place că e boier. Lasă periuţa, Gogule, că nu ţine vrăjeala! Neam aşezat ca la şezătoare pe nişte lăzi, iar nea Cornel des izândune berea, nea întrebat ce mai e nou pe jos prin lume. Iam spus că pe zi ce trece viaţa devine tot mai grea şi el nea zis: Măi, băieţi, eu în fiecare dimineaţă când mă uit în oglindă, mă felicit pentru că am ales să vin aici şi să scap din mizeria aia. Dar, să lăsăm asta, câte camere vreţi? Nu ne trebuie niciuna, că neam adus casa cu noi, îi spuse Şoşoiu bătând cu palma în cortul legat de rucsac. Cabanierul îşi puse mâinilen şolduri şi pre făcânduse supărat, a început să ne certe: Păi, cum să vreţi voi camere, că astea costă bani. Vara veniţi cu corturile, iar iarna vănghesuiţi câte patru inşi întro cameră de două locuri şi le plătiţi doar pastea două. În timp ce Şoşoiu începuse să dea din colţ în colţ, gândinduse că oare cine la pus să caşte gura, Dorel ştiind cum stau lucrurile, spuse: Lasă, nea Cornele, că nu dă cabana fali ment fără banii noştri. Ai dreptate, noi să fim sănătoşi că belelele curg. Pe de altă parte cu voi îmi fac planul la bere. Apropo de bere, zise Gogu, mâine când urcă tractorul punene şi nouă la dos câteva sticle. Câteva stive vrei să zici, la înţepat caba nierul. Am mai pus ţara la cale o vreme şi după aceea am mers să ne instalăm corturile pe malul unui pârâiaş, la umbra unor brazi. În apropiere mai erau aşezate nişte corturi care pe lângă ale noastre arătau ca nişte O.Z.N.uri. Spre seară când sau întors proprietarii lor am aflat că era olandezi. După ce sa întunecat am aprins focul şi ne am adunat în jurul lui ca să nencălzim şi să scă păm de pişcăturile ţânţarilor. Şoşoiu, undeva în întuneric, îşi răsturnase rucsacul plin de lucruri utile sau mai puţin utile printre care căuta ceva mormăind: Aha, aici erai! Ceare ăsta, mă, vorbeşte singur, se inte resă Gogu. La bătut soarelen cap, îl lămuri Dorel. Deaţi vedea voi cearen mână, leam spus eu, vaţi s imba părerea despre el. Şoşoiu, luminat de strălucirea focului, stă tea mândru ca un curcan, ţinând la vedere o sticlă. După ce poză o vreme ca un fotomodel, sentoarse către noi şi zise: Degeaba staţi voi lângă focul ăla, că încăl zitorul e la mine, uitaţivă aici, palincă de şaizeci
Onyx
An 2 - nr 6- august - 2013
de grade, cu mărgeluţe, din colecţia lu’ tata. Dacă află tat’tu cai luato, te toacă mă runtmărunt, ca pe vinete, încercă Gogu săl spe rie. Poate dacă ne dai şi nouă vorbim cu el să te lase în viaţă şi să nu te s ilodească prea tare, intră în joc şi Dorel. Nu vă dau nimic, sembăţoşă Şoşoiu şi gustă din sticlă. Ca la o comandă am sărit toţi trei pe el, i am luat sticla din mână şi în ciuda împotrivirii lui, lam legat cu o bucată de cordelină de un brad, iar după aceea am început să dansăm în jurul lui ca indienii. Când am obosit iam dat cu sticla pe la nas şi lam întrebat: Acum ţia venit mintea la cap, ne dai şi nouă? Vă dau tot ce vreţi, numai dezlegaţimă odată! Am pufnit în râs, lam dezlegat, neam aşe zat în jurul focului şiam început să nencălzim plimbând sticla între noi. Pe la miezul nopţii îm pinşi de frig pentru că nu făcuseră foc, olandezii au trimis pe unul dintre ei să nentrebe dacăi pri mim şi pe ei, ca să sencălzească. Neam înţeles întro engleză inuită, leam spus că pot să vină şi nau venit cu mâna goală, au adus cu ei o sticlă de wiskey din care neau îmbiat să gustăm. Primul ia făcut analiza Dorel şi lea spus olandezilor: ʺIt’s goodʺ, apoi întorcânduse către noi zise: Îi cam aiurea poşirca asta a lor, mai bine daţile să guste nişte palincă. Primului care a gustat i sa tăiat răsuflarea şi a rămas cu gura căscată şi o ii bulbucaţi ca un broscoi. Ceilalţi se uitau la noi de parcă lam fi otrăvit, iar Gogu mai practic, ia dat un bidonaş cu apă zicândune: Ăstora trebuia să leo dăm îndoită cu ceai ca la copii, să nu se strice la burtică. Încetişor, olandezii sau învăţat cu palinca, spunândune mereu: ʺDas is gut, das is meditzinʺ. De la atâta ʺmeditzin” nea apucat o foame cumplită, aşa că am scos nişte slănină afumată, am tăiato în bucăţi şi înfiptă în ţepuşe am rumenito bine la flacără. După aceea am scos din jar cartofii pe carei pusesem acolo mai devreme. Olandezilor leau plăcut atât de mult cartofii copţi în jar şi slă nina friptă în ţepuşă, încât neau adus în semn de mulţumire tot felul de conserve şi de dulciuri. Şo şoiu luat de val a ,,declarat” şi cealaltă sticlă de pa lincă pe careo avea la el, făcândune astfel să nenţelegem cu olandezii întro limbă nouă sau cel
Pag. 89