Dilemateca 71

DILEMATECA Anul VII l nr. 71 l aprilie 2012

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

DOSAR

RECLAMA \n

BELLE ÉPOQUE

INTERVIU

AMOS OZ

EDITORIAL

Mircea Vasilescu

Din link \n link Prin trecerea de la cititul pe h\rtie la lectura \n medii electronice, regret tot mai mult obiceiul vechi [i simpatic de a frunz`ri o revist` sau o carte. Citesc cu spor pe ecranul computerului, la r\nd [i gospod`re[te, dar nu mai pot da \n r`sp`r paginile, la nimereal`, pentru a citi c\teva r\nduri [i a s`ri apoi la un alt pasaj, f`r` nici o leg`tur` [i f`r` nici un scop. De fapt, \nlocuiesc frunz`ritul cu un fel de „clic`it“ din site \n site, \nso]it de plimbarea privirii pe diagonala c\te unui text. E altceva, desigur, dar „]ine loc de“. Ba chiar, \ntr-un fel, \mi devine mai pl`cut dec\t frunz`ritul, pentru c` m` „duce mai departe“. {i m` oblig` s` asociez \ntre ele [tiri, texte, imagini pe care altminteri nu le-a[ fi „pus la un loc“. Recunosc c` nu e o adev`rat` lectur` [i nici m`car o preg`tire a lecturii (ca \n cazul frunz`ritului unei c`r]i – c\nd sari din pasaj \n pasaj cu g\ndul c` vei relua apoi, la r\nd [i cu pl`cere, \ntreg textul). E un exerci]iu de superficialitate asumat`. |l practic adesea: \mi place c` m` duce unde cu g\ndul nu g\ndesc – chit c` nu m` aleg cu mare lucru [i nici nu mai pot reface traseul s`riturilor din link \n link.

Bun`oar`, zilele trecute, intr\nd eu pe sec]iunea cultural` a site-ului www.lastampa.it, am g`sit o [tire: George Soros lanseaz`, la Floren]a, dou` c`r]i ale tat`lui s`u, Soros Tivadar. Un articol scris de Bruno Ventavoli (redactorul-[ef al suplimentului Tuttolibri editat de La Stampa) m` l`mure[te cine este acest personaj cu o biografie interesant`: a luptat \n primul r`zboi mon-

dial, dup` care a petrecut c\]iva ani \ntr-un lag`r din Siberia (de unde a evadat), \n anii ’30 lucra ca avocat la Budapesta, iar \n vremea persecu]iilor antievreie[ti falsifica acte pe bani mul]i pentru clien]ii boga]i [i pe bani pu]ini sau gratis pentru cei s`raci, ca s`-i ajute s` fug` din ]ar`. |n timpul lui Horthy, [i-a construit o alt` identitate (d\ndu-se cre[tin, sub numele Lelek Szabó) pentru a sc`pa de efectul legilor rasiale. Cele dou` c`r]i s\nt autobiografice [i povestesc via]a spectaculoas` a acestui personaj care (tocmai pentru c` \n Europa Central` [i de Est, cum scrie Bruno Ventavoli, „limbile diferite erau o scuz` pentru ura reciproc`) a fost un mare cunosc`tor al limbii esperanto. A fondat [i o revist` – Literatura Mondo – \n care [i-a publicat fragmente din c`r]ile sale.

Scrise \n esperanto, desigur. Din click \n click, trec\nd prin Wikipedia, am descoperit c` exist` online mai multe publica]ii \n limba esperanto (desc`rcabile \n format pdf), asocia]ii, forumuri etc. Tot tac\mul.

Inclusiv Rok Gazet’ – o revist` de muzic` rock. Dup` care, tot clic`ind, am nimerit peste un radio online („La Muse Dancejo“) care difuzeaz` c\ntece \n limba esperanto [i un curs de \nv`]are a limbii. N-o s` m` apuc s-o \nv`], c`ci nu cred \n [ansa limbilor artificiale. Dar am petrecut un ceas pl`cut cu clic`iala asta. {i am ajuns la concluzia c` – totu[i – cartea [i gazeta tip`rit` nu-mi permit a[a ceva. Drept pentru care am scris acest text din care clic`iala iese bine, dar nici frunz`ritul nu e de lep`dat. n

3

SUMAR

Vlad Zografi (paginile 26-28)

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

INFO

MERIDIANE

Bazar 5-8 10-11 3,14TECA

54-58 Petre R`ileanu

DOSAR

INTERVIU

12-24 Reclama \n belle époque

60-62 Luisa Etxenike

Victor Hugo, omul apocaliptic

„Limba literar` e o limb` str`in`“

PROFIL 26-28 Vlad Zografi, dramaturg & editor „Fizica e ca o limb` str`in`“

ANCHET~ 64-69 de Marius Chivu Ce c`uta]i pe Facebook?

RECENZII 30-32 Literatur`: Gabriela Gl`van,

Amos Oz (paginile 44-52)

33 34-35 36 37 38 39

Codrin Liviu Cu]itaru, Cristina Manuk SF: Michael Haulic` Eseu: Adriana Stan, Virgil Borcan Filozofie: Alexander Baumgarten Politologie: Bogdan Barbu Istorie: Bogdan Murgescu Arte: Ruxandra Demetrescu

INTERVIU 44-52 Amos Oz

AVANPREMIER~ 70-78 Marius Chivu, Trei s`pt`m\ni \n Himalaya

RUBRICI 29 43 59 63

Ioana Bot, C`r]i de plastic Constantin Vic`, Tehnodrom Ion Vianu, Portrete interioare Poemul din aprilie: Bogdan-Alexandru St`nescu

„Nu s\nt un Soljeni]\n evreu!“

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Luisa Etxenike (paginile 60-62)

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Ani[oara Sevastre (e-mail: anisoara.sevastre@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii: tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i (tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377

Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

Marius Chivu (paginile 70-78)

4

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

Bazar |ntre 10 [i 20 aprilie a avut loc pe insula suedez` Biskops Arnö cea de-a cincea edi]ie a atelierului de traducere de poezie organizat anual de ICR Stockholm.

Invita]ii din acest an au fost Ecaterina B`rgan, Svetlana Cârstean, Marius Chivu, Mihai Du]escu, Helena Boberg, Daniel Boyacioglu, Athena Farrokhzad [i Hanna Nordenhök. |ncep\nd din 2011, la atelier s\nt invita]i s` participe [i poe]i din Republica Moldova. Cei opt participan]i [i-au tradus reciproc versurile \n limbile român` [i suedez`, poemele lor fiind prezentate publicului, \n original [i \n traducere, pe 21 aprilie, cu ocazia Nop]ii Culturale a ora[ului Stockholm. Traducerile realizate \n cadrul precedentelor edi]ii ale atelierului au ap`rut \n diverse reviste din România [i Suedia, precum [i \n trei volume – dou` antologii publicate \n Suedia, \n 2008 [i 2011, [i una ap`rut` \n România, \n 2011. Proiectul este o colaborare \ntre ICR Stockholm [i Colegiul de crea]ie Nordens Folkhögskola Biskops-Arnö, una dintre cele mai renumite [coli de crea]ie din Scandinavia. Fondat \n 1958 pe locul unei reziden]e arhiepiscopale dat\nd din secolul al XIII-lea, colegiul are \n prezent peste 200 de studen]i din \ntreaga Scandinavie. n Premiul Na]ional de Proz` pe 2011 al Ziarului de Ia[i a fost acordat romanului Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici. Juriul, format din Alexandru C`linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Codrin Liviu Cu]itaru, Bogdan Cre]u, Antonio Patra[ [i Doris Mironescu a avut de ales dintre urm`toarele volume nominalizate: Acas`, pe c\mpia Armaghedonului de Marta Petreu, Ploile amare de Alexandru Vlad, Singura cale de Nicolae Breban [i Via]a lui Kostas Venetis de Octavian

INFO Soviany. „Premiul pentru 2011 a fost acordat unui prozator care s-a afirmat puternic \n anii din urm` – Lucian Dan Teodorovici. Un prozator, a[adar, din noua genera]ie [i care a dat, p\n` acum, dovada unei \nzestr`ri remarcabile, \nzestrare confirmat` de acest nou roman, Matei Brunul. Este un roman care se ocup`, \n principal, de perioada comunist` – perioada anilor ’50 – [i care \mbin` demersul realist cu ilustrarea prin intermediul parabolei. E o carte bine structurat` narativ, bine articulat`, cu mai multe niveluri ale povestirii. Este o carte care reu[e[te s` ]in` treaz` aten]ia cititorului, o carte de succes la critic` [i o carte de succes la public. Cred c` a fost o alegere potrivit`“, a declarat Alexandru C`linescu, pre[edintele juriului. Anul trecut, Premiul Na]ional de Proz` al Ziarului de Ia[i i-a fost acordat lui Radu Pavel Gheo pentru romanul Noapte bun`, copii! n Mircea C`rt`rescu a atins cifra de 60 de traduceri \n 18 limbi str`ine. „Enorma sa capacitate de a m\nui limba [i o art` a povestirii cum nu s-a mai citit p\n` acum“ – dup` cum a scris Frankfurter Rundschau – s\nt motivele pentru care traducerile din opera lui Mircea C`rt`rescu s-au \mbog`]it recent cu dou` noi edi]ii ale bestseller-ului De ce iubim femeile, \n limbile englez` [i greac`, la editurile University of Plymouth [i Allotropo, precum [i cu o edi]ie \n limba basc` a nuvelei „Ruletistul“ publicat` la Editura Denonartean. Astfel, scrierile lui Mircea C`rt`rescu au ap`rut \n 60 de edi]ii str`ine (\n 18 limbi), iar textele sale se reg`sesc \n 25 de antologii interna]ionale. n La sf\r[itul lunii martie, ICR New York a organizat dou` evenimente, \n New York [i la Bard College, care au marcat lansarea antologiei Romanian Writers on Writing, volum editat de Norman Manea [i publicat de Editura Trinity University Press ca parte a reputatei serii „The Writer’s World“. La cele dou` evenimente de lansare au fost prezen]i, dintre autorii români cu texte \n antologie, Nina Cassian, Dan Lungu, Simona Popescu, Lucian Dan Teodorovici, Carmen Firan [i Bogdan Suceav`. n

5

INFO

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

Bazar O enciclopedie psihanalitic` Recent s-a tradus \n române[te, la Editura Funda]iei Genera]ia, Fundamentele tehnicii psihanalitice de R. Horacio Etchegoyen. Lucrarea clasic`, ap`rut` \n spaniol` \n 1986, vine s` umple un vid din literatura psihanalitic`. Tratatele lui O. Fenichel [i E. Glover au fost publicate \n jurul anilor ’50, iar cel al lui Greenson – c\]iva ani mai t\rziu. Au mai ap`rut de atunci diverse lucr`ri trat\nd probleme de tehnic`, dar nici una nu este comparabil` cu ceea ce Horacio Etchegoyen nume[te, modest, manualul s`u [i care ar avea, dup` el, „meritul de a-l ajuta pe psihanalist s` \[i g`seasc` propria cale [i s` devin` coerent cu el \nsu[i“.

Veritabil` enciclopedie de tehnici psihanalitice explicate, comentate, restituite \n contextul lor teoretic, aceast` carte, ivit` dintr-o experien]` de predare de 40 de ani, ofer` cititorului o viziune complet` a tuturor practicilor psihanalitice. Sigmund Freud, Anna Freud, Melanie Klein, Jacques Lacan sau Donald W. Winnicott – toate marile figuri ale psihanalizei s\nt

Dilemateca v` recomand` n Henry Miller, Colosul din Maroussi (traducere de Cristina Felea, Polirom, 2011). „Obscenul“, „obsedatul“, „pornograful“ nu a scris carte mai luminoas` [i mai fericit` ca aceasta, despre Grecia, acolo unde, \n 1939, \l prind primele zile ale r`zboiului tot mai mondial, pe care le sfideaz` \not\nd \n Mediteran`, cu sexul bine sume]it spre soare. Un Miller f`r` team` de sublim [i paradiziac. La ora asta, a unei Grecii exemplare \n dezastrul economic, sperietoare pen-

6

prezentate aici, \n a[a fel \nc\t cititorul s` poat` \n]elege specificitatea tehnicilor lor. Diferitele teme s\nt expuse dup` o metod` istoric`, observ\ndu-se cum apar [i se dezvolt` conceptele, cum se leag` [i se precizeaz` ideile, cum se estompeaz` sau se confund`.

Convins c` ap`rarea \nc`p`]\nat` a ideilor de-a gata ]ine mai degrab` de ignoran]` dec\t de entuziasm, autorul a ]inut – \n opinia lui Daniel Widlöcher, care semneaz` prefa]a la edi]ia francez` – s` se \ndep`rteze at\t de opiniile extreme, c\t [i de complezen]a eclectismului sau intransigen]a pozi]iilor partizane. A rezultat o carte care rezum` o lung` experien]` [i care va fi util` reflec]iei psihanali[tilor, studen]ilor [i a tuturor celor interesa]i de universul psihanalitic. n Encyclopaedia Britannica nu se mai tip`re[te Editorii au anun]at c` decizia de a nu mai tip`ri faimoasa enciclopedie este dificil`, dar necesar`. Cea mai bun` edi]ie a enciclopediei dateaz` din 1990 – atunci au fost tip`rite 120.000 de exemplare. Tirajele au sc`zut \ns` considerabil, tiparul nu mai e o afacere rentabil` – a explicat Jorge Cruz, directorul editurii. Din 1996, volumele – tot mai ample [i deci mai costisitoare – s-au distribuit \n doar 40.000 de exemplare pe edi]ie. Accesul la Internet [i „inventarea“ unor instrumente de lu-

tru toat` Europa, o imagine neverosimil de zeiasc` [i – jur pe to]i Jupiterii!

– de binef`c`toare. (Radu Cosa[u) n Domnitori [i principi ai }`rilor Române (Editura Paideia, 2011) este o cronologie, elegant` [i ilustrat` cu portrete (cartonat`, policrom`, pe h\rtie ivorie), realizat` de medievistul Radu Lungu, prima de acest fel de la noi \n care este prezentat [i ilustrat fiecare domnitor [i principe muntean, moldovean [i transilvan, de la Basarab I (13241352) p\n` la Alexandu Ioan Cuza (18591861). Cu c\t citesc mai mult din ea, cu at\t realizez ce personaje interesante

existau \n istoria noastr` f`r` s` am habar! (Marius Chivu) n Citi]i minunata Poveste despre dragoste [i \ntuneric a lui Amos Oz, m`car pentru pasaje precum acesta: „La Ierusalim oamenii mergeau \ntotdeauna ca dup` un mort sau ca \nt\rzia]ii la un concert. Mai \nt\i puneau jos v\rful pantofului [i \ncercau p`m\ntul. Apoi, dup` ce a[ezau piciorul, nu se gr`beau deloc s`-l mi[te: a[teptaser`m dou` mii de ani ca s` putem pune piciorul \n Ierusalim, [i nu voiam s` renun]`m la asta.“ (Simona Sora) n

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

Bazar cru gratuite (precum Wikipedia) au contribuit la sc`derea v\nz`rilor. Ultima edi]ie tip`rit` a enciclopediei va r`m\ne cea din 2010; ea cuprinde 32 de volume \n care au fost incluse numeroase actualiz`ri de termeni [i articole noi (de pild`, despre \nc`lzirea global` sau despre proiectul genomului uman) la care au contribuit 4000 de speciali[ti. The New York Times a dedicat [tirii un articol nostalgic, preciz\nd c` Britannica este cea mai veche enciclopedie de limb` englez` [i singura actualizat` periodic, de 244 de ani \ncoace. Pe un ton mai degrab` optimist, editorii care au decretat „moartea“ edi]iei tip`rite au anun]at c` proiectul Encyclopaedia Britannica va continua online. Cu acces gratuit \n prima s`pt`m\n`. n Sf\r[itul culturii subven]ionate? Excesul de subven]ii pentru institu]iile culturale d`uneaz` grav echilibrului financiar [i, p\n` la urm`, culturii \nse[i. O carte ap`rut` recent \n Germania st\rne[te polemici aprinse: Der Kulturinfarkt. Eine Polemik über Kulturpolitik, Kulturstaat, Kultursubvention. Cei patru autori (Armin Klein, Stephan Opitz, Dieter Haselbach [i Pius Knüsel) s\nt speciali[ti \n management cultural, fo[ti func]ionari, oameni cu experien]` \n politicile culturale din spa]iul german. Ei \ncearc` s` fac` un bilan] critic al „statului cultural“, s` analizeze ce \nseamn` „cultura subven]iei“ [i ce au adus subven]iile culturii. Problema major` pe care au identificat-o e c` misiunea institu]iilor publice de cultur` din Germania nu mai e arta sau inova]ia, ci autosus]inerea. Cu alte cuvinte, institu]iile de cultur` au devenit doar ni[te aparate birocratice care bifeaz` ni[te sarcini primite de la finan]atori [i care, \n loc s` creeze, se complac \n a oferi produse accesibile, pe gustul unui public c\t mai larg. Critica politicii de subven]ie e c`, \n loc s` se finan]eze eforturile meritorii, inova]ia, diversitatea, se cheltuiesc bani pentru mediocritate. Der Spiegel a publicat recent, \n avanpremier`, un fragment

INFO consistent din aceast` carte.

Problema e – spun autorii – c` sistemul cultural e foarte aproape de un infarct. Sub deviza „cultura pentru to]i“ s-a construit, \n ultimele decenii, un ansamblu gigantic de politici [i institu]ii [i ele nu au putut \nc` s`-[i \ndeplineasc` promisiunea. Tot ce ]ine de Hochkultur – adic` teatre, opere, muzee – este \n continuare terra incognita pentru majoritatea popula]iei – spun autorii. Num`rul teatrelor a crescut \n perioada 19912007 cu 78%; num`rul evenimentelor programate a crescut cu 11%; iar num`rul de spectatori prezen]i la evenimente a sc`zut cu 5%. Asta \nseamn` c` fiecare vizit` la teatru s-a scumpit – de unde [i paradoxul culturii subven]ionate: modelul e deficitar chiar [i acolo unde teoretic exist` cerere. Lini[tea celor care decid finan]`rile \n cultur` e, pentru cei patru autori, un motiv de \ngrijorare: „At\ta consens nu poate exista dec\t dac` se ascund conflicte [i probleme mari“. n Premiile Obs 2012 |n cadrul Galei celei de-a VI-a edi]ii a Premiilor Observator cultural, s-au acordat opt premii la cinci categorii [i Premiul „Gheorghe Cr`ciun“ pentru Opera Omnia. Pentru debut, premiul l-a luat Alex Goldi[, cu Critica \n tran[ee. De la realismul socialist la instaurarea autonomiei esteticului (1948-1971), Editura Cartea Româneasc`. La poezie au fost dou` premii: Nichita Danilov pentru Imagini de pe strada Kanta, Editura Tracus Arte; Sorin Ghergu] pentru Orice (Uverturi & reziduuri), Editura Pandora M. La critic`/istorie/teorie literar` premiul i-a revenit lui Nicolae Mecu pentru G. C`linescu fa]` cu totalitarismul, Editura Dacia XXI. La eseu/memorialistic`/publicistic` au fost tot dou` premii: Clara Mare[ pentru Zidul de sticl`. Ion D. S\rbu \n arhivele Securit`]ii, Editura Curtea Veche, [i Marta Petreu pentru De la Junimea la Noica.

Studii de cultur` româneasc`, Editura Polirom. La sec]iunea proz` premian]ii au fost Lucian Dan Teodorovici pentru Matei Brunul, Editura Polirom, [i Alexandru Vlad pentru Ploile amare, Editura Charmides. Premiul „Gheorghe Cr`ciun“ pentru Opera Omnia i-a fost acordat \n acest an lui {erban Foar]`. n

7

{erban Foar]`

INFO

Bazar M`[tile lui M.I. – Gabriel Liiceanu \n dialog cu Mircea Iv`nescu Ap`rut \n Colec]ia „Portrete \n dialog“, volumul M`[tile lui M. I. recompune traseul destinului unuia dintre cei mai importan]i poe]i [i traduc`tori din literatura român`, Mircea Iv`nescu (1931–2011), dar [i al unei genera]ii. Mircea Iv`nescu a fost o figur` discret` a vie]ii literare, neafiliindu-se nici unei grup`ri sau direc]ii. Cu toate acestea, crea]ia sa a influen]at decisiv genera]iile care se revendic` de la poetici postmoderniste [i textualiste. A absolvit Facultatea de Filologie la Bucure[ti; a lucrat ca redactor la Agerpres [i la revista Lumea, apoi la Editura pentru Literatur` Universal` [i la Editura Univers. A debutat \n volum \n 1968 [i [i-a publicat versurile, de o remarcabil` unitate valoric` [i stilistic`, sub titluri voit banale (Versuri, Poeme, Alte poeme, Poesii nou` etc.). Traducerile sale din literatura universal` (Joyce, Faulkner, Musil, Kafka, Broch, poezie englez` [i american` etc.) au primit, ca [i opera sa poetic`, numeroase premii. n Memoriile lui Fidel Castro Pe vremuri, Fidel Castro era cunoscut pentru cuv\nt`rile sale deosebit de lungi: vorbea [apte-opt ore, a[a, cam c\t dureaz` [i schimbul de lucru \ntr-o \ntreprindere socialist`. Acum foarte \n v\rst`, fostul pre[edinte cubanez scrie c`r]i: multe [i deosebit de lungi. Din 2006, de c\nd s-a retras – bolnav – de la conducere, a publicat mai multe culegeri de discursuri [i volume de memorii. Unele dintre ele au ap`rut, \n traducere, [i la edituri din Europa. Die Welt semnaleaz` apari]ia uneia dintre c`r]ile lui Castro \n versiune german`. |n Victoria strategic` e vorba despre o etap` scurt`, dar important` a a[a-zisei Revolu]ii cubaneze: luptele lui Castro \mpotriva armatei dictatorului Fulgencio Batista (25 mai – 6 august 1958), \n sud-estul Cubei. Batista \ncercase, printr-o ofensiv` \n care a mobilizat \ntreaga armat`, s` le vin` de hac gherilelor lui Castro.

8

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012 10.000 de militari contra 300 de rebeli. P\n` la urm`, cei din urm` au \nvins. Volumul de memorii \ncepe cu un capitol autobiografic \n care Castro \[i poveste[te – pe 18 pagini – copil`ria, perioada adolescen]ei [i tinere]ea, p\n` la \ncheierea studiilor universitare. Cronica celor 74 de zile de lupt` din vara anului 1958 se \ntinde pe 400 de pagini... La scurt timp dup` publicarea Victoriei strategice, \n 2010, Castro avea deja preg`tit volumul urm`tor, intitulat Contraofensiva strategic`. El trateaz` urm`toarea perioad`, de p\n` la \nceputul anului 1959. n Cartea [oaptelor \n francez`, german`, ebraic`, armean` [i suedez` Editura francez` Syrtes a achizi]ionat drepturile de traducere a romanului Cartea [oaptelor de Varujan Vosganian. Romanul va fi tradus de Marily le Nir [i Laure Hinckel, urm\nd s` fie prezentat la Salonul de Carte de la Paris, edi]ia 2013. Editura Syrtes a publicat nume importante ale literaturii universale: Cinghiz Aitmatov, Gabriele D’Annunzio, Boris Pasternak; printre scriitorii români publica]i de Syrtes se num`r` Paul Goma, Florina Ilis, Florin L`z`rescu, Camil Petrescu.

Cartea [oaptelor este una dintre cele mai apreciate [i mai premiate c`r]i din anul editorial 2009. La numai trei luni de la apari]ia romanului, Editura Pre-Textos din Valencia a achizi]ionat drepturile de publicare a acestuia \n limba spaniol`, traducerea, ap`rut` \n 2011, fiind realizat` de Joaquin Garrigos. |n septembrie 2011, a fost publicat`, de asemenea, traducerea \n limba italian`, la Keller Editore, sub semn`tura Anitei Bernacchia. Cartea [oaptelor va mai ap`rea la prestigioasa editur` austriac` Paul Zsolnay, \n traducerea lui Ernest Wichner; \n ebraic`, la Hakibbutz Hameuchad Publishing House Ltd., \n traducerea lui Any Shilon; \n armean`, \n traducerea lui Sergiu Selian, la Editura Uniunii Scriitorilor din Armenia; \n suedez`, la 2244, editur` lansat` de grupul editorial Bonnier \n mai 2011 [i specializat` \n literaturile din zona M`rii Negre; \n bulgar`, la Editura Avangard Print, \n traducerea Vaninei Bozhikova. n

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

n La 14 martie 1950, Henri Michaux e la Verona, una dintre etapele unui voiaj italian. De acolo \i scrie Sylviei Beach, pe adresa faimoasei libr`rii Shakespeare and Co din Paris: „De[i nu am fost delegat de c`tre Shakespeare, m-am dus la Verona s` v`d casa Julietei. Pot s` te asigur c` balconul ei este foarte satisf`c`tor, simplu, pur, nu prea \nalt“. Pe r\nd, a[ lua la \ntreb`ri aceste patru adjective. „Nu prea \nalt“? – mda, pare un lucru firesc, probabil casele aveau pe atunci balcoane joase. Iar Julieta cred c` era micu]` de statur`, pentru a se potrivi cu balconul (n-o v`d ca pe Dora Sure von Droysen sau Anna Haase von Droysen, dou` dintre femeilegigant ale circului Barnum). „Pur“? – mda, e \n ton cu personajul, confiscat de puritate \n propor]ie de 97%. „Simplu“? – mda, pare logic, la ce bun un exces de ornamente \n vremuri directe? Dar „satisf`c`tor“ (chiar „foarte satisf`c`tor“) balconul Julietei? Aici interoga]ia se fr\nge \n fa]a adjectivului cu adev`rat just. D. S. n Supranumit The Boss, versurile lui Bruce Springsteen au fost dintotdeauna profunde, oricum mult mai importante dec\t muzica. Pe recentul s`u nou album, Wrecking Ball, al 17-lea din cariera lui, versurile nu mai contea-

10

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012 z` deloc, s\nt doar mediocre sloganuri anticapitaliste [i incit`ri la ura de clas`: „The banking man grows fat, working man grows thin / It’s all happened before and it’ll happen again“ sau „They destroyed our families, factories, then they took our homes / Send the robber barons straight to hell“ sau „If I had me a gun / I’d find the bastards and shoot’em on sight“. Eugen Frunz` era mult mai talentat: „Hate! Hate! ’Cause there’s nothin’ hollier / Than hate – guardian of life on Earth!“. M. C.

n |n vizit` la Salon du Livre de la Paris, candidatul socialist la pre[edin]ia Fran]ei, François Hollande, s-a comparat cu Sisif, „acel lupt`tor inepuizabil“, spun\nd c` vede \n destinul eroului „o metafor` a perseveren]ei, a angajamentului, a voin]ei, a tenacit`]ii de a ajunge mereu mai sus“. Asta e problema cu st\ngi[tii, c` vor mereu mai sus, dar trebuie de fiecare dat` s-o ia de la cap`t. Acum, s`-i spun` cineva lui Hollande cum e cu mitul lui Sisif. M. M. n Nu [tiu care moderator de la nu [tiu care post: „{i acum, publicitate, c` altfel m` scot `[tia din emisiune!“. Nu am auzit ceva mai uman \n telepustiet`]ile zilnice. R. C. n Dup` literatura de mas`, a ap`rut, se pare, [i literatura de bucate. Pe rafturi de supermarket am v`zut iaurtul cu arom` de Alb` ca Z`pada. Un g\nd m` \nfioar`: urmeaz` oare [i cel cu arom` de cei [apte pitici? S. G. n „Hobby-urile adaug` o not` personal` la praful domestic: t`ietorii de lemne au praf de lemn \n cas`, buc`tarii au un praf mai picant, iar amatorii de lectur` produc particule de h\rtie.“ (din BBC Science Focus, martie-aprilie 2012). |ntrebare: c\te kilograme de particule de h\rtie produc \ntr-o lun` to]i cititorii Dilematecii? Mai multe sau mai pu]ine dec\t to]i cititorii de R`zboi [i pace din lume? L. V. n |n plin` epoc` a e-mail-urilor [i sms-urilor, c\nd o bibliografie interdisciplinar` ne pune la dispozi]ie argumente clare pentru „superficializarea“ g\ndirii din pricina Internetului, Bi-

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

blioteca Na]ional` din Madrid deschide o mirobolant` expozi]ie care s`rb`tore[te 500 de ani de epistolare scrise cumsecade, pe h\rtie, cu pana sau stiloul. P\n` pe 17 iunie, vor putea fi v`zute, la Madrid, scrisori ale Sfintei Teresa de Ávila, ale lui Quevedo sau García Lorca, dar [i romane epistolare mai vechi sau mai noi, c`ci specia pare s` cunoasc` o nesperat` revigorare.

Cum Madridul e departe, putem vedea, cum ne-am obi[nuit, fr\nturi din expozi]ie pe http:// www.bne.es/es/AreaPrensa/MaterialGrafico/Ex posiciones/Cartas/index.html. S. S.

George, utilizator al celeilalte „limbi universale“ – banul) are leg`tur` cu calitatea de esperantist a tat`lui s`u: \n 1947, tat`l l-a luat cu el \n delega]ia maghiar` care a participat la un congres al esperanti[tilor \n Elve]ia [i, de acolo, l-a trimis la studii \n Anglia. A[a a \nceput totul… M. V.

n S` mai zic` cineva c` romanele de dragoste nu fac cas` bun` cu tableta electronic`…

Afl`m dintr-un articol din L’Express c` cititoarele de literatur` roz s\nt mari amatoare de c`r]i electronice. Astfel, editura Harlequin, specializat` \n astfel de c`r]i, a \nregistrat un mare succes anul trecut \n Fran]a: cifra de afaceri s-a ridicat la un milion de euro pentru 600.000 de comenzi. Explica]ia e simpl`: \n format electronic, c`r]ile s\nt mai ieftine, mai u[or de stocat [i se pot citi \ntr-o discre]ie maxim`. A. M. S. n Unicul, vastul, intraductibilul „]oap`“ ar veni, sugereaz` DEX-ul, de la onomatopeea „]op“; cam ca \n „]op [i el/ea“ (ca ]oapa): o combina]ie de inopinat, cotropitor [i inoportun. Mai conving`toare mi se pare posibila etimologie greceasc`, de la tsopánis/-os, adic` „cioban“. Din acela[i registru ciob`nesc e, de altfel, [i similarul „m\rlan“ (la origini, mielul m\rlit, dat la oaie), de unde [i hibridul „]op\rlan“. }oap` e, deci, cel care face „ciob`nii“, cum ar spune ardelenii, e ciobanul str`mutat \n metropol`. Se confirm` o dat` \n plus provenien]a pastoral` a at\tor postúri specifice locului. M. P.

n |n cartea de dialoguri cu Mircea Iv`nescu, Gabriel Liiceanu \l \ntreab`: „|ncerc \ns` pentru ultima oar`: asta e tot ce pute]i declara despre poezia dumneavoastr`, c` e o \ndeletnicire de versificator ocazional?“. „Da.“ – r`spunde Mircea Iv`nescu – „{i sus]in c` acum \ncepe s` se vad` c` am fost… o gogonea]`.“ |n alt` parte, poetul \ntreab`: „…cine dracu’ mai vorbe[te acum despre a[a-zisa poezie a mea, a lui Iv`nescu?“. Gabriel Liiceanu r`spunde: „Denisa, de pild` (…) mi-a spus c` s\nte]i cel mai mare poet român \n via]`“. „A – zice Iv`nescu –, asta e o formul` copiat` de la mine. Eu umblam \n dreapta [i-n st\nga [i r`sp\ndeam acest zvon.“ Genial. A. M. n Nu cred c` ar fi deplasat s` avem [i o statuie a scriitorului necunoscut. Orice ora[, comun`, t\rg sau t\rg de carte ar merita s` aib` una. Anonimatul e deja eroic. C. C.

n George Soros a fost, la \nceputul lunii aprilie, la Floren]a. Nu pentru vreo conferin]` pe teme financiare, ci pentru a lansa dou` c`r]i scrise de tat`l s`u, Tivadar Soros – Robinson \n Siberia [i Bal mascat la Budapesta. Tat`l lui George Soros a fost unul dintre cei mai buni cunosc`tori [i propagatori ai limbii esperanto (\n care a [i scris) [i a avut o biografie extrem de agitat`. Soarta micului Gyuri (actualmente

11

Ioana Pârvulescu

Reclama \n belle époque

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

DOSAR

Pentru genera]ia mea, reclama are gustul fructului oprit. Dac` \n anii ’60 ai secolului trecut tot mai vedeai c\te o publicitate, de preferin]` cubanez`, Havana Club sau Kuba libre, mai t\rziu, p\n` \n 1990, gazetele comuniste [i anemicele programe de televiziune n-au mai permis jocul primejdios al reclamei. Primejdios pentru c` refuz` t`v`lugul care niveleaz` tot ce ar putea ie[i \n eviden]` [i aduce aminte de comer]ul liber, de omul liber, de proprietatea privat`, de trecutul prohibit. Belle époque este felia de timp care inoveaz` cel mai mult \n privin]a reclamei, devenind astfel un reper \n evolu]ia acesteia. Dar, dincolo de valoarea ei istoric`, reclama con]ine poezie [i destin. Am scris \n mai multe r\nduri pe aceast` tem`: \n cartea despre Prejudec`]ile literare, \n România literar`, \n Dilema, iar recent am avut o conferin]` despre reclamele evreie[ti \n belle époque [i interbelic, la Universitatea din Ierusalim. Paginile care urmeaz` profit` c\nd [i c\nd de pe urma acestor mai vechi preocup`ri [i, pornind de la comer], ajung la literatur`. Poezia [i proza au numai de c\[tigat de pe urma reclamei.

Epoc` (a noastr`): S` tuni [i s` fulgeri \mpotriva ei.

S` te pl\ngi c` nu-i poetic`.

S-o nume[ti epoc` de tranzi]ie, decadent`.

(Flaubert, Dic]ionarul ideilor primite de-a gata)

Cu minte deschis` [i spirit scormonitor, sensibil la noutate mai mult ca oric\nd \nainte, omul din belle époque are deja at\t [tiin]a, c\t [i con[tiin]a reclamei. Publicitatea p`trunde \n via]a lui pe spinarea ziarelor, asemenea co]ofenei care circul` victorioas` pe spinarea bivolului. Ia na[tere astfel o rela]ie de simbioz` tipic`: reclama se pl`te[te, gazetele tr`iesc de pe urma ei [i, pe de alt` parte, gazetele asigur` dinamismul c\[tig`tor al reclamei. Cu c\t s\nt mai multe reclame \ntr-un ziar, tirajul poate fi sporit [i cu c\t cre[te tirajul, reclama ajunge \n mai multe

case. Ap`rut` \n Europa \n jur de 1830, dezvoltat` [i rafinat` prin r`sp\ndirea cromolitografiei, reclama profit` din plin de explozia comunic`rii de tip nou de la sf\r[itul secolului al XIX-lea [i \nceputul secolului al XX-lea: atunci se inventeaz` totul. De[i ]inta e buzunarul sau, \n termenii epocii, punga bunului cet`]ean, clientul e ajutat s`-[i cheltuiasc` banii av\nd sentimentul c` \i reu[e[te o afacere sau c` face, m`car, o cheltuial` strict necesar`. |n cazul loteriei, care, \n pagin`, dispune de spa]iul cel mai generos, investi]ia e \n orbul noroc [i, ciudat, reclama la vis sau iluzie e cea care func]ioneaz` cel mai bine.

Anticii sacrificau animale pe altarul zeilor nev`zu]i care \nv\rt lumea, omul modern sacrific` bani pe altarul zeilor c\t se poate de vizibili ai reclamei, care \nv\rt cererea [i oferta.

Cererea onor clientelei: s` se \mbog`]easc`, s` se vindece, s` fie mai frumoas` [i \n pas cu lumea, s`-[i g`seasc` un serviciu, un chiria[, un

13

DOSAR

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

partener de nego] sau un partener de via]`.

Oferta: m\ncare [i haine, confortul \ntregii familii (tot ce ]ine de spa]iul domestic [i de progresul tehnic), s`n`tate (medici, farmaci[ti, denti[ti), desf`tare \n orele libere (teatru, oper`, concerte, circ, \ntreceri sportive, \ntre care un loc de cinste \l ocup` bicicleta, baluri [i restaurante).

Fiind util` ambelor p`r]i, convie]uirea dintre ziar [i publicitate e de lung` durat` [i probabil c` nu va disp`rea dec\t \n cazul \n care vreunul dintre parteneri va sucomba. |n presa româneasc`, de pild`, cotidianul care a profitat cel mai mult de pe urma publicit`]ii, sporindu-[i an de an tirajul, a fost Universul, care ajunsese \n preajma lui 1900 la aproape 100.000 de exemplare, cifr` enorm`, dac` o raport`m la popula]ia României de aproximativ 7 milioane. Nu degeaba Bouvard [i Pécuchet, un fel de Mache [i Lache ai spa]iului francez, copiaz` \n dic]ionarul lor de cli[ee, la cuv\ntul Ziare, dilema omu-

lui modern \n fa]a celor mai multe lucruri aduse de progres, inclusiv ziarele: n-ai cum s` te lipse[ti de ele, dar trebuie s` bomb`ni mereu \mpotriva lor.

Chiar prin[i \n mrejele ei, ra]ionalii oameni de la sf\r[itul secolului al XIX-lea pun reclama sub lup` [i o analizeaz`. Fiind prima \n privin]a nout`]ilor de tot felul, America, ]ara lui Edison, este c\nd subiect de admira]ie, c\nd de ironie, c\nd model, c\nd antimodel. La 27 noiembrie 1894, un articol despre poezie din revista s`pt`m\nal` ilustrat` Viea]a \ncepe cu aceast` fraz` premonitorie: „B`tr\na [i poetica noastr` Europ` merge cu pa[i repezi spre americanizare.“ La 27 februarie 1894, \n aceea[i revist` se public` un articol care \ncepe a[a: „Tr`im \n secolul reclamei, reclama-i ast`zi inima nu numai a comer]ului, dar [i a literaturii. Ast`zi afi[ele mari [i toba idem s\nt un element indispensabil pentru succes.“ Semn\nd X, un autor anonim din Revista literar`, urma[a Literatorului, scrie (sau mai degrab` traduce) \n 1895, un articol intitulat „Reclama \n America“: „Se [tie c` \n Statele Unite ale Americei un num`r mare de ziare se tip`resc \n peste o sut` de mii de exemplare [i c` anun]urile s\nt citite de mai mult de jum`tatea cump`r`torilor: \nchipuiasc`-[i deci cineva ce efect produce un anun] care ar apare \n mai multe ziare de-odat`.“ Succesul \n afaceri [i literatur` devine dependent de reclam`, constat` redactorii de la revista simboli[tilor. Este epoca \n care scriitorii, \ntr-adev`r, \ncep s`-[i anun]e c`r]ile prin reviste [i ziare pentru c`: „A nega avantagiile reclamei ar fi tot a[a de absurd ca [i c\nd s-ar nega acelea ale drumului de fier [i telegrafului.“ Dac` \n Statele Unite „comerciantul care n-ar face reclam`, s-ar expune s`-[i \nchiz` pr`v`lia“, la noi, comerciantul care-[i face reclam` se extinde, [i astfel apar primele lan]uri de magazine. De pild`, Au Petit Parisien, magazinul de \mbr`c`minte ]inut de un evreu, Kraus, pe Calea Victoriei, vizavi de Palat, are c`utare \n toat` România. Micul parizian \[i g`se[te reprezentan]i \n provincie, [i-i face cunoscu]i tot prin ziarele centrale: magazinele La Luna \n B\rlad [i Tulcea, Au monde élégant la Pite[ti, fra]ii G. Perlea la Br`ila, L.I. Lascarides la Constan]a, fra]ii Pollinger [i S. Kahane la Ia[i, Bazarul Olteniei

14

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

DOSAR

al lui S. Benvenisti la Craiova, Abr. I. Aladgem la Turnu-Severin, Magasin Universelle (sic) ]inut de Luca Lucatos la Giurgiu, la Ploie[ti Constantinescu & Buc`rescu, la Foc[ani Vartan Missir [i Fiii al`turi de Iacob K. Hanagic, fra]ii Stoicescu la Buz`u, la Bac`u Monsieur Hirschbein-fils, iar fra]ii Ibr`ileanu la Tecuci.

Pentru prima dat` apare, \n ziare, [i reclama la reclam`. „Reclama – sufletul comer]ului“ este, \nc` din epoca auroral` a publicit`]ii, un cli[eu pe care l-a \nv`]at orice negustor.

gustorii din România afl` din ziare c` \n alte ]`ri din lumea larg` se cheltuie[te adesea pe publicitate o sum` la fel de mare cu cea a investi]iei propriu-zise, ceea ce \i \ncurajeaz` s` fac` la fel.

Succesul reclamei \n [apte pa[i este urm`rit \ntr-o \nl`n]uire plin` de bun-sim], deci conving`toare: „La \nt\ia publicare, anun]ul trece neb`gat \n seam`; la a doua, cititorul \l vede, dar nu-l cite[te; la a treia, \l cite[te f`r` interes; la a patra, observ` pre]ul; la a cincea se intereseaz`; la a [asea, \[i zice: «Nu e scump!»; la a [aptea cump`r`.“ Dar, pe m`sur` ce pagina de ziar e invadat` de tot mai multe \ndemnuri, apare problema vizibilit`]ii. Primul scop al celor care-[i dau anun]urile la gazet` este ca al lor s` sar` \n ochi mai mult dec\t al vecinului din dreapta sau din st\nga. Pentru asta, creatorii de reclame, care la noi s\nt \nc` negustorii \n[i[i, \[i pun imagina]ia la b`taie sau, mai comod, se inspir` de pe la str`ini.

S\nt nenum`rate trucuri bazate pe ideea de surpriz`, de care uzeaz` cei care dau reclamele.

Afirma]ii [oc care \ncep cu NU (\ntr-un fel acest c\rlig va fi utilizat [i de Eugen Ionescu, \n volumul lui de critic` literar`): „Nu v` e ru[ine...?“

Publicitate: Surs` de \mbog`]ire.

V\nzare: S` vinzi [i s` cumperi, iat` scopul vie]ii.

(Flaubert, Dic]ionarul ideilor primite de-a gata)

|n dinamicii ani fin de siècle apar \nc` dou` varia]iuni pe tema comer]ului, precum [i a reclamelor care-l \nso]esc ca pe un rege, cu cortegiul lor: „Cerneala tipografic` este s\ngele comer]ului“ [i „Prin concuren]` comerciul progreseaz`“. Sau, \n cuvintele lui Flaubert din Dic]ionar..., „Concuren]a: sufletul comer]ului“. Ne-

15

DOSAR

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

e scris cu caractere mari, iar continuarea e dedesubt, cu litere minuscule sau pe pagina urm`toare: „...s` purta]i p`l`ria r`u periat`?“ Urmeaz` imediat remediul: „Cump`r` o p`l`rie de la pr`v`lia...“ Tot americanii s\nt campionii prostului gust \n materie de reclame, cum se constat` \n acela[i articol din Revista literar`, ei fac reclame [i \n cimitir, ca spi]erul care [i-a construit un monument pe care a scris: „Aici va odihni James Bolton, care deocamdat` \[i conduce \nc` farmacia din strada ...“ Cu asemenea exemple redactorii ar putea umple pagini \ntregi, ceea ce, spre cinstea lor, se ab]in s` fac`.

Francezii s\nt la polul opus, ei au reclamele cele mai spirituale, bazate pe ani de cultur` clasic`, cu acel strop de ironie care submineaz` solemnitatea. De pild`, o reclam` la bicicletele Valor prezint` un domn \ntr-un costum de secol XVII, care, cu o carte \n m\n`, Cidul lui Corneille, afirm`: „La Valor n’attend pas le nombre des années“. Desigur, reclama nu cere chiar ani grei de [coal`: este versul cel mai cunoscut din cea mai cunoscut` tragedie a lui Corneille, cuvinte devenite un fel de argument pro domo al

tinerilor: „...mais aux \mes bien nées / La valeur n’attend point le nombre des années“. La fel [i cu bicicletele Valor: bine lucrate, \n \ntors`tura ingenioas` a firmei, nu a[teapt` trecerea anilor, adic`, \n cuvintele comercian]ilor de azi, tinerii s\nt publicul-]int`. Ce e frumos la firmele de acest fel este tot o rela]ie de simbioz`, de data asta \ntre cultur` [i comer], care se pun reciproc \n valoare. |n afi[ele publicitare din Fran]a se face risip` de personaje mitologice, religioase, alegorice. De la cidrul Eva care te face seduc`toare, la s`punul Venus, care te face alb` ca spuma m`rii, apoi de la zei (ceasuri Cronos), la Isus (canoe care merge pe ap`) [i de la \ngeri (pastile care parfumeaz` aerul [i \ndep`rteaz` moliile) la bicicleta Lucifer („Joie d’enfer sur Lucifer“) sau la Mo[ Cr`ciun cu sacul de loterie.

S\nt, apoi, figurile istorice (de la s`punul Jeanne D’Arc la coniacul Napoleon), personalit`]ile politice contemporane (pre[edin]ii Fran]ei, regi [i regine europene sau capete \ncoronate exotice) [i, nu \n ultimul r\nd, scriitorii, divele, filozofii (Voltaire, de pild`, ca rege al cafelei sau al hainelor b`rb`te[ti). Dac` [i afi[ele publicitare din

16

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

DOSAR

Mitteleuropa (tip Alphonse Mucha) s\nt opere de art`, cele din Fran]a au, cu siguran]`, \nt\ietatea \n privin]a \nc`rc`turii culturale [i a acelui strop de umor spiritual care face faima francezilor. |n spa]iul românesc se remarc`, \n reclame [i afi[e, \mbinarea dintre polite]e [i precizie. Nu e de conceput adresarea la singular, se \ncepe sau se semneaz` cu stim`, se folose[te apelativul onorate sau preaonorate [i adjective m`gulitoare cum e atotprezentul gra]ioas` \n reclamele adresate doamnelor, preluat din ziar \n vocabularul schi]elor lui Caragiale. |n ce prive[te precizia, exista un obicei care a disp`rut, din p`cate, pentru cump`r`torul de azi. C\nd se d`dea adresa, aceasta era mereu \nso]it` de un reper, de o cl`dire cunoscut` tuturor sau de un indiciu simplu: vis-à-vis de Po[t`, l\ng` Teatrul Na]ional, la \ncruci[area str`zii Schitu M`gureanu cu strada {tirbei Vod` etc. De asemenea, tot din aceast` permanent` dorin]` de a veni \n \nt\mpinarea semenilor, se anun]a din timp, \n ziare, c\nd un medic sau un negustor se muta, pentru ca omul s` nu bat` drumul degeaba.

Cum \n belle époque e la mod` parodia, literatura à la manière de..., scriitorii s\nt cei care parodiaz` cu mare succes [i reclamele. |nc` din 1894 se fac [i se public` \n revistele literare reclame imaginare, ceea ce \nseamn` c` oamenii s\nt con[tien]i de umorul lor involuntar [i de splendida lor expresivitate. Cele mai reu[ite le-am g`sit \n Viea]a, revist` condus` de prietenii lui Caragiale, scriitorul Alexandru Vlahu]` [i dr. Alceu Urechea. Aici apare ironizat excesul de na]ionalism, tricolorul pus pe firme, astfel \nc\t o firm` imaginar` de farmacie s-ar putea numi „La microbul tricolor“, av\nd produse haotice care, probabil, parodiaz` tendin]a, tot na]ional`, spre dezorganizare, spre leacuri gre[ite: O firm` analog` (cu siguran]` c` nu singura) apare \n ziarele din 1899 [i este apoi parodiat` de Caragiale la 1900, \n schi]a La Pa[ti: „10 ceasuri [i jum`tate seara, \n s\mb`ta Pa[telui...

Marele Magazin de Coloniale, Delicatese, Comestibile et Colori [i mare Depou de Vinuri et B`uturi Jndigene et Streine cu firma «La trei struguri tricolori» [i-a l`sat obloanele [i \nchis gazometrul.“

Caragiale nu preia \ns` reclamele reale f`r` s` le prelucreze inteligent. Firma lui se compune din mai multe, topite laolalt` \ntr-un joc tricolor: nu-i scap` J-ul care apare uneori \n loc de i, mania enumer`rilor [i a omniprezentului et, preciz`rile de tip „delicatese“, „coloniale“, „indigenele“, gre[elile gramaticale.

Ca replic` la anun]urile cu NU [i la ve[nicele mut`ri ale cabinetelor medicale, redactorii de la Viea]a dau un absurd anun] invers: „Doctorul Z. NU s-a mutat! “ Denti[tii s\nt la mare c`utare, \nlocuindu-i \ncet-\ncet pe frizerii care se ocupaser` p\n` atunci, cam f`r` menajamente, de din]ii clien]ilor. |ntr-un chenar bine marcat, un anun] dintr-un ziar transilvan, care combin` stomatologia cu arta bijutierului [i ingineria: „Scoaterea din]ilor, din]i artistici, poduri \n gur`, de aur, coroane, \nf`ptuie[te Quil Reinhold, dentist. Pe l\ng` pre]uri moderate [i garan]`.“ Din]ii

17

DOSAR

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012 Progres: Totdeauna prost \n]eles [i prea rapid.

(Flaubert, Dic]ionarul ideilor primite de-a gata)

artistici [i podurile de aur, ca-n basme, \ndulcesc pu]in tonul abrupt cu care debuteaz` oferta. Iar poe]ii de la Viea]a, cu umbra prietenului Caragiale al`turi (m`seaua dureroas` [i dandistul apar [i \n schi]e [i \n D’ale carnavalului, cu un rol comic de prim rang) dau cea mai izbutit` firm` de gen. Cum denti[tii se l`udau cu stagii \n str`in`tate [i „extrac]iuni nedureroase“ [i diverse reduceri, firma imaginar` spune: „Doctorul Popescu, dentist african, recomand` asortismentul s`u de din]i artificiali, cu mult superiori celor naturali. Extrac]iuni pl`cute. La 12 m`sele, se scoate una gratis!“

18

Prin revistele literare [i prin flerul artistic al lui Caragiale, reclama bate a[adar la u[a literaturii. Cei care o vor primi cu bra]ele deschise s\nt avangardi[tii, \ntruc\t ace[tia l`rgesc f`r` precedent limitele spa]iului literar. Deja \n 1853, prin estetica lui Karl Rosenkranz (Ästhetik des Häßlichen, Königsberg) [i prin Baudelaire, ur\tul \[i f`cuse un loc bun \n poezie. |ns` datorit` avangardi[tilor, o sum` de lucruri, nu ur\te, ci pur [i simplu socotite nonpoetice, \n afara grani]elor stabilite de secole ale literarului, s\nt primite \n`untrul lui. Emigran]ii, care sosesc \n poezia avangardei, s\nt de tot felul: reclama [i sloganul publicitar, matematica, \njur`tura, ma[ina [i tot ce ]ine de tehnica cea mai strict`, amestecul de limbi „indigene et str`ine“.

Dar, de pe urma reclamei [i a afi[ului publicitar avangardi[tii profit` cel mai mult la nivel grafic: litere de m`rimi [i culori diferite, permi]\ndu-[i, pe l\ng` linia orizontal`, fantezia oric`rei direc]ii piezi[e, cu vorbe scrise succesiv \n limbi diferite \ntr-un singur enun] [i, mai ales, combina]ia cu imagini. Acest lucru explodeaz` \n toat` splendoarea lui abia dup` Primul R`zboi Mondial.

Deocamdat`, \n belle époque, reclamele, intrate prea \n prip` \n ziare [i reviste odat` cu progresul, s\nt o comoar` literar` ignorat`.

Transilvania, cu Bra[ovul, ora[ negustoresc \n care exist` mai multe etnii [i se vorbesc mai multe limbi, precum [i Banatul s\nt zone cosmopolite, care au \n plus ticuri de Mitteleuropa.

Oricum, \n lumea nego]ului, convie]uirea mai multor neamuri e armonioas` [i nici produc`torul, nici clientul n-au interes s` se \nchid` \n orgolioase limite na]ionaliste. Paginile de reclame – p\n` la [ase pe num`r – din ziarul ar`dean Tribuna din 1911, de pild`, se pot citi ca un volum de versuri naive. S\nt, aici, microantologii de poezie a cotidianului, destine cu 20 de bani cuv\ntul, energii orientate spre bine, precum [i semne de progres, civiliza]ie, bunsim], inocen]` [i \ncredere, pe care reclamele de ast`zi, mai degrab` viclene [i agresive, le-au

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

DOSAR

pierdut cu des`v\r[ire. Este vorba despre anun]urile date de micii me[te[ugari, de medici, negustori, agricultori, meseria[i de tot felul. Unele con]in delicioase ambiguit`]i, formul`ri absurde demne de Urmuz, pe care, desigur, autorii lor nu le b`nuiau.

Garan]ia de c\]iva ani, prospectele [i cataloagele gratuite, discre]ia des`v\r[it` \n problemele medicale mai delicate, ideea de temeinicie [i soliditate a obiectelor oferite s\nt c\teva dintre laitmotivele acestei poezii utilitare. Nu de pu]ine ori, un num`r de telefon cu trei cifre [i desenele atr`g`toare contribuie la viteza de persuasiune a ofertei. Iat` c\teva mostre (gratuite) din volumul de poezie sui generis scris \n anul, \nc` de gra]ie, 1911. „Ma[ina de desnodat trifoi“ se propune probabil gr`dinarilor exaspera]i de puterea de \nmul]ire a acestor plante, care-[i \mpu[c` semin]ele \n cele patru v\nturi, ca p`p`dia. Anun]ul apare pe fondul negru al unui careu, ornat la col]uri chiar cu trifoi cu patru foi, aduc`tor de noroc. Aceast` incredibil de frumos numit` ma[in` are „mecanism de cur`]it simplu [i duplu“, motor [i v\rtej. Este brevetat`. „Pre]uri ieftine.“ Condi]iuni de plat` avantajoase. „Catalog trimete la dorin]` gratis.“

Un om de tip renascentist prin multiplele lui preocup`ri – armurar, optician [i fabricant de cumpene de pe strada Spitalului – „preg`te[te tot felul de arme, pistoale, revolvere, apoi cumpene deci- [i centimale dup` ultimul sistem de legalizare pe l\ng` pre]uri ieftine [i execu]ie pl`cut`.“ Dou` lucruri te las` vis`tor: pe de o parte, succesiunea pistoale, revolvere, apoi cumpene gradate [i, pe de alt` parte, „execu]ia pl`cut`“ care probabil c` pentru un fabricant de arme este, ca extrac]iile la denti[ti, o condi]ie obligatorie.

Dl Majoros Jozsef de pe strada Andrei nr. 5 din Lugoj e fabricant de tr`suri. Este fericitul de]in`tor al unui „magazin permanent de tr`suri noi [i pref`cute.“ S` ne \nchipuim urm`toarea scen` de subtil` armonie: un om pref`cut alunec\nd pe str`zi \ntr-o tr`sur` pref`cut`! Domnul Majoros asigur` „lucru bun, serviciu rapid [i con[tiin]ios.“ Un domn Antoniu din Timi[oara, cu blazon, ofer` celor interesa]i diverse modele de clopote: „\ntregi, armonioase, pe garan]ie de mai mul]i ani, prev`zute cu ajust`ri de fer b`tut.“ C\teva secrete de fabrica]ie se las` \ntrev`zute \n anun]: clopotele s\nt „construite spre a le \ntoarce cu u[urin]` \n orice parte, \ndat` ce s\nt

19

DOSAR

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

b`tute pe o latur`, fiind astfel scutite de cr`pare.“ Asul din m\neca me[terului Antoniu abia acum urmeaz`: „S\nt recomandate cu deosebire CLOPOTELE G~URITE de d\nsul inventate [i premiate \n mai multe r\nduri, cari s\nt prev`zute \n partea superioar` – ca violina – cu g`uri ca figura S [i au un ton mai intensiv, mai ad\nc, mai limpede, mai pl`cut, cu vibrare mai voluminoas` dec\t cele de sistem vechi.“ Dup` ce a inventat [i – dup` cum rezult` – s-a autopremiat, dup` o risip` de epitete demn` de marii poe]i, urmeaz` [i date precise, inginere[ti: „un clopot patentat de 327 de kg este egal \n ton cu un clopot de 461 de kg patentat dup` sistemul vechi.“ Pre]uri curate, ilustrate gratis.

Pentru cei ce nu-[i pot permite un clopot care s` le picure sunete de violin` \n urechi, chiar al`turi de oferta Dlui Antoniu exist` oferta de Dlui Dioszeghi din Oradea Mare care vinde canari: „cele mai frumoase c\nt`re]e moderne ce c\nt` ziua [i la lumin`. C\nt`rea]` t\n`r` 4, 5 fileri. Ou`toare 1, 2, 3 [i 4 fileri, dup` soiu. Renumitele canarine Seifert [i verzi de la 10 fil. \n sus.“ Cine nu [tia care este femininul de la canar a aflat. Desigur „canarinele Seifert [i verde“ dau [i bisuri. |n fine, tradi]ionali[tii, care nu vor experien]e muzicale noi, cu clopote [i canarine,

pot r`m\ne bucuriile pianului sau ale harmoniului de la „solidul magazin V. Heldenberg din Sibiu, vis-à-vis de Hotelul |mp`ratul Roman“, magazin „\ntemeiat la anul 1867 ca I-a pr`v`lie de pianuri \n Transilvania.“ Pre]urile s\nt „originale din fabric`.“ Plata „\n rate dup` dorin]`.“ Pianuri vechi se primesc \n schimb. |ntre multele anun]uri ale comercian]ilor de obiecte biserice[ti se afl` unul care spune, cu tonul frivol al creatorilor de mod`, c` „au sosit nout`]ile de prim`var`“ la Arad, cu „stofe, m`t`suri, delainuri, zefyruri, cretoane, batisturi [i multe alte articole care nu se pot toate \n[ira.“ Pentru „sfintele biserici [i preo]i“ se ofer` br\uri ro[ii, v\n`te [i negre“, dup` rang catolic. Pe st\nga anun]ului, de jos \n sus, ca la P.S.-urile din unele scrisori prea \ndesate, apare [i aceast` sumbr` [i misterioas` ad`ugire: „Ciorapi \mpleti]i \n temni]`.“ |nduio[`tor de solemn este anun]ul unui domn, zidar diplomat [i arhitect: „Cu onoare \ncuno[tiin]ez onor. public c` \n bran[a arhitectonic` execut tot felul de transform`ri de zidiri vechi, repararea de biserici rom\ne [i [coli, precum [i zidirea lor. Comande primesc at\t din localitate c\t [i din provincie. Pre]urile-s foarte moderate. Cu stim`: Teodor Cioban.“ Proprie-

20

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

DOSAR

tarul Ioan Popescu este mai concis: „De v\nzare \n cuant mare [i mic: vin vechi [i nou de M`derat.“ Dac` cei cu voca]ie juridic` „afl` aplicare“ \n diverse cancelarii advoca]iale, un june [i nobil vicenotar \mbin` utilul cu pl`cutul, expun\ndu[i cu onestitate inten]iile de parvenire cu ajutorul femeii: „Un t\n`r vicenotar, cu diplom` [i practic` perfect`, din familie nobiliar` rom\n`, dore[te a se c`s`tori cu o domni[oar` sau v`duv` f`r` copii, \n etate de 18-30 ani [i de familie bun` rom\neasc`, prin a c`reia ajutor, interven]ie sau protec]ie ar deveni notar \n vreo comun` mai bine situat`.“ Preten]iile nu s\nt mari, dup` cum se vede, adresa la Poste-restante…

O lung` diserta]ie „despre boalele secrete“ face Dr. Palocz din Budapesta, preciz\nd cu tact, la final: „Pentru femei e sal` de a[teptare separat` [i ie[ire separat`. |n ceea ce prive[te cura, dep`rtarea nu este piedic`, c`ci dac` cineva, din orice cauz`, n-ar putea veni \n persoan`, atunci i se va da r`spuns am`nun]it foarte discret prin scrisoare. Limba rom\n` se vorbe[te perfect.[subl. Dr. Palocz].“ |nc` o remarc` lini[titoare pentru o epoc` \n care exist` \nc` ideea de intimitate: „Dup` \ncheierea curei epistolele se ard, ori, la dorin]`, se retrimit fiec`ruia.“ Suvenir de la domnul doctor. |n Deva, Bencsik Zsigmond ofer` nici mai mult, nici mai pu]in dec\t ghete americane [i franceze, precum [i ghete „pentru picioare neregulate [i bolnave.“ Gentilul domn care d` m\ng\iere picioarelor oropsite ([i neregulate, [i bolnave) mai vinde galo[i, ghete pentru gimnastic` [i excelente creme de ghete. „La comande din provincie este destul a se trimite o gheat` folosit`.“ Vremuri!, vorba lui Ghica.

Biciclete Champion [i Premier, mobile „cu garan]ia cea mai extrem`“, tentanta cur` „de scald` [i de beut“ la Buzia[, crema neunsuroas` [i „pasta pentru din]i“ de la firma Ianer, „peruci [i v`pseal` pentru p`r“, motoare performante de diverse tipuri, „libr`rie, papit`rie [i magazin de note musicale“, ma[ini de cusut [i garmofoane de la marele atelier mehanic din Bra[ov, ca[ de Cluj format de ]igle de la Fabrica de br\nz` Transilvania sau cump`rarea de flori de romani]` (mu[e]el) [i viespi de frap]en (g\n-

daci de maiu) – toate acestea [i multe altele le poate descoperi zilnic cititorul de gazet` de la \nceputul secolului trecut. Reclama, la fel ca epoca \n care se dezvolt`, d` senza]ia de bel[ug [i sentimentul c` omul e ferit de toate relele, inclusiv dependen]a de tutun prin deja inventatele ]ig`ri antinicotin Jacobi. Progresul irezistibil – spune Stefan Zweig \n Lumea de ieri – d` oamenilor de sf\r[it de secol 19 [i \nceput de secol 20, convingerea c` se afl` „pe drumul drept [i infailibil spre cea mai bun` dintre lumi“, c` nu vor mai exista r`zboaie [i foamete. Binele – continu` el – „era palpabil, concret“, iar „oamenii deveneau mai frumo[i, mai viguro[i, mai s`n`to[i.“

21

DOSAR

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

Evrei: Fiii lui Israel. To]i evreii s\nt negustori de lornioane.

(Flaubert, Dic]ionarul ideilor primite de-a gata)

Scriitorul Stefan Zweig, n`scut \n 1881 la Viena [i crescut \n belle époque, era fiul lui Moriz Zweig, negustor, apoi fabricant de textile cu reclam` \n ziarele vieneze, [i al Idei Brettauer, fiic` de bancher. Prezentarea pe care, \n memorii, o face anilor s`i de formare e valabil` pentru multe familii de negustori evrei: p`rin]ii fac comer] \ntr-o epoc` propice, afacerile s\nt \nfloritoare, iar banii s\nt folosi]i pentru a-[i da absolut to]i copiii la \nv`]`tur`, astfel c` mul]i copii de negustori devin intelectuali, scriitori, arti[ti. |n preajma lui 1900 o mul]ime de evrei din România fac comer], s\nt a[adar interesa]i de publicitate. Foarte mul]i s\nt furnizori ai cur]ii regale, lucru care e precizat \n anun], ca o garan]ie a calit`]ii. Cei vizibili \n ziarele [i revistele române[ti s\nt bancheri sau proprietari ai unor case de schimb, medici (apar [i primii psihana-

22

li[ti), denti[ti, farmaci[ti, librari, fotografi, bijutieri, mai rar avoca]i. Desigur, [i comercian]i de lornioane [i ochelari, ca-n cli[eul lui Flaubert, care porne[te, probabil, de la sefardul Spinoza, [lefuitor de lentile.

Cum ar`ta pr`v`lia [i via]a unui asemenea negustor? Ca a tuturor celorlal]i. L-am descoperit pe Victor Kraus, de la firma Au Petit Parisien, furnizor al cur]ii regale, cel cu reprezentan]i \n toat` România, nu numai \n reclamele mereu adaptate la nou din ziarul Epoca de la sf\r[itul secolului, ci [i \n volumul de Amintiri scris de Zoe C`m`r`[escu (Editura Ponte, 2011), fiica uneia dintre doamnele de onoare ale reginei Elisabeta: „Petit Parisien, o pr`v`lie mic` vizavi de palat, unde g`seai de la p`l`rii, pantofi, rochii, m`nu[i, p\n` la juc`rii, stofe [i covoare pentru toate nevoile, era ]inut` de un evreu [chiop, domnul Krauss... “ So]ia lui – spune memorialista – a avut un rol important \n succesul afacerii, pentru c` era „o persoan` m`runt`, durdulie [i amabil`, care atr`gea mult` clientel`“, \ntre al]ii [i pe secretarul regelui, monsieur Basset, astfel c` spre pr`v`lia din Ca-

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

DOSAR

lea Victoriei au curs comenzile de la palat. Copiii doamnelor de onoare ale reginei, \ntre care [i viitoarea memorialist` [i copiii familiei Kraus, se joac` \mpreun`: „Madam Krauss avea o sumedenie de copii cu care ne [i \mprietenisem.

Deasupra pr`v`liei, \ntr-un apartament mic, supra\nc`rcat cu mobil` [i bibelouri, ne primea Jeannette [i ne jucam grozav de bine la ea [...].

Una dintre surori, mai mare, Olga, o fat` grozav de frumoas`, avea mult` imagina]ie [i ne inventa tot felul de jocuri [i [arade, pentru care ne \mbr`ca \n rochii lungi de-ale ei, ne costuma [i ne d`dea tot felul de idei de teatru, aduse de pe la pensionul din str`in`tate unde \[i f`cuse [coala.“ Vara, familia evreului prime[te musafiri din administra]ia Casei Regale [i a Domeniilor Coroanei \n gr`dina domnului Basset, unde e „ca la ea acas`.“ Dup` ce [i-a m`ritat fetele, madame Kraus s-a desp`r]it de so]ul ei [i s-a c`s`torit cu domnul Basset. Dar rela]iile cu Micul Parizian continu`, \ntruc\t la o reprezenta]ie de pomin` organizat` de aceea[i inventiv` Olga, „costumele din m`t`suri de calitate au fost lucrate la Petit Parisien.“ Tot despre via]a cotidian` a evreilor vorbesc [i numeroasele anun]uri matrimoniale, precum [i adev`rate romane de dragoste interzis`, dintre tineri de religii diferite pe care p`rin]ii tradi]ionali[ti nu-i las` s` se c`s`toreasc`.

Evreii cu magazine pentru lumea bun` s\nt numero[i, unii dintre ei au reclame de o pagin` \n Almanach du High-life, un fel de anuar monden ]inut de celebrul Claymoore (Mi[u V`c`rescu). |n preajma lui 1900 apar \n pres` S. Fain, cu o pr`v`lie de p`l`rii de lux fondat` \n 1858, pe Calea Victoriei la nr. 52, iar la nr. 91, F. Nowak, cu tr`suri, \ntre care una cu co[ progresist, „care la orice moment se poate descompune, \nchide ca o umbrel` [i [pune la] p`strat \ntr-o cutie!“ Vizavi de el, la nr. 100, dl Sternberg – am\ndoi s\nt, la r\ndul lor, furnizori al Cur]ii Regale – cu un magazin de mobile care aduce produse „cu pre]ul original al fabricei“ [i care se \ns`rcineaz` cu „aranjarea complect` de camere de dormit, sufragerii, saloane, birouri.“ Concurentul lui este un consangvin, M. Kulberg din strada Br\ncoveanu, care are mobile fantesie [i reprezentan]i \n toat` ]ara [i lucreaz` piese de

mobilier „nelucrate p\n` acum \n ]ar`.“ Librarul Leon Alcalay, editorul {araga au [i ei numeroase anun]uri \n pagina de ziar, iar Haiman, cu libr`ria vizavi de palat beneficiaz`, pe l\ng` pagina din Almanach du High-life [i de mici anun]uri ca: „Drama lui Caragiali, N`pasta, a ap`rut \n volum. Se g`se[te de v\nzare pe pre]ul de 1 leu [i 50 bani la Haiman.“ (Timpul 11 febr. 1890) Chiar [i micii negustori din zona DoamneiLipscani-Sm\rdan-Carol au reclame \n ziar. Ace[tia v\nd sobe [i „ma[ine de bucate“ americane (dl A. Reichenberg) [i cocsul necesar (dl A. Goldstein), mac de prim` calitate (la Löbel), mu[tar [i conserve (la Staicovici) etc. Domnul E. Bernstein din Calea Rahovei, cu reclam` \n Adev`rul (1899), vinde manechine fran]uze[ti „pentru dame [i b`rba]i cu pre]uri foarte reduse“, formulare din care nu se \n]elege lim-

23

DOSAR

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

pede dac` [i damele, [i b`rba]ii au pre]uri reduse sau numai b`rba]ii se v\nd foarte ieftin.

Dar firma cea mai import` pentru literatur` am descoperit-o \n acela[i Almanach du Highlife din anul 1897, al`turi de articole de voiaj, adic` geamantane. Ea mi-a dat cheia unui personaj din proza lui Urmuz, scriitor care din 1889, c\nd se mut` cu familia la Bucure[ti, a avut mereu sub ochi asemenea firme. Este vorba de reclama lui Emil Gayk. Dac` \n ce prive[te firma Algazy & Grummer (titlul reprezint` mai degrab` o firm` dec\t numele unor personaje, cum e interpretat), autorul face o trimitere, \n nota de subsol, la un cunoscut magazin de geamantane, portmoneuri din Capital`, la Emyl Gayk cititorul e l`sat s` ghiceasc` singur punctul de pornire. Frazele descriu un om mecanomorf (cu formula perfect acoperitoare a lui Nicolae Balot`). Se asambleaz`, fraz` cu fraz`, o sintez` om-obiect mecanic: „[..] Are g\tlejul \ntotdeauna supt [i moralul foarte ridicat... \ncovoiat ca un arc, Gayk st` \ntotdeauna aplecat \nainte, astfel c` poate u[or domina \mprejuri-

mile.“ Se mai vorbe[te, \n proz`, de „muzele cu bocanci“ ale lui Gayk, apare obsesia kilometrilor „alinia]i unul dup` altul, \n lungime, al`turi de ora[“, dup` care Gayk tinde s` capete mai degrab` atribute de pas`re, a[adar de zbor.

Or, firma lui Emil Gayk se potrive[te cu toate acestea: e o firm` de biciclete.

Ea devine semnificativ` pentru felul \n care Urmuz creeaz` un univers de sintez` \n care diferitele regnuri – printre ele [i „regnul tehnic“– se amestec` \ntre ele, o muta]ie tipic` pentru belle époque. Ce e pe c\t de surprinz`tor, pe at\t de semnificativ \n prozele lui Urmuz e c` oric\t de bizar ar fi alc`tuit [i oric\t de pu]in omenesc ar ar`ta, cu at\tea atribute tehnice \n el, omul urmuzian nu scap` cu totul de problemele de con[tiin]`.

Reclama a fost [i este, ca-n vechiul cli[eu, sufletul comer]ului [i unul dintre semnele progresului. |n acela[i timp ea reu[e[te, cu siguran]`, s` \nsufle]easc` [i s` \mping` \nainte complicata ma[in`rie a literaturii. n

24

Fotografii de Rare[ Avram

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

PROFIL Fizica e ca o limb` str`in` Vlad Zografi dramaturg & editor

Unul dintre cei mai buni dramaturgi români contemporani e absolvent de Fizic`.

Rigoarea [i spiritul critic ale savantului s\nt [i \nsu[irile autorului dramatic Vlad Zografi.

Textele sale au ceva din precizia unui tratat [i vorbesc despre lucruri accesibile doar celor care vor s` \n]eleag` mai mult. Acela[i Vlad Zografi este [i coordonatorul colec]iei de c`r]i de [tiin]` de la Editura Humanitas.

Chiar dac` s-a lansat ca o editur` de [tiin]e umaniste, Humanitas are \n momentul de fa]` cea mai coerent` serie de c`r]i de [tiin]` exact`.

Aici au ap`rut texte fundamentale despre legile care guverneaz` universul – dar [i despre limitele cunoa[terii [tiin]ifice; aici au ap`rut texte fundamentale despre „problemele grave“ (cum le nume[te Vlad Zografi) scrise de Albert Einstein, Stephen Hawking, Brian Greene, Simon Singh, Stephen Weinberg, Richard Dawkins etc.

Aceast` colec]ie de carte se situeaz` acolo unde filozofia se \nt\lne[te cu [tiin]a. „Deschiz\nd cutia filozofiei ajungem [i la \ntreb`ri la care doar [tiin]ele umaniste nu ar fi putut r`spunde.“ A[a a ap`rut ideea unei colec]ii speciale, dedicate populariz`rii [tiin]ei. {i ar mai fi ceva – spune Zografi: „Ideea c` doar cultura umanist` conteaz`, c` exist` un divor] catastrofal \ntre cultura umanist` [i cultura [tiin]ific` trebuie dep`[it`. Un om cultivat din zilele noastre trebuie \n

26

aceea[i m`sur` s` cunoasc` clasicii literaturii universale [i s` aib` idee despre cum stau lucrurile \n privin]a cunoa[terii [tiin]ifice. Nu trebuie s` [tim totul \n detalii, dar trebuie s` avem idee cam care e «desenul din covor», cum zice Henry James.“ Cultura umanist` [i cultura [tiin]ific` Prejudecata aceasta legat` de cele dou` lumi paralele – a intelectualilor umani[ti [i a oamenilor de [tiin]` – e probabil specific` locului, c`ci \n Europa occidental` savan]ii – din orice domeniu – apar]in elitei publice. Poate [i pentru c` – sau tocmai pentru c` – acolo c`r]ile de [tiin]` au o circula]ie mult mai mare.

Vlad Zografi s-a hot`r\t s` fac` Fizic` din oroarea de a deveni inginer. Pe vremuri, \ntr-adev`r, se f`cea distinc]ia \ntre intelectuali [i ingineri. „Dispre]ul pentru ingineri – absolut nemeritat, am cunoscut ingineri de-o inteligen]` sclipitoare – venea din acea religie a inginerului construit` de comuni[ti. Lenin spunea c` un electrician valoreaz` mai mult dec\t zece mii de ]`rani; Stalin era obsedat [i el de ingineri – at\t

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

PROFIL

de tare, \nc\t, pentru el, scriitorii erau inginerii sufletului.“ Ast`zi exist` un fel de team` respectuoas` pentru cei care ajung s` cunoasc` matematica [i fizica, spune Vlad Zografi. „P\n` la urm`, fizica e ca o limb` str`in`. E ca [i cum ai [ti swahili.“ Cum a ajuns s` se ocupe de colec]ie de [tiin]` la Humanitas? „Eram deja redactor [i mo[tenisem o carte – Scurt` istorie a timpului, de Stephen Hawking; chiar \n momentul \n care m-am angajat, Gabriel Liiceanu c`uta pe cineva care ar putea s` gestioneze c`r]ile de [tiin]` care urmau s` apar` la editur`. Pe vremea aceea nu erau foarte multe c`r]i de [tiin]`, un timp m-am ocupat de literatur`.“ Momentul a coincis cu perioada \n care el \nsu[i n-a mai scris. Dup` cum m`rturise[te Vlad Zografi, s` te ocupi de literatur` \ntr-o editur` e foarte periculos pentru un autor: „Preferin]ele mele literare s\nt inavuabile. Scriitorii \n care cred cu adev`rat se num`r` pe degetele de la dou` m\ini

– poate trei, cu indulgen]`. Ca editor nu pot s`-mi impun gusturile – ele nu au nici o leg`tur` cu preferin]ele pie]ei. Cine nu scrie poate judeca lucrurile dintr-o perspectiv` comercial`.

Dar dac` editorul este el \nsu[i [i scriitor, e mai complicat. Un scriitor care public` c`r]i de literatur` e ca un om care trebuie s` se scalde \n apa \n care s-au \mb`iat al]ii. Or, fiecare autor are jegul lui.“ Misiunea ce i-a fost \ncredin]at`, aceea de a coordona c`r]ile de [tiin]`, a fost salvatoare.

Obiectivul s`u: s` prezinte punctele cele mai fierbin]i ale cunoa[terii [tiin]ifice actuale. „M-a atras statutul cunoa[terii. Am ales mereu teme cu mare greutate. {i orice tem` [tiin]ific` cu greutate trimite la \ntreb`rile grave, de care nu poate s` nu se intereseze [i filozofia.“ C`r]ile de [tiin]` se adreseaz` unui public destul de larg.

Nu s\nt neap`rat c`r]i de specialitate, dar s\nt c`r]i scrise de speciali[ti. „Tr`im un moment de cotitur` care seam`n` cu ce se \nt\mpla acum o

27

PROFIL

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012 desea se vorbe[te despre „teoria stringurilor“ c\nd, de fapt, „teoria corzilor“ e o sintagm` mult mai potrivit`. „Eu am preferat s` g`sesc echivalen]e române[ti“ – spune Zografi. |n Europa occidental`, c`r]i ca acestea ating tiraje de zeci de mii de exemplare. Care e publicul lor \n România? Sigur, tirajele nu ating nici pe departe cifrele din Occident. Ele se v\nd \ncet, dar constant – precizeaz` Zografi. „S\nt c`r]i care nu pretind foarte multe cuno[tin]e prealabile, ci doar aten]ie. Eu m` g\ndesc \n primul r\nd la elevii claselor terminale de liceu.

Orice elev inteligent [i curios ar trebui s` citeasc` aceste c`r]i. Cu aceast` colec]ie \ncerc s` dezvolt cultura [tiin]ific`, astfel \nc\t s` fie stimulat [i spiritul critic.“ Concurs \ntre licee

sut` de ani. Apar studii care arunc` totul \n aer, care ne anuleaz` lucruri pe care le b`nuiam [tiute“ – spune Zografi. Lucrurile \ntr-adev`r „grave“ se petrec \n fizica fundamental` – acesta este [i centrul de greutate al colec]iei. |ns` nu e singurul domeniu important pe care \l acoper`. „Am \ncercat s` public`m [i c`r]i de matematic` pe \n]elesul tuturor. Pe de alt` parte, dat fiind c` din manualele [colare actuale au disp`rut referin]ele la darwinism, am considerat c` trebuie s` facem dreptate. {i am scos c`r]i de biologie. A[a a ap`rut Ceasornicarul orb de Richard Dawkins.“ Majoritatea c`r]ilor de [tiin]` [i de popularizare a [tiin]ei apar \n limba englez`. Uneori, traducerea lor pune probleme. C`ci, foarte adesea, termenii [tiin]ifici nu se reg`sesc [i \n român`. Traduc`torii s\nt uneori tenta]i s` preia cuvintele direct din englez`. De pild`, foarte a-

28

O form` de promovare a culturii [tiin]ifice [i a spiritului critic o reprezint` [i programul de film la care particip` Vlad Zografi. La cinema Studio vin elevi de liceu, se proiecteaz` c\te un documentar [tiin]ific realizat de BBC (prin bun`voin]a British Council), iar elevii discut`, dup` film, cu un specialist din domeniul respectiv. „Important e cum r`spunzi curiozit`]ii. Mijloacele mele [i ale Editurii Humanitas s\nt modeste fa]` de tot ce se \nt\mpl` \n România.“ Printre altele, Humanitas organizeaz` un concurs adresat elevilor, o competi]ie \ntre licee. La prima etap`, elevii au avut de r`spuns unor \ntreb`ri – puse de Ioana Pârvulescu – despre secolul al XIX-lea; la a doua etap`, Zografi le-a adresat \ntreb`ri despre darwinism; \n etapa a treia, Andrei Cornea a formulat \ntreb`ri despre Atena antic`; iar \n a patra etap`, tot Zografi a f`cut chestionarul despre na[terea Universului. |i mai r`m\ne timp de scris? „Scrisul nu e o meserie. E o apuc`tur`“ – crede dramaturgul Vlad Zografi, ale c`rui piese de teatru s\nt publicate tot la Editura Humanitas. Cum e s`-]i vezi o pies` montat`? „E o experien]` de care am trecut cu oarecare deta[are. Adev`rata premier` se petrece \n capul meu.“ n Matei Martin

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

hul se g`sesc u[or); m` revolt` \ns` deschiderea, pe care o manifest` edituri care au dovedit de-a lungul timpului c` [tiu publica literatur` de calitate, pentru asemenea titluri. Rafturile libr`riilor gem de pe urma fal[ilor profe]i stahanovi[ti, ajuta]i de dorin]a de c\[tig \n orice condi]ii a editorilor. Din aceast` categorie face parte bestseller-ul Punctul zero. Prima diminea]` a lumii (Limes, 2011), semnat de Emilia Luca, urma[` a mirobolantei prezic`toare apocaliptico-planeto-dacice Melfior Ra, vindec`toare convertit` la noua religie-ordine mondial` de succes, \n]eleg, \n vremurile grele de azi. |nainte de a m` \ntreba asupra eventualei veridicit`]i a celor de ea revelate ([i care nu dep`[esc schemele simple invocate anterior: teoria complotului guvernatorilor lumii, dacii – popor ales, sf\r[itul lumii ne va trece \n alt` dimensiune, falansteriano-ecologic`, vindecarea bolilor prin magnetism etc.), ceea ce \mi st\rne[te mefien]a este lipsa de talent a scriiturii [i de substan]` a imaginarului invocat. Autoarea pl\nge privind ni[te panselu]e (sf\r[e[te prin a le m\nca), dar relatarea momentului acestuia euharistic nu dep`[e[te \n`l]imea lui „am pl\ns vreo patru ore continuu, am oftat c\t pentru toat` via]a [i am [tiut c` se schimb` ceva \n mine“. Vechile religii s\nt aruncate \n co[ul complotului mondial, \ntru aureolarea noilor profe]i („umanitatea a refuzat din motive mistice, credin]e vechi [i educa]ie religioas` s` ia \n considerare vindec`torii contemporani cunoscu]i“) iar discursul aspir` la veridicitate mim\nd [tiin]a: „fiecare soare alchimizeaz` [i transmut` lumina primit` prin unde pulsatorii de la soarele galactic din galaxia c`reia (sic!) face parte [i o transmite planetelor care \i apar]in“ prin „microfotonii de lumin` de \nalt` vibra]ie“. Simptomatic, s\ntem \ndemna]i s` ne iubim ego-ul „pentru c` de milioane de ani a fost \nv`]at s` fie [ef“, iar apoi familia, precum autoarea, care \[i laud` copila[ii („fascinan]i, buni [i pe l\ng` acestea cu foarte mult bun-sim]“), \[i poveste[te iubirile, divor]ul, adulterul, totul – \ntru slava speciei supraumane viitoare. …{i tr\mbi]e de \ngeri se vor auzi, prevestind \ncetarea epocei de tranzi]iune? Tare m` \ndoiesc c` vom avea un asemenea noroc. n

Ioana Bot

Revela]ia \n tranzi]ie Textele revela]iilor religioase stau la temelia umanit`]ii: ambigue \n expresia lor lingvistic`, puternice \n substan]a lor figurativ`, acestea \[i \ndeplinesc p\n` azi rolul de mediatori \ntre noi [i transcenden]`. Ele fac parte din marea literatur` a lumii – [i, chiar dac` nu mai s\nt percepute uneori dec\t „ca literatur`“, ele continu` s` \[i poarte, \n veac, \nc`rc`tura imaginativ` [i miza (etimologic vorbind) „evanghelic`“. Din atari motive – care ]in at\t de tradi]ia cultural`, c\t [i de greutatea de sens adus` \n lume – revela]iile s\nt greu de scris. {i, precum \n parabolele despre fal[ii profe]i, \nmul]irea falselor scrieri revelatorii constituie un semn al vremurilor de derut` spiritual`, de sc`dere a nivelului cultural al publicului pe care asemenea falsuri \l pot am`gi. Le vedem, azi, fojg`ind \n jurul nostru, \ncropind scenarii repetitive, lipsite de \n`l]ime spiritual`, dar pline de m\nie pedepsitoare: teoria complotului, a neamului ales, a sf\r[itului lumii din 2012, a extratere[trilor din cargobotul stelar, a spiralei cosmice bivolariene, a dacilor din cealalt` dimensiune etc. Filme, emisiuni demascatoare, reviste profetiz\nde, c`r]i …tot at\tea forme care s-ar vrea artistice (pentru c` numai \ntr-o asemenea expresie revela]ia ni se poate da), dar nu reu[esc s` fie dec\t prost alc`tuite. |n vremuri de tranzi]ie, profe]ii s\nt fal[i iar revela]iile lor – sl`biciuni r`u scrise.

Nu m` mir c` asemenea fenomene \[i au fidelii \mbrobodibili (pe pia]a liber`, s`raci cu du-

29

RECENZII

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

L I T E R AT U R ~

ma povestire, „Surorile“, are \n centrul aten]iei moartea reverendului James Flynn, iar ultima, „Cei mor]i“, umbra st`ruitoare a t\n`rului Michael Furey. |n deplin acord cu tot ce a scris Joyce, Oameni din Dublin transfer` \ntreaga for]` semantic` a metaforei \n spa]iul metonimiei. Fiecare instantaneu din via]a unui individ reflect` un scenariu major, o fr\ntur` din povestea infinit complicat` a unei existen]e con]ine, asemenea hologramei, detaliul precis al conexiunii dintre parte [i \ntreg. Volumul are \n centrul s`u un nucleu de semnifica]ii ce se reg`sesc, \n variate forme, \n fiecare povestire. Probabil cea mai evident` ([i cea mai comentat`) dintre posibilele interpret`ri porne[te de la termenul pe care scriitorul \nsu[i \l indic` drept cardinal – paralizia. Asociat` unei iner]ii ce func]ioneaz` precum o for]` universal`, paralizia e cuprins` \n spectrele neputin]ei, ale fricii, dezn`dejdii [i triste]ii, fie c` e asociat` spaimelor f`r` nume ale unui copil, \ncremenirii [i deziluziei din via]a celor maturi sau vidului necunoscut [i fascinant din vecin`tatea mor]ii.

Fiecare dintre cele 15 texte reprezint` [ansa unui contact direct cu zona inefabil` din via]a unei lumi, \ns` probabil c` povestirea care esen]ializeaz` at\t „spiritul“ literar al scriitorului irlandez, c\t [i un sentiment de o rar` [i dureroas` frumuse]e este ultima – „Cei mor]i“. |n excelenta prefa]` la acest volum, Dana Cr`ciun remarca „imprecizia numeric`“ prezent` \n titlul original, The Dead viz\ndu-i aici deopotriv` pe cei mor]i, dar [i, \n particular, pe cel mort [i \nc` viu \n amintire, Michael Furey. Gabriel Conroy are revela]ia absen]ei din propriul destin \n seara c\nd so]ia sa \i poveste[te despre un vechi amic din adolescen]`, despre care se credea c` a murit de dragul ei. Prezen]a unei absen]e este aici at\t de cople[itoare, \nc\t \l strive[te pe cel viu [i prezent, pe Gabriel, exil\ndu-l la grani]a temut`, dar calm`, cu lumea de dincolo. Neverosimila z`pad` c`z\nd peste Dublin, Irlanda [i \ntreg p`m\ntul \ncheie aceast` prim` odisee joycean`, \ntr-o not` aproape magic`.

In Dublin’s fair city...

James Joyce Oameni din Dublin Editura Humanitas Fiction, 2012

27 lei traducere din limba englez` [i note de Radu Paraschivescu prefa]` de Dana Cr`ciun

Singurul volum de povestiri al lui Joyce, publicat \n 1914, dup` un deceniu de conflicte [i negocieri cu editorii, a fost deja canonizat [i radiografiat din toate unghiurile, \ns` e [i ast`zi o lectur` plin` de savoare. Joyce a m`rturisit direct c` inten]ia sa a fost aceea de a scrie „un capitol din istoria moral`“ a Irlandei, cu ajutorul unui puzzle revelator – 15 povestiri despre via]a ora[ului Dublin [i a locuitorilor acestui „centru al paraliziei“, cum \l numea scriitorul, \ntr-un complex de sentimente contrarii ce-l vor m`cina mult timp.

Reeditat` recent la Humanitas, \n traducerea proasp`t` [i actual` a lui Radu Paraschivescu, Oameni din Dublin este nu doar o mostr` de proz` modern` rafinat` superlativ (Joyce e considerat, de o mare parte a criticii, autorul unor romane „absolute“ ale modernit`]ii – Ulise [i Finnegans Wake), ci [i o carte a unui ora[ cu totul aparte, Dublin-ul. Istoria moral` de care vorbea Joyce este inevitabil conectat` istoriei obiective a Irlandei, prin urmare volumul vorbe[te [i despre fracturile identitare [i dramele colective/individuale conturate la acest nivel. Inten]ia scriitorului de a cartografia, \n dinamica micro-universal`, teritoriile spiritului [i ale vie]ii reale (cu toat` fluiditatea ei repetitiv`) se concentreaz` \ntr-un parcurs firesc al existen]ei umane, de la copil`rie la maturitate [i b`tr\ne]e. Aceast` traiectorie traverseaz` etapele bizare sau dureroase ale devenirii [i se desf`[oar`, oarecum straniu, \ns` perfect adaptat stilului joycean, \ntre dou` borne ale mor]ii. Pri-

30

n Gabriela Gl`van

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

L I T E R AT U R ~

Convorbiri \n Purgatoriu Samuel Beckett Opere III (Molloy; Malone murind; Nenumitul) & IV (Cum e; Mercier [i Camier) Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011 & 2012

Dup` Integrala prozei scurte, „seria de autor Samuel Beckett“ de la Editura Polirom continu` – cu dou` volume succesive (Opere III [i Opere IV) – publicarea crea]iilor epice elaborate de importantul scriitor irlandez (laureat al Nobel-ului \n 1969!), \n paralel cu operele dramatice. Romanele tip`rite, \n traducere, \n edi]iile de fa]` au fost concepute de Beckett \n limba francez`, pe parcursul lungii sale etape pariziene: Molloy/Molloy (1951), Malone meurt/Malone murind (1951), L’Innommable/Nenumitul (1953), Comment c’est/Cum e (1961), Mercier et Camier/Mercier [i Camier (1970). Versiunile engleze[ti (t`lm`cite) ale textelor au ap`rut, paradoxal, la ani buni dup` consacrarea lor \n spa]iul francofon. Primele trei titluri (Molloy, Malone murind [i Nenumitul) compun o trilogie – construit` de autor \ntre 1946 [i 1950 [i axat` pe ideea nonsensului existen]ial. Mercier [i Camier este scris, la r\ndul lui, spre sf\r[itul anilor ’40, concomitent cu trilogia, dar are un caracter autonom din punct de vedere tematic (va fi publicat, de altfel, foarte t\rziu, abia \n 1970!). Cum e, de[i similar ca atmosfer` [i simbolistic` acestor nara]iuni, r`m\ne, de asemenea, o crea]ie independent`, ie[ind pe pia]a editorial` \n anii ’60.

Se \n]elege, compulsia beckettian` pentru absurdul inexpugnabil constituie partitura de rezisten]` a tuturor romanelor men]ionate. |n Molloy (proz` derulat` pe dou` paragrafe: unul de o pagin`, cel`lalt de optzeci), lectorul se

RECENZII confrunt` cu o ambiguitate ontologic`, r`sfr\nt` gradual asupra epicului de ansamblu precum cea]a peste un ora[. Tehnic vorbind, avem doi naratori (Molloy \nsu[i [i detectivul particular Jacques Moran, aflat \n c`utarea lui Molloy), \ns` profilurile lor psihologice, ca [i \nt\mpl`rile prin care trec, se amestec` la un moment dat, d\nd impresia transferului de identitate. Molloy locuie[te, inexplicabil, \n camera mamei sale (despre care nu [tim dac` mai tr`ie[te sau nu), p`r\nd ata[at de ea \ntr-un mod morbid. Moran c`l`tore[te, \mpreun` cu fiul s`u (trimis fiind de [eful lui, Youdi!), pe urmele lui Molloy [i sf\r[e[te prin a ac]iona aidoma celui urm`rit: \nt\lnirile, crimele [i revela]iile eroilor ajung s` fie, pas cu pas, aproximativ acelea[i. O poveste stranie, a delirului existen]ial este [i Malone murind. Protagonistul, b`tr\n [i muribund, zace pe un pat de spital [i scrie despre via]a lui (\n care a ucis [ase oameni!). Figurile epice se \ntrep`trund din nou, iar tonul confesiv devine delir verbal [i imagistic. Ultimul roman din trilogie, Nenumitul, reprezint` monologul unui narator f`r` nume, monolog traversat, periodic, de amintiri disjuncte [i specula]ii criptice.

Un monolog narativ pare [i romanul din 1961, Cum e, dar construc]ia intrigii are mai mult` unitate. Eroul-povestitor, care \nainteaz` cu greu prin noroiul (existen]ial?) omniprezent, \[i \mparte via]a \n trei p`r]i: „\nainte de Pim“, „cu Pim“ [i „dup` Pim“. Pim este un dublu al naratorului, a c`rui prezen]` ori absen]` nu afecteaz` desf`[urarea evenimentelor – captive \n mecanica aceluia[i absurd istoric f`r` final. Mercier [i Camier (scris, cum spuneam, simultan cu trilogia) descrie \ncercarea celor doi prieteni din titlu de a p`r`si – f`r` succes – un ora[ alegoric (ce trimite totu[i, prin anumite elemente concrete, la Dublin!). Asemenea celorlalte personaje, ei apar]in, necondi]ionat, unui Purgatoriu menit s` esen]ializeze natura uman`, s` o „dezbrace“ de balastul inutilit`]ii. Prin proza sa parabolic`, Beckett \[i exerseaz`, de fapt, filozofia sceptic` din dramaturgie. Eroii epici s\nt umbrele tipologice ale figurilor sale scenice. n Codrin Liviu Cu]itaru

31

42,95 lei traducere din limba francez` de Gabriela [i Constantin Ab`lu]`, Ileana Cantuniari

34,95 lei traducere din limba francez` de Gabriela [i Constantin Ab`lu]`

RECENZII

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

L I T E R AT U R ~

ga Dornacher, Stephen Humphreys, David Hill.

Ordinea prezen]ei \n sumar a grupajelor a fost stabilit` \n func]ie de anul na[terii: Gellu Naum, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Nora Iuga, Nichita St`nescu, George Almosnino, Cezar Iv`nescu, Mariana Marin, Mircea C`rt`rescu.

Dup` cum se vede, toate genera]iile literare postbelice de p\n` \n anii ’80 s\nt reprezentate la v\rf. Traducerile „sun`“ bine, iar poemele alese au amprente definitorii. Avem de-a face at\t cu texte deja clasicizate (unele piese ale lui Gellu Naum sau Geo Dumitrescu), cu „hit“-uri lirice (v. unele texte ale lui Nichita St`nescu – „Emo]ie de toamn`“, „Ploaie \n luna lui Marte“) [i cu texte-surpriz` (Mircea C`rt`rescu e prezent aici cu amplul poem „Occidentul“, scris \n 1990 [i inclus \n ultimul s`u volum de versuri, Nimic), c\t [i cu titluri prin for]a lucrurilor mai pu]in circulate (cum ar fi unele secven]e ale lui Cezar Iv`nescu, Nora Iuga [i George Almosnino). Prezen]e de prim-plan valoric precum Ion Caraion, Geo Dumitrescu, Mariana Marin s\nt ilustrate prin poeme \nc`rcate de tensiune [i dramatism \n cele mai ample grupaje ale culegerii de fa]`.

Victor Pambuccian s-a autoinclus \n sumar cu un singur poem, scurt [i esen]ializat, \n limba german` („Nirgends“/„Nowhere“). Selectarea textelor se cuvine cu at\t mai mult apreciat` cu c\t num`rul relativ mic al lor, motivat de spa]iul disponibil restr\ns al antologiei, a implicat prin for]a lucrurilor un spor de exigen]` [i reprezentativitate liric`. Last but not least, e de remarcat [i introducerea sintetic` a antologatorului \n arcanele poeziei române[ti de dup` Al Doilea R`zboi Mondial. |n nici zece pagini, el reu[e[te s` surprind` nu numai principalele direc]ii [i muta]ii poetice din ultimele decenii, ci [i tectonica politic` autohton` a unui context istoric complicat, \ncep\nd din perioada interbelic` (avangarda anilor ’30 [i suprarealismul anilor ’40 beneficiaz` de o aten]ie special`). |i dator`m, a[adar, lui Victor Pambuccian o avizat` carte de vizit` a liricii autohtone postbelice. Nu e singura ini]iativ` de acest gen \n America ultimilor ani, dar e una dintre pu]inele [i, a[ spune, una dintre [i mai pu]inele de calitate. n

Poezie româneasc` postbelic` \n America International Poetry Review.

Special Issue: Contemporary Voices from Romania nr. 2/2011 Num`rul 2/2011 (vol. XXXVII, „Special Issue“) al International Poetry Review din Statele Unite ale Americii este dedicat \n totalitate poeziei române[ti postbelice. Avem de-a face, \n fapt, cu o antologie poetic` \n toat` puterea cuv\ntului, realizat` de Victor Pambuccian – profesor de matematic` la Arizona State University [i, de asemenea, poet, emigrat din anii ’80 peste Ocean. Cele mai multe traduceri din român` \n limba englez` s\nt semnate de Victor Pambuccian, al`turi de Adam J. Sorkin, Irina Livezeanu sau Bogdan {tef`nescu (o excep]ie: un text \n francez` al lui Ion Caraion – „Le farceur de la grotte“, scris \n perioada exilului elve]ian). Ar fi de semnalat, \nainte de orice, caracterul nu doar bilingv (român-englez) al culegerii, ci [i cel multilingv [i multietnic, manifestat prin prezen]a unor poe]i de limb` maghiar` [i german` din România, al`turi de cei de limb` român`. Fapt \ntru totul binevenit, \n condi]iile \n care se vorbe[te, de regul`, despre „literatura român`“ ca despre o literatur` scris` \n limba român`, nu [i ca despre o literatur` scris`, \n mai multe limbi, pe teritoriul României, de c`tre scriitorii diferitelor sale minorit`]i etnice.

Scriitorii apar]in\nd limbilor unor minorit`]i etno-na]ionale care au fost selecta]i aici s\nt, \n ordine, Sandor Kanyadi, Andras Ferenc Kovacs, Elisabeth Axmann, Anemone Latzina, Richard Wagner [i Rolf Bossert (ultimii trei apar]in\nd fostului Aktionsgruppe Banat). Echipa de traduc`tori care le-a t`lm`cit textele \n englez` e ceva mai numeroas` dec\t \n cazul celorlal]i poe]i: Victor Pambuccian, Peter Zollman, Paul Sohar, Kin-

32

Cristina Manuk

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

SF

Erotic, erotic, dar s` [tim [i noi!

Venus Colec]ia „Survol“ Eagle Publishing House, 2011

O antologie de proz` erotic` science fiction – a[a cum este prezentat` pe copert` antologia Venus, proiect al Societ`]ii Române de Fantasy [i Science Fiction – nu avea cum s` nu creasc` pulsul cititorului, care puls a fost dat peste cap de-a binelea de faptul c` volumul respectiv nu se g`se[te de v\nzare dec\t \ntr-o libr`rie online [i, deci, adio frunz`rire, v`zut marfa etc. A[a c` ia omul cartea pe nev`zute [i... ce g`se[te \n ea? „Prima antologie de erotic science fiction din România“ este volumul \n care nu ve]i g`si nimic erotic (\n afara c\torva tentative \n povestirea semnat` de {tefana Cristina Czeller). Poate ar fi bine ca atunci c\nd cineva stabile[te o tem` s` [tie exact ce \nseamn`, ca s` [tie ce s` le cear` autorilor. N-am de unde s` [tiu dac` autorilor li s-a cerut explicit proz` erotic` sau doar a[a... de dragoste, cu dragoste, no]iuni pe care le cam amestec` [i prefa]atorul Marina Tru]`, motiv pentru cititor s` b`nuiasc` din start c` afar`-i vopsit gardul, dar \n`untru nu se [tie dac` avem un leopard.

Antologia este salvat` totu[i de calitatea prozelor. La urma urmei, dac` erotism nu e nu \nseamn` neap`rat c` nimic nu e. Dimpotriv`, este cea mai bun` dintre cele trei antologii anuale editate p\n` acum de SRSFF. Poate [i faptul c`, de data asta, antologia a avut un antologator/redactor/corector care a ajutat la cre[terea calit`]ii, Antuza Genescu oferindu-ne o selec]ie meritorie de texte SF (unele mai mult, altele mai pu]in SF, a[a cum se \nt\mpl` cu genul \n ultima vreme, peste tot \n lume).

S\nt incluse povestiri care abordeaz` umorul ({tefan Ghidoveanu), distopia (Ioana Vi[an [i {tefana Cristina Czeller), fantasticul (Antuza Genescu), basmul (Liviu Radu), civiliza]iile

RECENZII galactice (George Laz`r) sau poart` amprenta inconfundabil` a autorilor lor (Silviu Genescu [i Cristian-Mihail Teodorescu).

Cele mai reu[ite mi s-au p`rut a fi textele semnate de cele trei autoare. „Un fenomen trec`tor“, de Antuza Genescu, este o povestire fantastic`, atr`g`toare ca premis`, dar sc`pat` din m\n` \n final. Un b`rbat ajunge acas`, la aceea[i cas`, dar pu]in altfel, la aceea[i nevast`, dar pu]in altfel, [i apoi face o navet` \ntre cele dou` case, p\n` una dintre neveste \i descoper` via]a dubl`. De remarcat scriitura tensionat`, expresivitatea stilistic` a autoarei. „Conspira]ia ologilor“, de {tefana Cristina Czeller, aduce \n fa]a cititorului o lume \n care sexul e obligatoriu, oamenii trebuind s` depun` periodic adeverin]e c` [i-au \ndeplinit aceast` obliga]ie. Iar dac` n-au... intervine procuratura. {i dac` \ntr-un stat se ajunge la a[a ceva, paranoia [i abuzurile cresc [i cuprind totul. Victimele s\nt chiar mai multe dec\t se vede/crede, iar \ncerc`rile de revolt` nu-s dec\t at\t, \ncerc`ri.

Revolu]iile s\nt \n mintea tuturor, dar \n mintea tuturor. E unica poveste cu urme de erotism din antologie, autoarea fiind singura dispus` s` se ]in` de tem` (totu[i, nu p\n` la cap`t). „Adev`rul din privire“, de Ioana Vi[an, este cea mai reu[it` povestire a volumului. Bine scris`, cu o tem` surprinz`toare, cu o tram` abil condus`, f`r` multe gadget-uri, cu o tent` poli]ist` bine pus` \n pagin`, dar f`r` a face din ea o povestire poli]ist`. Atunci c\nd oamenii au puteri supranaturale (genetice sau induse), \ntotdeauna vor exista al]ii care s` aib` puteri [i mai mari. C\nd pare c` am ajuns s` cunoa[tem un lucru, exact atunci afl`m c` lucrurile nu s\nt ceea ce par. Cam astea s\nt concluziile la care ajungi citind povestirea \n care un virus atac` oamenii f`c\ndu-i s` emigreze. Cine l-a lansat, cu ce scop? Asta e partea detectivistic` a pove[tii. Cum poate fi contaminarea cu acest virus o metod` de invazie... asta e tema pe care cred c` povestea Ioanei Vi[an a ratat-o.

Una peste alta, Venus este o antologie de citit pentru cei care vor pove[ti SF, [i nu neap`rat pove[ti erotice SF. n Michael Haulic`

33

25 lei antologie de Antuza Genescu prefa]` de Marina Tru]`

RECENZII

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

ESEU

pure, desc`rcat` de vina comunist`. Critica sa are un obiect retoric, mai mult dec\t o miz` ideologic`. El acuz`, \n acest sens, toposurile esen]ialiste ale unor intelectuali actuali de gir public, predilec]ia pentru adev`ruri tari [i nara]iuni cu moral`, sl`biciunea la comer]ul cu afecte. Reprezent`rile istorice (comunismul, \n spe]`) s\nt, astfel, sim]ite \nainte de a fi g\ndite. Or, o astfel de cultur` a „patosului“ r`m\ne captiv` unui circuit discursiv ce a f`cut posibil trecutul de care ea \ncearc` s` se despart`. E punctulcheie, nu foarte sistematizat, dar sigur cel mai provocator al c`r]ii: eseistul cite[te comunismul prin prisma aceluia[i esen]ialism remanent, cu sens \ntors, \n discursul intelectual postdecembrist. Comunismul ca nara]iune triumfalist`, crescut` pe mitul progresului [i infuzat` de un „romantism revolu]ionar“, ceau[ismul ca motor de fantasme, stimulat de visurile dictatorului de transformare „sublim`“ a societ`]ii, favorizat de o „nevoie“ na]ional` „de lider“, gener\nd mituri compensatoare ale „rezisten]ei“ (prin cultur`) etc. Ca [i Andrei Ujic`, A. Matei prive[te \napoi f`r` m\nie.

E la fel de deta[at, adic` (auto)critic, [i ideologic; cum constat`, de fapt, nuan]ele doctrinare s\nt la noi mult mai sucite dec\t simpla demarcare „noua dreapt`/st\ng`“. Eseistul evit` o angajare definit`, se fere[te de solu]ii, prescrip]ii, utopii. Pare mai interesat de natura stilistic` a unei ideologii dec\t de promisiunile ei.

Hiperactiv, nea[ezat, el are un morb al dezbaterii ce-l ]ine la p\nd` cu o curiozitate uneori plin` de candoare; e la curent cu nout`]ile din French Theory, dar nu scap` nici comentariile de pe YouTube, merge con[tiincios la sursa vreunui citat filozofic r`st`lm`cit, dar [i pescuie[te enervat \n balta OTV-ist`. Cu toat` neseriozitatea jucat` a unor formul`ri [i paralele (marc` a pop-filozofiei), Alexandru Matei trebuie luat \n serios. Nu doar pentru relevan]a semnalelor socio-culturale la care reac]ioneaz`, pentru referin]ele sale cuprinz`toare. Ci pentru c`, \n fond, el chestioneaz` fundamente: legitimitatea [i legitimarea intelectualului public – mereu func]ii ale cuvintelor pe care acesta le roste[te. n

Educa]ia nesentimental` Alexandru Matei Morm\ntul comunismului românesc. „Romantismul revolu]ionar“ \nainte [i dup` 1989 Editura IBU Publishing, 2011

28 lei prefa]` de Adrian Cioroianu

De[i i-a prezis „ultimele zile“ \n volumul din 2008, Alexandru Matei \ntre]ine \n continuare, cu literatura, o rela]ie foarte vie. Aceasta nu se rezum` la banalul studiu critic, gen pe care eseistul [i lectorul universitar \l practic` de nevoie sau de pl`cere, ci inspir` din interior o \ntreag` detent` intelectual`. Literatura, a[a cum Matei a v`zut-o, avant tout, prin Barthes, e scen` a unui joc de cuvinte, inten]ii, constructe culturale. E deci model pentru o g\ndire suspicioas`, moral`, despre ]es`tura tr`d`toare a limbajului [i interoga]ie asupra eticii situ`rii subiective \n cadrul acestuia.

Dintr-un asemenea vantage point de tip fran]uzesc prive[te eseistul [i dinamica discursului intelectual postdecembrist, \n cea mai recent` carte – Morm\ntul comunismului românesc. Ea se leag` de studiul anterior, dedicat culturii literare franceze, nu doar prin catastrofismul ironic al titlurilor: A. Matei analizeaz` acum fixisme [i feti[uri istorico-ideologice din zona public` româneasc` a ultimelor decenii, cu un relativism educat literar. Mai exact, le descoase retorica, le aplic` o psihanaliz` stilistic`.

Tema comunismului, central` \n negocierile simbolice ale grupurilor intelectuale ([i) de putere de la noi, reflect` nu un mod lucid de asumare a trecutului [i identit`]ii istorice, ci, mai ales, un regim discursiv, o veritabil` fi[` de simptomatologie cultural`. A[a cum o arat` marota mediatizat` a „anticomunismului“, e vorba de un discurs ce instituie tabuuri, emite opinii preformate, vinde – [i nu vindec` – emo]ii.

Simptomul descifrat aici, \n ecou cu o serie de esei[ti congeneri, A. Matei nu \l ]inte[te \ns` (neap`rat) din avanposturile unei „st\ngi“ mai

34

Adriana Stan

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

ESEU

Spiritul vremii \ntre civiliza]ie [i barbarie Mihail Neam]u Zeitgeist: tipare culturale [i conflicte ideologice Editura Curtea Veche, 2010

|nainte de a se lansa \n via]a politic`, Mihail Neam]u a scris c`r]i. O va mai face [i \n urm`torii ani? Nu [tim. Cu precizie de ceas elve]ian \ns`, t\n`rul autor a discutat valorile fondatoare ale societ`]ii române[ti [i europene, chestion\nd sursele intelectuale [i demont\nd tot at\tea prejudec`]i morale ale modernit`]ii.

Zeitgeist: tipare culturale [i conflicte ideologice, ultimul volum publicat de Mihail Neam]u, investigheaz`, ca [i Povara libert`]ii (Polirom, 2009), posibilitatea \nt\lnirii dintre liberalismul clasic, democra]ia cre[tin` [i conservatorismului de souche.

Eseistul discut` ororile comunismului, dar [i raportul dialogic instituit prin sport (\n fotbal). Poate f`r` s` vrea, Neam]u apare \n siajul acelei tradi]ii care, \n cuvintele lui Paul Valéry, vrea „s` epuizeze tot c\mpul posibilului“.

Dac` pentru scriitorul francez civiliza]iile europene deveniser` con[tiente c` s\nt muritoare, pentru filozoful român lupta pentru civiliza]ie se d` mai departe prin cultur`, politic` [i asumarea public` a valorilor spiritului. Civiliza]ia \n matricea c`reia se reg`se[te autorul nu obose[te s` pun` mai departe \ntreb`rile esen]iale: despre Dumnezeu [i om, despre Istorie [i con[tiin]`, despre bine [i r`u.

F`r` a fi neap`rat elitist`, pozi]ia lui Mihail Neam]u caut` acel spa]iu al libert`]ii opus ideologiei urii. El refuz` aberanta dihotomie „sap` vs stilou“. Frumosul, Binele, Adev`rul nu s\nt

RECENZII simple piese de inventar conceptual, ci matrici energetice, arhetipuri ale imaginarului care pot [i trebuie s` schimbe lumea. Mihail Neam]u e \ncredin]at de tonicitatea tradi]iei conservatoare [i ne convinge argument\nd aproape f`r` bre[`, m\nuind un verb coagulant [i \ndr`zne] prin m`rturisire. El discut` despre ratarea, despre b`tr\ne]ea, despre r`t`cirile adolescen]ei, despre ideologie [i moarte, despre p`cat [i \ndreptare. Iat` c\teva din firele, divers colorate, care compun tapiseria intelectual` din Zeitgeist.

Mefient fa]` de modele trec`toare, ata[at de registrul ludic [i paradoxal („jocul las` glontele imagina]iei s` str`pung` suprafa]a g\ndirii analitice“), Mihail Neam]u pledeaz` pentru recuperarea tocquevillian` a conceptului de democra]ie. Dac` nu abandoneaz` idealul excelen]ei profesionale [i al libert`]ii individuale, democra]ia e acea „realitate politic` fragil`, consumat` de fractura afectiv` dintre Cain [i Abel“ (p.

82). |n c\mpul de for]e care opune persoana uman` colectivit`]ii, f`r` a elogia violen]a etatist` (mai mult sau mai pu]in simbolic`), autorul asum` totu[i „diferen]ierea senin` \ntre sfin]i [i tic`lo[i, de[tep]i [i pro[ti, c`rturari [i ignari“ (p.

86).

Moral, estetic, juridic [i politico-economic, modelul propus este unul impregnat de tradi]ia american`. I s-ar putea repro[a aceast` op]iune, [i i s-a repro[at deja. Qu’importe? |n locul adversit`]ilor sterile, Neam]u pledeaz` pentru pia]a liber` a ideilor – singura capabil` s` garanteze autenticitatea \n diversitate.

Tr`im \ntr-o epoc` a globaliz`rii, dar aceasta nu \nseamn` aneantizarea identit`]ilor locale [i, cu at\t mai pu]in, incarnarea universalului sub chipul unui particular concret, spiritual [i profund.

Mihail Neam]u este nu doar un intelectual public, ci o con[tiin]` vie [i patetic`. |ntr-o ]ar` guvernat` de baroni, el vrea s` r`m\n` la masa boierilor min]ii.

Peste mul]i ani, c\nd fi-vom cu to]ii amintire sau cenu[`, volumul Zeitgeist va depune m`rturie despre importan]a discursului profetic. n Virgil Borcan

35

28 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

FILOZOFIE

chard, al criticii hermeneutice a globaliz`rii a lui Mattei, al criticii modernit`]ii din perspectiva categoriei aten]iei la Ghislain Lafont). |ntreb`rile lui trimit mereu spre o \n]elegere profund` a naturii filozofiei [i spre o tematizare a unei singure \ntreb`ri pe care o reg`sim de-a lungul \ntregului volum, sub mai multe ipostaze \n jurul c`rora merit` s` reflect`m pentru a le reduce la o singur` tem` comun`, legat` de natura infinit` a exerci]iului filozofic.

De ce este credibil s` spunem: exerci]iul filozofiei este infinit? Mai \nt\i – par s` ne sugereze o serie de interven]ii, discrete dar ferme, ale domnului Mandache – pentru c` nevoia de ea este infinit`. Aceast` prim` tem` grupeaz` discu]ii purtate cu Chantal Jacquet, sau mai ales cu J.J. Wunenburger, unde faptul c` domeniul divers al produc]iei de concepte abordeaz` ne\ncetat filozofia ca orizont natural al dob\ndirii sensului cunoa[terii. |n al doilea r\nd, \ntruc\t zestrea noastr` conceptual` ne determin` \ntr-un sens istoric s` aliment`m exerci]iul filozofiei la infinit cu o interoga]ie asupra evenimentelor de baz` ale istoriei g\ndirii: r`spunsul la interoga]ia respectiv` este nesf\r[it pentru c` el este generat ca s` produc` istorie valorific\nd energia degajat` din natura momentului istoric interogat (discu]ia cu Bruno Pinchard despre rena[tere sau cu Marie Anne Vanier despre identitate cre[tin` clarific` acest aspect).

Dar al treilea motiv care sus]ine natura infinit` a exerci]iului filozofic mi se pare cel mai profund [i mai serios, din aceast` perspectiv`.

El ]ine de natura obiectului ei, a c`rui natur` infinit` ]ine de posibilitatea de a interoga lucruri c`rora nu li se poate da un r`spuns determinat [i definitiv, fiindc` \ntrebarea nu le poate elimina niciodat` din propria presupozi]ie. Acest al treilea aspect, resim]it cu un accent real \n discu]iile purtate cu Jean Greisch sau Jean-Marc Ferry, este fundamentul celorlalte. Apelul constant la acest fundament, numit mereu cu un nume nou pentru c` nici unul nu \i convine niciodat` pe deplin, face infinitatea filozofiei [i este, \n definitiv, fundamentul celorlalte.

S` spun` fiecare: ce este filosofia Bogdan Mihai Mandache Filosofia, aventura unui discurs (IV) Colec]ia „Arheologia spiritului“ Editura Cronica, 2012

pre] neprecizat

Bogdan Mihai Mandache a construit, ca pe un dar pentru filozofia româneasc`, o serie de patru volume de interviuri despre natura filozofiei, \ncepute \n 1990, av\nd ca interlocutori, \n exclusivitate, filozofi francezi notorii, dintre care un num`r semnificativ cu un angajament religios major, dar f`r` o not` dominant` \n aceast` direc]ie. Cel mai recent volum, ap`rut la Editura Cronica de la Ia[i, \n 2012, reune[te nume precum Bruno Pinchard, Marie-Anne Vanier, Louis Pinto, Jean-François Mattei [i al]ii. |mi este evident c` domnul Mandache a \ncercat, cu aceste patru volume, o radiografie a filozofiei franceze contemporane (\ntr-un sens mai larg, dar \n acela[i gen cu ceea ce f`cuse \n anii ’90 Jean-Marie Domenach, \n Anchet` asupra ideilor contemporane: o, ce bine ar fi dac` ar face cineva o asemenea cercetare [i privitoare la România), ceea ce se constituie, \n fond, \ntr-un instrument util de cunoa[tere, la prima vedere, a obiectului pe care \l expune. Dar, la o analiz` mai atent`, aceste volume, admirabile, au alt` valoare: ele preseaz` o cristalizare a filozofiei române[ti arunc\ndu-i, deschis sau aluziv, probleme [i \ntreb`ri cu care nu s-a confruntat, pe care nu le-a construit [i care nu au fr`m\ntat-o niciodat` \n profunzime.

Cele dou` sensuri de mai sus s\nt completate de un al treilea: domnul Mandache \nsu[i, deschis ca un receptacul acestor pozi]ii diverse [i adesea sintetice pentru c\te o oper` de o via]` (cum e cazul pasiunii pentru rena[tere a lui Pin-

36

n Alexander Baumgarten

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

POLITOLOGIE

~[tia eram noi!

Thomas L. Friedman, Michael Mandelbaum Ce am fost. Cum au pierdut Statele Unite suprema]ia \n lumea pe care au creat-o [i cum o pot redob\ndi Colec]ia „Economie [i societate“ Editura Polirom, 2012

Problema declinului hegemoniei mondiale a Americii nu este nou`. S-au scris deja cantit`]i impresionante de pagini pe aceast` tem`, \nc` din perioada R`zboiului Rece. Pe r\nd, Uniunea Sovietic`, Japonia [i Uniunea European` au concurat la titlul de superputere care amenin]` \n mod serios suprema]ia american`. A venit acum r\ndul Chinei s` joace acest rol, at\t \n analizele speciali[tilor, c\t [i \n lumea real`. Dac` p\n` acum Americii i-a mai mers cum i-a mai mers, cu China lucrurile s\nt c\t se poate de serioase – ne asigur` Thomas Friedman, faimos editorialist la The New York Times [i multiplu laureat al Premiului Pulitzer, [i Michael Mandelbaum, specialist de top pe probleme de politic` extern` american`.

Uimi]i de realiz`rile spectaculoase ale Chinei [i ale altor puteri emergente, americanii constat` cu mirare [i am`r`ciune c` \[i pierd pozi]ia frunta[` \n tot mai multe domenii. Constatarea este prezent` [i \n titlul original al c`r]ii, That Used to Be Us, inspirat dintr-o remarc` a pre[edintelui Obama, prin care acesta \[i exprim` consternarea la aflarea ve[tii c`, \n acest moment, China de]ine cel mai rapid computer din lume, exclam\nd, \n traducere aproximativ`, „~[tia eram noi!“. Astfel, titlul original transmite ideea reac]iei de orgoliu a unei Americi care \[i con[tientizeaz` declinul \n lumea globalizat` pe care a creat-o [i a c`rei suprema]ie este pe cale s` o piard`.

Autorii \ncep prin a stabili diagnosticul, analiz\nd cum au ajuns Statele Unite \n aceast` situa]ie. S\nt identificate patru cauze principale ale declinului: pozi]ionarea neadecvat` \n lumea post-R`zboi Rece, nerezolvarea unor mari pro-

RECENZII bleme interne precum educa]ia [i deficitele bugetare, \ndep`rtarea de formula de succes tradi]ional` care a adus prosperitatea Americii [i paralizia sistemului politic american. Irosirea nes`buit` a resurselor ]`rii \n r`zboaiele ultimului deceniu, scutirile de taxe [i creditarea ieftin` au f`cut ca SUA s` ajung` s` conduc` „f`r` cauciuc de rezerv`“ [i „cu rezervorul aproape gol“ – situa]ie ce reclam` luarea urgent` de m`suri.

Odat` diagnosticul stabilit, autorii trec la pasul urm`tor: identificarea provoc`rilor momentului, c`rora Statele Unite trebuie s` le fac` fa]` formul\nd [i pun\nd \n aplicare strategii viabile.

Este vorba despre adaptarea la globalizare, adaptarea la revolu]ia informatic`, rezolvarea problemei deficitelor uria[e [i rezolvarea problemei energetice prin adoptarea de resurse alternative nepoluante. Necesitatea ca Statele Unite s` r`spund` cu succes acestor provoc`ri reprezint` argumentul principal al c`r]ii, autorii declar\ndu-se optimi[ti \n privin]a capacit`]ii Americii de a se mobiliza \n momente dificile. Este vorba \ns` despre un optimism frustrat, \n condi]iile \n care ciclul OODA (observa]ie-orientare-decizie-ac]iune) al SUA nu pare a fi suficient de competitiv \n lumea globalizat` de ast`zi. Exemple de genul sc`rilor rulante ale unei sta]ii de metrou din Washington DC, reparate dup` [ase luni (v` sun` cunoscut?), timp \n care \n China se ridic` o sal` de conferin]e ultramodern` cu tot cu sc`ri rulante, vin s` alimenteze frustrarea autorilor.

Volumul \[i propune s` g`sesc` p\rghiile care pot pune din nou \n mi[care visul american. Este vorba, de fapt, despre elemente ce se reg`sesc \n formula de aur care a adus America \n postura de mare putere: \mbun`t`]irea sistemului de educa]ie public`, dezvoltarea [i modernizarea infrastructurii, u[i deschise pentru imigra]ie, \mbun`t`]irea condi]iilor pentru mediul de afaceri, investi]ii masive \n cercetare. Dincolo de dezbaterea legat` de situa]ia actual` a Americii [i de [ansele acesteia de a-[i rec`p`ta locul de hegemon mondial, cartea ne ofer` suficiente motive de medita]ie pe tema modului \n care este România preg`tit` s` r`spund` provoc`rilor lumii globalizate. n Bogdan Barbu

37

39,95 lei traducere din limba englez` de Lucia Dos [i Miruna Andriescu

RECENZII

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

ISTORIE

\n contextul «transform`rilor economice».

Triumful oric`rei mari puteri \n aceast` perioad` – sau colapsul alteia – reprezint` de obicei rezultatul luptelor \ndelungate ale armatelor sale, dar [i al utiliz`rii mai mult sau mai pu]in eficiente a resurselor economice ale statului pe timp de r`zboi [i, dac` e s` analiz`m fundalul, al felului \n care economia na]ional` era \n progres sau regres, \n raport cu celelalte na]iuni importante \n deceniile care au precedat conflictul. Din acest motiv, felul \n care pozi]ia unei mari puteri se modific` treptat \n timp de pace este la fel de important pentru acest studiu ca [i modul cum lupt` ea pe timp de r`zboi.“ Concluzia la care ajunge autorul este aceea c` ascensiunea economic` a precedat – cronologic [i cauzal – ascensiunea politico-militar` a celor mai multe dintre marile puteri ale ultimelor cinci secole, dup` cum [i deteriorarea pozi]iei economice relative a unora dintre acestea a subminat gradual capacitatea lor de a-[i proiecta puterea politico-militar` la scara lumii.

Fundamentat`, printre altele, [i pe o analiz` de mare fine]e a experien]ei marilor confrunt`ri politico-militare din lumea modern`, care eviden]iaz` – mai ales pentru r`zboaiele napoleoniene [i pentru cele dou` r`zboaie mondiale din secolul al XX-lea, dar nu numai pentru acestea – rolul decisiv al resurselor demografice [i economice pe care au putut s` le mobilizeze coali]iile de state angajate \n conflict, abordarea lui Paul Kennedy ia \n considerare [i al]i factori, precum geopolitica, modul de organizare intern` a diverselor state, calitatea institu]iilor militare, precum [i \nsemn`tatea op]iunilor politice, economice [i militare pentru promovarea intereselor uneia sau alteia dintre marile puteri. |n consecin]`, dup` cum eviden]iaz` Andrei Miroiu \ntr-o foarte sintetic`, dar mai mult dec\t binevenit` postfa]`, cartea lui Paul Kennedy, de[i erudit`, atent` la detalii [i „garnisit` cu tabele [i statistici“, se cite[te u[or, „aproape ca un roman de aventuri“, reprezent\nd o fericit` \mbinare dintre o teorie seduc`toare [i o expunere elegant`.

Cre[terile [i descre[terile marilor puteri Paul Kennedy Ascensiunea [i dec`derea marilor puteri.

Transform`ri economice [i conflicte militare din 1500 p\n` \n 2000 Colec]ia „Historia“, Editura Polirom, 2011

54,95 lei traducere de Lauren]iu Ursu, Teodora Moldovanu, Lucia Dos, Ramona Lupu postfa]` de Andrei Miroiu

Editura Polirom ne prilejuie[te \nt\lnirea cu versiunea \n limba român` a unei lucr`ri clasice.

Ap`rut \n edi]ie american` \n 1987, tradus ulterior \ntr-o multitudine de alte limbi, volumul lui Paul Kennedy despre ascensiunea [i dec`derea marilor puteri a generat dezbateri intense at\t despre perspectivele hegemoniei politicomilitare a Statelor Unite la sf\r[itul secolului al XX-lea, c\t [i despre leg`tura mai profund` dintre puterea politico-militar` [i baza ei economic`. Analizele lui Paul Kennedy au fost at\t l`udate, c\t [i criticate, unele dintre concluziile sale au fost validate, altele au fost infirmate de istorie. Dincolo \ns` de aceste tribula]ii, cartea sa a devenit o referin]` major` pentru istorici, anali[ti militari, economi[ti, politologi [i speciali[ti \n evolu]ia rela]iilor interna]ionale.

Britanic la origine, Paul Kennedy [i-a \nceput cariera [tiin]ific` prin studii referitoare la desf`[urarea celui de-Al Doilea R`zboi Mondial \n Pacific [i mai ales cu privire la puterea naval` britanic` \n secolul al XIX-lea [i \n prima parte a secolului al XX-lea. Cercet`rile aplicate cu privire la aceste subiecte l-au \ndemnat s` se \ndrepte tot mai mult spre studiul sistematic al leg`turilor dintre puterea economic` [i capacitatea militar` a diverselor state. El explic` astfel demersul s`u: „Conflictele militare evocate \n subtitlul c`r]ii s\nt deci examinate \ntotdeauna

38

n Bogdan Murgescu

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

ARTE

Sculptorii români \n fi[e de dic]ionar Ioana Vlasiu (coord.)

Dic]ionarul sculptorilor din România.

Secolele XIX-XX vol. I, lit. A-G Editura Academiei Române, 2011

Privit` dintr-o perspectiv` cantitativ`, apari]ia Dic]ionarului sculptorilor din România este ab initio binevenit`, complet\nd o serie ce nu exceleaz` la noi prin num`r.

Dintr-o perspectiv` calitativ`, volumul coordonat de Ioana Vlasiu \[i dezv`luie cu at\t mai mult oportunitatea [i eficacitatea. Colectivul de autori num`r` istorici de art` din diferite genera]ii, majoritatea membri ai Institutului de Istoria Artei „George Oprescu“ din Bucure[ti (Virginia Barbu, Ruxanda Beldiman, Irina C`r`ba[, Olivia Ni]i[, Corina Teac`, Gheorghe Vida), c`rora li se adaug` Alexandra Titu, Adriana {otropa, Gabriel Badea-P`un [i Tudor Stavil`. To]i au o dimensiune comun`: seriozitatea cercet`torului, dublat` de op]iunea intelectual` ferm` pentru zona modernit`]ii artistice. |ntre ei a[ remarca aici, \ntr-o ordine subiectiv`, pe Ioana Vlasiu, autor recunoscut pentru pertinen]a [i seriozitatea studiilor sale, ce au redimensionat arti[ti, epoci, genuri [i stiluri, [i pe Adriana {otropa, c`reia i se datoreaz` volumul despre Paciurea [i simbolismul \n sculptura româneasc`. |n alc`tuirea dic]ionarului au existat, cred, dou` premise: delimitarea domeniului – sculptura – [i redactarea propriu-zis` a fi[elor de arti[ti. Cea dint\i nu a fost lipsit` de dificult`]i [i dileme, autorii opt\nd – cu discern`m\nt – pentru o abordare mai restrictiv` a genului, „limit\ndu-se la accep]iile clasice ale sculpturii precum [i cele consacrate de modernitate [i avangarda istoric`“ („Argument“, p. 5). Metodologic, se diferen]iaz` clar de cel`lalt dic]ionar dedicat sculpturii române[ti moderne – Un secol de sculptur` româneasc`, publicat \n 2001 de

RECENZII Funda]ia Meta (coordonator: Alexandra Titu), \n care era abordat un concept extins al genului, incluz\nd instala]ia [i performance.

De remarcat c` discursul propus de Ioana Vlasiu este semnificativ [i ca parte integrant` a unei istorii a sculpturii \n spa]iul românesc, subliniind dimensiunea de excep]ie a acesteia prin lipsa unei tradi]ii anterioare modernit`]ii.

Altfel spus, sculptura, \n accep]iunea ei occidental`, \ncepe la noi abia odat` cu Ion Georgescu. „Tinere]ea“ ei este compensat` – sau poate consacrat` – de num`rul mare al sculptorilor (aproape o mie), dintre care un sfert s\nt cuprin[i \n acest prim volum.

Fi[ele dic]ionarului au o structur` limpede, enun]at` clar de la bun \nceput (modelul fiind, a[a cum se men]ioneaz` \n argument, Lexiconul general al arti[tilor editat de K.G. Saur la München-Leipzig din 1992 \ncoace) [i con]ine date despre: nume, studii, expozi]ii personale, expozi]ii colective [i de grup, arta public`, simpozioanele \n aer liber, prezen]a \n muzee, scrierile artistului [i bibliografia (ordonat` de la dic]ionare la site-uri).

F`r` s` aspire la o ierarhizare valoric`, dic]ionarul de fa]` ofer` o privire diferen]iat` asupra sculptorilor români analiza]i, de la c\teva r\nduri (Paraschiva G`lu[c`, p. 226) la c\teva pagini (Gheorghe D. Anghel, pp. 32-35, sau, inevitabil, Brâncu[i, pp. 83-92). |n final, a[ men]iona c` acest dic]ionar – ca oricare altul de acest fel – este \n egal` m`sur` previzibil [i imprevizibil: cititorul va (re)g`si nume consacrate, dar [i arti[ti pu]in cunoscu]i, necunoscu]i sau chiar uita]i. Astfel, putem vorbi de dimensiunea de recuperare a unor istorii [i biografii artistice, care vor completa ceea ce [tiam despre istoria artei noastre moderne.

Cuprinz\nd doar primele [apte litere ale alfabetului, acest dic]ionar ne las` \ntr-o stare de frustrare (personal, a[ vrea s` citesc, din nou \ntr-o ordine subiectiv`, fi[ele despre Mircea Sp`taru, Aurel Vlad, sau Nicolae {aptefra]i) [i, ca atare, de a[teptare a urm`toarelor volume care s` duc` la bun sf\r[it privirea sistematic` asupra sculptorilor români moderni [i contemporani. n Ruxandra Demetrescu

39

57,35 lei

Filosofia lui Caragiale – seria de autor „Marta Petreu“ Edi]ie print [i eBOOK Edi]ia a II-a rev`zut` [i ad`ugit` O important` culegere de eseuri [i studii despre scrierile lui Caragiale, analizate dintr-o perspectiv` inedit`. Descoperim un Caragiale iscoditor peste m`sur`, interesat de teoriile contemporane din [tiin]e [i, asemenea celor mai mul]i intelectuali români din epoc`, g\ndind lumea prin teoria junimist-maiorescian` a formelor f`r` fond.

Pre]: 24,95 lei / 14,95 lei Cuvinte \ncruci[ate – seria de autor „Aurora Liiceanu“ Edi]ie print [i eBOOK O nou` carte semnat` de Aurora Liiceanu, cel mai cunoscut psiholog autohton [i una dintre cele mai de succes autoare publicate de Editura Polirom \n ultimii ani.

Pornind de la afirma]ia lui Nabokov, conform c`reia „singura fericire \n aceast` lume este s` observi, s` te examinezi atent pe tine \nsu]i sau pe al]ii“, cartea reprezint` o fascinant` analiz` a psihicului uman.

Pre]: 24,95 lei / 16,95 lei P\n` la cap`tul p`m\ntului de David Grossman Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Ioana Petridean „P\n` la cap`tul p`m\ntului este capodopera lui Grossman. Flaubert a creato pe Emma, Tolstoi pe Anna, iar acum o avem pe Ora lui Grossman, protagonista unei c`r]i zguduitoare, superbe, memorabile.“ (Paul Auster) / Romanul a fost distins \n 2009 cu premiul Albatross, [i \n 2011 cu premiile Medicis Étranger [i JQ Wingate.

Deplasarea spre ro[u de Radu Mare[ Colec]ia „Fiction Ltd“ Edi]ie print [i eBOOK Dup` ce afl` despre c`l`toria ini]iatic` a straniei voluntare englezoaice care a venit s` aduc` „ajutoare“ la o cas` de copii din România, cititorul \ncearc`, \mpreun` cu naratorul, s` deslu[easc` povestea enigmaticilor gemeni Hans [i Grete, r`t`cind prin desi[ul istoriei precum cei doi copii abandona]i \n p`dure din basmul Fra]ilor Grimm.

Pre]: 29,85 lei / 18,95 lei Regina Maria a României – |nsemn`ri zilnice. Volumul al IX-lea (1 ianuarie-31 decembrie 1927) Edi]ie print [i eBOOK Traducere de Sanda Ileana Racoviceanu Edi]ie \ngrijit` de Olga-Silvia Turbatu Lupta pentru putere \n anul 1927, tensiunile dintre Casa Regal` [i partidele politice, dar [i rela]iile adesea complicate dintre membrii familiei regale – toate acestea se reg`sesc \n jurnalul Reginei Maria, al`turi de \nt\mpl`ri din via]a de zi cu zi.

Pre]: 39,95 lei / 24,95 lei |n]elepciunea inimii – seria de autor „Henry Miller“ Traducere [i note de Viorica Boitor Volumul include povestiri [i eseuri traduse \n premier` \n limba român`, precum [i c\teva dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale – „Veteranul alcoolic“, „Moartea creativit`]ii“, „P\ntecele enorm“ sau „Filosoful care filosofeaz`. „Precum un taur care d` buzna printre por]elanurile literaturii, c`rtile lui Miller distrug aceast` stare maladiv` – arta ca obiect decorativ – cu puterea unui antidot.“ (The Guardian)

Pre]: 39,95 lei

Pre]: 24,95 lei

Furie – seria de autor „Salman Rushdie“ Traducere [i note de Vlad Russo Noua edi]ie, rev`zut`, a romanului Furie \ntrege[te seria de autor dedicat` de Editura Polirom cunoscutului scriitor britanic de descenden]` indian`. |n Furie palpit` o energie epic` uimitoare, n`scut` din comedia cea mai neagr`, dintr-o tulbur`toare analiz` a abisului firii umane [i dintr-o cople[itoare poveste de dragoste.

Via]a lui Pi de Yann Martel Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Andreea Popescu Cu c\teva luni \nainte de lansarea filmului, \n regia lui Ang Lee, o nou` edi]ie a romanului recompensat \n 2002 cu mult-r\vnitul Man Booker Prize. „Nostimad` rar`, aventur` transoceanic` demn` de expedi]ia Kon-Tiki, romanul Via]a lui Pi are \n el temeritatea de a-[i juca toate punerile \n scen` pe-o singur` carte.“ (The New Yorker)

Pre]: 34,95 lei

Pre]: 27,95 lei

www.polirom.ro

M`[tile lui M.I. Gabriel Liiceanu \n dialog cu Mircea Iv`nescu Humanitas, colec]ia Portrete \n dialog „Dup` prima noastr` \ntâlnire, s-a \ntâmplat ceva nea[teptat. Stând de vorb`, ne-am pomenit prin[i \n complicitatea pe care o crea \nsu[i dialogul nostru. A \nceput s` ne plac` jocul nostru.

Mircea Iv`nescu s-a l`sat \mpins, pentru o ultim` oar`, pe coridoarele vie]ii lui, l`sându-mi senza]ia c` i-am prilejuit o mare [i final` recapitulare a ei.“ (Gabriel Liiceanu)

Pre]: 27 lei Romeo [i Julieta de William Shakespeare Humanitas Traducere de {t. O. Iosif „Personalitatea, a[a cum o \n]elegem ast`zi, este o inven]ie shakespearian`, [i e nu doar cea mai mare dovad` de originalitate a lui Shakespeare, ci [i adev`rata explica]ie a omniprezen]ei lui.“ (Harold Bloom)

Pre]: 23 lei Prigoana pl`cerilor. Edificarea unei erotici solare de Michel Onfray Humanitas, Seria „Idei/Filozofie/Eseu/Antropologie“ Traducere de Emanoil Marcu Cum ne putem despov`ra de rela]ia negativ` [i ipocrit` pe care am ajuns s` o avem cu trupul nostru? Michel Onfray propune o pedagogie a sexului inspirat` de perspectiva solar` a gândirii orientale, singura apt` s` ne redea capitalul pierdut de vitalitate [i s` ne scoat` din cu[ca p`catului perpetuu.

Pre]: 26 lei Pe scara din dos a filozofiei de Wilhelm Weischedel Humanitas, Seria „Istoria ideilor/Filozofie/Biografii“ Traducere de Emil B`dici [i Ionel Zamfir Potrivit opiniei comune, dac` vrei s` cobori statura unei personalit`]i culturale, e de ajuns s` spui c` a dus o banal` via]` omeneasc`. Wilhelm Weischedel demonstreaz` superficialitatea unei asemenea opinii, abordând filozofia [i 34 dintre numele ei celebre „pe scara din dos“, acolo unde \l \ntâlne[ti pe st`pânul casei a[a cum este el \n realitate.

Pre]: 38 lei

Portret al artistului la tinere]e de James Joyce Humanitas Fiction, Serie de autor Traducere de Antoaneta Ralian Acest roman exemplar pentru modernismul european ilumineaz` momente semnificative din copil`ria [i tinere]ea lui Stephen Dedalus – un alter ego al scriitorului –, pe fundalul Dublinului de la sfâr[itul secolului al XIX-lea. Un bildungsroman care ilustreaz` atât desprinderea treptat` a eroului de constrângerile familiei, religiei [i na]ionalismului irlandez, cât [i parcursul s`u c`tre individualizarea artistic`.

Pre]: 29 lei Colierul porumbi]ei. Tratat despre dragoste [i \ndr`gosti]i de Ibn Hazm al-Andalusi Humanitas Traducere de Grete Tartler „Cartea, scris` la tinere]e, are o prospe]ime care \l \nf`]i[eaz` pe autor cu toate virtu]ile [i defectele unui om obi[nuit, care nu ocole[te – sau n-a ocolit o vreme – bucuriile [i \ncerc`rile lumii («|mprosp`ta]i-v` sufletele cu câte ceva din cele trec`toare, ca s` v` fie de ajutor \ntru deslu[irea adev`rului.»)“. (Grete Tartler)

Pre]: 32 lei Ferigi [i elefan]i [i alte eseuri despre cre[tinism de C.S. Lewis Humanitas Traducere de Emanuel Con]ac Textele cuprinse aici sondeaz` zone profunde [i sensibile ale sufletului religios, abordând cu sim] logic, cu imagina]ie [i cu exemple captivante probleme specifice discursului de tip teologic sau chestiuni ce ]in de un spectru mai larg, cum ar fi atitudinea fa]` de r`zboi [i fa]` de moarte \n genere, falsul conflict dintre religie [i tehnologie.

Pre]: 22 lei Garden party de Katherine Mansfield Humanitas, colec]ia Cartea de pe noptier` Traducere de Antoaneta Ralian „Povestirile lui Katherine Mansfield se \mbin` \ntr-un sincretism perfect: literatur`, muzic`, pictur`, adic` poezie, sunet, culoare. Dar, \n afar` de v`z [i de auz, \]i sim]i antrenat parc` [i sim]ul olfactiv: povestirile eman` parfum de crini \n noapte, de trandafiri, de aloe, de verbin` strivit` \ntre degete, parfumul difuz care \nv`luie muzica [i culoarea cuvintelor... “ (Antoaneta Ralian)

Pre]: 25 lei

www.humanitas.ro

Clopotele de Richard Harvell Adev`ruri sfâ[ietoare, art`, conspira]ii, zâmbete printre lacrimi [i, mai ales, sunete care s` exprime emo]ii \ntrun limbaj universal... romanul lui Harvell \nf`]i[eaz` o poveste str`lucitoare [i grav`, ca b`taia \n amurg a marelui Pummerin, din Catedrala Sfântul {tefan.

Roman publicat \n 12 ]`ri.

Palma de Christos Tsiolkas La o petrecere cu gr`tar \ntr-o suburbie din Melbourne, un b`rbat p`lmuie[te un b`ie]el obraznic [i neastâmp`rat. Incidentul d` na[tere unor dispute aprinse, dar [i \ntreb`rilor referitoare la propria familie, la propria via]`. Roman publicat \n 24 de ]`ri.

Common Wealth Writers Prize 2009

Pre]: 39,90 lei

Vie]i secrete de Tatiana de Rosnay Un roman \n acela[i timp emo]ionant [i seduc`tor, Vie]i secrete este povestea unei familii moderne [i a leg`turilor invizibile care o ]in unit`.

Bestseller The New York Times

Pre]: 39,90 lei

Pre]: 39,90 lei S` tai \n piatr` vie de Abraham Verghese Shiva [i Marion, gemeni identici, vin pe lume din rela]ia secret` a unei c`lug`ri]e indiene cu un chirurg englez.

Saga gemenilor Shiva [i Marion Stone traverseaz` continente, desf`[urându-se \n Africa [i \n America de-a lungul a cinci decenii [i contureaz` o poveste despre dragoste [i tr`dare.

Pre]: 44,90 lei

O zi de David Nicholls 15 iulie 1988. Emma [i Dexter se \ntâlnesc \n noaptea de dup` absolvirea universit`]ii. A doua zi, fiecare va porni pe propriul drum. Unde vor fi \n aceast` zi peste un an? Dar peste doi? {i \n fiecare an care va urma? Dou`zeci de ani, doi oameni. O ZI. Roman publicat \n 24 de ]`ri.

N-ai s` mori de Kathrin Schmidt „N-ai s` mori este romanul unei rena[teri, o redescoperire a cuvântului, o poveste de dragoste [i cartea unui puzzle de amintiri din istoria recent` a Germaniei. Cel mai bun roman al anului.“ Die Welt Premiul C`r]ii Germane 2009

Pre]: 49,90 lei

Pre]: 39,90 lei

Tony & Susan de Austin Wright „Tony [i Susan este un roman tulbur`tor, neobi[nuit, despre pove[tile pe care ni le spunem unii altora [i pove[tile pe care ni le spunem nou` \n[ine. O carte care te surprinde cu adev`rat.“ Guardian.

Roman publicat \n 15 ]`ri.

Prea mult` fericire de Alice Munro „Cea mai recent` colec]ie de proz` scurt` a lui Alice Munro \i reafirm` intui]ia p`trunz`toare... Una dintre cele mai oneste [i mai exigente proze ale timpului nostru.“ The Times Premiul Man Booker International 2009

Pre]: 49,90 lei

www.litera.ro

Pre]: 49,90 lei

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

lapul plin de praf, vor aprinde lampa cu gaz [i vor \ncerca realitatea virtual` f`r` electricitate.

Caricatura aceasta de anti-internet e doar o slab` specula]ie. Cei mai \nver[una]i \mpotriva mega-meta-re]elei s\nt cei mai buni cunosc`tori ai ei. Cei care \i [tiu natura pharmaconic` [i fantasmagoric`. Cei care au halucinat cel mai bine.

Cei care au crezut \n inteligen]a colectiv` [i mintea extins` din nod \n nod. {i acum, plini de resentiment, ar condamna la moarte orice algoritm [i orice inteligen]` artificial` care le sufl` \n ceaf`.

Fantasm\nd despre dispari]ia fantasmei e deja periculos. Poate ajungem din nou la o halucina]ie colectiv` [i, \n loc de lampa cu gaz, vom primi un superInternet, \n care vom fi supercontrola]i de supercompanii care vor tot bani. Jocul s-ar relua, de data aceasta \ntr-un ritm superior. Orice Internet va impune un ritm de via]` (mental`, social` etc.) pentru care indivizii biologici \nc` nu s\nt preg`ti]i. Nici m`car cei cu ADHD. Desigur, s\nt destule dovezi c` oamenii se adapteaz` tehnologiilor. Dar tocmai aceast` adaptare ar trebui s` ne sperie. Dac` ne adapt`m unui bluf? Dac` la finalul adapt`rii dispare tehnologia?

Textul acesta nu are o concluzie [i, dup` c\te s-a v`zut, nici m`car o structur`. Este produsul unei min]i care scrie o propozi]ie [i d` dou` like-uri, trimite un e-mail, salveaz` un PDF, se bucur` de un ciripit pe Twitter. Un om \n ritmul Internetului pe care \l glorific` [i-l ur`[te, ca-n orice rela]ie de succes. Unde e informa]ia aici? Nu e. Pentru informa]ie, \ncerca]i pe Internet. n

Constantin Vic`

HTTP 404 Not Found Nu s\nt singurul care ar vrea ca Internetul s` dispar`. S` v`d cum \ntr-o zi ac]iunile de la Google devin doar oo, iar miliardarii ru[i, care se scald` \n datele noastre personale pe Facebook, s` fac` apoplexie. Mi-a[ dori ca to]i bloggerii s` ias` \n strad` [i s` scrie pe ziduri ce au de zis, studen]ii s` se \ntoarc` \n biblioteci, inginerii de sistem s` mai pun` m\na pe lopat`, iar agen]iile de PR fi-vor arheologie.

Nimeni nu [tie ce vom mai avea de f`cut c\nd Internetul o s` dispar`. Se poate prezice c` dispari]ia sa va avea loc \n lumea occidental`, dar Africa [i America de Sud de-abia atunci vor cunoa[te fibra optic`. Sau, alt scenariu, se va l`sa Internetul doar oamenilor s`raci, care nu au bani s` treac` singuri \n Singularitate. Cea mai simpatic` versiune a viitorului e cea \n care un virus ne va invada toate computerele, tabletele [i telefoanele inteligente, va rade tot [i vom pluti entropic.

Depinde [i c\nd se va \nt\mpla acest lucru.

La destul timp dup` ce vom fi deja migrat \n digital, vom fi avut toat` informa]ia stocat` \n aparate f`r` suflet [i f`r` garan]ie? Atunci vom privi relaxa]i \nainte spre noul ev mediu.

Cei care vor dispari]ia Internetului s\nt pur [i simplu obosi]i de tot fluxul informa]ional at\t de greu de filtrat [i structurat. Cei care mai \n]eleg sensul cuv\ntului „z`bav`“ f`r` a-l c`uta pe dexonline, acest instrument care decide lupta pentru putere. Dispari]ia Internetului ar fi momentul de gra]ie c\nd vor scoate c`r]ile din du-

43

fotografii de Lucian Muntean

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

INTERVIU

„Nu s\nt un Soljeni]\n evreu!“ Amos Oz Venit la Bucure[ti pe finalul acestei ierni, Amoz Oz nu s-a aflat pentru prima dat` \n România, o ]ar` care l-a premiat [i unde se simte bine, unde [i-a f`cut deja numero[i prieteni [i unde num`rul cititorilor c`r]ilor sale cre[te cu fiecare carte nou tradus`. Are, p\n` \n acest moment, o duzin` de c`r]i traduse \n limba român`, iar Editura Humanitas Fiction i-a dedicat chiar o serie de autor, unde, p\n` acum, i-au ap`rut nu mai pu]in de [apte titluri. Acesta este al doilea interviu acordat, \n ultimii ani, revistei Dilemateca.

A]i fost at\t de intervievat zilele acestea, \nc\t m-a[ folosi de afirma]ia dumneavoastr` – cum c` un scriitor care vorbe[te despre c`r]ile sale comite un fel de incest –, pentru a v` \ntreba de ce acorda]i interviuri?

Interviurile func]ioneaz` ca un fel de teaser pentru cititori \nainte s`-mi citeasc` cartea...

Deci e doar o treab` promo]ional`; s` \n]eleg c` nu v` plac interviurile?

Nu m` pl\ng. Aceast` pl`cere de a acorda interviuri variaz`. C\nd dau interviuri pe teme politice, am de transmis un mesaj politic foarte clar [i am un interes ca acest mesaj s` fie auzit.

Interviurile literare s\nt \ns` un aperitiv pentru romanele mele. |ntreb`rile nu transmit ele [i felul \n care scriitorul este citit?

Acela este, \ntr-adev`r, momentul \n care

am [ansa de a asculta mai mult dec\t s` vorbesc.

Din nefericire, \n majoritatea cazurilor lumea se a[teapt` de la mine s` vorbesc, de[i eu a[ prefera s` ascult. O \ntrebare bun` dezv`luie un nou mod de a aborda c`r]ile mele, de aceea o \ntrebare bun` este ca o conversa]ie.

Dvs. a]i intervievat vreodat` un alt scriitor?

Nu, niciodat`.

Dar a]i fi vrut?

Am cunoscut mul]i scriitori, am stat mult de vorb` cu ei, dar niciodat` n-am avut \ntre noi un microfon.

Dac` a]i putea, totu[i, intervieva un scriitor, orice scriitor, chiar [i unul mort, pe cine a]i alege?

Pe Cehov.

Apropo de Cehov, \n cartierul \n care a]i

45

n Amos Oz (n. 1939) este cel mai important prozator [i eseist israelian. S-a n`scut la Ierusalim, \ntr-o familie de intelectuali cu origini \n Europa de Est. La 14 ani se stabile[te \n kibu]ul Hulda.

Dup` absolvirea Facult`]ii de Filozofie a Universit`]ii Ebraice din Ierusalim, revine \n kibu], unde practic` agricultura [i pred` la liceul local; \n 1986 se mut` \n ora[ul Arad, pe ]`rmul M`rii Moarte. Prima sa carte de povestiri, Acolo unde url` [acalii, apare \n 1965, fiind urmat` de romanul Altundeva poate (1966). |n 1967 lupt` \n r`zboiul de [ase zile, iar \n 1973 particip` la r`zboiul de Yom Kippur. Dup` succesul r`sunator al romanului So]ul meu, Michael (1968), scriitorul continu` s` publice romane: Pacea perfect` (1982), Cutia neagr` (1987), distins cu Premiul Fémina Etranger, S` cuno[ti o femeie (1989), Fima (1991), S` nu pronun]i: noapte (1994), Pantera din subterane (1995), Aceea[i mare (1999), Poveste despre dragoste [i \ntuneric (2002), |n inima p`durii: o poveste (2005).

INTERVIU

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

copil`rit – povesti]i dvs. undeva – tr`iau adev`rate personaje din c`r]ile lui Tolstoi [i ale lui Dostoievski, care p`reau c` joac` \ns` \ntr-o pies` de Cehov. C\nd a ap`rut Kafka \n aceast` scen`? Influen]a lui Kafka mi se pare evident` \n toate c`r]ile dvs.

Ave]i dreptate. Am crescut \ntr-un ora[ unde fiecare era dezr`d`cinat \n felul lui: unii erau refugia]i, al]ii supravie]uitori. Oamenii tr`iau \n situa]ii semikafkiene, tr`iau \n ora[e pe care le numeau „acas`“, dar care nu erau casa lor, tr`iau, de fapt, printre str`ini. Asta era o situa]ie profund kafkian`.

V` aminti]i momentul \n care a]i pus m\na pe creion s` scrie]i literatur`?

Aproape imediat dup` ce m-au \nv`]at alfabetul, am compus ni[te poezioare foarte [oviniste (r\de), dar nu-mi amintesc s` fi f`cut aceast` alegere la modul con[tient sau deliberat. |nc` de c\nd eram mic, chiar \nainte s` \nv`] alfabetul, \mi amintesc c` inventam tot felul de pove[ti pe care le spuneam prietenilor. Nu eram bun la sport, nici la \nv`]`tur`, nu eram nici frumos, nici m`car \nalt de statur`, astfel c` singurul mod de a le impresiona pe fete era s` le spun pove[ti.

Fic]iunea era, deci, o chestiune de seduc]ie.

Era o chestiune de seduc]ie [i poate este \n continuare.

Pe cine (mai) vre]i s` impresiona]i?

Doar cititorul ideal poate fi sedus prin literatur`, c`ci nu oricine este sensibil la farmecele acestei arte. Unii s\nt imuni la literatur`, dar cei curio[i, deschi[i, sensibili – ace[tia s\nt cititorii mei, lor m` adresez [i pe ei vreau s`-i impresionez.

Dat fiind c` toat` tinere]ea dvs. v-a]i definit prin opozi]ie cu tat`l dvs., literatura n-a fost un act \ntors tot \mpotriva figurii paterne?

Tata era profesor, eu am devenit povestitor; el era intelectual, eu am devenit tractorist; el tr`ia \n ora[, eu m-am dus s` tr`iesc \ntr-un kibu]; el era scund, eu am decis c` trebuie s` cresc foarte \nalt – n-am reu[it, dar mi-am schimbat numele... M-am revoltat \mpotriva lumii tat`lui meu pe c\nd aveam 14 ani [i jum`tate, acum s\nt \ns` destul de b`tr\n s` [tiu c` cele

mai multe acte de revolt` tind s` compun`, dac` nu un cerc complet, \ntorc\ndu-se \n punctul din care au pornit, atunci m`car jum`tate din acest traseu. Acum eu locuiesc la ora[, \n mijlocul c`r]ilor, scriind [i mai multe c`r]i dec\t a scris tat`l meu, adic` am ajuns s` fac exact ceea ce tat`l meu ar fi vrut ca eu s` fac.

C\nd v-a]i \mp`cat cu tat`l dvs.?

Ne-am \mp`cat gradual, de-a lungul anilor, n-a fost un moment anume, iar \mp`carea n-a fost complet`. Tat`l meu a murit acum mai bine de 40 de ani [i \nc` m` cert cu el \n fiecare zi, \nc` nu c`dem de acord asupra politicii, spre exemplu.

A citit c`r]ile dvs.?

Da, a citit primele mele dou` romane [i un volum de povestiri. A avut destule critici, dar am sim]it c`, \n secret, era satisf`cut de munca mea.

A]i vrut vreodat` s`-i aduce]i satisfac]ie prin literatura dvs.?

Nu cred c` am scris ca s`-l impresionez. Au existat motiva]ii mult mai puternice, cum ar fi nevoia de a spune pove[ti – foarte puternic` \nc` de c\nd eram mic, a[a cum am spus –, dar am fost bucuros s` v`d c` e satisf`cut de munca mea.

Tat`l dvs. a scris el \nsu[i?

A scris c\teva c`r]i de istorie, de istoria literaturii evreie[ti, c`r]i de eseuri despre scriitori evrei, niciodat` \ns` fic]iune...

Era un cititor bun de literatur`?

Era un cititor foarte meticulos, devotat textului, avea un ochi foarte bun pentru detalii.

46

„O form` de educa]ie cotidian`“ Spunea]i undeva c` prefera]i s` fi]i numit nu scriitor, ci [terg`tor, dat fiind c` [terge]i o bun` parte din ceea ce scrie]i. Acum 40 de ani, pe c\nd Internetul era doar o fantezie, spunea]i deja c` oricine poate scrie, dar pu]ini [tiu s` [i [tearg`...

Cred \n continuare acela[i lucru. Treaba mea este s` [terg, oricine poate scrie, iar munca mea este opera unui sculptor care g`se[te o bu-

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

INTERVIU

cat` de marmur` [i, cioplind foarte atent, \ndep`rt\nd surplusul de material cu mare aten]ie, creeaz` din forma ini]ial` o figur` anume, un monument. Scrisul meu seam`n` cu sculptura, \ndep`rtez [i \ndep`rtez, p\n` c\nd r`m\n, mai mult sau mai pu]in, cu ceea ce mi-am dorit.

De unde [ti]i c\nd s` v` opri]i din „cioplit“?

Pur [i simplu m` uit la carte [i [tiu c` nu mai am nimic de f`cut.

Dup` ani de zile, c\nd v` \ntoarce]i la c`r]ile dvs., nu ave]i niciodat` impresia c` a]i mai fi putut „ciopli“/[terge c\te ceva?

Nu-mi recitesc niciodat` c`r]ile vechi, este \ntotdeauna frustrant: [i dac` ajung la concluzia c` ast`zi a[ putea scrie acele c`r]i mai bine, [i dac` realizez c` ast`zi n-a[ mai putea scrie ceva la fel de bun! Mai bine citesc c`r]ile altora, nu pe ale mele.

Tr`ind \n locuri mici – \n kibu] sau \ntr-un or`[el precum Arad –, este aceasta o condi]ie a scrisului bun, dat fiind c` \i ave]i tot timpul pe oameni aproape, c` \i pute]i observa [i auzi mai bine? {tiu scriitori foarte mul]umi]i tr`ind [i scriind \n ora[e foarte mari, dar pentru mine este \ntotdeauna mai bine dac` scriu \ntr-un loc mic, dac` am un dialog permanent cu un num`r de oameni pe care-i cunosc. C\nd tr`iam \n kibu], un ora[ de 400 de oameni, \i cuno[team foarte bine pe to]i, [tiam idealurile, visele, convingerile, pove[tile lor. Dac` a[ fi locuit \n Tel Aviv sau \n Bucure[ti, niciodat` n-a[ fi ajuns s` cunosc at\t de bine 400 de oameni, [i nu intelectuali, academicieni, scriitori, ci oameni obi[nui]i. S` tr`iesc \n kibu] sau \n Arad este pentru mine o form` de educa]ie cotidian`.

V` baza]i \n scrisul dvs. mai mult pe inspira]ia venit` de la oameni dec\t pe propria imagina]ie?

Nu e nici o contradic]ie aici. Depind de oameni pentru a-mi st\rni imagina]ia. Vorbesc, discut cu ei, privesc oamenii [i apoi \mi imaginez.

Este suficient pentru a \ncepe s` scrie]i o carte nou`? De ce altceva mai ave]i nevoie?

De limbaj. |ntotdeauna trebuie s` g`sesc tonul potrivit \nainte de a m` apuca de scris. Av\nd personajele [i subiectul nu este suficient, am nevoie s` g`sesc o melodie pentru fiecare

poveste, episod, carte.

A]i scris numai \n ebraic`, nu?!

Da, visez \n ebraic`, scriu \n ebraic`.

N-a]i fost niciodat` tentat s` scrie]i \n alt` limb`, s` v` „dezr`d`cina]i“ \n mod deliberat? |ntrebi un pianist dac` ar vrea s` c\nte la vioar`...

Se mai \nt\mpl` atunci c\nd muzicienii exploreaz` instrumente [i forme noi de a produce muzic`...

Eu s\nt foarte monogam \n ceea ce prive[te ebraica. (R\de.)

C`l`torii vs romane A]i afirmat odat` c` literatura este cel mai bun mod de a cunoa[te o cultur`, mai bun dec\t c`l`toriile. Cum r`m\ne cu acel dicton cla-

47

Cofondator al mi[c`rii „Pace Acum“, Amos Oz este autorul mai multor volume de eseuri literare [i politice. Printre numeroasele distinc]ii primite de autor se num`r`: Premiul P`cii (Germania, 1992), Premiul Israel pentru Literatur` (1998), Premiul Ovidius (România, 2004), Premiul Catalonia pentru Literatur` (2004), Premiul Goethe (Germania, 2005), Premiul Grinzane-Cavour (Italia, 2007), Premiul Principelui de Asturias (Spania, 2007) [i Premiul Heinrich Heine (Germania, 2008). Amos Oz este profesor la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva. Editura Humanitas Fiction i-a dedicat o serie de autor. Mai multe la www.humanitas.ro/amos-oz.

INTERVIU

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

sic care spune c` o c`l`torie este echivalentul a o sut` de c`r]i citite?

Nu cunosc acest dicton, \ns` \]i dau un singur exemplu. Dac` c`l`tore[ti, s` zicem, \n Columbia [i \]i petreci acolo trei s`pt`m\ni, vei vedea muzeele, monumentele, locurile istorice, peisajele; dac` ai noroc, ajungi s`-i cuno[ti [i pe localnici, s` vorbe[ti cu ei; dar dac` cite[ti un roman de Gabriel Garcia Márquez, e[ti „invitat“ \n camera de zi a columbienilor, chiar \n dormitorul lor... Aceasta este o oportunitate [i o form` de cunoa[tere pe care turismul nu ]i le poate oferi niciodat`.

Dup` dvs., ai putea la fel de bine s` stai acas` [i s` cite[ti, dec\t s` c`l`tore[ti prin lume?

Pentru mine, romanul este o experien]` mai intens` dec\t c`l`toria.

A]i c`l`torit \n afara circuitelor turistice?

Da, \n vacan]` mai plec, uneori, [i vizitez satele, vorbesc cu oamenii [i adun impresii, v`d arhitectura, peisajele, felul lor de via]`, dar [tiu c` toate acestea s\nt superficiale. Cuno[tin]ele legate de via]a acelor oameni, atunci c\nt citesc literatur`, s\nt mult mai intime, mai profunde.

Citi]i c`r]i de c`l`torie?

Niciodat`, pentru c` adesea s\nt superficiale: descriu ceea ce turistul ar trebui s` vad`, adic` monumentele, atrac]iile locale etc. Nu vreau s` generalizez, exist` [i excep]ii. Unele c`r]i de c`l`torie s\nt foarte bune; prefer, totu[i, romanele.

Dat fiind c` ave]i [i r`d`cini poloneze, l-a]i citit pe Ryszard Kapu´sci´nski?

A, da! El este una dintre excep]ii. Este mai mult dec\t un c`l`tor care scrie.

Atunci m` declar mul]umit c` am ajuns la un acord.

(R\de.)

48

Pacifi[ti vs pacificatori Cum v` ajut` experien]a literar` atunci c\nd discuta]i politic`?

C\nd scriu literatur`, limba este instrumentul meu muzical, am o sensibilitate specific` pentru expresie. Datorit` acestei capacit`]i, \n via]a politic` pot auzi, uneori, o not` fals`, o not` sau un ton care se afl` \n cuvinte, \n limba folosit`, [i atunci protestez. O s`-]i dau un e-

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

INTERVIU

xemplu. Acum mul]i ani, dup` R`zboiul de [ase zile din ’67, c\nd israelienii au c\[tigat spectaculos luptele, era o atmosfer` de mare euforie \n ]ar`. Israelul cucerise regiunile West Bank, Gaza, Sinai, Golem [i toat` lumea vorbea despre „teritoriile eliberate“. Am scris atunci un articol furios pretinz\nd c` teritoriile nu pot fi niciodat` eliberate pentru c` eliberarea se aplic` exclusiv oamenilor. Acele teritorii erau \nc` locuite de oameni pe care nu-i eliberasem deloc, ci \i cucerisem. Acesta este un exemplu pentru felul \n care sensibilitatea mea literar` m` ajut` \n activitatea politic`.

C\nd a]i participat la acel r`zboi, n-a]i intrat \n contradic]ie cu principiul compromisului?

Deloc. Eu fac diferen]` \ntre un pacifist [i un pacificator. Pacifistul \ntoarce obrazul, \n timp ce pacificatorul lupt` pentru libertate [i pentru nimic altceva. Pentru un pacifist, r`ul este r`zboiul, pentru un pacificator, agresiunea. {i eu [tiu c` agresiunea poate fi \nl`turat` doar prin r`zboi. Dac` m\ine cineva ar vrea s` m` cucereasc` pe mine, familia, ]ara mea [i s` m` transforme \n sclav, a[ lupta din nou. Fiind \n continuare un activist pentru pace. |n cele dou` r`zboaie purtate a]i sim]it regret, ru[ine, fric`?

Am sim]it toate astea [i, mai presus de toate, am sim]it o profund` dezam`gire fa]` de natura uman`. R`zboiul produce lucruri teribile umanit`]ii, distruge sensibilitatea uman`, transform` oamenii \n ma[ini de ucis, a[a c` nu am nici o \ndoial` c` r`zboiul este \ngrozitor. {i totu[i, dac` ar ap`rea un nou Hitler, a[ zice s` lupt`m \mpotriva lui. |n Cum s` lecuie[ti un fanatic, face]i un portret devenit deja clasic: fanaticului nu-i plac schimb`rile, nu are imagina]ie, curiozit`]i [i nici sim]ul umorului... Cum poate un individ at\t de trist s` devin` periculos?

Tot eu am scris c` un fanatic este um semn de exclamare umbl`tor, iar acesta poate fi periculos pentru c` \ntotdeauna va dori s` te schimbe pe tine. Fanaticul este un mare altruist: vrea s` te salveze mai mult pe tine dec\t pe el, vrea s` te vindece pe tine mai \nt\i, iar dac` te dovede[ti imun la schimbarea propus` de el, te uci-

de. Pentru binele t`u. Un fanatic este periculos pentru c` fanaticul nu are nici un sim] al relativismului, al pluralismului, al complexit`rii, al toleran]ei...

Altfel spus, un fanatic este complet incompatibil cu literatura?

Foarte pu]ini fanatici s\nt buni cititori. Pentru c` ei nu s\nt interesa]i de \ntreb`ri, ei au deja toate r`spunsurile.

De unde vine aceast` atitudine, doar din convingerile religioase foarte puternice?

Nu orice fanatic este religios. Exist` mai multe feluri de fanatism, exist` fanatici ai mediului \nconjur`tor, de pild`.

C\nd zic religie, m` refer la suma convingerilor sale indiferent de natura lor...

Fanaticul \ntotdeauna caut` scurte r`spunsuri care s` explice totul. Cu c\t mai complexe devin problemele lumii \n care tr`im, cu at\t fanaticii caut` r`spunsuri mai simple, d\nd vina pe evrei sau pe musulmani, pe seculari, pe religio[i...

49

INTERVIU

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

Privind \napoi, nu se poate constata c` fiecare secol con]ine aceea[i cantitate de fanatism? Nu este, oare, fanatismul o fatalitate a condi]iei umane?

Nu cred c` exist` \n fiecare perioad` istoric` aceea[i cantitate de fanatism. Exist` perioade de v\rf [i perioade de acalmie.

Dar poate fi vindecat` aceast` predispozi]ie uman` spre fanatism?

Cred c` fanatismul poate fi totu[i vindecat, chiar dac` poate exist` o gen` a fanatismului \n fiecare dintre noi. Primul lucru este s` devii con[tient de fanaticul din tine, de fiecare dat` c\nd \ncerci s` schimbi pe cineva – o so]ie, un so], o fiic` – dorind s`-l faci s` semene c\t mai mult cu tine sau, viceversa, s` nu semene deloc cu tine. De fiecare dat` ar trebui s`-]i sune alarma proprie.

Dar nu am leacul pentru fanatism. Am scris c` umorul este leacul, dar nu pot manufactura capsule de umor cu care s`-i vindec \n mas` pe fanatici. Cred c` umorul este, totu[i, un leac \ntruc\t n-am \nt\lnit p\n` acum un fanatic cu sim]ul umorului [i nici nu am v`zut pe cineva cu sim]ul umorului transform\ndu-se \n fanatic.

Am v`zut, \n schimb, fanatici sarcastici, sardonici. Umorul este relativism, abilitatea de a te vedea cum te v`d al]ii, abilitatea de a r\de de propriile tale convingeri [i credin]e. De aceea

spun oamenilor s` citeasc` c`r]i pentru a se pune \n postura de a [i-l imagina pe cel`lalt.

50

Solu]ia compromisului C\te c`r]i v-au fost traduse \n arab`?

Trei.

Exist` vreun dialog \ntre scriitorii evrei [i arabi?

Cunosc c\]iva scriitori palestinieni, ne-am \nt\lnit de c\teva ori, am vorbit, am v`zut c` nici unii, nici al]ii nu avem coarne [i cozi, dar conflictul israeliano-palestinian este o real` tragedie. S` bei cafele \mpreun` nu e suficient s` \nl`turi fanatismul [i s` rezolvi acest conflict \ntre dou` na]iuni care reclam` acela[i p`m\nt, cu aceea[i \ndrept`]ire. A[a c` acele splendide conferin]e cu scriitori arabi [i evrei ]inute \n splendide locuri din Europa nu vor rezolva niciodat` nimic. Acesta este sentimentalismul european care crede c` un conflict este doar o ne\n]elegere. Pu]in` consiliere, pu]in` terapie [i gata!, toat` lumea se va iubi [i vor tr`i ferici]i p\n` la ad\nci b`tr\ne]i. R\uri de cafea nu vor stinge aceast` tragedie \n care cu to]ii au dreptate!

M` g\ndesc c` acest conflict, dur\nd deja de at\ta vreme, a devenit incurabil, \n sensul c` a ajuns s` se justifice prin el \nsu[i, s` se revendice de la propria lui istorie... Ce vor face

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

INTERVIU

fanaticii dac` acest conflict s-ar aplana ca prin miracol? Conflictul perpetuu este destinul fanaticilor.

Da, acesta este un foarte bun punct de vedere. Fanaticul are nevoie de conflict, este nucleul \n jurul c`ruia \[i construie[te existen]a.

Dac` nu mai exist` un inamic, va g`si \ntotdeauna un alt inamic, \[i va inventa unul.

Acum opt ani, cu ocazia primului nostru interviu, mi-a]i vorbit despre necesitatea unui compromis \ntre evrei [i palestinieni, convingere pe care o ave]i [i acum. S-a \nt\mplat \ns` vreodat` s` v` \n[ela]i, s-a \mt\mplat ca vreuna dintre ideile dvs. s` se dovedeasc`, \n timp, gre[it`?

Da. Am crezut, de exemplu, c`, dac` israelienii se vor retrage din teritoriile ocupate, asta va aduce, dac` nu pacea, atunci o calmare a situa]iei. Acum cinci ani israelienii s-au retras din Gaza [i rezultatul a fost o ploaie de pietre care s-a ab`tut din Gaza asupra Israelului. Acum [tiu c` retragerea unilateral` nu e o solu]ie, ne trebuie o \n]elegere, un acord, un compromis.

Scrie]i despre politic` \n ziare, a]i cofondat organiza]ia Peace Now, conferen]ia]i \n toat` lumea pe tema fanatismului, s\nte]i mereu \ntrebat despre acest conflict – inclusiv acum, de mine –, nu a]i sim]it niciodat` c` v-a]i s`turat s` tot vorbi]i despre aceste lucruri?

Nu, nu simt asta \ntruc\t am credin]a c` am o misiune: s` conving c\]i mai mul]i oameni c` avem nevoie de un compromis istoric. Europenii s\nt predispu[i s` ia mereu partea cuiva [i este uimitor c` intelectualii care dispre]uiesc Hollywood-ul pentru felul maniheist \n care \mpart conflictele \n bune [i rele, c\nd e vorba despre conflictul dintre israelieni [i palestinieni, vor tocmai solu]ia hollywoodian`! Vor s` afle cine s\nt cei r`i, s` semneze peti]ii \mpotriva lor [i apoi s` se culce lini[ti]i. Simt o urgen]` \n mine s`-i conving pe oameni de complexitatea acestui conflict, s` le spun europenilor c` aici nu e nimic \n alb [i negru.

Cred \ns` c` \n]eleg aceast` atitudine. Multe dintre conflictele secolului al XX-lea a[a s-au desf`[urat, \n alb [i negru: fascismul [i antifascismul, colonialismul [i anticolonialismul, co-

munismul, apartheid-ul \n Africa, r`zboiul din Vietnam, toate acestea au fost \n alb [i negru...

Mul]i intelectuali tind s` ia partea celor buni, dar \n acest caz aparte nu poate fi vorba de buni [i r`i: ambele p`r]i s\nt bune!

Din cauza acestui principiu al compromisului, unii v-au acuzat de tr`dare, al]ii v-au trimis amenin]`ri cu moartea; a]i sim]it vreodat` c` via]a dvs. este cu adev`rat \n pericol?

Da, am primit [i scrisori de amenin]are cu moartea, dar convingerea mea este c`, dac` cineva vrea s` te omoare, nu-]i va scrie o scrisoare \nainte. Din fericire, mul]i israelieni s\nt foarte verbali, a[a c` nu m-am sim]it fizic amenin]at [i, mai important, nu m-am sim]it niciodat` persecutat de guvern, de[i am scris multe \mpotriva lui \n ultimii 45 de ani. Nu m` v`d ca pe un martir, nu s\nt un Soljeni]\n evreu.

Politicenii v-au cerut vreodat` p`rerea?

Da, exist` o tradi]ie israelian` foarte puternic`, \n sensul c` prim-ministrul invit` periodic un scriitor la o lung` conversa]ie. Prim-ministrul m` va \ntreba ce merge r`u, ce trebuie f`cut, \mi va admira r`spunsurile, dar \mi va igno-

51

INTERVIU

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

ra complet sugestiile. M-am \nt\lnit cu aproape to]i prim-mini[tii israelieni din ultima jum`tate de secol, cu dou` excep]ii am vorbit cu to]i.

M-au ascultat politicos, cu c`ldur` [i respect, dar au f`cut tot ca ei. De multe ori ei spun c` Amos Oz se pricepe la cuvinte, dar se \n[al`. A[ vrea s` apuc ziua \n care ace[ti politicieni s` spun` c` Amoz Oz nu e \n stare s` spun` o fraz` ca lumea, dar are dreptate. |ns` acela va fi sf\r[itul carierei dvs. de scriitor...

S\nt preg`tit s` pl`tesc acest pre].

versitatea din Haifa, scrie c`r]i de istorie; cea mic` scrie c`r]i de copii, iar fiul meu e poet.

To]i scriu, mai pu]in so]ia mea. Ea cite[te.

Este primul dvs. cititor? |ntotdeauna. Are un ochi bun pentru detalii [i uneori ]in cont de sugestiile ei, mai ales atunci c\nd \mi atrage aten]ia asupra unor erori factuale.

A[ vrea, pe final, s` v` propun un scurt chestionar. V` plac filmele?

Unele.

Sporturile?

Nu prea.

Supereroul preferat?

Cehov.

Muzicianul preferat?

Bach.

Ce fruct nu v` place deloc?

Kiwi.

Ave]i supersti]ii?

Da, dar nu cred \n ele.

Care este cea mai mare nostalgie a dvs.?

Primele mele iubiri. Chiar dac` au fost dureroase.

Ce a]i salva din incendiu: pisica sau Rembrandt-ul?

Cu siguran]`, pisica. Oricum nu de]in nici un Rembrandt. n

Bach, nu kiwi Rela]ia dvs. cu propriii copii \mi imaginez c` nu e la fel de conflictual` precum cea dintre dvs. [i tat`l dvs.

Am \ncercat din greu s` nu repet acelea[i gre[eli. Nu voi spune c` am reu[it complet, dar m`car 80%. Tr`im \n armonie, avem p`reri diferite, uneori foarte diferite...

V` citesc?

Da, \ns` ce cred despre c`r]ile mele va trebui s`-i \ntrebi pe ei. Nu am permisiunea s` vorbesc \n numele lor.

Scriu ei \n[i[i?

Fiica cea mare este istoric, profesor la Uni-

Denisa Com`nescu, Amos Oz, Florin Bican

52

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

MERIDIANE Petre R`ileanu

Victor Hugo, omul apocaliptic Cu exact 150 de ani \n urm`, \n ziua de 3 aprilie 1862, ap`reau primele dou` tomuri din romanul Mizerabilii, conform unui plan de marketing, cum am spune ast`zi, perfect pus la punct: extrase din roman publicate \n pres`, \nso]ite de cronici [i articole elogioase. |n mod aproape simultan, monumentala fresc` romanesc` ap`rea \n portughez`, italian` [i greac`. Opera lui Victor Hugo a cunoscut nenum`rate reedit`ri, a inspirat peste o sut` de adapt`ri cinematografice [i tot at\tea opere, filme de anima]ie, spectacole de teatru [i comedii muzicale.

Mizeria ca revers al societ`]ii |nceput \n 1845, \ntr-o Fran]` care n-a ie[it complet de sub vechiul regim, \ntrerupt \n 1848 „din motive de revolu]ie“ [i terminat \n exil (1862), \n plin` revolu]ie industrial`, romanul Mizerabilii beneficiaz` de perspectiva larg` oferit` de lunga lui gesta]ie (aproape dou` decenii) [i \[i asum` \n \ntregime secolul al XIX-lea. „Acest secol este chemat la bar` [i eu \n]eleg s` depun \n calitate de martor“, afirma Victor Hugo. Secolul al XIX-lea este v`zut ca un posibil punct de plecare c`tre o nou` v\rst` a umanit`]ii, aceea a democra]iei, a unei umanit`]i devenite con[tient`, st`p\n` [i responsabil` de propria istorie. Este, \n orice caz, tabloul societ`]ii \ntrez`rite \n discursul personajului Enjolras, sau, cum scrie Hugo, „orizontul v`zut de

54

la \n`l]imea unei baricade“. Mizeria secolului v`zut` de Hugo, disp`rut` \ntre timp [i reap`rut` recent, era – [i, \n mod paradoxal, este [i ast`zi – tratat` cu un instrument cu dou` t`i[uri: asisten]` asortat` cu represiune. Compasiune, mil`, pe de o parte; pedeaps`, pe de alta. Mizeria este reversul societ`]ii, abisul de dincolo care las` la vedere adev`rul umanit`]ii \n lumina bolnav` a neg`rii lui. Mizerabilii s\nt „creaturi triste, f`r` nume, f`r` v\rst`, f`r` sex, pentru care nici binele, nici r`ul nu mai s\nt posibile [i care nu mai au nimic \n aceast` lume, nici libertate, nici virtute, nici responsabilitate.“ Victor Hugo nu concepe s` scrie doar pentru unii, \nc` [i mai pu]in s` vorbeasc` \n aer, cu alte cuvinte s` se adreseze viitorului, cum f`cea Stendhal, ci fiec`ruia \n parte [i tuturor, adic` s` se adreseze acelei utopii numite umanitate. {i, pentru asta, genul cel mai potrivit e romanul.

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

MERIDIANE

Succesul lui Balzac, dar [i al lui Eugène Sue, \i inspir` lui Hugo speran]a c` romanul ar putea constitui acel obiect literar accesibil \n acela[i timp [i poporului, [i erudi]ilor. Oric\t de redevabil romantismului, a c`rui victorie \n Fran]a i se datoreaz` lui Hugo, romanul Mizerabilii e mai aproape de epopee, iar viziunea autorului asupra destinului implacabil coboar` \n linie dreapt` din tragediile grece[ti. Hugo introduce ca personaj central omul just persecutat, binef`c`torul pedepsit de o instan]` atotputernic` injust`. Model conjugat cu un altul: omul marginalizat, \ndep`rtat dintre ai s`i [i obligat la o permanent` r`t`cire din cauza propriei violen]e. Jean Valjean este \n egal` m`sur` un om de temut [i de comp`timit. Doar iubirea unei tinere pure \l readuce \n s\nul umanit`]ii. Un roman dostoievskian ca nucleu se dezvolt` [i se transform` \n fresc` social`, prin continua extindere [i adi]ionare de nara]iuni, planuri, personaje. Aproape o mie de personaje intr` progresiv \n trama narativ`, o amploare neegalat` nici chiar de Tolstoi. Toate tipurile de personaje, toate v\rstele, de la extrema b`tr\ne]e la copil`rie, intr` \n roman. El deschide [i \[i adjudec` tot spa]iul social – ora[ul, dar [i cartierele s`race, les banlieues, care-[i fac intrarea \n literatur`, Parisul, dar [i catacombele sale, les

égouts, arterele invizibile, secrete, prin care circul` subversiunea. Toate categoriile sociale s\nt reprezentate: c`ru]a[i [i birjari, suverani, fe]e biserice[ti [i ho]i, asasini, pu[c`ria[i, solda]i [i c`lug`ri]e, preadolescen]i delincven]i.

Victor Hugo este omul [i scriitorul contradic]iilor asumate. Un raport subtil poate fi detectat, din aceast` perspectiv`, \ntre personajele Myriel [i Javert, fiecare reprezent\nd o manier` diferit` de a urm`ri [i de a face binele. Primul, episcopul de Digne, numit de enoria[i Monseigneur Bienvenu (Monseniorul Bunvenit), incarneaz` compasiunea cre[tin`, este binef`c`tor din convingere. Javert este inspectorul de poli]ie animat de un fanatism al datoriei, valorile sale absolute s\nt legea [i ordinea. Oricum, nici una din ipostaze nu atinge completitudinea [i nu este suficient` pe planul realit`]ii sociale. Pentru Victor Hugo, sfin]enia omului lui Dumnezeu are nevoie de clarific`rile Revolu]iei pentru ca mila cre[tin` s` devin` oper` social`. C\t despre omul legii, chiar dac` gestul sinuciderii – c\nd \n]elege c` pu[c`ria[ul Jean Valjean are un suflet bun – echivaleaz` cu o form` de redemp]iune, el ilustreaz` una din temele centrale ale c`r]ii, ceea ce Hugo nume[te „crimele justi]iei“. Con[tiin]a, pare a spune Hugo, cu referire la personajul Jean Valjean, nu se

Victor Hugo

55

MERIDIANE

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

na[te din exemplul binelui, ci din experien]a crimei: „il faut passer par les ab\mes“, scrie Hugo cu dostoievskian` fervoare. El transgreseaz` romantismul [i morala secolului s`u, deschiz\nd (\mpreun` cu al]ii) complexitatea timpurilor moderne [i a modernismului tardiv, c\nd sus]ine c` regresiunea genereaz` progres, poezia se na[te din argou, binele din r`u. Cu fericita expresie a unui exeget hugolian, „aceast` carte luminoas` e plin` de tenebre“.

cipare a popoarelor din America de Sud p\n` \n Asia. |n 1842, primit \n Academia francez`, Victor Hugo ]ine un discurs de recep]ie cu un con]inut preponderent politic. Un an mai t\rziu, el public` Rinul, o carte-fluviu \n care s\nt schi]ate liniile de for]` dup` care ar trebui s` se organizeze continentul european.

Geniul polimorf.

Vizionarul Europei unite Poet, romancier, dramaturg, g\nditor politic, reformator social, vizionar al Statelor Unite ale Europei, ap`r`tor al p`cii, al libert`]ii, al republicii, al drepturilor omului (\n special ale femeii [i copilului), Hugo s-a implicat \n toate luptele [i \n toate cauzele secolului s`u – literare, filozofice, politice, religioase, interna]ionale. A comb`tut pedeapsa cu moartea (Ultima zi a unui condamnat), s-a pronun]at \mpotriva loviturii de stat a lui Napoleon III (gest care l-a costat dou` decenii de exil), \mpotriva distrugerii Palatului de var` de la Pekin, \mpotriva pogromului antisemit din Rusia ]arist`, \mpotriva tratatului de pace din 1871, a sus]inut independen]a Greciei [i, \n general, mi[c`rile de eman-

* * * Despre uniunea dintre Fran]a [i Germania: „Ce r`m\ne a[adar din vechea lume? Ce mai st` ast`zi \n picioare \n Europa? Dou` na]iuni doar: Fran]a [i Germania. Ei bine, asta ar putea s` fie de-ajuns. Fran]a [i Germania concentreaz` \n mod esen]ial Europa. Germania este inima; Fran]a este capul. Germania [i Fran]a reprezint` \n mod esen]ial civiliza]ia. Germania simte; Fran]a g\nde[te. Sentimentul [i g\ndirea, iat` atributele omului civilizat.“ „C\nd Europa Central` se va constitui, [i asta se va face \ntr-o zi, interesul tuturor va fi evident; Fran]a, sprijinit` pe Germania, va face zid contra Angliei, care \ncarneaz` spiritul comer]ului, [i o va \mpinge \n Ocean; Germania, sprijinit` pe Fran]a, va face zid contra Rusiei, care \ncarneaz` spiritul de cucerire, [i o va \mpinge \n Asia.“ Viziunea poetului despre viitoarea Europ`

Cadru din filmul Mizerabilii, 1933

56

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

MERIDIANE

evolueaz`. Aflat \n exil la Jersey, la 24 februarie 1855, a [aptea aniversare a Revolu]iei din 1848, Hugo descrie ceea ce ar fi putut fi Europa „dac` reac]iunea [i Louis Bonaparte n-ar fi distrus Republica, \ntr-un cuv\nt, dac` Europa popoarelor ar fi succedat \n 1848 Europei regilor.“ O Europ` a popoarelor r`m\ne \n continuare un deziderat. Cu at\t mai mult, un secol [i jum`tate mai t\rziu, discursul poetului vizionar r`m\ne de o acut` actualitate.

toate absurdele variet`]i monetare de azi, efigii de prin]i, figuri ale mizeriei; variet`]i care s\nt tot at\tea cauze ale s`r`cirii; c`ci, \n actualul dute-vino monetar, a multiplica varietatea \nseamn` a multiplica frecarea; a multiplica frecarea \nseamn` a diminua circula]ia. |n materie monetar`, ca \n orice domeniu, circula]ia \nseamn` unitate.

Fraternitatea ar genera solidaritate; creditul tuturor ar fi proprietatea fiec`ruia, munca fiec`ruia, garan]ia tuturor.“

* * * Despre integrarea european`: „Continentul ar fi un singur popor; na]iunile [i-ar tr`i propria via]` \n via]a comun`; Italia ar apar]ine Italiei, Polonia ar apar]ine Poloniei, Ungaria ar apar]ine Ungariei, Fran]a ar apar]ine Europei, Europa ar apar]ine Umanit`]ii. Rinul n-ar mai fi fluviu german; nici Baltica [i nici Marea Neagr`, lacuri ruse[ti; nici Mediterana, lac francez; nici Atlanticul, mare englez`; nici tunuri la Sund (str\mtoare ce desparte Danemarca de Suedia – n.m., P.R.) [i la Gibraltar, nici nave militare la Dardanele. Fluvii libere, str\mtori libere, oceane libere.

Grupul european nemaifiind dec\t o singur` na]iune, Germania va fi fa]` de Fran]a, Fran]a fa]` de Italia, ceea ce e ast`zi Normandia fa]` de Picardia, [i Picardia fa]` de Lorena; a[a st\nd lucrurile, nu vor mai fi r`zboaie [i, \n consecin]`, nu va mai fi nevoie nici de armat`... Nu vor mai fi frontiere, nici v`mi, nici taxe vamale; liberulschimb; flux [i reflux gigantice de numerar [i produse, industrie [i comer] \nzecite, cre[tere anual` a bog`]iei continentului... Calcula]i aceast` enorm` produc]ie de bun`stare. Eu nu mai dezvolt.“ Parisul, devenit un „vulcan de lumin`“, ar urma s` g`zduiasc` sediul colosalei adun`ri a Statelor Unite ale Europei.

* * * Despre un fel de Internet: |n romanul Notre-Dame de Paris, 1482 (titlul complet), exist` un capitol consacrat schimb`rii de paradigm` produse \n cultur` odat` cu inventarea tiparului. P\n` \n secolul al XV-lea,

* * * Despre moneda unic` european`: „O moned` continental`, cu o baz` dubl`, metalic` [i fiduciar`, av\nd drept baz` capitalul Europei \n \ntregime, iar ca motor, activitatea liber` a celor dou` sute de milioane de locuitori, aceast` moned`, unic`, ar \nlocui [i ar resorbi Victor Hugo

57

MERIDIANE

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

arhitectura a constituit „registrul principal al umanit`]ii“. Fiecare edificiu construit, cumul\nd contribu]ia mai multor „arte“ [i \ncorpor\nd g\ndire filozofic` sau religioas`, constituia o carte solid`, durabil`, rezistent`. „Pentru a demola cuv\ntul construit e nevoie de o revolu]ie social` sau terestr`. Barbarii au trecut peste Colosseum, potopul, poate, peste Piramide.“ Odat` cu apari]ia tiparului [i dematerializarea c`r]ii, devenit` „volatil`, insesizabil`, indestructibil`“, totul se schimb`. R\ndurile care urmeaz` s\nt, pentru cititorul de azi, o descriere a hipertextului imaterial [i ubicuu realizat de Internet: „Sub forma imprimat`, g\ndirea e mai nepieritoare ca niciodat`; este volatil`, insesizabil`, indestructibil`. Ea se face una cu aerul. |n epoca arhitecturii, g\ndirea se instala cu putere \ntr-un secol sau \ntr-un loc. Acum, se face stol de p`s`ri, se r`sp\nde[te \n patru v\nturi [i ocup` simultan toate punctele din aer [i din spa]iu... Din solid` cum era, ea devine vie. Trece de la durat` la imortalitate. O mas` poate fi demolat`, dar cum ar putea fi extirpat` ubicuitatea? {i dac` vine un potop, c\nd muntele va fi disp`rut

de mult sub ape, p`s`rile vor continua s` zboare; [i dac` doar o arc` va continua s` pluteasc` pe ape, ele vor pluti cu ea [i vor asista \mpreun` cu ea la retragerea apelor, [i noua lume care va ie[i din acest haos va vedea plutind deasupra ei, \naripat` [i vie, g\ndirea lumii scufundate.“

58

* * * „Bête comme l’Himalaya“ („stupid ca Himalaia“), formula lansat` de unul din contemporanii s`i, Leconte de Lisle, instaureaz` un pattern al dualit`]ii \n receptarea lui Victor Hugo: recunoa[terea grandorii, dar exasperarea \n fa]a exceselor [i a caracterului inegal al imensei sale opere. „Victor Hugo, hélas!“, r`spunde André Gide, \ntrebat cine reprezint` pentru el Poetul total, cu majuscul`. Ionesco, autorul pamfletului Hugoliade, repro[eaz` poetului elocven]a care mascheaz` poezia, [i megalomania. Grandoarea face parte din formula acestei personalit`]i hors normes, excesele, imperfec]iunile, varietatea genurilor [i a domeniilor abordate s\nt manifest`rile simptomatice ale geniului polimorf. n

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

Autorul a discutat, \n alt loc, despre fundamentul doctrinar al fanteziei lui. El a creat o nou` categorie \n privin]a transcenden]ei, definindu-se ca un „posibilist“ (a possibilian). Iat` cum define[te el „posibilismul“ \ntr-un interviu din The NewYork Times: „Ignoran]a noastr` \n ce prive[te cosmosul este prea vast` pentru a ne deda ateismului [i, \n acela[i timp, [tim prea multe spre a ne devota unei religii \n particular.

O a treia pozi]ie, agnosticismul, este adesea o pozi]ie neinteresant`, \n care o persoan` pur [i simplu se \ntreab` dac` o viziune special` (de pild`, un om cu barb` pe un nor) este adev`rat` sau neadev`rat`. Dar cu posibilismul sper s` definesc o pozi]ie nou`, anume una care pune accentul pe posibilit`]i noi, neexplorate. Posibilismul este confortabil \ntruc\t re]ine idei multiple [i nu este interesat de o anumit` versiune.“ Pozi]ia lui Eagleman este o expresie a optimismului [tiin]ific, \ntre altele manifestat prin speran]a c`, \ntr-o zi, [tiin]a va fi capabil` s` demonstreze nu numai existen]a lui Dumnezeu, ci [i modul de operare al Divinit`]ii (sau al divinit`]ilor). Constat\nd c` din sfera [tiin]ific` vin de obicei atacuri strict ateiste (c`r]ile lui R. Dawkins, de pild`), aceast` pozi]ie apare mult mai deschis`. Ea introduce \n teologie ipoteza.

Dar se situeaz` tot \n limitele unei filozofii materialiste, optimiste, cum am spus. Cealalt` pozi]ie este de-a afirma c` st` \n structura cunoa[terii faptul de a descifra misterele (la plural), dar de a \mpinge tot mai departe Misterul. C\nd a descoperit legea gravita]iei universale, Newton a rezistat tenta]iei de-a spune c` a g`sit modul de ac]iune al lui Dumnezeu. A spus c` gravita]ia arat` cum se \nv\rt corpurile cere[ti, dar nu [i cine le-a pus \n mi[care. A exclamat: „Hypotheses non fingo“ („Eu nu inventez ipoteze“).

Misterul este dat odat` cu cuno[terea, \i este corelativ. La o prim` abordare, credin]a este o etap` mintal` inferioar` certitudinii. Dar nu trebuie s` admitem c` este imposibil s` ne separ`m de credin]` ([i de necredin]`, care este o alternativ` a credin]ei)? |n dimensiunea ei de incertitudine patetic`, ea – [i nu nega]ia opac` – este reac]ia fireasc` a min]ii \n fa]a Misterului!

Ion Vianu

Ateismul nu mai este [tiin]ific!

David Eagleman este un cunoscut neuropsiholog american din genera]ia mai t\n`r` (a \mplinit 40 de ani). |n 2009 a publicat o carte, Sum (Eu s\nt), care a avut succes \n lumea anglo-saxon`. Genul ei literar este greu de definit.

S` zicem c` face parte din aceea a specula]iilor metafizice. Voi fi \n]eles mai u[or dac` voi dest`inui c` subtitlul ei este: patruzeci de povestiri despre post-existen]` (after-life). Fantezia lui Eagleman merge foarte departe. Demiurgul lui este de obicei unul obosit, distant sau \mp`rt`[ind o alt` natur` dec\t cea uman`. De pild`, Dumnezeu prive[te lucrurile din punctul de vedere al bacteriilor, a[a \nc\t trupul uman \n putrefac]ie este unul plin de via]`. Sau: omul moare de trei ori – o dat` c\nd \i st` inima, a doua oar` c\nd este \ngropat sau incinerat, a treia oar` c\nd i se pronun]` pentru ultima dat` numele. Numai dup` aceast` ultim` etap` poate intra \n adev`rata via]` de dincolo... unde nu se mai [tie ce se mai \nt\mpl`. Sau: dup` moarte avem dreptul s` alegem re\ncarnarea \ntr-o alt` specie. Din dorin]a de-a ne odihni dup` nebunia existen]ei umane, putem alege s` tr`im ca animal. Totu[i, nu s\ntem preveni]i c` nu vom putea reveni, \ntr-o alt` existen]`, la condi]ia uman`... [i a[a mai departe! Imagina]ia, umorul lui Eagleman s\nt uimitoare.

n

59

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

INTERVIU

„Limba literar` e o limb` str`in`“ Luisa Etxenike Am cunoscut-o pe Luisa Etxenike la Leipzig, \ntr-o c`l`torie pe care am f`cut-o \mpreun` [i care a trecut [i pe la T\rgul Interna]ional de Carte. {tiam dinainte c` este una dintre cele mai cunoscute scriitoare spaniole, c` tr`ie[te la San Sebastian, c` public` editoriale incisive \n El País, c` a scris mai multe romane (Unghiul orb, Pe[tii negri, R`ul cel mai mare, Efecte secundare) [i povestiri [i c` a primit premii prestigioase (precum Premiul Euskadi, \n 2009).

Am aflat la Leipzig c` este [i o mare iubitoare a literaturii române, c` \nva]` limba român` [i c` se g\nde[te (ca mare amatoare de birdwatching) s` viziteze Delta Dun`rii. (S. S.) Vorbeai, \n seara \n care ne-am cunoscut, la Leipzig, la cina aceea literar` de la restaurantul Seeteufel, despre prima fraz` din romanul lui Juan Rulfo, Pedro Páramo: „Am venit la Comala pentru c` mi-au spus c` aici a tr`it tat`l meu, un oarecare Pedro Páramo.“ Mi-a pl`cut ce ai spus, putem relua?

Pentru mine, romanul lui Juan Rulfo a fost o revela]ie. Cred c` a fost prima carte pe care am citit-o (eram adolescent`) nu ca o simpl` cititoare, ci ca scriitoare, \ntreb\ndu-m` ce semnifica]ie avea ceea ce citeam [i mai ales cum se construia acea semnifica]ie. |ntotdeauna mi-am dorit s` fiu scriitoare, \ns`, citind aceast` carte, am \nceput s` m` g\ndesc ce fel de scriitoare a[ vrea s` fiu. Am \n]eles ce \nseamn` s` ai, ca scriitor, o voce; [i-am mai \n]eles c` a[ fi vrut ca vocea mea s` se nasc` din combina]ia aceea or-

60

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012 bitoare de realism t`ios, incomod prin interoga]ie [i de lirism generos, intens, empatic.

Spuneai, tot atunci, c` literatura este o limb` str`in`. Ce \nseamn` asta?

Am citit Pedro Páramo cu un accent spaniol din Spania, \n timp ce cartea fusese scris` [i tr`ia \ntr-o limb` ce avea alt accent, cel mexican.

Aceast` imagine a unei aceleia[i limbi cu accente diferite, a unei limbi care este, \n acela[i timp, alta \mi folose[te ca s` avansez o alt` idee: limba literar` nu este limba comun` nici \n felul \n care o folosim [i nici \n ambi]iile ei; nu e limba cu care s\ntem familiariza]i. Este altceva, o limb` care ne oblig` s` ne cufund`m \n alte teritorii ale sensului – ale metaforei, ale conota]iei... Iar acolo, \n`untru, unde totul este de o exigen]` maxim`, unde totul trebuie s` par` nou-n`scut, pozi]ia noastr` de scriitori nu poate s` fie aceea a nativului care „[tie tot“, ci aceea a exploratorului care mai are at\tea de descoperit. De aceea spuneam c` limba literar` este, din fericire, o limb` str`in`: pentru c` ne oblig` la o ascultare [i o curiozitate extraordinare. Mai spuneam c` limba literar` e o limb` str`in` pentru c`, pentru mine, literatura nu e niciodat` na]ional`, ci universal`; nu e o grani]`, ci o punte.

A[adar, nu te consideri nici o scriitoare spaniol`, nici una basc`?

Da, cred c` s\nt o scriitoare f`r` frontiere.

Cineva care scrie \n [i din }ara Bascilor pentru restul lumii. |n plan personal, m` simt extraordinar fiind [i basc`, [i spaniol`. {i european`, [i a[a mai departe...

R`ul relelor: dispari]ia cititorilor Spuneai, \ntr-un interviu, c` \n chestiunile de gen trebuie s` scrii pentru viitor. E asta o modalitate de a exorciza trecutul?

Irumperea perspectivei de gen \n literatur`, acea perspectiv` \n care intr` vocile feminine, subiectele feminine (nu doar personajele), a \nsemnat o adev`rat` revolu]ie. Odat` cu ea s-au deschis por]i, s-au schimbat no]iunile de centralitate [i periferie, semnifica]iile lucrurilor s-au \nc`rcat de pluralitate. |n continuare, aceast`

schimbare deschide por]i [i clarific` no]iuni. Cu toate c`, f`r` \ndoial`, prejudec`]ile [i stereotipiile reduc]ioniste persist` pe alocuri [i afecteaz` scriitura feminin`. Cred c` trebuie s` urm`m aceast` „tensiune“ eliberatoare, s` privim spre viitor, adic` spre noi tipuri de expresivitate literar` [i, de asemenea, spre noi victorii asupra cli[eului.

Care este, \n literatur`, „r`ul cel mai mare“?

Cred c`, \n literatur`, r`ul cel mai mare este lipsa de comunicare, imposibilitatea de a comunica, pentru c`, \n acest caz, de partea cealalt`, cea a lecturii, nu r`m\ne nimeni. R`ul relelor ar fi dispari]ia curiozit`]ii cititorilor; ar fi ca noile genera]ii s-o rup` definitiv cu tradi]ia cultural`, ca [coala s` renun]e la responsabilitatea sa de a forma cititori, adic` cet`]eni lucizi [i critici.

61

n Luisa Etxenike s-a n`scut la San Sebastian \n 1957. A publicat mai multe romane (Detectivul de sunete, 2011; Unghiul orb, 2009; Pe[tii negri, 2005; Vin, 2000; R`ul cel mai mare, 1997; Efecte secundare, 1996) [i volume de povestiri (Exerci]ii de doliu, 2001 [i Povestea de iubire a Margaritei Maura, 1990).

Povestirile sale au fost incluse \n mai multe antologii, cea mai recent` fiind O dorin]` proprie. Antologie de scriitoare spaniole contemporane, editat` de Inmaculada Pertusa [i Nancy Vosbrug. A primit Premiul Euskadi \n 2009.

Este editorialist` la El País [i moderatoarea unui cunoscut atelier de scriere creativ` . Este pre[edinta Asocia]iei Scriitorilor din }ara Bascilor [i coordonatoarea „|nt\lnirilor Interna]ionale ale Scriitorilor“ care se desf`[oar` la San Sebastian din 1987.

INTERVIU

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

Dialogul, veselia, \ndr`zneala creativ`

oarecum paradoxal, fiindc` mul]i dintre cei care doresc s` scrie literatur` nu citesc. |[i doresc s` fie scriitori f`c` ca, \nainte de asta, s` fie cititori.

De multe ori, aceste ateliere de scriere creativ` trebuie s` fie, \n primul r\nd, ateliere de lectur`. {tiu c` \]i place mult limba român`, ai organizat un festival la San Sebastian – \mpreun` cu ICR Madrid –, unde ai invitat scriitori români. De unde aceast` preocupare?

M` intereseaz` mult România. Nu-i pot uita pe acei români care m-au format: Ionesco, Brâncu[i. M` intereseaz` tradi]ia literar` româneasc`, dar [i literatura care se scrie azi \n România. De aceea i-am invitat la San Sebantian pe c\]iva tineri scriitori români: Andra Rotaru, Claudiu Komartin sau Anna Szabo. M` intereseaz` [i limba român`, care \mi pare at\t de apropiat` [i, \n acela[i timp, at\t de \ndep`rtat`. M` intereseaz` istoria României, provoc`rile tranzi]iei pe care aceast` ]ar` o traverseaz`. {i cum s\nt o mare observatoare a p`s`rilor, visez uneori la peisajele rare din România [i sper s` fac o vizit` \n Delta Dun`rii.

{i \n române[te, [i \n spaniol` se spune c` „speran]a moare ultima“. Care s\nt speran]ele unei scriitoare care cunoa[te, de aproape, terorismul?

Speran]a mea e ca aceast` etap` de final a terorismului \n }ara Bascilor s` se \ncheie cu adev`rat [i din punct de vedere moral: cu recunoa[terea [i asumarea de c`tre terori[ti [i de c`tre complicii lor a r`ului f`cut [i a responsabilit`]ii pe care o poart`. Sper ca societatea \n care tr`iesc s` \nve]e din trecut pentru a consolida democra]ia prezentului. Sper s` putem transmite genera]iilor viitoare istoria celor petrecute, dar nu [i greutatea acestei istorii. Mai sper c` vom putea recupera diversitatea dialogului, veselia \n rela]iile cu ceilal]i, \ndr`zneala creativ`, toate acele lucruri pe care terorismul voia s` le distrug`.

Conduci un atelier de scriere creativ`.

Exist` interes pentru acest tip de seminar \n Spania?

Da, interesul este din ce \n ce mai mare [i

62

n interviu realizat de Simona Sora

POEMUL DIN APRILIE

Bogdan-Alexandru ST~NESCU

Miezul lucrurilor |n fine, am sc`pat de admira]ie, am fost izb`vit de viciul micilor r`ni lipsite de inten]ie Lucrez acum la noul proiect: pupicul pe bucile m\inii care love[te, s`rutul pe filde[ul Din]ilor care mu[c`. Precizez detaliile, strunjesc cu gra]ie picioarele statuii Mic[orez zilnic doza de piele str`in`, simt deja cum pielea \[i pierde elasticitatea, Cum pierd calciu, magneziu, A2, B1, celule cenu[ii, suflet, toate o iau la goan` pe u[a din dos F`r` gud bai, f`r` un du-te dracu, \n singur`tate practic mersul \n m\ini, m` preg`tesc pentru olimpiada apocalipsei C`ci, da, ea va veni, dup` cum rage artistul emerit, [i ne va sp`la de p`cate Pentru c` [i piticul s-a-necat, ne-am trezit de diminea]`, am [i ajuns departe, avem [i parte, avem [i carte [obolanul remu[c`ciunii roade la osia trenului nostru comun, Neghini]`, fratre, [i tu, Morcovea]` partenerii mei cu pantofi de lac, s` \ncas`m asigurarea [i s` fugim‌

63

Ce c`uta]i pe Facebook?

Emil BRUMARU l Sorin GHERGU} l Diana IEPURE Florin L~Z~RESCU l Dan LUNGU l Cezar PAUL-B~DESCU l Adina ROSETTI Lucian Dan TEODOROVICI l R`zvan }UPA

colaje de Dan Stanciu

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

A N C H E T~ „Facebook-ul a devenit un fel de nou CNP, CNP-ul «for the IT generation» laolalt` cu materializarea profe]iei lui Andy (Warhol, who else?) cum c` «toat` lumea va fi celebr` timp de 15 minute», a te abstrage – voit – dintr-o «re]ea» at\t de r`sp\ndit` (dar ce spun? pla-ne-ta-r`!) echivaleaz` cu a-]i t`ia singur craca de sub fund. A refuza re]eaua. «Numai cine nu vrea e pe Facebook!» {i cine nu vrea s` «socializeze», «s` comunice cu prietenii» (cu c\t mai mul]i, cu at\t mai bine), s`-[i comunice existen]a [i importan]a (oric\t de parohial`), pe scurt: s` se v\nd`? Nu pot s` vorbesc \n numele tuturor, dar asta cu «Numai cine nu vrea nu e pe Facebook» func]ioneaz`, scuza]i, ca o antireclam`: cine vrea s` intre \n ceva at\t de accesibil, de comun [i de la \ndem\n`? E ca [i cum ]i s-ar propune s` intri \ntr-un club care st`, non-stop, cu u[ile larg deschise...“ (Alex. Leo {erban \n „Facebookizarea lumii“ din Mica dietetic`, Editura ART, 2011)

n Emil BRUMARU |ntr-adev`r, ce naiba caut? Mi-au r`mas at\tea c`r]i de citit, de recitit!

M` \ngrozesc de c\te universuri am ratat din tr\nd`vie, din prostie, din lehamitea luat` de la brambureala asta haotic` de pe Facebook, o boal` incurabil`… Poate e [i comoditatea omului \n v\rst`. Poate e [i atrac]ia realit`]ii rapid, copios b`legate, aparent imediate, oric\t de vulgar`, de promiscu` ar fi, setea obscur` de kitsch… Kitsch-ul atotbiruitor, cocina divin`! Degeaba caut s`-l transform \n poezie!? R`m\ne betonat, ca [i acele pi]ipoance tr`snet, „bun`ciuni“ m\ndre de cracii mortali, de aura lor de infatuare hlizit` (de[i se poart`, mai des, moaca sever`, \ncruntat`, fix`, dar curul dezl`n]uit \n opturi infinite!), str`lucitoare-n inten]ii

bulbucate de silicoane [i botox, plimbat` pe tocuri ame]itor de \nalte, \n r\njetul instaurat vaginal sub rujul gros, cotidian… De fapt, s\nt fascinat de kitsch!! E totu[i anul lui Ion Luca Caragiale, nu? Oricum, dup` 73 de ani[ori, nu mai e[ti t\n`r, ci copil cu ochii m`ri]i de orice se vede [i se mi[c` \n jur. {i trebuie s-o spunem, cu m\na pe inim`, c` fi]ele onduleaz` superb \n spa]iu, \n timp... Frumuse]ea sf\[ietoare, abrutizant`, mistuitoare, porcin` p\n` la extaz, a kitschului… Estetica balei supreme-n ]`r]`muri…

n Sorin GHERGU} De c\nd cu Internetul, obi[nuiam s` le \mp`rt`[esc unor prieteni lucrurile, pe care le g`seam de interes mutual, prin e-mail. Fiind eu \nsumi destinatar al unor

65

A N C H E T~

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

pulsiuni de acest fel ([eruinde?, partajante?), manifestate cu mai mult sau mai pu]in discern`m\nt, o f`ceam cu o anumit` rezerv`, nefiind sigur c` nu plictisesc. C\nd am descoperit Facebook, mi s-a p`rut calea optim` s` scap de acest sentiment de invazivitate. Un fel de gazet` de perete pentru un grup, o comunitate restr\ns`: cei cu care st`team sau a[ fi stat, \n condi]ii ideale, la aceea[i mas`, \n serile din weekend.

Pe l\ng` asta, un loc \n care s` pot reg`si [i s` pot fi reg`sit de oameni c\ndva apropia]i, cu care am pierdut leg`tura din cauza \ndep`rt`rii geografice sau a hazardului biografic. Nu mi-am imaginat, la \nceput, c` o s` trec vreodat` de 4050 de prieteni „virtuali“. Cred c` Facebook ([i social media \n general) \nseamn` pentru nevoile de comunicare [i rela]ionare interpersonal`* cam ce e hipermarketul pentru nevoile de aprovizionare domestic`. Facilitatea are mereu costuri: a[a cum marile suprafe]e afecteaz` comer]ul de proximitate, cu [armul lui, [i „re]eaua social`“ pare s` implice pierderi de partea emo]iei... (dar poate c` nici n-am fi remarcat \nc`rc`tura de c`ldur` uman` din \nt\lnirea cu negustorul din col], dac` n-am fi renun]at la ea pentru pre]urile mai mici [i mai grosolana satisfac]ie a co[ului plin). Men]ionez c` prietenii despre care vorbeam la \nceput, cei c`rora le trimiteam frecvent citate [i alte linkuri, nu [i-au f`cut cont pe Facebook sau au renun]at repede la el.

movarea c`r]ii mele. A contat? Habar n-am. Dac` e s` m` iau dup` „Cererile de prietenie“ [i lista de simpatizan]i, CDPL ar fi trebuit s` reediteze O sut` cincizeci de mii la peluze de vreo patru ori. Pe de alt` parte, la lansarea organizat` de editur` au venit fix at\]ia oameni c\]i aveau s` vin` [i cu, [i f`r` evenimentul creat pe FB, la care au fost invita]i \n total vreo dou` mii de oameni. |n acela[i timp, Facebook-ul ne ofer` nou`, utilizatorilor-p`rin]i, o list` impresionant` de „prieteni“ pe care \i putem teroriza \n voie cu pozele celor mai grozavi copii din lume. P\n` nu demult, posibilit`]ile erau modeste: c\teva rude \ndep`rtate, c\]iva colegi de birou, c\]iva vecini exaspera]i periodic de sute de imagini f`cute din toate unghiurile: copilu]ul numai ce ie[it din ou, copilu]ul la mare cu cucul gol, copilu]ul la munte pe schiuri, copilu]ul absolvent, actuala prieten` a copilu]ului, fosta copilu]ului, nunta copilu]ului, copilu]ul copilu]ului etc. S\ntem un fel de exhibi]ioni[ti. Clar c` ne place.

Facebook-ul este parcul \n care ne practic`m viciile.

* Un g\nd colateral. C` isc` sau nu muta]ii, schimb`ri de paradigm` [.a.m.d., democratizarea comunic`rii „de mas`“ (prin bloguri, forumuri, re]ele sociale) scoate cumva \n eviden]` un fapt: mai mult dec\t o deplin` libertate de exprimare, destui dintre noi \[i doresc puterea ne\ngr`dit` de a-i face pe ceilal]i s`-i asculte/de a se face auzi]i.

n Diana IEPURE De obicei, caut informa]ii: ce mai cite[te lumea, ce mai scrie, ce mai public`. |mi spionez ocazional familia, colegii de facultate, cons`tenii, prietenii [i amicii. Le mai dau c\te un Like, le mai distribui c\te o postare.

F`r` \ndoial` c` pot tr`i bine-mersi [i f`r` FB, dar, odat` inventat, de ce s` nu mi-l fac util?

Vara trecut`, de exemplu, m-am ocupat de pro-

66

n Florin L~Z~RESCU Cu vreun an \n urm`, am intrat pe Facebook din curiozitate. Unii \l l`udau, al]ii \l \njurau [i eu habar n-aveam despre ce-i vorba. {i m-a prins prin principiul pe care \l are la baz`: cine se-aseam`n` se adun`. |mi reg`sesc colegi de liceu sau prieteni din copil`rie pe care nu i-am mai v`zut de 20 de ani.

Aflu aproape instantaneu o mul]ime de [tiri care m` intereseaz` [i fie nu ap`reau \n pres`, fie erau prea \mpr`[tiate ca s` dau peste ele. Intru \n discu]ie cu oameni pe care, altfel, nu cred c` i-a[ fi „\nt\lnit“ vreodat`. Bref, folosesc Facebook-ul ca pe o unealt` util` – mai eficient` uneori dec\t mail-ul — de comunicare, f`r` s` m` entuziasmeze (de cele mai multe ori e o comunicare de suprafa]`) ori s` m` sperie prin a[azisa dependen]` creat`. n Dan LUNGU Recunosc, s\nt fascinat de Facebook. |l v`d ca pe un flux de [tiri \n timp real despre oameni pe care \i cunosc sau \i apreciez, eventual \i admir, sau cu care pur [i simplu am afinit`]i. E o manier` de a intra \n pulsul unei realit`]i cotidiene altminteri greu de

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

A N C H E T~

descoperit sau de \ntre]inut, de a explora realitatea, de obicei inaccesibil`, a gusturilor, tr`irilor, st`rilor oamenilor mai apropia]i sau mai \ndep`rta]i. Apoi, \n cazul unor evenimente pe care presa le relateaz` par]ial sau deformat, se pot afla m`rturii de la fa]a locului, cu at\t mai credibile cu c\t cuno[ti de mult` vreme persoana care relateaz`. Recentele mi[c`ri de strad` s\nt o ilustra]ie excelent`. E o surs` alternativ` [i independent` de informa]ii, at\t de pre]ioas` \n aceast` ]ar` \n care presa este supus` la tot felul de presiuni. Nu \n ultimul r\nd, v`d \n Facebook un mod de a dialoga cu cititorii mei, care s\nt foarte curio[i, vorb`re]i, cultiva]i [i inteligen]i, o pl`cere s` stai la taifas cu ei.

oameni. La un moment dat, am avut un blog.

Nu-l ]ineam pentru a avea un spa]iu unde s` m` exprim, fiindc`, lucr\nd \n pres`, nu duceam deloc lips` de a[a ceva. Cu ajutorul blogului, unde discu]iile pe marginea post`rilor mele erau mult mai interesante dec\t respectivele post`ri, am cunoscut c\]iva oameni foarte faini, de care altfel nu cred c` a[ fi avut cum s` dau. Foloseam, deci, blogul, ca un fel de re]ea de socializare. C\nd am descoperit adev`rata re]ea de socializare, Facebook, era normal s` renun] la blog \n favoarea ei. Aici nu m` intereseaz` popularitatea [i s\nt foarte selectiv \n alegerea prietenilor. |n primul r\nd, nu accept dec\t cererile venite din partea unor oameni cu preocup`ri culturale. Este una dintre condi]iile de baz` pentru a vorbi limba minorit`]ii mele.

n Cezar PAUL-B~DESCU |n general, g`sesc cu greu oameni care s` vorbeasc` aceea[i limb` ca mine, cu care s` comunic cu adev`rat.

Asta [i pentru c` e o limb` minoritar`, rar`, aproape pe cale de dispari]ie. S\ntem pu]ini, izola]i, [i singura noastr` [ans` social` este s` ne g`sim unii pe al]ii. Internetul, care abole[te distan]ele fizice, m-a ajutat mult s` g`sesc astfel de

n Adina ROSETTI Preg`tesc biberonul de la ora 6,00, pe noptier`, la lumina slab` a iPhone-ului. Dup` ce Anton adoarme la loc, somnul nu se mai lipe[te de mine. {tiu c` dac` m-a[ da jos din pat [i m-a[ duce la laptop sau la buc`t`rie, s-ar trezi. A[ putea s-aprind veioza [i

67

A N C H E T~

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

s` mai citesc ceva, Nimfa nestatornic` a lui Cabrera Infante m` a[teapt` l\ng` dozatorul de lapte praf, dar nu vreau s` risc. A[a c` aleg s` r`m\n, cuminte, \n pat, l\ng` mine Anton respir` lini[tit \n somnul lui dulce, mai e mult p\n` s` se lumineze, m` acop`r cu plapuma [i deschid, de pe telefon, Facebook-ul, acest Mediafax al prieteniei. Florin L`z`rescu added a new foto, Iv cel Naiv a postat un link c`tre o poezie nou`, iar Andrei Ruse un cover dup` celebra „Eu beu“ a lu’ Stratan, \ntr-o interpretare afro-chinez` (o fi haios, dar nu pot s` dau play din motivul sus-amintit…), de la grupul Pia]a Universit`]ii aflu ultimele nout`]i despre proteste, Rucsandra Pop se g\nde[te s` \mbl\nzeasc` o veveri]`, Dorothee Hasna[ a ajuns cu bine \n Bangalore, Despina B`descu a descoperit site-ul www.freecabinporn.com, iar Raul Dumitrescu – o asem`nare uimitoare \ntre Nicolae Grigorescu [i Orlando Bloom, Dia Radu [i Luiza Vasiliu tocmai au postat dou` supermelodii, T.O. Bobe – un interviu \n care vorbe[te despre Contorsionista, Lucian Teodorescu e exasperat de noul Timeline, aflu c` Nigel Kennedy va concerta la

Bucure[ti pe 2 aprilie [i c` Marjanne Satrapi vine la Libr`ria Bastilia pe 11 februarie, dau Join la „Românii \i dau papucii Elenei Udrea“ [i scriu „La mul]i ani!“ pe wall-ul unor prieteni. |ntre timp, s-a f`cut 7… |n cur\nd se vor trezi copiii [i toate lucrurile astea vor face parte dintr-o realitate foarte \ndep`rtat`.

68

n Lucian Dan TEODOROVICI Rela]ia mea cu FB-ul e plin` de n`b`d`i. Mari reticen]e la \nceput, c`ci aveam prieteni care insistau c`-i „un bun mijloc de promovare“. Mie-mi suna \ns` r`u de tot a autopromovare [i intervenea o fireasc` jen`. Am acceptat s`-mi fac cont mai mult de gura lumii. Dup` o lun`, eram fascinat, uitasem de orice interes \ntr-ale (auto)promov`rii, \mi mutasem st`rile, curiozit`]ile, sentimentele pe Facebook. |ns` pe mine entuziasmele m` ]in pu]in, a[a \nc\t lucrurile s-au mai domolit, iar dup` \nceputul \n for]`, au urmat c\teva luni de absen]` cvasitotal`. Eram, e adev`rat, ocupat [i cu scrierea romanului Matei Brunul, a[a \nc\t am neglijat „comunicarea“.

Dup` apari]ia c`r]ii, m-am av\ntat iar`[i spre FB,

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

A N C H E T~

uit\nd de reticen]e [i de u[oara jen`, tocmai pentru a-mi face cunoscut noul roman. Alte dezam`giri: prietenii m` a[teptau pe mine, cel de dinainte de fervoarea autopromov`rii, a[a \nc\t am fost dojenit de c`tre unii. {i-a[a am ajuns s`-mi pun eu singur \ntrebarea: „Ce (mai) caut pe Facebook?“. |n fine, de vreo dou` luni, povestea de dragoste a re\nflorit. Mi-am dat seama c` FB-ul nu e neap`rat un mijloc de promovare, cum nu e neap`rat nici un bun \nlocuitor al comunic`rii face-to-face. |ns` am aflat ce caut \n primul r\nd: s` m` informez. Culmea, niciodat` nu v`zusem c` \n asta ar consta principalul merit al FB-ului. Acum \ns`, datorit` prietenilor de re]ea, s\nt la zi cu foarte multe lucruri interesante ce se petrec \n jurul meu restr\ns sau extins. {i am \nceput s` m` simt bine.

\mi d` ocazia s` aflu la ce fel de poezie se ofer` unul sau altul dintre cei cu care intru \n dialog.

Cam acela[i lucru pe care l-am c`utat [i pe alte re]ele sociale \l caut [i aici. E destul de u[or s` identifici leg`turi cu persoane pe care le cuno[ti \n func]ie de interesul pentru poezie. |n plus, aici e ceva mai clar [i despre ce fel de poezie vorbe[te fiecare, astfel c` e u[or s` \mi trimit invita]iile atunci c\nd am o lectur` de poezie sau vreau s` se popularizeze un articol. Pe urm`, pe Facebook \mi e mult mai accesibil orice anun]` un poet care m` intereseaz` – român, dar [i str`in – [i pot s` urm`resc programele institu]iilor specializate: case de poezie, teatrul de poezie sau alte funda]ii dedicate genului. P\n` acum nu mi s-a \nt\mplat s` aflu de o carte de poezie nou`, de pe Facebook, dar cea mai mare parte a lucrurilor ce ]in de lecturi ori de colabor`ri am \nceput s` o culeg de acolo. |mi place s` aleg „prietenii“ pe Facebook \n func]ie de genul de interes pe care \l au fa]` de poezie.

n R`zvan }UPA De c\nd nu mai s\nt t\n`r, suferin]a mea nu mai e legat` de exprimare sau public, \n termeni generali. Mai repede, m` enervez c\nd \mi dau seama c` trebuie tot timpul s` m` asigur c` atunci c\nd spun poezie nu o s` m` trezesc interpretat gre[it. Iar Facebook

n anchet` realizat` de Marius Chivu

69

Š C`t`lin G`it`naru

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

AVA N P RE M I E R ~ Marius Chivu

Trei s`pt`m\ni \n Himalaya Ajungem \n Manang, capitala provinciei cu acela[i nume, un sat m`ri[or [i care arat` ca o cetate, cu ziduri de piatr` care se z`resc din dep`rtare. Pe l\ng` sat trece r\ul Marsyangdi, iar noi ne apropiem ca ni[te peregrini prin de[ert.

Fac primul du[ cald dup` mai multe zile \n care m-am sp`lat cu ap` rece (o prostie, c`ci acum tu[esc toat` noaptea), \mi cl`tesc ni[te haine [i m` culc. Nu \nainte s` \nghit al treilea nurofen \n jum`tate de zi. S\nt am`r\t [i pu]in \ngrijorat. Dac` nu ajung la Thorong La, am urcat p\n` aici degeaba.

Ziua 9. „Cobor\]i! Cobor\]i!

Cobor\]i!“ Manang (3519 m) – Ghe]arul Gangapurna (3800 m) Azi este ziua de aclimatizare \n care s\ntem sf`tui]i s` alegem unul dintre traseele scurte din \mprejurimi, s` urc`m c\teva sute de metri, apoi s` ne \ntoarcem [i s` dormim la altitudinea mai joas` din Manang. Nu m` mai doare capul, dar simt o presiune constant` la nivelul t\mplelor [i al sinusurilor, de vreo dou` dimine]i m` trezesc cu g\tul inflamat, iar tusea continu`, doar noaptea, c\nd adorm cu greu.

Cu inima str\ns` (iar eu [i cu durerea de cap veche de dou` zile), mergem la o \nt\lnire organizat` de Himalayan Rescue Association, unde ni se va m`sura nivelul de oxigen din s\nge [i ni se va ]ine un curs despre HAS. Fiind nodul traseelor \nainte de Thorong La, sala de c`min cultural s-a umplut cu 20 de trekkeri. O doctori]` ne explic`, timp de o or`, folosindu-se inclusiv de ni[te plan[e, toate simptomele, detaliind ce ni se poate \nt\mpla din cauza HAS: insomnie, dureri de cap, dureri de burt`, grea]`, ame]eal`, respira]ie dereglat` (un fel de apnee), s\ngerarea nasului, diaree, vom`, pierderea cuno[tin]ei [i, \n cele din urm`, edem pulmonar [i chiar edem cerebral, moartea put\nd surveni, cum [tiam deja, \n doar c\teva ore. S\ntem instrui]i, practic, cum s` ne ascult`m corpul pentru a recunoa[te din timp simptomele [i ni se repet`, ca singura noastr` salvare \n caz de HAS, aceast` adev`rat` mantr` sanitar`: „Cobor\]i! Cobor\]i!

Cobor\]i!“ – sfat [i \ndemn, de altfel, tip`rit peste tot \n Manang, pe afi[e, pliante, inclusiv pe spatele permiselor noastre de trekking. Ca [i cum n-am lua deja totul foarte \n serios, ni se povestesc diverse cazuri dramatice. De asemenea, ni se repet` s` bem zilnic peste patru litri de ap`, fierbinte dac` se poate (un posibil cocktail anti-HAS ar fi s` punem \n fiecare litru de ap` fierbinte o lingur` de sare [i trei de za-

71

z

n Marius Chivu (n. 1978), absolvent al {colii de Art` din R\mnicu V\lcea (clasa de coregrafie) \n 1996, [i al Facult`]ii de Litere din cadrul Universit`]ii Bucure[ti, \n 2003. A debutat publicistic cu recenzii literare \n anul 2000 \n revista România literar` [i editorial cu volumul de poezie V\ntureasa de plastic (Editura Brumar, 2012). A ini]iat [i coordonat proiectul caritabil Cartea cu bunici (Editura Humanitas, 2008), albumul de proz` scurt` [i fotografie Iubire 13 (Editura ART, 2010), volumul colectiv Primul meu porno (Editura ART, 2011) [i este coautor al antologiei Pove[ti erotice române[ti (Editura Trei, 2007). A tradus volumul de poezie Melancolica moarte a B`iatului-stridie de Tim Burton (Editura Humanitas, 2009), romanul Unchiul Rudolf de Paul Bailey (2009) [i povestirile lui Oscar Wilde din audio-book-ul Privighetoarea [i trandafirul (Editura Humanitas Multimedia, 2010).

AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

h`r), s` m\nc`m sup` de usturoi, s` punem mult` sare \n m\ncare [i mult zah`r \n ceai („Tot ce la nivelul m`rii v` este contraindicat, aici trebuie consumat \n exces!“), s` nu consum`m cafea sau alcool, s` urc`m c\t mai lent, s` respir`m calm [i regulat [i, mai ales, s` fim mereu aten]i la reac]iile partenerilor no[tri de trekking care „uneori ignor` simptomele sau nu realizeaz` c` le au!“. S\ntem \nv`]a]i chiar [i cum s`-i c`r`m dac` ace[tia \ncep s` se simt` r`u ori \[i pierd cuno[tin]a, iar o discu]ie aparte se poart` despre acetazolamid` (eu am \nceput s-o iau, dar numai c\te o jum`tate) [i riscul efectelor adverse, multe [i variate (paresteziile fe]ei [i extremit`]ilor fiind cele mai frecvente), unele asem`n`toare simptomelor HAS. La sf\r[itul cursului s\ntem cu to]ii galbeni la fa]`. Se pun \ntreb`ri (aflu c` destui suferim \n ultimele dou` zile de dureri acute de cap), majoritatea – despre momentul abandonului, despre decizia de a te \ntoarce [i a cobor\ pentru a pierde din altitudine. C\nd [tim cu adev`rat c` nu mai s\ntem \n stare s` continu`m ascensiunea [i c` risc`m edemul? C\t de mult putem ignora unele simptome [i, mai ales, pe care dintre ele? „Dac` \ncepem s` ne sim]im r`u, \ns` trec`toarea este la doar 50 de metri \n fa]a noastr`, dec\t s` facem calea \ntoars`, nu-i mai bine s` rezist`m [i s` ajungem la trec`toare pentru a cobor\, cobor\, cobor\, pe partea cealalt`?“, roste[te cineva ceea ce se \ntreab` \n g\nd fiecare dintre noi. „Nu, pentru c` [i un singur metru urcat v` poate fi fatal“, ne r`spunde doctori]a. „S-ar putea s` nu fi]i \n stare s` mai face]i nici m`car zece pa[i, dac` ignora]i simptomele [i nu v` \ntoarce]i c\t timp mai s\nte]i con[tien]i.“ Mai avem dou` zile de urcat p\n` la trec`toare, dar niciodat` n-am fost mai departe de Thorong La. S\nt realmente \ngrijorat. {i pentru mine, dar [i pentru C`t`lin, c`ci ne-am b`gat am\ndoi \n povestea asta. Nici m`car n-avem curaj s` discut`m ce vom face dac` doar unul dintre noi va avea HAS. Se va \ntoarce cu cel`lalt sau va continua s` urce, r`m\n\nd fiecare \nso]it de propriul [erpa[? Asta presupun\nd c` [i Rishi, [i Rajeev vor fi bine. Contra unei dona]ii modice pentru Himalayan Rescue Association (s-ar putea s` avem nevoie de serviciile ei), ni se ia

pulsul [i ni se verific` nivelul de oxigen din s\nge. S\ntem OK. C\nd ie[im afar`, ca un f`cut, pe deasupra noastr` tocmai trece, \ndrept\ndu-se spre trec`toare, un elicopter sanitar...

72

Ziua 10. La v\n`toare cu vulturii aurii Manang (3519 m) – Yak Kharka (4016 m) Ast`-noapte C`t`lin a f`cut o criz` de apnee.

M-am trezit \ntr-un acces de tuse \ngrozitor, care a f`cut s`-mi dea [i lacrimile, [i atunci i-am auzit respira]ia complet dereglat`: precipitat` de c\teva ori, urmat` de o lung` t`cere, ca [i cum i s-ar fi oprit pl`m\nii, apoi o inspira]ie prelungit` [i tot a[a. P`rea c`-[i d` duhul. |ncercam s`-mi amintesc ce ni se spusese la curs, dac` e recomandat s`-l trezesc [i cum anume... Dar nici eu nu eram \n regul`. Inima \mi b`tea foarte repede, de parc` tocmai urcasem sc`rile \n fug`. O auzeam \n urechi [i sim]eam \nveli[ul sacului de dormit cum pulseaz`. De[i \n camer` era foarte frig, aveam tricoul flea[c` de transpira]ie (nici nu-i de mirare c` tu[eam), m-am schimbat [i am continuat s` ascult \ngrijorat respira]ia chinuit` a lui C`t`lin. Nu [tiam ce s` fac.

L-am strigat de c\teva ori, dar \ncet, n-am vrut s`-l sperii, apoi s-a trezit, nu [tiu dac` m-a auzit, dar s-a trezit, oricum nu p`rea \ngrijorat. Bine c` m`car a putut dormi...

De aici \ncolo vedem frecvent capre s`lbatice pe coastele din jurul nostru, la un moment dat un ]ap ne taie calea la doar c\]iva metri distan]`, iar deasupra noastr` cronc`ne ciorile. |nt\lnim pentru prima dat` iaci. Vegeta]ia s-a schimbat din nou, este arid`, \n jurul nostru nu mai cresc dec\t ienuperi [i m`r`cini (nu ne trec mai sus de genunchi), pe jos s\nt numai pietre [i praf, iar pe crestele mun]ilor z`pada reflect` soarele \ntr-un asemenea unghi, \nc\t nici n-o putem privi. Traseul de azi a fost unul scurt, astfel c`, dup` numai cinci ore de mers, ajungem la Yak Kharka (P`[unea iacilor, \n traducere). Exact \n momentul \n care \ncepe s` ning`. De[i e cald, c`ci soarele e sus pe cer [i va mai sta acolo ore bune...

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

AVA N P R E M I E R ~

Bicharak. Calci \n propria-]i umbr`, mergi \naintea ei, \ncerci s-o ajungi odat` cu respira]ia, cu b`taia inimii, \n timp ce pe creste capre s`batice se opresc din p`scut [i te privesc curioase, speriate, \n gol, \n timp ce v\ntul \]i a[az` pe bra]e [i pe obraji praful cald, pietrele alunec` \n urma ta pe coasta uscat` \mpletind praful \n funii fr\nte de v\nt. Movili]e de bolovani sus]in be]e cu steaguri de rug`ciuni care bat aerul ca ni[te aripi f`r` corp. Poduri suspendate se leag`n` sub trupul t`u, trupul t`u se clatin` \n v\nt, v\ntul se izbe[te de st\nci, st\ncile n-au suflet, doar un corp \nnegrit de-o parte [i de alta a drumului mai lung dec\t \n`l]imile piscurilor puse cap la cap...

Durerea de cap nu m-a l`sat nici azi. M-a[ culca pu]in, dar Rishi \mi tot repet` c` nu se doarme niciodat` ziua la peste 4000 de metri.

Ceva cu nivelul de oxigen mai sc`zut dec\t noaptea, nici nu re]in, oricum aici, la altitudinea asta, aerul are cu o treime mai pu]in oxigen. La mas` \mi pun o lingur` de sare \n supa de ro[ii, dup` care beau un termos cu ceai de ghimbir \n care am r`sturnat o cea[c` de zah`r. Am b`ut pu]in` ap` azi, nu e nici o pl`cere \n a bea ap`

fierbinte c\nd nu-]i e sete (chiar dac` dizolv`m \n ea vitamine efervescente cu gust de fructe), a[a c` trebuie s` completez cu ceai...

Ziua 11. Z`pada [i Peregrinul gol Yak Kharka (4016 m) – Thorong Phedi (4420 m ) Ast`-noapte C`t`lin a f`cut iar o criz` de apnee, iar eu m-am trezit din nou, a cincea zi consecutiv`, cu g\tul inflamat din cauza aerului rece pe care-l inspir \n somn, \n camerele astea ca ni[te c`m`ru]e frigorifice cu paturi. Mi-am pus pe mine un tricou, o bluz`, un hanorac, pantaloni de trening, ciorapi, c`ciul` (peste ea am tras gluga hanoracului), mi-am pus bufful la g\t [i l-am ridicat peste nas ca s` respir prin el aerul \nc`lzit de propria-mi respira]ie. Dup` ce ne-am b`gat \n saci, am tras [i c\te o p`tur` de l\n` peste noi. Ar`tam am\ndoi ca doi eschimo[i. Cu toate astea [i de[i de c\teva zile sug \ncontinuu dropsuri, g\tul m` termin` \n diminea]a asta. Bine m`car c` n-am mai tu[it at\t de tare [i am reu[it s` dorm ceva mai bine, cu toate c`, la c\t`

fotografii de Marius Chivu

73

A alc`tuit, adnotat [i prefa]at antologiile de proz` scurt`: Teodor Mazilu, Singur`tatea [i diavolul milos (Editura Curtea Veche, 2004), Mihail Sadoveanu, Ochi de urs [i alte povestiri (Editura Polirom, 2004), Cristian Teodorescu, Maestrul de lumini [i alte povestiri (Editura Curtea Veche, 2005) [i Anton Holban, Conversa]ii cu o moart` (Editura Polirom, 2005). |n perioada 2005-2007 a realizat rubrici de carte la televiziunile Antena 3 („Cafeaua cu fri[c`“) [i TVR 1 („Tenta]ii“), \n 2007 a moderat, la TVR Cultural, talk-show-ul „Se vorbe[te despre“, iar \n 2008 a realizat emisiunea „Cite[te & d` mai departe!“, difuzat` de TVR 1.

Din 2005 este redactor-editor la revistele Dilemateca [i Dilema veche, unde semneaz` cronica literar`, [i colaborator al revistei Elle.

Eseurile sale despre proza [i poezia româneasc` contemporan` au fost traduse \n englez`, suedez`, spaniol`, italian` [i ceh`.

AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

ap` ne \ndeamn` `[tia s` bem, ne ducem fiecare de c\te dou` ori pe noapte la WC. Azi e a doua zi de c\nd iau acetazolamid`, o jum`tate diminea]a [i o jum`tate seara, [i p\n` acum nu resimt vreun efect secundar.

Una dintre americance, Michelle, are toxiinfec]ie alimentar` (dureri de burt`, ame]eli, grea]`, vom`), a[a zice ea, dar noi to]i [tim c` s\nt, de fapt, simptomele HAS-ului. Oricum, Amy, Tess [i Eva decid s` plece f`r` ea [i s` se \nt\lneasc` peste c\teva zile, \n partea cealalt` a trec`torii. Michelle va r`m\ne \n Yak Kharka s` se aclimatizeze mai bine. Ne pare r`u de ea, se ]ine de burt` [i are lacrimi mai mult de ciud` dec\t de durere, noi o \ncuraj`m, dar resim]im [i satisfac]ia meschin` c` nu ni s-a \nt\mplat nou`.

Azi avem un traseu dificil, e destul de frig [i s\ntem nevoi]i s` alegem o rut` alternativ` din cauza unei masive alunec`ri de teren. Pentru asta, a trebuit s` cobor\m c\teva sute de metri, dar numai pentru a le urca din nou pe versantul paralel. Poteca ne-a dus apoi pe o coast` din piatr` m`runt` [i alunecoas`. Am impresia c` o palm` mai la st\nga dac` pun piciorul voi st\rni o avalan[` de pietre \n albia aceluia[i Marsyangdi, de al c`rui izvor ne apropiem [i care acum a r`mas doar un r\ule]. Din cauza oxigenului di-

minuat, ne oprim deseori s` ne revenim. |n mod evident rezisten]a la efort este mult mai mic` [i ne mi[c`m mai lent, ca [i cum corpul nostru ar c\nt`ri mai greu, iar comenzile ar ajunge cu o mic` \nt\rziere \n membre. Simt nevoia unui baton de ciocolat` energizant, poate chiar mi se vede sf\r[eala pe fa]`, c`ci C`t`lin scoate iPodul, \mi pune c`[tile la urechi [i-mi pune s` ascult un blues de-al lui Joe Hammond.

Pe toate coastele vedem iaci p`sc\nd plictisi]i cele c\teva firave fire de iarb` crescute printre pietri[ul col]uros.

74

Brothers in treks Ca [i ieri, nu mergem mai mult de patru ore (o distan]` pe care sub 3000 de metri am fi parcurs-o \ntr-o or` [i jum`tate) [i ajungem la Thorong Phedi, ultima noastr` oprire \nainte de Thorong La. Cerul e plumburiu [i \ncepe s` ning` – \nspre trec`toare se vede numai z`pad` –, dar iat`-ne ajun[i la ultima [i cea mai de sus guest-house din provincia Manang. Azi n-am v`zut cu totul zece case, aceast` guest-house fiind doar o afacere pe timpul sezonului de var`. La altitudinea asta nu locuie[te nimeni \n restul anului. Intr`m \n sala de mese ca s` ne \nc`lzim [i s` m\nc`m, iar auzul nostru e cople[it de

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

AVA N P R E M I E R ~

chitarele, at\t de nostalgice \n acest context, ale lui Paco, Al [i John: „Mediterranean Sundance“.

Este o mixed tape a unor israelieni. Pe „Brothers in arms“ nu mai rezist`m [i intr`m cu ei \n vorb`. Ne \ntreab` de unde s\ntem. „Nu prea vezi trekkeri din România prin lume“, ne spun admirativ. Bunica unuia dintre ei a p`r`sit România acum 60 de ani, era din Roman, bunicul celuilalt a locuit \ntr-un sat din Transilvania, dar nu-[i aminte[te numele sau jude]ul. Mai s\nt pe la mese ni[te danezi simpatici (\mbr`ca]i \n blugi elastici, tricouri mulate, e[arfe la g\t, br`]`ri – hipsteri scandinavi \n Himalaya), ni[te spanioli cu care ne-am mai \nt\lnit pe drum zilele astea, cuplul de olandezi din Utrecht [i, fire[te, americancele r`mase \n trio, plus al]ii despre care mi-e lene s` aflu de unde vin. Unul din trei are cel pu]in c\te un simptom HAS. C\]iva lu`m acetazolamid` [i ne \ntreb`m reciproc despre efectele adverse. Adev`rul este c` m` dor rinichii, n-am b`ut suficient` ap`, iar acotazolamida e [i diuretic. Nu mai suport apa, mai ales cald` sau fierbinte, oricum apa b`ut` doar pentru c` trebuie [i care m` trimite s` urinez de dou`zeci de ori pe zi....

Spre sear`, pe m`sur` ce ninsoarea se \nte]e[te [i z`pada se depune, sala de mese devine aglomerat`. S\ntem dou`zeci de trekkeri care aspir`m la gloria de a traversa m\ine \n zori Thorong La. Facem cum facem [i discu]iile ajung la HAS, noroc c` \n \nc`pere \[i face apari]ia un sadhu (sau baba – peregrin hindus, considerat un \n]elept [i un sf\nt r`t`citor) cu \nf`]i[are famelic` [i care umbl` descul], \nf`[urat doar \ntr-un cear[af portocaliu. |l invit`m la noi la mas`, el vine, se a[az` \n pozi]ia lotusului (bajrasan) [i devine personajul serii. |l cheam` Swami Arazananda Giri, dar i se zice [i Naga Baba (Peregrinul gol), are 43 de ani [i s-a n`scut chiar \n provincia indian` Darjeeling, celebr` pentru ceaiurile sale. Afar` ninge de dou` ore, temperatura a sc`zut sub 0 grade, iar el a venit prin \ntuneric, descul], purt\nd doar dou` r\nduri de m`rgele [i un cear[af. |i ofer un ceai [i \l \ntreb, prin Rishi, dac` nu-i e frig. |n loc de r`spuns \mi ia m\na, d` cear[aful la o parte [i mi-o lipe[te de pieptul lui care arde de parc` ar avea febr`. Mi-e [i ru[ine de c\t de rece e m\na

mea, eu care s\nt \mbr`cat \n polar, am c`ciul` pe cap [i nu-mi mai simt degetele de la picioare, de[i am ciorapi tehnici gro[i [i port bocanci!

E vorb`re] Naga Baba, iar noi avem o mul]ime de \ntreb`ri! A primit de la cineva din sal` un pachet de biscui]i pe care \ns` l-a \mp`r]it cu noi, c`ci nu m`n\nc` dec\t c\teva legume, nu are nevoie de mai mult, a \nvins toate nevoile trupului prin medita]ie [i rug`ciune, ne spune el prin Rishi. Vrea s` treac` prin Thorong La, de[i n-are nimic \n picioare, n-are echipament, nici medicamente, iar traseul de m\ine va fi \nz`pezit [i \nghe]at. Naga Baba e \ns` perfect senin.

Z\mbe[te larg [i scoate dintr-o pungu]` o fotografie cu el mic l\ng` guru-ul s`u pe nume Shree Digamber Sadananda Giri. Ne poveste[te c`, pe c\nd avea cinci ani, familia l-a l`sat acestui guru s`-l creasc` [i s`-l educe. Mai avea [ase fra]i acas`, dar nu [i-a rev`zut familia niciodat`. „Familia nu e important`“, zice el c\nd \l \ntreb`m dac` nu i-a fost dor de ai lui. „Doar lucrurile spirituale s\nt importante [i, mai presus de toate, rug`ciunea, iluminarea [i pacea.“ |l \ntreb dac` sexul \ntre dou` persoane care se iubesc nu este tot o experien]` spiritual`, dar Naga Baba \mi spune c` el e virgin [i nu-mi poate r`spunde. |l \ntreb apoi dac` rug`ciunile pot pune

75

AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

cap`t r`zboaielor, iar Naga Baba \mi r`spunde r\z\nd c` nu, „rug`ciunea nu func]ioneaz`, dac` pacea nu e-n sufletul oamenilor“...

Aici, \n sala de mese, cu pere]i de sc\ndur` [i f`r` sob`, e mai cald dec\t afar`, unde continu` s` ning`, cu doar c\teva grade. Eu continui s` tremur \mbr`cat \n polar, peste care, \ntre timp, mi-am tras [i o geac`, unul dintre israelieni, despre care afl`m c` a luptat \n for]ele speciale, se plimb` [i el prin sal` s` se-nc`lzeasc`, doar Naga Baba are broboane de sudoare pe frunte. |l \ntreb dac`-l doare vreodat` capul, iar el zice c` nu [tie cum e s` te doar` capul, dar c`, de[i nu cunoa[te problemele, [tie solu]iile [i \ncepe s`-mi maseze, \n acela[i timp, fruntea [i t\mplele cu degetele unei singure m\ini. M` cuprinde instantaneu o toropeal` pl`cut`...

proanele noastre, unde vom dormi \mbr`ca]i \n toate hainele din rucsacuri. |n camer`, eu [i C`t`lin d\rd\im la dou` danturi. Adev`rul e c` nu [tim exact c\t e frig, [i c\t emo]ie. Peste cinci ore vom porni \n „ascensiunea final`“. Cea la care vis`m deja de c\teva luni, cea de care ne temem abia de c\teva zile.

Oricum, \mbr`c`m toate hainele (mi-am ]inut o vreme recipientul cu apa fierbinte lipit de rinichi), acum ne \nvelim \n sacii de dormit ca ni[te sarmale spa]iale [i tragem peste noi [i p`turile. Este cea mai \nalt` altitudine la care vom dormi: 4540 m. Am luat cu mine o veche [i g`urit` pereche de [osete, albe cu model \n romburi, purtate c\ndva de bunicul meu matern, cel care m-a crescut [i care n-a c`l`torit niciodat` nic`ieri, cel pentru care lumea a fost la fel de larg` c\t satul natal. Mi le pun, simbolic, \n picioare [i sper ca acolo unde e acum s` se bucure, s` fie m\ndru de mine [i, eventual, s`-mi pun` o vorb` bun`. El trebuie c` [tie ce e-n sufletul meu acum!

{osetele bunicului Toma Caseta cu rock a israelienilor s-a terminat, C`t`lin \[i conecteaz` iPodul la difuzoare [i pune Phoenix, „Mica }iganiad`“, apoi „Nunta“, iar c\nd se aude „S\rba româneasc`“, din buc`t`rie apare un nepalez care se apropie de difuzor [i d` volumul mai tare. Mai cerem un r\nd de termosuri cu ceaiuri [i, \mpreun` cu danezii, israelienii [i americancele, discut`m despre una-alta, despre toate [i nimic, discu]ii s` ne par` totul cald, normal, familiar [i s` mai uit`m, de fapt, de ce ne a[teapt` peste numai c\teva ore! |n tot acest timp, mun]ii s-au acoperit complet de z`pad`. E ora 8 [i plec`m la culcare. Ne vom \nt\lni pentru micul dejun la 3,30. De[i e punctul culminant al trekking-ului, unii avem emo]ii, al]ii nu. Doar m\ine vom mai urca la asemenea \n`l]imi [i nici m`car nu [tim dac` vom fi \n stare s-o facem, dac` muntele se va \ndupleca [i ne va l`sa, sau dac` o s` ne \ntoarcem \n lacrimi, cu sufletul \mpov`rat de triste]e [i ciud`. S\ntem totu[i plini de bun` dispozi]ie. {i de ap`. Azi am b`ut c\te-o g`leat` de ap` fiecare, din disperare, din speran]`, din obedien]`, din supersti]ie. Cu toate astea, m` dor u[or rinichii (e posibil s` fie [i efectul acetazolamidei). Ne umplem recipientele cu ap` fierbinte [i ie[im \n frig, \ndrept\ndu-ne zgribuli]i [i gr`bi]i spre [o-

76

Ziua 12. |n aer sub]ire Thorong Phedi (4420 m) – Thorong La (5416 m) ...m` aflu \ntr-o vale pietroas` [i un cal se \ndreapt` \nspre mine \n galop, pietrele sar c\t colo de sub copitele lui, aud distinct cum se izbesc unele de altele, calul galopeaz`, iar eu \l a[tept, \l a[tept, \mi \nfig [i mai bine picioarele \ntre dou` pietre [i \l a[tept s` fac` ultimul salt, s` se izbeasc` de pieptul meu, s` intre \n mine calul `sta mare, transparent, calul `sta de oxigen, mai are pu]in, e foarte aproape, e aici, urmeaz` saltul spre pieptul meu, e at\t de aproape, deja e \n aer, \n aer, aer... M` trezesc [i s\nt lac de ap`, inima \mi bate de parc` eu a[ fi fost calul \n galop, durerea de rinichi n-a trecut, iar C`t`lin are din nou o criz` de apnee, respir` greu, chinuit, aritmic, p\n` m` lini[tesc \ncepe s` se foiasc`, \l strig \ncet, \mi r`spunde, era deja treaz... |l \ntreb c\t e ceasul: e ora 1. Din cauza lipsei de oxigen, am\ndoi am dormit agitat, iar acum nu ne mai ia somnul cu nici un chip. Ca [i cum corpul s-ar fi autozesisat, a intrat \ntr-un fel

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

AVA N P R E M I E R ~

de stare de veghe, r`m\ne \n stand-by, simte, [tie c` ceva nu e \n regul`. Nu ne mai ia somnul, de[i n-am dormit dec\t c\teva ore, iar la ora 3 trebuie s` fim \n picioare pentru a ajunge devreme \n trec`toare, \nainte s` se formeze norii, iar vremea s` se strice. C`t`lin scoate Kindle-ul [i \ncepe s` citeasc`. Eu \ncerc s` m` lini[tesc, s`-mi calmez inima, ]in ochii \nchi[i [i m` prefac c` dorm, vreau s`-mi p`c`lesc corpul s` adoarm`. |n cele din urm` a]ipesc, dar e mai mult o stare de veghe. Cineva bate la u[` [i m` aud strigat, apoi \l aud pe C`t`lin r`spunz\nd. E Rishi, s-a f`cut deja ora 3. Acum e acum!

Peste o jum`tate de or` sala de mese e plin` de trekkeri chiauni de somn. Se pare c` nimeni n-a putut dormi. Avem fe]ele umflate [i vorbim pu]in unii cu al]ii, nimeni nu mai st` de pove[ti.

Ne sorbim ceaiurile, mestec`m f`r` poft` lipiile cu gem [i ne umplem recipientele cu ap` fierbinte \n t`cere. Se simte \ncordarea [i fiecare e doar cu el, privind ]int` \n propria can` cu ceai. „Good morning, sunshine“, \mi spune Amy, eu o maimu]`resc [i reu[im s` ne mai destindem pu]in. Se pleac` pe r\nd din Thorong Phedi. Mai \nt\i americancele, apoi olandezii (care m` \ncurajeaz` cu o b`taie pe um`r: „See you up-there, ok!?“) [i al]ii, cu care n-am apucat s` ne cunoa[tem, probabil ru[i, c`ci ru[ii nu

vorbesc niciodat` cu nimeni. Plec`m [i noi, l`s\ndu-i \n urma noastr` doar pe israelieni [i pe danezi.

Simbolic sau din supersti]ie, \n interiorul gecii am un inel f`cut la strung de tat`l meu dintr-un [urub de inox, purt\ndu-i gravat numele – Achim, o iconi]` de plastic pe care mi-a dat-o mama c\nd am plecat la Bucure[ti s` dau admitere la facultate [i un c`lu] din p\nz` ro[ie umplut cu lev`n]ic`, s`-mi parfumeze inima [i buzunarele. R`m\n \n urma b`ie]ilor [i m` \nchin pe furi[.

Moonwalking prin z`pad` Cerul e plin de stele, iar deasupra, sus pe munte, lanternele celor pleca]i \naintea noastr` se mi[c` precum licuricii. E aproape ger. Urc`m \ncet unul dup` altul – Rajeev, Rishi, C`t`lin [i, ultimul, eu – \ntr-o lentoare [i o t`cere care parc` nu vor s` ne dea de gol muntelui. Se aud doar pietrele mi[cate sub bocanci, be]ele lovind p`m\ntul \nghe]at [i c\ntecul c\torva p`s`ri de noapte. Doar eu \mi ascult agita]ia din stomacul care a \nceput s` m` doar`. |n cur\nd s\nt nevoit s` m` opresc [i s`-mi de[ert m`runtaiele. O dat` [i, peste pu]in timp, \nc` o dat`. (Norocosul de C`t`lin e constipat de-o s`pt`m\n`!) A doua

77

AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A l A P R I L I E 2 012

oar` nu le mai spun b`ie]ilor, a[a c` m` mi[c repede [i sper doar c` nu [i-au dat seama ce mi se-nt\mpl`. Nu vreau s`-[i fac` griji, dar dac` m` apuc` grea]a [i \mi vine s` vomit, totul s-a terminat aici pentru mine.

Dup` mai bine de o or` \n care n-am urcat cine [tie c\t, c`ci ne mi[c`m greoi pentru ca respira]ia s` poat` ]ine pasul cu noi, crestele cele mai \nalte ale Annapurnei ating primele raze ale soarelui [i z`pada de pe v\rfuri se face portocalie. Ne oprim, stingem lanternele, privim [i ascult`m \n t`cere cum se crap` de ziu` [i cum lumina fraged` a zorilor se prelinge de dup` v\rfurile de deasupra noastr`. Jos, la Thorong Phedi, e \nc` noapte, dar noi ne sc`ld`m acum \n r`s`ritul `sta de rodie \nghe]at`, am urcat 5000 de metri ca s`-l respir`m c\t mai de aproape, s` ne umble pe fa]`, s` ne intre prin pori p\n` \n cel mai \ntunecat [i rece cotlon al trupului.

P\n` \n trec`toare mai avem de urcat c\teva ore. Deja c`lc`m numai pe z`pad`. Stratul nu e gros, uneori pietrele \[i arat` spin`rile \nghe]ate, dar mergem mai greu, iar mie stomacul \mi d` al treilea semnal nelini[titor. Din fericire, \n afar` de o vag` presiune \n t\mple ([i de durerea de rinichi) nu am nimic. C`t`lin \mi aduce

aminte s` mai beau ap`, dar abia \l aud, parc` mi s-au \nfundat urechile. Dup` dou` ore de urcat s-a luminat bine, \ns` ne mi[c`m precum astronau]ii, facem moonwalking prin stratul sub]ire de z`pad`, f`r` ]op`ieli, dar cu pa[i rari [i len]i, aten]i s` nu deregl`m ceva \n noi, s` nu ie[im din ritmul respira]iei, c`ci la fiecare gest mai zv\cnit respira]ia se-nte]e[te [i sim]im direct \n piept [i \n cap decalajul dintre efort [i oxigenul disponibil. E felul muntelui de a-]i spune s` fii cu grij`, s` calci umil, c` poate nu ai ce c`uta aici. De fapt, ce c`ut`m noi aici?! {i cum am ajuns p\n` aici?! Ce vrem noi s` facem?!

Urc respira]ie cu respira]ie ca [i cum m-a[ ag`]a de o invizibil` funie, dar la un moment dat mi se-nt\mpl` s` devin agitat, nu [tiu ce s-a \nt\mplat, pentru c\teva clipe nu reu[esc s`-mi reglez respira]ia, am senza]ia c` m` sufoc, parc` m` ia cu ame]eal` [i, brusc, devin agitat, m` sperii, m` simt... singur. Am ceea ce pare a fi un atac de panic`...

78

fragment din volumul Trei s`pt`m\ni \n Himalaya \n curs de apari]ie la Editura Humanitas

n