Debarcarea
Doamne, cum mai ploua! Cu găleata. Un potop. Eram aşezaţi sub pomi. Prinseserăm cu nasturi mantalele între ele pentru a întocmi un soi de cort. Mantale SS de calitate mai bună decât cea de la ale noastre. Apa pătrundea şi aşa. Dar sub el eram aproape uscaţi.
Micuţul î ş i deschisese ş i el umbrela. Pân ă la urmă am izbutit să aprindem focul în maşina de gătit pe care o găsiserăm în vilă. Ne pregăteam să ne ospăt ăm în lege. În ţepuşe se perpeleau vreo patruzeci de mierle. Porta pregătea chiftele cu m ăduvă. Două ore încheiate râcâiserăm măduva din oasele a doi boi mor ţi. Aveam pân ă şi pătrunjel proaspăt. Gregor Martin se pricepea să facă ketchup. Amesteca sosul într-o cască americană. Căştile astea erau foarte practice. Le puteai folosi la o grămad ă de treburi, numai la ceea ce fuseseră hărăzite, nu.
monte cassino 5
Deodat ă am izbucnit în râs. Pentru că Micuţul
rostise un citat clasic fără să- şi dea m ăcar seama.
Porta şi-a înălţ at apoi jobenul, făgăduind să ni-l lase moştenire. Alte hohote.
Heide se uşura din greşeală împotriva vântului. Ne t ăvăleam de râs. În clipa în care ne-a surprins o salvă de obuze ne sufocam încă de atâta râs, alergând care încotro cu mâncarea.
Odat ă l-am auzit pe un preot militar întrebând un ofiţer superior:
– Cum pot oare să râd ă atâta?
În ziua aceea fă ceam haz pentru c ă Micu ţ ul
î ş i înfăş urase în jurul gâtului chiloţ ii pe care îi luase de la Luiza-Am ă râta. M-am înecat cu un cartof, iar ceilalţ i au fost nevoiţ i s ă m ă loveasc ă
pe spinare cu un obuz. Veselia asta putea deveni primejdioas ă !
– Dacă nu ar râde de toate fleacurile, a ră spuns ofiţerul, nu ar putea să reziste.
Porta era neîntrecut în privinţ a chiftelelor din
m ă duvă . Nu frigea niciodat ă decât câte zece deodat ă . Altfel ni s-ar fi aplecat. Le mânca pe ale sale treptat, pe m ă sură ce le făcea. La ora nou ă mâncaserăm peste şase sute de chiftele. Era mult şi cu asta ne-am petrecut toat ă noaptea.
Doamne, cum mai ploua!
6 SVEN HASSEL
Bubuitul tunurilor se auzea pân ă la Roma, la dou ă sute cincizeci de kilometri. Nu puteam z ă ri marile nave de luptă , dar, de fiecare dată când tră geau o salvă , marea clocotea ca pe jar. Întâi o sclipire orbitoare, urmată apoi de un bubuit ca de tunet.
Îi fă ceau piftie pe grenadierii noş tri. În câteva ore, regimentele de blindate, slab înarmate, au fost nimicite. De la Palinuro şi până la Torre del Greco toată coasta era în flă c ă ri. Sate întregi au fost rase în câteva clipe. Ceva mai la nord de Sorrento, un bunc ă r, un mastodont de câteva sute de tone, a fost azvârlit în aer şi odată cu el o întreagă baterie de coastă , cu plutoanele ei cu tot.
Din sud şi din vest au apă rut roiuri de Jabo1 . Zburau la mic ă înă lţime, bombardând şoselele şi drumurile, nimicind totul în calea lor. Şoseaua naţională 19 a fost distrus ă pe o lungime de o sut ă cincizeci de kilometri.
Ora ş ul Agropoli a dispă rut de pe suprafaţa pă mântului în numai dou ă zeci de secunde.
Printre stânci erau camuflate cu o iscusinţă diabolic ă tancurile de apă rare. Împreună cu noi, sub tancurile grele se gă seau ad ăpostiţi grenadierii Regimentului 16. Urma să fim o gustare aleasă pentru bă ieţii de dincolo atunci când o vor porni spre plajă .
1 Abreviere de la Jagdbomber, „bombardier de vânătoare“ (n. a.).
monte cassino 7
Mii de obuze ră scoleau pă mântul, explodând şi schimbând în noapte neagră lumina zilei.
Un infanterist urcă panta în fugă , dând din mâini ca un nebun, beat de frică .
Îl urmă ream nepă sător: ceva la ordinea zilei. În zorii
aceleia şi zile, eu însumi cunoscusem acea spaimă care te
paralizeaz ă , îţ i cuprinde ma ţ ele ş i te face s ă - ţ i strângi fesele, încremeneş ti, sângele îţi îngheaţă în vine, chipul
ţ i se face alb ca varul, ochii fic ş i, e ş ti mai mult mort decât viu! Îndată ce camarazii bă gă de seamă ce se întâmplă , tabă ră asupra „bolnavului“. Dacă pumnii nu ajung, se trece la loviturile date cu piciorul şi cu patul armei.
Atunci te prăbu şeş ti hohotind de plâns, iar ceilalţi lovesc întruna. Tratamentul este brutal, dar reuşeşte de cele mai multe ori.
Încă mai aveam obrazul plin de vânătă i, căci Porta mă cotonogise zdravă n. Îi eram recunosc ător. Dac ă ar fi dat mai cu milă, a ş fi fost numai bun pentru că ma şa de for ţă. Mi-am îndreptat privirile înspre Bătrân: sta întins între
şenilele tancului; zâmbi şi îmi făcu un semn de încurajare.
Porta, Micuţ ul şi Heide jucau zaruri. Acestea se rostogoleau pe covora ş ul cel verde ş terpelit de Porta din bordelul Idei-Gă lbejita.
O salvă de artilerie grea, trasă de pe cuirasate, nimeri în plin o companie de infanterie care tocmai cobora
8 SVEN HASSEL
muntele. O mână uria şă i-a măturat pe toţi. O sută şaptezeci şi cinci de oameni fă cuţ i chiseliţă , împreun ă cu catârii lor!
Ne-am pomenit cu „ei“ la asfinţ it, pe când soarele cobora orbindu-ne dinspre orizont: o mulţime de şalande speciale de debarcare, ră spândindu- şi peste plajă pu şca şii marini. Marinari veterani, osta şi de meserie, dar şi tineri recruţi speriaţi, chemaţi sub arme în urmă cu dou ă luni.
Noroc c ă mamele lor nu-i puteau vedea în clipa aceea.
Infernul lui Dante ar fi fost un parc de distrac ţii pe lângă ceea ce îi a ş tepta.
Bateriile noastre de coastă fuseser ă lichidate, dar în spatele fiec ă rei stânci, în fiecare gaură de obuz stau la pând ă grenadieri, vânători de munte şi para ş uti ş ti, gata s ă deschid ă focul cu armele lor automate. Mitralierele grele şi u şoare, mortiere, grenade antitanc, aruncătoare de flă c ă ri, tunuri, carabine cu repetiţie, mine, cocteiluri
Molotov, bombe incendiare cu benzină , grenade cu fosfor. Nume… nume… nume, dar câte chinuri fă ră nume pentru marinarii de asalt!
Apă raţi de tirul artileriei navale, „ei“ prind frânghii de stânci, se caţă ră ca maimuţele, ca apoi să cad ă înapoi rostogolindu-se. Cete întregi aleargă în cerc pe plaja albă, în timp ce fosforul le ră re ş te rândurile. Toată plaja e în
flă c ă ri. Nisipul s-a preschimbat în lavă .
Privim în tăcere: interzis de a trage, până la noi ordine.
monte cassino 9
Primul val de debarcare este nimicit. N-au izbutit să înainteze nici mă car dou ă sute de metri. Ce priveliş te îi a ş teapt ă pe cei din valul al doilea, care urmeaz ă imediat!
Sunt ş i ei la rândul lor transformaţ i în tor ţ e vii. Dar soseş te cel de-al treilea val. Ţinând armele ridicate deasupra capului, marinarii se avântă prin valuri, se aruncă cu burta pe plajă şi încep să se joace cu armele automate.
Dar de înaintat nu înainteaz ă nici mă car un metru.
Apoi apar avioanele care arunc ă fosfor ş i petrol.
Flă c ă ri gigantice, gă lbui, se înalţă c ătre cer.
Soarele apune. Se aprind stelele. Nepăsătoare, Mediterana nu dă pace cadavrelor calcinate, legănându-le uşor.
Debarc ă apoi cel de-al patrulea val al infanteriei marine. Obuzele trasoare urcă pe cer. Şi ace ş ti oameni mor în câteva minute.
Puţin înainte de a ră să ri soarele, o adevă rată armada de pontoane de asalt se năpusteşte asupra coastei. Aceştia sunt soldaţi adevă raţi, companiile de puşca şi marini bine instruiţi care urmeaz ă să pună stăpânire acolo unde ceilalţi au deschis doar drumul. Totul trebuie luat de la început. Obiectivul lor num ă rul unu: ocuparea ş oselei naţionale numă rul 18. Tancurile se opresc la marginea plajei prefă cute în fă clii. Dârji, pu şca şii înainteaz ă . Sunt veteranii Pacificului. Ucid tot ce le apare în cale, tră gând
până şi în mor ţi. Pe carabinele lor de asalt sunt montate
10 SVEN HASSEL
baionete scurte. Mulţi dintre ei poartă atârnată de curea câte o sabie de samurai.
– Ăş tia-s marines americani, mormă ie Heide, grenadierii noş tri o vor afla pe pielea lor. Tipii ăş tia n-au pierdut nicio b ă t ă lie de o sut ă cincizeci de ani încoace.
Oricare dintre ei face cât o companie întreag ă .
Comandantul Mike s-ar bucura să- şi revad ă vechii camarazi din Far West.
E prima oară când d ă m ochii cu ei. Fiecare s-a înţolit după cum l-a tă iat capul.
Un soldat tropă ie pe nisip; de raniţă are prinsă o umbrelă deschisă , de un roş u aprins. În urma lui păşe ş te un sergent înalt care poart ă peste casc ă o p ă l ă rie chinezească. Un ofiţer scund, care aleargă în fruntea unei companii, poart ă pe cap o p ă l ă rie de paie, gen Maurice
Chevalier. De panglica albastră ca cerul îi atârnă vesel un trandafir.
Se năpustesc înainte fă ră să le pese câtu şi de puţin de tirul ucigător al grenadierilor noş tri.
Un infanterist german încearcă să fugă. O sabie de samurai îi desparte dintr-o singură lovitură capul de trup.
Un soldat american strigă ceva camarazilor să i, ridică deasupra capului cumplita sabie şi să rută lama însângerată.
Un cârd de bombardiere Heinkel se aruncă asupra lor.
Plaja se înalţă parc ă toată c ătre cerul limpede. Pe nisipul
monte cassino 11
înnegrit de fum, soldatul cu sabia se zvârcoleş te într-o baltă de sânge.
Locotenentul Frick, şeful grupului nostru, se apropie târându-se.
– Plecaţi unul câte unul. Ne retragem până la punctul Y. Poziţiile noastre au fost ocupate de marines. La mal sosesc mereu alte şalande. Tancuri amfibie acostează zgomotos. Pe cerul senin de vară , vânătorii şi bombardierele duc o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Un pluton de grenadieri se pred ă . Este secerat fă r ă cruţare. Câţiva marinari jefuiesc cadavrele punând mâna pe insigne şi decoraţii.
Porta spune în bătaie de joc:
– Printre ei sunt şi unii care au nevoie de semne exterioare de bă rbăţie!
– Bun, acum ş tim cu cine avem de-a face. Să vezi şi să nu crezi, zise Legionarul.
Ne-am retras cu câ ţ iva kilometri mai la sud de Avellino. Comandanţii germani îşi închipuiseră c ă vor putea respinge for ţele invadatoare chiar din clipa debarc ă rii lor. Î şi imaginaseră o bătă lie cam de soiul celei de la Cannae1, fă r ă a ţ ine însă seama de uria ş a superioritate materială a aliaţilor.
1 Oraş din vechea Apulia, aproape de Aufidus, unde Hannibal i-a învins pe romani în anul 216 î.H. (n. tr.).
12 SVEN HASSEL
Mareşalul Alexander şi generalul Clark nădăjduiseră să obţină un cap de pod… Acum aveau un adevă rat front.
Poziţiile noastre cădeau una după alta, dar unitatea noastră nu intrase încă în luptă. Regimentul nu avea decât puţini
mor ţi şi ră niţi. Ne-am retras la nord de Capua. În timpul mar şului am mai apucat să golim o pivniţă la Benevento, iar la Caserta am dat o mână de ajutor la îngropatul a câtorva sute de mor ţi. Regimentul nostru a săpat tranşee acolo unde Via Appia se desparte de Via Casilina.
Pantherul nostru era pe jumătate îngropat în pă mânt.
Pe capota motorului era a ş ezat ă o b ă rdac ă cu vin de Caserta. Un pivnicer italian ne ajutase s ă -i punem canaua. De turelă atârna un purcel fă cut la frigare.
Întin ş i pe burt ă , d ă deam cu zarurile pe covora ş ul verde de la Ida-Gă lbejita.
– Ce-aţi spune dacă l-am împu şca pe papă şi am da foc
împuţitului ă stuia de Vatican? întrebă Barcelona în timpul unei rafale.
– Ne supunem ordinelor, ră spunse Porta scurt. Dar ce- ţi veni să -o împu şc ă m pe Sfinţia Sa? Ar trebui să ş tim
şi pentru ce.
– Fire ş te c ă ş tim! exclam ă Barcelona, mândru de a
cunoa ş te o taină . Zilele trecute, pe când eram la raport la Chiorul, am citit la ofiţerul cu informaţiile o notă a
Departamentului politic al corpului de armată . Cei din
Prinz Albrecht Strasse încearcă pe toate c ă ile în clipa de
monte cassino 13
faţă să-l facă pe papă să ia deschis apă rarea evreilor. Avem şi noi micii noş tri provocatori la Vatican. În clipa în care
Preacuviosul va cădea în plasă, vom da foc la şandramaua lui din Roma. Să ard ă cu popi cu tot. Şi vă mai pot spune
că la cuvântul de ordine „Rabat“ va fi trimis un regiment disciplinar de blindate, cu geni ş ti şi cu crema SS-ului, sprijiniţi de unităţi speciale de întă rire. SS Dirlewanger va face curăţenie! Stă cu piciorul pe scara avionului, pe undeva la ră să rit de Polonia. Acţiunea va fi pusă pe seama comuni ş tilor. Catolicii din unităţile care vor lua parte la atac vor fi lichida ţ i. Barcelona ridic ă o sprâncean ă . Cunoa ş teţi cumva şi alte regimente în afară de al nostru în sud? Un sfat preţios pentru cei înscri şi drept catolici: s ă declare c ă ş i-au pierdut credin ţ a ş i c ă au devenit liber-cugetători.
– Doar n-o să -l omoare pe papă ! strigă Heide uluit.
– Ba pot face chestii şi mai şi, îl încredinţă Rudolph
Kleber, muzicantul, fost SS-ist. Acum şase luni, un prieten care lucreaz ă la Departamentul de cercetă ri biblice mi-a spus c ă grozav ar mai avea chef s ă -i lichideze pe popi, de-a valma. Pentru cei din Prinz Albrecht Strasse, papa este cel mai mare duşman al lui Adolf…
– Mă doare-n cot de toate astea…, i-o tă ie Barcelona.
Dacă aţi primi ordin, v-aţi duce să-l umflaţi pe papă ori ba?
Şovă iam: nătă răul ă sta de Barcelona, cu obiceiul lui de-a pune întrebă ri tâmpite.
14 SVEN HASSEL
Micuţul, înalt de doi metri, analfabetul din Hamburg, uciga ş ul cel mai cinic al tuturor timpurilor, ridic ă un deget ca la şcoală :
– Staţi puţin, mă i ţicniţilor! Cine-i catolic printre noi? Nimeni. Cine crede în Dumnezeu? Nimeni.
– Ia-o mai domol, bătrâne! îl preveni Legionarul ridicând mâna.
Dar odată pornit, Micuţ ul nu mai putea fi oprit.
– Mergi-sau-crap ă1 , te ş tiu eu c ă e ş ti de partea lui Allah, iar eu îţ i zic ţ ie, precum Iisus, fiul lui Saul –
Micuţ ul încurca întotdeauna puţinele sale cunoş tinţe de religie –, d ă -mi ce este al meu şi d ă -i câte ceva, colo, şi cezarului. Tare a ş vrea să ş tiu dac ă Pius ă sta al nu ş tiu câtelea, cu care îmi tot împuiaţi urechile în ultimul timp, este pur şi simplu c ăpetenia tuturor preoţilor, un fel de general al bisericii, sau este cu adevă rat reprezentantul
pe pă mânt al ş efului ă l mare din ceruri, a ş a cum îmi spunea într-o zi dama aia care mi-a oblojit cu pomad ă ochiul bolnav.
Porta a înă lţat din umeri. Heide şi-a întors privirile spre zaruri. Barcelona şi-a aprins îngândurat o ţigară. Eu am schimbat capsa unui obuz-rachet ă . B ă trânul î ş i plimba degetele de-a lungul ţevii tunului.
1 Poreclă dată celor din Legiunea Străină (n. a.).
monte cassino 15
– Bă nuiesc c ă pesemne este într-adevă r solul Cerului, murmură el gânditor.
Micuţ ul î şi lovea dinţii cu unghiile.
– Se pare c ă nimeni nu e prea sigur de lucrul ă sta.
Sunteţi pe un teren alunecos. Eu, caporalul- şef Wolfgang Ewald Creutzfeld, sunt un dur. Un mort mai mult sau mai puţin nu înseamnă nimic pentru mine. Trag în oricine! Pu şca ş ori general, târfă sau regină , totuna. Dar de chestiile cu Doamne-Doamne nu-mi place să mă ating.
Dac ă ş eful Vaticanului are cumva o linie direct ă cu Dumnezeu, admiţând bineînţeles c ă există Dumnezeu, nu trebuie s ă fii prea iste ţ pentru a ghici c ă am da de naiba dacă i-am împuşca vreodată întreaga bandă. Vechea
sc ăpare cu „executarea ordinului“ n-ar cântă ri prea mult la Petru-de-la-Poarta-Raiului, când vom zornă i din oase pe acolo. Nu mi-a ş risca viaţa de apoi. – Dumnezeu există , afirmă Legionarul. Dac ă te legi de un credincios, te atingi de Dumnezeu. Papa e mare, mai mare decât oricine. Dar mai bine să a ş teptă m întâi ordinul în loc să ne batem capul cu ce vom face. Vom gă si o sc ăpare. Am putea, de pild ă , întoarce tunurile şi să pictă m o pereche de chei pe turelă . – Baţi câmpii! îi râse Porta în nas. Ar trimite împotriva noastră câteva unităţi SS şi praful s-ar alege de noi cât ai bate din palme!
16 SVEN HASSEL
– Ideea Legionarului nu-i chiar atât de rea, spuse gânditor Bătrânul. Vaticanul are post de emisie propriu. Vă daţi seama ce s-ar întâmpla dacă s-ar auzi că un regiment german de blindate apă ră Vaticanul împotriva unui atac german? S-ar face vâlvă în lumea întreagă şi lucrul ă sta n-ar fi tocmai pe placul Berlinului.
– E ş ti bătut în cap, constată Heide în batjocur ă . N-ai priceput c ă la Vatican sunt agenţi provocatori? Crezi că vor da buzna în beci când va începe tă răboiul? A ş ! Ţâ ş ti la sta ţ ia de radio, anunţ ând lumii întregi c ă Sfântul
Pă rinte a cerut protec ţia germanilor. Iar, după o scurtă vizită în Prinz Albrecht Strasse, papa va juca a şa cum îi va cânta SS Heini. Chiar şi pentru plă mânii unui papă , cu acidul nu-i de joac ă . Iar noi, dac ă primim ordin, îl execută m, pentru că suntem soldaţi. Ne-am bă ga şi dinamită -n fund să ţâ şnim spre lună , dac ă ni s-ar ordona. Şi chiar dac ă ne-am încuia în latrine ş i ne-am… ca ni ş te nepricopsiţi discutând plimbarea, şi tot am face-o! – Aţi luat-o razna, interveni Porta. Până una-alta stă m aici şi a ş teptă m o band ă de yankei fioroşi. Pun la bătaie patruzeci şi cinci de ţigă ri cu opiu, cincizeci cu marijuana şi treizeci de Grifa1 pentru cine d ă de trei ori şase. Asta pentru c ă ast ă zi sunt milos. Pune ţ i jos de dou ă ori pe atâta pentru a putea da de şase ori cu zarurile.
1 Ţigări cu proprietăţi euforice (n. a.).
monte cassino 17
Pentru aceste şase arunc ă ri de zaruri l-am uitat până
şi pe papă . Şase zaruri de aur masiv însemnate cu briliante, pe care Porta le „împrumutase“ dintr-un tripou franţ uzesc. În seara cu pricina purta pistolul său mitralier ă , iar chipul îi era ascuns sub un ciorap de dam ă . Poliţia Militară s-a dat de ceasul mor ţii un an întreg să -l
gă seasc ă pe vinovat, care era mai aproape decât şi-ar fi putut închipui.
Recurgeam la tot felul de fiţe pentru a atrage norocul de partea noastră . Agăţat în mâini, cu zarurile în gură , Barcelona se ră suci de patru ori în jurul tunului, dar nu
obţinu decât cinci şesari, ie şind primul din joc.
Micuţ ul ră mase fă ră nicio pipă şi pierdu pe deasupra
şi nagantul său.
O grupă de infanterişti depăşi în goană poziţia noastră.
– Par cam grăbiţi, fă cu Porta. De parc-ar fi dat peste un strigoi, pe cuvântul meu!
O a doua ceată alerga ca şi cum ar fi mânat-o dracu’ din urmă .
– Poate c ă s-a semnat pacea ş i se trag oamenii spre vatră , visă Micuţ ul, fericit.
B ătrânul se urc ă pe tanc, duse binoclul la ochi şi îl îndreptă spre sud.
– Mi se pare c ă se cam stric ă vremea. De la Kiev n-am mai vă zut o asemenea debandad ă .
18 SVEN HASSEL
– Să le ardem o pereche de grenade peste bot, propuse
Heide, pus pe moarte. Dezerteaz ă , tic ă loşii…
– Am face mai bine s-o luă m şi noi din loc, strigă vesel
Porta, urm ă m plutonul din frunte, direc ţ ia Berlin.
Experienţa m-a învăţat c ă este mai bine să te la şi dus de apă decât să înoţi împotriva curentului.
Chiorul, urmat la un pas de locotenentul Frick, sosi ca o vijelie.
– Beier! urlă el foarte agitat către Bătrân.
– Prezent, Chiorule! ră spunse Bătrânul, a şa cum cerea să fie numit generalul Mercedes în timpul bătă liei.
– Ţii poziţia! Porta, d ă -mi o du şc ă de rachiu.
Porta îi întinse o plosc ă enormă , ş utită în Franţa. O plosc ă ce fă cuse ră zboiul din 1870.
Voinicul general bău şi îşi şterse gura cu dosul palmei.
– Şliboviţă, mormă i el cunoscător. Să nu vă miraţi dacă vă pomeniţi deodată cu japonezi în faţă. Batalionul 100 este alc ătuit din japonezi naturalizaţi în America. Nu-i lă saţi să se apropie. Culcaţi-i la pă mânt. Au săbii de samurai şi se bat la fel de bine ca fanaticii lor compatrioţi din Pacific. Sunt şi marocani printre ei. Zburaţi-le creierii. Veţi da ochii şi cu negri gurka. Bă gaţi-vă bine în cap c ă aici ducem un r ă zboi crâncen. Voi aţ i r ă mas acum singurul punct de rezistenţă al armatei din sud. Toate celelalte unităţi se destramă .
monte cassino 19
– Chiorule, cârâi Micuţ ul fă când pe speriatul şi ridicând ca de obicei un deget, e adevă rat că diavolii ă ia negri taie urechile?
Generalul Mercedes încuviinţă din cap.
– Cu atât mai bine! trâmbiţă Micuţ ul. De acum înainte, îi sfătuiesc pe cei din mahalaua de peste drum să - şi încotoşmă neze bine tă rtă cuţele, c ă şi eu colec ţionez foi de varz ă!
– Eu mă mulţumesc cu dinţişorii de aur, declară Porta.
Ascultătoarele nu au valoare comercială .
– Veţi vedea apă rând întreaga haită , la ţol festiv, urmă generalul. Şi să vă fereasc ă Domnul să îndră zniţi cumva s-o luaţi la să nătoasa. – Ştim lec ţia, Chiorule, mârâi Porta: până la ultimul om şi până la ultimul glonţ!
Chiorul aprobă şi continu ă : – Ce bucurie pe capul lor când vor da peste tancurile noastre Panther. Până acum nu au făcut cunoş tinţă decât cu blindatele P III şi P IV. Astea i-au fă cut să se prăpădeasc ă de râs. Trebuie să pice şi o divizie de SS-iş ti. Vă vor înlocui…, dac ă va mai r ă mâne ceva de înlocuit. Atenţ ie la avioane. Pustiesc şoselele. Au şi para ş utat o jumătate de milion de oameni. Două treimi dintre ei nu fac nici două parale. Boboci, soldaţi de paie. Ceilalţi însă! Veterani ai Pacificului care vă cunosc, chiar dacă nu ş tiu de ce material dispune ţ i. A ş a încât s ă fiţ i cu ochii în
20 SVEN HASSEL
patru. S ă nu vă groz ăviţ i dac ă vede ţ i zece mii de in ş i luând-o la fugă. Unul singur dintre cei duri face cât cinci sute dintre ceilalţi şi v-aţi trezi cu ei în spinare cât ai clipi dac ă ar afla unde vă ascundeţi. Vă vor scopi dac ă le veţi da cel mai mic prilej. Înc ă o du şc ă , Porta! – Îmi datorezi un litru, Chiorule, preciz ă rece Porta, întinzându-i pentru a doua oară plosca.
Apoi solidul general se făcu nevă zut după o întă ritură de pă mânt, urmat ca o umbră de locotenentul Frick.
Porta împ ă turi covorul verde de la Ida, î ş i netezi jobenul cu mâneca şi intră prin mannloch1. Mi-am reluat locul în spatele periscopului. Micuţ ul a şez ă grenadele la locul lor. Am verificat întreaga instalaţie electrică. Porta dezlă nţ ui caii-putere mişcând puţin tancul înainte şi înapoi. Apoi puse motorul în punctul mort.
O grupă de gardieni ne depăşi în fugă. Cei mai mulţi dintre ei fă ră arme şi fă ră căşti. Porta declară batjocoritor:
– Precum se vede, eroii au obosit! Şi eu care am crezut întotdeauna în vorbele lui Adolf. Imită glasul lui Hitler: „Femei şi bă rbaţi germani, barbarii noş tri du şmani pretind c ă armata noastr ă se retrage; dar soldatul german r ă mâne acolo unde se afl ă …“ Porta rânji: dac ă nu am orbul gă inilor, soldatul german e pe cale s-o roiască. Aha! Abia acum pricep. E vorba de ceea ce Goebbels numeş te
1 „Trapă de inspecţie“, în lb. germ. în orig. (n. tr.).
monte cassino 21
„apă rare elastică“; dar, odată întorşi la Berlin, unde naiba ne vom mai duce?!
– Nicio problem ă ! i-o întoarse nep ă s ă tor Micuţ ul, vom alerga mai departe în jurul cozii.
Un plutonier de infanterie, suflând ca o locomotivă , se opri lângă noi:
– Grăbiţi-vă! strigă el. Şi, sprijinindu-se obosit de partea dinainte a tancului, continuă : n-aveţi cumva o pic ătură de apă ? Mi-au mă celă rit întregul pluton; mor ţi ca
şoarecii în găurile lor. Au mii de tancuri. N-avem nicio
şansă de sc ăpare.
Bău cu lă comie din plosca lui Heide.
– Ia mai las-o! fă cu liniş tit Bătrânul. Ai vedenii, fă ră
îndoială . Poveste ş te ce s-a întâmplat.
– S ă povestesc! râse amar plutonierul. Dintr-odat ă
au ap ă rut în spatele nostru, în fa ţ a noastr ă , deasupra noastr ă ; o gr ă mad ă afurisit ă de tancuri ş i avioane. În zece minute întreaga divizie ne-a fost strivită şi oamenii fă cuţi terci în găurile lor, sub şenilele tancurilor. Nu iau prizonieri, chiar şi pe ră niţi îi curăţă . Am vă zut un pluton care s-a predat; geni ş tii din divizie. I-au primit cu arunc ătoare de flă c ă ri. Doar nu-s nebun. Erau japonezi.
Comandantului companiei mele i-au crăpat capul cu o sabie din acelea japoneze. L-am înjunghiat pe tipul care a fă cut treaba asta. Avea într-adevă r ochii teşiţi şi înalt de-o şchioapă .
22 SVEN HASSEL
– Din ce divizie faci parte? întrebă la fel de lini ş tit Bătrânul.
– Divizia 16 Blindate, Regimentul 46 Grenadieri. – Şi unde sunt acum ai tă i din 46?
– În iad, arşi de aruncătoarele de flăcări şi de napalm. Nici nu vă puteţi închipui câte chestii au în traistă blestemaţii ăş tia de peste ocean. Şi se reped peste cuiburile noastre de mitralieră de parcă am trage cu zahăr tos. Ne-au strivit chiar înainte de a mai apuca să facem stânga-mprejur.
Regimentul 2 Panzer nu a mai avut timp nici să-şi scoată tancurile P IV din poziţie. Ne-au turnat o grămadă de şmecherii arzătoare în cap. Sunt sătul. Am şters-o!
– Uite, colo, autobuzul direct pentru Berlin, râse cu cinism Porta. Poate gă se ş ti vreun loc pe platforma din spate, dac ă dai puţin din coate. Mi s-a spus că la volan ar fi chiar Adolf…
– O s ă - ţ i piar ă ţ ie cheful de râs, ş uier ă plutonierul furios, când îi vei vedea pe diavolii galbeni şi pe yankei. Vei face şi tu în pantaloni, ca toţi ceilalţi. În trei zile nu va mai ră mâne niciun soldat german viu în toată Italia, pun mâna în foc. Şi toţi alde Bodoglio care au început să tragă în noi de pe acoperişuri. Până şi ţaţele aruncau după noi cu ce apucau.
– Haide, haide…, fă cu Bătrânul împă ciuitor.
– Dar urniţi-vă odată şi luaţi-o din loc! sfătui plutonierul.
– Nu putem, surâse jalnic Porta.
monte cassino 23
– N-aveţi benzină ?
– Nu de benzină ducem lipsă , dar Adolf zice să rezistă m. Iar noi facem ce ni se spune, ca niş te copii ascultători ce suntem.
– Lua-l-ar dracu’! urlă cu hotă râre plutonierul, fă ră a preciza dac ă e vorba de Hitler sau de Porta. De i-aţi fi
vă zut pe marinarii noş tri de apă dulce, bă nuiţi c ă trebuiau să apere fortificaţiile de coastă! Primii japonezi care
au picat i-au pus pe grătar cu napalm. Până să apuce să - şi ridice flintele, grenadierii no ş tri s-au trezit îngera ş i.
Yankeii n-au timp de luat prizonieri, îi lungesc fă ră multă vorbă la pă mânt.
– Ia spune, n ă dragii t ă i nu curg? De câte ori te-ai sc ăpat în ei de când ţ i-a ie şit în cale primul lingător de coca-cola? întrebă ironic Porta.
Locotenentul Frick se apropie de noi. Ză rindu-l pe plutonierul scos din fire, zâmbi pe sub mustaţă . Auzise ultimele cuvinte ale lui Porta.
– Câte tancuri ai vă zut, Feldwebel1, şi de ce tip? întrebă el liniştit. Scoase o hartă de stat-major şi o despături pe botul tancului.
– Arată -mi, unde ai vă zut ultima oară camarazi de-ai noş tri?
1 Grad militar în Wehrmacht, echivalent celui de plutonier (n. tr.).
24 SVEN HASSEL
Plutonierul se aplecă peste hartă , privind nervos către sud. Fă ră îndoială c ă regreta amarnic că se oprise la noi. Dar acum nu mai avea ce face.
– Aveam o poziţie la nord de Bellona. Au trecut peste Volturno fă ră să prindem mă car de veste.
– Dar fluviul nu poate fi trecut prin vad! se împotrivi Frick.
– Domnule locotenent, poate nu mă credeţi, dar l-au trecut cu adevă rat.
Frick îşi aprinse gânditor o ţigară .
– Ai vă zut tancurile străbătând fluviul?
– Da, domnule locotenent, şi camioane, de asemenea.
– Camioane obi şnuite?
– Da, camioane grele. Şi doar ş tiu c ă apa e adâncă .
– Partizanii, gândi Frick cu voce tare, poduri subacvatice. Ce porc ă rie!
Îl privi pe plutonier:
– Şi, când au trecut, voi aţi întins-o?
– Totul s-a petrecut foarte repede, domnule locotenent. Îi doboară pe toţi… Fă ră prizonieri.
– Câte tancuri aveau?
– Câteva sute, domnule locotenent.
Porta izbucni.
– Aiureli! Pesemne c ă nu poţ i deosebi un tanc de-o broasc ă râioasă!
monte cassino 25
– A ş teapt ă puţin să vină să - ţi turteasc ă fesul. Eu am
fost la Stalingrad. Dar un ră zboi ca ă sta n-am mai vă zut!
Frick îi întinse zâmbind o ţigară .
– Liniş te ş te-te şi gândeş te-te bine: unde se aflau sutele
acelea de tancuri?
– La Alvignano.
Frick privea pe hartă .
– Iar noi unde eram? Adunaţi în mijlocul satului, nu?
întrebă Porta cu nevinovăţ ie. Piaţ a Sfântului Petru, ce naiba! Sau poate c ă erau îngr ă m ă diţ i în straturi, unii peste alţii! Câte tancuri vezi aici? O mie? Eş ti sigur c ă nu vii de la Roma şi n-ai rătă cit drumul?
– Tac ă - ţi gura! zbieră plutonierul, scos din fire. Erau atâtea încât nici nu le puteai numă ra. Aveam cel puţin zece pe urmele mele.
Ne-am dat seama. Infanteria vede întotdeauna dublu atunci când este hă r ţ uită de tancuri. După toate probabilităţile, plutonierul nu vă zuse mai mult de două zeci şi cinci de care.
Cu ochii holbaţi, îi explica locotenentului Frick cum trecuseră tancurile în zigzag printre case, strivind totul în calea lor. Fără îndoială că trăise un coşmar. Nu-i nicio plă-
cere să fii surprins de un atac frontal al tancurilor de asalt!
– Vino, Beier! Mergem să vedem ce se întâmplă . Iar dumneata, Feldwebel, ne vei arăta drumul, ordonă locotenentul.
26 SVEN HASSEL
Celă lalt încerc ă în zadar s-o ş teargă .
– Dar bine, domnule locotenent, americanii sunt în sat!
– Vom vedea, a fost singurul ră spuns al locotenentului Frick.
– Domnule locotenent, sunt şi japonezi cu s ăbii de samurai.
Locotenentul râse înceti ş or. Îndep ă rt ă cu mâna o scamă imaginară de pe Crucea de Fier de la gât. Era cel mai maniac ofiţer din toată divizia. Uniforma sa neagră era întotdeauna f ă r ă cusur. Cizmele sale înalte erau oglind ă . Mâneca stângă îi flutura goală . Î şi lă sase braţ ul la Kiev, rupt sub ră suflătoarea turelei, când tancul său fusese atins de un obuz de 100. Se întoarse spre noi.
– Doi voluntari, după mine!
Legionarul şi cu mine am fă cut câte un pas înainte.
Nu aveam de ales. Era rândul nostru: eram voluntari cu schimbul. Mi-am s ă ltat în spate mitraliera u ş oar ă .
Mergeam prin şanţ. În frunte era locotenentul Frick.
