Dilemateca 76

DILEMATECA Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Radu Vancu

Š Mircea Stru]eanu

SCRIERI

DOSAR Catrinel Popa Lectura \n fabricile [i uzinele comuniste PROFIL Paul Balogh AVANPREMIER~ Simona Sora Hotel Universal ANCHET~ Savur\nd cel mai ciudat fel de m\ncare

Radu Vancu

POEMUL DIN SEPTEMBRIE Carlos Drummond de Andrade Supravie]uitorul

l`“. Oare nou` c\t ne va lua s` ne eliber`m hipocampul de prejudec`]i [i fantasme „[tiin]ifice“? S. S.

n Nu cred c-o ve]i g`si \n libr`rii sau biblioteci (a ap`rut \n Fran]a cu mai bine de dou` veacuri \n urm`, mai exact \n 1769), dar merit` s` \ncerca]i, ar putea fi o lectur` pl`cut` [i util`. A scris-o un anume Jean Jacques Perret [i se cheam` Pogonotomia sau arta de a \nv`]a s` te b`rbiere[ti singur.

Av\nd-o ca punct de plecare, cu ea s-ar putea inaugura o \ntreag` serie de asemenea arte didactice ale singur`t`]ii, cum ar fi: Arta de a \nv`]a s` str`nu]i singur, Arta de a \nv`]a s` umpli un pahar cu ap` singur (cu o continuare \ntr-un foarte necesar volum al doilea, Arta de a \nv`]a s`-l bei singur), Arta de a \nv`]a s` te a[ezi pe un scaun singur ([i, odat` a[ezat, s` nu cazi), Arta de a \nv`]a s` te speli pe m\ini singur (folosind corect s`punul) [i apoi s` te [tergi cu un prosop tot singur, Arta de a \nv`]a s` mergi cu tramvaiul singur, Arta de a \nv`]a s` te \ncal]i singur (cu un capitol special dedicat „Artei de a \nv`]a s`-]i legi [ireturile singur“) etc. Iar pentru doamne (anume pentru ele), seria ar putea cuprinde c\teva titluri esen]iale ([i cu siguran]` atractive) precum acestea: Arta de a \nv`]a s` te prive[ti \n oglind` singur`, Arta de a \nv`]a s` te pudrezi discret singur`, Arta de a \nv`]a s` miro[i un trandafir (sau alte flori) singur` etc., seria \ncheindu-se cu o apari]ie c`reia \i prev`d un succes r`sun`tor, Arta de a \nv`]a s` te m`ri]i singur`. D. S. n V-a]i fi g\ndit vreodat` c` emo]iile negative prelungite, stresul continuu, depresia netratat` pot duce la prostire? Iat` o explica]ie, dat` de profesorul Richard Davidson, directorul Laboratorului pentru Neurologia Afectelor, Universitatea WisconsinMadison, \ntr-un dialog cu Dalai Lama, la Dharamsala, \n India: „At\t \n cazul depresiei, c\t [i al stresului posttraumatic s-a descoperit c` hipocampul se mic[oreaz`. Se poate m`sura precis. În ultimul an s-au f`cut descoperiri care indic` faptul c`, atunci c\nd depresia e tratat` cu medicamente antidepresive, se previne atrofierea hipocampului care are loc atunci c\nd depresia nu e tratat`. De unde reiese c` aceast` structur` a creierului este foarte maleabi-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

pagina 2

3,14TECA

n Alegerile preziden]iale din Fran]a au avut un impact puternic pe pia]a de carte.

Un efect negativ, dup` cum povestesc, \ntr-o anchet` realizat` de Le Monde, mai mul]i directori de editur`. Toat` lumea a fost preocupat` de alegeri. Oamenii s-au uitat la dezbaterile televizate, au urm`rit ziarele [i blog-urile de opinie – nu s-au v\ndut dec\t c`r]ile oamenilor politici implica]i \n prima linie. Editurile – care preconizaser` dezinteresul francezilor pentru literatur` – au evitat s` publice exact acele romane care, \n mod normal, s-ar fi v\ndut foarte bine. Situa]ia de acum e, practic, o profe]ie auto\ndeplinit`. M. M. n „Dvs., acei [i mai ales acele cari v` petrece]i mare parte din timpul liber trimi]ând scrisori \nfl`c`rate vedetelor preferate [i cari v` mira]i de neprimirea r`spunsului, [ti]i oare câte scrisori sosesc zilnic idolilor vo[tri? S` lu`m \ntâi junele prim la mod`, care este, din to]i actorii, acela care prime[te cea mai voluminoas` coresponden]`. (Femeile, cari compun marea majoritate, n-au ele \n general mai mult` libertate decât b`rba]ii [i nu sunt ele, prin natur`, mai harnice la scris?) Ei bine! Nelson Eddy prime[te [aizeci pân` la [aptezeci scrisori pe zi [i deci, \n total, trei mii pe an. (…) Apoi vine vampa ([i vedeta masculin` sau feminin` care nu mai e la prima tinere]e, dar care are un imens talent la activul ei). Charles Ruggles de pild` nu prime[te decât 20 pân` la 30 scrisori pe zi. {i aceasta \n vremea prezent`rii vreunui nou film al s`u. În timpuri obi[nuite, curierul lui cotidian nu atinge nici duzina. Zece scrisori! Aproape nimic.

Dar \ncerca]i dvs. s` r`spunde]i \n fiecare zi la 10 scrisori.“ („Fi]i prudent c\nd scrie]i vedetelor preferate“, Revista Cinema nr. 319, 6 noiembrie 1936) L. V. n Se preconizeaz` o nou` reform` educa]ional`. P\n` acum s\nt semnale c` opera]iunea „cornul [i laptele“ va fi acompaniat` de opera]iunea „m`rul“, clasa preg`titoare va fi trecut` \n cadrul gr`dini]ei, Bac-ul va fi scindat \n na]ional [i profesional, iar cuv\ntul „sesiune“, dup` noua pronun]ie a ministrului Educa]iei, Ecaterina Andronescu, va fi \nlocuit, pesemne, cu mai r`sun`torul „zeziune“. S. G. n La festivalul interna]ional de literatur` de la Edinburgh, Irvine Welsh s-a lansat \ntr-o critic` a lumii literare britanice [i a culturii globale. Autorul romanului Trainspotting, adaptat cinematografic de Danny Boyle, are arta replicilor \n doi peri. Nu rateaz` nici o ocazie s`-[i spun` p`rerile, s` se revolte \mpotriva establishment-ului. Tot aici, \n ora[ul s`u natal [i \n cadrul unei

dezbateri \ntre scriitorii invita]i la festival, Welsh a spus c` Booker Prize-ul, care recompenseaz` \n fiecare an cea mai bun` carte de fic]iune \n limba englez`, ar fi un premiu imperialist, o form` deghizat` prin care elitele \[i impun puterea asupra poporului.

Oric\t de tare l-a[ dezam`gi pe Welsh, Booker Prize-ul mi se pare un „imperialism“ cool. {i pentru popor, [i pentru autori. A. M. S. n Dac` Huffington Post a \ncropit o list` cu c`r]ile care te fac s` ar`]i hot dac` le cite[ti \n locurile publice (The Big Sleep de Raymond Chandler, Povestirile lui Hemingway, Insuportabila u[ur`tate a fiin]ei de Kundera, Just Kids de Patti Smith sau The Wind-Up Bird Chronicle de Haruki Murakami), cei din redac]ia flavorwire.com au alc`tuit o list` cu c`r]ile care-i fac pe b`rba]i complet neatr`g`tori pentru o \nt\lnire: De veghe \n lanul de secar` de J.D. Salinger („un b`rbat care \nc` idolatrizeaz` romanul acesta se comport` tot ca un b`ie]el“), orice de Chuck Palahniuk, L. Ron Hubbard sau Charles Bukowski („doar dac` e[ti fat` [i-i cite[ti pe ace[tia poate fi sexy“), Fear and Loathing in Las Vegas de Hunter S. Thompson („n-am \nt\lnit nici un dude c`ruia s` nu-i plac` [i s` nu vrea s` fie el \nsu[i Hunter S. Thompson“), Eat Pray Love de Elizabeth Gilbert („care nu e o persoan` rea, dar e[ti tu dac` o cite[ti“), The Sun Also Rises de Hemingway sau Crim` [i pedeaps` de Dostoievski („relaxeaz`-te!“), oricare din seriile fantasy-romance gen Twilight, True Blood, The Hunger Games sau orice de Dan Brown („plictisitor“), orice – inclusiv Lolita sau Moby Dick — dac` s\nt pe e-reader. Aceasta din urm` a fost [i propunerea cea mai dispre]uit` de comentatorii articolului.

Unul din ei a punctat ironic: „De ce n-au zis c` to]i cei care nu-i citesc pe clasici \n original s\nt ni[te plebei?“, altul a fost [i mai categoric: „Abia cei care-i condamn` pe cei care citesc pe e-reader s\nt de evitat!“. M. C. n La vreo 60 de ani dup` ce Columb a descoperit America, tot un Columb – dar nu Cristofor, ci Renaldus (sau Realdo, cum \l [tiau cons`tenii lui din Padova) – descoperea clitorisul. O descoperire nu mai pu]in epocal` pentru umanitate, trebuie s` recunoa[tem, [i care se concretiza printr-o descriere am`nun]it`, \n lucrarea De re anatomica pe care profesorul padovan o publica la sf\r[itul vie]ii (1559). Hipocrat sau Avicenna vorbiser` [i ei, cu mult \nainte, despre acest „element“ anatomic, \ns` probabil c` nu at\t de conving`tor precum Columb, de vreme ce abia numele acestuia din urm` a r`mas str\ns legat de renumele micu]ei – dar fulminantei – descoperiri. Dup` p`rerea mea, asta adaug` noi \n]elesuri no]iunii de „columbofil“. C. C.

n

Radu Vancu

© Andrei Dósa

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Este lector la Facultatea de Litere [i Arte din Sibiu [i redactor la revistele Poesis interna]ional [i Transilvania.

Radu Vancu (n. 1978) a publicat [ase c`r]i de poezie: Epistole pentru Camelia (2002), Biographia litteraria (2006), Monstrul fericit (2009), Sebastian \n vis (2010, Premiul revistei Observator cultural [i Premiul filialei Sibiu a USR), Amintiri pentru tat`l meu (2010) [i Fr\nghia \nflorit` (2012, Premiul Republica al Salonului Interna]ional de Carte de la Chi[in`u).

Este, de asemenea, autorul a dou` c`r]i de critic` literar`: Mircea Iv`nescu.

Poezia discre]iei absolute (2007) [i Eminescu. Trei eseuri (2011, Premiul filialei Sibiu a USR). A editat, \mpreun` cu Claudiu Komartin, antologiile Cele mai frumoase poeme din 2010 [i Cele mai frumoase poeme din 2011.

Anul trecut a ob]inut Premiul Congresului Na]ional de Poezie de la Boto[ani.

DILEMATECA

INTERVIU

„Poezia, draga de ea, e de o cruzime feroce!“ la un loc). Îns` \mi aduc apoi aminte de Mircea Iv`nescu, pe care sinuciderea fratelui s`u mai mare l-a b\ntuit de la textele scrise pe la sf\r[itul anilor ’50 p\n` la textele finale de prin anii ’90 – patruzeci de ani a r`t`cit, precum Moise, prin de[ertul unei astfel de traume. A[ zice c` se poate vorbi cu egal` \ndrept`]ire [i despre captivitate, [i despre loialitate – e un fel de sindrom Stockholm mai complicat, \n care scrisul t`u ([i via]a ta, c`ci tot aia e) accept` captivitatea \n traum` ca pe o form` de loialitate fa]` de mortul drag.

nimente majore: moartea tat`lui meu, \nceputul iubirii cu Cami [i \nt\lnirea cu Mircea Iv`nescu.

Uite, acum \mi dau seama c` am scris cel pu]in o carte despre fiecare dintre evenimentele astea. Toate trei s\nt, \ntr-un fel, „traumele originare“ ale poeziei mele; \ns`, strict statistic, sinuciderea tat`lui meu e trauma prevalent`. Despre ea, e adev`rat, am scris cel mai mult. Poate pentru c` zecile de minute \n care am stat n`uc l\ng` cadavrul lui, \n vreme ce paramedicii \ncercau \n zadar s`-l resusciteze, zecile de minute ale mor]ii lui, adic`, au fost cele mai intense zeci de minute ale vie]ii mele.

Domestic vs nevrotic

De c\te c`r]i e nevoie pentru a te \mp`ca cu o astfel de moarte? Te vezi captiv sau loial acestei teme?

Uneori m` g\ndesc c` un scriitor foarte bun ar fi avut nevoie de o singur` carte. Ar fi tran[at totul printr-un singur text definitiv, cu care s-ar fi \mp`cat, cum spui, cu o astfel de moarte. Cam ca Ileana M`l`ncioiu \n Sora mea de dincolo, s` spunem. Sau ca John Berryman \n dialogurile contondente cu sinuciderea tat`lui s`u din Dream Songs – de[i cele 385 de C\ntece vis s\nt totu[i ceva mai mult dec\t o culegere uzual` de poeme (s\nt, de fapt, cam c\t cele [ase c`r]i ale mele

Prelu\nd sugestia lui Cristi Popescu, \n ultima ta carte de poezie teoretizezi „poezia ca art` de familie“; c`tre ce ideal tinde aceast` art`?

Uite cam cum \mi reprezint eu situa]ia unui poet de familie: imagineaz`-]i-l pe Gregor Samsa, ajuns deja g\ndac, scriind disperat poeme \n care s` demonstreze, dragilor [i iubi]ilor lui asasini, c` sub carapacea cheratinoas` e el, Gregor, dragul [i iubitul lor frate [i fiu. Imagineaz`-]i eforturile deprimante [i comice pe care le fac gheru]ele lui ca s` m\zg`leasc` pe foi cuvinte c\t de c\t plauzibile \n care s` fie prinse, a[a cum e el prins \n blestemata de carapace, tot sufletul

pagina 3

Dou` dintre c`r]ile tale vorbesc despre sinuciderea tat`lui t`u; este aceasta trauma originar` din care s-a dezvoltat toat` poezia ta? Este literatura ta consecin]a acestui accident biografic?

Aceast` \ntrebare de \nceput \mi aduce aminte de fand`rile scurte, pe via]` [i pe moarte, ale unuia dintre spadasinii prefera]i ai copil`riei mele – Pan Wolodyjowski din Potopul lui Henryk Sienkiewicz. Nu [tiu dac` mai ]ii minte cum \n]elegea el s` se lupte: nu cu dantel`rii baroce ale gesturilor, nici cu furor romantic [i viforos, precum junele prim al romanului, Kmicic – ci, dimpotriv`, litotic [i cumva aticist, cu maxim` ergonomie de mi[c`ri, recurg\nd aproape exclusiv la fand`ri decisive (ca ale tale), \nc\t – dup` cum repet` Sienkiewicz – „\i stingea pe du[mani ca pe ni[te lum\n`ri.“ Prin urmare, cum singurul r`spuns la o astfel de fandare e o contrafandare, am s`-]i r`spund la fel de abrupt: am \nceput s` scriu despre sinuciderea tat`lui meu la [apte ani dup` ce ea s-a \nt\mplat – mai exact, primele poeme din Biographia litteraria (2006) au fost scrise prin 2004. Bizar e c` \n prima mea carte, Epistole pentru Camelia (2002), nu se pomene[te despre asta dec\t \ntr-un singur loc, \n \nceputul unui poem care constat` c` \n ’97 s-au produs trei eve-

pagina 4

lor comun, toat` memoria lor geminat`.

Ceea ce face [i mai ridicol un asemenea personaj e c` nu cere de la arta lui numai s`-i asigure supravie]uirea pur` [i complicat`.

Nu – el vrea, impur [i simplu, s` fie fericit.

Nici mai pu]in, dar nici mai mult. Bref, imagineaz`-]i-l pe Gregor Samsa fericit – cam `sta e idealul unui poet de familie.

A[adar, tu scrii ca s` ob]ii fericire?

La o \ntrebare a[a de definitiv`, o s`-]i dau un r`spuns pe m`sur` de definitiv: sigur c` da! Cu singurul distinguo c` efectiv fericit e[ti doar c\nd scrii. În rest, adic` \n afara scrisului propriu-zis, terapeutica poeziei deriv` din aceea c` poezia e o disciplin`.

Mai exact, una dintre disciplinele fundamentale ale propriei umanit`]i. O form` de individua]ie, la fel de \mbietoare [i de riscant` ca oricare alta. {i, a[a cum se \nt\mpl` deseori cu cei care intr` \n acest proces de sintez` a sinelui, destui clacheaz`. Cauze imponderabile fac ca individua]ia s` stagneze, iar s`rmanul individ se alege cu un sine plasat undeva pe scara intermediar` a devenirii. Cu caricatura sinelui propriu, adic`.

De asta se poate constata c`, de[i literatura e o quest` a fericirii, comunit`]ile de scriitori s\nt cel mai adesea ghetouri ale melancoliei & nefericirii. Sau, ca s` exemplific cu mine \nsumi – din februarie, de c\nd am terminat Fr\nghia \nflorit`, n-am mai putut scrie nici m`car un cap`t de vers. Ei bine, de atunci \ncoace s\nt un tip insuportabil, un ursuz [i un arici al`turi de care e exasperant s` tr`ie[ti (\ntreab-o pe Camelia, dac` nu m` crezi). Ia-mi scrisul [i m-ai transformat \ntr-un nevrotic! Or, dac` m` \ntrebi pe mine, prefer s` fiu un biet poet domestic dec\t un nevrotic.

Sintagma „poet domestic“ pare, totu[i, inofensiv` [i nevinovat`; poate exista crea]ie cu astfel de atribute? În m`sura \n care e imaginabil un Gregor Samsa fericit \n s\nul familiei, e imaginabil` [i o poezie inofensiv` [i nevinovat`.

Am avut acum c\]iva ani un mic [oc c\nd Mircea Iv`nescu mi-a dest`inuit c` poezia lui, at\t de decontextualizat` politic, avea [i o miz` politic` secret`: marea lui revan[` fa]` de r`utatea istoriei – spunea poetul – ar fi fost ca poemele lui s` par` scrise \ntr-o ]ar` liber`, \n care comunismul n-ar fi existat niciodat`. A[adar, p\n` [i poezia inofensiv` politic a lui Mircea Iv`nescu ascunde, \n fapt, o grenad` ofensiv` sub aparen]a ei nevinovat`. Or, \n exact acela[i sens, ne putem aminti ce spune Kundera despre Hrabal \n Une rencontre: umorul enorm din proza lui neutr` politic era mai destabilizator pentru comunism dec\t zeci de manifeste. Oric\t de inofensiv` [i nevinovat`, literatura e a[adar \ntotdeauna ofensiv` [i vinovat`.

C\t despre sintagma de „poet domestic“ e \ntr-adev`r cam p`c`licioas`, de vreme ce-[i

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

INTERVIU propune scopuri at\t de maximaliste precum ducerea la bun sf\r[it a individua]iei, chestiune la fel de grea precum citirea din scoar]`-n scoar]` a C`r]ii Ro[ii a lui Jung (ori a lui Breban, bun`oar`).

Cum r`m\ne atunci cu natura imoral` a public`rii unei literaturi at\t de personale; care s\nt limitele discre]iei \ntr-o astfel de poezie? Este tip`rirea o form` de peniten]`? Este scrisul o form` de vindecare, dar cu condi]ia s` aib` public? Dup` cum vezi, nu te \ntreb de ce scrii, ci de ce anume publici... Încerc\nd s` p`strez metafora medical` din \ntrebarea ta, a[ zice a[a: pentru poet, publicul e cam ca psihanalistul – nef`c\nd nimic, face, de fapt, totul. Tu stai \ntins pe canapea, poveste[ti toate ale tale, el nu spune nimic, mai tu[e[te doar din c\nd \n c\nd, mai scoate c\te un „hmm, interesant!“ rarisim [i, la sf\r[it, te treze[ti nitam-nesam vindecat. F`r` \ndoial` c` ]i-ai putea spune toate pove[tile alea singur, exact la fel; de asemenea, ne\ndoielnic e c` ele nu te-ar mai vindeca. {i mai e ceva: poezia, draga de ea, e de o cruzime feroce. Vine aproape \ntotdeauna numai la cei care-s dispu[i s` se jupoaie de vii cu z\mbetul pe buze. (Eu, m` gr`besc s` spun, nu-s!) Marele str`mo[ al poe]ilor domestici spunea, \ntr-o traducere literal`, cam a[a: „O, Doamne, d`-mi puterea [i curajul / s`-mi contemplu inima [i corpul f`r` dezgust.“ Micul meu amendament la versurile astea, pe care mi le recit adesea ca pe o mantr`, prevede c` amintita contempla]ie trebuie s` fie public`: dac`-i show, atunci show s` fie! At\ta doar c` n-am ajuns niciodat` \n stare s`-mi privesc inima f`r` dezgust. (Despre corp, ce s` mai vorbesc...)

Asta presupune c` vindecarea interioar` aduce cu sine sf\r[itul poeziei? Po]i fi „externat“ din poezie?

Nu [tiu dac` poezia \nceteaz` c\nd dispare boala, \ns` [tiu sigur c` poezia poate s` te p`r`seasc` definitiv nu numai c\nd e[ti nepoetic de s`n`tos, dar chiar [i c\nd e[ti mai bolnav. Am v`zut asta la Mircea Iv`nescu, pentru care dispari]ia doamnei Stela \n 1999 n-a mai \nsemnat [i revenirea terapeutic` a poeziei. De data aceea, trauma n-a mai fost locvace. Or, s` ne g\ndim la Rimbaud: n-a[ zice c` „sf\r[itul poeziei“ a venit la el ca urmare a unei vindec`ri interioare.

Dimpotriv`, poate c` la el sinteza sinelui, sau individua]ia, cum vrem s-o numim, a avut nevoie de suma altor experien]e [i i-a cerut s` exemplifice pe viu suferin]a [i nebunia fantasmate \n poeme. I-a cerut ca via]a s` devin` corelativul obiectiv al propriei poezii. Ceea ce el a [i f`cut, la fel de radical ca [i \n poezie – dar n-a[ \ndr`zni s` numesc asta „vindecare interioar`.“ Ca s` nu mai bat at\t apa-n piu`: da, cred c` cei vindeca]i bine-mersi nu mai au nevoie de poezie – dec\t eventual \n calitate de cititori.

Cum \]i prime[te/prive[te poezia propria familie?

Slav` Domnului, cu indiferen]`! Sau, ca s` fiu mai exact, cu un fel de \ng`duin]` amuzat`. {i sper din toat` inima c` a[a vor r`m\ne lucrurile [i pe mai departe; mi-e complet nesuferit genul scriitorului venerat de familie, poetul domestic din mine se revolt` cumplit c\nd vede pe cineva subordon\nd familia, poeziei – ele trebuie s` fie exact ca puterile \n stat, nu pot conlucra eficient dec\t c\nd s\nt reciproc independente. Sau, mai precis, nu pot fi cu adev`rat \mpreun` dec\t c\nd s\nt etan[ separate. Nu fac deloc paradoxuri, orice poet domestic [tie exact ce vreau s` spun.

Poetul domestic \[i tr`deaz` el familia scriind despre ea?

Chiar despre tr`dare n-a[ vorbi, dar scrisul cere un timp pe care-l furi din via]a familiei – \n loc s` tr`ie[ti secund` de secund` al`turi de cei dragi, cau]i mereu un col] \n care s`-]i vezi de fantasmele & bovarismele tale. Asta nu poate fi dec\t enervant pentru ei, b`nuiesc.

Dac` \n]eleg \ns` bine, \ntrebarea ta bate \ns` altundeva, anume \nspre zona indiscre]iei comise de o poezie excesiv de biografist`, cum e prin \ns`[i natura ei orice poezie domestic`. Din punctul `sta de vedere, a[a e, poezia e un soi de tr`dare – [i to]i poe]ii biografi[ti & domestici serio[i \]i dau deseori senza]ia c` tu, ca cititor, comi]i o indiscre]ie, tragi cumva cu ochiul pe gaura cheii la istorii de familie care nu te prea privesc. Bizar ([i cumva miraculos) e c`, \n cele din urm`, c\nd cite[ti poe]i biografi[ti cu adev`rat mari, precum Berryman ori Snodgrass (sau Mircea Iv`nescu, fire[te), \n]elegi c` toate lucrurile acelea extrem de personale te privesc [i pe tine, s\nt la fel de aproape de tine ca [i cele mai intime probleme personale. {i, dac` tot am folosit cuv\ntul „intim“, profit s` fac aici o mic` parantez` – m-a iritat folosirea lui peiorativ` \n critica român`, practic orice poet catalogat drept intimist e imediat declasat. Or, „intim“ vine din superlativul lui intus [i desemneaz` tot ce e mai dinl`untrul fiin]ei noastre, ceea ce se afl` \n Sf\nta Sfintelor sinelui nostru. (Iart` tonul prea exaltat, vine ca reac]ie emo]ional` la bemolii despre care vorbeam.) A fi poet intimist ]ine, a[adar, de registrul superlativului, nu al peiorativului. Am ]inut neap`rat la paranteza asta pentru c` mi-a ie[it pe nas de c\te ori l-am v`zut pe Mircea Iv`nescu decretat din v\rful buzelor de anumi]i critici drept poet „intimist“, ergo minor.

Mitologia poeziei-ca-suferin]` Tocmai pentru c` e[ti deopotriv` un mare cititor [i un bun comentator de poezie, te-a[ \ntreba dac` nu ai [i tu impresia, \n ultimii ani, a unei infla]ii de debuturi premature...

Debuturile s\nt aproape \ntotdeauna premature, p\n` [i Nina Berberova, de-

DILEMATECA

INTERVIU © Ana Toma

{i eu cred c` ICR-ul a devenit altceva, nici nu [tim bine ce; dar are nevoie poetul de timp [i bani ca s` scrie cu adev`rat poezie?

Am citat de c\te ori am avut ocazia conjectura aceea a lui Ion Mure[an conform c`reia poe]ii s\nt ca anticorpii – c\nd ceva e infectat \n corpul social, s\nt secreta]i \n nu-

Absolut! Cum ]i se pare recentul top al revistei Corpul T dedicat celor mai bune volume de poezie din ultimii 22 de ani? Rezist` sau se va reconfigura \n viitor?

Nu prea mi se pare OK s` vorbesc despre topul Corpului T, fiind eu unul dintre cei aminti]i acolo. Adic` nu mi se pare cu[er s` fiu [i juc`tor, [i arbitru, dar o s` spun dou` vorbe, nu mai mult...

Mai ales c` volumul t`u cel mai votat este Biographia, care nu mi se pare cel mai bun, dac`-mi permi]i... Apreciez enorm, la literatura ta, faptul c` volumele tale (cel pu]jn ultimele trei) nu s\nt doar ni[te colec]ii de poezii, s\nt suite, fiecare carte este un lung poem care exploreaz` respectiva tem` \n toate profunzimile ei...

A[a e, am \ncercat s` scriu c\te un poem amplu care s` poat` func]iona at\t de sine st`t`tor, c\t [i \n silogism cu cele anterioare. Îns` nu despre mine-i vorba aici, ci despre topul respectiv – a[adar, revenind, g`sesc aproape revolt`toare absen]a dintre nou`zeci[ti a lui Iustin Pan]a, ale c`rui c`r]i s\nt \nc` vii [i nev`t`mate, destule pagini se fac vibratile la lectur`; ignorarea lui dup` zeceunsprezece ani de la dispari]ia fizic` mi-a adus aminte acea anecdot` cu Nichita St`nescu \n care, \ntrebat de ce nu pleac` din ]ar`, de vreme ce e celebru, poetul ar fi r`spuns: „Cum s` plec? ~[tia \n dou`-trei s`pt`m\ni te uit`!“ Tare m` tem c` avea dreptate – de[i a murit la 36 de ani, Pan]a a l`sat \n urm` o oper` substan]ial`, s\nt c\teva c`r]i peste care nu se poate trece. {i uite c` s-a trecut. În fine...

pagina 5

În cele c\teva prelegeri despre literatura român`, pe care le-am ]inut \n str`in`tate, am spus c`, dac` ar fi suficiente traduceri, România ar fi \n poezie superputerea Europei...

Pentru c` cite[ti poezie [i \n alte limbi [i pentru c` faci deja de doi ani o antologie cu cele mai bune poezii ale anului, cum ]i se pare c` st`m cu poezia?

Da, de doi ani facem, Claudiu Komartin [i cu mine, antologia aceasta, care are, cum [tii, dimensiuni de roman, cu toate c`-i destul de restrictiv` – nu numai \n ce prive[te selec]ia poe]ilor, dar [i a poemelor: alegem cam patru-cinci poeme pentru fiecare autor.

De unde rezult` c`, \ntr-adev`r, se scrie [i mult, [i bine.

Avem, vorba poetului manelist, valoare; \n ce prive[te audien]a [i prestigiul de imagine, [tim am\ndoi c` aici e buba. Îns`, dac` ne consoleaz` cu ceva, caprele poetice ale vecinilor o duc [i mai r`u. În majoritatea ]`rilor din Europa, se debuteaz` mai greu, un t\n`r talentat poate spera s` aib` un volum \n jurul v\rstei de 30 de ani. Îns` compenseaz`, ce-i drept, cu prestigiul de imagine; v`d relativ frecvent pe TV5 poe]i tineri vorbind invita]i la diverse emisiuni, de pild`. {i, mai ales, au un sistem de burse la care nu putem dec\t visa plini de admira]ie & fiere – \n Suedia s\nt frecvente bursele de 2000 de euro pe lun`, timp de doi ani, \n care n-ai altceva de f`cut dec\t s` stai [i s` scrii. Poe]ii suedezi care-mi povesteau asta erau foarte revolta]i de cuantumul mic al bursei, inferior salariului unui profesor debutant, ziceau ei. Sau, ca s` ne uit`m ceva mai aproape de ograda noastr`, [i slovenii au o profuziune de burse pentru poe]i.

Evident c` n-am nici o speran]` c` se va ameliora ceva \n anii proximi, av\nd \n vedere dezastrul din administra]ia cultural` din ultimele luni. Acum, dup` dispari]ia ICR-ului (c`ci de dispari]ie vorbim, nu de schimbarea conducerii), avem `i mai prima poe]i [i a mai ultima administra]ie cultural`, dac` e s` ]i-o spun pe [leau.

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

but\nd la 84 de ani, ar mai fi putut a[tepta pu]in. C\t despre debutan]ii no[tri, nu cred c`-s neap`rat mai gr`bi]i dec\t noi, cei care debutam cu zece ani \n urm`; pur [i simplu pentru ei vremurile s\nt mai favorabile, au vreo patru-cinci edituri la care pot s` publice poezie \n condi]ii onorabile, respectivele edituri \i caut` [i-i antameaz` de la primele pagini notabile publicate sau de la primele premii c\[tigate la concursurile pentru liceeni – \n a c`ror proliferare (a concursurilor, iar nu a liceenilor!) e de c`utat de asemenea un motiv pentru efervescen]a asta real` a debuturilor \n ultimii doi-trei ani. {i poate c` exist` – cine [tie – [i o anumit` ciclicitate: \ntre ’92 [i ’95 au debutat grupat Iustin Pan]a, O. Nimigean, Ioan Es. Pop, Judith Meszaros, chiar [i Cristian Popescu, \ntr-un fel; peste [apte-opt ani, prin 2002-2003, au debutat, de asemenea grupat, Dan Sociu, Teodor Dun`, Claudiu Komartin, Dan Coman, {tefan Manasia [i ceilal]i magnifici; iar acum, dup` al]i [apte-opt ani, poate c` a venit r\ndul unei alte serii de debutan]i remarcabili, cu Andrei Dosa, Matei Hutopila, George Serediuc, Alex V`sie[ [i Radu Ni]escu pe post de ice-breakeri.

A[ mai remarca faptul c`, \n ultimii ani, tinerii s-au orientat c`tre edituri emergente, mici, dar ambi]ioase – \n primul r\nd Charmides, Tracus Arte, Casa de Pariuri Literare, Casa de editur` Max Blecher.

Edituri care [i-au f`cut bine treaba, c\t` vreme c`r]ile lor au ob]inut nu numai succes de critic` (cronici numeroase, prezen]e \n topuri anuale etc.), dar chiar [i premii dintre cele mai importante.

m`r mare pentru a neutraliza boala. A[a s-ar explica, la urma urmei, de ce poezia e mai vie [i mai s`n`toas` taman \n acele locuri \n care r`ul istoric e mai prezent – \n România, \n Serbia, \n Croa]ia (poemul Anthem al croatului Boris Deˇzulovi´c a \ncr\ncenat carnea pe mine), \n Orientul Apropiat, \n America Latin`... Exist` o antologie Norton extraordinar`, ap`rut` \n 2008 – numit` Language for a New Century [i alc`tuit` de Tina Chang, Nathalie Handal [i Ravi Shankar –, care cuprinde poezie contemporan` din zonele de conflict din Orientul Mijlociu [i din Asia, \n primul r\nd, dar [i din alte locuri \n care umanitatea e \n criz` profund`. Ideea antologiei le-a venit celor trei autori dup` evenimentele din 11 septembrie 2001, [i au muncit [apte ani la edificarea acestui teribil conglomerat de suferin]` [i lumin` (c`ci o nea[teptat` lumin` irizeaz` textele astea negre [i bolnave).

Ei bine, antologia asta ar fi meritat s` poarte pe copert` drept motto ipoteza lui Mure[an despre poe]ii-anticorpi, \n asemenea m`sur` pare o ilustrare a ei. Dar, dac` e adev`rat c` poetul n-are nevoie de bani ca s` caute fericirea de dincolo de (sau chiar din) traumele lui, e la fel de adev`rat c` ce s-a \nt\mplat cu ICR-ul e o mizerie.

pagina 6

Apoi, dou`mii[tii s\nt totu[i sub-reprezenta]i – [i numeric, [i ca pozi]ie \n top. Îns` e cumva normal, fire[te c` v\rsta devine un criteriu axiologic \ntr-o astfel de \ntreprindere; vreau s` spun c`, dac` ar avea de ales \ntre Ieudul f`r` ie[ire, Arta Popescu, Juc`ria mortului [i Ghinga, c`r]i, dup` mine, absolut la fel de puternice, oricine le-ar transcrie \n ordinea cronologic` a na[terii autorului, poate cu o mic` ezitare \ntre Es. Pop [i Popescu, \n func]ie de gustul fiec`ruia. Fire[te c` se va reconfigura, ca orice canon [i ca orice top, \ns` nu prea mai e loc de surprize fundamentale. Va fi mai degrab` vorba despre renegocierea locului \n top, dec\t despre new entry-uri eclatante.

Eu cred c` cei de dinaintea dou`mii[tilor s\nt, de fapt, sub-reprezenta]i: lipsesc c`r]i foarte bune precum Bucla lui T.O. Bobe sau Din amintirile unui Chelbasan de Ana Maria Sandu sau Floarea de menghin` a Svetlanei Cârstean. Apoi, am observat c` voturile au mers mai degrab` \nspre partea hard [i dark a poeziei (de[i c\[tig`torul absolut e Levantul)... Este aici o prejudecat` tematic` & stilistic` a valorii?

O, da, despre asta s\nt sigur, exist` o \ntreag` mitologie a poeziei-ca-suferin]`! Nu c` eu n-a[ crede c` poezia [i trauma s\nt inextricabil legate, dovad` st` ce am spus mai sus; \ns` poezia nu e numai suferin]`, e \n egal` m`sur` [i fericire, ba chiar e mai greu s` scrii poezie despre fericire dec\t poezie despre traum`. A spus-o Houellebecq \nsu[i, l-am v`zut \ntr-o emisiune pe TV5 \n care m`rturisea c` visul lui e s` ajung` un scriitor suficient de bun ca s` scrie o carte de poeme despre fericire (el a [i debutat ca poet, de altfel), \ntruc\t literatura traumei e prea u[or de scris, se pune singur` \n pagin`, suferin]a se \mbin` \n celuloz` precum s\ngele \n tifon (compara]ia asta final` \mi apar]ine, nu-i a lui Houellebecq, nici m`car el n-ar fi putut spune ceva at\t de patetic).

Am sim]it, de altfel, pe pielea mea, efectele acestei prejudec`]i, atunci c\nd a ap`rut Sebastian \n vis. Nu c` n-ar fi fost o carte norocoas` – a avut aproape treizeci de cronici, ceea ce cred c`-i foarte mult pentru ecosistemul nostru literar, a primit c\teva premii, m` rog, a avut micul ei destin. Dar unii dintre prietenii mei, foarte buni cititori de poezie [i excelen]i poe]i, n-au putut digera cartea asta, mi-au spus-o deschis [i prietene[te, [i cu asta basta. A p`]it-o [i Dan Coman, cu Dic]ionarul Mara, o carte foarte frumoas`, dar la care prejudecata temei a func]ionat, de asemenea. {i atunci cum s` nu-l admiri o dat` \n plus pe Emil Brumaru, care, la decernarea premiului Opera Omnia al revistei Observator cultural, dar [i \n epistolarul recent ap`rut (Opere 3, adic`), m`rturise[te franc c`, \ntr-o literatur` de neferici]i, a[a cum e literatura român`, el nu poate scrie dec\t „pe fericire“?

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

INTERVIU „Poe]ii vor to]i s` fie iubi]i [i corcoli]i“ Unii poe]i [i-au exprimat, \n ultimii ani, mai nuan]at sau mai dur, nemul]umirea fa]` de criticii literari. Dincolo de repro[uri [i uneori chiar \njur`turi, criticilor (care, apropo, dup` ce c` abia mai au unde scrie [i oricum o fac aproape pe gratis, mai s\nt [i suspecta]i de rea-credin]` [i oportunism) nu li s-a recunoscut niciodat` meritul de a fi popularizat [i promovat \n toate felurile posibile poezia român`, fie prin eseuri [i conferin]e ]inute \n str`in`tate, fie prin propuneri, nominaliz`ri [i recomand`ri pentru burse, traduceri, workshop-uri, cataloage [i prezen]e la t\rguri de carte... Cum au ajuns criticii s` fie at\t de dispre]ui]i?

Ei, n-o lua at\t de \n serios. Face parte din fi[a postului unui critic s` fie c\nd adulat, c\nd \njurat, deseori de aceea[i limb` – adu-]i aminte de Ion Barbu [i E. Lovinescu, de pild`. Acum, sincer s` fiu, orice critic, oric\t de bun ar fi, e uneori enervant c\nd intr` la o idee [i o ]ine langa cu ea – c` tot l-am pomenit pe Lovinescu, citind Critice-le nu po]i s` nu te iri]i v`z\nd c\t \l tot exalt` pe Baltazar, pe care-l pune laolalt` cu Eminescu [i autorul „Miori]ei“ (literal!), contrapun\ndu-l expressis verbis lui Bacovia [i, implicit, lui Barbu. Te enervezi acum, la 80-90 de ani dup` textul cu pricina, darmite bie]ii contemporani, c\t vor fi bomb`nit printre din]i! Îns` cine nu ]ine la \njur`tur` nu face de critic, a[ zice.

Poe]ii vor to]i s` fie iubi]i [i corcoli]i; cum nici un suflet de critic nu-i at\t de plin de iubire & corcoleal`, iaca pozna. Mai e \ns` ceva care cred c` explic` lamenta]iile poe]ilor: cu genera]ia noastr`, s-a cam \ntrerupt o filia]ie a criticilor genuini de poezie, empatici & voluptuo[i, scriind despre poezie discursuri \ndr`gostite [i calofile, cu pagina inflamat` de un soi special de lirism (exist`, a[adar, [i o variant` de lirism critic, nu doar poetic) care-o face recitibil` nu doar qua critic`, cum ar spune H.-R. Patapievici,

© Mircea Stru]eanu

ci [i qua poezie. M` refer la filia]ia Lovinescu-Negoi]escu-Matei C`linescu-Raicu-Valeriu Cristea-Grigurcu-Cistelecan-Soviany, fire[te. Paginile criticilor dou`mii[ti nu mai au vibrato-ul acela. Poate doar la Doris Mironescu, sau la Antonio Patra[, \ns` cam at\t. Iar poe]ii – cum spuneam – vor s` fie corcoli]i, cer criticului s` fie prietenul lor ideal. Recunosc, s\nt de asemenea foarte pu]ini poe]ii care s` merite din partea criticului tot efortul `sta. Al scrisului empatic & epifanic [i al prieteniei, adic`.

Te-a[ contrazice, c`ci de fiecare dat` c\nd criticii scriu cald [i personal s\nt taxa]i drept impresioni[ti, f`r` metode critice etc. {i-apoi nu [tiam c` poe]ii a[teapt` iubire de la critici?

Sau poate c` poezia ultimului deceniu e mai greu de iubit...

Da, cred c`-i greu de iubit, la c\t e de neagr`-n cerul gurii... Dar, de fapt, poezia a fost \ntotdeauna hachi]oas` [i belalie, ca toate damele fatale. Spui c`, atunci c\nd scriu cald [i personal, criticii s\nt taxa]i de impresioni[ti lipsi]i de metod`. A[a e – dar bag` de seam` c` cei care-i taxeaz` nu-s nicidecum poe]ii, ci ceilal]i critici. Poe]ii vor cu disperare ca oficiul critic s` nu fie f`cut de un tat` aspru [i drept, ci de o mam` iubitoare [i dorlotant`, pe care s-o po]i \ndupleca cu mici [antaje afective. Chiar [i cei mari simt a[a, sau poate mai ales cei mari – s` ne aducem aminte de Baudelaire, care \ncerca disperat s`-i intre-n gra]ii lui Sainte-Beuve, trimi]\ndu-i flori [i turt` dulce. Cum [tim, marele critic nu s-a l`sat, a f`cut pe tat`l aspru [i ne\nduplecat – [i r`u a f`cut! A[a c`, ce s` spun, fi]i [i voi ceva mai m`mo[i, g\ndi]i-v` c` poe]ii `[tia care scriu cu s\nge au sertarele pline de turt` dulce pe care abia a[teapt` s` aib` cui o trimite. În cazul meu, ace[tia pot folosi cu \ncredere adresa revistei. interviu realizat de

Marius Chivu

n

Ion Vianu

Cilibi

Pre]: 37 lei

Case [i oameni din Bucure[ti (vol. II) de Andrei Pippidi.

Humanitas Andrei Pippidi este unul dintre pu]inii bucure[teni care au protestat demonstrând c` valoarea educativ` a unei case vechi este infinit mai mare decât valoarea investi]iei \n „buildingul“ care \i va lua locul.

Pre]: 48 lei

Pre]: 32 lei

A[a s-au \ntâmplat, a[a le-am \nsemnat... de Luli August Sturdza. Humanitas Colec]ia Memorii/Jurnale „Este o carte despre adaptare [i despre rezisten]`, despre gemete acoperite de hohote de râs, pentru c` autoarea a [tiut totdeauna cum s` se ridice deasupra multelor \ncerc`ri la care a supus-o via]a (...).“ (AdrianSilvan Ionescu)

Pre]: 32 lei

Între uitare [i memorie de Micaela Ghi]escu Humanitas Colec]ia Memorii/Jurnale „Povestea mea are, fatal, lacune.

Memoria afectiv` ne joac`, uneori, asemenea feste. Inefabilul tocmai asta e: ceea ce nu se poate exprima.“ (Micaela Ghi]escu)

Pre]: 25 lei

N-am mai visat de mult c` zbor de Taichi Yamada Humanitas Fiction, Colec]ia Raftul Denisei Traducere de Mihaela Butnariu În vreme ce iubita sa Mutsuko \ntinere[te inexplicabil, Taura se confrunt` cu spaima de a o pierde definitiv. Romanul este de fapt o parabol` despre obsesia \ntineririi [i consecin]ele acesteia.

n Pre]: 29 lei

Credin]e [i supersti]ii române[ti dup` Artur Gorovei [i Gh. F. Ciau[anu. Humanitas. Edi]ie de Irina Nicolau [i Carmen Mihalache „Cartea de fa]` pune \mpreun` aproape 5000 de mostre de astfel de credin]e din folclorul românilor. Dincolo de informa]ia inestimabil` ca valoare pentru o imagine cuprinz`toare a lumii satului românesc, g`sim aici o lume stranie, bogat` \n \n]elesuri [i, mai ales, plin` de poezie.“ (Carmen Mihalache)

Pre]: 47 lei

Eu, Mona Lisa de Jeanne Kalogridis.

Humanitas Fiction, Colec]ia Raftul Denisei Traducere de Carmen S`ndulescu [i Marian Br`tescu O poveste de dragoste [i o cronic` a sângeroasei istorii a ora[ului Floren]a din secolul al XV-lea, redate prin vocea Mona Lisei, al c`rei chip a fost imortalizat de Leonardo da Vinci.

www.humanitas.ro

So]ia din Paris de Paula McLaine. Humanitas Fiction, Colec]ia Raftul Denisei Traducere de Iulia Gorzo Hadley Richardson sose[te, al`turi de proasp`tul s`u so], scriitorul Ernest Hemingway, \n spectaculosul Paris al a[a-numitei Genera]ii pierdute. Dar promisiunea ei ini]ial`, de a-[i sprijini so]ul pe calea afirm`rii literare, se dovede[te o \ncercare mai grea decât estimase.

pagina 7

Raport catre El Greco de Nikos Kazantzakis. Humanitas Fiction, Colec]ia Raftul Denisei.

Traducere de Alexandra Medrea-Danciu Între autobiografie [i bildungsroman spiritual, Raport c`tre El Greco traseaz` mai mult decat drumul prin lume al lui Kazantzakis, c`ci d` seama de metamorfozele intelectuale [i suflete[ti ale unui mare scriitor.

diri vrednice de-a fi fixate – [i transmise – este acela de-a merge de la imprecizie c`tre precizie, de la extindere la contragere. Caragiale a f`cut [i cu alte prilejuri observa]ia c` a lucra un text \nseamn` a-l t`ia. Orice scriitor trebuie s`-[i \nsu[easc` principiul.

Scrisul fiind o g\ndire fixat` [i expus`, trebuie s` ating` cu necesitate condi]ia concentr`rii expresive. „Rom\nii au 99 de daruri bune; le lipse[te unul s` \mplineasc` suta: c\nd unul bate pe altul, al treilea r\de“... „Cel mai u[or lucru este a fi s`rac [i a critica pe altul“... „Acela care deosebe[te om de om nu este om.“ Apropourile lui Cilibi s\nt marcate de individualitate; prin asta au ceva \n plus ([i ceva \n minus) fa]` de \n]elepciunea proverbelor, \n care nu transpare particularismul creatorului anonim. Cu at\t mai singular` este apari]ia lui. Se g`se[te la o r`scruce, unde \n]eleptul anonim nu a disp`rut cu totul, iar scriitorul cu semn`tur` nu a scos capul.

Peregrin`rile lui dezv`luie o ]ar` umil`, marcat` totodat` de mizerie [i de preten]ii excesive. „La Pite[ti mai mare e podul dec\t ora[ul“... „La T\rgovi[te ora[ul e mic [i s`r`-

cia mare“... „La Craiova, de love[ti pe unu, sar o mie.“ Altele au o nuan]` suprarealist`: „La Slatina, to]i negustorii au c`zut, fiindc` [ed pe deal.“ Ultima pe care o citez \mi place cel mai tare: „La C`l`ra[i s\nt mai mul]i mor]i dec\t vii.“ Îmi imaginez cu u[urin]` un ora[ modest cu cimitire enorme – C`l`ra[ii m-au fermecat mereu, nu numai fiindc` am f`cut acolo serviciul militar, iar bunica era de prin partea locului. O descriere fascinant` a ora[ului, cu c\teva decenii \naintea lui Cilibi, o face „peregrinul transilvan“ Ion Codru-Dr`gu[anu. Ardeleanul activ [i ordonat este surprins s` g`seasc` \n ora[ul dun`rean o popula]ie a c`rei principal` ocupa]ie este s` c\nte [i s` joace din zori [i p\n` \n noapte. Împerecherea acestei mentalit`]i festive cu imensitatea marilor cimitire „sub lun`“ mi se pare c\t se poate de poetic` [i inspiratoare. În fond, s-a schimbat ceva \n România?

Pe ici, pe colo... Caracterul boem, \n cel mai bun [i mai r`u sens al cuv\ntului, ne-a r`mas... {i cultul mor]ilor, care l-a f`cut pe un englez s` spun` c` so]ia românc` face cele mai frumoase parastase. {i oarecare prezum]iune: „La T\rgu-Jiu n-au trebuin]` de profesori, fiindc` to]i s\nt \nv`]a]i.“ Iat` de ce c`dem la bacalaureat.

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Cilibi Moise era analfabet, \n române[te, dar deprinsese talmudul \ntr-o ie[iva. În]eleptului negustor de vechituri [i filosof popular, un fel de Anton Pan evreu, dl }icu Goldstein \i consacr` o mic`, dar substan]ial` monografie. Cilibi Moise \[i dicta „apropourile“ pentru a le putea tip`ri ca bro[uri, [i vinde, cu succes, pe la t\rguri, \mpreun` cu ghete vechi [i ceasornice sparte.

Asupra persoanei lui exist` destul m`rturii, din care remarc una de prestigiu, a lui I.L. Caragiale, redat` de M. Schwarzfeld (Goldstein, p. 43): „Cilibi Moise era prieten cu tat`l meu [i venea adeseori la el. Din c\nd \n c\nd \mi da o h\rtie… [i \mi cerea s` scriu.

Dar abia c` \mi dicta c\teva cuvinte [i \mi striga «[terge, m`i prostule» [i dicta din nou acela[i lucru cu alte cuvinte, \ntr-o form` mai concentrat`. De la un scris la altul se tot g\ndea pentru a g`si o form` mai potrivit`. Aceasta mi s-a \ntip`rit \n minte [i m-a f`cut s` \n]eleg c` nu se scrie cum \]i tr`sne[te prin cap, ci trebuie chibzuit [i muncit la scris.“ Cilibi \n]elesese un pricipiu fundamental al artei literare, care este \n acela[i timp al oric`rei g\ndiri acurate: concizia.

Demersul natural al scrierii, al oric`rei g\n-

DILEMATECA

PORTRETE INTERIOARE

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

pagina 8

DOSAR Catrinel Popa (n. 1976) este asistent universitar \n cadrul Departamentului de studii literare al Facult`]ii de Litere, Universitatea Bucure[ti, iar \n prezent preg`te[te un volum consacrat lecturii \n perioada ceau[ist`.

Cea mai recent` carte publicat`: Labirintul de oglinzi.

Repere pentru o poetic` a metatranzitivit`]ii (Polirom, 2007).

Catrinel Popa

programul impus

Cine are curiozitatea s` r`sfoiasc` revista România literar` de la \nceputul anilor ’70 (la scurt timp, a[adar, dup` „rebranduirea“ Gazetei literare), va constata c`, \ncep\nd cu num`rul 30 din vara lui 1970, revista g`zduie[te o serie de „anchete“ sau sondaje de opinie, realizate \n r\ndurile cititorilor din „uzine, fabrici, [antiere“1. De ce aceast` alegere? S\ntem l`muri]i c\teva r\nduri mai jos, \n chapeau-ul care acompaniaz` primul reportaj: pentru c` „aici afl`m acele nuclee de via]` social` care constituie prototipuri ale lumii viitorului, prefigurarea unui cadru de existen]`, m\ine generalizat, zonele incandescente \n care construirea socialismului contribuie \ntr-o m`sur` decisiv` la modelarea unei noi con[tiin]e umane.“2 Cu alte cuvinte, plute[te \n aer un curent de reideologizare, de \n`sprire a controlului politic orientat cu prec`dere spre viitor (viz\nd strategiile de formare a „omului nou“), ce va culmina, un an mai t\rziu, cu „propunerile de m`suri pentru \mbun`t`]irea activit`]ii politico-ideologice, de

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Lectura \n fabricile [i uzinele comuniste educare marxist-leninist` a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii“, propuneri emise de Nicolae Ceau[escu la 6 iulie 1971 [i cunoscute sub numele generic de tezele din iulie. În r\ndurile care urmeaz`, pornind de la cele aproximativ dou`zeci de reportaje pres`rate \n numerele României literare, pe parcursul a aproximativ doi ani (19701971), la \nceput o dat` la dou` s`pt`m\ni, apoi ceva mai rar, vom \ncerca s` analiz`m modul \n care prinde contur portretul „cititorului de tip nou“. Cu toat` artificialitatea pe care o presupune un asemenea construct, nu este greu s` ghicim, mai cu seam` \n privin]a atitudinii reporterilor (mul]i dintre ei intelectuali respectabili, ca Dorin Tudoran sau Bujor Nedelcovici), urme a ceea ce Tzvetan Todorov numea undeva „mentalitatea fragmentar`“3, specific` dintotdeauna contextului totalitar. Altfel spus, din perspectiva scriitorilor care realizeaz` anchetele, colaboratori sau redactori ai revistei, acestea cap`t` de la un punct \ncolo – oric\t de greu de crezut ar putea p`rea – o func]ie \n-

truc\tva onorabil`. În ciuda ambalajului v`dit propagandistic la care recurg aproape de fiecare dat`, gazetarii par s` se autosugestioneze c` fac ceea ce trebuie [i \[i iau \n serios misiunea de promotori ai literaturii noi \n r\ndurile oamenilor muncii. C`ci – a[a dup` cum se afirm` r`spicat \n aceea[i introducere-program a seriei de anchete (semnat` de \ntreaga redac]ie, sub sigla RL), „ne intereseaz` […] s` afl`m [i s` facem cunoscut cititorilor no[tri care este ecoul literaturii române contemporane \n mediul f`uritorilor de valori materiale, ce opere au re]inut aten]ia, ce autori [i ce tendin]e literare \ntrunesc adeziunea unui public reprezentativ dintr-at\tea puncte de vedere pentru sensibilitatea [i gustul artistic al epocii.“4

Standul de c`r]i din fabric` Anchetele se desf`[oar`, \n linii mari, dup` acela[i tipic: reporterul p`trunde \n incinta fabricii/uzinei/combinatului, se opre[te mai \nt\i la biblioteca institu]iei (unde \i adreseaz` mai multe \ntreb`ri bibliote-

publicate \n cadrul acestei rubrici s\nt \ntocmite de redactori [i colaboratori ai revistei noastre \n spiritul perfectei identit`]i cu materialul pus la dispozi]ie de factorii responsabili din uzine, cu r`spunsurile cititorilor consulta]i, [i, pe aceast` cale, redac]ia roag` pe cei care pe viitor vor fi solicita]i \n cadrul sondajelor de opinie s` vin` \n \nt\mpinarea ac]iunii noastre, exprim\nd deschis, principial, limpede, punctele de vedere proprii asupra literaturii de azi.“5 E foarte posibil ca lucrurile s` fi stat chiar a[a (de[i, c\nd unul dintre „trimi[ii speciali“ ]ine s` sublinieze c` „literatura ideologic` […] e foarte c`utat`, [i nu numai pentru \nv`]`m\ntul politic“6, avem serioase motive s`-i punem la \ndoial` onestitatea). În tot cazul, chiar dac` – prin reducere la absurd – accept`m premisa „perfectei identit`]i“ cu materialul descoperit la fa]a locului, ceea ce ni se pare discutabil e tocmai miza acestui demers gazet`resc: \ncercarea de a transforma – \nc` o dat` – lectura (\n spiritul abuziv al anilor ’50) dintr-un act prin excelen]` personal [i intim, \ntr-o \ntreprindere colectiv` ([i colectivist` deopotriv`), \n care, scriitor [i cititor, cot la cot, pun um`rul la „modelarea unei noi con[tiin]e umane“. Nu s\ntem departe de \ncercarea de resuscitare a cititorului semianalfabetizat [i manipulabil al perioadei staliniste, pe care Evgheni Dobrenko \l numea, referindu-se la situa]ia din URSS, „cititor de stat“7. În linii mari, avem de-a face, \ntocmai ca \n cultura exportatoare a modelului, cu un cititor construit \n concordan]` cu doctrina

pagina 9

estetic` a realismului socialist – la antipodul „consumatorului de c`r]i“ al lumii occidentale – ca o entitate ce nu a[teapt` altceva dec\t s` fie modelat`, transformat` de lectura impus`, \n spiritul principiilor egalitariste ale comunismului8. Nu e mai pu]in adev`rat \ns` c`, at\t \n URSS c\t [i \n ]`rile satelit, proiectul nu a ]inut cont de poten]ialul implicit subversiv al lecturii (uneori – paradoxal – chiar [i atunci c\nd este programat` [i dirijat`). Sociologii lecturii [tiu foarte bine c` nu este u[or s` faci fa]` variet`]ii, diversit`]ii [i dinamismului pe care ea le presupune, ca fenomen pluristratificat [i polimorfic, prin excelen]`. De prisos s` amintim c`, \ntr-o asemenea gril`, Cititorul Model al tratatelor de semiotic` se pulverizeaz` \ntr-o varietate derutant` de ipostaze actualizate. R`m\ne cel mult o figur` compozit`, prins` \n ]es`tura complicat` a unei \ntregi re]ele de condi]ion`ri. De aceea niciodat` – nici \n cel mai constr\ng`tor regim totalitar – lectura nu va putea fi subordonat` exclusiv controlului ierarhic, de sus \n jos. Întotdeauna va r`m\ne loc pentru func]iile complementare celei de formare/educare: pentru evaziune, divertisment sau tr`ire prin procur`, \n m`sura \n care orice societate se prezint`, la urma urmelor, ca un mozaic \n care coexist` diverse straturi culturale, cu propriile preferin]e, interese, gusturi [i preocup`ri. Dac` mai suprapunem acestui evantai [i tr`s`turile fiec`rui cititor \n parte, tabloul ce rezult` va fi de o derutant` varietate.

Pe de alt` parte, nu e mai pu]in adev`rat c`, \n sfera public` din România anilor ’70, constr\ngerile institu]ionale au un cuv\nt greu de spus, situa]ie complicat` \n plus de „natura ambigu` \n sine a ideologiei care \[i propune definirea unui viitor colectiv f`r` precizarea unui criteriu absolut de r`spuns“.9 Dac` mai ad`ug`m acestui peisaj „combina]ia \ntre precipit`rile ciclice, \nspre «\nchidere» [i «deschidere» ale unei epoci vulnerabile de dezghe]“10, [i – de cealalt` parte a baricadei – vanit`]ile [i la[it`]ile scriitorilor prin[i la mijloc \ntre presiunea politicului [i dorin]a fireasc` de afirmare – ceea ce rezult` este imaginea unei „revolu]ii cu voie de la poli]ie“. Nu \nt\mpl`tor, Matei C`linescu, vorbea despre „tensiunile psihologice [i morale ale duplicit`]ii“11, care, departe de a se restr\nge la anii ’50, au acompaniat chiar perioada de relativ` liberalizare de la mijlocul anilor ’60. Este vorba, \n fond, de un pandant al mentalit`]ii fragmentare de la Todorov, mentalitate de care ]in [i lectura dubl`, [i acroba]iile demonstrative, [i chiar reac]ia unei p`r]i a publicului, dornic s` descopere \n romanul politic, de pild`, adev`ruri-tabu care cu greu s-ar fi putut reg`si \n manualele de istorie.12 Pe scurt, nu \ncape nici un dubiu c`, la \nceputul anilor ’70, „revizitarea textelor socotite mult` vreme tabu nu se putea face oricum, ci presupunea deliber`ri [i calcule

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

carului [i r`sfoie[te fi[ele de lectur` ale cititorilor), \n unele cazuri intervieveaz` [i c\]iva angaja]i \nt\lni]i \n cale (ingineri, muncitori, tehnicieni, func]ionari) cu privire la preferin]ele lor \n materie de literatur`, d` o rait` pe la standul de c`r]i din fabric` (acolo unde exist` unul) [i, \n \ncheiere, schi]eaz` eventual un program de „luminare“ a clasei muncitoare (familiarizarea acesteia din urm` cu subtilit`]ile liricii moderne pare cu prec`dere unul dintre obiectivele cele mai anevoioase).

De prisos s` insist`m asupra \mprejur`rii c` multe dintre aceste reportaje ne par azi involuntar comice (mai ales c` \n ierarhia de valori a tuturor – interviatori [i intervieva]i – pare s` primeze latura cantitativ`, \ntocmai ca \n buletinele de [tiri din epoc`, \n care se vorbea despre succesele \nregistrate \n atingerea [i dep`[irea planurilor anuale sau cincinale de produc]ie). Mai demn de interes ni se pare s` \ncerc`m s` stabilim \n ce anume constau deosebirile (at\tea c\te s\nt) fa]` de modul \n care erau „forma]i“ [i chiar „implica]i \n procesul de crea]ie“, cititorii perioadei fundamentaliste a regimului din anii ’50 (ne amintim, de exemplu de faimosul num`r al ziarului Sc\nteia din 1948, \n care oamenii muncii le propuneau scriitorilor liste cu temele de interes pentru noua „literatur`“). În cazul anchetelor de care ne ocup`m, nu poate s` treac` neobservat` preocuparea redac]iei pentru pre\nt\mpinarea oric`ror posibile suspiciuni cu privire la autenticitatea materialelor prezentate: „Anchetele

DILEMATECA

DOSAR

pagina 10

DOSAR mai complicate, nu am nici timp…“16 Ghicim o urm` de vinov`]ie \n replica tovar`[ului electrician, care nu [i-a \ndeplinit planul de lectur` din liricii contemporani...

delicate (…) dublate de resuscitarea spiritului critic menit s` dea socoteal` de validitatea recuper`rilor.“13 Traduc\nd toate acestea \ntr-un registru metaforic, ne putem g\ndi la viziunea lui Truffaut din secven]a final` a ecraniz`rii romanului lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451. Cam tot at\t de neobi[nuit` ni se \nf`]i[eaz` aceast` lume, \n care „fericirea comunist` f`r` sf\r[it“ se construie[te la \nceput prin arderea c`r]ilor, apoi prin recuperarea lor selectiv`, pentru ca, \n cele din urm`, s` se ajung` la resuscitarea demonstrativ` a „poporului de statui“ (curente, tendin]e [i figuri ale trecutului), \n scopuri v`dit propagandistice. Întorc\ndu-ne la anchetele realizate de România literar`, constat`m \n primul r\nd c` perioada de a[a-numit` liberalizare de la mijlocul anilor ’60 v`de[te c\teva efecte demne de luat \n considera]ie, pu]in sau deloc anticipate de reprezentan]ii puterii.

Printre ele – sentimentul difuz al indivizilor (\n special apar]in\nd elitelor intelectuale) c` nu mai exist` cale de \ntoarcere c`tre \ntunecatul deceniu stalinist, c` libert`]ile individuale (chiar fragile), odat` c\[tigate, nu mai pot fi luate cu u[urin]` \napoi.

Din reportajul realizat de Bujor Nedelco-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Tovar`[a bibliotecar` – critic, \ndrum`tor, psiholog

vici, de plid`, la Întreprinderea de Electricitate Bucure[ti, se vede foarte bine acest lucru. Desigur, impresia de diversitate a opiniilor, dincolo de presta]ia efectiv` a cititorilor intervieva]i – unii dintre ei cu adev`rat inteligen]i [i „aviza]i“ –, se datoreaz` \n primul r\nd abilit`]ii scriitorului (care \[i transform` „subiec]ii“ \n personaje, iar ancheta – \ntr-o pagin` de proz` veritabil`).

Poate nu ar fi cu totul exagerat s` o socotim – la limit` – chiar un soi de polemic` mascat` la adresa uniformiz`rii pe care o presupune spiritul colectivist [i gregar. Îl ascult`m, de pild`, pe tovar`[ul doctor Ciobanu Petre (medicul \ntreprinderii) emi]\nd p`reri despre Matei Iliescu, romanul lui Radu Petrescu, „un roman interesant ca modalitate artistic` [prin] interferen]a ac]iunii cu g\ndurile [i amintirile eroului“14 sau despre Bietul Ioanide al lui G. C`linescu – un roman memorabil „care arat` cu exactitate dispari]ia de pe scena istoriei a unei clase.“15 Intr` \n scen` [i tovar`[ul Boan]` Pavel, electrician la Serviciul Reclama]ii, care m`rturise[te c` prefer` c`r]ile de aventuri [i c`l`torii, piesele lui Baranga, Lovinescu [i Mazilu, dar \n schimb nu prea cite[te poezie: „[poeziile] \mi plac mai pu]in, s\nt a[a,

O figur` recurent` \n toate aceste reportaje-anchet` este cea a bibliotecarei. Mai discret` sau mai agresiv`, prezen]a ei ne furnizeaz` \ndeajuns de numeroase argumente s` aducem \n discu]ie ceea ce Toma Pavel numea undeva „absurditatea omului nou“17. Iat`, de pild`, \n ce termeni se desf`[oar` dialogul dintre Ovidiu {tef`nescu (reporter) [i tovar`[a Sandu Nadia, bibliotecar` la biblioteca uzinelor Electromagnetica, „un microspa]iu de mi[care a c`r]ii“18: „[Reporter:] – Înseamn` c` fiecare abonat a citit 35 de c`r]i anual, pe lun` 3 c`r]i. [Bibliotecara:] – V` rog s` nu men]iona]i aceste dou` cifre absolute (…) În afar` de faptul c` biblioteca a func]ionat r`u (din cauza \mboln`virii mele), avem \n uzin` un [tand (sic!) de v\nzare a c`r]ii. Din c\te cunosc, la acest [tand (sic!) se v\nd anual peste 50.000 de volume. Deci, \n afara bibliotecii se mai cite[te \nc` o dat` (…) A[ vrea s` v` informez c` multe c`r]i circul` de la cititorii abona]i la cititorii neabona]i. A[ putea spune c` fiecare cititor al uzinei a f`cut anual m`car 20 de lecturi.“19 Tovar`[a Sandu Nadia se dovede[te plin` de zel \n munca de persuasiune pe care o desf`[oar`, cumul\nd atribu]ii de psihoterapeut, din moment ce consider` c` recomandarea unei c`r]i se face \n func]ie de momentele prin care trece cititorul: „Aceluia[i cititor \i recomandasem la un moment dat Fiesta, de Hemingway, pentru ca la restituirea c`r]ii s` trebuiasc` s`-i recomand Animale bolnave, dou` c`r]i complet opuse, \n aparen]`“20, iar pe o t\n`r` muncitoare care nu trecuse niciodat` prin bibliotec`, o apostrofeaz` p\n` la lichidare: „}i-a[ fi recomandat c`r]i care s`-]i limpezeasc` problemele personale, dac` le ai.“21 O alt` tovar`[` bibliotecar`, Hait` Lenu]a, persoan` serioas`, cu experien]` \ndelungat` \n domeniu („S\nt bibliotecar`, aici, la Republica de 10 ani“, \i m`rturise[te [i ea cu m\ndrie reporterului), recunoa[te c` \nt\mpin` dificult`]i c\nd vine vorba de „dirijarea“ op]iunilor cititorilor: „Literatura de aventuri este cea mai solicitat`. Cititorii se influen]eaz` reciproc. Recomand`rile de la cititor la cititor au un efect mult mai mare dec\t cele de la bibliotecar la cititor […] În cele mai multe cazuri cititorul cere o anumit` carte, pe care i-a recomandat-o un coleg sau despre care a auzit vorbindu-se elogios […] Pe c\t ne este cu putin]` \ncerc`m s` dirij`m op]iunea cititorilor dispu[i s` aibe (sic!) \ncredere \n recomand`rile noastre.“22 Replica lui Dorin Tudoran – cum c` „\ncrederea cititorului \n recomand`rile f`cute de bibliotecar acoper` 80 la sut` din

De la „complexul dogmatic“ la „complexul recuperator“ Se schi]eaz` implicit premisele unui conflict (\n interiorul breslei) \ntre scriitorii care prefer` turnul de filde[ (manifest\nd indiferen]`, sau chiar dispre], fa]` de marea mas` de cititori, f`uritori de valori materiale) [i colegii lor mai sociabili, dispu[i s` coboare \n mul]ime pentru a „lua parte activ [i revolu]ionar“ la „edificarea viitorului luminos“ (chiar [i prin \nmul]irea rubricilor completate din fi[ele de lectur` ale reprezentan]ilor clasei muncitoare).

Multor actori de pe scena cultural` a deceniului [apte, asemenea sugestii trebuie s` le fi trezit temeri serioase cu privire la revenirea abuzurilor din primii ani de totalitarism (dovad` c` \n presa literar` a perioadei revin, frecvent, referiri prudente la „complexul dogmatic“).

Era vorba, de fapt – cum avea s` se vad` nu peste mult timp –, de un nou viraj ideologic (orientarea c`tre na]ional-comunism), acompaniat de o suit` de alte constr\ngeri [i „complexe“. Astfel, c`r]ile recent reabilitate ([i \n unele cazuri chiar autorii lor, dac` mai erau \n via]`) devin simple pretexte pentru consolidarea pozi]iilor ideologiei oficiale, \ntr-un context dominat de ceea ce Ioana Macrea-Toma nume[te „complexul recuperator“25. Fervoarea aproape „misionar`“26 cu care s-au implicat cei mai mul]i intelectuali

\n proiectul „revalorific`rii mo[tenirii culturale“ era justificat` c`ci, dincolo de dimensiunea autolegitimant`, „recuperarea“ c`p`ta, din perspectiva intelighen]iei române[ti, [i o \nc`rc`tura afectiv`: ea permitea, practic, dincolo de orice, aducerea \n actualitate a unor c`r]i interzise asupra c`rora scriitorii proiectaser` „aspira]iile lor de libertate [i de autonomie cultural`“27.

Nu conta prea mult c` edi]iile erau de cele mai multe ori trunchiate, sau c` unele reedit`ri anun]ate (de pild`, Istoria lui G. C`linescu) \nt\rziau mult peste termenele normale28. Esen]ial r`m\nea faptul c` era tolerat` revizitarea unor opere socotite mult` vreme tabu.

De altfel, chiar la o privire gr`bit` prin fi[ele de cititor examinate de reporteri, constat`m c` apar destul de des numele marilor poe]i [i prozatori interbelici (Arghezi, Blaga, Barbu, Hortensia, Rebreanu, Mateiu Caragiale etc.). Se vorbe[te \ntr-un r\nd [i de Octavian Goga, nu de mult reabilitat: „Este interesant de observat – scrie Ovidiu {tef`nescu \n num`rul 32/1970 al României literare, ca o concluzie a reportajului s`u (dar f`r` prea mare leg`tur` cu el!) – c` literatura bun` se \nt\lne[te cu chestiunile de ordin politic \n mod spontan, ca preocup`ri coaxate pe fondul lumii. Prin ele omul se reabsoarbe \n ansamblul ob[tesc ca o con[tiin]` lucid`, dinam de prefacere a vie]ii. Dintre poe]ii acestei categorii locul \nt\i \l ocup` Goga.“

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

ra]iunea de a fi a acestei meserii“23 – o provoac` pe Hait` Lenu]a s` contraatace, motiv\nd c` ei, bibliotecarii, nu s\nt destul de sprijini]i \n demersul lor nici de c`tre tinerii scriitori, nici de c`tre critici. Dac` volumele autorilor de pu]in` vreme afirma]i (ca N. Velea, I. Neac[u, }epeneag, Gabriela Melinescu, Dimov etc.) ar fi \nso]ite de prefe]e [i fi[e biografice substan]iale, altfel ar sta lucrurile, ar avea [i bibliotecarul un sprijin \n munca sa de popularizare: „[Bibliotecara]: – Criticii literari sau istoricii literari, care se pierd adeseori \n studii stufoase, greu de urm`rit pentru marea mas` de cititori, n-ar putea \ntocmi aceste pagini mult mai interesante pentru cititor, dec\t etalarea, de multe ori \n gol, a unor subtilit`]i preten]ioase? [Reporter]: – Nici scriitorii literaturii de aventuri, cei români, nu beneficieaz` de acele note miraculoase pe care le propune]i, [i totu[i… [Bibliotecara]: – Ve]i crede probabil c` am ceva cu «ceilal]i», dar, z`u, parc` [i oamenii s\nt cu totul altfel.

[Reporter]: – Cum adic`? [Bibliotecara]: – De c\te ori am invitat scriitori ca H. Zinc`, C. Chiri]`, I. Grecea, N. T`utu, R. Tudoran, T. Uba, T. Filip la \nt\lniri cu cititorii, ace[ti scriitori au venit cu cea mai mare pl`cere [i au r`spuns cu v`dit interes \ntreb`rilor ce le-au fost adresate. Pe c\nd al]i scriitori invita]i la noi se arat` foarte surprin[i de propunerile noastre, d\ndu-ne s` \n]elegem c` aceste \nt\lniri s\nt total neinteresante.“24

DILEMATECA

DOSAR

pagina 11

pagina 12

DOSAR Dintre autorii mai apropia]i de prezent, cititorii bibliotecilor muncitore[ti par s` \i prefere pe Zaharia Stancu, Marin Preda, D.R. Popescu, F`nu[ Neagu, Eugen Barbu.

Apar, deopotriv`, nume consacrate ale literaturii universale: Balzac, Flaubert, Dickens, Hemingway, Dostoievski, Moravia etc.

Iat` c\teva date demne de re]inut din fi[ele men]ionate \n ancheta lui Dorin Tudoran: „Parcurg\nd fi[a lui S`l`jan Mihai, inginer, 40 de ani, sau a lui Teodoriu Niculaie, controlor, 53 de ani, ai sentimentul c` te afli, prin intermediul acestor radiografii ale lecturii, \n fa]a unor cititori pasiona]i, cu un gust bine format, cu o rutin` a lecturii sistematice. Nu lipsesc nume de autori [i de structuri deosebite: Benoit, Stancu, Eliade, ˇ apek, PreDickens, Balzac, Barbu, Grillet, C da, Minulescu, Flaubert.“29 Fi[a lui Pascale Silviu, l`c`tu[, 23 de ani, 7 clase + 3 clase de [coal` profesional`, con]in\nd 70 de nume de referin]` din literatura român` [i universal` (printre care Radiguet, Moravia, Miller, Poe, Istrati, Teodoreanu, Beligan, Balzac, Dostoievski, Hemingway, Hesse), ar putea atesta [i ea un veritabil erou al lecturii socialiste, dac` n-ar exista suspiciunea de fals: „[Reporter]: – Nu vi se pare, totu[i, c` 70 de autori, reprezenta]i [i numai printr-un singur volum, este cam mult, ]in\nd seama c` omul c`ruia \i apar]ine aceast` fi[` munce[te 8 ore pe zi, are 24 de ani [i mai ales c` fi[a indic` numai c`r]ile citite de la 1 ianuarie 1970 p\n` la 8 iunie? [Bibliotecara]: – {i pe mine m-a frapat apetitul acestui cititor. Dumneavoastr` s-ar putea s` v` par` fictiv` aceast` fi[`.

Chiar este, \n sensul c`, \ntreb\ndu-l pe to-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Eroi ai lecturii socialiste

var`[ul Pascale cum de cite[te at\t de repede, mi-a m`rturisit c` nu toate c`r]ile \i plac [i ca atare nu le termin` dec\t pe cele care-l atrag cu adev`rat.“30 Lectura unui asemenea dialog ne proiecteaz` \n plin absurd (avem sentimentul c` am deschis Dic]ionarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu), la fel cum urm`torul fragment din reportajul lui Bujor Nedelcovici – „Noi aprindem \n fiecare sear` luminile acestui ora[“ – \ndrept`]e[te [i el o diserta]ie pe tema absurdit`]ii „omului nou“: „[Intervievat]: – Zarifopol P., s\nt inginer la Serviciul Tehnic. [Reporter]: – S\nte]i rud` cu criticul? [Intervievat]: – Parc` a]i vrut s` m` \ntreba]i ceva? [Reporter]: – Da. Ce urm`ri]i c\nd citi]i o carte, elementul epic sau… [Intervievat]: – Am \n]eles. În literatura de azi se caut` evenimentul extraordinar care s` men]in` aten]ia cititorului, poate c` acesta este gustul publicului. Îmi amintesc de o povestire a lui Poe \n care nu se \nt\mpl` nimic, descrie doar o c\rcium`. Nu po]i s` faci literatur` adev`rat` cu un fapt senza]ional care poate fi doar un suport pentru o carte de bun` calitate […] A[ putea spune c`, citind o carte, nu \ntotdeauna m` intereseaz` ideea, ci acea trambulin` care m` proiecteaz` \n alt` lume […] Eu poate s\nt demodat, publicul savuraz` romanul poli]ist, eu am r`mas la Proust.“31 În acest caz, surpriza provine nu din jocul cifrelor sau din inadecvarea discursului, ci din simplul fapt c` inginerul intervievat se nume[te tocmai Zarifopol P. [i, \n plus, evit` \n mod inexplicabil r`spunsul la \ntrebarea „s\nte]i rud` cu criticul?“.

La Întreprinderea Unirea din Cluj-Napoca, Romulus Barcani descoper` [i el un „frunta[“ al lecturii socialiste, \n persoana

t\n`rului navetist O[an Ion, pe a c`rui fi[` „titlurile au ajuns la num`rul 300.“32 Autorul reportajului spicuie[te c\teva dintre aceste titluri: Morome]ii (M. Preda); Aventurile unui timid (C. Omescu); Povestiri de dragoste (Z. Stancu); Somnul p`m\ntului (D.R. Popescu); Cazul doctorului Udrea (Ben Corlaciu) [.a.m.d.

Bibliotecarul Karczagi Iosif merit` [i el o distinc]ie c`ci, de[i lucreaz` cu norma de baz` \n atelier, \[i face timp [i pentru bibliotec` (presteaz`, a[adar, munc` voluntar`).

Dar – dup` cum poveste[te – motivele de satisfac]ie nu lipsesc: „Se cite[te mult` literatur` istoric`, \n special cu privire la cel de-al doilea r`zboi mondial. Majoritatea cititorilor s\nt tineri. Prefer` c`r]ile de spionaj [i cele despre r`zboi, dar citesc [i altele.“33

„Poezia modern` m` \ncurc`“ Aceast` afirma]ie revine, cu varia]ii nesemnificative, aproape de fiecare dat` c\nd cititorii s\nt \ntreba]i dac` manifest` interes pentru poezie sau ce cred despre poe]ii afirma]i recent. Avem impresia c` lipsa de apeten]` a marelui public pentru genul cu pricina risc` s` delegitimeze chiar statutul autorilor care \l practic`, din moment ce „produc]ia“ lor poetic` r`m\ne f`r` ecou \n r\ndurile oamenilor muncii. Pe undeva, subzist` un gen de nostalgie difuz` (\n r\ndurile maselor cititoare, desigur) fa]` de poezia propagandistic` din anii ’50, pe care o putea \n]elege oricine, f`r` prea mari eforturi, iar pe de alt` parte, se simte panica scriitorilor fa]` de posibilitatea readucerii \n actualitate a acelui model. A[a se poate explica, de pild`, zelul de care d` dovad` unul dintre reporteri (Ovidiu Alexandru), decis s`-i fac`

DILEMATECA

DOSAR la cititorii („Unui cititor – m`rturise[te ea – i-am dat simultan Baudelaire [i Marin Sorescu, pentru a-l stimula s` opteze. De asemenea, la primirea c`r]ilor am comentat con]inutul [i am tras concluziile aplicabile \n via]`.“)35 Exemplele de acest fel s\nt foarte numeroase [i majoritatea conduc c`tre un portret (confec]ionat, desigur) al cititorului de la \nceputul fazei na]ional-comuniste: un homo universalis \n toat` puterea cuv\ntului, care, \n timp ce asambleaz` tractoare sau monteaz` piuli]e, g`se[te resurse s` parcurg` zeci [i sute de c`r]i. E drept c` acest cititor asiduu – uneori chiar \mpotriva voin]ei proprii – are sarcina de a-l (trans)forma, prin rico[eu, pe autor. Ambii s\nt \n primul r\nd f`uritori de valori (fie ele materiale sau spirituale) [i ambii trebuie s` performeze \n c\t mai multe domenii de activitate.

De prisos s` ad`ug`m c`, \ntr-un asemenea context, lectura \[i pierde tocmai una dintre func]iile esen]iale – aceea de a ajuta individul s`-[i formeze propriile opinii [i op]iuni, iar scriitorul se vede constr\ns s` renun]e la propria-i libertate de expresie: „Omul contingen]elor este prins \n stilul idea]iei [i artei contemporane \ntocmai c\t [i ar-

tistul. În lupta cu spa]iul [i timpul, fizionomia sa [i a poetului s\nt foarte asem`n`toare.“36 Aceasta este, desigur, doar una dintre numeroasele fa]ete ale lecturii din ultimele decenii ale comunismului (ipostaza sa contraf`cut` sau confec]ionat`). Dincolo de fantasma cititorului frunta[, a existat \ns` un spectru amplu de func]ii reale ale lecturii (dac` ne g\ndim doar la practicile clandestine analizate nu de mult de Sanda Cordo[ \ntr-un articol).37 Puterea nu a uitat nici o clip` c`, la urma urmelor, orice lectur` adev`rat` este subversiv` – a[a cum a demonstrat, printre al]ii Alberto Manguel38 – [i de aceea a \ncercat prin orice mijloace (de la cele opresive, la cele persuasive) s` controleze acest teritoriu. {i, \ntr-o foarte mare m`sur`, a reu[it. În alt` ordine de idei, aceste anchete ne ajut` s` realiz`m o radiografie a peisajului dominat de confuzie caracteristic pentru România anilor ’70 [i, deopotriv`, s` reconsider`m, prin acest filtru, muta]iile (fie [i infinitezimale), produse la nivelul mentalului colectiv, odat` cu trecerea de la o faz` la alta a regimului comunist.

n

1, 2 Dorin Tudoran, „Cartea \n uzin` I“, Ro-

gumente ne furnizeaz`, printre altele, articolul

c` erori flagrante se \nregistreaz` mai ales \n

mânia literar`, 30/1970.

3, 4, 5 Tzvetan Todorov, Omul dezr`d`cinat,

lui Alexis Berelowitch, „Des romans contre les ta-

reeditarea criticilor (ar exista tendin]a de a da o

bous de l’histoire“ (din volumul A l’Est la mémoire

„imagine c\t mai frumoas` [i mai just`“ a criticei

traducere [i prefa]` de Ion Pop, Institutul Eu-

retrouvée din 1990), unde tendin]a prozei de a

de ieri, elimin\nd toate judec`]ile care n-au fost

ropean, 1999, p. 28.

6 Ovidiu {tef`nescu, „Cartea \n uzin` II“, Ro-

aborda teme ocolite de istorici este pus` \n leg`-

confirmate de posteritate. Concep]ie fals`, desi-

tur` cu distrugerea istoriografiei \n perioda sta-

gur, un critic fiind tot at\t de interesant prin ceea

mânia literar`, 32/1970.

7 În volumul intitulat Making of the State

linist` [i cu vigilen]a cenzurii, atent` s` nu trea-

ce respinge, ca [i prin ceea ce accept`, atunci c\nd

c` informa]ii referitoare la trecut, neconforme cu

se \n[al` sau atunci c\nd p`rerea sa este admis`

Reader. Social and Aesthetic Contexts of the Recep-

de urma[i. Nici m`car \n cazurile flagrante (de pil-

tion of Soviet Literature (Standford University

dogma.

13 Ioana Macrea-Toma, 2008, „La mise en va-

Press, 1997), Evgheni Dobrenko schi]eaz` o isto-

leur de l’héritage national et le «peuple des sta-

post-mortem o astfel de personalitate care nu este

rie a form`rii cititorului nou \n literatura sovie-

tues»: enjeux identitaires à l’époque de libérali-

tic` [i, \n acela[i timp, o istorie a strategiilor fo-

sation“, \n Ioana Bot, Adrian Tudurachi (eds.), I-

mare dec\t \n contradic]iile [i totalitatea ei.

29, 30, 31 Ibid. 22.

losite de putere \n acest scop; modul \n care se

dentité nationale: réalité, histoire, littérature, In-

32, 33 Romulus Barcani, „Cartea [i timpul“,

desf`[ura comer]ul de carte [i cel \n care erau organizate bibliotecile, editurile, [colile aveau

stitutul Cultural Român, 2008, p.133.

14, 15, 16 Bujor Nedelcovici, „Noi aprindem

\n România literar`, nr. 9/1971.

34 Ovidiu Alexandru, „O lume poetic`“, \n Ro-

drept unic scop modelarea cititorului ca „om

\n fiecare sear` luminile acestui ora[“, \n Româ-

nou“.

8 În leg`tur` cu ambiguitatea conceptului de

nia literar`, nr. 34/1970 17 Thomas Pavel, „Culture and Control. The

mânia literar`, nr. 36/ 1970.

35 Ovidiu {tef`nescu, ibid. 18.

36 Ovidiu Alexandru, ibid. 34.

cultur` de mas` \n ]`rile comuniste, \n anii ’60-

Legitimacy of Literature and of the Communist Re-

37 Sanda Cordo[, Clandestine Reading in

’70, Stephen Lovell semnala c`, pe de-o parte,

gime in Romania (1948-1960)“, \n Rodica Ilie, An-

Communist Romania: A Few Considerations, ap`-

exista o v`dit` suspiciune a puterii fa]` de „lite-

drei Bodiu, Adrian L`c`tu[ (eds.), Literature in

rut \n Transylvania Review, vol. XIX, No. 2, Sum-

ratura de consum“ (considerat` periculoas`, po-

Totalitarian Regimes. Confrontation, Autonomy,

ten]ial corup`toare etc.), iar pe de alt` parte –

Survival, Editura Universit`]ii Transilvania,

mer 2010.

38 În leg`tur` cu caracterul funciarmente

tendin]a de a impune, pe scar` larg`, disemi-

2011, p. 85.

18, 19, 20, 21 Ovidiu {tef`nescu, „Cartea \n

subversiv al lecturii adev`rate, Alberto Manguel

uzin` II“, România literar`, 32/1970.

22, 23, 24 Dorin Tudoran, „Cartea \n uzin` I“,

v`rat` este subversiv`, \mpotriva curentului, du-

România literar`, 30/1970.

25, 26, 27 Macrea Toma, 2008, p. 161.

28 În aceea[i perioad`, \ntr-un articol pu-

constate \n ]ara de dincolo de oglind`, o ]ar` a

C`r]ii de {tiin]`, 2009, pp.241-242.

11 Matei C`linescu, Ion Vianu, Amintiri \n

blicat tot \n România literar`, intitulat „Dou` cu-

toarce, numind asta «m\r\it» […] Ca s`-i \nve]e

vinte despre edi]ii [i editori“ (RL 17/1970), Eugen

minte […], un cititor nu trebuie s` fac` altceva

dialog. Memorii, ed. a III-a, Polirom, 2005, p. 155.

12 În acest sens ni se pare semnificativ`, din

Simion pune c\teva \ntreb`ri legitime, cu privire

dec\t s` deschid` c`r]ile.“ (Alberto Manguel,

la c\t [i cum se (re)edita \n epoc`. Pentru a doua

Nouvel éloge de la folie, Actes Sud/Leméac, 2011,

nou, analogia cu ceea ce se \nt\mpla \n URSS. Ar-

parte a \ntreb`rii (cum edit`m?) criticul constat`

29-30, trad. m., C.P.)

narea valorilor culturii \nalte („the high values of kul’tura“) (Stephen Lovell, The Russian Reading Revolution. Print Culture in the Soviet and PostSoviet Eras, Macmillan Press LTD, 2000, p. 69).

9, 10 Ioana Macrea-Toma, Privilighen]ia. Institu]ii literare \n comunismul românesc, Casa

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

pe muncitori s` \n]eleag` [i s` iubeasc` poezia nou`. Dup` ce se \ntreab` retoric – „cine s` le citeasc` acestor muncitori, \ndritui]i la frumos ca [i noi, poezia noastr` contemporan`, at\t de controversat` [i grav` [i multidimensional`, specific` con[tiin]ei [i sensibilit`]ii prezentului românesc“34, gazetarul purcede la fapte [i merge prin fabrici [i uzine, \narmat cu texte poetice, pentru a le stimula cititorilor apetitul pentru acest gen.

Lui Socrate V\n`toru, inginer la Uzinele Tractorul Bra[ov \i cite[te un poem de Caraion („Timpule“), lui B`bu[ Gheorghe (strungar) – „Imnul garoafei“ de Ion Alexandru, iar lui Dobre Vasile (controlor tehnic la Mecanic` I – 1 Mai Ploie[ti) – „Rondelul serii de duminic`“ de Leonid Dimov [.a.m.d Unii \[i bat capul s` descopere cauzele acestei inapeten]e (de parc` poezia nu ar fi, \n aproape toate culturile, un gen \n mai mic` m`sur` accesibil publicului larg!) De pild`, bibliotecara Hait` Lenu]a consider` c` de vin` ar fi modul cum e abordat` poezia \n [coal` [i mai ales felul cum o comenteaz` criticii prin reviste, \n cronici pline de subtilit`]i preten]ioase.

O alt` bibliotecar` (Sandu Nadia) inventeaz` o strategie eficient` pentru a-[i stimu-

d` cel al lui Iorga), nu avem dreptul s` „cenzur`m“

f`cea urm`torul comentariu: „Orice lectur` adep` cum Alice, cititoare rezonabil`, are ocazia s` falsificatorilor de sensuri, unde Ducesa afirm` c` mu[tarul este un mineral, iar pisica de Cheshire

pagina 13

pagina 14

PROFIL Paul Balogh editor, ReadForward

Cei care \nc` mai cred c` revolu]ia electronic` o s` lichideze cultura scris` ar trebui s`-l \nt\lneasc` pe tipul `sta.

Paul Balogh e unul dintre pu]inii editori cu adev`rat optimi[ti pe care i-am \nt\lnit.

Asta [i pentru c` nu are nimic de pierdut, ci numai de c\[tigat.

E st`p\n pe propria-i afacere.

E la \nceput de carier`, dar are deja o poveste de succes.

L-am cunoscut \n aceast` var`, la Bookfest. „P`zea“ unul dintre cele mai mici standuri de la t\rgul de carte. Editura sa, ReadForward, \nchiriase c\]iva metri p`tra]i \n pavilionul dedicat editurilor str`ine. Priveli[tea era bizar`, ba chiar insolit`, c`ci micul stand al editurii era \nvelit \n carton gros – semn c` chiria[ii puneau mare pre] pe celuloz`. Îns` pe mas` nu era nici o carte, nici o urm` de h\rtie tip`rit`. Doar ni[te tablete pe ecranele c`rora erau afi[ate ni[te imagini colorate. „E prima noastr` apari]ie“, mi-a explicat. {i a \nceput s` m\ng\ie ecranul tabletei ca s`-mi arate ce „features“ include cartea pentru copii În ]ara lui Dovlecel de Irina Nicolae. Editura sa, ReadForward, e specializat` \n e-books. Cuv\ntul „editur`“ nu prea i se mai potrive[te, a[a c` lui Paul Balogh \i place s`-o numeasc` „studio digital“. „Nici m`car nu s\nt sigur c` s\nt editor“, m` previne el. Într-o carte electronic` e at\t de mult` tehnologie, \nc\t \ntregul proces de facere a unei c`r]i nu se mai potrive[te cu modelul de editur` a[a cum \l cunoa[tem noi. „Într-o editur` digital`, faci totul, de la selec]ie la produc]ie, trec\nd prin redactare, design, contracte [i p\n` de difuzare.“ Paul Balogh a \n]eles foarte bine asta.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Pariu pe cartea electronic` El \nsu[i tinde s` devin` un fel de om-orchestr`.

La \nceput de septembrie, c\nd ne re\nt\lnim, pare [i mai \ncrez`tor dec\t \l g`sisem ast`-var`. Povestea cu dovlecelul a mers bine; \ntre timp, a mai scos c\teva c`r]i \n englez` (printre altele, Mantaua de Gogol [i ni[te povestiri de Tolstoi) [i are planuri mari – mai ales pentru t\rgul de carte de la Frankfurt, din octombrie: \nc` o carte pentru copii (cu titlul Mi-Runa), plus c\teva piese de Matei Vi[niec, publicate \n român`, francez` [i englez`: „o s` fie teatru pe iPad“, \mi spune \nc\ntat.

S\ntem la Van Gogh Grand Café, pe strada Sm\rdan. Chelnerul i-a adus o imens` can` de cappuccino. Pe stratul gros de spum` a desenat, cu un sos dens de ciocolat` neagr`, un portativ, cheia sol [i nota „la“. Balogh se chinuie – [i reu[e[te, \n cele din urm` – s` strecoare zah`rul pe sub p`tura pufoas`, astfel \nc\t s` nu strice decorul. Amestec` \ncet cu linguri]a [i portativul \ncepe s` se anime.

Optimist [i pragmatic În timp ce-mi poveste[te, foarte exaltat, planurile sale, folose[te adesea cuvinte precum „industrie“, „business“, „pia]`“, „compe-

ti]ie“ etc. S\nt termeni economici care – av\nd \n vedere cifrele mici de pe „pia]a“ noastr` – pot suna inadecvat. Ba chiar, \n urechile unor editori sensibili [i cople[i]i de misiunea lor cultural`, ar putea suna de-a dreptul blasfemiator. Cartea e o valoare \n sine, nu un bun comercial. Paul Balogh e \ns` optimist [i pragmatic. O fi pia]a mic`, dar asta nu \nseamn` c` nu are poten]ial de dezvoltare. Or fi c`r]ile ni[te valori \n sine, dar asta nu exclude dimensiunea comercial`. La fel cum nici abordarea pragmatic` nu exclude interoga]iile etice. Odat` cu apari]ia noilor medii [i mai ales a marilor site-uri de v\nz`ri, rela]ia asta dintre valoarea de schimb [i valoarea literar` s-a schimbat substan]ial. „Modelele de business din cultur` au efect asupra modului \n care se propag` valoarea. Aparent nu exist` nici o leg`tur` \ntre valoarea literar` [i valoarea de pia]`. Cu alte cuvinte, nu e nici o problem` dac` o oper` literar` major` – s` zicem Ulysses de James Joyce – s-ar vinde cu 0,99 euro. Asta pentru c` se presupune c` avem deja un canon occidental, c` [tim care e valoarea operei [i c` pre]ul de v\nzare e lipsit de relevan]`. Constatarea implic` urm`toarea \ntre-

Revolu]ia electronic` P\n` s` joace \n liga mare, Paul Balogh are de cucerit pia]a mic` de la noi. Cel mai greu \i e s` \nfrunte prejudec`]ile. „Cititorii s\nt, de fapt, mult mai deschi[i dec\t editorii“, spune el. „Sigur, exist` un tip de nostalgie pe care o \n]eleg. Dar ce s-ar fi \nt\mplat dac` nu s-ar mai fi progresat spre pergament, dac` nostalgicii de-atunci n-ar fi vrut s` renun]e la pl`cerea de a mirosi piatra proasp`t spart`?“ Sigur, e mult` ironie \n ce spune Paul Balogh. Situa]ia de acum, din România, e cu totul alta: exist` c\teva zeci de mii de oameni care au deja tablete, ar fi dispu[i s` cumpere carte \n format electronic, dar editurile de-abia au \nceput digi-

talizarea, se mi[c` \ncet [i nu furnizeaz` suficient con]inut. De fapt, po]i s` numeri pe degete editurile care s-au adaptat la a[azisa revolu]ie electronic`. Paul Balogh nu doar a urm`rit aceast` mic`-mare revolu]ie – ba chiar a participat la ea. În 2007, Balogh a intrat la Editura Humanitas cu misiunea s` reformeze site-ul.

Dac` ast`zi editura are unul dintre cele mai frumoase site-uri, lui Paul Balogh i se datoreaz`. Apoi, a propus [i alte \mbun`t`]iri.

De pild`, v\nz`ri online de pe o platform` cu totul nou`, care s` cuprind` toate produsele editurii – inclusiv cele ale diviziei multimedia – [i care s` permit` plata cu cardul. Îns` proiectul nu a trecut de consiliul de conducere. „Am fost foarte dezam`gi]i. A[a c`, \mpreun` cu cei doi colegi cu care am lucrat la acest proiect, am hot`r\t s`-l continu`m singuri. Am muncit pe br\nci trei luni ca s` punem la punct platforma.“ A[a a ap`rut site-ul www.owline.ro. Magazinul online era o superlibr`rie \n care nu erau doar c`r]i, ci [i audiobook-uri [i alte produse multimedia. „A mers foarte bine – nici noi nu ne-am a[teptat la un impact at\t de rapid. Am avut mul]i clien]i din str`in`tate, oameni bucuro[i s` poat` cump`ra pe loc, \n format mp3, c`r]i audio. De pild`, un client din Irlanda a cump`rat pachetul integral cu 10 lec]ii de istorie de Neagu Djuvara. Un giga de download – probabil primul giga de download legal de pe un server românesc.“ Întreaga afacere a fost preluat`, \n cele din urm`, de Humanitas. „Am revenit la Humanitas \n februarie 2009 – nu ca angaja]i, ci ca parteneri pentru divizia de v\nz`ri online. Editura avea nevoie de expertiza noastr`.“ Asta s-a \nt\mplat cu dou`-trei

luni \nainte ca efectele crizei economice s` se resimt` \n România. În aprilie, pia]a c`zuse cu 25%. „A fost panic`. Nimeni nu mai pl`tea nimic, banii au stat pe loc.“ Cu toate acestea, Balogh a reu[it s` fac` performan]`. Cre[terea year to year a fost de 40% – o cifr` bun` pentru o libr`rie online. Într-un moment \n care \n toate libr`riile v\nz`rile sc`deau dramatic, libr`ria online cre[tea vertiginos. Acesta a fost momentul \n care a propus conducerii \nfiin]area unui departament pentru carte \n format electronic. Humanitas digital a \nceput s` func]ioneze la scurt timp dup` ce Editura Nemira a lansat primele c`r]i electronice române[ti.

Editura Polirom, care a \nceput digitalizarea mult dup` Humanitas, are ast`zi cea mai extins` ofert`: aproape 400 de titluri \n format digital.

Europa – un balamuc comercial

Matei Martin

n

pagina 15

Care e de fapt miza \n aceast` competi]ie? Exist` vreun poten]ial economic pe aceast` pia]` de e-book? În România s\ntem cu dou` genera]ii \n urm` fa]` de SUA. Iar Europa Occidental` este cu o genera]ie \n spate \n compara]ie cu America – crede Balogh. În SUA editurile au raportat, pe anul 2011, c` 10% din v\nz`ri provin din e-bookuri. „E enorm, c`ci acum trei-patru ani cota era \nc` infim`, fenomenul aproape c` nu exista. În Europa, nic`ieri cota aceasta nu e mai mare de 3%.“ De ce aceste diferen]e uria[e? „În Europa nu exist` unitate lingvistic`. În plus, s\nt diferen]e de fiscalitate, de moned`, de legisla]ie, condi]ii sociale diferite etc. Dac` cineva ar vrea s` deschid` o afacere nou` \n domeniul editorial – una suficient de mare \nc\t s` acopere teritoriul european –, se va lovi de toate aceste diferen]e.

Oric\t de organizat` ar vrea s` par`, Europa e un balamuc comercial“, explic` Balogh. „În general, \n Europa c`r]ile electronice s\nt tratate ca ni[te servicii – taxa pe valoare ad`ugat` e de 24%, nu mai mic`, a[a cum se \nt\mpl` \n cazul c`r]ilor tip`rite. Din aceast` cauz`, dar [i datorit` unor r`m\neri \n urm` din punct de vedere tehnic, nu avem aici o mare libr`rie precum Amazon, care s` acopere pia]a \n ansamblul ei. În Europa e o pia]` mult mai fragmentat`.“ În România exist` \n jur de 20.000 de tablete android [i 40.000 de tablete iPad. Mai exist` [i tabletele cu cerneal` electronic`, \ns` num`rul lor este necunoscut. „Nu e mult, dar e ceva“ – spune Paul Balogh. Orice posesor de tablet` e un cititor poten]ial.

Problema e c` editurile s\nt mai speriate dec\t cititorii. „Dac` editurile s-ar dezmetici [i ar \nv`]a s` priveasc` aceste c`r]i electronice ca pe o oportunitate, nu ca pe o amenin]are, atunci [i la noi s-ar ajunge, probabil \n doi ani, la o cot` de pia]` de 10% c`r]i electronice.“

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

bare: cum se va mai putea impune urm`torul Joyce, c\t` vreme exist` un divor] \ntre reflectarea \n bani a valorii unei c`r]i [i valoarea literar` a c`r]ii? Dac` n-o s` pot vinde o carte bun` mai scump dec\t o carte proast` \nseamn` c` banul \[i pierde calitatea de indicator al valorii. Da, dar pre]ul e dat \n mic` m`sur` de valoarea autorului c\t e dat de valoarea tiparului. Îns` \n revolu]ia digital`, aceste costuri nu mai exist`“ – explic` Paul Balogh.

Toat` chestia asta a fost „stricat`“ de Amazon, cea mai mare editur`/libr`rie digital` din lume, care are o politic` foarte simpl`: cele mai mici pre]uri la orice produs.

Afacerea merge \n pierdere de ani buni. „Modul \n care v\nd ei carte distruge valoarea c`r]ii, pentru c` pre]ul e stabilit de difuzare, nu de editur`.“ S\nt autori care nu mai vor s` fie distribui]i de Amazon – \ns` fiind vorba de cel mai mare distribuitor, este foarte greu s` pui condi]ii [i s` rezi[ti...

DILEMATECA

PROFIL

pagina 16

ANCHET~ Florin BICAN l Ioana BOT l Emil BRUMARU l Marius CHIVU Constantin ERETESCU l Alexandru MU{INA l O. NIMIGEAN „Desf`tarea mesei este a oric`rei v\rste, a oric`rei condi]ii sociale, a oric`rei ]`ri [i a oric`rei zile; se poate asocia tuturor celorlalte desf`t`ri [i, dup` pierderea lor, ea r`m\ne cea de pe urm` consolare...

Descoperirea unui nou fel de m\ncare face mai mult pentru fericirea omenirii dec\t descoperirea unei stele.“ BRILLAT-SAVARIN

n Florin BICAN Dac` a[ fi [tiut ce intr` \n compozi]ia kokoreç-ului, l-a[ fi trecut pe o list` de exotisme numa’ bun` de speriat copiii lingavi. Dimpreun` cu supa \n care \notau gale[ ochi de oaie, din filmul Indiana Jones, dimpreun` cu creierul servit la temperatura corpului dintr-un craniu (ras) de maimu]` despicat live de consumator, dimpreun` cu salamul Drujba din Azerbaidjan, \n care porcul [i c`mila convie]uiesc – pardon, coabiteaz` – pa[nic, dimpreun` cu ostropelul de [obolani eviscera]i cu unghia, descris de {tefan Agopian \n Manualul \nt\mpl`rilor, dimpreun`, \n fine, cu cl`titele din mucilagiu de macaroane dizolvate peste noapte \n ap` de robinet, din epoca de trist` amintire. {i pe lista aia ar fi r`mas. Dar pentru c` traduc`toarea mea de turc` de la Istanbul era originar` din Republica Moldova, atunci c\nd m-a \ntrebat „Vre]i s` m\nca]i cucurie[i“, vegetarianul din mine a mar[at pavlovian la promisiunea a ceea ce-mi suna a col]una[i cu curechi [i cucuruz.

A[a m-am trezit confruntat cu o franzel` \n care fusese \ndesat` o mas` amorf` tr`znind a oaie. Invitat s` mu[c, mi-am fixat celulele olfactive pe aroma de oregano care r`zb`tea din turm` [i – ademenindu-mi papilele gustative cu exploziile de ardei iute ostoite cu oaze de tomate care animau com-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Savur\nd cel mai ciudat fel de m\ncare bina]ia – am reu[it s` dau pe g\t ceea ce credeam c` va r`m\ne \nghi]itura de onoare.

A[! În corpul meu se instaurase deja o mecanic` a adic]iei, \n virtutea c`reia am consumat toat` petarda cu kokoreç, dup` care am mai cerut imediat una. Ca s` m` conving c`-i adev`rat. {i m-am convins zilnic, c\t am mai r`mas la Istanbul. Nu m-am potolit nici c\nd am aflat c` la baza combina]iei se aflau ma]e de oaie (sau capr`) pr`jite pe mangal, tocate m`runt-m`runt-m`runt, amestecate cu m`runtaie incerte, de aceea[i provenien]` [i supuse aceluia[i tratament, totul dres cu oregano, ro[ii, ardei [i fel de fel de ierburi [i condimente. Vorba re]etei – nu [tii ce m`n\nci. {i nici nu vrei s` [tii. Dar pentru vegetarieni, abunden]a de ierburi e o bun` scuz` s` se spurce la produse de origine animal`. C\t despre localnici, nu pu]ini au fost aceia care, afl\nd c` s\nt consumator n`r`vit de kokoreç, s-au tras \napoi [i m-au privit cu oroare. Or fi fost pro-europeni. Umbl` vorba la Stanbul c` una dintre condi]iile puse Turciei de Uniunea European` pentru aderare este s` scoat` kokoreç-ul \n afara legii. n Ioana BOT Din cauza verbului „a savura“, din \ntrebarea voastr`, care presupune nu doar c` am fi m\ncat ceva ciudat de tot, dar

ne-ar fi [i pl`cut, prima secven]` care \mi vine \n minte e dintr-un film; mi-o amintesc u[or pentru c` „m` traumatizase“ de la prima vedere. Se f`cea c` – \n Star Trek: Enterprise (ei bine, da! – pentru cei care mai au energie s` se mire sau nu au alte subiecte mai bune de mirare) – c`pitanul Jean Luc Picard trebuia s` le arate unor inamici stelari ai Confedera]iei c` el nu e Picard [i c` nu e humanoid. Proba era s` m`n\nce ceva viermi (stelari [i ei) vii, fo[g`itori [i mucilagino[i, [i \n farfurie p`m\ntean` servi]i.

Picard \i lua, \i ducea \n gur`, ei mai scoteau capetele viermuitoare pe la col]urile buzelor, el \i aduna frumos [i \i \nghi]ea morm`ind a pl`cere… etc. Trecea proba, Picard putea face orice. L\ng` el, Whorf klingonianul savura cu onestitate aceea[i m\ncare – pentru el, delicioas` – privindu-[i comandantul cu un aer deopotriv` admirativ [i \ngrijorat (o s` dea la ra]e?). Un viermi[or sc`pa din farfurie, cred, iar Picard \l aduna frumos, delicat, cu dou` degete, [i-l ducea la gur`. Nu s\nt bun` la povestit filme, [tiu.

Star Trek nu mai e trendy, iar viermii [i insectele fac parte din meniurile turistice ale circuitelor de patru stele prin Orienturile dep`rtate. Numai klingonieni nu se g`sesc.

Ceea ce vreau s` spun cu aceast` amintire insistent` este c` m\ncarea „str`in`“ tra-

n Emil BRUMARU Ciud`]enia felurilor de m\ncare, la mine, care nu am prea c`l`torit prin ]`ri exotice, a fost dat` de gustul fabulos al unor obi[nuite blinele preparate de tante Olgu]a, basarabeanc` trupe[` [i din]oas`, so]ia lui nenea Fima, fratele mamei, \ntr-o vacan]` de var`, pe la vreo 13-14 ani, petrecut` la Curtea de Arge[, ca de obicei.

Cele mai savuroase erau umplute cu br\nz` de burduf, aluatul fiind \mp`turit meticulos, la fix, \n patru, \mbibat \n prealabil, cu dib`cie, \n untul topit \ntr-o tigaie enorm` de tabl` neagr`, sf\r\itoare. M\ncam ca apuca]ii, eu, v`rul meu Petric` [i p`rin]ii lui, \ntr-o buc`t`rioar` mic`, \ntrec\ndu-ne unul pe altul, c`ut\nd s` \nghi]im c\t \nc`pea.

Nenea Fima reu[ea s` haleasc` pe cele mai multe [i mai mustoase, cu o satisfac]ie copil`reasc`, dep`[ind-o pe-a noastr`, adev`ra]ii copii. C\nd tante Olgu]a aducea a doua tigaie, apoi a treia, ca \ntr-un delir unsuros, \mbr`cat` \ntr-un capo]el scurt [i b`l]at de flori mari, cumva [i sub efectul nenum`ratelor p`h`rele de ]uic` galben` [i rece de prun`, nenea Fima, extrem de buzat [i sentimental, duios aproape, cu lacrimi de bucurie \n ochi, o pocnea sublim [i feroce pe fundul ei palpitant, cu o palm` r`[chirat` gospod`re[te, \nc\t noi, \nc` inocen]ii acestei lumi de[uchiate dulce, urm`ream \ndelung d\rd\itul vesel al bucilor ei de nevast` devotat`, sub materialul sub]ire, intrat adeseori, ud de transpira]ie, \ntre cele dou` hemisfere de

carne legitim promi]`toare. Blinele ni se serveau la pr\nz. Tante Olgu]a [i nenea Fima se retr`geau \n dormitor, gr`bi]i, chicotind parc` f`r` motiv. Eu [i Petric`, din gr`dina aflat` \n spatele casei, cu ajutorul unor sfori groase, improvizate ca un soi de pra[tii uria[e, aruncam, ferici]i [i pe deplin incon[tien]i, buc`]i mari de c`r`mid` spart` \n plin centrul or`[elului regal, c`zut sub agresivitatea pl`cerilor noastre postprandiale! Iat` efectul erotico-terorist al acelor blinele de vis! n Marius CHIVU Ce nu se [tie despre iaci (femela) [i naci (masculul) e faptul c` pot tr`i bine-mersi \n aerul rarefiat de la 5000 de metri [i la temperaturi de minus 40 de grade, deoarece celulele lor sanguine s\nt de dou` ori mai mici [i de trei ori mai numeroase dec\t ale vacilor [i boilor; c` laptele femelei este de dou` ori mai gras dec\t al vacii, are culoarea aurie, iar c\nd este b`ut, pentru un surplus de arom`, tibetanii obi[nuiesc s` toarne \n el pu]in s\nge. Dac` iacii [i nacii se \ncruci[eaz` cu vacile [i cu boii, rezult` dzopkyo (masculul) [i dzumul (femela), \nrudire care le asigur` sfin]enia [i slava hindu[ilor. Dup` un traseu care a durat nu mai pu]in de 16 ([aisprezece) ore \n care am urcat [i cobor\t Himalaya \ntre altitudinile 4420 m – 5416 m – 3710 m, adic` o ascensiune de 1000 de metri urmat` de o cobor\re de 1700 de metri, m`r[`luind printre bolo-

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

di]iilor noastre este una din cele mai bune metafore ale alterit`]ii. „Str`inii“ m`n\nc` – \n imaginarul arhetipal al fiec`rei culturi – altceva, ceva oribil, inacceptabil. În aceast` ordine a imaginarului personal, nu am avut niciodat` experien]a unei alterit`]i at\t de mari, \nc\t m\ncarea ce mi se oferea s` \mi fie de ne\n]eles. Sau de nem\ncat (ceea ce \nseamn`, recunosc, c` nu am ajuns nici \n circuitele turistice mai-nainte pomenite). Îmi amintesc explozia parfumat` a primei ro[ii uscate conservate \n ulei cu busuioc, pe limb`, [i mirarea mea fericit` c` asemenea minun`]ie culinar` exist`, [i mi se d`. Am nostrificat-o repede: acum pun [i eu ro[ii uscate la borcan, italiene[te. La fel, \mi amintesc pl`cinta de carne afumat`, de ren, peste care st`tea dulcea]a de porumbe am`ruizaharisite, dintr-o var` polar` [i finlandez`, undeva prin v`ile incerte ale Kareliei. Mi se p`rea nu doar nemaigustat` [i delicioas`, dar de o fr`gezime fierbinte, \n care se topea repede mila fa]` de frumuse]ea de animal v\nat (un fel de „m`n\nc [i pl\ng“, versiunea fino-ugric`). Am \ncercat s` o „nostrific“ folosind vit` autohton` \n loc de ren; ceva nu mi-a ie[it la fel, a fost un e[ec, am renun]at.

Poate c` boabele noastre de porumbe nu tezaurizeaz` la fel zah`rul ca suratele lor de c`tre Cercul polar. {ti]i cumva un supermarket unde pot g`si carne de ren afumat` original`? Scrie]i-mi pe adresa redac]iei. {i nu m` spune]i lui Mo[ Cr`ciun.

DILEMATECA

ANCHET~

pagina 17

pagina 18

vani, prin aer rarefiat, prin z`pad`, apoi [i prin de[ert \n ceva mai mult de o jum`tate de zi \n care ne-am hr`nit cu dou` sandvi[uri cu br\nz`, eu [i C`t`lin am ajuns \n satul Muktinath (3710 m altitudine, templul de acolo este unul dintre cele mai vechi din lume; legenda spune c`, \n secolul 8, templul a fost vizitat chiar de Padmasambhava, cunoscut drept „al doilea Buddha“).

O friptur` din carne de iac – ne spusese Rishi, [erpa[ul nostru – e foarte scump` pentru nepalezi, poate ajunge [i la 750 de rupii, adic` aproape 11 dolari. Cum C`t`lin oricum e vegetarian, doar eu m-am \ncumetat s` \ncerc friptura de iac \n cinstea celei mai lungi [i mai solicitante, dpdv fizic, zile din via]a mea de b`rbat. N-a fost \ns` bun` de nimic. Era tare, a]oas` [i posac`.

Precum animalul. Pe care, la foamea din acea zi, l-a[ fi m\ncat oricum [i de viu. n Constantin ERETESCU În prim`vara anului 1971 m` aflam la New York. Locuiam \ntr-o odaie cam mizer` pe Bleecker St, \n Greenwich Village, cartierul boem al ora[ului. Un loc pentru arti[ti f`r` angajamente, scriitori, veterani de r`zboi, oameni care-[i caut` destinul. Magazinele de pe strad` aveau menirea s` le satisfac` nevoile. Unul dintre ele m` at`gea cu deosebire. Puteai s` g`se[ti acolo melci, scoici, homari, broa[te ]estoase iar \ntr-un soi de acvariu f`r` ap` somnolau [erpi. N-am [tiut la ce pot fi buni, p\n` \ntr-o diminea]` c\nd l-am v`zut pe st`p\nul pr`v`liei ie[ind \n strad` cu un [arpe lung de aproape doi metri. Al`turi de el se afla clientul. Negustorul, cu bra]ul ridicat, ]inea [arpele de g\t. Îl ar`ta cump`r`torului. Acesta l-a examinat, dup` care a dat din cap mul]umit. În acel moment, b`rbatul i-a \nfipt cu]itul \n beregat` [i l-a despicat de sus p\n` jos. Sunetul mi-a evocat zgomotul pe care \l scoate o bucat` de m`tase sf\[iat`. Abia atunci mi-am dat seama c` vietatea avea s` fie g`tit` [i m\ncat`.

N-am aflat niciodat` sub ce form`. Sigur, \n vremea aceea r`zboiul din Vietnam era \nc` \n plin` desf`[urare [i mul]i dintre solda]ii care luaser` parte la el [i tr`iau acum \n cartierul acela se hr`niser` pe c\mpul de lupt`, departe de cantin` [i m\ncarea din rucksac, cu ceea ce le oferea natura. {arpele f`cuse parte din meniu. Îl m\ncaser` acolo, \l reg`seau acas`. În ce m` prive[te, m`rturisesc c` nu am fost tentat, dar a[ fi vrut s` [tiu ce gust are [i ce le evoc` reptila din farfurie. Un fel de m\ncare nesavurat.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

ANCHET~

n Alexandru MU{INA De c\nd – din motive de s`n`tate & vigoare – am devenit vegetarian [i am dob\ndit o nou` perspectiv` asupra vie]ii, \mi dau seama c` zeci de ani la r\nd am savurat cele mai ciudate (toxice, d`un`toare etc.) feluri de m\ncare imaginabile: ou` ochiuri cu [unc` [i p\ine alb` cu unt; br\nz` de burduf cu sm\nt\n` [i m`m`lig`; fructe de mare cu maionez` [i ciuperci

marinate; mici, gr`tar de ceaf` de porc, drob de miel, sl`nin` [i cartofi pr`ji]i; papana[i cu sm\nt\n` (iar`[i sm\nt\n`!) [i dulcea]` de zmeur` sau cu ciocolat`. Pute]i continua singuri lista, apel\nd la c`r]ile de bucate ale celor mai diferi]i m\nc`i din lumea \ntreag`, \ncep\nd cu cele ale f`g`r`[eanului Radu Anton Roman (care, fire[te, a dat prematur ortul popii de la at\ta savurat). Pentru a ajunge la concluzia c` am gre[it grav, am citit (\ntre altele): dr. T. Colin Campbell – Studiul China (tratat fundamental); dr. Doru Laza – Re]ete din buc`t`ria edenic`; R.O. Young & R. Young – Dieta Young. Miracolul ph pentru o s`n`tate perfect`; Mikhail Tombak – Cum s` tr`im 150 de ani; Mariana Ghezzo – Pentru ce at\t de bolnavi?; Pasquale Lemmo – S`n`tate pentru milioane. Din p`cate, mai nimeni nu m` \n]elege: aproape orice fel de m\ncare pe care \l savurez le pare prietenilor [i cunoscu]ilor mei cel pu]in ciudat (dac` nu d`un`tor, debilitant, lipsit de magicele „proteine“ etc.). Sper c` nu m` consider` [i pe mine un ciudat! n O. NIMIGEAN Nimigean! Ordona]i! Ai m\ncat m\nc`ruri ciudate? Ordona]i?!... Ai m\ncat, de pild`, Caterpillar Fungus? Nu. Ai b`ut Kopi Luwak? Nu, ce-i asta, cafeaua lui Victor Ponta? F`r` politic`, te rog, nu cobor\ [tachet` literaturii c` se sup`r` Nicolae Manolescu [i r`m\i f`r` rubric` \n România literar`! Ai m\ncat penis de bou? Nu, dar, c` veni vorba de cenz... Ajunge! Ai m\ncat creier de maimu]`? Nu. Nici n-ai v`zut descrierea \n cartea lui Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Preda? Ba da, se sparge ]easta maimu]ei cu d`lti]a [i se soarbe creierul cu linguri]a. Cic` ar fi foarte savuros.

Vrei s` \ncerci? Numai dac` e vorba de creierele de maimu]e autohtone. Te-am rugat f`r` politic`! }i-a pl`cut Naked Lunch? Iar`[i m` provoci... Ai m\ncat balut? Balut?!

Ce \nseamn` balut? O delicates` filipinez`, ou` de ra]` clocite. C\nd \]i spun c` m` provoci!... S-o lu`m altfel: ce m\ncare ciudat` [i savuroas` ai m\ncat totu[i? Uite c` \nt\mpl`rile triste ale vie]ii [i colesterolului f`cur` s` nu prea am prilejul de a savura, la propriu, m\nc`ruri ciudate, ceea ce nu \nseamn` c` uneori nu m-am visat un Grenouille al papilei gustative. M-am refugiat, fie jubilatoriu, fie defulatoriu, \ntr-un imaginar gastronomic, \ntr-un banchet stilistic, \nchipuindu-mi re]etele lui Apicius, desf`[ur`rile lui Petroniu [i Athenaios, listele cu adev`rat ciudate, nu [tiu [i c\t de savuroase, ale lui Rabelais sau pe cele nu [tiu c\t de ciudate, dar ne\ndoielnic savuroase, ale lui Brillat-Savarin, bombele calorice din Negruzzi [i Kog`lniceanu, curcubeul culinar al Sandelor, de la Marin la Ni]escu, cu o trecere prin buc`t`ria combrayan` a Françoisei, buc`]ele s`]ioase [i uciga[e povestite de P`storel, furate de la Colea Olexiuc ori, cu un plesc`it virtual, de la ultimul mucenic al p\ntecelui str`mo[esc, Radu Anton Roman. Tot nu mi-ai spus ce ciud`]enie ai m\ncat tu, cu gura ta. P`i, cuv\ntul e tot \n gur`, tot pe papil` ap`sa! Nutella cu mu[tar ai m\ncat? Asta s` m`n\nci tu! Gaspacho, muchacho!

anchet` realizat` de

Marius Chivu

n

Ioana Bot

The Legendosophy of Philosophy It’s a trouble free,/ New philosophy…/Hakuna matata!

(The Lion King)

Pre]: 29,95 lei

Breviarul sceptic. {i alte eseuri despre simplitate de Valeriu Gherghel. Colec]ia „Plural M“ Eseurile lui Valeriu Gherghel s\nt centrate pe simplitatea aplicat` \n interpretarea textelor, care presupune a nu fi excesiv, a respecta limita [i m`sura, a accepta faptul incomod c` po]i explica numai ceea ce po]i explica [i a te m`rgini strict la ceea ce spune textul, f`r` s` construie[ti ipoteze suplimentare.

Pre]: 67,95 lei

etc. Sfor`itor, textul manualului nu limpeze[te, ci cre[te misterul filozof`rii na]ionale – orice put\nd fi \nv`luit \n cea]a deas` a banalit`]ilor bombastice: „Optimismul românesc este unul metafizico-moral, conturat pe spiritualitatea ondulatoriului \n care se \ntre]es etern-trec`tor, absolut-relativ“. G\g` nu e departe nici el, fire[te: „Folclorul respect`, dar [i \mbog`]e[te, \nfrumuse]\nd, prin \nchipuirile \n ordinea idealului, g\ndirea [i vorbirea popular`“. La noi – sus]ine autoarea – legendosofia („cu prezen]a contrariilor generatoare de conflict, deopotriv` cu identificarea unui sens \ntr-o ordine a firii \n eternitate“) precede fericit filosofia („luminarea efortului cognitiv-comprehensiv, explicativ-interpretativ, cu sporite valen]e“) – [i, astfel, panta rhei de-a dura \n torentul unui discurs semidoct, cu mize mesianice mari [i idei pu]ine: „Numai activ\nd con[tiin]a de sine, numai cunosc\ndu-ne ca ceea ce suntem, \n propriile r`d`cini [i cu propriul destin, \n virtutea evalu`rii oneste [i critice, numai astfel avem [ansa de a c`p`ta \n]elegerea a ceea ce putem [i trebuie s` devenim“. „That is the reason for which we have launched ourselves in this modest work“, conchide modest ([i engleze[te) autoarea. Un fel de „unde nu e moral, acolo e corup]ie [i o so]ietate f`r` prin]ipuri va s` zic` c` nu le are“, reloaded pentru descurajarea elevilor patriei din noul mileniu. Va s` zic`.

Pre]: 29,95 lei

Pre]: 26,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Omar cel orb de Daniela Zeca Colec]ia „Ego.Proz`“ Omar cel orb încheie trilogia oriental` a Danielei Zeca; este o carte palpitant` despre paradis [i infern, iubire, credin]` [i moarte. Exotismul oriental ori febra pasiunii din Istoria roman]at` a unui safari sau din Demonii v\ntului las` acum loc lucidit`]ii amare fa]` de lumea controversat` [i uluitoare a Iranului contemporan.

Pre]: 22,95 lei

Pre]: 34,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Cosmopolis de Don DeLillo Colec]ia „Biblioteca Polirom“.

Proz` XXI Traducere din limba englez` [i note de Veronica D. Niculescu Cosmopolis, recent ecranizat \n regia lui David Cronenberg, este „un roman str`lucit, \n care Don DeLillo schi]eaz` lumea contemporan` \n cuvinte [i imagini de o frumuse]e stranie.“ (San Francisco Chronicle).

Soni de Andrei Ruse. Colec]ia „Ego.Proz`“. Edi]ia a III-a rev`zut` Soni este un roman contemporan despre dec`dere [i iluminare, sex [i droguri [i care na[te \ntreb`ri incomode.

Povestea Soniei, o t\n`r` de dou`zeci [i [ase de ani care afl` c` are cancer la stomac [i numai o jum`tate de an de tr`it, ne conduce c`tre \n]elegerea sensului [i a libert`]ii omului \ntr-o societate urban` tot mai agitat`, lipsit` de sentimente [i plin` de artificial.

Pre]: 22,95 lei Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

F`r\me de via]` de Zeruya Shalev. Colec]ia „Biblioteca Polirom“. Proz` XXI Traducere din limba ebraic` de Ioana Petridean F`r\me de via]` exploreaz` cu o p`trundere psihologic` [i o sensibilitate remarcabile rela]iile dintre p`rin]i [i copii.

Fiecare personaj \ncearc` s` \ndrepte \ns` gre[elile trecutului [i s` g`seasc` o ie[ire din capcana prezentului dezolant.

www.polirom.ro

În livad`, r\ndunicile de Peter Hobbs. Colec]ia „Biblioteca Polirom“. Proz` XXI Traducere din limba englez` de Mihaela Negril` „Proza lui Hobbs este clar`, nimic nu \mpiedic` ochiul cititorului s-o descifreze, iar \n limpezimea ei se pot distinge la fel de bine orori precum cea prin care trece protagonistul, dar [i frumuse]ea unei gr`dini.“ (The Telegraph.co.uk)

pagina 19

Joseph Anton. Memorii de Salman Rushdie Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Edi]ie cartonat`. Traducere din limba englez` [i note de Dana Cr`ciun O carte de o onestitate [i o directe]e ie[ite din comun, conving`toare, provocatoare, emo]ionant` [i de o importan]` vital`. {i aceasta pentru c` Salman Rushdie a tr`it primul act al unei drame ce se petrece \nc`, \n fiecare zi, \n toat` lumea.

n

Pre]: 24,95 lei

Itinerariul min]ii spre Dumnezeu de Bonaventura. Colec]ia „Biblioteca medieval`“ Edi]ie bilingv`. Traducere, studiu [i tabel cronologic de Florina-Rodica Hariga.

Not` introductiv` [i note de FlorinaRodica Hariga [i Alexander Baumgarten Considerat unul dintre tratatele majore de mistic`, Itinerariul min]ii spre Dumnezeu este [i una dintre cele mai tulbur`toare lucr`ri ale filosofiei medievale latine.

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Filozofia nu e u[or de predat pe \n]elesul adolescen]ilor; a[a se face c` ne vom bucura v`z\nd, printre titlurile Editurii Didactice [i Pedagogice, un manual de filozofie moral` autohton` (Carmen Cozma, În deschisul filosof`rii morale române[ti, 2008); o carte valoroas` – garanteaz` Autoritatea Na]ional` pentru Cercetare {tiin]ific`, finan]\nd-o; o carte [tiin]ific`, aspir\nd la standarde occidentale – \ntruc\t se \ncheie cu un rezumat \n limba englez`, cum se cuvine, azi, ideilor s` circule prin lume! Iar c\nd ne imagin`m liceenii viitori \nv`]\nd cu os\rdie despre realiz`rile patriei \n domeniul filozofiei morale, de la „filosofii protocre[tini“ la marele Vasile Morar (coautor, \n 2005, al volumului Etica afacerilor de la Editura Paideia), [i form\ndu-[i o con[tiin]` moral` cum nu se mai ezist`, totul pe banii no[tri, cre[te inima contribuabilului român de bucurie!

Think again. De[i garantat de autorit`]i incontestabile (!?), acest „deschis de filosofare moral` româneasc`“ este doar un amalgam simptomatic pentru o stare de confuzie general`, care paraziteaz` [i pedagogia aplicat`, [i sentimentul na]ional al m\ndriei de sine, [i

istoria ideilor explicat` pe \n]elesul cui [tie s` citeasc`. Înainte de a spune c` „se sparie g\ndul“ dinaintea unor atari realiz`ri, ceea ce \ngrijoreaz` este c` ele \l sperie pe elev, \ndep`rt\ndu-l de dragostea de carte. Cum altfel s` reac]ionezi la vederea sosului patriotard, scris \n fraze complicate, care umple intervalele dintre citatele din „clasici“, \n acest manual? Înc` de la enun]area scopului cercet`rii: „Logosul unei atari cercet`ri \l propunem, f`c\nd apel la valen]ele unei hermeneutici totale […] a[adar cu viziunea totalului, a unit`]ii, a integralit`]ii \n existen]a esen]ializat`, cu temei \n coincidentia oppositorum; altfel spus, un comentariu al apropierii, al decript`rii acelor (\n)semne fundamentale care pot ajuta interpretarea, \n]elegerea, a[ezarea \n deschiderile semantice ale unei experien]e de via]` \n care se afl` poporul român“. Ideile fundamentale s\nt tot vechile cli[ee ale românismului verde-n mu[chi [i \ncurcat \n logica minimal`: s\ntem protocre[tini, ve[nicia s-a n`scut la sat, ca la noi la nimeni, ]`ranul român este [i azi depozitarul specificului na]ional iar „Miori]a“ e o capodoper` neegalat` universal, \n pofida unor „penibile comentarii ale unor neaveni]i culturnici ai timpurilor postmoderne“

DILEMATECA

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

pagina 20

MERIDIANE Petre R`ileanu

Un caz de patologie „literar`“ Richard Millet – Elogiul literar al lui Anders Breivik Richard Millet (n. 1953) era cunoscut \n lumea literar` mai ales ca un editor talentat [i influent, din echipa celebrei case Gallimard. Ca autor – peste 40 de titluri (romane, povestiri, eseuri) – a trecut, practic, neobservat. Fiind vorba de un personaj important al microcosmosului literar parizian, comentatorii c`r]ilor sale s-au ar`tat \n general complezen]i: da, romanele sale s\nt obscure [i sumbre, eseurile – violente, cu accente rasiste, dar scriitorul are stil. Ultima carte publicat`, eseul Limba fantom`, urmat de Elogiul literar al lui Anders Breivik, Editura Pierre-Guillaume de Roux, i-a adus, dac` nu celebritatea, sigur oprobriul aproape generalizat. Maestru al provoc`rii, Richard Millet iube[te faima chiar [i def`imat: „S\nt unul dintre scriitorii francezi cei mai detesta]i. Pozi]ie interesant`, care face din mine o fiin]` de excep]ie.“

„A trebuit s` omor oameni, \ntr-o anume perioad`, b`rba]i, femei, b`tr\ni, poate [i copii.“ Un incipit just pentru confesiunile adev`rate (dar improbabile) ale unui „uciga[ cu (sau f`r`) simbrie“. Sau pentru o fic]iune ancorat` \n zona spectaculosului morbid.

Este, de fapt, o fraz` din nara]iunea autobiografic` semnat` de Richard Millet – Confession négative, Gallimard, 2009. Perioada evocat` se refer` la anul 1975, c\nd editorul [i scriitorul de azi a participat la r`zboiul civil din Liban, \nscriindu-se \n „falangele“ partidului politic de orientare cre[tin` din aceast` ]ar`, militarizat chiar din 1975.

Trei sau patru luni – precizeaz` Richard Millet – timp \n care i s-a \nt\mplat s` trag` cu un kala[nikov, orbe[te, de dup` sacii de nisip. În r`zboi – mai scrie autorul Confesiunii –, intervine ceva obscur „care apropie gestul de a ucide de rug`ciune, de actul sexual sau de scris.“ Richard Millet, obsedat – cum singur m`rturise[te – de chestiunea r`ului, las` impresia c` are preten]ia de a merge mai departe dec\t predecesorii Sade, Baudelaire, Lautréamont, Huysmans, Céline, Drieu La Rochelle, mae[tri incontestabili ai limbii franceze care au dat o str`lucire crepuscular` r`ului, ur\tului, demonicului, sacrilegiului \n literatur`. Repet\nd p\n` la sa]ietate c` ap`r` literatura, autorul de azi caut` efectul de catharsis nu \n literatur`, nu \n marile nara]iuni simbolice, nu

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

„Perfec]iunea scriiturii cu arma automat`“

pe scena teatrului, ca vechii greci, care au inventat conceptul, ci pe scena realit`]ii imediate, \n „scrisul cu arma automat`“, \ntr-o absolut`, non[alant` indiferen]` fa]` de victimele reale. Nu e de mirare, din aceast` perspectiv`, c` Richard Millet [i-a g`sit „eroul“ [i „autorul“ preferat \n Anders Breivik.

S` recapitul`m faptele care i-au inspirat autorului francez controversatul „elogiu literar al lui Anders Breivik.“ La 22 iulie 2011, un t\n`r norvegian ucide cu s\nge rece 77 de persoane – 8 \ntr-un atentat cu bomb` \n apropierea cl`dirii guvernului, alte 69 cu o arm` automat`, marea majoritate adolescen]i, reuni]i pe insula Utoya \n tab`ra de var` a tinerilor social-democra]i norvegieni.

Cu pu]in timp \nainte de a trece la fapte, Breivik posteaz` pe Internet un document de 1500 de pagini redactat \n englez` [i intitulat „2083 – o declara]ie de independen]` european`“. Un manifest compus \n cea mai mare parte din pasaje luate din al]i autori, din care t\n`rul norvegian \[i bricoleaz` propriul credo ideologic, expun\ndu-[i op]iunile: „conservatorism cultural“, ultrana]ionalism, populism de dreapta; pentru sionism, favorabil „na]ionalismului alb“ [i \mpotriva feminismului. Islamul este considerat „marxism cultural“, iar partidele politice europene s\nt v`zute, cele mai multe dintre ele, ca inamici. El vrea eradicarea multiculturalismului [i pretinde anihilarea violent` a ceea ce al]i autori au numit „Eurabia“. Alt punct din programul lui Breivik: deportarea, \n anul 2083, a tuturor musulmanilor din Europa \n numele prezerv`rii cre[tin`t`]ii. Am`nunt important: Breivik precizeaz` \n textul amintit c` motivul principal al atentatelor este acela de a atrage aten]ia asupra manifestului. Un an mai t\rziu, la 24 august 2012, justi]ia norvegian` pronun]` pedeapsa maxim` \n aceast` ]ar` – 21 de ani de \nchisoare, cu posibilitatea de prelungire. Aproape simultan, Richard Millet public` \n volum eseul Limba fantom`, urmat de Elogiul literar al lui Anders Breivik. Înc` din prima fraz` a eseului s`u, scriitorul francez men]ioneaz` c` nu aprob` actele comise de Breivik. Richard Millet are, dac` nu un stil, sigur o retoric` bine pus` la punct, cunoa[te valoarea cuvintelor, este un abil „f`c`tor“ de fraze, astfel \nc\t aceast` declara]ie preliminar` cap`t` prin felul ei succint valoarea unui ritual complezent. Su-

bliniat de fraza urm`toare introdus` concesiv: „{i totu[i, asupra acestor acte m` voi apleca, surprins de perfec]iunea lor formal`, deci, \ntr-un anume fel – \n m`sura \n care ele pot fi deta[ate de contextul politic, criminal chiar –, de dimensiunea lor literar`, perfec]iunea, ca [i R`ul, av\nd dintotdeauna, mai mult sau mai pu]in, de-a face cu literatura.“ Cu literatura [i, a[adar, mai \n general, cu arta. Fascina]ia scriitorului pentru „perfec]iunea formal`“ a ceea ce nu e dec\t un masacru odios este at\t de mare, \nc\t elogiul pe care-l compune, delirant la limita nevrozei, trebuie s` se situeze la „\n`l]imea“ actelor care l-au inspirat. Con[tient de caracterul exploziv – descalificant social [i moral, [i, \n cele din urm`, [i estetic – al sus]inerilor sale, Richard Millet adopt` o tehnic` a subversiunii menit` s` ob]in` confuzionarea total` a cititorului neatent sau „neini]iat“ [i s` permit` autorului s` poat` sus]ine, la nevoie, c` a fost \n]eles gre[it. De altfel, c\nd polemica \n jurul c`r]ii sale \ncepe s` ia propor]ii, Richard Millet mimeaz` surpriza: cum de nimeni nu a sesizat ironia con]inut` \n titlul [i \n con]inutul eseului s`u? Nici urm` de ironie \n acest text atent controlat [i impregnat de o rece exaltare.

Astfel, Breivik este introdus \ntr-o galerie de referin]e absolut aiuritoare: arti[ti, filozofi, scriitori, cinea[ti s\nt evoca]i [i cita]i, scopul acestei ac]iuni de pervertire a erudi]iei fiind extragerea diferen]ei specifice a extremistului norvegian. Breivik – poveste[te un supravie]uitor al masacrului – „fredona \n mijlocul cadavrelor.“ Cu toate acestea, Breivik nu este un „artist conceptual“, nu, Breivik nu suscrie la ceea ce Baudrillard nume[te „duplicitatea“ artei contemporane; nu, Breivik nu este „un Warhol al anti-multiculturalismului“, c`ci el nu a c`utat s` transforme actul s`u \ntr-o „strategie fatal`“ de imagine; nu, Breivik nu a ac]ionat pentru a pune \n practic` gestul suprarealist cel mai simplu, care const`, dup` Breton, din a ie[i \n strad` cu un pistol \n m\n` [i a trage la \nt\mplare \n mul]ime, [i care era – nici mai mult, nici mai pu]in – metafora voit frapant` a anarhismului poetic de inspira]ie ubuesc`; nu, bravul Breivik nu l-a urmat f`r` discern`m\nt pe Cioran, atunci c\nd acesta vorbe[te de dorin]a de exterminare de care se simte cuprins orice om cu scaun la cap c\nd se afl` \n strad`. Cam ace[tia s\nt autorii (poate s` fi omis c\teva

„Scriitorul, omul care c\nt` \n tenebrele gunoaielor“

*

*

*

În momentul \n care termin acest articol, cotidianul Le Monde anun]` c` Richard Millet i-a prezentat lui Antoine Gallimard, pre[edinte-director general al editurii cu acela[i nume, scrisoarea de demisie din comitetul de lectur` al editurii. Richard Millet va continua s` lucreze ca lector (redactor) \n cadrul editurii, dar nu va mai face parte din cercul restr\ns al celor care decid ce se public` [i ce nu, sub sigla prestigioasei case. O form` elegant` de rezolvare a situa]iei create, prin care Gallimard, recunosc\ndu-i scriitorului dreptul de a se exprima, \i retrage angajatului s`u pozi]ia de putere pe care o avea \n s\nul unei institu]ii ce nu-i \mp`rt`[e[te opiniile.

n

pagina 21

De altfel, atributul „literar“ din titlul acestui text – Elogiul literar al lui... – ar trebui pus \ntre ghilimele. Invocarea literaturii nu e dec\t un pretext, o tran[ee, o barier` de saci cu nisip (pentru a r`m\ne \n zona lexical` preferat` a acestui belicos autor) din spatele c`reia poate trage orbe[te, nestingherit [i nepedepsit, \n tot ce mi[c`. Eseul Limba fantom` care preced` Elogiul... este un compendiu al simptomelor de decaden]` care cangreneaz` lumea contemporan` [i \n special Europa. Între acestea, dou` fenomene au rol de catalizatori ai dezastrului: multiculturalismul (altfel spus, toleran]a vinovat` a statelor europene fa]` de imigra]ia extra-european`) [i etica „umanitaro-

calvinist` a Drepturilor omului, care a c`p`tat valoare de religie de Stat, \n orice caz, pe aceea de ideologie dominant`, [i care se reveleaz` [i mai coercitiv`, mai viclean` [i judiciarizat` dec\t sistemul represiv la a c`rui ruinare a lucrat modernitatea.“ Epoca actual`, postmodernitatea, este locul de \nt\lnire dintre postliteratur` („romanul interna]ional“) [i subliteratura istoricoocultist` anglo-saxon` gen Dan Brown. Pentru a preciza termenii, postliteratura, \n viziunea autorului pe care-l coment`m, este „realizarea ideologico-ludic` a mondializ`rii: ea actualizeaz` decompozi]ia Europei a c`rei decaden]` a intrat at\t de bine \n toate spiritele, \nc\t nu poate avea loc dec\t \n englez`.“ În centrul acestui nou agregat „post-postmodern“ se afl` ideea c` nara]iunea (intriga) – [i nu literatura – reprezint` at\t valoarea euristic` a Occidentului, c\t [i ultima sa form` de transcenden]`. De aici rezult` hegemonia romanescului manifestat \n form` de roman, de joc video sau de film. Reprezentantul acestei faze de degradare a literaturii este Umberto Eco. Eco (al c`rui nume e utilizat de Millet pentru o construc]ie lexical` de un gust \ndoielnic: eco-logie literar`) a devenit detestabil [i etalon al dec`derii literaturii \n succedanee nedemne, din momentul \n care a conceput une version allégée a romanului s`u Numele trandafirului, prin eliminarea referin]elor erudite [i men]inerea doar a nara]iunii simplificate, \n numele accesibilit`]ii. Printr-un raccourci enorm [i nejustificat dec\t de credin]a autorului \n eviden]a absolut` a judec`]ilor sale, Umberto Eco, responsabil de eliminarea din roman nu numai a stilului, dar [i a limbii, este plasat \n postura de autor paradigmatic al postliteraturii care practic` „romanul interna]ional“, mai precis „romanul ca loc al distrugerii limbii, deci al pauperiz`rii literaturii.“ Tabloul apocaliptic al lumii postmoderne este completat cu proclamarea urbi et orbi a mor]ii literare a Fran]ei care, dintr-o ]ar` literar` prin excelen]`, nu mai e dec\t o „republic` bananier` a literaturii.“ A scrie \n francez` \nseamn` a te condamna la invizibilitate interna]ional` [i na]ional`, pentru c` \n Fran]a nu mai s\nt citi]i scriitorii fran-

cezi, iar \n str`in`tate s\nt prefera]i, conform unui principiu etnicist, scriitorii francofoni. Explica]ia acestui fenomen? Imperiul american [i „dependin]ele sale europene“ au decretat c` produc]ia francofon` e mai interesant` dec\t cea francez`.

Richard Millet are temperament de kamikaze, dar unul care se lanseaz` \mpotriva propriilor tran[ee. Singura „linie“ de ap`rare adoptat` de criticii [i comentatorii complezen]i (\n afara invoc`rii ritualice „autorul are stil“, afirma]ie neconving`toare [i nesus]inut` de textele acestuia) este c` R.M. este un bun editor, „f`c`tor“ de premii – dou` din romanele \ngrijite de el \n cadrul Editurii Gallimard ob]in\nd mult r\vnitul Goncourt: Les Bienveillantes de Jonathan Littel (2006) [i L’art français de la guerre de Alexis Jenni (2011). Dar Millet, asemenea unui buldozer sc`pat de sub control, strive[te totul sub [enilele frazelor sale interminabile, succesiune de incidente, paranteze, digresiuni (logoree recalificat` \n virtute stilistic`), chiar [i mitul propriei profesii, \nec\nd \n noroi [i ridicol editor [i autor, f`r` distinc]ie. „Domeniul editorial – spune el – a devenit, ca [i restul societ`]ii, o form` de asistanat colectiv marcat de acelea[i simptome ca [i societatea postistoric`: imposibilitatea de a distinge adev`rul de fals, meritul personal de impostur`, valoarea de nonvaloare, opera veritabil` de trasabilitatea literar` numit` roman, prin nenum`ra]ii intermediari afla]i \ntre autor [i lector, autorul \n aceste condi]ii legitim\ndu-se ca lectorul unui produs la elaborarea c`ruia \i revine o parte infim`.“ Singur \mpotriva tuturor, Richard Millet se vede, asemenea „eroului“ s`u preferat, ca un combatant solitar opun\ndu-se asaltului unei lumi dominate de gunoi (ordure): gunoi literar, artistic, muzical, cinematografic, arhitectural. De unde [i aceast` defini]ie de un lirism trash: „Scriitorul, omul care c\nt` \n tenebrele gunoaielor.“ Richard Millet [i-a g`sit formula. Care, ce-i drept, i se potrive[te ca o m`nu[`.

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

alte nume...) lovi]i, iat`, de ghinionul postum de a intra \n Panteonul scriitorului francez – dispus, el, cel pu]in \n cazul ultimilor doi, s` le considere afirma]iile \n litera, [i nu \n spiritul lor. Ghinion dublu (dar, s` convenim, \n orice ghinion e [i o parte de [ans`), c`ci, iat`, din aceast` al`turare cu t\n`rul norvegian ar ie[i mic[ora]i. În viziunea lui Richard Millet, Breivik este scriitor implicit (par défaut). El duce literatura pe culmile irespirabile ale absolutului: „\n perfec]iunea scriiturii cu arma automat`, este ceva care-l duce dincolo de justificabil – ceea ce ar putea fi, totu[i, una din defini]iile, restr\nse, ale literaturii [i \n acela[i timp negarea ei.“ „Perfec]iunea scriiturii cu arma automat`“ n-a intrat niciodat` \n orizontul literaturii, nici „exterminarea ca motiv literar“ – dou` formule simptomatice dintr-o multitudine de „lugubre elucubra]ii“ (formula \i apar]ine lui J.M.G. Le Clézio) care constituie textul lui Richard Millet. Pentru scriitorul francez, Breivik este, de fapt, „eroul“ luptei \mpotriva relelor care macin` Europa, \ntre care locul central \l ocup` multiculturalismul. Un veritabil r`zboi civil are loc sub ochii no[tri, \n Europa, iar Breivik, „departe de a fi o \ncarnare a R`ului, a devenit intermediarul sacrificial al r`ului care roade societ`]ile noastre c`zute \ntr-o orizontalitate acefal` [i \n[el`toare.“ Dixit Richard Millet.

DILEMATECA

MERIDIANE

pagina 22

RECENZII

LITERATUR~ Truman Capote, Integrala prozei scurte, traducere din limba englez` de Constantin Popescu, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012, 27,95 lei

New York [i Alabama.

Un circuit epic Recenta Integral` a prozei scurte a lui Truman Capote (ap`rut` la Polirom) se bazeaz` pe dou` etape din via]a scriitorului, dedicate redact`rii de povestiri. Prima – \ntre 1944 [i 1949 – este faza „newyorkez`“ a[a-zic\nd (care a dat, de altfel, [i faimoasa nuvel` „Breakfast at Tiffany’s“/„Mic dejun la Tiffany“, din 1958, cu ac]iunea plasat` \n Manhattan-ul lui 1943!). Intervalul respectiv s-a materializat \ntr-o antologie intitulat` A Tree of Night and Other Stories/Arborele nop]ii [i alte povestiri, publicat` \n 1949. Eroii acestor texte tr`iesc drama unei singur`t`]i paradoxale – cea din mijlocul nebuniei urbane (sugerate, frecvent, de butaforia lui Big Apple). A doua – derulat` \ntre 1956 [i 1967 – reprezint` o etap` mnemotehnic` din existen]a creatoare a lui Capote. Reconstruie[te acum, cu prec`dere \n dou` proze importante – „A Christmas Memory“/„O amintire de Cr`ciun“ (1956) [i „The Thanksgiving Visitor“/„Oaspetele de Ziua Recuno[tin]ei“ (1967) –, scene din copil`ria petrecut` \n Alabama. Insist` mai ales pe rela]ia cu veri[oara sa mult mai v\rstnic` („cea mai bun` prieten`“), Nanny Rumbley Faulk, numit` de autor Sook. Traducerea de fa]` combin` momentele, \ncerc\nd, f`r` un aparat critic explicit totu[i, s` ofere o imagine de ansamblu a fic]iunii de mici dimensiuni din activitatea lui Truman Capote. Av\nd \n vedere c` une-

le povestiri apar aici pentru prima oar` \n limba român`, noua ini]iativ` editorial` ie[ean`, \n pofida unor caren]e de istorie literar` (a plas`rii operelor \n contextul lor cultural), nu poate fi dec\t l`udabil`.

Prozele din anii ’40 – precum „Miriam“/ „Miriam“ (1945), „My Side of the Matter“/ „Punctul meu de vedere“ (1945), „Jug of Silver“/„Clondirul cu argin]i“ (1945), „A Tree of Night“/„Arborele nop]ii“ (1945) sau „The Headless Hawk“/„{oimul f`r` cap“ (1946) – se focalizeaz` pe disfunc]iile emo]ionale ale eroilor, pe anxietate [i inadaptare, pe izolarea experimentat` chiar \n interiorul agita]iilor colective. Angoasele protagoni[tilor degenereaz` uneori \n patologie psihic`, cadrul epic lu\nd, ca atare, nuan]e de fic]iune gotic`. Un exemplu clasic r`m\ne povestirea „Miriam“, unde o v`duv` de 61 de ani – doamna Miller – \[i petrece timpul \n recluziune. Nu are prieteni [i nu ]ine leg`tura cu rudele sale \nc` \n via]`. Existen]a sa se desf`[oar` \ntre cinematograf, cump`r`turi [i apartamentul pe care \l are \ntr-o zon` [ic a metropolei. În via]a personajului apare brusc o t\n`r` bizar` – Miriam – care \ncepe s` o h`r]uiasc` [i apoi s` o terorizeze. De[i doamna Miller refuz` s` o mai primeasc`, Miriam se strecoar` abuziv \n apartament, refuz\nd s` mai plece. Disperat`, prota-

LITERATUR~

Însingurare Ernesto Sábato este, f`r` \ndoial`, unul dintre acei autori a c`ror amprent` transform` textul \ntr-o „dare de seam`“ despre criz`, exces [i singur`tate. E cunoscut faptul c` scriitorul [i-a \nceput cariera ca fizician, detaliu semnificativ dac` privim mai \ndeaproape epoca \n care Sábato lucra la Paris, la Institutul „Joliot Curie“ [i frecventa cercurile suprareali[tilor. Cele dou` lumi, aparent incongruente, \[i g`sesc \n]elesul comun \n m`rturisirea lui Sábato c` a avut sentimentul \nceputului apocalipsei c\nd a participat la „spargerea atomului de uraniu“, \n proiectul fisiunii nucleare de la sf\r[itul anilor ’30.

Primul s`u roman, Tunelul, publicat \n 1948, pe c\nd Ernesto Sábato abandonase deja [tiin]a \n favoarea literaturii, este un manifest existen]ialist furios [i tragic despre e[ecul apropierii prin dragoste [i art`. Catastrofa pictorului Juan Pablo Castel are un nume – María Iribarne, femeia pe care a iubit-o [i a ucis-o, \ntregul roman fiind anatomia unei obsesii dizolvate \n crim`.

Tunelul este mai mult dec\t metafora central` a c`r]ii, este spa]iul unei tensiuni existen]iale intense – constant` \n ecua]ia existen]ialist` a singur`t`]ii fundamentale a individului.

Relat\nd din \nchisoare \nt\mpl`rile ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construie[te, cu o uimitoare for]` discursiv`, istoria dec`derii sale. Mizantrop, detest\ndu-[i at\t semenii, c\t [i criticii, despre care era sigur c` nu \n]eleg nimic

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Ernesto Sábato, Tunelul, traducere din limba spaniol` de Tudora {andru Mehedin]i, Editura Humanitas Fiction, 2012, 23 lei

din arta sa, pictorul crede c` a g`sit \n María receptorul sensibil al mesajului s`u absolut – un detaliu dintr-o pictur`, un col] \nf`]i[\nd o plaj` [i o femeie ce prive[te marea. „O singur`tate \nfrigurat` [i absolut`“ eman` at\t tabloul, c\t [i via]a artistului, convins de neputin]a sa insurmontabil` de a comunica [i de a exista \n lume. În punctul maximal al exasper`rii, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcan` \n tunelul „\ntunecat [i singuratic“ al vie]ii sale, pe l\ng` care trec, captiv fiecare \n culoarul s`u de sticl`, str`inii indiferen]i din jur.

Sábato disec` dezn`dejdea p\n` la miez, iar lectura devine un joc al repulsiei [i al empatiei prin care eroul se p`streaz` viu [i credibil. Pe alocuri solidar cu mania eroului, cititorul are experien]a p`trunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María cre[te \ntr-o matrice o excesului dublat de nesiguran]`, [i orice ezitare a femeii devine indicele unui dezastru. Femeia cultiv` un mister periculos ce amplific` incertitudini maladive, f`r` a avea m`sura grav` a consecin]elor. Epuizat de gelozii [i b`nuieli, pictorul o urm`re[te maniacal pe cea despre care credea c` e singura fiin]` ce-l poate \n]elege. Nebunia lui Castel se love[te \ns` de un personaj impenetrabil – Allende, so]ul orb al Maríei, prezen]` stranie ce se integreaz` unui veritabil complex al orbirii \n literatura lui Sábato.

Via]a Maríei, cu toate petele ei obscure, devine

gonista apeleaz` la ni[te vecini, dar ei nu reu[esc s` o vad` pe Miriam. R`mas` singur`, doamna Miller e abordat` din nou, sardonic, de malefica fiin]` – evident, crea]ia unei min]i tulburate, alunecate pe f`ga[ul paranoiei. „Miriam“ a fost ini]ial tip`rit` de revista Mademoiselle (\n 1945) [i a primit, \n 1946, Premiul O. Henry pentru „cel mai bun debut \n proza scurt`“. Povestirile din anii ’50 se \ntorc \n timp, \n copil`ria scriitorului din Alabama (dublat, \n texte, de personajul Buddy), mai precis, la vremea s`rb`torilor importante (Ziua Recuno[tin]ei [i Cr`ciunul). „O amintire de Cr`ciun“ [i „Oaspetele de Ziua Recuno[tin]ei“ s\nt dominate de imaginea lui Sook – un substitut matern pentru Capote ([tiut fiind faptul c` el a tr`it mul]i ani separat de mama lui). Femeia \n cauz`, de[i f`r` [coal`, \l educ` pe copil \n spiritul civilit`]ii (de pild`, mediaz` \n]elept conflictul acestuia cu vecinul Odd Henderson, \nv`]\ndu-l regulile subtile ale comunic`rii).

Din nefericire, Truman Capote a fost, \n realitate, desp`r]it [i de veri[oara Sook care, spre sf\r[itul vie]ii, a dezvoltat o form` de demen]` senil`, nemairecunosc\ndu-l pe prozator.

Codrin Liviu Cu]itaru

rapid sursa unei angoase sufocante, a c`rei rezolvare presupune traversarea ireversibil` a unei limite ultime – crima.

Tunelul este romanul unui maraton prin tran[eele \nguste ale unei con[tiin]e strivite de singur`tate, fiind \n acela[i timp relatarea voit lucid` a unei derive psihice severe. Romanul e marcat \nc` de la \nceput de \ncrederea autorului \ntr-un stil propriu, asumat [i bine calibrat, care transform` nara]iunea \ntr-o vecin`tate, subtil instaurat`, cu zona \ntunecat` [i tragic` a existen]ei. Sábato elibereaz`, prin acest prim roman, o legiune de mon[tri [i obsesii ce vor crea mai t\rziu o literatur` fascinant`.

Gabriela Gl`van

Dan Simmons, Drood, traducere din limba englez` de Mircea Pric`jan, Editura Nemira, 2012, 99,90 lei

Un thriller literar dalul unui roman istoric serios, bine a[ezat pe piloni prelua]i din realitate. Datele esen]iale s\nt riguroase, [i din acest punct de vedere avem de-a face cu un adev`rat episod de istorie literar`.

Charles Dickens este prezentat \n varianta sa domestic`, imediat dup` desp`r]irea de Catherine, cu care avea zece copii, ca st`p\n al unei case \ngrijite de cumnata sa Georgina – situa]ie care la un moment dat provoac` [u[oteli \n societatea victorian` londonez`. Pasiunea lui Dickens pentru Ellen Ternan, pe care o cunoa[te ca actri]` \n propria sa pies` pe c\nd aceasta era adolescent`, de asemenea este un fapt real, pe care Simmons \l preia [i \l dezvolt` pentru completarea portretului marelui romancier, dezbr`cat de aura gloriei artistice [i redus la dimensiunile omului \n carne [i oase, ap`sat de durerile fizice provocate de diverse boli [i lucr\nd cu \nd\rjire la opera sa, fa]` de care nu admite obiec]ii.

Dan Simmons pare a fi g`sit re]eta miraculoas` prin care cititorul t\n`r contemporan mai poate fi sedus [i chiar „p`c`lit“ s` citeasc` istorie [i critic` literar`. Da, critic`, pentru c` exist` [i a[a ceva \n romanul lui Simmons – desigur, mascat` sub forma comentariilor pe care le face Wilkie Collins referitor la c`r]ile [i piesele lui Dickens sau chiar la cele comune celor doi. Drood \nsu[i, de altfel, este un personaj preluat de autor de la Dickens, din Misterul lui Edwin Drood, ul-

SF Ana-Veronica Mircea, Floarea de loldilal, Colec]ia „Nautilus“, Editura Nemira, 2012, 19,90 lei

Romane pe scurt tic“ al unui roman cu c`l`torii temporale. Ies \n eviden]` perseveren]a [i acribia cu care Ana-Veronica Mircea caut` s` formuleze explica]ii pentru toate punctele de suspensie pe care le detecteaz` cititorul (nepotriviri, paradoxuri etc.). La finalul lecturii, cititorul se g\nde[te c` pove[tii `steia i-ar fi stat mai bine ca roman. „Ghinion“: reu[it` poveste! O lume \n care a fi la \nchisoare \nseamn` a tr`i \ntr-o lume bidimensional`.

Uneori, povestirile spun prea pu]in, nu apuc` dec\t s` comunice ideea. Cu c\t ideea este mai ampl`, cu at\t personajele n-au timp s` evolueze la viteza normal`. {i \n multe cazuri ele chiar merit` o via]` mai bun`, mai bogat`. Ca aici, de pild`, unde avem din nou un roman in nuce. „R\pa am`girilor“: un basm – adic` o poveste fantasy, cum ar zice anglo-saxonii – care iar`[i merit` a fi pus \ntr-o form` mai cuprinz`toare.

De remarcat senza]ia c` s\ntem \ntr-o prelungire a unui filon românesc al basmului, dar totul dus la grani]a uneori confuz` dintre SF [i fantasy, cum pe la Gene Wolfe s-a mai v`zut.

Dac` românii se vor impune c\ndva pe pia]a interna]ional`, cu siguran]` n-o vor face nici cu imita]ii de Tolkien, nici cu imita]ii de Gibson, ci cu pove[ti ca aceasta, care vin parc` mai degrab` din Ispirescu, aduc\nd cu ele o lume [i o sim]ire aparte, autohtone.

Ana-Veronica Mircea ar merita s` tr`iasc`

Lumini]a Corneanu

\ntr-un loc unde un editor, doar citind „Sfinte Dumnezeule!“, „Ghinion“ [i „R\pa am`girilor“, s`-i poat` oferi un contract pentru trei romane pe care s` le scrie plec\nd de la ele, contractul permi]\ndu-i s` tr`iasc` doi-trei ani, c\t s` le scrie.

Acum ea nu este \n primii cinci autori români de F&SF, a[a cum vede C`t`lin Badea-Gheracostea, de pild`, lista asta. {i nici \n alt Top 5, alc`tuit pe alte criterii. Nici \n primii 10 n-a[ plasa-o acum (s` nu uit`m c`, pe l\ng` Mircea Opri]`, Liviu Radu, Sebastian A. Corn, Dan Dobo[ [i Florin P\tea, mai exist` Ana-Maria Negril`, Ona Frantz, Marian Coman, D`nu] Iv`nescu, Cristian-Mihail Teodorescu, D`nu] Ungureanu, Marian Tru]` etc.), dar Ana-Veronica Mircea [i-ar putea \mbun`t`]i aceast` pozi]ie.

Dac` ar scrie mai mult. Dac` [i-ar acorda timpul necesar pentru a scrie romane.

Se pare c` e greu s` te impui doar cu povestiri. Nu toat` lumea poate fi Borges. Dar ar putea \ncerca s` fie Marquez sau Philip K. Dick.

Sau Gene Wolfe, George R.R. Martin ori – de ce nu? – un alt {tefan Agopian, ca s` revenim pe p`m\ntul drag al ]`rii. Sau doar cu picioarele pe p`m\nt.

Michael Haulic`

pagina 23

Dup` volumul supra-Vie]uitorii (cartea.info, 2005), ap`rut doar \n format electronic, Ana-Veronica Mircea debuteaz` din nou, cu Floarea de loldilal, [i nu oriunde, ci \n Colec]ia „Nautilus“ a Editurii Nemira, cea mai veche colec]ie de F&SF de la noi, brandul cel mai cunoscut \n domeniu.

Unele povestiri (ceva mai mult de jum`tate) s\nt preluate din primul volum, unele s\nt scrise \n ultimii ani. C\teva dintre ele se eviden]iaz`; \n bine, \n r`u... s` vedem. „Clocitorul Josh“: o poveste veche, [tiut` de cei care citeau SF românesc prin anii ’90, o variant` a facerii lumii (a[a cum toate sefeurile nu s\nt dec\t variante ale prezentului sau viitorului), despre ceea ce noi numim Adam [i Eva, despre venerarea \ntemeietorilor [i despre istoria oficial` (nimic altceva dec\t o variant` a trecutului). Una dintre povestirile române[ti care au rezistat timpului. „Floarea de loldilal“: o poveste nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar sigur stricat` de modul nefericit de a alege numele personajelor. Pare a fi fost scris` pentru un concurs organizat de o firm` de detergen]i. De ce Ored (Dero), Nalrep (Perlan) etc.? P`cat... {i mai d` [i titlul volumului! Pentru c` suna mai SF? R\pa am`girilor ce avea? S\nt convins c` au fost oameni care n-au cump`rat cartea din pricina titlului, mult prea ostentativ SF. „Sfinte Dumnezeule!“ este un sinopsis „artis-

timul text, neterminat, scris de acesta. Vizita la opiomana Sal, episod memorabil al c`r]ii lui Simmons, se inspir` din paragrafele de la \nceputul Misterului lui Edwin Drood, interioarele [i personajele fiind \ns` descrise \n tu[e amintind de Pira]ii din Caraibe. Aceea[i atmosfer` gotic` o vom \nt\lni [i \n escapadele personajelor prin catacombele Londrei, locuri oribile unde se tr`ie[te o alt` via]`, un soi de infern populat de copii canibali [i [obolani uria[i.

Episoadele neverosimile s\nt numeroase. O bun` parte din roman, pactul fic]ional r`m\ne totu[i \n picioare pentru c` aceste episoade s\nt explicate drept co[maruri ale naratorului, care consum` uria[e cantit`]i de opiu ca s`-[i aline durerile atroce provocate de gut`. Spre final \ns`, c\nd, la cap`tul a aproape 1000 de pagini, abia credeai c` te-ai l`murit \n privin]a grani]ei dintre co[mar [i realitate, brusc perspectiva se schimb` [i trebuie s`-]i reevaluezi toate calculele de p\n` atunci.

Drood este o carte scris` cu mult talent, cu ingeniozitate [i cu o excelent` cunoa[tere a epocii [i a subiectului.

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Drood este cu siguran]` un roman „haios“: orice pu[ti de 13-14 ani ar fi prins de povestea „mortului viu“ Drood, care b\ntuie pe str`zile Londrei [i prin catacombele de sub marele ora[.

Ac]iunea, care se petrece pe la jum`tatea secolului al XIX-lea, \i are ca protagoni[ti pe Charles Dickens (Inimitabilul) [i pe Wilkie Collins, prietenul, co-autorul, cumnatul primului [i narator al evenimentelor. Drood este o prezen]` fantomatic` \n roman: \nt\lnit de Dickens la \nceputul c`r]ii, \n timpul accidentului de la Staplehurst, e un ins cu o figur` cumplit`, f`r` pleoape [i cu nasul ciuntit, ple[uv, cu dou` degete retezate [i purt\nd o ampl` mantie neagr`. Dar el, Drood, este sarea [i piperul c`r]ii, c`ci c`utarea lui \i va motiva mai \nt\i pe Dickens, apoi pe narator, acesta fiind firul ro[u al ac]iunii romanului. Dickens \l caut` doar pentru a se asigura c` e real, \ns` \l mai caut` [i poli]ia, care \l b`nuie[te de un num`r incredibil de crime – c\teva sute. Prin suspansul bine \ntre]inut [i numeroasele episoade de thriller intens, Drood \l ]ine pe cititor cu sufletul la gur` p\n` la cap`tul celor 955 de pagini, oric\t de neverosimil ar suna aceast` afirma]ie.

Dar cartea, a c`rei copert` cu lipici la adolescen]i nu te-ar l`sa s` b`nuie[ti asta, are mult mai multe merite. Povestea detectivistic` \n care s\nt antrenate personajele se desf`[oar` pe fun-

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~

pagina 24

RECENZII

FILOZOFIE Mihai Maga, Filosofia politic` a lui Marsilio din Padova, Editura Eikon, 2012, 24 lei

Marsilio [i Dante, sub p`tura lumii moderne S\nt impresionat de sistematicitatea [i seriozitatea colegului meu Mihai Maga, cu care el a pl`nuit introducerea \n cultura român` a unuia dintre cei mai importan]i g\nditori politici ai culturii europene: Marsilio din Padova. Dup` studii dedicate marelui padovan \ncheiate cu un doctorat, dup` publicarea mai multor articole despre contextul g\ndirii politice medievale a secolelor al XIII-lea [i al XIV-lea, colegul meu public` acum o introducere \n teoriile politice ale lui Marsilio, cu o scurt` antologie de texte, la Editura Eikon din Cluj, pentru a preg`ti apari]ia \ntregii lucr`ri fundamentale a padovanului, Ap`r`torul p`cii (Defensor pacis) la Editura Univers Enciclopedic din Bucure[ti, anun]at` pentru debutul anului 2013. Acesta este parcursul firesc al unei opere intelectuale de exegez` [i de contribu]ie la studiile medievale române[ti: s` plantezi un arbore ]in\ndu-l cu o m\n`, iar cu cealalt` s` sus]ii terenul \n care \l a[ezi. Ca s` prezint aceste c`r]i, merit` s` trec [i peste cuviin]a de a nu scrie despre cei proximi pentru a nu trezi suspiciunea p`rtinirii (c`ci [tiu din experien]` c\t de pu]ini o vor discuta), [i peste faptul c` am sus]inut pas cu pas aceste apari]ii, cu deplin entuziasm, [tiind c\t de important` va fi disponibilitatea acestor surse.

Ca \ntotdeauna pentru medievali, povestea \ncepe cu Aristotel [i cu Augustin. Primul a cre-

zut \n faptul c` timpul vie]ii noastre merit` s` \[i orienteze scopurile spre sine \nsu[i, c`ut\nd fericirea comunit`]ii politice \n via]a politic` \ns`[i, \n dezbaterea [i parcurgerea alternativelor \ntre prieteni, \n delectarea prin aplicarea legilor ra]iunii practice la evenimentele nea[teptate ale vie]ii cotidiene. Adic` la pace [i la prosperitate, f`r` genera]ii de sacrificiu, f`r` idealuri de dincolo de individ [i, mai ales, prin dep`[irea simplei vie]i \n vederea vie]ii bune. Cel`lalt a crezut c` rostul cet`]ii p`m\ntene este copierea [i apropierea pe c\t se poate de modelul ei ceresc, [i c` scopul suveranilor este s` \nlesneasc` drumul spre patria cereasc` a tuturor celor care s\nt afla]i pe drum spre ]ara Tat`lui. Iar pentru aceasta, urma[ii lui medievali au \n]eles c` merit` folosit, fire[te, orice instrument, \ncep\nd cu supunerea statului secular fa]` de puterea papei. Pe ace[ti piloni a stat g\ndirea politic` a Evului Mediu. Primul a fost confuz din cauza transmiterii manuscrise, c`ci Politica lui Aristotel a intrat \n lumea latin` efectiv abia \n secolul al XIII-lea, pe c\nd Augustin era cunoscut de la bun \nceput.

Dar latinii care i-au citit pe am\ndoi au suferit o imens` turnur`. De pild`, Boethius din Dacia a elogiat intelectualul laic, oferind actul de na[tere al acestuia, \ntr-o carte tradus` [i comentat` mai demult tot de Mihai Maga – Despre via]a filosofului. Urma[ii lui, Dante [i Marsilio

POLITOLOGIE

Politica româneasc` fa]` cu online-ul Am cump`rat cartea pentru c` titlul [i o r`sfoire rapid` \n libr`rie anun]au o ofert` tentant`. Un studiu de caz New media local, tratat dintr-o perspectiv` academic` româneasc`, [i promisiunea unei c`r]i de 258 de pagini dedicate primei lupte electorale române[ti purtate [i pe Internet. Chiar eram curios s` aflu cum se pot umple at\tea pagini despre b`t`lia cu pixeli \ntre preziden]iabilii din 2009, un subiect interesant [i inedit, f`r` \ndoial`, dar parc` nu at\t de vast \nc\t s`-i fie dedicat un \ntreg volum. Parcurgerea c`r]ii m` l`mure[te. Ea, de fapt, spune dou` pove[ti: a fenomenului New media \n general [i a campaniei electorale pe Internet din 2009. Prima poveste e foarte lung`, \n timp ce a doua ocup` fix 60 de pagini, ceea ce m` oblig` s` constat, din nou, o problem` de inadecvare a titlului la con]inut, pe care am mai semnalat-o la autori/edituri din România.

Volumul ar fi trebuit promovat mai degrab` ca scurt tratat de New media, ce \[i propune, [i \n bun` m`sur` reu[e[te, s` ofere o imagine global` a noilor canale de comunicare \n mas` care au explodat \n era Internetului, povestea cu preziden]iabilii online fiind doar un studiu de caz empiric ata[at prezent`rii generale. Autoarea trece \n revist` principalele forme ale New media, \ncep\nd cu e-mail-ul, site-urile-vitrin` [i motoarele de c`utare, continu` cu platformele din epoca Web 2.0, bazate pe networking [i inte-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Ionela Carmen Bo[oteanu, New media. Rolul New media \n campania electoral` preziden]ial` din 2009, Colec]ia „Academica“, Editura Institutul European, 2012, 42 lei

ractivitate, precum YouTube, Flickr sau Wikipedia, iar apoi cu blogging-ul [i re]elele de socializare. S\nt interesante datele statistice despre utilizarea Facebook \n România, de unde afl`m c` un sfert din utilizatorii români ai re]elei s\nt din Bucure[ti [i c` România este pe locul 2 \ntre ]`rile cu cea mai rapid` cre[tere a num`rului de utilizatori.

Lucrarea are [i o component` teoretic` consistent`, \n care s\nt prezentate principalele concepte ale comunic`rii \n mas` [i cei mai importan]i teoreticieni, de la McLuhan la Bourdieu ([i nu Bordieu, cum apare la pagina 22, at\t \n text, c\t [i \n nota de subsol) [i McQuail. De la teoriile clasice ale comunic`rii, autoarea trece la teoriile despre New media, prilej cu care aduce \n discu]ie [i evolu]iile recente, precum conceptul New new media, lansat de Paul Levinson \n 2009. Leg`tura \ntre capitolul despre teoriile mass-media [i cel despre campania electoral` româneasc` anun]at` \n titlu este f`cut` de un capitol dedicat comunic`rii [i marketingului politic online. În sf\r[it, dup` o lung` c`l`torie printre teorii [i concepte media, iat`-ne ajun[i [i la vajnicii no[tri politicieni fa]` cu online-ul anului electoral 2009. B`sescu a folosit doar un site de campanie [i c\teva mesaje pe Twitter, Geoan` a fost mai activ [i mai interactiv, iar Crin Antonescu a avut [i un site pre-campanie, spunesitu.ro. Campionul online-ului a fost \ns` verdele Remus Cernea, a

din Padova, au f`cut elogiul vie]ii laice [i a separ`rii radicale a puterii papale de organizarea comunit`]ii civile. De[i au crezut c` \l au de partea lor pe Aristotel, ei aveau mai degrab` o Politic` citit` prin ochii statelor europene care se conturau \n epoca lor [i despre care ei vorbeau. C\nd Ludovic de Bavaria, de pild`, intr` \n conflict cu papalitatea, iar Marsilio scrie Defensor pacis, avem toate datele na[terii statului laic modern, de la separarea politicii de moral`, de la separarea puterilor \n stat la fixarea p`cii ca scop suveran al statului [i p\n` la argumentele utilit`]ii absolute a naturii sale laice. La fel, \n Despre monarhie, Dante face elogiul monarhului unic invoc\nd peripatetismul, dar g\ndindu-se mai degrab` la intelectul unic al lui Averroes dec\t la str`mo[ii greci ai g\ndirii politice. Cei doi g\nditori au prelungit, \n felul lor, averroismul latin, camufl\ndu-l sub straturile succesive ale g\ndirii politice moderne, \n a[a fel \nc\t \nt\lnirea istoricului filosofiei cu politologul este interesant`, dorit`, merituoas`.

Alexander Baumgarten

c`rui campanie a fost l`udat` de speciali[tii domeniului, pentru originalitate [i gradul ridicat de interactivitate, candidatul folosind intens at\t site-ul propriu, c\t [i re]elele de socializare. Presta]iile celorlal]i s\nt mai degrab` modeste. Corneliu Vadim Tudor [i Gigi Becali nu [i-au g`sit pixelii cei mai potrivi]i pentru a cuceri audien]ele online, lui Kelemen Hunor i-a lipsit con]inutul generat de utilizatori, iar Sorin Oprescu, de[i prezent pe Internet, a dat impresia c` mediul online nu \l reprezint`. O sec]iune interesant` analizeaz` diferite forme de publicitate negativ` (Black PR), precum fotografiile trucate, filmule]ele virale [i site-urile clonate, practicate pe timpul campaniei.

De[i exist` o problem` de structurare-\mpachetare a materialului lucr`rii, ap`rut` probabil din dorin]a onest` a autoarei de a spune totul despre domeniul New media, cartea este una binevenit`, oferind o bun` introducere \n lumea noilor canale de comunicare \n mas`.

Bogdan Barbu

Izvoare de antroponimie [i demografie istoric`. Conscrip]iile cet`]ii S`tmar din 1569-1570, edi]ie \ngrijit`, studiu introductiv [i indici de Marius Diaconescu, Editura Mega, 2012, 30 lei

1569, file de recens`m\nt Marius Diaconescu, care a ini]iat acum mai mul]i ani \nfiin]area unui Centru de editare a izvoarelor istorice la Facultatea de Istorie a Universit`]ii Bucure[ti, ne ofer` \n acest volum edi]ia exemplar` – precedat` de un studiu introductiv \n variant` român` [i englez`, [i urmat` de mai mul]i indici extrem de utili (indice toponimic, indice al numelor de familie, indice al prenumelor, indice al persoanelor men]ionate, dar care nu s\nt \n lista supu[ilor, [i indice de materii) – a dou` documente masive, redactate \n latin` de birocra]ia habsburgic` \n anii 15691570: o conscrip]ie detaliat` cu numele capilor de familie [i un registru sintetic cu numele localit`]ilor care ]ineau de domeniul S`tmar, unde s\nt indicate num`rul supu[ilor [i etnia lor. Avem astfel date cu privire la 6540 de supu[i din 186 de localit`]i, un e[antion semnificativ din societatea secolului al XVI-lea, care poate fi studiat dintr-o multitudine de perspective. Luptele dintre habsburgi [i principele Transilvaniei sprijinit de otomani l`saser` urme vizibile. Astfel, la S`tmar mai erau prezen]i doar 105 supu[i, \n timp ce al]i 108 au fost \nregistra]i in absentia. Localit`]ile erau extrem de variate, cea mai mare fiind T`[nad cu 319 capi de familie, \n timp ce la Tur este consemnat doar un anume Simon Tatul. Cele mai frecvente prenume proveneau din calendarul cre[tin [i erau comune românilor [i un-

gurilor. Interesant, pe primul loc ca frecven]` era Ioan, \n timp ce \n }ara Româneasc` acest prenume se situa, potrivit cercet`rilor statistice ale Florinei B`]`gui [i Andreei Pan`, abia pe locul 15 \nainte de 1550 [i a urcat pe locul 12 la mijlocul secolului al XVII-lea. Numele de familie au fost derivate fie de la prenumele unui \nainta[, fie de la o localitate, fie din porecle, fie de la etnia sau profesia purt`torului. Invit\nd pe al]i cercet`tori s` valorifice acest izvor prin cercet`ri aplicate, Marius Diaconescu, av\nd el \nsu[i r`d`cini familiale pe domeniul S`tmarului, \ncheie studiul introductiv evoc\nd memoria p`rin]ilor s`i – „de la care am \nv`]at c` românii [i ungurii pot convie]ui pa[nic \n acela[i sat. Ceea ce o dovede[te cu prisosin]` [i conscrip]ia din 1569...“

Bogdan Murgescu

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Din secolul al XIX-lea, apelul explicit la izvoare [i st`p\nirea tehnicilor de analiz` a acestora au devenit definitorii pentru profesionalismul unui istoric. La noi, se poveste[te c` Dimitrie Onciul, promotor al metodei istoriste la Universitatea Bucure[ti, \[i interpela necru]`tor studen]ii la seminar: „Ai documentul?“. {i vai de cel care nu-[i fundamenta afirma]iile pe informa]ii din izvoare de prim` m\n`. Între timp, istoriografia a evoluat. Mul]i istorici au relativizat diverse categorii de izvoare, au ar`tat c` orice document este un construct alc`tuit cu scopul de a modifica realitatea, nu doar de a o reflecta, [i au denun]at uneori feti[izarea documentelor, mai ales a celor oficiale sau str\ns legate de cercuri de interese [i/sau de putere. Mai mult, Jerzy Topolski, autorul unei lucr`ri de metodologia istoriei care r`m\ne fundamental` [i azi, la patru decenii dup` ce a fost scris`, atr`gea aten]ia asupra importan]ei cruciale a cuno[tin]elor din afara izvoarelor, care condi]ioneaz` felul \n care citim [i \n]elegem diversele izvoare [i contexte istorice. Dincolo \ns` de aceste evolu]ii, cunoa[terea trecutului se bazeaz`, p\n` la urm`, pe informa]iile preluate direct sau indirect din izvoarele istorice. De aceea, istoricii se str`duie mereu s` descopere noi izvoare, s` le fac` accesibile [i s` eviden]ieze plusurile de cunoa[tere pe care le aduc acestea.

DILEMATECA

RECENZII

ISTORIE

n DILEMATECA V~ RECOMAND~

n

pagina 25

n Ro[u, ro[u, catifea de Veronica D. Niculescu (Casa de Pariuri Literare), un excelent volum de povestiri din „epoca de aur“, cu toate ingredientele genului, dar [i cu o ostalgie at\t de bine disimulat` \nc\t devine fic]iune. (Simona Sora) n Volumul de povestiri ale unuia dintre scriitorii mei prefera]i de SF ([i nu pentru c` titlul con]ine numele insectei mele favorite): Philip K. Dick – Furnica electric` (traducere de Ion Doru Brana, Editura Nemira, 2012).

Printre cele nou` povestiri ale volumului se afl` dou` care au fost [i ecranizate – una de Paul Ver-

hoeven, cealalt` de Spielberg. V` las pl`cerea s` le descoperi]i [i, mai ales, s` le compara]i cu filmele. (Marius Chivu) n De mar]i, 18 septembrie, g`si]i \n libr`riile din România [i din toat` lumea cea mai nou` carte semnat` de Salman Rushdie: Joseph Anton. Memorii (Editura Polirom, 2012, traducere [i note de Dana Cr`ciun). Joseph Anton (combina]ie de Conrad [i Cehov) e Salman Rushdie, scriitorul care a fost nevoit ani \ntregi s` tr`iasc` [i s` scrie sub amenin]area condamn`rii la moarte. Va fi, probabil, o carte pe via]` [i pe moarte. (Luiza Vasiliu)

Félix J. Palma © Editura Trei

pagina 26

INTERVIU Félix J. Palma (1968, Sanlúcar de Barrameda, Spania) este scriitor, jurnalist [i critic literar; coordoneaz` ateliere de scriere creativ` [i, ocazional, e consultant editorial. Povestirile lui au ap`rut \n numeroase publica]ii, c\[tig\nd premii importante precum Gabriel Aresti, Alberto Lista, Miguel de Unamuno sau Premiul Tiflos de Libro de Cuento. A debutat ca romancier cu o carte pentru adolescen]i – La Hormiga que quiso ser Astronauta/Furnica voia s` fie cosmonaut (2001) –, urmat` de Las corrientes oceánicas/Curen]ii oceanici (volum recompensat cu Premiul pentru roman Luis Berenguer, \n 2005) [i El mapa del tiempo/Harta timpului (2008). Romanul Harta timpului a c\[tigat prestigiosul Premiu Ateneo de Sevilla, \n 2008. În române[te s-au tradus, la Editura Trei, primele dou` volume ale Trilogiei Victoriene: Harta timpului [i Harta cerului.

A]i \nceput s` scrie]i povestiri [i abia apoi a]i trecut la roman, mai exact la trilogia care tocmai se public` \n române[te, la Editura Trei: Harta timpului [i Harta Cerului s\nt primele volume ale acesteia. Care este, pentru dumneavoastr`, diferen]a \ntre nuvelist [i romancier?

Am \nceput s` scriu povestiri pentru c` \ntotdeauna mi-au pl`cut mecanica intern`, simetriile, farmecul nara]iunii \n care totul se \nl`n]uie pentru a da efectul final. Singura problem` a povestirii este scurtimea, faptul c` nu po]i dezvolta, \n cadrul ei, subiecte complexe, iar asta m-a f`cut s` m` aventurez \n domeniul romanului. F`r` \ndoial`, romanul este un gen literar care solicit` toate posibilit`]ile unui scriitor: anumite subiecte se pot roti perfect \n economia unei povestiri scurte, ca portocalele unui jongler, \ns` riscurile cresc odat` cu extinderea ei \ntr-un roman, portocalele o pot lua la vale. Asta ar fi o diferen]` important` \ntre povestire [i roman...

Cine e nuvelistul dvs. preferat din toate literaturile?

Julio Cortázar, f`r` \ndoial`. A-i descoperi opera a fost ca [i cum a[ fi v`zut un drum care mi se deschidea \n fa]a ochilor. Cortázar m-a \nv`]at tot ce se poate face \ntr-o povestire, dar [i c\t de elastic este limbajul. Cortázar mi-a l`rgit orizonturile, m-a \nv`]at s` povestesc [i s` caut partea fantastic` a realit`]ii.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

„Îl cunosc pe H.G. Wells ca pe-un frate“

În Europa, dar [i \n Statele Unite, romanul este considerat genul total. Care crede]i c` va fi viitorul povestirii, \n aceste condi]ii?

Nu prea [tiu, cred c` povestirea va reveni \n actualitate atunci c\nd e-book-ul va fi prezent peste tot, \n toate ]`rile. Poate, la fel cum ast`zi unii ascult`tori prefer` s`-[i descarce o singur` pies` muzical`, nu \ntreg CD-ul, tot a[a, mai t\rziu, \[i vor desc`rca povestiri, mai degrab` dec\t romane \ntregi...

S-a scris c` Harta timpului, prima parte a trilogiei dvs., este „cel mai lucid omagiu adus

vreodat` lui H.G. Wells \n limba spaniol`.“ De unde fascina]ia pentru scriitorul englez?

H.G. Wells este unul dintre scriitorii mei prefera]i. Cred c` este un autentic vizionar, fondatorul celor mai importante subgenuri \n science fiction: cel al c`l`toriei \n timp [i cel al invaziilor mar]iene. A[a \nc\t, c\nd s-a ivit ocazia s`-l transform \n Sherlock Holmes-ul meu personal, s`-l fac s` tr`iasc` o serie de aventuri livre[ti, ie[ite din propriile lui c`r]i, n-am stat pe g\nduri. Ca s` fac toate acestea, a trebuit s` m` documentez destul de serios, s`-i citesc autobiografia, biografia scris` de fiul s`u. Acum pot spune c` \l cunosc pe Wells ca pe-un frate.

Istoria literar` a devenit, a[adar, \n zilele noastre, un domeniu al misterelor?

Da, \n mod evident, orice s-ar spune, misterele au c\[tigat partida. Nu trebuie dec\t s` te ui]i pe listele celor mai v\ndute c`r]i ca s` vezi, de pild`, c` romanul de mistere este specia cea mai citit` \n toate ]`rile, ceea ce nu e r`u \n sine, de[i unii scriitori se limiteaz` s` copieze o formul` la mod`, s` umple re]eta, uit\nd cu totul de literatur`. Dar chiar [i \n cazul acesta, tot romanele de mistere s\nt cele mai citite.

Care este, \n opinia dvs., rela]ia \ntre iluziile (clasice) ale literaturii [i accesoriile SF? Cum se spune, scriitorii de science fiction schi]eaz` viitorul, iar oamenii de [tiin]` \ncearc` s` fac` din aceast` schi]` realitate. Misiunea literaturii este aceea de a-i face pe cititori s` viseze, literatura a f`cut \ntotdeauna acest lucru, de[i modul \n care a reu[it s` o fac` s-a tot schimbat de-a lungul secolelor. Adesea [i [tiin]a \i face pe oameni s` viseze, iar c\nd aceste dou` visuri se \nt\lnesc...

Epoca victorian` a fost, pentru romanele dvs., contrapunctul steampunk sau e vorba despre un interes mai vechi? Înainte de a scrie Trilogia Victorian` nu aveam un interes special pentru aceast` epoc`,

despre care abia [tiam cele patru, cinci lucruri pe care to]i le [tim despre ea. Ceea ce m-a f`cut s` aleg epoca victorian` ca fundal al romanului meu a fost certitudinea c` subiectul acestuia nu putea func]iona a[a cum \l imaginasem dec\t \n Londra sf\r[itului de secol XIX. Mai concret, \n 1896, chiar atunci c\nd H.G. Wells publicase Ma[ina timpului, un roman \n care un inventator proiecteaz` o ma[in`rie pentru a c`l`tori \n timp ca [i cum acesta ar avea o alt` dimensiune. Dat fiind faptul c` \n acea epoc` [tiin]a luase un av\nt spectaculos, pres`r\nd lumea cu minuni, cititorii au fost convin[i, f`r` \ndoial`, c` oamenii de [tiin]` nu vor \nt\rzia mai mult de c\teva luni cu inventarea unei ma[ini asem`n`toare.

Crede]i c` un scriitor trebuie s` se adapteze sensibilit`]ii cititorilor din epoca sa? Marele spectacol se petrece \n mintea cititorului?

F`r` nici o \ndoial`. Eu m` g\ndesc mereu la cititor, c\nd scriu. Scrisul, ca orice alt` art`, este un act de comunicare. Nu m` intereseaz` scriitorul impenetrabil care nu reu[e[te sau nu vrea s`-[i transmit` propriile obsesii. Cred c` cea mai mare izb\nd` a unui scriitor este aceea de a-l face pe cititor s` simt` [i s` \n]eleag` ceva ce apar]ine doar lumii sale interioare.

Ultimul dvs. roman din Trilogia Victorian` va avea \n centul s`u Omul invizibil al aceluia[i H.G. Wells. {i dup` asta? V` ve]i \ntoarce la povestire?

Nu cred c` m` voi \ntoarce la povestire ani buni de-acum \ncolo. Am mai multe proiecte pentru c\nd voi \ncheia Trilogia Victorian`, inclusiv o nou` trilogie, \ns` nu un volum de povestiri. Cu siguran]` \ns` voi reedita trei dintre volumele mele de povestiri anterioare romanelor, pentru c` \n prezent au ajuns s` fie greu de g`sit \n Spania. interviu realizat de

Claudiu Constantinescu

n

DILEMATECA

POEMUL DIN SEPTEMBRIE

Supravie]uitorul Lui Cyro dos Anjos

Imposibil s` compui un poem \n acest stadiu al evolu]iei umanit`]ii.

Imposibil s` scrii un poem – nici m`car un vers – de poezie adev`rat`.

Cel din urm` trubadur a murit \n 1914.

Avea un nume de care nu-[i mai aduce aminte nimeni.

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

Carlos Drummond de Andrade

Exist` ma[ini extrem de complicate pentru nevoile cele mai simple.

Dac` vrei s` fumezi o ]igar` ape[i pe-un buton.

Vestoanele se \mbumb` cu electricitate.

Dragostea se face prin telecomand`.

Ca s` digeri, n-ai nevoie nici de stomac.

Un \n]elept a scris \n Ziarul c` ne mai trebuie mult p\n` s` ajungem la un nivel acceptabil de cultur`.

Doar c` p\n` atunci, din fericire, eu voi fi mort.

Oamenii n-au progresat [i se ucid unii pe al]ii ca ni[te c`pu[e.

C`pu[ele eroice renasc.

De[i este de nelocuit, lumea-i din ce \n ce mai locuit`.

Iar dac` ochii ar re-\nv`]a s` pl\ng` am avea [i un nou potop.

(M` \ndoiesc s` fi scris vreun poem.)

din volumul Ma[ina lumii [i alte poeme (antologie, traducere din portughez`, prefa]`, tabel cronologic [i note de Dinu Fl`mând), Editura Humanitas Fiction, 2012

pagina 27

pagina 28

TEHNODROM

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Constantin Vic`

Pl`ceri conservatoare: Facebook Nu g`sesc nici un subiect, se mai \nt\mpl`. Intru pe chat pe FB, sigur prind pe cineva cu o idee adecvat`. Facebook pare pe zi ce trece cea mai frumoas` gr`din` antropologic` a speciei. Din p`cate, foarte mediat`, alterat`, reglementat`, \n care suveranitatea e mai important` dec\t libertatea.

Asem`n`toare gr`dinii zoologice sau spa]iilor \n care autoritatea se manifest` dintr-un balcon, birou sau buton, iar subiec]ii s`i stau de partea cealalt`.

Facebook nu tolereaz` pornografia [i cam orice referin]` & reprezentare, pu]in mai deocheate, la sexualitate, erotism, buc`]i de trup etc. Am putea spune c` e regula de fier a FB: s` spunem nu pornografiei, s` spunem nu trupurilor dezgolite! Logica poate fi u[or de ghicit: \n primul r\nd, tot restul world wide web-ului liber e plin de pornografie. {i memele care circul` pe net spun clar „Internet is for porn!“. Dar exist` [i un al doilea motiv ascuns: propagarea ru[inii, aceast` emo]ie moral` pe care se bazeaz` foarte multe norme sociale. Trupurile goale provoac` ru[ine celor care particip` la societatea FB, o societate a tuturor spectacolelor,

mai pu]in cel sexual. În societatea FB disciplina distrac]iei [i a escapismului e \n m\inile unui suveran deloc dispus s` lase pornografia s`-i invadeze regatul. Modelul s`u: Regina Victoria. Interese. 5.312 apreciaz` asta. Dup` cum zice [i Wikipedia, a fost o er` de pace [i prosperitate. Alte motive plauzibile pentru interdic]ie pot fi: prezen]a adolescen]ilor [i etica grijii pe care orice companie o profeseaz`.

Disciplina are agen]ii s`i, nu numai setul de reguli. Este ironic cum imagini absolut inocente, cu mame care al`pteaz`, trec drept pornografie [i s\nt expulzate din paradisul formalizat al pl`cerii [i al bunei \n]elegeri, un paradis care se poate reduce la o singur` func]ie: prime[te [i ofer` pl`cere!

Da, \mi place, apas` miliarde de fiin]e umane zi de zi cu degetele lor fragile pe taste de plastic [i metal, \ntr-o aba]ie telemit` ale c`rei ac]iuni pe burs` scad zi de zi. Dar una singur` dintre pl`ceri \]i este refuzat` \n imperiul bunei dispozi]ii: cea mai ieftin`, cea mai bine distribuit` (precum bunul-sim] \n spa]iul cartezian) \n restul Internetului.

Aparatul disciplinar este compus din

oameni tineri care pe foarte pu]ini bani stau cu orele urm`rind denun]urile utilizatorilor. În spatele ecranelor lor imense, cu mintea dox` de regulament, exploata]i f`r` mil` [i cu acordul lor, tineri din jurul Mediteranei sau de aiurea urm`resc fiecare imagine \nso]it` de pl\ngeri, reclama]ii [i dela]iune. {i tu po]i fi un poli]ist comunitar al re]elei, un bun informator, cel pu]in. {i tu po]i urm`ri dac` vreo persoan` din lista ta de prieteni se aventureaz` pe pia]a neagr` (adic` \n marea world wide web) [i aduce de acolo imagini ru[inoase. Orice poate fi ru[inos: o copert` de carte pulp din anii ’70, un artist contemporan, un poster de protest, un s\n de mam`. Tu raportezi \ntemeiat sau doar zvone[ti, [i pe ecranele Ministerului Informa]iei din FB se supune judec`]ii. Judecata e rapid`, la fel ca fluxul de pe burse.

F`r` \ndoial`, ea este [i dreapt`, fiind \n acord cu regulamentul. Sentin]a pic` f`r` mil`, se poate ajunge [i la suspendarea contului, anularea identit`]ii. {i totul se face \n numele pl`cerii.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

n INFO n Ca \n fiecare an, cu c\teva s`pt`m\ni \nainte de a se anun]a Premiul Nobel pentru literatur`, \ncep specula]iile cu privire la numele c\[tig`torului. Favoritul de anul acesta este japonezul Haruki Murakami, care are un scor de 7 la 1 pentru moment. Se [tie c` acest clasament al favori]ilor se bulverseaz` \ntotdeauna cu c\teva ore \nainte de anun]ul oficial. De exemplu, Le Clézio, care a primit Nobel-ul \n 2008, nu a ap`rut pe lista de nume asupra c`rora s-au f`cut pronosticuri dec\t cu dou` zile \nainte de a fi anun]at drept c\[tig`tor. Pariurile literare s\nt, a[adar, la fel de hazardate ca orice pariuri. P\n` c\nd vom afla numele c\[tig`torului de anul acesta,

Haruki Murakami

Peter Englund, membru al Academiei suedeze, a anun]at c` lista ini]ial` cuprinde aproape 210 autori, 46 dintre ei fiind propu[i pentru prima dat`. n Anul acesta se \mpline[te un secol de la apari]ia nuvelei lui Thomas Mann „Moarte la Vene]ia“. {i Literaturhaus München celebreaz` momentul: lecturi [i conferin]e publice din [i despre Mann, \nregistrarea unei adapt`ri radiofonice a nuvelei plus o expozi]ie – „memorabil`, [ocant`“, scrie presa – despre atmosfera acestei c`r]i. Curatoarea a insistat pe latura morbid` a nuvelei [i a \ncercat s` ilustreze cele mai importante momente din periplul lui Gustav von Aschenbach. Vizitatorul se plimb` prin ni[te galerii \nguste [i \ntunecate – circuitul regizat de curatoarea Kerstin Klein urm`re[te firul povestirii.

Din c\nd \n c\nd, printre exponate apar referin]e la Thomas Mann.

Paralela dintre autor [i personaj e, de fapt, intriga expozi]iei. Care se transform`, dintr-o experien]` literar`, \n act peformativ.

n

Simona Sora (n. 8 iulie 1967) a publicat cronici literare, studii, eseuri, traduceri \n reviste culturale române [i str`ine, prefe]e [i postfe]e la diverse volume de literatur` contemporan`. |n 2005-2007 a predat la Facultatea de Litere a Universit`]ii Bucure[ti. A tradus volumul Crezul meu de Carlos Fuentes (Editura Curtea Veche, 2005) [i se num`r` printre autorii antologiilor Tovar`[e de drum. Experien]a feminin` \n comunism (Editura Polirom, 2008) [i Prima carte (Editura ART, 2011). A publicat eseurile Reg`sirea intimit`]ii (Editura Cartea Româneasc`, 2008) [i Ultima Thule.

Cet`]ile dacice din Mun]ii Or`[tiei (Editura Artec, Spania, 2009). A primit, pentru volumul Reg`sirea intimit`]ii, mai multe premii: Premiul pentru Cartea de Debut al Uniunii Scriitorilor; Premiul pentru debut al revistei Observator cultural; Premiul pentru exegez` \n proza româneasc`, oferit \n cadrul „Colocviilor Romanului Românesc Contemporan“, Alba-Iulia; Premiul de debut al revistei România literar`. A fost finalist` a sec]iunii de literatur` \n cadrul Marilor Premii Prometheus decernate de Funda]ia Anonimul. Este Doctor Summa Cum Laudae \n Filologie (2007), cu o tez` despre intimitate [i corporalitate \n literatur`. În prezent scrie \n revista Dilema veche, este editor coordonator al revistei Dilemateca [i membr` a Uniunii Scriitorilor din România.

Anul VII l 76 l septembrie 2012

© Mircea Stru]eanu

Simona Sora

DILEMATECA

AVANPREMIER~

Preg`tire pentru a face o alegere tache, cu agerimea lui lipsit` de m\ndrie, \n]elese c` `sta era sf\r[itul [i \ncepu s` goleasc` carele \mpreun` cu biciga[ul tocmit la Bucure[ti. Apucaser` s` goleasc` primele putini [i cutiile rotunde \n care nimeni nu [tia ce se afl`, c\nd Vasile le porunci s` \ncarce la loc tot ce scoseser`, chiar dac` pu]ea gre]os a mort, de urlau c\inii dup` ei [i plecar` \nspre locul de unde r`sunau tunurile. C\nd p`m\ntul \ncepu s` li se scurg` de sub picioare [i v`zur` marea, se oprir` cam mira]i c` nimeni nu-i \ntrebase p\n` atunci de s`n`tate, iar Vasile sc`p`r` dou` pietre vinete pe care le ]inuse \n m\na st\ng`, de la plecare, [i-n somn, [i puse foc la cele dou` care \nc`rcate cu br\nz`, pastram`, carne de

porc prost afumat` [i c\teva cutii rotunde care se lipiser` una de cealalt`. Se \ndep`rt` singur, f`r` s` zic` nimic [i f`r` s` asculte blestemele biciga[ului pl`tit la plecare sau vaietele lui Costache. Poate dac` ar fi r`mas l\ng` carele \n care se aflau aproape to]i banii pr`v`liei, de-acum bun` de \nchis, s-ar fi \nc`lzit [i el odat` pentru totdeauna.

Trei zile [i trei nop]i trebuie s` fi mers dup` ce plecaser` din Bucure[ti, \n plin` iarn` [i p\n` \ncepuse s` se \nc`lzeasc`, de parc` era de 10 mai... (\i povestea Maria Maiei care transcria povestea inov\nd). Se \nc`lzise de ie[eau oamenii cu vitele la p`scut, oricine ar fi \n]eles ce se \nt\mpla, doar Cap[a o ]inuse pe-a lui, c` voia s` fie negus-

pagina 29

Lui Vasile \i era tot timpul frig, \i era frig de felul lui, dar [i pentru c` voia s` fie domn. Lep`dase cojocul c\nd deschiseser` pr`v`lia de l\ng` Casa Apelor [i-[i luase haine nem]e[ti, pantaloni pe picior, ceas [i p`l`rie. C\nd venea diminea]a s` adune lucr`torii, \i v\j\ia v\ntul prin h`inu]a de l\n` [i \i \nghe]au t`lpile \n ghetele sub]iri de n`buc. Mai t\rziu, \n taxiduri, de unde-i scria Radei, \nv`]ase s`-[i pun` un cojocel scurt sub hain`, dar degeaba, c` frigul \i intrase deja \n oase. Din pricina frigului care nu l-a p`r`sit niciodat` [i care-o obliga pe Rada s` fac` focul cu dou` ore \nainte de a ajunge el \n Gabroveni, Vasile n-a sim]it nimic tot drumul p\n` \n Crimeea. Îi era frig c\nd a plecat cu b`iatu’ din Uli]a Desfundat`, unde aducea ]ig`ncile noaptea, la m`sc`ri – doar` o sim]i [i el ceva – [i frig i-a fost c\nd soarele \ncepu s` ard` coviltirele chervanelor, s` dea iarba [i floricelele prin z`pada topit`, s` se ridice miros de br\nz` moale [i \ncins`, apoi de carne ]inut` la uscat, iar c\nd mai aveau pu]in de mers p\n` la Sevastopol, duhoare de st\rv. Ghe]`ria adunat` de Costache se topise din prima s`pt`m\n`, dar `la micu’ crezuse c` se face la loc: se obi[nuise cu vorba grea a Buc`tarului [i-l credea \n stare s` \nghe]e din vorbe m\ncarea \nc`lzit`. C\nd s-au oprit, de ziua ursului, \ntr-un sat din apropierea frontului dinspre care se auzeau bubuituri r`zle]e [i nechezat de cai, m\ncarea \n care Vasile Cap[a b`gase aproape to]i banii pr`v`liei era verde ca smaraldul, putrezit` [i numai bun` de \ngropat \n p`m\ntul moale, noroios, prin care d`duse bine firul ierbii. Cos-

pagina 30

tor mai mult dec\t buc`tar, dar asta nu i-a ie[it p\n` la cap`t; el [tia c` e buc`tar din na[tere, c` poate potrivi m\ncarea ca nimeni altcineva \n Bucure[ti, iar la cofeturi ar putea fi primul, dar nu voia s` fie numai cofetar, pentru c` [tia [i el, cum [tiau [i al]ii, c` nasul sub]ire [i gustul de mii de ori mai ascu]it dec\t cel obi[nuit la machidoni erau mo[tenite de la maic`-sa, Ana. Nu-i era la \ndem\n` – \ncheia Maria, cu glasul mai sub]ire ca niciodat` – s` fie ca o femeie, chiar dac` femeia cu pricina fusese cea mai minunat` femeie din familia lor (minunat` \nsemna, \n limbajul Mariei, sensibil` la minuni, deschis` la micile miracole din jur).

Vasile sem`na bine cu Ana Vasiliu, cea de-a doua nevast` a tat`lui s`u. Era \nalt [i sub]ire, cu ochi alba[tri, apo[i [i z\mbitori din form`, cu tr`s`turi prea fine peste care \[i tr`sese ni[te favori]i stufo[i [i, mai t\rziu, o barb` moale. Atunci \ns` – \n seara aia de prim`var` porceasc` ce-i \mp`r]ise via]a \n dou`, de[i nu avea \nc` 30 de ani [i urma s` tr`iasc` \nc` mult [i bine –, atunci, la Sevastopol, Vasile avea \nc` fa]a fin` [i p`rul ondulat al maic`-sii dat pe spate [i dup` urechi, iar degetele fine, terminate cu unghii bombate, sidefii p`reau date cu lac. Nu purta redingota cu dou` r\nduri de nasturi care avea s`-l fac` inconfundabil \n lungile sale taxiduri, [i nici levaliera \ngust` cu pic`]ele care n-avea nimic \n comun cu celelalte haine ale sale. Dar chiar a[a cum era, \n pantalonii aspri de postav gros [i cu cojocelul scurt de acas`, Vasile tot p`rea o fat` deghizat` c`reia nenorocirea nu-i putuse stinge z\mbetul din ochi.

A stat pe dealul de l\ng` Sevastopol privind cele dou` chervane cum ard cu fl`c`ri \nalte, iar apoi o iau \ncet la vale hurduc\ndu-se [i \mpr`[tiindu-se, proptindu-se \ntr-un pom [i p\r\ind ca pocnitorile de la b\lci. F`cuse o prostie – z\mbi Maria, oprindu-se \n mijlocul buc`t`riei sale din cartierul Dacia, sprijinit` cu m\na dreapt` pe masa unde a[teptau 12 borcane proasp`t sp`late, \ncinse la cuptor, iar cu degetul mare de la m\na st\ng` \nfipt \n deschiz`tura [or]ului, lu\nd astfel, prin simpatie nem`rturisit`, pozi]ia lui Vasile Cap[a din cel mai cunoscut portret al s`u. O prostie – ca \ntotdeauna c\nd se l`sa \n voia \nc`p`]\n`rii [i a voin]ei de a fi altceva dec\t era. El [tia ce se \nt\mpla de c\te ori r`t`cea drumul, fiindc` toate sim]urile lui o luau razna, de \ndat` ce le lua de la treaba lor: limba – s` guste [i s` corecteze, mirosul – s` adauge [i s` concentreze, auzul – s` opreasc` clocotul [i s` r`ceasc` crema, pip`itul – s` ajusteze [i s` \ncerce contururile. C\nd nu voia s` fie altul, sim]urile lui Vasile, ascu]ite p\n` la perfec]iune al`turi de Nineka (a[a o numea pe maic`-sa, Ana), pe care o iubea mai mult dec\t se iube[te o mam` la 30 de ani, \l f`ceau cel mai fin cofetar din Bucure[ti. Dar el voia s` fie [i b`rbat, [i atunci pleca la r`zboi, s` v\nd` bucate, a[a cum va pleca apoi,

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

AVANPREMIER~

o via]`, \n taxidurile lui aventuroase care l-au dus, cu timpul, aproape de pragul nesim]irii. C`ci de c\te ori pleca \n c`l`torie, cu treburi negu]`tore[ti, Vasile era lipsit de toate cele cinci sim]uri care f`ceau din el – atunci c\nd se oprea \ntr-o buc`t`rie – un geniu al gustului. C\nd umbla prin toat` lumea, era ca un actor ce f`cea pe negu]`torul. Pe unde umbla, nu vedea, nu auzea, nu mirosea, nu pip`ia [i mai ales nu sim]ea nici un gust. Ceea ce i se \nt\mplase pe dealurile Crimeii, la 28 de ani, a fost un semn suficient de clar [i de nea[teptat ca s`-[i priceap` soarta, poate o fi [i \n]eles-o – ofta Maria, turn\nd lichidul s\ngeriu \n borcanele sticlind fierbin]i –, a[a cum o fi \n]eles [i semnul din noaptea de sabat, c\nd, \n Uli]a Desfundat`, ]iganca mic` jucase o noapte deasupra lui, f`r` s`-i fac` s` tresar` vreun m`dular.

Norocul lui, p\n` la urm`, a fost c` vremea a continuat s` se \nc`lzeasc` [i dup` arderea chervanelor, altfel cel mai frumos [i mai trist dintre fiii lui Costache Cojocarul ar fi \nghe]at cu siguran]`, b`tut de v\nturile Crimeii [i de golul pe care-l sim]ea m`rindu-se cu fiecare pas \n co[ul pieptului.

Mergea f`r` ]int`, a[tept\nd bezmetic s`-l opreasc` ru[ii sau turcii sau englejii [i s`-l execute ca iscoad`. Cu francejii s-ar fi \n]eles, c` \nv`]ase c\teva vorbe fran]uze[ti de la Nineka. Ar fi putut spune c` e corespondent pentru Universul, \[i aminti de unul care plecase de c\teva luni [i nu se \ntorsese \nc` [i nici nu trimisese vreo coresponden]` de r`zboi. Spre sear` (povestea Maria tot schimb\nd, de la an la an, intervalul \ntre arderea chervanelor [i ie[irea la lumin`) ajunse la marginea Sevastopolului. P`rea, de[i \i crescuse barba, o nevast` de marinar deghizat`, cu smoace de p`r lipite de fa]`,

cu g\tul sub]ire [i delicat, cu ochi alba[tri, privind aiurea \n zare, spre Muntele Iapun.

Costache \l ajunse din urm` \nainte de a ap`rea \n dep`rtare casele albe ale ora[ului, cu obloanele \nchise bine, intr`ri mascate [i geamuri sparte, dar nu schimbar` nici o vorb`, de[i am\ndoi aflaser` deja, pe c`i diferite, c` vasul Konstantin se afla \n port [i urma s` plece spre Varna. De la Varna la Bucure[ti puteau s-o ia pe jos, ofta Maria pr`v`lindu-se pe un scaun, ca [i cum ar fi obosit-o drumul celor doi [i nu le-ar mai fi dat nici o [ans` s`-l continue, dup` o zi [i-o noapte de mers.

Vasile se opri de cum intr` pe prima uli]` [i \i ceru unui ]`ran o can` de sbiten cald. Costache se a[ez` la c\]iva pa[i a[tept\nd reluarea mar[ului, dar Vasile \l strig`, \i lu` [i lui o can` de b`utur`, se a[ezar` am\ndoi pe treptele din fa]a cl`dirii mari de peste drum de unde ie[eau militari [i ]`rani cu t`rgi sau t\r\ndu-[i c\rjele. Era vreun spital de campanie – credea Maria –, din`untru se auzeau vaiete [i scr\[nituri de fiare [i ie[ea un miros de carne [i s\nge, p\rlitur` [i putregai, pe care nici unul dintre ei nu-l mai sim]ise vreodat`. Au b`ut sbitenul prea dulce, dar bine aromat, iar c\nd s` se ridice [i s-o ia din nou la pas \n c`utarea vasului Kistentin, cum ziceau marinarii, fu c\t pe-aci s` fie r`sturna]i de o furgonet` care aducea r`ni]i. Fusese pr`p`d la Iazonovskaia, \i auzi Vasile pe cazaci, apoi o luar` \ncet spre port, mai zgribuli]i ca \nainte [i f`r` s` aud` nici unul bubuiturile canonadei dinspre cartierul Severnaia. Norocul lui era tot cu Costache; altfel, cu fa]a sa sp\n` [i ochii goi, ru[ii l-ar fi confundat sigur cu un englez fugit.

Pentru el, atunci a fost sf\r[itul lumii – \ncheie Maria, pe un ton epopeic –, atunci a priceput c` nu poate face mare lucru prin el

DILEMATECA

AVANPREMIER~

*

*

*

Haram ghidi, haram ghildi, de haram a venit, de haram s-a dus – a[a ar fi trebuit s`-[i zic` bietul Vasile \nghi]ind cotletul de vi]el pe care-l avea \n fa]` [i lu\nd c\te-o gur` din po[irca ro[iatic`. Da’ nesim]irea lui – cum numea Maria anestezia lui Vasile Cap[a –, nesim]irea care-l f`cea s` nu simt` nici frigul, nici c`ldura [i nici m`car vreo lovitur` mai serioas`, \l cufundase \ntr-o prostra]ie ad\nc`. Mergea, vorbea, m\nca, dar el era tot acolo sus, pe dealul din apropierea Sevastopolului, unde d`duse foc chervanelor \mpu]ite. Era nedrept, muncise zi [i noapte, pl`tise iscoade, achitase deja marfa, [i tot mai avea de dat \napoi banii ce-ar fi trebuit c\[tiga]i \n Crimeea; dar mai ales z`d`rnicise prima afacere din via]a lui. De-atunci

\ncolo, indiferent c\te nego]uri i-au ie[it – [i i-au ie[it destule, de[i nu cum ar fi vrut el –, a avut mereu sub pleoape focul mare de la Sevastopol. În noaptea de dinaintea plec`rii spre Varna, vis` acest foc arz\nd \n jurul lui.

El st`tea \n mijlocul rugului pe un scaun de lemn ud, care nu ardea [i nici m`car nu se \nc`lzea, \ncerc\nd s` \nte]easc` v`paia cu sc\nduri care nici ele nu ardeau, doar f\s\iau [i plesc`iau \n b`l]ile de sub rug. Îi era frig \n vis [i vedea o femeie b`laie cu broboad` galben` spun\ndu-i alteia de l\ng` ea: am venit degeaba, nu e nimic de v\nzare, nici m`car tabac, apoi o sim]ea apropiindu-se [i a[ez\ndu-i-se \n poal`, avea un mijloc fin [i coapse tari, iar el sim]ea, doar \n vis, cum i se \nt`re[te [tremeleagul [i o sim]ea pe femeia galben` \ncep\nd s` mi[te sacadat, deschiz\nd picioarele [i \ncerc\nd s`-l absoarb` \n viva ei elastic`. (Maria folosea f`r` ezitare cuv\ntul viva ca s` numeasc` organul sexual femeiesc, fie c` i se adresa medicului ei dermatolog, doctorul Seviciu, fie c` \i povestea Maiei ce visa Vasile Cap[a pe c\mpul de lupt` de la Sevastopol.) Se trezi transpirat, de[i beciul putregos, pentru care-i pl`tiser` birta[ului c\t nu f`cea, era sloi. Îl cert` pe Costache c` b`use prea mult bordo [i, tu[ind, se \nc`l]` cu bocancii plini \nc` de noroiul g`lbui [i \mpu]it al tran[eei prin care intraser` ieri-sear` \n c`utarea unui ad`post.

*

*

*

F`r` Costache nu s-ar mai fi \ntors \n veci pururi din Crimeea, n-ar mai fi ajuns vreodat` la Topoli [i n-ar fi apucat s` cad` lat pe pragul casei \n care crescuse Rada, bunica Mariei. F`r` Costache nici nu s-ar fi

urcat pe vasul Konstantin \n diminea]a \nghe]at` c\nd el a vrut, cu toat` convingerea, s` o ia \napoi, spre dealul de unde veniser` \n ajun. N-avea direc]ie, r\dea Maria sub]ire, c\nd \l trezea Costache diminea]a nu [tia nici cine e, nici ce caut` \n locul `la. La \nceput era numai o n`uceal` care, cu timpul, [i mai ales dup` ce s-au \ntors de la Sevastopol, s-a lungit, a[a c` ajunsese s` stea mai multe minute f`r` s` se ridice \n capul oaselor [i f`r` s`-[i vin` \n sim]iri. Mai t\rziu, c\nd Rada st`tea deja \n Gabroveni, timpul scurs de c\nd deschidea ochii [i p\n` se dumirea cine e [i ce face acolo ajunsese la c\teva minute bune. Unde or fi ei acuma? se \ntrebase [i Costache, \n birtul din portul Sevastopolului unde dormiser` \mbr`ca]i \n a[teptarea corabiei c`tre Varna. Îl privea \n ochi, dup` ochi [tia ce [i cum, prinz\ndu-i privirea goal`, apoas`, c`ci \n momentele alea de uitare de sine, ochii alba[tri ai Ninek`i se goleau de via]` [i r`m\neau a[a, cu pupila ag`]at` \n col]ul de jos, a[tept\nd.

Nu dura mult, Costache \l a[tepta preg`tit s`-l ]in` c\nd cade, iar dup` ce \[i revenea, nu mai [tia nimic, nici b`iatu’ nu-i spunea, la urma urmei, ce s`-i spun`?

C\nd ie[ir` \n frigul de-afar`, Vasile \[i veni \n fire, \[i trase cojocul \n fa]` s`-i acopere [i barba umed`, apoi o luar` spre port c\t de repede \i l`sau noroiul moale [i b`l]ile \n care nimeni nu [tia ce se ascunde. Cu o zi \nainte, la intrarea \n ora[, Vasile se trezise \n genunchi, \mpins de suflul unei c`ru]e cu r`ni]i care fusese pe punctul de a se r`sturna \ntr-o groap` de obuz. Ar fi fost mai bine s` mearg` prin tran[ee, dac` noroiul mai ad\nc [i mai clisos din [an]uri nu s-ar fi amestecat, din pricina ploii, cu gr`mezi de rahat galben ca lutul care se scurgeau parc` de sus, din cerul plumburiu de deasupra Sevastopolului.

*

*

Anul VII l 76 l septembrie 2012

\nsu[i, c` are nevoie de ajutor, iar ajutorul vine mai rar din jur [i cel mai adesea de sus, din cerul plumburiu [i opac de deasupra Sevastopolului prin care burni]a, \n toiul iernii, f`r` oprire. Intrar`, cu pu]in \nainte de a ajunge \n port, \ntr-o c\rcium`. Aproape toate mesele erau ocupate, de[i de m\ncat nu m\ncau dec\t doi marinari l\ng` intrare, \n rest, beau cu to]ii un vin acri[or, pe care \l \ncercar` [i ei doi imediat cum se a[ezar` \n a[teptarea cotletelor cu maz`re. Vasile se pr`p`di de r\s auzind cum \[i numea birta[ul po[irca rozulie de pe dealurile Crimeei: bordo. ~[tia n-au b`ut neam de neamul lor Bordeaux, se \nc`lzi [i Costache, [i a[a, r\z\nd de prostia cazacilor, uitar` de chervanele arse \n urm` cu c\teva zile, de pierderea nea[teptat` [i de drumul de \ntoarcere despre care nimeni nu [tia \nc` nimic.

*

pagina 31

Erau, la Sevastopol, \n dou` lumi deodat`. Una era cea de dinaintea r`zboiului ru[ilor cu turcii, \n care ei picaser` – române[te – ca mu[tele: o lume despre care nu [tiau nimic [i de unde i-ar fi interesat mai degrab` cafenelele [i cofet`riile care, iat`, nu se \nchiseser`, de[i \[i schimbau geamurile de dou` ori pe s`pt`m\n`. Cealalt` lume, de unde tocmai \ncercau s` scape fali]i, murdari [i v`z\nd \n fa]` la mai pu]in de un metru, era valea mor]ii, cea despre care vorbeau \n c\rciuma de seara trecut` ni[te greci \nc`lzi]i de bordo. Mergea prin valea mor]ii cu Costache b`iatu’, f`r` s` simt` alt` greutate dec\t pe cea a noroiului care, pe alocuri, le ajungea p\n` la genunchi. B`iatu’ r\dea, morm`ia, \[i amintea ce gogom`nii vorbeau grecii `ia asear` la c\rciuma de la intrarea \n Sevastopol, l\ng` telegraf.

Cic` amiralului I[tomin tocmai i se retezase capul \n urm` cu trei zile, dup` ce, vreme de c\teva luni, \i scosese din min]i pe fran]uji fum\ndu-le \n nas, cu capul scos sfi-

pagina 32

d`tor din tran[ee. Venea diminea]a dichisit, cu cizmele lustruite [i c`ciula caucazian`, cu tunica verde la dou` r\nduri, cu guler albastru deschis, brodat cu aur, epole]i cu fante ad\nci [i cu pipa lung` de santal \n col]ul gurii. Î[i umplea luleaua [i scotea capul direct sub moaca fran]ujilor, care r`m\neau perplec[i. P\n` acum c\teva zile, c\nd \l arseser` cu o precizie chirurgical` [i apoi jucaser` ]on]oroiul cu capul lui bine \mp`nat, a c`rui gur` se str\nsese pung` \n jurul pipei ce \nc` mai fumega. Era cel mai bun tutun \n pipa amiralului, nu ca iarba p\rlit` cump`rat` de grecul care povestea la c\rcium`.

C\t o fi cost\nd tutunul la Odessa?, se trezi Vasile, amintindu-[i cu ciud` c` l`sase \n chervanele arse nu doar tutun pentru o lun`, dar [i un mic butoia[ cu rom. Era ciudat c`-[i amintea asta, pentru c` tot ce [tia Maria ([i \i povestea, an de an, Maiei, care transcria povestea inov\nd) [tia de la Costache. B`iatu’ \i povestise Radei \nc` din primele zile dup` ce se cunoscuser`, c\nd Vasile mai z`cea \nc` \n casa de la Topoli, drumul lor de \ntoarcere pe dealurile [i v`ile Sevastopolului p\n` la mare, sub proiectilele care se \nc`rcau pe la gura tunului [i prin noroaiele amestecate cu dejec]ii. La Maria pove[tile ajunseser` t\rziu, iar ea povestea \n buc`t`ria ei mic`, ardeleneasc`, unde se sim]ea exilat` exact ca Vasile la Sevastopol, \n plin R`zboi al Crimeii. C\nd pe Dealul Cet`]ii tuna [i tunetul revenea \nzecit de pe fundul oalei unde fusese construit ora[ul vechi \n care-o adusese moartea brusc` a b`rbatului ei, Ion Bratu, Maria [tia exact cum bubuiau tunurile artileriei piemonteze \n urm` cu mai bine de o sut` de ani, la Sevastopol. {i se cutremura.

*

*

*

Avur` noroc [i ajunser` teferi \n port.

Vasul Konstantin nu pleca \ns` \n s`pt`m\na aia, trebuir` s` fac` drumul \napoi [i, \n vreme ce Costache se tocmea cu birta[ul care-i g`zduise, Vasile intr` \n cofet`ria pe care-o v`zuse \n fug` la dus [i unde z`rise c\teva doamne bine \mbr`cate, cu p`l`rii [i m`nu[i de dantel`, parc` n-ar fi fost \n plin r`zboi. Se prea poate ca sfertul de or` petrecut de Vasile \n ne\nsemnata cofet`rie din Sevastopol, numit` \ns` pompos Confiserie, precum pr`v`lia lui Claropoulos de la Gala]i, s` fi avut o \nsemn`tate \n lucrurile care au urmat. Sau, cine [tie, poate asta a inventat tot el mai t\rziu, c\nd drumul prin valea mor]ii a c`p`tat, \n amintire, alt` greutate. Se prea poate ca atunci, \n cofet`ria din Sevastopol, s` se fi legat lucrurile \n capul Buc`tarului [i el s` fi \n]eles cine este. N-a vrut s` recunoasc` – cum ]i-am mai spus –, mult` vreme a \ncercat, pe drumuri [i prin case str`ine, s` fie cine nu era. El a aflat \ns` cur\nd cine e, altfel nu i-ar fi scris ce i-a scris Radei \n toate scrisorile alea, iar atunci, la Sevastopol, c\nd era s`-[i piard` nu doar gustul [i mirosul, ci

DILEMATECA

Anul VII l nr. 76 l septembrie 2012

AVANPREMIER~

chiar capul, ca amiralul I[tomin, Cap[a a \ntrez`rit [i drumul pe care ar fi trebuit s-o ia.

Dac` n-ar fi pro[ti [i orbi [i lene[i, oamenii ar \n]elege ce li se arat` \n fa]a ochilor. Vasile fusese luat cu bini[orul, fusese \ndrumat, luat de m\n` [i tot ajunsese legat, cu b`iatu’, \n valea mor]ii. N-avea \nc` ce c`uta acolo [i, \n clipa \n care intr` \n cofet`ria din Sevastopol, lucrul acesta i-a ap`rut [i lui, cu claritate. În via]a lui, aceasta a fost prima zguduire. Au mai fost, cum [tii, una pe insula mare de l\ng` Constantinopol, cealalt` la Alep, \n curtea unui negu]`tor de mirodenii.

F`r` preg`tire, f`r` g\ndire, f`r` noim`, c\nd intr` \n cofet`ria \ngust`, mai mult lung` dec\t \nc`p`toare, cam ca holul meu, Vasile v`zu toate zaharicalele, platourile colorate cu bulg`ri de migdale cu miere, carafele aburinde, cu l`m\i t`iate \n patru, [i sim]i \n piept mirosul de vanilie [i cacao, de

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

parc` acolo se n`scuse. Dac-ai citit scrisorile, [tii ce spun. Nu se g\ndise s` intre p\n` la tejgheaua verde, vopsit` proasp`t, odat` cu schimbarea geamurilor, [i nici s` guste din pl`cinta sub]ire cu dovleac [i nuci, t`iat` triunghiular, de l\ng` cuptor. O f`cu \ns` ca \n vis, iar ce vedea el de jur-\mprejurul cofet`riei ruse[ti dep`[ea sim]irea obi[nuit` a lucrurilor. Era, pur [i simplu, transfigurat, \i povestea, an de an, Maria, Maiei, iar aceasta transcria povestea corect\nd-o.

S\nt momente \n via]` c\nd, brusc [i f`r` avertisment prealabil, e[ti una cu toate, trupul t`u de carne nu mai e greu [i \mp`r]it \ntre tine [i lume. E drept c` asta i se putea \nt\mpla Buc`tarului oric\nd, cu o zi \nainte \n c\rciuma plin` de greci sau \n clipa \n care Costache \l ferise din fa]a furgonetei cu r`ni]i. Dar el o p`]ise – poate \nt\mpl`tor, poate nu, atunci c\nd intrase \n cofet`ria mic` din Sevastopol s` bea un sbiten dintr-o can` de por]elan, era domnos, avea rahat galben din tran[ee pe marginile \nc`l]`rilor, dar voia s` bea din cana alb` [i sub]ire. Nu apuc` \ns` s` bea nici un sbiten. Ultimul obiect pe care apuc` s`-l vad` c\nd \nchise poarta abia proptit` a pr`v`liei cu nume pompos – dincolo de mormanele frumos aranjate de cofeturi, gofrete, bonbonuri cu vi[ine [i moka, boluri de \nghe]at` [i fructe confiate, [erbet de flori (oare ce flori?), dar [i ni[te pesme]i dulci cum nu mai v`zuse dec\t la Buda – fu o can` sidefie, v\rstat` cu vini[oare violacee [i acoperit` cu un capac boltit, care, pe deasupra cofeturilor fine, mult prea fine pentru locurile [i vremurile alea, plutea [i pulsa ca o inim` de carne. (fragment din romanul Hotel Universal, \n curs de apari]ie la Editura Polirom) fotografii de

Diana Teodoru

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Corina Gonteanu

(e-mail: corina.gonteanu@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii:

tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Ionela Dana

(tel. 0730.190.808; e-mail: ionela.dana@media-point.ro)

Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA