Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!

asmuțind câinii îți împinge mașina îți leagănă copilul oriunde ai nevoie de ea chiar și pe timp de pace împarte vieți pe carosabil seacă fântâni dezbracă mirese în noaptea nunții și toamna e mult mai sociabilă se simte în largul ei printre atâtea frunze sărută mai apăsat predă alchimia notează în agendă informații confidențiale celor plictisiți de spovedanii web s-au îndrăgostit de ea toți vecinii de palier de mersul ei cu vino-ncoa bărbații vor s-o agațe la semafor însă e atat de inaccesibilă ca o senzație de arsură în plexul solar Poezia nr. 233 Eminescului – rege al poeziei Motto: Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci.

Mihai Eminescu De din ceruri, De din neguri El veghează peste vremuri Şi te vede, trist, cum tremuri: Ţară mândră, glorioasă, Ţi-au rupt haină de mătasă, De frunzișuri, de prin codri, Prefăcuți și ipohondri, Unde rătăceam voios Şi cu sufletul duios Ascultam fiind băiet Susur de isvoare-ncet. Ţi-au rupt haina de azur, Ape-nvolburate murmur’ Şi-mi deșteaptă somn de veci Pe margini de ape reci Unde-un singur dor aveam Linișit să dorm voiam.

Mă tulbură și-ntristează Cei ce țara n-o veghează Şi se duce tot de râpă Sufletu-n două să-mi rupă