Carte cu poezii și articole

Cititor de proză vă prezintă Carte de texte dedicate Zilei Limbii Române 31 august 2014 !

PARTENERI: Cartesiarte ( Corneliu Leu ) http://cartesiarte.ro/index.php?pid=9 Cititor de Proză http://cititordeproza.ning.com/group/limbaromana Centrul de excelență '' Porțile Nordului'' din Baia Mare http://centruldepromovareaculturiibaia-mare.hopernicus.falezedepiatra.net/ Centrul de promovare din Londra https://www.facebook.com/CentruldeexcelentaLondra Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/

Realizator: Dorina Șișu

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Păcatele Limbii: Stilul epistolar de Rodica Zafiu Cred că stilul epistolar românesc de azi suferă de o anumită sărăcie, de care ne dăm seama mai ales în preajma sărbătorilor... Puncte sensibile mi se par a fi tocmai cele care alcătuiesc de obicei structura de rezistenţă a scrisorilor: formulele clişeizate de deschidere şi de închidere.

Lăsând la o parte extremele - scrisorile oficiale, extrem de formale şi scrisorile familiare ultrainventive, glumeţe, ludice - rămîne puţină alegere pentru nuanţele de amiciţie şi de cordialitate respectuoasă. Pe hîrtie, inventarul poate părea bogat: manualele de corespondenţă, dintre care multe traduse şi adaptate din alte limbi, conţin uneori omare varietate de formule, dintre care prea puţine sînt cu adevărat în uz. Ar fi interesant să supunem unui test cît mai multe din formulele deja înregistrate, pentru a verifica şi cîte din cele valabile în trecut mai sînt folosite astăzi. Diferenţa poate fi urmărită şi prin examinarea volumelor de corespondenţă ale unor personalităţi culturale din trecut; am ales pentru acest mini-experiment Scrisori către Ion Bianu, ediţie de Marieta Croicu şi Petre Croicu, vol. I-V, Bucureşti, Minerva, 1974-1980.

O clasificare formală (gramaticală sau lexicală) a încheierilor epistolare nu spune mare lucru.

Clasificarea socio-lingvistică - în funcţie de nuanţele exacte ale contextului şi ale raporturilor (de vîrstă, profesie, intimitate) dintre corespondenţi - e mai interesantă şi este desigur indispensabilă utilizărilor practice ale materialului. Prefer însă, în acest spaţiu limitat, o abordare mai puţin riguroasă, ba chiar supusă judecăţii subiective: în încercarea de a decide, dintr-un corpus de formule de acum aproximativ 100 de ani, care sînt complet ieşite din uz şi care au supravieţuit, cu grade diferite de acceptabilitate. Unele cazuri mi se par foarte limpezi; nu mai pot apărea altfel decît în citate sau în parafraze ironice formule precum: "Al dumitale stimător" (Jarník, 1900), "Al dumneavoastră iubitor" (Goga, 1906), "Al tău binevoitoriu" (I. M. Moldovanu, 1876), "Vă salut cu deosebită stimă, al d-voastră devotat serv" (Lacea, 1914), "Al dumitale amic sincer" (Spiru Haret, 1897) etc.

Unele au ieşit din circulaţia reală odată cu învechirea pronumelui de politeţe dumneata: stilul epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puţin probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul unui pronume de politeţe; structura era însă foarte răspîndită în scrisorile mai vechi - "Al tău" (Manliu, 1882), "Al tău prieten" (Iorga, 1903), "Al dumitale" (Hasdeu, 1893), "Al dumitale amic"(1896, Spiru Haret) "Al dumitale coleg şi prieten" (Iorga, 1914), "Al dv., cu respect" (Kirileanu, 127), "Al d-voastre cu toată stima" (S. Fl. Marian, 1889), "Al d-voastră sincer amic" (S. Fl. Marian, 1889), "Al dv. cu totul" (G. Moroianu, 1908).

Emfaza din ultimul exemplu ne ajută să înţelegem de ce exprimarea posesiei, în afara unor scrisori pasionale, nu mai are mare curs. O altă structură dispărută, derivată din cea descrisă anterior, e cea eliptică. Unele scrisori se încheie, simplu, cu "Amic" (Haret, 1897; Hasdeu, 1897) sau "Amic sincer" (Iorga, 1896), cărora le urmează desigur semnătura. Un exemplu interesant de cădere în desuetudine îl oferă unul dintre cuvintele cele mai frecvente în formulele de încheiere de acum un secol: devotat. îl găsim la mai mulţi autori, în combinaţii diferite: de

pg. 2

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

la "Al dumitale amic devotat" (Haret, 1897; Iorga, 1899), "Al dumitale coleg devotat" (Iorga, 1913), pînă la "Al dumitale devotat" (Haret, 1902; Iorga, 1896), "Al dv. devotat" (G. Moroianu, 1908), şi chiar "Devotat" (Haret, 1907). Adjectivul apare întărit de determinări cu rol de exprimare a valorii superlative - "Al dv. adînc devotat" (Kirileanu, 1908), "Adînc devotat" (Kirileanu, 1909), "Al d-tale prea devotat" (Kogălniceanu, f.d.) sau e substituit de substantivul corespunzător: "Al dv. cu tot devotamentul" (Kalinderu, f.d.). în momentul de faţă, nici amiciţia, nici relaţiile mai formale nu-l mai utilizează.

Alte formule sînt destul de apropiate de cele actuale şi poate fi încă acceptată folosirea lor, uşor ceremonioasă - "Primiţi salutările mele distinse" (Iordan, 1920) "Primeşte, te rog, salutările mele"(Iorga, 1919), "Te salut cordial şi-ţi strîng mîna frăţeşte" (Jarník, 1886; unele sînt chiar foarte actuale: "La revedere şi cele mai bune salutări" (Iorga, 1914), "Multe salutări" (Iorga, 1914) "Cu toată prietenia" (Iorga, f.d.), "Să auzim de bine" (Ispirescu, 1881, Jarník, 1883), "Cu deosebită stimă" (Lacea, 1913) etc.

Pentru situaţia actuală, putem judeca după propria experienţă şi corespondenţă, dar putem să ne şi verificăm intuiţiile cu ajutorul unor corpusuri epistolare publice: listele de discuţii şi "Cărţile de oaspeţi" din Internet. Formulele de azi cuprind în genere salutări, gînduri sau un nedefinit toate; adjectivele preferate sînt bun sau mult, ceea ce nu permite foarte multe variaţii.

S-a extins uzul formulei afective "Cu drag", care presupune totuşi o relaţie de prietenie mai apropiată. Neutre şi generale, de folosit în orice ocazie, mi se par "Cu cele mai bune gînduri" şi "toate cele bune", poate şi "numai bine". Registrul formal selectează sau combină elementele "Cu stimă / consideraţie / respect", eventual intensificate prin adjectivele deosebit(ă) şi mult(ă).

Cum spuneam la început, ar trebui totuşi investigată reacţia în faţa acestor liste a unui număr cît mai mare de vorbitori contemporani, pentru a stabili cota relativă a diverselor preferinţe şi idiosincrazii.

pg. 3

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Omagiu Limbii Române de Flora Mărgărit Stănescu O dulce grai ce-nconjoară Carpații, troienele vremurilor greu străbătând, românii de-oriunde să fie ca frații, așa vor trăi ne-nvinși pe pământ.

Ne-au scris cronicarii prin tine, despre acest pământ cu sânge stropit, o, nu-ți pleca fruntea copile, citește-i pe cei ce-au pierit.

Ne-au dat-o cărturarii moștenire, cu sfințenie vorbele să-i păzim, a noastră e sfânta menire, în veci cu nimic s-o știrbim.

Nu întinați limba noastră curată, cu expresii în vogă sau cool, este scrisă de veacuri în piatră și vrem s-o păstrăm pentru fii.

S-a născut din freamătul codrilor, din susurul apelor tumultoase, din semeția veșnică a Carpaților, din frumusețea plaiurilor mănăase.

Dulce grai al străbunilor mei, leagănul vorbirii multor nații, te-au păstrat cu evlavie bunii mei, ne-ai făcut să ne avem ca frații.

Tu, dulce grai ce-nconjoară Carpații...

pg. 4

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Latinitate de Gelu Dragoş

În zgomotul şi nepăsarea lumii tac cioburi de cuvinte traco-gete din inima Cetăţii Sarmisegetuza doar uneori într-un târziu răzbeşte câte un ecou : Dromihete,Deceniu Decebal şi Burebista

Eu n-am trăit Războiul cel Mare dar ştiu că de pe atunci Istoria României mereu stătea cu sufletul la gură

Istorie înseamnă limba noastră dor, glie, demnitate cinstire de eroi !

pg. 5

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

La ceas de bucurie de Macovei Lilioara

te-am întâlnit acum ceva vreme în câmpul de cuvinte şi n-am mai fost în singurătatea deplină mi-am înviorat spiritul şi răbdarea a dat peste mine suprimându-mi mânia poate şi ostilitatea matură mi-aţi arătat un ceas cu două limbi una de iubire şi una de încredere şi-am adunat încă un om lângă noi legaţi indestructibil prin Dumnezeu nu am căutat fascinaţia iluzorie şi numai cu voi am împărţit mângâierile numai cu tine am plimbat luna spre soare sau invers acordându-mi-se toate instrumentele muzicale fără să ştiu versurile numai cu voi orizonturile mele au îngânat fragmente de doină cu mai puţine suspine de tânguire cu tine n-am ajuns la deznădejde cu voi n-am izgonit ideea de a segmenta beatitudinea chiar şi în mii de bucăţi

la ceas de bucurie mă închin vouă şi vă rog să primiţi iubirea mea

pg. 6

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Ascult timpul de Constanța Abalasei-Donosă

Ascult timpul care vine...

Pașii, îi încetinesc Să-l opresc pe cel ce pleacă, Fiindcă altul nu găsesc.

Nu pleca timp ne-nflorit Lasă-te de vrei arar, Lângă mine de-ai venit Rămâi să-mi fii scutar.

Rămâi precum mireasma-n pârg Ușa inimi-i deschisă După tine mereu plâng Printr-o lacrimă tot strânsă.

Vreau să-mi fii de ziua mea Prins în păr, atins de gene, Apoi, să-mi deschizi alt an Făr de tainice ispite, Făr de mult dulce, amar...

Sufletului, dăi zile-nflorite !

pg. 7

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Albastră simfonie de Maria Niculescu

E lin precum izvorul cu marea când se-adună, E perlă diafană; sidef, fior, mătasă, E cânt de ciocârlie ce-n zare, mlădioasă, Îmbină raze, triluri, azurului cunună, E verde murmurare de codru, şi sfioasă, E lira măiestrită ce, briza, o înstrună, E-albastră simfonie de stele-n clar de lună, E zbor şoptit de flutur, pe floare când se lasă, Din Ceruri se prefiră cu modulaţii line, E dor, căldură, rugă, lumini îngemănate, Cu-accente selenare ecoul, dulce, vine, Sunt multe alte-n lume, doar una însă, poate, Cu-armonioase-acorduri mii suflete să-mpline; Cu Dumnezeu, adesea, vorbesc pe înserate.

pg. 8

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

La răscrucile vremii de Dragoș Lucica

port în suflet istoria neamului meu şi această linişte sacră precum o gură de aer din susurul izvoarelor limpezi de munte care adapă gurile însetate miruindu-le pe buze port cu smerenie nectarul graiului românesc mereu privesc cu încredere pe unde am fost ce am fost un om la răscrucile vremii.

pg. 9

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Cuvinte simple către o zeiţă de Al-Badi Beatrice-Eliss

Eram atât de mică şi neînţeleasă, Căutam să fac şi eu ceva deosebit, Când a venit cu drag Limba Română Si ‘’mami’’ tare m-a-nvăţat să strig.

Prin clasa întai ne-am intalnit mai des, Când încercam să descifrez a literelor formă, Eram tot mică şi n-am înţeles În ce comoară sufletu-mi transformă.

Am mai crescut apoi şi-n generală Am cunoscut-o într-o altă manieră, Cu o gramatică complexă şi severă, Cu interjecţii, propoziţii principale, Şi alte-nvăţături la fel de necesare.

Mi-a oferit şi diplome şi premii, Şi legături cu oameni speciali, Şi siguranţa să ridic imperii Din fiece durere grăitoare Şi fiecare bucurie mare.

Îmi plec şi azi sufletu-n faţa ta Şi-ti dau ca jertfă gândurile mele, Zeiţă eternă a vremurilor grele, Îţi multumesc că eşti pe limba mea.

pg. 10

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Cuvântul îşi începe tăcerea de Irina Lucia Mihalca Suntem gândurile, cuvintele, trăirile, sentimentele sau imaginile amprentelor noastre?

Le dăm viaţă, hoinăresc, înfloresc, se-ating, se-mpletesc, ard în extaz, strălucesc în noi, ca o piatră de safir, se-nalţă contopite, trăiesc magia cu simplitate şi candoare, prin dragoste le salvăm sau blocate între lumi, frânte, mocnesc, suferă, oftează din adânc şi se desprind cu aceeaşi forţă, eliberându-le ecoul în liniştea ascunsă a poemelor noastre.

Timpul dintre noi e diferit, graniţele apar, cresc, se prelungesc, se estompează şi dispar.

M-am plimbat prin grădină, un boboc roşu de trandafir s-a agăţat de mine, tremură, în cădere, în palma mea.

Odată cu sfârşitul respiraţiei lui, în inima mea, ne-am luat rămas-bun.

Emanând din el însuşi, un cântec lin de sub cascada de sunete radiante se spală şi-acum pluteşte-n eter prin aburii dimineţii revărsate.

pg. 11

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Nevroza limbii române!? de Virginia Paraschiv Să presupunem o paradigmă a fiinţei contemporane româneşti, pe categorii geo-spaţiale.

Majoritarii resemnaţi rămân acasă, în gestiunea rinocerilor autohtoni, îşi vântură neputinţele cu vaiete şi strigături stradale.

Românii temerari, de mare ispravă, îşi caută împlinirea personală în patrii adoptive.

Alţii practică haotic, oarecum neinspirat, fuga supărată de acasă, fără scop precis, fără proiect realist de dezvoltare, fără prieteni, fără casă, fără bani. Ce face fiecare pe unde apucă, ştie asistenţa social exasperată, ştiu oamenii legii şi presa, dar cel mai bine ştie Bunul Dumnezeu.

Aşadar, profesăm cu sârg un program acut de înstrăinare, sau dezrădăcinare. Sunt sau nu cuvinte sinonime, nu are relevanţă. Nu ştiu cum se face, dar avem un oarecare disconfort, când trebuie să declarăm în public că suntem români (exceptând conjuncturile de ţâfnă patriotardă, dar aceasta nu durează mult, vine şi trece repede, ca un strănut). Nu intru în detaliile care fac deliciul presei tabloide. Şi românii pitoreşti sunt tot ai noştri, sunt români, oricât ne-am disocia ostentativ de ei. Şi parlamentarii noştri din patria străbună (slăvită fie-le imunitatea!), sunt tot conaţionalii noştri.

Din aproape în aproape, revin la limba română şi la nevoia de comunicare identitară.

Limba română ne dezvăluie, cu o voinţă demnă de o cauză mai bună, vocaţia irosirii de sine.

Nevroza limbii române, nevroza sufletui românesc. Cultul urii în contratimp cu lamentaţia polifonică. Ca intermezzo de agrement, vulgaritatea cu pampon monden.

Eu însă am descoperit şi altfel de limbă română, elegant-sobră şi armonioasă în transferul de mesaj. Un eşantion dintr-o expunere oficială. Rog respectuos să avem răbdare şi să audiem, reprimându-ne tumultul dilematic păgubos.

Iubiţi colegi! Stimate colege! Îndepărtând, cel puţin pentru o clipă, gândul întunecat şi trist ce se naşte ca o floare a morţii peste jalea colectivă{…}, ţin să evoc, o dată mai mult, un cuget mai senin, mai înalt, pe care fiecare l-a înmormântat în sufletul său, până la timpuri mai bune.

Acest cuget este acela care ne-a încălzit mai mult sufletele, este idealul menirii noastre, căruia ne-am închinat cu toţii ca unui idol{…}.

Ghiciţi, fără îndoială, unde ţintesc. De aceea să venim la realitate.

Să lepădăm vălul cernit al scepticismului, al descurajării, dacă acestea au pătruns cumva în spiritele noastre.

Scepticismul individual este un semn de maladivitate sufletească.

Scepticismul colectiv este un simptom psihologic ce se manifestă în timpul decadenţelor morale şi culturale ale popoarelor, şi este totodată una din cauzele care ne domină şi grăbesc aceste decadenţe.

Descurajarea este aruncarea armelor în faţa inamicului. Armele noastre de luptă sunt de ordin spiritual.{…} Este deci o obligaţie morală a fiecărui român conştient{…}, de a înlătura din sufletul nostru scepticismul distrugător, şi neîncrederea în oamenii de cinste, de acţiune şi de jertfă.

Notă: Textul, pe care l-am propus cititorului spre chibzuinţă, este datat în anul de graţie 1933.

Autorul, al paisprezecelea copil al tatălui său, învăţător.

Matricea spirituală: MARAMUREŞ.

Studii: DIJON; BUCUREŞTI Profesia: ÎNVĂŢĂTOR, ca tatăl său Vocaţia: POET. Numele: MIHAIL ROBU.

pg. 12

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Curs absolut de Limbă Română de Costel Zăgan

Limba mea este mortală şi-o învaţă Dumnezeu dimineaţa când se scoală soarele în locul meu Mă învaţă Dumnezeu pământul îmi este tată şi oricât mi-ar fi de greu nu mă lasă niciodată Pământul îmi este tată dimineaţa când se scoală lumea tace dintr-odată limba mea este mortală Şi-o învaţă Dumnezeu zilnic de la neamul meu

pg. 13

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Prinos cuvântului de Pop Stelu

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanţă de vers un vers ce dă sens și rost existențial formalității cu nume de trup trecător (mormanul de materie destinat purificării prin putrefacţie) mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă o lacrimă ruptă din nemărginire de univers mi-e sufletul o colonadă ce dă sens și rost Sufletului meu în cuvânt-vers-lacrimă-Univers…

cuvintele ce se preling din ochi, din suflet, din trupul dezgolit... le regăsesc în rostuirea cuvântului dintâi, cuvântului nedefinit și nerostit (de teama neputinței de-a silabisi cuvântul de-nceput, cuvântul de sfârșit) când eu le căutam în întruparea celor morți din cei vii, și-mi defineau durerea, durerea ascunsă printre semne mii... în alte cuvinte ce le-au adus, alte cuvinte ce au apus, alte cuvinte ce au răpus iubiri neîncepute...

de teama neputinței de-a iubi, din preaplinul iubirilor trecute, iubirilor tăcute și nerostite... te caut cu neputință printre cuvinte...

pg. 14

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Conservare întreruptă de Dorina Pop

Să-mi mut omagiul din istoria cuvântului ce-a zămislit limba maternă la Curtea de Apel a emancipării?

Jurații m-ar cataloga robotul plagiaturii neterminate și publicul ar ascunde-n tălpi zbuciumul meu inutil.

Mai bine-mi păstrez pledoaria în mugurul ideii mioritice și zugrăvesc pagina cu acordurile unui discurs în sânge.

Nu stingeți lumina!

Poate... înjgheb din raze căldura ce ne-o dă limba română.

pg. 15

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

A noastră limbă preacurată de George Petrovai De suntem respectați în lume ca vrednic și distinct popor, străbunei limbi să-i mulțumim că ne-a hrănit cu al său dor.

Un dor întins cât țara toată și mai departe mesager, oriunde-n lume românismul e dres cu sare și piper.

Doar graiul nostru românesc - un grai de ceruri dăruit – putea prin arta-nveșnicirii să facă dorul aurit. Și nu doar el. Atâtea vorbe de-nțelepciune-ngreunate, în alte limbi nu-și află soții și-atunci rămân nemăritate.

Așa, de pildă, „Bună ziua” salutul arhifolosit; „Bună să-ți fie-a ta inimă”, la noi răspunsu-a fost proptit

în coasta negrului mileniu când am tăcut cu-nverșunare, ca spiritul activ din obște să-și împlineasc-a lui lucrare.

pg. 16

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Cum limba-i vie și-nsetată, firește că-ntr-un veac de veacuri nu poate fi mereu aceeași, ci musai este fecundată, de alte limbi și alte graiuri cu care-i soră sau vecină; franceza-n ginta noastră este sora mai mare din latină.

(Procesul azi se-nvederează prin siluiri îngrozitoare – ba țigănisme din manele, ba anglicisme sfidătoare.)

Nu de grefări după ureche în limba noastră-i trebuință, cu-al ei belșug de sinonime spre-o lesnicioasă folosință,

ci de-un respect necontentit prin studiu plin de pasiune, ca în gândire și vorbire să nu dăm cinstea pe rușine.

Căci un român ce nu-și iubește sau își pocește limba lui, ridicol e și cam degeaba umbră-a făcut pământului.

pg. 17

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

În templul limbii române de Ion Ionescu

intru în templul limbii române ca un mare preot, vreau să culeg psalmii dulci din mierea ei, singur într-un altar de vise, cădelnițez o liturghie, cu pâinea și vinul din vechile potire vă hrănesc, veniți cuvinte după mine, fagurii mei blânzi, din dacicele rune scrise cu sânge pe pereți de stei, veniți să-naripesc stelarele voastre lumini, veniți din cronici, din letopiseți și Dosoftei , veniți din doină, din lacrimi, din plugul vostru sfânt, veniți din cer și din pământ, din cimitirele păgâne, treceți prin vântul ce-nfășoară templul răstignit veniți acasă, aveți deschisă ușa la intreare, voi sunteți izvorul pur, crescut din jalea mea, un grai născut din fericire și durere, peste vatră, peste neam, peste văzduhul Carpaților, roi izgonit din ceara de matcă prin nămoluri de aur, din horele bunicilor și din curățenia fecioarelor, un imn sunteți, cuvintele mele dragi, încrustat în veșnicie, căci a iubi-iubire e magia voastră , verbul care ne-a născut dulcea limbă românească.

pg. 18

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Limba română de Nadina Maria Szakacs Nu sunt cuvinte care să exprime, cât de frumoasă, cât de complexă, iubita şi draga noastră Limba română... rostită de veacuri, intens trăită, tu, din Latină, eşti larg izvorâtă...

Pe o altă limbă în veci nu te-aş da, prin tine-am învăţat să rostesc "ma-ma"...

Cu tine mă-mbrac, trăiesc zi de zi, taină te dau, altor copii.

Limbă frumoasă, limbă curată, de neamul tău nicicând lepădată... eşti frumos murmur, eşti zicătoare, de-a lungul, de-a latul îndrumătoare!

Dăinui de veacuri, eşti blând izvor, în orice vreme tu însăţi eşti dar, în viaţa noastră sălăşluieşti ca îndreptar!

pg. 19

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Tu, Limbă Românească de Rodi Vinau

Unde eşti, tu, poezie zămislită din carnea mamei, desprinsă din trupul ei în durerile facerii?...

Ne-am rătăcit în zborul frunzei purtată de vânt între pământuri, ne-am căutat cu disperare fericia, dar comoara era ascunsă.

Am săpat şi am trudit cam fără rost, înstrăinaţi ne-am îmbogăţit cu bani şi cu lipsa de cuvinte.

Copii se nasc, numiţi români, dar limba nu ştiu să vorbească, limba mamei curgător pe buze, cuvinte să-n florească.

Copii se nasc, numiţi români, studiază alfabetele străine neştiind să mai citească în limba ce părinţii o uitară îngropată la graniţe de ţară.

Răsai, tu, poezie ca busuiocul din pământul îngropăciunii tu, limbă românească cu îmbraţişări dulci şi mlădioase să ne aduni în hora strămoşească a cuvintelor, care, mândre să-şi poarte coroana din flori de "nu mă uita" pe creştetul din piept al inimii.

pg. 20

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Limba noastră De Nelu Preda

Limba noastră-i armonie, susur dulce de izvor, Mărturie mereu vie, despre-un mândru brav popor.

Dacii liberi ne-o lăsară, moștenire glorioasă, Toți românii o păstrară și-o vorbesc și-acum în casă.

Chiar de-s răspândiți în lume, pruncii lor știu românește, Românesc e al lor nume – cinste celui ce îi crește.

Limba noastră e fecundă, balade, basme și doine Propagate ca o undă, sunt știute de oricine.

De la multe pân’ la mare, din apus în răsărit, Te-nțelege ori și care, nu contează de ce rit.

Mulți pretind că ești adusă, de romani cu foc și pară...

Dar latina nu-i pătrunsă,nici în propria lor țară!

Alți-au încercat prin timpuri, limba să ne-o-nstrăineze, Slavi, tătari, sau pui de unguri, fură doar să eșueze.

Limba noastră ne unește și acum și-n viitor, Sufletul pe românește, simte - suntem un popor!

De aceea, noi cu toții, cât vom fi te vom vorbi, Și-ori unde ne poartă sorții, sunetele - ți vom sorbi!

La mulți ani Limba Română!!!

pg. 21

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Inscripții în limba română autor Rodica Brad Pauna

pe inima mea de hârtie îți scriu să ai inimă bună să ai lacrima pregătită să brăzdeze un calendar nou să ai însă o inimă de hârtie e cu mult mai prețios infinit prețios să bată și să bată perpetum să vegheze să vegheze lanul cel nou de cuvinte mierla în iarnă și alte păsări smerite inimă de hârtie pe care îți scriu în alfabetul trăirii versuri din lacrima ascunsă lasă-mă să desenez din când în când norii pe streașina casei gând de întoarcere îmi spui zile scurse irepetabile absențe treieratul lanului mai apoi între cuvinte mi-e bine bătăile inimii un stol migrator

pg. 22

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Limbii române, cu dragoste de Mihaela Popa

românul chiar şi când tace tot în limba românească dorul frământă cunună suspină limba română florile-i pe multe plaiuri învaţă şi alte graiuri dar ce-i sfânt el se închină doar în limba cea română a mai dat o trinitate român Românie neam

pg. 23

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Nemuritoarea de Ionel Mony Constantin

Orice pasăre pe limba ei piere orice cântec îşi are sfârşitul o săgeată îi poate frânge zborul, o poate răni în aripă dar nu îi poate opri glasul Ne naştem trăim şi murim şi transmitem din generaţie în generaţie versul ei limpede al păsării care din propria cenuşă renaşte nemuritoare ca o altă pasăre Phoenix Pasărea Limba Română

pg. 24

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Rondel pentru limba română de Ionel Mony Constantin

Puteam să nu fim dezbinaţi Clădind aceeaşi Românie Prin limba ei suntem legaţi Nu prin vreun petic de hârtie Suntem la fel ameninţaţi De frig, de foame, sărăcie Puteam să nu fim dezbinaţi Clădind aceeaşi Românie Ne dojenesc îndureraţi Strămoşii îngropaţi sub glie În ea au fost înveşmântaţi Când au căzut la datorie Luptând să nu fim dezbinaţi

pg. 25

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Limba româneascã, de Mariana Bendou

S-a întrupat din veacuri neştiute Şi-au moştenit-o rând pe rând strãbunii Împodobind-o cu virtutea minţii Cu harul dragostei şi prin trudirea mâinii.

Şi au numit-o “limbã româneascã” De la “românul” cel legat cu Cerul Urându-i viaţã lungã sã trãiascã Fãrã a-şi pierde seva şi misterul.

Au plâns-o în doine şi-au cântat-o în sãrbãtori Ca pe o mamã, fiicã, sorã; I-au dãruit proverbe, zicãtori Şi au strigat-o, bucuroşi, la horã…

Cu cine poate fi asemãnatã O limbã rudã cu tot graiul, Dulce la zis şi binecuvântatã Ce-şi duce liniştitã dorul, traiul?

Fie ca sã rãmânã-n pururi legãnatã La sânuri blânde şi pe mâini dibace, Între Carpaţi şi Marea înneguratã, Simbol de omenie, crez şi pace!

pg. 26

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

MELEAG ROMÂNESC, de Cojocaru Mihaela

Niciunde cerul nu este mai senin, Marea nu este mai albastră, Nicăieri soarele nu luminează mai deplin.

Eşti mândră și frumoasă, țara noastră!

Sunt mii și mii de ani de când dăinuiești, Darnică și bună cu omul bun și harnic, Ocrotitoare, ca o mamă iubitoare, tu ești, Dar dură și potrivnică cu dușmanul aprig.

Un poem pentru tine aș vrea să scriu, Dar cuvintele-mi sunt mute și pana fără grai, Frumusețea meleagului românesc aș vrea să o descriu, Așa cum uimit, în fața miracolului, stai.

De-a lungul vremii, multe versuri, ți-au dedicat poeții, Cum, mereu, ne demonstrează soarta Și multe ode înaintașii ți-au compus în timpul vieții, Căci te-au iubit cu inima, cu gândul și cu fapta!

pg. 27

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

La mulţi ani, Limba română!, de Ionel Sima

La mulţi ani, Limba română!

La mulţi ani, Cuvânt românesc!

La mulţi ani cu iubire, prietenie, mântuire!

Să fi binecuvântată!

pg. 28

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Iubesc românește, vorbesc românește de Andrei Țurcanu

Iubesc românește, vorbesc românește Raiule-graiule, dulce grădină, Lutul meu sacru, pâinea mea frântă, Limbă română, lină lumină – Unul te vinde, altul te cântă.

Unul te-ncearcă, altul te minte, Sotnii străine îți hăcuie carnea.

Urcă spre ceruri dalbe colinde, Prunci în coloane acoperă zarea. Între imperii – faclă nestinsă, Piatră-granit, zvon de baladă, Lacrimă grea din secoli prelinsă, Gata întruna să ningă, să ardă.

Limbă maternă, sfântă povară!

Celui ce azi în tine ochește Dintr-o genune mongolo-tătară Scriu și îi strig: „Vorbesc românește!” „Trage în mine!” Gura mi-e-n spuză, Trupul în spasme îmi viscolește.

Tare, mai tare, ca să se-auză, Strig, apoi scriu: „Vorbesc românește!”

Dincolo-i Nistru, sus e prigoana Zimbrului nostru din munții Carpați, Jos e Chilia, Cetatea bălana, Cu-oștenii pe ziduri, uitați, cenușați.

La Prut e hotarul cu Țara de Dor. Aice – consoane, acolo – vocale Și neamul la mijloc – o umbră, un nor, O frază regală și multe damblale.

pg. 29

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

O, limbă română cu borna în splină!

O, Țară de vrajă cu gamba-n obezi!

Erupe în slavă o grea rădăcină.

Să fie sorocul în care tu crezi?

E fraza de glorie? Poetul trudește.

Se-ncheagă un cald și proaspăt tumult: „Iubesc românește, vorbesc românește!”

Ne-acoperă-un alb și pur Absolut. Întors către rosturi uitate, firești Lăsând la o parte zăbava, gâlceava, În humusul limbii, în el te zidești O, neamule!... În veșniciea-i, suava.

De-acolo cu Țara-ntregită răsari, Cu visul de taină scăldat în amiezi, În urmă cu armii de huni și avari, Și-un munte în față cu-o pădure de iezi. În casa de aur, în limba română Neamul meu tânăr î n t i n e r e ș t e.

Coruri de îngeri cu Domnul se-ngână: „Iubim românește, vorbim românește…”

pg. 30

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Aici m-am născut! de Maria Oprea

un moment o clipă port în mine locul în care m-am născut și dulcele meu grai moldovenesc vreți să mă auziți? da, sau nu? aici m-am născut!

pg. 31

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

STAREA DE GRAŢIE, de Ioan Florin Stanciu

Cuvântul Dintâi, Cuvântul-de-Foc-şi-Tată-al-Cuvintelor-Lumii, s-a deschis deodată în bezna de-atunci Şi s-a împrăştiat pretutindeni pe Sine într-o mie de milioane de mii de cuvinte de foc, întrupări luminoase ale Sfântului Duh pe pământ, care, iată, mai sunt şi acum printre noi, ca să dea mărturie şi nume despre cele ce încă n-au chip.

Ai văzut vreodată cum stă rândunica sfiită în bezna de-o palmă a cuibului său?

Află atunci că ochii ei tremurând ca două lacrimi de ger care abia mai clipesc înspre zorii de zi sunt numai două dintre scânteile-acelea smerite, rămase din Cuvântul Dintâi,

La fel cum o boabă oarecare de grâu, îngropată de-a valma în brazda ocrotitoare de lut de pe cealaltă faţă a lumii, este şi ea, un cuvânt din Cuvânt, Iar degetul care atinge sfios celălalt deget, cu două aripi fragile de crin,

pg. 32

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

au fost, oameni buni, la-nceput doar două cuvinte-scântei din Cuvântul-de-Foc.

Drept pentru care, Într-una dintre multele primăveri care încă n-au venit printre noi, Cuvintele de la Facerea Lumii vor zbura încă o dată, murmurând din petală-n petală şi se vor numi din nou Simfonia a IX-a sau Oda-Bucuriei-de-A-Fi sau Luceafărul şi Fraţii Jderi după cum ţi se va părea ţie mai bine.

Pentru că, iată, cu mâna pe suflet, vă spun că o nouă Coloană fără Sfârşit se înalţă, de două mii de ani, pe tălpile unor Cuvintelor-Dintâi ale Limbii Române

pg. 33

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Să o vorbească, de Alexander Nagy

”.....punctul de vedere a unui om care e plecat din 1985 din tara!” Alexander Nagy Omul cand pe lume traieste Deja de mic copil vorbeste In limba lui parinteasca Din tara lui stramoseasca Decand pe pamant omenirea Limba vorbita ii e mandria Omul ce stie sa o vorbeasca E mandru de cea romaneasca Fiecare limba are ceva aparte Cu cat o tara e mai departe De locul unde el s- a nascut Si oamenii cu alt grai au crescut La parinti din natiuni diferite Sunt in copil amandoua unite Din unire lucruri bune sa aleaga Pe altii sa respecte si sa inteleaga Unde traiesc romaneste rar graiesc Dar scriind limba o ocrotesc Cine e departe de tara ca si mine In gand sa o vorbeasca - face bine ALEXANDER NAGY – Garmisch-Partenkirchen, 28. August 2014

pg. 34

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Limba noastră De Mihai Duțescu

Timp care curge, timp ce purcede În urmă-ne multe n-or să rămână, Dar niciodată nu se va pierde Doamna frumoasă, limba română.

S-or duce zilele, iubiri fără margini Vor trece sub marea uitare stăpână, Dar niciodată n-o cădea în paragini Doamna românilor, limba română.

Cuvântul ei dulce ne este nume Glasul ei cântec mereu ne adună, Bunii şi răii nu au pe nume Mai sfânt decât ea, decât limba română.

Pământu-acesta cât ne rămase, Munţii cu vulturi, marea cu spumă Stau sub lumina ce arde în case La fiecare, limba română.

Făcuţi dintr-un sânge străvechi precum vinul Din boare şi rouă şi din furtună, În ea ne rostim bucuria şi chinul, În prea iertătoarea limbă română. În ea se botează şi viii şi morţii, În ea se şopteşte sub clarul de lună, Au dus-o pe buze şi domnii şi hoţii Trăind de milenii în limba română.

Iar timpul tot curge şi curge-va veşnic Şi sufletu-mi tainic mereu se cunună În fiece toamnă, sub stelele sfeşnic, Cu blânda mireasă, limba română.

pg. 35

Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

Cititor de Proză – Republica artelor http://cititordeproza.ning.com/

Centrul de excelențã în promovarea creativitãții românești ”Itaca” – Dublin http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/

pg. 36