Constelatii diamantine, nr. 1 (65) / 2016

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VII, Nr. 1 (65) Ianuarie 2016

Semneaz :

Gheorghe T tt rescu - Peisaj din Italia

George Baciu Livia Ciuperc Diana Teodora Cozmin Grigorie M. Croitoru Doina Dr gu George Filip Stelian Filip Mariana Zavati Gardner Corina Matei-Gherman Stelian Gombo Mihai Horga Marian Hotca Albina Idrizi Dan Lupescu Daniel Marian Florin M ce anu Constantin Miu Livia Nem eanu Janet Nic lina Or ivschi Ion P tra cu George Petrovai Eugen Pop Ana-Cristina Popescu Maria Postu Paula Romanescu Florentin Smarandache Petru Solonaru Camelia Suruianu Al. Florin ene Ion Ursu Leonard Ionu Voicu Lumini a Zaharia

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Al. Florin ene, Motivul icoanei în literatura român ...........................................................pp.3,4 Livia Ciuperc , Daruri de Anul Nou .............p.4 Doina Dr gu , Uitare-n neuitare” .............................................p.5 Janet Nic , Plus i Minus ..................................p.6 Constantin Miu, Timp i eros în Luceaf rul ..........................................................p.7 Ana-Cristina Popescu, Albastru i galben în opera lui Eminescu ............................................p.8 Livia Nem eanu, Eminescu i India .........pp.9-12 George Petrovai, Particularit i ale culturii române ti, în general, ale culturii maramure ene, în special .......................pp.13-16 George Filip, Mozaic satirico-literar ...........p.17 Camelia Suruianu, Leon Bloy - dreptul omului de a- i alege destinul ...............................pp.18,19 Florentin Smarandache, Hitler s-a refugiat în Argentina la sfâr itul celui de-Al Doilea zboi Mondial ........................................pp.20,21 Paula Romanescu, La Roma s duci drumul t u cu tine... (II) ...............................................pp.22-24 Daniel Marian, Poezia la deplina maturitate a în elepciunii sim urilor pe grani a dintre realitate i fic iune ..........................................p.25 Stelian Gombo , “Chipuri de ieri i de azi în rama ve niciei” ........................................pp.26-28 George Baciu, Frânturi de gânduri somnambule ......................................................p.29 Albina Idrizi, Poeme ........................................p.30 Florin M ce anu, Pic tur de pictur .......p.31 Petru Solonaru, Poeme ...................................p.32 Marian Hotca, Poeme ......................................p.33 Ion Ursu, Eminescu. De la Noica la Lucian Boia ............................................................pp.34-36 Mihai Horga, Poeme ........................................p.37 Dan Lupescu, Fruntelat : 17 zvâcromane i o, mereu, proasp Bucurie Curat ......pp.38-40 Mariana Zavati Gardner, Pomul vie ii .........p.41 Geo Fil, Lector printre c i ...................pp.42,43 Stelian Filip, Poeme ........................................p.43 Diana Teodora Cozmin, Poeme ......................p.44 Leonard I. Voicu, Voiaj de neuitat .........pp.45,46 Lumini a Zaharia, Poeme ...............................p.46 Corina Matei-Gherman, Poeme ....................p.47 George Filip, “Strigoiul”... la schit ......pp.48-50 Maria Postu, Poeme ........................................p.51 Grigorie M. Croitoru, Dinic ................pp.52-55 lina Or ivschi, Constela ii epigramatice ..p.56 Eugen Pop, Constela ii epigramatice ...........p.56 Ion P tra cu, Pe Acoperi ul Lumii .......pp.57-60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Gheorghe T tt rescu

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Al. Florin }ENE

Motivul icoanei @î n literatura român[ Se spune c românul din toate timpurile a fost cre tin. În astfel de condi ii, din vremuri ancestrale, el a încercat s i exteriorizeze acest sentiment, desenând i cioplind în piatr reprezent ri imagistice sugerând divinitatea, mai ales în pe teri, ce se constituiau în aderate l ca uri de cult. Îns tradi ia spune c Evanghelistul Luca ar fi pictat primele trei icoane ale Fecioarei Maria, din cele 12 realizate în total. La noi în ar exist cel pu in trei asemenea icoane celebre. Aceste trei icoane erau de tipul „Milostiva”. Cea mai veche îns m rturie pe care o avem cu privire la icoanele pictate de sfântul Luca dateaz din secolul VI. A ap rut i o serie de legende despre originea anumitor icoane. Istoricul bisericii Eusebiu de Cezareea (263-339 d.H.) vorbe te, în cartea sa Istoria ecleziastic , despre faptul c se spunea, în vremea sa, despre o icoacare îl reprezenta pe Iisus i care se zicea, a fost pictat chiar de El, dup în area Sa la cer, i trimis pe P mânt, prin intermediul apostolului Tadeu, regelui Abgar al Edessei, cetate din Siria, care dorise s -1vad pe Iisus, despre care auzise multe lucruri.

Am f cut aceast mic introducere cu scopul v dit de a sublinia c iconografia a ap rut odat cu cre tinismul. Mircea Eliade scria despre icoan c aceasta „reactualizez

tt rescu - Rena terea României

miraculosul illud tempus, când Hristos, Fecioara i Apostolii tr iau printre oameni”. În cultura româneasc motivul icoanei a truns odat cu Umanismul românesc, abia spre sfâr itul secolului XVI, odat cu primii rturari, cunosc tori ai limbilor greaca i latina, al turi de voievozii români care au susinut ridicarea de adev rate monumente religioase în stil renascentist i sprijinirea primelor tip rituri. Astfel cronicarii scriu i amintesc în cronicile lor despre icoanele pictate în bisericile ctitorite de domnitori. Astfel în „Predoslovie”, Grigore Ureche aminte te de folosul icoanei „purt toare de noroace”.

Biserica ortodox român a construit prin mân stirile sale în secolele XIV-XVI, ca Vodi a, Tismana, Prislop, Cozia, C lim ne ti, Bistri a, Dealul, Govora, Vorone , Sucevi a, i altele, centre de cultur unde c lug rii depuneau o harnic munc de copiere a textelor slavone ti i mai târziu cele române ti, fie religioase, fie pravile, în care era vorba despre icoane ca simbol i imagine a întemeietorilor cre tinismului planetar. Tot în aceste l ca uri de cult s-a dezvoltat, printre altele, pictura acestor icoane. Un exemplu elocvent este stirea Nicula.

O cronic s-a alc tuit dup anul 1481, la curtea lui tefan cel Mare, care prezenta evenimentele de la 1457 înainte i în care este vorba despre unele icoane din m stirile Moldovei. ile tip rite de Coresi, bucurându-se de o larg r spândire, au impus graiul popular vorbit în ara Româneasc i în sudul Ardealului ca mijloc de exprimare c rtur reasc .

Acestea au f cut vorbire de icoane i le-au impus ca simbol al cre tinismului în l ca urile de cult. Mai întâi în mân stiri i apoi în parohii. În 1643, vede lumina tiparului, în Moldova, „Carte româneasc de înv tur ”, a mitropolitului Varlaam. În prefa a Cazaniei se afirm ideea originii comune a Românilor, în care ne-a transmis, în imagini artistice, aspecte din via a societ i moldovene ti din satele i târgurile de pe atunci, inclusiv l cauri de cult cu icoane, care contribuie mult la ridicarea valorii literare a lucr rii.

În „Psaltirea în versuri a lui Dosoftei”, de la 1678, prima oper în versuri, de mari propor ii, oper tradus dup modelul polon al lui Jan Kochanovscki, tip rit în Polonia la Uniev la 1673, se face vorbire i de icoan : „Viersul de psalmi s nu fie van / Cu bucium de corn de bour/ s vorovesc ca o icoan / r sune pân -n nor”.

Grigore Ureche, în cronica sa „Domnii rii Moldovei i via a lor”, d o mare extindere domnitorului tefan cel Mare. Figura sa ne este prezentat ca un simbol al luptei pentru eliberare, dar el vorbe te i despre ctitoriile mân stirilor pictate cu icoane comandate de domnitor i soa a sa. În secolul XVI II, cultura român a luat o amploare mai mare prin lucr rile lui Dimitrie Cantemir i Ion Neculce. Dar nu trebuie uitat nici Ilia, care a ilustrat cu icoane Cazania lui Varlaam. Despre icoane face vorbire i Ion Neculce în „Letopise ul rii Moldovei dela Dabija Voievod pân la domnia lui Ioan Mavrocordat”, dar i în „O sam de cuvinte” în care îl zugr ve te pe tefan cel Mare ca iubitor de sabie i icoan , iar Ion Neculce, în „Letopise ul rii Moldovei”, poveste te evenimentele tr ite dintre anii 1661-1743, continuând cronica lui Miron Costin. În aceast cronic ilustreaz momentul în care Dumitra cu Vod , Cantacuzino i o seam de boieri cer i ob in s fie l sate pentru iernat hoardele t re ti. Printre elementele de satir social i de umor descoperim i amintiri despre l ca uri de cult împodobite de sfintele icoane.

Dimitrie Cantemir, în „Hronicul vechimii a Romano-Moldo-Vlahilor” (1718), dezbate problema unit ii i originii comune a poporului român. Lucrarea cuprinde i pasaje interesante din punct de vedere literar i religios, mai ales când autorul vorbe te cu dragoste despre popor, cre tinismul acestuia, patrie i l ca urile de cult cu colorate fresce.

Mai târziu, în literatur , motivul icoanei a luat i o conota ie reprezentativ pentru un lucru iubit i îndr git. Astfel Nichifor Crainic a demonstrat c Eminescu a fost un poet cre tin i c Icoana Maicii Domnului 1-a in-

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Livia CIUPERC~

Daruri de Anul Nou Prea bine se tie, Cuza-Vod a fost atât de iubit de români, încât i se atribuie i ast zi iste imi, pe care nu întotdeauna putem a le confirma, unele dintre ele r mânând demne de toat aten ia.

Se zice c în ajunul unui Nou An, Vod ar fi gândit daruri pentru Armata rii, cel pu in câte un galben, îns cu aleas chibzuin câte un me te ugit dar (r splat ) pentru mini trii s i. Surpriza parvenindu-le, fiecare dintre ace tia avu de dezlegat misterul. Ministrul de R zboi va primi un brici ascu it.

Fire te c a în eles de-ndat c misia sa este aceea de a face oastea t ioas ca briciul.

Ministrul Drept ii, privindu- i cump na, pricepu c se cuvenea a fi atent - pentru a închide bine visteria i a nu risipi avu ia rii. i cel de la Finan e, cu o cheie cu lan în mân , avea, mai cu sârg, „a dr mui dreptatea pân ’ntr’un tenchiu”, adic , întru exigen maxim . Îns dintre to i, Ministrul Înmântului gândi c este greu de el. Tocmai

deschise „Cartea” (primit de la Vod ), i cum s explice el num rul ne tiutorilor de carte, pe metru p trat?!...

Ei, dar spune legenda c nici mini trii nu se l sar mai prejos i ce crede i c -i vor trimite Domnitorului - ca dar de Noul An? i putea ghici?

O invita ie la intransigen . O „cunun de spini”, pe care Cuza-Vod o va anina deasupra Scaunului Domnesc - la cel dintâi sfat cu mini trii s i.

Da, o „cunun de spini” întru treaz veghere, la fiecare scaun domnesc, s-ar cuveni!

Creatorilor - la bra cu „purt torul de condei” (care s-ar traduce: decen i moralitate), diriguitorilor - cu ceva mai mult sârg, apropiere de zei a Themis, pentru echilibrarea balan ei drept ii i, cu to ii, având sfânta Cruce-n inimi, spre regenerescen a na ional . „Ferici i de cei ce p zesc legea i fac dreptatea în toat vremea!” - gl suie te psaltistul David. nu uit m, numai locuind sub „acoperi ul celui preaînalt” i odihnind sub „umbra celui preaputernic”, Dumnezeu, vom fi izb vi i de „la ul vân torului i de molima cea ucig toare”. Sub protec ia celui preaînalt fiind, vom fi „scuti i de primejdie”, pentru c „adev rul Lui e scut i pav ”.

(Psalm 90, 1-4) Tuturor Românilor de pretutindeni, s tate i spor în toate. spori i, s v rostui i, dar f a avea „grija privegherii”, pentru , spune Isus, fiul lui Sirah, „privegherea avutului tope te trupul i grija lui stric somnul, grija privegherii gone te a ipirea i ca boala grea alung somnul…”

(Ecclesiasticul 31, 1-2) Bine i cu folos ar fi „a ne îmbog i în fapte bune”, dup cum ne pov uie te i Sfântul Apostol Pavel.

Mul i Ani întru înspicare i rodnicie, Românie!

Gheorghe T tt rescu - Maternitate

spirat, dedicându-i câteva poezii. Crainic a sit o solu ie adoptat i de Edgar Papu care afirm c temele romantice sunt un „ad strat” al crea iei eminesciene, dar fiind un „duh” cre tin, care poate ie i la iveal dup o atent filtrare a operei acestuia. Sensul icoanei s-a folosit în a reda dragostea de mam , „icoan sfânt ”. În opera eminescian , cre tinismul i simbolul Icoanei nu apar în chip autonom, ci ca parte a unei problematici considerate mai larg , anume identitatea naional , cre tinismul neamului românesc i valorile tradi ionale ale na iunii. (Vezi poezia Rug ciune.) În publicistica lui Eminescu descoperim multe articole în care face vorbire despre icoan . Astfel, în articolul „Iconarii D-lui Beldiman”, publicat în „România liber ”, XII, nr. 3351, 13/ 25 noiembrie 1888, p.1, face pledoarie pentru sprijinirea iconarilor din partea Ministerului Culturii.

Alexandru Vlahu , în poezia „La icoa”, ilustreaz via a chinuit de munc a femeii de la ar care, dup atâta istovire, pleac pe jos cu copilul în bra e, care istovit de atâta drum a murit. Femeia, nebun de durere, observ aceast nenorocire chiar în fa a icoanei sfinte. Era, deja, nebun i blestema icoana.

Mai târziu, Ion Pillat, în poezia „Sfâr it de toamn ”, vorbe te de icoana ancestral ce str bate veacurile: „Icoana t inuit ce farmec straniu are!/ T cut o terge veacul, dar tot mai blând pare/ Cu fa a ei asemeni iubirii ce-a trecut”.

Mihai Sadoveanu, în „Baltagul”, subliniaz faptul c Victoria, înainte de a pleca s 1 caute pe Nichifor, se roag la icoana Sfânta Ana. i Arghezi scrie un volum de articole, în 1929, intitulat „Icoane de lemn”. Titlu ce sugereaz frumuse ea i sfin enia tabletelor din aceast culegere de tablete.

Poetul i prozatorul Alexandru Iacobescu, colaborator al revistei Ramuri, din 19141943, public , în 1926, „Icoane i priveli ti” i „Icoane din Bosfor”, volume care ilustreaz atmosfera prin descrieri plastice. Icoana este zut ca o imagine frumoas i sfânt , inclusiv realitatea este perceput prin simbolistica icoanei.

Vasile Voiculescu spune, într-un eseu al u, c „icoanele sunt roadele contempl rii”.

Eroul liric sorescian pledeaz pentru icoana sfânt a femeii în fa a lui Dumnezeu. a cum spuneam, mul i scriitori români folosesc icoana ca termen de compara ie sau simbol al sfin eniei i frumuse ii.

Am expus doar câteva exemple care jaloneaz o întreag perioad din istoria literaturii române în care motivul icoanei a fost abordat de poe i i scriitori, în majoritatea cazurilor, în spiritual cre tin-ortodox.

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Doina DR~GU}

Uitare-n neuitare” „Dl. Tafrali i-a îndeplinit misiunea într-un mod remarcabil...”, „are darul povestirii... însu irea de c petenie a clasicilor no tri, precum Odobescu i Ghica...” „A pune în poveste erudi ie, a împrosp ta miturile populare prin cele clasice, a strecura înv tura moral cu blânde e, iat însu irile d-lui Tafrali, la care mai este de l udat u urin a cu care poate topi laolalt fabulosul cu modernul...”. (G. C linescu, „Adev rul literar i artistic”, 11 iulie 1937) „Oreste Tafrali. Uitare-n neuitare” este prima „carte complex , deloc complet ” - ne spune autoarea -, scriind despre „omul i creatorul Oreste Tafrali”.

Cu perseveren i tenacitate, scriitoarea Livia Ciuperc a f cut cercet ri prin arhivele vremii i, punând cap la cap informa iile, a dat la iveal o carte-document, o carte foarte util .

Cu o sinceritate, aproape copil reasc , autoarea descrie modul în care s-a îndr gostit de Oreste Tafrali: „... intrând într-o zi în Libr ria «Oreste Tafrali» din Ia i, am constatat un spa iu elegant, stilat, c i bune, de actualitate, dar patronul... totalmente... inexistent. i-atunci am scris un text despre , patronul.”

Oreste Tafrali (1876-1937) a fost un distins rturar interbelic, profesor universitar, re-

numit istoric i arheolog român. S-a n scut în Tulcea, bunicul s u dinspre tat fiind secretar al Patriarhiei din Constantinopol i unul dintre fondatorii ora ului Tulcea.

Instruit i format în ar i în str in tate (Facultatea de Litere din Bucure ti, sec ia filologie clasic , cu specializare în arta bizantin la Paris, 1906-1913, doctorat în litere la Sorbona, în 1921), remarcat i apreciat de savan i precum Charles Diehl, S. Reinach, G. Millet, S. Salaville i G. Schlumberger, Oreste Tafrali se impune în lumea cultural european prin lucr ri i contribu ii fundamentale cu privire la cercetarea arheologic i istoria Bizan ului.

Ca student, Oreste Tafrali a fost remarcat de profesorul Grigore Tocilescu, atât pentru „reale înclina ii spre cercetare”, cât i pentru faptul c st pânea foarte bine latina i greaca veche, dar mai ales pentru c îl preocupau vestigiile dobrogene.

Oreste Tafrali a fost secretar al Muzeului Na ional de Antichit i, a predat la coala de Limbi Orientale din Paris, repetitor pentru cursul de limba român , a fost bibliotecar la una din cele mai mari biblioteci de art i arheologie din Paris, colaborator al unora dintre cele mai bune reviste de specialitate din Fran a. În 1913, Oreste Tafrali devine titular al Catedrei de Arheologie a Facult ii de Litere din cadrul universit ii din Ia i. Profesor universitar, cercet tor al istoriei antice, al arheologiei i al istoriei artei, colaborator la cele mai renumite publica ii de specialitate din Fran a, Grecia, Germania, Anglia i Bulgaria, Oreste Tafrali a fost ales, în 1936, membru corespondent al Academiei Române, Sec ia literar , la propunerea filosofului Ion Petrovici. A fost membru al Societ ii Scriitorilor Români (din 1922) i al mai multor academii

i societ i de studii arheologice din Europa.

Oreste Tafrali a desf urat o intens activitate universitar , pe care a îmbinat-o cu cercetarea tiin ific , arheologic i bizantinologic , fiind în acela i timp o prezen cu ini iativ în via a cultural a Ia iului.

Munca de cercetare a profesorului Oreste Tafrali se reflect în revista pe care a fondato, în 1927, i a coordonat-o cu maxim responsabilitate, intitulat „Arta i arheologia”, editat , la început, bianual, apoi, anual, timp de aproape un deceniu. În tot ceea ce a întreprins, profesorul i cercet torul Oreste Tafrali a impus o corectitudine i o verticalitate, atât sie i cât i colaboratorilor s i. A fost un profesor exigent, serios i profund, un distins om de tiin , care i-a împ it via a între catedr i cercetare.

Preocupat de dezvoltarea înv mântului istoric i arheologic, profesorul Tafrali a scris un num r impresionant de lucr ri tiin ifice, unele dintre ele fiind suport de predare la Universitate.

Profesorul Oreste Tafrali a fost un om discret. În timpul vie ii, el nu a dorit detalii despre familia sa. Înainte de moarte, care a survenit în diminea a zilei de 05.11.1937, la Spitalul „Sf. Spiridon” din Ia i, profesorul a spus c nu vrea s se depun coroane de flori pe mormântul s u i nici s se in discursuri.

O felicit m pe scriitoarea Livia Ciuperc pentru remarcabila carte-document „Oreste Tafrali. Uitare-n neuitare”, pentru munca sisific i aplecarea spre cercetare în ideea de a scoate la lumin una dintre personaliile de seam ale culturii i civiliza iei române ti i mai ales pentru intui ia eclatant provocat de, pur i simplu, o vizit într-un ca de cultur cu sigla Libr ria «Oreste Tafrali» din Ia i.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Janet NIC~

Dincolo de complexitatea lumii, remarcat la orice strat al ei, printr-o reducere, nu la absurd, ci drastic , la maximum, se pot vedea, cu ochii min ii, dou opera ii mentale, menite s-o echilibreze, chiar dac echilibrul este într-o absolut relativitate: cre terea i descre terea. Puse la lucru, aceste opera ii creeaz dou lumi paralele care, în via a de zi cu zi, din neaten ie, par amestecate, dând impresia de infinitate, poate chiar de haos.

Simetria mental , i nu numai, citit obiectiv sau subiectiv, a dat na tere diferitelor ipostaze ale ra iunii, ale logicii i ale realit ii. Fie este vorba de „opozi ie”, cu aplica ie la lumea natural , material , real , fie c e vorba de „dialectic ” sau „contradic ie”, cu aplica ie la discurs, fie c este vorba de „contrarietate”, cu aplica ie la metafizic , la specula ie, simetria, mai mult sau mai pu in desf urat , este cuvântul de ordine. Ea d , ca modalitate de percepere a lumii sensibile, antitetica, apoi, ca mod de a percepe domeniul gândirii, dialectica i, în fine, antiologia, ca mod de a intui lumea genurilor supreme. Indubitabil, Simetria, ca punct de plecare, nu poate na te decât gemeni antagonici, o antitetic minimal , o dialectic minimal i o antiologie minimal . Istoria binar a dialecticii începe cu perechile pitagoreicilor: finit-infinit, par-impar, unu-multiplu, drept-stâng, masculin-feminin, repausmi care, drept-curb, luminos-întunecos, bun-r u, p trat-oblong.

Dintre acestea, perechile finit-infinit, unu-multiplu i repausmi care au f cut istorie în gândirea occidental . De remarcat faptul , la o abordare simetric a lumii i a gândirii, întermediarul

Gh. T tt rescu - Nemesis - zei a r

lipse te, în mod deliberat. Simetria nu ov ie, nu amân , nu st pe gânduri, ci e disjunctiv , tran ant ca o ghilotin : ori-ori, sau-sau.

Ori una, ori alta. Pentru o gândire modern , populat de intermediar, binaritatea, ca metod de a ra iona, pare primitiv , dep it , uitând c ea se face sim it i utilizat în filozofie, în tiin ele naturii i în tehnic . Între logicile triadic , tetradic , pentadic , umflate de elemente intermediare, tot mai sofisticate, ipostaza binar joac rolul denotativului semantic pe lâng conotativitate. Simetria minimal devine baz i punct de plecare în toate domeniile gândirii, ale naturii i ale socialului. În matematici exist numere pozitive i numere negative, în religii exist sacrul i profanul, Dumnezeu i Diavolul, lumea de aici i lumea de dincolo, raiul i iadul, în societate sunt oameni „ca lumea” i oameni „ca nelumea”, elita i prostimea, de teptul i prostul, harnicul i lene ul, bogatul i s racul, în afectivitatea obiectiv i subiectiv , rivalitatea prieten-du man, pl cere i durere, iubire i ur , egoism i altruism, cunoscut-necunoscut, antonimia din semantic , expansiunea i contragerea din sintaxa frazei, antiteza dintre figurile de stil, diminutivele i augmentativele din lumea afixelor, personaje pozitive i personaje negative, în lumea literaturii, coordonarea i subordonarea la nivelul propozi iei i al frazei.

Dac privim prin lentila curiozit ii, vom vedea c , din neamul simetriilor filosofice, logice, morale, sociale, psihologice, tiin ifice, tehnice i culturale, fac parte simetriile spa iale i temporale: aici-acolo, sus-jos, la stânga-la dreapta, est-vest, nord-sud, deasupradedesubt, afar -în untru, trecut-viitor, odat -niciodat , ieri-mâîne, devremetârziu, noapte-zi. Simetria cromatic albnegru se completeaz cu simetria gravita ional greu-u or, cu simetria st rilor de s tate: s tos-bolnav, viumort, vesel-trist, cu simetria de pe tarlalele esteticii: frumos-urât, sublim-ridicol, clasic-baroc, apolinic-dionisiac, Problema este c , azi, simetria antagonic nu mai sare atât de dur în ochi, fiind perceput , gra ie progresului, ca simetrie complementar , ca o unitate a contrariilor, contrarii care nu mai caut s se elimine, ci s împart , fr te, pâinea existen ei i a în elegerii. Logica lui „sau-sau” s-a emancipat, devenind logica lui „ i- i”. Nu mai alegem un membru al binomului, alegem întreg binomul. Nu mai alegem deosebirea, semn de r zboi, semn al descre terii, al minus-ului, alegem asem narea, semn al zbun rii cii, al cre terii, al plus-ului.

Anul VII, nr.1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Constantin MIU

Timp ]i eros @n Luceaf[rul În Luceaf rul, fabula ia poemului, cu finalul în care Luceaf rul-Hyperion î i exprim atitudinea de neimplicare a cuget torului, trebuie raportat la problematica timpului. În poemul eminescian, Luceaf rul îi cere fetei de împ rat s accepte invita ia de a veni în lumea lui: „O, vin’ odorul meu nespus,/ i lumea ta o las ;/ Eu sunt luceaf rul de sus,/ Iar tu s -mi fii mireas .// O, vin’, în p rul t u lai/ S-anin cununi de stele,/ Pe-a mele ceruri r sai/ Mai mândr decât ele.” (s.n.).

Protagonistul este reprezentantul unei „religii” ce are în centrul ei o figur masculin : „Aceast figur este prin excelen o figur solar ...” (Adrian Mioc, Problema timpului în opera lui Mircea Eliade, Editura Marineasa, Timi oara, 2001, p. 178). La a doua sa metamorfozare, astrul îi prezint fetei „cartea sa de vizit ”, vorbindu-i despre unul din „p rin i”: „ i soarele e tat l meu” (s.n.).

Vom în elege atitudinea fiec rui partener de dialog fa de problematica timpului, dac ne amintim versurile din prologul poemului, unde se poate lesne sesiza c cel care iube te cu adev rat este Luceaf rul, în timp ce frumoasa fat doar mimeaz , afi ând cochet ria specific oric rei femei, ce mizeaz pe arta seduc iei: „Îl vede azi, îl vede mâni,/ Astfel dorin a-i gata;/ El iar privind de s pt mâni,/ Îi cade drag fata.” (s.n.). S re inem, din versurile reproduse, mai întâi semantica verbelor „a vedea” i „a privi”, care definesc preambulul manifest rilor erosului. Primul verb se repet

i intr în rela ie cu dou adverbe temporale: azi, mâni - acestea fiind caracteristice timpului profan. Al doilea verb e la gerunziu i intr , la rândul lui, în rela ie cu iterativul iar (sugerând astfel o ac iune repetabil ), precum i cu locuiunea adverbial de timp de s pt mâni. De observat c versul în care apare aceast construc ie complex d informa ii despre iubirea contemplativ specific sacrului. Apoi, s se vad c registrul verbal relev pentru fiecare din cei doi protagoni ti forma specific de afirmare a erosului. Pentru fat , e vorba de un capriciu, c ci ce altceva exprim verbul „a vedea”, repetat i intrând în rela ie cu dou adverbe ce sugereaz temporalitatea imediat , circumscris profanului? C a a stau lucrurile o dovede te ideea celui de-al doilea vers al strofei citate mai sus, din care decel m totul e luat à la légère: „Astfel dorin a-i gata”. Pentru Luceaf r, erosul presupune contempla ie îndelungat : „...iar privind de s pmâni”. La cap tul acestei perioade (versul al treilea eviden iaz , printr-un superlativ stilistic de ordin cantitativ - „de s pt mâni”, în care substantivul înso it de prepozi ie nu mai are în elesul timpului profan - o ac iune durativ , excesiv dilatat ), abia atunci „Îi cade drag fata”.

Cele dou metamorfoz ri ale Luceaf rului sunt, în fond, dou hierofanii. Prin intermediul lor, astrul nocturn inten ioneaz ini ierea fetei în timpul sacru: „Pentru a putea ie i din timpul profan, omul trebuie s urmeze o anumit cale prestabilit . Aceast cale se nume te generic ini iere.” (Adrian Mioc, Op. cit., p.

90). Dup prima chemare rostit de C lina, Luceaf rul ia chipul unui „tân r voievod”, ini ierea f cându-se în thanatos: „Iar umbra fe ei str vezii/ E alb ca de cear - /Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie-n afar .” De re inut din aceste versuri c în inten ia de a ini ia fata de împ rat, astrul metamorfozat „confer mor ii o func ie pozitiv : aceea de a preg ti o nou na tere, pur spiritual , accesul la un mod de a fi nesupus ac iunii devastatoare a Timpului.” (Mircea Eliade, Na teri mistice, Editura Humanitas, Bucure ti, 1995, p. 174). Dup cum se tie, fata î i va justifica refuzul la invita ia „tân rului voievod”, f a în elege semnifica ia acestei „mor i”, c de fapt ea „constituie o etap în scenariul ini ierii” (Adrian Mioc, Op. cit., p. 96): „Str in la vorb i la port,/ Luce ti f de via ,/ C ci eu sunt vie, tu e ti mort/ i ochiul t u m -nghea ”.

* În partea a treia a poemului Luceaf rul, unde are loc zborul astrului spre origini i convorbirea acestuia cu Tat l Celest, putem observa referiri la timpul sacru. Re inem, mai întâi, c timpul zborului Luceaf rului are o durat concentrat la maximum: „Porni luceaf rul. Cre teau/ În cer a lui aripe,/ i c i de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe.” (s.n.).

Apoi, sesiz m c Timpul sacru, denumit de Mircea Eliade timp mitic, timp atemporal sau Marele Timp se caracterizeaz „prin circularitate i ciclicitate” (Adrian Mioc, Op. cit., p.

124). A a se explic de ce Luceaf rul asist la o nou de ce Luceaf rul asist la o nou genez : „Vedea, ca-n ziua cea dintâi,/ Cum izvorau lumine” (s.n.).

Componentele acestui Timp sacru sunt neagra vecinicie i al nemuriri nimb. La acestea dou dore te Fiul s renun e, în discu ia sa cu Tat l, în schimbul unei ore de iubire - coordonat a timpului profan. Spre a în elege incompatibilitatea dintre cele dou tipuri de timp - unul sacru i nelimitat, cel lalt profan i limitat, P rintele Ceresc îi reamin-te te Fiului: „Noi nu avem nici timp, nici loc/ i nu cunoa tem moarte.// Din sânul ve nicului ieri/ Tr ie te azi ce moare”. Rolul adverbelor de timp (în versurile citate) este de a eviden ia la nivel gramatical - antinomia dintre Timpul sacru - nelimitat i ve nic spre deosebire de cel profan - limitat i perisabil. ** În actul s u de ini iere a fetei de împ rat, Luceaf rul-Hyperion a dorit ca aceasta s realizeze i o cunoa tere de sine, prin raportare la partenerul dialogului, respectiv la metamorfoz rile acestuia. Dar pentru c încerc rile la care aceasta a fost supus (cele dou metamorfoz ri nu au fost recunoscute a a cum iar fi dorit el), ini ierea nu a fost „omologat ” (Cf. Adrian Mioc, Op. cit., p. 90). Din aceast perspectiv , discursul final al astrului are valoarea unui repro la adresa insuficien ei umanului: „Ce- i pas ie, chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul?// Tr ind în cercul vostru strâmt/ Norocul v petrece,/ Ci eu în lumea mea m simt/ Nemuritor i rece”. În versurile citate sim referiri la coordonatele celor dou lumi: cea a C linei - „chip de lut” este definitorie printr-o spa ialitate limitat - „cercul vostru strâmt”, cea a Luceaf rului-Hyperion are temporalitatea explicit , prin nemurire.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Ana-Cristina POPESCU

Albastru ]i galben @în opera lui Eminescu Albastrul este cea mai rece dintre culori, în timp ce galbenul este cea mai cald culoare. În opera lui Mihai Eminescu aceste culori se completeaz , se atrag. „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarc ” - spune scriitorul în poezia „Lacul”, fixând decorul unde ar putea avea loc povestea de iubire, un lac, o ap albastr , simbolul infinitului, al eternit ii, o ap înc rcat cu flori de nuf r, oglind a frumuse ii, a dragostei, a spiritualit ii, a geniului dup credin ele antice, iar florile de pe ap sunt galbene, sunt lumin .

Lumina, c ldura dragostei, î i g se te des vâr irea în infinitul albastru al apei, un element indispensabil vie ii. Se pare c scriitorul preg te te elementele cele mai pure pentru o iubire etern i unic , apa albastr i focul nuferilor.

Luna i stelele, cerul, apele i florile albastre sunt lumina i infinitul ce î i dau mâna în crea iile eminesciene: „Pe un deal r sare luna, ca o vatr de j ratic, / [...] / Flori albastre are-n p ru-i i o stea în frunte poart ”, „C lin (file din poveste)”. Luna, focul ce p trunde

adâncurile, întunericul, e cea care deschide drumul pove tii de dragoste din poemul „C lin (file din poveste)”. Steaua ce împodobe te fruntea miresei lui C lin o face unic .

Lumina stelei e completat de eternitatea florilor albastre din p r. Din nou albastrul i galbenul se atrag ca polii opu i ai unui magnet.

Drumul lui Hyperion spre Demiurg, în poemul „Luceaf rul”, e un joc al luminii i albastrului. Orice început î i are punctul întrun joc, un dor de a face din nimic ceva: „Nu e nimic i totu i e / O sete care-l soarbe.” Locul unde Hyperion îl întâlne te pe Demiurg e punctul din care nimicul începe s i urmeze dorul i s dea glas crea iei „C ci undeajunge nu-i hotar / [...] / i vremea-ncearc în zadar / Din goluri a se na te”. Pentru a descoperi acel punct Hyperion a urmat drumul luminii i albastrului „Porni luceaf rul / Cre teau în cer a lui aripe”. Lumina i-a întins aripile i a cucerit treptat albastrul cu dorul ei dup absolut. În poemul „Scrisoarea I” „b trânul das-

Gheorghe T tt rescu - Pe tera Dâmbovicioara

l” e Demiurgul, e cel care socoate i în elege tainele universului, ale eternit ii. El este asociat cu zeul Atlas, ce inea pe umerii lui cerul, infinitul, în mitologia greac : „Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe um r / a el sprijin lumea i vecia într-un num r”.

Imediat ce scriitorul stinge seara lumânarea, pe cer î i face prezen a luna, st pâna m rii, a tot ceea ce este nem rginit, galbenul, apa i zduhul. Luna e lumina ce aduce cu ea imaginea b trânului „dasc l” uitat într-un col , dar absolut necesar universului, a tot ceea ce mi , p mântului ce a prins form i a devenit energie mângâiat de lumin i sc ldat în albastru. „Pe când p mântul, cerul, v zduhul, lumea toat / Erau din rândul celor ce n-au fost niciodat , / Pe-atunci erai Tu singur, / [...] / i el îmi dete ochii s v d lumina zilei”, spune scriitorul în „Rug ciunea unui dac”. V zduhul nu putea s fie în eles f ochii deschi i spre tainele luminii. Albastrul poate s fie în eles, gustat prin lumin , prin ochiul cel galben. În „Cr iasa din pove ti”, alba trii ochi adun toate basmele, toate tainele acestei lumi, în timp ce p rul cel galben pare s fi deprins tainele lunii: „P ru-i galben, / Fa a ei lucesc în lun , / Iar în ochii ei alba tri / Toate basmele s-adun ”. „Floare albastr ” e o chemare a iubitei spre clipa absolutului descoperit prin puterea dragostei. Geniul este sf tuit s se deta eze de stele, de mare, de piramide i s i plece ochii spre izvorul p durii. Acolo îl a tepta floarea lui albastr , minunea ce i-o dorea al turi, dar nu a în eles niciodat cum o p streze pentru eternitate. Floarea lui nebun , frumoas , albastr , s-a pierdut ca o minune dulce de o clip .

Teiul cu florile lui galbene i parfumate, albinele ce „aduc colb m runt de aur”, luna, lumina, stelele, nuferii cei galbeni alearg dup albastru în toat crea ia eminescian , iar albastrul r spunde galbenului prin florile albastre, cer sau lacul cel albastru.

Setea de albastru, de absolut, se des vârte prin galbenul luminii în crea ia eminescian .

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Livia NEM}EANU (Canada)

Eminescu ]i India Mari descoperiri au fost adeseori rodul hazardului. În cazul de fa , care pare a fi sau a începe ca o poveste exotic , o tân indian , Amita Bhose, î i înso te so ul trimis de la Calcutta în România pentru o specializare în domeniul petrolului. Ea se înscrie la Universitatea din Bucure ti la un curs intensiv de limba român de doi ani i reu te s vorbeasc i s scrie perfect române te.

Cu totul întâmpl tor cade pe o poezie a lui Eminescu de care se simte atras . Se întoarce în India i îl traduce pe Eminescu, realizând astfel prima lui traducere în spa iul asiatic.

Invitat în România la Congresul tradutorilor, ea se înscrie la o burs la doctorat cu tema „Influen a indian asupra gândirii lui Eminescu”, sus inut în 1975 sub conducerea prof. dr. docent Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, publicat la editura Junimea în 1978 sub titlul: Eminescu i India i retip rit în 2010 de editura Cununi de Stele, dup 32 de ani. „Este pentru prima oar i momentul mi se pare înc rcat de semnifica ii, c o minte indian se apleac asupra operei eminesciene, judecând-o, i nu în sine, ci în raport cu

o str veche cultur a r ritului”, spune Zoe Dumitrescu-Bu ulenga în prefa a c ii. „Prima mea întâlnire cu poezia eminescian , m rturise te autoarea, mi-a produs o mare uimire. Descopeream o întreag lume, în care Orientul se întâlne te cu Occidentul, Europa se întâlne te cu Asia, finitul se „desrgine te” i grani ele se terg. Poezia lui Eminescu în totalitatea ei, de la oda funebr La mormântul lui Aron Pumnul pân la epitaful purificat al poetului Mai am un singur dor - mi s-a dezv luit astfel ca o melodie neîntrerupt , îngem nând toate hotarele spaiului i ale timpului”.

Ea nu-l mai poate considera pe Eminescu numai ca un poet european, ci i indian, care prive te via a prin prisma filosofiei. De i Eminescu simbolizeaz întreaga spiritualitate româneasc , el ar fi putut fi prin gândirea sa i un poet al Indiei.

Captivat de crea ia eminescian , ea devine o bun cunosc toare a literaturii i culturii române. Continu s cerceteze influenele dintre Eminescu i Rabindranath Tagore, dintre ace tia i Calidasa i scrie unul dup altul alte trei volume: Eminescu i Tagore (reconstituit dup fi ele ei), Cosmologia lui

Gheorghe T tt rescu - Peisaj francez

Eminescu (reconstituit din conferin e), Proza literar a lui Eminescu i gândirea indian (1977), toate trei republicate postum între anii 2010-2013 (c ci Amita Bhose, revenit din India, nu se mai întoarce în ara ei natal , r mânând definitiv în România pân la moartea ei, în 1992 ).

Eminescu i-a transpus viziunea sa filosofic în perspectiva poeziei. Ideea dorului de absolut, atitudinea deta at în fa a mor ii din opera eminescian au g sit în crea ia indian str veche paralelisme semnificative.

Cosmologia lui Eminescu vizibil în Ruciunea unui dac i în Scrisoarea I-a dovede te c el a cunoscut cosmologia indian din imnurile vedice, ca i unele aspecte ale filozofiei buddhiste. Numele unor cercet tori i traduc tori ai vechii literaturi sanscrite, ca Max Müller, se g sesc însemnate în manuscrisele lui Eminescu.

Prin glorificarea autoflagela iei, prin mortificarea tuturor pl cerilor, aspirând c tre stingere i prin dorin a dispari iei f de urm , Rug ciunea unui dac, spune C. Papacostea, a p rut ca cea mai buddhist dintre crea iile eminesciene. O variant a ei poart titlul „Nirvana”.

Se tie c inspira ia cea mai puternic provine din durere, din triste e, din sim ul mor ii, strâns legat de cel al vie ii, al dragostei de via . A a apare la Eminescu în poezia La mormântul lui Aron Pumnul, profesorul s u, primul lui contact cu moartea. i primele imagini care sus in aceast preocupare sunt luceaf rul, steaua, jalea i cântarea sferelor.

Scriitoarea Amita Bhose constat c i Tagore a trecut prin aceea i experien dup moartea unei fiin e dragi.

Tr itori în aceea i epoc , ei nu s-au cunoscut, nici personal, nici prin lecturi, Tagore devenit cunoscut în afara Indiei dup ce i sa decernat premiul Nobel, în 1913, iar Eminescu fiind tradus în bengali în 1969, mult dup moartea lui Tagore.

Ambii poe i, strâns lega i de sentimentul naturii, folosesc acelea i imagini repetitive, codrul i luna, care nu sunt frecvente la nici un alt poet român, dar se g sesc adesea în

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii numit-o „Rena terea Oriental ”.

Teodor V. tefanelli noteaz c Eminescu a citit Sakuntala, Ramayana i Mahabharata la Viena i aprecia religia buddhist , de care era încântat, ca fiind cea mai poetic , frumoas i profund religie de pe lume. I. P. Florantin spune c prin anii ‘70 (1870) Eminescu, fascinat de India, dorea „s p seasc Europa, s se duc în India”. Slavici, în Amintiri, înt re te pasiunea lui Eminescu pentru India, afirmând c la 20 de ani el cuno tea Înv turile lui Platon, Confucius, Zoroastru i ale lui Buddha. I. G. Bari iu, coleg cu Eminescu la Viena, confirm preocuparea lui Eminescu pentru buddhism.

Sunt uimitoare asem rile frecvente dintre Eminescu, Tagore i Calidasa, printre care major este dorul de natur care-i arde pe to i trei, Eminescu în poezia O, r mâi, Tagore în -mi înapoi p durea, ia- i oraul, iar Calidasa în Nori mesageri (în care eroul e surghiunit departe de natur ), to i trei izola i în contemporaneitate. Situa ia aceasta de izolare în contemporan ne treze te un surâs pe jum tate zeflemitor, pe jum tate trist. C ci izolarea în timp este o stare de prizonierat absolut , iremediabil , spre deosebire de izolarea în spa iu. Sc parea din prima situa ie nu exist decât virtual, în gând sau în vis, în timp ce cealalt poate fi real . Întoarcerea la via a în p dure dorit de Tagore e imposibil , pentru c anacronic , societ ile care au tr it în p duri fiind disp rute. Trecutul e dep it, mort.

Natura pentru Tagore e casa sufletului.

Atât el, cât i Eminescu, îl citeaz pe Calidasa care exprim cel dintâi acest sentiment (Eminescu îl descrie în poezia Icoan i privaz, Tagore în Religia omului).

Gh. T tt rescu - Turnul lui Lysicrate

folclorul românesc.

Ca pentru a ne proba cele de mai sus, autoarea indic revolta lui Co buc c în Povestea anotimpurilor de Calidasa imaginea lunii apare de 289 de ori i c poeziile lui Eminescu te fac s te gânde ti la Calidasa.

De asemenea, ea constat c de i imaginile lui Eminescu se aseam cu cele din poeziile sanscrite, ele le dep esc adeseori pe acestea din urm . Cu toate c e legat de triste e, viziunea final a lui Eminescu despre apari ia lunii este aceea c ea întunec suferin ele i e d toare de for e noi, concep ie care î i are r cinile i în vedele indiene. În acela i timp, Amita este con tient c poeziile din adolescen a lui Eminescu, când el nu cuno tea nimic din filozofia indian , sunt str tute de aceea i viziune antropomorfic a naturii ca o fiin vie cu care omul se poate contopi, i care probeaz c imagina ia poetului român era intuitiv legat de concep iile indiene. i imaginea dragostei, în primele poezii de dragoste la Eminescu, când iubita e Dumnezeu i Dumnezeu se confund cu iubita, este aceea i iubire mistic pe care autoarea o reg se te la Tagore i Jayadeva. Sau în expresia Amitei: „dorin a de a descoperi pe cel necunoscut în cunoscut, de a ajunge de la finit la infinit”.

Obsedat de moarte, Eminescu concepe via a ca o antitez a mor ii, care e totu i un caos de lumin , o mare de stele (Mortua est).

Curioas asociere cu cea din Upani adele indiene care definesc moartea ca pe cel luminos dincolo de întuneric. Concep ie care se pierde în negura timpurilor, a celor 700 -300 de ani î.H. Eminescu a accedat la filosofia indian i prin scrierile romanticilor germani Goethe i Herder, în perioada când s-a aflat la Viena, sau poate mai întâi prin ace tia. Dar leag nul omenirii, în viziunea lor, a fost tot India i vedele indiene, primul limbaj al omenirii. Ei au fost influen i de mistica indian , dar i Tagore pare a fi fost influen at de metaforele lui Goethe comparând-o pe femeia iubit cu prim vara i pe femeia-mam cu anotimpul ploilor.

Mul i sunt cei care adeveresc c Eminescu citise drama Sakuntala, capodopera poetului Calidasa, la care „atrac ia trupeasc se transform treptat în dragoste sufleteasc ... prin sublimarea frumuse ii instinctelor naturale în frumuse ea iubirii spirituale”, idee proiectat în poezia Venere i Madon .

Goethe, în torie în Italia, scrie c Sakuntala e cartea care l-a impresionat cel mai profund. Edgar Quinet, despre momentul Sakuntala, spune c „ea a dat na tere la o nou epoc în cultura european , pe care a

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Poezia descoper , extrage gândurile i sentimentele autorului, e ca o biografie. Din poeziile lui Eminescu r sare ideea c el a tr it într-o epoc anume, dar i în eternitate.

Este de re inut nota ia Dr. Bhose g sit pe un manuscris al poeziei Luceaf rul care define te sensul alegoric al poeziei: geniul… nu poate s fie fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Ca i o alt însemnare pe un alt manuscris: Kalidasa, Amorul lui Kalidasa?!

Am ar tat mai sus c Eminescu a avut o mare admira ie pentru buddhism. Dovada c el a cunoscut filosofia buddhist este i atestarea lui G. Bogdan-Duic despre versul Moartea succede vie ii, via a succede la moarte (din Epigonii), care apare literal în Introduction à l’histoire du Bouddhisme indien de E. Burnouf (Paris, 1884). Dar scepticismul lui Eminescu asupra noii genera ii de scriitori din Epigonii este nepertinent, ci o lume nou începea chiar cu el, la care se ad ugau Creang i Caragiale, formând cea mai str lucit trinitate literar .

Eminescu a fost fascinat de ideile democratice ale lui Buddha, care pentru prima oar în istoria omenirii a d râmat toate barierele de ras i popor. În ierarhia castelor din societatea hindus numai brahmanii puteau fi preo i, dar Buddha a revendicat un destin egal pentru to i oamenii, indiferent de casta din care proveneau. În cartea sa A History of Ancient Sanskrit Literature, Max Müller explic semnifica ia lui Buddha în istoria Indiei, accentuând faptul c Buddha a predicat tuturor oamenilor umili i i dispre ui i c salvarea e posibil f mijlocirea preo ilor brahmani i f s aib încredere în acele c i pe care brahmanii leau dat cu titlul de revela ie. El i-a f cut astfel pe ace ti oameni egali cu brahmanii, a a numi ii zei p mânte ti. Cauza acestei situa ii era prejudecata, tradi ia stagnant i ignoran a.

Aceste idei i-au provocat lui Eminescu sentimente de mil i revolt pentru via a poporului s u, pentru suferin ele, nenorocirile i greut ile care atârn pe umerii nimii asuprite. Opinie care se oglinde te deseori în articolele lui, dar i în poezia Înger i demon. Gândirea revolu ionar a lui Eminescu se concretizeaz îns în poezia Împ rat i proletar. Provocat de suprimarea Comunei de la Paris i socialismul rousseau-ian, ea î i trage seva antireligioas din filosofia buddhist .

Ideea acesteia este c speran a în r splata din via a de dincolo e fals , c o via de mizerii i chinuri nu va fi urmat de nici o splat , c ci mor i sunt cei muri i spune poetul. i din comentariul poetului-filosof Radhackrishnan rezult de asemenea c su-

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fletul nu exist , odat cu trupul moare i el.

Am ajuns aici la un impas. În filosofia buddhist sufletul e nemuritor, c ci spre a se purifica i a ajunge la Brahma, el se reîntrupeaz de mai multe ori, idee care apare în nuvela lui Eminescu „ S rmanul Dionis”.

Aceast antinomie, dac o privim dialectic, ne duce cu gândul la o veche istorie a Sinodului din Calcedonia, de la 451, în care s-a expus teza c Iisus Hristos este numai Dumnezeu, i antiteza c Iisus Hristos este numai Om. Dar s-a f cut sinteza din care a rezultat c este i Dumnezeu i Om. Pentru a dep i gândirea mor ii sau nemuririi sufletului, evident sau aparent paradoxal , i a g si unitatea contrariilor, observ m c în toat opera eminescian str bate vântul nemuririi crea iei. Iar în „Împ rat i proletar”, poezie social , g sim revolta lui contra injusti iei fa de cei exploata i, trudi i i chinui i. Eminescu nu crede în concep ia religioas de rai-iad, dar crede în concep ia filosofic a metempsihozei, buddhist i cre tin tot odat .

Eminescu a ajuns la concep iile buddhiste prin izvoare indiene sau citindu-l pe Schopenhauer, cum se duc lungi dispute între Vianu, Perpessicius, Papacostea, C linescu i al ii e lipsit de relevan , deoarece to i accept c - cu toate ezit rile de-a lungul poeziilor lui între conceptul vedic i contrariul lui - este indiscutabil vorba de o influen indian .

Dar cea mai buddhist poezie a lui Eminescu, consider autoarea, e Glossa: tu r mâi la toate rece. Ca în cartea fundamental buddhist (Dhamapada) în care omul perfect se cuvine s r mân nep tor la ceea ce e trec tor.

Glossa, urmat de Oda în metru antic, de poezia Eu nu cred nici în Iehova, postu, de Luceaf rul, toate m rturisesc urmele repetitive ale aprofund rii filosofiei buddhiste de c tre poetul nostru. De altfel, Caragiale l-a numit „ferventul buddhist”. În Luceaf rul, Hiperion e setos de repaos, de nirvana, c ci „to i se nasc spre a muri i mor spre a se na te”. Întrucât am ansa posed o carte rar , Poezii postume de M. Eminescu ap rut în 1908, edi ie nou , publicat la Bucure ti de Institutul de arte grafice i Editur Minerva, m opresc un moment asupra acestei poezii,care poart titlul primului vers: Eu nu cred nici în Iehova Nici în Buddha Sakya-Muni, Nici în via , nici în moarte, Nici în stingere, ca unii.

Visuri sunt i unul i altul i tot una-mi este mie De-oi tr i în veci pe lume De-oi muri în ve nicie. În aceast poezie Eminescu neag apartenen a sa la buddhism, dar strofa a doua denot tocmai aceast apartenen . Autoarea indian crede c este o izbucnire a poetului, o replic la r st lm cirile contemporane ale operei sale.

Confuzia sau contrazicerea lui din prima strof fa de afirma ia ce o vom vedea imediat: „Eu sunt buddhist”, ar putea fi i o evolu ie a convingerilor sale, dac s-ar stabili cronologic care afirma ie o precede pe cealalt . Oricum, e dificil de în eles c în aceea i poezie apar dou idei care se resping.

Amita Bhose prezint un text inedit al lui Eminescu din manuscrisele studiate de ea la Academia Român , în care el scrie textual:

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Gheorghe T tt rescu - Agar în de ert

eu sunt buddhist. i în continuare dezvolt credin a sa în puterea binelui, a adev rului, a for elor lui Brahma care va învinge for ele ului, minciunile, întunericul lui Turan. Scriere care ne dezv luie un Eminescu ce nu se mai încadreaz în starea de „pesimism”, ca în Epigonii. Aceea i credin o manifest i Tagore. Puterea de a înfrunta suferin a, de a si energia spre a lupta contra r ului apare i în textele din Upani ade, textele sacre hinduse. i Amita, ca o fin i profund cunosc toare a operei eminesciene, luând în considerare multele comentarii ale speciali tilor indieni i europeni, ajunge la concluzia c „buddhismul a fost mai mult decât o pasiune intelectual a lui Eminescu. El a fost un aliat al geniului românesc”.

De secole i de milenii, oamenii se întreab cine a creat lumea?!

Cosmologia lui Eminescu manifestat cu osebire în cele dou poezii de care am vorbit, Rug ciunea unui dac i Scrisoarea I-a, denot c el cuno tea vedele, cele mai vechi texte religioase i literare scrise în sanscrita veche. Din manuscrisele studiate, dr. Bhose descoper preg tirea filosofic a lui Eminescu în domeniul limbii sanscrite. C el tia perfect gramatica, fonetica i ortografia ei, însu indu- i i o caligrafie foarte îngrijit , lucru important pentru aceast limb i cunoscând peste dou mii de cuvinte, sus ine autoarea. Astfel ea g se te leg tura de necontestat dintre textele din vede i poeziile citate mai sus. Ideea din Imnul vedic al Creaiunii care „descrie starea Creatorului înaintea Crea iunii” apare transparent la Eminescu în Scrisoarea I-a în primele strofe : La-nceput pe când fiin nu era, nici nefiin , Pe când totul era lips de via i voin , Când nu s-ascundea nimica, de i totul era ascuns, Când p truns de sine însu i odihnea cel nep truns.

Fu pr pastie? Genune? Fu noian întins de ap ? .............

Umbra celor nef cute nu-ncepuse-a se desface...

Iat i „replica” lui Tagore: O, fluviule uria , apa ta nev zut , neauzit curge etern i neîntrerupt.

Fluviu - undele cosmice din care se isc crea ia, i în care se întoarce.

Via a pe p mânt - cuprinzând atât materie cât i spirit - manifestare a acestui fluviu, Curent - imperceptibil.

Dar „când termenul descompunerii se

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii numai a mitului buddhist, spre deosebire de toate celelalte mituri. Dionis, în încarnarea sa anterioar c lug rul Dan, la care se întoarce în vis, începe o c torie cosmic cu Maria, uni i în toate încarn rile. Dar Dionis nu era preg tit pentru a realiza realitatea absolut , când omul devine Brahman. De i Dionis n-a învins hotarele timpului - i sentimentul lui el e însu i Dumnezeu, i-a pricinuit c derea din cosmos -, el a putut reg si fericirea al turi de Maria într-un sat oarecare pe p mânt. „Eminescu r mâne mereu legat de via , de frumuse ea sentimentelor p mânte ti. Ca un adev rat kavi (poet-în elept în sanscrit ), el î i armonizeaz medita ia de filosof cu sensibilitatea de artist, i la fel ca poe ii vechi ai Indiei, care i-au inspirat i pe romanticii germani, ajunge la concluzia c iubirea e suprema fericire”, conchide inspirata cercet toare a operei eminesciene.

Speran a lui William Jones ca poezia i cultura occidental s se îmbog easc prin seva culturii orientale nu s-a realizat în Apus, nici în Anglia, nici în Germania, unde orientalismul a disp rut odat cu epoca romantismului. Singur „poetul rii Miori ei l-a integrat spiritului poporului s u. M. Eminescu e singurul poet european care a f cut India nemuritoare în ara sa” (A. Bhose).

Spre deosebire de credin a lui Emil Cioran din cartea sa Schimbarea la fa a României (în care el o consider o ar cu o cultur mic , f un destin însemnat i în care sus ine c dac vrea s joace un rol în istorie trebuie s i schimbe înf area, s realizeze ceva important, s se construias, s i schimbe temeliile vie ii ca popor),

Gh. T tt rescu - Pictur bisericeasc

împlini, st pânul care exist prin el însu i, care nu poate fi cuprins cu sim urile... se ar i risipi întunericul” (citat din vede). „A a cum p durea e într-un sâmbure de ghind , mic i invizibil, tot a a universul s-a creat din Absolutul nemanifestat” (Radhakrishnan). Multe sunt citatele indiene, pe care autoarea le analizeaz cuvânt cu cuvânt în leg tur cu cuvintele i ideile din poeziile lui Eminescu, modificate de poet dup principiile tiin ifice moderne. Printre altele ea arat Eminescu a tradus cuvântul kama reprezentând for a dinamic implicat în Începutul Crea iunii, tradus în textele germane, franceze, engleze cu dorin , dragoste, iubire, mult mai frumos i pertinent prin intraductibilul dor, dor nem rginit. În diferite variante ale poeziei Luceaf rul scriitoarea indian g se te m rturii ineluctabile ale unor ecouri din textele upani adice.

Spicuind între ele re inem, ca un exemplu, c în acestea din urm apare un dialog între eroul principal, un tân r în elept care îi cere zeului mor ii s -i încredin eze misterul mor ii, dar acela nu vrea s -l dezv luie unui muritor. În Luceaf rul, Eminescu preia invers aceast idee, Creatorul refuzându-i moartea lui Hyperion, care era nemuritor.

Dar influen a concep iilor indiene de nemurire a sufletului, metempsihoz , micro i macrotimp („trece c i de mii de ani ... în tot atâtea clipe”, în Luceaf rul), apar nu numai în poezii, ci i în proza lui Eminescu.

Autoarea analizeaz nuvela rmanul Dionis prin prisma criticului George C linescu, care crede c ideile filosofiei indiene i-au parvenit lui Eminescu prin c ile lui Schopenhauer. Care el însu i, cum am atat mai înainte, a fost influen at de concep iile indiene. În rmanul Dionis teza principal este cea a relativit ii timpului în raport cu eternitatea, care se reg se te în Upani ade. Trecutul, prezentul i viitorul sunt cuprinse la un loc în simbolul lui Brahman, în silaba aum, care reprezint în final transcenden a. Ideea lui Dionis este c lumea e visul sufletului nostru. În Upani ade se spune c prin medita ia acelei silabe sacre, omul se poate apropia de spiritul creator al lumii. Creatorul, Dumnezeu, cuprinde în el toate neamurile deodat , este vremea îns i cu tot ce se întâmpl în ea. i a a cum râurile curg de la o mare la alta i devin la rându-le mare s tie, asemenea sufletele fiin elor se nasc din Absolut i întorc în el. Este metafora izvorului.

Mitul buddhist al întoarcerii în timp prin metempsihoz îl st pâne te pe Dionis, nu pentru vreun profit material, ci pentru a „gusta fericirea”, caracteristic

Anul VII, nr. 1(65)/2016

cercet torul Dan Zamfirescu (care semnea, al turi de Marin Bucur i al ii referatul pentru aprobarea titlului de doctor pentru lucrarea Eminescu i India a Amitei Bhose), conchide c „acest studiu temeinic i sistematic, capital pentru exegeza eminescian , e menit s ne scape de un complex de inferioritate i s ne dea certitudinea voca iei universale a culturii noastre”. El consider epocal „descoperirea” Amitei, aceea c „în opera lui Eminescu se produce o „sintez ” perfect a spiritului european cu cel indic, neg sibil nic ieri, la antecesori sau contemporani, în dimensiunile i cu inefabilul experien ei culturale eminesciene”.

Dar, de i Emil Cioran, for at probabil de împrejur rile sociologice i politice ale timpului, i-a revocat concep iile din memorabila sa carte „Schimbarea la fa a României”, trebuie s re inem unele adev ruri, înc foarte actuale, care stau la baza prezentei derute a societ ii române ti dinainte i de dup 1989. Schimbarea din temelii a vie ii poporului român, care- i face o virtute din a nu munci (e vorba de o munc ca o religie, ca o for , ca la nem i), de a simpatiza „chiulangiul” inteligent, de a nu adera cu seriozitate i disciplin la adev ratele valori, este mai mult decât necesar , este vital . ci a sc pa de comunism (?) i a nu mai sc pa de globalizare, i una i alta ne înfund în genunea antiistoriei ca popor, ridicarea unor valori majore umaniste ori tiin ifice, a unor descoperiri importante care s se impun i de care s profite to i europenii care ne ignor cu superbitate. i revenind la Amita Bhose, editorul c rilor ei, Mihai Dasc l, este convins c autoa-rea indian care navigheaz prin stufoasele cuno tin e i tradi ii i prin operele scriitorilor i poe ilor celebri i anonimi ai milenarei sale culturi, ca i a celor europene, ne d tot odat i imaginea amplorii culturii române ti. Pentru pasiunea lui Eminescu pentru India i spiritualitatea ei era pân la studiul s u o legend , o necunoscut a „ecua iei” geniului eminescian. Marea importan a tezei doam-nei Bhose, spune el, este de a ne fi ar tat cum Asia i India devin cultur româneasc într-o crea ie de valoare universal .

Despre aceast lucrare, Edgar Papu, ma-rele eminescolog, spune c „nic ieri în lume spiritul Indiei nu se absoarbe” mai profund i mai adecvat ca în opera lui Eminescu.

Zoe Dumitrescu-Bu ulenga considei ea cartea ca o pledoarie pentru reevaluarea statutului i rolului culturii române ti în concertul culturii universale.

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

George PETROVAI

Particularit[\i ale culturii române]ti, @în general, ale culturii maramure]ene, @în special Înainte de-a intra în subiectul propriu-zis al capitolului de fa , cuvine-se s facem câteva preciz ri în leg tur cu cultura. Din urm toarele dou motive: 1) Conceptul de cultur este atât de frecvent folosit în vorbirea curent , încât aproape nimeni nu- i mai pune problema con inutului u, lucrurile - la fel ca, bun oar , în cazul inteligen ei sau al frumosului - fiind considerate deplin l murite prin repetare i întrebuin are, nicidecum prin analiz i în elegere. În cele ce urmeaz , vom vedea cât de departe de cunoa tere i adev r se situeaz o atare pozi ie superficial i comod .

2) Componenta ludic este pretutindeni prezent în poezia lui Ion Burnar. Ori ludicitatea este un indiscutabil fapt de cultur !

Deci, ce este cultura? Grea întrebare, dac avem în vedere declara ia de-a dreptul ocant oferit de eminentul culturolog spaniol Miguel de Unamuno participan ilor la dezbaterea Viitorul culturii, dezbatere interbelic organizat la Madrid, cum c el, dup 40 de ani de profesorat, înc nu tie ce este cultura!

Descoperim în aceast declara ie, a a cum corect apreciaz culturologul român Alexandru T nase în cartea sa Cultur i civiliza ie,

Gheorghe T tt rescu - Munteanc

„nu numai o manifestare de scepticism, dar i un indice asupra maximei complexit i a acestei no iuni, a multitudinilor sensurilor i accep iilor sale”. Într-adev r, c ci dac termenul cultur provine din latinescul cultura (Cicero chiar a f cut o paralel între cultura agrorum i cultura animi), complexitatea sa se datoreaz unei duble infuzii: a) Conceptul de cultur este atât de înc rcat de valori diverse, încât pentru el s-au g sit i acceptat peste 200 de defini ii; b) Cu toate c nu se identific , cultura i civiliza ia au un fond comun, acesta fiind compus - ne spune acela i Al. T nase - „din ansamblul cuno tin elor i experien ei omene ti, din totalitatea achizi iilor spiritului uman”.

Dar de-abia am pus în rela ie cultura i civiliza ia i în fa a noastr se ridic dou întreb ri: 1) Care este raportul dintre cultur i civiliza ie?

2) Cum are loc trecerea valorilor culturale în fapte de civiliza ie?

Dup p rerea gânditorului rus Nikolai Berdiaev, r spunsul la cele dou întreb ri îl afl m prin analiza temeinic a unui dublu raport: a) Raportul dintre om i natur ; b) Raportul dintre cultur i voin a de via .

Când - ne încredin eaz Berdiaev - voin a de via devine tot mai nest pânit , for ele interne ale culturii sec tuiesc, astfel încât cultura trebuie s i salveze declinul în fapte de civiliza ie. A a s-au petrecut lucrurile în faza postrenascentist : Apari ia ma inilor i automatelor din ce în ce mai perfec ionate a schimbat raportul dintre om i natur , fapt care a favorizat construirea civiliza iei industriale, iar mai nou, în rile foarte avansate (SUA, Canada, Suedia, Japonia), a unei incitante civiliza ii postindustriale.

Cât prive te diversitatea culturilor, câ i gânditori, aproape tot atâtea concep ii referitoare la aceast chestiune. Astfel, pentru filosoful danez Sören Kirkegaard, istoria (implicit istoria culturii) reprezint o succesiune de trei stadii: estetic, etic i religios. Este clar c pentru acest filosof teologal de orientare protestant , progresul înseamn trecerea omenirii de la o stare la alta i c apogeul sau echilibrul de natur celest va fi atins atunci când omenirea va intra definitiv în starea religioas ... În acest punct, Kirkegaard se întâlne te cu Nikolai Berdiaev, alt mare filosof teologal, îns de orientare ortodox . Spre deosebire de danez, gânditorul rus admite în destinul istoric al omenirii patru etape sau st ri: barbaria, cultura, civiliza ia i transfigurarea religioas .

Vedem, a adar, c i Berdiaev este de p rere c omul va accede la devâr ire doar cu ajutorul credin ei. Înaintea lui Berdiaev, mai exact în prima jum tate a secolului 19,

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Charles Fourier a împ it întreaga desf urare a istoriei tot în patru trepte de dezvoltare: s lb ticia, patriarhatul, barbaria i civiliza ia, ultima treapt coincizând cu societatea burghez a timpului s u. În sfâr it, dar nu în ultimul rând, voi men iona dou dintre opiniile filosofului român Nae Ionescu, la rândul lui un neobosit slujitor i ap tor al ortodoxiei: 1) Dup el, Rena terea constituie singurul i adev ratul moment de referin (implicit de periodizare) din istoria omenirii. Perioada care a precedat Rena terea este v zut de Nae Ionescu ca fiind teocentric , iar cea care a urmat - antropocentric ; 2) Filosoful român ne prezint trei tipuri principale de culturi sau via spiritual : a) Barocul, în care forma prevaleaz asupra fondului; b) Clasicismul, unde forma este în echilibru cu fondul; c) Romantismul sau preeminen a fondului asupra formei.

Ce se în elege prin homo ludens i ludicitate?

Informa ii îndestul toare în leg tur cu aceste chestiuni afl m din cartea Homo ludens (Încercare de determinare a elementului ludic al culturii) a reputatului profesor olandez Johan Huizinga, unde chiar din Prefa - Introducere suntem în tiin i de autor c în cartea sa „Jocul este considerat un fenomen de cultur ”!

Iar argumentele oferite de Huizinga pe parcursul c ii sunt atât de abundente, încât au darul s ne pun pe gânduri cu privire la insisten a autorului de a- i sus ine ideea central , motiv care, de altminteri, l-a determinat pe Gabriel Liiceanu, semnatarul Prefe ei române ti - Preliminarii la o în elegere a demnit ii jocului în lumea culturii, s puncteze dup cum urmeaz : „F când istoria civiliza iei din punctul de vedere al celor care se joac , Huizinga a uitat s o fac i din al celor juca i; altfel spus, teoreticianul culturii l-a nedrept it pe sociolog. Huizinga a exagerat de dragul propriei idei i a zut prea pu in c istoria societ ilor alienante se dezvolt în sensul unei ponderi crescânde acordate rolului social”. În continuare, citându-l pe behavioristul american George Herbert Mead, Liiceanu stabile te atât distinc ia dintre joac i joc: „Dac prin joac (play) eul se anun doar, el î i cap expresia matur abia prin joc (game)”, cât i distinc ia dintre a juca joaca i a juca jocul: „Abia când face trecerea de la a juca joaca (to play the play) la

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Gheorghe T tt rescu ranc din Vla ca

a juca jocul (to play the game), eul intr în faza sa de maturizare”.

Dac în capitolul Natura i importan a jocului ca fenomen de cultur , Johan Huizinga arat vechimea jocului, dar f a ne oferi în acest loc o defini ie a acestuia („Jocul este mai vechi decât cultura, pentru c no iunea de cultur , oricât de incomplet ar fi definit , presupune în orice caz o societate omeneasc , iar animalele nu l-au teptat pe om ca s le înve e s se joace”), Gabriel Liiceanu define te jocul prin „expresia facult ilor i energiilor care sa-u eliberat temporar de satisfacerea imperativelor biologice fundamentale”.

O defini ie, de altminteri, destul de apropiat de cea spencerian , în care jocul este v zut ca „exersare artificial a energiilor care, în absen a exers rii lor naturale, devin într-o asemenea m sur libere pentru a fi cheltuite, încât î i g sesc debu eul sub forma unor ac iuni simulate în locul unora reale”. În plus, ne informeaz Liiceanu, „Herbert Spencer s-a gr bit apoi postuleze existen a unui «impuls al jocului» i s derive din el o analitic a sentimentelor estetice, bazat pe analogia simpl c activiile ludice i estetice sunt deopotriv independente de procesele utile vie ii i pe faptul c propriet ile estetice ale unui sentiment sunt direct propor ionale cu distan a care îl separ de func iile biologice”.

Not : În capitolul VII, intitulat Jocul i poezia, Johan Huizinga ne ofer o curioas defini ie a jocului, în care accentul este pus pe organizare i pe regulile situate în afara sferei utilit ii, parc dând uit rii propriile afirma ii din capitolul V (Jocul i r zboiul) cum c „Voin a de a învinge este totdeauna mai puternic decât autolimitarea impus de sim ul onoarei”, ceea ce vrea s spun c nicicând r zboaiele de cotropire nu s-au purtat cu m nu i cavalere ti i n-au vizat doar gloria: „Jocul este o ac iune care se desf oar în l untrul unor limite de loc, de timp i de sens, într-o ordine vizibil , dup reguli acceptate de bun voie, i în afara sferei utilit ii sau a necesit ii materiale (subl. mea, G.P.)”... * Din capul locului trebuie s subliniem c , întrucât România este o ar eminamente folclorizat , cultura noastr (cu deosebire literatura i muzica) este la rândul ei puternic infuzat cu folclor.

Fire te, nu acela i lucru se poate spune despre civiliza ie, c ci departe de-a construi o civiliza ie arhaic , mult mai potrivit i mai demn pentru aceste locuri, românii se dovedesc cel pu in la fel de civiliza i ca occidentalii, dac aceast important însu ire a demnit ii umane ar fi asigurat doar de cele dou modalit i de exprimare în care ei exceleaz : a) Supunerea oarb în fa a capriciilor legii celor trei „c”-uri: confortcomoditate-consum, chiar dac o atare primejdioas atitudine risc -i pun deseori în conflict cu legile scrise ale societ ii i cu cele nescrise ale omeniei i bunului sim ; b) Indestructibila leg tur dintre preferin a zgomotoas ar tat produselor str ine i dispre ul cu care privesc spre produsele autohtone, ceea ce la urma urmei pare a avea i un sâmbure de logic , având în vedere c românii nu mai produc aproape nimic, în schimb se str duiesc s consume cu mult mai mult ca în i produc torii.

Cum celelalte componente ale civiliza iei sunt ba necunoscute, ba totalmente ignorate de majoritatea românilor i cum produc iile folclorice sunt bunurile române ti cu cea mai mare c utare pe pia a intern (inclusiv în politic ) i la export, iat c se justific afirma ia anterioar cu folclorizarea României i a culturii pe care ea o promoveaz .

Desigur, faptul acesta n-ar fi d un tor, dac ea (cultura) ar de ine acele resurse cu ajutorul c rora s-ar putea smulge din zona periferic a folclorului pentru a intra cu capul sus în marea cultura universal . Întrebarea este dac în cultura româneasc pot fi descoperite atari resurse.

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

ci dac ne conducem dup opinia autorizat , de i întrucâtva subiectiv a celebrului nostru compatriot Emil Cioran, atunci deosebim dou categorii de culturi: mari i mici. Cultura Fran ei, de care Cioran s-a l sat absorbit într-un mod exemplar de rodnic, este inclus de el în familia marilor culturi din toate timpurile, în timp ce cea a României este plasat - al turi, de exemplu, de culturile Suediei i Elve iei - în categoria culturilor mici, dup cum putem citi în cartea Schimbarea la fa a României.

Nici nu-i r u, adaug eu, având în vedere valoarea unanim recunoscut a culturii suedeze, cu scriitori de talia unora ca August Strindberg, Selma Lagerlöf i Pär Lagerkvist, ultimii doi - dup cum se tie - fiind laurea i ai Premiului Nobel. M car dac a a ar sta lucrurile i în clipa de fa , deoarece cartea Schimbarea la fa a României a fost scris în preajma celui de-al doilea r zboi mondial, deci aprecierea lui Cioran n-avea habar la vremea respectiv de dezastrul ce-i pândea pe români i cultura lor... ne place au ba, trebuie s admitem existen a a dou coordonate, nu doar spa io-temporale, ce i moral-spirituale pe care de ceva timp se înf oar întreaga noastr cultur : o coordonat autohton , cu rol de ax folclorico-spiritual pentru românii din interiorul grani elor, i o alt coordonat - cea a diasporei, orientat statornic dinspre exteriorul geografic al României c tre interiorul spiritual al omenirii, desigur, cu nostalgii i preferin e alimentate din specificul românesc.

Surprinz tor apare faptul c de i prima coordonat de ine un uria spa iu de manevr , cu nesfâr ite îndemnuri i - cel pu in dup derea comunismului - cu nenum rate i, în continuare, nefructificate c i spre universalitate, totu i, ea continu s i etaleze tendin ele prioritar centripete i neobositele predilec ii înspre provincialismul cultural de tip mioritico-balcanic.

De-abia coordonata diasporei occidentale - reprezentat de nume dintre cele mai ilustre: Constantin Brâncu i, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, George Usc tescu, Vintil Horia, Virgil Gheorghiu etc. - este aceea care îmbin intensiunea spiritual româneasc cu extensiunea sa centrifugal-atotuman , ceea ce confer produc iilor sale culturale o cert voca ie a universalului...

Cu toate c , a a cum just precizeaz Neagu Djuvara în O scurt

15

Gheorghe T tt rescu - Muntean

istorie a românilor, „România este singura ar mare din Europa a rei unitate este exclusiv întemeiat pe limb ”, fiindc - spune istoricul mai departe - „mai toate celelalte state europene s-au constituit pe baza unei istorii comune, de cele mai multe ori cu popula ii de limbi sau dialecte diferite (Fran a, Spania, Italia, Elve ia, Anglia etc.)”, asta nu înseamn c pe teritoriile locuite de români n-au ap rut diferen ieri de limbaj, dar diferen ieri numai de gradul subdialectelor, a ca cel maramure ean, sau bihorean, sau dobrogean. discu ie c la excep ionala conservare a subdialectului maramure ean i a tuturor produc iilor materiale i spirituale specifice zonei, c rora graiul le servea de vehicul cultural, a contribuit din plin i a ezarea geografic , deoarece depresiunea cu acest nume, ap rat de urgiile n litorilor prin leg turile trainice statornicite de vreme între locuitori i mun ii din jur, le-a conferit a ez rilor din ea statutul moral-spiritual de ar , a ijderi altor multe ri oare de pe întinsul teritoriului locuit de români.

Dar via a aspr de munteni nu a în sprit i inimile maramureenilor pân la a le face nesim itoare la seduc iile frumosului, dovada peremptorie în acest sens fiindu-le oferit c ut torilor de autentic nu doar de surprinz toarea i mereu tân ra ging ie a broderiilor de pe pânzeturi, precum i de str vechile motive d ltuite cu migal i pasiune în lemn, ci i de acele versuri a c ror gravitate te pune serios pe gânduri, c ci ea î i asigur o binemeritat preeminen în competi ia cu cursivitatea i prospe imea: „Cine-a zis dorului dor,/ n-ar putea dormi u or,/ nici pe cerg , nici pe ol,/ numai pe p mântul gol”... * Consider c poezia maramure ean cult are trei momente importante: a) Momentul Ion iugariu sau începuturile poeziei maramure ene de rang na ional; b) Perioada deplinei afirm ri, c reia a îndr zni s -i spun clasic , dac n-ar exista riscul r st lm cirii sensului în care este întrebuin at acest termen, perioad reprezentat prin: Gheorghe Chivu, Tiberiu Utan, Ion Iuga, Vasile Lati , Vasile Radu Ghenceanu, Mihai Cupcea, Gheorghe iplea; c) Perioada pronun at modernist i postmodernist sau specificitatea rezultat din diversitatea stilurilor: Petre Got, Vasile Igna, Ion Burnar, Augustin Boti , Ion Ardelean-Pruncu, Gheorghe Pârja, Echim Vancea, Vasile Muste, Ion Bogdan, George Petrovai, Gavril Ciuban, Lucian Per a, Mihai Nebeleac, Paul Romaniuc, Ion Zuba cu, Vasile Morar, Alexandru Dohi, Ileana Zuba cu-Cristescu, Florica Bud, Marin Slujeru, Gheorghe Mihai Bârlea, Ieremia Lenghel, Ion Petrovai, Valeriu Sab u, Nicolae Scheianu, Marian Nicolae Tomi, Nicolae I. Petricec, Nu u Ro ca, Vasile Dobra.

Voi trece în revist cele trei perioade, dar f a insista prea mult asupra lor, respectiv asupra tuturor poe ilor care le reprezint , c ci scopul acestui capitol este de tranzi ie, anume de-a face leg tura între binomul cultur -civiliza ie prezentat în prima parte i caracteristicile poeziei lui Ion Burnar, în felul acesta putând cu mult mai mult folos s scot în eviden contextul cultural din care el provine, laolalt cu contribu ia sa la îmbog irea mediului cultural maramure ean i na ional.

Din cartea Lecturi sublimate a regretatului Ion M. Mihai, afl m Ion iugariu s-a n scut la 6 iunie 1914 în satul B a de lâng BaiaMare, tat l s u fiind miner, c a terminat coala primar în satul natal, dup care a urmat mai întâi cursurile colii Normale, apoi ale Liceului Emanoil Gojdu din Oradea, unde - printre al ii - îl are ca profesor pe omul de litere Octav ulu iu. Cu ajutorul acestui inimos profesor, Ion iugariu î i face intrarea efectiv în lumea literar , prin publicarea în anul 1935 în revista Familia din Oradea a poemului Doliu. Între anii 1937-1942, Ion iugariu urmeaz Facultatea de litere i

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

filosofie a Universit ii din Bucure ti. În 1938 îi apare primul volum de versuri, intitulat Trecerea prin alba poart , care, în semn de recuno tin , îi este dedicat fostului s u dasc l Octav ulu iu.

Cartea, la fel ca anul apari iei, au o deosebit semnifica ie pentru cultura maramure ean , întrucât - cum spuneam la începutul capitolului - prin ea se înregistreaz primul fior notabil al liricii acestor meleaguri în poezia de rang na ional. În scurta sa via de numai 31 de ani (a murit la 1 februarie 1945 pe frontul din Cehoslovacia), Ion iugariu a mai apucat s publice volumul de poezii Paradisul peregrinar (1942), iar în anul 1943 ara de foc, un poem (poate cel mai izbutit din lirica sa), care, ne asigur Ion M. Mihai, „prin mesajul transmis i prin realizare, poate fi comparat cu Noaptea de decemvrie a lui Macedonski”.

N-au apucat s vad lumina tiparului Elegii din Ardeal - volumul cel mai reu it, precum i un eseu despre Bacovia, „poate prima încercare de a ezare a lui Bacovia în rândul marilor no tri poe i”, dup cum se exprim Ion M. Mihai.

Tot lui Ion M. Mihai îi revine nobila sarcin de a pune tu a final pe acest portret de-abia schi at al lui iugariu, lucru de care el se achit în mod exemplar: „Personalit ile cu care a lucrat, revistele la care a colaborat, toat diversitatea activit ii îl recomand pe Ion iugariu ca o personalitate de prim rang a epocii în care a tr it i pune un mare semn de întrebare asupra cauzelor pentru care el a fost a de mult marginalizat i nu a p truns înc nici ast zi definitiv în istoria literaturii române”.

Lipsa de spa iu, coroborat cu imperativele trat rii rezonabile a temei alese, sunt cele dou cauze în virtutea c rora m voi rezuma doar la doi dintre poe ii încadra i în cea de-a doua perioad : Gheorghe Chivu i Gheorghe iplea.

Cu toate c Gheorghe Chivu nu este maramure ean prin na tere (s-a n scut în anul 1912 în comuna Chirnogeni din jude ul Constan a), dup stabilirea sa la Sighetul Marma iei ca profesor de desen (a absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucure ti), el a devenit un om al locului, fapt care rezult cu claritate din poeziile închinate Maramure ului în volumul Metope: Covor maramure ean, Maramure , Moisei.

Poezia Maramure , de pild , este conceput într-un ritm caden at i s lt re , specific versurilor populare, lucru care-i confer un plus de autenticitate i, în plus, adjudec leg turile poetului cu plaiurile maramure ene: „Timp arhaic la iveal / Cere s -l scot din piatr goal / i sub noul soare cat/ Soare vechi pulverizat.// C prin fl ri zimbrii ar / S se fac prim var ./ Pe platouri, pe sub ceruri/ Norii unde pasc, ciread ,/ H t se-ntinde-lerui-lerui,/ Dalb ar de z pad .”

Când tim din biografia lui Gheorghe Chivu c s-a n scut într-o modest familie de agricultori i c în încle rile din 1916-1918 el mâne orfan de ambii p rin i, nu ne mai mir ata amentul s u duios de p mântul i oamenii acestei ri, de la col ul de ar din poezia cu acela i nume, c lcând mai apoi pe arin i pe „netedele, albele, frumoasele brazde” (poezia Brazde), unde lucesc oasele „Celor care nu mai sunt pe lume,/ Celor du i sub glie f nume”, i pân la bobul de grâu, c ruia nu i s-a urât „S creasc neschimbat din vremuri milenare”.

Gheorghe iplea este tot un poet fidel versifica iei clasice, doar pe ici-pe colo f când anumite concesii versifica iei moderne. Despre el, Vasile Igna afirm c „face parte din categoria poe ilor pentru care versul este mai întâi de toate expresia unui preaplin sufletesc”.

Iar din volumele Cânta i preacuvinte i Curgere în cerc, lesne deducem c poetul i-a canalizat acest preaplin ba înspre iubire (Cântec de mire la fluier, Ultimul cuvânt, mor mire, Cutezare, Pe colindul florilor de m r), ba spre elementele naturii eterne: mântul în poezia Blând blestem („Fie- i dar c tu i pedestre/ Blândul ilor de fier./ Nu ne-ai dat, p mânte, zestre,/ Aripi zborului în cer”,

Anul VII, nr. 1(65)/2016

apa în Cântecul Izei („Iza - pentru arsa ran / Apa basmelor cea vie,/ blânda ta consoan / E ti iubitei mele ie”), muntele în Tizului meu i durea în Spune arbore.

Trei din poe ii inclu i de mine în cea de-a treia perioad - Gheorghe Pârja, Echim Vancea, Vasile Muste - sunt prezenta i de Gheorghe Grigurcu în cronica intitulat Poe i maramure eni din num rul 49 (11 decembrie 2009) al revistei România literar .

Despre Gheorghe Pârja scrie urm toarele: „Domnia sa are fascina ia unei vechimi, care e o mixtur de geografie, botanic i credin local nuan at . Are aerul unui ins ajuns într-o metropol , unde î i d seama c nu se poate desp i de imaginea locului natal, pe care-l inventariaz cu rafinament modernist: «Un r rit de soare, ceaiul de c tin / B taia vecinei în perete/ Ai de ales: pl cinta cu m rar/ Ori urcarea pe munte/ O albin c zuse din raiul ei de polen/ Tocmai în fa a luminii/ Abia ivit pe cer...» (Ceremonia zilei)”.

Deosebit de relevant pentru axa central a lucr rii, idee care a cum se va vedea în urm torul capitol - str bate ca un fir ro u întreaga poezie a lui Ion Burnar, este urm toarea opinie formulat de Gh. Grigurcu: „Specialitatea domniei sale r mâne o specialitate rustic trunz toare, precum acea mireasm proprie od ilor din vechile case ne ti, amestec de fructe puse la uscat, de lemn u or putrefiat, de es turi de lân st tute: «Din cer/ Sau dintr-un ochi însp imântat/ Fiin m-am trezit,/ Aureol pentru lumina f lucire/ În partea nedreapt a raiului// Odat i odat .../ Dar când fi-va noaptea o floare/ Mai înalt decât crinul?/ Doar gândul m duce nebun/ La albul din lemn d ruit» (Anabasis)”.

Cu totul altfel se prezint poezia lui Echim Vancea, deci despre ea scrie dup cum urmeaz : „De o spe deosebit este Echim Vancea.

Empatia acestuia nu se arat decât indirect, prin intermediul unor proceduri laborioase, printr-o complica ie care s-ar putea s reprezinte un semn de discre ie. Deseori, firile emotive, pudice î i ascund naturale ea cu ajutorul unor divaga ii ori încifr ri. Echim Vancea ne înf ieaz o plastic întortocheat a verbului, aidoma unui pariu cu acesta: «tu crezi c nu avea destul lumin pentru a vedea întunericul i pe urm a trebuit s fii de fa s vezi cum un trandafir înva matematica»”.

Cât despre Vasile Muste, ne în tiin eaz Gh. Grigurcu, „el stoarce din folclor zemurile unor senza ii proaspete, împrumut din aceea i materie tutelar contururi paradisiace”. i mai departe: „Via a se îngem neaz cu moartea într-o atmosfer de pictur naiv : «cunosc un drum mai scurt decât/ o t ietur de lumin // cu un pumn de rou noaptea-mi bate-n/ geam/ tot aceea i noapte care m-a n scut// se gândesc p rin ii poate s i urmeze/ iar i drumul de la început// bunicule de ce ai a ezat/ aceast lumânare lâng tine// s vezi cât sunt de sup rat/ pe ziua care vine» (Dialoguri)”. Întreaga poezie a doctorului Ieremia Lenghel se caracterizeaz prin stilul ce poart amprenta sigur a individualit ii. Volumul Poeme atemporale ap rut în anul 2006, se impune în aten ia iubitorilor de art printr-un plus de ging ie i gra ie în compara ie cu produc iile anterioare, rod al surprinderii inefabilului în zborul tremurat a efemeridelor din haiku-uri. i astfel clipa se preface-n ve nicie, iar vraja poeziei devine etern în sufletele însetate de frumos, chiar dac frumosul se dezv luie doar pas cu pas, pic tur cu pic tur . Adic pe m sura omului c ut tor, acesta - dup cum tim - scormonind cu sudoarea frun ii dup fiecare atom de fericire i aflându- i bucuria în toare în necontenita nelini te a crea iei. De unde i titlul volumului, atemporalul rupând leg tura artistului cu timpul în n zuin a lui spre Absolut...

Dar iat câteva mostre din cartea despre care se face vorbire: „Dansul libelulelor/ str lumin ri de stea,/ ipostaze ale efemerului” (Efemer). Sau: „Albastru de cer,/ viorea/ oglindit în etern” (Ve nicie).

Ori în Civic : „În/ orizont/ etern/ renumele/ s -i profil m,/ cet ii/ datori suntem”.

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

George FILIP (Canada)

Fuga din Parnas poetului Doru D ncu un Câine umbl descul prin ora . cravata i-a l sat-o la cu . el este manierat - dar abra i pe cei ce-l înjur , îi mu . dânsul este Câine - nu vre-un dul u. i ia du ul cu Doamna - în baie. pe cu ca lui scrie: nu-i câine r u i nu se c ele te prin paie. în promenadele lui - solitar, face pipi pe fainele vitrine. s-au scumpit oasele din galantar dar s-a consolat... înc e bine. caninul cite te ziarele a doua zi - când sunt aruncate. din ele deduce c fiarele politice - stau spate în spate i cânt Interna ionala unor Marc i mai noi - capitali ti. prin era de azi - catastrofala, nu faci investi ii... nu mai exi ti.

Câinele trece i pe la mine. eu locuiesc mereu... tot acolo.

- frate, îmi zice -, i tu ca i mine, nu umbli-n hait ... î i place solo.

- nineac , s nu m invidiezi. nu m mu ca... î i promit c de mâine las la dracu ale lumii livezi. cobor din Parnas i devin... Câine. i ninge...

României din doruri...

Cad heruvimii iar i peste ar , a cum vin din str bunici-p rin i i ne întreab - pe altarul gliei, Dac am fost i mai suntem cumin i.

Le-am spus c ardem smirn în biserici, într-o iarn i-am dat rii - foc i am m rturisit c-am v rsat sânge, Dar Dumnezeul... nu ne-a dat noroc.

Am pus în lan uri iar i prim vara i verile - spre toamn - ne dau rod, Dar e p cat, c -n Tricolorul nostru, În loc de imnuri - plângem a Prohod.

De teapt -te din somnul ra iunii Popor viteaz - i pune-i pe mi ei poarte to i c ile de for Din veacul trist, c tre mileniul trei. ... i ninge lume ve nic peste lume.

Vin heruvimii blânzi la noi - prinos i ne înva pe altarul rii: Treze te-te din somn - popor frumos!

data viitoare m-am dus la târg vând ni te junghiuri din ale o doamn m-a invitat la coclau i m-a scuturat de parale dar am încercat înc -odat i mi-am propus s vând un pl mân l-a cump rat un domn cu cravat era gângav -avea mecl de spân

Poem casnic

... i am cump rat o v cu pe care-am dus-o în sat la buhai era prin iarna când comuni tii l-au gonit pe fostul rege - Mihai

am o cumnat comunist i profesoar - de Marxism. e mentor pentru derbedeii din era... neocomunism.

când am devenit poet de renume ni te in i mi-au pus o masc de seu m-au premiat la Academie i m-au dus pe doi bani la muzeu.

citind prin versurile mele ghice te lesne tonul trist ceart dur i-mi propune lep d tonul... altruist.

Somn f

o duc pe la chermeze - seara dar ea î i caut clien i i îi g se te foarte lesne în curtezanii - repeten i. se-ncinge la tiribabu ka i d din olduri frumu el; pe dracul s trag cu pu ca nu-l înv a - c tie el. adesea ne lu m în gur . din amândoi nesc scântei. am o cumnat comunist i-s însurat... cu sora ei!

vise

dormeam dus i am uitat s visez totul în jur era vid i stupid încercam s gândesc - biet titirez ca pe vremuri, un membru de partid i îmi era ru ine de mine ce Om e acela f vise? utam prin lada cu destine i cu proiecte mari... compromise visam la un vis da-n vis nu visam doream s m mint c totu-i perfect în anse de-aiurea nu prea speram un somn f vise este abject

De vânzare

ghiavolul mi-a zis s schimb macazul dac m vreau i lucid - i netrist dar, oameni buni, aici e necazul: era s visez... c-am fost comunist!

am plecat cu necazul la târg -l dau dracului pe ce l-oi da curio i m priveau curio ii tem tori, s nu care cumva...

...m-a trezit muza mea salvatoare în zori, când coco ii treji au cântat un înger vindea vise bizare eu dormeam dus i n-am cump rat.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Camelia SURUIANU

Léon BLOY - dreptul omului de a-]i alege destinul

Léon BLOY Paul Sterian s-a num rat printre oamenii de cultur din perioada inter- i postbelic , care, de i avea un program de lucru foarte înc rcat, î i f cea timp s aduc la cuno tin cititorilor revistelor Curentul, Floarea de foc, Credin a, Cuvântul, la care colabora, diferi i oameni de cultur occidentali mai pu in cunoscu i publicului larg, deoarece operele lor nu fuseser înc traduse la noi.

Vorbitor fluent de englez , francez i german , Paul Sterian face parte dintre intelectualii care militau pentru ridicarea României la standardele rilor occidentale. Ca urmare, el punea um rul nu numai la ridicarea economic a rii (amintim c André Scrima îl include, în Timpul Rugului Aprins, printre cei mai mari tehnocra i de la noi), ci i la dezvoltarea spiritului de observa ie a tinerei genera ii. Stau dovad articole sale publicate în revistele amintite, între anii 1928-1940. De aceast dat aducem în aten ia cititorilor un articol dedicat lui Léon Bloy ce merit s fie rememorat, fie chiar i în contextul de fa , dat fiind exemplul vie ii sale.

Léon Bloy – leul mugind în Apocalips În articolul Léon Bloy - leul mugind în

Apocalips , publicat în 1928, în Curentul, lui Napoleon, Mântuirea prin Iudei, PelePaul Sterian ne aduce în aten ie un scriitor rinul Absolutului, Cel care nu se vinde, Dezmai pu in obi nuit, via a acestui om fiind jduitul, Cer etorul ingrat, Pe pragul întru totul remarcabil . „Ia i cite te paginile Apocalipsului se între es, evocând o not lui Léon Bloy, mai ales jurnalul s u. Vei g si tandr cu: Cea care plânge, Via a Melaniei, o carte cum nu s-a mai scris. Unde totul e Ioana d‘Arc, Scrisori c tre logodnica sa, proasp t i viu, dureros de viu, fiindc Abso- Scrisori c tre Pierre Termier, din care de lutul e st pân. În istoria duhului european altfel vom i spicui.”2 Dup aceast prezentare entuziast , Paul figura lui Léon Bloy e unic . Când to i campionii culturii moderne (Zola, Maupassant, Sterian ne aduce la cuno tin i câteva asDe Goncourt etc.) purtau în frunte pecetea pecte din via a sa. „N scut în anul 1846, Léon apocaliptic a fiarei, el singur îndr zne te s - Bloy debuteaz de tân r asemenea unui i însemne fruntea i inima cu pecetea dure- polemist de temut, manifestând o violen roas a crucii. i, cu sânge i lacrimi, scrie îmbinat cu o rar frumuse e de stil. P rin ii pagini pline de s turare pentru orice sete sin- lumii - mecenele, editorii, directorii marilor reviste ale vremii - nu ar fi a teptat mult s -l cer de Dumnezeu. Léon Bloy a îndr znit s cread i s tr iasc laic r mânând cre tin în ia în slujba lor, cum îi luaser i pe ceilal i scriitori de seam . Iat îns c , în urma unei întregime, f reticen e, f condi ii, f trunchieri. i-a l sat fiin a s lucreze în v - conversiuni totale, speran ele tuturor au trepaia Sfintei Treimi. A suferit pentru un crez. buit s cad . Léon Bloy se simte legat de A crezut pentru a suferi. Iat , într-un cuvânt, alt lume. Lumea de aici îi repugn . i fiindc «modernismul» st pânea lumea, Léon Bloy taina înfrico at pe care i-a cl dit o via amar i penibil , plin îns de harul lui Dum- se declar antimodernist, iat , deci, r cina nezeu, adic str tut de credin oarb , de încredere copil reasc , unicul dar al Dom-nului care în în eles propriu poate lua numele de har. Léon Bloy e o pild vie c i laicul poate fi cre tin în în elesul întreg al cuvântului. Nu numai preotul i c lug rul au datoria de a se încrede copil re te în spusele Domnului i de a le înf ptui în via a de toate zilele, fiind pild pentru al ii.

Mireanul e i el dator s sprijine i s tr iasc deplin via a bisericii. Se poate aceasta? Léon Bloy a tr it-o. R spunsul lui este categoric. Fiindc e îns i via a lui jertfit pentru adeverirea acestui r spuns.”1 Din titlurile c ilor i a jurnalului u intim „se desprinde lesne fizionomia lui de «leu mugind în Apocalips ». Ne d m îns repede seama c , în ciuda mugetelor i a coamei neîmblânzite, el tie s plâng i s descopere în inim izvorul tainic al Dumnezeului blând. Astfel: Sângele s Gh. T tt rescu - Flor reas racului, Sudoare de sânge, Sufletul

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

reci este totdeauna teribil.» A adar, Léon meu, adic al scriitorului care i-a petrecut «anti-modernului» lui Jacques Maritain, fiu, Bloy va striga mereu: «admir tot ceea ce Dum- întreaga via exprimându- i scârba fa de prin botez, al lui Bloy. «Tot ce e modern vine nezeu face pentru mine, de atâta vreme» i lume i nevoind s fac nimic din ceea ce ar de la Diavol, spune Bloy. Iat cheia c ilor «nu voi suferi prea mult, totu i, obi nuit cu fi trebuit pentru a fi lansat. So ia mea i eu am preferat s ne vedem mai degrab copilul mele i a autorului lor. Cine poate s în e- minunea de atâ ia ani de zile».”5 Paul Sterian admir pe deplin „încrederea i pe noi în ine murind în chinuri, decât s leag ? Iat de ce par uneori aspru i amar celor care m urmeaz i pe care îi dep esc aceasta ne rmurit în Dumnezeu - Casier” consim im s o pred m demonului care e i rog pe cititor s nu vad nicio ironie aici!). prin ul Lumii. Vei întreba, poate, dup aplângând.» Aceast pozi ie cultural este ceasta, cum am putea s ne închipuim viitorul îns numai tinda unei atitudini l untrice cate- Iat un fragment dintr-o scrisoare adresat gorice. Léon Bloy a renun at la glorie i la lui Pierre Termier, consemnat de asemenea Veronic i în ce prive te muzica, fiindc ne dep rt m de lume. Ah! Este foarte simplu! succes. Tot ce va scrie va corespunde unei în jurnalul s u. „Vei fi mul umit aflând c Chiar vorbeam ieri cu ea. Ar cânta melodiile convingeri i unei tr iri autentice. i tot ce avem acum o nou locuin . E adev rat c va tr i va fi închinat Domnului. Nu numai cu ne va costa ceva mai scump, dar Dumnezeu ei oamenilor foarte s rmani, infirmilor i nevonumele, ci i în atitudinea sa din fiecare va pl ti ca întotdeauna i ai dori s m tii în ia ilor, pe care ea îi va îngriji la casele lor din pace i f nelini ti. Afl deci c suntem dragoste de Dumnezeu pentru a-i mângâia, clip .”3 Léon Bloy a r mas în amintirea amicilor chiar în aceast situa ie, tocmai fiindc sun- iar mul umirea acestor fiin e umile va îni a detractorilor s i datorit stilului s u de tem în ajun de a nu mai putea conta decât pe semna mai mult decât aplauzele imbecile ale via . „Mare scandal a provocat în lume «cer- un gest incomensurabil din partea lui Dum- hainelor negre».”7 Pentru a ne convinge pe deplin de modul etoria lui Léon Bloy». A tr it pe spatele al- nezeu. Vom fi cu totul lipsi i de bani, prin urtora, spun cei care-l urau. N-a spus el însu i: mare asigura i de nu tiu ce interven ie Dum- în care î i în elesese el soarta, Paul Sterian citire unui nou fragment din jurnalul s u: «Recunosc un prieten dup chipul în care nezeiasc , apropiat i poate magnific .”6 Dac am fi tenta i s credem c vorbele „«Sunt în mâna Tat lui într-un chip cu totul îmi d parale.» S coborâm îns mai adânc. i atitudinea lui Bloy sunt doar de fa ad , special... Nu pot pieri, oricare ar fi amenini vom descoperi o tain minunat . Léon rile, Iisus este st pânul sufletului meu i el Bloy credea ca «un s rac cu duhul» în cuvin- urm toarele rânduri cu siguran ne vor tele Evangheliei. «Nu v preocupa i de ziua schimba opinia. „La un moment dat - ne po- îmi impune aceast întunecare când are neia Lui». Situa ia lui de mâine c Dumnezeu are grij de toate. Nu veste te Paul Sterian - trebuia s aleag o voie s suf r în tov vede i p rile cerului?»... Toate acestea au carier fiicei sale, Veronica, care ar tase reale «special » se rezolv îns în atitudinea geavut o rezonan special în sufletul lui Bloy. calit i muzicale. «Refuz m - scrie Bloy în neral a unei credin e tari i nestr mutate: jurnalul s u - oferta binevoitoare a doamnei «Minunea nu este altceva decât urmarea nei-a dat seama c misiunea lui e s scrie. Îns cesar , cu totul simpl , a unui act de credin din scris nu voia cu niciun pre s i fac o R. f cut Veronic i, mai întâi de toate fiindc surs de venit. Desigur c accepta bucuros nu voim ca Veronica s fie lansat ori s i cu totul complet, fiindc atunci cel mai mifac un nume în lumea artistic . Numele ei zerabil dintre oameni substituie real i în pre ul unei c i a lui, oferit de un editor. Îns nu putea suferi s scrie «la comand ». El nu va putea niciodat s fie altul decât al întregime sie îns i pe domnul nostru Iisus Hristos. [...] În sensul evanghescria numai din comand celic al cuvântului cel mai inconreasc . Dac ne d m seama de testabil, Dumnezeu este serviaceast jonc iune, în elegem de torul foarte supus al celor carece via a i-a fost plin de priva iuni l iubesc, faciet illis discumbere. i de ce va trebui s accepte, paA transient ministralit illis, iar radoxal cu drag inim , soiul ii cre tini trebuiesc recunoacesta ciudat de cer etorie.”4 scu i prin semnul acesta c nu În pofida acestui aspect bizar, pot face minuni. [...] Am spus la prima vedere scriitorul pare c adeseori aceste lucruri. Cine se ghideaz dup o logic a sa. vrea s le aud i s le în eleag ?

Pentru a ne l muri, Paul Sterian Va trebui totu i ca odat s se ne ofer un fragment din jurnalul întâmple aceasta, fiindc cre tiu: „Dumnezeu nu voie te s nismul este absolut i chiar tr iesc din munca mea ca to i cemul ii trebuie s asculte i de cei ilal i oameni. El vrea s pasc în mai mici fra i ai fiului Omului.»”8 mâna Sa, numai în mâna Sa. Aceasta de un mare num r de ani.

1 Paul Sterian, Leon Bloy – E admirabil i am spus-o de multe leul mugind în Apocalips , în ori. Când îmi trebuie pu in, îmi d Curentul, anul I, nr. 122, 17 pu in; când îmi trebuie mult, îmi mai 1928, p. 1. mult; dac mi-ar trebui un 2 Ibidem. milion, mi l-ar da într-o clip . A3 Ibidem. firma ie ridicol în ochii în elep4 Ibidem. ilor care nu v d decât o «lapa5 Ibidem. lisad .» Cu toate c aceast a 6 Ibidem. teptare a micilor minuni zilnice 7 Ibidem. este o via teribil . «Oricât ai 8 Ibidem. crede i ai ti, contactul mâinii Gh. T tt rescu - Tân cu salb

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Hitler s-a refugiat @n Argentina la sfâr]itul celui de-Al Doilea R[zboi Mondial În lunile mai i iunie ale anului 2014 am torit în Brazilia i Argentina. Pe lâng obiectivele turistice vizitate, am consultat i câteva publica ii.

Am cump rat o carte în spaniol de Abel Basti „Tras los pasos de Hitler” (Pe urmele lui Hitler), tip rit la Buenos Aires, de Editura Planeta, în anul 2014, edi ia a doua, în 4.000 de exemplare. Am citit-o pe avioane i în aeroporturi la întoarcerea în Statele Unite.

Conform teoriei oficiale, transmis de rile Aliate, Hitler s-a sinucis pe 30 aprilie 1945, la ora 15:30, în bunc rul s u din Berlin, împreun cu amanta sa Eva Braun.

Dar mii de nazi ti s-au putut refugia în America Latin , în special, în sudul Argentinei (Patagonia, ara de Foc). Câ iva nazi ti celebri, precum Adolf Eichmann, Erick Priebke sau Josef Schwammberger au fost captura i în Argentina i, apoi, executa i.

Eduard Rosckermann, supranumit „M celarul”, a fost prins, dar a sc pat prin complicitatea poli iei argentiniene. Îns , Herbert Hein i colegul s u, Josef Mendele („Doctorii morii”) nu au fost niciodat identifica i în exilul lor sud-american.

Autorul c ii se întreab : dac au sc pat

câteva mii de nazi ti de mâna a doua sau a treia, s nu fi putut sc pa i Adolf Hitler cu amanta lui Eva Braun?

Armata sovietic , ocupând Berlinul în mai 1945, a descoperit dou cadavre arse, presupunând c-ar fi ale celor doi, care s-ar fi sinucis. Pe atunci nu se putea studia ADN-ul.

Craniul, presupus a fi al lui Hitler, a fost depus la Arhivele Federale din Moscova. Îns , când o echip tiin ific nord-american a analizat ADN-ul acestui craniu, a descoperit c acesta apar inea unei femei tinere, între 30-40 ani, nicidecum lui Hitler! i Stalin, i FBI sau CIA se îndoiau de sinuciderea lui Hitler.

Conform unui militar brazilian, Hitler ar fi murit în vara anului 1971 (la vârsta de 82 de ani). Ar fi c torit prin Argentina, Brazilia, Paraguay i Columbia folosind un nume fals: Adolf Schütelmayor.

Fuga lui Hitler ar fi fost cunoscut serviciilor secrete ale marilor puteri. Se presupune ar fi sc pat fugind fie cu un avion special, zburând f escal din Berlin pân în Argentina, fie la bordul unui submarin UBoot.

Nem ii se înfiripaser în sudul Patagoniei înc din Primul R zboi Mondial prin vapoare care ancoraser sau naufragiaser aici, într-

Gheorghe T tt rescu - Pe Gianicolo

unul din ele fiind chiar Wilhelm Canaris, eful spionajului de mai târziu al lui Hitler.

De la sfâr itul Primului R zboi Mondial pân în 1932, în Argentina tr iau peste 140.000 de minoritari germani, iar pân în 1940, comunitatea lor ajunsese la 250.000. Începând din 1933, serviciile secrete au trimis agen i care s fac propagand nazist în colectivitatea german argentinian , nazi tii câ tigând mul i simpatizan i.

Unele guverne sud-americane cochetau cu Hitler, dar în acela i timp simulau în interior o politic antinazist . În 1939, un scandal de propor ii izbucne te între Buenos Aires i Berlin, când guvernul argentinian prime te copia unei presupuse inform ri secrete de la Ambasada German , prin care nazi tii vor s ia Patagonia, considerat „tierra de nadie” ( ara nim nui). În Al Doilea R zboi Mondial, Argentina se men ine neutr . Militarii germani, naufragia i pe coastele argentiniene în urma luptelor cu vasele britanice, sunt interna i în lag re.

Brazilia intr în r zboi în anul 1942 contra Axei (Germania-Italia-Japonia).

Atât comunitatea anglofil , cât i cea germanofil , c utau s atrag Argentina de o parte sau alta. În ianuarie 1944, pre edintele argentinian, Ramirez, rupe leg turile cu Japonia i Germania. Spre sfâr itul celui de-al Doilea R zboi Mondial, s-au format poduri aeriene între Germania i Spania prin escadrile de avioane numite Führerstaffel, prin care nazi tii se refugiau apoi spre Japonia (care nu capitulase înc ) i spre Argentina. În februarie 1945, un singur submarin german transportase în Argentina milioane de rci, dolari, lire sterline, franci elve ieni, florini olandezi, franci belgieni i franci francezi, pe lâng 2.511 kg de aur, 4.638 carate de diamante i briliante, plus 87 kg de argint.

Aceste fonduri sunt depuse în b nci germane din Argentina i, de notat, i în contul

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lui Juan Domingo Perón i so iei sale, Maria Eva Duarte de Perón. Presat de celelalte na iuni sud-americane, guvernul argentinian declar la 27 martie 1945 r zboi Axei, invocând Actul din Chapultepec.

Succesorul lui Hitler, Amiralul Doenitz, anun la 1 mai 1945 c Führer-ul a murit ca un „erou” în lupta împotriva sovieticilor. Dar agen ia rus de tiri TASS s-a îndoit de moartea lui Hitler, considerând-o ca un truc nazist.

S-au vehiculat specula ii c Al Treilea Reich ar fi construit o baz gigantic subteran la Polul Sud, denumit „211”, în urma Expedi iei Antarctice din anul 1938. Germanii ar fi luat teritoriul Neuschwabenland (din Antarctida). În anii ’50, diverse ziare i reviste din lume (chiar vestitul „Le Monde”, apoi „Bonjour”, „The Plain Truth” etc.) public articole c Hitler ar fi viu. Au ap rut i o serie de c i pe marginea acestui subiect. Conform altor documente, la sfâr itul r zboiului, câteva submarine germane au transportat clandestin nazi ti în Argentina. Alia ii capturaser un submarin nazist (U-505) în 1944 i reu iser descifreze sistemul criptografic german de comunicare secret , numit Enigma.

Totu i, submarinele nem ti erau dotate cu radare avansate (Radardetektor FuMb 26D Tunis) care detectau avioanele inamice pe o raz de 50 km, dar i generau „un câmp de protec ie”, care le f cea invizibile radarelor inamice.

Se formase o filier nazist care asigura pa apoarte, vize i ad post refugia ilor. Între 1946-1955, Pre edintele argentinian Perón a aprobat emigrarea a 80.000 de germani i austrieci, plus un mare num r de croa i usta i, italieni fasci ti i colabora ioni ti.

Nu au putut fi depista i criminalii de r zboi, pentru c refugia ii veneau cu documente false.

Administra ia sa chiar vindea pa apoarte i certificate în alb pentru a facilita emigrarea în Argentina a fugarilor europeni.

Hitler i Eva Braun s-ar fi refugiat cu un submarin în Patagonia i ar fi locuit la ferma San Ramón, la vreo 30 km de ora ul Bariloche, la poalele mun ilor Anzi. Ferma cuprindea 30.000 hectare de teren, ai c rei proprietari fuseser germani din genera ii.

Se crede c Helmut Gregor („el doctor Gregor”, denumit în exil) era numele fals al criminalului nazist Josef Mengele, niciodat prins. eful g rzii personale a lui Hitler, Wilhelm Monhke, de asemenea s-a refugiat în Argentina sub numele fals Pedro Geller, dup ce fusese capturat de ru i i eliberat dup mai mul i ani.

Se crede c i Vice-Führer-ul, Martin Bor-

man, i Heinrich Müller, eful Gestapo-ului, i-ar fi înscenat moartea, refugiindu-se în America de Sud. Conform autorului hispanic al acestei i, Abel Basti, printre fugarii acuza i de crime de r zboi sosi i în Argentina se num i Vjekoslav Vrancic, Erick Priebke, Walter Kutschmann, Eduardo Roschmann, Klaus Barbie, Gustav Wagner, Walter Rauff, Friederich Schewend, Franz Röstel, Gerhard Bohen, Franz Stangl, Herberts Cukurs, Jacques de Mahieu, Ludolf-Hermann von Alvensleben, Andreas Riphagen, Willem Sassen, Jan Olij Hottentot, Jan Durcansky, Vohteh Hora, Hans Fishboeck, Constantin von Groman, Branco Benzon, Vlado Svencen, Ante Pavelic (Pre edintele Croa iei naziste), Joseph Schwammberger, etc. Joseph Broz Tito a solicitat extr darea criminalilor de r zboi Ante Pavelic, José Bercovic, Mirko Eterovic, Ivo Bogdan, Vinko Nikolic, Daniel Livanotic, Marko Colak i Yacob Yovovich.

Comisión Argentinoa de Immigración a facilitat emigrarea fasci tilor i nazi tilor.

Curios c i Vaticanul i-a ajutat. Analog, Ambasadele Argentiniene din rile europene.

Se efectuau opera iuni de evacuare a nazi tilor.

Proiectele de anvergur s-au întreprins în Argentina cu ajutorul acestor refugia i dur zboi: arme de ultim tehnologie, avioane moderne, energie atomic , motoare pentru submarine.

Pre edintele Perón se ambi iona s transforme ara într-o putere mondial . La proiectul nuclear lucrau i oameni de tiin italieni (Abele i Pinardi) i, în special, germani (Beck, Haffke, Greinel, Ehrenberg, Seelmann, Eggelbert).

Argentinienii construiau în secret i un motor atomic pentru submarine. (Statele Unite au realizat primul submarin nuclear din lume în anul 1954, numit «Nautilus», ca-n po-

21

ve tile lui Jules Verne).

Argentinienii fabric i primul lor avion de vân toare cu reac ie, numit Pulqui II. Urm ream în New Mexico la televizor pe canalul Discovery o emisiune despre MegaArmele lui Hitler i industria sa de r zboi.

Dup conflagra ie, odat cu ocuparea Germaniei, a început o goan dup vânarea oamenilor de tiin i tehnicienilor germani. O parte dintre ace tia au fost lua i de URSS, al ii de SUA. Al ii au fugit în America Latin . a încât, în timpul r zboiului din Coreea (iunie 1950 - iulie 1953) s-a constatat c avioanele sovietice i cele americane de lupt erau asem toare. De ce? Fiindc fuseser cute dup proiecte germane!

Autorul c ii prezint multe dezv luiri de la martori oculari care l-ar fi v zut pe Hitler.

Nazi tii se întruneau i în exil. Na iunile Unite au adoptat o rezolu ie împotriva extr rii lor în rile comuniste, precum Iugoslavia.

Hitler i Eva ar fi fost ad posti i de mai multe familii prin Bariloche i Cordova în Argentina. Un partid nazist argentinian se înfiin ase în 1931 în timpul guvern ri lui Uriburu. Este investigat i via a sexual a lui Hitler. Multe femei s-au îndr gostit de el (afirm autorul).

Unele chiar s-au sinucis din dragoste. (Analog, Stalin avea trecere la femei. Dovad c puterea (sau faima) atrag sexul slab!).

Sunt i persoane care s-au declarat a fi descendente din Hitler.

Un alt autor, Max Gregorcic, în cartea sa „Hitler no murió en Berlin” (Hitler n-a murit în Berlin), sus ine în 1987 c numele fals al lui Hitler în Argentina era Martin Karl Hunger; ar fi tr it în provincia Mendoza i ar fi murit la 13 octombrie 1986.

Diverse investiga ii au ob inut diferite concluzii privind Hitler. Dup alte variante, Hitler ar fi plecat din Argentina în Paraguay, unde ar fi tr it lini tit protejat de serviciile secrete ale dictatorului Stroessner.

Gheorghe T tt rescu - Peisaj cu arbore frânt

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Paula ROMANESCU

La Roma s[ duci drumul t[u cu tine...

(Jurnal dintr-o c

torie)

- II sliniu, bronzat de soarele rilor calde, aproviziona i i ei din bel ug cu mult solicitata marf ap toare de ploaie, pentru care cer un pre de zece ori mai mare decât practic bronza ii no tri din Pia a Obor.

Ne mai refugiem prin câte o biseric , în m rug : Opre te, Doamne, potopul prin care ne m suri îndurarea... i acolo s luie te un aer umed i rece. În Bazilica Sfin ilor Ambrogio e Carlo, un grup de francezi zgribuli i ascult explica iile ghidului (o fi critic de art ?) care se declar a nu fi prea încântat de stilul Rococo al locului - „comme un coup de marteau sur la tête” - ca o p litur de ciocan în moalele capului - prea înzorzonat, prea opulent pentru un loc de reculegere întru rug ciune. Ultima restaurare din 2002, zice înso itorul prin purgatoriul ad-hoc, a dat ca ului acesta un aspect de teatru de varieteu în care îngeri zglobii se zbenguie în susul altarului iar coloanele care sus in bol ile î i abordeaz cu trufie auritele frunze de acant .

Eu întârzii cu privirea pe florile albe de pe podium, care proclam în legea lor o religie a purit ii îndulcind desenul modern din fibra marmurei, ba chiar i cele dou sprezece basoreliefuri ilustrând Patimile, Învierea i În area, mult prea moderne i ele, aducând mai degrab cu o caricaturizare a unor scene percepute dintotdeauna ca pe ni te simboluri sacre.

Dup ce ies printre ne-rug torii de sub cer i str bat întregul Corso de la Piazza del Popolo la Piazza Venezia dominat de impozantul edificiu V.E.R.D.I. cu Monumentul Soldatului Necunoscut, ajung (cum altfel!) i la Columna Traiana, pe care îmi place s-o numesc a noastr - Columna lui Decebal - c prea este prezent viteazul rege dac în toate „paginile” sculptate în piatra ei suitoare spre t riile v zduhului. Îmi înal fruntea spre Dacii neînfrica i care ne sunt str mo i, închin un gând pios dacului acela coborât

Gh. T tt rescu - Terasa de pe Monte Pincio

Columna lui Traian - Roma

Sâmb , 17 aprilie 2004. R cesc prin Parcul Pincio - fostele gr dini ale lui Asiaticus unde se ascunsese în anul de gra ie 48 de dup Cristos, dizgra iata Mesalina, împ teasa iubea i cam prea de tot târfuli , de teama palo ului care o c uta s-o trimit sub iarb , din porunca prea(ne)iubitului ei so , încornoratul împ rat Claudius spre Piazza del Popolo.

Aici, pe o estrad ridicat la poalele colinei str juit de statui romane, are loc un spectacol-manifesta ie: Oggi siamo tutti africani - Ast zi suntem cu to ii africani. Se clameaz : Basta parole, impegni concreti - Gata cu vorbele, fapte! i totu i parole, parole, parole... - vorbe, vorbe, vorbe!

Cic s se termine cu transformarea Africii într-o imens pia de arme, s se instituie un embargo total asupra instrumentelor mor ii.

(De c tre cine?), s fie Pace, Dreptate, Democra ie, Cre tere economic , Speran ...

Parole, parole, parole... i totu i speran a refuz s abdice...

Papa Ioan Paul al II-lea, vocea cea mai autorizat a acestui timp tâmp clameaz : „Per chi è credente, la solidarità è un altro nome della preghiera” - Pentru cine are credin , solidaritatea este un alt nume al rugii... i plou , plou hain peste afi ele din care, între Coloseum i harta Africii , pe un fond ro u de pârjol, prive te peste lumea adunat în pia un tân r negru cu albul ochilor întreb tori ca dou oaze de ghe uri polare: L’Africa ha sete!

Plou hain ca pentru a potoli odat setea oamenilor de toate câte cu iubire nu mai tiu s se împlineasc ...

Trecem prin/peste c ri de ap care n desc caldarâmul, printre turi ti voio i cu umbrele multicolore i vânz tori ambulan i cu tenul

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Basilica dei Santi Ambrogio e Carlo

de pe column - Badea Câr an i, pentru o clip binecuvântat , ploaia contene te de parc cerul i-ar fi deschis por i de senin prin care s treac spre noi cohortele de daci ca ni te umbre vii în straie de lumin . În aceea i clip , o umbr p mântie, dolofan , amestecând cuvinte dintr-o englez aproximativ i o italian agresiv cu accent de Ferentari, î i r chira sub ochii mei trei degete care nu mai atinseser demult s punul ( c ap ar fi împrumutat de la ploaie!), traducându-mi: „sri ero”.

Avea standard ridicat pocitania. Nici nu-i trecea prin minte s se mul umeasc doar cu ceva m run ... El reclama ca pe un drept non negociabil trei firfirici din cei care au liber circula ie prin lumea unit european . Nu-i dau. Morm ie ceva precum o litanie. O fi vreo urare de bine?!

Revin „acas ” târziu, ref când drumul prin Parcul cu trec tori gr bi i, în care doar statuile unor oameni de seam ai lumii - scriitori, muzicieni, filosofi, politicieni, împ ra i dar i rude ale acestora din urm , r mân neclintite sub ploaia vrednic .

23

transformat în carte, / În vas de lut i-n vinul dulce amarul”! , iar eu, de ce i-oi fi r spuns: „Vorbe te-mi de un alt soi de be ie, / De-un vas de-ape de lun , de-o tain de-n eles, / S nu mi se mai par c s strugur necules / Uitat în vie...” Ei, da, poezia r mâne cea mai frumoas c torie în care mintea i sufletul se pun de acord f cârtire.

Iat -i pe-aproape i pe scriitorul H. Senkiewici, autorul romanului Quo vadis?, primul polonez distins cu Premiul Nobel pentru literatur , i pe poetul egiptean Ahmad Shawqi (1868-1932) romanticul întârziat, i pe Gogol (1809-1852), cu-ale lui Suflete moarte (o, de-ar ti el câte genera ii de suflete care nici n-au apucat s fi tr it cu adev rat vreodat , trec pre p mântul oamenilor f nici un rost! i nici un Cicicov care s vrea s le mai cumpere fiindc noii afaceri ti iau pe nimic suflete de pripas...). Gogol cel din Parcul Pincio de la Roma este un bronz impun tor, oper a sculptorului Zurab Tseretseli, reprezentându-l pe scriitor a ezat într-un jil i inând pe genunchi o masc , poate chiar chipul f chip al sufletelor moarte ce- i caut trup i nume. Înscris pe soclu, o m rturie în josul c reia este redat semtura scriitorului: „Despre Rusia pot s scriu numai la Roma. Doar acolo îmi apare ea în tot ce are mai de pre , în întreaga sa m re ie”. fie în aceast m rturie imensul regret care se zice c l-ar fi cuprins pe genialul „portretist-caricaturist” al sufletului rus la gândul c prin scrierile lui el îl va fi z vorât pentru vecie în Mantaua aceea din care vor fi ie it rând pe rând to i Cicicovii Sufletelor moarte? S fie am ciunea lui la gândul c timpul nu i-a îng duit (doar 43 de ani de via i-au fost meni i!), cum ar fi vrut, s scrie un alt fel de Revizor, un alt fel de suflete ruse deloc str ine m re iei i frumuse ii morale? A cut-o se pare dar total neizbutit i, nemul umit de rezultat, scriitorul i-a distrus înciudat propria oper pe care a g sit-o total neconvintoare - caricatur palid a sc toarei caricaturi originale... Poate i m rturia aceea înscris pe soclul statuii sale de la Roma s fie un semn c orice mare „portret”, fie el i al unei ri precum Maica Rusie, nu poate fi v zut cu adev rat decât de la distan i c , pe sur ce te apropii de el, nu observi decât tu ele derutante, caricaturale, haotice i, poate, ecoul Baikonurului în leg tur direct cu infinitul universului ca un iad de patimi...

Trec pe Vialle Letizia unde m întâmpin Letizia Bonaparte (e drept, în chip de statuie!), mama împ ratului cel f de egal pentru care titanul f de egal al muzicii - Beethoven - avea s compun ( i i-o dedice) Simfonia a III-a, Eroica, neezitând s anuleze dedica ia

Duminic , 18 aprilie 2004. Lucr rile pictorilor români au fost puse pe simezele din sala de expozi ii a Academiei di Romania. Se fac ultimele retu uri, se are în vedere a ezarea lucr rilor dup legea panot rii deprins între timp. Peste dou zile va avea loc vernisajul.

Timp ar mai fi pentru descoperirea comorilor Romei. i, dintre acestea, la tot pasul.

Chiar în fa a Academiei di Romania - Muzeul de Art Modern . La intrarea în parcul prin care vom trece în fiecare zi a ederii noastre pe aici, ne întâmpin statuia poetului persan Firdusi (932-1020) din Korasan. L-a fi preferat pe korasaneanul Omar Khayyam (1047-1122), divinul poetfilosof-matematician-astrolog care a îmb tat de esen e rare cântecul lumii cu ale sale rubayate ca ni te cupe de vin nobil de cea mai pur boab de strugure de doruri, poetul pe care, traducându-l în roman i francez mi lam apropiat într-atât c uneori nici nu mai tiu dac în vreun catren de-al meu nu se amestec ceva din cântecul lui. Altfel de ce mi s-ar fi p rut pe când îl a ezam în graiul nostru c mia m rturisit: „S i pot vorbi, am traversat oceanul / De lini ti ce de veaBasilica curi ne desparte, / De dragul t u am

Santa Maria del Popolo - Roma

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dup ce Eroul s u se va fi proclamat împ rat, morm ind cu am ciune: „Ce dec dere! S fii Napoleon i s vrei s ajungi un împ rat oarecare!”

Da, domnule Pascal, omul r mâne în veci glorie i mizerie a universului! Între Vialle Letizia i Vialle Bernadotte, s pat într-un mal povârnit am v zut un fel de cript ... f lespede, în care doi vagabonzi î i amenajaser ad post - dou suflete moarte purtând înc form de trup omenesc, înfofolite în straie ponosite i folii de plastic... Pu in mai departe, lâng un tufi meschin, un cuplu oficia ritualul iubirii negociabile...

O, libertate, poate ar trebui s fii interzis pân când omul î i va în elege povara!

Din Pia a Flaminio se intr în Pia a del Popolo cu a sa catedral Santa Maria del Popolo, denumit astfel pentru c a fost ridicat cu fonduri donate de locuitorii Romei i, a c rei prim atestare documentar dateaz din 1099. Ref cut în 1227 în vremea Papei Grigore al IX-lea, reconstruit de Donato Bramante între 1472-1477, ad ugit cu fiecare veac. Prin 1513 Rafael Sanzio picteaz aici Capela Chigi vegheat de o sculptur în marmur alb reprezentând o femeie i un înger - amândoi înv lui i într-un soi de pânz topit cum eseau mai ieri frumoasele satului de pe la noi pentru a- i coase din ea ia pe care o îmbr cau întâia oar în noaptea Sfintei Învieri. Femeia din amintita sculptur î i acoper cu o mân molatic sânul dezgolit cu un gest care i-ar duce pe alunga ii din Paradis cu gândul la foarte p mânte tile dulci p cate de care nici clanul de bancheri Chigi din care s-a fost ivit i un Pap - Alexandru al VII-lea - nu era tocmai str in.

Aud c Palatul Chigi din Pia a Colonna, cump rat de Statul Italian, este ast zi sediul Ministerului de Externe al Italiei, aici esânduse la mese large, lunge i încurcate, intrigi cum vor fi fost desigur i acelea care au dus la r pirea Transilvaniei noastre prin criminalul Diktat de la Viena din 30 august 1940. Parc -i v d pe c i apleca i pe harta României, ca o hait înfometat asupra unei pr zi grase care s le astâmpere (pân când, Doamne!) insa ietatea.

Prin amenajarea unor fastuoase locuri de odihn (ve nic , vai!) în interiorul edificiilor de cult, super-boga ii Romei (dar ce, parc numai ei ?) ar fi vrut s i asigure o ve nicie... aurit . Numai c , ori cer etor, ori rege, o vam tot te-a teapt ... Cine s în eleag plânsul marmorei menit s ajung piatr de mormânt, sau treapt la prag de catedral , sau altar pentru în are de rugi? Dar cântul ei triumf tor când nimere te sub dalta unui Michelangelo care ar mai i îndemnao s vorbeasc , cum a f cut-o acesta cu Moise dup ultima privire pe care i-a aruncat-o b rbosului profet: „Alora, parla!”

Tot aici la Santa Maria, un Caravaggio uluitor înfrunt secolele din conul s u de umbr din Capela Cerasi: Crucificarea Sfântului Petru. Ca s -l po i vedea în toat splendoarea lui, trebuie -l faci pe diavol s i vâre ochiul universal (de m rimea unei monede de cincizeci de centime... europene!) în fanta îngust a unui aparat de înghi it bani spre a-l programa s declan eze mai apoi fascicolul de lumin (divin , desigur!) asupra lucr rii vizate. S-au înv at i bisericile s scoat bani i din piatr seac (sau omul s rman o fi înv at de la ele?). Dup ce obolul este pl tit, pentru treizeci de secunde po i sta fa -n fa cu un Caravaggio de umbre i lumini cum i-a fost me terului genial i zurbagiu i prea scurta lui via (1573-1610).

Pe paviment se calc peste morminte ale c ror pietre tombale s-au tocit/ lefuit sub pa ii trec torilor pân la uniformizarea cu neantul(?) a chipului adormitului sculptat.

Doar de pe o lespede continuau s priveasc spre bolt doi ochi ca dou g uri negre pe-o masc f chip. La o alta, capul sculptatului adormit întru Domnul ajunsese sub pi-

Anul VII, nr. 1(65)/2016

cioarele viului anonim din cu ca de lemn lâng care p to ii vin în genunchi s cear iertare În numele Tat lui, al Fiului i al Sfântului Duh...

Cât de simplu pare totul i cât de complicat drumul spre iertarea sperat , meritat sau nu tocmai... Într-un col retras, p strez i eu câteva clipe de reculegere în memoria umbrelor mele dragi care n-au avut parte sub cer de capèle orgolioase ci doar de un simplu mormânt în lutul primitor (dac n-ar mai exista i „templul” în at chiar în sufletul meu!)

Aglomerarea uman m descump ne te, m separ pe mine de mine. Spre a m reg si, urc pe o colin de unde, privind peste Tibru, d cupola maiestoas de la San Pietro. În spatele meu, pe colin se afl Piazzale Bucure ti - capitala României. Bine c se men ioneaz i acest am nunt. Altfel cine tie pe unde ar fi plasat Bucure tii turi tii interna ionali ale c ror repere geografice n-au nimic de-a face nici cu atlasul, nici cu cartea colar , agen iile de turism preluând pentru ei aceast necunoscut ! Am c utat îns în zadar vreo statuie care s -l reprezinte pe vreunul dintre marii Români. Cine ar fi trebuit (ar trebui) s-o fac ? Nu cumva chiar institu iile române ti veghetoare la promovarea culturii, artei i istoriei noastre?

Impun toarea Trinita dei Monti este în renovare. Pe lunga cale de trepte din fa a bazilicii, ca într-o paji te de flori, vezi îndr gosti i eza i frunte lâng frunte, al ii exuberan i, clocotind de veselie, convin i c via a nu are cum fi altfel decât o nesfâr it s rb toare, un anotimp al înfloririlor toate. Undeva pe la mijlocul acestei nesfârite gr dini suspendate, un ghitarist cu p ria neagr acoperindu-i privirea cât s n-o ajung ochii no tri, cânta ca pentru sine: „Sempre que te pregunto / e quando... (aici n-am în eles ce-a zis) / tu sempre me respondes / qui sas, qui sas, qui sas...” Rev d în amintire plimbarea mea din septembrie 1986 al turi de S. prin acest loc... El: „Vom mai avea norocul s ne mai întoarcem vreodat pe aici?” În loc de r spuns, ne-am strâns mai tare mâinile ca pentru o promisiune de tain . Acum aud refrenul cânt re ului risipitor de nostalgii: „Qui sas, qui sas, qui sas?”

Dante zicea c nu-i pe lume mai mare triste e decât s retr ie ti o amintire fericit într-un timp care-a uitat de fericire. Numai Musset, îndr gostit pân peste poate de n ioasa „brune aux yeux bleus” - George Sand i, p sit de ea (vezi „Aman ii din Vene ia” de Charles Maurras), avea s clameze: „En est-il donc moins vrai que la lumière existe / Et faut-il l’oublier du moment qu’il fait nuit?...” - ( nu mai credem oare c lumina exist / Uitând de ea când noaptea coboar pe p mânt? / Eu îmi repet adesea în lumea asta trist : / Într-o zi am iubit i chiar am fost iubit! / Port în suflet minunea stui dar negr it / De frumos i pl pând, c tot ce-mi mai mâne / Este doar fericirea / De-a plânge când i când...) (tr.n.)

Trinita dei Monti - Roma

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Daniel MARIAN

Poezia la deplina maturitate a @î n\elepciunii sim\urilor pe grani\a dintre realitate ]i fic\iune Adev rul e c nicicând n-am tiut, sau poate mai bine zis n-am vrut, s fac distinc ia clar definit între realitate i fic iune. i chiar bucur de asta, farmecul vie ii în sine c tând tocmai de aici o not în plus în consonan a tr irilor inimii. Nici c m-a fi gândit s fiu singur în ecua ia asta complicat existenial , nici vorb , pentru c m-a fi plictisit pân într-acolo i pân la urm înspre hulpava moarte cel pu in a spiritului înc viu. d, de-adev ratelea c nu sunt singur, i din toat harababura vie uirii individualit i absolut libere se-ntâlnesc spre a se povesti laolalt valen ele gândirii profunde cu îns i no iunea de libertate în deplin str lucirea ei. În urm cu doar ceva vreme, maestrul poet Geo Galetaru mi-a oferit posibilitatea de a parcurge o carte a dumnealui, este vorba despre „Mesagerul obscur”. M-am gândit dintru început la cât de grav sau dimpotriv sensibil poate fi frac iunea sau iar i dimpotriv (!) împerecherea dintre t râmuri când

divergente când convergente, timp în care oricum ne concentr m, ne conex m, ne disolu ion m, accedem i ne succedem în acelea i note de gam universabil valabile oricând fiva. A spune, a fi declarativ, cum c „Tr iesc într-o fic iune”, e dincolo de o provocare i o asumare în sine, e latura tiutului la intersec ia cu aceea a ne tiutului.

Cunosc de mult vreme lirica despre care mi-am propus i urmeaz s vorbesc, e una spontan i greu de parafrazat. i nici n-ar fi nevoie de prea multe care s fie spuse. Consider c este exemplul acelei scrieri care departe de a chiop ta în oare ce eventual ambiguitate, se mul ume te pe bun dreptate cu faptul de a fi, care îmbrac suficient din universalitate pentru a nu mai avea nevoie de vreo armur , nici într-un caz trebuind a fi remodelat i întoars pe toate fe ele. Întocmai dup spusele poetului, într-o proprietate a termenilor cum nu se poate mai bine exprimat ... „Emo ie aruncat -n aer/ Pe sub pini mohorâ i/ i apeducte ruinate de gloria lumii/ Acela i rictus împ mântenit în catedrale vechi/ Aceea i peregrinare cu palmele lipite de cer/ Unde e cifrul frunzei victorioase/ Cu care îmblânzeam verile din necrologul altruist/ Cineva planteaz surâsuri la marginea ninsorii/ Emo ie aruncat -n aer/ Tu alungi fapta care te ine prizonier/ O emula ie de zile mari printre greierii taciturni/ Cândva moartea va avea culori nesupuse/ Un popas în declinul recognoscibil al crinului” (Tu alungi fapta).

Consider c avem aici toate argumentele, bine sus inute, pentru a justifica îns i ideatica transpunere a contrariilor existen iale... „Scrii i scrii/ O imagine a vie ii i a mor ii/ Cât s mai crezi în ea/ Când vine turnesolul amneziilor galbene/ i ridic ipotetica frumuse e pe catalige/ chiop tând printre micile libert i ale clipei/ Ale rmului învins de silabe inepte/ Un anotimp desc tu at pe

mun ii din vis/ Când palma se împotrive te fluxului auster/ Scrii i scrii/ O imagine a vie ii i a mor ii/ Ca i când ai inventa/ Greieri altrui ti în epifaniile dimine ii” (Epifaniile dimine ii).

Sensibilitatea în grad de superlativ, dublat de o stabilitate trecut dincolo de ecuia conceptului de efemeritate, nu ine de ceva anume, ci de tot, iar dac e s aib r cini, coroan i vie uire, atunci de ce n-ar fi „Copacul din vis”: „El vrea s fie/ Ceea ce este/ Ascult c derea apei în veac/ Respir în regatul cu fluturi/ Puntea e fragil / Mâna tremur pe vocala zilei de ieri/ E toamn / Se aud pa ii amurgului/ Dar el vrea s fie/ Ceea ce sete/ Desparte de oglinzi/ De solsti ii în etoare/ Doar el/ i copacul acela albastru/ Din vis”.

Adev rul e c n-a g si ce lipse te, spune- i-mi voi, când lucrurile aranjate într-un fel anume se cheam de la rotund la r scrucile de c tâi, trecând prin larg spectrul tr irilor care incluzând eul nu înseamn c nu pot i excede uneori acestuia... „Nu tiu: împiedic de ceva/ De o piatr sau de gândul r mas de azi-noapte/ În cutele inimii în ile aspre ale memoriei/ Râd i plâng/ Cine stinge lumina i m ia de mân / Du-te! Îmi opte te vocea aceea ambigu / Care c tore te pân dincolo de mun i/ Du-te! Aici nu mai e nimeni/ Aici chiar i secunda se macin în gol/ În afara timpului/ În afara pielii tale t cite de înfrângeri/ Râd i plâng/ Patinez ca un înger pe lacrima care nu se mai sfâr te/ Râd i plâng/ Omul din mine caut ias la suprafa ” (Omul din mine).

Atunci când ideea e limpede, limbajul e sublim, întregul este realizat fin, atent. Formele gata preg tite prind con inutul de valoare. Aceasta este senza ia pe care mi-o d ruie te poezia scris de c tre poetul maestru Geo Galetaru. În fond, fiind vorba despre certitudinea c pe lume exist poezie adev rat !

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Stelian GOMBO{

„Chipuri de ieri ]i de azi @în rama ve]niciei” La începutul acestui material a dori s spun c Preasfin itul P rinte Dr. Timotei Aioanei Prahoveanul - Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucure tilor se contureaz i se identific , cel pu in în mintea i în inima mea, prin câteva tr turi i calit i distincte: în primul rând caracterul, onoarea i demnitatea rintelui apoi vocea sa cald , pl cut i inconfundabil ; dup aceea cultura teologic i nu numai cu care este înzestrat datorit muncii i tenacit ii Preasfin iei Sale - care este un autodidact înn scut i foarte perseverent; luciditatea i spiritul s u critic înso it de foarte mult în elegere i condescenden; pe urm spiritul de disciplin , în primul rând cu el însu i, de rigoare doctrinar , liturgic i canonic revelat cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predic sau cuvântare, sus inute într-un mod foarte coerent i elevat în diferite împrejur ri sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul s u de a fi i de a se raporta la semenii s i, la fiecare în parte într-un mod deosebit i unic fiind foarte respectuos, accesibil i deschis toate acestea descoperind, în persoana sa, o generozitate i o etic a bunului sim pe care le-a cultivat de-a lungul întregii sale vie i i care ast zi le întâlne ti tot mai rar!... rintele Episcop Timotei Aioanei Praho-

veanul mai are i calitatea de a fi un om de o sinceritate, discre ie i modestie ie ite din comun care î i inspir foarte mult încredere, confort sufletesc i dragoste fa de valorile perene ale spiritualit ii noastre monastice, i ale culturii noastre autentice!...

Originar din ara de Sus a Moldovei, din localitatea R eni, inutul F lticenilor, jude ul Suceava, Preasfin itul P rinte Timotei Prahoveanul s-a n scut la 13 noiembrie 1966, din p rin ii Miron i Elena Aioanei, oameni evlavio i, gospodari i iubitori de frumos. A urmat la F lticeni coala general i doi ani de liceu. În perioada 1984-1989 a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la stirea Neam . În ultimul an de seminar, în toamna anului 1988, a intrat în ob tea stirii Neam , fiind tuns rasofor, la 17 decembrie 1988, de c tre Preasfin itul P rinte Episcop Vicar Gherasim Cuco el Vrânceanul, i monah la 1 februarie 1989, de c tre vrednicul de pomenire Înaltpreasfin itul P rinte Arhiepiscop i Mitropolit Bartolomeu Anania, în vremea aceea Arhimandrit, retras vremelnic la M stirea V ratic - Neam . Nu este pu in lucru ca la cele mai importante momente ale vie ii s fii înconjurat de chipuri luminoase!... În lun iulie anul 1989 a sus inut examenul la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucure ti, unde a frecventat cursurile anului I de facultate, iar din anul II a fost transferat la proasp t înfiin at Facultatea de Teologie Ortodox „Dumitru St niloae” din Ia i, pe care a absolvit-o în anul 1993. În anul universitar 1995-1996 a urmat un curs de limb greac modern la Facultatea de Filozofie i Litere a Universit ii din Atena - Grecia, slujind în aceast perioad la biserica „Sfântul Pantelimon” din Atena - Grecia.

A fost hirotonit Ierodiacon în ziua hramului M stirii Neam , pe 8 iunie 1989. Începând cu luna iulie 1990 a fost transferat ca slujitor la Catedrala Mitropolitan din Ia i, fiind hirotesit Arhidiacon la 30 decembrie 1990, hirotonit Ieromonah la 14 octombrie 1993, în Catedrala Mitropolitan din Ia i, hirotesit Protosinghel la 21 noiembrie 1993 i Arhimandrit la 24 martie 2002, de c tre Preafericitul P rinte Patriarh Daniel, Mitro-

politul Moldovei i Bucovinei de atunci. În paralel cu slujirea la Catedrala Mitropolitan din municipiul Ia i, din anul 2001 a lucrat în cadrul Cancelariei Mitropolitane, ca Secretar la Exarhatul m stirilor i apoi exarh cultural al m stirilor din Arhiepiscopia Ia ilor.

Din anul 2002 pân în anul 2008 a fost i membru în comisia liturgic a Arhiepiscopiei Ia ilor. Începând cu anul 2008, la solicitarea Preafericitului P rinte Patriarh Daniel, este transferat la Bucure ti unde i se încredin eaz func ia de Exarh Cultural al M stirilor din Arhiepiscopia Bucure tilor i Eclesiarh al Catedralei Patriarhale. Începând îns , cu luna februarie 2014 prime te greaua sarcin i nobila ascultare de Superior al A ez mintelor Române ti de la Locurile Sfinte, iar în data de 25 februarie 2014 a ob inut, în urma sus inerii publice, titlul academic de Doctor in Teologie, la Facultatea de Teologie Ortodox „Iustinian Patriarhul” din cadrul Universit ii Bucure ti.

La 29 septembrie 2014 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în edin a sa de lucru, prezidat de c tre Preafericitul P rinte Patriarh Daniel, îl alege în postul i func ia de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucure tilor iar o lun mai târziu, adic la data de 30 octombrie are loc la Catedrala Patriarhal din Bucure ti, într-o zi tomnatic de joi, slujba de hirotonire în treapta de Arhiereu precum i ceremonia de instalare în func ia de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucure tilor, eveniment celebrat i oficiat sub protia P rintelui Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, fericit prilej i însemnat motiv pentru care îl felicit m în mod deosebit, dorindui s aib parte, în continuare, de mult putere de munc , bogat spor i binecuvântate împliniri duhovnice ti. (Cf. http://ziarullumina.ro/ parintele-arhimandrit-timotei-aioanei-a-fostales-episcop-vicar-al-arhiepiscopiei-bucurestilor-95348.html 30.09.2014/04.01.2016; Alexandru Briciu - http://ziarullumina.ro/ noul-episcop-vicar-al-arhiepiscopieibucurestilor-96244.html - 31.10.2014/ 04.01.2016).

Atent la detaliile din via a oamenilor, sme-

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

duh i reveleaz ceea ce este caracteristic în cel întruchipat, la fel procedeaz i mânuitorul cuvântului, semnatarul bucoavnei despre care vorbim. Autorul portretelor humuite din slov scoboar adânc în lumea l untric a modelelor sale, cunoa te, cât e putin , cele zute i cele nev zute, ascunzi urile, cu tainele lor ce merit a fi tiute. Înainte de a oficia modelajul, creatorul chipurilor str bate un lung i minu ios drum al afl rii a ceea ce define te sursa inspiratoare. Cerceteaz cu acribie, când este cazul, arhive i cancelarii, dar, totodat , st t if suitor de vorb cu oameni, le ascult mereu curios i doritor de adev r rturiile, pove tile toarse din fir ce nu se mai sfâr te i mai ales adun i cerne ceea ce-i însemnat i pilduitor.

Aceast , s -i zicem, documentare are loc în modul cel mai firesc, pentru c , indiferent de rangul sortit de Dumnezeu i de Biseric , Preasfin itul P rinte Episcop Vicar Timotei Prahoveanul se a eaz în tiparul s u monahicesc a a cum s-a alc tuit acesta în vatra monahal a Neam ului, chinovia de metanie.

Gesturile i felul s u de a fi au tot timpul mireasma smereniei. Iube te oamenii, împlinind ascult tor porunca dumnezeiasc . Îi place nespus de mult s fie în preajma semenilor, s se fac p rta spovedaniei acestora, s se farmece cu ingenuitate copil reasc de rostirile lor în elepte, cu arome de fânea înflorit înainte de t ul coasei. Nui alt pe lume mai desf toare z bav , cum scrie cronicarul. Întâlnirile cu p mântenii, de ast dat patriarhi, ierarhi, preo i de mir, sunt cele din care portretistul î i trage sevele i se întemeiaz el însu i ca slujitor din cei chema i ai Bisericii.

Este un proces similar, a a mi se pare, cu cel surprins de Nicolae Labi în rostirea testamentar din poezia „Începutul”, cea de a doua din irul de poeme din volumul de debut „Primele iubiri”: „B ile versului am prins a deprinde/ Nu din c i, ci din hor , din dan / Rimele din bocete i colinde,/ Din doinele seara cântate pe an ”.

Pentru Preasfin itul P rinte Episcop Vicar Dr. Timotei Aioanei Prahoveanul ederile în preajma celor care se nevoiesc în m stiri, catedrale, biserici, capele au reprezentat unele dintre experien ele existen iale ini iatice cu care a fost norocit. Le-a tr it plenar i benefic, cu r sunet prelung în fiin a sa de monah, arhimandrit, ierarh. S-a înnobilat din aceast veritabil comuniune. Generos i d ruitor cum

Gh. T tt rescu - România modern

rit, iubitor de cultur i art , despr fuind pagini de cronic , maestru al portretelor în cuvinte, P rintele Episcop Vicar Timotei Aioanei Prahoveanul este autor a peste 16 c i i peste 575 de studii i articole de teologie. stiri, locuri pitore ti, oameni care p streaz tradi iile vii sunt o pic tur din temele abordate în paginile iubitului cronicar.

Aceast str lucire din slovele nemuritoare demonstreaz , înc o dat , c iubirile adev rate nu se pierd niciodat .

Ne îndulcim cu to ii din scrisul Preasfin iei Sale i mereu devenim contemporani cu acele chipuri zugr vite cu mult aten ie, nume vrednice de evoc ri înalte, multe din ele veritabile „icoane ale Ortodoxiei Române ti”. Inimi gemene i-au încredin at adeseori pagini de arhiv inedit .

O parte însemnat din aceste epistole a zut lumina tiparului în diferite periodice, altele a teapt s devin adev rate opere literare. Multe dintre evoc rile P rintelui Episcop Vicar Timotei Prahoveanul au devenit deja pietre scumpe, sipet de mare pre , odor ales, toat activitatea publicistic i sacerdotal fiind un psalm închinat cu smerenie Domnului.

A reprezentat Biserica Ortodox Român în ar i peste hotare la numeroase evenimente ce in de Via a Bisericii ori la diferite manifest ri culturale. Este iubit i pre uit de mul i ierarhi atât din ar cât mai ales de peste hotare, legând frumoase prietenii cu numero i teologi din Elada.

Cred, c nu este departe momentul când arhiereii îl vor avea pe acest preaiubit frate în mijlocul lor, pentru ca bucuria lor s fie deplin .

Pelerin la Locurile Sfinte, la Muntele Sinai, la Sfântul Munte Athos i la alte locuri reprezentative pentru întreaga cre tin tate, Cronicarul inimilor, popose te adeseori, ori de câte ori drumul îi revine în inutul Neam ului, la M stirile moldave, nem ene.

Preasfin itul P rinte Episcop Vicar Timotei Aioanei Prahoveanul, a cum afirma întruna din c ile Preasfin iei Sale, a c utat i a aflat lumina din via a oamenilor, lumina din inimi. A agonisit lumina c lcând pe urmele sihastrilor de la Neam , Sih stria, Agapia, V ratic, precum i la schiturile dimprejur, p mânt binecuvântat i sfin it de rug ciunile i lacrimile multor nevoitori ce au p sit toate pentru Iisus Hristos i împ ia Cerurilor. Îl ascult m aproape zilnic la Ra-

dio Trinitas, ori îl vedem la Televiziunea Trinitas ale Patriarhiei Române i mereu r mânem mi ca i de solemnitatea sacerdotal , de blânde ea i c ldura acestui suflet ales, ce a gustat din harul Duhului Sfânt.

Ambasador al concordiei, P rintele Episcop Timotei Aioanei, r mâne pentru mul i un talentat cunosc tor i fin interpret de psaltichie, un prolific autor de c i i un talentat zugrav de chipuri i fapte duhovnice ti, o pild vie de tr ire în Iisus Hristos, un orator de excep ie, dimpreun cu alte multe daruri. Haina vie ii sale este bogat împodobit cu nestemate i virtu i primite în dar de la Domnul. În aceast frumoas i rodnic vie uire, str luce te dragostea i binecuvântarea lui Dumnezeu.

Revenind la prezentarea propriu-zis a lucr rii de fa a autorului, vom afirma i susine c Preasfin itul P rinte Timotei Prahoveanul, a strâns i adunat patruzeci de chipuri între coper ile unei (alte i noi) c i cu tâlc intitulat „Chipuri de ieri i de azi în rama ve niciei”, volum ap rut în colec ia „Media Christiana”, seria „Lumina”, a Editurii Basilica a Patriarhiei Române în cursul anului 2015.

Toate aceste izvodiri de figuri din lumea Bisericii au fost publicate de-a lungul mai multor ani în „Ziarul Lumina” - Cotidianul Misionar al Patriarhiei Române, sub genericul „Lumina din inimi”. Precum me terul ltuie te portrete din felurite materiale de sculptat i prin cioplitura lui m iastr seam -

27

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

chescu, „Sacerdotul de voca ie întru îndelung slujire“ din inutul natal al F lticenilor, au ceva din substan a miezoas de sens a unei cuvânt ri omiletice. Din lectur se întrupeaz în sim ire i iau chip viu oameni care au fost i mai sunt înc .

Prind contur asemenea unor pilde vii. În acela i timp, fiecare portret e în felul lui o pova , ce- i are loc în pedagogia modelelor, de care este atâta nevoie acum spre a pune în oper resurec ia moral a societ ii române ti.

Preasfin itul P rinte Episcop Vicar Dr. Timotei Prahoveanul d ltuie te chipuri în marmora eternit ii i aduce astfel ofrand celor care l-au f cut s tr iasc dedulcitor bucuria slovei întrupate i l-au h zit s vaz „Lumina din inimi“. (Cf. Grigore Ilisei -http:/ /ziarullumina.ro/o-carte-cu-portrete-pilduitoare-108136.html - 22.12.2015/04.01.2016). În alt ordine de idei, ajungând acum la finalul acestor rânduri i pagini omagiale, modeste dar sincere, voi m rturisi c bine tiind, din propria-mi experien , c fiecare întâlnire cu P rintele Episcop Vicar Dr. Timotei Aioanei Prahoveanul este un prilej de mare în are sufleteasc i de s rb toare, asemeni întâlnirilor înv ceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pild demn de urmat, de înelepciune, abnega ie i d ruire, m (mai) gândesc ce repede îi uit m noi pe unii ace ti oameni, pe ace ti slujitori ai vie ii noastre biserice ti i ai spiritualit ii noastre duhovnice ti, fiindu-le prea pu in recunosc tori pentru toate câte ne-au f cut i ne-au d ruit ei nou !...

Eu, personal, m simt foarte onorat pentru faptul c am avut fericitul prilej i marea ans de a-1 întâlni i (de) a-1 cunoa te pe P rintele Episcop Dr. Timotei Aioanei mare personalitate a spiritualit ii monahale române ti contemporane i, nu în ultimul rând de a avea posibilitatea s -mi exprim, în scris, recuno tin a i omagiul meu la acest ceas aniversar, c ci, iat , a intrat, de acum, în cel de-al cincizecilea an al vie ii sale p mânte ti, pentru care fapt îi do-resc s aib parte, în continuare, de mult s tate, de ales spor i de bogate împliniri duhovnice ti!...

Gh. T tt rescu - Unirea Principatelor

este, Preasfin ia Sa a fost în permanen animat de dorin a de a ar ta i altora ce comori a descoperit. Atunci c uza ul faptelor bune a purces la scris.

Prin demersul s u s-a înscris cu vrednicie într-una din misiunile de mare însemn tate ale oamenilor Bisericii, promovând cu statornicie pedagogia modelelor. A s vâr it chemarea cu evlavie i recuno tin . Preasfin ia Sa, p truns în toat cuprinderea f pturii de rostul înalt i fundamental al iubirii aproapelui, s-a dus cu privirea mai ales spre lucrarea binelui, cea care înal i duce pe drumul Mântuirii. Harul vederii luminii din om se înso te cu darul z ririi scânteierii bun ii chiar în spuza focului gata, gata, sase sting . ltuitorul empatizeaz totdeauna cu subiec ii s i. Se bucur i se întristeaz din toat inima de ce li se întâmpl fericit sau nu eroilor lui. Lucreaz cu tenacitate la d ltuirea în marmora eternit ii i pl smuirea e sortit dureze pentru case bazeaz nu doar pe impresii, efemeride, ci îndeosebi pe fapte, pe cele gr itoare i vorbitoare prin ele însele.

Este pilduitor în acest sens portretul Mitropolitului Visarion Puiu. P timitorul ierarh, a c rui nedreapt condamnare, dat în contumacie de regimul comunist în odiosul proces al Tr rii Na ionale, nu sa ridicat nici pân azi, a fost dup anul 1990 reabilitat de Biserica Ortodox Român i recuperat în memoria acesteia atât prin acte institu ionale, cât i individuale. În aceast îndreptare i resituare în cadrele normalit ii, Preasfin itul P rinte Episcop Timotei vine cu pledoaria sa, ce nu-i nici patetic , nici sentimental , ci se temeinice te pe for a unor documente scoase la lumin prin str dania sa, documente ce demonstreaz f de t gad preioasa contribu ie a ierarhului martir în via a Bisericii.

Referirile riguros documentate privesc rolul de prim plan jucat de Mitropolitul Bucovinei în ridicarea A ez mântului Românesc de la Ierusalim, acolo unde, prin ini iativa superiorului de atunci - P rintele Arhimandrit Timotei Aioanei, ierarhul cel ziditor, Visarion Puiu, a fost încrustat ctitor la 50 de ani de la marea sa trecere din lume în amara pribegie.

Inserarea portretului ierarhului cu ara în inim se consti-

tuie, totodat , într-un bine-meritat omagiu postum, adus prin cuvinte ce ard ca lumân ri întru ve nica amintire a str daniilor sale ctitorice ti: „Mitropolitul Visarion a aflat înaintea Domnului r spl tire pentru multele sale osteneli. La împlinirea semicentenarului mor ii cunoscutului ierarh c rturar, fac cunoscut m rturia, bazat pe documente, a rinimiei sale pentru construirea A ez mântului Românesc de la Ierusalim.

Conform documentelor, Mitropolitul Visarion Puiu a oferit, în numele s u i al eparhiei pe care o p storea cu mult tact duhovnicesc, cea mai mare sum pentru A ez mântul Românesc din Ierusalim.”

Arta portretistic , a a cum o eviden iaz pregnant cele peste 40 de chipuri, se realizeaz cu un evantai larg de mijloace, ce sunt st pânite cu siguran i îndemânare. Pe de o parte, este vorba de faptele i istoriile acestor oameni ai Bisericii, de întâmpl rile rora le-au fost protagoni ti în existen a lor, iar pe de alta, de iscusin a tâlcuirii lor i înve mânt rii în slov , dup îns i spusa autorului în predoslovia c ii.

Dar toate portretele, în d ltuirea lor marmorean , de la cel al P rintelui Patriarh Daniel, deschiz tor al c ii de fa , pân la cel ce închide volumul, al P rintelui Ioan Ior-

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Concursul PREMIILE UZPR - 2015

George BACIU

Frânturi de gânduri somnambule Uite cum trece via a i înc nu i-am descifrat rostul. i asta fiindc am încetat a vedea lumea prin extaz, coborând gândul asupra traseului fiin ei umane, traseu ce nu poate fi decât unul marcat de c utarea împ rii cu sine, cu semenii i cu Dumnezeu. În tragedia existen ei mele m întreb dac e suficient s tr iesc, s caut s -mi descop r firea pentru a putea rândui ceea ce am v zut?

Naivitatea cu care pip i esen a destr rii ofer suferin ei de a m sura lucrurile, c ci numai astfel m sustrag actului de a explica universul, tr indu-l.

Stau de vorb cu moartea mea i m gândesc la lirismul vie ii cât de trist pare. Zâmbetul angoasei ce-mi devoreaz libertatea poart în privire actualitatea total a vie ii.

Subiectivismul m inund cu pove ti despre instabilitatea lucrurilor, obiectivismul îmi arailuzia pl cerilor, sufletul suspin discre ia incertitudinii, c utându-1 pe Dumnezeu - singura melodie ce poart în sine nelini tile iubirii ca form de fior metafizic i categorie estetic de exprimare a umanului. iubesc? În iubire e ti tu însu i. Te cau i, te define ti, te umpli de absolutul vulgarit ii.

Iubirea ne r pe te firii, redându-ne nou , suspend timpul, ne arat gustul rostului de a prefera o frântur de erotism în locul eternului moral. Nu prin cumin enia sim ului te purifici de oboseala omenescului, ci prin obr znicia pervers a inimii. Ea te împac cu tine i cu Dumnezeu. Adic d semnifica ie sonor atât mir rilor c rnii, cât si mâhnirii duhului pierdut în neputin a de a ne tr i integral seduc ia finirii.

Tr iesc pe muchia vie ii, pâlpâind în adâncimea antinomiilor i observ c pe unii oameni s-a a ternut praful. Fiindc nu au înv at tr iasc via a f rest. *** Sunt oameni care nu f ptuiesc nimic în vie uirea lor. Stau între cer i p mânt i nu tiu s tr iasc suferin a singur ii pentru a privi în interiorul fiin ei lor ca s con tientizeze seduc iile spiritului afectat de orgoliul propriu actului de a tr i întru mister i pentru revelare, dup zicerea lui Blaga.

29

Pentru ei lumea nu are sens. Ei în i sunt sensul agoniei mediocre ce bântuie prin sentimentul iluziei ce se nume te via . Starea de necrea ie este asemenea unei boli ce d la iveal grotescul din tine, lipsit de orice semnifica ie. Via a f prezen a productivit ii dialectice a faptei, transcende moartea. Na terea e întâmpl toare, tr irea nu are con inut, iar moartea e sim it ca distrugere, nu ca devenire.

Pentru oamenii creatori de fapte via a este o permanent comunicare cu moartea care-i abandoneaz extazului existen ial, propriu aspectului metafizic al individualului. A tr i cu rost înseamn a te mira de necesitatea i suficien a fiec rei propozi ii care te duce în-spre descifrarea lirismului acestei lumi. Iar pentru aceasta trebuie s te azvârli în necunoscut spre a-1 lua în st pânire, a uni natura ta, bucat cu bucat , cu natura lui. Numai a realitatea se transpune în sensibilitate, iar cunoa terea în produs. Finitudinea umanului nu apar ine particularului, fiindc pentru un creator moartea pare o pauz necesar odih-nei dup o f ptuire ce d r gaz eului s se multiplice pentru a începe o nou simfonie ontologic , dar numai dincolo de spectacolul rturisit în ironia f ptuirii de a nu f ptui nimic.

Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din România lanseaz concursul Premiile UZPR pentru anul 2015. Competi ia se adreseaz profesioni tilor din mass-media, membri ai UZP din ar i din Diaspora i este un prilej de confirmare a valorilor jurnalismului românesc i de promovare a spunderii sociale a acestei profesiuni.

Sunt alese, în fiecare prim var , cele mai bune produc ii de pres scris i on-line, de carte de specialitate, de radio i televiziune. Lucr rile ap rute ori difuzate în cursul anului 2015 vor fi trimise pe adresa Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România: B-dul Nicolae B lcescu nr. 21, et.4, cam 27, sect 1 Bucure ti, pân la data de 30 ianuarie 2016. Acestea vor fi înso ite de un formular de înscriere cuprinzând datele de contact ale concurentului.

TEMA CONCURSULUI este în acest an: ROMÂNIA - oameni i idei.

Criteriile de evaluare vor fi creativitatea i relevan a pentru tema concursului, originalitatea perspectivei din care este tratat subiectul, capacitatea acestuia de a genera reac ii în rândul publicului.

Juriul, alc tuit din profesioni ti în domeniul mass-media, va alege cele mai bune trei lucr ri pentru fiecare sec iune.

Premiile se vor decerna în cursul lunii martie 2016, într-un cadru festiv.

Rezultatele concursului vor fi publicate pe web-site-ul Uniunii: uzp.org.ro i în revista editat de UZPR.

Gh. T tt rescu - Oastea lui Mihai Viteazul

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 1(65-/2016

Albina IDRIZI (Albania)

Înc mai caut

În casa mea Niciun cioc nit la poart Nu trebuie cercetat Cu pâine, sare i suflet Masa e întins Cine e ti De unde vii De ce Întreb rile nu au rost Spune Mo Leka Pentru cei fl mânzi Întotdeauna exist pâine Pentru cei f ad post Întotdeauna exist un acoperi Pentru cei singuri Întotdeauna exist dragoste i pentru a te convinge vremurile nu s-au schimbat

Femeii Drag Scump femeie So ie, mam Oricine ai fi Nu te opri Din c utarea Jum ii tale Printre turnurile secolelor Printre zidurile vremurilor Mai presus de orice Lumea trebuie s tie suntem cople i De dragoste pentru tine.

fii femeie fii femeie înseamn s te treze ti în fiecare diminea cu o figur nou de sfânt pentru a te transforma din nou nop ile în prostituat . fii femeie înseamn s atragi i înfrânezi dorin ele i controlezi orgasmele vorbe ti cât mai mult atunci când nu ai nimic de spus

râzi cât mai tare atunci când nu e nimic de râs fii femeie înseamn s tr iasc în tine cu toat dragostea Maica Tereza i Mata Hari Lolita i eherezada Safo i Sfânta Maria i din nou fii tu îns i.

Vine o vreme Vine o vreme când batjocorim ceea ce am spus ieri.

Vine o vreme când d râm m ceea ce am ridicat ieri.

Vine o vreme Când urâm ceea ce am adorat ieri.

Vine o vreme când ne ru in m de ceea ce am fost mândri ieri.

Mereu, mereu vine o vreme...

SUNT MAM , sunt mam i am r bdare, am putere Dumnezeule mi-e sete, iubesc Divinitate.

Fiul meu, sunt mam i pot mânca singur pot voma pot înghi i din nou.

Fiul meu, sunt mam i râd când e ti vesel plâng când e ti trist doare ceea ce te r ne te.

Fiul meu, sunt mam i pot s iert ceea ce nu este de iertat pot s iau ceea ce nu este de luat.

Pentru c sunt mam doar pentru c sunt mam .

Fiul meu.

Traducere de Baki YMERI

În fiecare diminea Pe pleoape mi se a eaz O minunat aureol În fiecare noapte Când oglinda Nu m mai arat ca înainte Începe irul nesfâr it Al c ut rii tale Parte din mine, via Nume, dragoste mase cine tie pe unde Prin ce fals poveste tiu, tu e ti pe undeva Adâncul acestor subterane Sau mâinile legate Îmbr rilor interzise Po i s fii i Oasele ignorate Din iad venite sate f doliu De negreala lor Dar eu nu m opresc niciodat Te voi c uta Pentru c f a forma împreun O via , un nume, o dragoste Nu m pot odihni i nici opri.

Dorin a i invidia Se citesc în privirea str inului Iar poarta nu pot s i-o închid Nicicum Tat lui Meu Nu are cum s se termine odiseea Întoarcerii de sine A Mea Însumi Împlete te-desplete te p rul Înc run it în ultima vreme Invoc R zboiul de pe vremuri Care dintotdeauna Une te Biblia i Coranul Pe imaginea lui Tartuffe Din Capul Familiei Se aude vechea l ut ci pe cei r i Îi va biciui cuvântul dat Îns poarta nu trebuie închis i nici cioc nitul la poart cercetat.

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Florin M~CE{ANU

GHEORGHE GHEORGHE T{TT{RESCU T{TT{RESCU personal influen at de academismul italian i par ial de iconografia tradi ional bizantin .

Una dintre bisericile la care a lucrat T tt rescu este cea a M stirii Ghighiu, aflat în apropierea Ploie tiului. Pictura a fost realizat de Gheorghe T tt rescu în 1864, iar biserica a fost sfin it în 1866. La Ghighiu

Pictorul a mai zugr vit i biserica „Olteni” din Bucure ti, precum i biserica „Greceasc ” din Giurgiu. Împreun cu Theodor Aman a înfiin at, în 1864, coala de Belle-Arte din Bucure ti, unde a desf urat o bogat activitate ca profesor de pictur , fiind mai apoi i directorul ei între anii 1891-1892. În 1867, T tt rescu a pictat, împreun cu elevii s i de la coala de Belle-Arte, Biserica O etari din Bucure ti i termin zugr virea bisericii B leni din Prahova, picteaz Biserica Sfântul Nicolae elari, precum biserica din Clejani. În 1871 a pictat biserica Col ea din Bucure ti, ctitorie a Sp tarului Mihai Cantacuzino. În 1874 a pictat Biserica Sfântul Ilie din Bucure ti. În 1877, a pictat biserica Iona cu din Slatina i capela Azilului „Elena Doamna”. În 1878 a pictat capela generalului Florescu din Sinaia, iar în 1880 biserica Sfânta Vineri din Ploie ti. Ultimul ca de cult la care a lucrat T tt rescu a fost biserica Sfântul Ilie din Craiova. În anul 1865 a scris lucrarea „Percepte i studii folositoare asupra propor iunilor corpului uman i desene dup cei mai celebri pictori”.

Moare la 24 octombrie 1894, în Bucure ti, la vârsta de 74 de ani. În cei 74 de ani de via , T tt rescu a pictat 52 de biserici i a fost considerat cel mai mare pictor religios al timpului u. Critica de art îl socote te a fi „corector al stilului bizantin”, lui datorându-i-se „laicizarea la noi a picturii biserice ti”. În 1951, a fost înfiin at Muzeul Gheorghe tt rescu, în casa pe care pictorul a cumrat-o în 1855, unde a locuit aproape 40 de ani.

Gheorghe T tt rescu - Autoportret

Cel mai tipic academist român, pictorul Gheorghe T tt rescu, s-a n scut la Foc ani, în octombrie 1820. A început s picteze ajutându-l pe unchiul s u, Nicolae Teodorescu (1799-1880), zugrav de biserici, la zugr virea bisericii „Sfin ii Apostoli” de la M stirea Ciolanu. Aici i-a început Gheorghe T tt rescu ucenicia, la vârsta de nou ani. La „ coala de zugr vie” înfiin at de episcopul Kesarie de la Buz u, tân rul T tt rescu se dovedise cel mai talentat i mai sârguincios dintre elevi.

Episcopul Kesarie a fost cel care l-a trimis s studieze la Roma, cu o burs anual de 150 de galbeni, la Academia di San Luca (1845-1851). Aici i-a avut ca profesori pe Natale Carta (17901884), Giovanni Silvagni (17901853) i Piero Gagliardi (18091890). Sub îndrumarea profesorilor s i, se formeaz în spiritul academismului italian, executând copii dup Rafael Sanzo, Bartolome Esteban Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni i al ii. tt rescu a participat la revolu ia de la 1848. A pictat portretele revolu ionarilor Gheorghe Magheru, tefan Golescu afla i în exil, iar în 1851 picteaz portretul lui Nicolae B lcescu. Idealul eliber rii na ionale i al edific rii României moderne este transpus în compozi ii alegorice cu subiect revolu ionar, cu subiect patriotic, sau cu subiect istoric. În 1860 este îns rcinat s întocmeasc un „Album na ional” al priveli tilor i monumentelor istorice din ar . Astfel, are prilejul de a se afirma i ca peisagist, cu discrete accente romantice.

O mare parte din activitatea sa artistic a fost dedicat artei religioase, creând un stil

sunt picta i numai sfin i, deoarece la acea vreme m stirea era de c lug ri, Ghighiu devenind m stire de maici în 1952. M stirea dateaz din secolul al XVI-lea, terenul pe care este a ezat fiind dona ia unui anume logof t Coresi. M stirea e renumit ast zi mai ales pentru icoana f toare de minuni a Maicii Domnului, care a fost adus din Siria i dateaz din secolul al XVI-lea.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Petru SOLONARU

Dac umbra- i cerne...

- Ce r mas-a vie ii’în frângeri ori câ tig, de torpoarea zilei d spre-al nop ii frig?...

Bizuit pe tine, las -al lor izvor colbului i spuzei sub fatal torsig...

Din rotundul lumii centrul afl -1 doar, Celui Ve nic cas , punct, de unde sar spi ele orândei spre obezi de chin în v dit valma bunului zadar.

Dac umbra- i cerne i al s u irag de n paste ninse î i va ine drag, însu i Ziditorul te-a struni-îndeajuns s-o strune ti din parte- i ca întreag ’în Vag... Îns fa a-întoarce la lumin i poart i nemurirea peste-a nu i-a fi!...

Fr mântarea-alung-o-în cel din urm pre .

Taci t cerii tale f a gândi!...

Numai ea, petala...

Cel de se afund -în sine ca pierdut va g si un lic r ce s-a înt lmut chiar dintru ulciorul Marelui Abis când isc porunca s se fac vrut nalt v zduh s -împart ape sus i jos.

Dac într-afar num r mare-a scos tâlcuiala fals dintr-un sincer fir, în adânc principiul st ruie pios ca metamorfoza’în locul de-unde-a prins a fi înn scut s se-întoarc -adins.

El se leag intei doar deznodând via a de-oglindirea gândului convins.

Pe când reci iluzii, vâna ii de fum, îi fr mânt cuget spre un rm postum, numai ea, petala inimii, t când spune: - Toate-s seam n în aici i-acum!...

În egal smerin...

Numai dac ’în vrai tea celor care curg a încremenire, simbolul teurg, l, va fi vedere,-atunci deja vei ti în eles c tace-în tine-un Demiurg.

Sens adaugi la sensuri d ruind mereu chiar din desp irea de bastardul „eu” i cu-aceste Cartea n-a uita nimic din zadarul vie ii, obâr it trofeu. ti monarh pe lume, lep dat de ea...

Cum nutre ti la Unul s ajungi c dea, crudele contrarii trece-le de joc poposind la Tronul scris în Peruzea.

Las -te în mâna justului destin, dar m car dârzenii, osândiri ce in de ml dia fapt , ia-le-asupra ta, dep rtat de toate în egal smerin...

a c tre ceruri... a c tre ceruri în evlavii doar i cunoa te cheia fiin imii, chiar dac nimeni nu ia seama c tre el: centrul chibzuin ei sub constant cântar.

Fericirea ’în mil face timpul lung temeliei l mpii unde se disjung prin r bdare umbre ce lumini acer tre Piatra scump -a filtrului prelung.

Jos, nicio petal fals n-ar c dea din ograda crengii, sfânt ,-a Celuia când spre dou fe e coala-i de papir ba ne înviaz , ba ca ort ne vrea. oaptele nespuse-s calmului prinos, iar nefasta snoav norocirea-a scos drum din spinii Rozei... Între-a ti i-a fi goal scafa min ii tace maiestos...

Cel plecat în sine...

Cel plecat în sine nu-ia-1 ti’înadins...

Ajungând ca flama ce demult s-a stins, dar spre luminare-încânt vastul drum, scap -a se cuprinde de al s u cuprins.

Folosind cuvinte le-a transcens ne’înfrânt, iar spre lumea goal ’în tot ce este cânt nu s-a prins de fructul simplei, deci, mir ri, ci, crescut sc derii, se topi-în Cuvânt. Îns ca rostire e t cere doar, vel f ape prin plec ri de par ve nic ivire într-un joc absent, miruit s la ul unui Singur Dar.

Gheorghe T tt rescu -

ini

Candid oglind -atâta de presus încât curcubee ce zadar i-au pus pre ioase margini trec de venerat, ne arat -în forme nume care nu-s...

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Marian HOTCA

trecând

urcând

ar trebui s facem din nou o arc a lui Noe (una mai mare) ci sufletele ni s-au f cut gheme de întuneric de irate de umbrele mor ii

poate m voi urca spre calea lactee i voi lua cu mine neantul ce zace în trupul singur ii dar ceasul atârn într-un trup verde de grâu

avem atâtea fire încâlcite i descâlcite încât am putea s z mislim ni te pânze printre atâtea pr stii existen iale

ochii se am sc în oaptele luminii lacrima rotunje te cuvintele ce respir într-un piept de lut moartea slinoas

via a împ ienjenit i scutur omizile b trâne din frunte sând aceea i singur tate imun fiarb în oase în timpane i-n grote de morcov

spune-mi f s -mi modelezi din aripi de scrum zborul dac ai fi umbra unei seceri mi-ai reteza r ritul din cerurile zidite sub p mânt

trec visul descul peste praguri nisipul se face umed de la umbr cuvintele se modelau labirintic între buze strig tul pietrei se rotunjea perfect sub form de pa i i eu parc am trecut pe undeva

hieroglif cad pretutindeni i cad dorm pretutindeni i dorm plâng pretutindeni i plâng i visez rug ciunea cum urc mai aproape de cohortele de îngeri între mine i negrul cuvânt mai sunt multe silabe ce despart lumile sunt mai multe asfin ituri ce s-au scurs în m ri de la zidirea lumii dintr-un alt cuvânt mai mare scald într-o hieroglif a apocatastazei teptându-mi hazardul m tearg i s m renasc iar i pân atunci voi dormi între umbre de mânt i voi scrie cu solzii prin aer reci suspine

lipit de geam rutând dep rt rile

iarb -i d m un soare ierbii ci urmele dintre fire streaz doar întunericul cerului o clip de-ar cre te un soare în iarb pumnii ierbii încol i ar z misli din t cerea p catelor o diminea inocent crescut doar cu miresme pulsând

borhot borhotul nop ii se tânguia printre stele asemenea unei zile ce viseaz în mocirla sa viitorul

zbor când v d aripi zborul cuvintelor deja m poart sub umbre grele de stele

gând îmi trece prin gând o idee un morcov o elin surâsul putred al verzei meditând moartea pe câmpurile lui noiembrie durerea ghimpat îmi zgârie zilele de rugin

gând parfumul unei nop i doarme în mocirla zilei de ieri între mine i fereastr e doar luna

somn ne mai spunem o poveste ne mai spunem un cuvânt mai punem o virgul insesizabil pe unde putem i gata ne punem la somn ni-s prea grele pleoapele de vise înz pezite cred c m voi împiedica într-un vis i voi c dea de m voi juli într-un col de lume gri

oglind oglinda din mine nu mai reflect realitatea ci numai suspinul unei inimi moi ce se hr ne te din rugina absurdului cred c m-am n scut s fiu manipulat fiu prost i s cred c v d totul mai roz decât este

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Ion URSU

Eminescu.

De la Noica la Lucian Boia „Afarã de Eminescu, totul este aproximativ” (Cioran) A ap rut de curând în libr rii o carte, pe care, dup o prim reac ie de evitare, am cump rat-o i nu am mai l sat-o din mân , pân când nu i-am parcurs cele peste 200 de pagini. Este vorba de ultimul volum al lui Lucian Boia, Mihai Eminescu, românul absolut.

Facerea i desfacerea unui mit, Humanitas, 2015. Cu volumul Istorie i mit în con tiin a româneasc , Humanitas, 1997, continuat pân în prezent cu aproape alte 30 de titluri (!), profesorul Boia i-a descoperit o ni de interes, cu care stârne te vii controverse pe pia a cultural româneasc la fiecare apari ie, dar realizeaz i un real succes de public. Autorul a devenit astfel o personalitate de referin în promovarea reinterpret rii istoriei na ionale (dar nu numai naionale), punând în scen no iunile de mit, mitologie, imaginar, adev r i fic iune. Este interesant c abia ultima dintre c ile publicate, aceasta despre Eminescu, poart în titlu sintagma-cheie „desfacerea unui mit”, o formulare diplomatic a „p catului” cu care a fost asociat de c tre mul imea de adversari, mai iconocla ti, sau mai modera i..., i anume acela de „demitizator- ef” (horribile dictu, vezi Alex. tenescu, O juc rie la mod : demitizarea, în România Literar nr.

42 / 1998). vrea s spun de la început c nu pot s nu fiu vexat de acele impulsuri sau puseuri, care se r spândesc ca v rsatul de vânt, foarte la mod ast zi în cultur , pare-se cu prec dere în cea român , de râmare bezmetic a „miturilor”, a tot ceea ce e solid constituit sau consacrat. Acest fenomen pare a ne fi structural nou , românilor, iar ideea originii lui poate fi dedus din cartea lui Mircea Martin, G. linescu i complexele literaturii române, Editura Albatros, 1981.

Acolo este inventariat o list de complexe, unele care „se declar ” (de exemplu, complexul originii umile a culturii române, pe care coala Ardelean în secolul al XVII I-lea încerc s îl pareze), i altele care „se tr deaz ” (de exemplu, complexul de inferioritate, întors cumva pe dos la Eugen Ionescu: acesta pleac din România pentru c „i s-a urât cu sentimentul propriei superiorit i”). Lista lung de complexe enumerate în cartea citat mi se pare esen ial subsumabil unuia identificat arhetipal într-o celebr balad fondatoare a psihologiei neamului: complexul lui Manole, al discontinuit ii, al începutului continuu, în toate planurile, nu numai în cel cultural, unde totu i, într-o anume m sur , în special în art i literatur , discutarea i rea ezarea valorilor este legitim . În alte zone, gândul ne duce de pild la Constitu ia american , care d inuie cvasiintangibil din 1787, i trece imediat la profuziunea de Constitu ii i de legi de pe meridianul nostru.

Dar, revenons à nos moutons. Profesorul Boia nu consider c este necesar, în cartea din 1997, s insiste asupra în elesului de „mitizare”, a istoriei în spe , spunând doar c „mitul este un cuvânt la mod ” i, destul de vag, c „mitul presupune o anumit structur i c este indiferent în fond, pentru definirea lui, dac aceast structur

înglobeaz materiale adev rate sau fictive, sau adev rate i fictive în acela i timp. Singurul lucru important este c le dispune potrivit logicii imaginarului” (vol. citat din 1997, pag. 7). Sunt matematician, i parc defini ia aceasta nu m mul ume te. i m trimite la referin e clasice, pentru a o în elege (ce zice i de Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. Univers, Bucure ti, 1977? dar trecem peste...). În elesul clasic, de exemplu la Mircea Eliade, este mult mai clar: „mitul este o istorie sacr , relatând un eveniment care a avut loc în timpul primordial, al începuturilor” (Aspecte ale mitului, Ed. Univers, Bucure ti, 1978, pp. 5-6). Profesorul Boia nu se adreseaz îns publicului academic, ci maselor (de cititori), care „f uresc istoria” (a a clamau în spa iul devenit lag rul socialist bro urile scrise pe hârtie de ziar, în anii de dup 1948). Prin urmare, prefer s elucideze ideea de mit prin exemple. Fizica nu poate fi mitificat , spune dânsul (nici mistificat , ad ug m!), dar istoria, la care are acces, sau interes, o mas mare de public, poate fi mitificat , spune autorul, dar i mistificat (î i aduce aminte cineva dintre cei mai puini tineri de istoria lui Mihail Roller din anii 1950 ?). i iat -ne mai aproape de fondul chestiunii. Recitind cu aten ie i volumul din 1997, împreun cu cel de azi despre Eminescu, m al tur cu modestie unei tabere a modera ilor, opinând c Lucian Boia nu este, cum s-a spus, un vân tor de mituri, istorice sau culturale, ci un istoric versat al constituirii acestora, i al succesiunii de „edi ii” ale fiec rui mit: amplific ri, deform ri, exager ri, caricaturiz ri, mistific ri sau reinterpret ri în serie, cu corolarul dorit de unii al demitific rii definitive. Opera ii benigne sau maligne, legitime sau interesate, dup chipul sau competen a celor care le execut , istorici sau culturnici, critici de profesie sau simpli demolatori cu umori rebele i frond de tip licean imberb i estetic frigid („Poezia lui Eminescu las rece”, sfideaz R zvan R dulescu în „celebrul” num r 265/ 1998 al revistei Dilema). La acest statut de istoric, trebuie s -i al tur m, dup propria m rturisire a autorului, i pe acela de interpret sau hermeneut: „Se va spune c un mit interpretat se fisureaz , se ruie. A a o fi, dar atunci ce ar trebui s fac: s nu mai interpretez? înc o dat , vrem o istorie inteligent sau (m exprim eufemistic) neinteligent ? i chiar nu suntem capabili s privim în acela i timp din dou unghiuri, i „poetic” i ra ional? Trebuie s sacrific m inteligen a numai pentru a salva poezia? Nu le putem salva pe amândou ? (text preluat din http://romania-rationala.blogspot.ro/2013/ 05/lucian-boia-atitudini-fata-de-mituri.html).

Red m pe scurt tabloul evolu iei i involu iei mitologiei eminesciene, a a cum este v zut de Lucian Boia, cu o aten ie special spre eventuale interpret ri sau „desfaceri” (adic ... demitiz ri) promise ale mitului. Afl m, ceea ce nu era un secret, c primele versuri publicate de Eminescu au fost întâmpinate cu un noian de critici i

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rezerve de Titu Maiorescu sau de patronul Convorbirilor literare, Iacob Negruzzi. Umbra lui Vasile Alecsandri se întindea falnic peste tot câmpul liricii române ti, iar favoritul cenaclurilor de la Curtea Regal era ast zi uitatul Samson Bodn rescu. Mitul Eminescu a izbucnit îns dup vreo 13 ani, în 1883, crede Lucian Boia, citând teza din cartea lui Iulian Costache, Eminescu. Negocierea unei imagini, Cartea româneasc , Bucure ti, 2008. Dou au fost în cele din urm ingredientele mitului: inteligibilitatea i muzicalitatea poeziei eminesciene i ... nebunia care survine la vârsta de 33 de ani! Ce este deci mitul? Încerc m din nou s în elegem. Un mit Arghezi, de pild , nu exist , spunem împreun cu Lucian Boia: lipseau ingredientele.

Arghezi promova o estetic a urâtului, iar în via a public t râmul de la M or, pamfletul Baroane, ostracizarea lui ini ial , apoi ridicarea în sl vi de c tre regimul comunist nu s-au convertit într-o legend .

Nici într-un simbol. Iat dou cuvinte care pot permuta sau completa conceptul de mit în în elesul vehiculat în c ile profesorului Boia. i Mi hai Viteazul a fost sau este un mit: „domnitorul Unirii”. Urm rind argumentele culese din istoricii români clasici, în cartea de c tâi din 1997 se contureaz vestea rea pentru entuzia tii istoriei na ionale, i Unirea din 1600 este un mit, o mistificare de fapt, în lipsa unei con tiin e na ionale la acea dat . Vede i, e imperios necesar, pentru acreditarea unei aure mitologice, ca un public consistent s preia re inere expresii gata f cute (cli ee) ca „poetul na ional”, „omul deplin al culturii române ti”, „românul absolut”. Cine rezist , o face pentru c are chemare spre ... d râmare de mituri, sau pentru ca este sceptic i nu- i face iluzii, sau este prea logic i prea pu in poet: atitudini legitime, cu excep ia acelora a demolatorilor de ocazie sau de serviciu.

Urmeaz caruselul evolu iei i involu iei mitului lui Eminescu, „românul absolut”, dup spusa lui Petre Tu ea. În deceniul care urmeaz mor ii poetului în 1889, pe fondul mitului constituit, plou cu admiratori i contestatari, iconoduli i iconocla ti, mai mult sau mai pu in de ignorat, sau azi iar i uita i. Nimic inedit în text, doar verbul viu al autorului c ii este de subliniat. Urmeaz „un nou Eminescu”, na ional (spre deosebire de precedentul, universal i pesimist), odat cu începuturile public rii operei sale postume i cu deturnarea f nuan e, ca ideologie na ionalist i antisemit , a articolelor de la ziarul Timpul. i aici, tabere antagoniste i-l disput

Gheorghe T tt rescu - Nud

35

într-un z ng nit de „arme” propagandistice. Ilustrul critic E. Lovinescu, urma ul, în seria criticilor no tri importan i, al lui Maiorescu, vede în aceste tip rituri un amestec de „misticism na ional, de misticism nesc i de xenofobie”. Se poate spune c suntem într-un punct de exagerare, sau de mistificare a mitului? i, în continuare, în viziunea lui Lucian Boia, urmeaz „deceniul Eminescu”, 1930-1940, al na ionalismului etnicist i puternic mitologizant, având portdrapelul Mircea Eliade i Mi carea Legionar . (Nazismul nu l-a confiscat oare pe Nietzsche?). Înc un deceniu, suprapus par ial peste cel tocmai enun at, este cel de vârf, al recept rii artistic-estetice, magistrale, purjate la maximum de exager ri si insanit i colaterale, a marelui poet; aceast etap este a formidabilei exegeze a lui G. linescu, din Via a lui Mihai Eminescu (1932), Opera lui Mihai Eminescu (1934) i Istoria literaturii române de la origini pân în prezent (1941). Presta ia f egal în materie a lui G. C linescu nu ine de efortul edific rii mitului Eminescu, nu aceasta era menirea maestrului. Doar celebrul acord de org din prefinalul Vie ii... ar putea, el singur, s declan eze o emo ie public , una de-a dreptul mitologizant : „Astfel se stinse în al optulea lustru de via cel mai mare poet pe care l-a ivit i-l va ivi vreodat , poate, p mântul românesc.

Ape vor seca în albie, i peste locul îngrop rii sale va r ri p dure sau cetate, i câte o stea va ve teji pe cer în dep rt ri, pân când acest p mânt s i strâng toate sevele i s le ridice în eava sub ire a altui crin de t ria parfumurilor sale”. i am ajuns, cu num toarea deceniilor i parcurgerea capitolelor ii, în vremurile comuniste. Foarte sugestive sunt cele dou titluri: „Comunismul antina ional: de la Doina la Împ rat i proletar”, „Comunismul na ionalist: de la Împ rat i proletar la Doina”. Dup o prim evaluare, de respingere, propaganda de partid realizeaz c nu poate renun a la un asemenea „brand de ar ”, i poetul e f cut academician post-mortem! În fa este scos un Eminescu al proletariatului: „Zdrobi i orânduiala cea crud i nedreapt !”, iar poemul Doina ... nu exista! Se organizeaz pe 15 ianuarie 1950, cu un imens tam-tam specific, Centenarul na terii poetului, cu participarea condutorilor de partid i de stat i a unor delega ii din „ rile înfr ite”.

Mitologica limb de lemn era deja în delir: „Nicicând în Patria noastr socialist în devenire, un artist nu va mai avea soarta nefericit a lui Mihai Eminescu” (Ion Vitner); „Odiosul regim capitalist asupre te jum tate din planeta noastr . Urez scriitorilor de azi din Republica Popular Român ca, luând pild de la Eminescu, s dema te cu aceea i ascu ime în fa a poporului planurile mâr ave ale domnilor imperiali ti” (discursul delegatului sovietic).

Totu i, regimul are nevoie i de un nou Eminescu, dar unul optimist, nota bene, g sit în academicianul-poet A. Toma: „Câte sute de catarge/ Dârze las malurile/ Multe sunt ce nu le-or sparge/ Vânturile, valurile’’ ... i roata timpului ajunge la data de 15 iunie 1989. Suntem la comemorarea unui veac de la moartea poetului, i pu in înainte de derea lui Ceau escu. Acesta fusese abandonat de toate „ rile pretine”, inclusiv de Mihail Gorbaciov. Dictatorul scoate de sub lat Doina lui Eminescu i o trimite ca mesaj simpozionului omagial: „Cine-a îndr git str inii,/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ i neamul nemernicia.”

Doamne, Doamne... i am ajuns i în zilele noastre. Lucian Boia i intituleaz capitolul „Dup comunism: între apoteoz i respingere”. Titlul spune totul despre pozi ia autorului: nu îmbr eaz nici una, nici alta din extreme, pentru c evident despre extremisme în istoria mitului eminescian este vorba. Înc se mai rostesc sub cupola Academiei Române discursuri în care Eminescu e v zut ca precursor al fizicii moderne, al lui Einstein, al astrofizicii etc. Savan ii nu reu esc înc s evite limba de lemn: „Mihai Eminescu este i un etalon de valoare pentru creatorii contemporani din România i

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de pretutindeni” (Ionel-Valentin Vlad). Oare chiar nu poate fi sesizat diferen a uria de greutate specific (pentru a folosi limbajul tiin ific), care deriv din nuan e, din a ezarea cuvintelor pe orbitele unui enun ?! S degust m cu aten ie, ca pe un vin, motto-ul lui Cioran, apoi s încerc m i propozi ia senten ioas a lui Dan Puric: „Con tiin a româneasc se trage toat din Eminescu”. Acum stau i m întreb dac nu cumva i cuvintele mele despre contribu ia „divinului critic” sufer de un anumit gongorism. Cititorul s m judece (iat involuntar un intertextualism cu Grigore Vieru: „Eminescu s ne judece”!). Nu scap de aten ia inventarului cronologic al lui Lucian Boia nici evenimentul mai degrab senza ionalist mediatic (ca s ne exprim m eufemistic) decât critic, legat de num rul intitulat EMINESCU al deja citatei reviste Dilema, i în leg tur cu care mi-am m rturisit vexa iunea. Ca s fiu ironic, a zice c demolatori mul i, de profesie sau de ocazie, s-au deconspirat cu aceast ... ocazie.

Unul a fost deja citat. Înc dou mostre identificate de profesorul Boia în lumea mai larg . „Mai termina i cu Eminescu. Cre te i mari.

Dac tr ia azi, ar fi lucrat probabil la ICR, ar fi fost frustrat i arogant” (Dan Alexe). „Obiceiul de a tip ri tot ce a r mas de la Eminescu a sporit cu câteva mii de pagini volumul operelor poetului. Academia Român a întreprins editarea caietelor asupra rora atr gea aten ia C. Noica. Literar, nici un rând din acestea nu prezint vreun interes” (Nicolae Manolescu).

Ne-am întâlnit i cu alt prilej cu afirma ii similare, f acoperire, ale d-lui Manolescu în eseul Ghici cine (nu) îl iube te pe Noica? publicat în Constela ii diamantine, nr. 6 / 2015. În fond, nu îl iube te pe Eminescu, cum nu îl iube te nici pe Noica (era nevoie s scrie C. Noica?). Suntem în punctul de inflexiune în care am ajuns la elucidarea prezen ei lui Noica în titlul eseului. Noica a avut câteva obsesii culturale, manifestate public în anii din urm ai vie ii: s g seasc geniile printre cele 22 milioane de români, s salveze caietele manuscrise ale lui Eminescu din subsolurile Bibliotecii Academiei, unde riscau s se degradeze ireversibil. Ast zi, situa ia este urm toarea. Eminescologia a devenit o tiin , opera poetului este publicat integral, în peste 14.000 de pagini, gra ie Academiei Române i editorilor de marc . S-a împlinit i visul lui Noica, excedat adeseori de „nemernicia româneasc ”. În perioada 2004-2009 au fost facsimilate, în 38 de volume, cele peste 14.000 pagini ale operei, inclusiv cele 44 caiete, „comoara din mijlocul nostru, de care abia ne atingem, de team s nu o pr dim”. Facsimilarea caietelor „marelui tân r al culturii noastre” era absolut necesar „spre a se vedea ce a f cut, cât a trudit i cât tia Eminescu, în ceasul acela al culturii române ti”. Citatele

Gheorghe T tt rescu - Marinar

Anul VII, nr. 1(65)/2016

sunt din Constantin Noica.

Discursul profesorului Boia din cartea despre Eminescu are franche e i un stil captivant, ironic atâta cât e necesar. Cu totul altul este stilul lui Noica. Voca ia literar i-a fost frecvent recunoscut : filosoful are darul scrisului, exaltat uneori, poetic adesea. Rostirea este fin , elegant , înv luitoare, având patent personal. Un discurs îndr gostit, cum ar spune Roland Barthes. S exemplific m, pentru pl cerea cititorului, cu gândurile lui Noica din volumul „Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii române ti”, Ed. Eminescu, Bucure ti, 1975. „Afar de câ iva mari speciali ti, care au scos din manuscrise mai tot ce se putea scoate pentru tipar, prea pu ini c rturari le-au str tut în întregime. Unii, la început mai ales (ca Maiorescu, în mâna c ruia au stat îndelung), le vor fi deschis cu strângere de ini, din pricina zgurei care e în ele; ... câ iva (un Iorga), au sim it din plin tot pre ul lor, dar n-au avut timp de ele. ... Majoritatea c rturarilor care le-au folosit au luat în cercetare doar cele care-i interesau... Întregul nu interesa, c ci nu p rea a fi vorba de un întreg.” „Exist câ iva oameni universali acredita i, în Rena tere i în epoca modern .

To i invoc pe un Leon Battista Alberti, omul tuturor înzestr rilor: pictor, sculptor, arhitect, muzician, literat, om de idei... În timp ce Alberti era un om al tuturor înzestr rilor, Pico de la Mirandola era unul al tuturor cuno tin elor”. „Poate abia în Goethe întâlnim un om universal pe m sura idealului Rena terii... Dar Goethe nu a l sat documente de ordinul caietelor lui Eminescu. ... Atunci, cu al i doi oameni universali ne-a r mas de f cut apropierea, c ci ace tia au sat cu adev rat ceva de ordinul caietelor lui Eminescu: este vorba de Leonardo i de Valéry”. „Ne-am întors atunci la Eminescu, dup aceste întâlniri, cu sentimentul c aci e vorba de o lume cu un con inut uman adev rat. Ceea ce te izbe te aci este adev rul con tiin ei, una care nu se d ruie pân la pierdere de sine în spectacolul obiectiv al naturii, ca la Leonardo, nici nu se d ruie exerci iului deta at al contempl rii lucide de sine, ca la Valéry, ci o lume a adev rului de contiin la scara m surii omului”. „Dac e vorba de lec ia f de cap t pe care o poate da un uomo universale în versiune româneasc , este o lec ie pentru oameni de cultur adev ra i, creatori sau spe-ciali ti.

E adev rat, imperfec iune este în cele apte sau opt mii de file ale lui Eminescu; dar este una care strive te, cu masivitatea i deschiderea ei, orice con tiin de specialist sau nespecialist care o înfrunt ”. „Manuscrisul 2276 începe cu num toarea în turc , greac i bulgar , dup care vin exerci ii de latin i câteva pagini în latin , apoi peste 170 file de versuri, o pies de teatru, iar la fila 200, ca un fragment dintr-un roman sau dintr-o scrisoare c tre o fiin iubit : „Mi-e atât de frig înl untrul inimii, sunt atât de b trân, ai f cut s caz toat prim vara vie ii mele la p mânt...” Peste câteva pagini vine gândul uluitor: „O idee se na te într-o ar b trân ... intereseaz o zi i trece. Aceea i idee intr în sufletul unui popor tân r i face o revolu ie”... Dup câteva pagini urmeaz considera ii întinse despre „pronun area sunetelor limbii spaniole” - i la fine din nou versuri” ”. „Un om a trecut prin lume, a l sat un mesaj poetic f pereche în limba rii sale, a înnebunit, s-a stins din via i a fost îngropat sub un tei. Era destul pentru o legend . Dar în urma sa au r mas notele sale de c torie în împ ia spiritului. S le la i legendei i pe ele ?”. În loc de Încheiere. „Un drum prin Daedalul manuscriselor eminesciene e o c torie din cele mai aventuroase. Îns la cap tul ei te a teapt , ca-n cel mai somptuos basm oriental, comorile norocosului Aladin. Nu- i trebuie vreo lamp fermecat . Din fiecare pagin o flac juc î i arat drumul i tezaurul. Aibi numai încredere.

Apropie-te cu smerenie i sufletul poetului, prezent în fiecare silab i-n fiecare stih oricât de tainic, î i va vorbi i va pune cap t îndoielilor tale”. (Perpessicius, Farmecul manuscriselor, Eminesciana, Bucure ti, Ed. Minerva, 1971).

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

Mihai HORGA

Ce-ar fi?...

Ce-ar fi p mântul f lun În bezna nop ii r it Poetul cum s mai compun De-a nop ii muz p sit?

Ce-ar fi p mântul f astre Lut v duvit de diamante Cu stinse candele albastre Biet Don Juan f amante...

Ce-ar fi p mântul f soare Ce far suprem l-ar ocroti Oberc ind în teroare În jurul cui s-ar mai roti? În necuprinsa galaxie de via -n cosmic vid Nedreapt , grea anomalie Refuz din start gândul morbid...

Dar ne-a ferit un Creator De-un accident în univers N-am fost lovi i aleator De-al „Facerii” cumplit revers!

Miraj Dac nu ne întâlneam Absolut din întâmplare Oare mai comunicam Pe re ele oarecare?

Dac timpul nu pierdeam Tastele b tând „în draci” Nop ile, mai mult dormeam Dar ...eram mult mai s raci prieteni nev zu i Am avea suflete reci Am fi fost mai ab tu i Zilele-ar fi fost mai seci Deci, de st m a cugeta Vezi ce importan are De acum în via a ta Chiar i-o simpl întâmplare ?

Murind -i noaptea... (rondel) Murind -i noaptea... o ard zorii Topindu-i vise iluzorii...

37

Se sparge noru - n ciob de lun Iscând s mân de furtun Se leap norul de ploaie Torent ce cade în iroaie Murind -i noaptea... o ard zorii Topindu-i vise iluzorii...

Se-agit marea, face spume Dar cerul limpezit acum e Hai, lun sufl -n lumânare i du-te i tu la culcare...

Murind -i noaptea... o ard zorii

Poe ilor mei Motto: „Poe ii l-au descoperit pe Dumnezeu Iar Dumnezeu le scrie poemele” (G. Popa - Însemn rile unui oaspete al luminii)

Frumoas -i copil ria -ncepe cu poezia Dragi poe i înainta i M-a i înv at primii pa i...

Otilia Cazimir i acuma o admir!

E poeta gâzelor i-a lumii copiilor Minulescu mi-a fost tat Poezia-i roman at Când sunt trist îmi sting aleanu’ Recitind pe Topârceanu Mahalaua i arestu’ Le-a cântat Paraschivescu Miron Radu, bine spune Despre ig neasca lume...

Al ranilor poet Ce a observat discret Ardeleanul univers E Co buc, doinind în vers i cine nu s-ar mândri Cu Vasile Alecsandri?

Patriot, vesel de fel Neîntrecut în pastel Peste to i, cu faima lui E poetul neamului...

Eminescu Mihail Titan, genial, subtil To i ace ti poe i vesti i i al ii - nepomeni i În via m-au luminat fiu om, cu-adev rat.

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Dan LUPESCU

Fruntelat[: 17 zvâcromane ]i o, mereu, proasp[t[ Bucurie Curat[ Fiu al unei faimoase familii de înv tori bru i sim al m surii, colegialitate i loialitate, nun it -, se cuvine s relief m c , mai ales dintr-o comun de pe brâul Piemontului Getic, duse pân la prietenie i fr ie, de cruce, nu dup anul 1999, Nicolae Dan Fruntelat , acolo unde se îngân , se îngem neaz i se de însemne oculte. ajuns la vârsta apogeului creator (care, la înfr esc trei jude e ale Olteniei: Mehedin i, Editorial, a debutat aici, în Craiova, la scriitori, filozofi, oameni de art , dar i oameni Dolj i Gorj - pre uit , respectat i iubit de „Scrisul Românesc” - cu percutantul volum de tiin , înflore te de la 55-60 de ani pân to i ca Familie de Apostoli pentru 35-40 de de poeme „Puterea sunetului” -, girat de un la 80-85 de ani -, Goethe nu ar fi fost mai nipromo ii de fii ai comunit ii din B ci a -, alt pandur mehedin ean: Ilarie Hinoveanu mic în literatura lumii, dac nu crea monuNicolae Dan Fruntelat scrie cu o fervoare i (din Vânjule ), cel mai longeviv director al mentalul s u „Faust”, la vârst octogenar ), cu o energie clocotitoare, în care vibreaz , prestigioasei edituri din B nie, între anii a publicat într-un ritm debordat, volum dup deloc înfrico tor, vulcanul Etna ori spiritul 1972-1990, când a publicat peste 800 de c i, volum, unul mai bun decât altul. Pe câteva lui Iovan Iorgovan, smulgându-se din stân- lansând vreo dou sute (!!!) de autori. dintre acestea - lansate la edi ia din 2011, de cile matusalemice ce fac s fiarb Dun rea la Au urmat culegerile de versuri „Via a în la Craiova, a Târgului Itinerant de Carte „GaCazane. limba român ” (Ed. Cartea Româneasc ), udeamus” -, le-am disecat cu aten ie maxim , Mai presus de acestea, omenia noastr „Inventarul speran ei” i „R zboiul mondial în trei pagini ale Revistei europene de cultur ancestral , iubirea de oameni i de tot ceea de catifea” (ambele la Ed. Eminescu), „La i educa ie „ Lamura”. ce a creat Dumnezeu frumos, pe P mânt, în trâne e, lupii tineri” (Ed. Cartea RomâCel mai recent volum d ruit (în acest DeUnivers, se reg sesc din plin în tot ceea ce neasc ), printre care a intercalat câteva vo- cembre de foc i de purpur 2015) de Nicolae scrie Nicolae Dan Fruntelat , str lucit ab- lume la editurile Sport-Turism i Ion Creang Dan Fruntelat poart titlul „E noapte-n solvent al Liceului „Traian” din Drobeta- (note de c torie i literatur pentru copii). Trinidad-Tobago”.

Turnu Severin, lider al promo iei 1969 a Fa- Toate, pân în 1989 inclusiv.

Dac ar fi s amintim, fugar, titlurile c rcult ii de Filologie din Bucure ti, cu o caa intra în detalii, într-o analiz am - ilor publicate în acest început de mileniu de rier jurnalistic fulger toare, scriitorul cu frunte înstelat , n scut început la hebdomadarul „Via a în raionul Vânju Mare, regiunea Studen easc ” (al turi de cel mai Craiova, s-ar cuveni s începem cu: sudist poet, ca spirit, Niculae Sto„Mica Valahie” (poeme, Drobeta ian), continuat grabnic la cotidianul Turnu Severin, 2002, Ed. „Dece„Scânteia Tineretului”, apoi la Rebal”), „Depozite de fum” (Ed. Ager), vista de mare respira ie european : „Vina de a fi român” (Ed. Funda iei „Luceaf rul” (a Uniunii Scriitorilor).

România de Mâine), „Tiptil, în lumea În cele dou redac ii cu taif, copil riei” (Ed. Ion Creang ), „Baamintite mai sus -, din postura de lada celor trei copil rii” (Ed. Ager), redactor ef, a stins viesparele va„Afacerea Albumul i p pu arii ei” nit ilor încinse nu doar de vârsta (Ed. Semne), „Turnesol ’89 ” (Ed. fraged a multor competitori, ci i Ager)..., apoi s continu m cu: „Pode „mânc rimile” insuportabile (vezi eme de scris pe ziduri” (2011, în care bancul: „S ri i c ne m nânc pe vibreaz , în inscrip ii deseori scrâ to i!”...) ale unor „doamne”, de amnite, spiritul unor mari poe i mesiabele sexe. nici, precum Octavian Goga, MaiaLe-a stins, dar nu le-a sugrumat, kovski, Evtu enco..., fiecare dintre nu le-a stârpit, ci numai le-a reoriei, în egal m sur , „poeta vates”), entat inta spre z rile luminii i va„Paharamar” (colec ia „Opera Omlorilor adev rate, aducând, în cele nia. Poezie contemporan ”, Ia i, dou colective redac ionale, de alt2012, Tipo Moldova), „Baladele de fel, redutabile - concomitent cu zâmla Grand Vanjou” (Bucure ti, 2014, betul contagios i sufletul s u mare, Ed. Rawex Coms).

Gh. T tt rescu - Fat cu tamburin de oltean „pân -n pr sele” - echili-

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Este obligatoriu s men ion m captivantele c i de publicistic : „Expulzat din Trinidad-Tobago” (2012), „ Gazet ria, via a i dragostea mea” (2013), „Noapte bun , ROMÂNIA” (cu o prefa -portret istoric de Dumitru Radu Popescu; Bucure ti, 2014, Ed. Rawex Coms), „Care e ti, m , de la B ci a?”

(2014, Bucure ti, Ed. eLiteratura).

Crea ie de vârf - „LAMBRETTA” (2015, Bucure ti, Ed. Semne) - reune te 17 ( aptesprezece) „zvâcromane”, dedicate so iei sale, Doina, n scut în zi de 17 Mai. Cum justific autorul - arjând ...solemnitatea genului, în spirit de frond , oltenesc - inventarea acestui nou gen literar? Iat , spicuite, câteva fulgura ii explicative, din secven a final , intitulat chiar „Zvâcromane”: „De fapt, a fi putut s scriu un roman. A a, de vreo cinci sute de pagini, cu descrieri de prim var , cum vine prim vara la noi, în raionul Vânju Mare (...), pe urm vara sudic i înecat în praf, obiceiurile de secerat, dulcea perioad a cotelor, când veneau camioanele Molotov i Steagul Ro u (...). Un capitol despre toamn , bâlciul de la Gvardeni a, înghe ata din care gustai doar o dat pe an, halvi a, sugiucul, poze la minut, p rica, ofi eru’, mirele i mireasa. (...) Iar la sfâr it, fra ilor i cumna ilor, capitolul despre iarn , cel mai p tos, goana dup o c ru de lemne a lui tata, goana dup gaz pentru l mpile nr. 8 ori 11 (...) Sentimentul mai am înc în picioare cizme de cauciuc, reci i umede, c m doare frigul pân -n cre tet i m cheam bunica-n cas s m a eze lâng plit , cu picioarele descul e, s simt cum îmi revine c ldura i via a în oase. (...)

Dar eu sunt înc ânat, oltean al dracului i vreau s scriu un roman foarte scurt i mankurt. De câteva pagini doar, -1 citi i repede, puturo ilor, s în elege i mesajul, care e un fel de SMS pe care-1g si i diminea a pe telefon, când v face i cafeaua. Eu vreau s impun în literatura universal Zvâcromanul, vorba doctorului Goi de la Gvardeni a: dai un leu i iei pastila/ i-a trecut boala i sila. (...) ...am decretat: romane au scris numai romanii, din ele se tr geau; noi, dacii, n-avem voie s scriem decât, cel mult, zvâcromane.”.

Plasat sub un motto din sud-americanul Ernesto Sabato (laureat Nobel): „Eu cred c Baudelaire a spus c Patria este copil ria. i mi se pare tare greu fii profund în scrierile tale f fii legat, într-un fel sau altul, de copil rie” -, aceast antologie de 17 zvâcromane d seam despre calit ile de prozator înscut, ci nu f cut, ale poetului

i publicistului de înalt clas care este Nicolae Dan Fruntelat .

Sub titlul „Totul e vânt”, cel mai valoros dramaturg român postbelic, Dumitru Radu Popescu - romancier de for fascinant , balzacian i sadovenian , de rafinament i subtilitate marcelproustiene, camilpetresciene, eseist de talia lui Emil Cioran -, caligrafiaz un preambul, scris cu peni de brabete, vorba lui Petre Dragu, înmuiat în apa vie a Spiritului Olteniei (Ion D. Sîrbu: „ Europa e un biet continent, în timp ce Oltenia este o Lume!”).

Este un portret in aqua forte, scris în apa tare a geniului românesc, cu obâr ii nonamilenare, matrice a civiliza iilor lumii. Scris i semnat de Dumitru Radu Popescu, directorul general al Editurii Academiei Române, în termeni precum: „Prin satul p rin ilor s i ci a, din Mehedin i! - care, uneori, pare se afl în buricul lumii i în buricul istoriei, Nicolae Dan Fruntelat a v zut trecând, spre toate punctele cardinale - i venind, din toate punctele cardinale! - cu toate miturile, basmele i pove tile lor în spinare, grecii antici i (desigur!) de demult, sci ii, hunii, din burta Asiei, otomanii, de la o dep rtare de un b , fermec torii fanario i, austriecii, ru ii, americanii, pe avioane (azi se împlinesc ni te ani de când a fost bombardat Gara de Nord!), nem ii...”

Dup ce face o conexiune, plin de tâlcuri, între acest spa iu i calul de lemn de la Troia (devenit „m gar pursânge”), regina Tomyris („umbra neagr a per ilor”), aceea care „a pus s i se reteze c âna regelui Cyrus” -, Dumitru Radu Popescu revine în ograda cu miracole: „Fire te, zice Nicolae Dan Fruntelat , nimic nu e mai trist decât s fii izgonit din raiul t u, ori, mai exact, din ceea ce crezi tu c e raiul t u, nimic nu e mai trist decât i pierzi dreptul de a avea r cina ta, mântul t u de sprijin” - ... apoi D.R.P. puncteaz , nud, aproape f comentarii: „S n-o uit m pe Murmurina, despre care se tia vorbea cu animalele i cu cei din alt

Gh. T tt rescu - Cal în grajd

39

lume!... S lu m aminte de toate pove tile acestui Spa iu agitat i c lcat de toate vânturile istoriei! Nicolae Dan Fruntelat nu- i uit p rin ii, bunicii!...”

Evocarea, în doar ase rânduri de carte, a gestului de ctitor al bunicului Nicu Popescu - bunic dinspre mama lui N.D.F.: acela de a planta, la vreo doi ani dup r zboi, zece cire i frumo i „cum nu a v zut nimeni în sat”; „nou s-au uscat, în acea prim var c tr nit de suflul r zboiului doi mondial: a mai r mas unul, cire de Mai, anun ând parc na terea nepotului, Nicolae, care avea s fie în toamna acelui an...” - este urmat , în viziunea lui Dumitru Radu Popescu (scriitorul român care ar merita, pe deplin întemeiat, Premiul Nobel pentru Literatur , dac nu ar fi atâtea coterii politicianiste i mâr vii morale!), de un portret al Timpului/ Timpurilor (nebune, nebune, de legat...), în conexiune inspirat cu judec i de valoare irefragabile, demne de un capitol de Istorie Literar pus în pagin de G. C linescu: „Timpul trecea ca vântul, secolii se înc lecau, trecutul, prezentul i, cumva, viitorul, ocupau concomitent acela i spa iu, aproape ca în basme, sau - de ce nu!? - ca la Sadoveanu, Creang , Arghezi („Cimitirul buna vestire”), sudamericanii no tri, întemeietori de c torii prin lumi diferite, de aici i de dincolo, i de întâlniri chiar i cu Dumnezeu (...); sudamericanii valahi, parc veni i pe P mânt înaintea sudamericanilor get-beget...

Grea de semnifica ii, analiza fin i sinteza de originalitate mântuitoare scris de D.R.P. continu prin reliefarea i captarea altor i altor valen e cu virtu i de cuvinte magice: „Se vede, printre rânduri, c fiul doamnei i domnului Fruntelat , înv tori în B ci a, tie s citeasc i în absurdul f de maluri al istoriei, în absurdul darwinist descoperit i într-un ambelan la viezuri, de c tre Urmuz, cel care, într-un parc plin de flori i de miroase parfumate, i-a tras un glon în cap!”.

Aceste înscrieri, circumscrieri, în context românesc i european, sunt urmate - în basorelieful incizat cu „aqua forte” de Dumitru Radu Popescu, magnificul Leu Albastru -, de coborârea brusc , aidoma unui desant aerian ultrarapid, în prezent. În prezentul continuu al timpului tr irii, al timpului m rturisirii (cum titra Eugen Simion, dup experien a sa ca lector de Român în Capitala Fran ei, „Jurnalul parizian”).

Plonjonul în eterul misteriilor de acum i dintotdeauna al lui D.R.P. sun astfel: „Prin satul ci a, care nu vrea s devin

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Gh. T tt rescu - Pifferaro

sat de drept - i nici m car stat de drept! - se poate auzi o balad ce te duce cu gândul, prin tragismul ei, la „Moartea c prioarei”, o capodoper marca Labi (n.n., în francez „la biche” înseamn chiar c prioar !!!), în care, în zilele secetei apocaliptice de prin 4647, e sacrificat Inocen a îns i: o c prioar !...” Dumitru Radu Popescu gloseaz sec, dac nu cumva chiar cu o ironie cinic , dureros de grav : „Pentru ca via a oamenilor sc pa i de uruitul r zboiului s poat curge înainte, mâncând i plângând!...” (n.n.: dup sacrificarea Inocen ei). trunzând tot mai adânc în universul raiului (copil riei) lui Nicolae Dan Fruntelat , al obâr iilor sale - de Gânditor de Hamangia, ve nic t cut, dar mereu cu ochii inti i în înalturile cu str funzimi de ocean cosmic, ale cerului, Gânditor str -român, care, poate, l-a inspirat pe filozoful francez Blaise Pascal în sintagma prin care define te omul ca „Trestie gânditoare” -, Dumitru Radu Popescu valorific similitudinile, dar i diferen ele, dintre capodopera liricii române ti populare: „Miori a” i Balada „Cerbul str in”, din aceast gur de rai a Mehedin iului.

Iat în ce termeni comenteaz D.R.P. aceast miraculoas întâlnire a dou viziuni i opere de art cap de serie, gemene întru Spirit str -str -român i românesc: „Desp rirea, prin moarte, trebuie ascuns , ca odraslele cerbului str in - ca i m icu a cea b trân , mama p cur ra ului! - s nu se încarce de ur împotriva uciga ilor!... B trânul cerb se roag - teribil tragedie! - de criminali!... Ca le spun urma ilor s i c : „M-am dep rtat i m-am înserat (superb!), nu i-am p sit, mult i-am mai iubit”.

Descifrând tâlcurilor profunde ale senin ii în fa a mor ii: int a vie ii, adormire întru Domnul, na tere în cer -, atitudine de o demnitate i în ime spiritual nemaiîntâlnit la alte popoare (care nu au, în istorie, nici Înv turile lui Zamolxe, nici Tablele Beleaginte, nici opera unor Aethicus Histricus ori a lui Dionisie Exiguul - creatorul cronologiei erei cre tine -, n scut la 470 î.Hr., în Scitia Minor/ Dobrogea de azi, trecut la cele ve nice în anul 540 î.Hr., la Roma, unde îl chemase Papa Gelasiu, împreun cu care lucrase decenii, întru luminarea Occidentului...) - D.R.P. eviden iaz , din nou pe un ton sarcastic, c în baladele „Miori a” i „Cerbul str in” ... „în fa a mor ii toase i a dezumaniz rii asasinilor, parnu exist un antidot mai adecvat, mai luminos, decât a le crea chiar acestor criminali iluzia c sunt oameni, c se poate vorbi cu ei - i c ei ar putea în elege, cândva, ce sunt!...”.

Dup ce evoc straniul tablou - secven cinematografic halucinant - în care, într-o noapte tragic , „pe un câmp cu grâu nesecerat cu maci arzând ca ni te lumân ri de veghe (superb!) - ceau sute de mor i, solda i îngropat în p mânt de bombardamentul metodic al alia ilor germani... (...)

Ca în trans , plutonierul a ridicat c tile solda ilor mor i din jur. Peste tot, p r blond, ochi alba tri încremeni i, peste tot, femei care muriser în acea noapte f noim ...”, ...abia st pânindu- i goana unui nod în gât i a unui gol în capul pieptului, Dumitru Radu Popescu conchide: „S vezi moartea i neîndurarea, tu, soldatul victorios - i s te cutremuri! Ce tragedie a Europei absurde, a istoriei f niciun duh sfânt!”.

Cu fler de vân tor de noime experimentat, hâr it i lustruit prin istoriile lumi ( ir nesfâr it de tr ri i violen e, crime sângeroase, abominabile i valuri oceanice de atrocit i animalice...), Dumitru Radu Popescu precizeaz , mai întâi, c - pe Nicolae Dan Fruntelat - mama sa, Narcisa, care i-a fost i înv toare în clasele primare, l-a îndemnat s creeze mici compuneri, în propozi ii cât mai clare. Bunica sa, Constan a, l-a înv at pove tile i obiceiurile satului, impulsionându-l s le scrie... „pe hârtie, muic , nu se uite”. Iar Dan Fruntelat le-a scris!

D.R.P. transcrie, în finalul eseului s u, descântecul: „De visezi cal, are s fie vânt,/ Cal alb de visezi e om t,/ Caii ro ii sunt vânt,/ arpe de visezi, e vânt,/ Solda i de visezi, e vânt...”. „Superb! - exclam Dumitru Radu Popescu: „Totul e vânt. Istoria e vânt!”

- îns marelui scriitor român, demn, repet m,

Anul VII, nr. 1(65)/2016

de Premiul Nobel, inima îi d ghes s mai citeze „câteva cuvinte dintr-un obicei al locului, spuse de bunica lui Nicolae Dan Fruntelat : Trupul din lut,/ Oasele din piatr ,/ Ochii din mare,/ Frumuse ile din Soare,/ Dragostele din vânt,/ Vântul de la duhul sfânt.”. Apoi reia - precum ecoul clopotului de bronz, tras pe buza istoriei crepusculare, reia senten ios, irevocabil i definitiv, ca întro litanie f de sfâr it, pres rat cu dodii, asemenea unui copil în pragul somnului ori la ie irea, aburoas , din vis (din co mar?): „Da, da, totul e vânt, istoria e vânt, frumuse ile sunt din Soare, dragostele din vânt -, dar omul simte acest vânt, care vânt e de la duhul sfânt!”. zând lumina lumii pe gura de rai din râmul mirific, ren scând perpetuu, în amintire: B ci a -, omul, scriitorul i jurnalistul Nicolae Dan Fruntelat i-a purtat, peste tot în lume, r cinile (pentru a nu- i pierde identitatea), duhul blânde ii i al bunei cumniri, bonomia i zvâcul oltenesc, totdeauna marcate de spiritul meridional, sudic, solar, plin de energie luminoas i de optimism roditor. Con tient sau nu, el d ruie te semenilor - pe urmele lui BRÂNCU I - Bucuria Curat a crea iilor sale, ce par scrise dintr-o r suflare, rod al unui spirit doldora de tot ce-i botezat în apa vie a perenit ii române ti.

Smerit unealt în mâinile Demiurgului -, profesionistul scrisului Nicolae Dan Fruntelat ne îndeamn , îngânându-1 parc în gând, melodic i melodios, pe acela i BRÂNCU I, într-un eclatant ecou peste vreme: „Nu c uta i formule obscure sau mistere. Eu v dau bucurie curat .” Sau, cum se exprim Dan Fruntelat însu i: „E o poveste despre voi, prietenii mei (...) A vrea s fie cartea aceasta o fereastr spre trecut, cu prietenie i cu duio ie, dac v sunt str ine aceste sentimente, ierta i-m , uita i-m , eu, îns , nu pot s uit ce am fost i cât am fost.

Pentru c sângele meu e din Mica Valahie, ca mine însumi. Pentru c noi, românii, suntem ca iarba. E ars , e arat , e smuls , dispare un timp. Pe urm izbucne te iar, din p mânt, din semin ele îngropate adânc, din cele purtate de vânt. Pentru c iarba asta este amintirea mea. Sunte i voi, prieteni ori nu, asta nu mai are nicio importan .

Iat , oameni buni, cum începe povestea...” . ...Am înc lecat pe-o a i v-am spus basmul a a... Am rezumat povestea i pove tile, poemele i zvâcromanele lui Dan pitan de Plai din raionul Vânju Mare, întors mereu, roditor, la por ile copil riei gura sa de rai -, la por ile Cuvântului, care, o dat scris, întemeiaz , pentru vecie, o lume, sub semnul, totdeauna auroral, al Bucuriei Curate...

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

Pomul Vie\îii Pomul Vie ii cel tainic contempl fereastra deschis în gr dina mea cu vise compuse A crescut înalt cât i mine de atâ ia ani f glas în oglinda cu f duin e i vise Mi-a t iat r suflarea în zori cu primul magic boboc floare brodat -n azur i peni Zi cu soare, noapte cu lun enigm cu clopo ei acvatici ip t în via , un ip t i-atât Pomul Vie ii cel tainic

Propunerea Scumpele mele maman, gran’mama i surioar , Am primit vestea cea mult a teptat . Lunile mele petrecute în teptare intens au ajuns la cap t! În cele din urm ! Ieri, Louis i cu mine ne aflam pe promenada de la Southwold. O c ldur uleioas str tea suprafa a m rii. În jur, era o atmosfer de familie: cu mame îmbr cate în culori pastel, cu plozi care înghi eau hulpav ap acidulat de la ghea , cu ta i epuiza i, întin i pe ezlongurile acoperite cu pânz cu modele zoologice, care- i ceau siesta cu convingere. Cerul era ca azurul, iar pe dig pescarii amatori se gândeau la nimicuri. Ceasul din mijlocul digului era înconjurat de bunici cu plozi de mân care se smiorc iau c vor înghe at . În fa a ceasului cu ap , Louis s-a l sat într-un genunchi, a extras o cutie mic din buzunarul bermu-delor i din cutie un inel delicat... în fa a atâtor martori... mi-a luat mâinile în mâinile lui p roase i mi-a cerut candid: „Vrei s te c tore ti cu mine, dragostea vie ii mele?”. M-am uitat la el uluit ... mi-a fost imposibil s rostesc un cuvânt. Un plod, cu o lop ic i o g le ic într-o mân i o înghe at în cealalt mân , s-a uitat direct în ochii mei i mi-a spus f fasoane: „Doamn , spune i Da”. M-am uitat la Louis cople it i un timid „Da” mi-a zburat din gur . Martorii din jurul ceasului au aplaudat zâmbind cu gura pân’ la urechi. Ei bine, scumpele mele maman, gran’mama i surioar , v pot spune în sfâr it, cu un oftat de u urare, c eu nu mai sunt în pericol de a fi pus la p strare pe raft precum o fat b trân profesionist .

Am nunte cât de curând. V îmbr eaz cu tot dragul, Yvette

Calendar - Ianuarie 1.01.1929 - s-a n scut Nicolae ic (m. 1992) 1.01.1939 - s-a n scut Emil Brumaru 1.01.1942 - s-a n scut Ioan Alexandru (m. 2002) 1.01.1944 - s-a n scut Mircea Muthu 1.01.1948 - s-a n scut Dumitru M. Ion 1.01.1954 - s-a n scut Mircea Mih ie 1.01.1956 - s-a n scut Magda Cârneci 2.01.1891 - s-a n scut Aron Cotru (m. 1961) 2.01.1920 - s-a n scut Francisc P curariu (m. 1998) 2.01.1933 - s-a n scut Ion B ie u (m. 1992) 3.01.1967 - a murit Alfred Margul Sperber (n. 1898) 3.01.2006 - a murit Valeriu Bârg u (n. 1950) 4.01.1877 - s-a n scut Sextil Pu cariu (m. 1948) 4.01.1931 - s-a n scut Nora Iuga 4.01.1954 - a murit Elena Farago (n. 1878) 4.01.1977 - a murit Horváth István (n. 1909) 5.01.1878 - s-a n scut Emil Gîrleanu (m. 1914) 5.01.1909 - s-a n scut Bazil Gruia (m. 1995) 5.01.1949 - s-a n scut Leo Butnaru 5.01.1978 - a murit D. Ciurezu (n. 1897) 6.01.1760 - s-a n scut Ion Budai-Deleanu (m. 1820) 6.01.1802 - s-a n scut Ion Heliade R dulescu (m. 1872) 6.01.1881 - s-a n scut Ion Minulescu (m. 1944) 6.01.1897 - s-a n scut Ionel Teodoreanu (m. 1954) 7.01.1926 - s-a n scut Mircea Sîntimbreanu (m. 1999) 7.01.1993 - a murit tefan Baciu (n. 1918) 8.01.1915 - s-a n scut Aurel Tita (m. 1994) 8.01.1926 - s-a n scut Haralambie Gr mescu (m. 2003) 8.01.1954 - s-a n scut Lucian Vasiliu 9.01.1900 - s-a n scut Henriette Yvonne Stahl (m. 1984) 9.01.1934 - s-a n scut Mircea Tomu 9.01.1944 - s-a n scut Grid Modorcea 9.01.1955 - s-a n scut Ion Mure an 9.01.1959 - s-a n scut Ovidiu Pecican 10.01.1987 - a murit Ion B nu (n. 1914) 10.01.1992 - a murit Tudor George (n. 1926) 11.01.1926 - s-a n scut Leonid Dimov (m. 1987) 12.01.1967 - s-a n scut Aura Christi 13.01.1958 - a murit Dan Botta (n. 1907) 14.01.1990 - a murit Niculae Stoian (n. 1935) 15.01.1850 - s-a n scut Mihai Eminescu (m. 1889) 15.01.1937 - s-a n scut Valeriu Cristea (m. 1999) 15.01.1937 - a murit Anton Holban (n. 1902) 15.01.1994 - a murit Damian Ureche (n.1935) 17.01.1936 - a murit Mateiu I.Caragiale (n. 1885) 17.01.1985 - a murit Sorin Titel (n. 1935) 18.01.1848 - s-a n scut Ion Slavici (m. 1925) 20.01.1918 - s-a n scut Ion Frunzetti (m. 1985) 21.01.1927 - s-a n scut Petru Cre ia (m. 1997) 23.01.1811 - s-a n scut Ioan Maiorescu (m. 1864) 23.01.1928 - s-a n scut Mircea Horia Simionescu 23.01.1940 - s-a n scut Ileana M ncioiu 24.01.1889 - s-a n scut Victor Eftimiu (m. 1972) 25.01.1931 - s-a n scut Ion Hobana 25.01.1934 - s-a n scut Val Gheorghiu 25.01.1936 - s-a n scut Gabriel Dimisianu 26.01.1925 - s-a n scut Nicolae Balot 26.01.1940 - s-a n scut Grigore Zanc 26.01.1941 - s-a n scut Adi Cusin 26.01.2000 - a murit Pan Vizirescu (n. 1903) 27.01.1957 - s-a n scut George Cu narencu 29.01.1956 - s-a n scut Matei Vi niec 30.01.1852 - s-a n scut I. L. Caragiale (m. 1912) 30.01.1932 - s-a n scut Dinu S raru 30.01.2000 - a murit Nicolae Ioana (n. 1939) 31.01.1937 - s-a n scut Mircea Micu 31.01.1987 - a murit Nicolae Velea (n. 1936)

41

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Un zâmbet trist... ca un acatist Poetul STELIAN FILIP (1924-2010)

„Stelian Filip este cel mai mare poet satiric contemporan. Dac nu m credede i... întreba i-l pe el!...” (Rodica Tott) „Stelian Filip este un sensibil, pentru c el pune totul la inim , este un umorist, fiindc tie s fac haz de necaz, este un poet pentru , vorba lui Arghezi, poate s fac strune de vioar din a chii de Marmur ” (Mircea Pavelescu) ... i cum v spuneam, Copilul, olteanul, pruncul trist Stelian Filip s-a n scut acolo unde Oltul îmbr eaz Dun rea. Din mama Floarea, de-un sânge cu Goga, i plutonierul de jandarmi Pandele, descendent i el al Proclama iei de la Izlaz. Micu ul sat Moldoveni apar ine clisei de p mânt din care au r rit scriitorii Stancu i Preda. Zeii l-au chemat în triumvirat i pe Stelian (copil au nu fat , vorba olteanului), care a deschis ochii scrut tori în anul 1924.

Dup doar doi ani, p rin ii lui, s raci lipi i mântului, au emigrat în Dobrogea, unde statul i-a împropriet rit cu cinci i-apoi cu alte cinci hectare de p mânt. De pe malul „Oltului câine turbat, ce vii a a tulburat...”, micul trib de olteni s-a aciuiat la Tuzla (p mânt rat, în turce te). P rin ii au ridicat o c su de chirpici, f gard primprejur, dar la îndemâna lupilor i a furtunilor i gerurilor despre care ne-a povestit poetul exilat în Scitia Minor, acel latin Ovidius Nassos. Taica Pandele, autodidact dac îndr cit, fostul jandarm i ar-

hivar prin Avia ia Civil , dornic de progres, i-a dat b iatul la gr dini a din sat, la Doamna Contra, care cânta la vioar . Dar viforosul oltean i-a luat odrasla acas când a constatat dup câteva luni „studentul” scâr âia la vioar acela i cântec cu un „coco el cu dou creste...”

- Hai acas , Stelic , i te-nv eu s cân i la dibla aia...

Pe la cinci ani, unchiul Patie, de fapt sergentul sanitar Ion Filip, pe bra ele c ruia a murit locotenentul erou Ecaterina Teodoroiu, r mai mare al t icu ului Pandele, i-a pus în bra e pu tiului Stelian, o dibl .

- Du-i-o m lui tap-tu, s -i cânte m -ti...

- Dar t ticu nu tie s cânte la vioar ...

- Atunci s -i cân i tu! i Stelian a-nv at s cânte la vioar , pe note, fire te... d cit de ni te prieteni de-ai icu ului, de la Bucure ti. În scurt timp, „dom’ Stelic ” le acorda instrumentele iganilor-l utari, iar ace tia îi ziceau „t tucule mânca i-a ” pe unde îl întâlneau.

Stelian purta în priviri întreb ri nerostite fiindc „geam nul” din zodiac era de fapt geam n cu toate triste ile lumii.

El a f cut box ca s -i bat pe to i copiii din sat care îl b teau. El a înv at muzic pentru a cânta baladele i dolinele b trâne ascultate de la mo ii Agriot, Ion Cartagea i Florache Cinzeac . El confec iona uneltele cu care dorea s i fac singur bocanci, un avion, barc i chiar o vioar perfect . Acesta este motivul, au nu din vreo eroare l-a dus taica Pandele la coala de arte i meserii, sec ia sculptur din ora ul Constan a.

Fl ul Stelian cânta pe la nun i, cu pantalonii bazona i în fund i-i snopea în b taie pe be ivii care- i cafteau muierile i pe poli tii care „în numele legii” î i b teu joc de cet eni. Dar poetul din fire nu- i g sea locul

în societatea bolnav i de aceea s-a dus i a dat examen la Litere i Filozofie, în paralel Conservatorul de muzic .

- Ce cau i tu aici... de la o coal de meserii, m i b iatule?

- tiu carte, domnilor, le-a r spuns r spicat... i vreau s am patalama! i a reu it... La vârsta broconitului s-a iubit cu Tan a de la Far, cu M riu a lui Curteanu, cu Stela lui Cear i cu alt Tan a - de prin Arge . Între timp, nea Stelian a devenit profesor suplinitor la coala elementar din Tuzla. Preda îndeob te Limba Român , dar tot cu elevii f cea desen, muzic i mai ales sport. Era bun la toate. Îns profesorii zbârci i, chelo i i tâmpi nu-l agreau. Reprezenta genera ia tân ... Ca om drept al ob tii, Stelian era împlinit, dar poetul i filozoful din el sufereau crunt.

El nu râdea, de zâmbit mai zâmbea. El avea glandele lacrimare dereglate i nu putea s saliveze i s plâng . S-a însurat, împotriva

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

voin ei p rin ilor, cu Lenu a. O asistent de ocrotire venit de prin c tunul M nucu, satul Cacomeanca, de prin b ile Ialomi ei. Au adus-o pe lume pe Viorela, cunoscuta cânt rea de azi... leit maic -sa i bunii mama Floarea.

Era un b iat de via , în general, dar în particular era trist i cam singuratic. Dac se brodea prin casa cuiva, la vreun clondir de vini or, tr gea o trestie de pe acoperi ul casei i, cu degetele lui dibace i cu un cui înro it în jeregaiul lui Hefaistos, ticluia în grab un flaut cu care cânta de d uia lumea i sentreba „Doamne ce ne-a g sit?...” Pe banii lui i truda p rin ilor i-a ridicat la Tuzla o su de mai mare dragul.

Debutase de mult în literatur i ajunsese redactor la revistele centrale Albina i Urzica, iar Radioul i Televiziunea î i deschiseser gra ioase por ile. Avea îns ciud eniile lui.

Odat , la umbra stre inii casei lui, î i murmura sie i o melodie cu un text necunoscut de nimeni, niciodat . „O c ea, doalf b trân , rodea la o c ân ...”

Poetul Stelian Filip a l sat urme adânci la Radio, la Televiziune i în presa româneasc a vremii. Ca inspector cultural, a fost coleg i colaborator al cunoscutului compozitor i muzicolog Gheorghe B van. Stelian Filip n-a botezat i n-a cununat. În limbajul cotidian folosea, excesiv, diminutivele „Feti ele mele... brânzic , pe ti ori, elu e, ma inu ” etc. Fratele s u, Vasile, l-a ironizat într-o zi i i-a zis: „m i Stelian, tu i nevestic i-ai luat mititic ...” S-a f cut foc!, dar i-a trecut. Ros de intrigile vie ii, mânat de devenire, poetul s-a îndep rtat faptic de p rin ii i fra ii lui. A num rat cu grij pitacii lui, i-a educat bine feti a, Viorela, i casa lui a fost mereu cetatea lui, f musafiri.

Lirismul poetului a fost mut i original. i-a cântat îndeob te sie i, în t cere. La un an înaintea decesului a fost f cut „Cet ean de onoare” al comunei natale Tuzla. S-a ales cu un loc de veci în a a-zisa alee a cimitirului.

Poetul Stelian Filip i-a pus chintesen a misiunii lui pe p mânt în vreo dou zeci de volume cu versuri. O... dar câte cele nu r mân ne tiute i nescrise!?...

De unde, v ve i întreba, tiu eu toate aceste lucruri, în am nunt? P i... iaca, v spun drept: sunt unul dintre cei cinci fra i, ie i, ai defunctului. Am scris aceste necesare baliverne azi, 4 ianuarie 2016, chiar în ziua decesului fratelui meu mai mare - nenea Stelic . Cu Maria-mea vom în a i un parastas, aici - la Montreal. Dumnezeu s -l ierte. ti i i Dvs. vorba aia româneasc : Sângele ap nu se face...

geoFIL - Montreal

Stelian FILIP

Rondelul puterii Puterea, vis embrionar, Nu este om s n-o doreasc .

E scris -n firea omeneasc i î i viseaz scopul, clar. În noua via româneasc , De la slugoi la demnitar, Puterea, vis embrionar, Nu este om s n-o doreasc .

Când mafiot, când bi ni ar, De bine gata s plezneasc , Escrocul, cu perfid masc , Posed azi, în mod barbar, Puterea, vis embrionar!

Rondelul vânz rii Vânzarea pentru treizeci de argin i E-o treab dep it , s fim clari.

Vânzarea azi se face pe dolari, O practic vârtos chiar cei mai sfin i.

Negociind, la pre uri cât mai mari, Se vând copii, con tiin e, pre edin i...

Vânzarea pentru treizeci de argin i E-o treab m run ic , s fim clari.

Când ara-i n dit de tâlhari, Cu „verzi” în map i cu itu-n din i, (Mul i dintre ei cu rang de demnitari) Ce mai înseamn pentru cei cumin i, Vânzarea cea pe treizeci de argin i?

Rondel cu lupi Lupii au ajuns ciobani Peste-o stân ... cât o ar !

Nu m nânc miei, ci bani, e treaba mai u oar .

Mielul plânge, oaia zbiar , Ei sunt ditai barosani!

Lupii au ajuns ciobani Peste-o stân ... cât o ar .

S-au ajuns în câ iva ani, De i munca nu-i omoar .

Patrio i dorind s par , Dar privind cu ochi du mani, Lupii au ajuns ciobani!

Rondelul minciunii „Minciuna st cu regele la mas ” A zis, mai ieri, poetul indignat. i tic loasa s-a reprofilat: Azi st la mas cu-o fiin -„aleas ” Cu-n prim ministru foarte îngâmfat, i al i mai-mari (de fapt b ie i de cas ) „Minciuna st cu regele la mas ”, A zis, mai ieri, poetul, indignat.

De soarta s cimii nu le pas , racul poate sta i nemâncat, Ei îns i fac un trai îmbel ugat, Pândind mereu o prad cât mai gras . „Minciuna st cu regele la mas “

Rondel cu…un vis Avea-vom iar o România Mare, Înscris -n str mo tile hotare.

Chiar dac , omene te, ne e greu, Va face o minune Dumnezeu.

De mult vreme o vis m mereu.

Sub tor a unui tân r Prometeu Avea-vom iar o România Mare, Înscris -n str mo tile hotare.

Am dovedit- i-o spunem sus i tare: Nu suntem vatr de popor ateu.

Credin a noastr este curcubeu Cu trei culori boltite peste zare.

Avea- vom iar o România Mare!

43

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Diana Teodora COZMIN

Oglindire În aerul rece de toamn , durerea nu se simte c ci o va stinge ploaia.

Cu itul nu intr -n ran , lama rece cade pe p mânt i se transform -n zgur .

Speria i de clopotele inumane, ne arunc m pe jos c utam monede... sim doar pietre o elite!

Dezam gi i, de propria f ptur , ne batem cu pumnii în piept, i ne-ndrept m privirea tre asfin it strigând dispera i, c tre un Dumnezeu care nu vrea s i arate chipul, dar care, în fiecare toamn , ne trimite câte-o frunz , brodat cu linii oblice.

O frunz în care, chipul nostru palid, se oglinde te perfect, c utând disperat perfec iunea.

Despre Întuneric atrage întunericul la fel cum m atrage lumina.

Cu toate acestea, l-a separa de noaptea i bezna morbid , c ci întunericul e altceva!

Nu l-a putea închide într-un borcan cu formol i nu i-a putea modela niciodat chipul din lut. Îl vreau intact, neatins i ve nic tân r! Îl vreau doar pentru mine!

Cu siguran , el m-ar în elege de ce nu vreau s -1împart cu nimeni, de i eu nu în eleg. M-ar în elege de ce m cert cu luna, care-1 strânge-n bra e i care-1 strig încontinuu Tat ! M-ar consola i m-ar primi cu tandre e în bra ele reci ci îmbr area lui m-ar face s dansez tango prin ploaie, chiar dac nu m pricep i cu siguran mi-a rupe mâinile i picioarele... mi-a pierde chiar i v zul Iar atunci... a vedea doar negru prin pupilele dilatate Negru, mult negru, noian de negru...

Te-a vedea pe Tine, Doamne În toat întunecimea Ta!

geata lui Cupidon p ti pe întuneric cu mâinile întinse tre cer, traversând pr pastia localizat între infern i paradis

pare o încercare mult mai grea decât munca lui Sisif! p ti pe pietre încinse, gravate cu smoal încins este de-a dreptul demonic! i atingi c lcâiul i s vezi cum acesta arde de dorul de a mai c lca o dat în geata care-1 r ne te, e un paradox Ahile trebuie s fie nebun s i doreasc un c lcâi nou i s cread c acesta nu va fi din nou str puns de o alt s geat înveninat ...

Ce groaznic s-ar sim i Cupidon dac i-ar pierde tolba cu s ge i, c ci oare s fi fost Ahile, cel str puns de s geata Pajului?

Cu siguran , c ci Pajul e viclean i nu- i las s ge ile pe mâna oricui!

Ahile r cni revoltat din întreaga lui f ptur : Cum a putea s m r zbun? În ce c lcâi s -i înfig lui Cupidon propria-i geat ? Stângul? Dreptul? În ce direc ie s -mi îndrept privirea?

Cupidon nici m car nu are c lcâie!

El are aripi!

Despre urât...

Nu m gândesc s scriu despre frumos, via ve nic i despre perfec iune.

Vreau s scriu despre urât, am ciune i impuritate!

Diformul m atrage într-un mod pl cut, Perfec iunea?

Perfec iunea m-ar enerva la culme !

Impurit ile, haosul i grea a existen ial cutremur pân în m duva oaselor dar ador s vorbesc despre ele în timpul lungilor ore de somn tomnatic în care, prefer s stau treaz ! În schimb, frumosul i omul perfect m-ar plictisi de moarte! I-a încuia pe schizofrenicii perfec i într-un geamantan vechi, timp de 10 ani, i le-a implanta cipuri asemenea animalelor.

Apoi, i-a obliga s i priveasc încontinuu chipul boln vicios într-o oglind spart , în timp ce voi avea satisfac ia ucig toare de-ai batjocori perpetuum când vor striga puternic: Am îmb trânit!

Iar atunci, îmi voi deschide din nou geamantanul putred i le voi vârî pe veci osemintele îng lbenite, de care, va mai

spânzura doar carnea putrezit a unei civiliza ii infecte!

Alunecare în vid Cu capul plecat, cu ochii înfip i în p mânt urm ream gropile de pe trotuarul condimentat cu t ciune...

Auzeam trenul cum gone te în grab , uierând de trei ori în semn de protest. din ine ie eau scântei, în urma ro ilor sese un miros de praf de pu i de fier încins în cuptor.

Pas rea cu ro i de plumb a fost spintecat de ghearele unui corb negru care cronc nea într-una...

Pasagerii î i c rau servietele mai greoaie decât propriul lor trup, p ind în grab ca nu cumva s piard i al doilea tren buimac...

Picioarele lor sunt lipite precum coada unei sirene ce- i cânt durerea pe-o piatr din mij locul M rii Egee. ne punem dopurile în urechi! zise Ulise... ca nu care cumva s alunec m în moarte nelini ti i.

Somn Spre meridianele viselor e greu s te îndrep i cu ochii deschi i… ti str puns de glasul ocant al unei viori în miez de noapte, c ci strunele i-au r mas dezacordate i neatinse de mult vreme. sim i cum pleoapa i se îngreuneaz , cum pupila se mic oreaz ... î i imaginezi cum somnul î i deschide bra ele doar pentru a te primi , dar sunetul viorii bântuite î i cutremur timpanul.

Apoi, vrei s te transformi într-un greier, s iei vioara i s o acordezi dup ureche ca po i cânta pân ce adormi Ce idiot trebuie s fii ca s i dore ti cu ardoare s adormi, când toat lumea danseaz în spatele t u tango în miez de noapte i se îmbrac în haine grote ti, pe deasupra i scumpe, de-a dreptul hilare!

Ce tangou superb! E-un dans nebun al desf rilor... Nu mai bine te-ai leg na i tu pu in în v paia focului aprins?

Poate a a, vei reu i s dormi lini tit.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 1(65)/2016

45

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

continuare din num rul anterior Cristian coborî în vitez i la ie irea din bloc un Audi S4 ultimul model, de culoare argintie, îl a tepta mârâind agresiv, în timp ce motorul era accelerat ritmic, sugerând ner bdarea cu care caii putere abia a teptau s o rup la fug .

- Câ i ani au trecut de când nu ne-am v zut? îl primi Nicu str lucind de bucuria revederii, un b rbat de aproximativ patruzeci de ani, nu prea înalt, sl bu la trup, ce p rea mult mai tân r, datorit p rului s u negru cârlion at i a felului s u insinuant de a surâde.

- P i... tot s fie vreo cincisprezece ani.

- Nu te-ai schimbat de loc! E ti îmbr cat ca ultima dat ! se aventur Nicu pe un teren alunecos.

- Nici tu! Te dai mare ca de obicei.

- Da! Dar am cu ce!

- Cu ce?

- P i tu nu vezi ce ma in bengoas am? Rupe fâ ul!

- i?

- Sunt tare!

- Cât de tare e ti?

- P i am ma in ...

- Asta ai mai spus! Altceva?

- B tu ce vrei de la mine? deveni iritat Nicu, pierzându- i zâmbetul obi nuit.

- Nimic! Tu ai început!

- Bine m Cristi, vii i tu dup atâ ia ani i...

- Hai s-o l m moart , accept Cristian. Ia zi i tu cum e via a acum, dup peste dou zeci de ani de la Revolu ie.

- Care Revolu ie? M faci s râd, se strâmb Nicu în mod exagerat.

Oricum, s-au schimbat multe de atunci. Ne-am l murit i cu democra ia, cu noii politicieni. Nimeni nu-i mai crede! Doar fraierii mai sper s se schimbe ceva dac vin unii ori al ii la putere, concluziona Nicu cu aerul unui om resemnat în ceea ce prive te ideologia politic .

- i cu Comunitatea European cum este? dori s afle Cristian.

- P i cum s fie? Ei fac regulile jocului, noi ne conform m. Am ajuns o pia de desfacere pentru monopolurile occidentale stabilite de zeci ori sute de ani. Cump m la pre uri europene cu bani din salarii de i-e i ru ine s vorbe ti.

-P i tu... dintr-un salariu de ru ine, v d c ai un Audi cu care nu mai încapi pe strad de mare ce e ti.

- Eu lucrez la comision, în asigur ri, explic Nicu f când abstrac ie de aluzia pip rat a prietenului s u. Se câ tig bine. sta e norocul meu. În plus, la b trânu’ a cump rat vreo câteva hectare de p mânt i s-a pus pe cereale i legume. E mult de munc , dar se merit . El m aprovizioneaz cu mâncarea. Eu nu cump r nimic, doar benzin pentru ma in . Ratele la apartament, între inerea i curentul electric le pl te te el fiindc are birou în acte la mine i poate s le treac pe cheltuielile companiei lui. C i-a f cut companie. S-a f cut patron! sublinie Nicu rânjind sigur de el i satisf cut.

- S-a adaptat situa iei i s-a pus pe treab , a zice eu, replic Cristian. A în eles c a trecut vremea când trebuia s a tep i s i se spun ce s faci. Acum tu hot ti i treci la ac iune. C dac nu, timpul trece, i stând pe canapea la televizor, i-o iau al ii înainte.

- Hai m c nu de asta ne-am rev zut noi acum. S vorbim despre teorii i s punem ara la cale. Hai s-o facem lat ! Unde vrei s mergem?

- P i, ce sugestii ai?

- Vrei la Maxx s-o vedem pe Claudia? Mi to de moare lumea. Vrei la Blue Club? La Texas?

- Ave i i-un “Texas’’ în Bucure ti? se mir Cristian.

- Da! Dac vrei s joci bowling ori biliard.

- Nu este cazul!

- Atunci hai la club Bamboo! Ai auzit de DJ Charlesy?

- Nu! - O s i plac !

- De el? insinua Cristian.

- Nu de... el! p ru plictisit amicul s u. O s i plac ce este de zut acolo, prosp tur de clas .

- OK! Hai s mergem!

Nicu se strecura cu abilitate printre irurile interminabile de ma ini.

Puterea motorului s u, cu mult peste a majorit ii, îl favoriza cu prisosin , i chiar dac vechile osele nu câ tigaser în l ime, erau îmbr cate acum cu un nou asfalt de bun calitate ce înl tura frica pentru gropile de alt dat . De aceea, la repezeal i cu mult îndr zneal , se aventura accelerând f cea mai mic ezitare, ne inând cont de regulile de circula ie.

- Eu sunt cel mai tare, eu trec primul! decidea el cu îngâmfare ori de câte ori ar fi fost cazul s cedeze trecerea.

Pe o por iune de osea în linie dreapt , o Dacie Logan încerc -l dep easc , eroare ce fu taxat imediat.

- Un’ te duci tu melule? rânji Nicu accelerând puternic. O sut la or - senza ie major , jubil el privind cu coada ochiului în oglinda retrovizoare.

- Avem vreo urgen ? se exaspera la un moment dat Cristian, neimpresionat de aceste excese riscante.

- Nu l-ai v zut cum se gr bea ca ra a la muci? S stea la râd în banca lui. Se pref cu Nicu c vorbe te serios.

- Credeam c ne alearg cineva, ori suntem urm ri i i trebuie s sc m de vreo coad , se mir i Cristian cu fals ipocrizie, f s reu easc s domoleasc graba nejustificat a oferului prea sportiv.

Totu i, cursa se termin în cele din urm f incidente, doar cu o oar senza ie de ame eal pentru Cristian Petrean. eza i pe canapele confortabile, cu un pahar de scotch la îndemân cei doi prieteni î i împ eau aten ia între ce aveau de spus fiecare i abunden a de minijupuri i decolteuri care defilau prin fa a lor. Un spectacol lasciv se înl uia pe scena ce avea ca punct de atrac ie principal pentru fetele din program, un stâlp de stainlesssteel, de care se foloseau pentru a improviza diferite figuri de gimnastic , dar nu genul de gimnastic ce se întâlne te în competi iile sportive.

Buna dispozi ie domnea pe fe ele clien ilor acestui club de noapte.

To i doreau s se distreze f s le pese de grijile de mâine. Dou tinere, una brunet cu ochii verzi i alta blond cu ochi alba tri, se apropiar de cei doi b rba i.

- Dori i companie? se adres bruneta în mod direct lui Cristian zâmbind lasciv.

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Umerii s i goi se balansar succesiv punându- i în mi care sânii, nu exagerat de mari dar rotunzi, foarte atr tori, sco i în eviden de o rochie neagr , mulat pe corp care se termina brusc în partea superioar cam pe la jum tatea pieptului, suficient s -i acopere sfârcurile, dar nu mult deasupra lor, iar în partea inferioar , la fel de abrupt, pentru a l sa s -i fie admirate picioarele sale lungi, atletice, conturate de ni te ciorapi negri de m tase ce aveau o dublur trapezoidal în dreptul genunchilor, motiv pentru care atr geau cu repeziciune privirile. Toaleta era completat cu pantofi negri, elegan i, cu toc înalt. Pentru a fi i mai conving toare, se aplec spre cei doi prieteni, aparent pentru a auzi mai bine r spunsul lor, moment în care amândoi au putut avea o imagine i mai clar , în prim-plan, a celor dou cupe descrise anterior. Privirea lui Cristian alunec cu satisfac ie de-a lungul corpului i picioarelor ei, pentru a avea o imagine de ansamblu complet i a termina evaluarea în vederea r spunsului ce urma s -l dea. Ce v zu, corespunse criteriilor sale. Corpul s u atr tor merita s fie studiat cât mai de aproape.

- V rog! Pofti i! V putem oferi ceva de b ut? lans Cristian.

- Da! Martini, alese frumoasa brunet f s se formalizeze.

- Eu sunt Cristian i prietenul meu este Nicu.

- Kathy r spunse bruneta.

-Candy, complet blonda, o tip mai scund de statur i mai corpolent decât Kathy, dar cu forme rotunjite atr toare ce sugerau o senza ie de confort i satisfac ie la atingerea unui corp cald, moale i primitor.

- Veni i des pe aici? se interes Kathy.

- Nu! Pentru mine este chiar prima dat , preciza Cristian.

- i? Cum v place? încerc i Candy s intre în discu ie.

Nicu se sim i dator s -i r spund . Alegerile erau f cute. Seara a continuat în mod agreabil, au spus glume, au râs, au mai b ut câteva pahare de alcool, iar în cele din urm Nicu f cu o propunere.

- Hai s mergem la mine! Am câteva sticle de vin bun, puse de o parte pentru ocazii speciale i n-am cu cine s le beau. Vre i s m ajuta i? propunere ce fu completat de un surâs larg, irezistibil, ce s se vad din ii s i albi, bine îngriji i. Cum despre clarificarea no iunii - „ocazii speciale”, nu s-au cerut am nunte suplimentare, un suspens se instala, timp în care nimeni nu avu nici cea mai mic îngrijorare despre o acceptare necondi ioanat a invita iei. Era numai jocul de aparen e ce trebuia respectat i jucat în am nunt, conform artei tipice or enilor în societate.

Fetele s-au privit întreb tor, aparent în mod involuntar, i pentru cei doi tineri, cu siguran , trecuser examenul de încredere i reau c stau bine la capitolul finan e, au acceptat amândou f alte formalit i.

va urma

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Lumini]a ZAHARIA

patriotism desuet sunt dat în consemn la frontier habar n-au c îmi iubesc cu disperare ara n-am înc lcat niciodat grani ele n-am divulgat secretul de stat în picioare în fa a m rii i nici n-am ratat post-decembrist , prim vara caut pentru evaziune sentimental , am auzit m-am sustras iubirii când mi-a b tut înfuriat la u cu c tu ele gata preg tite: deschide, p pu altfel î i agravezi situa ia - i nu se tie dac în urm toarele vie i vei mai avea ceva drepturi de pild dreptul suprem la poezie! unde crede i c m ascund?! de-a lungul paralelei patru ’cinci lene cum sunt cu arderi latente tol nit în iarb beau tot soarele verii visez c-a fi didina lui terente sau regina dacilor înc at -n romane cu sfori închipui rime care doar în limba mea prind via i-mi împletesc râzând salbe de flori auzi la ei, c nu cunosc iubirea! ceva în ar trebuie schimbat i-n decor capsula timpului îmi p streaz trofeul tinere ii ce dac miroase un pic a formol m bate pe um r un gînd un fior cople itor i diriguitor sunt dat în consemn la frontier

i asta mi-e de mare ajutor

vân toare de vr jitoare s-a luat lumina mi-am g sit amprentele pietrificate pe c ile de pove ti loveam prin toat casa de hologramele mele una dansa cu tinere ea pierdut alta siluia de nebun bucuria alta cânta unde e ti tu frankensteine cea mai frumoas dintre toate, omera de celelalte se îndr gostea orbe te viteje te în coad de pe te uite-a a! grafologul meu de suflet mi-a t lm cit întâmplarea duirea de serviciu mi-a preparat mierea cu sarea i Doamne cum se pisicea s m întoarc -n mine, marea!

Gh. T tt rescu - Copiii pictorului

alt dat când se ia lumina tiu pe cine s dau vina

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Corina MATEI-GHERMAN

Existen tiam... exi ti undeva priveai desenând pe clarul lunii imaginea frunzei îmi curge în vene i... într-o sear înflorit te-am g sit... ai fost tu cel pe care... îl a teptam

invers... s nu oboseasc ... pierderea timp e minim A=A i nu A=A1 dezlegi paradoxurile... rota iile... eu adorm... ceea ce ai înv at de la Einstein te sperie tiin a aceea... totdeauna relativ ... sperie... vom exploda... cu prietena ta galaxia ocupând punctul ini ial al universului mi-e team ... mi-e team ... mi-e team ...

Trecere

Zbor invers

În umbra lini tii dintre galaxii curge fiin a mea tur lumina stins dintre atomi dincolo de orbitele circulare ale orizontului nedefinit treze te electronii din corpul neadormit tept a ipirea clipei ca o trecere spre dincolo...

De atâta insisten vom deveni coal de hârtie neagr ... ca soarele nop ii vom hot rî nelegimitatea zilei vom reaprinde lampa între stele inând în mân parametri constan i laboratorul toamnei congelat i invizibile ale infinitului da... da... a a vom face atunci... asta va fi afacerea noastr ce va aduce profit avem multe gâng nii ce hoin resc înghe ate acolo... le vom lipi pe coperta patru a ultimului volum de formule ale poeziei nu ne mir m... s ne dezleg m visul da... da... da visul... cel de zbor invers...

Totdeauna... i atunci am încercat spectacolul acela de ghiocei sfredeleau lumina aplecându-se despicau p durea iar securea gerului sculpta figura ta pe albul z pezii netezit de cea a dimine ii copacii adormi i trimiteau mugurii s plesneasc în albia prim verii totdeauna...

Mi-e team Se pare c va trebui s pleci Undeeeeee?

Pe firul drumului Studiez planeta i visul se-nvârte da... da... da... ca tornada punte între p mântul galben i albastru punte vertical cu furci din oameni lini tea... i lini tea se-nvârte în craniu

rutul uciga Mai am de terminat verticala p mânt - lun ultima c mid spre vârf mu c discul aproape galben las o infiniteizim secundei obositorul univers se na te clipirea ultimei investiga ii galactice plec... da plec... din conul de brad schimb apa m rii c-o r in singur ... neînso it de lumina pierdut ochilor spori i i în plutirea vertical într-o mare a teptare for a invizibil a infinitului vibrând pe o elips va s ruta uciga .

Necunoscute ii seama pustiul... o ploaie... o p dure... n-au ce c uta împreun în lini tea lor aparent tulburat piramidele acelea înotau în istoria nescris a hieroglifelor poate c numai Iorga le-a în eles somnul paralele... pe care s mergi... s ajungi la cap tul gândului... lungimea... numai eu nu tiu s-o m sor cu secunda sus... jos... dreapta... stânga... coordonate... azimuturi... unghiuri... vectori... infini i... unii cu plus... al ii cu minus... posibil... un haos... un echilibru...

Prin timp Nu... nu... te-am recunoscut Nu... nu... m-am recunoscut în statuia de lumin ... raz ... acel chip de sfânt... s-a pierdut în palma mea eram mireasa h ului alb erai Niagara... ce dac am refuzat tunetul prin venele tale curge Volga spre marea potopului meu când Noe era crocodilul de pe vârful fostei piramide a Soarelui nu... nu... eu l-am sup rat pe Neptun atunci când alunecând ne-am d ruit valurilor de t cere dezgolite.

Gândul Dup zborul t u spre infinit mi-am v zut gândul împietrit îmi refuz dialogul s-a n scut atâta neputin încât mi-am alungat dansul visului farul ochiului a c zut în mare s-a stins... neg sind privirea ta descifrând subîn elesuri într-o zodie neinventat mi-a r mas totu i propria imagina ie i fecioara cuvintelor nespuse înc ...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul VII, nr. 1(65)/2016

George FILIP (Canada)

„Strigoiul”... la schit Pe dracu!... ce tiam eu despre hermeneutic ? Pe la pruncia mea poate abia începuse Mircea Eliade s investigheze prin nebuloasa acestei tiin e care ne ini iaz în cum s tim s -l iubim mai corespunz tor pe Dumnezeu. Habar n-aveam despre celebrele m stiri sau biserici. Nici despre „M stirea din Parma” nu auzisem, fiindc înc nu v zusem filmul. Nici „Alegerea de stare ”, a lui Damian St noiu, n-o citisem, iar la marea literatur a lumii înc nu avusesem acces. A a c ... multe nu le tiam...

Doamne, iart -m !, p tosul de mine. Rela iile între mine - Omul terestru - i Dumnezeu nu erau bune sau deloc stabilite. Vie uiam într-o imponderabilitate ambigu , tr iam într-o iner ie instinctual , între cer i p mânt, precum o râm care habar n-avea la care cap t îi este totu i ata at capul, încotro se duce i de ce. Comuni tii smulgeau zori i chipul lui Dumnezeu de pe pere ii lumii cre tinate de propov duitorul Adrian, iar figurile sfin ilor no tri ortodoc i - i nu numai - începuser s devin vagi amintiri. Cutremura i de potopul comunismului, cons tenii mei tuzleni ba amu iser i uitaser de biserici, ba se înclinau voit i perver i secerei i ciocanului, sau... o luau razna, r ci i de turm .

- T ticule, cine este Dumnezeu?

- Este la din cer care mi-a furat dou fete, pe Lenu a i pe Marioara. Ai priceput?

- M mic , este adev rat c Dumnezeu fur copii?

- Nu-i fur , mam . Îi ia la El în cer i-i face îngeri buni.

- Auzi t ticule... m miram ostentativ i punând de-al dracului paie pe foc.

- M -ta tie mai bine. Ea vorbe te cu cei din cer. Eu nu! În odaia noastr , maica mai p strase o icoan pe perete. Avea form de cruce i bra ele ei se compuneau din mai multe p tr ele egale. În toate acestea erau chipurile Maicii Domnului i ale altor sfin i venera i cu cuvenita evlavie. Maica Floarea, în fiecare dimine i seara, cu o lumânare în mân , vorbea cu dumnezeirea. M înv ase i pe mine s conversez cu cei din cer.

Doamne... Doamne, ceresc Tat , noi pe Tine te rug m lumineaz -a noastr minte, lucruri bune s -nv m, Tu e ti st pânul lumii, Tu al nostru Tat e ti i pe toate cele bune pentru noi - le împline ti...

Rug ciunea aceasta n-am auzit-o niciunde prin România. Deduc cu întârziere c este productul oral al mamei mele, învecinat prin sânge de arborele genealogic al poetului Octavian Goga.

- Dar Dumnezeu de ce nu coboar niciodat pe p mânt?

- Ba coboar , maic , dar noi nu-L vedem, c nu merit m.

- Ba eu l-am v zut, m i b iete, a intervenit taica. Este un b trân care aduce mult cu mo Cote . Când l-am v zut mai pe toamn se proptea într-un toiag lung i-avea o traist mare la gât. S mai ia câte ceva de pe la noi...

- Las , Pantilie, b iatul în pace, c i-a a... „ i-a a ce” m mic ?, o-ntrebam eu din fug , c abia a teptasem s -mi dea tetea liber de la programul de aproximativ catehism. Atunci, pentru mine universul avea alte dimensiuni i eu îl interpretam dup principii absolut personale. Poate în elege i c EU - ca i Dumnezeu - f ceam exces de egocentrism. A zice, de monoteism.

Dup mine citire era clar c Tuzla se situa în centrul universului (meu redus!), iar satele din jur erau doar... celelalte planete auxiliare. Îns cu egocentrismul acesta for at eu n-am fost niciodat de acord.

De ce a desfiin at Dumnezeu pluritrismul? Ce frumos era pe lume când existau zeii! Zeul iubirii, al muncii, al r zboaielor, al câmpiilor, al rilor, p rilor, marinarilor, vânturilor, al binelui, al r ului etc... etc...

Zeii aveau, ce-i drept, suprafe e i volume limitate în univers dar aveau responsabilit i totale i d deau seam de faptele lor. Pe când în monoteism... lucrurile se petrec la-ntâmplare i erorile devin pardonabile: „A a a vrut...” sau „a a a dat Domnul”. Mie, dumnezeirea absolutist mi se pare o democra ie abuziv , dictatorial , în ultim instan ...

O nebunie! M voi rezuma doar la cazul Dumnezeu pe P mânt. Este adev rat c democratul divin l-a avut ca instructor reprezentant pentru Terra pe actualul Belzebut? Este... Ei bine, acesta s-a revoltat, a tr dat i n-a mai ascultat directivele de la centru. i a pus... fiindc A PUS!, st pânire pe o parcel din proprietatea divin - P mântul pe care tr im i noi. Noi, credincio ii, îl prigonim mereu pe necuratul... „ptiu... piei Satan !”, dar dracul nu piere nici de-al dracu. V-am tot spus c somnul ra iunii na te mon tri, iar ace tia aduc cu ei minciuna i tr darea. Quod erat demonstrandum: prin Vechiul Testament citim despre atâtea orori, abera ii, crime, incesturi, ho ii, intrigi etc...

Creatorul i-a dat lui Adam acel col de rai - Edenul. i el, Omul, a tr dat, a gustat din pomul oprit i a fost prigonit. Dar parc Lucifer este de l udat? Au r mas nec pi i de Dumnezeul totalitar doar câ iva zei: Neptun, Cupidon, Afrodita, Cronos, Atena, Marte... În utare se solu ii benefice timpul a creat ni te Dumnezei tere tri: Socrate, Homer, Pitagora, Avicena, Hipocrat, Michel Angelo, Keops, Afrodita, Tutankamon, Eminescu etc... Apoi, prin istoria antic au trop it, c ri sau pe jos, o trup de r zboinici: Hanibal, Macedon, Gingis-Han, Napoleon, Hitler, Stalin etc... i cînd fructele copacilor ace tia s lbatici au dat în pârg, pe mânt au c zut de-alde Malthus, Shopenhauer, Marx, Lenin, Mao, Putin etc., pân la dr la ii mon tri Ceau escu sau Iliescu. Despre corcituri ca P unescu, Dinescu, Manolescu, C rt rescu... nu discut!

Când am respirat prin evul lor, ars de fl rile gheenice i în spirit de divinitate fatalist , aveam s scriu: suntem un cor de v tori din Soare prigoni i, cu turma iar urma ni se face cântec i cântecul ne pierde urma...

Cred c v-am zdruncinat bietele cerebele de atâta filozofeal , consum energetic pe care nu-l socotesc risipit, fiindc mai ave i

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

destule bule goale prin presupusa cultur general . propun s coborâm pe p mânt, printre suavele mele observa ii terestre.

Eu, marele tartor, în copil rie aveam în echipa mea de oc i sacrificiu înc trei ortaci. Depusesem jur mânt de fidelitate, cu mâna pe buzdugane, de fidelitate i unire total pe veci. Fiecare dintre noi avea câte un buzdugan, de fapt câte o m ciuchi din puie i de salcâm, pe care scrisesem cu foc, furat de la sfântul Soare, cu lupa: „Gigi Voinucu, Vasile Voinicu, Ghi Voinicu, Vicu Voinicu”. To i aveam ni te dosare, dup min ile unora... tocmai bune pentru a fi trimi i în coli de corec ie sau direct la balamuc. Subsemnatul Gigi: fiu al fostului jandarm Pandele Filip, retopit în du man al poporului.

Vasile: b iatul lui Nicolae Lupu, fost cârciumar, deci exploatator, du man al poporului. Tat l lui a devenit proverbial printr-o zicere filozofic : „O via are omul i o gaur -n... cur!” A c zut peste el un copac i ciotul unei crengi i-a intrat exact în orificiul numit mai sus... cur. Ghi : fiu al agricultorului Linc Iv nu , dulgher, anticomunist neînfricat. Dar puternicul lui tat , când vedea o broasc râioas seascundea i-n gaur de arpe! Vicu : unicul b iat al lui F nic Magargiu - b rbat solid, înalt, b , oltean, vecin de gard i prieten cu taica Pandele. i spre dumirire total v dest inui câteva dintre minunile s vâr ite de noi prin prim vara vie ii: * Unii dintre tuzleni î i b gaser , de fapt cedaser viile i p mântul în primele capcane de colhozizare a s tenilor, în a a-numitele TOZuri sau SOVHOZ-uri - denumiri importate din Uniunea Sovietic .

Noi haiduceam p zind vacile noastre printre vii. Viile cedate de ranii mai pro ti i mai frico i nu erau lucrate bine i strugura ii lor se coceau prematur, prin b rii. Pe noi ne-a prins furând aramon meragiul Florea Blejan, un la mare i bleg. Vorba este c ne-a prins cu tr tile pline...

- B copii... b ... nu fugi i c v tiu pe to i ai cui sunte i. V dau la mili ie i alde tap-tu vor intra în pu rie. Scurt.

Ne-a l sat liberi dar înghe ase rahatul în noi când am auzit ce vor i p rin ii no tri. Ne-am întrunit ad-hoc între salcâmii viei noastre i, dup dezbaterile cuvenite, am hor rât... s -l omorâm! Inculpatul

49

tt rescu - Maica domnului cu pruncul

era pe lâng noi un Guliver. Cum s proced m? tiam c g liganul dormea adesea, beat sau obosit, pe un mald r de fân, la câ iva pa i de locul unde se d duse sentin a. A doua zi, Vicu i Vasile s-au dus pasc vacile undeva, pe la malul M rii. B ga i seama?... ne cream un alibi plauzibil. A doua zi, eu i Ghi , l-am pândit pân a venit s se tol neasc pe fânul cel frumos mirositor. Poetic... nu? Totul era bine hot rât. Tu, Ghi , îi tragi cu buzduganul la c ân , iar eu bag cuitul în inima lui. Meragiul dormea. Noi... pâ ... pâ ... înarma i cum se cuvine, am ajuns lâng prezumtiva victim . Dar... în clipa aceea g liganul s-a ridicat în capul oaselor i a zâmbit spre noi: - Ce m ... pezevenchilor, a i vrut s m vede i cum dorm i s -mi face i vreo glum ? i chiar credea i c-o s -i dau pe-alde tap-tu la mili ie? Nu v dau m copii la mili ie, c doar oameni suntem. Am glumit cu voi... doar s v sperii.

Eram înm rmuri i... Am râs i noi cu el, dar a a... mai mânze te. i ca s d m totul uit rii meragiul ne-a rugat s -i citim i lui câte ceva din c ile alea ale noastre... * În dotarea noastr de voinici to i aveam în obligatoriu câte un buzdugan, pra tie, cu ita , suli , pu i bidonul cu ap . inuta vestimentar era de regul ... la pielea goal , vopsi i cu mure sau cu struguri, ingrediente facile la spoial i u or de sp lat. Aveam mici grote, culcu uri, cazemate, coclauri i ascunz tori prin tot satul, prin gr dini, vii i... treaba noastr . Pe care nimeni nu le-a descoperit niciodat . i aveam limbajul nostru p resc, aveam parole i semnale de adunare, chiar abrevieri! În misiunile de lupt nu trebuia s vorbim nimic. Vorbeam prin semne. Astfel am atacat-o pe Floarea lui V. O dolofan dintr-un sat vecin, m ritat cu unul de-al nostru, om gospodar dar v dan, ca i ea. Avea cam peste treizeci de ani. Spre sear , muierea omului s-a dus la vie s culeag pepena i i porumb de fiert, strugura i i alte alea. Noi i-am adulmecat urma. Ea- i vedea de treab într-un petec de gr din , împrejmuit de floarea-soarelui, verde cu foi foarte mari. Victima era la câ iva pa i de noi. Am început s tragem cu pra tiile în ea. Paca-pac!... f ceau pietricelele r zbind prin frunzele mari. Paca... pac!, continua agresiunea. Femeia... femeie, a privit speriat în jur. Atunci am n lit asupra ei. Am trântit-o la p mânt, i-am ridicat fusta, trei o ineau i câte unul, dam din cur printre oldurile ei, la locul cu pricina. Pe rând. Dar eram prea mici ca s fie adev rat.

Dup care am zbughit-o ca potârnichile... prinde pe dracu, dac po i...

Scriu acum, b trânel - i-mi zâmbesc în barb . Am un nepot Luca - pe aici pe la Montreal. Omul are nou ani i este foarte matur pentru vârsta lui.

- Ia spune-mi m i nepoate, ai i tu o gagic ?

- Desigur, Teteo... am chiar dou „blonde”.

- i... le-ai b gat mâna pe la p ric ?

- Tetea... dar eu sânt înc prea mic, mi-a zis mustr tor. * Cristea C. era un oltean harnic, bun gospodar, expert în prepararea vinului, curat i om onorabil, dar... avea impertinen a s se dea politician. Vocabularul lui nu dep ea mia de cuvinte. Pe la micile întruniri afirma c el „ chie” o carte i c-o s scoat un jurnal. Avea o defec iune de dic ie i nu putea s pronun e triftongul „scr”, dar la ar merge!

- i ce-o s scrii în el, nea Cristeo, îl întreba un careva...

- S -l combat i pe rus i pe american i s le spun s ne lase în pace, c România e ce e ea i s i vad de treburi... Va s zic omul era patriot!

- M i Cristeo... încerca taica s -l domoleasc ... Tu tii m cât de greu se scoate un ziar?

- C-oi ti numai tu, m , c te-a f cut m -ta Ilinca de tept!

Taica n-a stricat pe el nici m car o înjur tur . Îns se luase cu tetea în din i, iar eu l-am pus urgent pe lista cea neagr .

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cristea avea la vie un bordei în perfect stare de func ionare, can Oltenia, cu de toate. Vatr , pirostrii, pat, cerg , c ldare de ap , topor... chiar i un felinar cam bleg, atârnat la grinda de la intrare în coclau. Bordeiul era acoperit din abunden cu troscot i cu tir uscat, numai bun... Da, numai bun s -i dau foc, noaptea, când locatarul dormea. Zis i f cut. Într-o noapte i-am pus foc i-n câteva minute eram în patul de pe prisp , acas . Alibiul, nu uitam alibiul. Toate escrocheriile astea le prinsesem din povestirile pa nice i ocazionale ale tat lui meu, fost jandarm Pandele, - Ardeee!... Ardeee!, strigau ranii alergând spre vii. i bordeiul s-a f cut scrum, dar proprietarul s-a salvat. Printre cei care priveau la minune m num ram, fire te - i eu. * Dac ascultam, ca din întâmplare, cum taica se certa la Patie cu câte unul mai col os... la era! Seara îmi adunam ortacii, ne umpleam buzunarele cu pietre numai bune de zvârlit, ne postam în fa a casei împricinatului i bombardamentul începea. Îi f ceam geamurile nd ri, ba ca iglele sparte de pe cas . Grav... foarte grav. Pân se dumireau proprietarii, noi eram du i...

- Cine s fi fost, m i vecine, m i?

- P i... a a p ii i eu mai alalt ieri...

N-or fi pu i de jandarmi i de rusnaci?

- Or fi b ... aha... * Pe fata lui Petre Popa o „violam” foarte des. O frigeam pe urâ ica chiar i pe uli a dintre vii. A a... pe mute te, o tr geam în an i...ardeo!, pe rând. Se-nv ase i nici nu mai opunea rezisten . Îi pl cea, vezi bine, omule bun. Dar într-o sear a violat-o de-adev ratelea un soldat de la Far. O fi fost dorit, fl ul. De-atunci se ruga s-o agres m. i-o agresam, c a a e pe lumea asta... Ne tot agres m... a a se face prin via . De fapt acestea erau apuc turi din noua noastr educa ie marxist , tovar i. * efului de la postul de jandarmi, dat f cu ru ii, i-am pus sare în rezervorul motocicletei mo tenit de la nem i. * Pe dou femei, UFDR-iste, le-am legat noaptea de un stâlp de telegraf, lâng pia a unde vroia Prede el s ridice spânzur toarea, -i afume la soare pe comuni tii din sat. i ne-am pi at pe el... * Preotului, cu curul în mai multe luntrii, îi înfometam vacile i i le mulgeam. Tot noi am lansat zvonul c am v zut câ iva erpi sugând vacile popii la prânz, la fântâna de la Cainaci. * Pe Petre al lui nea M rin Poc itu, poc it, deci, îl puneam s nearate pu a i s-o frece. „Vezi-i Doamne!” Se ruga bietul poc it. * În fântâna cu cump a unui bulgar am aruncat un câine mort.

Il c rasem în sat special, pentru aceast misiune. * Vechiului nostru prieten, meragiul, i-am pus paie peste bocanci, când dormea, i le-am dat foc. Glumeam cu el... nu? * ...C ldarea matrapazlâcurilor mele se umpluse pân la refuz. Pot jur c tu a Veta i muica Floarea tiau c eu sunt spaima satului.

- Ver oric ... nu-l mai pot st pâni..

- Hai, fa Floare, s -l ducem la schitul de c lug ri. Lu m i-o c ma de-a lui tap-su, poate mai scoatem dracii din ei.

Schitul de c lug ri se afla chiar în satul Schitu, vecinul Costine tiului de renume mondial - acum. M-am l sat convins de cele

Anul VII, nr. 1(65)/2016-

presupuse samaritene i le-am spus c m duc cu ele.

- Nu- i vor face m nimic r u, m instruia tu a Veta, o oas bun de trânt , care cic „se inea” cu unchiul Burtea. i ne-am dus la schitul din Schitu... Bineîn eles c prin paporni e, icu a i tu a Veta înghesuiser , printre coco ei cei frip i i câteva clondire de vin, ceva uic , dou pâini coapte-n est i alte alea. Am stat acolo de la prânz pân spre sear . Pe mine m-au închis într-un opron i mi-a zis un c lug r frumu el, dar pletos ca un igan l ie , s stau acolo cuminte i s meditez. Pe maica i pe tu a Veta le-au pus le cure e coclaurile i s le spele la cazan bulendrele alea negre i profund mirositoare a acru i a transpira ie de la sfintele coaie. Numi pl cea în opron i nutream la o grabnic r zbunare, întru Domnul. ma a lui taica i-o d duser s-o citeasc unui drac mai b trân. M frate, gândeam, dac a a arat un col de rai... în iad cum draclui o fi?

Iar i m luam cu divinitatea la trânt ... Îns meditam... privind printre ipci la ni te c lug ri e. Veniser cu o c ru tocmai de la Techirghiol, era i acolo un schit, dar de maici... veniser ziceam, în vizit pe la fra ii c lug ri. Cred c i ei, i ele meditau. Ba intrau în coclau... ba ie eau... pân s-au dus cu c ru a lor. Meditând eu a a, mi-am adus aminte de Ioana, sora geam a ortacului Ghi . M jucam cu ea, despuie i, de când eram de . Eram intimi, cum s-ar spune. Mânji i cu dude ne tot t leam prin paie, prin i pe de-a rândul.

- Huuu!... ne admonesta mum -sa, baba Ioana, o bab de vreo sub aizeci de ani. V fute i ca câinii, afurisi ilor! ele i p rica Ioanei miroseau a agurid ...

- De unde veni i, fa?, ne-a luat tetea în primire de la poart .

- Nu i-am zis vere Pantilie?... Am fost pân la Schitu c e var mea cam bolnav ...

- Cam bolnav ?! i în sânul de la cojocic ce ascunzi?

Tetea a luat c ma a din mâna tu ei Veta, a s ltat cracul precum câinii, a dat-o pe la boa e, a tras câteva b ini i a decretat: - A a se cite te Veto o c ma , mai bine decât c lug rii t i. Pe tine nu te bat azi, Floare, fiindc te-a prostit var -mea Veta. Iar tu, Buric-Verde, dispari din fa a mea!

Seara aveam de îndeplinit o misiune grea i periculoas . pilul îl ciugulisem dintr-un film proiectat de caravana ru ilor, pe peretele colii din fa a pr liei lui Patie. În film, partizanii sovietici întindeau un fir de o el de-a latul oselei, între doi stâlpi de telegraf.

La în ime unui neam c lare pe o motociclet . Sovieticii ne f ceau cultur , deci. A a am procedat i noi. Noaptea, am întins bine sârma transversal i am a teptat s vin motocicli tii... rusnaci.

Noi pândeam de la o distan nu prea mare. i iat c motocicli tii sovietici au sosit, s-au poticnit în sârma întins i s-au pr bu it pe osea. În urma lor au venit i ni te camioane, doldora de sold ei.

Au s rit înnebuni i din ma ini i au început s trag cu automatele în toate direc iile.

- Partizanî!!!... Partizanî!!!

Noi o tulisem i eram departe. Dinspre osea se auzeau urlete de spaim .

- Partizanî!!!... Partizanâ!!!

Bernard Show, maestru al teatrului universal, a zis c „dac în decorul unei piese, pe un perete se afl o pu , ei bine, aceasta trebuie s fac „pac!” m car în ultimul act.

Dinspre casa fostului cârciumar Nicolae Lupu s-au auzit împu turi. Tot a a i dinspre alde Tro ie. Se vorbea prin Tuzla c i F nic Petrescu ar de ine arme. Desigur, România era în decorul teatrului de r zboi al planetei. Taica a ascuns unde tia numai el carabina-i fumegând , i a ie it la poart . Peste Tuzla s-a a ternut o lini te adânc ... poate prea adânc , i prevestitoare.

- Floare..., adu-mi topori ca!

(din volumul, în curs de apari ie, “Zeii tuzleni” - nuvele i schi e)

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Maria POSTU

Cealalt via oricui i se poate întâmpla s primeasc din gre eal o scrisoare pe care din curiozitate o cite te i uit s o expedieze adev ratului destinatar i-atunci totul se schimb ca i cum ai privi printr-o oglinda magic în trecut vie i disp rute i te treze ti tr ind printre ceilal i ca i cum ai coborî ni te sc ri despre care credeai c duc într-un subsol insalubru când de fapt de fapt e sal de bal pentru care nu ai accesoriile decente nu i se îng duie s intri în cealalt via a ta recite ti scrisoarea într-un târziu o rupi într-un târziu vei uita cine e ti unde e ti care este adev ratul t u nume i dac acea scrisoare a ajuns la tine din gre eal

Grizantema Intru în c minul zece ca într-o celul unde mi se confisc cheile i monezile de telefon, pe hol cuplurile se s rut ca i cum s-ar preg ti pentru apocalips altcineva tot cite te afi ele de zece ori sperând s descopere mesajele subliminale, portarul scuip adev ruri între dou coji de semin e ca de obicei liftul nu func ioneaz voi urca pe sc ri ascultând zgomote ciudate de pe etajele sc ldate în fum - singurul lucru permis e fumatul i întunericul pe sc ri, în lift, pe holuri, în camere nimeni nu se plânge de fum i de întuneric fiecare î i scoate din sertar c ile de joc de care nu- i începe noaptea, Grizantema, studenta întârziat repetând anii i profe iile care o f cuser celebr , e cea care nu va absolvi niciodat i pe nimeni de nimic ile spun adev rul cu care ne minte la lumina ig rilor to i se gr besc s se vad cu o diplom în buzunar numai Grizantema viseaz la o lume f diplome al c rei viitor îl ghicea în c ile de joc în fiecare diminea ea crede c va salva lumea ea nu tie dac lumea vrea s fie salvata de ea intru în c minul zece teptând s aud declicul lac tului care se închide i întreb dac îmi va ajunge aerul pân a doua zi întreb dac fumul i întunericul se vor mai risipi vreodat .

Infern E sâmb Seara la c minul zece i în ora de geam atârn un cearceaf pe care stela va coborî la noapte

la cap tul sc rii e un p ianjen uria de care nu putem trece dar stela tie s în ele vigilen a p ianjenului sâmb ta e cea mai periculoas sear a s pt mânii dac vrei s pleci acas ai nevoie de bilet de voie dac vrei s ie i în ora un bilet de voie nu e suficient trebuie s i cumperi o învoire treaba ta cu ce i de la cine eu stau în pat înconjurat de un gard invizibil de care se lovesc cuvintele celorlalte i nu putem pune la cale un plan de evadare de fapt lor le e fric i viseaz c nu le mai este fric se mul umesc s traverseze holul de la un cap t la altul i s fumeze Snagov ori bt în cel mai bun caz uneori primesc semne pe pervaz se a az un porumbel voiajor i eu m apropii de el îi desfac inelul i citesc mesajul fetelor ar trebui s plec întorc înapoi în pat i m fac mic mic pân încap într-o pagin alb care ca într-o magie se umple apoi de cuvinte

Pr bu ire E firesc uneori s trânte ti u a trecutului ca dup un musafir nedorit a c rui adres ai uitat-o i al c rui num r de telefon este blocat dar el te urm re te f mil ca un cub rubik dorind s fie reconstruit din ce în ce mai repede pân când atingi perfec iunea sunt orb prin trecutul meu uitat încercând s te dezlipesc de pe umerii mei cu care te confunzi apoi dau de cadavre putrede în acest trecut care-mi otr vesc sângele i respira ia încât nimeni dar absolut nimeni nu mai st în preajma mea

Un singur acordor nu este decât un singur acordor care tie adev ratul sunet al clapelor i al corzilor sunetul pur care ne te de sub degetele sale i coarda care se rupe de violen a atingerii acordorului exist un loc unde orbii sunt cei mai buni pictori unde surzii compun simfonii oferite gratis profanilor un singur acordor a încercat totul el gânde te cu clapele ele vorbesc în locul lui ele se coloreaz când le atinge i se întristeaz când sunt abandonate ele vindec surzii i redau vederea orbilor am trecut pe acolo cândva când se preg teau scaunele i scena difuzoarele casa de bilete doar acordorul întârzia i lumea începea s se adune pierzându- i r bdarea tot mai mult

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr.1(65)/2016

Grigorie M. CROITORU

DINIC{ Eram a a de obi nuit cu a Lina s vin la noi ca i cu sculatul i culcatul. Parc f cea parte din familie. Se obi nuise i câinele cu ea, o cuno tea i n-o mai l tra. Ne pomeneam cu ea cu furca în brâu, cu un caier întreg de lân sau de fuior de cânep , cu fusul înfipt în caier. Intra în cas i- i ocupa locul pe scaun lâng sob , ca s se poat i rezema cu spatele, când i se p rea c este frig. Tata o mai întreba, în glum : „ - Da’ ai de gând s -1termini azi, Lin ? Sau î i mai la i i pentru mâine?” „ - A vrea, Marine, dar nu cred c oi reu i, c noi, femeile, m i avem i de t it, iar când ne apuc m, uit m s mai tragem din caier i ne oprim din greu din sporov it.” „ - Cam a a este, ai dreptate. Prea mult chef de vorb v-a dat Dumnezeu vou . Nu degeaba a ie it gluma aia cu cele dou femei care au stat apte ani în pu rie în aceea i celul ...” „ - Da’ ce-au f cut alea, Marine?” „ - Nu tiu, Lin , de ce au fost închise, da’ se zice c dup ce au ispr vit pedeapsa i le-au dat drumul, au mai stat apte zile în fa a pu riei, c nu- i terminaser pove tile.” „ - M , s fie ale dracului, nu le-a ajuns timpul!...

Nu in minte s-o fi v zut altcumva decât cu p rul alb-coliliu.

Niciun fir de p r nu era mai închis la culoare. Nici m car în sprâncene.

Am mai v zut oameni cu p rul complet alb, dar în sprâncene, în musta i în barb era mai închis la culoare. Pe lâng urechi, îi ie eau de sub basma dou uvi e de p r, pe care, când î i d dea jos basmaua în cas , le trecea pe dup urechi.

Cât timp st tea la noi, nu-i st teau mâinile o clip . Umplea i câte dou fuse de tort. Mâinile i gura îi mergeau f oprire. De obicei torcea, dar mai i împletea cu cârligele ciorapi pentru Dinic i pentru ea, sau câte un jerseu, fular, vest . Vorbea tot timpul cu mama despre orice, iar când mama mai ie ea pe afar , partener de discu ie deveneam eu. E un fel de a spune partener, fiindc eu nu ziceam nimic, m uitam la ea din când în când i-mi continuam jocurile mele pe pat sau pe p tu ul de dup sob . a Lina avea nevoie s vorbeasc cu cineva i, neavând cu cine, m acapara pe mine. Cum ie ea mama din cas , o auzeam: „ -M b iete, tu e ti mic, dar o s cre ti i o s afli i tu cine a fost aia sau la, despre care vorbii eu cu m -ta. Ni te haimanale, ni te cutre, ni te derbedei... P i? Ce, crezi c-a fost vreo u de biseric ?

Da’ de unde! N-o s te po i mira destul când o s afli pe unde a umblat i cu cine... la? Un ho ! Ar fi în stare s fure i din biseric !

Cum s ne mai rabde Dumnezeu, dac suntem atât de p to i?

Auzi, s intri în biseric s furi? În biseric intri cu gânduri curate, s te rogi, nu s furi!”

De la un timp, nici n-o mai ascultam, c nu tiam despre ce i despre cine vorbe te a Lina. D deam impresia c sunt atent la ce spune ea, uneori m i uitam la ea i-o aprobam dând din cap, mai zâmbeam, m mai miram, f s fiu sigur c fac ceea ce trebuie. M distra îns pozi ia ei, când povestea i dorea s fie conving toare.

Ridica pu in tonul, înceta s mai trag din caier, î i îndoia mâna

stâng din cot, o petrecea peste piept i-o prindea sub subsuoara mâinii drepte, iar cu mâna dreapt punea fusul pe buza de jos, aproape de col ul gurii i- i continua perora ia... Eu m gândeam la ale mele de la un timp i n-o mai ascultam. Mai prindeam câte un crâmpei din ce spunea, mai ales când mi se adresa direct: „ - S fii atent, b iete, cu cine te înso ti, când te-i face mare i când i-o veni vremea! C io n-am avut noroc bun. Dar tu e ti b iat prea mic s tii acum despre p aniile mele cu nen’-to Dinic . sta a fost dracul împeli at. Îl vezi acum lini tit, dar nu tii cine a fost, nu iar muri mul i înainte, c mi-a mâncat sufletul din mine. Cu osele i cu momele m-a adus aici, în fundul Anino ii, în moalele astea pân la genunchi i i-a b tut joc de mine...”

A intrat mama pe u i a oprit-o: „ - Taci din gur , f Lin , copilului îi spui tu lucruri de- stea?” „ - Nu-i spui, f , taci, c nu-i spui, da’ m lu gura pe dinainte! Ho, nu-i spui, c nu tie el ce sunt alea!”

Am aflat mai târziu c Lina lui Dinic se tr gea i ea din Gorune ti, satul din care venise i mama. Copil riser împreun i destinul le aruncase pe amândou în v una asta. De aceea venea atât de des la noi. Se mai ducea i mama la ea, dar mai rar, fiindc m avea pe mine mic. Dar când se ducea, m lua i pe mine. Întâi se m ritase mama i venise aici. Nu tia ea peste ce va da aici i câte avea s îndure, biata de ea, îns a vrut s scape de via a chinuit pe care o dusese de când o pierduse pe mam -sa. De i mic , practic ea a inut casa i 1-a crescut i pe frate-s u. Dup ce sa rec torit tat -s u cu Ghioroianca, via a ei a devenit un iad. Mânca taie ca ho ii de cai, zilnic, pentru fiece. Ba, a trebuit s mai creasc al i doi copii, fra i vitregi, pe Ri a i pe Marin Ghioroianu, plus toate treburile casei. A a c , atunci când s-a ivit ocazia s plece de acolo cât mai departe, s-a dus f s stea pe gânduri, numai s scape. Ne spunea nou , plângând, c s-ar fi dus i cu un igan dac ar fi venit i i-ar fi zis s fug cu el. Dar nici aici n-a nimerit-o...

Apoi s-a m ritat Lina cu Dinic i a venit i ea în marginea Aninoasei, peste pârâu de noi, la o zvârlitur de b . De fapt, de la noi din curte aruncai u or cu bulg re în b tura casei lui Dinic i la Mitra lui tioi, vecina lui.

Dinic s-a însurat cu Lina de tân r, înainte de armat . Era frumos Dinic în tinere ile lui. F pereche pân la mari dep rt ri. Când l-am cunoscut eu, era b trân, dar î i p strase din tr turile tân rului frumos care fusese. Nu doar Lina spunea, ci toat lumea. Parc o aud i acum pe Lina: „ - Ei, ca el n-am mai v zut. Parc mi-a luat min ile când l-am v zut la hor . Ca plopul vostru din vale, drept, înalt, neastâmp rat ca frunza plopului, verde ca un brad, cu plete l sate pe spate i peste umeri i cu musta a mijit în coad de rândunic , ochi juc i, cu priviri calde, p trunz toare. De mi-ar fi zis atunci s m duc cu el, m-a fi dus oriunde. Dar când râdea! Doamne, Doamne! M ungea pe suflet!” „ - Dar când l-ai auzit vorbind?” „ -P i, io i-am mai luat sama? M uitam la el ca la ceva ce nu mai

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zusem! idar? Când m-a jucat înainte, parc zburam, nu mai sim eam p mântul sub picioare. Înalt cum era, dirija hora, f cea semn cu mâna b ie ilor s-o întind cât mai mult, iar celor care m i st teau pe margine s se prind în hor . Mie îmi inea mâna ridicat , cu degetele împreunate cu ale lui i se uita cu drag la mine. iganii din Bân a cântau lâng el i parc îi dirija i pe ei... A fi vrut s nu se mai termine hora aceea! De ar fi zis s m duc atunci cu el, n-a fi stat pe gânduri, a fi zis „hai”, cu toate c nu tiam nimic despre el. S-a spart hora i m-a condus pân acas . „ - S v d unde stai, Lin , c oi mai veni pe la tine.” „ - Bine, Dinic , te-oi a tepta, dac spui c mai vii.” „ - Nu numai zic, voi i veni i, mai mult ca sigur, nu singur.” „ - I-auzi! Da cu cine? „ - O s vezi, Lino. O s vin cu gânduri serioase. idar?” a a zis i a plecat. A venit peste o s pt mân cu tac-so i m-a cerut la ai mei. Tata a început s zic nu tiu ce, c e asta, c e aia, c sunt prea tân , ce tiu eu de m riti , s m mai lase un an-doi, s mai cresc, s mai înv s fiu nevast , s in o cas , c nevasta e cea care ine casa. i d -i, i d -i... Deodat , l-am oprit: „ - Tat , io cu el m m rit, auzi? Acum, dac vrea acum, mâine, dac vrea mâine, când vrea, n-o mai suci, n-o mai învârti. Dac nu vrei matale, o s fug cu el. O s te pomene ti c nu mai vin acas .” „ - Fugi, fugi, e u or s fugi, dar tii unde fugi? Tu tii unde este satul lui? Într-un fund de vale. De acolo nu mai po i ie i de toamna, de când încep ploile, i pân prim vara, când dau c ldurile i topesc me ii, care se fac prin v ile alea mun i de z pad , când seac puhoaiele i se usuc moalele! Ce tii tu? Stai i judec , o s mergem s vezi i tu i dac i convine, te duci, Lin , dar s nu vii la mine te plângi, c pun ciumagu’ pe tine, m-ai în eles?” „ - Dac el poate tr i acolo, i eu o s pot. Ce, acolo nu tr iesc oameni? i iote ce oameni tr iesc! Ai mai v zut a a fl u în toat via a matale?” i s-au în eles s mergem peste o s pt mân , s v d eu la fa a locului i, dac -mi va pl cea, s m duc s toas , dar ei înapoi nu

tt rescu - So ia pictorului cu fiul

53

mai primesc. Dup mine, i b trâni trebuiau s se în eleag , c io eram, cum spusei, gata d -1 urmez oriunde de când l-am v zut.

Ne-am dus tata, mama, P tru, fratele lui tata i io. Am mers pe jos prin Pope ti, am ie it la Dafina i pe urm pe Boghea la vale. De la Cotul elii am coborât în Valea cu Stoboru. Înc îl aud pe tata: „ - Acum s iei sama, Lin , c o s i por i mult picioarele pe aici.” „ - Nu mi se pare mai r u ca la noi, în Bân a. Uite, tat , c i de aici se vede Olte ul, ca la noi!” „ - Las , las ! Curaj, g in , c te tai! Îmi pare bine c nu i-e fric , dar s nu te plângi. Î i spui acu, ca s tii, la mine acas , dac te ri i, nu mai ai ce c uta. Te primim doar în vizit la s rb tori sau din când în când, ca s ne vezi. Da’ c -i fugi de la b rbat, fereasc Dumnezeu! A a ceva s nu se întâmple, c te iau la goan !” „ - N-o s fug, tat , fii sigur!”

Am coborât în Valea cu Stoboru i-am luat-o pe potec . Eu mergeam înainte i ceilal i dup mine. Chiar în urma mea venea mama.

Ea încerca s m încurajeze i-mi spunea s nu bag în seam ce zice tata, c a a este el, dar tiu eu c nu este om r u la suflet. Gura este de el, dar încolo nu face r u. „ - O s te obi nuie ti, fata mea, i cu locurile astea, i cu oamenii, cu obiceiurile lor, dac i-e drag omul lâng care tr ie ti. i mai este aici i M ria lui Popescu de lâng coal . A i copil rit i a i fetit împreun . Te mai duci pe la ea, dac n-o fi departe de tine, i- i mai trece dorul de sat, n-o s te sim i prea str in , pân când î i vei cunoa te vecinii, pân î i vei face prietene. Dar tu îl ai pe Dinic , de el trebuie s ai grij , s -i faci demâncare ce-i place lui, s -1 speli, s -1 por i curat, c , dac are c ma a imoas , rupt , f nasturi, tu e ti de vin , de tine râde lumea, nu de el. idar?” „ - Las , mam , c tiu de la tine.” „ - tii, tii, da’ s nu ui i, Lin muic ! Odat , am auzit i eu pe cineva cântând: „Dac tu te-ai m ritat, Fie- i gândul la b rbat, Nu-1purta de chiotorat, Spal -1 i-1îmbrac bine, Ca s nu fii de ru ine; az -1cu drag la mas : Nu-i da blidu nesp lat, Nici lingura de su’ pat, -a da cu ele-n cap!

De ti-i duce în vecini, Nu edea mult în minciuni, minciunile nu-s bune i nici gura cui le spune.”

Tot sporov ind, nici nu tiu cum am ajuns la Aninoasa. Atunci am v zut vreo dou case: a voastr , în stânga, pe deal, i a P durenilor, sus, spre M iag. „A a o fi tot satul?” m-am întrebat, dar l-am v zut pe Dinic venind înaintea noastr . Îmi venea s fug la el i s -i sar în bra e, dar m-am ab inut. Am auzit-o pe mama spunând încet: „ - E frumos, Lin , s ave i noroc!” „ - S avem, mam , s dea Dumnezeu!” „ - Vezi c norocul i-1 face i omul. Nu uita ce- i spusei!”

A ajuns Dinic la noi: „ - Bine a i venit!” „ - Bine te-am g sit, Dinic !” îi r spunde mama.

Iar tata completeaz : „ - i s plec m tot cu bine!” „ - A a ve i pleca, sunt sigur, poate mai pu ini decât veni i!” „ - Mai pu ini?!” întreab mirat tata, „ -P i, m i pu ini, dac mi-o l sa i pe Lina mie!” r spunde vesel Dinic i m strânge pe mine lâng el.

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Apoi, s rut mâna mamei, s rut mâna lui tata i unchiului i se întoarce iar la mine: „ - Pe tine te l sai la urm cu pupatul, c vreau s -mi fii al turi toat via a, i la bine, i la greu. Pe la noi sunt multe coaste, da’ le vom urca mai u or amândoi. Bine ai venit, Lina. D -mi voie s te pup i s te strâng în bra e cu drag în fa a alor t i, s vad i ei c -mi e ti drag i c vreau s fii nevasta mea!” pup , m strânge în bra e, apoi m prinde cu mâna dreapt pe dup cap i coborâm în Aninoasa. Aici l-am întrebat: „ - Unde este satul vostru, m Dinic ? C nu v zui decât dou case.” „ - Când ajungem acolo, la golul la, o s i-1 i ar t, atât cât se vede de aici, fiindc o arip o ia în dreapta i urc pân în vârful dealului la P dureni, iar cealalt o ia la stânga, pe lâng fântâna satului, i se duce pân h t! departe la vale, pe lâng Aninoasa, pân spre Dobriceni. Eu stau exact acolo, în col ul la, o s vezi. Nu este mult de mers nici pân la fântân dup ap , nici pân la Aninoasa, ca s limpezim haine, s ud m zarzavaturile, s ad m animalele.” „ - P i, pe Aninoasa, nu curge ap ! De unde luai ap ?” „ - Nu curge acum, dar sunt perioade când curge. Când nu curge ap , s m gâldane i avem ap cât ne trebuie.”

Am ajuns acas la el. tiind c venim, masa era pus i ne-am ezat la mas . Vorba a deschis-o Dinic : „ - Tat i mam , ea este Lina, fata cu care vreau s m însor. Vrea i ea s vin dup mine, acum vede i unde î i va duce via a al turi de mine ca so i împreun cu voi, ca p rin i. S fie bineveni i, s -i rug m s ciocneasc un pahar de uic cu noi, iar împreun s ne rug m s fie într-un ceas bun i cu noroc. Noi amândoi ne-am în eles, urmeaz s c de i de acord i dumneavoastr .” În sfâr it, s-au în eles repede din toate punctele de vedere. Zestre nu prea au cerut, ziceau c n-or veni ei în Gorune ti s lucreze p mântul, s -mi dea ce mi-or da, haine i ceva animale. a am ajuns în Preote ti. Via a mea al turi de Dinic a fost ca în rai, câtva timp. Îi mul umeam i în culcare i în sculare lui Dumnezeu pentru norocul pe care mi 1-a dat. M inea ca pe palme. La scurt timp am r mas bor oas cu Nicoli a. Era a a de fericit, c nu m l sa aproape s fac nimic. Nu numai el, ci i socrii.

Da a venit timpul s -1 duc în armat . M-a l sat cu ai lui i le-a

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Gh. T tt rescu - Portret de feti

spus s aib grij de mine ca i de ochii din cap. S fac lucruri u oare, s nu p esc eu ceva i s -i aduc pe lume copilul. Când voi na te, -i scriem, c , mai mult ca sigur, va fi învoit s vin pân acas . Lam petrecut pân la B lce ti i de acolo a plecat cu al ii la Vâlcea. * A r mas Lina în marginea Aninoasei s in casa lui Dinic i s creasc fata. Femeie harnic i întreprinz toare, Lina a avut grij de toate i le-a inut în rând. Mai ales c Dinic îi scria c o duce bine în armat , s nu-i duc grija, c are de toate. Dar de unde îi veneau acestea toate, nu-i scria. Într-o scrisoare s-a sc pat doar s -i scrie c a ajuns ordonan la un colonel. Cum Lina nu tia ce ocupa ie este asta în armat , nu i-a dat nicio aten ie, a continuat s i vad de treburile ei, de cas , de Nicoli a, de socri. Mai târziu avea s se l mureasc cu ce a f cut Dinic al ei. Cum spunea Lina, Dinic al ei, care îi furase inima i parc o vr jise înc de când îl v zuse, era un tân r frumos i îndr zne . Adaug eu, cel ce ascultase de atâtea ori povestea celor doi, c era i mincinos de înghe au apele.

Se libereaz Dinic din armat , vine acas , dar, în loc s se bucure a sc pat de c nie, c acum e liber, c i-a rev zut nevasta, pe care o inuse pe palme pân când plecase în armat , era ab tut, mereu îmbufnat, nimic nu-i era pe plac, pe Lina ar fi vrut s-o goneasc de acas cu fat cu tot. Noi, mama i eu, aflam primii ce se întâmpl în familia lui Dinic , fiindc femeia trecea Aninoasa, urca coasta i intra la noi. Venea i se plângea mamei i-i spunea c are de gând s plece la ai ei. Fie ce-o fi, c tac-so o amenin ase c pune parul pe ea dac pleac de la b rbat. C o s-o bat , c n-o s-o bat va pleca.

Mama o sf tuia s mai aib r bdare, c poate î i revine, doar n-a fost Dinic a a i s-au în eles de minune pân când a plecat în armat . O fi avut vreun necaz pe acolo, dar o s -i treac . Mai a teapt Lina, numai c Dinic nu- i revenea, cu fiecare zi devenea mai r u. Au ajuns la ceart în v zul i auzul lumii. De aici pân la b taie n-a fost decât un pas mic, pe care Dinic 1-a f cut. Lina fugea la noi plângând.

Dinic voia s se certe cu tata pentru c o prime te în cas , dar tata i-a retezat-o scurt: „ - Du-te dracului, Dinic , dac nu e ti în stare s i faci ordine în cas ! Când vine Aninoasa mare, de trece peste maluri, s te arunci în ea i s nu mai ie i sau s ie i umflat la M rul Ro u!”

I-a întors spatele i nu i-a mai zis nimic. Nici Dinic n-a ripostat, tia c are dreptate tata, i nici nu s-a sup rat. Când s-au întâlnit, au vorbit ca i când nu s-ar fi întâmplat nimic.

Peste câteva s pt mâni se dezleag misterul. La poarta lui Dinic , se opre te o aret , din care coboar o doamn . Se d jos, bate în poart i o întâmpin - cine crede i? - tocmai Lina, care se nimerise în tur . Cucoana d bun ziua i întreab dac acolo locuie te domnul Anghel Constantin. A a figura în acte, Constantin, dar îi ziceau Dinic . Lina sare ca ars : „ - Aha, tu e ti a care mi-a stricat mie via a! Stai o âr c m tur io uli a cu tine. i Aninoasa o m tur, fa, fire-ai a dreacului s fii cu tot neamul t u...” uta vreun ciomag sau altceva cu care s-o ia la p ruial . Numai apare de la col ul casei Dinic i intr între ele, împiedicând sc rm neala. „ - Bine te-am g sit, domnu’ Anghel, zice cucoana. Am venit, dar nu v d calea ferat . Vine cumva pe pârâul acesta? Dar casele unde sunt? Nu m invi i în ele? Abia a tept s i admir cele nou vaci cu lapte. Voi înv a poate s le mulg...” tepta ca b rbatul s zic ceva. V zând c tace, continu tot ea: „ - i ea i-e nevast ? Ce-o s faci acum cu dou ? C eu am venit, dar nu mai plec. Am renun at la tot i m-am luat dup vorbele tale...” „ - Bi-bine ai ve-venit. Ha-hai în cas . Nu e-este pa-palat, da se poa-poate sta în ea.”

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dinic se bâlbâia când era emo ionat. i acum era. „ - Da cu mine ce faci, Dinic ? intervine Lina, nevast -sa, ce asistase înm rmurit la întâlnirea dintre cei doi. „ - Io nu-nu te go-go-nesc. Po-po i s sta-stai, po-po i s plepleci, dac vrei...”

Lina a plecat de la el dup vreo dou zile. Cucoana 1-a p sit i ea spre prim var , fiindc nu s-a obi nuit cu via a la ar i cu lipsurile de tot felul pe care le întâmpina. De la cucoan a aflat mama cum a ajuns s se uneasc cu Dinic . C i ea fugea la mama s-o întrebe ba de una, ba de alta, i a început s i se dest inuie. Eu mai tr geam cu urechea, fiindc nu vorbeau în prezen a mea. În povestea fie pe vatr , unde o înv a s fac focul, s pun oale la fiert, s fac demâncare, fie pe prisp , cât mai departe de urechile mele, c , deh! eram copil i nu trebuia s aud asemenea întâmpl ri între oameni mari. Am pus crâmpeiele cap la cap i am reconstituit aproape exact povestea celor doi.

Dinic , datorit calit ilor lui fizice a fost ales ordonan de c tre un colonel. A a a p truns în casa colonelului, aducând cump turile, când diferite servicii. Colonelul avea o nevast tân i frumoas .

Cum a v zut-o, lui Dinic i-au r mas ochii la ea mai mult decât trebuie.

Nici cucoanei nu i-a displ cut, dimpotriv i-a zâmbit, în loc s -1 certe, pentru c a murd rit-o cu privirile lui pofticioase. El, un simplu soldat, venit de la ar , poate i ne tiutor de carte, ea, nevast de colonel, cu perspective de a deveni general, venit de la pension, cu educa ie aleas . Dar parc i ei îi d dea ghes ceva din interior s nu-1 resping , s -1 lase s vad pân unde va împinge îndr zneala i, dava dep i limita, atunci îl va pune la locul lui i-i va pieri pofta de...

E u or de zis, dar este greu de f cut. A ajuns la momentul adev rului. Într-o zi, îl trimite colonelul acas s -i preg teasc echipamentul de gal , fiindc trebuie s participe la un eveniment la palatul regal.

Se duce Dinic i-o g se te pe doamna colonel îmbr cat întrun neglijeu - am re inut cuvântul, dar n-am tiut decât târziu ce înseamn - i î i pune mâna la ochi tân ra ordonan . Cucoana îl întreab , râzând cu gura pân la urechi: „ - Ce, tinere, n-ai mai v zut a a ceva?” „-A a ceva n-am mai v zut, doamn colonel. Parc visez. Permite i ies!” „ - Nu- i permit, soldat! Ia- i mâna de la ochi i prive te i tu un trup de femeie perfect!” „ -Îi deschid, dar pe r spunderea dumneavoastr !”

Gh. T tt rescu - Portretul unei b trâne

55

„ - Pe r spunderea mea, soldat.” i-a luat mâna de la ochi, dar eu îmi desf cusem cordonul cu care eram legat peste brâu i m vede goal -golu , de sus pân jos. Nu mai st pe gânduri, vine spre mine, m ia în bra e, m pune pe pat i are cu o poft pe care n-au întâlnit-o la b rbatu-meu niciodat .

Dar i eu m-am l sat la el, cum a vrut i cât a vrut. A fost un început pe care nu l-am uitat niciodat . Nu tiu de ce gândeam c ranii sunt ni te brute, dar Anghel al meu a fost a a de fin, încât m-a uimit i ma determinat s -i dau nu numai trupul, ci i sufletul. M-am l sat în voia lui i m-a mângâiat, i m-a dezmierdat i parc m ardeau s rut rile lui. Nu credeam c tie s s rute a a de bine, parc i se lipeau buzele de ale mele, dar pe sâni, pe piele, c ci mi-a acoperit corpul cu s rut ri.

N-am cunoscut niciodat cu colonelul pl cerile pe care le-am cunoscut f când amor cu Anghel. „ - Nu te sup ra, coan Leonor , da ai fost de vin . Io -o spun pe-a dreapt . B rbatul bate la u , dar dac femeia nu-i deschide, pleac cu coada între picioare i alt dat nu mai încearc . La noi se mai spune i altcumva, dar mi-e ru ine s i spun: ceva cu c eaua care ridic coada...” „ - A a este, M rie, ai dreptate i nu m sup r, c spui ce gânde ti. i nu m-am mul umit cu atât, am continuat. Ba, când pleca colonelul în anumite misiuni pe mai multe zile, îl aduceam acas i o duceam cu el ca în rai. Atunci mi-a povestit de unde este i cum este pe aici pe la voi. Dar m-a min it, M rie, nici nu- i po i închipui ce mi-a povestit.

Zicea c pe lâng casa lui trece trenul, c are o stare material foarte bun , câteva case, vaci cu lapte, p mânt, servitori. i câte i mai câte. Trebuie s i g seasc o nevast i s se însoare. Una ca mine i-ar pl cea, dar eu sunt m ritat ... i, uite-a a, m-a f cut s m despart de colonel i s vin aici. i ce-am g sit?...” i începea s plâng i pleca acas .

A r bdat cât a r bdat i 1-a p sit i pe Dinic spre prim var . car a v zut i ea cum este via a în marginea Aninoasei, a ascultat uieratul viscolului, a v zut troienele de z pad înalte cât casa, a ascultat urletul lupilor în Danie, a umblat prin noroaie, a v zut cum tr iesc oamenii în aceast parte de lume. N-am aflat ce i-o fi spus lui Dinic la plecare, dar la noi a venit i i-a luat la revedere de la mama, mul umindu-i pentru tot ce a f cut pentru ea: „ - M rie, plec. Nu mai pot sta. Mul umesc pentru toate vorbele bune pe care mi le-ai spus i o s m rog s i dea Dumnezeu s tate i noroc la copii. Nu tiu dac ne vom mai vedea vreodat , mai mult ca sigur c nu, dar nu te voi uita. R mâi cu bine, M rie!”

Nu m-a uita nici pe mine. M-a prins u or de obraz cu dou degete, apoi m-a mângâiat pe cap, mi-a ciufulit p rul i mi-a zis: „ - i tu s cre ti mare, mititelule, s i ascul i p rin ii, s fii cuminte, te duci la coal i s înve i!” i s-a dus, f s se mai uite înapoi. Mama a petrecut-o pân la poart i a urm rit-o cu privirile pân a dat cotul la fântân . Despre cucoana Leonora, nevast de colonel, r cit i prin Aninoasa noastr , s-a mai vorbit, dar, de v zut, n-am mai v zut-o i nici n-am mai aflat ve ti despre ea.

Când am crescut mai mare, am încercat s -1descos pe Dinic , s aflu i varianta lui despre rela ia cu cucoana colonelului, dar n-a fost chip s scot ceva de la el.

Dinic s-a împ cat cu Lina. Aceasta a revenit, au mai f cut un copil împreun , Mihai, dar îi spuneau Goghi . Era cu vreo cinci ani mai în vârst ca mine, îns , fiind vecini, eram prieteni. Cânta admirabil din fluier i din gur . Era animatorul strânsurilor ce se organizau în sat, fie în case, de toamna pân prim vara, fie în drum la poarta lui Mitre ori la poarta lui Mitric Ghi oaica, cu a c rui fat , Lionica, s-a i însurat. Amândoi, Goghi i Lionica, au murit înainte de vreme.

Ce s-a mai întâmplat cu Dinic i familia lui n-am mai aflat, eu sind satul la vârsta de dou zeci de ani, definitiv.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul VII, nr. 1(65)/2016

C#t#lina OR{IVSCHI (01.01.1968) scut în loc. Vama, jud. Suceava. A absolvit Facultatea de Textile-Piel rie, la Universitatea „Gheorghe Asachi”, din Ia i i lucreaz ca profesor în înv mânt. Este membr a Academiei Vechi „P storel”, din Ia i i membr a Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie epigrame, fabule, poezie umoristic , poezie liric , poezie pentru copii.

Colaboreaz la publica ii de gen, a primit mai multe premii la concursurile literare, este inclus în cel pu in zece volume colective de epigram .

Apari ii editoriale: Pete de rugin (epigrame, 2011), Zâmbete r zle e (epigrame, 2011) i dou c i pentru copii.

Epigrama Distins fat , cu preten ii, Drapat -n rochie de bal, Dar vezi ascunsele-i inten ii, Când se dezbrac , la final.

Utilitatea be elor pentru unii Chestiune de-adaptare: m nânci cu be oare, Dar mul i oameni, din p cate, tiu c -s pentru pus în roate!

Pa i în via Cum via a-i prob de-ncercare Ce nu admite impruden e, cere, drept acomodare, Examen pentru corigen e.

Logic Sunt inimos, c-a a-i la noi: Eu pe vecin l-ajut un pic -i moar capra i apoi Îi cump r varza pe nimic.

Constatare Când de amar e ti cople it i-ai vrea pe altu-n locul t u, Te-ajut unii, negre it, Ca s î i fie i mai r u...

Anali tii politici Prin studii ce-s revelatoare Ne-arat anali tii sigur, Cu argumente foarte clare, C-avem un viitor nesigur.

Subalternul Ne face dumnealui dovad nu-i be iv i bea de-o vreme rar, Deoarece n-ar vrea s i vad Directorul în dublu exemplar.

Prima gre eal Când izgonit din Rai a fost Adam, Pe Eva s o ia avu ideea, Dar minte de avea, m car un dram, Lua tot Raiul i l sa femeia!

Unei femei frumoase Cu rochii din m tase, din cotton, Cu buze mari, nas cârn, ochi negri, -adânci, Frumoas e, de- i vine s-o m nânci, Dar cred c are gust de silicon…

Eugen POP (14.12.1945 - 06,11,2015) scut i decedat la Cluj-Napoca. A absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea „Babe -Bolyai”, din Cluj i a lucrat ca profesor. A scris epigrame, articole, sonete, rondeluri, proz satiric , fabule, aforisme, „perle”, pamflete i altele. Apari ii editoriale epigramatice: Epigrame (1996), Rondeluri par ive i alte poezele (1998), Satirigrame (2000), aFABULA ii (2004), Pseudominifabule (2006), Boeme be ive (2014).

Conexiune E de-a dreptul inuman Ca-ntr-o via grea, de câine, depinzi de un ciolan…

Ca s po i mânca o pâine!

Ecologic Când ajunse poluarea Mult mai mare ca i marea, S-a des vâr it cu art Cea mai cea… natur moart !

Condi ie Prostia n-ar avea valoare De mult vreme-aici în ar , De n-ar avea reprezentare…

Parlamentar .

Infatuare Plin de el, ajuns în fine, De o vreme ar fi vrut Ca s se retrag -n sine, Îns … n-a mai înc put.

Surprinderea Încerc adesea mari mâhniri i sunt surprins, când bag de seam , fructul unei mari iubiri, Se dovede te-a fi o poam .

Teroristul Este cel ce, tiu precis, a tras i a ucis, C-a fost prins i arestat i apoi… n-a existat!

Alternative Când furtunile vuiesc, Nu e chiar totuna dac , Unii se mai îndoiesc, Iar al ii se apleac .

Circumstan nici o mecherie Câteodat pot s cred accept i-o m rie, Când m garu-i patruped.

Didactica Ne amintim oare vreodat , Când e prea dur educatorul, i vioara e luat De prin p dure cu… toporul?

La vârsta a III-a La culcare se men ine Ritualul necesar Împlinit cu mult mai bine, Dar din ce în ce mai rar.

Nuntire târzie El c runt i ea c runt , Se nuntesc i nu m mir De i-or face dar de nunt Câte-o cript -n cimitir…

Pagin# realizat# de Nelu Vasile-NEVA

Sentimente fidele Patru fra i, zdrahoni, cumin i, To i cu stare i cu fal , Dar cu bunii lor p rin i St o sor … medical !

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Ion P~TRA{CU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri

di plomatic

57

e

Pe Acoperi]ul Lumii Când am rev zut China, în vara anului 2013, gândul mi-a zburat i spre Tibet, îns numai el, pentru c fizicul meu nu mai era în stare s se ca ere pe Acoperi ul Lumii. fi putut face acest lucru cu peste 45 de ani în urm , când eram diplomat la Ambasada României de la Beijing, dar pe atunci Tibetul nu era deschis pentru vizitatorii str ini.

Mi-a r mas, îns , curiozitatea de a cunoa te mai mult despre acel râm înc rcat de mituri i legende. În procesul de documentare, când am început s descifrez din tainele Tibetului, nu tiu de ce povestea lui m-a dus cu gândul la O mie i una de nop i. Desigur, cele dou povestiri nu sunt surori gemene, dar unele elemente din istorioarele tibetane ar putea fi asem toare cu cele ale eherezadei. Îns , în lipsa unei naratoare de talia eherezadei, îmi imaginez un grup de c lug ri budi ti tibetani, în robele lor portocalii, care dup îndelungi medita ii i rug ciuni, r mân pe jos, cu picioarele sub ei, i încep s depene, rând pe rând, fapte adev rate sau legendare din istoria i cultura poporului tibetan. Mi-am dorit s fiu i eu martor car la câteva, dac nu la toate acele o mie i una de pove ti. Acel moment a sosit, deci aten ie!

Parc îl aud pe primul povestitor începând ca în basmele noastre române ti: A fost odat ca niciodat , a fost o mare numit Thetis, care a secat cu o sut de milioane de ani în urm . Platoul gola , arid, rece i stâncos, r mas la vedere, se afl la o altitudine medie de 4.785 de metri, fiind protejat de trei lan uri de mun i falnici, printre care i Himalaia. Este un t râm f egal pe planet . Cu el mai poate fi asenat , eventual, doar Bolivia, care este numit i Tibetul Americii Latine. Datorit în imii, acest loc este cunoscut i drept Acoperi ul Lumii sau cel de al treilea Pol al P mântului. Pe harta Republicii

Populare Chineze, platoul tibetan se reg se te în dou unit i teritorial-administrative: Regiunea Autonom Tibet i Provincia Qinghai. i, de aici, pove tile se succed dup voia naratorilor în robe portocalii.

Despre tibetani se spune c sunt cel mai religios popor din lume.

Timp de milenii, în izolare cvasitotal , ace ti oameni i-au format propriul set de valori materiale i spirituale. Au avut o religie antic , poate stranie pentru omul de ast zi, sub numele de Bon/bonism, care era mai mult o tradi ie spiritual decât o înv tur scris . Credin a lor era legat de acel aman care vindeca, ghicea, conducea ritualurile sacrificiilor umane, comunica cu zeii, intermedia leg turile dintre oameni i spirite, ghida sufletele pe cel lalt t râm. Din acele tradi ii s-au p strat, pân în zilele noastre, o serie de talismane i obiecte sacre: iragul de m rgele; Roata vie ii, expresie a ciclului suferin rena tere; steagul rug ciunii; pumnalul folosit la sacrificiile umane.

A existat, desigur, i un întemeietor al religiei Bon. Acesta ar fi legendarul Shenrab ni-Bo, care a sintetizat informa ii i datini, formule magice i descântece pentru a da un anumit contur religiei Bon. Este bine de tiut c Mircea Eliade al nostru s-a oprit i el asupra uneia dintre variantele mitice ale na terii legendarului Shenrab ni-Bo. Reluând firul povestirii, un alt c lug r preciza c budismul indian a ajuns în Tibet prin secolul al V-lea al erei noastre. Nu budismul clasic, ci o ramur a acestuia, Mahayana, care a prins r cini i în China. Mahayana s-a grefat pe religia local Bon, dând na tere la ceea ce cunoa tem ast zi drept budism tibetan. Mul i comentatori pun semnul egalit ii între budismul tibetan i lamaism. Ei sunt contrazi i de cei care sus in c despre lamaism nu se poate vorbi decât dup reforma din secolul al XV-lea, când clerul i-a pierdut pozi ia teocratic , fiind trecut la rostul lui adev rat, de slujitor religios, avându-l pe Dalai Lama drept lider spiritual suprem. În traducere, numele de Dalai Lama înseamn Oceanul de în elepciune.

Despre budismul tibetan sunt de re inut, pentru început, câteva elemente mai deosebite. A a cum cre tinii au crucea i aceast religie are un simbol fundamental numit Chorten, care reprezint Universul prin cele patru elemente de baz : p mânt, ap , aer, foc.

Tibetanii se conduc înc dup cele patru adev ruri de baz : existen a este marcat de suferin ; suferin a are la baz ignoran a; biruind ignoran a, scapi de suferin ; existen a este Nirvana. Când se roag , credincio ii învârt în mâna dreapt iragul de m rgele sau Roata vie ii, cu credin a c a alung duhurile rele i vor avea

Palatul Potala - Lhasa, Tibet

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

parte de o reîncarnare mai favorabil . Înc un mic detaliu: femeile î i împletesc p rul în 118 uvi e, corespunz tor num rului de texte sfinte.

Dar, despre budismul tibetan vom afla noi am nunte din scrierile primilor misionari europeni, veni i în Tibet. În episodul urm tor, c lug rul narator ne lumineaz asupra primelor contacte dintre budi tii tibetani i misionarii catolici europeni, care au poposit pe Acoperi ul Lumii începând din secolul al XVIIIlea. Este veacul în care capucinii i iezui ii î i disputau cre tinarea Tibetului. Apostolatul lor a fost compromis de neîn elegerea i chiar contestarea filosofiei i tradi iilor locale, în cea mai mare parte de natur religioas . Este de re inut, îns , numele iezuitului italian Ippolito Desideri, care a petrecut cinci ani în Tibet (1716-1721). El era i un om de tiin , care s-a aplecat cu interes asupra doctrinelor budiste i a realit ilor cultural-istorice din Tibet. Înv ând limba tibetan , a scris chiar un tratat despre cre tinism, cu care credea c va avea succes în misiunea de cre tinare. Inten iona s elaboreze i o mare lucrare teologic , prin care s combat budismul i s demonstreze superioritatea cre tinismului. A p sit Lhasa cu faima (dobândit dup un secol i jum tate) de cel mai bun cunosc tor european al Tibetului. a de târziu, pentru c manuscrisele sale au mas uitate în biblioteca unui nobil italian pân în anul 1875, fiind publicate abia în anul 1904, de c tre prof. Carlo Puini, sub titlul de II Tibet (Geografia, Storia, Religione, Costumi) secondo la Relazione del Viaggio del P. Ippolito Desideri.

Ippolito Desideri s-a bucurat în Tibet de acces larg la cele mai importante surse c rtur re ti budiste. A consultat Studiul Kangyur, marea culegere tibetan de texte sacre, în 108 volume, precum i Cartea tibetan a mor ii, un adev rat ghid al celor du i. Se pare c tibetanii sunt singurii care cred c tiu precis ce se întâmpl dup moarte. Pentru ei, existen a pe cel lalt t râm este mai important decât cea p mântean . Povestea va fi continuat , îns , de un alt c lug r.

De i un erudit, nici Desideri nu avea deschiderea necesar fa de alte moduri de via i, implicit, fa de religia tibetanilor, pe care o nega aproape în întregime. Pe el îl tulbura ideea de Vid sau Gol, ca realitate suprem , care excludea un Dumnezeu creator. Nu putea fi de acord cu reîncarnarea i recunoa terea copilului în care a avut loc reîncarnarea, poliandria (c toria femeii cu to i fra ii mirelui), obiceiurile funerare de ciopâr ire a corpului defunctului i multe altele.

Pentru el era un adev rat paradox faptul c via a oric rei gâng nii era sacr , în timp ce Tibetul era plin de intrigi, comploturi, violen e i omoruri. Acest c lug r venea totu i dintr-o Europ vestic , unde se înr cinase concep ia c misiunea de cre tinare trebuie s se bazeze pe sabie. A a procedau de aproape dou secole catolicii iberici, în Orientul Îndep rtat i în America Latin .

Filosofia tibetan , tradi iile i concep iile religioase erau i ele conectate la arealul de civiliza ie care gravita în jurul Chinei. i în Tibet, ca i în China, str inii au fost l sa i s practice propria religie, doar atâta timp cât nu era afectat ordinea intern local . Atunci când misionarii str ini au încercat s for eze renun area la elementele definitorii ale religiilor locale, împ ratul chinez a anulat edictul de toleran i i-a expulzat pe ace tia. Tibetanii, ca i chinezii, erau politico i cu str inii, dar i suspicio i, chiar i atunci când ace tia veneau cu cadouri (de i nu erau greci!).

Este elocvent povestea marelui misionar iezuit Matteo Ricci (1552-1610), care preg tise cadouri pentru audien a la împ ratul Chinei. Dup ce darurile au fost examinate de Departamentul Ritualurilor de la Curtea Imperial , s-a ajuns la constatarea c : imaginile i picturile St pânului Cerului i ale unei Fecioare... nu sunt de valoare... El ne ofer o pung cu oase, care ar apar ine unor nemuritori, ca i cum acei nemuritori nu i-ar lua cu ei i oasele atunci când se înal la ceruri... Asemenea lucruri nu trebuie in-

Anul VII, nr. 1(65)/2016

troduse în palat, pentru a nu atrage nenorociri asupra noastr .

Misiunea apostolic nu a reu it din cauza prea multor incompatibilit i între cele dou religii, îns acei misionari, fie ei iezui i sau capucini, au oferit lumii savante a Europei unele dintre primele studii, de la fa a locului, despre istoria, cultura i religia de pe platoul tibetan. În povestea urm toare apare i un element neao carpatin. Povestitorul aduce vorba despre Marco Polo al Transilvaniei, pe nume Kõrõsi Csoma Sándor din comuna Chiuru (Kõrõsi în limba maghiar ), jude ul Covasna, care, în anul 1819, a pornit pe cont propriu spre Orientul îndep rtat, pentru a afla mai multe despre neamul s u de huni. S-a oprit, îns , în India, unde studiaz budismul i limba tibetan .

Sponsorizat de englezi, el ajunge într-o m stire din Lhasa. Dup opt ani în Tibet, se întoarce la Calcutta, în India, unde întocme te prima gramatic a limbii tibetane, primul dic ionar tibetano-englez (30.000 de cuvinte), precum i lucrarea Descrierea budismului.

De remarcat faptul c lucr rile lui au precedat publicarea, în anul 1904, a volumului Il Tibet al lui Ippolito Desideri, înscriindu-se, astfel, printre primii europeni care au adus lumii informa ii despre Tibet.

Este remarcabil decizia din anul 1933 a Universit ii din Tokio de ai acorda lui Kõrõsi Csoma Sándor rangul de Bodhisattva (echivalent cu sfântul la cre tini), devenind, astfel, primul alb sanctificat i integrat în panteonul religiei budiste. Moare în India i este înmormântat la Darjiling. În toamna anului 1972, pleca tot din Chiuru Jakabos Õdõn, cu gândul de a ajunge la mormântul cons teanului s u. Avea un bagaj sumar, din care nu lipsea, îns , un pumn de p mânt de sub nucul de lâng cas .

Jurnalul zilnic, despre locuri, oameni i evenimente, de pe traseul pân la Darjiling, a fost redactat, alternativ, în german , maghiar i român , îns a fost publicat numai în limba maghiar .

Povestea cea mai penetrant pentru opinia public mondial este cea a alpinistului austriac Heinrich Harrer, cuprins în volumul s u apte ani în Tibet, publicat în anul 1952. Impresioneaz tirajul de peste 60 de milioane de exemplare i cele 30 de limbi în care a fost tradus lucrarea. Filmul, cu acela i nume, în care rolul principal este jucat de Brad Pitt, este o ilustrare palpitant a experien elor tr ite de Heinrich Harrer în cei apte ani petrecu i printre tibetani. Au fost apte ani în preajma lui Dalai Lama, c ruia i-a devenit i dasc l. Ne putem închipui c , la revederea acestui film, c lug rul nostru narator a avut o strângere de inim , amintindu- i cum Armata Popular de Eliberare a Chinei a preluat Tibetul în anii ’50 ai secolului trecut. Lui îi sunt înc proaspete în memorie i actele reprobabile ale G rzilor ro ii din anii Revolu iei Culturale. În ambele situa ii, au fost numeroase victime, pierderi materiale i spirituale irecuperabile. Aceea era, probabil, vama pe care tibetanii o pl teau pentru trecerea lor din societatea sclavagist în contemporaneitate.

Da, un sistem sclavagist, iob gist, despre care relatau unii c tori str ini de la începutul veacului trecut. Astfel, în lucrarea Adev rata fa a Lhasei, ziaristul britanic Edmund Candler scria, în anul 1904: Din punct de vedere al structurilor politice i al practicilor religioase, oamenii se afl înc în Evul Mediu... guvernarea este de tip feudal, în care c lug rii lama sunt st pâni supremi, iar ranii sunt erbii lor. Este tiut c , la încorporarea Tibetului în Republica Popular Chinez , teocra ia era asigurat de cele 2.676 de m stiri i 114.925 de c lug ri ca st pâni absolu i, cu drept de via i de moarte asupra celor peste un milion de iobagi. Despre teocra ie vorbe te i reprezentantul comercial al Angliei în Lhasa, Charles Bell, în volumul Portretul unui Dalai Lama, lucrare publicat în anii ’20 ai secolului trecut.

La rândul s u, tibetologul american Melvyn Goldstein scria în lucrarea O istorie a Tibetului modern, 1913-1951, religia i m stirile sunt c tu e grele pentru progresul social al Tibetului. Aces-

Anul VII, nr. 1(65)/2016

Constela\ii diamantine

tea sunt realit i tibetane ale acelor timpuri, care î i g sesc o ampl reflectare i în numeroasele lucr ri publicate de fran uzoaica Alexandra David-Neel (1868-1969), ziarist , scriitoare, exploratoare.

Ea a fost prima femeie din Occident care a p truns în ora ul interzis Lhasa i tot prima care a primit o audien la Dalai Lama. Convertinduse la budism, ea a mers în Tibet nu pentru a-i cre tina pe tibetani, ci pentru a-i cunoa te mai bine, personal, i a-i face cunoscu i lumii întregi. i a f cut acest lucru din plin. Din numeroasele ei lucr ri s amintim doar câteva: O parizian în Lhasa, Ini ia ii Tibetului, Mistici i magicieni în Tibet, Nemurire i reîncarnare, Jurnal de c torie, Vechiul Tibet în fa a Chinei Noi i lista ar putea continua. Prin lucr rile sale, autoarea a înt rit imaginea Tibetului ca loc sacru, ar tând îns clar c acesta este un t râm real, cu oameni adev ra i.

Un c lug r b trân prezint povestea Palatului Potala, cea mai grandioas construc ie a budismului tibetan, care din anul 1994 se afl pe listele UNESCO ale Patrimoniului Cultural al Umanit ii. În spatele acestui edificiu st o frumoas poveste de dragoste. Prin secolul al Vll-lea d.Hr., suveranul Songtsan Gampo al puternicului i prosperului regat tibetan Turfan, în dorin a de a stabili rela ii mai strânse cu Dinastia Tang (618-907) din China, îl trimite pe sfetnicul u Dongzhan s o pe easc pe prin esa Wen Cheng, nepoata împ ratului Taizhong. Întrucât la curte se prezentaser mai mul i pe itori din statele megie e Chinei, împ ratul a organizat un concurs foarte complicat, care a fost câ tigat de pe itorul regelui tibetan. V zând iscusin a acestuia, împ ratul nu mai avea motive s se îndoiasc de calit ile mirelui.

De bucurie, regele Songtsan Gampo a dispus construirea, în Lhasa, la locul zeilor, a unui palat cum nu se mai v zuse pân atunci (înalt de 117 metri, palatul are 13 etaje i un labirint de 999 camere). Cele 118 fa ete ale palatului corespund num rului sutrelor sacre. Dup unii vizitatori, aceast construc ie, prin dimensiuni i m iestrie, pune în umbr multe palate regale europene. În sanctuarul s u budist se afl statuile regelui Songtsan Gambo i ale celor dou so ii ale sale, prin esa chinezoaic i cea nepalez . Tot acolo, î i au locul de veci apte Dalai Lama. Într-o parte a palatului, pe pere i se g se te pictat frumoasa poveste de dragoste dintre regele Tibetului i prin esa chinezoaic Wen Chen, intermediat de Dongzhang. Ast zi, palatul este un enorm muzeu, care ad poste te peste o sut de mii de opere de art . Acolo se afl i STUPA (monument comemorativ, unde se streaz relicve sacre, asociate cu Buddha sau alte persoane sfinte) celui de al cincilea Dalai Lama, acoperit cu 5,5 tone de aur i b tut cu pietre pre ioase. A a cum Lhasa era un ora al zeilor, accesibil doar budi tilor, Palatul Potala nu f cea nici el excep ie. Prima fotografie a acestui sanctuar a fost realizat abia la începutul secolului al XXlea, de c tre doi turi ti ru i, deghiza i în budi ti. Publicat în America, în anul 1905, fotografia a salvat de la faliment o prestigioas revist american .

Urm torul narator vine cu minunata poveste a templului Jokhang, cel mai important i mai sacru din Tibet, inclus i acesta pe listele UNESCO ale Patrimoniului Cultural al Umanit ii (în anul 2000). i în centrul acestei povestiri se afl tot regele Songtsan Gampo i cea de a doua so ie a sa, prin esa nepalez Bhirkuti.

Ini ial, regele a construit templul pentru Wen Chen, care adusese ca zestre celebra statuie a lui Buddha, ce s-ar fi sculptat singur , conform unei legende. Prin esa nepalez nu s-a l sat mai prejos i a pretins i ea un templu asem tor, care nu a întârziat s apar . Datorit sacralit ii sale, complexul de temple care a rezultat s-a mai numit, pe rând, Casa tiin elor religioase, Casa în elepciunii sau, pur i simplu, Casa lui Buddha.

Despre tibetani se poate spune c se afl pe Acoperi ul Lumii din vremuri imemoriale, greu de precizat, datorit i izol rii geografice.

59

Pentru ei, rug ciunea i, adesea, ascetismul erau o form curent de via . Unii dintre ei încetau s vorbeasc , chiar i atunci când se întâmpla ca cineva s le aduc de mâncare la m stire sau grot . Legenda nu ne l mure te dac pustnicul Sangha, retras pentru medita ie în grota de la cota 3.900, avea dialog cu omul z pezilor, Yeti, atunci când acesta îi aducea zilnic fructe de p dure.

Pentru traiul zilnic, tibetanii se ocupau cu agricultura i cre terea vitelor (capre, m gari, antilope, iaci etc). Despre iac se spune c este animalul care s-a adaptat cel mai bine la altitudinea de peste 4.000 de metri, unde, cu pu in imagina ie, îi po i vedea silueta mi oas ca pe o pat neagr ag at de o stânc . Antilopa de Tibet d cea mai fin lân din lume, supranumit regina lânii.

Ea este animalul cel mai protejat din toat China. Braconajul amenin , îns , tot mai mult existen a antilopei. Lâna ei ajunge, prin contraband , în Ca mirul indian, unde este transformat în cele mai fine es turi: aluri, fulare i e arfe, care se vând la pre uri prohibitive de 7-10 mii de dolari SUA. La capitolul curiozit i ale platoului tibetan ar trebui inclus i câinele Mastiff, despre care Marco Polo spunea c este mare ca un gar i are o voce puternic precum leul. În China, el este cunoscut chiar sub numele de leul Tibetului. Localnicii spun c acesta este câinele care 1-a vegheat i ap rat toat via a pe sfântul care a adus budismul din India. Poate de aceea se crede c prezen a lui este o binecuvântare pentru s tatea i securitatea posesorului.

Este un câine uria , descins din Epoca Bronzului, care i-a p strat caracteristicile ini iale datorit izol rii îndelungate a Tibetului. Din cele mai vechi timpuri, acest câine era un cadou foarte apreciat la cur ile imperiale sau regale. Astfel, în secolul al XlX-lea, regele Angliei, George al IV-lea, avea deja un câine tibetan în colec ia sa canin . Nu dup mult timp, a primit i regina Victoria un exemplar de la lordul Hardige, vice-rege al Indiei. Ast zi, Mastifful tibetan este o adev rat vedet mondial . El a intrat în Cartea recordurilor ca cel mai scump câine din lume: exemplare tinere au fost vândute cu sume de la unu la dou milioane de dolari SUA. Chiar i taxa de mont a înregistrat recordul de 20.000 de dolari.

O poveste, care poate p rea incredibil pentru muritorul de rând, se refer la triburile Dropa i Ham, o popula ie stranie, care ar fi locuit într-un sistem de pe teri de la grani a dintre Tibet i China.

Membrii celor dou triburi nu seam cu popula ia chinez : grup de sânge unic , puls sub normal, mici de în ime i cu o capacitate cranian foarte mare. Mormintele descoperite în pe teri ar avea o vechime de 11-12 mii de ani. Pe pere ii grotelor se p streaz , bine conservate, figurile unor fiin e humanoide, cu c ti de protec ie pe cap. Nu lipsesc nici imagini de mici nave aeriene. i mai derutante au fost cele cca. 700 de discuri de granit cu incizii sub form de an uri succesive. Dup mai mul i ani de studii, oamenii de tiin chinezi au identificat acele incizii ca fiind o scriere hieroglific , necunoscut , veche de peste 12 milenii, care vorbea despre avarierea unei nave spa iale la contactul cu p mântul, iar fiin ele din spa iu au fost nevoite r mân printre oameni. Se presupune c picturile rupestre i petroglifele din grotele tibetane, ca i din alte col uri ale lumii, ar constitui dovezi ale posibilei prezen e a extraterestrilor pe Terra. Sunt elemente care stimuleaz imagina ia multor oameni, a a cum face i informa ia mai recent , cum c cercet torii chinezi ar fi descoperit, în Lhasa, mai multe documente în sanscrit , care specific modul de construire a navelor interstelare.

Dac ar fi s ne lu m dup ufologi, ar trebui s accept m ideea c Tibetul a fost dintotdeauna un loc ideal pentru aterizarea navelor cosmice. Tibetanii considerau asemenea nave drept ceva normal, ele fiind mijloace de transport sau care ale zeilor. Legendele despre venirea zeilor cele ti printre muritori au un loc central în credin ele

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tibetanilor. A a a ap rut i Povestea regelui Gesar, una dintre cele mai mari realiz ri culturale din antichitatea platoului tibetan. Scriitoarea Alexandra David-Neel, citat mai înainte, considera aceast lucrare drept Iliada Asiei Centrale. Este o crea ie colectiv , care îl are drept erou principal pe regele Gesar, zeu ceresc, care s-a pogorât pe p mânt, unde, prin puteri magice, l-a supus pe prin ul demonilor, luându-i puterile supranaturale.

Lucrarea este o adev rat enciclopedie a poporului tibetan, cu informa ii valoroase despre ritualurile religioase, datini i obiceiuri, sistemul c toriei i multe altele. Este cea mai lung epopee din lume, de 1,1 milioane de versuri. Pentru tibetani, cel care putea reda integral o versiune a acesteia, era numit artist divin. S-a g sit un ran analfabet, care a redat, f sc ri, toate cele 1,1 milioane de versuri...

Povestea urm toare ne ine tot la grani a dintre fantastic i real. În anii ’20-’30 ai secolului trecut, cercet torul i scriitorul Lopsang Rampa a petrecut ani buni în Tibet, iar experien ele lui de atunci se reg sesc în peste 20 de volume. În lucrarea Monahul orb, autorul prezint relatarea fascinant a unui sihastru nev tor, care ar fi fost salvat de extraterestri i dus la un l ca al acestora de pe platoul tibetan. Acolo, el a fost cuplat la o baz de date privind nenum ratele lumi ale Universului, prin care, dup aceea, ar fi c torit chiar el.

Pentru a putea vedea, extraterestrii i-au ata at un aparat, care ast zi ar putea fi numit telecamer . Interlocutorii din spa iu îl asigurau c multe lucruri pe care le vezi, în curând vor fi inventate i pe p mânt.

Dup unele opinii, autorul volumului nu putea s fabuleze despre acele lucruri, care au fost sau continu s fie inventate pe p mânt abia în zilele noastre, deci la distan de aproape un secol.

Tibetanii au multe tradi ii i obiceiuri, care nou ne par ast zi pl smuiri. A a am putea crede despre terapia vibra ional cu ajutorul gongului i al bolurilor. Sunetele emise de gonguri, sus in tibetanii, produc vibra ii care topesc blocajele din subcon tient i elibereaz energii creatoare, care ajut organismul s reintre pe frecven a armonioas ini ial . La fel i bolurile tibetane, folosite din antichitate ca instrumente muzicale, se constituie în suport sonor în timpul meditaiilor i rug ciunilor, înlesnind conectarea dimensiunilor p mântene la cele cere ti. Bolurile ar emana vibra ii armonioase, care induc o stare de lini te ascult torului.

Dac în aceste cazuri am putea s fim de acord cu ei (ce ne cost ?), vom avea mari greut i s înelegem folosirea for ei sunetului în transportul de mari greut i. Este vorba, nici mai mult, mei mai pu in, de s ltarea unor blocuri de piatr pe vârful unor stânci, unde se construiesc de obicei stirile. Tehnica este urm toarea: dou grupuri de c lug ri muzicieni, dota i cu tobe mari, tobe mici i trompete, fac zgomote asurzitoare, care ajut pietrele s p seasc platforma de Templul lansare i s porneasc spre destina ie, purtate

Anul VII, nr. 1(65)/2016

de sunet. Din noianul de mistere tibetane s mai alegem doar unul: la interven ia zeilor, unele cuno tin e pot fi transferate direct în subcon tientul unei persoane, cu sau f instruire, care este în stare s le reproduc pân la cele mai mici detalii.

Pân aici, pove tile noastre s-au referit la întregul platou tibetan.

Finalul s -l rezerv m Regiunii Autonome Tibet, una dintre cele cinci unit i teritorial-administrative cu acest statut din Republica Popular Chinez . Aici, pe un teritoriu de 1,2 milioane de kilometri p tra i, tr iesc cca. 2 milioane de locuitori, care î i au habitatul de la 2.800 pân la 5.300 de metri altitudine. Pe lâng cele sfinte, ei se ocup cu agricultura i p storitul, ca to i tibetanii. La prima vedere, locul pare arid, neprietenos, îns el ascunde bog ii neb nuite. Tibetul de ine cele mai mari rezerve de uraniu din lume. Nu lipsesc nici fierul, cuprul, mercurul, lapislazuli i aurul, dar i lân i bl nuri din bel ug.

Dup milenii de izolare sau semiizolare, ast zi i aceast parte a Tibetului este legat de lumea exterioar , în spe de China Popular , prin cele mai moderne mijloace de transport. Calea ferat care, în anul 2006, a ajuns pân în capitala Lhasa a Acoperi ului Lumii, a fost calificat de un prim-ministru chinez drept un proiect f precedent în istoria omenirii. Ea de inea mai multe recorduri absolute.

Dintre acestea, amintim doar dou : (a) o por iune de 13 km se afl la o altitudine de 6.096 de metri; (b) cea mai înalt gar este la cota 6.035. Cu ace ti parametri, proiectul a doborât recordul de inut de o linie de cale ferat peruan , care atinge doar în imea de 4.800 de metri. De la prima curs , trenul nu a l sat nimic în urma lui (compactarea gunoaielor i toalete cu vid). C toria este în regim de avion, cu climatizare i presurizare corespunz toare. Numai în primul an de func ionare, acest tren modern a dus în Tibet peste 1,5 milioane de vizitatori. Când c torul ajunge în Lhasa, are senza ia c a descins într-un terminal de aeroport ultramodern. Aceast cale ferat , al turi de re eaua rutier tot mai modern i extins , atrage dezvoltare i prosperitate în cea mai îndep rtat dintre regiunile Chinei.

Din planurile de modernizare nu putea lipsi capitala Lhasa.

Autorit ile locale i cele de la Beijing au elaborat un program de transformare a ora ului într-o metropol turistic interna ional care, singur , s atrag peste 3 milioane de turi ti anual.

Jokhang - Lhasa, Tibet