Dilemateca 79 by Dilema veche

DILEMATECA Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

SCRIERI

AUTORI

LECTURI

DIALOG Jonathan Coe Will Self DOSAR Gabriela Gl`van Avangarda [i literatura pentru copii AVANPREMIER~ Goce Smilevski Sora lui Freud POEMUL DIN DECEMBRIE Liviu Ioan Stoiciu Am iubit ca o nebun` PROFIL Nora Iuga ANCHET~ C`r]ile preferate de copiii scriitorilor

n |n Dic]ionarul prostiei [i al erorilor de judecat`, de Guy Bechtel [i Jean-Claude Carrière, apare un autor pe nume JulienÉlysée Reydellet („fost elev al {colii Politehnice“), care face teoria zorilor \ntr-o scriere cu titlul Eseu despre noapte, din 1819: „Se pare c`, pentru toate animalele, ora \mperecherii coincide cu prezen]a soarelui la orizont, de[i anotimpul dragostei poate fi diferit de la o specie la alta. C\inele [i celelalte specii domestice par s` fac` excep]ie de la aceast` regul`, iar oamenii se \mpreuneaz` \n orice moment al zilei. Totu[i, ar fi nedrept s` nu recunoa[tem o oarecare influen]` a sf\r[itului nop]ii sau, mai cur\nd, a venirii zorilor… Ceasul c\nd se ivesc zorile a fost c\ntat adesea de poe]i, aceea este cu adev`rat ora genital`“. D. S. n Cei de la flavorwire.com au adunat cele mai bune citate literare tatuate pe corpurile cititorilor din \ntreaga lume: „I listened to the bray of my heart / I am I am I am“ (The Bell Jar, Sylvia Plath); „On ne voit bien qu’avec le coeur. L’essentiel est invisible pour les yeux.“ [i „Tu deviens responsable pour toujours de ce que tu as apprivoisé.“ (Le Petit Prince, Antoine de Saint-Exupéry); „We’re all mad here.“ (Alice in Wonderland, Lewis Carroll); „Ever tried. Ever failed. No matter. Try again. Fail again. Fail better.“ (Worstward Ho, Samuel Beckett); „Still I rise.“ (Maya Angelou); „So we beat on, boats against the current, borne back ceaselessly into the past.“ (The Great Gatsby, F. Scott Fitzgerald); „Le sentiment de l’absurdité au détour de n’importe quelle rue peut frapper à la face de n’importe quel homme.“ (Le Mythe de Sisyphe, Albert Camus); „You may lie.“ (The Giver, Lois Lowry); „It does not do to dwell on dreams and forget to live.“ (Harry Potter and the Sorcerer’s Stone, J.K. Rowling); „Ask her if she still keeps all her kings in the back row.“ (The Catcher in the Rye, J.D. Salinger), „Every saint has a past and every sinner has a future“ (Oscar Wilde); „To strive, to seek, to find, and not to yield“ (Ulysses, Alfred Lord Tennyson); „I talk in a daze, I walk in a maze, I cannot get out, said the starling.“ (Lolita, Vladimir Nabokov);

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

pagina 2

3,14TECA „Fear is the mind-killer.“ (Dune, Frank Herbert); „Nolite te bastardes carborundorum“ (The Handmaid’s Tale, Margaret Atwood); „I talk of dreams“ (Romeo and Juliet, Shakespeare); „Byzantium I come not from“ (Byzantium, Ray Bradbury); „Stuff your eyes with wonder“ (Fahrenheit 451, Ray Bradbury) [i „So it goes.“ (Kurt Vonnegut). Cititorii site-ului le-au adùgat [i ei pe ale lor: „Something there is that doesn’t love a wall.“ (The Mending Wall, Robert Frost); „An hour after death our soul faints, maybe it was already here an hour before life.“ (The Island of the Day Before, Umberto Eco); „Things fall apart the center cannot hold / Mere anarchy is loosed upon the world“ (The Second Coming, W.B. Yeats) [i „yes I said yes I will Yes“ (Ulysses, James Joyce). M. C. n Teresa Carpenter a adunat \ntr-o antologie, New York Diaries: 1609-2009, \nsemn`rile scriitorilor, arti[tilor, turi[tilor, celebri sau nu, care au trecut prin New York \n ultimii 400 de ani. Una dintre cele mai \nduio[`toare \nsemn`ri e a lui Andy Warhol [i a fost scris` pe 29 octombrie 1985, cu un an \naintea mor]ii sale: „Am spart ceva [i mi-am dat seama c` ar trebui s` sparg ceva o dat` pe s`pt`m\n`, ca s`-mi aduc aminte c\t de fragil` e via]a de fapt. Era un inel de plastic din anii ’20“. L. V. n Editura Suhrkamp se afl` \n centrul unei dispute \ntre principalii ac]ionari. Investitorul majoritar vrea s` preia conducerea companiei. Planul lui pentru redresarea prestigioasei edituri, care, de c\]iva ani, merge \n pierdere, e s` publice c`r]ile din backlist, adic` titlurile mai vechi din portofoliu, [i s` nu mai investeasc` \n achizi]ii noi. Autorii de tradi]ie ai editurii au \nceput, unul c\te unul, s` anun]e c` renun]` la contracte. Nu vor s` mai lucreze cu o editur` care nu-[i asum` riscul de a investi \n viitor. Mi se pare cel mai duios gest de solidarite al anului. M. M. n Cu ultimele ei trei romane (Le Voyage d’hiver, Une forme de vie [i Tuer le père), Amélie Nothomb a luat-o la vale, spun nu doar criticii, dar [i Institutul Edistat care supravegheaz` epuizarea tirajelor \n format mare, a[adar intrarea \n livre de poche. Nothomb, nep`s`toare ca \ntotdeauna, m`rturise[te c` „personal, n-a resim]it acest fenomen“ [i c` cele 15 milioane de volume v\ndute deja \n \ntreaga lume \i vor ]ine de cald [i c\nd publicul cititor, cu toanele sale binecunoscute, n-o s-o mai adore. S. S. n Alberto Manguel (\n Jurnal de lectur`) \l citeaz` pe Thomas de Quincey (cel cu Confesiunile unui opioman englez): „Dac` un om s-a compl`cut \n a ucide, cur\nd va crede c` a fura e un fleac; iar dup` furt vor urma bùtura [i nerespectarea s`rb`torilor, iar de acolo lipsa de polite]e [i de punctualitate“. Cu omorurile [i fur`ciunile n-are rost s`-mi pierd vremea, fiindc` s\nt fleacuri. Bùtura pare o chestiune ceva mai serioas`, dar trec [i peste ea. |n schimb, s\nt bucuros s` parez

dintr-o mi[care cele trei p`cate capitale (nesocotirea s`rb`torilor, a polite]ii [i punctualit`]ii) ur\ndu-v` chiar acum: S`rb`tori fericite! C. C. n Cu prilejul s`rb`torilor, unul dintre hipermarket-urile bucure[tene vinde la superofert` jamboane Serrano \ntregi. Importat pe filier` german`, Jamon-ul este livrat cu o fi]uic` descriptiv-explicativ` tradus` barbar (sau doar cu Google Translate) \n limbile Estului s`lbatic european. Am acces doar la versiunea româneasc`, din care citez (\ntocmai) c\teva fragmente: „Dac` a]i atârna [unca, apoi, din nou, un mucegai este vizibil. Dar aceasta \nseamn` c` [unca se maturizeaz` mai departe cu tine [i câ[tig` aroma. Cu cârp` v` acoperi [unca“. {i, la sf\r[it, cu litere \ngro[ate, pentru cine se \nc`p`]\neaz` s` nu \n]eleag`: „Mucegai Serrano este o caracteristic` la scaden]`, nu motive!“. Poft` bun`. M. P. n Philip Roth f`cea \n septembrie o declara]ie surprinz`toare: „Am terminat cu fic]iunea. Nu mai vreau s-o citesc, cu at\t mai pu]in s-o scriu, nu mai vreau nici m`car s` vorbesc despre asta“. Are 78 de ani [i a spus c` n-o s` mai scrie. Numero[i scriitori, de la Salinger la Truman Capote sau Jorge Semprun, au \ncetat la un moment dat s` mai scrie, dar au l`sat s` se \n]eleag` c` o fac \nc`. N-ai cum s` nu te \ntrebi dac` nu cumva vine \n via]a unui scriitor un moment \n care scrisul nu mai e posibil. Poate c` Roth nu vrea s` se mint`, iar hiperluciditatea pe care i-o [tim din romane func]ioneaz` \nc` bine. Odat` deschis` aceast` discu]ie, am putea s` ne g\ndim la scriitor ca la un boxer care simte c\nd e timpul s`-[i pun` m`nu[ile \n cui… A. M. S. n Promov\nd o emisiune difuzat` s\mb`ta, reclama unei televiziuni anun]` c` de acum postul respectiv de TV „\]i va purta s\mbetele“. S` fie o necunoa[tere a expresiei sau o confirmare mai sinistr` a sintagmei „A]i min]it poporul cu televizorul“? S. G.

Jonathan Coe Will Self

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

|n perioada 5-8 decembrie 2012, la Clubul }`ranului din cadrul Muzeului }`ranului Român, s-a desf`[urat cea de a V-a edi]ie a Festivalului Interna]ional de Literatur` de la Bucure[ti. Aflat \n parteneriat cu festivalurile interna]ionale de prestigiu Norwich Writers’ Centre (Marea Britanie) [i Krokodil (Serbia), FILB este un proiect independent, coordonat de Oana Boca, Bogdan-Alexandru St`nescu, Ioana Gruenwald [i Vasile Ernu. Prima din cele patru seri de lecturi publice [i discu]ii ale festivalului i-a avut ca invita]i pe scriitorii britanici Jonathan Coe [i Will Self, \ntr-o discu]ie moderat` de Luiza Vasiliu.

DILEMATECA

DIALOG

„Fiecare autor are propria lui fabric` de cuvinte“ lungul [oselei Birdsville Track din Australia Central`, a oprit ma[ina undeva pe drum [i a stat acolo p\n` a murit de foame. Ei, ce zici de asta, Philip Roth? Coe: Eu chiar am vorbit serios c\nd am spus c` e extraordinar faptul c` a scris ni[te romane a[a de bune la o v\rst` \naintat`. Self: S\nt oare chiar a[a de bune? Coe: Unele, da. Self: Pata uman`, de pild`: tu chiar ai crezut povestea din carte? Tipul e negru [i femeia e analfabet` – ce intrig` st\ngace! Sau Pastorala american`, \n care fata se plimb` cu o masc` pe fa]` – ce-i prostia asta? Coe: E un roman bun! Adev`rul e c`, pe m`sur` ce \mb`tr\ne[ti, e tot mai greu s` scrii, din cauz` c` e[ti din ce \n ce mai cuprins de \ndoial` \n leg`tur` cu ce vrei s` spui, cum vrei s` o spui, dac` nu cumva ai mai spus asta deja... Ar trebui s` ne bucur`m c`, \n loc s` \l lase puterile, cum se \nt\mpl` cu majoritatea scriitorilor, Roth a putut s` scrie at\t de bine p\n` aproape de sf\r[itul carierei. Self: Ai dreptate. Tragedia e c` mul]i scriitori mor \nainte de a se opri din scris, iar ce se vede \n proza lor e rigor mortis. Sper ca mie s` nu mi se \nt\mple asta nicio-

dat`. Dac` vi se pare c` am \nceput [i eu s` fiu a[a, omor\]i-m` acum, s\nt gata s` p`r`sesc lumea asta! Dumneavoastr` de ce v-a]i apucat de scris [i de ce n-a]i renun]at p\n` acum? Coe: Will, tu de ce n-ai renun]at? Asta mai ales \n ciuda protestelor publice... Self: De ce nu am renun]at [i de ce m-am apucat? Iubesc c`r]ile! S\nt convins c` orice scriitor ar r`spunde la fel. C\nd e[ti mic, \ncepi s` iei contact cu literatura [i ajungi s` o iube[ti cu pasiune, [i iube[ti cu la fel de mult` pasiune ceea ce fac c`r]ile – nici un alt mijloc artistic nu o face la fel de bine, sau ce [tiu eu, poate nu s\nt o persoan` prea vizual`. Dar, pentru mine, c`r]ile au creat un fel de intimitate, o leg`tur` cu cineva, care n-avea de-a face cu sexul acelei persoane, ]ara de origine, v\rsta, etnia, au creat o leg`tur` uman` pur`, spiritual`. C\nd am crescut, mi-am dat seama c` asta vreau s` fac: s` creez astfel de leg`turi cu oamenii. {i de ce nu m-am oprit? Deoarece scrisul a ajuns s` m` reprezinte, s` fie felul meu de a fi. Nu m` mai g\ndesc la c`r]i luate separat sau la ceea ce trebuie s` fac, ci pur [i simplu acesta este felul \n care eu tr`iesc [i interpretez lumea. M` tem c` o s` continui s` scriu mai mult dec\t ar trebui fiindc` pentru mine a

pagina 3

A[ \ncepe cumva cu sf\r[itul, [i anume cu faptul c` Philip Roth a declarat relativ recent, \ntr-un interviu din Les Inrockuptibles, c` se las` de scris pentru c` a fost \ngrozitor, o adev`rat` tortur`, pentru c`, zice el, e foarte lini[tit acum s` vad` \n fiecare diminea]` un post-it pe calculator pe care scrie „Lupta cu scrisul s-a terminat“. A[ avea dou` \ntreb`ri: 1) V-a trecut prin minte c`, la un moment dat, s-ar putea s` v` l`sa]i definitiv de scris? [i 2) |n]elege]i decizia lui Roth [i felul \n care vede scrisul ca pe o tortur`? Jonathan Coe: Philip Roth e destul de \n v\rst`... Will Self: E chiar foarte \n v\rst`! Coe: Dac` a hot`r\t c` a spus tot ce avea de spus [i dac` lupta cu scrisul s-a dovedit a fi prea dur` pentru el, atunci de ce nu? Ultimele lui romane s\nt extraordinare. De fapt, anun]ul lui nu mi se pare chiar at\t de important: un autor de 78 de ani se hot`r`[te s` nu mai scrie nici o carte. Este extraordinar c` a scris p\n` la v\rsta asta. Bravo lui! Self: Xavier Herbert, autorul australian care a scris cel mai lung roman \n limba englez` – Poor Fellow My Country, 1200 de pagini –, pe c\nd era \nc` t\n`r, adic` avea 7475 de ani, s-a urcat \n ma[in`, a condus de-a

pagina 4

scrie este sinonim cu a trì. Coe: Will, ai sim]it c` vrei s` fii scriitor \nainte s` fi devenit deja scriitor, a fost o perioad` \n care voiai s` fii scriitor, dar nu scriai \nc`? Self: Da, pe la 14 ani \mi era c\t se poate de clar c` vreau s` scriu fic]iune. Coe: Dar nu te-ai apucat atunci, nu? Self: Nu. Eram prea intimidat de faptul c` scriitorii care m` f`cuser` s`-mi doresc s` scriu erau Dostoievski [i Kafka. {i p\n` pe la 26 de ani nu m-am sim]it \n stare s` fac asta. M` sim]eam cople[it de geniul lor. La 26 de ani urma s` mi se nasc` primul copil [i mi-am dat seama c` nu pot s` las s` treac` acest eveniment important din via]a mea f`r` s` \ncerc s` scriu cu adev`rat. Dar tu? Coe: Am \nceput s` scriu c\nd aveam 8 ani. Nu am crescut \ntr-o atmosfer` prea literar`, casa noastr` nu era plin` cu c`r]i. Tat`l meu citea c`r]i de duzin`, iar mama citea romane poli]iste – nu aveam rafturi pline cu edi]ii din Dickens sau al]ii. Eu citeam c`r]i pentru copii [i benzi desenate, [i prima poveste pe care am scris-o era o copie a celei din banda desenat` pe care o citeam atunci. Cum nu puteam s` desenez, nu am \ncercat s` reproduc imaginile, dar am furat personajele [i le-am pus \n situa]ii inventate de mine. {i pove[tile astea au devenit din ce \n ce mai lungi, p\n` c\nd, la 11 ani, am scris o poveste cu spioni, care era o pasti[` a romanelor cu James Bond. Tehnic vorbind, era de fapt un roman – avea 200 de pagini. Apoi m-am \ndr`gostit de opera unui autor de benzi desenate [i comic britanic – Spike Milligan; a scris un roman care mi-a pl`cut foarte mult atunci, Puckoon... Self: Da, e un roman bun, mi-a pl`cut [i mie. Coe: Nu e Dostoievski sau Kafka, dar tot e un roman bun! Am scris [i eu un roman asem`n`tor, pe care l-am trimis editorilor c\nd aveam 16 ani – atunci am \nceput s`-i bat la cap cu manuscrisele mele. Mi-e greu s` r`spund la \ntrebarea asta, deoarece nu \mi amintesc s` fi existat o perioad` \n care s`-mi fi dorit s` devin scriitor, \mi amintesc doar de perioade \n care scriam. Dar s\nt total de acord cu ce a spus Will: scrisul devine felul tù de a fi [i nu mai po]i s`-]i imaginezi cum ar fi s` trìe[ti f`r` el. Nu pot s` r`spund la \ntrebare dec\t \ntr-un mod negativ: scriu pentru c` atunci c\nd nu scriu s\nt nefericit, agitat [i nu s\nt deloc o companie pl`cut`. Nu m` simt \n largul meu \n lume sau cu mine, a[a c` trebuie s` scriu. M` consider foarte norocos c` am un public [i c` pot s` fac asta \n continuare, at\ta vreme c\t exist` oameni care vor s` citeasc` ce scriu. M` simt privilegiat.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

DIALOG

Exist` o curiozitate pe care cititorii o au mereu apropo de ce se \nt\mpl` \n intimitatea scrisului unui autor. Care e rutina scrisului dvs.? {tiu c` la Will Self implic` o ma[in` de

scris [i triste]ea c` o mare firm` de ma[ini de scris tocmai [i-a \ncetat activitatea. Coe: Will [i cu mine am fost foarte apropia]i de ni[te celebri scriitori britanici care au murit \ntre timp. Will – de J.G. Ballard, [i acum este m\ndrul mo[tenitor [i posesor al ma[inii de scris a acestuia, iar eu am publicat biografia unui scriitor britanic extraordinar, dar mai pu]in cunoscut, B.S. Johnson, [i am primit ma[ina lui de scris. Am\ndoi p`rem s` fim inspira]i de aceste toteme... Eu nu am obiceiuri, nu am nici m`car rutin`, dar t\njesc dup` a[a ceva. |ns` s\nt norocos s` am un spa]iu al meu unde merg s` scriu. Este vorba de un apartament foarte mic, care a apar]inut soacrei mele, aflat \n apropiere de casa mea. Acolo m` duc zilnic s` scriu. Am un anumit program de care \ncerc s` m` ]in: plec de acas` pe la 9 diminea]a, petrec [apte sau opt ore \n apartamentul acela, apoi m` \ntorc acas`, la cin`. Dar ce se \nt\mpl` acolo nu este o activitate disciplinat`, structurat`. Nu am obiceiuri, nu am nici stilouri importante, \nc`rcate simbolic, cu care trebuie s` scriu, nu folosesc un caiet anume. Pentru mine, frumuse]ea scrisului const` \n faptul c` po]i s` scrii oriunde ai fi. Po]i s` fii oriunde \n lume, ai nevoie doar de foi de h\rtie [i de stilou. La un moment dat, am crezut c` devenisem dependent de laptop, dar mi-am dat seama c` nici m`car calculatorul nu este obligatoriu. Unul dintre cele mai minunate lucruri la instrumentele de scris e c` le po]i lua oriunde cu tine. Am un fel de a scrie lipsit de orice structur`. Scriu ca un student care trebuie s` termine un eseu la timp: am\n la nesf\r[it ce am de f`cut. Lucrul la un roman \mi ia cam doi-trei ani, dar scriu efectiv \n ultimele dou`-trei luni. Am\n totul pe ultimul moment. S\nt foarte nedisciplinat. Self: Atunci ce faci \n restul timpului, lene[ule? Unii dintre noi scriu mii de cuvinte pentru articolele din ziare. |n mod

surprinz`tor, eu am o alt` abordare. Poate c` Jonathan este mult mai relaxat dec\t recunoa[te pentru c` are o alt` istorie cu scrisul: chiar dac` am\n` grosul pe ultima sut` de metri, el a scris \n mod constant de c\nd era mic. Eu m-am apucat serios de scris la 26 de ani [i simt c\t de fragil` e aceast` activitate. La 30 de ani am devenit scriitor profesionist. |n primii ani mi-am c\[tigat traiul doar din scris, am tr`it cu impresia c` cineva o s` vin`, o s` m` bat` pe um`r [i o s`-mi spun` c` locul meu e \napoi \n birou, al`turi de ceilal]i, c` nu pot s` fac asta, c` nu pot s` m` descurc singur. {i chiar dac` nu s\nt o persoan` prea sociabil`, simt c` slujba asta implic` izolare. Adeseori se vorbe[te despre obiceiuri asociate scrisului – de exemplu, \ntr-un birou, oamenii ies la ]igar` \mpreun`, sau m`n\nc` \mpreun`, dar din moment ce noi nu avem a[a ceva, obiceiurile exist` ca s` ne asigure un fel de cultur` corporatist` pentru o singur` persoan`. Nu e obligatoriu s` am anumite obiceiuri, dar ele m` ajut` s`-mi termin treaba, s` m` lupt cu \ndoiala de care spunea Jonathan. Din 2004, scriu prima variant` a unei c`r]i la ma[ina de scris, nu la calculator, [i asta din cauza Internetului. De c\nd au ap`rut conexiunile de mare vitez` la Internet, e foarte u[or s` ape[i pe un buton [i s` faci altceva, c\nd tu ar trebui de fapt s` scrii: te treze[ti uit\ndu-te la un om care-[i bag` pumnul \n vaginul unei vaci; mai ape[i un buton [i po]i s` cumperi o pereche de m`nu[i complet inutile din piele de ren. Ce nenorocire! Zadie Smith, o bine-cunoscut` autoare britanic` (e o scump`, o cunosc personal), a dedicat o mare parte din ultimul ei roman unui program care i-a permis s`-[i blocheze accesul la Internet \n timp ce \ncerca s` scrie. Zadie, e[ti cam flea]`, puteai foarte bine s` nu fi scris pe calculator! Dac` scrii fic]iune, nu scrii mai rapid la calculator dec\t la o ma[in` de scris. C\nd folose[ti ma[ina

Will Self compara la un moment dat dezvoltarea romanului cu dezvoltarea simfoniei [i spunea c` ele au crescut \mpreun` [i c`, \n timp ce muzica a evoluat [i a ajuns la forme atonale, la fragmentare, literatura a r`mas \n continuare prizoniera romanului [i a unei fascina]ii fa]` de totalitatea lui. De ce avem \n continuare aceast` fascina]ie a marii nara]iuni? Self: Am ]inut la un moment dat o prelegere la un festival din Londra dedicat rela]iei dintre literatur` [i muzic`. Am vorbit

atunci despre evolu]iile paralele ale simfoniei [i romanului, care au ap`rut \n aceea[i perioad` [i care s\nt dou` modalit`]i diferite de exprimare artistic`. Dup` apari]ia atonalit`]ii, care a reprezentat o inova]ie pentru muzica clasic`, doar unii compozitori minori au continuat cu formele simfonice tradi]ionale. |n schimb, \n ciuda impactului scriitorilor moderni[ti, precum James Joyce, Virginia Woolf, Robert Musil, LouisFerdinand Céline, oamenii s-au \ntors la a scrie romane foarte tradi]ionale despre personaje tradi]ionale, cu o intrig` tradi]ional`. Dac`-i \ntrebi pe cititori ce le place, vor spune c` intriga. Le place s` ia de bun` ideea c` totul se rezolv` deseori cu ajutorul coinciden]elor: s` cuno[ti din \nt\mplare pe cineva [i s` descoperi c` ave]i cuno[tin]e comune. Nu cunosc pe nimeni a c`rui via]` s` fi fost determinat` de astfel de coinciden]e. Ce \ncercam s` spun e c`, dintr-un motiv sau altul, romanul a r`mas la aceste forme tradi]ionale – mai mult \n Marea Britanie dec\t \n restul Europei. Coe: Muzica atonal` a fost revigorat` \n ultimii 30-40 de ani de compozitori ca Philip Glass. Ceea ce a f`cut Schönberg la timpul lui a fost v`zut ca un cul de sac artistic – era direc]ia logic` \n care se \ndrepta muzica clasic` occidental`, dar nu cea \n care se vor \ndrepta genera]iile viitoare. |ntr-un fel, asta se aplic` [i la ce a f`cut Joyce. {tiu, drag` Will, c` e[ti un mare admirator al lui Joyce [i c` romanul pe care l-ai publicat recent, Umbrella, este \n multe privin]e un r`spuns, o continuare a lui Ulise... Este un roman foarte important pentru lumea literar` britanic`; a fost nominalizat la cel mai prestigios premiul literar britanic, Booker Prize, [i aproape c` l-a c\[tigat... mul]i cred c` ar fi

trebuit s` c\[tige... [i totu[i, este scris \ntrun stil c\t se poate de modern, f`r` compromisuri, joycean – nici un alt scriitor britanic nu a \ncercat s` scrie a[a \n ultimii 60, 70, 80 de ani. Cred \ns` c` ce a f`cut Joyce dup` Ulise, adic` Finnegans Wake, este, precum lucr`rile simfonice atonale lipsite de compromisurile compozitorilor vestici, un cul de sac extraordinar, dar care nu duce nic`ieri. Self: Hai s` ie[im afar` [i s` ne batem goi \n n`mol ca s` rezolv`m problema asta. Coe: Hai s-o facem chiar aici! Self: S` fim serio[i – Finnegans Wake e cam de necitit. De fapt, se poate citi doar dac` e[ti poliglot: dac` vorbe[ti danez`, italian`, francez`, cred c` are [i ni[te cuvinte \n român`... Coe: Joyce chiar a spus c`, dac` lui i-au trebuit 17 ani ca s` o scrie, un cititor ar face bine s` petreac` 17 ani ca s-o citeasc`. Self: De[i admir anumite aspecte ale modernismului [i de[i am adoptat unele tehnici moderniste \n cartea mea, acest lucru nu este un omagiu adus lui Joyce, nu este un exerci]iu de intertextualitate, nu am f`cut-o ca s` ridic vreo problem` lingvistic`, ci am f`cut-o pentru c` a[a am sim]it. Nu am mai putut s` spun cu convingere „el plec` la Bucure[ti“, nu am mai crezut \n naratorul impersonal care spunea asta [i nu am mai putut s` cred \n perfectul simplu pe care-l descria propozi]ia respectiv`. Modernismul din literatur` [i din muzic` poate fi v`zut ca un cul de sac, dac` e folosit pe post de unealt` formalist`. Dar dac` \l folosim cu empatie, o s` evolueze. Cred c` Joyce a fost o victim`, precum scriitorii grup`rii Oulipo din Fran]a, care au mul]i admiratori, dar mi se pare de multe ori c`, \n loc s` elibereze puterile imagina]iei prin adoptarea constr\ngerilor formale, sf\r[esc doar prin a se juca [i at\ta tot. Coe: Cred c` scriitorii, pe de-o parte, [i speciali[tii, criticii, ideologii, pe de alt` parte, au ridicat un zid \ntre experimentele formale – dac` vrei s` le nume[ti a[a – [i sensibilitate. Exist` ipoteza c` cele dou` s\nt incompatibile, dar cred c` Joyce nu este de acord cu aceast` afirma]ie, pentru c` Ulise este o carte extrem de emo]ionant`. B.S. Johnson, autorul a c`rui biografie am scris-o, s-ar putea s` nu fie nici el de acord, deoarece romanele lui s\nt extrem de experimentale [i, \n acela[i timp, pline de sentiment, [i cred c` Umbrella e dovada acestui fapt. Este un roman de care te apropii cu un fel de nelini[te, dar odat` ce te-ai l`sat cuprins de ritmurile prozei sale, descoperi un autor care [i-a g`sit vocea autentic`, vocea spre care a tins \n ultimii 15-20 de ani.

pagina 5

S\nte]i am\ndoi cunoscu]i \n Anglia pentru literatura dvs. adeseori critic` la adresa lumii contemporane, dar mai ales la adresa Angliei. Ce e \n neregul` cu Anglia? Spune]i-mi trei lucruri care nu v` plac la Marea Britanie.

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

de scris [i nu ape[i nici o tast`, ai parte de t`cere: t`cerea absen]ei lumii \n care un b`rbat \[i bag` pumnul \n vaginul unei vaci [i a celorlalte porc`rii. Coe: Vreau s` v`d ce c`ut`ri con]ine arhiva ta de pe Internet. Self: Am [ters-o. Ar trebui s` mergi la Google, \n California, unde eu am fost deja. Am avut o conferin]` acolo. G`se[ti \nregistrarea pe net. Am c`l`torit nu [tiu c\te ore ca s` vorbesc \n fa]a celor de la Google, [i ei to]i st`teau cu laptopurile deschise... A[a c` i-am spus organizatoarei: „Nu am de g\nd s` spun nimic p\n` c\nd nu o s`-[i ridice privirile din monitoare.“ „Nu trebuie s` v` sim]i]i prost din cauza asta, probabil v` caut` pe Google.“ Coe: Am citit un interviu cu un scriitor care zicea c` \[i caut` numele pe Google [i pe Twitter de cel pu]in 50 de ori pe zi. Self: Eu [tiu un scriitor care are Google Push, o chestie care te anun]` de fiecare dat` c\nd cineva \]i posteaz` numele pe Internet. Coe: De ce ai vrea s` [tii a[a ceva? Self: Pentru c` e[ti un imbecil narcisist. |]i spun mai t\rziu despre cine e vorba.

DILEMATECA

DIALOG

pagina 6

Coe: Cu mult timp \n urm`, pe c\nd aveam vreo 30 de ani, am scris singura mea carte cu miz` politic`, numit` Ce h`cuial`!. |n anumite privin]e, este un roman foarte lung, complex, cu multe straturi, care s-a n`scut dintr-un impuls politic simplu, aproape naiv – din groaza pe care o sim]eam vizavi de ce s-a petrecut \n Marea Britanie \n anii 1980, sub conducerea lui Margaret Thatcher. Pentru c` politica romanului e foarte simpl` [i pentru c` eram t\n`r [i entuziasmat s` scriu \n acel stil mu[c`tor [i satiric, a ie[it o carte foarte sincer`. Cu acest roman am devenit un scriitor cunoscut nu doar \n Marea Britanie, ci [i \n str`in`tate, [i totu[i, este cel mai atipic roman pe care l-am scris. Deseori s\nt considerat un scriitor satiric, dar cred c` aceast` etichet` se aplic` doar c`r]ii Ce h`cuial`!, nu [i celorlalte. Satira implic` un fel de tez`, un punct de vedere predefinit ([i a[a a [i fost c\nd am scris Ce h`cuial`!), iar scopul romanului e s` \i \ndrume pe cititori \n acea direc]ie, f`r` s` mai lase loc pentru ambiguitate, pentru multiplicitate – caracterul specific [i punctul forte ale romanelor europene. A[a c` acum privesc acest roman cu un fel de ambivalen]` [i mister: m` \ntreb cum ar fi s` scriu iar`[i o asemenea carte, av\nd \n vedere c` \n Marea Britanie nu s-au schimbat prea multe \n sfera politic`. Mul]i \mi spun c` e timpul s` scriu iar o asemenea carte, dar nu [tiu cum ar ar`ta. Ce h`cuial`! era plin` de furie [i de credin]a c` ceva se poate schimba ca urmare a dinamicii dintre literatur` [i politic`, viziune pe care nu o mai am. |n plus, este un roman comic, dar acum nimic nu mai e de r\s. Self: |l \n]eleg pe Jonathan deoarece, cel pu]in \n Marea Britanie, el poart` povara romanului Ce h`cuial`!. De exemplu, ambii mei b`ie]i mai mari, care n-au citit niciodat` nimic din ce am scris eu, au citit Ce h`cuial`! c\nd erau mici. Aveau vreo 13-14 ani, [i am\ndoi mi-au spus: „Tat`, citesc o carte grozav`. Se nume[te Ce h`cuial`!. Ai auzit de ea?“ Iar so]ia mea mi-a zis: „Nu le spune c`-l cuno[ti pe Jonathan, c` nu o s-o mai citeasc`.“ M` bucur c` Jonathan a scris o carte care le inspir` tinerilor cititori pasiunea literaturii. Cred c` este o mare realizare [i ar trebui s` fii m\ndru de asta. Eu nu m` consider deloc britanic. Mama era evreic` american`, eu am un pa[aport american [i unul britanic. Marea Britanie \nseamn` Regatul Unit al Marii Britanii [i al Irlandei de Nord – un concept consfin]it de constitu]ia din 1922. Suveranitatea Marii Britanii este \ntemeiat` pe un parlament lipsit de autoritate constitu]ional`, dup` p`rerea mea, [i pe un monarh cu care nu-mi bat deloc capul. {i pur [i simplu nu m` consider britanic, ci englez, londonez... Lucrurile pe care le ur`sc la Marea Britanie s\nt lucrurile pe care probabil le ur`sc [i la România: banii – obsesia pentru bani, pentru pre]ul lucrurilor complet lipsite de valoare; ur`sc partidele poli-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

DIALOG tice care se transform` \n alte partide politice – din c\t am apucat s` cunosc România, mi se pare c` lucrurile stau chiar mai prost aici, dar la fel se \nt\mpl` [i \n Marea Britanie. Din 2008, aproape 100.000 de familii din Marea Britanie primesc alimente de la stat [i o dat` la dou` s`pt`m\ni se deschid noi cantine ale s`racilor – asta se \nt\mpl` \n a [asea cea mai puternic` economie din lume. |n ultimii 30 de ani, pr`pastia dintre boga]i [i s`raci a continuat s` se ad\nceasc`. Toat` lumea are de-a face cu acelea[i probleme. Dar cel mai mult \l ur`sc pe premierul Marii Britanii. A]i v`zut vreo poz` cu el? Arat` ca un fund c\nd \l plesne[ti. Ce exprim` cu adev`rat fa]a lui este un fel de seriozitate exagerat` [i o mul]umire de sine cu totul nemotivat`. Te ui]i la el [i ]i-e greu s` crezi c` la 3 diminea]a st` cu capul pe masa din buc`t`rie [i pl\nge din cauza situa]iei disperate a ]`rii pe care o guverneaz`. Dimpotriv`, din ce citim \n pres`, \[i petrece o mare parte din timp juc\nd Angry Birds pe iPad. Cum s` nu-l ur`[ti?! Coe: De asta cred c` ar fi greu s` scriu un roman despre situa]ia actual` a Marii Britanii – nu a[ [ti cum s` p`trund \n mintea cuiva cum e David Cameron. Privind retrospectiv la Ce h`cuial`!, \mi dau seama c` figurile politice din carte s\nt ca ni[te personaje de desene animate, iar cei din jurul lor au mai mult` consisten]`, s\nt oameni tridimensionali. Cumva, i-am f`cut s` intre \n conflict unii cu al]ii [i asta e ceea ce cred c` trebuie s` faci dac` scrii despre situa]ia politic` actual`; oamenii aceia nu au o realitate pe care eu s` o pot \n]elege. Self: Dar nu crezi c` tocmai acesta este motivul pentru care acel roman continu` s` aib` o a[a de mare influen]`: c`, atunci c\nd oamenii s\nt at\t de \nnebuni]i de putere, se

transform` singuri \n caricaturi? Coe: Da, ca s` supravie]uiasc` politic, ca s` poat` continua. Un alt lucru ciudat privind politica din Marea Britanie este \ntoarcerea la anii 1950, la epoca deferen]elor. Dintr-odat` ne scoatem p`l`riile \n fa]a absolven]ilor de la Eton [i primim instruc]iuni de la ei, asta la 30 de ani dup` ce lumea anun]a c` Marea Britanie e pe cale de a deveni o societate f`r` clase sociale – nu a fost dec\t o iluzie: acei oameni au a[teptat momentul potrivit ca s` se \ntoarc` [i s` ne spun` ce s` facem. Self: Poate de asta ]i s-ar p`rea greu s` intri \n mintea cuiva precum David Cameron. Thatcher era o provincial` din clasa de mijloc, pe c\nd David Cameron nu este. Exist` \n establishment-ul literar britanic, [i nu numai britanic, ideea c` un scriitor amuzant nu poate fi [i mare sau demn de a fi luat \n serios. De unde vine aceast` idee gre[it`? Coe: Cred c` este o idee prosteasc`. Exist` zeci de contraexemple. |n dezbaterile literare britanice se pune din c\nd \n c\nd aceast` \ntrebare. La noi exist` o tradi]ie a romanului comic, a[a c` aceast` problem` nu ne preocup` at\t de mult precum se \nt\mpl` \n Europa continental`. Cred c` nu trebuie s`-i bagi \n seam` pe cei care sus]in asta. Oricine are pu]in` minte [tie c` umorul este calea cea mai scurt` spre adev`r, r`m\n\nd \n acela[i timp subversiv. Mi se pare ridicol s` scrii f`r` umor, pentru c` te ru[inezi de asta [i crezi c` a[a \]i dai mai mult` importan]`. Self: Da, \ntr-un fel s\nt de acord cu tine. Poate pe voi v` plictise[te, dar pe mine m` intereseaz`: c\nd am publicat Umbrella \n prim`vara acestui an, romanul a fost luat mult mai \n serios dec\t oricare alt` carte

din establishment-ul britanic [tiu de Shooting Stars... Self: Poate c` da. Unora li se pare foarte ciudat` ideea de a refuza o decora]ie din partea reginei Marii Britanii. Oamenii \nc` m` \ntreab`: „Nu-i a[a c` ai accepta o decora]ie, dac` ]i s-ar oferi?“ {i c\nd le zic „nu“, s\nt consterna]i. Mul]i se \ntreab` de ce Marea Britanie este o monarhie – noi n-am mai avut nici o revolu]ie din secolul al XVII-lea. R`spunsul este c` establishment-ul britanic coopteaz` foarte u[or oameni, te neutralizeaz`, te castreaz` [i te face acceptabil \ntr-un fel sau altul. Coe: Establishment-ul britanic se pricepe foarte bine s` r\d` de sine sau s` mimeze autoironia. Una dintre cele mai grave insulte pe care i le po]i adresa unui britanic e „nu [tii de glum`“. Dar dac` [tii de glum`, po]i s` neutralizezi multe s`ge]i otr`vite. Pe de-o parte, avem o adev`rat` tradi]ie a scrierilor satirice [i, pe de alt` parte, avem un establishment care le ignor` complet.

pagina 7

Pentru c` tot a fost vorba de vaci, mai devreme, vreau s` citez o fraz` din jurnalul lui Jules Renard, din data de 6 septembrie 1903: „Frumuse]ea literaturii: pierd o vac`, scriu despre moartea ei [i m` aleg cu suficien]i bani ca s` cump`r o alt` vac`.“ S-a schimbat ceva \ntre timp? Coe: Will, ai pierdut recent vreo vac`? Self: E o viziune foarte ciudat` [i agricol` despre literatur`. Noi venim dintr-o ]ar` foarte urban`, tr`im la ora[. Coe: |nlocuie[te vac` cu ma[in` sau biciclet`. Self: Da, pot s` fac asta: \mi moare ma[ina – de fapt, ma[ina mea chiar a murit acum c\]iva ani [i chiar am scris despre moartea ei. Coe: {i ai putut s`-]i iei o ma[in` nou` cu banii respectivi?

Self: Nu, lucrurile s-au schimbat \ntre timp. Eu nu am o asemenea viziune despre literatur`. Azi-diminea]`, am vorbit cu o jurnalist` din România despre impactul pe care-l are Internetul asupra romanelor [i despre ce se va \nt\mpla cu romanele. Editorii s\nt foarte nelini[ti]i, autorii la fel – singurii care nu s\nt nelini[ti]i s\nt cititorii. Cred c` pe cititori \i lini[te[te faptul c` apar constant c`r]i noi, indiferent de forma \n care s\nt publicate. Poate c` se am`gesc un pic, deoarece trecem printr-o perioad` \n care vacile [i banii sau vacile [i cuvintele au un statut neclar: nu s\ntem siguri de rela]ia dintre ele. Ideea de copyright – dac` scriu [i public o carte, aceasta \mi apar]ine \ntr-un fel, nu po]i s` ai acces la ea dac` nu pl`te[ti – este una relativ recent`. Legile de copyright au ap`rut la mijlocul secolului al XIXlea [i au fost eficiente doar vreo 160 de ani. Iar acum ne-am \ntors \n acele vremuri tulburi de dinainte de legile respective. Cred c` oamenii se \ntreab` dac`, odat` cu apari]ia noilor forme de media, se vor schimba [i romanele, av\nd \n vedere c` acestea s\nt legate \ntr-un fel de modul lor de produc]ie. O s` avem noi forme ale romanului? Cred c` da, dar mai cred [i c` romanul s-a dovedit a fi o form` elastic`, cuprinz`toare [i durabil`. |n mod paradoxal, unele dintre caracteristicile romanelor tradi]ionale, al c`ror critic se poate zice c` s\nt, au o larg` r`sp\ndire: dezvoltarea personajelor, \n]elegerea firii umane [i modul \n care unele firi se schimb` \n anumite circumstan]e. Mi-e greu s`-mi imaginez o alt` form` care ar putea face asta sau s` o fac` la fel de clar [i simplu precum romanul. Cred c` se vor scrie \n continuare romane, multe dintre ele vor avea cam aceea[i form` precum romanele din trecut, dar cred c` ne a[teapt` o perioad` – din punct de vedere editorial – \n care c`r]i de rahat, cum s\nt Fifty Shades of Grey sau Harry Potter, se vor bucura de [i mai mult succes [i vor influen]a modul de a g\ndi al oamenilor. Coe: S\nt de acord cu optimismul rezervat al lui Will \n leg`tur` cu supravie]uirea romanului. S\nt de acord c` exist` c\teva c`r]i, nu dintre cele mai bune, care au avut un succes extraordinar, bulvers\nd pia]a editorial` [i perturb\nd modul \n care s\nt privite romanele. Am crezut c` Fifty Shades of Grey va avea succes doar \n Marea Britanie [i am fost \ngrozit c\nd am v`zut romanul \n toate libr`riile din România. Pe de alt` parte, directorul celei mai serioase edituri din grupul editorial care a publicat Fifty Shades of Grey \n Marea Britanie mi-a spus c` pentru el a fost un adev`rat noroc [i c`, dac` vrea, \n urm`torii cinci ani \[i permite s` publice poe]i experimentali[ti, deoarece compania lui a f`cut o gr`mad` de bani din v\nzarea romanului respectiv. Self: O s` cred c\nd o s` v`d! C`r]ile mele s\nt publicate de aceea[i editur` care a publicat seria cu Harry Potter, [i ei nu [i-au

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

de-a mea. {i mi-am dat seama de ce: nu are nici m`car o singur` glum`. Englezii, spre deosebire de ceilal]i europeni, s\nt empiri[ti: noi nu credem dec\t \n existen]a a ceea ce poate fi dovedit prin sim]urile noastre. Nu s\ntem ideali[ti, nu [tim nimic despre Kant sau Descartes, Wittgenstein, Schopenhauer sau al]ii. Nici m`car nu [tim cine s\nt. S-ar putea chiar s` fie juc`tori de fotbal germani. Un critic literar britanic zicea: „Cartea asta nu are nici o glum`, prin urmare este o carte serioas`. Cartea asta, \ns`, are glume, prin urmare nu este serioas`.“ |mi vin \n minte cel pu]in trei contraexemple. To]i marii scriitori moderni[ti s\nt amuzan]i: Kafka, Proust; [i Joyce e foarte amuzant uneori, ba chiar [i Musil... Coe: Poate c` nu [ti]i, dar Will a ap`rut \ntr-un show de comedie: a jucat \n dou` sezoane din Shooting Stars. Self: Da, m-am \mbr`cat ca Britney Spears. Coe: {i te mai miri de ce n-ai c\[tigat Booker Prize! Self: |]i s\nt recunosc`tor c` e[ti unul dintre pu]inii mei prieteni literari care au ap`rut \n emisiune. Jonathan vorbea despre clasele sociale din Marea Britanie: exist` credin]a c`, dac` e[ti un autor serios, trebuie s` ai un sacou din tweed [i o anumit` conduit` – trebuie s` te iei pe tine foarte \n serios. Motivul pentru care am vrut s` apar \n acea emisiune, la care pute]i s` v` uita]i pe YouTube, ca s` m` vede]i \mbr`cat ca Britney Spears, e c` nu s\nt destul de cu nasul pe sus ca s`-mi plac` s` m` \mbrac \n femeie. Trebuie s` apar]ii clasei de sus ca s` \]i plac`, dar eu tot m-am distrat. |n fine, motivul pentru care am vrut s` apar \n acea emisiune a fost tocmai ca s` subminez aceast` idee. Coe: Din fericire, foarte pu]ini oameni

DILEMATECA

DIALOG

pagina 8

cheltuit banii public\nd poe]i experimentali[ti. Au cheltuit milioane [i milioane de lire public\nd memoriile unui ministru conservator, nesuferit, numit David Blunkett. Evident, cartea nu s-a v\ndut deloc. Coe: E adev`rat c` romanul are concuren]i. Punctul lui forte de p\n` acum – portabilitatea – nu mai este doar al lui. Dac` zbori cu avionul sau c`l`tore[ti cu trenul, nu mai trebuie s` iei o carte ca s`-]i ]in` de ur\t. Cred c` pentru o minoritate destul de semnificativ`, romanul este un antidot pentru toate aceste noi modalit`]i de informare. Cum informa]iile la care avem acces prin Internet s\nt tot mai fragmentate, iar capacitatea noastr` de a asimila informa]ii, de a le sintetiza [i de a reflecta pe seama lor scade treptat, cred c` romanul este modul \n care un autor poate s` scrie pe larg despre anumite concep]ii, poate s`-l atrag` pe cititor \ntr-o lume imaginat`, continu`, pe care nu o reg`se[ti \n alte forme de art`. {i cum presiunea care vine din partea acestor noi modalit`]i de informare este din ce \n ce mai mare, cred c` aceste caracteristici ale romanului vor fi tot mai apreciate. Sigur c` romanul nu va mai fi at\t de important pentru cultura european` a[a cum a fost \n ultimele dou` secole, dar \n mod sigur nu va disp`rea. {i dac` tot am \nceput cu sf\r[itul, s` \ncheiem \ntr-un fel cu \nceputul. Cum a \nceput prietenia dvs.? Coe: Dar noi nu s\ntem prieteni! A]i \n]eles gre[it (r\de). S\nt mai multe paralele \ntre mine [i Will: ne-am n`scut \n acela[i an, am debutat cam \n acela[i timp – eu, la sf\r[itul anilor ’80, Will, la \nceputul anilor ’90. Timp de dou`zeci de ani c`r]ile noastre au ap`rut \n mare parte la aceea[i editur`, ne \nt\lneam pe la evenimentele organizate de cei de la editur`. {i cred c` am\ndoi ne-am certat cu to]i ceilal]i autori din Marea Britanie [i nu ne mai avem dec\t unul pe cel`lalt. Eu nu ]in leg`tura cu nici un alt autor. De fapt, noi \nc` nu am ajuns s` nu ne mai suport`m. Self: Mama mea cred c` a lucrat pentru editura care ]i-a publicat pentru prima dat` c`r]ile [i am citit primul t`u roman atunci c\nd a ap`rut.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

DIALOG Coe: S-au v\ndut doar 272 de exemplare din tot tirajul, deci tu ai fost unul dintre cump`r`tori. Self: L-am primit gratis! Am fost invidios pe tipul `la care scria a[a de bine. Am [tiut de Jonathan de c\nd a \nceput s` fie publicat. Portretul pe care-l face scriitorilor britanici nu e adev`rat: nu s-a certat chiar cu to]i. Dar lumea literar` britanic` este \ntr-adev`r foarte dezbinat`. |n dup`-amiaza aceasta, Bogdan-Alexandru St`nescu ne-a dus s` vedem casa Uniunii Scriitorilor. Am cerut detalii despre Uniune – mi-e clar c` e un copil al regimului comunist [i al ideii c` produc]iile literare pot fi v`zute ca un tot. |ns` \ntr-o societate precum cea britanic` nu pot exista asemenea uniuni. Fiecare autor se vede pe sine ca pe un capitalist independent, cu propria fabric` de cuvinte. S\ntem porni]i unii \mpotriva celorlal]i [i exist` acest sentiment oribil c`, dac` X face v\nz`ri, eu n-o s` fac, dac` X este promovat, eu n-o s` fiu, dac` Y apare \n ziare, eu n-o s` apar. Toate acestea creeaz` o lume extrem de conflictual`, [i cred c` se vede asta. De exemplu, \n Anglia nu prea exist` mi[c`ri literare sau scriitori care s`-[i sus]in` unii altora proiectele literare, abord`rile diferite nu s\nt acceptate. |n cele din urm`, totul se reduce la v\nz`ri [i la bani, iar asta te face s` te sim]i ca [i cum ai fi \ntr-o continu` competi]ie chiar [i cu propriii prieteni. Poate c` Uniunea Scriitorilor pare ceva groaznic, poate c` \n anumite vremuri era plin` de b`tr\ni birocra]i sovietici, poate c` e ridicol`, dar trebuie s` \nsemne ceva faptul c` scriitorii nu tr`iesc cu sentimentul c` s\nt mereu \ntr-o competi]ie financiar` unii cu ceilal]i. Coe: Nu [tiu cum s` fac s` nu par prea sentimental, dar \n ultimii ani m-am sim]it foarte apropiat de Will [i asta cred c` se datoreaz` faptului c` familiile noastre seam`n` mult: avem copii cam de aceea[i v\rst`, noi s\ntem de aceea[i v\rst`, ne \nt\lnim [i ne pl\ngem de cum e s` \mb`tr\ne[ti, de schimb`rile care au loc dup` ce ai trecut de 50 de ani etc. Will scrie de peste 20 de ani [i, chiar dac` nu \n]eleg [i nu-mi place mereu tot ce scrie, el nu este un scriitor carierist. |n Marea Britanie, [i nu numai, exist` mul]i astfel de scriitori. B.S. Johnson, la ca-

n Jonathan COE (n. 1961) a studiat la Trinity College, Cambridge, iar \nainte de a se dedica scrisului, a predat poezie englez` la Warwick University [i a compus muzic` de jazz. Romanul care l-a impus drept unul dintre cei mai importan]i romancieri britanici este Ce mai h`cuial`!/What a Carve Up! (1994, John Llewelyn Rhys Prize [i Le Prix du Meilleur Livre Étranger). Romanul Casa somnului/The House of Sleep (1997, Writers’ Guild Award [i Prix Médicis Étranger) este considerat capodopera sa. Cea mai recent` carte ap`rut` [i \n limba român` este |nsp`im\nt`toarea via]` personal` a lui Maxwell Sim/The Terrible Privacy of Maxwell Sim, traducere de Lumini]a Gavril`, Editura Polirom, 2011.

re tot revin, a fost de multe ori descris ca un scriitor experimentalist, dar el ura cuv\ntul `sta [i zicea c` diferen]a dintre scrierile experimentaliste [i celelalte nu conteaz` deloc [i c` scriitorii importan]i s\nt cei care scriu ca [i cum ar crede c` asta conteaz` cu adev`rat. Ceea ce i se aplic` [i lui Will. Self: Aprob ce a spus Jonathan, dar cred c` nu ar mai trebui s` petrecem a[a de mult timp \mpreun`, c`ci romanele noastre ar putea ajunge s` semene \ntre ele, [i nu vrem asta, ca s` nu ne scad` v\nz`rile. Dac` ar fi s` recomanda]i unui cititor inocent o singur` carte a celuilalt, ce carte a]i alege [i de ce? Coe: I-a[ recomanda s` citeasc` Umbrella, deoarece aici se vede c` autorul [i-a g`sit vocea autentic` [i este o carte foarte captivant`. Totodat`, este [i cel mai recent roman al lui, ceea ce mi se pare important. Nimic nu e mai deprimant pentru un scriitor ca cineva s` vin` [i s`-]i spun`: „S\nt cel mai mare fan al t`u! Mi-a pl`cut la nebunie Ce h`cuial`!“, „Da? {i ce p`rere ai despre celelalte opt romane pe care le-am scris?“, „Nu le-am citit, dar s\nt cel mai mare fan al t`u.“ Recomand Umbrella pentru c` e cea mai bun` [i cea mai recent` carte a lui Will Self. Self: Eu v-a[ sugera s` citi]i Ploaia \nainte s` cad`. Cred c` este un roman foarte emo]ionant, o alegorie despre via]`. Nu vreau s` sune prozaic [i simplist, dar, precum toate romanele lui Jonathan, [i Ploaia... face un portret extraordinar al evolu]iei societ`]ii. Iar dac` vre]i s` \n]elege]i sufletul englez – \n cazul \n care exist` a[a ceva –, acest roman este ghidul perfect. |n plus, are un stil extraordinar de frumos. Nu [tiu dac` este unul dintre romanele lui preferate, dar mie mi-a pl`cut mult. dialog moderat de

Luiza Vasiliu traducere de

Ioana V\lcu fotografii de

Lauren]iu Midvichi

n Will SELF (n. 1961) a studiat la Exeter College, Oxford. A debutat \n 1991 cu volumul de povestiri The Quantity Theory of Insanity/Teoria cantitativ` a nebuniei (Geoffrey Faber Award), c`ruia i-au urmat, \ntr-o succesiune rapid`, romane, povestiri [i nuvele ce s-au remarcat printr-o inventivitate lexical` rar` [i o ironie incisiv`. Romanul s`u How the Dead Live/Cum tr`iesc mor]ii (2000) a fost nominalizat la Whitbread Novel of the Year Award. Cea mai recent` ap`rut` [i \n limba român` este Cum v`d eu distrac]ia/My Idea of Fun, traducere de Daniela Rogobete, Editura Polirom, 2010.

Ioana Bot

Pove[ti de plictisit pisica [oanei, a popula poemele cu pisoi zi[i Codi]` [i c`]ei numi]i Botic e sau asfin]ire de idei, sau (muult prea subtil`) ironie. Ambele, mai presus de \n]elegerea unui pu[ti care se va \ntreba „ce se \nt\mpl` \n carte?“. Nimic interesant, de fapt. Un c`]el uitat \n ploaie e salvat de un poli]ist, iar scena are un final de un comic involuntar, delicios pentru bunicii nostalgici: „glasul gros, m\ng\ios, / al poli]istului de rond. / |n timp ce-l strecoar`-n s\n / la c`ldur`, sub / mantaua militar`, / unde, / fericit, / c`]elandrul / pe loc a adormit, / l`s\ndu-se purtat / spre un m\ine minunat.“ O pisic` \nt\lne[te un cotoi – cu „eufemistice“ expresii ale priete[ugului (sau amorului?): „Sisa Misa [i Cotoi / |ncepur` a toarce, / Melodios, prietenos, / Ferici]i c`, \n fine, / Fiecare dintre ei / Nu mai e \nsingurat / {i prieten [i-au aflat.“ |n viziunea autoarei, corola misterului se cuvine compensat` printr-o explicitare intensiv`, merg\nd p\n` la tautologie: „\n lumina soarelui, / str`lucirea lor diamantin` / fluviul cu diamante \l paveaz`…“ Totul, glazurat cu momente moralizatoare „de deget ridicat“ („\n modernitate, / nu se mai poate / f`r` tac\muri complete, frate“ …wanna bet? pot zice tinerii cititori cu be]iga[ele ridicate) sau cu pusee nostalgic-apo-

caliptice („c` nu mai place / o re]et` de piftie / s`rm`lu]e sau plachie, / …numai creve]i, avocado [i somon, / umplu c`r]ile cu sutele de mii…“ …wanna bet x 2? pot zice p`rin]ii jongl\nd prin fusion cuisine-ul cotidian). Cacofonii care se vor, probabil, alitera]ii („var`… \nc` canicular`“, „c` cerul atingea“) [i dezacorduri gramaticale pun cire[ele finale pe aceast` tart` nereu[it`, cu iz de sf`to[enie l`l\ie [i gust st`tut. Literatura pentru copii e \n alt` parte.

Errat`: |ntr-o cronic` anterioar` (Dilemateca nr. 75) confundasem Editura Curtea Veche (de fapt, Tipografia Curtea Veche, de[i pe coperta c`r]ii \n discu]ie st`tea scris altfel) cu Editura Curtea Veche Publishing. Mea maxima culpa. {tiu, trebuia s` m` iau dup` logo (s` m` uit la desene, nu s` citesc); \n chip interesant, poate, pentru editorii cu acela[i nume, sigla, reprodus` o singur` dat`, era at\t de m`runt`, \nc\t devenea, practic, ilizibil`. {tiu, trebuia s` v`d \n catalogul online al Editurii Curtea Veche (Publishing) dac` \ntr-adev`r volumul poetului Nicodim Romar e al lor (nu e): tr`im \ntr-o lume \n care cititorul trebuie s` verifice pe surse autenticitatea produsului „de marc`“. P\n` la Editura Cortea Veke (made in China) mai e pu]in. Sper s` se \nt\mple dup` ce eu \mi voi fi mutat lecturile sub ochiul lui Borges, \n Biblioteca Cealalt`…

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Vestindu-ne c` „toate drepturile [i responsabilit`]ile asupra textului apar]in autorului“, Editura Semne (www.semneartemis.ro) se retrage practic din propria scen`, l`s\nd-o pe Geta Doina Tarnavschi s` \[i „apere“ singur` volumul delicat intitulat Botic [i al]ii. Carte pentru copii mari …[i mici; judec\nd cel pu]in din perspectiva obiectului s`r`c`cios editat (h\rtie de ziar, gri-puturoas`, text paginat monoton, pentru ochii cuiva abia dedat cu literele etc.) [i ho]e[te ilustrat (cu cli[ee Disney, exclusiv \n nuan]e posace de gri pe pagina mat` [i sub]ire), cel pu]in pentru aceste defecte mi se pare nedrept ca editura s` nu dea socoteal`. |n lumea tehnologiei editoriale de azi, a scoate asemenea „c`r]i s`race“ sau „miloage“ (logica fiind, probabil, a costurilor minime) este definitiv perdant`. Mai mult, poate, ca pentru oricare alt` categorie de cititori, c`r]ile pentru copii s\nt \n mod necesar obiecte „de art`“: pl`cerea sim]urilor se cuvine s` \nso]easc` primii pa[i ai lecturii… Nu [i \n acest caz. Posomorala paginilor se continu` \n poeme, o adev`rat` prob` de lips` de imagina]ie. Pentru c`, \ntr-o literatur` care a str`lucit cu Arpagic sau cu Zdrean]`, dup` moartea lui Castor [i na[terea puilor Capi-

DILEMATECA

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

n DILEMATECA V~ RECOMAND~

n Dac` vre]i s` asculta]i un album de muzic` româneasc` pe care se g`sesc: o pies` cu titlu luat din Virgil Mazilescu („Marele zgomot“), o pies` cu primele dou` versuri luate din Bacovia („Prive[te savant / cu inima beat` de iubire“) , o pies` cu titlu luat din (dar f`r` nici o leg`tur` cu) D.R. Popescu („V\n`toarea regal`“), o pies` cu versuri luate de nic`ieri („Sat dup` sat“ – „Trece p\n` te-nsori / Trece timpul [i mori / Trece ca s` te ia / Din casa plin` de flori“) [i, \n general, dac` vre]i s` asculta]i un album de muzic` româneasc` foarte nou` & foarte bun`, atunci trebuie s` cump`ra]i Robin and the Backstabbers – Bacovia Overdrive Vol. 1: Stalingrad. (Luiza Vasiliu)

pagina 9

n Rafina]ilor, poe]ilor, copiilor, enciclopedi[tilor, iubitorilor de animale [i celor cu sim]ul umorului, le recomand o carte-juc`rea ap`rut` la Baroque Books & Arts: se cheam` Animalariul universal al profesorului Revillod [i este, de fapt, o mini-enciclopedie ilustrat` a faunei mondiale „spre \nv`]`tur` [i amuzament“, con]in\nd 21 de plan[e inter[anjabile care formeaz`, conform fanteziei [i spiritului ludic al fiec`ruia, nu mai pu]in de 4096 de animale fantezist-fabuloase de genul „crustaceu comestibil cu aripi atrofiate din ograda omului“ sau „creatur` [tirb` cu \n]ep`tur` tenace din zona civilizat`“ sau „mamifer flegmatic cu solzi iridescen]i din medii murdare“ sau „rumeg`toare bl\nd` cu \not`toare puternice din de[ertul Gobi“ sau „pachiderm uluitor cu pene negre din ad\ncul m`rilor“... P\n` [i imagina]ia lui Borges ar fi fost dep`[it`! (Marius Chivu)

n Monografia lui Claudiu Turcu[ Estetica lui Norman Manea (Editura Cartea Româneasc`, 2012), un studiu plin de acribie, dar [i excelent scris, cu formul`ri memorabil-exhaustive, precum aceasta: „Un Herzog retractil cu forma]ie solid` de Humboldt tenace, atenian minu]ios, l`s\nd doar la r`scruce cercetarea estetic` pentru a deveni «al ebreilor fiu», teoretician fluid al interiorit`]ii, artizanul sintaxei vagului, reflector lucid al alien`rii psiho-sociale, simptomatologul propriei memorii ultragiate, rafinat interpret al burlescului, apologet ne\nduplecat al onestit`]ii, colec]ionar sf\[iat de vulnerabilit`]i, agnostic obsedat de incertitudini, cosmopolit sceptic, fidel limbii române, Norman Manea face parte din categoria restr\ns` de creatori ale c`ror capodopere [i e[ecuri literare s\nt, deopotriv`, emblematice pentru modernitatea t\rzie central-est-european`.“ (Simona Sora)

pagina 10

DOSAR Paul Klee

Gabriela Gl`van

C\nd, \n 1916, Kazimir Malevici afirma despre tabloul s`u P`trat negru c` este un „copil regal viu“, un adev`rat „embrion al tuturor posibilit`]ilor“, pictorul rus confirma, de fapt, fascina]ia avangardi[tilor pentru copil`rie, v\rst` a \n]elegerii inocente, pure [i nemediate a lumii. |n viziunea futuri[tilor ru[i (c`rora li s-au aliat, apoi, \n aceast` direc]ie, [i curentele artistice ale anilor ’20 [i ’30), copilul este arhetipul artistului liber, a c`rui crea]ie exist` dincolo de norme [i canon, \ntr-o realitate spiritual` generat` de intui]ie [i instinct. |ncep\nd cu anul 1908, texte [i desene apar]in\nd unor copii au \nceput s` fie incluse \n expozi]ii [i colec]ii ale arti[tilor ru[i, fapt ce a conferit un \n]eles nou primitivismului, filon dominant \n cadrul avangardelor istorice din primele decenii ale secolului al XX-lea.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Avangarda [i literatura pentru copii

Secolul copiilor Arti[ti precum Kandinski, Klee, Larionov, Miró sau Picasso au reafirmat, \n manier` diferit`, aceast` convingere privind rolul esen]ial al copilului \n lumea modern`, iar anul acesta Muzeul de Art` Modern` din New York a investigat ideea lor printr-o expozi]ie-eveniment: „Century of the Child: Growing by Design, 1900 – 2000“. De la pers-

pectiva inovatoare a Secolului copiilor (cartea-manifest publicat` de Ellen Key \n anul 1900), trec\nd prin radicalismul avangardelor (pentru care copil`ria devine paradigm` esen]ial` a lumii moderne), apoi prin orient`rile postbelice (concentrate mai degrab` pragmatic dec\t artistic), p\n` la consumismul sf\r[itului de secol, expozi]ia dezv`luie un proiect concentrat \n jurul copilului ca emblem` a unei lumi noi, prezen]` central` \ntr-un univers material \n care designul serve[te, pe r\nd, imagina]ia, utilul [i consumul. |n ceea ce prive[te literatura, situa]ia devine mult mai complex` [i nuan]at`. Arti[tii de avangard` au exploatat intens tema, at\t din perspectiva copilului ca artist des`v\r[it, c\t [i din cea a reprezent`rii simplificate p\n` la puritatea geometric` ultim`, \n care copilul poate fi at\t creator al operei de art`, c\t [i receptorul s`u ideal. Cu siguran]`, conexiunea dintre avangard` [i copil`rie este un derivat firesc al spiritului utopic caracteristic acestei viziuni moderne absolutizante. Ca urmare, prin compara]ie cu aspira]iile futuriste sau suprematiste, \n care operele destinate copiilor sau realizate chiar de c`tre ei devin adev`rate manifeste ale noii arte, literatura pentru copii pare un do-

meniu izolat, arondat f`r` \ntoarcere proiectului educa]ional. Acest domeniu particular are o tradi]ie aparte \n cultura român`, fiind un gen relativ specializat, cu autori care-[i p`streaz` stilul [i vizeaz` un public destul de restr\ns. Cu c\teva excep]ii notabile, autorii literaturii pentru copii s\nt eroii unui regat \nchis iar acest fapt contribuie la exilarea genului \n periferia genurilor minore, unde canonul e rigid, iar produc]ia literar` intereseaz`, strict profesional, un num`r limitat de cercet`tori. Din fericire pentru noi, \n ceea ce prive[te \nt\lnirea dintre avangard` [i literatura pentru copii, nici Occidentul nu st` prea bine. |ntre 26-30 septembrie a.c., \n ora[ul Nörrkoping din Suedia, cercet`torii pasiona]i de acest subiect, veni]i din toat` lumea, au \nc`put \n amfiteatrul – [i el avangardist – al Universit`]ii Linköping. O concluzie general` a \nt\lnirii ar fi aceea c`, \n v\rful de lance al esteticii literare moderne, s-au aflat uneori, \n multe dintre culturile europene (dar [i \n cele influen]ate de avangarda european`), autori [i arti[ti care fie au scris texte pentru copii, fie au ilustrat c`r]i pentru ei, iar rezultatele s\nt dintre cele mai spectaculoase, stranii [i captivante. Ecoul proclama]iei suprematiste prin ca-

P`pu[a, madon` de cear` Lumea \n miniatur` e prezent` \n multe dintre textele lui Ionesco, inclusiv \n piesele de teatru, \ns` primele ei reprezent`ri apar \n volumul s`u de debut din 1931, Elegii pentru fiin]e mici. Considerat ini]ial un e[ec (\ntr-o cronic` de \nt\mpinare semnat` de Pompiliu Constantinescu), volumul lui Ionesco a fost treptat recuperat din zona de umbr` [i a[ezat \n linia dreapt` a devenirii scriitorului. Mai mult, c\teva elegii s\nt incluse, \n 1983, \n antologia literaturii de avangard` realizat` de Marin Mincu, de[i Ionesco a fost avangardist dincolo de grup`ri, proiecte sau manifeste. Ion Pop face pu]in` dreptate acestor texte minore, cam uitate, \ntr-o cronic` mai recent` din revista Apostrof: desigur, Elegiile „nu s\nt \nc` avangardiste“, dar, „\n universul lor «mic», sun` foarte autentic“. De asemenea, poemele doar evoc` lumea v\rstei infantile, prin

decor [i impresia general` de teatru de p`pu[i melancolic [i nelini[titor. Ele nu se adreseaz` copiilor, ci doar expun o lume miniatural`, \n care ace[tia au locuit odat`, dar care nu le mai apar]ine, deoarece a fost invadat` de triste]e, degradare [i moarte. Efectul c`utat este deschiderea unei ferestre mici [i \ntunecate \ntr-o zon` din care inocen]a, ca sens pozitiv al lumii, a disp`rut, r`m\n\nd \n urm` doar mesagerii ei uita]i [i neputincio[i: juc`riile, p`pu[ile, arlechinii, mobilierul p`r`sit. |n „Elegie pentru fiin]e mici“, \n urma copilului mort, „care-a fost dus / |ntr-o cutie de p`pu[e / |n parcul de p`m\nt [i piatr`“, r`m\n juc`riile uitate, a c`ror triste]e t`cut` p`streaz` intact sentimentul absurd [i tulbur`tor al intersec]iei dintre copil`rie [i moarte: „Un tren expres de tinichea / O gar` mic` de carton / A ruginit de nostalgie / {iun c`l`tor liliputan / |n vagona[ a adormit / {i calul bl\nd de lemn vopsit / |ncet, \n g\ndul lui necheaz` / {i pl\nge-amar bufonul mut / Decoloratul arlechin.“ Trecute prin oglind`, \n „]ara de carton [i vat`“ \n care teatrul \nlocuie[te via]a, p`pu[ile mor [i ele, asemenea copiilor, iar spectacolul funerar, un joc mecanic al unor „fiin]e mici“, anun]` vag alienarea, dezarticularea [i absurdul din teatrul de mai t\rziu: „A murit, de congestie pulmonar` / P`pu[a, madon` de cear`. / P`pu[ile la c`p`t\i s-au str\ns, / Cu ochii fic[i, sclipind au pl\ns. / Biserica de mucava pentru pitici / Pl\nge cu dang`te slabe [i mici. / Sicriul de carton e preg`tit / Pe drumul de h\rtie convoiul a pornit / Cai de lemn [i dric de ciocolat`, / Popa cu barb` de vat`.“

Publicate separat, \n 1968, 1969, 1971 [i 1973, apoi reunite \ntr-un singur volum, cu ilustra]iile lui Étienne Delessert, Pove[ti 1,2,3,4 este singura carte pentru copii scris` de Ionesco, fiind considerat` una dintre cele mai neobi[nuite apari]ii ale genului. Cartea a fost publicat` [i \n române[te la Editura ART, \n 2010, tradus` din francez` de Vlad Russo. Scrise pentru fiica sa, Marie France Ionesco, \n anii ’40, Pove[tile... s\nt o invita]ie la descoperirea lumii \ntr-o manier` liber` [i naiv`, ironiz\nd normele [i automatismele sociale [i expun\nd curiozit`]ile ascunse ale banalului. Tat`l inventeaz` aventuri ciudate [i fanteziste, la insisten]ele fiicei sale, Josette, care \n fiecare diminea]` \[i face apari]ia \n dormitorul p`rin]ilor, cer\nd noi pove[ti. Feti]a prime[te cu bucurie ini]ierile neconven]ionale \n labirintul lumii mari [i serioase pentru c` tat`l i le prezint` ca pe un joc ingenios, la care imagina]ia copilului r`spunde cu entuziasm. Ceilal]i adul]i s\nt, evident, scandaliza]i. Mama: „Ai s-o proste[ti de tot cu t\mpenile tale“; menajera: „O s`-nnebuni]i feti]a, domnule“ sau, tot ea: „astea-s pove[tile t\mpite pe care i le spune taic`-s`u“. Pove[tile con]in [i ele mostre ale destructur`rii sensului din teatrul lui Ionesco. Dac` \n C\nt`rea]a cheal` demontarea mecanismelor limbajului expune aleatoriul semnifica]iei [i precaritatea comunic`rii, prin Pove[tile... sale, Ionesco g`se[te \n copii un public dornic s` se joace periculos de-a arbitrarul semnului lingvistic: „Josette \l \ntreab` pe t`ticul ei: / – Vorbe[ti la telefon? / T`ticul pune receptorul \n furc` [i zice:/ – ~sta nu-i telefon. / Josette r`spunde: / – Ba da, e telefon. Mi-a zis mie m`mica. {i mi-a zis [i Jacqueline. / T`ticul r`spunde: / – M`mica [i Jacqueline se \n[al`. Mamica [i Jacqueline habar n-au cum se cheam` `sta. ~sta se cheam` br\nz`. / – Se cheam` br\nz`? \ntreab` Josette. Atunci zicem c` e br\nz`. / – Nu, spune t`ticul, fiindc` br\nza nu se cheam` br\nz`, se cheam` cutiu]` muzical`. / Cutiu]a muzical` se cheam` covor. / Covorul se cheam` lamp`. / Tavanul se cheam` podea. / Podeaua se cheam` tavan. / Peretele se cheam` u[`. / {i t`ticul o \nva]` pe Josette sensul corect al cuvintelor.“ Ceea ce face \ns` din aceast` carte o apari]ie neobi[nuit`, \n care literatura pentru copii [i spiritul avangardist se poten]eaz` reciproc [i se completeaz` cu fast, este excelenta contribu]ie a lui Étienne Delessert. Ilustra]iile rezoneaz` cu textele \n armonii suprarealiste, \ntr-o suprapunere fabuloas` a esteticii pop-art cu expresivitatea jocular` a imaginilor comice din imaginarul infantil. Artistul ofer` [i o perspectiv` ironic`, o metareprezentare a temelor din teatrul lui Ionesco \n imagini vibrante, conturate \n culori psihedelice – multe dintre ilustra]ii s\nt cu [i despre rinoceri, \n-

pagina 11

Étienne Delessert, ilustra]ie la Eugène Ionesco (detaliu)

1,2,3,4 pove[ti pentru Josette

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

re copilul ]ine de sacru [i de reprezent`rile pure, primitive ale lumii [i ale limbajului a avut o influen]` remarcabil` \n cultura rus`, la autori precum El Lissitzky sau Vladimir Lebedev, ale c`ror c`r]i pentru copii s\nt veritabile opere avangardiste. |n cultura român`, ca \n majoritatea culturilor din spa]iul european, exist` scriitori pentru care \nt\lnirea dintre insurec]ia avangardist` [i c`r]ile pentru copii a fost posibil`. F`r` a instaura un gen aparte, Eugène Ionesco [i Gellu Naum au scris c\teva c`r]i \n spiritul insolitei \nt\lniri, iar Tudor Arghezi [i Ana Blandiana au extins suprafa]a de contact \ntre literatura român` „major`“ [i cea pentru copii.

DILEMATECA

DOSAR

pagina 12

DOSAR tr-una ni[te picioare adunate \n grup sus]in, \n loc de trupuri, un singur ochi gigantic, m`celarul e o vit` perspicace \n a c`rei pr`v`lie se vinde carne de om, \n vitrin` fiind a[ezat un cap ornat cu salat`, iar \ntr-unul dintre cele mai splendid subversive tablouri, o caricatur` a marelui lan] al fiin]ei, apare un pe[ti[or pe care scrie „Darwin“, surprins chiar \nainte de a fi \nghi]it de o broasc`-fluture cu ochi vicleni [i piele de cameleon. Delessert a lucrat \n dou` etape la ilustra]iile pentru cartea lui Ionesco: primele dou` pove[ti au fost publicate \n 1968, respectiv 1969, artistul realiz\nd imaginile pentru celelalte dou` dup` patru decenii, \n 2009, revenind, pentru edi]ia complet` de la Gallimard, [i asupra desenelor vechi. F`r` \ndoial`, colaborarea a fost una fericit`, Pove[ti 1,2,3,4 fiind materializarea exemplar` a dialogului dintre avangard` [i literatura adresat` copiilor, datorit` complementarit`]ii dintre text [i imagine, ambele miz\nd pe formula expresiv` a unei modernit`]i radicale. Criticii s-au \ntrebat dac` aceast` carte bizar`, cu referin]e la teatrul absurdului, f`r` o miz` educativ` declarat`, li se adreseaz`, de fapt, copiilor, \ns` probabil ei [tiu la fel de bine c` succesul la acest public care nu cunoa[te compromisul e asigurat de jocul liber al fanteziei textuale [i de frumuse]ea exotic`, baroc` [i suprarealist` a imaginilor.

Via]a [i vremurile pinguinului Apolodor Gellu Naum a scris Cartea cu Apolodor la sf\r[itul anilor ’50, \ntr-o perioad` \n care s-a ocupat mai mult de traduceri, dup` ni[te

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Ada Milea, Gellu Naum

\ncerc`ri (cu rezultat nefericit) de a concepe, \n idiomul realist-socialist, c`r]i pentru tineretul comunist. Grupul suprarealist de la Bucure[ti, fondat \n 1941, dup` \ntoarcerea lui Gellu Naum de pe front, \i reune[te pentru pu]in timp pe Gherasim Luca, Paul P`un, Dolfi Trost [i Virgil Teodorescu, deoarece, dup` 1947, doar Naum [i Teodorescu r`m\n \n ]ar`, ceilal]i aleg\nd exilul. Virgil Teodorescu se va adapta noului mediu, va deveni unul dintre poe]ii regimului, membru al Academiei, pe c\nd Gellu Naum va continua s` scrie [i s` tr`iasc` \n propria sa realitate vizionar`. „Eu nu fac suprarealism. Eu s\nt suprarealist.“ – \i m`rturisea poetul Simonei Popescu, \ntr-una dintre cele mai frumoase [i mai vii c`r]i despre Gellu Naum, Salvarea speciei. |n acord cu acest crez poetic, Naum a r`mas p\n` la cap`t alchimist al limbajului [i medium, locuind un prezent rev`rsat perpetuu \n irealitate [i vis. Cartea cu Apolodor a ap`rut \ntr-o prim` edi]ie \n 1959, cu ilustra]iile lui Jules Perahim, fiind urmat`, \n 1964, de o continuare mai pu]in reu[it`, A doua carte cu Apolodor, ilustrat` de Naum \nsu[i. Edi]iile ulterioare ale primei C`r]i au fost ilustrate de Dan Stanciu [i N. Nobilescu, \n variante diferite de cea minimalist-auster` a artistului cu \nclina]ii suprarealiste (dar [i proletcultiste) Perahim. Succesul C`r]ilor cu Apolodor (publicate \mpreun` \n 1979) a fost probat [i prin reedit`rile recente de la Humanitas Educa]ional, \ns` aten]ia critic` acordat` acestui capitol din opera lui Naum a r`mas destul de redus`. Trebuie men]ionat` totu[i „Scrisoarea unui critic literar c`tre un prie-

ten pinguin“, prefa]a Ioanei Pârvulescu la edi]ia din 2003 a celei de-a dou` c`r]i cu Apolodor, moment de minunat` tandre]e \ntre marea [i mica literatur`, \n care singurele criterii ce condi]ioneaz` apropierea s\nt dragostea pentru poveste [i pl`cerea de a citi. F`r` a fi o exegez`, acest text e, de fapt, un pas semnificativ spre dislocarea literaturii pentru copii (deloc facil`, dac` e privit` cu aten]ie) din periferia genurilor neimportante [i includerea ei \n sfera de interes a criticii. Ca [i \n cazul Pove[tilor... lui Ionesco, [i \n C`r]ile cu Apolodor ilustra]iile au rolul major de a transfera sensul pove[tii \n imagine, iar desenele lui Dan Stanciu s\nt, f`r` \ndoial`, oglinda ideal` \n care se cristalizeaz`, ca \ntr-un revers magic, emo]ia aventurii din poemul lui Gellu Naum. El \nsu[i poet, Stanciu intuie[te culori [i nuan]e prin care desprinde textul de suprafa]a conven]iei sale grafice [i-l elibereaz` \ntr-un paradis al esen]elor vizuale. C`r]ile cu Apolodor s\nt, \n aceast` colaborare de excep]ie, nu doar literatur` pentru copii, ci art` adev`rat`. Prima Carte cu Apolodor, cea mai reu[it` literar, este poemul epic al aventurilor unui pinguin de la Circul din T\rgul Mo[ilor, din Bucure[ti. Tenor admirabil la cor, „gr`su], curat, atr`g`tor, / \n fracul lui str`lucitor“, bun prieten cu animalele antropomorfizate ale menajeriei circului, Apolodor nu are \n comun cu suprarealismul dec\t orientarea artistic` ferm` a creatorului s`u. Naum a scris o poveste construit` pe o matrice asem`n`toare celor prezente \n structura basmului: un erou inocent, cople[it de o nostal-

DILEMATECA

DOSAR

gie inexplicabil`, pleac` spre Labrador, \n c`utarea familiei sale. Cum pinguinii nu tr`iesc pe coasta canadian`, Apolodor porne[te mai departe, \ntr-o c`l`torie plin` de peripe]ii [i surprize, \n jurul lumii, p\n` c\nd ajunge \n adev`rata patrie a pinguinilor, Antarctica, acolo unde \[i reg`se[te familia. |ns` odat` ajuns acolo, dorul nu-i d` pace, ci \l \ndeamn` la o nou` c`l`torie, de data aceasta \napoi, spre adev`ratul acas`, Circul din Bucure[ti.

Mi-e dor, mi-e dor....

Cet`]ean al lumii, Apolodor... ....ar avea nevoie c\t mai cur\nd de un pa[aport interna]ional – o mai bun` promovare l-ar a[eza, poate, l\ng` Pove[tile... lui Ionesco, \n libr`rii [i biblioteci str`ine. |n 2009, M.A. Christi a reu[it o performan]` notabil`: o traducere \n englez` a C`r]ii cu Apolodor, publicat` deocamdat` online (www.gellunaum.ro). O versiune francez` (Voyage avec Apollodore), publicat` \n acela[i an la Éditions MeMo, a fost realizat` de Sebastian Reichmann. Povestea lui Apolodor, trecut` prin filtrele talentului neconven]ional al Adei Milea, a devenit un album muzical ce transpune aventura \ntr-o formul` la fel de vie [i de autentic` precum eroul pinguin tenor. Prilejuit de c`utarea unui limbaj universal al artelor, de obsesia noului, dar [i de nevoia descoperirii sensurilor esen]iale ale lumii, interesul avangardelor pentru copil`rie [i, implicit, pentru primitivismul reprezent`rilor din universul infantil a oferit [ansa unei \nt\lniri la care au r`spuns pu]ini arti[ti. C\nd ea s-a consumat \n interiorul literaturii, rezultatul a fost cu at\t mai spectaculos. |n literatura român`, leg`tura suprarealist` dintre rinoceri [i pinguini poate deveni o nou` [i interesant` tem` – de cercetare, crea]ie sau visare.

pagina 13

Inspira]ia homeric` a poemului lui Naum este evident` [i a fost abordat` critic \n registrul \nalt, al compara]iilor directe, av\nd drept rezultat o deformare inutil` a limitelor interpret`rii. C\nd nu e considerat realizare minor` – un fel de crea]ie colateral` marii opere ce poate fi, prin urmare, ignorat` –, poemul despre Apolodor e racordat la voltajul hermeneutic al exegezelor docte ce aproape-l a[az` l\ng` Ulise al lui Joyce. O abordare mai temperat` trebuie s` noteze c`, asemenea basmului, literatura pentru copii con]ine versiuni simplificate, inten]ionat diluate, ale marilor pattern-uri culturale universale. |n Cartea cu Apolodor, triste]ea nostalgic` ce-i treze[te pinguinului dorin]a de a-[i c`uta „fra]ii din Labrador“ aminte[te cu certitudine de un moment esen]ial din Odiseea lui Homer, unul dintre textele care au generat timp de secole modele didactice [i educa]ionale, integrat marii tradi]ii eroice ce a influen]at masiv imaginarul literar \n toate formele sale. Apolodor e nostalgic precum Odiseu doar \n m`sura \n care, \n lumea copiilor, nostalgia func]ioneaz` ca declan[ator al unei aventuri \n jurul lumii, prin intermediul c`reia micul

erou afl` c` orice c`l`torie te face mai \n]elept [i mai bogat, pentru c` te ajut` s` te cuno[ti [i s` afli unde [i cu cine e[ti cu adev`rat fericit. |n Cartea cu Apolodor, Naum adapteaz`, \ntr-o manier` inspirat` [i original`, temele literaturii „mari“ la propor]iile delicate ale lumii mici. |n acela[i mod, renun]` la forma [i stilul suprarealismului, \ns` \i p`streaz` substratul: dorin]a de aventur`, fantasticul c`l`toriilor (chiar extraterestre), apropierea curioas` de necunoscut [i mon[tri, rima curat` [i proasp`t`, desf`[ur`rile nea[teptate de evenimente [i peisaje, prieteniile neverosimile [i, ca un nod inevitabil al tuturor aventurilor, dragostea. Cronicar al propriei c`l`torii, Apolodor este, \n jocul instan]elor textuale, adev`ratul autor, poetul relu\nd doar faptele descrise \n jurnal, „caietul p`tat“ purtat cu sine de neobositul pinguin – lacunele din „manuscris“ fiind mereu prilejuri de specula]ii [i interoga]ii fanteziste. „Pe malul fluviului Yukon“, \n Canada, vorbind la telefon cu \n]eleptul Bursuk, Apolodor afl` c`„ |n Labrador / Ai fost n`scut din \nt\mplare / C`ci nu-i picior de pinguin / Familia Apolodor / A stat, [i ea, foarte pu]in. / (Venise numai la plimbare).“ Str`b`t\nd ]inuturi tropicale, apoi Sahara, India, America [i chiar spa]iul lunar, Apolodor \[i c\[tig` un binemeritat statut eroic. |ntr-at\t de puternice s\nt ecourile faptelor sale, \nc\t Naum \i dedic` un „Imn de slav` pentru Apolodor, primul pinguin cosmonaut“. |n tradi]ia lui Swift, Naum \[i permite un intermezzo subtil de satir` politic` (\ntr-at\t de subtil, \nc\t e eliminat din edi]ia din 1988): „Tr`iasc`, deci, Apolodor / Care-a trecut pe l\ng` stele / {i nici nu s-a a-

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Gellu Naum

tins de ele! / Trìasc` regnul animal / {i specia care-a n`scut / Cosmonautul ideal! / [...] Trìasc`, deci, Apolodor / {i tot ce-avea \n buzunar! / Trìasc` micul sù radar! / Trìasc` ultimul [urub! / Trìasc` laptele din tub! / Trìasc` lipsa de palton, / Trìasc` bunul biscuit, / Trìasc` [i acel buton / At\t de bine nimerit, / Trìasc` glorioasa casc`! |n fine, totul s` trìasc`!...“ |nt\lnirea cu neamul sù de pinguini e punctul \n care nostos-ul ar trebui s` reinstaureze ordinea \n lumea eroului picar, iar nostalgia [i suferin]a provocate de ea s` se evapore, \ns`: „Pe ghea]a Golfului Terror / Ofta, ofta Apolodor / Iar tat`l, Apolodorel / {i unchiul, Apolodorini / {i neamurile [i vecinii / {edeau gr`mad` l\ng` el / {i-l \mbiau cu zeci de pe[ti / – Ia-i, drag`, dac` ne iube[ti... / Nu mai fi trist, Apolodor / }i-i d`m pe to]i, dac` z\mbe[ti... / Dar el ofta, ofta de zor: / – A[ vrea s` plec la Bucure[ti...“ Invocat` strict pentru o clip`, interpretarea lui Vladimir Jankélévitch asupra nostalgiei arat` c` suferin]a \ntoarcerii dispare atunci c\nd eroul revine \n „gradul zero al nostalgiei“, \n locul ce-i potole[te dorin]a cùt`rii, \n adev`ratul acas`. Tenorul Apolodor nu-[i g`se[te rostul printre aisberguri [i pinguini, ci acolo unde este unic [i apreciat pentru arta sa, a[a c` ajunge, dup` o c`l`torie neconsemnat` \n „manuscris“, din nou \n T\rgul Mo[ilor, apoi se mut` la Circul de Stat.

pagina 14

PROFIL Nora Iuga

traduc`toare [i scriitoare

Scriitoarea i-a luat fa]a traduc`toarei. Pe de o parte, pentru c` a furat startul: poeta a \nceput un pic mai devreme. Pe de alt` parte, pentru c` majoritatea cititorilor stau mereu cu ochii pe vedete – [i scriitorii s\nt mereu mai vizibili, mai iubi]i, mai aplauda]i dec\t traduc`torii. E o nedreptate. Pentru c` traduc`toarea Nora Iuga nu e cu nimic mai prejos dec\t scriitoarea Nora Iuga. Ce au \n comun Elfriede Jelinek, Günter Grass [i Herta Müller? Limba german`. Premiul Nobel pentru Literatur`. {i pe traduc`toarea Nora Iuga. Ei \i dator`m publicarea \n versiune româneasc` a cel pu]in o carte din opera nobela]ilor germani. {i a altor treizeci de volume traduse \n ultimii patruzeci de ani. Dar Nora Iuga nu se laud` neap`rat cu faptul c` a tradus „premian]i“. Departe de a pune pre] pe distinc]ii, prefer` s` vorbeasc` despre literatur`. Ar vorbi ore \n [ir, ne\ntrerupt: despre limba incredibil` [i imposibil` a lui Jelinek, despre spiritul Aglaiei Veteranyi, despre spiritul ludic din

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Intui]ie [i inspira]ie poezia lui Oskar Pastior, despre muzica lui Paul Celan sau despre vocea inegalabil` a Hertei Müller. Scriitoare sau traduc`toare? Pe Nora Iuga nu o complexeaz` \n nici un fel aceast` dilem`. Ambele „meserii“ i se potrivesc [i o atrag. {i nu face nici un fel de ierarhie. La \nceputul anilor ’70 – scriitoarea \n v\rst` de patruzeci de ani apucase s` publice dou` volume – numele ei este \nscris pe o list` de scriitori interzi[i. C`r]ile acestor autori s\nt scoase din libr`rii; nici \n reviste nu mai aveau voie s` publice. Singura [ans` a fost traducerea. {i \n cazul Norei Iuga traducerile au luat atunci locul crea]iei proprii. Nu c` traducerea n-ar fi tot crea]ie... Pentru Nora Iuga, traducerile constituie chiar o parte a operei de scriitor. Oricum, le-a dat de la bun \nceput importan]`: „Le-am f`cut cu aceea[i pasiune, aceea[i d`ruire, aceea[i disciplin`.“ Prima carte tradus` a fost un volum de August Strindberg – o antologie de trei nuvele intitulat`, \n român`, Vr`jitoarea. „A fost o tri[erie c`ci, fire[te, acele texte ar fi trebuit s` fie traduse din suedez`.“ Dar, neg`sind traduc`tori buni de suedez`, editura

a ales s` publice cartea t`lm`cit` dup` o versiune german`. Tot din literatura nordic`, mai precis din norvegian` – tradus` via limba german` –, a fost [i urm`toarea carte: Ultimul capitol, de Knut Hamsun. Apoi a urmat Herta Müller. Care apucase s` publice, \n limba german`, Niederungen [i Drückender Tango. Era \n 1987. Exact \n s`pt`m\na \n care urma s` predea Editurii Kriterion versiunea româneasc` a celor dou` volume, a \nt\lnit-o pe Herta Müller la Bucure[ti. Scriitoarea primise toate actele necesare [i urma s` p`r`seasc` definitiv România. Voia s`-[i ia r`mas-bun de la traduc`toare. Dup` plecarea din România, editura n-a mai publicat cele dou` c`r]i. Nora Iuga a r`mas doar cu pl`cerea de a-i fi tradus c`r]ile. Nici cu Die Kälte/R`ceala, de Thomas Bernhard, n-a avut noroc. Cartea – redactat` p\n` \n ultima faz` – nu a mai ap`rut, p\n` la urm`, la Editura Kriterion, apoi a mai z`cut o vreme la Univers. Un timp, a crezut manuscrisul pierdut. L-a reg`sit recent [i, din c\te sper` Nora Iuga, va ap`rea \n cur\nd – decenii mai t\rziu – la Editura Polirom.

Despre libertate

Ea \ns`[i poet`, Nora Iuga nu s-a v`zut niciodat` \n incompatibilitate cu munca de traduc`tor. Dimpotriv`, talentul scriitoricesc sus]ine [i iscusin]a traduc`toarei.

Straturile poeziei

g`sit abateri mari de la forma original`, a r`suflat u[urat`. „|n român`, suna dumnezeie[te. Asta \nseamn` s` fii un traduc`tor bun.“ Exist` [i alt fel de traduc`tori. Dintre cei foarte exac]i, unii gre[esc tocmai pentru c` nu rezoneaz` cu textul. „C\nd am citit poemele lui Apollinaire \n traducerea lui Mihai Beniuc, mi-a venit s` exclam: «Dar de ce-o fi Apollinaire un poet a[a mare, c` mie nu-mi place deloc.»“ La fel a p`]it [i cu poemele Annei Ahmatova traduse de Aura Christi. Noroc c` [i Apollinaire, [i Ahmatova au avut parte [i de al]i traduc`tori \n limba român`.

Probabil c` tocmai faptul c` e [i poet` i-a determinat pe Oskar Pastior [i pe Herta Müller, de pild`, s-o aleag` drept traduc`toare. Am\ndoi i-au dat libertate deplin` la traducere. |n cazul celor 33 de poeme cu Petrarca de Oskar Pastior, a \ncercat, mai \nt\i, s` p`streze sensurile poemelor. I-a fost greu [i, \n ciuda eforturilor, sim]ea c` nu \i iese. Cartea era, \ntr-adev`r, special`: e rodul unui pariu al poetului cu un prieten de-al sù care l-a provocat s` traduc` poemele lui Petrarca. Pastior, care nu [tia italian`, a intrat \n joc [i s-a apucat de treab`. Ce-a ie[it n-a fost tocmai o traducere: poetul a p`strat c\te ceva din spiritul sonetelor [i, pe c\t s-a putut, elementele de prozodie, dar a improvizat la r\ndu-i, adùg\nd straturi personale de \n]elesuri [i propriile comentarii. „Dac` faci o compara]ie \ntre textul lui Pastior [i textul lui Petrarca, sau \ntre textul lui Pastior [i textul Etei Boeriu, care l-a tradus magistral pe Petrarca, \]i dai seama c` poemele aproape c` nu au nici o leg`tur`“, explic` Nora Iuga. Cum a abordat ea \ns`[i acest joc? C`ci, p\n` la urm`, pentru traduc`tor, e un fel de mise-en-ab\me. „Am tot \ncercat s` caut sensuri. I-am trimis c\teva dintre poemele traduse [i mi-a r`spuns c`, tot cùt\nd sensuri, o s` stric poezia. «F` ce vrei!» – mi-a spus – «doar e[ti poet`». Doar a[a m-am eliberat. P\n` la urm`, am l`sat poezia s` curg` – [i a ie[it foarte bine. Ra]iunea n-are ce cùta aici, totul e intui]ie [i inspira]ie.“ Constatare valabil` [i \n cazul volumului de colaje al Hertei Müller |n coc locuie[te o dam`: „Cu c\t aceste jocuri par mai absurde, cu at\t [i libertatea traduc`torului e mai mare.“ Cum se \mpac` scriitoarea cu traduc`toarea? „Nu [tiu dac` nu cumva succesul de critic` pe care l-au avut c`r]ile mele \n Germania nu se datoreaz` [i faptului c` i-am tradus [i promovat \n România pe c\]iva dintre cei mai mari autori germani. M` \ntreb dac` nu cumva premiul Friedrich Gundolf, pe care mi l-a acordat Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung pentru promovarea culturii germane, nu a jucat un rol \n receptarea c`r]ilor mele. |n plus, al doilea atu al meu e tocmai cunoa[terea limbii germane: asta mi-a permis s` pot interveni direct \n discu]ii dup` lecturile publice la care am fost invitat`.“

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

„Nu s\nt temeinic` c\nd traduc. Nu stau cu dic]ionare [i lexicoane. Nici m`car nu citesc cartea \nainte de a m` apuca de treab`. |n schimb, pun pre] mare pe inspira]ie“, spune Nora Iuga. Pentru ea, nu rigiditatea [i acribia de a reda, cu exactitate, originalul s\nt calit`]ile esen]iale ale unui traduc`tor. Ci priceperea de a g`si o voce bun` \n limba]int`. C\t` libertate \[i permite, totu[i, traduc`torul? Aici, Nora Iuga face mai \nt\i un gest \n acela[i timp amplu [i ezitant. De parc` ar vrea s` spun` c` libertatea e infinit` [i c` doar cuvintele au \n]elesuri m`surate. Apoi reia. Libertatea se g`se[te pe dou` paliere. „S\nt o bun` cititoare. Instinctiv urm`resc rela]ia intim` a cuvintelor \n fraz`. C\nd citesc o carte, m` intereseaz` p`tura de t`cere, nerostitul. C\nd o dibuiesc [i o traduc, \ncerc s` o scot \n eviden]`. {i atunci am tendin]a s` folosesc cuv\ntul pe care mi-l sugereaz` t`cerea de sub textul exprimat \n cuvinte scrise. Al doilea palier, la care ]in enorm, [i care mi se pare mult mai important dec\t respectarea strict` a sensurilor cuvintelor, este dorin]a de a induce unui text scris de-un autor german, de pild`, sensibilitatea cititorului român.“ O traducere iscusit` ]ine deci mai degrab` de-o sensibilitate educat` dec\t de o [tiin]` \nv`]at`. Probabil c` pentru cei trecu]i prin cursurile de traductologie ale Facult`]ii de Limbi [i Literaturi Str`ine de azi, aceast` definire a meseriei de traduc`tor sun` suspect. |ns` Nora Iuga insist`: nerostitul e mai presus de cele spuse [i scrise negru pe alb. A[a se face, de pild`, c` atunci c\nd a fost rugat` s` fac` un referat la o carte tradus` din german` de poetul Mircea Iv`nescu, [i a

DILEMATECA

PROFIL

Matei Martin

pagina 15

fotografii de

Lucian Muntean

pagina 16

MERIDIANE Petre R`ileanu

Dalí Salvatorul Centrul Georges Pompidou consacr` o vast` retrospectiv` crea]iei lui Salvador Dalí (1924-1989). Organizatorii au conceput o scenografie „dalinian`“ a expozi]iei, menit` s` plonjeze vizitatorul \n universul particular al artistului spaniol: intrarea se face printr-un sas \n form` de ou, simbol recurent \n opera lui Dalí, [i se termin` printr-un altul figur\nd creierul artistului. |ntre cele dou`, peste dou` sute de opere, const\nd din desene, picturi, sculpturi, obiecte, instala]ii, proiecte pentru teatru [i cinema, fotografii. Numeroase ecrane puncteaz` traseul vizitei, [i \n asta const` marea noutate a retrospectivei de la Paris, aduc\nd \n aten]ie a[a-zisele opere efemere ale lui Dalí, happening-uri, performances filmate, conferin]e, interviuri, emisiuni de televiziune. Dalí este primul artist care se pune \n scen` pe sine, consider\nd c` orice apari]ie a sa, orice gest [i cuv\nt constituie o oper` de art` des`v\r[it`, fulgurant` [i irepetabil`.

Prima impresie [i cea mai rezistent`, dup` parcurgerea operelor acoperind cinci-[ase decenii de activitate, este aceea de recognoscibilitate vizual` [i de coeren]` intern`, \n ciuda variet`]ii deconcertante a formelor [i motivelor. Foarte devreme, dup` scurte taton`ri cubiste pe urmele lui Picasso, Dalí \[i g`se[te timbrul propriu, formele [i motivele care dau crea]iei sale o amprent` inconfundabil`, situ\ndu-se, din acest punct de vedere, al`turi de arti[tii secolului al XX-lea cu cea mai pregnant` identitate vizual` – Picasso, Magritte, Mirò, Brâncu[i, Warhol. Utiliz\nd desenul de un clasic echilibru [i dus la un grad de virtuozitate rareori atins de la Dürer \ncoace, ca [i tehnica pictural` comparabil` cu aceea a marilor mae[tri ai Rena[terii, Dalí aduce \n opera plastic` un univers de o incontestabil` originalitate, orientat aproape exclusiv spre interior, delirant [i aparent discordant, constituit \n jurul unor obsesii permanente: castrare, putrefac]ie, onanism, coprofilie, impoten]`. Emblematice \n acest sens s\nt tablourile: Étude pour Le miel est plus doux que le sang (1926), L’Âne pourri (1928), Le Grand Masturbateur (1929), Le jeu lugubre (titlu dat de Paul Eluard, 1929), L’Enigme du désir, ma mère, ma mère, ma mère (1929), Guillaume Tell (1930). Dup` o prim` expozi]ie la Barcelona, care-i aduce un \nceput de notorietate, Dalí petrece o s`pt`m\n` la Paris, unde are \n program trei vizite: Versailles, muzeul Gré-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

„Suprarealismul s\nt eu“

vin [i Picasso. Alegere semnificativ` pentru personalitatea t\n`rului artist fixat` \n datele ei fundamentale: Versailles – pentru delirul de grandoare; Grévin [i figurile de cear` – atrac]ia pentru artificiu, pentru factice; Picasso, \n sf\r[it, marea glorie a picturii, tot spaniol, care va deveni, la fel ca Breton, unul din „ta]ii“ lui Dalí, fa]` de care mai t\n`rul catalan se va plasa toat` via]a \ntr-un raport de admira]ie-repulsie-emula]ie, \ntotdeauna rival, niciodat` prieten. |n ace[ti ani, 1926-1928, Dalí ia cuno[tin]` de existen]a grupului suprarealist [i studiaz` dup` reproduceri pictura lui De Chirico, André Masson, Max Ernst, Juan Mirò, Yves Tanguy. Tot at\tea influen]e, pe care geniul lui Dalí, \n formula c`ruia intr` o neobi[nuit` capacitate de asimilare [i de sintetiz`, le va topi \n formula sa personal`. Salvador Dalí era convins c` numele lui avea [i (mai ales) aceast` semnifica]ie: Salvator al picturii moderne. |n 1929, galeria Goemans \i organizeaz` prima expozi]ie parizian`, prefa]at` de André Breton. Succesul e total, toate lucr`rile s\nt v\ndute. De altfel, 1929 este un an de r`scruce \n via]a artistului: acum o cunoa[te pe Gala, de care nu se va desp`r]i p\n` la moarte; succesul expozi]iei de la Paris \i permite cump`rarea unei case de pescar la Port Lligat, pe care o va m`ri \n decursul anilor, devenit` cuibul perechii Dalí-Gala, la ad`post de furia patern` provocat` de rela]ia cu o femeie m`ritat`; realizeaz` \mpreun` cu Luis Buñuel filmul C\inele andaluz, care va cunoa[te un succes fulgurant \n mediile artistice; intr` \n anturajul vicontelui Charles de Noailles, care i-a cump`rat mai multe tablouri, [i cunoa[te frenezia succesului, a banilor, a mondenit`]ilor: „Banii [i succesul fac bine la suflet.“ Tot acum este primit cu entuziasm printre suprareali[tii francezi, cuceri]i de convergen]a universului dalinian cu propriile c`ut`ri \n domeniul ira]ionalului. Ambiguit`]ile lui Dalí \n materie de angajament politic intr` \n contradic]ie cu intransigen]a lui Breton, care-l exclude din grup de dou` ori: prima dat` \n 1934, pentru tabloul Enigma lui Wilhelm Tell, unde personajul din titlu, prototip al autorit`]ii paterne oprimante, are tr`s`turile lui Lenin, a doua oar`, definitiv, \n 1939. {i c\nd Breton, excedat de exhibi]ionismul remunerat practicat de Dalí \n America, creeaz` anagrama Avida Dollars, Dalí, mai versat \n arta provoc`rii, va r`spunde imperturbabil: „Suprarealismul s\nt eu.“ Ca toate afirma]iile lui Dalí, enorme, exclusive, provocatoare, sem`n\nd,

Cap rafaelic explod\nd

Oul dalínian

f`r` s` fie, a autoderiziune, [i aceasta con]ine, pe un versant al ei, un adev`r judicios exact: Dalí \ncarneaz` suprarealismul (chiar dac` nu e singurul \n aceast` postur`), a fost [i r`m\ne profund suprarealist \n toat` crea]ia sa. El transpune \n pictur` tehnica asocia]iilor de idei, reunind realit`]ile cele mai \ndep`rtate, exact ca \n defini]ia imaginii poetice pe care suprareali[tii au preluat-o de la Pierre Reverdy: „Cu c\t raporturile dintre cele dou` realit`]i reunite s\nt mai \ndep`rtate [i juste, cu at\t imaginea va fi mai puternic` [i cu at\t mai mare for]a emo]ional` [i impresia de realitate poetic`.“ Cu deosebirea c` la suprareali[ti imaginea este involuntar`, spontan` [i perfect arbitrar`. Chiar dac`, \n practic`, interven]iile a posteriori nu s\nt excluse. Principiul analogiei este p`strat, dar la Dalí, \n mod manifest [i programatic, analogia devine delirant`. El realizeaz` dezideratul formulat de Apollinaire – „poezia se face pictur`“. Ca to]i suprareali[tii, Dalí submineaz` realul, propun\nd realitatea visului, a imagina]iei, a sugestiei poetice. Salvador Dalí aprofundeaz` metodele suprarealismului de explorare a incon[tientului, \n special automatismul psihic, dar propune [i o serie de contribu]ii originale, propria metod` [i propriul limbaj. Marea lui descoperire se cheam` metoda paranoïa-critique/paranoia-critic` (sau delir de interpretare), descris` [i comentat` \n

Universul lui Salvador Dalí se agreg` \n jurul unor cuvinte, concepte, mituri, figuri, ]i-

nomene enigmatice – [i, altfel, inexplicabile – ale psihismului uman. Toat` opera lui se las` citit` \n aceast` cheie. El \nsu[i se complace \n postura de nebun, dar un nebun care cunoa[te mecanismele nebuniei. Dalí se joac` av\nd con[tiin]a jocului [i st`p\nindu-i la perfec]ie regulile, el se d` total jocului p\n` la [tergerea limitelor, ca [i Don Quijote. {tiin]ele exacte. Foarte atent la cuceririle [tiin]ei, \n care vede o surs` de imortalitate, Dalí le adopt` cu entuziasm, integr\ndu-le \n propriul sistem printr-un comentariu din zona delirului spiritualist-misticoid, dar cu efecte notabile \n opera plastic`. Teoria relativit`]ii restr\nse [i generale a lui Einstein are ecou \n ceasurile moi ale lui Dalí (tabloul cel mai cunoscut din aceast` serie – Persisten]a memoriei), mesagere ale ideii imediate de timp care curge, dar [i ale unei posibile model`ri a spa]iului-timp. |n orizontul lui Dalí \i mai g`sim pe Werner Heisenberg (adoptat [i el simbolic ca tat`) [i Erwin Schrödinger, teoreticienii fizicii cuantice, James Watson, cel care a decriptat ADN-ul, René Thom, matematician, autorul teoriei catastrofelor, adoptat de Dalí ca un nou tat`, dup` Breton, Picasso, Heisenberg. Stéphane Lupasco [i propunerea acestuia de introducere a principiului non-contradic]iei \n g\ndirea occidental` l-au atras de asemenea pe Dalí. De altfel, \n expozi]ia de la Centrul Pompidou cei doi pot fi v`zu]i discut\nd \mpreun` \ntr-un fragment din emisiunea de televiziune 1001 de viziuni ale lui Dalí, din 1978. La sf\r[itul r`zboiului, impresionat de bomba de la Hiroshima, Dalí intr` \n perioada sa nuclear`. Acum realizeaz` o serie de opere (Madona lui Rafael la vitez` maxim` sau Cap rafaelesc explodat) care pun \n scen` obiecte sau fragmente de obiecte suspendate evoc\nd electronii din jurul unui atom, ce s\nt pe cale de a se agrega \ntr-un obiect, personaj, figur` sau, dimpotriv`, de a se descompune \ntr-o imagine construit` dup` rigorile sec]iunii de aur. Acela[i principiu st` la baza fotografiei Dalí Atomicus, dintr-o serie mai larg` realizat` cu fotograful Philippe Halsman. |n ace[ti ani, Dalí se proclam` monarhist [i catolic. Suprarealismul este \nlocuit de misticism, \ntr-o variant` strict personal` ce se vrea o sintez` \ntre [tiin]a de v\rf (cu ultima ei realizare, energia atomic`) [i religie – a[a-zisa „mistic` nuclear`“. |n Manifestul mistic din 1951, Dalí scrie: „|n 1951, lucrurile cele mai subversive ce pot surveni \n via]a unui exsuprarealist s\nt dou`: primul, s` devin` mistic, al doilea, s` [tie s` deseneze.“ Delirant, megaloman, Don Quijote tragic care provoac` r\sul, clovn insesizabil [i mare manipulator al incon[tientului, Dalí este un mare artist ce pare la \ndem\na tuturor, dar care trebuie descoperit.

pagina 17

Lexic dalinian

n\nd \n egal` m`sur` de discurs (numeroasele sale scrieri autoreferen]iale) [i de iconic. Inexisten]`. Din copil`rie este convins c` nu are o existen]` veritabil` pentru p`rin]ii lui, care v`d \n el re\ncarnarea fratelui mai mic, mort la doi ani [i care se chema, ca [i tat`l, Salvador. De altfel, artistul va semna de la un moment dat doar cu numele de familie, Dalí, renun]\nd complet la men]ionarea prenumelui. Dac` acesta poate avea un sens, el nu poate fi dec\t acela de Salvator al picturii moderne. Pe de alt` parte, revan[a delirant` a artistului este de a-[i atribui o existen]` dinainte de na[tere, fratele mai mic nu a fost dec\t „un prim eseu de Dalí“. Narcis. Pentru a exista, Dalí trebuie s` se iubeasc` pe sine [i pentru asta are nevoie s` uimeasc` \n permanen]` lumea. A[a \ncepe \nc` din copil`rie lunga lui carier` de „pervers polimorf“. De aici vine identificarea cu Narcis, o admira]ie total` [i continu` de sine, hr`nit` dintr-o nem`surat` extravagan]` exhibi]ionist`. Dalí este \ntr-o continu` reprezentare de sine, \ntr-un perpetuu delir verbal [i gestual c\t` vreme se afl` \n public – publicul fiind toat` lumea, de la persoanele cercului apropiat familial (p`rin]i, bone, colegi de [coal`, vecini, Gala, doar la \nceput, apoi numero[ii invita]i, suprareali[tii, prietenii, Llorca, Buñuel), p\n` la publicul numeros, anonim al „operelor efemere“, al conferin]elor [i al interven]iilor de tot felul. Enrique Sabater, care i-a fost secretar particular timp de zece ani, confirm` dualitatea personajului, afirm\nd c` Dalí avea [i o „]inut` de cas`“, un comportament strict normal, lipsit de orice artificiu, care \nceta \ndat` ce ap`rea un aparat de fotografiat, o camer` de luat vederi sau orice persoan` asimilat` ideii de public. Furnicile. Mici, harnice, \ntreprinz`toare, persistente ca [i memoria sau contrariul ei, uitarea: intensificarea p\n` la distrugerea de sine a memoriei. Ele s\nt peste tot, \n universul organic, dar [i \n cel anorganic, pe capacul unui ceas de buzunar \nchis ermetic ca o conserv` (Persisten]a memoriei), semn al confuziei regnurilor [i al permanentei metamorfoz`ri a realit`]ii. De altfel, Dalí este creatorul unui impresionant bestiar real, [i fantastic anamorfic, cu semnifica]ii scatologice sau sexuale, nelini[titoare precum elefan]ii cu picioare artritice de libelule din Tenta]ia Sf\ntului Anton, mu[te, p`ianjeni, languste sau la mante religieuse, mantiza, femela care-[i devoreaz` partenerul \n timpul actului sexual. Sertarele. Personaje (\n general) feminine cu forme perfecte (cu referin]e la clasicismul antic sau la mitologie), prev`zute cu sertare: „Corpul uman se compune din sertare secrete pe care doar psihanaliza le poate deschide.“ Psihanaliza. Dalí este de timpuriu un cititor pasionat [i activ al lui Freud, consider\nd psihanaliza un important instrument de cunoa[tere [i de dezlegare a unor fe-

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

textul L’Âne pourri/Asinul putred, reluat`, dezvoltat` [i ilustrat` \n alte texte, precum La Conquête de l’irrationnel/Cucerirea ira]ionalului (1935) sau \n Journal d’un génie/Jurnalul unui geniu (1964). |n defini]ia autorului, paranoia-critic` este „o metod` spontan` de cunoa[tere ira]ional`, bazat` pe obiectivarea critic` [i sistematic` a asocia]iilor [i interpret`rilor delirante.“ Viziunea paranoiac` devine un medium revelator al invizibilului: „Ambi]ia mea pe plan pictural – scrie Dalí \n Cucerirea ira]ionalului – consist` \n a materializa, cu cea mai imperialist` furie a preciziei, imaginile ra]ionalit`]ii concrete... care, deocamdat`, nu s\nt explicabile, nici reductibile la sistemele intui]iei logice, nici la mecanismele ra]ionale.“ Adesea, ea se concretizeaz` \ntr-o imagine dubl`, tripl`, cvadrupl`, o multiplicare controlat` a ceea ce artistul pretinde a fi omologat ca real, [i nu doar ca sugestie. Exemplele se afl` la tot pasul \n opera lui Dalí – citez doar c\teva titluri de tablouri con]in\nd imagini duble sau multiple ce pun \n scen` metamorfoz`ri succesive ajung\nd la circumscrierea unui spa]iu-timp aflat \n plin proces de modelare [i remodelare: Le Grand Masturbateur, L’Âne pourri, Le Spectre du sex-appeal, Tenta]ia Sf\ntului Anton. Un caz aparte \l constituie lucrarea Metamorfoza lui Narcis (1937), \n care subiectul este reprezentat \n dou` maniere diferite: \n partea st\ng` a tabloului, imaginea difuz`, estompat` a unei realit`]i magmatice, ce ar putea fi un peisaj geologic sau un f`t \nainte de na[tere; \n partea dreapt` a tabloului imaginea se clarific`, degetele fine, prelungi ale unei m\ini ]in un ou perfect conturat, din cochilia lui u[or cr`pat` ies la lumin` o minunat` floare, o narcis`, bine\n]eles, [i, ceva mai discret, un [arpe perfid unduitor. Furnicile, puzderie, care \ncep s` urce pe m\n` semnaleaz` [i ele intrarea \ntr-un alt regim: de la increat, magmatic, inform, ca atribute ale perenit`]ii, la creat, oul spart, via]a intrat` pe t`r\mul trecerii, al efemerului. Alte lecturi, alte modula]ii ale materiei vizuale s\nt posibile. Dup` Dalí, delirul constituie o interpretare a realit`]ii, iar paranoia – o activitate creatoare care nu ]ine, ca \n isterie, de deformarea realit`]ii, ci are la baz` o construc]ie logic`. Demersul artistic al lui Dalí, cu perfec]iunea lui formal` trimi]\nd \n permanen]` la vechii mae[tri (mai pu]in delirul), poate fi asem`nat cu acela al lui Cioran, care toarn` \n tiparele unei limbi de o clasic` perfec]iune [i rigoare, mo[tenit` de la morali[tii francezi ai secolului al XVII-lea (echivalentul pe plan plastic al mae[trilor renascenti[ti ai lui Dalí), propria g\ndire original`, profund`, contrariant`, de om al secolului al XX-lea.

DILEMATECA

MERIDIANE

pagina 18

ANCHET~ Ana DRAGU l Raluca DUN~ l Dan LUNGU l Antonio PATRA{ l R`zvan PETRESCU l Adina ROSETTI l Simona SORA Lucian Dan TEODOROVICI l Mihaela URSA l Radu VANCU „I-am d`ruit nepotului meu o carte de Cr`ciun. {ase luni a tot c`utat locul unde se pun bateriile.“ MILTON BERLE

„Pentru orice carte exist` un moment oportun [i unul inoportun, iar \ncercarea de a citi la 17 ani un eseu subtil despre modernism, cum este Spre far de Virginia Woolf, pe o plaj` de nudi[ti din Biarritz, a fost aproape sigur o gre[eal`.“ RICHARD BESWICK

„Am ur\t fiecare zi din [coal`. Am vrut doar s` \nv`] s` citesc [i s` scriu, apoi s` fiu l`sat \n pace.“ WOODY ALLEN

n Ana DRAGU Domnul fericit, Domnul g\dilici, Micu]a domni[oar` veselie, Domnul zgomotos [i chiar Domnul Buf de Roger Hargreaves s\nt c`r]ile pe care Dudu nu le mai cite[te pentru c` le [tie pe de rost. Le ]ine a[a, la expozi]ie, le num`r` [i le m\ng\ie de c\te ori are impresia c` s-a r`t`cit vreuna. |n aceea[i situa]ie se afl` [i Pinocchio [i bietul c`]el Murd`rici din Aventurile lui Murd`rici de Ken Brown sau Omida m\nc`cioas` de Eric Carle. {i nu \n ultimul r\nd, albumul Bistri]a. Nostalgii citadine de Oscar Skrabel (edi]ie bilingv`, român` [i german`, Editura Charmides), pe care l-a citit din scoar]` \n scoar]` de nenum`rate ori, v\n\nd cu \nd\rjire gre[eli de tipar (a g`sit vreo dou` \n 300 de pagini). |n ce o prive[te pe sora lui mai mare, titluri ciudate ca Vraja fatal`, Academia vampirilor sau Twilight m` lini[tesc, \ns` \ntr-o mic` m`sur`, av\nd \n vedere c` nu a atras-o cititul \n mod deosebit, spre imensa mea ciud`. Cu at\t mai mare ciuda cu c\t eu [i acum am vise cu Habarnam, uria[ul Periferigerilerimini sau Doctorul Aum`doare. Cu Pove[ti nemuritoare, Gulliver, dar [i co[maruri cu Gargantua [i Pantagruel camp\nd l\ng` frigiderul nostru afectat de criz`. De[i ]inu]i departe de TV, copiii mei nu citesc c\t a[ vrea eu s` citeasc`, \ns` tr`iesc cu speran]a c`, dac` nu voi for]a nota, la momentul potrivit se va produce [i acel ata[ament \nnebunitor fa]` de c`r]i, care pentru mine a func]ionat pe

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

C`r]ile preferate de copiii scriitorilor post de balon cu aer cald. Analizez [i varianta \n care, ca orice copii care se respect`, resping lectura pentru c` mama lor \i alung` din buc`t`rie cel mai adesea atunci c\nd cite[te. n Raluca DUN~ Ca s` fiu sigur` care e cartea ei preferat`, am \ntrebat-o pe MariaAnisia: „Peter Pan, desigur“, dar [i povestea, de fapt versiunile contemporane cu Tinker Bell (\n care Tink devine eroina principal`). Dar \ntruc\t Clopo]ica este totu[i „geloas`“, Peter Pan r`m\ne preferatul Mariei [i pe el l-am a[teptat, p\ndit [i momit seri de-a r\ndul, citind [i r`scitind povestea lui (odat`, i-am pus [i bomboane la fereastr`, la sugestia Mariei), cu speran]a c` istoria lui Wendy se va repeta [i c` umbra lui Peter va ap`rea prin camer`. {i cred c` Peter este cel a[teptat pentru c`, dintre toate personajele, doar el ar putea s` o fac` pe Maria s` zboare [i s` o duc` departe, \n }ara de Nic`ieri – }ara Pove[tilor, \i spunem noi (despre care Maria, acum mai bine de un an, nu avea pe atunci 4 ani \mplini]i, mi-a spus o poveste teribil de frumoas` [i trist`, \nc\t am pl\ns, pe un sordid pat de spital de copii din România. |n }ara Pove[tilor s\nt copii bolnavi, dar nu s\nt spitale, nici perfuzii, nici doctori). |nainte de Peter Pan a fost Bucle Aurii [i cei trei ursule]i (Maria, la 3 ani, avea ea \ns`[i bucle aurii [i era m\nc`cioas` [i neast\mp`rat`, ca [i „Bucle“). |nainte de tot a

fost Pupici pentru t`tici, prima carte a Mariei, evident, cump`rat` \n scopuri propagandistice de \nsu[i Tati Cosmin – care va deveni „tati-urs“, \ntruc\t b`t`lia pentru pupici se d`dea, \n carte, \ntre Tati-Urs [i Bebe-Urs. Interesant, [i Vladimir s-a ata[at spontan, la cei 2 ani ai sì, tot de o carte cu ursule]i: Pozna lui Jackie, o poveste japonez` cu 12 ursule]i, 11 bìe]i + o feti]`, mezina. Jackie face numai prostii, spre exemplu sare de la trambulin` \ntr-o enorm` pl`cint` cu dovleac. Cred c` asta admir` Vladimir la Jackie cel mai mult – probabil c` e modelul lui feminin deocamdat` (un pic mai bine ca anul trecut, c\nd era vizibil atras de blonde). P.S. Drag` Marius, Maria te \ntreab` de ce vrei s` [tii care e cartea ei preferat` [i de ce nu am voie s` \]i scriu despre Picioru[, care [i el este preferatul ei, ce dac` e din desene, c` este [i o carte cu „T`r\mul uitat de timp“, aia cu ab]ibilduri. n Dan LUNGU Voi \ncepe cu Ilinca: toat` seria Mary Poppins de P.L. Travers, perioad` \n care a fost \ndr`gostit` de umbrele, apoi Pippi {ose]ica de Astrid Lindgren [i Cronicile din Narnia de C.S. Lewis. Preferata lui Filip, f`r` de care o bun` perioad` de timp nu a putut s` adoarm`, a fost Animalele povestesc 365 de pove[ti – \n zadar am \ncercat s` aflu autorul, nu e men]ionat nicìeri pe carte, de[i e publicat` la o editur` cu preten]ii. Apoi a f`cut o pasiune pentru

Uria[ul bun [i prietenos de Roald Dahl, \n traducerea senza]ional` a Leontinei R`doi, dup` care au urmat Pove[tile despre devoratori de c`r]i, fantome din pod [i alte personaje de basm de Cornelia Funke.

n R`zvan PETRESCU Era cam m`ricel – 7, 8 ani – [i nu-i pl`cea literatura, c`sca f`r` s` deschid` f`lcile la Jules Verne [i Oliver Twist, avea dreptate. Am tot c`utat \n biblioteca-n care nu-s deloc c`r]i pentru copii [i, \ntr-un moment de iluminare ce-avea s` se dovedeasc` inutil`, am scos Omul invizibil, i l-am dat [i-am avut surpriza colosal` de a-l vedea cum o cite[te pe ner`suflate-n trei zile, i-am f`cut [i poz`. Nu p`rea veridic. Imediat i-am \ntins apoi Umbra lui John Saul, un roman de groaz`, l-a captivat la fel. Mai t\rziu mi-a m`rturisit c` n-o mai putea citi dec\t dac` st`tea \n camer` cu noi [i, dup` ce-a ispr`vit-o, a zis c-a fost trist c` a terminat-o [i fericit c` nu se va mai speria. Prin urmare, am continuat cu c`r]i horror, Dean Koontz, apoi Shining – i-am pus [i filmul, tremura de fric`, m-am bucurat, g`sisem metoda de a-l a[eza pe drumul marilor lecturi, a[a c` i-am pus sub nas dou` povestiri de Márquez, trei de Salinger (i-au pl`cut „Pe[tii banan`“) [i una de-a mea, la care r\dea o dat` la trei fraze, r\deam [i eu, p`rea comic`. Nu-i pasionat de c`r]i (vreo doi-trei ani am fost am`r\t c`-s singurul tat`-scriitor din [coal`, iar b`iatului \i plac jocurile pe computer, nu Dostoievski, pe urm` m-am obi[nuit cu ideea c` va deveni softist, va face bani [i m` va \ntre]ine, \mi va da de m\ncare, conuri de brad, ursule]i etc.). Ultimele volume pe care l-am \ndemnat s` le citeasc` au fost Tortura]i-l pe artist (i-a pl`cut

foarte tare) [i Cei goi [i cei mor]i, verdictul lui: genial`. E drept c` era [i-n vacan]`. Am fost at\t de fericit, \nc\t am decis s`-l las \n pace. |n fond, literatura e deprimant`.

n Adina ROSETTI Prima dat` a fost Apolodor. Pe la opt-nou` luni, Clara avea obiceiul s` se trezeasc`-n toiul nop]ii [i nu se lini[tea dec\t auzind vocea Adei Milea c\nt\nd despre pinguinul plecat spre Polul Sud. |i pl`cea mai ales partea cu c`mila \n de[ert, numai c\nd ajungeam acolo \[i \nceta suspinele [i \ncepea s` z\mbeasc`. Mai t\rziu, am trecut la cartea lui Gellu Naum, pe care am citit-o sear` de sear` vreun an de zile, [i pe care o r`sfoim [i-acum, din c\nd \n c\nd, cu mare drag. Despre A doua carte cu Apolodor, Clara declar` \ns` c` „nu-i cine [tie ce“. Din pricina pasiunii mele pentru „cea mai frumoas` carte din lume“, feti]a mea n-a avut \ncotro [i s-a \ndr`gostit [i ea de Prin]ese date uit`rii sau necunoscute de Rébecca Dautremer, cu minunatele ilustra]ii ale lui Phillipe Lechermeier. Habar n-am c\t a \n]eles din traducerea lui {erban Foar]`, dar un lucru e sigur: dintre toate prin]esele de-acolo, preferata ei e Kuskah, prin]esa r`zboinic` [i ne\nfricat`. {i c` tot veni vorba despre Habarnam, se cuvine s` men]ionez cartea lui Nikolai Nosov, care a f`cut furori. Din fericire, am reu[it s` reg`sesc chiar exemplarul meu din copil`rie, cu desene proprii [i adnot`ri (Clara mi-a atras aten]ia: „Nu-i frumos s` m\zg`le[ti c`r]ile!“). Volumul doi, proasp`t tradus, a fost, \ns`, o dezam`gire. |l a[tept`m pe al treilea, \n care Habarnam ajunge pe Lun`… Am cump`rat pove[tile lui Eugène Ionesco pentru copii, cu inima pu]in str\ns`, ne[tiind dac` un copil gust` sau nu absurdul, [i-am \nv`]at un lucru important: copiii ador` absurdul! Li se pare amuzant [i, de fapt, pentru ei face parte din ordinea fireasc` a lucrurilor. Partea preferat` a Clarei din Alice \n }ara Minunilor este cea \n care Alice bea ceaiul cu Iepurele de Martie [i P`l`rierul Nebun, adic` exact partea cea mai bizar-absurd`. Anton are 2 ani [i jum`tate. Cartea lui preferat` este una cu trenuri, excavatoare [i buldozere.

pagina 19

n Simona SORA S` nu r\de]i: am \nceput s`-i citesc fiic`-mii \nc` din via]a (ei) intrauterin`. Citisem, la Fribourg, \n Elve]ia, un studiu al unor medici japonezi care predicau cititul dinainte de na[tere, ascultatul muzicii [i, \n cazul copiilor japonezi, deprinderea altor abilit`]i strict... nipone. Nu [tiu dac` i-a folosit la ceva, dar de citit a citit mereu – desigur, nu ce mi-a[ fi dorit eu [i \n nici un caz cartea pe care i-am citit-o atunci [i care i se pare \n continuare boring. C\nd era \n clasa \nt\i, fiic`-mea a venit acas` cu prima carte cump`rat` de ea \ns`[i. Era, din c\te-mi amintesc, povestea versificat` a unui robot, pe care autorul \nsu[i o vindea din clas`-n clas` [i din [coal` \n [coal`, [i pe care fata mea \[i d`duse to]i banii de buzu-

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

n Antonio PATRA{ Nu [tiu al]ii cum s\nt, dar Toma, b`iatul meu de 3 ani [i-un pic, nu st` lini[tit dec\t dac` aude muzica ce-i place (de o vreme fredoneaz` \ntruna „Yellow Submarine“) sau dac` i se spun versuri atent ticluite, cu ritmul la vedere. C\nd \l chinuiau colicii, maic`-sa \i c\nta din Maria T`nase [i-i recita, habar n-am de ce, „Mistre]ul cu col]i de argint“ [i „Luceaf`rul“. Din nefericire, o perioad` lung` de timp nici nu voia s` aud` altceva. Am \ncercat diverse tertipuri, p\n` c\nd l-am convins s` repete buc`]i mai scurte, precum „{i dac`…“, pentru ca, la un an [i ceva repertoriul s` i se \mbog`]easc` semnificativ, incluz\nd buc`]i dificile ca „In memoriam“, „Timbru“ sau „Riga Crypto…“ Mureai de r\s c\nd \l auzeai zic\nd „Cimpoiul ve[ted luncii“... Dar refuza s` recite la comand`. Trebuia s` aib` chef, altminteri n-o scoteai la cap`t cu el. Cu pove[tile clasice nu am avut prea mare succes. Se plictisea repede. {i nici acum nu-i mai receptiv. Savureaz` doar povestea pe versuri (p\n` [i dintre desenele animate se uit` parc` mai cu drag la Gerald McBoing Boing), ador` Apolodor, iar, mai nou, {i animalele s\nt oameni de Alexandru Mu[ina, din care prefer`: „Domnului Hipopotam / Un domn pofticios [i gras / I-a crescut \n nas / Un ananas“ sau: „Balena Helena / Iube[te-at\t de tare igiena“ [.a.m.d. N-am reu[it s`-l educ`m ca din carte, c\nt` [i vorbe[te de unul singur, iar la gr`dini]` trece printre coda[i, fiind considerat un copil „cu comportamentul \n dezvol-

tare“. Numai de n-ar ajunge poet (se [tie doar: poezie-s`r`cie). Mai bine muzicant. Fiindc`, orice ar fi, „muzica calmeaz`“, cum zicea Bacovia la un moment dat, crez\ndu-se inspirat. Deci c\nt`, Toma dragule, c\nt` oric\t, numai taci cu tata.

DILEMATECA

ANCHET~

pagina 20

nar din s`pt`m\na aia. A citit-o p\n` seara [i apoi \nc` de c\teva ori, \n zilele urm`toare. Era o gogom`nie anevoios versificat`, a c`rei comercializare \n [coli ar fi trebuit interzis` odat` cu pachetele de junk food [i pe care n-am reu[it s` i-o [terpelesc nici p\n` azi. Acum, la 15 ani, cite[te Chimie perfect`, Harry Potter [i Urzeala tronurilor [i, uneori, cu cartea sub ochi, o v`d z\mbind extatic, aproape la fel de intens ca atunci c\nd prime[te sau d` like-uri la vreo postare de pe Facebook. n Lucian Dan TEODOROVICI N-am discutat p\n` acum \n termenii `[tia cu copiii mei: ce carte v-a pl`cut cel mai mult din ceea ce a]i citit? A[a \nc\t a fost necesar s` le las c\teva secunde, poate un minut, de g\ndire, \nainte de a primi un r`spuns. Mai ales c` Alin [i Alexandru s\nt deja adolescen]i, au \mplinit 16 ani, a[a \nc\t aveau de cotrob`it prin memorie, pentru a g`si r`spunsul. Doamna Bovary, mi-a spus \n cele din urm` Alex, ceea ce a n`scut imediat din partea mea cea mai enervant` \ntrebare ce poate fi pus` unui om de v\rsta lor: de ce? Mi-a pl`cut adulterul, mi-a zis, ceea ce m-a pus pu]in pe g\nduri. Am trecut \ns` la Alin, care a r`spuns mai \nt\i la \ntrebarea ultim`, la enervantul „de ce?“. Pentru c` are o poveste original`. {i-abia apoi mi-a dat titlul c`r]ii: Adio, arme! Trebuie s` recunosc c` a urmat o lung` discu]ie literar`, un fel de [ez`toare, d\ndu-mi seama, abia spre cap`tul ei, c` totu[i \ntrebarea de la care am pornit sublinia, \ntr-un fel, cuv\ntul „copii“, referindu-se deci mai degrab` la c`r]ile copil`riei dec\t la ale adolescen]ei. Prin urmare, pornind de la cartea mea preferat` din copil`rie, Coco[atul, ne-am \ntors la acele c`r]i. {i-am\ndoi mi-au r`spuns, \ntr-un unison impecabil, c` Dracula a fost cartea care le-a pl`cut cel mai

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

ANCHET~ mult, \naintea liceului. Apoi, la insisten]ele mele, fiecare dintre ei a oferit [i-un „loc 2“: pentru Alin, a fost Col] Alb. Pentru Alex, Aventurile lui Tom Sawyer. Pe locul 3 s-au situat Prin] [i cer[etor (la Alin) [i C`l`toriile lui Gulliver (la Alex). Iar eu am r`mas cu mirarea c` \ntre preferatele lor nu a ap`rut nici un Harry Potter, nici un st`p\n al inelelor [.a.m.d. Ceea ce nu [tiu dac` e bine sau nu, ba chiar cred c` lucrurile nu trebuie privite din perspectiva asta. Pur [i simplu, e o constatare care m` face s` \n]eleg c`, m`car din punctul de vedere al lecturii, \ntre genera]ia mea [i a copiilor mei diferen]ele s\nt insesizabile. Sau poate doar \ntre mine [i copiii mei. n Mihaela URSA C`r]ile preferate ale copiilor mei (care au acum 14 [i, respectiv, 12 ani) s\nt mereu altele, cum este [i normal. Dac` ar fi s` m` g\ndesc la c`r]ile care au \nsemnat mai mult dec\t ni[te pasiuni de moment, \n cazul mezinei Mira \mi este clar c` a fost Peter Pan. A ascultat-o \nt\i citit` seara, pe c\nd avea 2-3 ani, apoi a citit-o [i ea de c\teva ori. La v\rsta c\nd copiii au prieteni imaginari, Peter era prietenul Mirei, aveau lungi conversa]ii, se certau, r\deau \mpreun`, Peter [edea cu noi la mas`, pe scaunul lui, avea tac\mul lui [i ne \nso]ea \n plimb`rile cu ma[ina, \n zbor, motiv pentru care Mira se \ntorcea din c\nd \n c\nd \n spate [i \i striga pe geam, peltic: „Mai lepede, Pit`l, mai lepede!“ Presupunerea mea p\n` ast`zi este c` feti]a mea a \nv`]at de la Peter Pan lec]ia copil`riei nesf\r[ite, ea \ns`[i nedorindu-[i s` creasc` mare, [i c` tot de la Peter a \nv`]at cum s`-[i reprezinte \ngerii pe care, \n general, copiii nu mai pot s`-i povesteasc` dup` ce devin verbali, a[a c` \ncep s` nu-i mai vad`. Nona este o cititoare redutabil`, devoreaz` carte dup` carte [i, pentru

c` exigen]ele ei s\nt mai complexe, dezvolt` mai greu pasiuni la fel de stabile. Are totu[i una care, de vreo doi ani, rezist` tuturor fluctua]iilor sale de gust [i spirit critic: Agatha Christie. I-a citit toate c`r]ile, plus Autobiografia [i tot ce a mai g`sit despre ea, \n român` [i \n englez`. |ns` omagiul suprem adus autoarei de romane poli]iste a fost \ntocmirea unui sistem ad-hoc de evaluare a oamenilor \n func]ie de cuno[tin]ele lor \n materie de Agatha Christie. De pild`, eu m` aflu foarte jos pe aceast` scar`, pentru c` nu mi-a pl`cut niciodat` literatura poli]ist` (abia Moartea lui Roger Ackroyd mi s-a p`rut c\t de c\t interesant`). Cel mai sus se afl` doamna Marta Petreu care, pe durata unui singur zbor Cluj-Paris, i-a dovedit Nonei c` [tie chiar mai multe dec\t ea despre pasionantul subiect. Dac` p\n` la zborul respectiv Nona \[i dorea s` scrie la fel de bine ca Agatha, dup` aterizare [i-a dorit s` fie o scriitoare la fel de bun` ca Marta Petreu. n Radu VANCU Cum Sebastian are 3 ani [i jum`tate, e limpede c`, p\n` de cur\nd, c`r]ile lui preferate au fost cele f`r` text, numai cu imagini & ab]ibilde. E drept, exist` o poz` f`cut` pe la 2 ani \n care cite[te absorbit pe oli]` o edi]ie Wordsworth din Shakespeare – \ns` e un fake snob. Prima lui poz` \ntr-adev`r livresc` e din Libr`ria Humanitas, ]in\nd iluminat \n m\n` o carte uria[` pe a c`rei copert` se poate citi 1000 de camioane [i ma[ini cu ab]ibilde. Avea vreo 2 ani [i jum`tate, cred, [i a citit-o cu r`bdare de kabbalist – a permutat cele 1000 de ab]ibilde \n toate combina]iile posibile, la fel cum al]ii permut` literele Torei pentru a afla numele lui Dumnezeu. Pe la 3 ani a \nv`]at literele mari de tipar, a[a \nc\t era \n stare s` g`seasc` singur \n libr`rii c`r]ile pe a c`ror copert` era scris numele supereroului favorit – micu]a, modesta, ultraperfecta ([i hiperenervanta, dac` m` \ntreba]i pe mine – a[a c` mai bine nu m` \ntreba]i) locomotiv` Thomas. Camelia i-a cump`rat tot felul de c`r]i de pove[ti pentru care \n copil`rie mi-a[ fi dat sufletul personal – ba chiar mi l-a[ da [i acum, pentru unele; el r`m\ne \ns` la toate nep`s`tor [i rece, [tie doar una [i bun`: Thomas e prietenul pe care-l iube[te f`r` fisur`. |mi aduce autoritar c`r]ile cu desene multe [i texte minimaliste, mi le tr\nte[te \n poal` [i-mi porunce[te: „Cite[te-mi-o pe cea cu Thomas [i trenul de interven]ie!“ |i citesc, el urm`re[te coresponden]a dintre imagini [i cuvinte [i, pe m`sur` ce se ilumineaz`, \mi dau seama c` era s` fac o mare gre[eal`: sufletul trebuie s` mi-l dau de acum \nainte pe c`r]ile lui, nu pe ale mele. A[a merge treaba. anchet` realizat` de

Marius Chivu

DILEMATECA

TEHNODROM

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Constantin Vic`

De c`utat pe YouTube

Pre]: 39 lei

Anul \n care am tr`it dup` Biblie de A.J. Jacobs. Colec]ia Experiment Autorul, jurnalist la Esquire, decide s` tr`iasc`, timp de un an, aplicând literal toate canoanele biblice. Agnosticul Jacobs se roag`, respect` cele zece porunci, \[i las` barb`, pa[te oile \n de[ert, m`nânc` l`custe, lapideaz` persoanele adultere [i descoper` cu groaz` ce \nseamn` s` spui adev`rul golgolu] \n orice \mprejurare. Cronica sa plin` de umor a fost listat` de New York Times ca best seller timp de trei luni.

Pre]: 30 lei

Pre]: 28 lei

Agrafa Ro[ie de Kyle MacDonald Colec]ia Experiment Un manual atipic despre cum s`-]i realizezi visul pornind de la nimic. Sau cum s` devii mândrul proprietar al unei case, dup` paisprezece tranzac]ii, pornind la drum cu o simpl` agraf`. Este povestea adev`rat` a ultimului practicant al trocului din ]`rile civilizate. La vremea acestui experiment, autorul avea 26 de ani, multe datorii, o prieten` care-i pl`tea chiria [i o idee cu care a dat lovitura.

Pre]: 29 lei

Buddha, Casanova [i cu mine. O karm` cu peripe]ii de David Safier. Colec]ia Romane Moderatoarea de televiziune Kim Lange se afl` \n culmea gloriei, când o chiuvet` picat` dintr-o sta]ie spa]ial` o trimite pe lumea cealalt`. Acolo, afl` de la Buddha c` acumulase o gr`mad` de karm` negativ`, motiv pentru care i se refuz` intrarea \n Nirvana. Un \ntreg [ir de re\ncarn`ri devin ocazii pentru Kim de a acumula karm` pozitiv`.

Pre]: 31 lei

No Impact Man de Colin Beavan Colec]ia Experiment S` renun]i la lumina electric` [i la hârtia igienic`, la metrou, la televizor [i la mâncarea ambalat`, s` speli rufe \n cad`, s` mergi cu bicicleta – iat` experimentul la care scriitorul [i bloggerul newyorkez se supune timp de un an. „No Impact Man func]ioneaz` mai ales pentru c` Beavan este inteligent, amuzant, provocator [i, mai presus de toate, sincer.“ – The Philadelphia Inquirer

Re]eaua social` video e plin` de sfaturi practice filmate din toate domeniile: de la cum s`-]i instalezi Windows la cum s` repari o biciclet` [i s` salvezi lumea. Lor li se adaug` miliarde de pisici filmate \n toate pozi]iile [i atitudinile. |n babilonia aceasta exist` o sec]iune dedicat` cursurilor filmate la marile universit`]i, conferin]elor marilor cercet`tori – totul cu scopul de a aduce cunoa[terea mai aproape de oameni. Dar aici, pe c\t de generoas` e ideea, pe at\t de plictisitoare e realizarea. Pentru c`, \n compara]ie cu TED – o platform` pentru conferin]e video –, YouTube nu are standarde [i formate. Astfel de cursuri [i conferin]e interesante s\nt distruse de modul placid \n care au fost filmate. Educa]ia video nu merge oricum. YouTube a \nlocuit comunicarea fa]` \n fa]` verbalizat`. C\nd vrei s` exprimi ceva, apelezi la un link [i treaba e rezolvat` cu escapismul de trei minute \n care to]i ne umezim ochii.

Pre]: 32 lei

M-am n`scut \ntr-o zi albastr` de Daniel Tammet. Colec]ia Portrete Autorul este un autist savant, adev`rat geniu al numerelor, capabil s` efectueze calcule uluitoare \n câteva secunde. Neurologi eminen]i s-au aplecat asupra cazului s`u. A recitat \n public, timp de cinci ore, primele 22.514 zecimale ale num`rului Pi. A \nv`]at islandeza \n cinci zile, vorbe[te fluent 10 limbi, printre care [i româna.

www.philobia.ro

n Pre]: 35 lei

Cronici din San Francisco de Armistead Maupin Colec]ia Romane O incursiune \n America anilor ’70, Cronici din San Francisco prezint` episoade din via]a locuitorilor ora[ului care \ncearc` s` \[i tr`iasc` liber pasiunile, iubirile [i diversele orient`ri sexuale. Primul opus dintr-o serie de 8 volume, tradus` \n 11 limbi [i vândut` \n peste 6 milioane de exemplare.

Pre]: 25 lei

Am ucis-o pe {eherezada de Joumana Haddad. Colec]ia Portrete Autoarea a \nfiin]at prima revist` de literatur` erotic` din lumea arab`. Ea ne dezv`luie cum simte [i gânde[te liber o femeie arab`, influen]at` timpuriu de Marchizul de Sade – tr`ind \ntr-un ora[ sfâ[iat de r`zboi, Beirut – apoi ca tân`r` scriitoare de poezie libertin` [i, ulterior, ca mam`. „|n aceast` carte curajoas`, Haddad sparge tabuul t`cerii impus femeii arabe.“ Elfriede Jelinek

pagina 21

Ghidul proasp`tului t`tic de Pierre Antilogus [i Jean-Louis Festjens. Colec]ia Ecologia Interioar` O carte de psihologie practic`, extrem de amuzant`, scris` \n stilul marii literaturi – autorii fac un two-men show de la \nceput pân` la sfâr[it. Ei \[i propun s` d`râme bariere, s` ne dezarmeze de toate prejudec`]ile ostile fa]` de bebelu[i [i s` ne galvanizeze energiile molatice; pe scurt, s` fac` din fiecare cel mai fericit dintre t`tici.

[i-au distrus reputa]ia aici. S\nt filmule]e f`r` nici o vizualizare [i acele virale pe care to]i oamenii de marketing [i le-ar dori \n portofoliu. Dar, mai ales, s\nt milioane de utilizatori care joac` rolul curatorului, cu grij` aranj\nd filmele \n colec]ii [i liste. Tot ace[tia se lanseaz` \n cruciade textuale \n subsolul imaginilor mi[cate, se lupt` pentru o pozi]ie frunta[` (oferit` de sistemul de vot), se atac` [i se \mprietenesc \ntr-o lume care a fost g\ndit` pentru privit, nu scris. Exist` youtubi[ti – mi-a zis \ntr-o zi Mito[ Micleu[anu. Youtubi[tii nu apar]in unei clase sociale, nu joac` la salonul refuza]ilor [i nu le pas` de limitele Internetului. Cei mai mul]i nici nu vor faima; al]ii, ca Bahoi – un alt produs de succes al camerelor digitale –, o fac programatic, parc` ar fi citit manualul de PR. Un profesor de matematic` din Ia[i consider` c` mafia ciorapilor experimenteaz` pe români. Un adventist c\nt`, \ntr-un ritm nebun de manea, dragostea lui pentru Isus. Un actor \l imit` pe Petre }u]ea vorbind despre pasiunea genera]iei Criterion pentru bukkake. To]i \mpart serverele YouTube.

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Stau \n sta]ie la tramvai, v\ntul bate [i oamenii s\nt nervo[i, e iarna româneasc`. Din mul]ime iese un tip [i-mi d` un bile]el (s` nu-i zic flyer) pe care scrie „De cautat pe youtube“, apoi urmeaz` o lung` list` de oameni care l-au g`sit pe Hristos. |nt\mplarea nu m-a ajutat s` aflu calea dreapt`. Dar ceva tot am \n]eles despre rolul YouTube \n via]a social`: c\nd nu ai loc [i timp s` spui ceva, trimi]i omul \n raiul filmule]elor de tot felul. Pe YouTube coexist` elitele \nalte cu muzica lor clasic` & experimentele lui John Cage \n perfect` armonie cu toate [lag`rele comuniste, manele, glume sinistre [i b`t`ile din [coli. Toate particip` la democra]ia imaginii, la punerea \n aplicare a articolului unic din secolul autenticit`]ii: filmeaz` [i f` tot ce vrei! YouTube a devenit o re]ea social` pe ascuns, f`r` s`-[i propun`. Raiul produc`torilor amatori [i terenul de lupt` al marilor corpora]ii de divertisment, care-[i v`d clipurile \nc`rcate s`lbatic de utilizatori ce nu respect` dreptul de autor \n formele sale deviant-contemporane. S\nt oameni pe care YouTube i-a f`cut celebri [i oameni care

pagina 22

RECENZII

LITERATUR~ Adrian Mihalache, Spa]ii seduc`toare, Editura Tracus Arte, 2011, 30 lei

C`r]i din p`r]i Profesor [i specialist reputat \n domeniul tehnic, Adrian Mihalache ar fi r`mas probabil un cercet`tor stimabil, rob al [tiin]ei, de nu dezerta la timp, d\nd curs voca]iei sale adev`rate, de c`rturar predispus la contempla]ie [i de om liber, curios s` vad` [i s` cunoasc` totul, ca un veritabil spirit renascentist. E vorba, desigur, despre un renascentism adaptat vremurilor de azi, sensibilit`]ii postmoderne, care \ncurajeaz` survolul trans- [i inter-disciplinar, \n vederea concilierii dintre [tiin]` [i art`, adev`r [i frumos, sub semnul revigorant al unui nou umanism. Dup` cum se pare, Adrian Mihalache a izbutit s` ]in` pasul cu schimb`rile revolu]ionare de la \nceput de mileniu [i s` devin` un om al timpului s`u, entuziast la contactul cu noutatea [i g`sind prilejuri de jubila]ie \n orice, f`r` a l`crima p`gubos pe ruine, cum ne st` nou`, românilor, \n obicei. L-am \nt\lnit la Paris, ast`-var`. Purta un tricou ro[u imprimat cu figura lui Lenin (e \nc` la mod` printre francezi, zicea) [i, v`z\ndu-m` cam picat din lun`, m-a instruit ca la carte, ar`t\ndu-mi pe viu cum trebuie pu[i la punct insolen]ii chelneri parizieni, chiar dac` le ceri doar un nenorocit de vin au pichet. Mi-a l`sat o impresie puternic`, de om ce iube[te cu patim` via]a, [i mi-am dat seama c`, din tot ce a scris, eseurile \i oglindesc cel mai fidel personalitatea – taman ca \n volumul la care am ales s` m` opresc

\n r\ndurile de fa]`. Escortate, nu \nt\mpl`tor, de o „pledoarie pro domo“ \n favoarea fragmentarismului [i a c`r]ilor f`cute „din p`r]i“, eseurile din prezentul op s\nt grupate tematic, \n func]ie de teritoriile ce[i disput`, pentru autor, spa]iul seduc]iei, dup` cum urmeaz`: literatura, artele audio-vizuale, mediul virtual, c`l`toriile prin ora[ele lumii (eseistul nu iube[te natura s`lbatic`, ci confortul burghez, binefacerile civiliza]iei) [i, last but not least, prietenia. Surprinz`toare e nota confesivmemorialistic`, aproape inexistent` \n c`r]ile anterioare, dar asumat` acum cu inten]ia clar` de a fixa in aeternum portretul scriitorului ajuns la v\rsta \n]elepciunii, pe un traseu biografic bine delimitat, \n ordinea succesiv` a momentelor prinse \n text, de la copil`rie la prag de senectute. Primul spa]iu seduc`tor redescoperit de memoria eseistului \l constituie biblioteca din casa p`rin]ilor, descris` am`nun]it, cu volupt`]i de colec]ionar, pentru ca ulterior, dup` ie[irea din captivitatea solitar` a c`r]ilor, s` fie experimentate [i alte pl`ceri, mai concrete, la contactul direct cu via]a care se vie]uie[te, vis\ndu-se totodat`. De aceea, Adrian Mihalache relateaz` episoade cu t\lc dintr-o via]` tr`it` plenar, ca oper` de art`, o via]` care \ncepe \n bibliotec` [i care se trece, \ncet-\ncet, dup` istovitoarele c`l`torii de

LITERATUR~

Nebunul pe cont propriu Editura ART a lansat \n 2012 o serie de autor Bohumil Hrabal, reedit\nd, pentru \nceput, o carte tradus` \n 2001, dar publicat` atunci la o editur` mic` din N`dlac [i av\nd, prin urmare, o circula]ie extrem de redus`. Probabil c` mult mai cunoscut dec\t nuvela Trenuri cu prioritate este \n România filmul omonim al marelui regizor ceh Jiri Menzel, c\[tig`tor al Oscarului pentru cel mai bun film str`in, \n anul 1969 (Closely watched trains, \n englez`), unde co-scenarist, al`turi de Menzel, a fost \nsu[i Hrabal. (De altfel, prietenia dintre scriitor [i regizor a \nsemnat [i o colaborare pe via]`, m`rturie st\nd numeroase scurtmetraje ale lui Menzel, dar [i recentul film L-am servit pe regele Angliei.) Trenuri cu prioritate este o relatare la persoana \nt\i din perspectiva t\n`rului Milos, un stagiar la c`ile ferate, \n v\rst` de 22 de ani. S\ntem \n Cehia anului 1945, ]ara este sub ocupa]ie german`, c\te un avion nem]esc mai cade peste ora[, din ruinele caselor se mai vede c\te o m\n` omeneasc`, iar t\n`rul nostru erou tocmai a ie[it de la psihiatrie, \n urma unei tentative de sinucidere. Imaginea de ansamblu se contureaz` \ns` lent, pe m`sur` ce \l \nso]im pe Milos \n expedi]ia pe biciclet` c`tre resturile unui avion nem]esc c`zut, din care \ns` nu mai g`se[te nimic pentru c` localnicii \l dezmembraser` [i-l furaser` bucat` cu bucat`, \n c\teva zeci de minute. Acesta este tonul relat`rii, \n mare – unul re-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Bohumil Hrabal, Trenuri cu prioritate, traducere din limba ceh` de Corneliu Barboric`, Editura ART, 2012, 19,90 lei

laxat. Tragedia r`zboiului nu e expus` ca atare, nu e nic`ieri sub reflector, ea irumpe ici [i colo din c\te un detaliu care intr` sub ochii lui Milos: chipurile galbene ale r`ni]ilor din trenurile care trec prin gara unde lucreaz`, animalele chinuite din vagoane, l`sate f`r` hran` c\te o s`pt`m\n`, atitudinea de st`p\ni peste vie]ile oamenilor, pe care o afi[eaz` solda]ii nem]i. Nem]ii s\nt ni[te nebuni periculo[i – conchide Milos dup` c\teva confrunt`ri directe. „{i eu s\nt un pic nebun, dar pe spinarea mea, spre deosebire de nem]i, care s\nt nebuni pe spinarea altora“, mediteaz` el. Evenimentul central al nuvelei, unul definitoriu pentru literatura lui Hrabal, s-a petrecut pe c\nd Milos era \n spital [i \l [tie deja tot ]inutul: \ntr-o tur` de noapte, colegul lui Milos, impiegatul Hubicka, un fel de Casanova al zonei, \i [tampileaz` fundul telegrafistei Zdenka iar, diminea]a, aceasta ajunge acas` a[a, [tampilat`, spre oroarea [i disperarea mamei, care anun]` Gestapoul. {edin]a \n care Hubicka este anchetat pentru profanarea limbii germane [i a simbolurilor Reich-ului (c`ci [tampilele con]ineau cuvinte nem]e[ti [i acvila Reich-ului) este una antologic` [i ilustrativ`, \n acela[i timp, pentru felul lui Hrabal de a pune \n contrast marea istorie cu firescul eroilor s`i, a c`ror via]` privat` pare a se scurge perfect paralel cu drama colectiv`, sau chiar \n ciuda acesteia. |ntrebat` cum s-au petrecut lucrurile [i dac` a fost amenin]at` sau for-

pl`cere, \n orizontul odihnitor al prieteniei [i al dialogului cu cealalt` lume, de dincolo. C`ci prietenii pleac` [i ei, cu vremea (ca B. Elvin sau Alex. Leo {erban), l`s\ndu-l tot mai singur, ca \n copil`rie, pe cel ce nu vrea s` se [tie, \nc`, b`tr\n. „|naint\nd mascat“, ca odinioar`, Adrian Mihalache \[i regizeaz` el \nsu[i „ie[irea din spa]ii“ (a[a se intituleaz` ultima secven]` din carte), f`r` a regreta, cum se \nt\mpl` de obicei, desp`r]irea definitiv` de tinere]e („lene[`“, „oisive“, ne avertizeaz` Rimbaud) [i de pl`cerile ei de[arte. N-a[ mai vrea s` fiu t\n`r, conchide eseistul, \ng\n\ndu-l pe Regele Lear, nefericitul care a \n]eles prea t\rziu c` maturitatea e totul. |ns` lui Adrian Mihalache nu-i place s` fie doar un biet personaj, fie c\t de ilustru, \ntr-o pies` scris` de altcineva. Ca atare, \nainte de a trage \nc` o dat` cortina, l-a chemat la ramp` doar pe autorul s`u preferat, pe Ionesco, c`ruia i-a furat o clip` identitatea, \n c\teva pagini de jurnal imaginar, pentru a avea certitudinea c` va fi ova]ionat cum se cuvine. Nu-mi r`m\ne dec\t s` aplaud [i eu: Bravo!

Antonio Patra[

]at`, t\n`ra r`spunde foarte natural c` erau de serviciu, ea tocmai \[i f`cuse unghiile [i se plictiseau – prin urmare, nici vorb` ca Hubicka s` o fi amenin]at, s-a \ntins ea singur` ca s` vad` „ce se \nt\mpl`.“ Un alt episod important este cel al \nt\lnirii lui Milos cu tiroleza Victoria Freie, c`reia eroul \i m`rturise[te [i motivul pentru care \[i t`iase venele. Nu din cauza r`zboiului, cum am fi fost tenta]i s` credem p\n` acum, ci pentru c`, \n urma primei experien]e erotice ratate, i se spusese c` ar suferi de ejaculare precoce. Incitat` de t\n`rul „debutant“ din fa]a ei, Viktoria \i ofer` lui Milos prima lui noapte de amor, chiar acolo, \n biroul [efului de gar`, confirm\ndu-i c` este b`rbatul care crezuse dintotdeauna c` este [i d\ndu-i \ncredere pentru gestul eroic din finalul nuvelei. Trenuri cu prioritate este o mic` bijuterie literar`, prin melanjul umor-dramatism [i prin stilul adesea poetic – \n fapt, inconfundabil – al lui Hrabal, scriitor \nc` insuficient cunoscut la noi. Continuarea seriei de la Editura ART ar fi, din acest motiv, \ntru totul binevenit`.

Lumini]a Corneanu

Yann Martel, Via]a lui Pi, traducere din limba englez` de Andreea Popescu, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012, 27,95 lei

Benignitatea fic]iunii \n aceste religii o complementaritate axiologic` – singura capabil` de a reda credibil ideea de divinitate. Acum decide s`-[i schimbe numele \n Pi, \ntruc\t vechiul apelativ Piscine Molitor \i fusese dat de p`rin]i dup` denumirea unei piscine franceze, constituind pretextul batjocurii celorlal]i adolescen]i. |n a doua sec]iune a memoriilor personajului, intr`m practic \n dimensiunea fabuloas` a scriiturii. Familia lui Pi decide s` emigreze \n Canada. Se \mbarc` pe un vapor japonez (un transport de animale pentru o mare gr`din` zoologic` de peste Ocean). Surprins` de furtun`, ambarca]iunea cedeaz`, iar Pi, singurul supravie]uitor al naufragiului, se treze[te, plutind \n deriv`, \ntr-o barc` de salvare. Al`turi de el se afl` o zebr` r`nit`, un urangutan [i o hien`. Ascuns \n barc` mai e [i un tigru bengalez (numit Richard Parker – aluzie obscur` la eroul creat de Poe \n aventurile marin`re[ti ale lui Pym), invizibil \ntr-o faz` ini]ial`. Hiena va ucide at\t zebra, c\t [i urangutanul, dar va fi sf\[iat` ulterior de Richard Parker – ie[it subit din ascunz`toare. Tigrul [i Pi vor petrece ulterior 227 de zile \mpreun`, pe mare, \ntr-o \ncordare nervoas` bine surprins` de Martel (acest fragment constituie, de altfel, partitura de rezisten]` epic` a \ntregului text). Ajun[i pe coasta mexican`, fioroasa felin` Parker dispare \n jungl` iar protagonistul este preluat de autorit`]i.

SF Marian Tru]`, A doua venire, Colec]ia „Nautilus“, Editura Nemira, 2012, 27,90 lei

Al doilea Tru]` sonajele promit... Numai c` povestea e sub ceea ce scrie Marian Tru]` de obicei [i sper ca asta s` fie o boal` sezonier`, care s`-i treac` repede. Tot aici se cade s` vorbim despre (destul de) multele pasaje cu explica]ii – cum s-a ajuns la situa]ia x, cum a evoluat istoria etc., lucruri care, \ntr-o povestire, ar trebui expuse altfel. Pentru c` show, don’t tell este valabil p\n` [i \n proza româneasc`... Cea de a doua, „Aevum Aeternum“, ni-l \nf`]i[eaz` pe Ilarion, personajul principal, \n diferite etape ale vie]ii, de la copilul care merge la Casa Pionierilor (la Cercul de Electronic`), la radioamatorul care vrea s` fac` un emi]`tor de pulsuri cu care s` bombardeze Luna, p\n` la cet`]eanul dat afar` din serviciu pentru conspira]ii \mpotriva statului, abordat de Securitate [i de alte institu]ii oculte – Ilarion, cel care construie[te antene cu care clien]ii lui s` prind` bulgarii, Ilarion care prinde la un moment dat un canal TV de unde prezentatorii i se adreseaz` cer\ndu-i s` intervin` \ntr-un anume fel pentru binele omenirii. Din nou un Bucure[ti rezemat de timp, de data asta de un timp recognoscibil ca fiind al istoriei de dinainte de 1989, din nou obiceiuri [i personaje bine v`zute, bine construite [i, din p`cate, din nou o poveste care curge, curge... dar curge spre o miz` mic`, mult diminuat` fa]` de desf`[urarea de for]e de p\n` atunci. Prozele astea parc` s\nt o imagine a lui Marian Tru]`-Cu-

Codrin Liviu Cu]itaru

ceritorul, care merge la st\rpit ]\n]arii, c`lare pe elefan]i. C\nd am aflat c` Nemira va publica volume noi de Liviu Radu [i Marian Tru]`, mi-am spus c` va fi tare greu, la anu’, pentru juriile care vor numi cea mai bun` carte F&SF româneasc` a lui 2012. Acum, dup` lectura volumului lui Tru]`, nu mai s\nt a[a de convins. M` a[teptam la mai mult de la acest al doilea volum. Eram ([i \nc` mai s\nt) \ncrez`tor c` orice text de Marian Tru]` e o desf`tare, orice text al lui se cite[te cu mare bucurie [i interes... Numai c` am aflat acum, la finalul c`r]ii, c` doar scriitura, abilitatea de a crea decoruri [i personaje nu s\nt de ajuns pentru a produce o literatur` mare. Marian Tru]` mai are de cucerit miza. Miza pove[tilor lui trebuie s` fie mult mai semnificativ`, trebuie s` ofere mult mai mult celui care ajunge la finalul fiec`rei povestiri, la finalul unui volum. |n rest, pe spa]ii mici, r`m\n acela[i fan al autorului, fan care s\nt \nc` de la primul text pe care i l-am citit ([i asta se \nt\mpla c\ndva prin anii ’80).

Michael Haulic`

pagina 23

Unul dintre volumele prin care Editura Nemira se \ntoarce cu fa]a spre sefeul românesc este A doua venire de Marian Tru]`. „Cumania 2010“ (Premiul ARSFAN 2011, nominalizare la premiile Galileo 2011) [i „Cu Gagarin pe Calea Victoriei“ s\nt cunoscute cititorului, la fel [i exerci]iul dickian „Ubik, mon amour“. Primele dou` au f`cut oarecare carier`, s\nt povestirile care l-au readus \n prim-plan pe Marian Tru]`, dup` debutul din 2008 cu Vremea renun]`rii, unul dintre cele mai bune volume române[ti publicate \n ultima vreme. Dou` s\nt povestirile noi, cele care m-au f`cut curios s` deschid volumul de fa]`. „A doua venire“ este prima dintre ele. Nu s\nt un fan al pove[tilor despre bosonul Higgs, \mi pare c`-s toate for]ate, c\nd nu s\nt doar ni[te glume... Povestea lui Tru]` nu face nici ea gaur` \n cer (de[i despre o gaur` \n cer e vorba!), dar cititorul r`m\ne m`car cu mizanscena. Un Bucure[ti contemporan, dar plasat \n timp \n perioada premerg`toare zborurilor spre Lun`, un fel de cozonac cu istorie, \n care istoria s-a r`sucit precum pudra de cacao \n miezul cozonacului. Un Bucure[ti religios, cu Catedrala M\ntuirii Neamului, cu altare mobile prin parcuri, dar [i cu Templul lui I[tar, de pe Armeneasc`, cu preotesele-curve. Un Bucure[ti care-[i num`r` bog`]iile \n taleri, un Bucure[ti capital` a Regatului României etc. Totul arat` bine. Chiar [i per-

|n sf\r[it, partea final` a romanului se concentreaz` pe interac]iunea dintre Pi [i doi oficiali japonezi (reprezentan]i ai Ministerului Transporturilor), veni]i \n Lumea Nou` pentru a investiga motivele naufragiului. Eroul le spune, cu sinceritate, neverosimila \nt\mplare, dar cei doi nu par dispu[i s`-l cread`. Atunci Pi schimb` datele nara]iunii, spun\nd c` s-a aflat \n barc` al`turi de mama sa, un marinar r`nit [i buc`tarul vasului. Buc`tarul l-a ucis pe marinar [i, apoi, pe mama personajului, folosindu-le carnea ca momeal` pentru pe[te. Deducem c` buc`tarul e hiena, marinarul – zebra, urangutanul – mama, iar tigrul – Pi \nsu[i. |n]elept, eroul \i \ntreab` pe anchetatori dac` prefer` aceast` povestire. Deruta]i, cei doi hot`r`sc s` preia varianta cu animale. Protagonistul conchide, gnomic, c` a[a ar face [i Dumnezeu. O idee postmodern`, a[adar, ce leag`, precum un catalizator, toate „reac]iile“ alegorice ale romanului lui Martel: \ntre existen]` [i text, ultimul r`m\ne mereu teritoriul benignit`]ii reconfortante.

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Scriitor cu origini spaniole (\n Salamanca), dar c`l`tor pe \ntreg mapamondul, de la Asia \ndep`rtat` p\n` la continentul nord-american, Yann Martel a cunoscut consacrarea literar` abia \n 2001 cu romanul Life of Pi/Via]a lui Pi. Autor [i al altor c\torva volume, lui Martel i-a fost refuzat` aceast` carte, de m`car cinci edituri londoneze, \nainte s` fie tip`rit` de Konpf \n Canada. Dup` publicare, Via]a lui Pi s-a impus pe plan interna]ional, fiind r`spl`tit` cu numeroase premii de prestigiu. Existen]a literar` a lui Martel a intrat \ntr-un nou interval, prin intermediul pove[tii stranii a indianului Piscine Molitor „Pi“ Patel. |n introducere, prozatorul ne asigur` de autenticitatea protagonistului s`u: un individ excep]ional, ini]iat spiritual [i recunoscut, \n cercuri restr\nse, elitiste, drept o figur` remarcabil`. Textul pretinde c` nu ar fi dec\t nara]iunea biografiei lui Patel, stabilit` de Martel \n urma unui lung interviu. Respect\nd tonalitatea confesiv`, romanul pare s` urmeze o linie a amintirilor spontane, f`r` o prealabil` sistematizare. |l urm`rim pe erou \n trei etape ale vie]ii, reconstituite mnemotehnic. |n prima, el este copil \n India [i are \nclina]ii certe c`tre lumea spiritual`. De[i crescut \n religia hindu, Pi se apropie deopotriv` de cre[tinism, islamism [i buddhism, g`sind \n fiecare virtu]i demne de a fi practicate. Mai mult, b`iatul vede

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~

pagina 24

RECENZII

POLITOLOGIE Silviu Negu], Valeriu Rusu, Geopolitica latino-american`, Editura Meteor Press, 2012, 29 lei

Cine pariaz` pe America Latin`? |n contextul \n care Europa se afl` \n criz`, iar SUA \ncearc` s` se reinventeze pentru a face fa]` provoc`rilor secolului XXI, dezbaterile despre redistribuirea puterii \n sistemul interna]ional s\nt mai actuale ca oric\nd. De[i Asia pare a fi principalul beneficiar al jocului de sum` zero \n care spa]iul transatlantic pierde teren, America Latin` e [i ea \n c`r]i, pentru o mai bun` pozi]ionare pe noul planiglob geopolitic. Par]ial ignorat la noi, spa]iul latino-american merit` cu siguran]` s` fie adus \n aten]ie mai des ca p\n` acum [i cu instrumente de analiz` mai profesioniste. Este ceea ce \[i propun Silviu Negu] (decan al Facult`]ii de Rela]ii Economice Interna]ionale de la ASE) [i Valeriu Rusu (diplomat de carier`), realiz\nd o analiz` de detaliu a spa]iului latinoamerican, \n care filonul geopolitic central al lucr`rii este \mbog`]it cu informa]ii geografice, istorice, economice [i culturale. Lucrarea este precis organizat`, av\nd structura [i tonul unui curs universitar clasic, ce acoper` con[tiincios materia, \ntr-o manier` \n general static` [i unidirec]ional`, f`r` mari preocup`ri \n direc]ia [lefuirii stilistice a informa]iei prezentate. Dincolo de austeritatea stilistic`, este de apreciat func]ia de material de referin]` a c`r]ii, calitatea sa de instrument didactic, util pentru \n]elegerea regiunii [i a modului \n care aceasta se pozi]ioneaz` \n arena global`.

Dup` un capitol introductiv ce ajut` la re\mprosp`tarea cuno[tin]elor generale despre America Latin`, lucrarea identific`, \n capitolul al doilea, principalele caracteristici ale geopoliticii regiunii. De exemplu, este subliniat` ideea c` sc`derea interesului Statelor Unite pentru controlul Americii Latine, \n contextul unei preocup`ri cresc\nde a Washington-ului pentru zona asiatic`, a oferit ]`rilor din regiune o [ans` \n plus pentru a se afirma pe continent [i \n afara acestuia. O alt` caracteristic` geopolitic` a regiunii o reprezint`, \n viziunea autorilor, sc`derea tensiunilor ideologice \ntre st\nga populist` [i dreapta pro-yankee, pe fondul unor progrese \n direc]ia democra]iei \nregistrate, \n ultimii ani, \n multe din ]`rile din regiune. Continu` s` persiste \ns` problemele legate de combaterea crimei organizate [i, mai ales, a traficului de droguri \n ]`ri precum Mexic sau Columbia. De apreciat decizia autorilor de a dedica un \ntreg capitol contribu]iei aduse de femei la politica latino-american`, de la activismul st\ngist al Evei Peron \n Argentina, la neoliberalismul Violetei Chamorro \n Nicaragua. S\nt punctate [i c\teva recorduri mondiale, precum cele 55 de milioane de voturi ob]inute de doamna de fier a Braziliei, Dilma Rousseff, la alegerile preziden]iale din 2010, sau performan]a Cristinei Kirchner, prima femeie din lume realeas` \n func]ia de

ISTORIE

Istoria PIB-ului românesc Victor Axenciuc este, incontestabil, decanul studiilor de istorie economic` din România. Timp de peste o jum`tate de veac, el a produs studii importante referitoare la diverse aspecte ale istoriei economiei moderne din România, precum [i instrumente de lucru fundamentale, \ndeosebi cele trei volume din seria Evolu]ia economic` a României. Cercet`ri istorico-statistice 1859-1947, dedicate industriei [i transporturilor, agriculturii [i serviciilor. |nc` din perioada public`rii respectivelor volume (anii 1992, 1996 [i 2000), autorul avertizase c` ele constituie etape pentru realizarea unui magnum opus dedicat reconstruc]iei volumului de ansamblu al economiei române[ti de la Cuza \ncoace. Avertismentul a fost urmat de fapte, adic` de cele dou` ample volume pe care le prezent`m. Primul cuprinde o prezentare sintetic` a seriilor de indicatori compun\nd produsul intern brut [i conversiunea valorilor rezultate \n dolari interna]ionali 1990 [i 2000, ce asigur` comparabilitatea interna]ional` [i diacronic` a informa]iilor ob]inute, urmate de o addend` alc`tuit` din 11 studii elaborate de diverse echipe de economi[ti [i p`strate, \n cea mai mare parte, \n arhiva Institutului Na]ional de Statistic` cu privire la metodologia reconstituirii venitului na]ional [i/sau produsului intern brut. Al doilea volum pune la dispozi]ia cititorilor calculele detaliate [i metodele de reconstituire a indicatorilor sectoriali care au servit la estimarea

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Victor Axenciuc, Produsul intern brut al României 1862-2000. Serii statistice seculare [i argumente metodologice, 2 vol., Editura Economic`, 2012, 126 lei

produsului intern brut al României pentru anii 1862-1947. Metodologic, Victor Axenciuc a optat pentru reconstituirea produsului intern brut dup` metoda produc]iei, adic` adi]ion\nd informa]iile [i estim`rile referitoare la diversele activit`]i economice. Problemele determinate de natura surselor disponibile l-au obligat la folosirea unor metode diferite de reconstituire a seriilor de date pentru cele trei subperioade \n care a trebuit s` divizeze perioada studiat`: anii 1862-1947, 19501979 [i 1980-2000. Odat` stabilit` valoarea produsului intern brut \n pre]uri curente, indicatorii rezulta]i au fost adu[i la un numitor comun prin conversia \n dolari interna]ionali la paritatea puterii de cump`rare a anilor 1990 [i 2000, dup` care rezultatele au fost verificate statistic \n ceea ce prive[te coeren]a \ntregului set de date [i au fost comparate cu estim`rile existente \n literatura de specialitate din str`in`tate. Ce r`m\ne la cap`tul acestei munci de benedictin? Pentru cititorul gr`bit, rezultatul cel mai vizibil s\nt tendin]ele economice care uneori confirm` [i alteori infirm` ceea ce se credea c` se [tie despre evolu]ia economic` a României \n ultimul secol [i jum`tate. Astfel, datele lui Victor Axenciuc confirm` ipoteza unui boom economic \n anii premerg`tori Primului R`zboi Mondial; \n schimb, \n epoca interbelic`, nivelul indicatorilor pe cap de locuitor a fost mai redus dec\t \n 1913.

pre[edinte (\n 2011, \n Argentina). O abordare sistematic` a g\ndirii geopolitice latino-americane, cu prezentarea contribu]iei fiec`rei ]`ri din regiune, este oferit` \n penultimul capitol, integrarea regional` [i leadership-ul brazilian \n zon` fiind ideile geopolitice cele mai vehiculate \n prezent. De altfel, subiectul integr`rii latino-americane este tratat separat, \n ultimul capitol. Nu at\t de avansat` ca integrarea european`, cea latino-american` ar putea fi \ns` una din evolu]iile geopolitice majore \n urm`toarele decenii, duc\nd la coagularea unui nou pol de putere pe continentul american. Ultimul capitol trateaz` [i rela]iile ]`rilor Americii Latine cu exteriorul, inclusiv cu România, acesta fiind de altfel subiectul cu care se \ncheie cartea. Lipse[te o sec]iune de concluzii \n finalul lucr`rii, \n care autorii ne-ar fi putut oferi o prognoz` cu privire la viitorul regiunii. |n lipsa acesteia, cititorii vor trebui s` decid` singuri dac` pariaz` sau nu pe succesul geopolitic al Americii Latine.

Bogdan Barbu

Pentru anii regimului comunist, cifrele calculate de Victor Axenciuc indic` o cre[tere mai mare dec\t cea sugerat` de seriile de date din alte lucr`ri de referin]`; o parte din diferen]` se datoreaz` \ns` op]iunii metodologice pentru folosirea convertorului 8,8 lei = 1 dolar (la paritatea puterii de cump`rare), \n timp ce Angus Maddison a utilizat un coeficient care a luat \n considerare [i calitatea medie mai sc`zut` a bunurilor din România. Dincolo \ns` de aceste impresii la prima vedere, volumele elaborate de Victor Axenciuc ofer` o multitudine de informa]ii de detaliu, temeinic verificate, ce vor deveni repere de neocolit pentru to]i speciali[tii care vor dori s` analizeze evolu]ia \n timp a vie]ii economico-sociale a României.

Bogdan Murgescu

Lucian Croitoru, Jaful vs „dreptul de a nu min]i“, Editura Curtea Veche, 2012, 9 lei

Despre posibilitatea de a recunoa[te minciuna mentele autorului [i ale notabililor ei prezentatori. De pe oricare versant am urcat spre argumentele c`r]ii, citind-o [i recitind-o, mi s-a p`rut c` ea con]ine un substrat filozofic pe care nu trebuie s` \l rat`m [i un complement filozofic care trebuie rostit. Substratul: România a parcurs dou` decenii \n care a destinat capitalul ei economic consolid`rii unei clase opulente [i scind`rii sociale \n boga]i [i s`raci. Aceasta a format 57 de procente ale popula]iei aservite bugetului na]ional [i un rest rezervat capitalului privat. Dar dependen]a de buget nu produce libertate economic`. Absen]a ei cenzureaz` libertatea politic`, \ntruc\t oamenii voteaz` fie cu cei care promit s` dea mai mult (atunci c\nd \i cred suficient, fiindc` par s` fi uitat experien]ele trecutului), fie \mpotriva celor care alt` dat` au promis s` dea mai mult, dar nu au dat (atunci c\nd aleg`torii nu mai cred \n nimeni). Alternativele arat` c` libertate nu exist` \n nici un caz, \ntruc\t \n ambele s\ntem \n ipostaza dependen]ei de cei care dau [i vot`m pentru a fi sus]inu]i, [i nu pentru a sc`dea aceast` nevoie. Suprimarea de la \nceput a posibilit`]ii clasei de mijloc, descurajarea micii ini]iative private [i absen]a unei \ncrederi reciproce \ntre om [i stat \n valoarea muncii stau la baza acestui fenomen care explic` situa]ia actual` a României. Acest substrat este filozofic \ntruc\t descrie

ARTE Monica Enache, Valentina Iancu (coord.), Mitul na]ional. Contribu]ia artelor la definirea identit`]ii române[ti (1830-1930), 75 lei

O reflectare incomplet` [i neproblematizant` c\t se poate de francez`! A[adar, cu ajutorul unui instrumentar de \mprumut, arta construie[te imaginea pe care o dore[te a fi \mp`rt`[it` proaspetei na]iuni. Boia o invoc` \n finalul textului sù [i pe artista Olga Greceanu, care, spre sf\r[itul anilor ’30, cùta specificul na]ional nu \n pictura unui Grigorescu, ci \n cea a vechilor zugravi de biserici. Istoricul vorbe[te doar \n treac`t despre extremismul anilor ’30. C\nd discu]ia ar putea deveni mai aprins`, ea se \ncheie brusc, frustrant: finalul eseului sù men]ioneaz` perioada comunist`, moment c\nd disputa dintre „tradi]ionalismul autohton“ [i „modernitatea european`“ dispare, pentru a l`sa loc utopiei [i „modelului sovietic“. Celelalte dou` studii, atent documentate, apar]in chiar curatoarelor, Monica Enache [i Valentina Iancu. Primul dintre ele traseaz` \nceputurile picturii moderne, na[terea [colilor de art`, rolul lui Aman, apoi al lui Grigorescu \n construirea unui „stil na]ional“. Valentina Iancu aduce \n discu]ie intensele dezbateri din anii ’20 \n jurul tradi]ionalismului. „Trebuie s` r`m\nem con[tien]i c` sufletul românesc invocat de to]i tradi]ionali[tii este o construc]ie artificial`, necesar` pentru \mplinirea unui deziderat politic“, conchide ea. Volumul las` apoi loc imaginilor (247 de reproduceri, de la Constantin Lecca la Camil Ressu), structurate \n jurul istoriei, de la Revolu]ia

Alexander Baumgarten

de la 1848 p\n` la construc]ia unui stil na]ional dup` \ncoronarea Regelui Carol I. Figureaz` [i un dic]ionar de arti[ti, [i o bibliografie selectiv`. O apari]ie din care, din p`cate, lipse[te tocmai dezbaterea, cartea fiind p`strat` \ntr-o zon` sigur`... De ce Mitul na]ional \n 2012? Ce se \nt\mpl` dup` 1930 cu o genera]ie de arti[ti care cred \ntr-un ideal? Cum s\nt ei adopta]i [i folosi]i \n discursul comunist? Care este rolul lor ast`zi, av\nd \n vedere c` scenele idilice, carele cu boi [i peisajele de ]ar` figureaz` \n topul celor mai bine v\ndute lucr`ri de art`, perpetu\nd un adev`rat academism comercial românesc? De asemenea, contribu]ia istoricilor de art` Ioana Vlasiu [i Ruxandra Demetrescu ar fi fost una important` \n \n]elegerea caracterului problematic al mitului na]ional. Dar poate c` era fatal s` se \nt\mple a[a: catalogul unei expozi]ii expozitive, pur ilustrative, neproblematizante, dar generatoare de probleme nu putea face altceva dec\t s` ilustreze aceast` surprinz`toare situa]ie comod`, neinterogativ`, anistoric`.

Daria Ghiu

pagina 25

Catalogul expozi]iei deschise p\n` pe 13 februarie 2013 la Muzeul Na]ional de Art` al României – Mitul na]ional. Contribu]ia artelor la definirea identit`]ii române[ti (1830-1930) – este o apari]ie confortabil` [i atemporal`. Altfel spus, nu \[i pune probleme, de[i, \nc` din titlu, pune multe probleme: ce \nseamn` mit na]ional [i \n ce m`sur` acest mit na]ional este \nc` unul valabil sau a fost detronat de un contra-mit? De ce asist`m clar la o sec]ionare \n timp [i la o oprire \n 1930? Ce \nseamn` identitate româneasc` [i cum folosim un termen ca acesta, ast`zi? Volumul se deschide cu un text al istoricului Lucian Boia, despre transformarea peste noapte a mentalit`]ii elitelor române[ti [i reorientarea lor, \n mai pu]in de jum`tate de secol, c`tre Vest [i latinitate. Boia explic` modul \n care, odat` cu unirea celor dou` Principate, istoria trebuie rescris`, mitologizat`, restabilite momentele fondatoare. Pictura se face dup` model occidental, dar cu tem` local` dat`: evit` imaginile citadine [i se axeaz` pe cele rurale, satul fiind „suprareprezentat“. „|n pictur`, România apare \nc` [i mai pu]in citadin`, [i mai rural` dec\t era \n realitate“, exclam` Boia – [i iat` aici un punct important al discu]iei despre construc]ia identitar`. Lui i se adaug` o alt` afirma]ie esen]ial` \n discu]ia despre sursele [i originea artei moderne române[ti: Nicolae Grigorescu e considerat „pictorul român“ prin excelen]`, dar tehnica lui este

un cerc \nchis [i pune problema ie[irii din el: cum s` apelezi la mijloace care s\nt doar politice pentru a \ntemeia o via]` politic`? Sau, \n metafora unui roman de excep]ie al lui Matei C`linescu: cum s` rupi cercul unui stat „ideal“ format din ho]i [i cer[etori, c\nd fiecare dintre ei \[i exercit` meseria circular, folosindu-i pe ceilal]i? Complementul: ie[irea din cerc nu este politic`, ci cultural`. Dreptul de a nu min]i este invocat doar retoric, dac` nu reflect`m complementar asupra posibilit`]ii de a recunoa[te minciuna. A invoca cu triste]e faptul c` avem 57 de procente de dependen]i de stat \nc` ascunde r`spunsul la \ntrebarea: C\]i dintre ei pot recunoa[te minciuna [i adev`rul rostit de cei care \[i asum` invocatul drept de a nu min]i? O \ntrebare foarte profund`, care ne b\ntuie sufletul de la Sofistul lui Platon, unde citim c` e mai greu s` \]i \nve]i semenul s` recunoasc` minciuna dec\t s` \i predici ne\ncetat adev`rul. De aceea, cercul vicios se poate rupe c\nd vom decide s` ne for]`m semenii s` citeasc` mai mult [i c\nd vom pune libertatea cultural` chiar \naintea celei economice.

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

|nainte de a fi o analiz` economic` a nerespect`rii propriet`]ii \n România sau o cercetare politic` a cauzelor schimb`rii de putere din vara anului 2012, lucrarea lui Lucian Croitoru Jaful vs „dreptul de a nu min]i“ este o carte de filozofie. Ea nu are instrumentele filozofului, \n sensul academic al acestui termen. Autorul ei este economist [i analist politic. |n schimb, ea pune tacit dou` \ntreb`ri a c`ror simplitate invit` la g\ndirea unor fundamente universale, iar disputarea lor poate avea legitim loc mai \nt\i pe terenul filozofiei. Dintre cele dou`, una are maxim` generalitate, alta are maxim` individualitate. Prima spune: oare comunitatea oamenilor poate s` aib` parte de prosperitate \n sens universal dac` [i numai dac` proprietatea particular` este garantat`? A doua spune: libertatea economic` a românilor din ultimele dou` decenii este o condi]ie absolut` a libert`]ii lor politice? Prima \ntrebare este filozofic` deoarece chestioneaz` sensul convie]uirii practice. A doua oglinde[te o experien]`; ea r`m\ne filozofic` \n m`sura \n care este etic`, prin responsabilitate fa]` de singura societate \n care via]a noastr` se scurge. De[i r`spunsul autorului este afirmativ [i argumentat la ambele \ntreb`ri, abia de aici \ncepe mirarea. Am fost la prezentarea public` a acestei c`r]i [i am ascultat c\t am putut de atent argu-

DILEMATECA

RECENZII

FILOZOFIE

pagina 26

PORTRETE INTERIOARE

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Ion Vianu

Ernst Jünger, un conservator Cardinalul conte von Galen avea drept deviz`: nec laudibus nec timore. Nici prin laude, nici prin team`. S` nu te la[i influen]at nici de cei ce te m`gulesc, nici de cei ce vor s` te intimideze. S` nu lingu[e[ti [i s` nu te impui prin fric`. Cardinalul era episcop de Münster pe vremea lui Hitler, antinazist militant, critic al ideologului Rosenberg, denun]\nd eutanasierea bolnavilor mintali... Lui Ernst Jünger, care-l men]ioneaz` \n jurnal \n timp ce naviga \ntre arhipelagul Balearelor [i coasta Liguriei, la 26 iunie 1965, un alt pasager \i arat` o fotografie a ierarhului, f`cut` la o or` dup` moarte: „Hot`r\t, nobil, f`r` fric`, [tiind ce e adev`rat, triumf\nd f`r` fal`“ – noteaz` Jünger. Ca [i J. Chr. Lichtenberg, pe care-l cite[te cu s\rg, scriitorul nu crede \n fiziognomonie ca [tiin]`, dar nu se poate opri s` judece fizionomia din portretul funerar al lui von Galen. |n 30 iunie noteaz`: „Sporov`it cu stewardul [ef care-[i cunoa[te pe de rost regatul, personalul de bord [i obliga]iile, cu o virtuozitate stupefiant`. A fost ma\tre d’hô-

Iliada de Homer. Humanitas Traducere de Dan Slu[anschi Ilustra]ii de Mihail Co[ule]u „(...)Nimeni nu poate t`g`dui faptul c` orice lume civilizat`, orice na]iune cultivat` [i cu respect pentru sine are \ndatorirea de a-[i regândi marii autori odat` cu fiecare nou` genera]ie [i de a-i traduce iar`[i, m`car tot la dou` genera]ii, c`utând s` se apropie mereu mai mult de spiritul [i de expresia acestora.“ (Dan Slu[anschi)

Pre]: 32 lei

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Pre]: 65 lei

|ngerul dec`zut de Yukio Mishima. Humanitas Fiction Traducere de Andreea Sion Considerat` capodopera lui Yukio Mishima, tetralogia Marea fertilit`]ii a fost scris` \ntre anii 1965 [i 1970. Cu |ngerul dec`zut, saga Japoniei secolului XX creat` de Mishima ajunge la final. Romanul a fost \ncheiat \n diminea]a zilei de 25 noiembrie, cu câteva ore \nainte de sinuciderea ritual` a scriitorului.

tel \n ambasade [i restaurante prestigioase. Dac` roata destinului s-ar mai fi rotit o dat`, un om ca el ar fi putut fi prim-ministru – este [i unul din argumentele lui Lichtenberg \mpotriva fiziognomoniei... Nu pot s`-l aprob: \ntre un plutonier [i un ministru nu exist` o diferen]` calitativ`. Dar se poate citi \n fizionomie dac` cineva face parte din cei ce fac s` se mi[te lucrurile sau dintre cei n`scu]i s` fie mi[ca]i. Ceea ce se poate petrece pe orice plan...“ Po]i \nt\lni oameni superiori \n func]ii subalterne... cum a decis roata norocului... Dar inversul este tot at\t de posibil, iar [tiin]a conjectural` a fizionomiilor \[i dovede[te iar`[i deficien]a. Un ministru poate s` semene cu un gr`jdar. „Roata destinului“ s-a oprit [i ea \n casa gre[it`. Observa]ia mea cu ministrul-gr`jdar este naturalist`, r`ut`cioas`. Dovede[te c` am tr`it \ntr-o cultur` \n care s\nt practicate, ca art` major`, b\rfa [i acreala. Jünger s-a apropiat de doctrinele cele mai crude ale secolului; a fost tangent cu barbaria; dar bunul-gust l-a ]inut departe

Pre]: 22 lei

De ce este România altfel? de Lucian Boia Humanitas „}`rile [i na]iunile sunt diferite. Asem`n`toare [i diferite. România intr` [i ea, fire[te, \n acest joc al asem`n`rilor [i deosebirilor. Nu cumva este totu[i [i mai diferit`?“ (Lucian Boia)

Pre]: 35 lei

Viitorul \ncepe luni de Ioana Pârvulescu Humanitas Personajele principale din Via]a \ncepe vineri sunt prinse \n noi \ntâmpl`ri: escrocherii, politic`, dezordine [i pove[ti de dragoste care nu exclud escrocheria, politica [i dezordinea. Le leag` un singur lucru: obsesia pentru viitor.

Pre]: 29 lei

Miezul verii. Scene de via]` provincial` de J.M. Coetzee. Humanitas Fiction Traducere de Irina Horea Personajul-scriitor Coetzee nu mai este \ns` observat de naratorul dedublat, ca \n primele dou` volume ale trilogiei Scene de via]` provincial`: istoria sa este acum reconstituit` de un exeget al operei sale; acesta recompune, din m`rturiile celor care l-au cunoscut, portretul unei sensibilit`]i exacerbate.

de pl`cerea dubioas` de-a \nf`]i[a ur\tul. De aceea a avut oroare de Hitler [i de nazi[ti – el, na]ional-bol[evicul. Nazi[tii reprezentau soiul r`u, buruienile. |n ce prive[te literatura, prefer` s` vad` partea frumoas` a vie]ii, valetul cu \nf`]i[are de demnitar politic, mortul m\ndru, distins, tel qu’en lui-même enfin l’éternité le change, \nc` necuprins de dubioasa coloristic` a putrefac]iei. Dar \ntrev`d aici [i o limit`. {i L.-F. Céline (\n C`l`torie la cap`tul nop]ii) [i E. Jünger (Sub ploaia de o]el) se ocup` de aceea[i realitate istoric`: Primul R`zboi Mondial. Céline a introdus gol`nia \n marea literatur`, [i este genial. Jünger este eroic, este frumos... dar i se impune o m`rginire. Dac` arta \nseamn` limitare – cum spune Goethe –, estetica lui Jünger este f`r` prihan`. Aceast` splendid` organizare s-a stricat, \n lumea artei s-au deschis orizonturi imense, bolnave... Conservator, dar nu reac]ionar (reac]ionarii s\nt stupizi), Jünger r`m\ne un deliciu pentru spirit, un martor ales al frumuse]ii f`r` \ntoarcere, un observator f`r` gre[ al naturii, al societ`]ii, f`r` iluzii, cu pu]ine prejudec`]i, cu orizontul larg, limitat doar de respectul fa]` de Lumea veche.

Pre]: 24 lei

Miramar de Naghib Mahfuz. Humanitas Fiction Traducere de Irina Vainovski-Mihai „Ca orice roman valoros, Miramar ne ajut` s` \n]elegem psihologia unui popor mai bine decât ar reu[i o mie de articole de pres` [i documentare.“ (John Fowles)

www.humanitas.ro

n Pre]: 39 lei

Ast`zi este mâinele de care te-ai temut ieri de Radu Paraschivescu Humanitas Ast`zi este mâinele de care te-ai temut ieri este un roman despre suferin]` [i solidaritate, despre spaim` [i vinov`]ie, despre succes [i e[ec. Dar \n primul rând este o poveste despre foamea de libertate.

Pre]: 49 lei

Atlasul norilor de David Mitchell Humanitas Fiction Traducere de Mihnea Gafi]a Un vizionar postmodern, un maestru al stilurilor [i genurilor literare, David Mitchell combin` aventura pur`, pasiunea nabokovian` pentru puzzle [i fina analiz` psihologic` cu un dozaj inteligent de specula]ii filozofice [i [tiin]ifice.

DILEMATECA

POEMUL DIN DECEMBRIE

Am iubit ca o nebun` doarme de 12 ore pe malul m`rii, prin piele i-au ie[it gr`simi. S\nt gr`simi de ap` s`rat`, de delfin, mamaie, le cunosc eu mirosul... Sigur, s\nt gr`simi ale gre[elilor f`cute \n trecut. Ce-o fi vis\nd at\ta fiin]a asta? Numai s` nu moar`, s` nu b\ntuie pe-aici. Nu m` pierde, Doamne, \n hohotul de r\s al str`inilor, opri]i s` admire peisajul pe malul m`rii. S\nt un vechi aparat de zbor sublunar, de fapt, pr`bu[it pe plaj` â&#x20AC;&#x201C; dar nimeni nu-[i d` seama. Am iubit ca o nebun`, am citit numai c`r]i de inspira]ie \ngereasc`, p\n` ce am fost alungat` [i p`r`sit`. Dac` m-a[ trezi, mi-a[ m`rturisi lehamitea [i m-a[ aprinde, a[ deveni o apari]ie luminoas` [i \n mijlocul acestei lumini s-ar afla o fat` de o mare frumuse]e, a[ speria turi[tii.

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Liviu Ioan Stoiciu

(din volumul Substan]e interzise, Editura Tracus Arte, 2012)

pagina 27

pagina 28

AVANPREMIER~ Goce Smilevski Goce Smilevski s-a n`scut \n 1975, la Skopje, \n Macedonia. A studiat la Universitatea Carol din Praga [i la Universitatea „Sfin]ii Chiril [i Metodie“ din Skopje, unde lucreaz` \n prezent, \n cadrul Institutului Literar. Este autorul c\torva piese de teatru [i a dou` romane, De vorb` cu Spinoza (declarat Cartea Anului \n Macedonia, \n 2003) [i Sora lui Freud (roman care [i-a c\[tigat celebritatea prin fic]ionalizarea unor secven]e mai pu]in [tiute din biografia celebrului psihanalist [i care s-a bucurat de un succes fulminant, fiind tradus \n 20 de limbi). |n 2010 i s-a decernat Premiul Uniunii Europene pentru Literatur`.

O b`tr\n` \nchise ochii \n fa]a mor]ii [i, \naintea ei, \n locul umbrei pe care i-o d`dea spaima, \i venir` trei amintiri: momentul c\nd multe lucruri din lume \nc` n-aveau nume, iar un b`ie]el i-a \ntins un obiect ascu]it [i a zis: „cu]it“; momentul c\nd \nc` mai credea \n basme, iar un glas i-a [optit despre pas`rea care [i-a spintecat pieptul cu propriul cioc [i [i-a smuls inima; momentul c\nd oamenii \[i vorbeau mai mult prin gesturi dec\t prin vorbe, o m\n` i-a f`cut semn pentru a-i oferi un m`r, direct \n fa]a obrazului. Acel b`ie]el din amintirile cu m`rul, care i-a [optit pove[ti, care i-a dat cu]itul e fratele Sigmund. Iar b`tr\na care-[i aminte[te s\nt eu, Adolfine Freud. De multe ori am \ncercat s` m` \ntorc cu g\ndurile \nc` [i mai devreme \n timp, s`-mi amintesc cum st`team \n leag`n, iar peste mine se apleca o femeie care m` lua \n bra]e, \[i descoperea un s\n, m` apropia de el [i mi-l d`dea s` sug. Am \ncercat s`-mi amintesc mirosul [i c`ldura trupului acelei femei, atingerea gurii mele de sf\rcul ei, felul \n care sugeam laptele cu limba, buzele [i f`lcile, gustul laptelui [i g\lg\itul \nghi]irii. Femeia care m` al`pteaz` \n amintirile mele pierdute se nume[te Amalia. S-a n`scut la periferia Imperiului Austro-Ungar, \n satul Brodi, \n 1835. |nainte s` \nve]e s` citeasc`, tat`l ei, mama ei, ea [i fra]ii ei s-au mutat \n capitala Imperiului, celebr` pentru noile cl`diri monumentale [i u[urin]a

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Sora lui Freud valsului exact, \ns` \n fa]a lor s-a deschis un ora[ diferit: Viena emigran]ilor, Viena str`zilor \nghe]ate, pline de noroi, pe care alergau ucenici descul]i, Viena celor f`r` ad`post pe care fluturau haine s`r`c`cioase, Viena m\inilor \ntinse de cer[etori. |n acest ora[, tat`l Amaliei, Jakob Nathansohn, a deschis un mic magazin de stofe pe Ferdinandstrasse. |ntr-o dup`-amiaz` de var`, c\nd Amalia avea dou`zeci de ani, tat`l ei a chemat-o \n magazin [i i-a prezentat un b`rbat \nalt, cu barb`, care st`tea l\ng` rafturile pline de stofe. S-a \ntors apoi c`tre ea [i i-a spus: – Acest om o s` fie so]ul t`u. Str`inul care st`tea l\ng` Amalia se numea Jakob Freud. Era v`duv, cu un an mai \n v\rst` dec\t tat`l ei [i de dou` ori mai b`tr\n dec\t ea. Locuia \n ora[ul Freiberg, din Moravia, f`cea nego] de stofe, iar o dat` pe lun` venea la Viena s`-i v\nd` l\n` lui Jakob Nathansohn. |n luna asta, c\nd tocmai devenise bunic, Jakob Freud o ceru pe fiica lui Jakob Nathansohn de so]ie, \nainte chiar de a o cunoa[te. Amalia s-a supus dorin]ei tat`lui ei, iar la c\teva s`pt`m\ni s-a dus s` locuiasc` cu Jakob Freud, la Freiberg. Casa lui era o camer` deasupra fier`riei, pe cea mai lung` strad` din ora[. Acolo, pe Schlossergasse, la num`rul 117, s-a n`scut fiul lor, Sigmund, pe 6 mai 1856, iar \n anul urm`tor s-a n`scut Julius, care a murit la doar [ase luni, iar \n cel`lalt an s-a n`scut Anna.

Nego]ul cu l\n` la Freiberg mergea din ce \n ce mai prost, iar c\nd a aflat Jakob Nathansohn c` Jakob Freud trebuia s` se \mprumute ca s`-[i hr`neasc` familia, i-a spus ginerelui s`u c` mai bine ar fi ca ei doi s` se asocieze. |ntr-o diminea]` de martie, Jakob [i Amalia Freud, cu copiii au ajuns la Viena, unde s-au instalat \ntr-un apartament care mirosea a mucegai, praf [i aer st`tut, pe Pfeifferstrasse. S-au mutat apoi dintr-un apartament \ntr-altul, de pe o strad` pe alta – de pe Weissgerberstrasse pe Pillersdorfgasse, de pe Pillersdorfgasse pe Pfeiffergasse, de pe Pfeiffergasse pe Glockengasse, de pe Glockengasse pe Pazmanitengasse, mereu \n Leopoldstadt, cartierul evreiesc al ora[ului, unde \n fiece cas` miroseai mucegaiul [i trupurile [i izul lucrurilor celor ce locuiser` acolo \naintea lor, miros care le amintea c` se g`sesc \ntre acei pere]i doar pentru o vreme. |ns` Amalia [i Jakob Freud \ncercau s` \nl`ture aceste odori cu mirosuri de ierburi uscate pentru ceai, cu piper, tutun, chimen, vanilie, scor]i[oar` [i rozmarin, [i printre acele mirosuri a fost z`mislit` [i a venit pe lume Rosa, \n 1860, Maria la un an dup` Rosa, eu la un an dup` Maria, Pauline la doi ani dup` mine, [i Alexander la doi ani dup` Pauline. M` \mboln`veam des \n copil`rie, cele mai multe din amintirile mele din acea vreme le am a[a cum le-am v`zut din pat; \mi amintesc durerile de stomac de la care vo-

nau copil`ria, fratele meu era mai delicat cu mine dec\t cu surorile mele, iar \nainte de culcare m` s`ruta mereu pe frunte, \n secret, fiindc` mama r\dea la fiecare gest al s`u de tandre]e. Mul]i ani dup` aceea, mama mi-a spus c`, \n zilele \n care boala-mi d`dea pace, m` ducea la mama ei, care de ani de zile nu se mai putea mi[ca, iar mama mergea la ea \n fiecare zi, ca s` o schimbe. O vedeam cum o sp`la cu c\rpe ude, cum apoi o [tergea cu c\rpe uscate, cum la sf\r[it o \mbr`ca cu haine curate. |n ultimele luni de via]`, bunicii mele \i mai r`m`seser` doar dou` cuvinte – „mama“ [i „feti]a“. Feti]a, a[a i se spunea mamei c\nd era mic`. C\nd m` vedea pe mine, vedea propria ei fat` \n urm` cu mul]i ani – m` prindea de m\n` [i nu mai voia s`-mi dea drumul, \n timp ce eu st`team speriat` [i o priveam cu spaim`, iar ea repeta: „Feti]a... feti]a... feti]a...“ Cealalt` m\n` o \ntindea c`tre capul meu, iar eu m` smuceam. – Las-o s` te m\ng\ie, zicea mama. Crede c` tu e[ti eu, crede c` e[ti fata ei. Eu m` agitam \nc` [i mai tare, \ncepeam s` pl\ng, iar bunica mea \ncepea s` pl\ng`, fr`m\nt\ndu-se pentru c` o vedea pl\ng\nd pe fata ei, [i \[i \ntorcea privirea la perete. C\nd era cuprins` de delir, iar mama o schimba [i o sp`la, la un moment dat a \nchis ochii, i-a str\ns m\na \n m\na ei, ca un copil care nu [i-a mai v`zut mama de mult` vreme, [i repeta cuv\ntul „mama“ p\n` c\nd i se stingea vocea, iar apoi repeta cuv\ntul \ng\n\nd, mi[c\ndu-[i doar buzele. Bunica mea a murit \ntr-o astfel de [oapt`. Eram acolo, dar nu-mi amintesc de moartea ei; din copil`rie am r`mas cu ni[te iluzii, cu ni[te temeri, cu ni[te vise, cu ni[te \nt\mpl`ri pe

care mi le dorisem sau de care mi-a fost team` – am r`mas cu toate acestea mai mult dec\t cu ceea ce s-a \nt\mplat cu adev`rat. |mi amintesc c` uneori \mi \nchipuiam c` mama, eu [i fratele meu r`m\neam singuri acas`, iar casa noastr` se desprindea de lume, \ncepea s` pluteasc` \n spa]iu, departe de orice; era felul meu copil`resc de a vedea existen]a uria[` cu o oarecare beatitudine delicat`, similar` aceleia din Gr`dina Edenului \nainte de P`catul originar. Teama cea mai mare a copil`riei mele a fost aceea de a-mi pierde mama [i fratele. Acel g\nd m` b\ntuia c\nd eram treaz` [i m` urm`rea \n vise c\nd dormeam: ei mergeau undeva, iar eu nu puteam s`-mi mi[c picioarele, se \ndep`rtau [i nu-i mai vedeam, \[i luau zborul [i reveneau, \n timp ce eu m` scufundam \n p`m\nt. Acestea erau visele copil`riei mele, iar c\nd, mul]i ani mai apoi, am citit \ntr-o carte a fratelui meu c` visele s\nt \mplinirea dorin]elor, m-am g\ndit c` unele vise s\nt \mplinirea spaimei. La sf\r[itul copil`riei timpurii m-am vindecat de toate bolile, \ns` \n locul lor a ap`rut o team` necunoscut`. Acele boli creaser` un strat protector \ntre mine [i ceea ce m` \nconjura, iar acum \n fa]a mea se deschidea o \ntreag` lume; c\nd ie[eam din cas`, cum nu eram obi[nuit`, \mi era team` de lumea necunoscut`, de oamenii necunoscu]i. |mi era team` p\n` [i s` ies \n curtea din spatele casei, unde surorile mele se jucau cu copiii din vecini, a[a c` r`m\neam la fereastr`. Voiam ca lumea mea s` se termine acolo unde se termina casa, iar \n aceast` lume s` nu apar` niciodat` vreun chip necunoscut. C\nd m` trezeam, [i m` trezeam \ntotdeauna \naintea surorilor mele, mergeam \n buc`t`rie. {tiam c` mama e

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

mam, amigdalele umflate din cauza c`rora [i saliva o \nghi]eam cu durere, durerile \n piept care nu m` l`sau s` respir, m\inile [i picioarele care \mi tremurau, ]iuitul din urechi, febra care m` ]inea pe jum`tate adormit`, pe jum`tate treaz`. |n fa]a ochilor aveam mereu o cea]` alburie, prin care cel mai limpede \mi ap`reau mama [i fratele Sigmund: \mi amintesc cum mama \mi punea c\rpe reci pe frunte, cum m` dezbr`ca de hainele ude de transpira]ie [i cum m` \mbr`ca cu haine de l\n`, \mi amintesc de fratele meu, care venea l\ng` pat s`-mi dea fie vreo linguri]` de miere, fie vreun m`r, [i care \mi m\ng\ia mai \nt\i chipul, \nainte de a mi le da. Eu \mi \ntorceam capul \ntr-o parte, spun\ndu-i c` nu pot s` mu[c din el, iar el m` \ntreba dac` vreau s`-mi dea el o bucat`, eu \i r`spundeam c` nu mestec, el m` \ntreba dac` vreau s` mestece el pentru mine. |i f`ceam semn cu capul, iar el mu[ca o bucat` de m`r, o mesteca, apoi se a[eza deasupra capului meu [i mi-o d`dea \n gur`, a[a cum fac p`s`rile cu puii lor. |n timp ce eu \nghi]eam \ncet bucata deja mestecat`, el \mi povestea despre dou` p`s`ri ale iubirii, era o poveste care nu fusese scris` niciodat`, o poveste pe care fratele meu o inventase pentru mine, sau eu am inventat-o mult mai t\rziu, \ncerc\nd s`-mi amintesc copil`ria. |nghi]itur` dup` \nghi]itur`, fratele meu \mi mesteca tot m`rul [i, cum \nghi]eam, el \mi povestea cum \ntr-o diminea]` una dintre p`s`ri a zburat [i nu s-a mai \ntors niciodat`, iar cealalt`, de necaz, [i-a sf\[iat pieptul cu ciocul [i [i-a smuls inima. C\nd din m`r nu mai r`m\nea dec\t cotorul, fratele meu \[i lipea buzele de fruntea mea, ca s` vad` dac` nu-mi crescuse fierbin]eala. Poate c` din cauza bolilor ce-mi m`ci-

DILEMATECA

AVANPREMIER~

pagina 29

pagina 30

acolo – f`cea focul, cosea sau g`tea, \n timp ce tata era deja la magazin. M` a[ezam l\ng` ea, iar ea \mi d`dea un cartof fiert sau o bucat` de p\ine cu unt [i, p\n` mai muncea ea, p\n` mai m\ncam eu, \l a[teptam pe fratele meu s` vin` \n buc`t`rie – [tiam c` e deja treaz [i c` \[i face temele primite \n ziua precedent`. De cum Sigmund pleca la [coal`, surorile mele ie[eau \n curtea din spatele cl`dirii, iar eu st`team tot pe l\ng` mama, o priveam cum muncea, \i priveam m\inile [i chipul, \n timp ce sp`la, \n timp ce m`tura, \n timp ce c`lca, cro[eta sau g`tea. Uneori, c\nd mergea la cump`r`turi, eu intram \n camera lui Sigmund. |n fiecare din locurile \n care am locuit, el \[i avusese propria camer` – de obicei o \nc`pere mic` modificat`, care servise de c`mar` predecesorilor no[tri. Intram \n camera lui printr-un spa]iu ce p`rea mai degrab` o cr`p`tur` \n perete, [i st`team l\ng` pat. St`team nemi[cat` [i doar privirea mi-o plimbam prin preajm` – pe pere]i, pe podea, pe rafturile pe care, una l\ng` alta, st`teau \nghesuite c`r]ile [i hainele fratelui meu. Aveam grij` s` nu stau prea mult, ca nu cumva s` se \ntoarc` mama \nainte s` ies din c`m`ru]`. Ea crezuse, \nc` dinainte de a-l na[te, c` va fi, a[a cum spunea [i repeta de multe ori, un „om mare“. |ns` din felul \n care i se adresa, el r`m`sese mereu mic: \l numea „dragul meu Ziggy mic“, \ntotdeauna „mic“, \ntotdeauna „al meu“. Acel „al meu“ \l pronun]a nu doar ca o posesie, ca o expresie total` a apartenen]ei „dragului Ziggy mic“, ci [i ca o oarecare amenin]are pentru cei ce s-ar fi g\ndit s`-i ia fiul. |n zilele \n care mama mergea \n vizite lungi la fra]ii ei sau c\nd st`tea toat` ziua cu tata la magazin, eu intram \n c`m`ru]a fratelui meu, m` a[ezam \ntr-un col] [i urm`ream cum privirea lui se plimba pe paginile c`r]ilor, cum buzele i se mi[cau \n t`cere \n timp ce citea cuvintele. Sau cum, b`ie]el de opt ani, citea Shakespeare \n englez`, sau cum \n liceu (la care se \nscrisese cu un an mai devreme dec\t ceilal]i, dup` ce reu[ise un examen de admitere la v\rsta de 9 ani) \nv`]a latina, greaca veche [i franceza, iar mai t\rziu, cum \nv`]a de unul singur italiana [i spaniola, a[a cum f`cuse deja cu engleza, mai \nainte. C\nd avea vreme, \l rugam s`-mi citeasc` cu glas tare \n vreo limb` necunoscut` mie sau s`-mi povesteasc` despre ce era vorba \n ceea ce-mi citea [i care era at\t de lipsit de sens pentru mine. Tata se \ntorcea de la magazin dup` l`sarea \ntunericului, iar pu]ina vreme care \i mai r`m\nea pentru noi o petrecea de parc` ar fi fost absent. Schimba c\teva vorbe cu mama, \ntreba dac` toate s\nt \n regul` cu noi, copiii, cu casa, dup` care lua Talmudul [i, a[ez\ndu-se c\t mai departe de noi, citea \n lini[te \n ebraic`, limb` pe care o considera sf\nt` [i pe care nici unul dintre noi, copiii, n-am apucat s-o \nv`]`m. P`rin]ii no[tri, odat` ajun[i la Viena, deciseser`, asemeni

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

AVANPREMIER~

multor evrei din ora[, s` transmit` evreitatea copiilor doar prin s\nge, nu [i prin religie; sperau \ntr-o asimilare tacit`, iar conservarea originilor noastre s` se fac` doar prin tr`s`turi invizibile – prin s\nge –, astfel ca noi s` fim egali celorlal]i cet`]eni, \ns` ei \n[i[i r`m\neau prin[i \n religia lor, a[a cum tata citea cuvintele din Talmud. Noi, cele cinci surori, am dormit mereu \n aceea[i camer`. Seara r`m\neam treze mult` vreme dup` ora culc`rii. St`team \ntinse \n pat \n rochi]ele noastre de noapte din bumbac, Anna singur` \n patul de la perete dinspre camera p`rin]ilor, Rosa [i Marie \n patul de la fereastr`, eu [i Pauline \n patul de l\ng` u[`. Anna [i Rosa povesteau \nt\mpl`ri de la [coal` sau despre prietenia lor cu vreo alt` fat` de prin vecini. Vorbeau \n [oapt`, ca s` nu le aud` p`rin]ii de dincolo de perete, iar eu, Pauline [i Marie le ascultam cu aten]ie pove[tile. De c\nd m` b`gam \n pat [i p\n` c\nd adormeam, priveam \ntunericul zidului care se \ntindea la doar o palm` de ochii mei. Uneori, c\nd m` trezeam \n mijlocul nop]ii, auzeam cum una dintre surorile mele r\dea \n somn, pl\ngea sau vorbea ceva de ne\n]eles. |ntr-o noapte, Anna povesti cum o rud` a uneia dintre colegele ei de clas` se aruncase \n Dun`re pentru c` p`rin]ii ei deciseser` s` o m`rite cu un b`rbat pe care nu-l \nt\lnise niciodat`. Eu ascultam mereu \n t`cere discu]iile surorilor mele, \ns` de data aceasta \mi f`cusem curaj s` \ntreb: – De ce nu s-a m`ritat cu fratele ei? Anna [i Marie r\ser` \ncet. – Pentru c` fra]ii nu se pot \nsura cu surorile lor, zise Anna. – C\nd \[i g`sesc pereche, fra]ii [i surorile devin str`ini unul fa]` de cel`lalt, ca [i cum nici nu s-ar fi cunoscut, zise Rosa, a-

d`ug\nd c` majoritatea p`rin]ilor aleg so]ul pentru fata lor, iar uneori se \nt\mpl` ca acel so] s` fie cineva pe care ea nici nu-l cunoa[te. Mi-a luat mult p\n` am adormit \n noaptea aceea. |n somn m` urm`rea g\ndul c`, \ntr-o zi, eu [i Sigmund ne vom desp`r]i [i vom deveni str`ini; chiar [i f`r` acest fapt, via]a era o povar`, ca [i c\nd ai umbla cu un pietroi legat de g\t, \ns` a[a ceva era chiar [i mai greu de \ndurat. C\nd m-am trezit a doua zi diminea]a, m-am dus la mama. Turna ap` dintr-o oal` \n care r`m`seser` cartofi fier]i, dup` care \i lua unul dup` altul [i-i aranja \ntr-un castron mare. Am privit-o cum lucreaz` [i am \ntrebat-o dac` se poate ca un frate s` se \nsoare cu sora lui. – Bine\n]eles c` nu, mi-a r`spuns [i a \nceput s` decojeasc` un cartof din care ie[eau aburi. – De ce nu? – Pentru c` a[a i-a spus Dumnezeu lui Moise, r`spunse [i \mi d`du un cartof decojit. – Ce i-a spus Dumnezeu lui Moise? am \ntrebat, sufl\nd \n cartoful care m` frigea la degete. – I-a spus: Dac` un om ia pe sora sa, dac` vede goliciunea ei [i ea o vede pe a lui, este o mi[elie; s` fie nimici]i sub ochii copiilor poporului lor. Am ascultat-o f`r` s` \n]eleg nimic. I-am zis: – Dar de ce a spus a[a, c\nd sora [i fratele s\nt at\t de apropia]i? – Nu po]i s` \n]elegi acum. Ai s` \n]elegi c\nd ai s` mai cre[ti. – Dar dac` nu vreau s` cresc? Mama z\mbi. – Din p`cate, nu noi putem hot`r\ asta, ci timpul, mi-a r`spuns [i a ie[it din buc`t`rie.

DILEMATECA

AVANPREMIER~

n-o \mp`rt`[ea cu noi, ci con[tientizarea faptului c` f`cuse ceva prea t\rziu [i acel ceva crease un enorm decalaj, aceasta era cauza rigidit`]ii fiec`rui gest al lui, a fiec`rui cuv\nt pe care-l scotea [i care suna a avertisment, a fiec`rui gest cald pe care-l \nghe]a \nainte de a ni-l ar`ta. |n ziua \n care a trebuit s` merg pentru prima dat` la [coal`, frica m-a \ndemnat s`-mi rog p`rin]ii s` m` lase s` stau acas`. Am r`mas acas` [i \n ziua urm`toare, [i \n zilele ce au urmat. Mama [i tata m-au convins c` nimeni n-o s`-mi fac` nimic r`u la [coal`, le-au \ndemnat pe Anna, Rosa [i Marie s`-mi povesteasc` c\t e de frumos acolo, iar Sigmund s`-mi explice c\t e de important s` \nve]i – \ns` eu auzisem deja de la ei c` majoritatea fetelor de pe strada noastr` nu mergeau la [coal` [i credeam c` nici eu nu trebuie s` merg, [i c` tot ce trebuia s` \nv`]

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

(roman \n curs de apari]ie la Editura Polirom) traducere din limba macedonean` de Octavian Blenchea)

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Corina Gonteanu

(e-mail: corina.gonteanu@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii:

Zirkon Media – tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@zirkonmedia.ro)

Publicitate: Ionela Dana

(tel. 0730.190.808; e-mail: ionela.dana@media-point.ro)

Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

pagina 31

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

Am mu[cat o bucat` din cartof, \ns` cum era at\t de fierbinte \nc\t \mi arsese limba, am scuipat-o \n m\n` [i am \nceput s` suflu. Fratele meu a intrat \n buc`t`rie [i, c\nd a v`zut c` mama nu e acolo, m-a s`rutat pe frunte. A zis c` dormise at\t de mult, \nc\t nu mai avea timp s` m`n\nce acas`, a[a c` a luat o bucat` de br\nz` [i doi cartofi. L-am urm`rit p\n` la ie[irea din cas`, iar \nainte ca Sigmund s` ias`, i-am spus: – Promite-mi c` vom fi mereu \mpreun`. – |]i promit, \mi r`spunse ie[ind din cas`, iar eu i-am \ntins c`tre gur` bucata de cartof pe care o scuipasem \n m\n`. Promisiunea lui \nsemna pentru mine mai mult dec\t porunca dat` de Dumnezeu lui Moise [i pe care Moise a spus-o mai departe poporului sù. Dumnezeu nu exista pentru noi fiindc` p`rin]ii no[tri nu ne \nv`]aser` despre el; Moise nu era un profet, ci un personaj dintr-o poveste pe care ne-o spusese tata; Moise fusese un copil pe care mama lui, ca s`-l salveze de la g\ndul rù pe care faraonul \l pusese bìe]ilor din tribul lui Iacov, \l l`s` \ntr-un co[ lipit cu smoal`, pe malul Nilului, [i pe care fiica faraonului l-a g`sit c\nd s-a dus la sc`ldat, iar sora noun`scutului i-a urm`rit [i a adus-o pe mama ei s` al`pteze copilul; [i aici se \ncheia povestea, cu Moise la pieptul mamei lui. A[a ne povestise tata despre Moise. Era aproape de noi doar prin pove[tile biblice, altfel ne era departe, \ntr-adins, a[a ca unii dintre cei ce fac unele lucruri mult mai t\rziu dec\t atunci c\nd ar fi trebuit f`cute; ne privea pe noi, copiii lui, care eram mai mici dec\t copiii copiilor lui din prima c`s`torie, [i poate c` aceast` con[tientizare provoca dep`rtarea dintre noi [i el, dep`rtare care ne f`cea s`-l numim „tat`“, nu „t`ticule“, „tat`“ – care sem`na mai degrab` cu „domnule“; nu anii, nu credin]a pe care o avea [i pe care

puteam s` \nv`] [i st\nd acas`, din acelea[i c`r]i din care \nv`]aser` [i surorile mele. |ncep\nd de atunci, c\nd fratele meu se \ntorcea de la liceu, eu mergeam \n camera lui, iar el lua manualele de [coal` [i le r`sfoia [i \mi povestea ceea ce credea el c` am nevoie s` [tiu. Tata [i mama ie[eau \n fiecare duminic` la plimbare \n Prater, cu Anna, Rosa, Marie, Pauline [i Alexander. Sigmund r`m\nea acas` cu mine, pred\ndu-mi tot ce trebuia s` \nv`]. {i \ndat` ce r`m\neam singuri, punea cartea deoparte [i ne \ntindeam \n patul pe care noaptea \l \mp`r]eam cu Pauline, ne acopeream cu cear[aful pe care \l ]ineam la o palm` deasupra capetelor noastre, iar apoi treceam printr-o anume stare de fericire \n care ne sim]eam ca ni[te vase comunicante: o apropiere care speram s` dureze o ve[nicie, \n care respiram \n acela[i ritm, [i, cum st`team a[a sub bolta alb` a cear[afului, Sigmund \mi povestea despre minunile naturii, despre eternitatea [i moartea stelelor, despre imposibilitatea de a prezice izbucnirile vulcanilor, despre valurile care macin` ]`rmurile, despre v\ntul care poate s` m\ng\ie, dar [i s` ucid`, iar eu m` \mb`tam cu cuvintele lui, cu respira]ia lui, cu atingerea trupurilor noastre \ntinse unul l\ng` altul. R`m\neam \n acea \mb`tare care ne epuiza, p\n` c\nd adormeam, [i m` trezeam abia c\nd mama [i tata, surorile [i fratele meu, de cum se \ntorceau, \ncepeau s` fac` g`l`gie. Sigmund se trezea cu siguran]` \naintea mea, sau nu adormea deloc; c\nd m` trezea g`l`gia, el nu mai era \n pat, al`turi de mine.

pagina 32

DOCUMENTE Vasile Alecsandri c`tre Titu Maiorescu Paris 16 Juli 1878

Iubite Domnule Maiorescu Tinerul Ernst Gheorghiu care \]i va aduce acest r`va[ a urmat cursurile de sylvicultur` la Nancy [i a trecut ecsamene ecscelente, priimind diplom` [i un certificat special din partea directorului [coalei care s\nt \n favoarea sa. – Orcum acest bursier al statului care [i-au \ndeplinit datoriile, respund\nd la a[teptarea Guvernului, ar dori spre a [i perfec]iona cunoscin]ile prin o practic` de un an, se i se incuviin]eze restul bursei pentru ca s` poat` visita p`durile atât ale Fran]ei cât [i ale Germaniei. Vin dar a te ruga s` binevoesci a lua \n considera]ie meritele sale recunoscute

DILEMATECA

Anul VII l nr. 79 l decembrie 2012

(pag. 2) prin actele ce a dobândit de la {coala din Nancy, [i a-i \ndeplini cererea, c`ci astfel vom câ[tiga un sylvicultor cu \nv`]`tura deplin` [i care va fi de folos ]erii. – Domnia sa va esplica verbal tot ce nu pot se ve scriu \n grab`, [i sper c` interven]iunea \n favoarea sa va fi bine primit` de Dv. – Cu aceast` convingere te rog se primesci \ncredin]area sim]irilor mele de \nalt` considera]ie [i de afec]iune. V. Alecsandri

(pe prima pag. o \nsemnare „Se cuvine d-lui Ministru Carp. T. M.“)

Ms 3960 Vasile Alecsandri c`tre Titu Maiorescu, 1878, Biblioteca Na]ional` a României, Colec]ii speciale, Cabinetul de Manuscrise.