O lumina in inima noptii - preview

O

lumină în inima nopții

Candelabrul, de la spațiul intim la scenă

De acelaşi autor la Editura Nemira (selectiv): Iisușii mei Ușa, o geografie intimă Cehov, aproapele nostru Convorbiri teatrale Parisul personal. Autobiografie urbană Parisul personal. Casa cu daruri Parisul personal. Familia din Rivoli 18 Japonia, imperiul teatrului Scena modernă. Mitologii şi miniaturi Nocturne

G eorge B anu este profesor emerit de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle – Paris. Coordonează colecţia Le Temps du théâtre la Editura Actes Sud. A scris numeroase volume de referinţă consacrate sce­n ei con­t em­p orane şi principalelor sale personalităţi, lucrări traduse în numeroase limbi, dintre care menţionăm: Livada de vişini, teatrul nostru, Reformele teatrului în secolul reînnoirii, Shakespeare – lumea-i un teatru, Nocturne, Scena modernă. Mitologii şi miniaturi, apărute la Editura Nemira. A primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa, a obţinut Premiul de excelenţă UNITER şi Premiul Prometeu 2007. Este pre­şedinte de onoare al Asociaţiei In­ternaţionale a Criticilor de Teatru şi doctor honoris causa al mai multor universităţi europene. Este membru de onoare al Academiei Române. A obţinut în 2014 Marele Premiu al Academiei Franceze.

O lumină în inima nopții Candelabrul, de la spațiul intim la scenă Traducere din limba franceză de MIHAELA STAN Prefață de ALEXANDRE DEMIDOFF

Imagine copertă: Mihaela MARIN Furtuna, William Shakespeare, regia Silviu Purcărete, Teatrul Național Craiova/ Festival Internațional Shakespeare, 2012 © Mihaela Marin.

Layout copertă: Oana BĂNDĂRĂU Prepress copertă: Alexandru CSUKOR Traducera prefeței: Cindrel LUPE Lector: Irina CERCHIA Tehnoredactor: Liviu RUSU

CIP: Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BANU, GEORGE O lumină în inima nopții / George Banu; trad. din lb. franceză: Mihaela Stan, pref: Alexandre Demidoff. - Bucureşti: Nemira Publishing House, 2021 ISBN 978-606-43-1054-5 I. Stan, Mihaela (trad.)

II. Demidoff, Alexandre (pref.)

821.133.1 George Banu UNE LUMIÈRE AU CŒUR DE LA NUIT © Edition Arléa - Paris, 2020 © Nemira, 2021

Tiparul executat de Monitorul Oficial R.A. Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări și închirierea acestei cărți fără acordul scris al editorului sunt strict interzise și se pedepsesc conform Legii dreptului de autor.

ISBN 978-606-43-1054-5

Prietenilor mei

La „Paradisul Candelabrelor“ de Alexandre Demidoff

Pentru George Banu, candelabrul este atributul prin ex­ce­lenţă al teatrului. Spectator absolut, eseistul des­ ci­frează des­tinul artistic al reginei lămpilor în această carte, pe cât de personală, pe atât de strălucitoare.

George Banu este „ghepardul“ escapadelor noastre tea­trale. La fel ca prinţul din romanul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, acest istoric al scenei, profesor mult timp la Sorbona, asistă la dispariţia unei lumi pe care o în­tru­pează cu barba sa de boier, gustul său pentru whisky, ela­nurile sale de amant în zori, etica sa de san­ tinelă mereu în căutarea excepţiei.

Fiecare carte a sa este savantă şi hoinară, împrumu­ tând din critica structuralistă sublinierea elementelor care 7

O

l u m i n ă î n i n i m a n o p ț i i

revin într-o operă, iar de la Marcel Proust şi a sa În căutarea timpului pierdut, ştiinţa divagaţiei. Cea mai re­centă lu­crare a sa, O lumină în inima nopţii, este o rea­li­zare din această categorie.

Spre ce să ne îndreptăm atunci când noaptea cade peste şaizeci de ani de tinereţe, păstrată prin grija lui Cehov, a lui Goldoni sau a lui Shakespeare? Spre candelabre, aceste flă­cări de cristal, care, pe vremuri, însoţeau val­su­rile lui Johann Strauss. Care dau şi astăzi încă un prisos de suflet celui mai mărunt „brainstorming“ de în­tre­prin­dere. Care acoperă cu patina istoriei o întâlnire la nivel înalt.

Candelabrul este atributul teatral prin excelenţă, ne spune George Banu. Pe scenă poate fi vestigiul orbitor al unei drame uitate. El anunţă adeseori o serbare şi chiar nu con­tează dacă nu-şi ţine promisiunea. Dar de unde o atare dra­goste pentru această lustră aristocratică prin definiţie? Pentru că aparţine atât lucrătorului, cât şi mi­ li­ar­darului. Pre­zenţa sa înnobilează, leagă trecutul şi pre­zen­tul, do­mo­leşte spiritele chinuite.

Candelabrul este, mai ales pentru scriitor, o oglindă cu multe feţe: toate trăirile sale se răsfrâng într-o veselie demnă de commedia dell’arte. Aceasta este valoarea unei Lumini în inima nopţii. Departe de a fi doar o formă de se­mi­ologie poetică, această trecere este o autobiografie trecută prin sită. Un precipitat de mii de promenade 8

T i ta n i c u l

t e at r u l u i

se­crete. În copilăria din România sa natală, George era lipit de candelabrul familiei, ca un fluture pregătindu-şi zborul: o viaţă de actor era cea mai mare aspiraţie a sa.

Când uni­ver­sitarul a descins la Paris la începutul anilor 1970, a fost cucerit de spectacolul A Letter for Queen Victoria. Re­gi­zorul Bob Wilson adusese pe platou un batalion de candelabre.

Titanicul teatrului „Oare era un salon, un platou de teatru sau cele două îm­pre­ună? Iată că miezul luminos al candelabrelor m-a primit la Paris, pe mine, care veneam din ţara în care po­ li­tica drastică purtată de Ceauşescu cufundase oraşele în­ tr-un întuneric demn de secolul al XIX-lea.“ Asta fiindcă un candelabru este, de asemenea, politic, re­a­min­teşte au­ torul cărţii Cortina sau fisura lumii. El par­ti­cipă cu es­ tetica sa, deci cu o ideologie. În 2016, asista în Teatrul Alexandrinski, din Sankt-Petersburg, la o mi­nune: re­ constituirea legendarului Bal mascat, pus în scenă în fe­ bruarie 1917 de Meyerhold, unul dintre ma­eş­trii cei mai inventivi ai epocii. Era ajunul revoluţiei bol­şevice, iar artistul anunţa schimbarea în manieră pro­prie. Totul era 9

O

l u m i n ă î n i n i m a n o p ț i i

impregnat de lux şi de rafinament. Şi totul sfârşea la gu­ noi. Adio, monocluri, troică şi gulere de hermină!

Valeri Fokin, director la Alexandrinski, reînviase aceas­tă capodoperă. „Era un Titanic al teatrului readus la su­prafaţă, mi se punea un nod în gât de emoţie. In­co­men­ su­rabil. Cortinele enorme ritmau drama lui Lermontov, cos­tumele aveau fastul din alte vremuri, ac­torii erau cu­ fun­daţi în acel dublu efort de reînviere şi în­tru­pare. [...]

Iar efec­tul de oglindire creat de candelabre l-a orbit atunci pe spec­tatorul care eram, cuibărit în fotoliu ca într-un tea­ tru de odinioară reînviat prin magie.“

Chemarea frumuseţii Este ceea ce numim „a face trup comun cu teatrul“.

A se învălui în ţesutul său. A suporta imperiul său ire­ zis­tibil până la satisfacţie. George Banu descrie aici o for­mă de extaz: tragedia lumii se desfăşoară sub ochii noştri, dar acest spectacol este nedespărţit de senzaţia unei împliniri estetice.

Candelabrul ar fi, așadar, simbolul unei credinţe în fru­museţea care pluteşte chiar când vâltoarea ameninţă să distrugă tot. George Banu, acest „ghepard“ care re­cu­ noaşte, prin formularea unei fraze, oboseala sa, invită nu 10

C h e m a r e a

frumuseţii

la înfruntarea violenţei momentului, ci la opţiunea pen­ tru acele drumuri ocolite, pe care le preferă marii artişti.

Ce ne recomandă? Revolta prin frumuseţe. Este lecţia de la un frate mai mare – ce îşi dedică lucrarea prietenilor săi –, care vrea să mai poată crede în candelabrul nopţilor noastre, acelea care fac din spectator, în seri binecuvântate, un „îmbătat de excepţie“.

Le Temps, Geneva, 9 august 2020 (Traducere din limba franceză de Cindrel Lupe)

Piața Vendôme, Paris

În inima nopții, candelabrul În inima nopții, noaptea mea, candelabrul răsare ca un licăr de speranță, un far discret, capabil să tempereze melancolia. Li­curici al saloanelor și amintire a unei lumi dispărute, aban­donat pe scenă. Mi-a apărut brusc în clar­ ob­scurul vieții care pune străpânire pe cel care sunt acum, cel care se îndepărtează lent de teatru.

Antidepresiv, pecete a unei lumi sau a unui teatru epuizat, prezent, dar ținându-se departe de mișcările con­ vul­sive ale secolului nostru, candelabrul însoțește și lu­ mi­nează timpul ce se scurge. Și îl protejează împotriva căderii în uitare.

Din salon la scenă, din spațiul privat la cel public, pă­ trun­dem aici în „mitologia“ candelabrului, în sensul dat de Roland Barthes, deloc încărcat cu o cascadă de co­no­tații 13

O

l u m i n ă î n i n i m a n o p ț i i

provenind din folosirea sa actuală sau păstrată în memorie.

Candelabrul menit luminatului și candelabrul amintirii.

Din dragoste pentru lumina sa subtilă, discretă, dar și pen­tru indiscutabila sa melancolie, s-a trezit în mine do­ rința de a-i trece în revistă aparițiile și reflexiile, de a stabili un dialog între spațiul public și spațiul privat și de a-l întâlni pe partenerul intim al visătorului sau al spec­ tatorului, reuniți astfel în inima nopții, cu ochii ațintiți spre o lu­mină catifelată care dăinuie, care alină în fața ame­nințării de a dispărea și care temperează violența lumii. E un remediu blând. În inima nopții, candelabrul ne protejează de tenebre.