Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.6
Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.6 Domnul nostru Iisus Hristos şi templierii Evanghelia după Ioan Capitolul 5 Capitolul 1 Vindecarea unui bolnav la scăldătoarea Betesda (Evanghelia după Ioan 5/1-13) 1. În ziua aceea, Eu împreună cu ucenicii Mei am ajuns în apropierea Ierusalimului, unde am înnoptat într-un han bine cunoscut nouă. Hangiul s-a bucurat nespus de mult de prezenţa noastră şi ne-a povestit o mulţime de lucruri despre ticăloşiile care se petreceau în Ierusalim, între timp dând şi poruncă să ni se pregătească o cină pe cinste. 2. Atunci Eu i-am spus: „Mâine să vii şi tu până sus, la Templu, ca să vezi cu ochii tăi ce le voi face fariseilor! Mâine ei se vor lămuri de-a binelea cu cine au de-a face în persoana Mea!” 3. Foarte încântat, hangiul nostru ne-a mai adus pâine şi vin până la îndestulare. Auzise deja multe despre Mine, dar nici el nu înţelegea încă pe deplin cine sunt Eu cu adevărat, chiar dacă ucenicii Mei îl ajutaseră să-şi facă o idee, iar el acceptase bucuros aceasta. Curând după aceea, ne-am dus la culcare. 4. În dimineaţa de sabat am pornit să urcăm spre Ierusalim. (Ioan 5/1)1 Spun „să urcăm”, pentru că marele oraş era construit pe o coamă muntoasă destul de întinsă şi abruptă, iar în vârf se ridica Templul însuşi, cu ale sale imense porticuri, ziduri împrejmuitoare şi grădini suspendate. Se înţelege de la sine că hangiul, a cărui casă se afla în vale, ne-a însoţit. 5. Ajunşi în apropierea Templului, drumul ne-a dus mai întâi pe la scăldătoarea Betesda (Vedez Da = 'cea care conferă revigorare şi vindecare'), care se afla lângă ocolul de oi al Templului, fiind înconjurată de cinci porticuri. (Ioan 5/2) În aceste pridvoare zăceau în permanenţă mulţi oameni infirmi, orbi, şchiopi, uscaţi, precum şi atinşi de diferite alte boli, aşteptând ca apa să înceapă să se mişte. (Ioan 5/3) Căci, potrivit unei legende foarte vechi, de pe vremea lui Melchisedec, în care credea mai ales poporul cel sărman, un înger cobora din când în când din ceruri şi agita apa. E drept că oamenii nu-l vedeau pe înger, ci doar îi simţeau prezenţa, datorită mişcării neobişnuite a apei. 6. Sigur că fariseii cei instruiţi nu credeau în pogorârea îngerului, dar, la fel ca şi grecii şi romanii, îi atribuiau lacului o putere terapeutică deosebită; însă întreţineau şi ei, spre propriul lor folos, această străveche şi pioasă credinţă a norodului. 7. De îndată ce apa începea să se mişte - lucru care se petrecea cam o dată sau de două ori pe săptămână -, ea avea cu adevărat o asemenea putere tămăduitoare, încât vindeca pe orice om care avea norocul să intre primul în apă, indiferent de ce boală suferea. (Ioan 5/4) Se înţelege de la sine că şi în această situaţie erau avantajaţi bolnavii cei înstăriţi şi că adeseori oamenii săraci, care nu aveau ce să ofere, aşteptau în zadar ani la rând, până când vreun paznic mai milostiv se îndura de un astfel de sărman şi-l cufunda pe el primul în apă, după care respectivul se şi însănătoşea. 8. Hangiul care ne însoţea era foarte indignat de această situaţie, pe care o considera detestabilă şi nedreaptă. Mi-a arătat un om foarte bătrân şi bolnav, care îşi aştepta aici vinde-
1
Toate trimiterile la Biblie indicate în text între paranteze reprezintă adăugiri ale lui Jakob Lorber sau ale editorului.
1