Împărăţia copiilor din lumea de apoi Condiţiile spirituale de viaţă ale copiilor decedaţi prematur în lumea de dincolo Extras din lucrarea Soarele Spiritual, primită prin revelaţie divină de Jakob Lorber Cuvânt Înainte „Ce este viaţa? - Ce este moartea? - Şi de ce trebuie să moară copiii?” Astfel de întrebări nu şi le pun numai aceia care conduc un copil la moarte sau care se confruntă cu moartea neaşteptată a copiilor şi a adolescenţilor. Aceste trei întrebări emoţionante au fost puse de un copil de nouă ani, care s-a îmbolnăvit de cancer, într-o scrisoare adresată cunoscutei cercetătoare în domeniul morţii dr. Elisabeth Kübler-Ross. În valoroasa ei carte Copiii şi moartea, aceasta povesteşte: „Am împrumutat creioanele colorate ale fiicei mele şi i-am scris o mică scrisoare cu scris citeţ şi o exprimare simplă; am ilustrat-o şi am pus-o în cutia poştală. Nu numai că a avut o reacţie pozitivă, ci a fost de-a dreptul mândru de cărticica lui mică cu ilustrate de la Elisabeth”. Copilul nu a dat-o numai părinţiilor săi s-o citească, ci şi altor părinţi cu copii aflaţi pe patul de moarte. Această scrisoare cu ilustrate a minunatei doctoriţe cu inima largă şi iubitoare este redată în cartea mai sus menţionată, pentru a le da posibilitatea altor copii să înţeleagă răspunsul la cea mai importantă întrebare a vieţii. Iată un fragment din scrisoarea simplă, clară şi plină de iubire, pe care a scris-o ea acelui băieţel mic, care ştia că va muri: „În viaţă nu există coincidenţe. Dumnezeu nu face nici o diferenţă între oameni. Noi suntem cu toţii copiii Săi. Iubirea Lui este necondiţionată! El înţelege totul şi nu pedepseşte niciodată pe nimeni. Dumnezeu este iubire necondiţionată. Împreună cu Dumnezeu, tu ţi-ai ales singur părinţii dintr-un miliard de oameni. I-ai ales pentru a-i ajuta să crească şi să înveţe, dar ei sunt la rândul lor învăţătorii tăi. Viaţa oamenilor nu este altceva decât o şcoală, în care putem învăţa cu toţii cum să convieţuim alături de alţi oameni, cum să le înţelegem sentimentele, cum să fim sinceri cu noi înşine, cum să le oferim celor din jur iubire şi cum să o primim la rândul nostru. Dacă am trecut testul, atunci putem să terminăm şcoala, ceea ce înseamnă că ne putem întoarce în adevăratul nostru cămin, la Dumnezeu, acolo de unde am venit. În acea lume de dincolo îi întâlnim din nou pe cei pe care i-am iubit pe acest pământ. Este ca o reuniune de familie după un examen…”. Una din observaţiile pe care le-a făcut doctoriţa Kübler-Ross este că, înainte să moară, copiii au adeseori „un moment de luciditate”, care le permite să devină nişte învăţători înţelepţi pentru adulţi. Adeseori ei au o viziune interioară a lucrurilor care îi aşteaptă în lumea de dincolo şi o explicaţie intuitivă a secretului vieţii şi al morţii. Pentru cei care îi stau alături unui copil aflat pe patul pe moarte, această experienţă este importantă, căci dacă cei din jurul lor sunt înţelegători şi plini de iubire,
1