de ce mă lupt să am
CREDINȚĂ
e
ce
m
up ăl
ts
ță redin c m ăa
de ce
mă l
up
ts
ă
a
m
d
c
d
m ce l u p
up ă a m ăl t s
redință de c e am c credință t să
să am credin ă lupt ță
mă l ă
m
de
ce
d să am cred i de nț upt i ă l de ce mă lupt să am credin n ț ă ă
lupt să am
cre
e
a
ce
mă
m
ce
să cr
d
ed
in
ță
P a nt eli mon 2018
m
ță
m
de
up ăl
pt
ă
d
traducere Delia Mirela Buciuman
ce
em ec
CREDINȚĂ e
a
ă
ts
de ce mă lupt să am
lup
up e c ts de ă
N A T H A N B R O W N
up ăl
m
de
p
ce mă t să a m l up m c t s red ă
a
e
s
de ce
ed ță cr in m
pt amă lu
de ce m ă lu
m
credință
in ed am credință r c ă
ce
ță
de c ă e m ă lu dinț pt c re s ă mă lupt să am am am de ce cre să din cr de ce mă lup ț pt e ă t s ă ă d lu am in inț ă c ț r e di nț d ă
e
m
up ăl
am t să
cre din ță
de
m
de ce mă lupt să am
ă ț in d e cr
© 2018 – Editura Viață și Sănătate Toate drepturile rezervate. Original English edition copyright © 2015 by Signs Publishing Company. Used with permission Titlul cărții în original: Why I Try to Believe: An Experiment in Faith, Life and Stubborn Hope Redactare: Cristina Sava, Delia Mirela Buciuman Tehnoredactare: Dragoș Gârea Copertă: Dragoș Gârea Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau prin agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BROWN, NATHAN De ce mă lupt să am credinţă / Nathan Brown ; trad.: Delia Mirela Buciuman. - Pantelimon : Viaţă şi sănătate, 2018 ISBN 978-606-911-580-0 I. Buciuman, Delia Mirela (trad.) 2
CUPRINS
Cuvânt-înainte..............................................................................7 1. Întrebările credinței.............................................................10 2. Mă lupt să am credință.......................................................18 3. Sper, ca să am credință..................................................... 32 4. Cred ceea ce s-a scris.......................................................... 44 5. Persist în lupta mea de a avea credință..................... 58 6. Îl cred pe Isus......................................................................... 72 7. Vreau să cred......................................................................... 84 8. Cred dincolo de moarte.................................................... 98 9. Am nevoie să cred.............................................................. 110 10. Aleg să cred.........................................................................124 Pentru meditație și conversație........................................ 136
CUVÂNT-ÎNAINTE
P
rietenia nu știe de nicio religie” – este ideea de bază a filmului Arranged, care prezintă povestea a două tinere profesoare din orașul New York: una, evreică ortodoxă; cealaltă, musulmancă. Ambele sunt la vârsta la care familia le aranjează căsătoria. Au multe lucruri în comun și se împrietenesc, deși religia e de așteptat să le separe, dacă nu să le facă de-a dreptul dușmance. Aceasta este o idee importantă. Credința în Dumnezeu este o forță care, concomitent, unește și scindează popoare. Religiile se formează în jurul convingerilor privitoare la divinitate și creează puternice legături în interiorul grupurilor, care s-au dovedit de-a lungul istoriei o redutabilă forță de coeziune împotriva forțelor exterioare ostile. Dar, cu cât este mai mare coeziunea unui grup, cu atât este mai puternică frica și ostilitatea față de elemente exterioare grupului. Acest aspect face ca religia să fie periculoasă. Asemenea focului, poate încălzi și poate fi folosită în scopuri bune, dar în același timp poate distruge. Eu și Nathan purtăm conversații de acest gen de pe vremea când ne-am întâlnit la o conferință în orașul New York, în 2002. De atunci, și mie, și lui ni s-au întâmplat multe în viață, dar am reușit întotdeauna să ne întâlnim cam o dată pe an, când vine Nathan în Statele Unite sau când merg eu în Australia în interes de serviciu. 7
De 12 ani ne tot împărtășim idei, ținem cuvântări unul la evenimente organizate de celălalt, ne facem vizite reciproce acasă. Discutăm teologie, justiție socială și leadership, ne ascultăm unul altuia predicile și ne luptăm cu provocările vieții și ale lucrării. Întoarcem pe toate fețele dificultățile din domeniul teologiei și variatele modalități de a le da de cap. Empatizăm când vine vorba de greutăți și ne bucurăm unul de reușitele celuilalt. Deși ne desparte un ocean, ne bucurăm de o prietenie mai strânsă decât a multora care locuiesc în același oraș. Pentru acest lucru sunt pe deplin recunoscător. Dată fiind prietenia noastră, direcția în care s-a îndreptat viața mea în ultimul an ne-a generat dificultăți și mie, și lui. Deși e posibil ca el să nu exprime lucrurile chiar așa, eu cred că Nathan a simțit cel puțin o lovitură de pumnal trădător din partea mea. Nu mi-am luat timp să discut cu mulți planurile mele legate de proiectul „A Year Without God” (Un an fără Dumnezeu), înainte ca acesta să devină public și să se bucure de o așa neașteptată apreciere. Cartea pe care o ții în mână este probabil unul dintre cele mai sincere eforturi pe care le vei găsi vreodată de luare la trântă cu credința în mijlocul îndoielilor. Eu așa ceva n-am mai întâlnit. Este lucru rar să găsești un creștin care să admită plin de curaj provocările cu care se confruntă credința creștină și apoi să explice, fără urmă de orgoliu, de ce el consideră că încă merită efortul de a avea credință. Temele acestei cărți îmi sunt cunoscute. Pe unele le-am discutat cu Nathan personal, într-un moment sau altul. Pe altele le-am clarificat împreună cu alții, într-un demers comun. În aceste pagini, Nathan redă procesul și motivele credinței lui. Dar procesul credinței lui s-ar putea să nu fie la fel cu al tău. Motivele lui s-ar putea să nu fie valabile în dreptul 8
tău. S-ar putea să nu te lupți să ai credință la fel de mult ca Nathan – sau poate că te lupți mai mult. Speranța mea este ca, citind această mărturisire sinceră a cuiva care este dedicat fenomenului credinței, să te simți provocat să continui să îți urmezi calea, oriunde te-ar duce ea. Există în univers suficient mister cât să încapă orice formă de credință, dacă o vrei tu așa. Dar nu uita că, indiferent de punctul în care te găsești pe continuumul dintre îndoială și credință, cea mai mare dintre virtuți este totuși dragostea (vezi 1 Corinteni 13:13) – iar prietenia este o parte importantă a ei. Ryan Bell
9
capitolul
1
ÎNTREBĂRILE CREDINȚEI
Î
mi aduc aminte senzația – și potopul de întrebări care i-a urmat. Era aproape de prânz, genul acela de dimineață senină, răcoroasă, nici prea-prea, nici foarte-foarte, iar telefonul de pe biroul meu sunase în felul lui cotidian, obișnuit, însă transmițând un singur mesaj. Nu îmi amintesc exact cine era la celălalt capăt al firului, dar vestea pe care mi-a dat-o m-a năucit de-a dreptul. Cu o seară înainte, un prieten din alt oraș se sinucisese. Din cauza circumstanțelor morții și a nevoii de cercetări, nu se putea fixa o dată pentru înmormântare. Nu știu ce-am îngăimat ca răspuns, dar, după ce am lăsat telefonul din mână, am ieșit clătinându-mă pe holul din fața biroului. Urma în scurt timp să începem o ședință a echipei redacționale, așa că m-am oprit în dreptul unei uși și i-am rugat pe cei prezenți să înceapă fără mine. Singur cu vestea care mă lovise pe nepregătite și nevoind să o redau cu voce tare, de teamă să nu mă copleșească, m-am întors în birou, neștiind încotro altundeva să o iau. M-am dus la geam – soarele încă strălucea, însă mai puțin benign acum –, în încercarea de a-mi aduna sentimentele, prea șocat pentru lacrimi, prea confuz pentru gânduri. Morțile de acest gen sunt întotdeauna șocante și teribil de tragice, dar aceasta în particular m-a lovit mai tare decât restul și continuă să îmi pună probleme, deși au trecut câțiva ani. Era un prieten cu care lucrasem din când în când, inclu11
siv într-o perioadă în care el era pastor al bisericii pe care o frecventam. În zilele care au urmat, adunându-mi gândurile ca să spun ceva la înmormântarea lui, mi-au venit în minte pasiunea noastră comună pentru muzică și cărți, pentru rivalitățile sportive constructive, precum și experiențele comune de familie și de credință. Erau lucrurile din care se compunea prietenia noastră – care au părut însă insuficiente ca să îl ajute în disperarea în care simțea că picase. Deși sunt mulți factorii unei morți atât de tragice, aveam uneori impresia că gestul lui era o critică menită să mă trezească, o critică la adresa unei bune părți din ceea ce îmi oferă mie sens și scop în viață. De multe ori m-am întrebat dacă viața mea s-ar putea încheia la fel de trist, în cazul în care câteva împrejurări s-ar schimba. Iar aceste gânduri m-au dus la întrebări mai serioase, cum ar fi: De ce cred și cum am ajuns să cred ceea ce cred? Nu era prima dată – și nu avea să fie nici ultima dată – în care situații de viață și de prietenie aveau să îmi genereze întrebări profunde în legătură cu convingerile mele și cu însăși natura acestor convingeri. Alte întrebări
Deși nu în împrejurări atât de dramatice – din fericire –, m-am confruntat din nou cu multe dintre aceste dileme la începutul anului 2014, când prietenul meu Ryan Bell a atras atenția mass-mediei internaționale cu anunțul că el, pastor creștin, va face un experiment cu ateismul pentru un an de zile. Până în anul 2013, Ryan fusese pastor al bisericii adventiste din Hollywood, o comunitate de credință creativă, care se întâlnea într-o clădire bizară, de culoare mov, cocoțată pe 12
Hollywood Freeway, nu departe de centrul orașului Los Angeles. Îl vizitasem pe Ryan de câteva ori la această biserică. Urmărind înregistrările online ale serviciilor divine de acolo și ținând legătura cu Ryan și cu alți membri ai bisericii, am ajuns să o consider una dintre bisericile unde mă simțeam ca acasă, în ciuda unei distanțe semnificative. Ca parte a activității noastre din cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, din colțurile de lume unde ne aflăm fiecare, am colaborat cu Ryan la proiecte scrise, ne-am invitat unul pe altul să predicăm în bisericile noastre și la diferite evenimente, ne-am împărtășit și recomandat cărți preferate și problematice, am contribuit cu idei unul la predicile celuilalt și am petrecut timp ori de câte ori ne permitea programul de călătorii în toată lumea. Deși discutaserăm în mare aceste idei, anunțul făcut pe blog de către Ryan în legătură cu planul lui de a trăi un an ca ateu, postat la 1 ianuarie, m-a luat prin surprindere, mai ales că eram brusc întrebat ce cred despre planul lui și care este reacția mea. Există multe elemente din experimentul lui Ryan cu care eu empatizez și mă identific. Critica lui la adresa religiei și chiar a posibilităților religiei în sine este ceva care rezonează cu mulți alții, după cum s-a văzut în atenția neașteptată pe care mass-media și bloggerii au acordat-o anunțului său, în săptămânile ulterioare publicării. Când un fost pastor din Los Angeles apare la CNN, la BBC și chiar la un program TV de sâmbătă dimineața din Australia și vorbește despre experimentul lui cu ateismul, chiar ar trebui să recunoaștem validitatea întrebărilor ridicate de el în dreptul eșafodajului și valorii credinței. Desigur, întotdeauna pare să existe în comunitățile de credință un interes cinic pentru priveliștea oferită de încă un 13
PENTRU MEDITAȚIE ȘI CONVERSAȚIE 1. Întrebările credinței
∙∙ Ce părere ai despre ideea de a experimenta cu credința? Crezi că e posibil să „încerci” să ai credință sau necredință în acest mod? ∙∙ Cât de importantă este pentru tine sugestia că noi avem credință la comun? Ce impact au asupra credinței tale experiențele, alegerile și credința sau necredința prietenilor tăi? ∙∙ Gândindu-te la experiența ta de credință, care au fost punctele-cheie, momentele decisive? ∙∙ Ce ai găsit util pentru credința ta în apologetica tradițională? (Apologetică = argumente în direcția credinței creștine și în apărarea acesteia)
2. Mă lupt să cred
∙∙ Cât de mult te identifici cu ideea că viața pare să ne pună uneori în situația de a ne descurca la fața locului, de a improviza pe parcurs? ∙∙ Ce înseamnă pentru tine să „te lupți” să ai credință?
136
∙∙ De ce sunt îndoielile și întrebările o parte importantă a credinței? De ce uneori nu par să țină de lucrurile legate de biserică? ∙∙ Ce situații din viața ta au avut cel mai mare impact asupra credinței tale? ∙∙ Există vreun pasaj biblic despre credință sau necredință cu care să rezonezi? 3. Sper, ca să pot avea credință
∙∙ Cum explici diferența dintre speranță și dorință? ∙∙ Care sunt cele mai înalte lucruri la care speri? ∙∙ Ce părere ai despre ideea că speranța este unul dintre motivele pentru a încerca să ai credință? ∙∙ Îți vin în minte episoade din istorie, din literatură sau de la știri pe care le-ai folosi ca exemple de speranță încăpățânată? ∙∙ În ce măsură este speranța o decizie, o chestiune de alegere? Explică.
4. Cred ceea ce s-a scris
∙∙ De mic ai luat cunoștință cu relatările din Biblie? Sau e ceva ce ai descoperit ulterior? Cât de diferit crezi că ai fi citit istorisirile biblice dacă ai fi luat contact cu ele la o altă vârstă? ∙∙ Cum ai explica valoarea vechilor narațiuni păstrate și respuse în diferitele religii și culturi ale lumii? ∙∙ Ce înseamnă să ne „suspendăm încrederea” în raport cu relatările biblice? Care sunt potențialele beneficii? 137
∙∙ Cum putem aprecia mai bine calitățile de „mit” ale istoriei adevărate a lui Isus? 5. Persist în lupta mea de a avea credință
∙∙ Ce situație din viața ta ți-a pus la încercare, ți-a provocat cel mai mult credința? ∙∙ De ce este „problema durerii” o dilemă în mod special dificilă pentru cei care se străduiesc să aibă credință? ∙∙ De ce nu este o reacție adecvată faptul de a rămâne mut de durere/suferință/chin? ∙∙ Crezi că e posibil să îi dai credinței „prezumția de nevinovăție”? Ce s-ar putea schimba în atitudinile și reacțiile tale la situațiile întâlnite în viață?
6. Îl cred pe Isus
∙∙ Tu ai avut o „imagine” cu Isus când ai fost mic(ă)? Cum s-a schimbat aceasta când te-ai maturizat? ∙∙ În ce moduri te surprind episoadele biblice în care apare Isus? ∙∙ Cum Îl explici pe Isus cuiva care nu cunoaște multe despre cine a fost El, ce a făcut și ce cred mulți că este El? ∙∙ Cum ai putea să manifești în viața ta credința în Isus? ∙∙ În ce privințe Îl consideri tu pe Isus un revoluționar al lumii?
7. Vreau să cred
∙∙ De ce pare să fie atât de ușor ca religia și credința să o ia într-o direcție greșită și să genereze probleme în lumea noastră?
138
∙∙ Există vreun lucru în experiența ta de credință care să necesite iertare? Cum crezi că vei putea începe să încerci să ierți? ∙∙ Există vreo experiență în viața ta, în mod special în privința credinței, care la momentul respectiv să fi fost mică, dar care, privind înapoi, să fi căpătat o importanță mai mare? ∙∙ În ce mod cele cinci puncte (de la p. 93 la p 95.) te ajută să înțelegi credința, pe Dumnezeu, lumea noastră și locul nostru în ea? 8. Cred dincolo de moarte
∙∙ Cum ți-a fost afectată credința de moartea unui membru al familiei sau a unui prieten? Ce schimbări de percepție s-au petrecut odată cu trecerea timpului în raport cu acest eveniment? ∙∙ Cum răspunzi la ideea că avem toată dreptatea să fim oripilați, revoltați și îngroziți de moarte? ∙∙ De ce ceea ce credem este important în lupta de a avea credință? ∙∙ De ce faptul că moartea a fost învinsă generează mai multă speranță decât faptul că „mergem în cer atunci când murim”? ∙∙ În ce fel „umbra crucii” schimbă ceea ce credem despre moarte și modul în care reacționăm în fața morții?
9. Am nevoie să cred
∙∙ În ce aspect al vieții tale te-ai surprins că ești ipocrit – adică nu pui în practică ceea ce spui că crezi? 139
∙∙ Este ipocrizia credincioșilor un argument valid împotriva credinței? De ce da? De ce nu? ∙∙ Cum ai explica cuvântul „har”, atât în sens general, cât și în sens mai specific, „teologic”? ∙∙ Ce înseamnă să crezi în ceva mai mare decât noi, în ceva ce nu putem înțelege? 10. Aleg să cred
∙∙ Care au fost momentele de cumpănă din viața ta care te-au obligat să îți analizezi experiența de viață și poate și credința, în mod special? ∙∙ Cui îi datorezi recunoștință pentru că a fost o influență pozitivă în viața ta? ∙∙ Care este personajul tău narnian preferat? ∙∙ De ce este atât de important să înțelegem credința ca pe o chestiune de alegere – sau să fie oare mai complicat de atât? În ce măsură este aceasta utilă în înțelegerea credinței?
140