Ioan Ap. Ev. by Cochior Claudiu

27 decembrie SFÂNTUL IOAN, APOSTOL ªI EVANGHELIST Sãrbãtoare Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe regele apostolilor, Domnul nostru. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe regele apostolilor, Domnul nostru. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL Curat eºti Ioane, de-aceea þi-e datã De Domnul în grijã Fecioara curatã. Privindu-te astãzi, vedem cã e mare A noastrã-ntinare. Lipindu-þi urechea, la tainica Cinã, De pieptul lui Crist, sorbi ºtiinþã divinã, Apoi, predicând pretutindeni Cuvântul, Cutreieri pãmântul. Comoarã pãmântul ºi cerul te are. Prin tine sperãm de la Domnul iertare.

Oficiul lecturilor

Cuvintele tale înalte ºi sfinte Sãdeºte-ne-n minte. De sus rugãciunea smeritã ne-ascultã, Revarsã-ne-n suflet credinþã mai multã ªi fii-ne în lumea aceasta confuzã Spre cer cãlãuzã. Cristos sã primeascã a noastrã onoare El, unul-nãscut al preasfintei Fecioare, Treimea de-a pururi ºi-n veci milostivã Cinstim deopotrivã. Amin. PSALmOdIA Ant. 1 Ioan a dat mãrturie despre cuvântul lui Dumnezeu ºi mãrturiseºte despre Isus Cristos tot ceea ce a vãzut. Psalmul 18 A (19 A) 2

Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea. 4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã. 7 Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui. Ant. Ioan a dat mãrturie despre cuvântul lui Dumnezeu ºi mãrturiseºte despre Isus Cristos tot ceea ce a vãzut. Ant. 2 Acesta este ucenicul pe care îl iubea Isus. Psalmul 63 (64)

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, * pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului. 3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi, * de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea. 4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, † precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, * 5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit, trag pe neaºteptate ºi nu se tem. * 6 Se încurajeazã în rãutatea lor, se pun de acord ca sã întindã curse. * Ei spun: „Cine va vedea?” 7 Au pus la cale nelegiuiri, † au împlinit cele uneltite: * ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis. 8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: * pe neaºteptate ei au fost rãniþi, 9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; * oricine, vãzându-i, va clãtina din cap. 10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, † vor vesti lucrãrile Domnului* ºi vor înþelege faptele lui. 11 Cel drept se va bucura în Domnul ºi va nãdãjdui în el, * ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima. Ant. Acesta este ucenicul pe care îl iubea Isus. Ant. 3 Acesta este Ioan care ºi-a plecat capul pe pieptul lui Isus la cina de pe urmã: fericit este apostolul cãruia i-au fost descoperite tainele cereºti. Psalmul 98 (99) 1

Domnul stãpâneºte: sã tremure popoarele; * el ºade peste heruvimi: sã se cutremure pãmântul. 2 Mare este Domnul în Sion * ºi preaînãlþat peste toate popoarele. 3 Sã laude numele tãu mare ºi înfricoºãtor, * pentru cã este sfânt!

Oficiul lecturilor

Regele puternic iubeºte dreptatea: † tu ai hotãrât ceea ce este drept, * tu exerciþi în Iacob judecata ºi dreptatea. 5 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, † aruncaþi-vã la picioarele tronului sãu, * cãci el este sfânt! 6 Moise ºi Aron, dintre preoþii lui, † ºi Samuel, dintre cei care invocau numele Domnului, * îl chemau pe Domnul ºi el îi asculta. 7 El le-a vorbit din coloana de nor, † iar ei au pãzit hotãrârile lui * ºi legea pe care le-a dat-o. 8 Doamne, Dumnezeul nostru, tu i-ai ascultat: † ai fost pentru ei un Dumnezeu care iartã, * dar i-ai pedepsit pentru greºeli. 9 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, † ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt, * cãci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt! Ant. Acesta este Ioan care ºi-a plecat capul pe pieptul lui Isus la cina de pe urmã: fericit este apostolul cãruia i-au fost descoperite tainele cereºti. V. Au proclamat laudele Domnului ºi puterea lui. R. ªi minunile pe care le-a fãcut el. LEcTUrA îNTÂI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan Cuvântul vieþii ºi lumina lui Dumnezeu 1,1

Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit, cu privire la Cuvântul vieþii, 2 – cãci viaþa s-a arãtat: noi am vãzut ºi dãm mãrturie

1,1–2,3

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

ºi vã vestim viaþa veºnicã ce era la Tatãl ºi care ni s-a arãtat – 3 ce am vãzut ºi am auzit vã vestim ºi vouã pentru ca ºi voi sã aveþi comuniune cu noi, iar comuniunea noastrã este cu Tatãl ºi cu Fiul sãu Isus Cristos. 4 Vã scriem acestea pentru ca bucuria noastrã sã fie deplinã. 5 ªi aceasta este vestea pe care am auzit-o de la el ºi v-o vestim: Dumnezeu este luminã ºi nu este întuneric în el. 6 Dacã spunem cã avem comuniune cu el, dar umblãm în întuneric, minþim ºi nu înfãptuim adevãrul. 7 Dar dacã umblãm în luminã, aºa cum el este în luminã, avem comuniune unii cu alþii ºi sângele lui Isus, Fiul sãu, ne curãþã de orice pãcat. 8 Dacã spunem cã nu avem pãcat, ne înºelãm pe noi înºine, iar adevãrul nu este în noi. 9 Dacã ne mãrturisim pãcatele, el este fidel ºi drept ca sã ne ierte pãcatele ºi sã ne cureþe de orice nedreptate. 10 Dacã spunem cã nu am pãcãtuit, îl facem pe el mincinos, iar cuvântul lui nu este în noi. 2,1 Copiii mei, vã scriu acestea ca sã nu pãcãtuiþi. Dar dacã cineva ar pãcãtui, avem un apãrãtor la Tatãl, pe Isus Cristos, cel drept. 2 El este jertfa de ispãºire pentru pãcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci ºi pentru ale lumii întregi. 3 Din aceasta ºtim cã îl cunoaºtem: dacã þinem poruncile lui. rESPONSOrIUL 1In 1,2.4; In 20,31 R. Vã vestim viaþa veºnicã ce era la Tatãl ºi a apãrut între noi; vã scriem acestea * pentru ca bucuria voastrã sã fie deplinã. V. Toate acestea au fost scrise ca sã credeþi cã Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu ºi, crezând, sã aveþi viaþã în numele lui, * pentru ca bucuria. LEcTUrA A dOUA Din Tratatul asupra Scrisorii întâi a sfântului Ioan de sfântul Augustin, episcop (Trat. 1, 1.3: PL 35, 1978.1980)

Oficiul lecturilor

Viaþa însãºi s-a arãtat în trup Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit, cu privire la Cuvântul vieþii (1In 1,1). Cum poate sã pipãie cineva Cuvântul cu mâinile, dacã nu pentru urmã torul motiv: Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi (In 1,14)? Acest Cuvânt, care s-a fãcut trup pentru a fi pipãit cu mâinile, a început sã fie trup în sânul Fecioarei Maria. Însã nu atunci a început sã fie Cuvânt, pentru cã era de la început, a spus Ioan. Iatã cum scrisoarea sa confirmã Evanghelia, unde aþi auzit mai devreme: La început era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeu (In 1,1). E posibil ca cineva sã ia „Cuvântul vieþii” ca o expresie ce se referã la Cristos, ºi nu la trupul lui Cristos, care a fost pipãit cu mâinile. Iatã ce urmeazã: Cãci viaþa s-a arãtat (1In 1,2). Cristos, aºadar, este Cuvântul vieþii. ªi cum s-a arãtat? Cãci viaþa exista de la început; nu se arãtase încã oamenilor; dar se arãtase îngerilor, care o vedeau ºi care se hrãneau cu ea ca ºi cu pâinea lor. Dar ce spune Scriptura? Omul a mâncat pâinea îngerilor (Ps 77,25). Aºadar, viaþa însãºi s-a arãtat în trup; s-a arãtat pentru ca realitatea ce poate fi vãzutã numai cu inima sã poatã fi vãzutã ºi cu ochii, ca sã vindece inimile. Cuvântul poate fi vãzut numai cu inima; trupul însã poate fi vãzut ºi cu ochii trupeºti. Deoarece aveam posibilitatea sã vedem trupul, dar nu ºi posibilitatea de a vedea Cuvântul, Cuvântul s-a fãcut trup, pe care îl putem vedea, ca sã vindece în noi ceea ce ne dã posibilitatea sã vedem Cuvântul. Sfântul Ioan a spus: Noi dãm mãrturie ºi vã vestim viaþa veºnicã ce era la Tatãl ºi care ni s-a arãtat (1In 1,2), adicã s-a arãtat între noi sau, pentru a spune mai clar, ni s-a arãtat nouã. Ce am vãzut ºi am auzit vã vestim ºi vouã (1In 1,3). Caritatea voastrã sã înþeleagã bine: Ce am vãzut ºi am auzit vã vestim ºi vouã. Ei l-au vãzut pe Domnul însuºi prezent în trup, au ascultat cuvintele care ieºeau din gura Domnului ºi ni le-au vestit nouã. Noi însã am auzit, dar nu am vãzut.

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

Suntem deci mai puþin fericiþi decât cei care au vãzut ºi auzit? Dar, în acest caz, cum de adaugã: Pentru ca ºi voi sã aveþi comuniune cu noi (1In 1,3)? Ei au vãzut, noi însã nu am vãzut, ºi totuºi suntem în comuniune cu ei, pentru cã avem o credinþã comunã. Comuniunea noastrã este cu Tatãl ºi cu Fiul sãu Isus Cristos. Vã scriem acestea pentru ca bucuria voastrã sã fie deplinã (1In 1,3-4). El spune cã plinãtatea bucuriei constã în aceeaºi comuniune, în aceeaºi iubire, în aceeaºi unitate. rESPONSOrIUL R. Acesta este Ioan care ºi-a plecat capul pe pieptul lui Isus la cina de pe urmã; * fericit este apostolul cãruia i-au fost descoperite tainele cereºti. V. El a sorbit apa vie a evangheliei chiar din izvorul sfânt al pieptului Domnului. * Fericit este. ImNUL Te Deum Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui.

Oficiul lecturilor

Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin sfântul apostol ºi evanghelist Ioan ne-ai deschis drum spre misterul Cuvântului veºnic, dã-ne, te rugãm, harul sã îmbrãþiºãm cu gând luminos ºi cu inimã iubitoare adevãrul pe care el ni l-a vestit cu tãrie. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL Cântare de slavã în ceruri rãsunã; E corul de îngeri; cu ei împreunã ªi noi înãlþãm azi cântarea ºi gândul, Pe sfântul apostol Ioan lãudându-l. Acest ucenic inspirat ne aratã Cã Fiul se naºte din veºnicul Tatã, Cã-n ceruri rãmâne ºi-atunci când coboarã În sânul smerit ºi curat de fecioarã. Ioane, pe tine Isus te rãsfaþã: Te vrea lângã el când se schimbã la faþã, Te vrea lângã el când în patima-i crudã Broboane de sânge-n Grãdinã asudã. Rãpit în extaz în înaltele sfere, Cu mintea contempli ascunse mistere; Pe Miel îl priveºti la ospãþ, în luminã, ªi afli-ntâmplãri care-n lume-o sã vinã. Isus, cu puþin înainte sã moarã, Þi-o lasã ca mamã pe sfânta Fecioarã. Primeºte-ne, culme a mãrinimiei, Alãturi de tine la pieptul Mariei. Cristos sã primeascã a noastrã onoare, El, unul-nãscut al preasfintei Fecioare. Cu sfântul Ioan noi cinstim deopotrivã Treimea de-a pururi ºi-n veci milostivã. Amin. PSALmOdIA Ant. 1 Ioan a fost ales de Domnul ca apostol ºi evanghelist. El l-a iubit pe Dumnezeu mai presus de

Laudele

toate cu iubire feciorelnicã, iar Cristos l-a iubit pe el mai mult decât pe ceilalþi. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Ioan a fost ales de Domnul ca apostol ºi evanghelist. El l-a iubit pe Dumnezeu mai presus de toate cu iubire feciorelnicã, iar Cristos l-a iubit pe el mai mult decât pe ceilalþi. Ant. 2 Acesta este Ioan, apostolul feciorelnic, cãruia Cristos, rãstignit pe cruce, i-a încredinþat-o pe Maica sa fecioarã. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57

Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul!

Laudele

Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Acesta este Ioan, apostolul feciorelnic, cãruia Cristos, rãstignit pe cruce, i-a încredinþat-o pe Maica sa fecioarã. Ant. 3 Ucenicul pe care-l iubea Isus a zis: „Domnul este”. Aleluia. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor;

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Ucenicul pe care-l iubea Isus a zis: „Domnul este”. Aleluia. Fap 4,19-20 LEcTUrA ScUrTã Petru ºi Ioan le-au rãspuns: „Judecaþi voi dacã este drept înaintea lui Dumnezeu sã ascultãm mai degrabã de voi decât de Dumnezeu. Cãci noi nu putem sã nu vorbim despre ceea ce am vãzut ºi am auzit”. rESPONSOrIUL ScUrT R. Îi vei pune pe ei cãpetenii * peste tot pãmântul. Îi vei pune. V. Vor aminti numele tãu, Doamne, * peste tot pãmântul. Slavã Tatãlui. Îi vei pune. Ant. la Benedictus: Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi, ºi noi am vãzut mãrirea lui, aleluia. cÂNTArEA dIN EVANGHELIE – BeneDicTus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã,

Laudele

în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi, ºi noi am vãzut mãrirea lui, aleluia. rUGãcIUNEA UNIVErSALã Fraþilor, zidiþi fiind pe temelia apostolilor, sã ne rugãm Tatãlui atotputernic pentru poporul sãu sfânt ºi sã-i spunem: Adu-þi aminte, Doamne, de Biserica ta! Tatã, care ai voit ca Fiul tãu înviat din morþi sã se arate mai întâi apostolilor, – dã-ne harul sã-i fim martori pânã la marginile pãmântului. Tatã, care l-ai trimis pe Fiul tãu în lume ca sã ducã vestea cea bunã sãracilor, – fã ca evanghelia sã fie vestitã la toatã fãptura. Tatã, care l-ai trimis pe Fiul tãu sã semene sãmânþa cuvântului, – dã-ne harul ca, dupã ce am semãnat cuvântul cu trudã, sã adunãm roadele cu bucurie. Tatã, care l-ai trimis pe Fiul tãu sã împace lumea cu tine prin sângele sãu, – dã-ne harul sã conlucrãm cu toþii la împãcarea cu tine ºi între noi. Tatãl nostru.

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin sfântul apostol ºi evanghelist Ioan ne-ai deschis drum spre misterul Cuvântului veºnic, dã-ne, te rugãm, harul sã îmbrãþiºãm cu gând luminos ºi cu inimã iubitoare adevãrul pe care el ni l-a vestit cu tãrie. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALmOdIA Ant. Maria pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei.

Ora medie

Psalmul 118 (119),169-176 XXII (Tau) 169

Sã ajungã strigarea mea, Doamne, înaintea feþei tale, * dã-mi înþelegere, potrivit cuvântului tãu! 170 Sã vinã rugãciunea mea în faþa ta, * dupã fãgãduinþa ta elibereazã-mã! 171 Buzele mele sã vesteascã lauda ta, * cãci tu mã înveþi îndreptãrile tale. 172 Sã cânte limba mea cuvintele tale, * cãci toate poruncile tale sunt drepte. 173 Mâna ta sã-mi vinã în ajutor, * cãci am ales învãþãturile tale. 174 Suspin de dor, Doamne, dupã mântuirea ta, * ºi legea ta este desfãtarea mea. 175 Sã trãiascã sufletul meu ºi sã te laude, * judecãþile tale îmi vor veni în ajutor. 176 Am rãtãcit ca o oaie care s-a pierdut, * cautã-l pe slujitorul tãu, cãci nu am uitat poruncile tale. Psalmul 44 (45) Nunta regelui Iatã, vine Mirele: ieºiþi în întâmpinarea lui! (Mt 25,6). I Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit. 3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 2

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi. 9 Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. II Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu. 12 Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 13 Fiicele Tirului aduc daruri * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 14 Fiica regelui este strãlucitoare * când îºi face intrarea îmbrãcatã în haine brodate cu aur. 15 În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 18 Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. 11

Vesperele

Ant. Maria pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. LEcTUrA ScUrTã Fap 5,12a.14 Prin mâinile apostolilor se fãceau semne ºi multe minuni în popor. Iar numãrul celor care credeau, o mulþime de bãrbaþi ºi de femei, se mãrea din ce în ce mai mult prin Domnul. V. Eu pãzeam mãrturiile lui Dumnezeu. R. ªi poruncile lui.

rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin sfântul apostol ºi evanghelist Ioan ne-ai deschis drum spre misterul Cuvântului veºnic, dã-ne, te rugãm, harul sã îmbrãþiºãm cu gând luminos ºi cu inimã iubitoare adevãrul pe care el ni l-a vestit cu tãrie. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL Cristoase, scump Mântuitor, În lume aºteptat cu dor Din Tatãl veºnic te-ai nãscut Când nu era vreun început. Splendoare-a Tatãlui din cer, Speranþã pentru cei ce pier,

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

Privirea-þi blândã s-o cobori Spre-ai tãi nevrednici slujitori. Mãrite Doamne, nu uita Cã-n marea îndurare-a ta Din Maica sfântã te-ai nãscut La fel ca noi c-un trup de lut. Voind sã ne salvezi pe toþi ªi din pãcate sã ne scoþi, Te-ai coborât ca prunc divin Sã-mparþi al nostru trist destin. Pãduri ºi ape, cer, pãmânt ªi toate câte-n ele sunt Cu îngerii de sus, în cor, S-adore pe stãpânul lor. În ziua sfântului Crãciun Creºtinii fericiþi îþi spun: Isuse, bun venit la noi, La cei sãraci, flãmânzi ºi goi. Isuse, care ne-ai fost dat De Maica fãrã de pãcat, Te preamãrim în dulce cânt Cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. Amin. PSALmOdIA Ant. 1 A ta este stãpânirea în ziua puterii tale, în strã lucirea sfinþeniei; din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. Psalmul 109 (110),1-5.7 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 1

Vesperele

Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. A ta este stãpânirea în ziua puterii tale, în strãlucirea sfinþeniei; din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. Ant. 2 La Domnul este îndurare ºi belºug de mântuire la el. Psalmul 129 (130) 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. La Domnul este îndurare ºi belºug de mântuire la el. Ant. 3 La început ºi înaintea veacurilor, Cuvântul era Dumnezeu: astãzi el s-a nãscut ca Mântuitor al lumii. Cântarea

Cf. Col 1,12-20

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, * care ne-a învrednicit sã avem parte de moºtenirea sfinþilor, în luminã. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale, 14 în care avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, * primul nãscut între toate creaturile. 16 Cãci în el au fost create toate: † cele din cer ºi cele de pe pãmânt, * cele vãzute ºi cele nevãzute: tronurile ºi domniile, * puterile ºi stãpânirile. Toate au fost create prin el ºi pentru el. † 17 El este înainte de toate * ºi toate existã prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; * ca sã fie cel dintâi în toate. 19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu * ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el. 20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, † cele de pe pãmânt ºi cele din cer, * aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce. Ant. La început ºi înaintea veacurilor, Cuvântul era Dumnezeu: astãzi el s-a nãscut ca Mântuitor al lumii. Rom 8,3b-4 LEcTUrA ScUrTã Dumnezeu, trimiþându-l pe propriul sãu Fiu într-un trup asemãnãtor cu cel al pãcatului, a condamnat pãcatul în trup pentru ca dreptatea legii sã se împlineascã în noi, cei care trãim nu dupã trup, ci dupã Duh. rESPONSOrIUL ScUrT R. Cuvântul s-a fãcut trup, * aleluia, aleluia. V. ªi a locuit între noi, * aleluia, aleluia. Slavã Tatãlui. Cuvântul.

Vesperele

Ant. la Magnificat: Prin tine, Fecioarã Marie, s-a împlinit vestirea tuturor profeþilor despre Cristos: feciorelnic ai zãmislit, feciorelnic ai nãscut. cÂNTArEA dIN EVANGHELIE – magnificaT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Prin tine, Fecioarã Marie, s-a împlinit vestirea tuturor profeþilor despre Cristos: feciorelnic ai zãmislit, feciorelnic ai nãscut. rUGãcIUNEA UNIVErSALã Fraþilor preaiubiþi, sã-l rugãm pe Dumnezeu Tatãl, care pentru iubirea sa cea mare ni l-a trimis pe Fiul sãu: Harul Fiului tãu, Doamne, sã fie mereu cu noi!

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

Dumnezeul iubirii, Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care te-ai îndurat de cei ce umblau în întuneric, – primeºte rugãciunile pe care þi le aducem pentru mântuirea tuturor. (Harul Fiului tãu, Doamne, sã fie mereu cu noi!) Adu-þi aminte, Doamne, de Biserica ta rãspânditã pe întreg pãmântul, – binecuvânteazã poporul creºtin ºi dãruieºte-i pacea. Pãrinte al tuturor, statorniceºte cu bunãtate pacea ºi între cei ce nu te cunosc; îndreaptã ochii tuturor popoarelor spre Fiul tãu – ºi revarsã duhul pãcii asupra acelora care le conduc. Tu, care la venirea Fiului tãu, ai vestit pacea pe pãmânt, – dãruieºte-le celor rãposaþi pacea veºnicã. Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, care ne învãlui în lumina cea nouã a Cuvântului tãu fãcut om, dã-ne, te rugãm, harul ca în faptele noastre sã strãluceascã misterul credinþei ce ne lumineazã mintea. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi. Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare:

Completoriul

Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALmOdIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! †

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LEcTUrA ScUrTã Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate

Completoriul

puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. rESPONSOrIUL ScUrT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. cÂNTArEA dIN EVANGHELIE – nunc DimiTTis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.

27 decembrie, sfântul Ioan, apostol ºi evanghelist

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.