Lumina crestinului, nr. 11/2013

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIV noiembrie 2013, nr. 11 (287) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº, Paul-Marian Cojoc Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Informaþii despre abonamente: sr. Liduina-Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca preoþii care experimenteazã dificultãþi sã fie mângâiaþi în suferinþe, sprijiniþi în îndoieli ºi întãriþi în fidelitate.

Intenþia misionarã Pentru ca Bisericile din America Latinã, ca rod al misiunii continentale, sã trimitã misionari cãtre alte Biserici.

Credinþã statornicã „Prin statornicia voastrã, vã veþi mântui sufletele” (Lc 21,19). nul bisericesc, liturgic, se a cãrui primii trei ani de ponîncheie cu solemnitatea tificat s-au desfãºurat lucrãrile Domnului nostru Isus Cristos, Conciliului, a proclamat-o pe Regele Universului. preasfânta Fecioarã Maria Papa Benedict al XVI-lea, vo- „mamã a Bisericii”. ind sã dea un imbold deosebit Pe tot parcursul acestui An vieþii creºtine, cu ocazia împli- al Credinþei, magisteriul Bisenirii a 50 de ani de la deschi- ricii a desfãºurat o activitate derea Conciliului Vatican II ºi intensã de conºtientizare a creºa 20 de ani de la publicarea tinilor privind virtutea teoloCatehismului Bisericii Cato- galã a credinþei fãrã de care nu lice, a dispus ca, începând cu putem fi plãcuþi lui Dumnezeu.

12 octombrie 2012 pânã la Sfântul apostol Paul ne este 24 noiembrie 2013, sã se cele- un îndrumãtor competent: „Fiþi breze în întreaga Bisericã Ca- fideli adevãrului în iubire ca tolicã Anul Credinþei. sã creºteþi în toate pentru el, De menþionat cã, înainte de care este capul, Cristos, de la reforma liturgicã sãvârºitã de care tot trupul se leagã ºi se Conciliu, ziua de 11 octombrie îmbinã prin orice încheieturã… era rezervatã comemorãrii Ma- ºi se realizeazã astfel creºterea ternitãþii Divine a Preacuratei trupului spre edificarea sa în Fecioare Maria, „cea fericitã iubire” (Ef 4,15-16). Încheind care a crezut”, „fecioara cre- Anul Credinþei, de fapt contidincioasã”, iar 24 noiembrie nuãm viaþa creºtinã mai concoincide cu ultima duminicã a ºtienþi ºi mai deciºi, spunând anului liturgic 2013, duminicã cu psalmistul: „Mi-am pãstrat închinatã tocmai solemnitãþii credinþa chiar ºi atunci când amintite, aceea a lui Cristos, ziceam «Sunt foarte nefericit Regele Universului. Adãugãm (încercat)». Voi împlini fãgãduºi faptul cã slujitorul lui Dum- inþele fãcute Domnului de faþã nezeu, papa Paul al VI-lea, în cu tot poporul sãu” (Ps 115,10.18).

A

Mesaj terezian

Perseverenþã „Cu toate denivelãrile ºi piedicile, drumul care duce pânã la tine, Doamne, este încredere ºi iubire. De-a lungul lui, în fiecare zi cuvântul tãu þine treazã inima mea de discipol. Tatã, copilul tãu se lasã cu totul în voia ta. În ziua Fiului tãu, fã-mã sã fiu aflat vrednic de a apãrea drept în împãrãþia ta, în libertatea iubirii” (C. Tonnelier).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Prinos de mulþumire ºi recunoºtinþã a sfârºitul lunii noiembrie, mai exact duminicã, 24 noL iembrie, va avea loc încheierea solemnã a Anului Credinþei, declarat de papa Benedict al XVI-lea, actualmente emerit.

Totodatã vom încheia ºi programul pastoral dedicat familiei în Dieceza de Iaºi, program desfãºurat pe o perioadã de trei ani: 2010-2013.

A fost o binecuvântare pentru întreaga Bisericã ºi un adevãrat moment de reîmprospãtare a convingerilor religioase a celor ce l-au ales pe Dumnezeu drept ultim scop al întregii lor vieþi ºi o binemeritatã reînnoire de speranþã într-o lume mai demnã ºi mai aproape de idealul sãu temporar ºi mai ales de cel veºnic. A fost, de asemenea, un prilej pentru familiile noastre sã se bucure de lumina credinþei ca fundament al chemãrii de vestire a evangheliei în lume ºi în societate. Îi mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a oferit o astfel de etapã de împrospãtare în care rugãciunea noastrã a fost fãrã încetare ca aceea a ucenicilor Domnului: „Doamne, mãreºte-ne credinþa!” (cf. Lc 17,5). Doamne, învaþã-ne sã ne rugãm ºi revarsã în inimile noastre darul iubirii dumnezeieºti! Doamne, pãstreazã în familiile noastre bucuria ºi lumina credinþei!

E firesc, aºadar, sã-i fim recunoscãtori ºi Sfântului Pãrinte papa Benedict pentru inspiraþia

avutã ºi pentru programul trasat prin scrisoarea apostolicã Porta fidei (Poarta credinþei – 11 octombrie 2011).

Sfântul Pãrinte Benedict fãcea o precizare care ne-a însoþit pe parcursul întregului An al Credinþei, deschis odatã cu Sinodul Episcopilor din octombrie 2012, încurajându-ne sã pãtrundem în nucleul credinþei pentru o nouã evanghelizare: „Dorim ca acest an sã trezeascã în fiecare credincios aspiraþia de a mãrturisi credinþa în plinãtate ºi cu reînnoitã convingere, cu încredere ºi speranþã. Va fi o ocazie propice ºi pentru a face mai intensã celebrarea credinþei în liturgie, îndeosebi în Euharistie, care este culmea spre care tinde acþiunea Bisericii ºi în acelaºi timp izvorul din care provine toatã energia ei”. Îi mulþumim, de asemenea, actualului Sfânt Pãrinte Francisc care a prelut gândul ºi dorinþa papei emerit Benedict.

El dorea ca aceastã „luminã a credinþei”, analizatã ºi retrãitã de fiecare creºtin, sã aducã în lume o nouã razã iluminatoare pe care trebuie sã o rãspândeascã prin propria experienþã ºi viaþã din întâlnirea cu Cristos, „adevãrata luminã care a venit în lume” (In 1,9).

Enciclica „Lumen fidei”, promulgatã la 5 iulie 2013, a devenit o chemare profundã de a recupera aceastã luminã a credinþei, care sã ilumineze viaþa

omului ºi sã-l ajute sã distingã binele de rãu.

Caracterizatã prin cuvintele „cine crede, vede”, enciclica, „prezentând credinþa”, cere sã se îndrepte din nou privirea spre esenþialul Bisericii ºi al fiecãrui credincios. Ea ne face sã înþelegem misterul întrupãrii Fiului lui Dumnezeu, care, în moartea ºi învierea sa, a revelat iubirea în plinãtatea ºi profunzimea sa. Înþelegem din aceastã valoroasã ºi importantã enciclicã, document pontifical care îl are drept inspirator pe papa emerit Benedict ºi autor pe actualul Sfânt Pãrinte papa Francisc, un lucru esenþial: credinþa este un dar, noi suntem chemaþi sã o descoperim din ce în ce mai bine ºi sã înþelegem caracterul ei de luminã pentru cã, atunci când flacãra ei se stinge, toate celelalte lumini ajung sã-ºi piardã vigoarea. Credinþa se naºte din întâlnirea cu Dumnezeul cel viu, care ne cheamã ºi ne dezvãluie iubirea sa, o iubire care ne precedã ºi pe care ne putem sprijini pentru a fi trainici ºi a construi viaþa.

Transformaþi de aceastã iubire,

noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 3

primim ochi noi, experimentãm cã în ea existã o mare promisiune de plinãtate ºi ni se deschide privirea viitorului, ne asigurã Sfântul Pãrinte la începutul acestei enciclice.

Suntem bucuroºi cã în acest An al Credinþei am beneficiat de un Sinod al episcopilor, înþelegând cât de importantã este credinþa trãitã pentru rãspândirea evangheliei în lumea de astãzi ºi în misiunea unei noi evanghelizãri, aºa cum am fost îndemnaþi de papa emerit Benedict.

Am avut bucuria de a întâlni un nou pãstor carismatic ºi dornic de a ne ilumina ºi cãlãuzi pe un drum nou de credinþã, de a ne face sã fim purtãtorii acestei lumini la toþi oamenii, dupã ce am primit-o prin întâlnirea cu Cristos. Suntem recunoscãtori cã pe parcursul acestui An al Credinþei am fost stimulaþi în atâtea forme sã redescoperim „lumina credinþei”, sã ne împãrtãºim din lumina ei, sã o transformãm în iubire ºi trãire creºtinã, capabilã sã ajute la o nouã orientare în Bisericã ºi în lume.

Tot ceea ce ne-a lãsat ca moºtenire Conciliul Vatican II la împlinirea celor 50 de ani de la deschidere, noul Catehism al Bisericii Catolice la împlinirea celor 20 de ani de la publicare, precum ºi tot ce ne-au transmis marii noºtri papi Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea ºi Benedict al XVI-lea se regãseºte în aceastã ultimã enciclicã, ce întregeºte, de fapt, o trilogie voitã cândva de papa Benedict, ce urma sã devinã un adevãrat ghid pentru viaþa noastrã: Deus caritas est, Spe salvi ºi Lumen fidei. Papa

Francisc vine sã confirme ºi sã întãreascã aceastã dorinþã a înaintaºului sãu ºi acest magisteriu cu un nou spirit ºi cu o nouã abordare ºi sã ne îmbucure astfel inima cu exemplul sãu ºi cu razele luminii credinþei trãite ºi transformate în speranþã ºi iubire, dupã modelul patronului ales, sfântul Francisc din Assisi.

Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori în Cristos, preaiubite familii, Anul Credinþei ºi al Familiei se încheie în solemnitatea lui Cristos, Rege. Vom face sãrbãtoare, mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru acest timp binecuvântat ºi pentru aceastã revãrsare de luminã cereascã. În acest sens, cerem ca în toate Bisericile noastre, la celebrãrile liturgice, mai ales la celebrarea sfintei Liturghii sã subliniaþi marea binefacere pe care a trãit-o Biserica în acest an special, fãcând un triduum de pregãtire cu rugãciuni, adoraþii, cateheze ºi alte diferite devoþiuni în biserici, mãnãstiri, capele, institute de formare, case de educaþie ºi caritate, dar mai ales în familii, ca prinos de mulþumire ºi recunoºtinþã faþã de Dumnezeu Tatãl, Fiul

4 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

ºi Duhul Sfânt, invocând ajutorul sfintei familii din Nazaret ºi a sfinþilor noºtri protectori.

Unindu-ne cu Sfântul Pãrinte papa Francisc ºi cu întreaga Bisericã, în catedrala noastrã „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã”, vom celebra în mod solemn o sfântã Liturghie pontificalã la ora 11.00, cu participarea preoþilor din Iaºi, a familiilor cãlugãreºti ºi a tuturor structurilor bisericeºti.

Drumul de credinþã ºi misiunea noastrã în Biserica localã ca ºi în fiecare familie în parte nu se terminã, ci continuã. Suntem chemaþi sã facem vie credinþa pe care am redescoperit-o ºi sã devenim purtãtorii acestei lumini pe cãrãrile vieþii la cei care încã n-au întâlnit-o.

Vã îndemnãm cu iubire pãrinteascã ºi frãþeascã sã nu încetaþi sã imploraþi împreunã cu Sfântul Pãrinte, cu toþi pãstorii Bisericii acelaºi dar ceresc: Doamne, mãreºte-ne credinþa!

Doamne, fã ca familia creºtinã sã fie mereu ºcoalã de credinþã în lume ºi sã rãmânã mereu aºa cum a fost instituitã dupã planul ºi voinþa lui Dumnezeu! Întrucât în dieceza noastrã am trãit ºi un program cu totul special dedicat familiei ºi cãsãtoriei creºtine, pe parcursul a trei ani, vã facem cunoscut cã, înainte de Crãciun, sãrbãtoarea vieþii ºi a familiei prin excelenþã, vom adresa o scrisoare pastoralã tuturor familiilor, cu un mesaj pentru fiecare persoanã în parte.

Tuturor, îmbrãþiºarea noastrã pãrinteascã ºi dorinþa binecuvântãrii cereºti pentru ca „toþi sã fie una” (In 17,21). ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea

Întâlnirea Consiliului Prezbiteral de toamnã a Consiliului Prezbiteral a avut Îlocntâlnirea joi, 17 octombrie, la sediul Episcopiei de Iaºi. Alãturi de PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã au participat 32 de preoþi, printre care ºi pr. Isidor Iacovici, postulatorul procesului de beatificare al episcopului Anton Durcovici.

Sesiunea de toamnã a Consiliului Prezbiteral s-a deschis cu un moment de rugãciune ºi de meditare a cuvântului lui Dumnezeu.

Dupã cuvântul de salut ºi de prezentare a noilor membri – pr. Felician Tiba, pr. Cristian Farcaº ºi pr. Adrian Blãjuþã – episcopul diecezei a vorbit despre invitaþia la unire în rugãciune pentru luna octombrie, pentru cauza de beatificare a episcopului Anton Durcovici, cu speranþa ca el sã fie cât mai curând beatificat. În acest sens, pr. Isidor Iacovici a prezentat paºii procesului de beatificare ºi a arãtat câteva aspecte ale vieþii episcopului Durcovici. A urmat apoi ºi o mãrturie din partea PS Petru, evidenþiind nevoia de a avea „modele, stimulente grãitoare” de credinþã, insistând asupra continuãrii rugãciunii.

S-a amintit ºi despre punerea în scenã a vieþii episcopului Durcovici, la 28 octombrie, la Teatrul „Luceafãrul” din Iaºi, dupã care s-a recitat rugãciunea pentru beatificarea episcopului Durcovici.

La sfârºitul celor trei ani dedicaþi familiei ºi cãsãtoriei creºtine, pr. Felician Tiba a prezentat

mai multe sugestii ºi proiecte referitoare la pastoraþia familiei ºi a pregãtirii pentru Cãsãtorie, insistând pe o formare prematrimonialã mai intensã; pe lângã pregãtirea din parohii existând ºi posibilitatea întâlnirilor la nou-înfiinþatul Centru de la Traian. Pãstorul diecezei i-a îndemnat pe preoþi sã „se preocupe în continuare de binele fiecãrei familii”, amintind ºi de apropiatul Sinod al Episcopilor despre familie, de la Roma.

Pr. Benone Lucaci, rector al Institutului Teologic din Iaºi, a vorbit despre susþinerea spiritualã ºi materialã a Seminarului diecezan din Iaºi, apelând la o susþinere mai mare din partea parohiilor. Au fost fãcute mai multe propuneri în acest sens, urmând sã fie creatã o comisie care sã analizeze ºi sã soluþioneze aceastã problemã.

O altã temã a fost cea prezentatã de pr. Cristinel Fodor, director spiritual la Institutul Teologic din Iaºi: „Spiritul dorit ºi recomandat de papa Francisc în slujirea preoþeascã”.

Din mai multe texte rostite de papa ºi din modul sãu de a fi au fost scoate în evidenþã „autenticitatea”, „simplitatea în limbaj” ºi „omenia” papei, calitãþi pe care el le cere ºi de

la preoþi. Legat de acest punct, PS Aurel Percã a prezentat care ar trebui sã fie din partea preotului atitudinea ºi modul de abordare a persoanelor cu o situaþie specialã din comunitãþile parohiale, insistând cã acestea trebuie tratate corespunzãtor, pentru cã rãmân în continuare membri ai Bisericii, chiar dacã nu pot participa la sacramente. „Înainte de toate, preotul trebuie sã fie uman”, a subliniat PS Aurel.

Pr. Daniel Iacobuþ, profesor de liturgicã la Institutul Teologic, a fãcut câteva clarificãri referitoare la gesturile preoþilor la Liturghiile concelebrate, dupã care, pr. ªtefan Lupu, director al Editurii „Sapientia”, a anunþat publicarea celei de-a doua ediþii a lecþionarelor.

Despre situaþia inventarului, a execuþiei bugetare, a Liturghiilor binate ºi a construcþiilor din diecezã a vorbit, în ultimul punct pe ordinea de zi, pr. Mihai Budãu, econom diecezan.

La final, PS Petru Gherghel, dupã ce a invitat la disponibilitate pentru emisiunile televizate ºi pentru Liturghiile transmise la radio, a mulþumit tuturor pentru participare, încheind cu rugãciunea orei minore din Breviar.

Pr. Adrian Blãjuþã

noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Interviu cu PS Florentin Crihãlmeanu

„În Anul Credinþei m-am întors la locul în care am fost botezat” (II) Redãm a doua parte a interviului luat Preasfinþitului Florentin Crihãlmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, care a vizitat Iaºiul în zilele de 12 ºi 13 septembrie: un dialog despre amintiri, vocaþie, frumuseþile preoþiei ºi credinþã.

Au trecut mai mulþi ani de când aþi fost sfinþit preot, între timp aþi fost chemat ºi la slujirea de episcop. De ce este frumos sã fii preot? Care este frumuseþea Preoþiei?

Nu am fost tipul de copil care de mic sã se fi jucat de-a preoþia sau sã se fi jucat de-a Liturghia. Îmi amintesc cã la prima Împãrtãºanie am primit un rozariu ºi cu bucurie mã rugam, dar ceea ce m-a atras mai mult a fost faptul cã bunul Dumnezeu mi-a dat sã înþeleg cã în viaþã existã un adevãr mai profund decât ceea ce oamenii, în general prin ºtiinþã sau pe alte cãi, descoperã. A fost o perioadã de timp în care am studiat în particular filozofia, filozofiile asiatice chiar, dar mi-am dat seama cã existã oarecum un mister. Când am studiat teologia am înþeles cã Dumnezeu este cel care, în clipa în care cheamã, deschide toate porþile. Acest lucru l-am perceput ºi în momentul hirotonirii preoþeºti în Piaþa Libertãþii din Cluj, dar ºi în momentul hirotonirii episcopale de la Roma. Dumnezeu, în clipa în care cheamã, oferã multe satisfacþii pe plan spiritual. ªi dacã oferã momente de încercare, oferã ºi tãria de a le putea

duce mai departe. Frumuseþea Preoþiei este a acelui om care se poate oferi cu bucurie pe sine, care îºi poate oferi viaþa ºtiind cã are un scop precis ºi un model concret în faþa lui. Nu este numai bucuria creºtinului credincios care, prin Botez, deja are o orientare, oferã un sens propriei vieþi. Este mult mai mult decât atât. Este bucuria de a ajuta pe ceilalþi în momentele în care, poate, se simt mai slabi în credinþã. Este apoi satisfacþia unei mãrturisiri primite din partea unei persoane care nu a mai fost de zeci de ani la mãrturisire. Simt atunci cã un suflet a fost câºtigat pentru Cristos. Ce este mai frumos decât sã poþi dãrui viaþa veºnicã? Fiind preot, ca urmare a harului primit, sã-l faci prezent pe Cristos ºi harul patimilor sale în confesional, dar ºi jertfa sa pe masa sfântului altar! Noi, oamenii, adeseori ne facem cadouri unul celuilalt, de zile aniversare, de zile onomastice; cãutãm un cadou care sã facã plãcere celuilalt.

Ce alt cadou mai frumos poate fi decât sã putem spune: „Eºti dezlegat de moarte, eºti dezlegat de rãu ºi primeºti taina spre iertarea pãcatelor ºi spre viaþa de veci”!

6 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

Suntem în Anul Credinþei, spre finalul acestui an. În duminica în care îl sãrbãtorim pe Cristos, Regele Universului, se încheie Anul Credinþei. Ce gând purtaþi cu privire la credinþã ºi ce ar trebui sã facem noi sã creºtem în credinþã?

Consider cã a fost, într-adevãr, o inspiraþie divinã, acest An al Credinþei, foarte necesar fiecãruia dintre noi, în primul rând mie, ca pãstor. Am încercat, la persoana întâi, sã aplic ceea ce pontiful roman Benedict al XVI-lea, acum emerit, recomanda prin documentul Porta fidei, ºi anume, sã fie un an de reînnoire, de revigorare a credinþei creºtine, plecând de la momentul Botezului. Pontiful roman recomanda sã încercãm sã ne reîntoarcem la locul în care am fost botezaþi ºi sã reînnoim devoþional promisiunile fãcute la Botez, sigur, de data aceasta conºtienþi.

Practic, de aceea mã aflu la Iaºi. Am încercat sã retrãiesc acel moment al Botezului ºi aici trebuie sã îi mulþumesc pãstorului ºi episcopului nostru drag, Preasfinþitul Petru, care

Sfinþiri de diaconi

Institutului FrancisÎfostncancapela din Roman, 15 tineri au hirotoniþi diaconi, vineri,

PS Petru Gherghel ºi Florentin Crihãlmeanu în catedrala din Iaºi

m-a primit ºi m-a sprijinit în aceastã acþiune liturgicã, pentru a porni, oarecum, la un nou drum în credinþã. Anul Credinþei consider cã trebuie sã ne trezeascã, sã ne scuture poate puþin, sã ne aducã aminte de valoarea mare a credinþei creºtine. Responsabilitatea acestei credinþe care, începând din primele secole, a fost trãitã la niveluri atât de înalte de martirii creºtini, dar ºi în secolul al XX-lea, dupã cum ºtim, prin multe mãrturii pe care le avem, dintre care poate una îmi vine mai profund acum în minte: acel rãspuns pe care primul purpurat al neamului românesc, cardinalul Iuliu Hossu, l-a oferit persecutorilor atunci când, la Sighet fiind, în penitenciar, a fost invitat sã se lepede de credinþã. El a rãspuns: „Nu pot, credinþa noastrã este viaþa noastrã”. Acest moto al vieþii sale ne invitã pe fiecare dintre noi sã ne întrebãm dacã într-adevãr am fãcut pasul al doilea, de la ascultarea credinþei la trãirea credinþei. Dacã l-am fãcut, sã ne punem problema pasului al treilea, al mãrturisirii credinþei.

Nu este suficient doar sã ascultãm credinþa, doar sã participãm

la actele sacramental-liturgice.

Este nevoie sã trãim prezenþa lui Cristos în sufletele noastre, cu alte cuvinte, trãirea lui Cristos sã devinã viaþã prin noi, cuvântul întrupat prin noi ºi apoi cuvântul mãrturisit ºi celorlalþi. Credinþa creºtinã ºi Anul Credinþei ne orienteazã.

Mi se pare foarte important în lumea de astãzi, care uneori pare dezorientatã, care nu mai are valori de care sã se poatã agãþa, nu mai are modele, noi, creºtinii, sã le putem oferi aceste modele. Sigur, sunt modelele înaintaºilor noºtri martiri ºi mãrturisitori, dar fiecare dintre noi poate constitui un model ºi poate arãta prin propria viaþã cã a trãi creºtineºte înseamnã a da un sens, o orientare propriei vieþi, ºi anume sensul mântuirii.

Preasfinþite, vã mulþumim frumos pentru gândurile frumoase pe care le-aþi rostit ºi pentru mãrturia pe care ne-aþi oferit-o.

Cu toatã bucuria. ªi eu vã mulþumesc pentru primire ºi ospitalitatea moldoveneascã deja tipicã ºi clasicã. Lãudat sã fie Isus Cristos!

Pr. Cornel Cadar

4 octombrie, prin impunerea mâinilor PS Aurel Percã, în cadrul Liturghiei de la ora 10.30.

Celebrarea a reprezentat ºi deschiderea noului an academic, 2013-2014. PS Aurel i-a îndemnat pe diaconi sã imite exemplul slujirii ºi al caritãþii sfântului Francisc.

Noii diaconi: Provincia Franciscanã „Sfântul Iosif” din România: Gheorghiþã Aghergheloaei (n. 08.03.1986; Buruieneºti), Bogdan Avãdãni (n. 02.02.1987, Roman „Inima Neprihãnitã a Mariei”), Maricel Balint (n. 14.05.1986, Pildeºti), Alin Nicolae Burlacu (n. 05.12.1986,

Bacãu „Sfântul Nicolae”), Teofil Ciucheº (n. 10.03.1987, Nisiporeºti), Iosif Dancã jr. (n. 08.06.1987, Adjudeni), Irinel Doboº (n. 29.08.1986, Fãrcãºeni), Corneliu Horvat (n. 31.03.1985, Luizi-Cãlugãra), Claudiu Ilieº (n. 02.02.1988, Luizi-Cãlugãra), Carol Martin (n. 06.06.1982, Traian – NT), Ciprian Mate (n. 12.06.1986, Luizi-Cãlugãra), Liviu-Ionuþ Neculai (n. 09.07.1987, Hãlãuceºti), Virgil Susanu (n. 02.07.1984, Sãbãoani „Sfânta Cruce”), Clement Tãlin (n. 30.07.1987, Rotunda); Custodia Capucinã „Fericitul Ieremia” din România: Robert Bondea (n. 04.05.1979; Adjud).

Andrei Marius

noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Papa Francisc, la Assisi apa Francisc a vizitat Assisi, P la 4 octombrie, în ziua comemorãrii Sfântului Francisc din Assisi. Aici a trãit, în secolul al XIII-lea, sfântul al cãrui nume îl poartã papa.

La sosirea la Institutul Serafic, papa Francisc a fost întâmpinat de mii de pelerini.

Aici s-a întâlnit ºi cu copiii purtãtori de handicap ºi cu bolnavii gãzduiþi în Institut. În plinã zi de doliu naþional, dupã naufragiul cu peste 130 de morþi din Lampedusa, papa a vorbit cu durere despre tragedie.

Dupã vizita privatã la bisericuþa „Sfântul Damian”, locul în care Francisc a auzit vocea lui Cristos rãstignit, papa a mers la sediul Arhiepiscopiei din Assisi, intrând în aºa-numita „Camerã a despuierii”, care pãstreazã memoria gestului tânãrului Francisc care s-a dezbrãcat de hainele lumeºti. Sfântul Pãrinte a salutat un grup de sãraci, imigranþi ºi ºomeri; cu cei nevoiaºi de la Centrul Caritas a stat la masa de prânz. În piaþa bazilicii „Sfântul Francisc”, papa a prezidat Liturghia de hram, la ora 11.00, la sfârºitul cãreia a fost aprinsã lampa votivã, al cãrei ulei a fost oferit de regiunea Umbria. „Pace ºi bine tuturor!... ªi eu am venit azi, ca mulþi alþi pelerini, pentru a-l lãuda pe Tatãl pentru tot ceea ce a voit sã facã cunoscut unuia dintre aceºtia «mici», despre care vorbeºte evanghelia”, a explicat papa scopul vizitei sale.

Aici s-a întâlnit ºi cu premierul italian Enrico Letta.

Dupã-amiazã, dupã ce a fost la Schitul Închisorilor, locul în care Francisc se retrãgea pentru

rugãciune, papa a coborât la catedrala „Sfântul Rufin”, unde a adresat un discurs reprezentanþilor diferitelor organizaþii.

A urmat vizita privatã la bazilica „Sfânta Clara”, unde a venerat relicvele sfintei, pãstrând un moment de rugãciune în faþa crucifixului sfântului Damian. Întâlnind cãlugãriþele clarise, de clauzurã, papa le-a reînnoit îndemnul de a trãi ºi a exprima cât mai mult bucuria chemãrii lor.

Ultima etapã a cãlãtoriei papei la Assisi – dupã rugãciunea în biserica Porþiunculei ºi înainte de vizita la sanctuarul Rivotorto – a fost întâlnirea cu tinerii din Umbria, în piaþa bazilicii „Sfânta Maria a Îngerilor”, la care au participat aproximativ 40.000 de tineri. Papa a rãspuns la întrebãri referitoare la familie, muncã, vocaþie ºi misiune.

Mergând la rãdãcinile spirituale ale pontificatului sãu, papa Francisc a reamintit importanþa pãcii, respectarea creaþiei ºi a fiecãrei fiinþe umane, pledând, cum a obiºnuit deja, pentru o Bisericã solidarã cu cei defavorizaþi.

8 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

Ziua Marianã

apa Francisc, la 13 octombrie, a consacrat lumea la P inima neprihãnitã a Mariei, în faþa statuii Fecioarei de la Fatima, dusã cu aceastã ocazie la Roma. Ziua Marianã, în luna Rozariului, face parte din calendarul „marilor evenimente” ale Anului Credinþei.

Evenimentul a constat de fapt în douã zile: la 12 octombrie, la mormântul sfântului Petru, au fost momente de rugãciune ºi meditaþie, iar la 13 octombrie papa Francisc a prezidat Liturghia în Piaþa „Sfântul Petru”, la sfârºitul cãreia a recitat rugãciunea de consacrare. Sute de miºcãri ºi institute mariane au participat la celebrãri.

PS Petru Gherghel, în unire cu Roma, a celebrat Liturghia de la ora 11.00, în catedrala din Iaºi. La sfârºitul ei, în faþa unei statui a Fecioarei de la Fatima, a rostit rugãciunea de consacrare a întregii dieceze la inima neprihãnitã, rugãciunea rostitã ºi de episcopul Durcovici în catedralã, la 22 august 1948.

Papa Francisc este cel de-al treilea papã care a consacrat lumea sfintei Fecioare. Papa Pius al XII-lea a consacrat lumea în diferite ocazii, iar fericitul papã Ioan Paul al II-lea, în anul 1984, la Roma, a consacrat lumea ºi Rusia la inima neprihãnitã a Mariei, iar în timpul jubileului din anul 2000, a consacrat noul mileniu Mariei.

Paginã realizatã de pr. Adrian Blãjuþã

Din istoria revistei (X)

Anul 1926: Institutul „Presa Bunã” n 1926 revista intrã în al 12-lea

Îan de existenþã, se face din nou

apel la cititori sã-ºi plãteascã abonamentele, iar „tuturor acelora însã, care s-au strãduit sã sprjineascã revista noastrã, le mulþumim din toatã inima ºi aºteptãm în acest an o râvnã ºi mai mare pentru introducerea revistei în familiile catolice…

Sã stãruiascã deci fiecare a aduce mãcar un nou abonat în anul 1926. În februarie se anunþã cã s-a gãsit o tipografie pentru Editura „Presa Bunã”. Tipografia „Lumina Moldovei” vinde Editurii „Presa Bunã” atelierul sãu tipografic. În numerele urmãtoare sunt publicate sumele care s-au strâns pentru plãtirea tipografiei ºi pentru construirea unei clãdiri proprii. Începând cu aprilie 1928, pe una dintre ultimele pagini sau pe coperta trei, deasupra imaginii cu Tereza a Pruncului Isus, rubrica cu lista celor care au donat pentru „Presa Bunã” se va chema: „Trandafiri de la sfânta Tereza”. În diferite numere din anul 1926 sunt pagini consacrate donatorilor: se regãsesc multe familii din Iaºi, Huºi, Luizi-Cãlugãra, Gherãeºti. De asemenea, începând cu luna mai sunt publicate galerii cu fotografiile donatorilor mai însemnaþi. Însuºi Mons. Anton Gabor cutreierã unele sate, din poartã în poartã, pentru a aduna bani. La începutul lunii august se primesc 240.000 lei din partea papei Pius al XI-lea.

La 17 mai 1926, în curtea catedralei, încep lucrãrile de construire a noii clãdiri care

Sfinþirea noii clãdiri a tipografiei (31 octombrie 1926)

va deveni sediul editurii ºi al tipografiei; piatra de temelie este sfinþitã la 11 iunie 1926, în sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus. Comitetul de iniþiativã pentru cumpãrarea tipografiei ºi construirea clãdirii era format din: ep. Mihai Robu, pr. Gheorghe Peþ, pr. Bronislav Falewski, Mons. Anton Gabor, pr. Dumitru Romila, pr. Dumitru Andrieº, pr. Iosif Ghiuzan. În luna octombrie acelaºi an (dupã cinci luni) clãdirea este terminatã. În sãrbãtoarea lui Cristos Rege (31 octombrie), ep. Mihai Robu împreunã cu mulþi preoþi celebreazã o Liturghie în catedralã ºi apoi „toþi au plecat spre atelier unde au fost sfinþite zidurile ºi maºinãria”, sub patronajul sfintei Tereza a Pruncului Isus. În mai 1928 este publicat „Actul constitutiv al Institutului «Presa Bunã» din Iaºi” semnat la 27 februarie 1928, un regulament de funcþionare cu zece articole. Se precizeazã clar scopul Institutului „Presa Bunã”: „Editarea ºi rãspândirea scrierilor bune cu conþinut atât religios, cât ºi

profan” (art. 4); va fi condus de un comitet administrativ format din trei preoþi (art. 6); un alt comitet redacþional se va ocupa de editarea revistelor, broºurilor sau cãrþilor (art. 7) (p. 68-69). Tipografia ºi editura se vor dezvolta în anii urmãtori, primind lucrãri ºi din afarã. În februarie 1930 soseºte din Germania încã o maºinã de tipãrit; anunþul ºi îndemnul de a contribui la recuperarea cheltuielilor sunt publicate în mai multe numere din acest an. În ianuarie 1930 se publicã ºi o fotografie a maºinii, iar în iunie, o fotografie de la sfinþirea noilor ateliere. În anul 1931, la 22 octombrie, se sãrbãtoresc cinci ani de la deschiderea Institutului „Presa Bunã” printr-o Liturghie, adoraþie ºi rugãciuni. În revista din septembrie 1936, pr. Petru Pal semneazã articolul „«Presa Bunã» dupã zece ani de muncã”.

La începutul anului 1935, Mons. Anton Gabor înfiinþeazã ºi la Chiºinãu o tipografie, având acelaºi nume: „Presa Bunã”.

Pr. Cornel Cadar

noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Gânduri la centenar

E bine de ºtiut

Oaspeþi

Apreciez

din Germania

mult revista

a invitaþia PS Petru Gherghel, în zilele de 1 ºi 2 ocL tombrie, au vizitat Dieceza de

M

ereu îmi face plãcere sã citesc o revistã, o carte valoroasã, cu învãþãturã pentru suflet ºi viaþã. „Lumina creºtinului” face parte din aceastã categorie.

Am avut bucuria ca dupã Revoluþie sã particip la corectarea unor articole, sã redactez altele... iar între vara lui 1997 ºi a lui 1999 am tehnoredactat aceastã revistã, contribuind ºi la redactarea unor articole, la traduceri, la corectarea revistei etc.

Apreciez mult revista pentru cã este o sursã importantã de formare spiritualã. Îmi aduc aminte cu plãcere de articolele legate de cãlãtoriile apostolice ale papei Ioan Paul al II-lea, de pregãtirea marelui jubileu al anului 2000, de scrisorile pastorale ale Preasfinþitului Petru Gherghel, de articolele pentru copii, de poºta redacþiei etc. Se lucra frumos în colectiv.

Printre amintirile pãstrate, sunt momentele de împãrtãºire profundã între membrii redacþiei, între colaboratori..., precum ºi cele legate de ultima noapte înainte de a fi imprimatã. Tipografii veneau de obicei dimineaþa cu noaptea în cap pentru a începe imprimarea ei. La ora aceea trebuia ca revista sã fie terminatã, trasã pe calc. Or, de multe ori în aceastã ultimã noapte, mai

erau atât de multe de fãcut, iar imprimanta ºi calcul nu imprimau corect toate literele.

Deseori se lucra toatã noaptea pânã spre dimineaþã, când tipografii o luau în mânã pentru a o imprima! Era o noapte dificilã, dar bucuria realizãrii revistei era mare.

Felicitãri celor care continuã aceastã frumoasã misiune, în special pãrintelui Cornel Cadar ºi preþioºilor sãi colaboratori!

Paºii vieþii mele m-au condus pe alte meleaguri, în Togo ºi în Elveþia, ca, prin acelaºi apostolat, prin mijloacele de comunicare în masã, iubirea lui Dumnezeu sã fie cunoscutã ºi primitã.

Un jubileu este un moment deosebit în viaþa noastrã, deci ºi în realizarea unei publicaþii.

Fie ca acest ceas aniversar sã însemne o reînnoire interioarã a colaboratorilor ºi cititorilor acestei preþioase reviste cu un nume simbolic: „Lumina creºtinului”, „Luminã din luminã”.

Cu bucurie ºi recunoºtinþã pentru toate, Sr. Gabriela Enãºoae (Congregaþia „Sfântul Augustin”) (tehnoredactor în perioada iulie 1997 – septembrie 1999)

10 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

Iaºi PS Felix Genn, episcop de Münster (Germania), pr. Norbert Kleyboldt, vicar general al aceleiaºi episcopii, împreunã cu o delegaþie de preoþi ºi laici de la Caritas Münster.

Oaspeþii au participat la Liturghia de deschidere a noului an academic, 2013-2014, în catedrala din Iaºi (1 octombrie),

precum ºi la seminarul organizat de Caritas Iaºi (1-2 octombrie), cu tema „Importanþa implicãrii actorilor locali în dezvoltarea programelor de incluziune socialã pe piaþa muncii pentru grupurile vulnerabile”; au vizitat Staþiile de Incluziune Socialã din Sãbãoani ºi Huºi, mãnãstirile din nordul Moldovei ºi sanctuarul de la Cacica. În cuvântul de învãþãturã de la Liturghia din catedralã, PS Felix Genn a subliniat trei cãi pentru a înþelege spiritualitatea sfintei Tereza a Pruncului Isus: darul cuvântului lui Dumnezeu, atitudinea copilului ºi conºtientizarea responsabilitãþii de misionar.

PS Petru Gherghel a mulþumit oaspeþilor pentru tot sprijinul oferit diecezei ºi i-a dãruit episcopului Felix Genn o icoanã.

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Felix Wiercinski P

reotul Felix Wiercinski s-a nãscut la 20 august 1858 la Putzig (în apropiere de Danzig, în nordul Poloniei), iar în anul 1878, la vârsta de 20 de ani, a intrat în Societatea lui Isus. A urmat studii teologice de specialitate la Roma ºi Cracovia, fiind hirotonit preot la 21 iunie 1885. ªi-a dedicat întreaga viaþã activitãþii de misionar în peste 16 þãri, inclusiv în România, unde a lucrat timp de 23 de ani.

La Iaºi, a îndeplinit funcþiile de profesor ºi prefect la Seminarul „Sfântul Iosif” în perioadele 1887-1894 ºi 1898-1900, precum ºi funcþia de rector al aceluiaºi Seminar (1894-1897 ºi 1930-1932). În perioada 1902-1903 a fost paroh de Botoºani, în anul 1925 colaborator la Chiºinãu, iar în perioada 1925-1929 prefect ºi spiritual al Seminarului „Sfântul Duh” din Bucureºti. În anul 1938 s-a stabilit definitiv în România, la Bucureºti. Pretutindeni unde s-a aflat a lucrat ca „un adevãrat apostol”, remarcându-se în susþinerea de exerciþii spirituale, misiuni populare ºi cateheze în ºcoli, ºi nu în ultimul rând, printr-o impresionantã activitate publicisticã. În perioada 1927-1940, a fost cel mai important colaborator al revistei diecezane Lumina creºtinului, în paginile cãreia a publicat un numãr de 123 de articole, ocupând locul al treilea în privinþa numãrului de articole publicate în revistã, dupã

Mons. Anton Gabor ºi ep. Mihai Robu. Articolele semnate de pãrintele Wiercinski, care ar merita sã fie publicate în volum spre a putea deveni obiectul unei analize exegetice, sunt de mare valoare, chiar ºi pentru spiritualitatea contemporanã.

A debutat în numãrul 2 din anul 1927, cu articolul Despre rugãciunea de dimineaþã, iar în perioada 1929-1934 a publicat un serial-fluviu intitulat Cele opt fericiri, susþinând în acelaºi timp rubrica Din lumea catolicã. Dupã decesul fondatorului presei catolice din Dieceza de Iaºi, Mons. Anton Gabor, pãrintele Wiercinski a semnat un articol emoþionant, intitulat Sã pãzim monumentul Monseniorului Anton Gabor, monumentul fiind Institutul „Presa Bunã”. Autorul articolului aprecia cã broºurile ºi cãrþile publicate de Institut reprezentau „hranã folositoare” pentru poporul român, precum ºi o pavãzã în faþa „puhoiului de cãrþi periculoase, anticreºtine” publicate de bolºevicii din Uniunea Sovieticã. Într-un alt articol, intitulat Cum sã sprijinim presa noastrã, pãrintele Wiercinski adresa un îndemn societãþilor catolice pentru ca, dupã modelul german, sã contribuie la rãspândirea „presei bune”, aducând în acelaºi timp un elogiu satelor catolice din Moldova, unde existau, în opinia sa, trei factori religioºi puternici: „slujba religioasã cu dascãli”, „hora, dupã slujbã” ºi „presa”.

Majoritatea articolelor semnate de pãrintele Wiercinski în perioada 1936-1940 au reprezentat un semnal de alarmã în privinþa „primejdiei nenorocirii bolºevice”, care personifica „duºmanul creºtinãtãþii” ºi „înºelãciunea neruºinatã”, cu scopul distrugerii credinþei „scormonind dovezi împotriva lui Dumnezeu”. Acest pericol, scria autorul, putea fi evitat prin dezvoltarea „presei bune ºi a Apostolatului Rugãciunii, prin rugãciuni fervente cãtre Preasfânta Inimã a lui Isus” ºi prin alte mijloace.

La 20 ianuarie 1940, în timp ce se afla la Blaj, unde conducea exerciþii spirituale, pãrintele Wiercinski a trecut la cele veºnice „senin ºi paºnic, dupã obositoarea-i viaþã”, fiind înhumat tot la Blaj – „Mica Romã” – la 22 ianuarie, dupã ritualul roman. Presa catolicã româneascã l-a elogiat pe ilustrul dispãrut. Lumina creºtinului a publicat articolul S-a stins, iar Farul nou ºi-a intitulat omagiul Pãrintele Wiercinski nu mai este; alte omagii au apãrut în revista Raiul copiilor º.a.

Dr. Dãnuþ Doboº

noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor Episcopul Anton Durcovici

„Succesorul apostolilor”

u aceste cuvinte din titlu, nunþiul apostolic din RoC mânia, arhiepiscopul Gerald Patrick O`Hara, îl prezenta la 5 aprilie 1948, în saloanele Nunþiaturii Apostolice din Bucureºti, cu ocazia recepþiei oficiale, pe proaspãt consacratul episcop de Iaºi, Mons. Anton Durcovici. Fotografia alãturatã îi reprezintã pe cei doi ierarhi surâzând, într-un moment de destindere, în timpul recepþiei oficiale. Au trecut doi ani ºi ºase luni de la nominalizarea Mons. Anton Durcovici ca episcop de Iaºi, la 25 octombrie 1945, ºi ºase luni de la publicarea acestei nominalizãri în ziarul L’Osservatore romano, la 30 octombrie 1947, perioadã în care nunþiul Andrea Cassulo ºi succesorul acestuia, Gerald Patrick O’Hara, au depus eforturi diplomatice extraordinare pentru a-i convinge pe liderii comuniºti de la Bucureºti sã recunoascã numirea ca episcop de Iaºi a Mons. Anton Durcovici, numire care fusese deja recunoscutã de regele Mihai I, la 14 noiembrie 1947.

Bucuria ºi satisfacþia care se pot citi pe chipul nunþiului O’Hara se explicã, aºadar, prin faptul cã fusese reluatã seria episcopilor de Iaºi, dupã o vacanþã de trei ani ºi jumãtate, iar tronul episcopal de Iaºi urma sã fie ocupat de o personalitate importantã ºi providenþialã pentru timpurile de prigoanã, care se anunþau ºi în România.

În perioada relativ scurtã cât a pãstorit Dieceza de Iaºi, 14 aprilie 1948 – 26 iunie 1949, ep. Anton Durcovici a scris o „strãlucitã paginã în istoria Bisericii din Moldova”, devenind totodatã unul dintre exponenþii rezistenþei anticomuniste prin credinþã. Mereu receptiv ºi pregãtit pentru orice chemare în apãrarea Bisericii, ep. Anton Durcovici avea sã fie desemnat de nunþiul O’Hara ca administrator apostolic de Bucureºti, în ianuarie 1949, dupã retragerea arhiepiscopului Alexandru Theodor Cisar.

Cu prilejul ºedinþelor Conferinþei Episcopilor Catolici convocate la Bucureºti de nunþiul O`Hara, ep. Anton Durcovici ºi-a putut manifesta întregul sãu sprijin faþã de iniþiativele nunþiului ºi ale colegilor sãi de episcopat, în problema provocãrilor regimului comunist ºi ale Securitãþii, precum ºi a ingerinþelor acestora în viaþa Bisericii. Cu ocazia vizitelor sale la Bucureºti, episcopul Durcovici l-a informat în mod constant pe nunþiul O’Hara despre reacþia eroicã a comunitãþilor catolice din Dieceza de Iaºi faþã de acþiunile militare ale Securitãþii ºi faþã de provocãrile comuniste ºi maghiare.

12 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

La 26 iunie 1949, la câteva ore dupã rãpirea de cãtre agenþi ai Securitãþii a episcopului Durcovici, nunþiul O`Hara s-a deplasat la biserica din PopeºtiLeordeni pentru a-i liniºti pe credincioºii care îl aºteptau pe pãstorul lor ºi pentru a le acorda sacramentul Mirului celor peste 650 de copii ºi tineri. Revenit la Bucureºti, nunþiul O`Hara a înaintat Ministerului de Externe condus de Ana Pauker o notã de protest vehementã, solicitând eliberarea imediatã din arestul Securitãþii a episcopilor Anton Durcovici ºi Marton Aron. Nota de protest i-a fost restituitã însã nunþiului, pe loc, prin intermediul curierului, fãrã a fi cititã ºi fãrã a primi un rãspuns.

La 6 iulie 1949, nunþiul solicita sã fie informat permanent în legãturã cu evoluþia procesului penal care i se pregãtea episcopului Durcovici, iar peste exact un an, nunþiul avea sã fie expulzat cu brutalitate de autoritãþile comuniste din România. În acelaºi timp, episcopul Durcovici rãmânea izolat în subteranele arestului Securitãþii din Bucureºti, lipsit de sprijinul diplomatic pe care nunþiul O`Hara încercase sã i-l ofere în primul an de captivitate.

Dr. Dãnuþ Doboº

Sanctuare

Knock La douã sute de kilometri spre nord-vest de capitala irlandezã Dublin, pelerinul va întâlni cel mai mare sanctuar din aceastã þarã: „Fecioara Maria, Regina Irlandei”, de la Knock.

Era în dupã-amiaza zilei de 21 august 1879. O doamnã, în vârstã de 45 de ani, care îngrijea biserica, pe la ora 19.00 a plecat pânã la o vecinã. Trecând prin curtea bisericii, a vãzut niºte statui pe un perete, dar a crezut cã le-a cumpãrat parohul de la Dublin. Dupã o jumãtate de orã s-a întors însoþitã de Mary Byrne (29 de ani), ca sã închidã uºa mare a bisericii. Abia acum, uitându-se amândouã mai clar, ºi-au dat seama cã e o apariþie. Au chemat imediat vecini, rude, chiar ºi copii, ca sã vadã minunea.

Un numãr de 15 persoane, cu vârste între 5 ºi 75 de ani, au vãzut, pe peretele sudic al bisericii, apãrând Maica Domnului însoþitã de sfântul Iosif ºi de sfântul Ioan evanghelistul.

Fecioara Maria a fost descrisã de vizionari ca fiind foarte frumoasã, stând în picioare, cam la un metru mai sus de pãmânt.

Purta o mantie albã lungã, prinsã în jurul gâtului, ºi o coroanã, strãlucitoare ºi aurie.

Chipul Mariei pãrea într-o rugãciune profundã, cu ochii îndreptaþi spre cer, iar mâinile erau împreunate la nivelul umerilor. Una dintre vizionare, Bridget Trench, a alergat sã îmbrãþiºeze picioarele Mariei, dar ºi-a dat seama cã era doar o imagine pe acel zid, deºi era atât de clar vizibilã ºi atât de strãlucitoare.

Sfântul Iosif, îmbrãcat ca îngerii cu tunicã albã, era în partea dreaptã a Mariei, cu capul înclinat spre ea, în semn de respect. Sfântul Ioan era în partea stângã a Fecioarei, având o mitrã pe cap. Dãdea impresia cã predicã, având în mâna stângã o carte.

Puþin mai în spate, spre stânga se vedea un altar, iar deasupra altarului, o cruce mare ºi un miel (imagine simbolicã a lui Isus). Împrejurul altarului erau câþiva îngeri în adoraþie.

Vizionarii au rãmas în faþa imaginii douã ore, rugându-se sfântul Rozariu, chiar dacã ploua. Când a început apariþia era încã luminã, însã chipurile celor trei sfinþi se vedeau foarte clar, având hainele albe, strãlucitoare.

La 8 octombrie 1879, arhiepiscopul de Tuam a constituit o comisie pentru analizarea celor întâmplate. Din comisie fãceau parte arhiepiscopul, câþiva canonici ºi parohi din împrejurimi. Concluzia a fost: „Toþi vizionarii, prin cele afirmate, sunt vrednici de crezare”.

Jurnaliºtii, sosiþi chiar ºi de la Londra, în anul 1880, la Knock, uimiþi de mãrturiile vizionarilor, au notat: „Persoanele care dau mãrturie sunt numeroase, respectabile ºi respectate de cãtre vecinii lor...”

În anul 1936, arhiepiscopul de Tuam, Gilmartin, a stabilit o altã comisie de investigaþie ºi a primit mãrturia a doi supravieþuitori: Mary O’Connell ºi Patrick Byrne. Mary O’Connell a spus: „Tot ceea ce am declarat am fãcut-o cu sinceritate, ºtiind cã peste puþin timp mã voi prezenta în faþa lui Dumnezeu”. A murit la câteva luni dupã aceea.

Se pot vedea aici cinci biserici: Biserica Apariþiilor, biserica parohialã, bazilica mare, capela sfântului sacrament ºi capela pentru spovezi.

Noul sanctuar a fost terminat în anul 1976 de Mons. James Horan. Fiind un om de mare curaj ºi viziune, el a iniþiat construirea noii bazilici ºi a întregului complex pentru pelerini.

A avut ºi iniþiativa construirii unui aeroport în apropierea localitãþii Knock. Papa Ioan Paul al II-lea, venind aici în pelerinaj în anul 1979, cu ocazia centenarului apariþiilor, a declarat sanctuarul ca basilica minor ºi a oferit un trandafir de aur. Pelerinã la Knock a fost ºi fericita Tereza de Calcutta, în iunie 1993.

Sanctuarul din Knock, fiind loc de pelerinaj internaþional, este vizitat anual de peste un milion ºi jumãtate de pelerini.

Pr. Iosif Dorcu

noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru familiI

ªi tu eºti capabil! junsesem la ultimul rând A de cãrãmidã la casa fiului meu. Mai lipseau câteva bucãþi ºi apoi trebuia sã turnãm ceea ce în limbajul constructorilor se cheamã „coama”. Mi-a venit însã un fel de lehamite, o durere sau, dacã vreþi, un fel de tristeþe. N-am înþeles de ce, mai ales cã nu avusesem cu fiul meu nici un moment de conflict. Ba mai mult, chiar eram mulþumit de el, de cum se comporta, cum învãþa, cum se relaþiona cu ceilalþi colegi ºi prieteni. Era student ºi cu ajutorul lui Dumnezeu speram sã devinã un bun inginer de calculatoare. Vreau sã vã mãrturisesc cã în acea dupã-amiazã am sistat orice lucrare ºi i-am trimis acasã pe toþi cei care mã ajutau.

Am intrat în casã, m-am aºezat pe fotoliu, dar acea tristeþe încã mai persista. Se cuibãrise bine acolo în inimã ºi nu voia sã mã pãrãseascã probabil pânã nu aveam s-o motivez. ªi apoi, ce fãceam atât de rãu? Doar construiam casã copilului meu!

Mai nobil ºi mai firesc decât atât ce putea sã fie? În acele momente mi-au trecut prin minte pânã ºi acele cuvinte din evanghelie: „Care tatã dintre voi, dacã fiul îi cere un peºte, îi va da în loc un ºarpe sau dacã îi cere un ou, îi va da un scorpion?”

(Lc 11,11-12). Fiul meu nu ceruse nimic. La drept vorbind, nu el mi-a cerut sã-i construiesc casa. Aºa e tradiþia, iar eu nu fac altceva decât s-o respect.

Cum stãteam eu pe fotoliu, oarecum ºi obosit, dar ºi trist, am simþit o durere în coloana

vertebralã. „Eh, e de la efort”, mi-am zis! M-am ridicat, am fãcut câteva miºcãri ºi apoi m-a lãsat. M-am aºezat din nou pe fotoliu ºi de data aceasta câteva gânduri începeau sã prindã contur: „Eu fac casã copilului meu, dar oare o sã locuiascã în ea? Dacã o sã se cãsãtoreascã, oare o sã-i placã viitoarei lui soþii? Meritã tot acest efort?”

Cel mai profund gând însã a fost acesta: „În ideea cã se va cãsãtori, dacã el are deja casã, ce-o sã facã restul vieþii, dacã eu îi asigur esenþialul?”

Credeþi-mã, o idee ºi mai interesantã mi-a trecut apoi prin minte: „Oare nu cumva, noi, pãrinþii, suntem de vinã pentru atâtea divorþuri, pentru neînþelegerile din casa ºi familia copiilor noºtri? Dacã noi, ca pãrinþi, ne zbatem sã asigurãm totul copiilor noºtri: casã, poate ºi o maºinã ºi uneori pânã ºi un trai decent în casa pãrinteascã, pânã la o vârstã târzie, oare nu cumva îi menþinem în continuare la „umbra” noastrã fãrã a le da posibilitatea sã lupte, sã-ºi foloseascã propriile proiecte, abilitãþi, daruri? ªi atunci, dacã tot nu mai sunt provocaþi sã lucreze împreunã, sã gândeascã împreunã, sã facã faþã greutãþilor împreunã, vor începe cu siguranþã disensiunile, micile neînþelegeri, care apoi se vor transforma în „nepotrivire de caracter”, în infidelitate, în „premiere” personalã pentru suferinþa pe care mi-o provoacã celãlalt, iar familia constituitã prin sacramentul Cãsãtoriei va ajunge inevitabil la faliment. ªi apoi, dacã noi, ca

14 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

pãrinþi, am putut sã ne construim o casã, sã ne cumpãrãm o maºinã, sã avem în acest caz trei copii, ei n-ar putea sã facã la rândul lor toate acestea? Nu cumva construindu-le noi casã, asigurându-le atâtea ºi atâtea lucruri pe care ºi le-ar putea ºi pe care trebuie sã ºi le asigure singuri, cel puþin de la o vârstã, oare nu cumva, în mod indirect, îi considerãm incapabili?

Am terminat totuºi casa de construit, pentru cã nu puteam s-o las neterminatã, aº fi pozat ca nefiind gospodar pentru cei care aveau s-o vadã. Dar, în acea searã, mi-am luat fiul deoparte ºi i-am cerut scuze pentru cã plãnuisem sã-i construiesc casã. I-am spus pe rând tot ceea ce am spus mai sus, concluzionând: „ªi tu eºti capabil!” La urmã mi-a luat mâna în mâna lui, mi-a sãrutat-o ºi mi-a spus: „Îþi mulþumesc, tatã, pentru cã mi-ai creat ºi mie spaþiu în aceastã lume. Promit cã nu voi schimba nimic la casã, cã voi locui în ea ºi cã voi cãuta sã o compensez cu altceva. Mulþumesc pentru iubirea ta de pãrinte!” (Dumitru) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Anul Credinþei ºi Familia

Credinþa omului biblic, model pentru credinciosul de azi O mul biblic se evidenþiazã printr-o trãsãturã esenþialã a fiinþei sale, ºi anume latura credinþei. Este cunoscut faptul cã toate sferele existenþei sale, de la cea cultualã, socialã, familialã, pânã la cea economicã ºi politicã, erau pãtrunse de elementul credinþei. Aceasta îl determina sã trãiascã în contact strâns cu divinitatea ºi sã perceapã prezenþa ºi intervenþia divinã în orice eveniment sau situaþie a vieþii.

Credinþa omului descris în paginile Sfintei Scripturi nu era însã una abstractã, ci realistã, bazatã pe experienþã. Ea se manifesta în mod concret sub forma încrederii în Dumnezeu.

E vorba de o încredere filialã în Domnul, cel ce ºtie ºi poate toate ºi are grijã de creaturile sale. Însã cum se prezintã aceastã credinþã ºi care sunt caracteristicile sale? Dintre multiplele aspecte ale credinþei biblice, s-ar putea enumera pe scurt trei elemente.

O primã caracteristicã este aceea a siguranþei ºi stabilitãþii cãutate de cel ce crede. Însuºi termenul „credinþã” în Vechiul Testament provine de la o rãdãcinã verbalã „aman” care duce cu gândul la ceva stabil, solid. Omul cãuta un reper sigur, o realitate stabilã pe care sã îºi construiascã viaþa ºi proiectele sale. Singura entitate sau persoanã care putea sã îi

ofere garanþii sigure în mod absolut era Domnul. De aceea, psalmistul exclama: „Doamne, tu eºti stânca mea, în tine mi-am pus încrederea!” (cf. Ps 144,1).

Numai acest Dumnezeu mare, puternic ºi milostiv era certitudinea în drumul omului cãtre victorie ºi cãtre împlinire.

O a doua caracteristicã reflectatã de credinþã este fidelitatea. Atributul fidelitãþii îi aparþine prin excelenþã lui Dumnezeu. Cuvântul ºi promisiunile sale erau adevãrate ºi, odatã ce au fost rostite, nu mai puteau fi retrase. Omului i se cere sã rãspundã tot prin fidelitate, sã fie fidel mai ales în respectarea clauzelor stipulate în cadrul alianþei.

A treia caracteristicã a credinþei se concretizeazã în adeziunea ºi abandonarea în braþele lui Dumnezeu. Aºa au procedat titani ai credinþei, precum Noe, Abraham, Iosif, Paul ºi mulþi alþii pe care îi elogiazã scrierile sfinte. Credinþa e, pânã la urmã, chestiune de atitudine în faþa divinitãþii. Mulþi dintre autorii cãrþilor sacre din Biblie s-au întrebat cum trebuie sã se prezinte omul în faþa maiestãþii lui Dumnezeu. Cea mai potrivitã poziþie sau atitudine este aceea a credinþei sau încrederii.

Prin credinþã, omul recunoaºte statutul sãu de creaturã, dependentã de Creator. Prin credinþã, vine înaintea Domnului

asemenea unui copil, recunoscând micimea ºi sãrãcia sa spiritualã. Tot prin credinþã, îºi dã seama de condiþia de pãcãtos ºi este în stare sã primeascã iertarea ºi darurile dumnezeieºti. Prin aceeaºi credinþã, omul realizeazã cã are nevoie de un altul cu care sã intre în comuniune pentru a crea o mare familie de fraþi. În aceste timpuri, în circumstanþele încheierii Anului Credinþei, se impune o revitalizare a credinþei, apropiind-o mai mult de modelul biblic. Omul contemporan ar trebui sã accentueze mai mult dimensiunea fidelitãþii faþã de Cuvânt, adevãrul care nu înºalã. În acelaºi timp, ar fi oportun sã caute sã construiascã permanent viaþa sa pe Dumnezeu, stânca sigurã ºi de nezdruncinat, evitând iluziile ºi falsele certitudini. Însã, peste toate, este nevoie de o trãire mai intensã a dimensiunii relaþionale a credinþei, în sensul abandonãrii pline de încredere în braþele milostivirii ºi iubirii lui Dumnezeu Tatãl, izvorul fericirii ºi al vieþii adevãrate.

Pr. Iulian Faraoanu

noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre împãrãþia lui Isus „Isus i-a invitat pe toþi oamenii sã meargã în împãrãþia lui, dar unii l-au refuzat pentru cã aveau multe bogãþii” (Eduard, 9 ani). „În împãrãþia lui Isus se gãseºte îngheþatã ºi ciocolatã din belºug” (Rita, 7 ani). „În împãrãþia lui Isus se respirã iubire” (Leonard, 10 ani). „Isus i-a invitat pe toþi orbii ºi ºchiopii sã intre în împãrãþia lui, pentru cã cei sãnãtoºi s-au dus sã-ºi probeze boii” (Paul, 10 ani). „Împãrãþia lui Dumnezeu nu se sfârºeºte niciodatã, pentru cã este ca Dumnezeu; nu are

început ºi nu va avea sfârºit” (Gema, 11 ani). „Împãrãþia lui Isus nu este din lumea aceasta. Dacã el a spus-o, trebuie sã-l credem!”

(Elena, 9 ani). „Ca sã intri în împãrãþia lui Isus trebuie sã fii un bun luptãtor” (Patricia, 9 ani). „Dacã în împãrãþia lui Isus nu mai trebuie sã mergem la ºcoalã, voi face tot ce trebuie sã intru în ea” (Stelian, 9 ani). „În împãrãþia lui Isus nu sunt poliþiºti, pentru cã oamenii sunt sfinþi” (Irina, 8 ani). „Mijloacele de transport din împãrãþia lui Isus sunt îngerii.

Scrisoare cãtre bucurie

Dragã bucurie, Sufletul este cel mai important lucru din lumea asta.

O aud în fiecare zi la bisericã, o citesc în Evanghelie, o întâlnesc în fiecare zi din viaþa mea. ªi dacã sufletul meu este

cel mai important, atunci este important sã respect ºi sufletul celuilalt?

De ce sunt oamenii atât de triºti? De ce au uitat oare oamenii sã zâmbeascã, sã se bucure?

De ce suntem toþi atât de triºti, atât de mohorâþi? Grijile, sãrãcia ne determinã sã ne purtãm astfel? Pãi atunci ce sã mai spunem de bieþii copii care mãnâncã la 2-3 zile ºi nu au cu ce sã se îmbrace?

Nu suntem sãraci, suntem bogaþi, pentru cã avem ºansa ca în fiecare duminicã sã mergem la sfânta Liturghie.

Evanghelia ºi Liturghia sunt motive de bucurie, nu de supãrare, sunt clipele care ne fac

16 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

Ei te duc unde ai nevoie” (Alois, 10 ani). „În împãrãþia lui Isus se vorbeºte limba iubirii. Aºa ne-a spus pãrintele într-o duminicã la predicã” (Gabriel, 11 ani). „Ca sã mergi în împãrãþia lui Isus nu-þi trebuie maºinã” (Ingrid, 8 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

viaþa luminoasã, sunt momentele care ne adunã împreunã alãturi de Dumnezeu.

Avem ºansa sã trãim în pace, sã ne bucurãm de libertate.

Avem ºansa sã fim liberi ºi sã-i mulþumim în fiecare zi lui Dumnezeu pentru acest prilej de bucurie. Suntem în luminã ºi nu în întuneric.

Când ne oferim pacea, inima noastrã se deschide ºi apare bucuria.

Bucurie unde ai rãmas? Ascunsã într-un cotlon din inimã?

Vino ºi umple-ne inimile, Doamne, cu lumina ta. Sã fim veseli, sã fim luminoºi, sã fim bucuroºi aºa cum vrei tu, niºte copii simpli ºi frumoºi. Doamne, tu eºti bucuria noastrã !

Un suflet de copil A consemnat Claudiu Bîrliba

Pentru tineri Paºii credinþei

Agãþaþi de o stea A

m spus multe lucruri în aceastã paginã despre credinþã ºi ar mai fi multe de spus.

Fãrã îndoialã, reflecþia asupra credinþei este inepuizabilã ºi trebuie sã fie permanentã, deoarece în tot ceea ce suntem ºi facem ar trebui sã ne întrebãm în ce mãsurã ne apropiem de Dumnezeu. Tocmai de aceea nu am putea sã formulãm vreo concluzie referitor la credinþã.

Anul Credinþei se încheie ca perioadã de intensã reflecþie, celebrare ºi trãire, iar credinþa noastrã, mai întãritã dupã acest timp intens dorit de Bisericã, ar trebui sã fie mai profundã ºi mai grãitoare.

Pentru un tânãr, a-l lãsa pe Dumnezeu sã cãlãuzeascã propria viaþã înseamnã a da sens profund la tot ceea ce trãieºte, a fi permanent conºtient de mãreþia propriei existenþe, a þinti mereu mai sus. Viaþa este cu adevãrat frumoasã dacã urmãm cu perseverenþã ºi seriozitate un ideal. Bãtrâneþea apãsãtoare nu este datã de trecerea anilor, ci ne copleºeºte atunci când dezertãm de la idealul nostru, atunci când abdicãm de la preþuirea celui mai mare dar pe care l-am primit: viaþa. Valorile mãreþe ºi profunde, cum este ºi credinþa, ne sperie! Simþim de multe ori cã e prea mult pentru noi, cã nu suntem capabili, cã nu meritã!

Tot ceea ce este mãreþ se aseamãnã cu stelele: sunt îndepãrtate ºi de neatins, însã cãlãuzesc

drumul nostru, mai ales în noapte, ºi fac sã privim mereu în sus. Dacã am privi mai des stelele ºi am lãsa sã creascã în noi dorinþa de infinit, am ajunge sã avem aripi! Din contra, viaþa fãrã un ideal, fãrã o raþiune sigurã, este ca o navã fãrã cârmã: nicio stea nu o poate îndrepta spre portul bucuriei, al mulþumirii ºi al fericirii. În faþa planului lui Dumnezeu cu noi, atât de minunat, ne simþim copleºiþi ºi mici, ca o flacãrã mãruntã ce pâlpâie în bezna acestei lumi. Însã negura cea mai densã nu poate stinge o flacãrã care arde! Vãpaia credinþei noastre poate fi sugrumatã de vântul indiferenþei faþã de Dumnezeu, al interesului propriu, al seducþiei aparenþei, al iluziei libertãþii fãrã Dumnezeu... Un tânãr care are grijã de flacãra credinþei are grijã de idealurile sale, de viaþa ºi de fericirea sa.

Suntem obiºnuiþi sã vedem realitatea care ne înconjoarã ca fiind plinã de întuneric. Nu ne plac timpurile care le trãim, nu avem o pãrere bunã despre lumea de azi (nu trebuie sã uitãm cã fiecare dintre noi este parte din aceastã lume!), nu ne încântã oamenii din jurul nostru. Privim persoanele ºi timpurile prin ochelarii fumurii ai pesimismului ºi ai resemnãrii. Iar acest lucru este de neacceptat pentru un tânãr!

Sunt atâtea „stele” care strãlucesc lângã noi! Atâþia sfinþi

care ne dovedesc cã sfinþenia este posibilã, atâtea persoane pline de demnitate ºi de bogãþie interioarã, atâþia oameni care se dedicã marilor valori!

Toate acestea sunt semne cã Dumnezeu este prezent în istoria omenirii ºi cã acþioneazã.

Aceste semne ne spun cã ºi noi, fiecare în parte, putem sã strãlucim în aceastã lume.

Pentru a vedea aceste „stele” de pe cerul vieþii noastre de zi cu zi e nevoie, poate, sã stingem reflectoarele televiziunilor care fabricã „stele” de carton! Credinþa noastrã poate sã creascã dacã învãþãm sã privim persoanele ºi evenimentele în lumina lui Dumnezeu.

Credinþa poate fi definitã în multe feluri. Despre credinþã se poate scrie ºi discuta fãrã sfârºit. Însã ceea ce este cel mai important este ca ea sã fie steaua cãlãuzitoare a vieþii noastre ºi de ea sã agãþãm carul existenþei noastre, pentru ca el sã meargã pe drumul ce duce spre viaþa plinã de fericire!

Pr. Felix Roca

noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Moartea omului – trauma ºi lumina „Nu morþii te vor lãuda, Doamne, nici toþi cei ce coboarã în întuneric” (Ps 115,17).

Lumea ebraicã mãsoarã lucrurile în mod foarte concret, motiv pentru care cu greu crede cã moartea este trecere spre o condiþie mai bunã. De fapt, cel care moare coboarã în întuneric, nu mai are relaþiile cu ceilalþi ºi cu lumea, care atunci când era viu umpleau existenþa.

Morþii nu pot nici mãcar sã-l laude pe Dumnezeu, din moment ce noi, oamenii, îi aducem laudã cu trupurile noastre care lucreazã, dau naºtere, iubesc. Totuºi, tocmai acel Dumnezeu care este în alianþã cu poporul sãu a dat dovadã cã nu pãrãseºte într-o situaþie dezolatã pe cei pe care îi iubeºte; a eliberat din sclavia Egiptului, a recondus în þarã dupã experienþa exilului, continuã sã susþinã cu braþul sãu puternic. Deci e posibil sã ne lase în moarte?

O întrebare adresatã lui Dumnezeu Moartea, la care toþi suntem destinaþi ºi care într-un anumit sens este realitatea cea mai naturalã care existã, devine de aceea întrebare adresatã lui Dumnezeu, fidelitãþii iubirii sale. A coborî în întuneric, a rãmâne în moarte separaþi de tot ºi de toþi, este înainte de toate o tãgãduire a alianþei cu care Domnul s-a angajat sã rãmânã mereu ºi oricum Dumnezeul nostru. Îndeosebi este inacceptabil ca moartea sã fie ultimul cuvânt pentru cei care se aratã fideli, pânã acolo încât sã moarã martiri pentru credinþã.

Mama fraþilor Macabei exprimã pentru prima datã, în mod clar, certitudinea interioarã cã fiilor, martirizaþi sub ochii ei, Dumnezeu le va reda viaþa: „Nu ºtiu cum aþi apãrut în sânul meu ºi nu eu v-am dãruit sufletul ºi viaþa, iar membrele fiecãruia nu eu le-am alcãtuit. Aºadar, Creatorul lumii, cel care a plãsmuit neamul omenesc ºi se aflã la originea tuturor, el vã va da înapoi în îndurarea sa ºi duhul ºi viaþa” (2Mac 7,22-23). ªi mai mult, acest lucru este adevãrat pentru Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care intrã în moarte din fidelitate absolutã faþã de Tatãl, într-o împãrtãºire de iubire cu soarta noastrã. De fapt, nu este scutit de experienþa morþii ºi în modul cel mai tragic posibil; dar nu este abandonat în moarte, Tatãl îl învie la o viaþã nouã.

Ca un copil în sânul mamei „Doamne, dacã ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit!”

(In 11,21), spune Marta, protestând cã nu a evitat drama morþii prietenului; Isus o face sã înþeleagã cã nu ne salveazã de la moarte, ci în moarte. De fapt, Tatãl, deºi nu a cruþat pe Fiul sãu de moarte, l-a înviat ºi nu ne lasã în moarte nici pe noi. Afirmã Paul: „Iar dacã se vesteºte cã Cristos a înviat din morþi, cum spun unii dintre voi cã nu existã înviere din morþi?

Iar dacã nu existã înviere din morþi, nici Cristos nu a înviat! Însã dacã Cristos nu a înviat, zadarnicã este predica noastrã ºi zadarnicã este credinþa voastrã (1Cor 15,12-14). În lumina acestui mister nu este luatã

18 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

Învierea lui Lazãr, de M.A. Titov

trauma morþii, totuºi moartea primeºte o luminã nouã, care în profunzime ne împãciuieºte cu aceastã experienþã dramaticã. Cu ochii credinþei, ne este posibil sã scrutãm întunericul, simþind cã de cealaltã parte nu existã nimicul, ci o îmbrãþiºare care ne aºteaptã; întunericul trebuie sã-l strãbatem, aºa cum l-a strãbãtut Isus, dar plini de speranþã. Într-un anumit sens, noi, în aceastã viaþã, suntem asemenea copilului în sânul mamei; ne simþim bine ºi nu am vrea sã ieºim, dar prin trauma naºterii venim la luminã.

O tradiþie anticã a Bisericii numeºte ziua morþii dies natalis, deci eveniment de naºtere la dimensiunea definitivã a iubirii, nu de coborâre disperatã în pierzare (cum spune o poezie a lui Pavese). În mod semnificativ îi celebrãm în douã zile consecutive pe sfinþi ºi pe morþi, ca ºi cum ar fi cele douã feþe ale unicei medalii; se moare pentru a trãi, în Dumnezeu ºi pentru totdeauna. (Dupã agenþia SIR) Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

Orologiu

Tablete spirituale

Din turnul catedralei, un orologiu-mi spune Cã sunt un cãlãtor în astã sumbrã lume ªi merit de elogiu nici un obiect nu are, Cãci tot ce azi e viu, mâine constaþi cã moare.

Aºa cum trece timpul pe care îl mãsoarã Bãtrânul orologiu din searã pânã-n searã, Toate se duc spre moarte, se duc, se duc mereu În grabã, pe tãcute, fãrã regres, rateu.

Solidari

otrivit dicþionarului, soliP dar este cel legat prin responsabilitate ºi interes comun,

susþinãtor al unei cauze. Nu e vorba atât de „unire-n cuget ºi simþiri”, cât mai ales de implicare. A pune umãrul este mai mult decât a fi de acord.

O, câte glorii, oamenii pãreau fãrã de moarte În evanghelii se spune de multe ªi au plecat în grabã, lãsându-le pe toate ori cã mulþimile îl încuviinþau În via celor care se cred nemuritori pe Isus, dar de aici ºi pânã la Cum s-au crezut ºi ei de-atâtea zeci de ori! ceea ce urmeazã este o diferenþã totalã. Iatã de ce, în raªi-atunci când totul moare, de ce-i atâta urã, portarea la Mântuitorul, lucruDe ce-i aºa mândrie ºi rãu peste mãsurã? rile au avut o evoluþie din moDe ce se uitã oare cu-atâta uºurinþã mentul în care s-a constituit o Cã-n-viaþã nu-s înfrângeri, precum nici biruinþã? comunitate de credinþã, importantã fiind viziunea comunã, Da, totu-i relativ, de micã importanþã, concordanþa. De aici ºi ideea Dar din acestea toate, tu ia-le ºi învaþã de comuniune a sfinþilor introCã viaþa-þi este o-umbrã de-o clipã pe pãmânt dusã în Crezul apostolic dupã ªi vei pleca ºi tu cândva spre un mormânt.

N.L. (Butea) referirea la Bisericã.

A împãrtãºi aceleaºi valori, a înainta umãr lângã umãr pe calea deschisã de Cristos, ce duce la comuniunea fericiþilor din cer, înseamnã mai mult decât cãutarea salvãrii personale în sensul cã „scapã cine poate” de nenorocirea veºnicã. Or, în aceastã perspectivã, ne intereseazã ºi ce se întâmplã cu fraþii noºtri, ne doare când unii abanPrima datã plângi când ochii doneazã, ne fortificã exemplul Au vãzut lumina zilei...; înaintaºilor ºi nu putem sta cu Când þi-apar în viaþã zorii Dar existã o „basma” Dragostei ºi floarea milei.

Care ºterge lacrimi, lacrimi... mâinile încruciºate când cineva E speranþa, steaua ta are nevoie de o intervenþie.

Plângi când trupul tãu te doare ªi virtutea-n mii de patimi.

Nu ºtiu dacã luna noiembrie ªi când sufletu-i rãnit; ar putea fi consideratã a soPlângi când cineva îþi moare Dar ºi-atunci când speri, lidaritãþii celor orientaþi spre Sau la greu te-a pãrãsit. tot plângi împãrãþia veºnicã, dar parcã ne vine sã strângem cumva rânCa ºi cum n-ar fi de-ajuns!

Plânge frunza ruptã-n douã durile. Chiar ºi cu cei ce au Pânã când, plângând ajungi Plânge norul fumuriu; mers înaintea noastrã cu stinÎntr-o stea, în ceruri, sus.

Plânge ceru-n stropi de rouã, dardul credinþei.

Plânge tot ce este viu!

Pr. Iosif Irinel Iosub Pr. Cristian Chinez

Toate plâng

noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Împreunã suntem misionari Pr. Isidor Mîrþ a primit din partea PS Petru Gherghel în ziua de 17 august, când a avut loc consacrarea altarului ºi sfinþirea bisericii din Bogata, unde a fost paroh timp de trei ani, crucea ºi mandatul misionar pentru a merge în misiunea din Maikona (Kenya). Înainte de a pleca, l-am rugat sã rãspundã la câteva întrebãri.

Pãrinte Isidor, porniþi în cea de-a treia experienþã misionarã. Cu ce sentimente vã întoarceþi?

Mã întorc cu mare bucurie, pentru cã, în cele 54 de sate ale misiunii, sunt încã mulþi care nu au primit Botezul, dar care se apropie de Cristos. Mã bucur cã Dumnezeu mi-a dat darul acesta ºi simt cã este voinþa lui sã mã reîntorc.

Ce v-a marcat cel mai mult în cele douã experienþe misionare de pânã acum?

Cel mai mult m-a impresionat bucuria oamenilor de a primi evanghelia ºi dorinþa de a-i face loc lui Cristos. Se bucurã când le vorbeºti de Dumnezeu ºi îi încurajezi sã se roage. Un bãtrânel (71 de ani) a învãþat sã facã semnul crucii, aºa cum putea el. Când ne întâlneam, mã oprea: „Pãrinte, ia vedeþi, fac bine semnul crucii?”, ºi se bucura. Este simplitatea ºi deschiderea generoasã a sufletului lor. E minunat sã îl ajuþi pe Isus sã semene sãmânþa credinþei în suflete.

Au existat ºi momente mai puþin plãcute?

Cu siguranþã. Îmi amintesc de un tânãr de 21 de ani, primul nãscut al familiei, care trebuia sã aibã grijã de pãrinþi, fraþi ºi surori. Muºcat fiind de ºarpe, ne-au chemat prin radio sã mergem ºi sã-l aducem la dispensarul misiunii, dar era la 74 km.

Nu aveam motorinã ºi nu se gãsea nici în sat. N-am reuºit sã ajungem, tânãrul a murit ºi a fost o durere mare. Dacã am fi avut posibilitatea sã cumpãrãm mai multã motorinã, poate altfel ar fi stat lucrurile. Au fost momente în care a fost greu cu banii, dar au existat ºi multe momente fericite.

Privind la situaþia lor, la mentalitatea ºi la modul lor de viaþã, pe ce trebuie sã punã accentul un misionar pentru a-l vesti pe Cristos?

Acolo oamenii au altã culturã.

Pentru a-l duce pe Cristos, trebuie sã iei ceea ce e frumos în cultura lor ºi sã le dai semnificaþie religioasã. De exemplu, în fiecare an au o sãrbãtoare în care aduc jertfã câte un miel de parte bãrbãteascã, de un an.

Se numeºte Sorio ºi este o sãrbãtoare de mulþumire pentru ajutor, pentru sãnãtate, pentru iertare. Ca sã înþeleagã ce este sfânta Liturghie, li s-a spus cã sfânta Liturghie este Sorio a Cristo – jertfa lui Cristos, adicã jertfa a fost fãcutã de Isus pentru iertare ºi mulþumire. În cultura lor toate au o simbolisticã. La naºterea unui copil, femeile cântã de bucurie cã s-a nãscut o viaþã. Þin mult la încrederea ºi respectul faþã de celãlalt. Odatã le vorbeam la Liturghie oamenilor despre iertarea duºmanilor, cã trebuie sã-i iubeºti, ºi ei mi-au spus:

20 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

„Pãrinte, noi nu avem duºmani”. Trãind în trib ca fraþi ºi surori, se simt mult mai legaþi între ei, iar aceastã solidaritate îi ajutã sã treacã peste greutãþi.

De exemplu, refuzul de a ajuta pe cineva cu mâncare poate fi pedepsit de sfatul bãtrânilor cu reþinerea bunurilor ºi excluderea din trib, cea mai mare pedeapsã. Nu mai poþi sã participi la sãrbãtori, eºti ca ºi mort pentru trib.

Ce le transmiteþi celor de acasã?

Sã se roage pentru noi ºi pentru cei pe care îi ajutãm sã-l cunoascã pe Dumnezeu; sã ne susþinã în mãsura posibilitãþilor lor, pentru a avea mijloacele necesare. Avem nevoie de medicamente, hranã ºi motorinã pentru a-i ajuta pe cei sãraci.

Noi îi asigurãm de rugãciunile noastre. Îl rugãm pe Dumnezeu sã-i rãsplãteascã pe toþi binefãcãtorii, pe cei care se roagã, pe cei care îºi oferã suferinþa lor.

Fiecare creºtin are misiunea de a împãrþi darul primit. Împreunã suntem misionari!

Pr. Florin-Petru Sescu

ªtiri • ªtiri • ªtiri Sinod despre familie „Provocãrile pastorale pentru familie în contextul evanghelizãrii” va fi tema celei de-a treia Adunãri Generale Extraordinare a Sinodului Episcopilor, care se va desfãºura în perioada 5-19 octombrie 2014, în Vatican. „Este potrivit ca Biserica sã acþioneze ca o comunitate în reflecþie ºi în rugãciune, care îºi ia orientãrile pastorale comune privitor la punctele cele mai importante – precum pastoraþia familiei – sub cãlãuzirea papei ºi a episcopilor (...) Este oportun sã subliniem importanþa urmãrii unui drum în comuniune cu comunitatea eclezialã”, a precizat pr. Federico Lombardi SJ, purtãtorul de cuvânt al Sfântului Scaun.

Zilele familiei Peste 150.000 de familii au participat la pelerinajul familiilor la mormântul sfântului Petru, pentru a marca Anul Credinþei, tema pelerinajului din zilele de 26 ºi 27 octombrie fiind „Familie, trãieºte bucuria credinþei”. În dupã-amiaza primei zile, papa s-a întâlnit cu familii din 70 de þãri de pe toate cele cinci continente, în Piaþa „Sfântul Petru”, iar duminicã, 27 octombrie, dupã celebrarea euharisticã, a binecuvântat toate familiile din lume.

Hirotonire În catedrala din Ferrara (Italia), sâmbãtã, 28 septembrie, pr. Adrian Gabor a fost hirotonit preot, împreunã cu alþi ºapte colegi, de cãtre episcopul Luigi Negri, episcop de San Marino-Montefeltro (Italia).

Nãscut la 16 iunie 1982, originar din Iugani, pr. Adrian Gabor a absolvit Seminarul mic din Bacãu în anul 2001, apoi a continuat Seminarul mare din Iaºi,

între anii 2001 ºi 2007, ajungând în anul V. În anul 2008 a plecat în Italia. Din anul 2011 a intrat în Seminarul Diecezan din Ferrara-Comacchio (Italia).

La 8 decembrie 2012 a fost sfinþit diacon. A fost încardinat în Dieceza de Ferrara-Comacchio, fiind vicar la Parohia Cassana. Primiþia la Iugani a fost celebratã la 6 octombrie.

Mandat misionar În catedrala din Padova, în seara de 11 octombrie, în cadrul unei privegheri misionare, alãturi de alþi 18 viitori misionari, au primit crucea misionarã ºi cinci preoþi care provin din alte þãri de misiune pentru grija pastoralã a credincioºilor din þãrile proprii. Printre aceºtia s-au numãrat ºi pr. Claudiu Ianuº, responsabilul comunitãþii catolice române, ºi pãrintele Marius Catrinþaºu, capelan în comunitatea italianã la Sant’Angelo di Piove di Sacco ºi colaborator pentru comunitatea catolicã românã.

Punct de vedere Biserica Catolicã de ambele rituri din România ºi-a exprimat public punctul de vedere în legãturã cu proiectul Roºia Montanã, în cadrul dezbaterilor gãzduite la Palatul Parlamentului vineri, 4 octombrie. Episcopii catolici s-au pronunþat împotriva proiectului Roºia Montanã, dat fiind cã nu existã garanþii certe ºi sigure privind protecþia mediului, sãnãtatea cetãþenilor ºi o îmbunãtãþire a calitãþii vieþii în România. Punctul de vedere al episcopilor catolici, semnat de ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti ºi preºedinte al Conferinþei Episcopilor Catolici din România (CER), a fost prezentat în Parlament de preotul greco-catolic Andrei Mãrcuº.

Adunare generalã La Centrul de Conferinþe „Jakab Antal” din ªumuleu Ciuc, loc de pelerinaj naþional închinat Maicii Domnului, între 8 ºi 12 octombrie a avut loc Adunarea Generalã a Conferinþei Superiorilor Majori din România (CSMR) ºi a Conferinþei

Române a Superioarelor Majore (CRSM). Tema sesiunii de formare a adunãrii, „Viaþa consacratã ºi familia: alianþã pentru noua evanghelizare”, a fost prezentatã de pr. Marius Taloº, SJ, ºi dezbãtutã atât în grupuri tematice, cât ºi în plen.

S-a ajuns la concluzia cã viaþa consacratã ºi viaþa de familie alcãtuiesc o unitate, asemenea unui munte cu doi versanþi.

Pelerinajul copiilor Întâlnirea copiilor care fac parte din Acþiunea Catolicã din diecezele Italiei a avut loc la Roma în perioada 6-7 septembrie.

La eveniment a participat ºi o delegaþie a Acþiunii Catolice din România, alcãtuitã din doi copii: Alex Chelcan (ASTRU Cluj) ºi Alina Bulai (AC Iaºi), dar ºi doi consilieri naþionali, reprezentanþi ai sectorului copii: Raluca Fernea ºi Ramona Laslãu. Tema acestei întâlniri a fost „Te cred! Totul vorbeºte despre tine”, aceasta accentuând importanþa Conciliului Vatican II, dar ºi importanþa credinþei în viaþa de zi cu zi.

Studenþii ºi economia „Viaþa economicã în lumina doctrinei sociale a Bisericii” a fost tema care a reunit 29 de

noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 21

studenþi la casa pãrinþilor verbiþi din Traian, în perioada 25-27 septembrie, pentru a participa la Sãptãmâna Socialã pentru Studenþi, ediþia 2013 fiind a doua a acestui eveniment, organizat de Oficiul Diecezan pentru Pastoraþie Universitarã ºi coordonat de pr. Lucian Farcaº. Conferinþe au mai susþinut pr. Iosif Antile, pr. Iulian Faraoanu, pr. Daniel Iacobuþ ºi Cristina Loghin.

Luna misionarã Centrul Misionar Diecezan a marcat luna octombrie, luna misionarã, prin organizarea unor momente de rugãciune, celebrare ºi animare misionarã: Bacãu „Sfântul Nicolae” (4 octombrie) – au vorbit pr. Gabriel Cimpoeºu ºi seminariºtii care au lucrat în Coasta de Fildeº; Gherãeºti (11 octombrie) – au dat mãrturie seminariºtii care au lucrat în Kenya; Iaºi – catedralã (19 octombrie) – priveghere de rugãciune, în

cadrul cãreia au dat mãrturie un preot despre experienþa misionarã din Kenya, doi seminariºti despre experienþa misionarã în Ecuador ºi un laic despre experienþa umanitarã în Senegal; Seminarul din Iaºi (10, 17 ºi 24 octombrie) – momente de formare, informare ºi animare misionarã cu tema „Vestitori curajoºi pe strãzile lumii”.

Simpozion internaþional „Credinþa trãitã ºi mãrturisitã” a fost tema simpozionului internaþional organizat de Institutul

Teologic din Iaºi la 25 octombrie, în prezenþa PS Petru Gherghel.

Conferinþele au fost þinute de pr. prof. Germano Galvagno (Torino), prof. dr. Gheorghe Ilie Fârte (Iaºi), pr. prof. dr. Eduard Ferenþ, pr. prof. dr. Lucian Farcaº, pr. prof. dr. Fabian Doboº, pr. prof. Cristian Clopoþel (Roman), pr. prof. dr. Cornel Berea ºi pr. prof. dr. Daniel Iacobuþ.

Proiect încheiat Centrul Diecezan Caritas a marcat la 3 octombrie închiderea proiectului „Reþea de incluziune socialã pe piaþa muncii”, derulat de la 1 ianuarie 2011. Proiectul a fost implementat în Regiunea Nord-Est ºi Centru, având

ca partener naþional Asociaþia Caritas Alba-Iulia. Valoarea adãugatã a proiectului a fost adusã de partenerul transnaþional cu Caritas Münster, Germania.

Printre rezultate: 180 de persoane dependente au primit îngrijiri medico-sociale la domiciliu; 1.700 persoane vulnerabile au beneficiat de servicii de asistenþã ºi consiliere socio-profesionalã; 378 de persoane calificate ca îngrijitoare bãtrâni la domiciliu, 433 de persoane ca îngrijitoare de copii, 33 de persoane ca tâmplar universal ºi 71 de persoane calificate ca tehnician maseur.

Seminariºti în misiune În cadrul Liturghiei din catedrala din Iaºi, celebratã la 20 octombrie, Ziua Mondialã a Misiunilor, preluatã în direct de Radio Iaºi, opt seminariºti

22 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

din cadrul Institutului Teologic „Sfântul Iosif” au primit din partea PS Petru Gherghel mandatul misionar, pentru a-i ajuta pe misionarii din Kenya, Coasta de Fildeº ºi Ecuador pentru o perioadã de ºase luni. Ei au plecat, câte doi, spre þãrile de misiune, la 23 octombrie (Ecuador), la 3 noiembrie (Kenya) ºi la 8 noiembrie (Coasta de Fildeº).

Omul cu faþa de bronz Pe scena Teatrului Luceafãrul din Iaºi a fost prezentatã în premierã, la 28 octombrie, piesa „Anton Durcovici – omul cu faþa de bronz”, textul fiind semnat de Laurenþiu Budãu, regia aparþinând lui Ion Coºa, ambii fiind catolici ºi membri ai Teatrului din Clopotniþã din Bacãu, ai cãrui trupã de 12 artiºti a încântat audienþa cu aceastã prezentare artisticã a vieþii ºi martiriului episcopului Durcovici. La ora 17.00 a fost o primã reprezentaþie pentru credincioºii din Iaºi, iar la ora 19.30 a fost premiera oficialã în prezenþa episcopilor de Iaºi ºi a altor invitaþi. În cadrul campaniei de popularizare a figurii episcopului Durcovici se va organiza o „caravanã Durcovici”, piesa urmând sã fie reprezentatã în mai multe comunitãþi din diecezã, la cererea parohilor.

Centru social La 9 octombrie, a fost înfiinþat Centrul Social pentru Promovarea Valorilor Umane „Gaudium et Spes”. Prin decrete episcopale, pr. Claudiu Iºtoc a fost numit director, iar pr. Adrian Fãrãoanu, director executiv, numirile intrând în vigoare începând cu 15 octombrie. Centrul va funcþiona ca filialã a Congregaþiei „Misionarii Cuvântului Divin” – Mãnãstirea

„Sfinþii Ciril ºi Metodiu” din localitatea Cordun, judeþul Neamþ, în parteneriat cu Episcopia de Iaºi. Sediul este pus la dispoziþie de Congregaþia „Misionarii Cuvântului Divin” ºi se aflã în localitatea Traian, Calea Romanului nr. 128, comuna Sãbãoani, judeþul Neamþ.

Vizitã la grãdiniþã Prezente în România pentru o scurtã perioadã de timp, în cadrul întâlnirii internaþionale privind bunul mers ºi viitorul Congregaþiei „Notre Dame de Sion”, un grup de 26 de surori care aparþin acestei congregaþii,

din þãri strãine ºi de pe continente îndepãrtate, au poposit joi, 3 octombrie, la Grãdiniþa „Sfânta Ana” din Sãbãoani, grãdiniþã care a fost fondatã ºi este finanþatã de aceeaºi congregaþie. Cele trei grupe de copii ºi un grup de adulþi au prezentat douã programe artistice.

Liturghie pentru studenþi Odatã cu începutul noului an universitar, 2013-2014, Capelania Universitarã „Sfântul Toma de Aquino” a reluat, începând cu 6 octombrie, celebrarea sfintei Liturghii pentru studenþi, în fiecare duminicã, la ora 12.00, în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi. Înainte de Liturghie, este posibilitate de pregãtire liturgicã – lecturi, cântãri – ºi asistenþã spiritualã (spovadã, colocvii etc.), începând cu ora 11.30. Preoþii responsabili cu pastoraþia

universitarã pot fi contactaþi astfel: pr. Lucian Farcaº: tel.

0723/287059; lfarcas@itrc.ro; lfarcas58@gmail.com; pr. Fabian Doboº: tel. 0756/833383, fabiandobos@gmail.com.

Anul Ieremian Prin sfânta Liturghia prezidatã de PS Petru Gherghel, la 30 octombrie, în sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneºti, s-a marcat încheierea Anului Ieremian, deschis la 5 martie. În acest timp special dedicat fericitului Ieremia s-au scos în evidenþã cei 30 de ani de la beatificare ºi cei cinci ani de la întoarcerea sa definitivã în patrie. La sãrbãtoare au participat ºi pr. Leonardo Franzese, provincialul capucinilor din Napoli, ºi Mons. Sebastiano Bonavolontà, din Dieceza de Nola (Italia). Sãrbãtoarea a fost precedatã de celebrarea solemnã a novenei în cinstea fericitului Ieremia ºi de un triduum solemn de rugãciune, cu tema „Credinþa ºi familia”, predicator fiind fr. Albert Goºman, OFMCap.

Magazinul „Teresianum” De la 8 octombrie, magazinul de obiecte religioase ºi librãria din cadrul magazinului „Teresianum” s-au mutat din str. ªtefan cel Mare, localitatea Roman, Pe scurt

de la biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman ºi vor funcþiona în Casa de reculegere a pãrinþilor verbiþi din Traian (Roman). Programul va fi: luni-vineri: 08.30-17.00, sâmbãta: 08.30-12.00, duminica fiind închis. Contacte: tel.: 0233/730073, 0761/502503; e-mail: magazinulteresianum@yahoo.com; www.teresianum.ro, persoana de contact: Ana Roca (tel.: 0761/906372).

Numiri ºi transferuri Prin decret episcopale, PS Petru Gherghel l-a numit pe pr. Adrian Blãjuþã cancellarius, în cadrul Cancelariei Episcopiei de Iaºi.

La propunerea definitoriului provincial, PS Petru Gherghel a fãcut o serie de numiri ºi transferuri în parohiile administrate de pãrinþii franciscani din Dieceza de Iaºi: pr. Cristian George Cherecheº a fost numit paroh la Târgu Trotuº (luarea în posesie a parohiei a fost la 6 octombrie); au fost transferaþi vicari: pr. Liviu Brudaru la Huºi „Naºterea Sfintei Fecioare Maria”; pr. MartinMaricel Baciu la Luizi-Cãlugãra ºi pr. Iosif Amitricioaie la Buruieneºti. Numirile ºi transferurile au intrat în vigoare de la 1 octombrie.

15-21 septembrie: A doua serie de exerciþii spirituale anuale ale Custodiei „Fericitul

Ieremia” din România, organizate cu tema „Harul credinþei – luminã de reînnoire”, la Oneºti 22 septembrie: Întâlnirea Comisiei de Pastoraþie Vocaþionalã din zona Roman, la Surorile Clarise 4-6 octombrie: Seminarul „Eu sunt Kolping”, dedicat tinerilor, la Slãnic Moldova 6 octombrie: Ceremonia de primire a pr. Eugen Anton ca pãstor în comunitatea catolicã românã din Dieceza de Concordia-Pordenone, în prezenþa Mons. Anton Lucaci ºi a preoþilor Isidor Iacovici ºi Ciprian Ghiurcã 7 octombrie: Sfinþirea grotei dedicate Fecioarei Maria, din curtea Casei Providenþei din Iaºi, de pr. Iosif Dorcu ºi pr. Romicã Sociu 12 octombrie: Adunarea Generalã a Acþiunii Catolice, la Bacãu 16 octombrie: Întâlnirea anualã a asistenþilor spirituali Scout, la Viiºoara 20 octombrie: Concert de orgã, susþinut de Alexandru Catãu în catedrala nouã din Iaºi 20-26 octombrie: Exerciþii spirituale pentru persoane consacrate la Traian, cu tema: „Susþinuþi de credinþã, sã privim cu speranþã la angajarea noastrã” (Porta fidei, 14), predicator fiind pr. Vivian Prakash Furtado, SVD. noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Schimbarea

vine de la noi Moto: „O abordare, o metodã, atâtea idei... dar, mai presus de toate, este omul” (Vladimir Hudolin).

A

ºtept autobuzul în staþie.

Este dimineaþã ºi mã simt fresh, pregãtitã pentru o nouã zi. La un moment dat, prin faþa mea trece un bãrbat, mic de staturã, puþin cocoºat, murdar îmbrãcat, ciufulit, mirosind a alcool, care se sprijinã de chioºcul unde se vând bãuturi alcoolice la dozator. Aºteaptã ca vânzãtoarea sã îi dea un pahar.

Nu spune nimic, nu cere nimic, decât un pahar de ceva... Tremurã din toate încheieturile, cu toate cã e destul de gros îmbrãcat, probabil cu toate hainele pe care le are, faþa îi este roºie ºi umflatã, iar de pe frunte îi curg ºiroaie de sudoare. Îmi dau seama cã este în sevraj, cã are nevoie acutã sã bea ceva.

Prin fereastra chioºcului iese o mânã, care întinde cãtre el un pahar de plastic de unicã folosinþã. Probabil este client vechi, binecunoscut. Dupã ce bea pe nerãsuflate paharul, pleacã mai departe. Privesc cum reacþioneazã oamenii când îl vãd. Unii îl înjurã, alþii îl privesc cu milã, cei mai tineri îl îmbrâncesc, alþii îl ignorã, însã lui nu îi pasã... nici cum aratã, nici cum este îmbrãcat, nici ce crede lumea despre el. De un singur lucru se preocupã. Cum sã facã rost de urmãtoarea dozã. Vãzându-l

„

pe acest om, mã Asociaþia Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare gândesc: cum ar fi Iaºi, tel.+fax: 0232-228204; www.alcoologia.ro el dacã nu ar fi de- e-mail: acar_2004ro@yahoo.com; acar@alcoologia.ro pendent de alcool?

Probabil curat îmbrãcat, par- dv. ca el sã renunþe la alcool. fumat, stând cu spatele drept Permiteþi-i ca el sã-ºi dea ºi aºteptând, la fel ca mine, sã singur seama – prin urmãrile vinã un autobuz, care sã îl consumului sãu – cã lucrurile ducã la locul lui de muncã. nu mai pot continua ca pânã Ajungând la Centrul de Re- acum. Arãtaþi-i, prin comporcuperare, mã gândesc, cu re- tamentul dv., cã alcoolul gret, cã pe omul din staþia de este o problemã ºi cã ar treautobuz nu am putut sã îl fac bui sã se preocupe de aceasta. sã vadã frumuseþea vieþii, însã Încurajaþi-l cã poate sã repe cei pe care îi întâlnesc dimi- uºeascã ºi sfãtuiþi-l, din nou, neaþa în centru mai pot sã sã se ducã sã primeascã ajutor îi ajut. Aºa cã... mã apuc de la un centru de recuperare sau treabã!” la un club (grup de suport).

De multe ori, la sediul ACAR Puteþi fi siguri cã mulþi aparprimim telefoane de la perþinãtori au încercat deja înasoane care ne solicitã inforintea dv. ºi au avut experienþe maþii despre cum îi pot ajuta reuºite. Comportamentul dv. pe cei apropiaþi sau cunoscuþi, care au probleme cu alcoolul. schimbat nu-l va lãsa mult Ce pot face ei pentru semenii timp indiferent. Cereþi sfatul specialistului. Arãtaþi-i cã nu lor dependenþi?

Dupã mai mult de opt ani de l-aþi abandonat ºi cã vã pasã. experienþã de lucru cu familiile, Cã vã doriþi sã se schimbe ceva care trec prin aceste situaþii ºi cã veþi fi dispuºi ºi dv. sã create din cauza consumului, ajutaþi în acest sens. Vorbiþi putem sã transmitem urmãto- cu el atunci când este capabil rul mesaj: începeþi de la voi. sã vã asculte. ªi nu uitaþi cã, Prin propria dv. schimbare, atunci când vorbim despre un cel dependent va putea pri- dependent de alcool, vorbim cepe cã el trebuie sã facã ceva, despre un om. dacã vrea sã scape de tenAsistent social Ramona Ciobanu, coordonator Centru taþia alcoolului. Arãtaþi-i de Recuperare ACAR cât de important este pentru

24 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

Poºta redacþiei Anton Ivanov (e-mail). Doresc sã vã întreb care este importanþa prohodului care se face dupã o sfântã Liturghie obiºnuitã pentru un rãposat?

Este recomandat sã se facã mereu sau se poate omite? Completeazã el cu ceva sfânta Liturghie? Vã mulþumesc!”

Prohodul sau oficiul pentru rãposaþi înseamnã rugãciuni fãcute

pentru credincioºii care cer acest lucru pentru rãposaþii lor, de obicei la 40 de zile de la moartea celui drag sau la împlinirea unui numãr de ani. Conform normelor din Dieceza de Iaºi, asemenea rugãciuni (compuse din imnuri, psalmi ºi invocaþii) se fac la sfârºitul sfintei Liturghii, cu participarea celor din familie ºi a celor care doresc.

Sfânta Scripturã

Pintea Edith (Arad). Aºa cum v-am scris în numãrul trecut al revistei, cã veþi primi rãspuns în ordine la întrebãrile dv., rãspundem la urmãtoarele întrebãri: „4) De unde ºi-a luat Cain nevastã? Dacã cumva a fost o sorã de a lui, pe vremea aceea nu era în vigoare restricþia geneticã de acum? 5) La poporul ales a fost permisã poligamia? Dacã da, cu ce scop? Sau cazurile relatate sunt un nãrav împrumutat de la popoarele vecine? 6) Suferinþa rãmâne un mister ºi pentru omul zilelor noastre. De ce omul drept, precum Iob, are mai mult de suferit decât unul oarecare?

Este mai bine valorificatã suferinþa omului drept, spre binele comun? 7) În textul evanghelic Lc 7,28 scrie: «...Dar cel mai mic în împãrãþia lui Dumnezeu este mai mare decât el» (Ioan Botezãtorul). Ce a voit sã spunã Domnul Isus prin aceste cuvinte?

4) Dupã relatarea Genezei, soþia lui Cain nu putea sã fie decât dintre fiicele care i s-au nãscut lui Adam (Gen 5,4). Restricþia cu privire la gradele de rudenie dintre soþi nu avea cum sã fie în vigoare. 5) Poligamia apare destul de frecvent la poporul evreu.

Exista chiar acordul lui Moise pentru repudierea soþiei (Dt 24,1).

Isus însã corecteazã aceastã practicã spunând cã nu face parte din proiectul de „la început” al lui Dumnezeu ºi cã doar „din cauza împietririi inimii voastre” s-a dereglat planul lui Dumnezeu cu privire la unirea dintre bãrbat ºi femeie (cf. Mt 19,3-9).

6) Suferinþa este, cum aþi spus, un mister. Isus, „dreptul” prin excelenþã care a luat asupra lui toatã mizeria umanã, ne-a dezvãluit sensul suferinþei. Numai în el ºi cu el putem s-o acceptãm ºi sã-i dãm sens. 7) Discursul lui Isus din Lc 7,28 este unul parabolic. Nu sunt puse faþã în faþã persoanele, ci timpurile în care persoanele au trãit ºi activat. Nu se referã la figura lui Ioan Botezãtorul, la mãreþia lui realã, la sfinþenia lui, pe care nimeni n-ar reuºi sã le mãsoare. Ioan este cel mai mare dintre profeþii care s-au înlãnþuit în faza pregãtitoare a mântuirii. De aceea nici un muritor de rând (nãscut din femeie) chemat sã îndeplineascã un rol aparte în planul lui Dumnezeu nu este mai mare decât Botezãtorul care l-a arãtat pe Mesia prezent în lume (cf. In 1,19-31).

El este „mare” (Lc 1,15), dar nu este mai presus de Mesia ºi de discipolii sãi. El a activat înainte ºi în afara împãrãþiei, prin urmare toþi cei care au intrat în ea sunt într-o stare superioarã.

Cel mai mic din împãrãþia lui Dumnezeu, adicã din Bisericã, este mai presus decât cei din primele rânduri din sinagogã.

Pr. Alois Bulai

Normele introductive din „Ritualul înmormântãrii” prevãd: „Acolo unde, fie dintr-o lege particularã, fie dintr-o obligaþie, fie numai din obicei se celebreazã oficiul pentru rãposaþi atât în cadrul înmormântãrilor, cât ºi în afara lor, acest oficiu se poate menþine, numai sã fie celebrat cu demnitate ºi evlavie”.

M.C. (e-mail). „Ce pãrere aveþi despre aceastã afirmaþie: «Adolescenþii cautã pe site-urile de socializare prietenii efemere în care se pune mai mult accentul pe cantitate decât pe calitate.

Un factor cheie în cazul sinuciderilor în rândul tinerilor a fost trauma provocatã de pierderea acestor «relaþii fragile»”.

Folosirea incorectã a mijloacelor de comunicare poate conduce la a pune accentul mai mult pe cantitate decât pe calitate pânã ºi în prietenii. De fapt, se întâmplã de multe ori cã avem ºi vorbim cu mulþi prieteni pe internet, prin reþelele de socializare, dar nu-i ºtim pe vecinii noºtri sau nu mai avem timp sã stãm cu cei din familia noastrã. „Mi-e teamã, spunea odinioarã Albert Einstein, de ziua în care tehnologia va înlocui interacþiunea umanã. Lumea va avea o generaþie de idioþi”.

L.H. (e-mail) „În legãturã cu cãutãrile mele pentru arborele genealogic, personal aº dori sã-mi comunicaþi dacã aveþi în arhiva Episcopiei, în registrele confesionale, date despre nãscuþi/decedaþi din anii 1800-1915 din localitãþile: Iacobeni, Cârlibaba, Fundu Moldovei, toate din judeþul Suceava (Bucovina de Sud). Vã mulþumesc!”.

Pentru a obþine informaþiile cerute trebuie sã luaþi legãtura cu dl. Dãnuþ Doboº, care se ocupã de arhivã: tel. 0232/212003, e-mail: danutdobos@yahoo.com.

noiembrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Noutãþi editoriale

Calendarul romano-catolic 2014 Ed. „Presa Bunã”, 35,5x50 cm, 3 lei Agenda liturgicã 2014 Ed. „Presa Bunã”, 14x21 cm, 424 p., 25 lei

Seminarul Diecezan „Sfântul Iosif” din Iaºi. 125 de ani de la înfiinþare Benone Lucaci (coord.), Ed. „Sapientia”, ISBN 978-606-578105-4, 17x24 cm, 204 p., 40 lei Umbra Tatãlui. O biografie romanþatã a sfântului Iosif Jan Dobraczynski, Ed. „Sapientia”, ISBN 978-606-578085-9, 14x20 cm, 388 p., 25 lei

Buletin istoric, nr. 13/2012 Departamentul de Cercetare Istoricã, Ed. „Presa Bunã”, 17x24 cm, 196 p., 23 lei

Concurs

Citeºti ºi câºtigi datã la douã luni aveþi posibilitatea de a câºtiga un O premiu. Trebuie doar sã rãspundeþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãsit în articolele din numãrul trecut al revistei. Se acordã douã premii prin tragere la sorþi. Trimiteþi prin poºtã pe adresa de la pag. 2, prin fax: 0232/211527 sau prin e-mail: editor@ercis.ro rãspunsul, adresa dv. completã ºi, eventual, numãrul de telefon la care puteþi fi contactat. Participã la concurs rãspunsurile care vor ajunge la redacþie pânã la 15 decembrie. Numele câºtigãtorilor se vor anunþa în revista din luna ianuarie 2014.

Noi chipuri ale lui Isus Anselm Grün, Ed. „Sapientia”, ISBN 978-606-578102-3, 14x20 cm, Întrebarea Când a fost consacratã prima 220 p., 20 lei oarã Dieceza de Iaºi cãtre inima Micul Catehism neprihãnitã a Mariei ºi de care Simfonia credinþei. explicat copiilor episcop?

365 de gânduri pentru Prima Sfântã pentru Anul Credinþei Împãrtãºanie Premiul Ioan Paul al II-lea, Gelu Miclãuº, Papa Francisc – O întreitã Ed. „Serafica”, Ed. „Presa Bunã”, premierã ISBN 978-606-809214x20 cm, 122 p., Cartea scrisã de Ecaterina Han68-3, 14x21 cm, 6 lei ganu prezintã personalitatea 326 p., 18 lei papei Francisc, cu gesturile, Papa Francisc – o Materialele, în limita stocului disponibil, întreitã premierã gândirea ºi caracterul sãu pupot fi procurate prin comandã: Ecaterina ternic ºi credinþa solidã într-un • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Hanganu, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; Dumnezeu plin de milostivire Ed. „Presa Bunã”, • prin fax: 0232/211527; ºi compasiune pentru omul care 14x20 cm, 250 p., • prin telefon: 0232/212003, interior 41: este „capodopera creaþiei”.

– luni-vineri: orele 10.00-18.00; 12 lei Religie romano-catolicã. Manual pentru clasa a XII-a. Mântuirea lui Dumnezeu: legea ºi harul Alois Hîrja (coord.), Ed. „Presa Bunã”, 2013, 17x24 cm, 158 p., 11 lei

• prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria

În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2013

Câºtigãtorii din septembrie Au fost primite: ºapte e-mailuri ºi douã scrisori. În urma tragerii la sorþi au câºtigat: Alexandru Lucaci (Iaºi) ºi Ana Simon (Iaºi), care vor primi câte o carte Aºa rãspund copiii despre Crez.

Solemnitatea tuturor sfinþilor Orizontal: 1) Regina tuturor sfinþilor – Fericit sãrbãtorit în luna lui gustar. 2) Sfântã martirã al cãrei nume în limba greacã înseamnã „Învierea Domnului” – Fluviu în nordul Irlandei. 3) Învãþãtor în limba ebraicã – Sfântã sãrbãtoritã în luna lui brumãrel.

4) Primul locuitor al Edenului – Sfânt care în anul 1928 a fost numit „patronul sãracilor ºi al tinerilor pãrãsiþi”. 5) Sfânt a cãrui mijlocire o cerem în fiecare marþi – Maria Luiza – Asin! – În centrul Tecuciului!

6) Mesia! – Sfântã din Cascia, canonizatã în 1990, numitã ºi „mijlocitoarea cazurilor disperate” – Pieptar. 7) A brãzda – Sfânt, numit ºi „cel bun”, ucis în ziua de Miercurea Cenuºii ºi care în Evul Mediu a susþinut ceea ce se numea tregua Dei („armistiþiul lui Dumnezeu”) – Diminutivul sfintei patroane a Italiei. 8) Grigore Constantinescu – Tudor Enache – Sfântã sãrbãtoritã în luna lui gustar. 9) Sfânt sãrbãtorit în luna lui brumãrel (fem.) – Comunã în Belgia. 10) Numele unei specii de somn – Sfântã patroanã a muzicii, al cãrei mormânt se gãseºte în catacombele Romei. 11) Farse fãcute prietenilor de sfântul Hugo. 12) Sfântã a Ungariei (pl.) – Sufocare. 13) Sfântul care aduce daruri copiilor – Pune numele la botez (pop.).

14) Pseudonim al mamei sfintei Fecioare Maria – Sfântã,

fecioarã ºi mucenicã, patroanã a bazilicii de pe „Via Aurelia” din Roma – Tulcea în automobilism.

Vertical: 1) Sfântã care ne aminteºte de prima femeie cãreia i s-a arãtat Isus dupã înviere (2 cuv.). 2) Sfântã mamã a sfintei Fecioare Maria – Sfânt patriarh de Ierusalim, sãrbãtorit în luna lui brumãrel – Domol. 3) Reducere comercialã – Sfântã sãrbãtoritã spre sfârºitul lunii lui gustar (pl.).

4) Sfânt patron al agricultorilor – Sfânt comemorat în luna lui gerar – Sfântul Iosif în raport cu Fecioara Maria. 5) Acut! – Sfântul papã ºi martir sãrbãtorit în luna aprilie – Rafalã de vânt. 6) Localitate în Sudan – Prenume – Slujitoarea Domnului. 7) „Organizaþia Statelor Americane” (abr.) – Ziua sfântului Anton de Padova – Aceea!

8) Episcop de Alexandria, declarat sfânt de papa Leon al XIII-lea ºi cãruia i s-a dat titlul de „învãþãtor al Bisericii” – Salcâm ardelenesc. 9) Localitate în Japonia – Pseudonimul lui Caragiale – Sfântã mamã a împãratului Constantin. 10) Lac sãrat în Asia Centralã – Pseudonim al sfintei comemorate odatã cu sfânta Otilia – Anca Toader.

11) Sfântã care poartã numele

Rãspuns la rebusul „File din Sfânta Scripturã” din numãrul trecut: 1) INCAS – BABILON; 2) MERCUR – COLINA; 3) PRIAM – IUTI – IB; 4) EV – DECIMARE – U; 5) RADERE – ANILIC; 6) I – AM – RC – IA – DO; 7) UI – IP – LAC – PAD; 8) LOTIUNI – ASA – O; 9) RAR – NAOS – AVAN; 10) OSIRIS – ST – ETO; 11) M – BO – OM – ARLES; 12) AJUTA – NERO – NO; 13) NINIVE – CAESAR.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” a mai contribuit Parohia Pralea, 100 lei.

celei care a ºters faþa lui Isus pe drumul Golgotei (... Giuliani) – Sfântã care a fost martirizatã în anul 304 în oraºul Tesalonic. 12) O variantã a numelui sfintei Irina – Diminutiv ce derivã de la numele sfântului comemorat în ziua de 4 noiembrie. 13) Din timpuri strãvechi – Duri – Punct cardinal. 14) Rude – Sfânt sãrbãtorit în luna lui florar, numit ºi „patron al asociaþiilor euharistice”.

Dicþionar: IUTI, PAD, ASA, ETO, IOAS, NASO, ROE, ONI, IDA. Magda Coºa

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Sãveni, 8-11 septembrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Stufu, 12-15 septembrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Slãnic Moldova, 19-22 septembrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Pildeºti, 22-25 septembrie)

Întâlnirea diecezanã a persoanelor consacrate (Oneºti, 6 octombrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Piatra Neamþ „Sfântul Iosif”, 10-13 octombrie)

Adunarea Generalã a Acþiunii Catolice (Bacãu, 12 octombrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Valea Micã, 13-16 octombrie)