Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol.7)
Marea Evanghelie a lui Ioan Volumul 7 Domnul nostru Iisus Hristos pe Muntele Măslinilor (continuare) Capitolul I Un răsărit de soare şi semnificaţia sa spirituală 1. Toţi şi-au îndreptat ochii spre răsărit, admirând splendoarea cea roşiatică a zorilor. Deasupra orizontului se vedeau câteva pâlcuri de nori de o extraordinară frumuseţe, care deveneau din ce în ce mai luminoşi, şi toţi au declarat că n-au mai văzut de mult o dimineaţă atât de minunată. 2. Eu le-am spus atunci celor din jur: „Vedeţi, acest răsărit de soare seamănă foarte mult cu zorii vieţii spirituale a omului şi cu răsăritul Soarelui divin în sufletul său! 3. Când omul aude Cuvântul lui Dumnezeu, în sufletul său răsare Soarele. Când ajunge să înţeleagă şi să creadă cuvintele auzite, acest răsărit devine deja mai luminos. Atunci, el începe să simtă o bucurie crescândă la ascultarea cuvintelor învăţăturii spirituale şi să acţioneze în conformitate cu aceasta. Apoi, aşa cum lumina înroşeşte aceşti superbi norişori, focul iubirii dă culoare faptelor sale, iar fiinţa sa interioară devine din ce în ce mai luminoasă. Bucurându-se astfel de bunătatea şi de adevărul ce provin de la Dumnezeu, omul ajunge la o cunoaştere din ce în ce mai înaltă a lui Dumnezeu, iar inima sa se înflăcărează de iubirea pentru El, ceea ce se aseamănă foarte bine cu roşul cel strălucitor şi luminos al acestei dimineţi. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi, prin aceasta, cunoaşterea de sine şi cea a propriei meniri capătă amploare şi devine din ce în ce mai clară, ca această auroră roşiatică ce este precum aura pe care o distingem de departe în jurul unor ţinuturi frumoase ale pământului. 4. Apoi lumina zilei creşte tot mai mult. Norişorii cei mai apropiaţi de soarele care răsare - adică acţiunile realizate din iubire sinceră şi profundă faţă de Dumnezeu - devin strălucitori ca aurul. În cele din urmă, ziua se umple de lumină, iar soarele străluceşte în toată gloria şi măreţia sa deasupra orizontului; şi, aşa cum ziua cea nouă se naşte mereu din noapte prin puterea luminoasă a soarelui, la fel şi omul renaşte prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu şi, de aici, prin iubirea tot mai mare faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele său. Aceasta este renaşterea spirituală a omului: să-L cunoască din ce în ce mai bine pe Dumnezeu şi astfel să-L iubească tot mai mult. 5. Atunci când inima omului este cuprinsă de o adevărată ardoare, lumina din el creşte tot mai mult, până când devine o flacără strălucitoare, iar Spiritul lui Dumnezeu răsare în el precum soarele dimineţii, şi, astfel, lumina zilei străluceşte din plin în lăuntrul său. Dar această zi nu este ca o zi pământească ce se sfârşeşte atunci când vine seara, ci este o zi a vieţii eterne şi constă în deplina revelare a Spiritului lui Dumnezeu în sufletul omului. 6. Adevărat, vă zic vouă: omul în sufletul căruia se iveşte o asemenea zi nu va mai vedea moartea şi nu-i va mai simţi gustul în veci; şi atunci când va ieşi din trupul său va fi asemenea unui prizonier care a fost graţiat, iar gardianul vine la el cu o înfăţişare prietenoasă, îi deschide poarta închisorii şi-i spune: «Ridică-te! Graţierea ţi-a fost acordată şi acum eşti liber! îmbracă acest veşmânt de sărbătoare, părăseşte această temniţă şi păşeşte liber în faţa celui care ţi-a acordat această graţie!» 7. Şi dacă un prizonier se bucură în cel mai înalt grad de o asemenea graţie, cu atât mai mult se va bucura un om renăscut în Spirit, la care îngerul Meu va veni şi-i va spune: «Frate 1