09 iunie 2011 by Cochior Claudiu

JOI SÃPTÃMÂNA A VII-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care ni l-a promis pe Duhul Sfânt, veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care ni l-a promis pe Duhul Sfânt, veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Marea ta împãrãþie, o, Cristoase, tot pãmântu-i; Tu ai coborât din ceruri peste noi, ca sã ne mântui. Rãstignit fiind pe cruce, ai schimbat a noastrã soartã Iar prin sfânta înviere, însãºi moartea este moartã. Urci acum din nou la ceruri, unde îngerii te-aºteaptã, Unde Tatãl te primeºte ca sã-þi dea rãsplata dreaptã. Lângã el pe tron te-aºazã ºi-i zorit pe cap sã-þi punã Semnul marii biruinþe, a victoriei cununã. El te face Domn a toate ºi îþi dã un mare nume, Ca atunci când se rosteºte, tot ce are viaþã-n lume ªi în ceruri, ºi-n adâncuri, sã se-ndrepte cãtre tine, Cu smeritã-ngenunchere, sã se plece, sã se-nchine.

Oficiul lecturilor

Se uimesc, vãzând din ceruri, oastea cetelor de îngeri Cã pãmântul nu mai este valea jalnicã de plângeri; Omenirea ce-a-ntinat-o primul om fãcut din tinã E salvatã, peste dânsa Omul-Dumnezeu dominã. O, Cristoase, tuturora sã ne fii pentru vecie ªi speranþã, ºi rãsplatã, ºi izvor de bucurie. Orice falsã bucurie ce de tine ne separã Sã ne fie, când ne-mbie, neplãcutã ºi amarã. Ne simþim plini de pãcate, slãbiciunea noastrã-i mare, Dar sperãm cu umilinþã de la tine îndurare. Tu ne iartã orice vinã cu-al tãu har ºi cu-a ta milã, Ocroteºte ºi-ntãreºte firea noastrã cea fragilã. ªtim cã tu vei þine-odatã judecatã-nfricoºatã; Fã sã fim gãsiþi atuncea fãrã vinã, fãrã patã. Mintea noastrã ne-o înalþã, dorul nostru ni-l menþine Cãtre sfintele lãcaºuri pregãtite-n cer de tine. Slavã, cinste ºi mãrire îþi aducem fiecare O, Cristoase, rege-al nostru, azi, de sfânta Înãlþare. Slavã fie în vecie, þie, veºnice Pãrinte. Îþi aducem preamãrire þie, Duhule Preasfinte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Priveºte, Doamne, ºi ia aminte la ocara noastrã. Psalmul 88 (89),39-53 Plângerea ruinãrii casei lui David Ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David (Lc 1,69). IV 39 Tu l-ai respins ºi l-ai îndepãrtat * ºi te-ai mâniat împotriva unsului tãu; 40 ai rupt legãmântul cu slujitorul tãu, * ai pângãrit în noroi coroana sa. 41 Ai dãrâmat toate zidurile lui, * ai prefãcut în ruinã fortãreþele sale. 42 L-au jefuit toþi cei care treceau pe cale, * a ajuns de batjocurã pentru vecinii lui.

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

Ai lãsat sã se ridice dreapta potrivnicilor sãi, * i-ai fãcut sã se bucure pe toþi duºmanii lui. 44 Ai tocit ascuþiºul sabiei lui * ºi nu l-ai sprijinit în luptã. 45 Ai pus capãt strãlucirii sale * ºi tronul lui l-ai rãsturnat la pãmânt. 46 Ai scurtat zilele tinereþii lui * ºi l-ai acoperit de ruºine. Ant. Priveºte, Doamne, ºi ia aminte la ocara noastrã. Ant. 2 Eu sunt rãdãcina ºi neamul lui David, luceafãrul strãlucitor al dimineþii. V Pânã când, Doamne, vei continua sã stai ascuns * ºi va arde ca un foc mânia ta? 48 Adu-þi aminte de mine, cât mi-e de scurtã viaþa: * oare zadarnic i-ai creat pe toþi fiii lui Adam? 49 Care om trãieºte ºi nu vede moartea * ºi îºi poate salva sufletul din gheara ºeolului? 50 Unde sunt îndurãrile tale de odinioarã, Doamne, * pe care le-ai jurat lui David, în fidelitatea ta? 51 Adu-þi aminte, Doamne, de batjocura slujitorilor tãi; * port în sânul meu insultele multor popoare, 52 cu care m-au jignit duºmanii tãi, Doamne, † cu care au jignit paºii unsului tãu. * 53 Binecuvântat sã fie Domnul în veci! Amin! Amin! Ant. Eu sunt rãdãcina ºi neamul lui David, luceafãrul strãlucitor al dimineþii. 47

Ant. 3 Anii noºtri trec ca iarba, dar tu, Dumnezeule, eºti din veºnicie. Psalmul 89 (90) Fie strãlucirea Domnului asupra noastrã O zi la Domnul este ca o mie de ani, ºi o mie de ani ca o singurã zi (2Pt 3,8).

Oficiul lecturilor 1

Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu * din generaþie în generaþie. 2 Mai înainte de a se fi nãscut munþii, † mai înainte sã fi fost plãmãdite pãmântul ºi lumea, * din vecie ºi pânã în vecie tu eºti Dumnezeu. 3 Tu îl faci pe om sã se întoarcã în þãrânã, * tu ai spus: „Întoarceþi-vã, fiii lui Adam!” 4 Pentru cã înaintea ta o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut * ºi ca o strajã de noapte. 5 Îi iei ca un ºuvoi; sunt ca un vis; * 6 dimineaþa sunt ca iarba care creºte; dimineaþa înfloreºte ºi creºte, * seara este cositã ºi se usucã. 7 Iar noi suntem consumaþi de mânia ta * ºi suntem îngroziþi de furia ta. 8 Ai pus fãrãdelegile noastre înaintea ta, * ºi pãcatele noastre ascunse, în lumina feþei tale. 9 Cãci, din cauza mâniei tale, toate zilele noastre au apus * ºi anii noºtri se consumã ca o suflare. 10 Numãrul anilor noºtri ajunge la ºaptezeci, * iar pentru cei în putere, la optzeci, însã, în cea mai mare parte, nu sunt decât trudã ºi durere, * pentru cã trec repede ºi noi ne ducem. 11 Cine cunoaºte puterea mâniei tale ºi a furiei tale, * aºa cum se cuvine celui care se teme de tine? 12 Învaþã-ne sã numãrãm zilele noastre, * ca sã dobândim o inimã înþeleaptã. 13 Întoarce-te, Doamne; pânã când? * Ai milã de slujitorii tãi! 14 Saturã-ne dis-de-dimineaþã cu bunãtatea ta, † ca sã tresãltãm de bucurie * ºi sã ne veselim în toate zilele vieþii noastre. 15 Umple-ne de bucurie tot atâtea zile câte ne-ai pedepsit * ºi tot atâþia ani câþi am cunoscut nenorocirea.

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

Fã ca slujitorii tãi sã vadã lucrarea ta, * ºi fiii lor, mãreþia ta. 17 Bunãvoinþa Domnului, Dumnezeului nostru sã fie asupra noastrã! † Fã sigurã pentru noi lucrarea mâinilor noastre! * Da, fã sigurã lucrarea mâinilor noastre! Ant. Anii noºtri trec ca iarba, dar tu, Dumnezeule, eºti din veºnicie. V. Dumnezeu l-a înviat pe Cristos Domnul, aleluia! R. ªi prin puterea sa ne va învia ºi pe noi, aleluia! LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan

5,13-21

Rugãciune pentru pãcãtoºi Preaiubiþilor, 13 v-am scris acestea, vouã, care credeþi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca sã ºtiþi cã aveþi viaþa veºnicã. 14 Aceasta este încrederea pe care o avem în el: dacã cerem ceva dupã voinþa lui, el ne ascultã. 15 ªi dacã ºtim cã ne ascultã, orice i-am cere, ºtim cã am obþinut tot ce i-am cerut. 16 Dacã cineva îl vede pe fratele sãu sãvârºind un pãcat care nu este spre moarte, sã se roage ºi Dumnezeu îi va da viaþa; aceasta celor care sãvârºesc un pãcat care nu este spre moarte. Dar existã ºi un pãcat care este spre moarte. Nu spun ca cineva sã se roage pentru acela. 17 Orice nedreptate este pãcat, dar existã un pãcat care nu este spre moarte. 18 ªtim cã oricine este nãscut din Dumnezeu nu pãcãtuieºte, însã pe cel care este nãscut din Dumnezeu, el îl ocroteºte ºi Cel Rãu nu se atinge de el. 19 ªtim cã suntem de la Dumnezeu ºi cã lumea întreagã zace sub puterea Celui Rãu. 20 ªtim, de asemenea, cã Fiul lui Dumnezeu a venit ºi ne-a dat înþelepciunea ca sã-l cunoaºtem pe Cel Adevãrat. Noi suntem în Cel Adevãrat, în Fiul sãu Isus Cristos. Acesta este Dumnezeul adevãrat ºi viaþa veºnicã. 21 Copii, pãziþi-vã de idoli!

Oficiul lecturilor

RESPONSORIUL 1In 5,20; In 1,18 R. Noi ºtim cã Fiul lui Dumnezeu a venit * ºi ne-a dat înþelepciunea sã cunoaºtem cã el este adevãratul Dumnezeu, aleluia! V. Pe Dumnezeu nimeni nu l-a vãzut vreodatã; Fiul unul-nãscut care este spre sânul Tatãlui, el l-a revelat * ºi ne-a dat. LECTURA A DOUA Din Comentariul asupra Evangheliei dupã Ioan, al sfântului Ciril de Alexandria, episcop (Cartea 10, 16, 6-7: PG 74, 434)

Dacã eu nu merg, Mângâietorul nu va veni la voi Cristos îºi împlinise misiunea sa pe pãmânt ºi pentru noi sosise de acum momentul de a intra în comuniune cu natura Cuvântului, adicã de a trece de la viaþa naturalã de dinainte la cea care depãºeºte existenþa umanã. Dar la acest lucru nu puteam ajunge decât devenind pãrtaºi ai Duhului Sfânt. Timpul cel mai potrivit pentru trimiterea Duhului ºi pentru venirea sa asupra noastrã era acela care a urmat dupã înãlþarea lui Cristos la cer. Într-adevãr, atât timp cât Cristos încã trãia cu trupul sãu împreunã cu fraþii, dupã pãrerea mea, el însuºi le împãrþea tot binele. Însã când a sosit momentul stabilit de a urca la Tatãl ceresc, era necesar ca el sã fie prezent în mijlocul celor care îl urmau prin Duh ºi sã locuiascã prin credinþã în inimile noastre, pentru ca, avându-l în noi, sã putem spune cu încredere: „Abba, Tatã” ºi sã practicãm cu uºurinþã orice virtute; de asemenea, sã fim aflaþi puternici ºi invincibili împotriva curselor diavolului ºi a atacurilor oamenilor, din moment ce îl aveam pe Duhul Sfânt atotputernic. Într-adevãr, este uºor de demonstrat cu mãrturii atât din Vechiul, cât ºi din Noul Testament cã Duhul îi transformã într-o altã naturã pe cei în care locuieºte ºi îi reînnoieºte în viaþa lor.

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

Samuel, inspirat, adresând cuvântul lui Saul, spune: Duhul Domnului te va cuprinde ºi vei fi transformat într-un alt om (cf. 1Sam 10,6). Apoi, sfântul Paul spune: Noi toþi, care, cu faþa descoperitã, privim ca într-o oglindã gloria Domnului, suntem schimbaþi în acelaºi chip al lui tot mai glorios prin Duhul Domnului. Domnul este Duhul (cf. 2Cor 3,17-18). Vezi cum Duhul, pentru a spune aºa, îi transformã într-o altã imagine pe cei în care locuieºte? Într-adevãr, el poartã cu uºurinþã de la gustul lucrurilor pãmânteºti la cel al unicelor lucruri cereºti ºi de la o timiditate slabã la o tãrie de suflet plinã de curaj ºi de mare generozitate. Ucenicii erau aºa de dispuºi ºi aºa de întãriþi în suflet de Duhul Sfânt încât nu erau deloc învinºi de asalturile persecutorilor, ci erau uniþi puternic cu iubirea lui Cristos. Aºadar, este adevãrat ceea ce spune Mântuitorul: Este mai bine pentru voi ca eu sã mã întorc în cer (cf. In 16,7). Într-adevãr, acela era timpul în care trebuia sã coboare Duhul Sfânt. In 16,7b.13 RESPONSORIUL R. Dacã eu nu merg, Mângâietorul nu va veni la voi; însã dacã mã duc, îl voi trimite la voi. * Când va veni el, vã va cãlãuzi în tot adevãrul, aleluia! V. Cãci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi ºi vã va vesti lucrurile viitoare. * Când va veni. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca Duhul tãu sã reverse cu putere asupra noastrã darurile sale; sã ne dea un cuget plãcut þie ºi supunere faþã de voinþa ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Laudele

Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Iatã-apare aurora Zilei, scumpã tuturora; Domnu-n norul de luminã Intrã-n slava sa divinã. Este pus în lanþ Satana; Glorioasã este rana Ce Isus în cer i-aratã Celui care-i este Tatã. De speranþã-i plin misterul; Se deschide iarãºi cerul. Pentru unul fiecare Azi e zi de înãlþare. Este ziua bucuriei; Fiul unic al Mariei, Cel ucis pe cruce, iatã-l, E primit în cer de Tatãl. Mulþumire se cuvine Celui ce-a purtat cu sine Spre lãcaºurile sfinte Dorul nostru cel fierbinte. Cerul este-n sãrbãtoare, Tot pãmântul e în floare; Bucuria noastrã-i mare Azi, de sfânta Înãlþare. Ale noastre rugi pioase Tu primeºte-le, Cristoase. Slavã þie, pe vecie, Vie-a ta împãrãþie. Amin.

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

PSALMODIA Ant. 1 Lucruri mari s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu. Psalmul 86 (87) Cetatea Ierusalimului - mama tuturor neamurilor Ierusalimul cel de sus este liber ºi este mama noastrã (Gal 4,26). 1 Întrucât temeliile sale sunt pe munþii cei sfinþi, † 2 Domnul iubeºte porþile Sionului * mai mult decât toate locuinþele lui Iacob. 3 Lucruri mãreþe s-au spus despre tine, * cetate a lui Dumnezeu. 4 Voi aminti de Rahab ºi de Babilon printre cei care mã cunosc; † iatã, filistenii, Tirul ºi Etiopia * s-au nãscut acolo. 5 Se va spune despre Sion: „ªi acesta, ºi acela s-au nãscut într-însul * ºi însuºi Cel Preaînalt îl întãreºte”. 6 Domnul scrie în cartea popoarelor: * „Aceºtia s-au nãscut acolo”. 7 Iar ei danseazã ºi cântã: * „Toate izvoarele mele sunt în tine”. Ant. Lucruri mari s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu. Ant. 2 Domnul vine cu putere ºi rãsplata lui este cu el. Cântarea

Is 40,10-17

Pãstorul cel bun: Dumnezeu cel preaînalt ºi preaînþelept Iatã, vin curând ºi rãsplata mea este cu mine (Ap 22,12). 10 Iatã, Domnul Dumnezeu vine cu putere * ºi braþul lui stãpâneºte:

Laudele

iatã, rãsplata lui este cu el * ºi rodul izbânzii merge înaintea lui. 11 Precum pãstorul îºi paºte turma, † cu braþul sãu adunã mieii ºi îi ridicã la pieptul lui * ºi are grijã de cele ce alãpteazã. 12 Cine a mãsurat apele în cãuºul palmei ºi a întins cerurile cu braþul sãu, † cu baniþa a drãmuit pulberea pãmântului, * a cântãrit munþii ºi dealurile cu balanþa? 13 Cine a cãlãuzit duhul Domnului * ºi cine i-a fost sfetnic? 14 Cu cine a stat la sfat ca sã-l înveþe * ºi sã-i dezvãluie calea dreptãþii, sã-i descopere ºtiinþa * ºi sã-i arate calea priceperii? 15 Iatã, neamurile sunt ca o picãturã de apã dintr-o gãleatã † ºi au valoare cât un fir de nisip pe un cântar; * iatã, insulele sunt toate ca un fir de praf! 16 Libanul nu-i de ajuns ca sã aprindã focul, * ºi pentru arderile de tot nu-s de ajuns toate animalele sale. 17 Toate neamurile sunt ca ºi cum nu ar fi în faþa lui; * sunt socotite de el ca nimicnicie ºi deºertãciune! Ant. Domnul vine cu putere ºi rãsplata lui este cu el. Ant. 3 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt. Psalmul 98 (99) Sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru Tu, care ºezi peste heruvimi, ai schimbat starea cea rea a pãmântului când te-ai fãcut asemenea nouã (sf. Atanasiu). 1 Domnul stãpâneºte: sã tremure popoarele; * el ºade peste heruvimi: sã se cutremure pãmântul.

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

Mare este Domnul în Sion * ºi preaînãlþat peste toate popoarele. 3 Sã laude numele tãu mare ºi înfricoºãtor, * pentru cã este sfânt! 4 Regele puternic iubeºte dreptatea: † tu ai hotãrât ceea ce este drept, * tu exerciþi în Iacob judecata ºi dreptatea. 5 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, † aruncaþi-vã la picioarele tronului sãu, * cãci el este sfânt! 6 Moise ºi Aron, dintre preoþii lui, † ºi Samuel, dintre cei care invocau numele Domnului, * îl chemau pe Domnul ºi el îi asculta. 7 El le-a vorbit din coloana de nor † iar ei au pãzit hotãrârile lui * ºi legea pe care le-a dat-o. 8 Doamne, Dumnezeul nostru, tu i-ai ascultat: † ai fost pentru ei un Dumnezeu care iartã, * dar i-ai pedepsit pentru greºeli. 9 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, † ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt, * cãci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt! Ant. Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt. Rom 8,10-11 LECTURA SCURTÃ Dacã Cristos este în voi, deºi trupul este supus morþii din cauza pãcatului, Duhul este viaþã datoritã dreptãþii. Dacã Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morþi locuieºte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morþi va învia ºi trupurile voastre muritoare prin Duhul lui care locuieºte în voi. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul.

Laudele

V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul.

Ant. la Benedictus: Mergeþi în lume ºi învãþaþi toate neamurile, botezându-le în numele Tatãlui, ºi al Fiului, ºi al Sfântului Duh, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

Ant. Mergeþi în lume ºi învãþaþi toate neamurile, botezându-le în numele Tatãlui, ºi al Fiului, ºi al Sfântului Duh, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Binecuvântat este Cristos Domnul, prin care ne putem cu toþii apropia de Tatãl, în Duhul Sfânt! Sã ne rugãm: Cristoase, ascultã-ne! Trimite-l pe Duhul tãu, oaspetele dorit al sufletului, – ºi dã-ne harul sã nu-l întristãm niciodatã! Tu, care ai înviat din morþi ºi ºezi de-a dreapta lui Dumnezeu, – mijloceºte pururi pentru noi la Tatãl! Prin Duhul tãu, uneºte-ne cu tine, – pentru ca nici strâmtorarea, nici prigoana, nici primejdia sã nu ne despartã vreodatã de iubirea ta! Fã sã ne acceptãm unii pe alþii, – aºa cum tu ne-ai primit, din dragoste faþã de Tatãl! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca Duhul tãu sã reverse cu putere asupra noastrã darurile sale; sã ne dea un cuget plãcut þie ºi supunere faþã de voinþa ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

Ora medie

IMNUL Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),113-120 XV (Samech) Urãsc oamenii cu douã feþe, * legea ta eu o iubesc. 114 Tu eºti locul meu de refugiu ºi scutul meu, * mi-am pus toatã speranþa în cuvântul tãu. 115 Îndepãrtaþi-vã de la mine, toþi cei rãi; * eu voi pãzi poruncile Dumnezeului meu. 116 Fii ajutorul meu, dupã fãgãduinþa ta, ca sã trãiesc, * ºi nãdejdea mea nu o dezamãgi. 117 Susþine-mã ºi voi fi mântuit, * ºi-mi voi gãsi neîncetat bucuria în orânduirile tale. 118 Tu îi dispreþuieºti pe toþi cei care se îndepãrteazã de la orânduirile tale, * pentru cã planurile lor sunt doar minciunã. 113

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

119

Ca cenuºa sunt înaintea ta toþi pãcãtoºii pãmântului: * de aceea am iubit învãþãturile tale. 120 Îmi tremurã carnea de frica ta * ºi mã tem de judecãþile tale. Psalmul 78 (79),1-5.8-11.13 Plângere asupra Ierusalimului Dacã ai fi cunoscut ºi tu... cele ce-þi sunt spre pace! (Lc 19,42). 1 Dumnezeule, popoarele pãgâne au nãvãlit în moºtenirea ta, † au pângãrit templul tãu cel sfânt * ºi au prefãcut Ierusalimul în ruine. 2 Trupurile neînsufleþite ale slujitorilor tãi † le-au dat ca hranã pãsãrilor cerului, * ºi carnea credincioºilor tãi au dat-o fiarelor pãmântului. 3 Le-au vãrsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului, * ºi n-a fost nimeni ca sã-i îngroape. 4 Am ajuns de ocara vecinilor noºtri, * de batjocura ºi râsul celor care ne înconjoarã. 5 Pânã când, Doamne, te vei mânia? † La nesfârºit? * Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? 8 Nu mai lua în seamã împotriva noastrã greºelile pãrinþilor noºtri, † ci sã ne întâmpine degrabã îndurarea ta, * cãci suntem cu totul lipsiþi de putere. 9 Ajutã-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, * pentru slava numelui tãu! Elibereazã-ne ºi iartã-ne pãcatele, * de dragul numelui tãu. 10 De ce sã spunã pãgânii: * „Unde este Dumnezeul lor?” Sã se cunoascã între popoare rãzbunarea înaintea ochilor noºtri, * pentru sângele vãrsat al slujitorilor tãi.

Ora medie

Sã ajungã pânã la tine gemetele celor prinºi în rãzboi; † scapã-i cu braþul tãu puternic * pe cei condamnaþi la moarte. 13 Iar noi, poporul tãu ºi turma pãºunii tale, te vom lãuda în veci † ºi vom vesti lauda ta * din generaþie în generaþie. Psalmul 79 (80) Viziteazã, Doamne, via ta Vino, Doamne Isuse! (Ap 22,20). 2 Pãstor al lui Israel, ascultã, † tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã, * tu, care ºezi peste heruvimi, aratã-te în strãlucirea ta; 3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim, Beniamin ºi Manase * ºi vino sã ne mântuieºti. 4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, † cât va dura mânia ta, * fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu? 6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor * ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimi. 7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri * ºi duºmanii noºtri râd de noi. 8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 9 Tu ai scos o vie din Egipt * ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti. 10 Ai pregãtit terenul pentru ea, * i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul. 11 S-au acoperit munþii de umbra ei * ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu. 12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare * ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu.

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

Pentru ce i-ai smuls acum gardul, * încât toþi trecãtorii o jefuiesc? 14 O pustieºte mistreþul din pãdure * ºi o pasc animalele sãlbatice. 15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te! † Priveºte din cer ºi vezi, * viziteazã via aceasta. 16 Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta * ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi * sã piarã la ameninþarea feþei tale. 18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei tale, * peste fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine, † tu ne vei da viaþã * ºi vom invoca numele tãu. 20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ Tit 3,5b-7 Dumnezeu ne-a mântuit prin baia renaºterii ºi reînnoirii Duhului Sfânt, pe care l-a revãrsat din belºug asupra noastrã prin Isus Cristos, mântuitorul nostru, pentru ca, justificaþi prin harul lui, sã devenim în speranþã moºtenitori ai vieþii veºnice. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca Duhul tãu sã reverse cu putere asupra noastrã darurile sale; sã ne dea un cuget plãcut þie ºi supunere faþã de voinþa ta. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele

Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Coboarã din ceruri, o, Duhule Sfinte, Luminã revarsã-ne-n suflet ºi minte. Din mâinile tale atotcreatoare O ploaie de har peste noi sã coboare. Tu eºti mângâierea trimisã în lume, Eºti focul aprins ºi menit sã consume Tot rãul. Izvor eºti de apã curatã Ce setea o-nlãturi ºi speli orice patã. Eºti daru-nºeptit ce tot omul l-aºteaptã, A Tatãlui veºnic eºti mâna cea dreaptã, Lãuntricã ºoaptã-a gândirilor bune ªi cel ce pe buze cuvinte ne pune. Din cer ne trimite lumina pe cale ªi focul puternic al dragostei tale. Suntem fãrã forþe, trãim întru fricã; Slãbiþi, ne-ntãreºte, cãzuþi, ne ridicã. Vicleanul alungã-l; rugãmu-ne încã, Sãdeºte-ne-n inimi o pace adâncã. Conduºi fãrã preget de mâna ta blândã, În lupta cu rãul sperãm în izbândã. Prin tine, noi toþi sã-l cunoaºtem pe Tatãl Pe Fiul, de-asemenea, lumii aratã-l. Credinþa în tine mereu sã ne-ajute Sã ducem o viaþã de sfântã virtute. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sfinþii tãi sã tresalte de bucurie, Doamne, intrând în lãcaºul tãu.

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

Psalmul 131 (132) Fãgãduinþele dumnezeieºti fãcute casei lui David Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu (Lc 1,32). I 1 Aminteºte-þi, Doamne, de David * ºi de toate suferinþele sale! 2 Cum a jurat Domnului * ºi a fãcut aceastã promisiune cãtre Cel Atotputernic al lui Iacob: 3 „Nu voi intra sub acoperiºul casei mele, * nu voi urca în patul meu sã mã odihnesc, 4 nu voi da somn ochilor mei, * nici odihnã pleoapelor mele, 5 pânã când nu voi gãsi un loc pentru Domnul, * o locuinþã pentru Cel Puternic al lui Iacob”. 6 Iatã, am aflat cã este în Efrata, * l-am gãsit în câmpiile Iaarului. 7 Sã intrãm în locuinþa lui, * sã ne aruncãm la pãmânt la picioarele sale. 8 Ridicã-te, Doamne, ºi vino în locul tãu de odihnã, * tu ºi chivotul puterii tale! 9 Preoþii tãi sã se îmbrace în dreptate * ºi credincioºii tãi sã tresalte de bucurie. 10 De dragul slujitorului tãu, David, * nu-þi întoarce faþa de la unsul tãu! Ant. Sfinþii tãi sã tresalte de bucurie, Doamne, intrând în lãcaºul tãu. Ant. 2 Domnul ºi-a ales Sionul ca locuinþã. 11

II Domnul i-a jurat lui David într-adevãr * ºi nu-ºi va retrage cuvântul:

Vesperele

„Din rodul trupului tãu * voi pune pe tronul tãu. 12 Dacã fiii tãi vor pãzi legãmântul meu † ºi poruncile pe care le-am dat, * atunci ºi fiii lor vor sta din neam în neam pe tronul tãu”. 13 Pentru cã Domnul a ales Sionul * ºi a voit sã fie locuinþa lui: 14 „Acesta este locul meu de odihnã pentru totdeauna, * aici voi locui, pentru cã lucrul acesta îl doresc. 15 Voi binecuvânta din plin roadele lui * ºi voi sãtura pe sãracii lui cu pâine. 16 Voi îmbrãca pe preoþii lui cu mântuire * ºi credincioºii lui vor cânta de bucurie. 17 Acolo voi face sã odrãsleascã puterea lui David, * voi pregãti o luminã pentru unsul meu. 18 Îi voi acoperi cu ruºine pe duºmanii lui, * dar peste el va strãluci coroana”. Ant. Domnul ºi-a ales Sionul ca locuinþã. Ant. 3 Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi toate popoarele îi vor sluji. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a Judecata lui Dumnezeu 11,17 Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari.

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

12,10b

A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, cei care locuiþi în ele! Ant. Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi toate popoarele îi vor sluji. LECTURA SCURTÃ 1Cor 6,19-20 Nu ºtiþi cã trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieºte în voi ºi pe care l-aþi primit de la Dumnezeu ºi cã nu sunteþi ai voºtri? Cãci aþi fost cumpãraþi cu un preþ mare. Aºadar, preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupul vostru! RESPONSORIUL SCURT R. Duhul Sfânt, Mângâietorul. * Aleluia, aleluia! Duhul. V. Vã va învãþa toate. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Duhul. Ant. la Magnificat: Când va veni Duhul adevãrului, vã va învãþa tot adevãrul ºi vã va spune cele viitoare, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

Vesperele

cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Când va veni Duhul adevãrului, vã va învãþa tot adevãrul ºi vã va spune cele viitoare, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne rugãm lui Cristos, cel binecuvântat în veci, ca sã-l trimitã pe Duhul Sfânt asupra tuturor acelora pe care i-a rãscumpãrat: Priveºte, Doamne, la toþi aceia pe care i-ai rãscumpãrat! Trimite în Bisericã Duhul unitãþii, – ca sã înlãture neînþelegerea, ura ºi dezbinarea! Tu, care i-ai eliberat pe oameni de stãpânirea diavolului, – elibereazã lumea de relele care o apasã! Tu, care în rugãciune ai fost purtat de Duh spre lucrarea slujirii, – dã preoþilor harul ca, prin rugãciune, sã fie cãlãuziþi de Duhul Sfânt la împlinirea misiunii lor! Duhul tãu sã-i cãlãuzeascã pe toþi conducãtorii, – ca ei sã urmãreascã binele tuturor!

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

Tu, care trãieºti în mãrirea Tatãlui, – cheamã-i în mãrirea ta pe cei rãposaþi! (Priveºte, Doamne, la toþi aceia pe care i-ai rãscumpãrat!) Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca Duhul tãu sã reverse cu putere asupra noastrã darurile sale; sã ne dea un cuget plãcut þie ºi supunere faþã de voinþa ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca, dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge.

Completoriul

Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere, Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 Îºi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã.

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,23 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace,

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã!

Joi, sãptãmâna a VII-a a Paºtelui

Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.