Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol.8)
Marea Evanghelie a lui Ioan Volumul 8 Domnul nostru Iisus Hristos şi duşmanii Săi Evanghelia după Ioan, capitolul 9 (continuare) Capitolul 1 Nişte farisei deghizaţi sosesc la Lazăr 1. De-abia am rostit aceste cuvinte, că o slugă a lui Lazăr a şi intrat în sala de mese, unde noi ne aflam încă împreună, plini de voie bună, şi l-a anunţat că nişte străini tocmai sosiseră la han şi doreau să stea de vorbă cu stăpânul casei. 2. Lazăr M-a întrebat ce trebuie să facă. 3. Eu i-am răspuns: „Deocamdată rămâi aici cu noi. Vor merge doar Rafael şi cu cei şapte egipteni să se ocupe de aceşti farisei şi cărturari vicleni; ei ştiu foarte bine ce să le spună şi ce e de făcut cu ei.” 4. Rafael şi cei şapte egipteni au ieşit îndată. Cu o voce aspră, Rafael i-a întrebat pe nou-veniţi ce vroiau. 5. Un fariseu a răspuns cu ipocrizie: „Tinere ce pari a fi de familie bună, eşti cumva trimisul lui Lazăr? Noi îl cunoaştem şi nu vrem să vorbim decât cu e1. Ce obicei straniu este şi acesta, ca stăpânul cu care vrem să vorbim să trimită în locul lui un băieţandru căruia deabia îi mijesc tuleiele! Mergi şi spune-i lui Lazăr că noi vrem să vorbim cu el şi că suntem de rang mult mai înalt decât el, atât în Ierusalim, cât şi în toate ţinuturile evreieşti.” 6. Rafael a spus: „Ei, dacă sunteţi domni atât de mari precum spuneţi, mă mir foarte tare că aţi venit astfel deghizaţi pe înserat, pe acest munte asupra căruia voi înşivă aţi aruncat anatema! Oare blestemul vostru nu spune că: «Trupul şi sufletul oricărui evreu care va merge, fie ziua, fie noaptea, pe acest munte, va fi blestemat!»? Dacă este aşa, cum de aţi venit voi înşivă aici pentru a vorbi cu ereticul de Lazăr?” 7. Fariseul a răspuns indignat: „Ce ştii tu, tinerelule cu caş la gură? Dacă am primit puterea de la Dumnezeu de a blestema un loc, din motive întemeiate, avem şi puterea de a ridica acest blestem, pentru noi cel puţin, atunci când vrem aceasta; căci noi suntem deasupra legii, şi nu supuşii ei. Ai înţeles?” 8. Rafael a spus: „Dacă voi consideraţi că sunteţi mai presus de legea lui Dumnezeu, înseamnă, în mod evident, că sunteţi mai presus de Dumnezeu! Căci Dumnezeu se supune El însuşi legilor Ordinii Sale eterne şi nu le încalcă niciodată, fapt pentru care nu anulează niciodată o lege, nici măcar pentru a o încălca El Însuşi în mod temporar, dacă ar avea chef. 9. Dacă voi credeţi că aveţi această putere, înseamnă că sunteţi mult mai puternici decât Dumnezeu! Căci El Însuşi, fiind Legea primordială, există şi acţionează întotdeauna în limitele propriei Sale legi, căreia îi este deci supus. Iar dacă Dumnezeu Însuşi respectă cu stricteţe această lege, cine v-a dat vouă dreptul de a vă pune deasupra legii şi de a vă deghiza, pentru ca nimeni să nu vă recunoască atunci când încălcaţi propria voastră lege? Şi dacă sunteţi stăpâni ai legii, de ce vă temeţi că oamenii v-ar putea recunoaşte atunci când vă încălcaţi legile?” 10. Fariseul a răspuns cam cu jumătate de gură: „Ce pricepi tu, băiete, din lucrurile supreme, pe care numai preoţii au dreptul lăsat de Dumnezeu să le judece?”
1