat la audienþa generalã acordatã de Sfântul Pãrinte la Vatican, având apoi o întâlnire cu cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, la reîntoarcerea la Iaºi, joi, 31 octombrie, PS Petru Gherghel a declarat: „Suntem fericiþi cã, între sãrbãtoarea Fericitului Ieremia ºi solemnitatea Tuturor Sfinþilor,

Sfântul Pãrinte Francisc a decis sã fie înscris în calendarul Bisericii ºi episcopul nostru Anton Durcovici, drept martir ºi mãrturisitor al Bisericii noastre locale. Se împlineºte astfel o dorinþã fierbinte de a-l admira ºi urma pe pãstorul Bisericii noastre locale pe drumul sfinþeniei. Le mulþumim tuturor celor care au susþinut cauza de beatificare a episcopului nostru, prin dorinþa ºi rugãciunea lor.

Dumnezeu sã fie binecuvântat în sfinþii sãi, iar Maica Sfântã, regina martirilor, sã priveascã mereu spre poporul nostru!”

La 5 noiembrie, PS Petru Gherghel a semnat o scrisoare pastoralã prin care declarã anul pastoral 2013-2014 un an dedicat cunoaºterii vieþii ºi mesajului episcopului martir ºi-i cheamã pe toþi la pregãtirea momentului beatificãrii ep. Durcovici, care va avea loc la Iaºi.

Din scrisoarea PS Petru Gherghel

a. Declarãm anul pastoral 2013-2014 an dedicat cunoaºterii, promovãrii ºi popularizãrii mesajului episcopului Anton, care îl îndreaptã spre noi prin exemplul sãu, prin învãþãtura ºi prin sacrificiul sãu, prinos de iubire faþã de Dumnezeu, faþã de Bisericã ºi faþã de poporul încredinþat spre pãstorire; impresioneazã încrederea lui în providenþã potrivit cu deviza sa de episcop de Iaºi: „Fericit poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul” (Ps 144,15) ºi cuvintele de încurajare pe care a þinut sã le îndrepte din întunericul închisorii spre creºtini ºi spre cei în suferinþã: „Purtaþi cu curaj crucea, pentru cã vor veni zile fericite ºi pentru acest popor atât de încercat ºi suferind” (…). b. De asemenea, îndreptãm spre toþi fiii ºi fiicele Bisericii noastre invitaþia de a semnala la centrul episcopiei noastre eventualele haruri primite, diverse amintiri, scrisori, obiecte ce au aparþinut episcopului Anton pentru a le aduna ºi folosi la organizarea unei expoziþii cu ocazia celebrãrii ºi proclamãrii sale ca fericit. c. Insistãm pe lângã toate instituþiile, asociaþiile ºi celelalte structuri bisericeºti pentru a adapta programul pastoral cu cel pe care noi îl vom prescrie pentru aceastã perioadã, având mereu în centru devoþiunea cãtre taina sfintei Euharistii, cãtre Inima lui Isus ºi Inima Neprihãnitã a Mariei. d. Cerem persoanelor care au talent la muzicã sau poezie sã trimitã din timp lucrãrile lor la sediul episcopiei noastre (...).

Procesul de canonizare a ep. Anton Durcovici a început cu faza diecezanã, la 25 martie 1997, continuând, la 8 februarie 2010, cu faza romanã.

La 28 februarie 2013, la Vatican, s-a dat votul afirmativ argumentãrii teologice a martiriului episcopului Durcovici.

La 15 octombrie 2013, la Vatican, membrii Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, în unanimitate, au exprimat pãrerea pozitivã asupra martiriului ºi virtuþilor ep. Anton Durcovici.

Episcopul Anton Durcovici va fi cel de-al cincilea român care va fi declarat fericit de cãtre Biserica Catolicã. Primul fericit este Ieremia Valahul (1983), cãlugãr franciscan capucin din Moldova, mort în anul 1625, la Napoli (Italia). Urmãtorii trei fericiþi sunt martiri din perioada prigoanei comuniste: Costantin Ignaþiu Bogdanffy (2010), episcop auxiliar de Satu Mare ºi Oradea, mort în anul 1949, în închisoarea din Aiud; Ioan Scheffler (2011), episcop de Satu Mare, mort în anul 1952, în închisoarea din Jilava, ºi Monseniorul Vladimir Ghika (31 august 2013), preot diecezan, mort în anul 1954, în închisoarea din Jilava.

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Evocare prin teatru a ep. Anton Durcovici eatrul Luceafãrul din Iaºi, în seara zilei de 28 octomT brie, a fost gazda unei premiere de excepþie. Pe scenã au urcat actorii bãcãuani ai Teatrului din Clopotniþã, oferind celor 800 de spectatori – din Iaºi sau veniþi din alte localitãþi – piesa de teatru „Anton Durcovici – omul cu faþa de bronz”. În cadrul reprezentaþiei s-a dorit evidenþierea arestãrii, anchetãrii ºi morþii episcopului martir.

Piesa de teatru a avut ca fundament expunerea unui eveniment istoric, o dramã trãitã pe deplin de cãtre ep. Anton Durcovici. Documentarea istoricã s-a fãcut cu ajutorul materialelor de la CNSAS, a declaraþiilor episcopului Anton Durcovici din timpul detenþiei, a înregistrãrilor mãrturiilor preoþilor grec o - catolici ºi romanocatolici care au supravieþuit

închisorilor comuniste ºi a diverselor documente oficiale din arhiva Securitãþii, aºa cum afirmã scenaristul Laurenþiu Budãu.

Pentru a putea beneficia cât mai mulþi de acest moment de mare spiritualitate, spectacolul a fost prezentat de douã ori: la ora 17.00 ºi la ora 19.30.

Dupã o introducere a pr. Iosif Dorcu, pe scenã au urcat actorii: Dumitru Rusu (în rolul ep. Anton Durcovici), Ion Coºa, Laurenþiu Budãu, ªtefan Ionescu, Nina Ionescu, Ciprian

„Ce aþi venit sã vedeþi, aºadar, aici? Istoria unui ucis? Istoria unui învins? Ce aþi venit sã vedeþi? Vã spun cã mult mai mult decât atât: istoria unui mare învingãtor, istoria unui sfânt...

Episcopul Anton ne-a fost rãpit, ºi nu a revenit niciodatã la Iaºi.

Avem doar catedrala veche ca mãrturie a slujirii sale. Mulþi nu i-am vãzut niciodatã chipul. Nici mãcar osemintele. ªi totuºi ne gândim la el nu ca la un om pierdut în istorie, ci ca la un om care a învins istoria ºi a cucerit cerul. Aceastã cucerire a cerului dorim sã ne-o confirme cât mai curând ºi sfânta maicã Bisericã a Romei”. (Pr. Iosif Dorcu, Din discursul introductiv) „Relaþia mea cu episcopul Anton Durcovici a fost puþin dificilã la început ºi am încercat sã-i pãtrund tainele pentru a înþelege mai bine duritatea ºi dorinþa lui de a fi tare în credinþã.

Este foarte greu pentru noi, ca oameni, sã trecem prin ceea ce a trecut el. Eu am recunoscut la o repetiþie cã dacã mie mi s-ar fi întâmplat lucrul acesta probabil aº fi suportat o sãptãmânã dupã care aº fi spus tot ce ar fi voit securiºtii. Probabil Durcovici este alãturi de mine, toatã Episcopia Catolicã este alãturi de mine”. (Actorul Dumitru Rusu, dupã spectacol) 6 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

Cârstiuc, Iulia Solomon, Adina Iftime ºi Tiberiu Gabor.

Personajele, în ordinea intrãrii în scenã sunt: episcopul Anton Durcovici (la 23 de ani ºi în jurul vârstei de 60 de ani), Maria Durcovici, cei trei copii vizionari de la Fatima, preasfânta Fecioarã Maria de la Fatima, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, pr. Rafael Friedrich, trei securiºti, un militar dactilograf, generalul anchetator, o fetiþã la fereastrã, securista, Mons. Alois Boga, miliþianul „Piccolo”, pr. Otto Farrenkopf. Ca personaje colective mai apar: femei, copii, bãtrâni, agenþi, oameni de ordine.

Scenariul este semnat de Laurenþiu Budãu, iar regizor a fost Ion Coºa.

La finalul celui de-al doilea spectacol, PS Petru Gherghel, marcat de cele vãzute, a mulþumit întregului colectiv de actori, implicaþi în acest act de culturã ºi spiritualitate.

Piesa se joacã în cadrul unei campanii de popularizare a personalitãþii episcopului martir. Se va organiza ºi o „caravanã Durcovici”, piesa urmând sã fie reprezentatã în mai multe comunitãþi din diecezã.

Pr. Cristian Bîrnat

Pelerinaj în Turcia, la locuri biblice ºi patristice a invitaþia pr. Emilian Cãtãlin, OFMConv., ministru L provincial, între 5 ºi 10 noiembrie, am avut ocazia sã-l însoþesc în vizita canonicã pe care a efectuat-o în Turcia, la conventele unde îºi desfãºoarã misiunea pastoralã ºi misionarã pãrinþi franciscani din România.

Am fost însoþit ºi de pr. Benone Butacu, OFMConv., paroh la Huºi-Corni. În timpul ºederii în Turcia am beneficiat de ospitalitatea fraþilor franciscani din Conventul „Sfântul Anton” din Istanbul, unde activeazã trei preoþi franciscani români (pr. Iulian Piºta – guardian, pr. Anton Bulai – paroh, ºi pr. Iosif Robu – vicar); la Iskenderon ne-am bucurat de ospitalitatea oferitã de pr. Maximilian Vereº, coordonatorul general al activitãþilor pastorale, în aºteptare fiind ºi pr. Mihai Herciu, care în aceastã perioadã aprofundeazã limba turcã la Istanbul.

Turcia este o þarã islamizatã, unde bisericile creºtine (catolicã, ortodoxã ºi bisericile protestante) sunt în minoritate ºi doar tolerate, fãrã posibilitatea unei evanghelizãri efective, aceasta fiind taxatã drept „prozelitism”; numãrul creºtinilor este foarte mic, circa 100.000 din totalul de 78.000.000 de locuitori, dintre care catolicii sunt circa 35.000, reprezentând 0,05%. Bisericile creºtine nu sunt recunoscute de stat ºi suferã multe limitãri în desfãºurarea misiunii pastorale: nu pot avea seminarii, ºcoli, nu pot construi noi biserici. Paradoxul este cã pe acest teritoriu s-a dezvoltat, dupã Ierusalim, viaþa Bisericii din primele veacuri, iar astãzi doar vestigiile istorice mai amintesc de perioada de aur a creºtinismului.

Fapte, nume, locuri trezesc o mare rezonanþã spiritualã în sufletul creºtinului. Aici am avut prezenþa ºi predica apostolilor

Petru, Paul, Filip, Ioan, Andrei; aici s-au nãscut, dupã Ierusalim, primele comunitãþi de creºtini: ne gândim la Antiohia, unde, pentru prima datã, s-a dat urmaºilor lui Cristos numele de „creºtin”; Efes, locul unde a predicat apostolul Paul ºi unde se aflã mormântul apostolului Ioan, apostolul iubit de Mântuitorul; aici se aflã localitãþile Smirna ºi bisericile care sunt menþionate în cartea Apocalipsului, în mare parte întemeiate chiar de apostoli; aici s-a nãscut Paul, apostolul neamurilor, ºi aici a desfãºurat o bunã parte din cãlãtoriile sale, predicând evanghelia ºi construindu-ºi vasta teologie prin scrisorile sale; aici se aflã casa Maicii Domnului, aproape de Efes, unde, alãturi de Ioan, a venit pentru a-ºi încheia viaþa pãmânteascã; aici au fost celebrate primele concilii (Niceea, Efes, Calcedon), care reprezintã aºezarea temeliei credinþei adevãrate; aici au trãit iluºtrii pãrinþi ai Bisericii ºi s-a dezvoltat o viaþã monahalã înfloritoare, cu campionii excepþionali ai credinþei, care cu sângele lor au irigat acest pãmânt ºi au mãrturisit Paºtele Domnului; în fine, aici gãsim înrãdãcinatã bogata tradiþie liturgicã ¾

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 7

¾ orientalã ºi spiritualitatea pro-

fundã a Bisericii orientale.

M-am simþit într-un adevãrat pelerinaj, vizitând toate aceste locuri ºi trãind sentimente de adevãratã înãlþare sufleteascã, gândindu-mã la apostoli, pãrinþii Bisericii, dar ºi la martiri ºi la persecuþia creºtinilor, fapt ce a determinat plecarea lor ºi odatã cu aceasta pãrãsirea acestor „locuri sfinte”.

Este trist vãzând cum aceastã realitate, atât de înfloritoare altãdatã, a dispãrut sau li s-au ºters urmele: biserici istorice transformate în moschei, locuri sacre reduse la ruine, locuri cu rezonanþe istorice cãrora li s-au ºters urmele, iar creºtinii, consideraþi „cetãþeni de categoria a doua”, pãrãsesc locurile lor, astfel încât prezenþa creºtinã devine o problemã. Prezenþa preoþilor ºi a persoanelor consacrate poate fi o garanþie cã religia creºtinã poate ºi trebuie sã dãinuiascã pe aceste locuri legate de Sfânta Scripturã ºi de pãrinþii Bisericii.

Cu scopul de a perpetua prezenþa catolicã, pãrinþii franciscani români sunt prezenþi în Turcia, în principal în douã oraºe, Istanbul ºi Iskenderon, aflate la 1.200 km de capitalã, la graniþa cu Siria. Am avut ocazia sã vizitez conventele lor, sã aud de problemele ºi preocupãrile pastorale, sã aud istoria tristã a asasinãrii episcopului Luigi Padovese la Iskenderon (asasinat de ºoferul sãu la 3 iunie 2010), sã constat deschiderea fraþilor faþã de toþi, indiferent de apartenenþa religioasã, dar sã aud ºi speranþele pentru o prezenþã cât mai beneficã în evanghelizare. În afarã de prezenþa mea alãturi de ministrul provincial în conventele fraþilor franciscani, aceastã vizitã mi-a dat ocazia

sã am o experienþã deosebitã: întâlnirea cu Sanctitatea sa Bartolomeu, patriarhul ecumenic de Constantinopol, la simpozionul organizat de Centrul Franciscan pentru Dialog Interreligios din Assisi, la sediul Conventului Franciscan din Istanbul. Cu aceastã ocazie, participanþii (24 de preoþi franciscani) au avut o audienþã la patriarhul Bartolomeu, la reºedinþa sa, având ºi eu bucuria sã fac parte din acest grup. Prezentându-mã cã vin de la Iaºi, patriarhul a spus cã a fost de mai multe ori la Iaºi ºi cã s-a simþit bine întotdeauna, cunoaºte bine realitãþile noastre ºi a fãcut o referinþã la marea sãrbãtoare a cuvioasei Parascheva ºi la mulþimea de credincioºi care vin în pelerinaj cu aceastã ocazie, declarând cã a fost de mai multe ori în capitala Moldovei.

Al doilea moment a fost vizita Sanctitãþii sale la Conventul pãrinþilor franciscani, participând la celebrarea Vesperelor ºi þinând cuvântul de învãþãturã într-un adevãrat stil „ecumenic”. ªi dupã aceastã celebrare am avut ocazia sã discutãm despre realitatea Bisericii din Turcia ºi asupra importanþei prezenþei preoþilor în teritoriu, deºi creºtinii sunt într-un numãr din ce în ce mai mic.

Din vizita la Istanbul nu a putut sã lipseascã vizitarea mãreþei catedrale „Sfânta Sofia”, construitã de împãratul Constantin.

Biserica „Sfânta Sofia” sau biserica „Sfintei Înþelepciuni” (nu al unei sfinte Sofia) este vechea catedralã a oraºului Constantinopol (capitala Imperiului Roman de Rãsãrit între anii 330 ºi 1453), transformatã ulterior în moschee, apoi în muzeu. Este consideratã drept una dintre marile clãdiri ale lumii, reprezentând un punct de referinþã în

8 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

istoria arhitecturii ºi, fãrã îndoialã, centrul Ortodoxiei pânã la cãderea Constantinopolului, în anul 1453. De aceastã catedralã este legatã, în mare parte, istoria Liturghiei bizantine ºi a unor importante concilii ºi sinoade.

Nu am putut scãpa ocazia de a vizita ºi Palatul Topkapi, cel mai vizitat muzeu din Turcia, unde se pãstreazã printre altele ºi sabia lui ªtefan cel Mare.

Timp de patru secole reºedinþa oficialã a sultanilor otomani, începând cu Mehmed Cuceritorul, ºi totodatã centrul administrativ, educaþional ºi cultural al unuia dintre cele mai puternice imperii ale lumii, Palatul Topkapi constituie una dintre principalele atracþii ale oraºului Istanbul.

Este cunoscutã definirea istoriei ca magistra vitae. Mergând la izvoarele trecutului, omul îºi lãrgeºte cunoºtinþele despre sine ºi despre alþii, învaþã sã se raporteze la alte realitãþi, cu experienþe de viaþã diferite ºi astfel are posibilitatea sã creascã. O vizitã în Turcia, care include obligatoriu locurile cu rezonanþã biblicã ºi patristicã, precum ºi contactul cu realitatea Bisericii locale, constituie o adevãratã lecþie de istorie la faþa locului.

Ep. Aurel Percã

Din istoria revistei (XI)

Anii 1927-1930 rimul numãr din anul 1927 este tipãrit la Institutul P „Presa Bunã”.

Din luna februarie, pr. Felix Wiercinski începe o serie de articole despre rugãciune. În iunie se noteazã despre vizita canonicã ºi administrarea Mirului în parohiile din Basarabia (p. 94-95), iar în iulie despre sfinþirea bisericii din Butea (p. 103). Despre vizitele canonice ºi sfântul Mir se scrie ºi în august (p. 126-128). În perioada martie-noiembrie 1928 redactor coordonator este pr. Iosif Ghiuzan (15 ianuarie 1898 – 2 decembrie 1932), în timp ce pr. Anton Gabor este paroh la Gherãeºti; din decembrie 1928 la conducerea revistei revine vechiul redactor. Pr. Iosif Ghiuzan avea deja multe colaborãri în revistã, fãcuse parte în anul 1926 din comitetul de iniþiativã pentru cumpãrarea tipografiei ºi construirea clãdirii pentru „Presa Bunã” ºi apoi din comitetul administrativ. Începând cu luna martie, în câteva numere ale revistei din anul 1928 ep. Mihai Robu („Prin þãri strãine”) descrie evenimentele la care a participat în cãlãtoriile sale în diferite þãri pentru a strânge ajutoare. Sub rubrica „Pãstorul în mijlocul credincioºilor” se relateazã în mai multe numere despre programul sau vizitele ep. Mihai Robu în diferite parohii. Începând cu luna iunie, pentru mai mulþi ani, începe sã fie publicatã o rubricã nouã, „Construcþiile noastre”, „care va arãta lãmurit starea de înaintare a lucrãrilor

construcþiilor din dieceza noastrã: biserici, capele, case parohiale, calvare º.a.”. Tot în luna iunie, noul redactor, pr. Iosif Ghiuzan, face un apel la cititori sã vinã cu „o idee, o încurajare, o aprobare, o colaborare” în vederea fondãrii unei reviste pentru copii (p. 94). În luna aprilie 1929 este anunþatã moartea pr. Andrei Florea, paroh de Pustiana, cel care a lucrat la „Calendarul catolic” înainte de anul 1912 (p. 61). În articolul „Sat fãrã cârciumã” din luna mai, redactorul povesteºte cum prin noiembrie 1928, pregãtind o pereche de tineri pentru cãsãtorie, a înþeles de la rudele acestora cã în satul lor nu existã nici o cârciumã: „Este un sat pe malul Siretului, un sat mare, un sat catolic în care cârciumile au dispãrut! Te gândeºti poate la Tãmãºeni ori la Butea, la Adjudeni ori Rotunda? Nu este nici unul din acestea! Sã fie oare Rãchiteni?

Da, aºa poartã numele satul fãrã cârciume, o adevãratã raritate pentru timpurile noastre, când poþi gãsi sate fãrã ºcoalã, ba chiar ºi fãrã bisericã, dar nu fãrã una sau mai multe cârciume”.

Acest articol dã startul la o serie de articole care vor apãrea în numerele viitoare cu scopul de a combate alcoolismul. În numãrul din luna iunie este redatã scrisoarea de mulþumire pe care Mons. Anton Gabor o trimite papei Pius al XI-lea, în numele Apostolatului Rugãciunii (p. 87-89), iar pr. Felix Wiercinski începe o serie de articole despre fericiri.

Pr. Iosif Ghiuzan

În anul 1930 revista este îmbunãtãþitã, mai ales în ceea ce priveºte grafica. Pe copertã ºi pe prima paginã începe sã se noteze sub titlu, în afarã de „Revistã catolicã lunarã”, ºi „Organ al Apostolatului Rugãciunii”. Pr. Felix Wiercinski se ocupã de noua rubricã introdusã în revistã: „Din lumea catolicã”. Revista din luna februarie redã o fotografie ºi numele tuturor episcopilor catolici din þarã prezenþi la conferinþa episcopilor la Bucureºti (p. 25). În numãrul din luna mai se scrie despre moartea lui Ilie Romila din Huºi, „un om cu inimã largã pentru toate operele de iubire creºtineascã”, inclusiv un mare binefãcãtor al „Presei Bune” (p. 81-82). În numãrul din octombrie este publicatã prima scrisoare pastoralã a ep. Mihai Robu cãtre preoþii ºi credincioºii din Bucovina, trecuþi de la 15 august în jurisdicþia Episcopiei de Iaºi (p. 167-169); în luna urmãtoare este publicatã prima vizitã canonicã în Bucovina (p. 183-184).

Cu titlul „Cãlãtoria în strãinãtate”, începând cu luna noiembrie (p. 181-183), directorul revistei descrie în mai multe numere vizita fãcutã în diferite þãri, având scopul principal de a vedea dezvoltarea presei catolice, îndeosebi participarea la congresul presei de la Bruxelles.

Pr. Cornel Cadar

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Gânduri la centenar

E bine de ºtiut

Bilanþ la centenar

An jubiliar

n casele multor creºtini din

Î Dieceza de Iaºi, în chiar prima

uþine persoane, din ziua de astãzi, au avut ocazia sã ciP teascã revista „Lumina creºtinului” în anii primelor apariþii, dacã nu, ca ºi mine, gãsind ascuns de cãtre bunici, printre puþinele lucruri la care þineau foarte mult, vreun numãr al revistei [...] Mã fascina mult pentru cã se scria foarte simplu, folosind un limbaj firesc, fãrã artificii lingvistice complicate, iar pagina cu glume era o satisfacþie totalã ca de altfel ºi o lecþie pentru viaþã. [...]

Dar anii au trecut ºi soarta istoriei a permis din nou publicarea revistei, iar eu am ajuns sã fac parte dintre cei care se îngrijeau de apariþia acesteia.

Ocupându-mã de partea tehnicã, în special de ceea ce se numeºte tehnoredactare, am insistat în primul rând pentru stabilizarea titlului revistei care între anii 1990 ºi 1995 a schimbat de mai multe ori formatul ºi caracterul. Pentru a da continuitate ºi a distinge cu mai multã uºurinþã dintre alte publicaþii revista „Lumina creºtinului”, am stabilit menþinerea aceluiaºi format ºi caracter tipografic al titlului care, de altfel, observ cã se continuã ºi astãzi.

Succesiv am prezentat cererea la Biblioteca Naþionalã a României de la Bucureºti pentru obþinerea codului ISSN care permite identificarea publicaþiei la nivel mondial. De asemenea, un interes important l-am manifestat pentru selectarea de imagini cât mai apropiate tematicilor abordate ca de altfel ºi a

celor pentru prima paginã. Nu cãutam doar sã fie sugestive, ci m-am strãduit sã selectez pe acelea care sã aibã ºi un bogat conþinut educativ [...]

Aº mãrturisi cã, pentru apariþia în timp a revistei, în sãptãmâna tipãririi acesteia se lucra neîntrerupt [...] Obiectivul era unic ºi imutabil, tipãrirea în timp a revistei! O continuã întrecere cu timpul care nu putea fi oprit [...]

Dar cum jubileul nu este un punct de sosire ºi nu a avut un scop în sine, e bine de privit mai departe. Bilanþul nu este doar suma realizãrilor în decursul celor o sutã de ani, dar ºi momentul reflecþiei asupra lipsurilor care au presãrat existenþa acestei publicaþii. Aºadar, aceastã reflecþie asiduã trebuie sã producã o propunere ºi mai hotãrâtã de a îmbunãtãþi calitatea culturalã, literarã, spiritualã ºi educaþionalã a revistei.

S-a trudit mult ºi s-a ajuns pânã în momentul de faþã, dar pentru a continua se cere ºi mai mult, pentru cã societatea este într-o continuã schimbare, iar paginile revistei trebuie sã bãtãtoreascã mereu calea vieþii comunitãþii pentru care este destinatã.

Adrian Florian (tehnoredactor în perioada iulie 1995 – august 1997)

10 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

lunã din anul 1913, pe lângã lumina din candelã, a mai intrat o razã: se tipãrise primul numãr al revistei „Lumina creºtinului”.

Ca un arc peste timp, prin numãrul 277 al revistei, apãrut în ianuarie 2013, s-a început anul dedicat împlinirii a 100 de ani de la apariþia primului numãr.

Duminicã, 27 ianuarie, în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi, PS Petru Gherghel a prezidat o Liturghie de mulþumire.

Centenarul revistei „Lumina creºtinului” a fost marcat solemn în catedrala din Iaºi, sâmbãtã, 18 mai, odatã cu Ziua Comunicaþiilor Sociale (celebratã în Bisericã la 12 mai), prin întâlnirea operatorilor ºi simpatizanþilor mass-media din Dieceza de Iaºi. A fost lansatã lucrarea „Lumina creºtinului” – o sutã de ani, un volum de 226 pagini coordonat de pr. Cornel Cadar ºi realizat la Editura „Presa Bunã”, ºi un DVD care cuprinde în format electronic (pdf) toate apariþiile revistei.

Centenarul a fost marcat ºi prin serialele de articole „Din istoria revistei”, la pagina 9, ºi „Gânduri la centenar”, la pagina 10.

La încheierea acestui centenar, mulþumim Domnului pentru toate binecuvântãrile acordate în acest an celor peste 14.500 de cititori ai revistei lunã de lunã, precum ºi lucrãtorilor acestei publicaþii!

ISTORIE Parohia Luizi-Cãlugãra are 1.350 de familii cu 5.200 de credincioºi. Deoarece capela din cimitirul Osebiþi deserveºte cu greu serviciului liturgic pentru aceastã zonã aflatã la distanþã 176 de locuri în bãnci, 10 lo- mare de biserica parohialã, crecuri în prezbiteriu, 12 locuri la dincioºii ºi parohul comunitãþii au luat decizia construirii unei În filiala Rãchiþi a Parohiei cor; aria construitã desfãºuratã: noi biserici potrivite pentru 724,15 mp.

Mãrgineni a fost sfinþitã piatra aceastã zonã. de temelie a viitoarei biserici, care va purta hramul „Sfântul Padre Pio”. Ceremonia s-a desPS Petru Gherghel a sfinþit fãºurat luni, 23 septembrie, fiind duminicã, 17 noiembrie, piatra prezidatã de PS Aurel Percã, de temelie a capelei „Sfânta avându-i alãturi pe pr. Isidor Fecioarã Maria de Guadalupe”, Dâscã, decan de Bacãu, pr. Du- din componenþa viitoarei Case mitru Mihai, parohul comuni- „Bunul Samaritean”, o casã pentru cei în vârstã sau cu dizabitãþii, precum ºi alþi preoþi. litãþi, din Parohia ªcheia. Episcopul de Iaºi a celebrat ºi un La celebrarea de sfinþire a requiem în memoria pr. Iosif pietrei fundamentale, puteau fi Andrici, de la a cãrui moarte se observate formele noii biserici, împlineau în acea zi ºase ani. dupã fundaþia deja turnatã. Aici Surorile Misionare ale Pãtimirii a fost ascultat cuvântul Domlui Isus, coordonatoarele directe nului, cuvântul de încurajare al ale proiectului, pr. Anton Mo- episcopului Aurel, dupã care a raru, paroh de ªcheia, pr. Petru urmat rugãciunea de sfinþire.

Blaj, decan de Valea Siretului, Decretul episcopal emis cu mai mulþi preoþi, primarul loZona denumitã Rãchiþi este calitãþii ºi alte autoritãþi au par- aceastã ocazie a fost înglobat situatã pe raza DJ 115 B dintre ticipat la aceastã sãrbãtoare. într-un bloc de beton armat din temelia noii Biserici. În biseMãrgineni ºi Hemeiuº, cu derica parohialã a fost celebratã numirea de Strada Tineretului, Liturghia. Lecturile au scos ºi aici locuind 134 de familii catoÎn cartierul Osebiþi a Parohiei mai mult în evidenþã nevoia lice, nevoite sã strãbatã o disLuizi-Cãlugãra a fost sfinþitã comunitãþii de a mai avea un tanþã între 5 ºi 7 km pânã la bipiatra de temelie a viitoarei bi- loc potrivit de rugãciune ºi coserica parohialã. Din acest moserici, care va purta hramul muniune, iar PS Aurel, în cativ credincioºii au cerut sã se „Înãlþarea Domnului”.

Cere- drul predicii, descriind construconstruiascã o nouã bisericã monia s-a desfãºurat luni, irea primei biserici creºtine, a în aceastã zonã de la periferia 18 noiembrie, fiind prezidatã comparat noua bisericã începutã oraºului Bacãu. de PS Aurel Percã, avându-i alã- cu acea primã bisericã; la fiNoua bisericã are în proiect turi pe pr. Isidor Dâscã, decan nalul predicii Preasfinþitul i-a urmãtoarele dimensiuni: gaba- de Bacãu, pr. Daniel-Anton încurajat pe credincioºi, aminritul în profil longitudinal al bi- Lucaci, OFMConv., parohul tind cã orice lucru mãreþ cere sericii cu pridvorul de la intrare: comunitãþii, Aurel Varga, pri- sacrificii, iar în aceste timpuri 33,30 m; gabaritul transversal marul comunei Luizi-Cãlugãra, grele este nevoie de eforturi mãsurat la pilele sistemului con- ºi peste 20 de preoþi. Au fost care nu vor rãmâne nerãsplãtite. structiv: 13,30 m; înãlþimea ma- prezenþi ºi coordonatorii lucrãNoua bisericã va avea 34 m ximã în vârful turnului: 33,05 m; rilor: Vlad Dimitriu, arhitect, lungime, 16 m lãþime, iar înãlînãlþimea la coloana navei: ºi Constantin Grapã, inginer þimea turnului va fi de 37 m.

13,75 m; capacitatea bisericii: de structurã.

Paginã realizatã de pr. Adrian Blãjuþã

Noi biserici, în construcþie

Rãchiþi

ªcheia

Osebiþi

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Încheierea Anului Ieremian u binecuvântarea PS Petru Gherghel, anul 2013, fiind C al 30-lea aniversar al beatificãrii ºi al cincilea aniversar al întoarcerii în patrie a fericitului Ieremia, a fost declarat de Custodia Fraþilor Minori Capucini ºi sanctuarul diecezan din Oneºti ca An Ieremian (5 martie – 30 octombrie 2013). Încheierea solemnã a avut loc la Oneºti la 30 octombrie 2013 marcatã prin diferite momente semnificative.

Pentru a înþelege pe deplin semnificaþia celebrãrii Anului Ieremian se cere o scurtã expunere a vieþii de credinþã a lui Ion Costist, viitorul fericit Ieremia.

S-a nãscut la 29 iunie 1556 în localitatea Sasca din Moldova. Cu gândul de a-l urma pe Cristos mai îndeaproape, în anul 1574 pleacã din satul natal spre Alba-Iulia, iar de acolo se îndreaptã spre Bari (Italia), unde îmbracã haina de novice capucin în Mãnãstirea „Sfântul Efrem cel Vechi”. La 8 mai 1579 depune profesiunea solemnã, angajându-se solemn sã trãiascã toatã viaþa ca monah capucin în ascultare, sãrãcie ºi curãþie, sub numele de Ieremia. În anul 1585 este transferat la Mãnãstirea „Sfântul Efrem cel Nou” din Napoli, cu misiunea de a-i îngriji pe fraþii bolnavi. Aici rãmâne timp de 40 de ani, pânã la sfârºitul vieþii sale. În anul 1625 se îmbolnãveºte grav ºi la 5 martie 1625 moare în faimã de sfinþenie. La 30 octombrie 1983 este beatificat de papa Ioan Paul al II-lea, iar la 31 mai 2008 are loc aºezarea moaºtelor în cripta sanctuarului „Fericitul Ieremia” din Oneºti.

În cadrul Anului Ieremian s-au desfãºurat numeroase evenimente ºi activitãþi, printre care: sfânta Liturghie solemnã de deschidere, prezidatã de PS Petru Gherghel (5 martie); diferite momente lirice ºi piese de teatru (5 martie ºi 5 mai); un triduum solemn (5-7 mai) cu ocazia hramului sanctuarului (cu predici tematice ºi rugãciuni prin mijlocirea fericitului Ieremia); hramul sanctuarului (8 mai); diferite activitãþi specifice (ediþia a cincea a Întâlnirii Naþionale a Familiei Franciscane, zilele Liceului „Fericitul Ieremia”: 3-5 septembrie, Întâlnirea Diecezanã a Persoanelor Consacrate: 6 octombrie); un triduum de pregãtire pentru sãrbãtoarea încheierii Anului Ieremian (27-29 octombrie); încheierea Anului Ieremian, prin sfânta Liturghie solemnã (30 octombrie).

Sfânta Liturghie ce a deschis triduumul de pregãtire pentru aceastã sãrbãtoare a fost prezidatã de PS Petru Gherghel la 27 octombrie. Preasfinþitul s-a aflat printre pelerinii prezenþi în bazilica „Sfântul Petru” din Roma când papa Ioan Paul al II-lea

12 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

l-a beatificat pe Ieremia Valahul (30 octombrie 1983).

Celebrarea din ziua de 30 octombrie, la care au participat numeroºi cinstitori ai fericitului Ieremia, 60 de preoþi din România ºi Italia, a fost deschisã de o procesiune solemnã de la mãnãstirea fraþilor capucini la biserica superioarã a sanctuarului „Fericitul Ieremia”. În cadrul predicii, PS Aurel Percã a insistat asupra trãsãturilor biografice ºi sufleteºti ale fericitului Ieremia, scoase în evidenþã de papa Ioan Paul al II-lea, trãsãturi care l-au caracterizat, format ºi întãrit pe concetãþeanul nostru în formarea sa ca om, ca frate ºi ca sfânt.

Preasfinþitul a reliefat, de asemenea, cã aceste trãsãturi caracteristice i-au fost sãdite în suflet de cãtre familia sa, mai ales de mama sa, Margareta.

Anul Ieremian a fost o binecuvântare pentru Biserica localã care va avea bucuria de a mai avea un mijlocitor în ceruri, ep. Anton Durcovici, în anul 2014, dupã ce papa Francisc a aprobat cererea înaintatã de Congregaþia pentru Cauzele Sfinþilor.

Paul-Marian Cojoc

Sanctuare

Vicoforte acã aveþi ocazia de a cãlãtori pe autostrada de la Torino D spre Savona, meritã sã faceþi un popas, o vizitã ºi o rugãciune la cel mai mare ºi mai important sanctuar din Piemonte: Vicoforte. Situat la doar 7 km de Mondovi (provincia Cuneo), acest loc de pelerinaj atrage anual aproximativ un milion ºi jumãtate de pelerini.

Cinstirea Mariei aici începe în jurul anului 1592. Într-o zi a acestui an un vânãtor a tras cu arma, involuntar, asupra unei fresce în care era reprezentatã Maica Domnului cu pruncul.

Imaginea a început imediat sã sângereze, iar acest fenomen miraculos ºi harurile obþinute, au început sã atragã primii pelerini din întreaga Italie. Toþi veneau sã implore protecþia Mariei în caz de nenorocire sau de pericole grave.

Construirea sanctuarului a început în anul 1596, dar s-a încheiat mult mai târziu, abia în anul 1733. Iniþiatorii au fost episcopul Antonio Castrucci ºi Carol Emanuel de Savoia.

Ei ºi-au propus un sanctuar mãreþ, dar ºi o capelã pentru mormintele familiei regale de Savoia. Printre arhitecþii care ºi-au lãsat amprenta aici, cel mai cunoscut este Francesco Gallo, din Mondovi, cel care a realizat partea superioarã ºi ornamentele baroce de o frumuseþe aparte.

La Vicoforte impresioneazã mãrimea cupolei, fiind cea mai mare din lume: diametrul de 37,15 m, înãlþimea de 75 m, cu un perimetru la bazã de 250 m.

Mai mult, întreaga cupolã este acoperitã cu fresce. Toate picturile care acoperã cupola ºi

pereþii sanctuarului însumeazã o suprafaþã de 6.023 m2. Picturile ce au o temã unicã ilustreazã viaþa, misiunea, înãlþarea la cer ºi glorificarea Maicii Domnului.

Analizând cu atenþie picturile, se poate recunoaºte aportul a trei mari ºcoli italiene din Veneþia, Bologna ºi Milano, prin trei mari reprezentanþi: Giuseppe Galli Bibena, Felice Biella ºi Mattia Bortoloni. În decorarea cupolei este interesantã prezenþa permanentã a cifrei 8. Sunt opt mari ferestre ovale (cu diametrul de 6 m), care inundã cu luminã cerul pe care se aflã 64 (8x8) de stele aurite, împãrþite în opt grupuri.

Opt perechi de îngeri adulþi vegheazã asupra pãmântului ºi amintesc de episoade importante din viaþa Mariei.

Sus, pe cupolã, Maria este aºezatã în centru, ca o mijlocitoare între popor ºi Sfânta Treime, reprezentatã deasupra în interiorul unei alte mici cupole.

Iniþial sanctuarul a avut doar un turn. Primul a fost construit în prima etapã, în anul 1642.

La zece ani dupã aceea au fost construite altele douã, în faþã.

Pentru simetrie, a fost construit ºi al patrulea, chiar dacã doar primul a fost clopotniþã.

Marea absidã a sanctuarului este dedicatã sfântului Rochus, deoarece el a salvat poporul de marea ciumã din anul 1630. În interior se poate vedea „un mic templu”, iar aici, într-o ladã de argint, se pãstreazã pictura care a sângerat în anul 1592. Între anii 1709 ºi 1714, sculptorul Giuseppe Gaggini a realizat statuia Margaretei de Savoia.

Meritã amintite douã episoade dureroase din lunga istorie a acestui sanctuar. Primul s-a întâmplat la 16 august 1809, când papa Pius al VII-lea a devenit prizonier ºi era escortat de soldaþii francezi sub comanda colonelului Boissard. Papa, în vârstã de 70 de ani, bolnav, purtat într-o trãsurã, a cerut voie sã se roage mãcar un sfert de orã în sanctuar. Colonelul, care nu mai avea rãbdare sã aºtepte, a intrat, fãrã pic de respect, cu calul sãu în bisericã. Trãsura papei se pãstreazã ºi azi în muzeul bazilicii.

Al doilea episod s-a întâmplat în anul 1812, când francezii au jefuit ºi au luat tot tezaurul, vânzându-l la Paris. Tezaurul consta în 2.381 de diamante, 247 de rubine, 774 de perle ºi 74 de smaralde.

Pr. Iosif Dorcu

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru Familii

Pe vremea noastrã...

A

u trecut peste noi 56 de ani de cãsãtorie ºi, ca în orice familie, au fost ºi bune, ºi rele sau mai bine spus ºi bune, ºi grele, dar..., mulþumim lui Dumnezeu, le-am fãcut faþã.

Avem 10 copii, 34 de nepoþi ºi 4 strãnepoþi. Un adevãrat arbore genealogic! ªi, dacã ar fi sã întorc timpul înapoi, aº face exact ceea ce am fãcut ºi pânã acum.

Cineva mã întreba zilele trecute: „Care-i secretul, mãtuºã!” „Cã am 10 copii, 34 de nepoþi ºi 4 strãnepoþi?”, am întrebat la rândul meu. „Nu, a continuat ea, ci cã ai putut sã stai atâþia ani alãturi de acelaºi bãrbat, de soþul matale!” „ªi încã mai sunt, am continuat eu, pentru cã Dumnezeu ne-a binecuvântat cu zile ºi încã suntem împreunã.

Ba mai mult, nu ºtiu cum se face cã chiar acum avem mai mare nevoie unul de celãlalt”.

Apropo, sã nu mi-o luaþi în nume de rãu, dar privind astãzi în jur, mi se pare cã viaþa de familie nu mai este luatã atât de în serios. Aceste obiceiuri, sã te duci la bãiat ºi sã locuieºti cu el fãrã sã fii cãsãtoritã! Sã nu te fi cãsãtorit încã ºi sã fii violent cu viitoarea soþie! Sã trãieºti ca soþ ºi soþie înainte de nuntã! Sã uiþi de bisericã ºi de sfânta Liturghie imediat dupã celebrarea Cãsãtoriei! Sau sã faci avort! Sã iei... cã nici nu pot sã le pronunþ, „anticooperative din astea”! Sã-þi vorbeºti soþul de rãu faþã de alþii sau sã-l faci în fel ºi chip de faþã cu

alþii! Sã-i reproºezi când este nervos sau obosit! Sã-þi baþi soþia! Sã nu te rogi cu toatã familia înainte ºi dupã masã ºi mãcar seara! Sã nu mergi duminica la bisericã! Sã bei ºi sã te îmbeþi fãrã sã-þi mai pese de casã ºi de copii! Nu, nu mai e ce era odatã! Familia nu mai e cum era odatã!

Nu vreau sã-l laud, dar soþul meu, „moºul”, aºa cum îl alint, nu a vorbit niciodatã urât de faþã cu mine ºi cu copiii. ªi au fost vremuri grele, au fost lipsuri, am trecut prin colectivizare, am avut raþie la carne, la ulei ºi la zahãr, fãrã a mai vorbi de pâine. ªi munceam toþi, aºa cum era, la câmp!

Astãzi se munceºte în fabrici, iar de câmp fug toþi. E diferit, iar oamenii nu mai sunt atât de deschiºi, atât de glumeþi, dar, iertaþi-mã, nici atât de... unul pentru celãlalt. E multã rãutate, e egoism, fiecare pentru el ºi nu mai e interes pentru celãlalt. Eu îi trimiteam pe copii cu oala cu lapte la vecinii care nu aveau.

Când tãiam porcul de Crãciun, duceam din el ºi celor nevoiaºi câte o bucatã. Iar pe copii i-am învãþat sã fie la fel, sã nu fie zgârciþi ºi sã nu închidã poarta în nas celui nevoiaº, pentru cã Domnul dã acolo unde dai cu bucurie. ªi nu se arunca nimic!

Chiar ºi mãmãliga, dacã mai rãmânea din ea, la urmãtoarea masã o împãrþeam între noi ºi o mâncam cu bucurie.

14 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

Nu ºtiu cât se mai pãstreazã astãzi din toate acestea. Nu zic cã trebuie sã fie ca acum cincizeci de ani ºi nici mãcar ca acum douãzeci de ani, dar omul este acelaºi, ºi ieri, ºi astãzi, ºi aºa va fi mereu. Oamenii se vor cãsãtori ºi mâine, aºa cum s-au cãsãtorit ºi ieri ºi se cãsãtoresc ºi astãzi, dar e diferit! Se vede cã progresul prea mare din jurul omului îi dãuneazã prea mult în interior. Deºi are atâtea unelte sofisticate care sã-l ajute în munca sa, în realitate mai mult îl încurcã. Mã uit la nepoþi, sã nu se supere, dar stau în faþa unui televizor toatã ziua ºi plimbã o sãgeatã cu un fel de ghemotoc. Nu le auzi gura toatã ziua, ºi mã întreb, oare mai ºtiu sã vorbeascã? Mai vin pe la noi, câteodatã ºi, în loc sã stea de vorbã cu noi, se uitã pe un fel de ecran ºi dau cu degetul pe el toatã ziua. Nu ºtiu ce fac, dar se uitã acolo!

Zilele urmãtoare va fi Crãciunul. Mãcar aceastã sãrbãtoare ºi-a pãstrat din farmecul ei dintotdeauna. Sã nu ne uitaþi, pãrinte, sã veniþi ºi pe la noi pentru cã vrem sã ne pregãtim ºi noi sufleteºte. Isus din ieslea de la Betleem sã ne binecuvânteze pe toþi! (Bernadeta) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Pentru copii Istorioarã moralã de Christofor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Trandafirii roºii ºi cei albi gânduri ºi sentimente, pe care le exprima prin cuvinte, erau pentru mama cea fericitã ca ºi aurora plãpândã, care promite una dintre zilele cele mai frumoase. Încã de copilã, Clara arãta o deosebitã plãcere pentru flori.

Când fetiþa ajunse la vârsta de patru ani, bucuria ei cea mai mare era sã culeagã flori de pe câmpia apropiatã; foarte des aducea amândouã braþele încãrcate. De aceea, mama ei a avut grijã sã semene în grãdina de lângã casã, care pânã acum a fost destinatã numai pentru zarzavaturi, ºi unele flori, iar în mijlocul grãdinii a sãdit un trandafir.

Clara era încântatã de frumuseþea ghioceilor, zambilelor, crinilor ºi narciselor ºi le admira ore întregi. Când a înflorit ºi trandafirul, entuziasmul ei a crescut ºi mai mult.

– Oh! ce roºu frumos, a strigat Clara, ce miros plãcut!

Desen de Alexandrina Dimitriu

1. Clara Clara, când era micã, era foarte drãguþã ºi promitea mult în viitor. Tatãl ei era vânãtor la curtea princiarã, un om foarte priceput ºi cinstit; mama ei, o femeie foarte evlavioasã. Locuinþa lor, numitã „casa vânãtorului”, era situatã într-o vale singuraticã; pentru a ajunge în satul cel mai apropiat, din care se vedea numai turnul bisericii printre douã dealuri pãduroase, trebuia sã faci un drum de aproape o orã. Tatãl numai rareori putea sã rãmânã acasã; cea mai mare parte din zi o petrecea în pãdure, care, având o întindere mare, îi dãdea mult de lucru. În singurãtatea aceasta, mama îºi avea cea mai mare bucurie cu copilul atât de drãguþ ºi aceastã bucurie creºtea din primele zile, când începuse sã zâmbeascã ºi devenea din zi în zi mai mare, când copilul începuse sã ºi vorbeascã. Primele

Într-adevãr, trandafirii sunt florile cele mai frumoase de pe suprafaþa pãmântului. Cât de bun este Dumnezeu care lasã sã creascã flori atât de frumoase pentru noi!

Tatãl Clarei, fiind un topograf iscusit, a primit ordinul sã mãsoare o pãdure care era cam departe de locuinþa lor ºi din aceastã cauzã trebuia sã lipseascã mai multe sãptãmâni de acasã.

– Cât de tare se va bucura tatãl când se va întoarce acasã ºi va vedea florile cele frumoase, a spus Clara.

Buna copilã, care pânã acum nu a mai vãzut trandafiri, credea cã nici tatãl ei n-a vãzut pânã în prezent asemenea flori ºi abia putea sã aºtepte reîntoarcerea lui.

Când l-a zãrit cã urcã dealul, Clara a fugit repede în grãdinã, a rupt un trandafir înflorit cu un bobocel alãturea ºi i-a ieºit înainte. Clara nu mai putea de bucurie cã-ºi revede tatãl ºi i-a dãruit florile.

Tatãl, plin de bucurie, privea când la Clara, când la trandafiri. Scumpa lui fiicã, pe care nu o vãzuse de mai multe sãptãmâni, i se pãrea azi mult mai drãguþã decât altã datã. Din toatã inima i-a spus: – Tu, scumpa mea, te asemeni cu acest trandafir; tu mai eºti ca un bobocel gingaº de trandafir!

Clara a început sã râdã; încântãtoarea copilã, care nici nu visa cât este de frumoasã, nu putea înþelege asemãnarea cu trandafirul.

– Tu glumeºti, dragã tatã, cum aº putea oare sã mã asemãn cu un trandafir? Atunci ciudatã înfãþiºare ar trebui sã am! Diferenþa între om ºi floare ¾ este atât de mare.

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre naºterea din veºnicie a lui Isus

¾

„Înainte sã se nascã la Betleem, Isus era deja în cer” (Leonard, 9 ani). „Nu ºtiu cum s-a nãscut Isus din veºnicie, dar ºtiu cã veºnicia s-a nãscut la sat” (Petronela, 10 ani).

Auzind cum se citea din Evanghelia dupã sfântul Ioan: „La început era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeu ºi Dumnezeu era Cuvântul”, Maximilian (9 ani) a replicat: „ªi tata spune mereu: «Cuvântul meu e sfânt, ai auzit?»” „Dacã la naºterea lui Isus la Betleem au venit ºi îngerii, înseamnã cã de undeva îl cunoºteau. Oare de unde?” (Albert, 10 ani).

„Isus era cu Tatãl din veºnicie, îl învãþa cum trebuia sã se comporte când va merge pe pãmânt” (Victoria, 9 ani).

La o orã de religie, sora i-a pus pe copii sã explice în felul lor naºterea lui Isus din veºnicie din Tatãl. Felix (10 ani) a scris doar atât: „Mister!” ªi a primit nota 10! „Sora, la ora de religie, ne-a spus cã veºnicia este ceva ce nu are început ºi nici nu va avea sfârºit, ceva nemuritor. Eu cred cã fratele meu este deja în veºnicie, pentru cã el spune mereu: «Sunt nemuritor!» Cred cã i se trage de la desenele animate la care se tot uitã” (Eusebia, 10 ani).

Mama, care a sosit ºi ea în urmã, a spus: – Scumpa mea Clara, fã-ne bucurie prin purtarea ta cea bunã, precum ne bucurã trandafirul prin culorile lui frumoase ºi prin mirosul cel plãcut, ºi pãzeºte-te de încãpãþânare ºi neascultare, care ne-ar provoca dureri, precum þi-au provocat ºi þie durere spinii de la trandafiri.

Clara fãcea pãrinþilor numai bucurii. Din zi în zi devenea tot mai drãgãlaºã ºi mai frumoasã, dar în acelaºi timp ºi mai cuminte ºi modestã. Cu toate cã era o fire vioaie, totuºi asculta imediat de orice îndemn al pãrinþilor. Le fãcea bucurie în toate. O vedeai totdeauna veselã, bine dispusã ºi prietenoasã. Drãgãlaºa fatã era icoana nevinovãþiei.

2. Mormântul Mamei Clara ajunse acum la vârsta de 10 ani, ºi devenea din zi în zi mai frumoasã; dar mama ei începuse sã slãbeascã pe la sfârºitul verii. Se temeau cu toþii de o tuberculozã. Când s-a fãcut toamnã ºi frunzele cele galbene au cãzut de pe copaci, câmpiile au fost despoiate de flori ºi vântul bãtea peste câmpiile pustii, ea zãcea în pat fãrã vreo speranþã de a se mai putea ridica vreodatã. S-a pregãtit pentru marele pas în veºnicie precum se cade unei creºtine evlavioase ºi se folosea de aceste ultime zile pentru a da sfaturi fiicei sale, de care în scurt timp urma sã fie separatã, îndemnând-o la bine ºi spunându-i sã se fereascã de cele rele.

– O scumpa mea Clara! a zis ea printre altele, lumea aceasta,

16 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

„L-am întrebat pe tata ce în-

seamnã veºnicie, iar el mi-a rãspuns: «Pãi... mi-ar trebui o veºnicie sã-þi explic!»” (Emilia, 10 ani). „Isuse, tu eºti din veºnicie, ca ºi Tatãl, ca ºi Duhul Sfânt, înseamnã cã erai când s-a creat lumea, erai ºi când m-am nãscut eu. Continuã sã fii...” (Gabriela, 11 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

prin care trebuie sã mergi, e plinã de pericole pentru un copil neexperimentat ca tine. Multe pe aceastã lume care par a fi frumoase ºi plãcute nu sunt însã decât nãluciri ºi nu aduc altceva decât cãinþã ºi mizerie.

De aceea, ascultã de poruncile lui Dumnezeu, gândeºte-te pretutindeni cã eºti în faþa lui ºi roagã-te zilnic sã te ia sub paza sa. Poartã în inima ta cuvintele lui Isus: „Fericiþi cei cu inima curatã. Ce ar folosi omului, dacã ar câºtiga lumea întreagã, dacã în schimb ºi-ar pierde sufletul”.

Cinsteºte-l pe tatãl tãu ºi ascultã de sfatul lui. Pãzeºte-te ºi fugi de linguºitori; ºarpele se ascunde adesea printre flori. În scurt timp mã despart de tine; dar la tronul lui Dumnezeu mã voi ruga pentru tine. (va urma)

Crãciun 2013

Privirea care strãpunge întunericul e fiecare datã când se apropie sãrbãtoarea Naºterii lui D Cristos, se pare cã lumea ia o întorsãturã diferitã. Ritmul vieþii se schimbã, starea sufleteascã a oamenilor se unduieºte pe trãiri noi, atmosfera pare pulverizatã de un praf magic care transformã totul în feerie.

Dorinþele, nostalgiile, bucuriile, speranþele, încercãrile se amestecã într-un amalgam care poate deveni ca o piatrã pe suflet sau ca o perlã luminoasã. Poate e drept sã fie aºa! Poate omul are nevoie sã trãiascã din când în când o poveste! Poate face bine sufletului ca uneori sã se înfrupte, pe nerãsuflate, din bucuriile vieþii! Dar, fãrã îndoialã, bucuria este autenticã, speranþa renaºte cu adevãrat ºi sufletul respirã din plin atunci când nu uitãm cui i se datoreazã toatã aceastã sãrbãtoare: Dumnezeu care, în iubirea sa infinitã, trimite în lume pe Fiul sãu! Un Dumnezeu puternic care devine neputincios, care se face sãrac pentru a ne atinge în sãrãcia noastrã! Toate luminiþele, sclipirile, podoabele ºi cântãrile pãlesc în faþa unei astfel de declaraþii din partea lui Dumnezeu faþã de omenire.

Naºterea oricãrui copil este dovada clarã cã Dumnezeu nu s-a plictisit de oameni. Naºterea Mântuitorului, celebratã an de an, este mesajul suprem al lui Dumnezeu care îl þine în palme pe om, creatura sa minunatã.

Sãrãcia ºi umilinþa caracterizeazã venirea lui Isus în lume.

Aºteptarea de veacuri a venirii Mântuitorului gãseºte ca rãspuns scutece ºi paie. Cât de

mult se despoaie Isus pentru a-ºi arãta solidaritatea sa cu noi!

Este un reproº faþã de orgoliul uman care crede cã poate totul de unul singur, cã nu are nevoie de divinitate. Dumnezeu vine în lumea aceasta ca un copil deoarece doreºte sã ne elibereze de grandomanie, de dorinþa de a fi mereu puternici ºi independenþi. Acel copil pentru care nu se gãsea un loc, acel copil nãscut într-un grajd, acel copil fãrã nicio putere a schimbat istoria omenirii. A pãtruns în cele mai ascunse unghere pentru a aduce pace, armonie ºi luminã. Episcopul Anton Durcovici, care este atât de aproape de momentul beatificãrii, scria într-un articol: „Naºterea Domnului nu este o simplã amintire, pãstratã dintr-o datinã strãveche, a cãrei obârºie s-ar pierde în negura vremurilor legendare. Întruparea Fiului lui Dumnezeu ºi naºterea lui în noaptea aceea binecuvântatã este un fapt real ºi istoric, pururea adevãrat ºi mereu actual, este evenimentul central în jurul cãruia graviteazã toatã istoria omenirii, cea dinainte ºi cea dupã el”.

Gingãºia, simplitatea ºi încrederea lui Isus din iesle sunt lecþii pentru viaþa noastrã. Privirea acestui copilaº strãpunge întunericul care înãbuºã fibrele sufletului nostru. Privirea lui Isus din iesle ne îndeamnã sã lãrgim orizontul nostru, sã înãlþãm privirea ºi sã redescoperim stelele, fãcând astfel sã renascã speranþa. Sã strãluceascã în ochii noºtri prezenþa acestui copilaº, sã iradieze pe chipul nostru, sã deschidã braþele

noastre, sã întãreascã voinþa noastrã de a face binele, sã înmoaie inima noastrã ºi, mai ales, sã creascã credinþa noastrã.

Privirea seninã a lui Isus din iesle sã devinã privirea noastrã ºi sã înflãcãreze rãspunsul nostru. În acelaºi articol episcopul Anton Durcovici scria: „Un singur suflet înflãcãrat aievea de nestinsa vãpaie de iubire a pruncului din iesle va contribui în largã mãsurã la triumful dragostei lui în pustiul lumii de azi pârjolit de egolatrie ºi urã. Va face sã rodeascã în el ºi prin el darul cel mare al lui Dumnezeu”.

Privirea lui Isus din iesle este îndreptatã ºi cãtre tine! Ce va schimba în viaþa ta?

Sãrbãtoarea Naºterii Mântuitorului sã ne ajute sã avem o privire mai seninã ºi mai încrezãtoare asupra vieþii noastre ºi a lumii în care trãim!

Cristos s-a nãscut tocmai pentru a nu ne abandona! Crãciun fericit! La mulþi ani 2014!

Pr. Felix Roca

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Conrad, cizmarul onrad s-a trezit astãzi dis-de-dimineaþã. A fãcut C ordine în atelierul sãu, a aprins focul ºi a pregãtit masa. Astãzi nu voia sã lucreze, deoarece aºtepta un musafir. Pe cel mai înalt oaspete pe care vi-l puteþi imagina. Îl aºtepta pe însuºi Dumnezeu, fiindcã în noaptea precedentã l-a înºtiinþat pe Conrad: mâine voi merge în vizitã la tine. Acum Conrad stãtea deci la masã în camera sa cãlduroasã ºi aºtepta. ªi nu dupã mult timp s-a auzit bocãnituri în uºã. „Aici sunt!”, a spus cizmarul. Numaidecât a sãrit sã deschidã uºa. Dar era poºtaºul cãruia, de frig, i-au îngheþat mâinile încât acum erau vinete. Conrad l-a poftit în casã, l-a servit cu o ceaºcã cu ceai fierbinte ºi l-a lãsat sã se încãlzeascã. „Mulþumesc, i-a spus poºtaºul. Tare bine mi-a mai prins!” Apoi s-a dus mai departe la munca sa. Îndatã ce a pãrãsit poºtaºul casa, Conrad a fãcut curãþenie pe masã ºi a înlocuit ceºtile

folosite cu altele curate. Apoi s-a aºezat din nou la fereastrã pentru a-i ieºi în întâmpinare oaspetelui sãu. „Desigur cã va veni imediat”, îºi spunea el în gând.

S-a fãcut amiazã, dar Dumnezeu nu a sosit încã. Deodatã a zãrit de la fereastrã un bãieþel care plângea. Conrad a strigat dupã el. Întrebându-l de ce plânge, a aflat cã îºi pierduse mama în aglomeraþia cea mare din oraº ºi acum nu mai ºtia cum sã ajungã acasã. Conrad a lãsat pe masã un bileþel pe care a scris: „Vã rog sã mã aºteptaþi!

Mã voi întoarce imediat”, apoi l-a luat pe bãieþel de mânã ºi l-a condus acasã. Dar drumul era mai lung decât ºi-a închipuit ºi pânã a ajuns acasã s-a întunecat de-a binelea.

Când s-a întors, aproape s-a speriat când a observat cã cineva stãtea la fereastrã în camera lui. Inima i-a tresãltat apoi de bucurie, deoarece credea cã totuºi Dumnezeu venise la el.

Imediat însã a recunoscut-o pe

vecina sa care locuia deasupra locuinþei sale. Arãta obositã ºi tristã ºi nu dormise de trei zile, deoarece fiul ei era aºa de bolnav încât nu mai ºtia ce sã facã.

Temperatura îi crescuse ºi acum nici mama nu-l mai recunoºtea. Conrad o compãtimea. De când i-a murit soþul într-un accident, ea trãia singurã cu fiul ei. Conrad a mers împreunã cu ea la copil ºi l-a înfãºurat cu comprese umede. Apoi femeia s-a dus sã se odihneascã un pic, iar Conrad stãtea ºi veghea la patul copilului. Când în cele din urmã s-a întors în locuinþa sa, era mult dupã miezul nopþii. Obosit ºi decepþionat peste mãsurã, Conrad s-a dus la culcare. Ziua a trecut ºi Dumnezeu nu mai venise.

Deodatã, cizmarul a auzit o voce dulce. Era vocea lui Dumnezeu: „Mulþumesc! i-a spus vocea. Îþi mulþumesc cã mi-ai dat voie sã mã încãlzesc la tine; îþi mulþumesc cã mi-ai arãtat drumul spre casã; îþi mulþumesc pentru mângâierea ºi ajutorul tãu; îþi mulþumesc, Conrad, pentru cã am putut sã fiu astãzi oaspetele tãu”.

(Daniel Ciobanu, Sã educãm prin pilde ºi povestioare, Editura „Presa Bunã”, Iaºi, 1999, p. 69)

18 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

Crãciun cu rost

Tablete spirituale

Din veacuri de veste rãzbate-o solie Mereu actualã ºi iarãºi tot nouã.

Ne place mesajul ºi tot ce-o sã fie: Trecutu-n prezent..., viitor amândouã.

Trecutele ziceri cu dor de spãºealã, În fapt condensate de planul divin, Devin actuale ºi dau la ivealã Puterea de viaþã din cele ce vin.

E viaþa umanã din cer asumatã ªi pusã-n luminã divin între noi...

De tot neputinþa ajunge de-odatã Sã fie potentã spre lumea de-apoi.

Iar semnul de pace ºi de împlinire, Prin care trecutul dã mâna cu noi, Deºi nu aratã nimic peste fire, E-n stare sã-i smulgã pe toþi din nevoi.

De-aceea-i Crãciunul frumos totdeauna ªi floarea din cer nu îngheaþã deloc...

Chiar viscolul iernii sau poate furtuna Devin alinare de intrã în joc.

Cãci sufletul are cãldurã în el, Iar inima noastrã, de-i carne, nu-i bai...

E tristã doar mintea vreunui rebel ªi-i ranã pãcatu-n piciorul de plai.

Sã fie iar viaþa aºa cum a fost!

Sã fie luminã-n meleagul de vis!

Cãci soarta umanã mai are un rost: Ne-o spune Crãciunul prin tot ce s-a zis.

Pr. Cristian Chinez

Împlinire Generaþii îmblãnite în speranþã, Înfãºate în izvoare de iubire, Cu ochii râzând la mistere, Gângurind din Scripturã, ei sperã.

Pãºind apãsat cu profeþii, S-au oprit la tulpina lui Iese.

Cu fruntea udatã de rouã, Vãd cerul plouând pe Cel Drept.

Creºtinii, copii îmbujoraþi, Aburind în Advent de credinþã, Din noapte ieºind spre luminã, Luminând, ei trãiesc luminaþi.

Crãciunul e strigãt în noapte, Betleemul nu-i molul cel plin.

Cristos nou-nãscut vã implorã Lãsaþi-vã, oameni, iubiþi.

Pr. Emil Lucaci

Umanizare

n lucrarea sa A creºte în înA.J. Heschel scrie: „Dacã este adevãrat cã binele tuturor conteazã mai mult decât binele unuia singur, cel care dã semnificaþie speciei umane este individul concret. Sã nu ne închipuim cã o fiinþã umanã este preþioasã întrucât face parte din specie; adevãrul este exact invers: specia umanã este preþioasã deoarece este compusã din fiinþe umane”.

O punere în balanþã a celor douã a avut loc ºi cu referire la Isus: „Este mai bine sã moarã un singur om... ºi sã nu piarã întreaga naþiune” (In 11,50).

Dar oare naºterea ca început de viaþã umanã nu poate fi consideratã crucialã? A nega sau a interzice naºterea cuiva nu înseamnã atentat tocmai la existenþa, dar ºi la identitatea neamului omenesc? Ce mai rãmâne din atât de trâmbiþatul umanism existenþial? Cu fiecare caz de acest fel, specia umanã devine mai puþin umanã. Se împãmânteneºte dezumanizarea omului. ªi asta chiar ºi în contextul sãrbãtoririi cvasi generale a Crãciunului. Explicaþia este una singurã ºi anume cã este ignorat esenþialul a ceea ce se celebreazã la 25 decembrie: umanizarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu devine om pentru ca omul, devenind la rândul sãu mai om, sã poatã fi îndumnezeit. ªi asta, crescând împreunã cu Dumnezeul fãcut om în staturã, în înþelepciune ºi în har înaintea lui Dumnezeu ºi a oamenilor.

Î þelepciune,

Pr. Cristian Chinez

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Copilul din noi in durere împletitã cu buD curie, undeva, poate într-o maternitate, dupã nouã luni de aºteptare, ca un altfel Advent, s-a mai nãscut un copil, o fiinþã plãpândã, care are atâta nevoie de protecþie, de iubire. Societatea se mai îmbogãþeºte cu un membru. O întreagã armatã de funcþionari întocmesc statistici, fiºe ºi alte documente, notând un nou nume, un nou numãr, actualizând un nou procent...

Noapte de Crãciun Dar micuþul om, învelit în Clopotele sunã-n sãrbãtoresc grai, scutece, se uitã la noi ºi nu face Adunând creºtinii de pe strãbun plai altceva decât sã gângureascã, ªi, cu bucurie, tainic, ne vestesc exprimându-ºi astfel neînþeleC-a venit pe lume prunc dumnezeiesc. gerea, nedumerirea în faþa agiNoaptea e târzie, fulgi uºori, lin, cad, taþiei adulþilor. Poate cã vrea sã ne spunã ceva, sã ne atragã Cereascã solie, pe verdele brad Care ne-aminteºte în mod maiestuos atenþia, dar noi nu-l înþelegem.

Noi nu mai înþelegem „limCã pruncul venit e Domnul Cristos. bajul” pruncilor din cauzã cã ne-am pierdut inocenþa, din cauzã cã am anulat, am nimicit copilul din noi, lãsându-ne angrenaþi în maºinãria nemiloasã a vieþii din societatea de astãzi.

Am devenit reci, cruzi uneori, egoiºti ºi am uitat sã mai fim copii, am uitat sã privim lumea Tot e vis de basm, caldã armonie aºa cum o priveºte un copil, În aceastã sacrã, dulce feerie Când în miez de noapte, cerul se uneºte mereu minunându-se de fruCu pãmântul dornic care-l proslãveºte. museþea acesteia, mereu însetat de cunoaºtere, mereu în cãutare de noi ºi noi prieteni. Am uitat O ce veste mare, de mult aºteptatã E-n aceastã noapte, noapte minunatã ce înseamnã sã avem o inimã de copil, sã fim altruiºti ºi sinÎn care coboarã cerul pe pãmânt ceri faþã de lumea din jur. În coruri celeste de angelic cânt!

Poate de aceea simþim cât de Veniþi fraþi cu toþi, veniþi mic cu mare mult ne pãtrunde un copil când În aceastã sfântã, mare sãrbãtoare ne priveºte cu ochii sãi calzi, Sã-i aducem darul nostru mult modest atât de puri, cum ne lumineazã Pruncului sosit din înalt celest. pânã ºi cel mai întunecat colN.L. (Butea) þiºor al inimii. Ochii unui copil 20 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

ºi ochii noºtri... unii privind deschis lumea, privindu-i pe toþi la fel, bucurându-se de orice imagine nouã, de orice obiect sau persoanã pe care nu au mai întâlnit-o; ceilalþi, adicã noi, privind lumea cu ochii acoperiþi de vãlul atâtor prejudecãþi, cãutând sã descoperim mai întâi de toate aspectele negative ale celuilalt de lângã noi, neîncrezãtori, superstiþioºi, corupþi.

Cu fiecare prunc care se naºte avem în faþa ochilor noºtri ºi imaginea pruncului Isus care se naºte iar ºi iar pentru fiecare dintre noi. Într-o lume coruptã, pruncul Isus s-a dãruit tuturor, fãrã a face vreo discriminare.

A venit pe pãmânt atât pentru cei buni, cât ºi pentru cei rãi, atât pentru cei drepþi, cât ºi pentru cei pãcãtoºi, ºi pentru conducãtori, dar ºi pentru oamenii de rând. A trecut peste orice barierã, peste orice delimitare impusã de mentalitatea oamenilor pentru a le dãrui tuturor iubirea sa necondiþionatã.

Un nou copil se naºte, o nouã viaþã începe... Când va renaºte copilul din noi? Când vom începe o nouã viaþã?

Ovidiu Biºog

ªtiri • ªtiri • ªtiri Exortaþie „Evangelii gaudium” este titlul exortaþiei apostolice a papei Francisc, prezentatã la 24 noiembrie, la Liturghia de încheiere a Anului Credinþei în Piaþa „Sfântul Petru”. În cadrul celebrãrii a fost expusã pentru prima datã urna care conþine fragmente din relicvele apostolului Petru. Exortaþia a fost prezentatã în mod oficial presei la 26 noiembrie.

Canonizãri Prin decretul papei Francisc, anunþat la 30 septembrie, s-a stabilit ca fericiþii Ioan al XXIII-lea ºi Ioan Paul al II-lea sã fie înscriºi în lista sfinþilor la 27 aprilie 2014, duminica a II-a a Paºtelui, a Divinei Îndurãri. Cel doi sfinþi vor fi comemoraþi la aceleaºi date ca pânã acum: Ioan al XXIII-lea la 3 iunie, iar Ioan Paul al II-lea la 22 octombrie.

A fi creºtin Universitatea din Viena a gãzduit, la 9 noiembrie, un simpozion dedicat Bisericii Greco-Catolice în perioada 1917-1989,

având tema „Ce înseamnã a fi creºtin în ziua de azi?”, prilejuit de comemorarea a 390 de ani de la moartea sfântului Iosafat (1580-1623), episcop martir al unitãþii. Alãturi de cardinalii Leonardo Sandri, prefectul Congregaþiei pentru Bisericile Orientale, ºi Christoph Schönborn, au participat teologi din Austria, Ucraina, Slovacia, România, Armenia ºi Rusia, ºi câþiva episcopi greco-catolici,

printre care PS Florentin Crihãlmeanu (Cluj-Gherla) ºi PS Virgil Bercea (Oradea). A doua zi, card. Sandri a vizitat Parohia Arsenal, din Viena, al cãrui paroh este pr. Iosif Antoci, originar din Sãbãoani.

Adunare CCEE Adunarea plenarã a Consiliului Conferinþelor Episcopale din Europa (CCEE) s-a desfãºurat în perioada 3-6 octombrie, la Bratislava (Slovacia), cu tema „Dumnezeu ºi statul. Europa între laicitate ºi laicism”. S-a marcat ºi jubileul de 1150 de ani de la sosirea sfinþilor Ciril ºi Metodiu în regiunile Slovaciei. Dezbaterile adunãrii au analizat modul în care religia ºi Dumnezeu sunt realitãþi recunoscute, respectate ºi active în constituþii, în sistemul juridic ºi societatea þãrilor europene. Printre participanþi au fost PS Cornel Damian ºi PS Anton Coºa.

Preot rãpit Un grup de necunoscuþi înarmaþi l-au rãpit, în seara de 13 noiembrie, pe preotul francez Georges Vandenbeusch, 42 de ani, în misiune „fidei donum” în Parohia Nguetchewe din Camerun, la circa 20 de km de la frontiera cu Nigeria. Preotul este originar din Dieceza de Nanterre, la marginea Parisului, activând de trei ani în Camerun ºi se ocupa în special de primirea familiilor de refugiaþi veniþi din Nigeria.

Academicieni catolici Fericitul Vladimir Ghika, preot ºi martir, a fost ales membru postmortem al Academiei Române în ºedinþa din 5 noiembrie.

De-a lungul istoriei Academia Românã a avut ca membri titulari sau onorifici mai mulþi reprezentanþi ai Bisericii Catolice, printre care papa Ioan Paul al II-lea ºi card. Iuliu Hossu,

episcop greco-catolic de ClujGherla. În prezent, sunt membri onorifici ai Academiei Române card. Lucian Mureºan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, ºi ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop-mitropolit de Bucureºti. Tot anul acesta Academia Românã l-a ales ca membru corespondent pe pr. prof. dr. Wilhelm Dancã, decanul Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã a Universitãþii din Bucureºti.

Familii în pelerinaj Cea de-a ºaptea ediþie a întâlnirii familiilor române rezidente în Spania a avut loc, duminicã, 20 octombrie, la sanctuarul dedicat sfintei Fecioare de la Torreciudad, loc definit ca turn de iubire a creºtinilor faþã de Maica Domnului. Au participat peste 100 de credincioºi catolici români din Lleida ºi Zaragoza, însoþiþi de preoþii Adrian Burcã ºi Ionel Jicmon.

An asociativ Tema „Strãluceºte în Acþiunea Catolicã!” ºi motoul „Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi” (Ps 34,6) vor ghida noul an asociativ 2013-2014 al Acþiunii Catolice din Dieceza de Iaºi, perioadã al cãrei obiectiv prioritar este redescoperirea identitãþii Acþiunii Catolice. Tema a fost stabilitã la adunarea generalã din 12 octombrie, la Bacãu, în prezenþa a aproximativ 150 de persoane, preºedinþi parohiali, responsabilii de sector din parohii (copii, tineri, adulþi), membri ai consiliului diecezan ºi asistenþi spirituali. Lansarea noului an asociativ s-a desfãºurat la nivel zonal: Iaºi, 9 noiembrie, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”; Roman, 16 noiembrie, în Parohia Tãmãºeni; Bacãu, 23 noiembrie, în Parohia „Sfântul Nicolae”.

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Relicvã ÎPS Ioan Robu a dãruit Diecezei de Iaºi prin Preasfinþitul Petru Gherghel o relicvã a fericitului Vladimir Ghika, aºezatã într-un relicviar de excepþie. Evenimentul a avut loc în cadrul vizitei de douã zile a PS Petru la Bucureºti, prilejuitã de stabilirea

unor aspecte legate de apropiata beatificare a ep. Anton Durcovici, precum ºi de cel de-al 69-lea aniversar al arhiepiscopului de Bucureºti, marcat la 6 noiembrie. În ziua urmãtoare, mergând în cimitirul Bellu Catolic, PS Petru s-a recules la mormântul Mariei, mama episcopului Anton Durcovici.

Coordonator pastoral Conferinþa Episcopilor din România l-a numit începând cu 10 octombrie pe preotul italian Valeriano Giacomelli, FDP, în misiunea de coordonator pastoral pentru italienii prezenþi în România. Nãscut la Brescia în anul 1967 ºi sfinþit preot în anul 1997, pentru Congregaþia „Mica Operã a Divinei Providenþe” (Orioninii), pr. Giacomelli îºi va desfãºura misiunea cu acordul superiorului general al congregaþiei, pentru o perioadã de trei ani. Poate fi contactat la tel. 0745/684296, e-mail: valeriangiac@gmail.com sau la mãnãstirea „Don Orione” din Iaºi (ªos. Rediu Tãtar, 21 bis-23). În România trãiesc circa 4.000 de cetãþeni cu paºaport italian. Coordonatorul pastoral anterior a fost pr. Graziano Colombo, reîntors în Italia.

Diacon Congregaþiei „Mica Operã a Divinei Providenþe” (Don Orione) i-a fost dãruit un nou diacon, la Liturghia din 26 octombrie, în biserica „Sfântul Luigi Orione” din Voluntari-Bucureºti, când prin impunerea mâinilor ÎPS Ioan Robu a fost hirotonit diacon tânãrul Sergiu ªtefan Ursache, originar din Iaºi. Au fost prezenþi numeroºi preoþi din þarã ºi din strãinãtate, printre care pr. Aurelio Fusi, responsabilul pentru misiuni al congregaþiei, ºi pr. Carlo Morin, directorul comunitãþii teologice din Roma.

Au participat membri ai comunitãþilor orionine din Oradea, Voluntari ºi Iaºi, celebrarea liturgicã fiind animatã de corul Seminarului „Don Orione” din Iaºi.

Voturi În biserica „Înãlþarea Sfintei Cruci” din Luizi-Cãlugãra a avut loc, la 20 octombrie, profesiunea perpetuã a sr. Stela-Adriana Blînda din Huºi ºi sr. LauraMarina Pleºca din Hãlãuceºti, în Congregaþia „Surorile Franciscane Misionare din Assisi” Congregaþia Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe a primit în rândul surorilor pe sora Melania Farcaº, care a fãcut voturile pe viaþã la Valea Mare, satul ei natal, la sfânta Liturghie din 27 octombrie, prezidatã de PS Aurel Percã, în prezenþa sorei Giustina Valicenti, vicarã generalã a congregaþiei.

Reculegeri lunare La Centrul Gaudium et Spes din Traian au fost reluate reculegerile lunare destinate persoanelor consacrate, începând din 10 noiembrie. Aceste întâlniri au fost mereu utile pentru propria evaluare a vieþii ºi pentru

22 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

întâlnirea cu Domnul într-o atmosferã de liniºte ºi rugãciune.

Vor fi oferite ºi meditaþii pe anumite teme specifice noii evanghelizãri. Se vor propune anumite gânduri care sã ajute la o pregãtire personalã ºi comunitarã pentru a celebra cât mai bine beatificarea ep. Anton Durcovici din anul urmãtor.

Verbiþi în vizitã Centrul Gaudium et Spes din Traian a gãzduit, în perioada 12-19 octombrie, Adunarea Zonei Europene a Provincialilor Verbiþi. La 17 octombrie, pr. Heinz Kulüke, superior general al congregaþiei, ºi ceilalþi participanþi au avut o întâlnire

cu PS Petru Gherghel la sediul episcopal din Iaºi. Pr. Heinz Kulüke a dat un interviu care a fost publicat pe www.ercis.ro ºi va fi reluat în Almanahul „Presa Bunã” 2014.

Reuniuni extraordinare O ºedinþã extraordinarã convocatã de PS Petru Gherghel, s-a desfãºurat la 20 noiembrie, la Episcopia de Iaºi, cu participarea membrilor Consiliului Prezbiteral ºi a responsabililor oficiilor diecezane. S-a fãcut o analizã aprofundatã a programului legat de celebrarea declarãrii de fericit a episcopului Anton Durcovici. În ziua urmãtoare, la Traian, s-a reunit Consiliul Pastoral Diecezan, care a analizat încheierea anilor dedicaþi familiei în contextul noii evanghelizãri, stabilirea

obiectivului noului an pastoral: persoana episcopului martir Anton Durcovici ºi propuneri pentru celebrarea momentului festiv al declarãrii oficiale a fericitului Anton Durcovici.

Bibliotecã Pentru studenþi, profesori, cercetãtori ºi, în general, pentru toþi cei interesaþi de ºtiinþa teologicã, biblioteca Institutului Teologic din Iaºi ºi-a deschis din nou porþile, începând cu 15 octombrie. Pentru vizitatorii externi, biblioteca este deschisã de luni pânã vineri, de la ora 9.00 la ora 13.00, fiind disponibilã ºi o salã de lecturã. Responsabil cu biblioteca este Cosmin Cipcã (tel. 0232/225228, int. 129; e-mail: biblioteca@itrc.ro).

Biblioteca are site-ul www.bibliotecaitrc.ro.

Peregrinatio Mariae Icoana Maicii Domnului de la Cacica a ajuns în luna noiembrie ºi în parohiile: Târgu Frumos (24-27 noiembrie), Bacãu – Curia Provincialã OFMConv.

(28 noiembrie – 1 decembrie). În luna decembrie icoana va ajunge în parohiile: Valea Seacã (1-4 decembrie), Buruieneºti (5-8 decembrie), Hãlãuceºti (8-11 decembrie), Roman „Sfânta Tereza” (12-15 decembrie) ºi Baraþi (15-18 decembrie).

Misiuni populare În luna noiembrie, misiuni populare au fost la Focºani, în perioada 4-10 noiembrie, predicator pr. Felician Tiba. Pentru luna decembrie, la redacþie au fost anunþate urmãtoarele programãri: Valea Seacã (1-4 decembrie, pr. Iosif Enãºoae), Siret (5-8 decembrie, pr. Gheorghe Cojocaru), Izvoarele (5-8 decembrie), Iaºi „Adormirea Maicii Domnului” (6-8 decembrie,

pr. Marcelin Rotaru), Roman „Sfânta Tereza” (8-15 decembrie, pr. Gheorghe Cojocaru), Satu Nou – BC (12-15 decembrie, pr. Felician Tiba), Târgu Neamþ (15 decembrie).

Frecvenþã radio pentru Iaºi În curând Radio Maria va putea fi ascultat ºi în Moldova pe AM 1.602 MHz (aºa cum se recepþioneazã Liturghia duminicalã de la Radio Iaºi). Frecvenþa a fost obþinutã în urma concursului organizat de Consiliul Naþional al Audiovizualului (CNA) joi, 21 noiembrie.

La acelaºi concurs Radio Maria a mai primit frecvenþe la Târnãveni (87,7 MHz) ºi Viºeu de Sus (1.485 MHz). Frecvenþa pentru Iaºi vine în urma rugãciunilor, a multor cereri fãcute, împreunã cu zecile de mii de semnãturi date de credincioºii catolici din Moldova.

Pr. Doru Popovici, directorul Radio Maria România, a participat ºi a susþinut cauza Radio Maria, în ziua de 20 noiembrie.

Orgi clasice SC ORGA-ART Srl din Bucureºti (ªos. Giurgiului, 164, bl. 5, sc. A, ap. 2, sector 4), cu domeniul de activitate „Construcþia de instrumente muzicale”, oferã servicii de restaurãri, reparaþii ºi construcþii de orgi clasice cu fluiere. Importã orgi cu fluiere second-hand, în vederea montãrii ºi punerii în funcþiune pentru cei interesaþi. Se asigurã mentenanþa (verificãri periodice, intonãri, acordãri etc.) în perioada de garanþie ºi post garanþie. Persoana de contact: Ioan Bejan, tel. 0726/423343, 0770/174489, e-mail: ionbejan67@yahoo.com, ion_bejan@yahoo.com.

Pe scurt

13 octombrie: Zi de reculegere cu tema „Cuvântul”, pentru 50 de tineri catolici români din Roma 24 octombrie: Sesiunea ºtiinþificã „Rolul mass-mediei în Biserica localã. Centenarul revistei «Viaþa»”, la Institutul Franciscan din Roman 24-26 octombrie: „Zilele familiei” în Parohia Valea Mare, cu predici þinute de pr. Felician Tiba 26 octombrie: Consiliu director Kolping la Bârlad, cu 24 de membri ºi simpatizanþi din Bacãu, Bârlad, Faraoani, Oituz ºi Ploscuþeni 27 octombrie: Conferirea ministerelor minore ale lectoratului ºi acolitatului, la Institutul Teologic Franciscan din Roman, unui numãr de 11 fraþi, respectiv 7 27 octombrie: Vizitã canonicã a PS Székely János, episcop auxiliar de Esztergom – Budapesta, la Parohia „Sfânta Ana” din Budapesta, întâlnind membri ai comunitãþii românilor catolici din capitala ungarã 30 octombrie: Moment de rugãciune cu liceenii din Bacãu în biserica „Ss. Petru ºi Paul” 31 octombrie: Sesiune ºtiinþificã „Dinamica pãstoririi Bisericii Romano-Catolice. Scrisoarea enciclicã «Lumen fidei»”, la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaºi 4-10 noiembrie: Turneu de fotbal la Bacãu, dedicat elevilor claselor V-VIII din ºcolile ºi satele din zona Bacãu 10 noiembrie: Lansarea lucrãrii Monografia satului Somuºca (autor: prof. dr. Anton Coºa), în prezenþa PS Petru Gherghel 14 noiembrie: Vizita domnului Marek Szczygiel, ambasadorul Poloniei în România, la PS Petru Gherghel, la Episcopia de Iaºi 15 noiembrie: Sesiunea ºtiinþificã „Sfântul Bonaventura: elemente actuale ale cugetãrii în credinþã”, la Roman 16 noiembrie: Întâlnire naþionalã a responsabilelor comunitãþilor de terezine la Iaºi 20-24 noiembrie: Participarea Editurii „Sapientia” la Târgul Internaþional „Gaudeamus – Carte de învãþãturã”, ediþia 2013, la Bucureºti 7 decembrie: Adunarea Generalã Kolping Moldova, la Bacãu, cu sãrbãtorirea a 200 de ani de la naºterea patronului asociaþiei, Adolf Kolping 9 decembrie: Hirotonirea întru diaconat, la Iaºi, a studenþilor anului VI de la Institutul Teologic din Iaºi. /

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic A. Agape (Iaºi). „În cursul lunii august 2012 am depus la Judecãtoria Iaºi o cerere de chemare în judecatã prin care am solicitat anularea unor clauze abuzive din contractele de împrumut încheiate cu o bancã.

Dupã trei luni am primit o încheiere prin care ne-a fost anulatã acþiunea pentru cã nu ne-am îndeplinit obligaþiile impuse de instanþã. Ce pot face într-o astfel de situaþie?”

Conform art. 189 din Codul de procedurã civilã în vigoare, cererea de chemare în judecatã trebuie sã cuprindã anumite menþiuni obligatorii. Completul cãruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verificã, de îndatã, dacã cererea de chemare în judecatã îndeplineºte cerinþele prevãzute la art. 189-192. Când cererea nu îndeplineºte aceste cerinþe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menþiunea ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicãrii, trebuie sã facã acele completãri sau modificãri dispuse, sub sancþiunea anulãrii cererii. Dacã obligaþiile privind completarea sau modificarea

cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevãzut de lege, prin încheiere, datã în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat sã se revinã asupra mãsurii anulãrii.

Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicãrii încheierii. În ceea ce vã priveºte, dacã aþi fost citaþi cu menþiunea de a depune anumite înscrisuri ºi nu aþi îndeplinit obligaþiile sau le-aþi îndeplinit parþial, în mod corect instanþa de judecatã a dispus anularea cererii de chemare în judecatã. Împotriva acestei încheieri, dacã v-aþi îndeplinit obligaþiile impuse de instanþã, aveþi posibilitatea de a formula cerere de reexaminare sau puteþi promova o altã cerere de chemare în judecatã, cu achitarea altor taxe de timbru, dacã este cazul.

M. Patraº (Roman). „Unde sunt citate persoanele care domiciliazã în strãinãtate?”

Potrivit art. 189 al. 1 pct. a din Codul de procedurã civilã,

cererea de chemare în judecatã trebuie sã cuprindã: numele ºi prenumele, domiciliul sau reºedinþa pãrþilor ori, pentru persoane juridice, denumirea ºi sediul lor. În cazul în care una din pãrþi are domiciliul în strãinãtate, ea va fi citatã la aceastã adresã, printr-o citaþie trimisã cu scrisoare recomandatã cu conþinut declarat ºi confirmare de primire, recipisa de predare a scrisorii la poºta românã, în cuprinsul cãreia vor fi menþionate actele ce se expediazã, þinând loc de dovadã a îndeplinirii procedurii... În cazul în care reclamantul învedereazã motivat cã, deºi a fãcut tot ce i-a stat în putinþã, nu a reuºit sã afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanþa va putea încuviinþa citarea acestuia prin publicitate. Citarea prin publicitate se face afiºându-se citaþia la uºa instanþei, pe portalul instanþei de judecatã competente ºi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciazã cã este necesar, instanþa va dispune ºi publicarea citaþiei în „Monitorul oficial” al României sau într-un ziar central de largã rãspândire. Odatã cu încuviinþarea citãrii prin publicitate, instanþa va numi un curator dintre avocaþii baroului care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului. Numirea acestor curatori se va face de instanþa care judecã procesul, dintre avocaþii desemnaþi în acest scop de barou pentru fiecare instanþã judecãtoreascã. Curatorul special are toate drepturile ºi obligaþiile prevãzute de lege pentru reprezentantul legal.

Av. Mihaela Ciobanu

24 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

Poºta redacþiei Alexandra B. (Bacãu). „Nu ºtiu cum sã mai procedez. Am o grãmadã de probleme, simt cã nu mai pot merge înainte.

Nu mai suport pe nimeni în jurul meu, vãd cã toþi sunt împotriva mea. Vã rog sã mã ajutaþi, sã-mi daþi un sfat”.

Am primit prin e-mail o mãrturie cu titlul „Strãdania mea a adus roade”. Ea vine de la o persoanã (N.G., Reºiþa) care lucreazã în strãinãtate. V-o împãrtãºim cu gândul cã vã poate ajuta: „Bãtrâna de care îngrijesc îmi pune de multe ori rãbdarea la încercare. Uneori mai devin ironicã, îmi pierd rãbdarea, însã în fiecare searã îmi cer iertare de la bãtrânã pentru greºelile zilei ºi îmi propun sã reîncep a doua zi, cu mai multã rãbdare. Mi-a mulþumit cã o suport cu toate stãrile ei schimbãtoare. Bãtrâna nu obiºnuieºte sã meargã la bisericã, nu se intereseazã de religie, dar eu merg la Liturghie în fiecare duminicã, mã strãduiesc sã fiu foarte atentã ºi sã reþin cât mai multe.

Iar când mã întorc acasã îi povestesc bãtrânei, cãutând sã-i transmit cuvântul lui Dumnezeu.

Nu am crezut cã strãdania mea a adus roade pânã când, într-o dimineaþã, fãcând ordine lângã patul ei, am gãsit acolo o cãrticicã de rugãciuni. Apoi am observat cã a decupat din reviste articole cu conþinut religios. Este o bucurie sã observ cã sufletul unui om se deschide, mãcar câte un pic, spre credinþã ºi cã am putut sã fiu, poate, o influenþã pozitivã în acest sens.

Lucrând în strãinãtate, departe de familia proprie, eºti mai vulnerabil, cauþi comunicarea. Într-o zi, la bisericã am vãzut un tânãr rugându-se. L-am privit de parcã ar fi bãiatul meu.

L-am abordat, l-am întrebat ce

probleme îl apasã ºi i-am propus sã ne rugãm împreunã. Bãiatul a acceptat cu bucurie. Am vãzut cã dacã vrei sã iubeºti, trebuie sã te duci cu inima deschisã spre aproapele, celãlalt simte intenþia sincerã de iubire”.

Robert Adam (Bahna). „Sunt un fidel cititor al revistei «Lumina creºtinului» ºi a altor cãrþi ºi reviste religioase. Doresc prin intermediul acestei reviste sã mulþumim Preasfinþiþilor noºtri cã au avut grijã în a înfiinþa Parohia Bahna. Acest lucru era foarte necesar, mai ales pentru copiii noºtri. În al doilea rând le mulþumim cã ne-au trimis un paroh atât de bun ºi curajos în persoana pãrintelui Marius Adam, ºi cum jumãtate din comunitate avem numele de Adam mi se pare ºi mai potrivit cã a venit la noi. Bucuria este ºi mai mare cã Dumnezeu ne-a ajutat sã începem lucrãrile la casa parohialã ºi sperãm ca pãrintele sã locuiascã în ea cât mai curând”.

Participând la bucuria dv., vã recomandãm sã vã rugaþi în continuare pentru preoþi, în mod special pentru parohul dv. Vã mulþumim cã sunteþi un abonat fidel al revistei ºi vã felicitãm cã citiþi cãrþi ºi reviste care vã înalþã sufletul cãtre Dumnezeu.

Sperãm ca tot mai mulþi sã vã urmeze exemplul.

S.C. (Iaºi). „Am un cult deosebit pentru Domnul nostru Isus Cristos ºi mã intereseazã fiecare apariþie sau întâmplare miraculoasã... Am aflat de la diferite persoane cã în perioada 1-6 august 2012 la o mãnãstire de pe muntele Ceahlãu au avut loc apariþii ale Mântuitorului. Chipul lui Isus se vedea pe cer, deasupra munþilor între apusul soarelui ºi înserat. În acelaºi mod mai apare Isus numai

în Ierusalim ºi pe muntele Athos, deci în trei locuri pe glob, între care ºi în þara noastrã. Aº dori sã aflu dacã aveþi informaþii în acest sens”.

Cea mai sigurã apariþie a lui Isus este cea consemnatã în Sfânta Scripturã, când s-a nãscut la Betleem, venind în mijlocul oamenilor. Ataºaþi-vã cu toatã fiinþa de aceastã apariþie, trãiþi mesajul Crãciunului ºi veþi fi pe drumul cel bun. Despre apariþiile menþionate de dv. nu avem informaþii.

I.K. (e-mail). „Cu ceva timp în urmã nu am mai putut urmãri sfânta Liturghie pe internet, s-a întâmplat ceva? Îmi aduc aminte cã acelaºi lucru l-am întâlnit ºi în preajma Paºtelui”.

Transmisiunile din catedralã ºi din câteva biserici din diecezã au continuat sã fie difuzate.

Chiar au fost îmbunãtãþite, în sensul cã acum se poate viziona transmisiunea de pe toate calculatoarele ºi unitãþile mobile (adicã smartphone sau tablete): avem rãspunsuri din Germania, Italia, Franþa, Irak, Ungaria, Canada etc. cã se vede foarte bine.

Dacã spuneþi cã nu aþi putut viziona, este probabil pentru cã browserul (unde puneþi adresa pentru a intra pe site) nu este actualizat sau nu este cel mai potrivit pentru transmisiunile pe care le facem. Pentru o recepþionare optimã, vã recomandãm utilizarea browserului Google Chrome (www.chrome.com).

Pentru celelalte browsere este necesarã instalarea Adobe Flash Player (http://get2.adobe.com/ flashplayer). Gãsiþi indicaþii ºi pe paginile prin care aþi vizionat pânã acum transmisiile!

Pentru alte sugestii, eventual dacã nu reuºiþi sã rezolvaþi cu recepþionarea transmisiei, nu ezitaþi sã ne contactaþi.

decembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Ioan ªmid (e-mail). „Am o mare nelãmurire în legãturã cu data când a fost construitã ºi sfinþitã biserica din localitatea Putna, judeþul Suceava, care acum este filialã a parohiei din Rãdãuþi. Din cele ºtiute de credincioºii de azi ai Putnei (ºi de mine) este cã biserica a fost sfinþitã în anul 1935 ºi are

hramul Coborârea Duhului Sfânt. De curând am primit niºte observaþii din partea unor persoane emigrate demult în Germania, originare din Putna, care afirmã cã biserica a fost sfinþitã în anul 1937, la 6 iunie ºi cã ar avea hramul Sfântul Bonifaciu. Întrebarea mea este (ºi rugãmintea): existã în arhiva

Sfânta Scripturã Pintea Edith (Arad). „În Scrisoarea cãtre Galateni scrie: «Port în trupul meu semnele suferinþelor lui Isus». Ce a voit sã spunã prin aceste cuvinte sfântul apostol Paul? Eu aº înþelege prin aceste «semne» stigmatizarea. A fost apostolul stigmatizat? sau e vorba de cu totul altceva?”

Termenul „stigmate” este cunoscut în epoca Noului Testament ca un semn imprimat cu fierul înroºit pe pielea vitelor sau a sclavilor pentru a li se indica apartenenþa. În ciuda unei tradiþii bogate, nu existã suficiente dovezi cã sfântul Paul ar fi avut stigmatele Domnului în sensul de urmele rãstignirii pe cruce. Cei mai mulþi înþeleg expresia în relaþie cu suferinþele morale ºi fizice pe care sfântul Paul le-a îndurat în apostolat ºi care pot fi considerate un semn (=stigmat) al apartenenþei sale definitive la Cristos.

Anton. „Aº dori sã aflu dacã traducerea catolicã în limba românã a cãrþilor Vechiului Testament a fost fãcutã dupã textul original sau dupã cel tradus în limba greacã, folosit de primii creºtini? Vã mulþumesc!”

Traducerea Bibliei în limba românã s-a fãcut dupã textul original al cãrþilor din Vechiul Testament. O precizare: primii creºtini au folosit ºi textul original ºi traducerea în limba greacã, dovadã citirile care se fac în Noul Testament ºi în pãrinþii Bisericii, atât într-o formã cât ºi în alta. Unele cãrþi din Vechiul Testament a Bibliei creºtine au fost scrise direct în greacã.

Aºadar, în traducerea actualã s-au folosit: Textele în limba ebraicã pentru: Genezã, Exod, Levitic, Numeri, Deuteronom, Iosue, Judecãtori, Rut, 1 Samuel, 2 Samuel, 1 Regi, 2 Regi, 1 Cronici, 2 Cronici, Esdra, Nehemia, Isaia, Ieremia, Lamentaþiuni, Baruh, Ezechiel, Daniel, Osea, Amos, Abdia, Iona, Mihea, Ioel, Nahum, Habacuc, Sofonia, Aggeu, Zaharia, Malahia, Iob, Psalmi, Proverbele, Qohelet, Cântarea Cântãrilor.

Texte în limba aramaicã pentru mai multe fragmente, dintre care cel mai consistent se aflã în Daniel 2,4-7,28. Texte în limba greacã pentru: Estera, în parte este scrisã în ebraicã, sursa este indicatã la cartea respectivã; Iudita, Tobia, 1 Macabei, 2 Macabei, Daniel 3,24-90, Cartea Înþelepciunii, Ben Sirah (=Ecleziasticul), cu indicarea în subsol a variantelor în limba ebraicã.

Pr. Alois Bulai

26 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2013

Episcopiei vreun act/decret în acest sens care sã ateste cã biserica a fost sfinþitã în anul 1935 ºi cã are hramul Coborârea Duhului Sfânt? În arhiva «Lumina creºtinului» am gãsit în revista din octombrie 1935 o ºtire scurtã în care se spune cã episcopul Mihai Robu a sfinþit biserica la 22 septembrie 1935, dar nu menþioneazã ºi hramul. Mã puteþi ajuta cu vreun document pe care sã-l postez pe situl parohiei noastre ºi care sã confirme aceastã datã ºi cu ce hram a fost sfinþitã? Menþionez cã în arhiva parohiei Rãdãuþi nu avem registre mai vechi de anul 1941. Aceste registre s-au pierdut odatã cu plecarea germanilor în decembrie 1940.

Mulþumesc anticipat!” Într-adevãr, în revista „Lumina creºtinului” din octombrie 1935 (p. 183) este notat cã biserica a fost construitã cu concursul tineretului german ºi sfinþitã la 22 septembrie 1935. La 18 septembrie 1935, episcopul Mihai Robu îi scrie pr. Franz Luczko, paroh de Gura Putnei, cã va sosi la 21 septembrie cu trenul, iar în dimineaþa urmãtoare, 22 septembrie, va sfinþi noua bisericã din Putna (AERC Iaºi, dosar 5/1935, f. 154). Din pãcate, din ambele surse lipseºte hramul bisericii. Pentru a vedea dacã existã un alt document în Arhiva Episcopiei din Iaºi cu privire la sfinþirea bisericii din Putna trebuie sã luaþi legãtura cu Dãnuþ Doboº de la Arhiva istoricã diecezanã (tel. 0723/425034, e-mail: danutdobos@yahoo.com).

Pânã atunci credem cã ar fi un indiciu pentru dv. dacã aþi ºti ce fel de picturi sau icoane sunt în biserica din Putna: Coborârea Duhului Sfânt sau sfântul Bonifaciu.

De Crãciun ºi Anul Nou Orizontal: 1) La toate urãrile de Crãciun ºi An Nou se adaugã acest panaceu – Cântec de slavã. 2) Datini – Aur. 3) Cardinalul a cãrui stea a cãlãuzit pe cei trei magi – Rugãciuni.

4) Radã fãrã intrare în port! – Piperul rãvaºului de An Nou. 5) Lojã centralã! – Rãsãrit-a rãsãrit – Astãzi. 6) Variantã a numelui Betleem, folosit în colindele din Þara Oaºului – Sãlcii. 7) Ifose – Þi-l oferã Moº Crãciun, dacã ai fost cuminte – Nord-est! 8) Semilunã! – Lucrãtor al pãmântului. 9) În acest loc – Sfânt prãznuit de credincioºii ortodocºi din Rusia de Anul Nou. 10) Dialect ugandez – Furtunã cu ploaie 11) Numele colindului din preziua de Crãciun – Vechi popor italian – Aºa intrã ianuarie în iarnã –

Editura Presa Bunã Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232-211527; e-mail: editor@ercis.ro

BULETIN DE ABONAMENT Numele .........................................

Prenumele .....................................

Adresa .......................................... .......................................................

Tel. ...............................................

Am achitat suma ....................... lei prin mandatul poºtal nr. ........., din data de .........................., reprezentând abonamente la: • Lumina creºtinului: ...................

• Isus, prietenul copiilor: .............

• De la Rãsãrit pânã la Apus: ......

Data: Semnãtura: Reduceri mari la „Presa Bunã”!

Aceia care, pânã la 31 decembrie 2013, fac dovada achitãrii materialelor comandate pentru întregul an beneficiazã de reduceri de 20%. În perioada 1-31 ianuarie 2014 reducerile vor fi de 10%.

12) Gerarul anului – Pom de... Crãciun.

Vertical: 1) Floare zâmbitoare – Grup de urãtori. 2) Postav de iarnã – Bandã de colindãtori – Chipiu de jandarm! 3) Ocniþã – Soþul lui „Merry Christmas”! 4) Poame de pom – Ba. 5) Aºezãri pentru cele vii – Refren oltenesc. 6) Condiment de rãciturã (reg.) – Imn de mulþumire adus Tatãlui ceresc, cântat la sfârºitul fiecãrui an (2 cuv.).

7) Tãtuþã (reg.) – Daruri pentru colindãtori (sg.) – „ªi peste el suflau, cãldurã ca sã îi facã” (neart.). 8) Pere! – Poarta raiului! – 9) Bande de colindãtori – Mesia! 10) Adept al unirii Bisericilor creºtine. 11) Crai Costul abonamentelor pentru anul 2014 Lumina creºtinului

- personal = 22 lei (10 + 12 cheltuieli poºtale; -20% = 20 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 10 lei (-20% = 8 lei) - în strãinãtate = 34 lei (10 + 24 cheltuieli poºtale; -20% = 32 lei) Isus, prietenul copiilor - personal = 12 lei (8 + 4 cheltuieli poºtale; -20% = 10,4 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 8 lei (-20% = 6,4 lei) - în strãinãtate = 16 lei (8 + 8 cheltuieli poºtale; -20% = 14,4 lei) De la Rãsãrit pânã la Apus - personal = 67 lei (55 + 12 cheltuieli poºtale; -20% = 56 lei) - colectiv (cel puþin 7) = 55 lei (-20% = 44 lei) - în strãinãtate = 88,3 lei (55 + 33,3 cheltuieli poºtale; -20% = 77,3 lei)

de la rãsãrit – Cântec, joc ºi voie bunã la Revelion (pl.).

12) Daruri ale lui Moº Crãciun pentru copiii obraznici – Pãstreazã cu tãrie ºi le transmite urmaºilor obiceiurile ºi colindele de sãrbãtori.

Dicþionar: AMBA, TLR, OSC, AUA, AII, TUTI. Anton Gherca Rãspuns la rebusul „Solemnitatea tuturor sfinþilor” din numãrul trecut: 1) MARIA – OCTAVIAN; 2) ANASTASIA – ERNE; 3) RABI – MARGARETA; 4) I – ADAM – IERONIM; 5) ANTON – ML – AN – CU; 6) MA – RITA – ILIC – R; 7) ARA – CAROL – CATI; 8) GC – TE – T – CLARA; 9) DIMITRIA – U – ORP; 10) ASOT – O – CECILIA; 11) L – N – PACALIRI – S; 12) ELISABETE – INEC; 13) NICOLAE – NANASA; 14) ANITA – AGATA – TL.

Eratã: La pagina 27 a revistei din numãrul trecut, la rebus trebuia trecut: Dicþionar: ERNE, RABI, ORP, ASOT, AMM, TAGE, ILC, ARAL, IREN. Autor: Anton Gherca.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Adjudeni, 1.250 lei; Barticeºti, 470 lei; Bãlþaþi, 98 lei; Focuri, 48 lei; Gura Humorului, 450 lei; Nisiporeºti, 300 lei.

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Poiana Negri, 17-20 octombrie)

Profesiune perpetuã în Congregaþia „Surorile Franciscane Misionare din Assisi” (Luizi Cãlugãra, 20 octombrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Bacãu „Fericitul Ieremia Valahul”, 20-23 octombrie)

Zilele familiei (Valea Mare, 24-26 octombrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Trebeº, 24-27 octombrie)

Întâlnirea Consiliului Director Kolping Moldova (Bârlad, 26 octombrie)

Zilele familiei (Focºani, 4-10 noiembrie)

Întâlnirea Consiliului Pastoral Diecezan (Traian, 21 noiembrie)