Dilemateca_54

100 PAGINI l 7 LEI

DILEMATECA Anul V l nr. 54 l noiembrie 2010

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

AVENTURA VIE}II MELE Filip Florian

INTERVIU

MARIN M~LAICU-HONDRARI

SUMAR

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

AVENTURA VIE}II MELE

INFO 5-7 8-9

Bazar 3,14TECA

60-65 Filip Florian, Norocul

ANCHET~ DOSAR 10-19 Zombi, vîrcolaci, vampiri, fantome.

De la literatur` la film [i înapoi

68-74 de Marius Chivu Supereroul favorit

Marin M`laicu-Hondrari (paginile 48-55)

EVENIMENT RECENZII 20-27 Literatur`: Paul Cernat, Codrin Liviu Cu]itaru, Gabriela Gheorghi[or, Cosmin Borza, Adriana Stan, Alexandru Budac, {tefania Mihalache, Drago[ Zetu 28 SF: Michael Haulic` 29 Politologie: Bogdan Barbu Spiritualitate: Alexander Baumgarten 30 31-32 Istorie: Bogdan Murgescu, Adrian Cioroianu 33 Mentalit`]i: Alexandru Ofrim Psihologie: Lena Ru[ti 34 35-36 Arte: Ioana M`gureanu, Florinela Popa

INTERVIU 48-55 Marin M`laicu-Hondrari „|n budoar [i în literatur` e nevoie de exces“

PROFIL

76-79 Petre R`ileanu, Vama limbilor

MERIDIANE 80-87 Ruxandra Cesereanu Lucian Dan Teodorovici New Orleans

FRAGMENTE

Tobias Elsäßer (paginile 56-58)

90-98 Samuel Beckett Opere 1. Integrala prozei scurte

RUBRICI 37 45 46 47 59 67 88 89

Sanda Ni]escu, Preparate din carte Vasile Dem. Zamfirescu Scriitori pe divan Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“ Poemul din noiembrie: Anca Mizumschi Daniela Zeca, Vesta antiglon] Ioana Bot, C`r]i de plastic Constantin Vic`, Tehnodrom Ion Vianu, Portrete interioare

Filip Florian (paginile 60-65)

56-58 Tobias Elsäßer Cînt`re], scriitor, textier

3

Samuel Beckett (paginile 90-98)

EDITORIAL

Scriitorul de/despre teatru Festivalul Na]ional de Teatru „blocheaz`“ în fiecare toamn` s`lile de teatru din Bucure[ti, spre bucuria pasiona]ilor. Uneori contestat de unii reprezentan]i ai breslei (ceea ce, la urma urmei, e normal – c`ci, în art`, orice selec]ie las` ceva pe dinafar` [i, deci, nemul]ume[te), FNT are de acum o tradi]ie [i un prestigiu. Dar el nu înseamn` doar o suit` de spectacole, ci [i manifest`ri complementare: conferin]e, workshopuri, lans`ri de c`r]i.

Din programul festivalului constat`m c`, la capitolul „c`r]i de/despre teatru“, FNT are ce lansa (http://www.fnt.ro/ro/taxonomy_menu/ 1/340). Dar e limpede c` nu st`m prea bine în acest domeniu. Dac` ne uit`m prin libr`rii, constat`m c` dramaturgii clasici (atî]ia cî]i avem) nu prea sînt reedita]i. (Sau s\nt publica]i aiurea: Titanic Vals al lui Tudor Mu[atescu e prezentat pe un site la categoria „c`r]i pentru copii“, iar pe altul la „carte din categoria muzic`“). Volume ale dramaturgilor contemporani apar rar [i la edituri mici, „de ni[`“ – de[i în ultimele dou` decenii s-au afirmat cî]iva autori foarte buni. Mi se va spune c`, pîn` nu cap`t` întrupare scenic`, textele în sine „exprim` prea pu]in“ (e o veche

DILEMATECA

Pentru abonamente suna]i la

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

0318.200.200 Num`r cu tarif normal NON-STOP

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, M`d`lina {chiopu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Ana Toma

4

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 disput` pe tema „teatrul ca spectacol“ sau „teatrul ca text“). Dar „scriitorul de teatru“ – trebuie s-o recunoa[tem – are un statut mai degrab` precar la noi: este rareori b`gat în seam` (intervievat, fotografiat, lansat, „marketizat“, premiat) în afara cercurilor de specialitate. Pe ici, pe colo, mai apare cîte un volum de studii despre teatru, cîte o traducere. La FNT se lanseaz`, de exemplu, O c`l`torie prin alte spa]ii. Teatrul lui Tadeusz Kantor de Michal Kobialka, 50 de regizori-cheie ai secolului 20, dou` c`r]i despre/cu Ariane Mnouchkine [i alte cîteva. Editorii „mainstream“, foarte business oriented de la o vreme, zic c` asemenea c`r]i nu se vînd, ies în pierdere. Dar n-avem nici (sau avem prea rar) c`r]i care cu siguran]` ar merge bine: monografii/biografii ale unor mari actori români [i str`ini. Sau c`r]i de convorbiri cu mon[trii sacri ai scenei române[ti ajun[i la senectute [i care au cu siguran]` ce povesti.

E o veche constatare c` în istoriile literare române[ti capitolele dedicate dramaturgiei sînt sub]irele. „N-avem dramaturgie“, zic istoricii literari. Fa]` de poezie sau proz`, n-avem. Dar nici nu [tim s`-i d`m aten]ie [i „s` ne-o construim“.

Vestea bun` e c` publicul umple s`lile de teatru.

Inclusiv la FNT. n Mircea Vasilescu

Revist` editat` de

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Pentru abonamente suna]i la 0318.200.200 (num`r cu tarif normal non-stop)

Publicitate: Dorina Petru]i (tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

Bazar La Paris, o premier` româneasc` Este vorba despre o Antologie editat` în român` [i francez`, ilustr\nd cele cinci secole de scriere româneasc`, de la Scrisoarea lui Neac[u la tinerii autori ai genera]iei 2000.

Primele dou` volume, semnate de Andreia Roman, au ap`rut de cur\nd la editura Non Lieu din Paris. Celelalte dou`, cuprinz\nd literatura interbelic` [i respectiv contemporan`, s\nt prev`zute s` apar` \n urm`torii doi ani.

Premiera e una absolut`, întruc\t culegerile publicate p\n` azi – pu]ine la num`r, de propor]ii reduse [i, oricum, disp`rute de mult din libr`rii – nu prezentau dec\t fragmentar peisajul literar românesc. Precedat`, la fiecare volum, de o panoram` a principalelor etape [i curente [i înso]it` de prezent`ri critice ale fiec`rui autor, Antologia se poate citi [i ca un compendiu „ilustrat“ (prin texte, dar [i prin c\teva imagini) al literaturii române, demers la fel de inedit în spa]iul francofon. Astfel conceput`, lucrarea e menit` s` acopere o lacun` de informa]ie resim]it` de mult` vreme de to]i francezii interesa]i de cultura noastr`. {i care nu s\nt pu]ini: numai în cele zece lectorate de român` din universit`]ile Hexagonului se înscriu anual sute de studen]i care depl\ng sistematic absen]a unor instrumente de lucru indispensabile: manuale, dic]ionare, traduceri literare. Versiunea bilingv` a Antologiei va permite îns` [i celor din masiva diaspor` româneasc` s`-[i împrosp`teze nostalgic memoria citind pagini din autori îndr`gi]i c\ndva, în anii de [coal`. |n antologie s\nt prezente o seam` de traduceri nepublicate p\n` acum. Cronicarii moldoveni, Ion Budai-Deleanu, Alecsandri, Filimon, Slavici, Macedonski – pentru a-i numi doar pe c\]iva autori din primele dou` volume – vin s` completeze o vast` panoplie literar`, gra]ie unei munci colective efectuate ani de-a

INFO r\ndul de studen]ii Institutului de Limbi [i Civiliza]ii Orientale din Paris, sub îndrumarea autoarei. Scopul lucr`rii este, desigur, prioritar didactic. Numai c`, atunci c\nd o asemenea lucrare se adreseaz` unui public str`in [i neini]iat, „didactic“ trebuie s` rimeze obligatoriu cu „atractiv“ [i „accesibil“, calit`]i care l`rgesc considerabil sfera de receptare a unei c`r]i. Aceasta a fost miza principal` a recentei antologii, care s-a materializat cu sprijinul Centrului Na]ional al C`r]ii din Bucure[ti [i al INALCO din Paris. n Pro lectura |n perioada 11 octombrie 2010 – 13 mai 2011, Asocia]ia Corint – Pro Lectura deruleaz`, împreun` cu Ministerul Educa]iei, Culturii, Tineretului [i Sportului, proiectulconcurs „O carte pentru fiecare elev“. Scopul acestui concurs destinat elevilor din ciclul primar, gimnazial [i liceal este „dezvoltarea abilit`]ilor de cooperare [i comunicare, a gustului pentru lectur`, precum [i valorificarea poten]ialului creativ al copiilor“. Eseurile cî[tig`toare vor fi publicate într-un volum colectiv la Editura Corint. Detalii pe site-ul asocia]iei: www.edituracorint.ro/prolectura. n Un bestseller tibetan A ap`rut [i în române[te, la Editura Trei, Templul din nori, cartea unui mare c`l`tor, Patrick Woodhead.

Globetrotter-ul a petrecut opt ani explorînd unele dintre cele mai îndep`rtate locuri de pe planet`, de la jungla amazonian` pîn` la întinderile Antarcticii, înainte de a începe s`-[i scrie prima carte. Bazat pe o expedi]ie real` în Tibet, pe care Patrick Woodhead a f`cut-o în 2004, Templul din nori este un thriller [i un roman de aventuri, primul dintr-o serie inspirat` de misterul celor mai înal]i mun]i din lume.

A mai scris: Misadventures in a White Desert (non-fiction, 2004) [i The Forbidden Temple (2010). |n 2011 va ap`rea [i Heart of Fire, continuarea Templului din nori. Patrick Woodhead c`l`tore[te adesea în Antarctica [i în alte col]uri ale lumii. Cînd nu exploreaz` teritorii virgine, locuie[te fie în Africa de Sud, fie la Londra.

Mai mult la: http://www.thecloudmaker.net n

5

INFO

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

Bazar Zona sinistr` S-a reeditat în române[te, la Editura Humanitas, dup` ce ani de zile traducerea lui Marius Tabacu din 2005 n-a putut fi g`sit` în libr`rii, Zona Sinistra de Ádám Bodor.

Scriitorul maghiar s-a n`scut la 22 februarie 1936, la Cluj. |n 1952, dup` terminarea studiilor liceale, a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru complot împotriva statului. |ntre 1955 [i 1960 a urmat cursurile Institutului Teologic Protestant, iar dup` absolvire a lucrat, timp de patru ani, la un birou de copiat acte. A început s` publice din anul 1965, iar din 1969 a devenit liber-profesionist. |n 1982 a emigrat în Ungaria, unde a fost, pân` la pensionare (în 1998), redactor la Editura Magvetö din Budapesta. Scrierile sale au fost traduse în 20 de limbi. A fost distins cu cele mai importante premii culturale din Ungaria. Romanul Sinistra

Dilemateca v` recomand` n „Limitele pl`cerii nu sînt deocamdat` nici cunoscute [i nici fixate; nu [tim cu adev`rat la ce grad de delectare trupeasc` sîntem capabili s` ajungem“ – cu acest motto de secol 19 din Brillat-Savarin se deschide eseul [tiin]ific al lui Paul Martin: Sex, droguri [i ciocolat` (traducere de Roxana Melnicu, Editura Nemira, 2010), o carte a tuturor pl`cerilor (ne)vinovate pe care le putem experimenta într-o via]` de om. N-o citi]i, dac` ave]i prejudec`]i! S-ar putea s` v` scandalizeze felul în care func]ioneaz` creierul [i corpul umane. (Marius Chivu) n M`rinimia ta (Editura Brumar), placheta de versuri cu care Floarea }u]uianu rupe lunga t`cere editorial` în care s-a închis dup` publicarea primelor sale volume. Cea care debuta

6

körzet (Zona Sinistra, 1992) a fost tradus în 16 limbi [i urmeaz` s` mai fie publicat în alte trei: finlandez`, eston` [i basc`. |n anul 2004, a fost considerat de criticii spanioli cartea str`in` a anului. n O po[et` pentru ultimul Booker Prize De[i favorit era australianul Peter Carey, ultimul Man Booker Prize a fost cî[tigat de Howard Jacobson pentru cel de-al unsprezecelea roman al s`u, The Finkler Question. Carte plin` de umor, romanul premiat poveste[te prietenia a trei b`rba]i afla]i în fa]a pierderii femeii vie]ii lor. Sir Andrew Motion, poet [i pre[edinte al juriului, [i-a motivat astfel alegerea: „A cî[tigat pentru c` a fost cea mai bun` carte. |ntotdeauna ne a[tept`m de la Jacobson s` scrie o carte extraordinar` [i plin` de umor – n-a f`cut decît s` ne confirme a[tept`rile“. Cît despre scriitorul premiat, întrebat ce va face cu cele 60.000 de lire primite odat` cu Booker Prize, el a r`spuns: „O s`-i cump`r o po[et` so]iei mele.

A]i v`zut cît cost` una în ultima vreme?“.

fulminant în 1996, cu Femeia pe[te, [i stupefia prin splendorile indecen]ei din Libresse oblige (1998), avea s` stupefieze înc` o dat` prin radicala schimbare de direc]ie din Leul Marcu (2000), unde senzualitatea se întîlnea cu patimile d`ruirii prin cuvînt [i cu tr`irea religioas`. Acum, dup` 10 ani de mu]enie, vocea poetei Floarea }u]uianu se face din nou auzit`, cu aceste 33 de poeme din M`rinimia ta, în care ve]i g`si un singur vers libressian („De plictiseal` sînii mei casc` [i mestec` gum`“), tot restul c`utînd, în jocurile textului de-a via]a [i de-a moartea, o umbr` de înger sau un soi de rost al ofrandei. „Din dep`rtare poezia îmi flutur` pielea pe b`]“ – cam acesta pare s` fie versulcheie al noului volum. Cineva care cî[tigase nu [tiu ce loc la „un concurs de poezie cre[tin`“ se declara, pe un blog, [ocat de premiul pe care îl

primise el atunci: un exemplar din Libresse oblige! Acum, cu M`rinimia ta, premiul ar fi perfect. (Claudiu Constantinescu) n O descoperire a lunii octombrie – caricaturistul polonez Andrzej Mleczko, într-un supliment al lui 22 (nr.

305) intitulat: „Din Polonia cu umor“.

Cu cîteva mutre ale banalit`]ii mondiale, f`r` sofistic`rie în desen, poante la zi, pe în]eles [i de interes universal.

Doi poli]i[ti contempl` un tip care scrie pe un zid: „Idio]ii-s la putere!“.

Unul din ei reflecteaz`: „S`-l arest`m pentru ofens` adus` autorit`]ii sau pentru tr`darea secretului de stat?“.

Un radioreporter c`tre o personalitate: „Pentru început, am s` v` întreb care este sensul vie]ii, iar apoi vom trece la subiecte mai dificile“. {i altele, de-o aceea[i inteligen]` a surîsului. O raz` de soare în mohorîta noastr` publicistic`. (Radu Cosa[u) n

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

Bazar B.A.S. la Ierusalim Bogdan-Alexandru St`nescu, director editorial Polirom, este primul editor român acceptat s` participe la Fellowship-ul de la Ierusalim, cel mai important program de preg`tire profesional` dedicat editorilor [i agen]ilor literari din întreaga lume.

Pe durata stagiului (18-25 februarie 2011), coordonatorul colec]iei „Biblioteca Polirom“ va participa la seminarii [i întîlniri cu autori prestigio[i [i cu profesioni[ti de la cele mai importante edituri din Statele Unite, Marea Britanie, Germania [i Fran]a. Fellowship-ul va avea loc în perioada desf`[ur`rii celei de-a 25-a edi]ii a Tîrgului de Carte de la Ierusalim (20-25 februarie). Pe lista participan]ilor la edi]iile anterioare se afl` nume importante ale industriei editoriale, precum Jamie Byng (patronul Canongate Books), Jean Mattern (coordonatorul colec]iei „Du Monde Entier“ de la Gallimard), Beata Stasinska (una dintre patroanele prestigioase edituri poloneze WAB) sau scriitoarea Zeruya Shalev. n Ultima var` cu Cortázar a lui Mario Muchnik La începutul lunii noiembrie, va conferen]ia, la Bucure[ti [i Timi[oara, Mario Muchnik, cunoscut editor [i scriitor argentinian. Mario Muchnik (n. Buenos Aires, 1931) a fost ini]ial fizician în Italia, apoi fotograf [i editor în domeniul audiovizual la Londra, director la Editura Robert Laffont (Paris), fondatorul Muchnik Editores în 1973, director general al Editurii Seix Barral (Barcelona, 19821983), director general al grupului editorial Anaya & Mario Muchnik (1991-1997) la Madrid, autor al c`r]ilor Miguel Ángel de cerca (Michelangelo v`zut de aproape), Un bárbaro en París (Un barbar la Paris), Mundo judío, Einstein y los libros de memorias (Lumea evreilor, Einstein [i c`r]ile de memorii), Lo peor no son los autores (Nu autorii sînt cei

INFO mai r`i) [i Banco de pruebas (Banc de probe), fiind în prezent propietar, director [i administrator unic al Atelierului Mario Muchnik, de la Madrid. |nzestrat cu o memorie extraordinar`, Mario Muchnik continu` s` scrie despre propria-i via]`. Conferin]a care va avea loc la Libr`ria C`rture[ti (Bucure[ti) pe 3 noiembrie se va intitula Ultima mea var` cu Cortázar.

De asemenea, va avea loc inaugurarea unei expozi]ii de fotografie intitulate Portrete literare – o prim` parte a proiectului fotografic „Instantes robados / Clipe furate“ realizat de Mario Muchnik, cuprinzînd 34 de fotografii albnegru ale unor scriitori celebri, printre care Francisco Ayala, Ana María Matute, Jorge Luis Borges, Carmen Martín Gaite, Julio Cortázar sau Gabriel García Márquez. n

7

Mario Muchnik

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

n Pe lîng` miturile române[ti consacrate (Miori]a, Me[terul Manole, Zbur`torul), am descoperit la o emisiune a TVR (Spune-mi ce te doare) unul modern. Cic`, afirm` prezentatoarea, este un „mit pur românesc“ faptul c` l`mîia produce aciditate în stomac. Existen]a pastoral`, estetica [i eroticul au p`lit astfel toate în fa]a nou revelatului pansament gastric, intrat acum, prin media, direct în mitologia neao[`. S. G. n The Guardian i-a pus pe scriitorii invita]i la Festivalul Hay s`-[i adreseze singuri întreb`ri pe care jurnali[tii nu li le-au pus niciodat`.

Iat` cîte una de la fiecare: „A]i fi preferat s` v` fi n`scut b`rbat?“ (Nadine Gordimer), „Care este fructul dvs. favorit?“ (William Boyd), „Cum a]i comite crima perfect`?“ (Ian Rankin), „Cum o chema pe prima dvs. secretar`?“ (Rose Tremain), „Scrie]i vreodat` gol?“ (Chang-rae Lee), „Ce actor a]i vrea s` joace rolul dvs. într-un film biografic?“ (Jonathan Coe), „S-a întîmplat vreodat` s` v` m`nînce cîinele manuscrisul?“ (Sarah Dunant), „Cine v` crede]i?“ (John Banville), „Dvs. chiar purta]i corset [i tocuri înalte în timp ce biciui]i b`rba]i lega]i fedele[, a[a cum a]i ap`rut odat` într-o caricatur`?“ (Margaret At-

8

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 wood), „Cum v` influen]eaz` starea s`n`t`]ii felul în care scrie]i?“ (Barbara Trapido), „Sînte]i o persoan` haioas` în vacan]e?“ (Andrew O’Hagan), „A]i întîlnit dragostea adev`rat`?“ (Jeanette Winterson), „Auzi]i mai bine de cînd vederea v-a sl`bit?“ (Sue Townsend), „V` iube[te so]ia?“ (Roddy Doyle), „V` place s` da]i interviuri?“ (Antonia Fraser). Bineîn]eles c` scriitori au [i r`spuns la aceste întreb`ri. M. C. n |n Jurnalul na]ional de mar]i, 12 octombrie 2010, sub titlul „Tehnici de evitare a Apocalipsei. Profesorul Gheorghe a descoperit c` Limba Primordial` opre[te inversarea polilor magnetici ai P`m\ntului“, a ap`rut (sub semn`tura Luizei Moldovan) o prezentare a teoriilor profesorului (mai exact, Ing. Dipl. Prof. Cpt. Av. R.) C`lin Gheorghe. Iat` un fragment, \n care este decodificat cuv\ntul „potop“: „Acest cuv\nt, asemenea majorit`]ii cuvintelor create \n limba ini]ial` (fire[te, romåna – n.m., D.S.), este codificat \n conformitate cu legile Fizicii, ale Astronomiei, av\nd cod-ul \n pozi]ia literelor din alfabet. Litera «P» vine de la «P`m\nt», unde va avea loc evenimentul, iar «O» vine de la ocean, de unde vor n`v`li apele, \n timpul Rost-O-Golirii teritoriului, litera a treia din cuv\ntul «potop», «t», corespunz`tor literei «r», a treia liter` din cuv\ntul «teritoriu», ne aminte[te de cele trei mi[c`ri care \ncep cu litera «r» [i anume «rota]ia» \n jurul axei N-S, «revolu]ia» \n jurul Soarelui [i a treia, pe care o putem evita prin aplicarea Legilor permut`rii Polilor P`m\ntului, adic` prin amplasarea a aproximativ 450 de reactoare \n Alaska, respectiv \n Antarctica, putem corecta pozi]ia spa]ial` a planetei pentru oprirea «Rostogolirii» P`m\ntului. Degetele de la m\n` corespund celor cinci litere ale cuv\ntului «potop»“. D. S. n Exact în ziua în care de la Stockholm se anun]a c` Mario Vargas Llosa e laureatul de anul acesta al Premiului Nobel pentru literatur`, Gabriel García Márquez a ]inut s` precizeze c` urmeaz` s` publice un nou volum. E o carte care s-a cam l`sat a[teptat`, de vreme ce autorul n-a mai publicat nimic din 2004. Nu e un roman, nici un volum de nuvele, ci o culegere de

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

discursuri (despre globalizare, ecologie, viitorul ]`rilor latino-americane, misiunea tineretului etc.). Probabil c` volumul cuprinde [i discursul rostit în 1982, la Stockholm, cînd a primit Premiul Nobel pentru literatur`. M. M.

bandaj, mesaj, detay (fr. détail), direksiyon, asansör, otobüs, aksesuar (fr. accessoire), egzersiz, [ampiyon, rejisör, kuaför, popüler, basen (fr. bassin), lenf (fr. lymphe), over (fr. ovaire), otorite (fr. autorité), solüsyon, konsantrasyon, konsolidasyon, korelasyon, provokasyon, mutasyon, randîman (fr. rendement), enteresan etc. Cele mai haioase r`mîn îns`: prensip, [övalye, enflamasyon, halüsinasyon. Sun` a „furculision“, dar nu sînt. M. P.

n Uneori, din lucruri r`mîne doar a[a, cîte o vorb`. Mi-a demonstrat-o zilele astea o doamn`, pe strad`, care-i spunea cuiva, la telefonul mobil, un splendid anacronism de genul: „Abia atunci mi-a picat fisa…“. Cîndva, în negura timpului, existau, într-adev`r, ni[te telefoane publice (!) care func]ionau cu monede (!!). A r`mas din ele doar vorba asta, pe care o po]i spune ast`zi din mers, la telefoane care seam`n` tot mai mult cu telecomenzile… Potrivit unor profe]ii, vor veni – mai devreme sau mai tîrziu – [i vremurile f`r` c`r]i. Pesemne c` atunci, stînd în fa]a computerului, se vor g`si unii care s` textueze pe monitoare cîte un splendid anacronism de genul: „P`i, atunci, întoarcem foaia…“. C. C. n Statul Fidji a anun]at c` s-a pierdut actul prin care a fost proclamat` independen]a sa.

N-o fi ceva putred [i în Fidji? R. C. n |ntr-un document din secolul al XIX-lea, marele vistier Al. Villara are cîteva propuneri legate de modernizarea ora[ului Br`ila, printre care: „Pe fiecare an, s` se deosibeasc` o sum` de bani hot`rît` pentru facerea unui port cum se cade la schela Br`ilei. Cu acest capital s` se preg`teasc` din vreme materialurile trebuincioase [i, dup` plan me[te[ugit [i doveditor de un sim]itor folos al Statului, în curgere de vreo cî]iva ani s` se s`vîr[easc` portul, întru aceea[i asem`nare cu alte porturi europine[ti“. Habar n-am cî]i bani s-au strîns [i dac` au fost într-adev`r în folosul statului, îns`, la aproape 200 de ani de atunci, portul, pe jum`tate în paragin`, numai „europinesc“ nu arat`. A. P.

n Am v`zut un spot foarte ingenios pe un blog spaniol: http://leerestademoda.com. Face reclam` c`r]ii, pasti[înd modul în care se face publicitate diverselor dispozitive electronice: cartea este „un dispozitiv de cunoa[tere bio-optic“, este compact` [i u[or de transportat, nu are nevoie de cablu [i de conexiune, paginile pot fi date printr-o simpl` atingere cu degetul ar`t`tor, fiecare pagin` este scanat` optic, f`cînd ca informa]ia s` se stocheze în memorie etc. Trebuia s` ajungem la ditamai stadiul de dezvoltare tehnologic` pentru a (re)descoperi c` suportul cel mai bun [i rezistent de „stocare a informa]iei“ r`mîne tot b`trîna carte. M. V. n 1974, primul volum al tetralogiei Red riding quartet a britanicului David Peace (n.

1967), a avut deja succes în Spania, Babelia a recomandat-o c`lduros [i i-a f`cut o cronic` suficient de evaziv` ca s` atrag` mult` lume: nu e nici roman poli]ist, nici satir` de moravuri, nici melodram`, nici thriller, nici… nici. Poate o idee bun` ar fi fost s` i se schimbe titlul, cam lipsit de imagina]ie [i trimi]înd, f`r` acoperire, la 1984. Dar mai avem o [ans` cu traducerea în române[te care n-are cum s` întîrzie. S. S.

n Odat` cu reforma modernizatoare a Imperiului Otoman din secolul al XIX-lea, limba turc` a preluat, prin transcriere fonetic`, mii de neologisme franceze. Multe dintre ele sînt folosite [i în limba de azi. Cîteva exemple: bagaj,

9

Aron Biro

Zombi, v\rcolaci, vampiri, fantome

colaje de Dan Stanciu

de la literatur` la film [i \napoi

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

DOSAR

|ncepînd cu anul 2010, luna mai a fost declarat` The Zombie Awareness Month, în semn de considera]ie pentru numeroasele filme din istoria cinematografiei care descriu invazii zombie desf`[urate în luna florilor. Hot`rîrea a fost promulgat` de Zombie Research Society (www. zombieresearch.org), prima organiza]ie nonprofit (m` rog, sect` interna]ional`) dedicat` preg`tirii omenirii pentru improbabila nenorocire.

Inspirat` de romanul-documentar-fars` World War Z al lui Max Brooks (fiul lui Mel Brooks, a[chia nu sare departe...) [i anexa acestuia, The Zombie Survival Guide, societatea [i-a luat în serios misiunea dificil` de a asigura d`inuirea unuia din cele mai respectate [i longevive simboluri ale culturii populare, relativ marginalizat, dar mereu la pînd`, înc` de pe vremea Laz`rului biblic. Societatea p`streaz` o eviden]` a incidentelor istorice ce ar putea fi puse pe seama zombilor [i acord` anual premii pentru contribu]ii deosebite la prop`[irea credin]ei.

Cel mai recent premiu a fost acordat primului articol [tiin]ific pe aceast` tem`, publicat într-o revist` respectabil`, de un grup de matematicieni de la Universitatea Ottawa (printre care [i un român): „Mathematical Modelling of an Outbreak of Zombie Infection“ (www.mathstat. uottawa.ca/~rsmith/Zombies.pdf). Ideea a fost salutat` de New York Times drept o direc]ie de cercetare inovatoare [i a[tept`m ca bugetul de cercetare al României s` se alinieze la aceste priorit`]i (pe jum`tate în glum`, dar [i pe jum`tate în serios, modelul fiind aplicabil, zice-se, într-un context epidemiologic mai larg). |n acel segment al culturii populare numit „de groaz`“, s-au consacrat [i revin ciclic în aten]ia industriei divertismentului patru tipologii de anti-eroi de sorginte supranatural`: vampirii, vîrcolacii, fantomele [i zombii (voi în-

cadra aici [i mumia, diferen]ele fiind irelevante). Fiecare dintre ace[tia sînt deopotriv` personificarea unor fobii [i expresia unor n`zuin]e profund umane deviate pe o [in` lipsit` de control uman. De[i considera]i din perspective superficiale produ[i ai Hollywood-ului, cei patru mon[tri au avut mereu, într-o form` sau alta, un loc clar definit în con[tiin]a colectiv`, atît în übercultur` (O mie [i una de nop]i, Epopeea lui Gilgamesh, diverse personaje mitologice, Luceaf`rul eminescian, Laz`rul biblic, mitul/crezul cre[tin al învierii) cît [i în üntercultur` (proza gotic` victorian` [i post-victorian`, de la originile industriei divertismentului). Unii autori – E.A. Poe, H.P. Lovecraft, Charles Dickens – au reu[it s` men]in` fragilul echilibru de a fi aprecia]i în ambele cercuri culturale, poate [i datorit` faptului c` au spus ce aveau de spus

11

Aron Biro este jurnalist freelancer [i are blogul de critic` [i promovare a culturii populare The Deleted Scenes – http://aronbiro.blogspot.com.

DOSAR

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 pe m`sur` ce, în România cel pu]in, vîrsta de pensionare tinde s` dep`[easc` speran]a medie de via]` a cet`]eanului. Apuc`turile canibale au fost inventate mult mai tîrziu, odat` cu seria filmelor lui George Romero (începînd cu anii ’60, prin produc]ia Night of the Living Dead), din dorin]a de a impregna simbolului un plus de violen]`, ac]iune [i oroare, de parc` groaza de a lucra f`r` salariu, chiar [i pe lumea cealalt`, nu era suficient`. |ntre cele dou` perspective mai exist` una, ceva mai subtil`, ce implic` [i vampirismul: nefirescul, perversiunea întoarcerii din mor]i.

V`zut` ca moarte neîmplinit` (în cazul fantomelor), ca speran]` cu înc`rc`tur` motiva]ional` (în cre[tinism [i mitologii înrudite), ca triumf [tiin]ific (în cazul Frankenstein) ori pur [i simplu ca perversiune sexual` (în vampirism), întoarcerea din mor]i r`mîne o dilem` veche care n-are [anse s` se rezolve prea curînd, astfel c`, pîn` una alta, e ideal ca subiect de specula]ie – [tiin]ific`, literar`, dogmatic`.

De la voodoo la Hollywood

într-o perioad` în care schisma între aristocra]ia culturii de înalt` ]inut` [i divertismentul de joas` demnitate nu fusese înc` definit`. Mai exact, se mula pe diferen]a de clas` – ceea ce azi numim horror are r`d`cini clar definite în cultura folcloric` a vulgului de alt`dat`, în care accentul c`dea pe expresie [i senza]ie, mai degrab` decît pe tehnic, arhitectural, analitic. Iar folclorul are, la rîndul s`u, r`d`cini în experien]a personal`, fie ea [i psihedelic`.

La origini, zombii sînt expresia spaimei feudale (poate chiar sclavagiste) de a fi silit s` munce[ti [i dup` ce mori. |n orînduiri economice exploatative, moartea e v`zut` adesea ca eliberare, odihn`, pace ultim`. Mitologia zombi se bazeaz` pe negarea acestei p`ci – monstrul e trezit din mor]i, s` pun` mîna pe lopat`. Aspectul î[i p`streaz` relevan]a [i în zilele noastre,

12

Originile terminologice ale zombific`rii se g`sesc în zona Caraibelor, venind pe filier` sclavagist` dinspre riturile voodoo africane, probabil odat` cu blues-ul. Primul martor/exeget al fenomenului, exploratorul W.B. Seabrook observa comportamentul mecanic, dezumanizat, al muncitorilor de pe planta]ii, pus de bîrfele locale pe seama pierderii sufletului (echivalat din perspectiv` cre[tin` cu moartea). Observa]iile au fost confirmate de investiga]ii ulterioare privind resetarea personalit`]ii cu ajutorul unor droguri cu efect comparabil cu al comei insulinice, droguri ce s-au consacrat ca instrument de management pe planta]iile din Caraibe într-o perioad` în care nu se punea mare pre] pe contractele de munc`. Primul roman cu zombi „bazat pe fapte adev`rate“, The Serpent and the Rainbow (ecranizat în 1988 de regizorul Wes Craven) documenteaz` o astfel de investiga]ie, prin prisma experien]ei personale a etnobotanistului Wade Davis care în anii ’80 cerceta zona Caraibelor în c`utarea unui anestetic natural [i

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

DOSAR

a originilor folclorului zombi.

Adoptarea conceptului zombi (nu [i a termenului) în zona divertismentului este pus` pe seama romanului lui Mary Shelley – Frankenstein (1818), într-o lumin` semnificativ diferit`, a debutului epocii tehnologice [i a primelor ambi]ii intuitive în ce prive[te poten]ialul [tiin]ei medicale. Ulterior, aspectul [tiin]ific s-a disipat [i începuturile Hollywood-ului au asimilat ideea înc` de pe vremea lui Bela Lugosi [i Boris Karloff, primele superstaruri horror din istoria cinematografiei americane. Pîn` la filmele lui George Romero din anii ’60, rolul de agent violent [i infec]ios al zombiilor a fost neglijabil, miza c`zînd pe nefirescul mor]ii ratate [i pe raportul dintre omul occidental [i stranietatea ocultismului r`s`ritean/colonist.

Sub îndrumarea lui Romero [i profitînd de liberalizarea formelor de expresie din anii ’70, mitul zombi [i-a recuperat componenta sociopolitic`: iobagul de alt`dat` a devenit proletar, situa]ie ce a plasat zombii în mod convenabil pe o pozi]ie conflictual` cu vampirul aristocrat. Ocazional, pozi]ia proletar` a fost preluat` în

mod for]at [i de vîrcolaci, îns` zombii sînt cei care r`mîn simbolul social autentic în horror.

Vîrcolacii, oarecum defavoriza]i în industria horror, au rareori parte de propriile francize/filme/romane, fiind pare-se preferabil ca ace[tia s` apar` în contrapondere cu un alt tip de monstru (Twilight, Underworld, Wolfman vs cutare). Vîrcolacul nu are nimic din mistica postmortem, nici din erotism [i nici din comentariul social, fiind mai degrab` o expresie proto-ecologist`, naturalist`, a rela]iei omului cu magia biosferei. |n anii ’90, filmul horror ([i implicit filmul zombi) a intrat în umbr`, din perspectiva fanilor, [i a ie[it la lumin`, din perspectiva marelui public. Prin implicarea unor nume precum Francis Ford Coppola (Dracula, 1992), Brannagh [i de Niro (Frankenstein, 1994) sau Jack Nicholson (Wolf, 1994) s-a încercat f`r` prea mare succes integrarea motivelor horror fundamentale în cinematografia serioas`, în timp ce numele lui Romero [i întreaga [coal` [aptezecist` disp`ruse de pe firmament cu zombi cu tot. T`cerea mieilor (1991) aducea primul Os-

13

DOSAR

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

car pentru un film horror de la Exorcistul (1973), Spielberg lua [i el Oscarul cu un film nepermis de serios pentru fanii s`i, care erau convin[i c` toate acestea sînt semne de tr`dare a genului, un furt intelectual din partea p`turilor culturale care îl ridiculizaser` cu insisten]`, ani la rînd. S-a afirmat chiar c` horror-ul are o evolu]ie ciclic`, sincronizat` cu cea a guvern`rii americane – cele mai „adev`rate“ filme de gen au fost lansate sub republicani (cu prec`dere Nixon, Reagan [i Bush Jr.) iar cele mai secetoase perioade din istoria horror au fost administra]iile Clinton [i JFK. {i nici cu Obama nu stau prea roz lucrurile, cel pu]in pe segmentul american (dominant).

A fost nevoie de japonezi ca apetitul pentru sînge [i filmele zombi s` fie redescoperite [i recuperate pe o cale l`turalnic` (dinspre industria

jocurilor video, vezi Resident Evil) pentru o nou` genera]ie, odat` cu încheierea administra]iei lui Clinton. La scurt timp, Romero însu[i a fost solicitat s` fac` primul s`u film de buget industrial, Land of the Dead (2005), precedentele fiind mai degrab` proiecte de vanitate personal`. Din p`cate, creatorul unei întregi [coli cinematografice n-a f`cut fa]` concuren]ei – tinerii s`i epigoni au propus în paralel produc]ii superioare, ducînd fenomenul pe o nou` treapt`. Dintre ace[tia s-au remarcat cu prec`dere britanicii [i spaniolii.

Primii s-au axat pe comedia horror (Shaun of the Dead, Lesbian Vampire Killers etc.), preluînd re]eta optzecist` extravagant` a tîn`rului (pe atunci) Peter Jackson, autorul recentelor blockbustere Lord of the Rings. |n anii ’80, Jackson filma Bad Taste (1987) [i Braindead (1992) [i nimeni nu p`rea s`-i acorde vreo [ans` în a fi vreodat` difuzat într-un cinematograf normal. Spaniolii au avut o abordare mult mai realist` [i psihologic` prin nume ca Jaume Balagueró [i Paco Plaza, crescu]i sub îndrumarea unor cinea[ti horror americani ai anilor ’80 (Stuart Gordon, Brian Yuzna) rejecta]i la Hollywood [i muta]i în Spania, teren fertilizat cu ajutorul festivalului de film horror de la Sitges, plus ceva suport din partea mexican` (Guillermo del Toro). Cl`dit` cu presiune mic` dar constant`, [coala hispanic` de horror a acordat o aten]ie echitabil distribuit` fantomelor (The Others, regia Alejandro Amenábar, 2001), zombilor ([Rec], regia Jaume Balagueró, 2007), vîrcolacilor (Romasanta, regia Paco Plaza, 2004) [i fantomelor (Fragile, regia Jaume Balagueró, 2005). |n acest timp japonezii reinventau, mai întîi în plan literar, apoi prin transpuneri cinematografice, povestea cu fantome (seriile Ring [i Grudge) [i o exploatau pîn` la desecare.

Top 10 filme horror Topul propus aici este mercantil [i nerecunosc`tor. |n general, topurile de acest gen con]in filmele care au schimbat fa]a [i mersul lucrurilor, caz în care trei sferturi din pozi]iile topului ar fi ocupate de George Romero, Bela Lugosi [i regizori italieni ai anilor ’70. Am preferat s` las la o parte nostalgia [i relevan]a istoric` [i s` propun un top bazat pe calit`]i tehnice [i de divertisment de actualitate, chiar dac` unele dintre titluri sînt epigoni ai unor mari absen]i. n Planet Terror (regia Robert Rodriguez, SUA, 2007) n Les Revenants / They Came Back (regia Robin Campillo, Fran]a, 2004) n 28 Days Later (regia Danny Boyle, Anglia, 2002) n Dawn of the Dead (regia George Romero, SUA, 1978, cu remake la fel de bun de Zack Snyder, SUA, 2004) n I, Zombie (regia Andrew Parkinson, Anglia, 1998) n Dellamorte Dellamore / Cemetery Man (regia Michele Soavi, Italia, 1993) n Undead (regia Spierig Brothers, Australia, 2003) n [Rec] (regia Jaume Balaguero & Paco Plaza, Spania, 2007, cu remake identic de John Erick Dowdle, SUA, 2008) n La Horde / The Horde (regia Yannick Dahan & Benjamin Rocher, Fran]a, 2009) n The Homecoming (regia Joe Dante, SUA, 2005, ca episod al antologiei TV Masters of Horror)

14

Francize victoriene |n industria de carte mon[trii au fost aproape întotdeauna aloca]i zonei underground, cu excep]ia clasicilor pe care istoria i-a ridicat din vîltoarea catalog`rilor (Bram Stoker, E.A. Poe, H.P. Lovecraft, Ray Bradbury). Recent, bestseller-ul lui Max Brooks World War Z (2006) [i

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

DOSAR

noua tendin]` a vampirismului romantic au schimbat starea lucrurilor.

Una din modele recente este recuperarea romanului clasic, în general victorian, într-un context horror, profitînd de disiparea drepturilor de autor [i asimilarea unor titluri clasice celebre în domeniul public. Editura Quirk a avut succes de r`sunet cu prelucr`ri dup` Jane Austen (Pride and Prejudice and Zombies, Sense and Sensibility and Sea Monsters, Emma and the Werewolves, Mansfield Park and Mummies). Au urmat Abraham Lincoln – Vampire Hunter, The Adventures of Huckleberry Finn and Zombie Jim, ori Alice in Zombieland.

Majoritatea lucr`rilor includ romanele originale [i le extind, printr-o metodologie de colaj, cu dialoguri [i scene ce modific` brutal semnifica]ia textului original, într-o direc]ie deopotriv` horror [i hilar` care au transformat-o peste noapte pe Jane Austen într-unul din cei mai reputa]i (co)autori de horror din istorie.

Dac` astfel de demersuri sînt scuzate de efectul umoristic, de partea vampirilor lucrurile stau îns` destul de grav. Libr`riile române[ti s-au aliniat deja la isteria vampiric` produs` de francizele True Blood, Twilight, Vampire Diaries. Scrise exclusiv de autoare de sex feminin (fiecare erijîndu-se în mo[tenitoare ale unor Anne Rice sau Shirley Jackson), romanul ([i filmul) vampiric î[i d` în sfîr[it arama pe fa]` [i se dezv`luie drept ceea ce fusese de fapt dintotdeauna (înc` de pe vremea cînd vampirul se numea Zbur`tor sau Luceaf`r) – o form` pu]in

pervertit` de roman]`. Au ap`rut pîn` [i autoriifantom` (autoarele, mai exact), care public` sub pseudonime alc`tuite din dou` ini]iale [i un nume u[or de ]inut minte – J.R. Ward, P.C. Cast, L.J. Smith, J.R. Rain, J.D. Robb etc. –, cu coper]i mustind de erotism uleios ce amintesc de vremurile uitate ale roman]elor Harlequin (ori, pe la noi, ale Sandrei Brown).

Un paragraf separat în aceast` istorie îl merit` un alt tip de monstru, clar separat de sfera mor]ilor vii, extraterestrul. Amatorii de science fiction ar putea sus]ine c` aici tema se rupe, se trece de la horror la SF, dou` genuri relativ rivale care, în ciuda suprapunerilor evidente, au încercat în plan critic s` ia distan]` unul fa]` de cel`lalt. Fanii SF invoc` valen]ele anticipa]iei [i n`zuin]ei pentru progres [tiin]ific, simbolizate de ideali[ti ca Jules Verne, ridiculizînd genul horror care prin chiar denumire se propune ca un atentat la bun`starea spiritual` a cititorului.

Fanii horror acuz` faptul c` cea mai mare parte din SF e Iliada povestit` cu nave spa]iale în loc de cor`bii [i c` SF-ul e stigmatizat de naivitate [i ambi]ia neîmplinit` a unor speciali[ti în [tiin]e exacte de a-[i încerca mîna cu umanioanele, în spe]` literatura. |n realitate, extraterestrul a intrat în literatur` ([i în film) ca un soi aparte de monstru. Probabil autorul la care se sesizeaz` cel mai bine acest aspect este H.P. Lovecraft, un individ care s-a raportat în modul cel mai intim [i mai realist la contactul str`in – prin alienare, nebunie [i oroarea de a con[tientiza o no]iune cu un impact similar cu zguduirea spiritual`

15

DOSAR

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

produs` de heliocentrism la apusul Inchizi]iei. |n vremurile recente, sentimentul fa]` de problem` e cam acela[i, [i d` curs unui nou tip de misticism care a explodat prin p`r]ile noastre imediat dup` Revolu]ie, prin avalan[a de emisiuni senza]ionale descriind diverse „incursiuni în paranormal“ (cu concursul promotorilor SF ai vremii). Dincolo de cauze locale precum liberalizarea gîndirii postcomuniste, mai era [i farsa de la Roswell, succesul X-Files, iar la Cluj isteria de la P`durea Hoia unde, înc` din anii ’70, UFO-filii sesizaser` fenomene dubioase puse ba pe seama OZN-urilor, ba a fantomelor. Confuzia lovecraftian` dintre ocult [i [tiin]ific s-a instalat rapid [i nici pîn` în ziua de azi clujenii nu s-au l`murit dac` problema e de competen]a BOR, OTV sau a oamenilor de [tiin]` clujeni care au publicat cu zel pe tema respectiv`. Pîn` una alta, p`durea e gazda Festivalului tehno Delahoya [i senza]ionalul s-a potolit vreme de o decad`, dar criza economic`, cu concursul OTV, pare s` produc` un reviriment al acestui tip de ocultism alimentat de specula]ia [tiin]ific` [i de obsesiile escatologice date de finalul de mileniu, anul 2012 [i experimen-

tele de la CERN. Oameni de vîrsta a doua, care n-au nici o afinitate cu literatura de gen, m` abordeaz` s` le explic, în calitate de „specialist“, cum e cu particula lui Dumnezeu, exorcistul de la Turda, moroiul de lîng` S`pîn]a ori dialogul dintre vr`jitoarea Ildiko [i spiritul lui Ceau[escu.

Astronomul [i autorul de [tiin]` popularizat` Carl Sagan a publicat în anii ’90 The Demon-haunted World, o istorie savuros comentat` a misticii horror [i a felului în care motivele folclorului demonologic au migrat spre misticismul cvasi[tiin]ific, pe fondul emancip`rii societ`]ii. |n calitate de admirator [i exeget involuntar al literaturii horror [i SF, nu pot decît s` m` bucur c` aceste genuri cap`t` mai mult` aten]ie decît alt`dat`, pe toate palierele, de la arta de înalt` ]inut` pîn` la soap opera, de la NASA la OTV. Din p`cate, aceast` transla]ie nu vine pe fondul unei preocup`ri scolastice pentru reînnodarea i]elor dintre cultura popular` [i cea cult`, ci mai degrab` pe fondul unei deficien]e de imunitate spiritual`, poate chiar mintal`, a omenirii postmoderne. n

16

DOSAR

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

Michael H`ulic`

Nu exist` via]` pentru mor]i S-ar zice c`, în ]ara asta, nici mor]ii n-o duc prea bine. Sau, cu alte cuvinte, nu exist` via]` pentru mor]i. Nu [tiu de ce, dar scriitorii români de gen (adic` SF, fantasy, horror) nu s-au prea înghesuit s` scrie pove[ti cu zombi. Poate n-au sim]it nevoia. Poate n-au sim]it c` exist` un public pentru a[a ceva. Deocamdat` de-abia se formeaz` publicul pentru vampiri... Dar zombi?

Hm! Nu prea.

Din cîte [tiu, exist` pasiona]i de literatur` horror în România, unul dintre ei [i-a f`cut chiar o editur` [i a început s` publice horror, dar scris de americani. |n limba englez`, pentru pia]a anglo-saxon`.

Dar s` scormonim totu[i dup` zombi prin cimitirele de hîrtie.

Primul cimitir e calculatorul propriu [i personal, în care – culmea! – chiar g`sesc o povestire cu zombi, pe care mi-a trimis-o Aurel C`r`[el [i pe care n-am apucat s-o public pe undeva ([i uite-a[a afl`m [i unul dintre motivele pentru care „nu exist`“ pove[ti române[ti cu zombi).

Povestioara este intitulat` „Cine ucide un zombi?“ [i în ea apare ca personaj unul dintre marii scriitori de SF ai lumii, Frederik Pohl, care afl` c` este, de fapt, mort, c` murise în urm` cu dou`zeci de ani într-un accident provocat de limuzina preziden]ial`, astfel încît se hot`r`[te s` se r`zbune pentru c`, nu?, „nimeni nu-l putea opri. Cine ar fi putut omorî un zombi?“. Povestea e cu poant` [i eu spoileresc, [tiu.

Unde s` mai caut în alt` parte? M-am gîndit, evident, la Liviu Radu, care a scris de toate, de la SF la fantasy [i horror, la istorie alternativ` [i cyberpunk, [i mergînd pe ideea c` nu putea rata personajul, m`car un zombi [i tot ar trebui s` fie prin c`r]ile lui, l-am g`sit: Miron Mironeanu, strigoiul-vampir din cel de-al treilea roman] cu Waldemar, O dup`-amiaz` cu bere [i zîne (Editura Tritonic, 2009). |nc` nu e foarte clar

dac` acest Mironeanu este un zombi sau dac` este (va fi) vampir, pentru c` Liviu Radu are o concep]ie mai aparte despre vampiri. A[a c`, deocamdat`, îl trecem la zombi.

Prin anii ’90, în Jurnalul SF, publica ni[te texte horror un tip pe numele lui Liviu Surugiu.

Nu mai [tiu ce s-a întîmplat cu el, dar pove[tile i-au r`mas. {i a[a am g`sit povestirea „Daniel“ în JSF nr.115, în care personaju-i mort, dar mîna vie. Adic` un fel zombi part-time. Part-body.

Or mai fi fost [i altele, pentru c` Jurnalul SF cultiva ceea ce se cheam` literatur` horror, ceea ce nu li s-a mai întîmplat revistelor de gen române[ti. Poate de aceea nici scriitorii n-au mai comis-o decît accidental. C` s-or fi dat [i ei cu legea cererii [i ofertei, scriind doar lucruri pentru care exist` cerere.

Dar din toate întîmpl`rile mai mult sau mai pu]in horror ale fandomului românesc, probabil c` fiecare cititor de JSF are în memorie (unii mai mult, al]ii – ca mine – mai pu]in) miniromanul Cadavre de lux al lui Ovidiu Bufnil`, publicat în serial în cîteva numere din JSF, apoi în format electronic (2002, Societatea Cultural` Noesis). Cadavre de lux este un regal narativ, în care înc` din prima pagin` avem parte de un fulger cosmic care desferec` mormintele, l`sînd cadavrele s` ia cu asalt ora[ul... Fifi Baston, cea ars` cu aparatul de sudur` pe fa]` de Romic` Spintec`toru, Balthazar Balthazarian, comisvoiajorul otr`vit de-o vr`jitare, avocatul Luigi, demonizatul, domni[oara Margareta, care [i-a t`iat singur` gîtul cu un cu]it de buc`t`rie, judec`torul Leon, c`ruia i-a supt sîngele un vampir etc. fac distribu]ia. La „sindrofie“ mai particip` Mefisto [i doctorul Moreau. Poate cîndva s-o g`si [i un editor dornic s` tip`reasc` acest roman de un haz nebun. De unde se vede c` nici horrorul nu-l lu`m în serios. n

17

DOSAR

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

Matei Martin

De ce atîta v`rsare de sînge?

La Tîrgul de Carte de la Frankfurt, unul dintre paviloanele cele mai aglomerate este cel destinat literaturii pentru tineri. Un etaj este dominat de literatura „serioas`“, de editurile care se înc`p`]îneaz` s` scoat` c`r]i educative sau m`car pove[ti scrise cu responsabilitate.

Cel`lalt etaj – nu v` recomand s` v` aventura]i acolo f`r` un crucifix, un buchet de busuioc sau m`car o c`p`]în` de usturoi – e destinat seriilor de romane cu vampiri. |n weekend, cînd tîrgul este deschis publicului larg, de abia dac` po]i s` te mai strecori printre atî]ia masca]i: pu[ti de 16 ani purtînd coroane aurite, ghiuluri [i fel de fel de pandantive, îmbr`ca]i în cape de m`tase neagr`, pu[tioaice în ciorapi mula]i, conduri [i bustiere argintii – cu to]ii au mîinile p`tate de ketchup [i rînjesc, ar`tîndu-le trec`torilor nevinova]i (fal[ii) din]i de vampir. Vorbesc codificat – [i-[i fac semne numai de ei ([i de autorul c`r]ilor preferate) [tiute. Identificarea cu personajul în variant` extrem`! Hype la maximum.

Am încercat s` caut cîteva explica]ii sociologico-literare (dac` aceast` al`turare îmi este permis`) pentru fenomen. Prima ]ine chiar de pia]a de carte, tot mai aglomerat` [i, prin urmare, tot mai competitiv`. Ca s` po]i concura pe o pia]`, trebuie mai întîi s`-]i g`se[ti un public specific, s`-]i formezi o identitate. Acum vreo dou`zeci de ani, dac` o editur` de prestigiu – cum e Suhrkamp, de pild` – ar fi ini]iat o serie de romane poli]iste, s-ar fi g`sit nenum`ra]i intelectuali publici care s-o critice [i sute de cititori care s`-i boicoteze inclusiv colec]iile serioase, doar pentru c` a abdicat de la imperativul calit`]ii, doar pentru c` a acceptat compromisul comercial. Acum nu se mai mir` nimeni c` în Germania orice editur` mare – chiar [i Suhrkamp – are serii întregi dedicate subgenurilor thriller, poli]ist, fantasy etc.

Cererea este, în acest caz, încurajat` de ofert` [i

18

sus]inut` de produsele conexe – gadgeturi inspirate de personajele de roman (exist` cel pu]in dou` reviste lunare despre romanele cu vampiri [i nenum`rate bloguri [i magazine online care sus]in aceast` industrie).

Pe de alt` parte, exist` [i o evident` deschidere a publicului pentru pove[ti de groaz`. Romanele cu vampiri sînt de fapt ni[te pove[ti (aproape) clasice, ni[te thrillere u[urele care acoper` deopotriv` nevoia de adrenalin` [i înclina]ia spre romantismul soft. Ele propun personaje romantice adaptate, de regul`, contextului urban, basme palpitante pentru oamenii de azi. Sînt, de fapt, o descriere în form` edulcorat` a violen]ei cotidiene. Alteori, romanele cu vampiri ofer` o alternativ`: lumi paralele, fantastice, în care personajele centrale – atr`g`toare [i periculoase – î]i abat aten]ia, de la mizeria de fiecare zi, cu mîr[`vii dr`g`la[e.

Nu e literatur` mare? E prea comercial`?

Cele mai multe romane cu vampiri se inspir` din literatura clasic` [i dezvolt` teme din folclor. Sînt scheme simplisime, cu eroi [i antieroi, u[or de montat [i de demontat. |n plus, cele mai multe romane sînt seriale: odat` ce [i-a demonstrat puterea de seduc]ie, subiectul este folosit, pîn` la epuizare, în c`r]ile urm`toare. Pe cît de captivant` e aceast` literatur` pentru publicul larg pe atît de detestat` e de critica literar`. Dar nici ignorat` nu mai poate fi, de vreme ce a paralizat deja pie]e de carte din Europa Occidental`. O nou` disciplin` paraliterar` e pe cale s` se nasc`: vampirologia.

Una dintre concluziile unui bloger-vampirolog german e c` 70% dintre vampirii literari sînt aristocra]i. Iat` înc` un semn c` lupta de clas` a l`sat urme [i în literatur`… n

DOSAR

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

„Cititorii cer vampiri“ 3 întreb`ri pentru Evelina Bidea De ce o colec]ie în mod specific cu vampiri?

Seriile cu vampiri vin ca o reac]ie la cererea publicului. Apeten]a pentru fantasy pare a fi într-o continu` cre[tere. Din acest motiv, pe lîng` autorii faimo[i precum Gene Wolfe, Lian Hearn sau Tracy Harding, am ad`ugat [i aceste colec]ii de fantasy cu vampiri. Nici o editur` nu poate supravie]ui pe pia]` dac` ignor` faptul c` exist` mai multe tipuri de cititori, cu gusturi [i dorin]e diferite. Vorbim aici despre o nou` genera]ie de cititori, numeroas`, a c`rei dinamic` este total diferit`, c`ci ace[tia î[i fac cunoscute p`rerile [i cererile pe blogul Editurii Leda (www.leda books.ro/blog). Putem constata faptul c` aceast` mod` american` – unde autori precum Charlaine Harris sînt permanent în topul listei de bestseller-uri a New York Times, uneori chiar cu mai multe titluri simultan –, care s-a extins apoi c`tre Europa Occidental`, începe acum s` prind` r`d`cini [i în spa]iul românesc.

Care ar fi explica]ia acestei mode?

Faptul c` majoritatea acestor c`r]i au fost [i ecranizate reprezint` un factor care influen]eaz` [i între]ine moda. Dar depinde [i de perspectiva din care o privim. Putem constata c` majoritatea cititorilor de fantasy fac lectur` de identificare. Studiile de pia]` ne arat` c` acest gen este preferat de un public tîn`r, de preadolescen]i [i adolescen]i, dar care ajunge pîn` la cititori în jurul vîrstei de 30 de ani. Nu mi se pare o afirma]ie riscant` aceea c` acest tip de literatur` a înlocuit basmele tradi]ionale. Conflictul este stereotipic, iar func]ia moralizatoare este evident`. Diferen]ele apar la nivelul patternului comportamental, adecvat structurii sociale contemporane, [i la nivelul întinderii textului, care poate fi justificat de ra]iuni financiare.

Din punctul de vedere al produc]iei de carte, fenomenul poate fi explicat prin schimb`rile de în]elegere ale dinamicii literare ce au loc la începutul perioadei postmoderne, cînd se in-

staureaz` un proiect sistematic de reabilitare a speciilor minore. Exist` diferen]e de miz` [i de stil între textele fantasy ale primilor postmoderni [i cele de acum, dar acestea pot fi justificate prin mai noua posibilitate de specializare [i în cadrul acestor paradigme îndelung ignorate.

Cum alege]i titlurile [i cîte a]i tradus pîn` acum?

Deciziile de achizi]ionare au în vedere dou` criterii esen]iale: dorin]a de a le oferi cititorilor textele pe care [i le doresc, iar, în acest sens, analiz`m periodic vînz`rile de carte, pentru a putea cuantifica titlurile care au cea mai mare priz` la public, [i dorin]a de a fi permanent competitivi, alegînd autori al c`ror condei este exersat. Un fenomen extrem de interesant este cel al interrela]ion`rii cu publicul cititor care nu numai c` este la curent cu toate apari]iile de fantasy din str`in`tate, dar dore[te s` se [i implice în procesul editorial: împ`rt`[e[te impresii, dar [i sugereaz` titluri [i autori pe care ar vrea s`-i citeasc` în edi]ii române[ti.

Pîn` acum, la Editura Leda au ap`rut 7 serii cu vampiri: Charlaine Harris, Vampirii Sudului, L.J. Smith, Jurnalele Vampirilor, Richelle Mead, Seria Georgina Kincaid, Richelle Mead, Academia Vampirilor, Rachel Caine, Vampirii din Morganville, Kelley Armstrong, For]ele R`ului Absolut [i Tanya Huff, C`r]ile sîngelui, fiecare dintre ele însumînd un num`r cuprins între 3 [i 10 volume, precum [i romanul lui Heather Davis, Nu plînge sub clar de lun`. |n total, am putea vorbi despre 24 de titluri de fantasy cu vampiri, toate avînd un succes extraordinar, lucru care ne-a determinat s` contract`m [i alte titluri pentru portofoliul editorial. n a consemnat Marius Chivu

19

Evelina Bidea este PR Manager al Grupului Editorial Corint.

RECENZII L I T E R AT U R ~

Corporalit`]i [i sinapse Pia Br\nzeu Bodysong Editura Brumar, 2010

pre] neprecizat [apte desene de Andrei Medinski postfa]` de Adriana Babe]i

Semioticiana [i anglista timi[orean` Pia Br\nzeu a reunit într-un volum elegant peste 60 de tablete ale rubricii „Bodysong“ ]inute în revista Orizont care, de cîteva decenii, îi ofer` un punct de stabilitate acestei autoare umblate pe toate meridianele... Textele sînt scurte [i concentrate, ca orice tablete (cca 3000 de semne fiecare) [i împreun` „]es“ o re]ea arahnoid` de semnifica]ii în jurul temei corpului [i a corporalit`]ii. Tem` mult-exploatat`, despre care – cum spune Adriana Babe]i în prefa]` – sau scris în lume biblioteci întregi. Cu un caracter marcat eseistic, de o relaxat` rigoare con]inut`, [i cu un duct confesiv bine temperat, volumul de fa]` pare s` se înscrie într-o serie timi[orean` de opuri coerente alc`tuite, „minimalist“, din f`rîme (m` gîndesc la Prozac-ul Adrianei Babe]i, la Cometa Hale-Bopp a lui Daniel Vighi [i la altele înc`). El atrage aten]ia, înainte de orice, prin diversitatea de caleidoscop „cosmopolit“ a subiectelor abordate, de care autoarea se apropie cu o v`dit` gra]ie a scriiturii [i cu o cuceritoare mobilitate a spiritului. Nu atît „tema“ este îns` important` aici, cît „varia]iunile“ pe marginea ei, amintind de Mitologiile lui Barthes. De la referin]ele mitologice la artele contemporane, pictur`, iconografie, fotografie, film, literatur`, design, vestimenta]ie, cyborgi, clone, body-language, body-building, body-art, corpuri spiritualizate, despiritualizate, reificate sau reflectate, de la separa]ia cartezian` între trup [i suflet/spirit la fuziunea lor, sîntem trecu]i pe nesim]ite – cu exemple/pretexte de tot felul – printr-o întreag` problematic` filozofic`, antropologic`, estetic` [.a.m.d., al c`rei „macrocosmos“ se reflect`

20

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 în „microcosmul“ secven]elor componente ale c`r]ii. Concrete]ea exemplelor se îmbin` cu abstra]iunea reflec]iei teoretice, sensibilizînd-o, iar semiotica se transform` în hibrid literar.

Urm`torul pasaj, profund autoreflexiv, pare s` o confirme: „...oare de ce visele noastre de oameni moderni nu ne mai încurajeaz` s` ne transform`m din cînd în cînd în hibrizi? Dac` trupul este oglinda gînditoare a universului [i dac` universul con]ine toate trupurile, de ce nu ar putea [i corpul nostru s` con]in` un univers mai larg?“. Senza]ia de autenticitate a acestui Bodysong e, oricum, pregnant`. Nu-i de mirare, întrucît preocup`rile „corporaliste“ ale autoarei au [i o (m`rturisit`) semnifica]ie genealogic`, strict personal`: Pia Br\nzeu e – s` nu uit`m – fiica reputatului chirurg b`n`]ean Pius Br\nzeu... Nu în ultimul rînd, ar fi de remarcat moralismul subtil [i ludic al acestor tablete semiotice, diseminat pretutindeni. Sau, dac` vre]i, mica „lec]ie de în]elepciune“ a corpului... Un exemplu, între atîtea altele posibile: „Asem`n`ri, pe lumea aceasta, se pot stabili între lucrurile cele mai nea[teptate. Prin urmare, nu îmi este greu s` leg corpul uman sau o parte a acestuia de bancnote, sigilii [i medalii comemorative. Nu m` refer aici la felul în care po]i face bani cu ajutorul corpului, nici la designul unei bancnote care trebuie s` încînte ochiul sau la maniera în care este imprimat corpul pe o medalie comemorativ`.

Voi cugeta doar la ochiul în]elepciunii lui Dumnezeu, acel ochi plasat într-un triunghi deasupra unei piramide, aflat pe bancnota de un dolar american [i pe Marele Sigiliu al Statelor Unite“.

F`r` a avea inten]ia s` fiu r`ut`cios, nu m` pot împiedica s` constat c` textele Bodysongului se a[az` mai bine între coperte de carte decît în paginile de revist`. |n ceea ce m` prive[te, recunosc, le-am descoperit abia acum adev`rata savoare (inclusiv de la savoir!), odat` cu coresponden]ele ce se ]es între ele ca ni[te vase de sînge sau ca ni[te sinapse. n Paul Cernat

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

O experien]` dantesc` Nichita Danilov Ambasadorul invizibil Colec]ia „Fiction Ltd.“, Editura Polirom, 2010

De cîte ori m` aflu în preajma lui Nichita Danilov îmi vine în minte, negre[it, o cunoscut` expresie american`: „A penny for your thoughts“. Adic`, în traducere liber`: „Ce n-a[ da s` [tiu ce gînde[ti“. Fizionomia mai degrab` impenetrabil` a omului genereaz` o astfel de reac]ie. Cu fa]a str`b`tut` de o senin`tate inextricabil`, înveselit` în r`stimpuri de cogita]iuni secrete (chiar [i atunci cînd merge pe strad`), Nichita Danilov pare conectat în permanen]` la un motor intelectual produc`tor de revela]ii, ce func]ioneaz` dup` regulile utopice ale unui veritabil perpetuum mobile renascentist. Abstras, extrem de parcimonios cu vorbele (pîn` la limita experimentului taciturn), niciodat` gr`bit sau agitat, laboriosul poet al „arlechinilor“ scrie – prezumtiv – neîncetat, pîn` [i în momentele în care dialogheaz` banalit`]i cu amicii. Are un aer gogolian, de individ egal cu sine, complet impasibil la ritualurile de superficialitate ale lumii care îl înconjoar`. Propriile-i medita]iuni îi ]in loc [i de spectacol diurn, devenind adev`rata lui materia mundi. |n forul s`u interior, Nichita Danilov are structur` de prozator [i m` bucur c` ultimii ani au scos la iveal`, [i pe pia]a c`r]ii, acest mister al scriitorului, rezervat în trecut numai privirilor exegetice exigente, dispuse s`-l descifreze dincolo de complicatele arhitecturi de semiotic` liric`. Descop`r în noua apari]ie de la Polirom, Ambasadorul invizibil, un roman monumental, cu extraordinare incursiuni în istoria mondial`, de dat` recent` ori îndep`rtat`. Nichita Danilov are o perspectiv` dantesc` asupra diacroniei, mitologizînd durata, sco]înd evenimentele din matca lor concret` (nespectaculoas`) [i

RECENZII proiectîndu-le în fic]ional (spectaculos). Nu întîmpl`tor m-am gîndit la Divina Comedia a lui Dante (fiecare capitol al c`r]ii pare un „cronotop“ ini]iatic, asem`n`tor cu cele articulate de scriitorul renascentist, iar ideea Purgatoriului, unde eroii – reali în istorie sau doar inventa]i de Danilov – î[i caut` izb`virea, trimite la el într-un mod inevitabil!). Exist` un Infern interior al tuturor indivizilor, ce poate fi exorcizat prin autoscopie – transformat` astfel în semnul alegoric al „purific`rii“. Ideea – foarte subtil explorat` în roman (mai ales în tribula]iile eroului-narator) – constituie miza fundamental` a c`r]ii.

Aici trebuie c`utat` [i semnifica]ia Purgatoriului creat, simbolic, de Nichita Danilov prin lumea personajelor sale. Romanul („literatura“) tr`ie[te în sine, stabilindu-[i filia]ii proprii cu istoria/realitatea din care se inspir` [i comunicînd, totodat`, sui generis cu interpretul s`u, lectorul (profesionist sau nu). Faptul se datoreaz` exclusiv dispari]iei autorului însu[i, anihilat de c`tre textul s`u. Individul creator „moare“, vocea sa c`p`tînd tonalit`]i „impersonale“, asemenea „celei a unui preot sau [aman, prin care vorbe[te întotdeauna „impersonalitatea divin`“, dup` cum constata Roland Barthes undeva (descriindu-l pe scriitor ca pe un „reflector“ al epocii sale!). Teoretiz`rile excesive nu sînt îns` utile în hermeneutica literaturii lui Danilov. El scrie o „proz` de poet“, ca s` spun a[a, îns` în sensul cel mai pozitiv cu putin]` al termenului, „c`rt`rescian“ dac` dori]i. O proz` „psihedelic`“, parabolic`, cu excursii frecvente în transcendent, în halucinant sau în subliminal.

O proz` fabuloas`, mitologic`, oniric`, mulat` pe un univers paralel, imperceptibil ochiului liber. Citind Ambasadorul invizibil, acest sentiment ajunge s` fie covîr[itor. Po]i crede, la un moment dat, c` te afli într-o pictur` a lui Bosch, unde mon[trii te privesc cu o naturale]e suspect`. Am convingerea c` romanul lui Nichita Danilov constituie o pies` narativ` remarcabil` din literatura contemporan`, meritînd întreaga aten]ie a criticilor literari. n Codrin Liviu Cu]itaru

21

39,95 lei

RECENZII L I T E R AT U R ~

Nebunia din scrisori Dan C. Mih`ilescu Despre Cioran [i fascina]ia nebuniei Editura Humanitas, 2010

19 lei

Cîndva, Dan C. Mih`ilescu visa s` scrie o istorie a Genera]iei ’27. „N-a fost s` fie“, ar fi zis Cioran, care folosea expresia ca defini]ie concentrat` a „destinului valah“. |n schimb, D.C.M. a publicat, de-a lungul vremii, numeroase articole [i eseuri pe marginea subiectului, file pre]ioase, inconturnabile, din „dosarul“ furio[ilor, „frumo[ilor nebuni“ interbelici. „Cioranomania“ nu s-a materializat nici ea într-un volum consistent despre autorul Schimb`rii la fa]` a României. Iar din proiectul unui studiu asupra literaturii epistolare române[ti s-au ales f`rîmele, ni[te c`r]ulii f`r` corset catedratic, eseistic-spumoase, serie inaugurat` cu Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu [i continuat` cu Despre Cioran [i fascina]ia nebuniei.

Oglinda sintezelor virtuale s-a spart într-o ploaie de cioburi sclipitoare. „Despre Dan C. Mih`ilescu [i voluptatea risipirii“ ar putea fi titlul unei incitante exegeze...

Valorificate fulgurant de Livius Ciocârlie [i sistematic de Mircea A. Diaconu (în Cui i-e fric` de Emil Cioran?), scrisorile lui Cioran – „cea mai spectaculos` nebunie din literatura român`“ – reprezint` pentru D.C.M. un puternic revelator al sciziunii provocate de cezura ([i autocenzura) exilului. Dincolo de temele obsedante (eul [i România), comentatorul urm`re[te evolu]ia de la „fluvialul confesiv“ al tîn`rului Cioran la „[uvoiul de lav` pietrificat`“ al „maturizatului“ parizian. Adic` de la „n`vala instinctual`, impruden]a magnanim`, apetitul pentru enormitatea hohotitoare sau ricanarea cinic`, pentru contradic]iile stupefiante [i jubila]ia provocatoare“ la „laconismul prudent al epistolarului aforistic“, „coregrafic“ (adecvarea, adesea interesat`, la profilul destinatarilor),

22

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 „echilibru, distan]a abil cultivat`, sicitatea tenden]ioas`, resemnarea autopersiflant`, mocqueria mai mult sau mai pu]in acid`“.

Cititorul nu va descoperi îns` aici un Cioran necunoscut, ci ebluisanta fiin]` ciclotimic`, egofil`, monomaniacal`, despletit` în antinomii [i palinodii, dar de o luciditate biciuitoare: o fîntîn` artezian`, de fl`c`ri dansante pe un pat de ghea]`. Un interes special prezint` totu[i coresponden]a picant` cu Friedgard Thoma, stimulatorul senzualit`]ii crepusculare a septuagenarului. D.C.M. vede în aceast` experien]` erotic` de b`trîne]e o explozie a vitalit`]ii comparabil` cu extazul delirant la întîlnirea, din june]e, cu Germania nazist`.

Analogie surprinz`toare, perfect justificat`: Friedgard devine, astfel, un Adolf Hitler al resuscit`rii unei energii scandaloase. „Am în]eles dependen]a mea senzual` de Dumneavoastr` în toat` claritatea ei abia dup` ce v-am m`rturisit la telefon c` a[ vrea s`-mi îngrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastr`“ – da (horribile dictu!), iat`-l pe îndr`gostitul Cioran, un „personaj“ deopotriv` ata[ant [i involuntar comic. Important, în ordine spiritual`, se dovede[te epistolarul (par]ial restituit) cu Armel Guerne, poet francez de origine elve]ian`, pu]in sau deloc familiar publicului român, fiindc` acolo – ne previne autorul – se reg`se[te problema spinoas` a (ne)credin]ei [i (ne)religiozit`]ii lui Cioran.

Despre „metoda“ criticului din Despre Cioran [i fascina]ia nebuniei n-ar fi prea multe de spus. |n viziunea lui D.C.M., interpretul operei cioraniene (reunind „cuvinte esen]iale, definitive“) este condamnat la condi]ia ancilarit`]ii: „Cioran trebuie citit [i citat. Comentariul trebuie s` se rezume la func]ia de ligament, de articulare în puzzle“. Nimic de repro[at: articula]ii ferme, cîrlige subiectiv-evocative, glose – atîtea cîte sînt – pertinente, stil str`lucitor. {i concluzia peremptorie, strecurat` în prima parte a c`r]ii: „|n fond, toat` via]a lui Cioran este o hor`, un dans al ielelor, împrejurul Nebuniei“. n Gabriela Gheorghi[or

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

Exuvii dou`miiste m. du]escu [i toat` bucuria acelor ani tri[ti Editura Cartea Româneasc`, 2010

Primul text care ar trebui citit din volumul lui m. du]escu îi apar]ine, de fapt, lui a. urmanov. F`r` a parcurge prezentarea de pe coperta a IV-a, cititorul s-ar putea s` renun]e dup` doar cîteva pagini la a-[i satisface curiozitatea de a afla de ce [i toat` bucuria acelor ani tri[ti a cî[tigat premiul pentru poezie la Concursul na]ional de debut al Editurii Cartea Româneasc`, 2009. Poemul de deschidere e promi]`tor (anun]înd o configurare inedit` a rela]iei tat`-fiu), îns` textele care urmeaz` creeaz` impresia unor amintiri din copil`rie insipide, for]ate s` ia forma unor versuri ce relateaz` întîmpl`ri comune prin intermediul unor imagini-cli[eu. Tocmai de aceea, dincolo de tonalitatea tezist-profetic` (du]escu ar impune „mainstream-ul [poetic] de mîine“), grila de lectur` propus` de urmanov devine salvatoare. Acesta sugereaz` c` volumul merit` valorizat ca un experiment literar format din patru cicluri [i din tot atîtea registre poetice menite s` surprind` metamorfozele unui „om oarecare“ într-un univers lipsit de orice sens.

Cu alte cuvinte, macrostructura c`r]ii [i intui]iile ideatice ale autorului ar pune sub ratur` eventualele deficien]e stilistice ori fundamentarea modest` a imaginarului poetic.

Abordat astfel, [i toat` bucuria acelor ani tri[ti î[i dezv`luie osatura narativ` cel pu]in intrigant`, luminînd totodat` cele cîteva insule de poeticitate. Sec]iunea ini]ial` cuprinde mai ales rememor`ri din ultimul deceniu al comunismului, cînd protagonistul e capabil s` reduc` întreaga lume la ceea ce vede, aude sau atinge. De aici se na[te prima form` a oximoronului marcat chiar din titlu: întîmpl`rile cotidiene eman` un aer escapist, iar idilismul e

RECENZII contaminat de o amenin]are imposibil de conceptualizat. Pentru b`iatul crescut la bunici, evenimentele capitale sînt reprezentate de ritualul întîlnirii de la final de s`pt`mîn` cu p`rin]ii frumo[i [i parfuma]i, de vederea întîmpl`toare a sexului tat`lui, de prima masturbare ori de scrierea pomelnicului la înmormîntarea bunicului. Interiorizarea e imposibil` la acel moment [i doar decesul tat`lui din 2002 confer` perioadei respective fondul de semnifica]ie necesar consemn`rii.

Copil`ria atît de banal` fusese marcat` de complexul perfec]iunii paterne, iar figura castratoare a acestuia devine obsedant` în anii adolescen]ei [i ai tinere]ii (ciclurile 2 [i 3), cînd rupturile/tensiunile interioare, amoroase sau sociale ating punctul culminant. Incapacitatea de a-[i manifesta dragostea la priveghi ori la parastas (unde totul se desf`[oar` mecanic [i placid) va constitui un handicap ce se va repercuta [i asupra rela]iilor erotice, generînd nenum`rate puseuri autodistructive: „m` extenuez controlat / sistematic / pîn` îmi confund mîinile […] ochii mei cap`t` o paloare cenu[ie / iar buzele mi se albesc reci [i uscate“ („postcard # 2“). Nu întîmpl`tor, ultimul ciclu aduce o cinic` [i parodic` împ`care cu sine. Acum, modelul existen]ial e oferit de corporatistul Corneliu, „omul nou“ al postcomunismului, compus urmuzian exclusiv din haine de firm`, gadgeturi hi-tech [i limbaj/comportament „business“.

Protagonistul începe s` recupereze acea vîrst` a incon[tien]ei fericite în care contactul cu lumea [i cu propriul eu se desf`[ura doar epidermic, evitîndu-se prin urmare traumele ori fluctua]iile destabilizatoare.

Lui m. du]escu îi reu[esc astfel de secven]e cvasipoetice în care apatia [i absurdul ofer` simulacre de bucurie ce pot atenua triste]ea lipsei de substan]` a lumii. Totu[i, e greu de decis dac` senza]ia de vid existen]ial din [i toat` bucuria acelor ani tri[ti e rezultatul proiectului artistic al autorului sau r`mîne un efect al penuriei de mijloace poetice. Cel pu]in în cazul ciclurilor mediane, înclin pentru a doua variant`. n Cosmin Borza

23

22,95 lei

RECENZII L I T E R AT U R ~

Consens la cîrcoteal` Mihai G`inu[` Scîndura de frizerie Editura Polirom, 2010

22,95 lei

La vîrsta „clasiciz`rii“ sale, umorul românesc de mainstream arat` destul de trist. Departe de cruzimea sclipitoare [i naturale]ea învigorant` a primei vîrste a Diverti[ilor, Ca]avencilor sau Cîrcota[ilor, pamfletul – scris [i televizat – s-a rutinat pe ni[te ]inte deja c`zute din prea mult` uzur` sau [i-a umplut (cazul emisiunilor) pauzele de inspira]ie cu puneri în scen` tot mai fumigene, invita]i & efecte speciale etc. Brandurile umoristice se istoricizeaz` destul de repede, în general; la noi îns`, intrate în alert` de rating, acestea caut` s`-[i prelungeasc` speran]a de via]` institu]ional` fie [i prin rabaturi calitative în genul Vacan]a Mare.

Dac` {erban Huidu prezint` – pe lîng` Cronic`... – topuri muzicale, Mihai G`inu[` face, cu cinci c`r]i la activ, pa[i deci[i ca voce „civic`“. Povestirile [i „romanul“ s`u se subsumeaz`, cu toate hainele decent beletristice, literaturii pamfletare, asezonînd comentariul subiectului fierbinte sau cli[eului la zi, cu un oarecare gust personal al fantasticului [i absurdului. Versat în vodevilul caragialesc din massmedia sau „politichie“, Mihai G`inu[` nu se arat` cîtu[i de pu]in sictirit de gura lumii pe care o puric` de ani buni. Candoarea sincer` a unui privitor ce nu preget` s` se mire c` „Mare e gr`dina Ta...“ r`bufne[te molipsitor, justificînd „marele succes de public“ al volumelor sale. Agresat de [tiri, fandoseli televizate sau grobianism cotidian, M.G. î[i joac`, [i în noua culegere de schi]e, fandacsia pe portativ de scenet` [i pe twist de calambur. Desigur c` ofurile sale sociologice le împ`rt`[e[te numeroas` lume cu mintea la cap, diferen]a fiind c` aceasta se complace totu[i cu telecomanda [i tabloidele. Autorul e, de pild`, gînd la gînd cu

24

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 un larg tronson de public românesc dac` se ia de Boc sau blonde siliconate, dac` maimu]`re[te „otevizarea“ sau moda de la pagina 5. Sînt subiecte deja hîr[ite de b`[c`lie, ca bancurile cu Bul`, [i n-a[ zice c-ar mai fi aici de admirat ineditul sau curajul de opinie, ci eventual de simpatizat energia h`r]uielii de care G`inu[` nu se dezminte. |n esen]`, hazul s`u nu r`stoarn`, ci confirm` [i bifeaz` cli[ee. Imaginativ îns`, talentul scenaristic al autorului iese la ramp` chiar [i doar pentru a compila aceste cli[ee.

M.G. poate fi [i un parodist original cînd rescrie Morome]ii în era Internetului sau C`ldur` mare cu premierul pe post de „fecior idiot“.

Savuroase deschideri literare au, pe de alt` parte, schi]ele cu cet`]eni simplicitas: aridul contabil Pafnutie ce se viseaz` noaptea supererou sau pensionarul Dobrescu care d` anun]uri fictive, din lips` de ocupa]ie. Omul inocent intoxicat de mediu pare, de fapt, o tem` subtextual` a paginilor de fa]`.

Ajung astfel la problema care nu st` în scriitura vivace a umoristului, în calitatea beletristic` OK sau în vulgarit`]ile cu m`sur`, ci în concep]ia sa dintre rînduri. C` debandada moral` a României s-ar trage, epidemiologic, de la politicienii, mass-media [i cele cîteva „modele“ vedetistice care-i viruseaz` „bunul-sim] tradi]ional“ – e o ipotez` facil` [i nu lipsit` de un na]ionalism etalat spre aplauzele galeriei.

Mihai G`inu[` se poate întreba, cu aplombul unui Puric sau Vadim, de ce „înainte ne p`zeam odoarele s` nu le fure ]iganii“, iar „ast`zi, puii fug singuri în ]ig`nia media“. |ns` glumi]ele sale nu vor zgînd`ri astfel, ca orice umor autentic, iner]ii de gîndire, ci vor gîdila, într-o ap` c`ldu]`, prejudec`]ile autom`gulitoare ale unui „popor“ ce se [tie de cînd lumea pur, dar stricat/persecutat de al]ii. Cronica Cârcota[ilor î[i construise o binemeritat` faim` de tribun` subversiv` la adresa puterii – politice [i spectaculare, împungînd fi]ele respective cu o floret` inteligent` [i imbatabil`. Din p`cate, atît emisiunea, cît [i creierul s`u, ast`zi autor de public, au capotat într-un conformism de opinie ce n-are cum fi decît... pe placul tuturor. n Adriana Stan

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

Ruda s`rac` a doctorului Frankenstein Carlos Ruiz Zafón Marina Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2010

Lui Óscar Drai, elev la un liceu iezuit din Barcelona, îi place s` viseze în timpul orelor de curs [i s` se plimbe pe str`zile labirintice ale ora[ului. |ntr-o dup`-amiaz`, urm`re[te un motan cenu[iu prin gr`dina unei case cu zidurile ascunse de vegeta]ie ruderal`. Din`untru aude, precum Ulise la poarta Circei, o melodie cîntat` cu voce ademenitoare. P`trunde într-o înc`pere luminat` doar de lumîn`ri [i dominat` de portretul unei femei cu ochi tri[ti, se sperie cumplit de b`rbatul cu p`r lung [i alb ce se ridic` pe nea[teptate dintr-un jil] aflat în penu`mbr` [i, înainte s` o zbugheasc` pe u[`, înha]` un antic, dar ar`tos ceas de buzunar stricat. Gra]ie acestui ceas, Óscar o va întîlni pe Marina. Fata e blond`, poart` o rochie alb` [i merge bine pe biciclet`.

A[adar, emo]ia masculin` se justific`: „Am r`mas ca un imbecil lovit de paralizie“. Cei doi se plac numaidecît. Marina îl duce pe b`iatul cleptoman înapoi la casa misterioas`, unde locuie[te împreun` cu tat`l ei (un pictor genial pr`bu[it sub o nenorocire despre care nu afl`m înc` nimic) [i cu motanul cenu[iu botezat Kafka. |n scurt timp, Óscar devine un obi[nuit al casei, iar Marina nu se va mai sfii s`-i arate jocul ei preferat în cimitir: spionarea unei doamne cu pelerin` [i voal negre.

Necunoscuta obi[nuie[te s` lase trandafiri pe un mormînt ce are pe lespede nu un nume, ci un fluture la fel de întunecat ca hainele îndoliate. „Vrei s-o urm`rim?“, întreab` Óscar. „Parc` voiai ac]iune“, r`spunde Marina. {i astfel, cititorului i se ofer` ac]iune pe str`zile unei Barcelone unde

RECENZII ploaia [i fulgerele nu contenesc, iezui]ii nu pun întreb`ri privitoare la absen]a elevilor peste noapte, iar vizitii cu aspect de cioclu mîn` voinice[te tr`surile pe str`zi f`r` automobile [i f`r` poli]ie, de[i ni se spune c` sîntem la finele anilor ’70. Un soi de doctor Frankenstein slav, pasionat de fluturi, dar cu aspectul lui Doc Octopus din Spider-Man, o nefericit` pasat` între ta]i nebuni, pe nume María Shelley, un comisar cu mintea zdruncinat`, un afacerist malefic gata s` se confeseze primei persoane care-i bate la u[`, ni[te gemeni [arlatani [i violen]i ce ies [i intr` în scen` a[a încît s` ]in` cus`tura final` [i o hoard` de mor]i vii (sau cyborgs?) tolomaci se calc` în picioare pentru a condimenta ac]iunea promis`.

Marina este prezentat drept roman gotic. Nu numai c` nu are leg`tur` cu genul gotic, dar nu e nici m`car roman.

Desigur, o asemenea poveste nu trebuie s` fie verosimil`, dar trebuie s` func]ioneze conform regulilor pe care pretinde c` le elaboreaz`.

Lui Carlos Ruiz Zafón îi lipsesc îns` atît fantezia, cît [i stilul. |n loc s`-[i imagineze r`ul dezl`n]uit, el se mul]ume[te s` plaseze întîmpl`rile în Cartierul Gotic. Nu g`se[ti nic`ieri un decor demn de re]inut, o ar`tare diferit` de caraghioslîcurile zombificate din filmele de serie B, iar despre atmosfer` nici nu are rost s` pomenim.

Vocabularul autorului se reduce la cîteva cuvinte.

Totul este „straniu“, „sinistru“, „ciudat“, „funebru“, „infernal“. Pretutindeni numai „tenebre“, „bezn`“ [i „abis“. Compara]iilor pr`fuite („negru ca t`ciunele“) [i pletorei de pronume nehot`rîte („ceva se tîra...“) li se adaug` personaje plate, nemotivate, capabile doar s` monologheze inept, ca [i cum ar cita din Paulo Coelho. „Nimeni nu poate pricepe nimic din via]` pîn` ce nu în]elege moartea“, filozofeaz` Marina. „Timpul face din trup ceea ce prostia face din suflet“, sun` o alt` cugetare. A[a-zisa ac]iune etaleaz` ni[te sincope logice numai bune s` dea frîu liber umorului involuntar. Pe scurt, cînd î[i închipuie c` scrie literatur` gotic`, Carlos Ruiz Zafón procedeaz` precum acele persoane ridicole care-[i inventeaz` rude aristocrate, în ciuda faptului c` opincile li se v`d la fiecare pas. n Alexandru Budac

25

29,50 lei traducere din limba spaniol` [i note de Ileana Scipione

RECENZII L I T E R AT U R ~

Cearta cu psihanaliza Erica Jong Teama de zbor Colec]ia „Eroscop“, Editura Trei, 2010

45 lei traducere din limba englez` [i note de Monica Vlad

O femeie caut` sexul f`r` opreli[ti. Este c`s`torit`, dar are în stomac un „ghiont de pofte“ care nu-i dau pace. Scrie poeme erotice [i are fantezii cu b`rba]ii necunoscu]i din trenuri. Se teme de poftele ei, a[a cum se teme de zborul cu avionul. Dar nu se teme s` [i le recunoasc`, ceea ce, în America anilor ’70, împreun` cu identitatea sa de evreic`, isc` o mare vîlv`. Numele ei este Isadora Wing, numele scriitoarei care a inventat-o este Erica Jong, iar cartea – Teama de zbor – a devenit celebr` în lume pentru felul, [ocant de deschis, în care a abordat problema sexualit`]ii feminine [i a tuturor celoralte tabuuri ale rela]iilor dintre b`rba]i [i femei. Maniera franc` [i radical` (pentru perioada în cauz`) a discursului îl convinge pe John Updike [i, mai mult, pe însu[i maestrul sexului în literatur`, Henry Miller, s-o promoveze.

Dup` cum preveste[te [i numele, Isadora Zelda Wing pare sortit` unei cariere de artist`.

Asta dac` nu ar fi femeie – fapt care presupune c` la un moment dat va trebui s` aleag` între a avea un copil sau a fi artist` –, dac` nu ar fi cople[it` de imaginea [i predicamentele mamei sale (o pictori]` ratat`, peste ale c`rei pînze moderniste obi[nuia s` picteze, în stil tradi]ional, tat`l ei), dac` nu ar trebui s` fac` fa]` maternit`]ii furibunde a surorilor ei, Randy [i Chloe, [i dac` ar g`si puterea „s` se ridice de pe canapea“ (s` se elibereze de povestea primului so], schizofrenic, [i de echilibrul cuminte pe care i-l ofer` cel de-al doilea so], psihiatru). Aflat` la bordul unui avion care aduce psihiatrii la Viena pentru un congres, Isadora nu b`nuie[te c` se afl` la începutul c`l`toriei ce o va înv`]a s`

26

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 descîlceasc` toate acestea. {i, mai ales, s` scape de sentimentul-umbrel` care le ocrote[te: vina. |n acest context, eroina î[i întîlne[te antieroul, pe Adrian Goodlove, psihiatru [i el. Dac` în vîrtejul argumenta]iilor protagonistei urm`rim mai multe siluete masculine – tat`l, nebunul, vindec`torul, so]ul, amantul misterios – [i „b`rbatul de sub pat“– care le însumeaz` pe toate, adic` idealul –, Adrian este b`rbatul imposibil de categorisit. |n el, bineîn]eles, Isadora vede o eliberare, pîn` cînd va înv`]a c` eliberarea vine odat` cu vindecarea dependen]ei de b`rba]i [i cu puterea de a fi singur`. O singur` cheie îi va livra Adrian, amintidu-i c` are scrisul ei.

Dac` tribula]iile în linia feminismului pot p`rea ast`zi clasice, farmecul c`r]ii st` în sinceritatea [i prospe]imea vocii feminine care este un barometru extrem de fin al schimb`rii protagonistei, astfel încît, de fapt, este adev`rata creatoare de intrig`. Vocea îl poart` pe cititor pe un parcurs sinuos [i fr`mîntat de silogisme, într-o spumoas` tensiune de argumente [i contraargumente, toate instrumente care deschid u[i ale copil`riei, ale fostelor rela]ii, ale rela]iei cu p`rin]ii [i cu surorile, ale descoperirilor sexuale. |ncercînd s` se ridice de pe canapelele multor psihanali[ti care au tratato f`r` succes, protagonista se psihanalizeaz`, de fapt, singur`, forînd [i sondînd întruna. Dar nu cu seriozitatea [i r`ceala psihanalizei, ci cu propriile arme, dintre care nu lipse[te deloc umorul. |n timp ce c`l`tore[te cu peste o sut` de psihiatri la Viena, înm`rmurit` de teama de zbor, Isadora are de partea ei, de[i înc` nu [tie, c`ldura, umanitatea [i chiar lucidiatea pe care psihanaliza (bogat ironizat` la tot pasul) pare s` [i le fi pierdut în jargon.

La finalul c`r]ii, o nou` surpriz`: vocea creatoarei Isadorei, treizeci de ani mai tîrziu.

Erica Jong e preg`tit` s` arate c` emanciparea de psihanaliz` ([i nu numai) a f`cut-o pe Isadora o figur` clasic` a scrierilor „furiei feminine“ (Anne Sexton, Sylvia Plath) a anilor ’70. Nu c` ar fi fost necesar s` afl`m finalul, c`ci ceea ce conteaz` este, nu-i a[a, drumul pîn` acolo. n {tefania Mihalache

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

Alienare [i delir Nick Cave {i a v`zut asina pe înger Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2010

La aproape un an de la lansarea volumului Moartea lui Bunny Munro, Editura Polirom public` romanul de debut al muzicianului australian Nick Cave, intitulat {i a v`zut asina pe înger. Pentru cei familiariza]i cu muzica lui Nick Cave [i a trupei sale The Bad Seeds, atmosfera acestei c`r]i nu este surprinz`toare. E o continuare fireasc` a lumii întunecate din cîntecele sale, o lume populat` de criminali, vagabonzi, prostituate, psihopa]i, alcoolici, habotnici ipocri]i, izola]i cu to]ii undeva la marginea societ`]ii, singuri [i neîn]ele[i.

Figura central` este Euchrid Euchrow, un b`rbat mut [i atins de demen]`, n`scut într-o familie disfunc]ional`, dintr-o mam` alcoolic` [i un tat` obsedat de construirea capcanelor pentru animale, care la rîndu-i provenea dintr-o familie în care incestul [i crima erau practici cotidiene. De[i romanul prezint` numeroase schimb`ri de perspectiv` narativ`, el este în cea mai mare parte narat de însu[i Euchrid, care prive[te, interpreteaz` [i încearc` s` comunice cu semenii s`i, locuitorii v`ii Ukulore, într-o manier` bizar`, dictat` de propria incapacitate de a vorbi. Nefiind capabil s` interac]ioneze cu oamenii din jur, Euchrid î[i construie[te o lume paralel` în care singurul s`u interlocutor este Dumnezeu. El proiecteaz` pe divinitate atît rela]ia cu tat`l s`u, cît [i cu întreaga lume care îi este ostil`. Rezultatul este un Dumnezeu fals, sadic, lipsit de mil`, care îl îndeamn` s` comit` acte de violen]` sau s` î[i construiasc` o adev`rat` cetate din lemn [i fier vechi, denumit` Capde-cîine, nu întîmpl`tor ap`rat` de cîinii mutila]i de capcanele tat`lui s`u. Euchrid „vorbe[te“ cititorului din aceast` lume imaginar`,

RECENZII dominat` de viziuni angelice, creaturi bizare [i discursuri divine. Dar inabilitatea sa de a socializa devine cauza principal` a unei frustr`ri chinuitoare, care duce treptat la nebunie.

Romanul exploreaz` felul în care locuitorii v`ii Ukulore contribuie în mod direct la alienarea personajului principal. Din cauza originii sale [i mai ales a handicapului s`u, Euchrid este marginalizat, ironizat [i umilit de locuitorii ora[ului. El este astfel obligat s` tr`iasc` la periferie, în tov`r`[ia a doi vagabonzi [i a prostituatei ora[ului. Nick Cave asociaz` cele dou` lumi aparent opuse – ora[ul (centrul) [i Euchrid (marginea) – cu scopul v`dit de a demasca similaritatea lor. Misiunea obscur` a personajului este marcat` de acela[i fanatism religios vizibil [i la semenii s`i, care dau dovad` de o ipocrizie teribil` cînd încearc` s` justifice orice act de cruzime prin referiri iscusite la anumite versete biblice.

Pe m`sur` ce nebunia pune st`pînire pe proscris, scenele devin din ce în ce mai brute, viziunile divine se înte]esc [i nara]iunea cap`t` o aur` baroc`. Euchrid o urm`re[te în ascuns pe Beth, o tîn`r` pe care to]i o credeau sfînt` pentru c` s-a n`scut în ziua în care s-a încheiat ploaia ce le-a marcat tuturor existen]a timp de trei ani. Pustnicul dement este în aceea[i m`sur` atras [i intimidat de frumoasa fecioar` care, la rîndul ei, molipsindu-se de nebunia vizitatorului misterios, crede c` îl are în fa]` pe însu[i Dumnezeu, venit la geamul ei cu scopul de a-i r`spl`ti virtu]ile.

Sîntem invita]i astfel s` fim martorii degrad`rii spirituale [i morale a unei lumi bazate pe ac]iuni arbitrare, credin]e false [i practici oculte, [i ai procesului de dezumanizare a sinelui. Dincolo de avalan[a de imagini suprarealiste, de o anumit` obscuritate a exprim`rii [i de structura inegal`, {i a v`zut asina pe înger are meritul de a analiza felul în care un destin poate fi distrus înc` de la na[tere, ca urmare a lipsei dragostei, a abuzurilor p`rin]ilor [i a traumelor din copil`rie, iar mai apoi ca un rezultat firesc al influen]ei nefaste a societ`]ii formaliste, intolerante [i fariseice. n Drago[ Zetu

27

29,95 lei traducere din limba englez` [i note de Alexandra Coliban

RECENZII SF

Revolu]ia oului cu maionez` Benoît Duteurtre |ntoarcerea generalului Colec]ia „Globus“, Editura Univers, 2010

16,90 lei traducere din limba francez` de Irinel Antoniu

|n luna martie a acestui an ap`rea în Fran]a un roman al lui Benoît Duteurtre, care, în iunie, la Bookfest, avea s` fie lansat [i în române[te (în ren`scuta colec]ie „Globus“), în prezen]a autorului.

Cam 2030 e anul pove[tii, la un moment dat, dup` ce toate cele narate vor fi trecut. 2030, cînd un mo[ le poveste[te unor puberi despre o lume în care pulpele de pui de la KFC aveau pene [i alergau prin jurul caselor, o lume în care se mîncau pe[ti s`lbatici prin[i pe fundul m`rilor, iar cotletele tr`iau în grajduri. |n 2030 Uniunea European` a triumfat [i în locul statelor exist` doar 50 de regiuni autonome. Nu mai exist` ]`ri, nu mai exist` na]iuni (dar exist` poli]ia firmelor) [i toate lucrurile sînt reglementate (sau interzise).

Povestea din carte începe de fapt ceva mai devreme, într-o Fran]` stat-membru al UE, cu toate binefacerile care decurg de aici. {i vorbim despre poli]ia audio-vizual`, vorbim despre poli]ia care te ap`r` de to]i [i de toate, inclusiv de tine însu]i [i de apuc`turile tale – cum ar fi aceea de a trece strada, ac]iune în care ai putea fi r`nit etc. U[or-u[or Parisul european se transform` în ceea ce l-a f`cut apartenen]a la UE, iar UE, în viziunea lui Duteurtre, este un ]inut distopic în care se poate întîmpla orice. {i „orice“ chiar se întîmpl`, sub forma revenirii generalului De Gaulle.

Mai întîi ca emisie televizat`, apoi în carne [i oase.

Ipotezele se lanseaz` imediat: cea a congel`rii (sau Hibernatus, dup` celebrul film cu Louis de Funès), cea a înscen`rii mor]ii în 1970 (m-am retras pentru c` îmi f`cusem treaba, ]ara mergea într-o direc]ie bun` – zice în primul interviu, dup` cea de-a patra apari]ie televizat`) etc. Cert este c`, de la revolu]ia oului cu maionez` din

28

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 primul capitol – generat` de revolta unui scriitor (narator al unor capitole) împotriva directivei europene de conservare a sosurilor, ceea ce are ca efect scoaterea de pe pia]` a maionezei tradi]ionale – la Noua Revolu]ie Francez` nu e decît un pas, care, dup` înfiin]area Partidului cu Adev`rat Gaullist [i cî[tigarea algerilor, chiar se înf`ptuie[te. {i tot ce a propov`duit generalul – recî[tigarea Fran]ei de c`tre francezi, redobîndirea limbii [i a istoriei, a tradi]iilor – se realizeaz`, [i nimeni, nimeni nu-i poate sta împotriv`.

Numai UE [i intrigan]ii americani nu se împac` deloc cu ideea. Iar calea de atac este tineretul, care va fi manipulat insinuîndu-se prin pres` ideea c` americanii vor lansa pe pia]` Freeweb, o re]ea global` gratuit`, mai pu]in francezilor, al c`ror acces le este interzis de noul pre[edinte De Gaulle. Totul pîn` la Internet, nu?! Lucrurile revin la normal – generalul î[i d` demisia (consider` periculoas` direc]ia pe care se merge, dar nu vrea s` stea în calea voin]ei populare) –, care „normal“ este acela de vi-l spusei la început.

Ciudat` poveste ne spune scriitorul francez, n`scut în 1960, cî[tig`tor, printre altele, al Premiului Medicis [i al Premiului Academiei Franceze. O poveste ce îi va atrage mai degrab` pe cititorii lui Orwell sau Huxley [i îi va dezam`gi pe reprezentan]ii nucleului pur [i dur din armata sefi[tilor, care nu vor g`si în paginile miniromanului nici o ac]iune palpitant`, nici o galerie larg` de personaje, nici cine [tie ce ipoteze mai mult sau mai pu]in [tiin]ifice.

Romanul seam`n` mai mult cu un eseu, dialoguri sînt pu]ine, dar cercetarea ipotezelor de lucru e mult`, disecarea acestora (despicarea firului în patru) este mult`, cro[etarea pe seama acestor ipoteze, pe seama viitorului spre care ne îndrept`m dac` o vom ]ine neab`tut pe calea pe care am luat-o...

Este, în acela[i timp, o satir` bine ]intit`, cu mult umor, cu multe subtilit`]i aruncate ici, colo, cu trimiteri spre... cum se zicea? A, da: oameni, fapte, întîmpl`ri...

Pentru francezi, probabil e [i mai savuros.

Cam ca un ou cu maionez`, dac` mi se permite... n Michael Haulic`

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

POLITOLOGIE

Internalizarea controlului Jakob Schrenk Arta exploat`rii de sine sau minunata lume nou` a muncii Colec]ia „Spa]ii publice“, Editura Humanitas, 2010

{eful e un tip de ga[c`. E politicos, s`ritor la nevoie, [tie s` î]i descre]easc` fruntea cu o glum`. Nu e tipul zbir, nu st` cu ochii pe ceas s` î]i calculeze minutele de întîrziere, ba chiar î]i d` de în]eles c` nu e o problem` dac` mai întîrzii din cînd în cînd. Colegii sînt cool, te sim]i bine cu ei, munce[ti relaxat. E un mediu propice performan]ei profesionale. Aproape c` nu [tii cînd trec orele de program. {i orele suplimentare. Tot mai multe. A[a de multe c`, atunci cînd ajungi acas`, nu î]i mai r`mîne decît s` dormi. Pentru a fi în form` a doua zi, la serviciu. Povestea sun` cunoscut multor angaja]i de companie modern`.

Epoca pontajului [i a [efului care î]i urm`re[te fiecare mi[care a apus – ne spune Jakob Schrenk, jurnalist [i sociolog german din „noul val“ (n`scut în 1977). Controlul din exterior al angajatului, pilon al teoriilor exploat`rii omului de c`tre om, nu mai e necesar într-o lume în care el este exercitat tot mai mult în interiorul individului.

Ce-i face pe oameni s` munceasc` cu atîta sîrg, de[i nu îi oblig` nimeni? |n primul rînd, teama – crede Schrenk. Teama c` vor pierde jobul [i, implicit, caden]a în cursa spre prosperitate, dreptul de a se bucura de pl`cerile consumismului. C` vor ajunge ni[te rata]i, în compara]ie cu colegii de genera]ie. Aceast` team` endemic` afecteaz` puternic structura psihic` a individului [i ajunge s` îi guverneze întreaga via]` – spune autorul. Tot ceea ce face, la serviciu sau în afara lui, ajunge s` serveasc` unui singur ]el: acela de a deveni mai competitiv profesional, pentru a putea r`mîne în cursa succesului. Ame-

RECENZII nin]`rile sînt multe: competi]ia pentru joburile bine pl`tite e acum global`, volatilitatea slujbelor [i a competen]elor cre[te, criza economic` î[i spune cuvîntul. Singura [ans` a angajatului este s` fie mereu în priz`, s` alerge în continuu. {i dac` tot am ajuns la alergat, merit` men]ionat` imaginea s`lii de fitness, prezentat` ca un fel de reminiscen]` a halei industriale, în care oamenii î[i solicit` mu[chii, diferen]a fiind c` acum nu o mai fac din obliga]ia de a îndeplini norma, ci din aceea de a fi într-o bun` form` fizic`, cheie a succesului profesional în noua lume a muncii. Banda de produc]ie în serie – care ne duce cu gîndul la Chaplin în Timpuri noi – se transform` în banda din sala de fitness, pe care angajatul zilelor noastre alearg` în gol, la infinit.

Noua lume a muncii aduce cu sine personaje [i situa]ii sociale noi. |n opozi]ie fa]` de „workaholicul“ men]ionat în primul paragraf, care î[i petrece aproape toat` via]a la birou, Schrenk îl prezint` pe „jetrosexual“, angajatul caracterizat de o mobilitate maxim`, aflat mereu în avion.

Obseda]ii de opera]ii estetice [i dependen]ii de pastile [i substan]e anti-oboseal` [i anti-stres întregesc un tablou uman bizar, dar care devine pe zi ce trece tot mai familiar multora dintre noi.

Lipsa prietenilor din cauza lipsei timpului [i dragostea la distan]` sînt doar dou` dintre multele exemple de realit`]i sociale generate de noile rela]ii de munc`.

Se mai poate sc`pa din aceast` jungl`? Autorul este optimist, considerînd c` exist` strategii în acest sens experimentate deja cu succes. Cea mai celebr` este a[a-numita downshifting, „coborîrea cu un nivel mai jos“, practicat` de oameni cu cariere de succes care se hot`r`sc s` renun]e, de bun` voie, la autoexploatare [i aleg s` tr`iasc` o via]` cu ceva mai pu]ine satisfac]ii materiale, dar mai plin` de sens, dincolo de serviciu.

Schrenk recunoa[te c` noul mediu economic, caracterizat de incertitudine [i de teama pierderii jobului, îngreuneaz` efortul multora de a ie[i din malaxor, dar îi încurajeaz` s` con[tientizeze m`car problema [i s` fie preg`ti]i s` lupte pentru dreptul la un pic mai mult` via]` personal`. n Bogdan Barbu

29

25 lei traducere din limba german` de Dana Gheorghe

RECENZII S P I R I T U A L I TAT E

Asta m` intereseaz` Jacob Taubes Teologia dup` revolu]ia copernican` Editura Tact, 2010

17 lei traducere de Andrei [i George State edi]ie îngrijit` [i prefa]` de Claudiu Vere[

Cînd am încheiat lectura traducerii Teologiei dup` revolu]ia copernican` a lui Jacob Taubes, realizat` de Andrei [i George State în 2010 la Editura Tact din Cluj, am închis cu grij` voluma[ul între palme [i mi-am spus: „Asta m` intereseaz` foarte mult“. Am reflectat apoi asupra motivului acestui interes [i l-am v`zut ca pe unul foarte general [i lipsit de orice subiectivitate: el vorbe[te [i despre teologia supus` modernit`]ii, [i despre teologia care a n`scut modernitatea, [i despre teologia care indic` ie[irea din modernitate. |n fond, sînt cinci studii publicate între anii 1949 [i 1955 în reviste [i reunite la Wilhelm Fink Verlag în 1996 (2007) sub titlul, înc` [i mai sugestiv, Vom Kult zur Kultur. Bausteine zu einer Kritik der historischen Vernunft. Studiile vin dintr-o reflec]ie deschis` [i lucid` a rabinului Taubes fa]` de teologia catolic` [i protestant` de dup` Hegel [i angajeaz` în subsol trei fluvii tematice pe care le-am men]ionat mai sus. Studiile sînt dedicate, pe rînd, unei ipoteze explicative privind na[terea teologiei moderne a dialogului nemediat între om [i Dumnezeu în care unul se manifest` în cel`lalt, între Hegel [i Feuerbach; apoi modului în care Karl Barth conduce, prin teologia sa dialectic`, la o form` de imanentism tipic` modernit`]ii posthegeliene, f`r` a se desprinde complet din ea; despre felul în care Paul Tillich reconstruie[te o teologie existen]ial` ca semn al crizei imanentismului logos-ului de origine ioanic`, imanentism ob]inut de în]elegerea substan]ei divine drept o func]ie coborît` în spiritul creat; despre interpretarea onto-

30

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 logic` a teologiei, interpretare v`zut` ca surs` de oscila]ie a statutului teologului ca voce a Bisericii [i spirit solitar [i reflexiv, pneumatic [i implicit disident pe porti]a deschis` de foarte mult timp de Origene. |n fine, despre teologia politic`, o reflec]ie asupra modului în care tema major` a modernit`]ii politice – echilibrul – este replic` a ierarhiilor medievale, are r`d`cini în gnozele medievale [i transpare mai pu]in în texte, [i mai degrab` în iconografie: cum s` nu citesc cu sufletul la gur` o carte în care aflu c` Gr`dinile pl`cerii ale lui Hieronymus Bosch pot fi interpretate drept visul gnostic al unei lumi eliberate de iad, de biseric` [i de boieri?

Dar exist` o tez` central` a acestor studii.

Prima ei parte e o tem` comun` unei biblioteci întregi: c` modernitatea s-a n`scut din pr`bu[irea ideii medievale de ierarhie a lumii. A doua ei parte e proprie lui Taubes: c` pr`bu[irea s-a datorat teologiei lui Ioachim din Fiore, prin refuzul teologiei augustiniene a istoriei (care vedea secularul drept un loc strict al mîntuirii individuale, prin Fiu [i Biseric`, dar f`r` milenarismul care d` un sens [i o m`sur` trecerii timpului) [i prin adoptarea unei teologii a istoriei în care Spiritul îl înlocuie[te pe Fiu [i instituie astfel o nou` în]elegere, secular` [i la îndemîna laicului, f`r` prela]i, a sensului divin al crea]iei: aceasta, fire[te, prin Hegel [i pîn` la tema mor]ii nietzscheene a lui Dumnezeu.

C`r]ile citite pasional sînt cele la care abia ai timp s` cite[ti atent, în vreme ce î]i potole[ti reac]iile explica]iilor alternative. Repede am notat pe marginea paginilor: dar cum se face c` tocmai catolicismul a detronat, intelectualice[te, ierarhia în documentul lui Etienne Tempier de la 1277? Sau de ce Bonaventura, ca [ef al franciscanilor, a ars versiunile neortodoxe ale Vie]ii lui Francisc, pentru a p`stra forme subtile de structuri ternare proprii proiectate asupra istoriei? Sau cum se face c` mistica renan` proclam` unitatea intelectual` a sinelui cu Dumnezeu, f`r` a se reclama vreodat` de la Ioachim? Deschiderea ampl` a acestor întreb`ri contureaz` evident [i alt chip al modernit`]ii, venit din`untrul tradi]iei m`rturisirii. n Alexander Baumgarten

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

ISTORIE

Muncitorul postsocialist David A. Kideckel România postsocialist`. Munca, trupul [i cultura clasei muncitoare Editura Polirom, 2010

„Via]a muncitorilor este un subiect stînjenitor în Europa Central` [i de Est ast`zi, iar corpurile muncitorilor sînt terra incognita. (...) |n doar cî]iva ani, muncitorii din industrie au devenit, din modele de excelen]` ale virtu]ii socialiste, aproape ni[te paria ai incertitudinilor postsocialiste. (...) Muncitorii sînt vizibili doar cînd amenin]` sau protesteaz`. Altfel, sînt ignora]i sau ar`ta]i cu degetul ca simboluri ale e[ecului socialismului.“ Pornind de la aceast` constatare, profesorul David Kideckel de la Central Connecticut State University din New Britain, antropolog ca forma]ie, autor al unei importante monografii despre societatea rural` din }ara F`g`ra[ului, investigheaz` felul de adaptare al muncitorilor industriali la realit`]ile de dup` 1989. Pentru aceasta, el îmbin` luciditatea analitic` bazat` pe o solid` cunoa[tere de ansamblu a tranzi]iei postcomuniste cu sensibilitatea fa]` de detaliile vie]ii concrete ale muncitorilor, vizibil` în felul în care conduce interviurile din cadrul anchetelor antropologice desf`[urate în dou` zone reprezentative pentru problemele muncitorimii postsocialiste din România: Valea Jiului [i regiunea F`g`ra[. Dup` ce discut` geneza [i evolu]ia muncii industriale în aceste dou` regiuni, modul în care muncitorii se raporteaz` la problemele mai generale ale perioadei socialiste [i ale transform`rilor postsocialiste, precum [i pierderea capitalului simbolic al muncitorimii dup` 1989, profesorul Kideckel abordeaz` teme precum evolu]ia rela]iilor [i a proceselor de munc`, raportarea la corpul

RECENZII propriu [i la diversele suferin]e fizice, via]a de familie [i gospod`ria muncitorilor, rela]iile dintre sexe [i reac]iile muncitorilor la problemele de s`n`tate [i la stresul dat de instabilitatea vie]ii [i de nesiguran]a material`. De[i surprinde multe elemente comune ansamblului muncitorimii industriale, David Kideckel eviden]iaz` [i numeroase diferen]ieri regionale, care atest` complexitatea istoriei sociale a României contemporane. Astfel, el insist` asupra echilibrului superior al raporturilor dintre b`rba]i [i femei în regiunea F`g`ra[ului, precum [i asupra leg`turii organice cu satele din care provine o mare parte a muncitorilor industriali din aceast` regiune. Totodat`, el eviden]iaz` lipsa de acoperire a multora dintre stereotipurile referitoare la via]a sexual` a minerilor din Valea Jiului [i surprinde, de asemenea, deosebirile de comportament dintre indivizii stabili]i în vale, de mai mult` vreme, [i cei sosi]i dup` 1977.

Anchetele de teren care au stat la baza acestei c`r]i au fost efectuate între anii 19972002. De aceea, unele dintre m`rturii reflect` starea de criz` acut` din ultimii ani ai mileniului al doilea. |n prefa]a la edi]ia româneasc`, redactat` în februarie 2010, autorul discut` succint evolu]iile ulterioare, inclusiv implica]iile migra]iei la munc` în str`in`tate [i ale relativei îmbun`t`]iri a situa]iei economice din anii 2000-2008 asupra situa]iei comunit`]ilor muncitore[ti studiate, acceptînd chiar c` progresele din ace[ti ani „fac, oarecum, din aceast` carte un anacronism“. Pe de alt` parte, el avertizeaz` îns` [i asupra faptului c` problemele de fond ale economiei [i societ`]ii române[ti sînt departe de a fi rezolvate, astfel încît, în condi]iile noii crize economice mondiale, „aceast` normalitate a ultimilor ani poate reprezenta doar o culme situat` între dou` depresiuni, cea a anilor ’90 [i criza global` de ast`zi“. Sim]ul istoric, îmbinat cu acuitatea analizei antropologice d` substan]` c`r]ii lui David Kideckel, referin]` esen]ial` pentru to]i cei interesa]i de istoria recent` a României. n Bogdan Murgescu

31

29,95 lei traducere din limba englez` de {erban V`eti[i

RECENZII ISTORIE

Fiul emigrantului [i istoria (recent`) a CIA George J. Tenet (în colaborare cu Bill Harlow) |n mijlocul furtunii. Anii mei la CIA Editura Scripta, 2010

38 lei traducere [i prefa]` de Sebastian Huluban

Probabil c` numai în America fiul unor emigran]i greci – tat`l din Grecia, mama din Albania – poate ajunge directorul celei mai celebre agen]ii de informa]ii din lume, CIA. Este ceea ce i s-a întîmplat lui George J. Tenet, [ef al CIA între 1997 [i 2004. „Omul potrivit la locul potrivit“ – s-ar spune, doar c` momentul era atipic: Tenet preia conducerea Agen]iei în momentul în care SUA – [i CIA, implicit – se g`seau în situa]ia de a lupta cu o alt` organiza]ie cu preten]ii globale, ale c`rei ramifica]ii se întindeau, la sfîr[itul secolului trecut, în circa 70 de ]`ri ale lumii. M` refer aici nu la inamicul tradi]ional al CIA pe nume KGB, ci la un inamic de ultim` or` (la scara istoriei), anume Al-Qaeda.

Momentul era atipic [i pentru c`, dup` sfîr[itul R`zboiului Rece [i dezmembrarea Uniunii Sovietice, comunitatea serviciilor de informa]ii americane (inclusiv CIA) intrase întro faz` de relaxare: atît la nivelul finan]`rii (prin sc`derea bugetului federal), cît [i la nivelul resurselor umane, reduse cu aproape 25%. |n plus, presiunea politicului se face [i ea sim]it`, chiar dac` miza era, aparent, mai mic`. |n context, amenin]`rile la adresa SUA erau a[teptate din interior – [i mai pu]in din afar`. La nivelul anului 1997 – spune Tenet –, „FBI avea pe raza ora[ului New York mai mul]i agen]i [i informatori decît avea CIA ofi]eri acoperi]i în întreaga lume“. |n consecin]`, activitatea Agen]iei suferea sincope: pe la conducerea ei treceau patru directori în doar cinci ani, iar alte dou` nominaliz`ri fuseser` respinse pe fondul

32

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 competi]iei politice interne.

Amenin]area ce avea s` reactiveze dup` 2001 comunitatea american` de informa]ii era, la începutul acestui secol, difuz`. |n timp ce CIA preg`tea anual promo]ii de cîteva duzini de ofi]eri, undeva, în tabere de antrenament camuflate în Afganistan, Sudan [.cl., Al-Qaeda instruia mii de poten]iali terori[ti. Iar detonatorul conflictului dintre terori[tii arabi [i oamenii lui Tenet nu se afla în praful de[ertului, ci pe marea scen` a politicii: în conflictul aparent etern, mai mocnit sau mai aprins, dintre israelieni [i palestinieni.

Memoriile lui Tenet reprezint` un adev`rat exemplu al literaturii de gen. Respectat de subordona]ii s`i din Agen]ie, apreciat atît de democratul Clinton, cît [i de republicanul G.W. Bush (pe ambii i-a „servit“, în fruntea CIA, vreme de cîte un mandat), Tenet n-a fost scutit de atacurile presei & politicienilor, mai ales dup` decizia controversat` a administra]iei Bush de a ataca Irakul, în 2003. Cartea de fa]` nu-i o disculpare, ci o explica]ie, plauzibil`, a mecanismului ce pune, în fiecare diminea]`, o informare global`, complet` [i concis` pe masa pre[edintelui SUA. Trama din pagini nu se rezum` la conflictul israeliano-palestinian sau la problematica luptei antiteroriste. Nu numai palestinianul Arafat cel înc`p`]înat [i evreul Bibi Netanyahu cel belicos anim` paginile (din fericire). De la programul de zi (sau de noapte) al directorului CIA [i pîn` la enigmele programului nuclear indian, de la suspiciunea remanent` a Rusiei [i pîn` la glumele cu miez ale serviciului secret al Chinei, de la Bin Laden la Ayman al-Zawahiri & Co., aceste memorii sînt uimitoare de-a dreptul – în primul rînd pentru c` vorbesc despre istoria cea mai recent` pe care ne-o putem imagina.

Sinteza preziden]ial` preg`tit` pentru Clinton în ziua de 4 decembrie 1998 purta titlul „Bin Laden preg`te[te deturnarea de avioane civile americane [i alte atacuri“. Puteau SUA evita atacurile de la 11 septembrie 2001? Tenet crede c` da, dac`... Dar s` nu anticip`m, pentru c` istoria acestui conflict merge mai departe. n Adrian Cioroianu

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

M E N TA L I T~} I

Cine au fost fra]ii Manakia?

Marian }u]ui Fra]ii Manakia [i imaginea Balcanilor Editura Noi Media Print, 2010

|ntr-un num`r din 1996 al revistei Secolul 20, Irina Nicolau f`cea o evocare a fra]ilor Manakia. Aflam atunci c` primii cinea[ti de carier` din Balcani au fost fra]ii aromâni Ianache [i Milton Manakia (1878-1954, respectiv 1882-1964). Articolul regreta c` la vremea respectiv` p`rea imposibil` o cercetare la fa]a locului. Marian }u]ui, istoric [i critic de film, este cel care [i-a asumat sarcina de a restitui biografia [i realiz`rile celor doi fra]i. Rezultatul este o carte-album atent documentat` prin investiga]ii în arhive [i biblioteci.

Fra]ii Manakia s-au n`scut în satul Avdela, din Macedonia greceasc`, într-o familie de p`stori aromâni. Ianache, fratele mai mare, urmeaz` liceul românesc din Bitolia, iar dup` absolvire devine profesor de desen. El a fost cel care î[i descoper` pasiunea pentru fotografie, îl contamineaz` apoi [i pe fratelui s`u, împreun` cu care deschide un atelier fotografic la Ianina, în 1898, apoi la Bitolia, în 1905. Bitolia (azi Bitola, în Republica Macedonia) era pe la 1900 un ora[ cu o popula]ie majoritar aromâneasc`. Strada Principal`, Sirok Sokak – acolo unde fra]ii [i-au deschis studioul –, era fieful boga]ilor negustori [i întreprinz`tori aromâni. Ianache se ocupa de studio, în timp ce Milton str`b`tea satele de munte, ca fotograf ambulant. |n fotografiile de studio vedem b`rba]i aromâni, macedoneni, greci sau albanezi, îmbr`ca]i tradi]ional, cu musta]a r`sucit`, pozînd sobri, demni, r`zboinici, cu pu[ca pe genunchi [i mîna la chimirul plin de cartu[e. Era vremea cînd în Balcani fiecare etnie avea propriile cete înarmate: armatolii aromâni, comitagiii bulgari, antar]ii greci, nu o dat`

RECENZII masacrîndu-se unii pe al]ii...

Milton f`cea pozele în aer liber, improvizînd cu un cearceaf fundalul alb. Veneau s` se fotografieze cupluri sau familii întregi, trei genera]ii, cu b`trînul patriarh [ezînd în centru. |nc` de la început, cei doi nu fac poze doar din interes comercial – ei surprind imagini pitore[ti ale satelor [i ora[elor, ale bisericilor, fotografiaz` caravane [i turme ale p`storilor aromâni, horele acestora (cunoscuta imagine a Horei de la Avdela, 1903). Succesul lor este enorm: în 1906 devin fotografii oficiali ai Cur]ii Regale Române, în 1911 – ai Cur]ii Otomane, iar în 1921 – ai regelui Serbiei.

Ideea de a face film le vine la Bucure[ti, în 1906, cu ocazia Expozi]iei de fotografie balcanic`. Ianache cump`r` de la Londra un aparat de filmat, cu care î[i filmeaz` în 1907 bunica Despa, în vîrst` de 107 ani, torcînd în fa]a casei.

Urmeaz` filmul Obiceiuri casnice la aromâncele din Pind, în care urm`resc traseul producerii textilelor, de la tors la r`zboiul de ]esut. |n total au realizat în jur de 18.000 de cli[ee [i 2500 de metri de pelicul`, care pot fi considerate excep]ionale documente etnografice [i istorice: tipuri umane, via]` cotidian`, locuin]`, vestimenta]ie, s`rb`tori, obiceiuri de nunt` [i înmormîntare. Au surprins pe pelicul` nu numai comunit`]ile aromâne, ci [i pe cele macedonene, bulgare, grece[ti, albaneze, evreie[ti. F`r` efortul lor, imaginea pe care o avem azi despre Balcani ar fi fost cu mult mai s`rac`. Autorul avanseaz` opinia c` fra]ii Manakia se num`r` printre pionerii documentarului antropologic.

Peliculele lor au fost f`cute între anii 1906 [i 1911, în timp ce Robert Flaherty, cineast american, filmeaz` scenele din via]a eschimosului Nanuk, începînd cu anul 1910.

Ast`zi, fra]ii Manakia sînt revendica]i de macedoneni (la Bitolia exist` o statuie a lui Milton, în picioare, lîng` trepiedul aparatului de filmat), de greci, de albanezi, de turci. Irina Nicolau î[i încheia astfel articolul din 1996: „De[i noi nu ne sinchisim, fra]ii Manakia sînt aromâni. (...) M` ia [i pe mine ame]eala cînd m` gîndesc cît de mari am fost [i cum am ajuns...“. n Alexandru Ofrim

33

25 lei

RECENZII PSIHOLOGIE

O alt` perspectiv` a schimb`rii Jeffrey A. Kottler & Jon Carlson Clientul care m-a schimbat Colec]ia „Psihologie-Psihoterapie“, Editura Trei, 2010

39 lei traducere din limba englez` de Nicolae Balt`

Toat` lumea se gînde[te la terapeu]i care produc schimb`ri în via]a clien]ilor, dar cine se gînde[te la clien]i care-i schimb` pe terapeu]i?

Jeffrey Kottler [i Jon Carlson merg c`tre un tipar al nonconven]ionalului, pe care l-au creat deja în diferite alte volume scrise cu colaborarea unor psihoterapeu]i. Astfel, cei intervieva]i r`spund la o întrebare ce devine subiect al c`r]ii. De data asta, întrebarea este despre clientul care a f`cut prin prezen]a sa o schimbare semnificativ` în via]a terapeutului.

Citind alte apari]ii editoriale ale autorilor, structura devine aproape predictibil`. Dar asta nu saboteaz` bucuria lecturii, c`ci nu structura, ci întrebarea este provocarea. Autorii au flexibilitatea de a privi lucrurile din perspective variate, aducînd în carte psihoterapeu]i foarte diferi]i, ca persoane, ca raportare la sine [i la ceilal]i, ca abordare terapeutic`. Fiecare poveste are via]a sa [i propria liniaritate anecdotic`, ce o face citibil` [i plin` de savoare, creînd în acela[i timp un sentiment de apartenen]` la restul c`r]ii. |n povestea lui Kottler, psihoterapia este prin defini]ie o mi[care dubl`, în care psihoterapeutul se schimb` pe sine [i îi ajut` pe ceilal]i s` se schimbe. Fiecare [edin]` în parte este un act de con[tientizare [i schimbare. Mi[carea de adaptare la noile situa]ii devine evolu]ia sa interioar`. Aceast` vulnerabilitate m`rturisit` o g`sim la polul opus la cei care nu sînt în carte, pentru c` au refuzat s` m`rturiseasc` sau s` cread` c` ar putea fi schimba]i de un client.

Cartea prezint`, între aceste extreme, cît de importante sînt nu doar formarea terapeutului, experien]a sa, ci [i modul s`u personal în care

34

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 se pozi]ioneaz` în actul [i rela]ia terapeutic`.

Carlson prezint` un caz în care a avut lîng` el un client ce s-a schimbat într-un mod în care el, ca terapeut, nu a crezut. Clientul s`u i-a ar`tat cu umor [i naivitate c`, uneori, limitele sînt dincolo de ceea ce vede el [i i-a dat curajul de a în]elege [i accepta acest lucru.

Gray se opre[te, asemeni celor mai mul]i din carte, la pacientul-provocare, care scoate din tipar rela]ia [i atinge ni[te butoane de sensibilitate pe care terapeutul poate nici nu le con[tientiza pîn` la momentul întîlnirii. Clientul este, de data asta, rela]ia unui cuplu care are probleme de comunicare, orbec`ind într-un fel ce îl ajut` pe Gray s` î[i rezolve probleme consistente din propria sa c`snicie.

Pat Love vorbe[te cu aparent` u[urin]` despre cantit`]ile impresionante de lacrimi pe care le vars` în preajma celor cu care empatizeaz`, în special vorbind despre o client` pe care a ajutat-o, se pare, în primul rînd plîngînd al`turi de ea. Era un om care nu c`uta solu]ii, ci în]elegere, la fel ca tîn`rul client cu probleme de comportament din povestea lui John Murphy.

G`sim situa]ii de-a dreptul anecdotice, cum ar fi cea a clientului care î[i ascunde aventura extraconjugal` într-o poveste în care este r`pit [i abuzat sexual de extratere[tri. Cele mai multe îns` ascund, dincolo de anecdota terapeutic` o consisten]` dureroas`, ca o ie[ire dintr-un vis chinuitor în care trezirea aduce alinare, dar nu vindecare. A[a e povestea unui terapeut discriminat rasial într-un mod f`r` echivoc, care nu poate s` înve]e din asta decît c` e un lucru cu care va trebui s` tr`iasc`; sau cea a cuplului care nu poate înv`]a în terapie decît s` fac` acelea[i gre[eli ca înainte.

Nu [tim care e declicul suferin]ei noastre interioare pentru c`, de multe ori, nu [tim ce anume din modul nostru de a vedea realitatea ne face s` suferim. Concluzia c`r]ii devine una aproape comun` publica]iilor de acest tip: în fiecare gr`din` terapeutic` r`sar plante diferite.

Asta îns` nu e important, c`ci ce conteaz` e doar ca ele s` fie îngrijite cu empatie [i implicare. n Lena Ru[ti

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

ARTE

Minuni [i minun`]ii din cinci secole Anita Albus Paradis [i paradox Editura RAO, 2009

Semnalez, cu ceva întîrziere, apari]ia c`r]ii Paradis [i paradox semnat` de Anita Albus, o colec]ie de texte care în limba german` poart` subtitlul, omis în cazul edi]iei române[ti, de Minun`]ii din cinci secole. Cartea se înscrie în curentul de interes pe care istoricii [tiin]ei îl arat` de mai bine de un deceniu fa]` de istoria uitat` a disciplinei, redescoperind [i repropunînd personaje care nu au f`cut parte din marea pleiad` a inovatorilor [i deci nu au intrat în viziunea progresist` ce a dominat pîn` recent istoria [tiin]ei. Nu este îns` o carte academic`, autoarea – scriitoare [i artist` – preferînd scrupulozit`]ii istoriei [tiin]ei [i istoriei artei, fluiditatea gîndirii oamenilor de secol XVI sau XVII, pe care îi evoc` printr-un melanj de biografie, iconografie [i istorie cultural`. {i nu este o carte de istoria artei în accep]iunea ei tradi]ional`, în primul rînd prin subiect; cu excep]ia capitolului, mai degrab` izolat, despre pasiunea lui Proust pentru Vermeer, autoarea se opre[te asupra unor arti[ti [i opere care ]in mai degrab` de o istorie a imaginilor (Bildwissenschaft) decît de una a artei. Dac` rafinatele ilustra]ii botanice, miniate [i gravate, ale lui Joris Hoefnagel au atras aten]ia istoricilor [tiin]ei ca importante repere ale istoriei ilustra]iei [tiin]ifice, naturile sale moarte alegorice au fost relegate îndeob[te în aria ciud`]eniilor specifice culturii curiozit`]ii [i colec]ionismului eclectic din secolele XVI-XVII, arie tîrziu recuperat` de istoria artei, prin intermediul studiilor vizuale. Autoarea pune în joc, în încercarea de a deslu[i sensul alegoric al acestor naturi moarte, repere mitologice, legende ale istoriei naturale din Antichitate, interpret`ri mistice medievale [i, mai ales, o surprinz`-

RECENZII toare u[urin]` de a jongla cu reperele culturale ale secolului al XVI-lea, de la Rabelais [i Erasmus la botanistul Aldovrandi [i misticul erudit Guillaume Postel, un modus operandi care nu este întru nimic str`in modului de abordare al istoriei naturale în secolul al XVI-lea. {i astfel descoperim în reprezentarea unei libelule, care la prima vedere nu ar sugera decît un interes pentru istoria natural`, o Minerva, „fecioar` a apelor“, ap`rînd lumea insectelor cu d`ruire hristic`. Sîntem introdu[i în c`m`rile ascunse ale istoriei [tiin]ei: s-a crezut despre cameleon c` se hr`ne[te cu aer [i despre pas`rea-paradisului c` nu are picioare, întrucît exemplarele împ`iate ajungeau în Europa în aceast` stare. Frumuse]ea parcursului acestei c`r]i const` îns` în descoperirea „coinciden]eLor aberante“, cum le nume[te Anita Albus, a leg`turilor fine care se ]es între lumea legendelor [i a credin]elor în miraculos [i lumea noastr`, ce crede în „st`pînirea absolut` asupra realului“; [i care fac posibil ca una dintre speciile p`s`rii-paradisului s` poarte denumirea [tiin]ific` de Paradisea apoda, iar sursa pseudonimului sub care publica în tinere]e Nabokov, Sirin – numele unei specii nordice de bufni]e –, s`-[i aib` originea, în virtutea pasiunii scriitorului pentru fluturi, într-o gravur` de secol XVI reprezentînd o astfel de bufni]` [i doi fluturi. |n succesiunea de portrete-medalion pe care le al`tur`, cartea are ceva din acele Album amicorum pe care le evoc`, jurnale-oracol ale secolului al XVI-lea care adun` între filele lor prieteni într-ale spiritului, membrii ai re]elei de erudi]i, botani[ti, spi]eri, colec]ionari, care împînzeau în epoca modern` timpurie Europa, desp`r]i]i de distan]e pe care mul]i nu ajung s` le parcurg`, dar uni]i de credin]a în deviza Natura sola magistra.

Nu în ultimul rînd, trebuie men]ionat` calitatea grafic` excep]ional` a c`r]ii, reproducerea impecabil` a gravurilor [i a miniaturilor, f`r` de care c`l`toria în lumea acestor erudi]i, pentru care imaginea era dotat` cu putere de cunoa[tere, ar r`mîne incomplet`. n Ioana M`gureanu

35

59,99 lei traducere din limba german` de Monica-Maria Aldea

RECENZII ARTE

Un francez entuziast Alain Cophignon George Enescu Institutul Cultural Român, 2009

83 lei traducere din limba francez` de Anca-Domnica Ilea

Insisten]a cu care s-a scris [i continu` s` se scrie despre Enescu în muzicologia româneasc` – într-o similaritate izbitoare cu reflectarea lui Eminescu în critica literar` – poate fi în]eleas` în multe feluri. Desigur, meritele incontestabile ale muzicianului ar fi suficiente pentru a explica acest interes, dar la un moment dat devine greu de evitat întrebarea: cît [i cum s-ar fi scris despre Enescu la noi dac`, întîmpl`tor, nu ar fi fost român? O întrebare nu neap`rat retoric`, atît timp cît interesul nostru fa]` de Enescu contrasteaz` cu o indiferen]` cvasitotal` din partea Occidentului (unde, în timpul vie]ii, a fost totu[i apreciat ca un muzician de rangul întîi).

Aceast` „uitare“ a sa în lumea occidental` – în calitate de compozitor, [i mai pu]in în cea de interpret – este adus` în discu]ie [i în cele dou` monografii str`ine care au înt`rit, pîn` în prezent, bibliografia autohton`: cea a muzicologului englez Noel Malcolm (1990) [i, mai recent, cea a francezului Alain Cophignon (Fayard, 2006; ICR, 2009). Malcolm vorbea despre „unul dintre gigan]ii neglija]i ai muzicii moderne“, iar, un deceniu [i jum`tate mai tîrziu, Cophignon continu` în aceea[i not`: „Ce s` se fi întîmplat? De unde o atît de persistent` ignorare a acestei opere geniale, dar, vai, rezervat` înc` [i azi, în general, muzicienilor [i melomanilor aviza]i?“.

Cophignon nu-[i propune s` dea r`spunsul unor asemenea întreb`ri. |n schimb, ofer` cititorului de limb` francez` o carte excelent documentat` despre Enescu. |n circa 600 de pagini, sînt investigate atent evenimentele vie]ii sale, într-o abordare detaliat`, pe ani. Episoadele biografice alterneaz` cu prezent`ri concise ale lucr`rilor muzicale mai însemnate, prezent`ri care nu pierd din consisten]a surselor muzicologice consultate

36

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 de autor. (Este vorba despre importante studii semnate de Pascal Bentoiu, Clemansa Firca, Tiberiu Olah, {tefan Niculescu [.a.)

Absolut necesar` pentru un asemenea demers apare prezen]a în volum a cîtorva „voci“, preluate din coresponden]e [i dialoguri: cea a lui Enescu, în principal, cea a Mariei CantacuzinoEnescu sau a discipolului s`u Yehudi Menuhin.

Fa]` de discursul autorului despre Enescu, adesea hiperbolizant, plasarea unor citate bine alese din Enescu este pe alocuri reconfortant`. Episodul relatat de muzician despre un concert pe care îl d`duse la Br`ila ne transport` brusc din România mirific`, idealizat` de Cophignon, într-o lume ciudat de familiar` nou`: „M` aflam la Br`ila. Mai pu]in` lume decît aiurea. |l întreb pe casier careo fi pricina. |mi r`spunde: «A]i picat tare prost, domnu’ Enescu.» «Cum a[a?» r`spunsei. «Fiindc` tocmai acu’ a sosit în ora[ [i un circ cu ni[te maimu]e, [i toat` lumea se duce s` le vad` giumbu[lucurile»“.

Cînd scrie despre Enescu, autorul oscileaz` în permanen]` între tonul obiectiv [i cel apologetic. |ntr-o monografie a anilor 2000 – [i, mai ales, scris` de un str`in – e greu de în]eles prezen]a unor formul`ri de genul: „George Enescu, om între oameni“; „universul s`u muzical este (...) însemnat cu pecetea universalit`]ii, de[i nu uit` s` se adape la izvoarele muzicii populare“; „complet prin multilateralitatea geniului s`u [i universal prin unicitatea situa]iei sale“. Convingere personal`? Efect al impregn`rii cu nenum`rate surse bibliografice în acest registru? Greu de spus. {i, mai ales, greu de spus cum percepe, de pild`, cititorul francez al zilelor noastre acest opus, în ansamblul s`u. |n orice caz, rolul acestei c`r]i temeinice în promovarea imaginii lui Enescu nu poate fi pus la îndoial`. Cît despre cre[terea vizibilit`]ii lui Enescu în lume, aceasta e în]eleas` de Cophignon în cheie politic`: „Oare ceasul rena[terii occidentale a lui Enescu s` fi sunat chiar acum, în ajunul ader`rii din 2007 a României la Uniunea European`?“. Dac` [i în ce m`sur` lucrurile stau a[a, sper`m s` ne l`mureasc` urm`toarea monografie dedicat` compozitorului român. n Florinela Popa

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

Maravan Recent publicat` la Editura Christian Bourgois, cartea elve]ianului Martin Suter poart` un titlu simplu: Buc`tarul. |n rolul principal, „buc`tarul buc`tarilor“, tamulul Maravan.

Maravan este un buc`tar dezr`d`cinat. For]at s` fug` din atmosfera de violen]` din ]ara lui, Ceylon, ia calea exilului, alegînd Elve]ia, o ]ar` extrem de îndep`rtat` de cultura lui. Maravan este în primul rînd buc`tar, politica nu-l intereseaz`. |n ]ara sa fusese considerat un geniu culinar, un artist specialist nu numai în buc`t`ria ayurvedic`, ci [i în gastronomia molecular` – ultima descoperire cu baze [tiin]ifice aplicate la arta culinar`. Angajat într-un restaurant nouvelle cuisine, calit`]ile nu-i sînt recunoscute. Este trimis la munca de jos – sp`latul vaselor.

Con[tient de valoarea lui, Maravan suport` cu stoicism situa]ia de subaltern, scopul s`u principal fiind s`-[i continue experien]ele [i s` trimit` bani pentru îngrijirea bunicii Nangay, ini]iatoarea lui, de]in`toare a nepre]uitelor secrete ale buc`t`riei ayurvedice izvorîte din tradi]ii milenare. „Maravan crescuse între crati]e [i tig`i, mirodenii [i verde]uri, legume [i fructe.“ |mbinînd cele dou` tehnici diametral opuse, cercet`tor pasionat, încearc` – în c`m`ru]a lui minuscul`, cu rîvna unui savant – s` reconstituie, printr-o complex` alchimie, parfumurile [i gusturile din buc`t`ria lui Nangay, care-i aduc aminte de copil`rie. „Cînd Nangay cur`]a nou` frunze mici de caloupie – pe care Maravan le culesese din pomi[orul din fa]a buc`t`riei – [i le frigea în ulei de cocos fierbinte, mica buc`t`rie se umplea de o mireasm` cu care ar fi vrut s` se impregneze. {i,

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA din nou, mirosul îl readucea în tinere]e...“ Cel care va deveni un geniu, un fel de Mozart al artei culinare, [i-a început cariera gastronomic` de la 5 ani. Treptat, a deprins dozarea multiplelor mirodenii specifice buc`t`riei indiene. „|n aceea[i sear` se puse pe lucru. Desprinse sîmburii ardeilor iu]i din Ca[mir, doz` boabele de piper negru, gr`un]ele de cardamom`, de curcuma, de fenugrec, coriandru [i mu[tar, zdrobi beti[oarele de scor]i[oar`, pr`ji totul în tigaie pîn` ce se desf`[urar` aromele toate.“ Aflat în conflict permanent cu invidia colegilor, cu mediocritatea [i ignoran]a conducerii restaurantului, este concediat. |mprietenindu-se cu Andrea, frumoasa [i abila chelneri]` care este de partea lui, fondeaz` împreun` un serviciu de livrare la domiciliu.

Inventeaz` conceptul de love menu. Mînc`rurile sînt livrate la domiciliu, apoi în saloane somptuoase. Pentru a aduce un supliment de „piper“ [i a stimula dorin]a clientelei de excentricitate, hrana este consumat`, ca în India, stînd pe jos [i f`r` tacîmuri. Succesul este mare, un succes comercial [i financiar.

Andrea – cherchez la femme – îl folose[te îns` pe Maravan, speculîndu-i talentul [i cuno[tin]ele. Vastul domeniu al buc`t`riei ayurvedice con]ine [i re]ete afrodiasice în scop medical. Treptat, aceast` destina]ie este deviat`.

Setea de cî[tig o determin` pe [ireata Andrea s` „amelioreze“ conceptul de love food. Dezgustat, Maravan î[i d` seama c` a alunecat, f`r` s` vrea, pe drumuri nedorite de el: „Buc`tarii au [i ei o con[tiin]`“. Destinate la început cuplurilor cu probleme, metodele degenereaz` în sinistre scene de desfrîu. |n cele urm`, Maravan se retrage din „afacere“ [i revine la originile lui autentice, preg`tind cu dragoste pentru compatrio]ii s`i – a[eza]i pe jos, în cerc, ca la ei acas` – bucate tradi]ionale pe gustul lor.

Povestea lui Maravan se sfîr[e[te printr-un happy-end: ivirea în via]a lui a Sandanei (o tîn`r` tamula, exilat` [i ea, cu care î[i reîncepe via]a) [i moartea prin otr`vire (dup` îngurgitarea unui love menu cu gust amar) a celui mai sinistru dintre clien]ii deprava]i. n

37

Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian – seria de autor „Norman Manea“ Desf`[urat pe parcursul a 11 ani, dialogul atinge toate controversele „fierbin]i“ ale acestei perioade. De la Holocaust [i antisemitism la problema irakian` [i islamism, de la icoana ca manifestare a religiei pîn` la scriitori [i opere marcante ale literaturii moderne, cei doi interlocutori schi]eaz` un tablou plin de culoare al finalului de secol XX [i al începutului noului mileniu.

Pre]: 39,50 lei

Plicul negru – seria de autor „Norman Manea“ Postfa]` de Matei C`linescu „O capodoper` tumultuoas` [i tulbur`toare.“ (Corriere della Sera) „Dens [i str`lucit roman.“ (Times Literary Supplement) „Din Plicul negru cititorul înva]` despre duplicitatea perfid` a sistemului totalitar ceau[ist mai mult decît din zeci de eseuri politice.“ (World Literature Today) Pre]: 36,95 lei

Camionul bulgar de Dumitru }epeneag Colec]ia „Fiction LTD“ „«Dificil» (în atitudinile publice [i în textele literare deopotriv`), sabotînd, în mod sistematic, previzibilitatea, prozatorul ne oblig`, de fapt, s`-l citim ([i) prin lentila textelor sale programatice, în care experien]a poetic` a suprarealismului doctrinar fuzioneaz` cu «metoda» unor noi romancieri d’antan precum Robbe-Grillet, Robert Pinget, Jean Ricardou, iar telquelismul – cu filosofia existen]ialismului european.“ (Paul Cernat) Pre]: 24,95 lei

Demonii vîntului de Daniela Zeca Colec]ia „Ego. Proz`“ „Dup` Istoria roman]at` a unui safari – o frumoas` poveste de dragoste maghrebian` –, Daniela Zeca scrie în Demonii vîntului un uimitor roman despre neîntrerupta leg`tur` subteran` a lumii europene cu cea oriental` sub semnul gemelor, al pietrelor pre]ioase, depozite energetice ale iubirii [i urii, ale istoriei mari [i istoriilor personale, ale destinului [i e[ecului.“ (Simona Sora) Pre]: 26,95 lei

Jurnale de George Orwell Traducere [i note de Vali Florescu Dup` o edi]ie îngrijit` de Peter Davison Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Nu trebuie s` fii un fan împ`timit al lui Orwell ca s` te captiveze lectura acestor jurnale. Orwell a fost un observator meticulos atît al banalului, cît [i al extraordinarului, descriind cu aceea[i seriozitate tabloul Europei în prag de r`zboi [i m`runtele detalii casnice.“ (The Guardian) Pre]: 39,95 lei

Pagini nea[teptate de Julio Cortázar Traducere [i note de Tudora {andru Mehedin]i Dup` o edi]ie îngrijit` de Aurora Bernárdez [i Carles Álvarez Garriga Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Volumul cuprinde texte inedite care ne dezv`luie nenum`ratele fe]e ale lui Julio Cortázar, de la povestitorul sclipitor [i pasionat la criticul de literatur` [i art` cu un fin spirit de observa]ie, de la jurnalistul implicat la poetul sensibil.

Pre]: 39,95 lei

|n slujba poporului de Yan Lianke Traducere [i note de Smaragdina Bufn` [i Ana Zavate Colec]ia „Biblioteca Polirom“ O parodie savuroas` [i subversiv` a cultului personalit`]ii în timpul Revolu]iei Culturale, a fost interzis` în China pe motivul c` „este insult`toare la adresa lui Mao Zedong [i a armatei [i la limita pornografiei.“ / „O satir` nemiloas` în care absurdul se împlete[te cu umorul, o poveste captivant` [i insolent` în mai multe nuan]e de ro[u.“ (The Los Angeles Times) Pre]: 22,95 lei

Ministerul durerii de Dubravka Ugresˇic´ Traducere [i note de Octavia Nedelcu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Roman tradus în peste 20 de ]`ri, nominalizat la prestigioasele Prix Femina [i Independent Foreign Fiction Prize UK. „O tem` dificil`, exilul, dublat` de o scriitur` inteligent` [i ironic`, plin` de gra]ie [i simplitate, iat` ce ofer` Dubravka Ugresˇic´“ (Sunday Telegraph) Pre]: 27,95 lei

www.polirom.ro

Ion Minulescu, O noapte plou`-n cinstea mea... O noapte plou`-n cinstea ei...

Un nou audiobook Humanitas Multimedia în lectura lui Andrei Ple[u. „Tu crezi c-a fost iubire-adev`rat`...

Eu cred c-a fost o scurt` nebunie...

Dar ce anume-a fost, Ce-am vrut s` fie Noi nu vom [ti-o poate niciodat`...“

Audiobookul are un CD cu 49 de poezii alese de Andrei Ple[u [i are o durat` de 72 min.

Pre]: 40 lei

F.M. Dostoievski, |nsemn`ri din subteran` Un nou audiobook Humanitas Multimedia în lectura lui R`zvan Vasilescu.

Traducere de V. Em. Galan [i Igor Block. „{i, fiindc` tot am ajuns aici, despre ce poate vorbi cu maxime satisfac]ii un om cumsecade?

R`spuns: despre dânsul. Ei, atunci despre mine voi vorbi [i eu. “ Audiobookul are 2 CD-uri, con]ine un fragment din nuvel` [i are o durat` de 128 min.

Pre]: 45 lei

Milan Kundera, Eduard [i Dumnezeu Un nou audiobook Humanitas Multimedia în lectura lui Victor Rebengiuc.

Traducere de Jean Grosu. „Nu, nu v` fie team`, Eduard n-a început s` cread` în Dumnezeu. Povestirea noastr` nu are deloc inten]ia s` se încununeze cu efectul unui paradox atât de ostentativ. Dar Eduard, de[i e aproape sigur c` nu exist` Dumnezeu, este preocupat totu[i, cu o pl`cere nostalgic`, de chipul lui.“ Audiobookul are 2 CD-uri, con]ine întreaga nuvel` [i are o durat` de 122 min.

Pre]: 45 lei

Milan Kundera, Mor]ii vârstnici s` cedeze locul mor]ilor tineri Un nou audiobook Humanitas Multimedia în lectura Irinei Petrescu.

Traducere de Jean Grosu. „[…] în fa]a ochilor ei nu se mai afla acum amfitrionul, ci chipul fiuluidu[man, pe care-l ura cu atât mai mult cu cât se sim]ea mai mic` [i mai înjosit`. […] [i, în clipa aceea, din haosul memoriei îi ]â[ni, f`r` nici o logic`, o fraz` pe care i-o azvârli cu furie în obraz: Mor]ii vârstnici trebuie s` cedeze locul mor]ilor tineri […]“ Audiobookul are un CD, con]ine întreaga nuvel` [i dureaz` o or`.

Pre]: 30 lei

Nichita St`nescu, 11 elegii |n lectura Oanei Pellea.

Reeditare.

Gheorghe Florescu, Confesiunile unui cafegiu |n lectura lui Victor Rebengiuc.

Reeditare. „Vezi blocurile astea? Sunt locuite de oameni importan]i, mul]i dintre ei foarte boga]i. Tu trebuie s` le iei banii, dar nu smulgându-i din mâna lor, ci determinându-i s` ]i-i dea ei singuri. |ntreg cartierul te a[teapt`, trebuie s` fie al t`u.

Am toat` încrederea c` a[a se va întâmpla.“ Audiobookul are un CD, con]ine un fragment din roman [i are o durat` de 66 min.

Pre]: 30 lei

„Astfel m` încordam s`-mi aduc aminte lumea pe care-am în]eles-o fulger`tor, [i care m-a pedepsit zvârlindu-m`-n trupul acesta, lent vorbitor.“

Audiobookul are un CD [i dureaz` o or` .

Pre]: 30 lei

Gottfried August Bürger, Aventurile baronului Münchhausen Un audiobook în curs de apari]ie, în lectura lui Ion Lucian.

Traducere de Barbu Cioculescu. „Era un câine de vân`toare, urma[ al c`]elei de care v-am vorbit [i care f`tase pe când fug`rea un iepure.

Din nenorocire, acest câine fusese ucis de un vân`tor ageamiu, care îl împu[case, tr`gând într-o pereche de potârnichi.“ Audiobookul va avea 3 CD-uri [i va con]ine întreaga carte.

Pre]: 90 lei

Richard Watson, Dieta filozofului. Cum s` sl`be[ti [i s` schimbi lumea.

Un audiobook în curs de apari]ie, în lectura lui Mihai Dobrovolschi.

Traducere de Dana-Ligia Ilin. „|n aceast` lucrare ar`t cum s` d`m jos kilograme [i s` nu le mai punem la loc. Cartea reprezint` [i o filozofie a vie]ii. Programul de sl`bire este con]inutul, filozofia vie]ii este forma. […]“ Audiobookul va avea un CD [i va con]ine o versiune prescurtat` a c`r]ii.

Pre]: 30 lei

www.humanitas.ro pr.multimedia@humanitas.ro

R`zvan Mazilu. Oglinzi/Mirrors Coordonator: Denise R`dulescu Primul album de fotografie de dans contemporan din România, R`zvan Mazilu. Oglinzi/Mirrors capteaz` arta mi[c`rii unui „aristocrat al dansului“, cum a fost numit R`zvan în presa de specialitate. Fotografii Mihaela Marin, Egyed Ufó Zoltán, Iulian Ignat, Dinu Laz`r [i Cornel Lazia au captat [i redat în album reflexii ale elegan]ei, expresivit`]ii, rafinamentului [i inteligen]ei investite în spectacolele marca R`zvan Mazilu.

Pre]: 89,9 lei

Istoria benzii desenate române[ti de Dodo Ni]` [i Alexandru Ciubotariu Rezultatul a peste 20 ani de documentare, dar [i al unei pasiuni neobosite pentru BD, cartea acoper` o zon` pu]in explorat` a artelor vizuale din România, conturând în acela[i timp o istorie paralel` a secolului XX românesc. Plan[e originale, pagini din reviste, decupaje din almanahuri – toate aceste materiale au fost adunate, scanate [i redate în Istoria benzii desenate române[ti.

Pre]: 59,6 lei

Arta la zid de Banksy Traducere din limba englez` de Valentin S`l`gean De[i înv`luit în misterul anonimatului, Banksy este unul dintre cei mai cunoscu]i arti[ti graffiti ai momentului, creând prin desenele sale o art` subversiv` care încearc` s` pun` în contexte noi discursul timpurilor noastre. Albumul Arta la zid este o carte-manifest, care are asupra cititorului acela[i efect ca un graffiti asupra trec`torul gr`bit: îl face s` se opreasc` [i s` deschid` ochii cu adev`rat.

Pre]: 79,90 lei

Arhitectura lumii. Capodoperele de Will Pryce Traducere din limba englez` de Aurora Gal Marcu O excep]ional` enciclopedie de arhitectur`, aceast` carte-cadou dezv`luie o lume a frumuse]ii [i a ingeniozit`]ii. Peste 350 de fotografii îl înso]esc pe cititor într-o c`l`torie grandioas` printre capodoperele arhitecturale apar]inând a peste dou` milenii de civiliza]ie: Hagia Sofia, Taj Mahal, Catedrala Notre Dame [i altele.

Pre]: 199 lei

Teorema lui Almodovar de Antoni Casas Ros Traducere din limba francez` de Aurelia Ulici Situat între fic]iune [i autobiografie, Teorema lui Almodóvar este un roman baroc în care excentricitatea se intersecteaz` cu teoriile matematice, dar [i o medita]ie asupra (im)posibilei adapt`ri la via]` a unui individ devenit monstruos. Desfigurat în urma unui accident, naratorul se întoarce pu]in câte pu]in la via]`, renun]ând la izolare [i explorând lumea pe care o respinsese.

Pre]: 27,9 lei

Revolutionary Road de Richard Yates Traducere din limba englez` de Bogdan Perdivar` Publicat pentru prima oar` în 1961 [i redescoperit recent de public [i de critici, Revolutionary Road spune povestea destr`m`rii unei c`snicii. Un cuplu frumos, talentat [i promi]`tor, Frank [i April Wheeler sunt plictisi]i de lumea monoton` a suburbiei [i viseaz` s`-[i schimbe via]a. Richard Yates surprinde cu luciditate [i fine]e cum decizia celor doi de a-[i urma visul duce la tr`dare [i tragedie.

Pre]: 46,90 lei

Tratamentul Schopenhauer de Irvin Yalom Traducere din limba englez` Ciprian {iulea Tratamentul Schopenhauer spune povestea lui Julius Hertzfeld, un apreciat psihoterapeut care descoper`, la vârsta de 60 de ani, c` este pe moarte. |n anul pe care \l mai are de tr`it Julius înva]`, de fapt, s` moar`. For]at s` î[i reexamineze via]a [i munca, acesta se reîntâlne[te cu un fost pacient pe care nu reu[ise s`-l vindece, dar care, în mod miraculos, sus]ine c` via]a i s-a transformat dup` ce a citit filosofia pesimist` a lui Schopenhauer.

Pre]: 39,90 lei

Traducerile din poveste de Lumini]a Voina-R`u] Traducerile din poveste demonstreaz` cât de fin` este grani]a dintre traduc`tor [i scriitor. Cartea Lumini]ei Voina-R`u] este un jurnal de crea]ie [i o m`rturie a puterii de atrac]ie a scrisului.

Din coresponden]ele între]inute cu nume mari ale literaturii spaniole [i sudamericane, precum Mario Vargas Llosa, Juan Marsé sau Ernesto Sábato, se ]ese un univers al nuan]elor [i c`ut`rilor, al vie]ii din spatele scrisului.

Pre]: 27, 90 lei

www.vellant.ro

Templul din nori de Patrick Woodhead Traducere din englez` de Bogdan Perdivar` Colec]ia Fiction Connection Bazat pe o expedi]ie real` în Tibet, pe care Patrick a f`cut-o în 2004, Templul din nori este un thriller [i un roman de aventuri deopotriv`, primul dintr-o serie inspirat` de spectacolul tulbur`tor al celor mai înal]i mun]i din lume.

Pre]: 39 lei

Teama de zbor de Erica Jong Traducere din englez` de Monica Vlad Colec]ia Eroscop Savuroas` datorit` pove[tilor sale libertine, laudat` de Henry Miller si John Updike, cartea spune povestea Isadorei Wing, o femeie foarte sensibil` care se apropie de 30 de ani [i încearc` s` în]eleag` cine este [i care este sensul vie]ii ei.

Pre]: 45 lei

Pl`cinta e dulce la sfâr[it de Alan Bradley Traducere din englez` de Monica Vlad Colec]ia Fiction Connection Imagina]i-v` un detectiv la 11 ani: Flavia de Luce, feti]a minune îndr`gostit` de experimente chimice [i expert` în prepararea unor otr`vuri pe care le testeaz` pe propriile ei surori r`ut`cioase. Un debut tradus în 36 de limbi.

Pre]: 39 lei

Ora[ul borcanelor de Arnaldur Indridason Traducere de Monica Vlad Colec]ia Fiction Connection De data aceasta, Islanda este scena unui roman senza]ional, cu o intrig` ramificat`... O poveste puternic`, prima parte a unui serial poli]ist care s-a bucurat de succes în lumea întreag`, dar [i un palpitant thriller psihologic.

Re]et` pentru minte si corp. Cum s` vindeci durerile trupului de John E. Sarno Traducere din limba englez` de Dana Mare[ Colec]ia Psihologie Practic` Te sup`r` tot timpul spatele, gâtul [i umerii, iar medicii nu [tiu ce s`-]i mai fac`? Doctorul american John E. Sarno î]i arat` cum te po]i vindeca împ`cându-te mai întâi cu sentimentele tale negative, dup` care durerile musculare vor disp`rea ca prin farmec.

Pre]: 29 lei

Charisma. Cum s` faci o impresie puternic` [i durabil` de Andrew Leigh Traducere din limba englez` de Dana Mare[ Colec]ia Psihologie Practic` Charisma nu e un har divin [i nici un dat genetic al vedetelor de cinema [i al pre[edin]ilor de stat. |nv`]ând câteva trucuri simple, po]i c`p`ta mai mult` fluen]` [i prestan]`, un plus de atractivitate [i de priz` la public.

Psihopatul de al`turi. Cum s`-l recuno[ti [i s` te aperi de el de Martha Stout

Socrii toxici. Strategii pentru protejarea c`s`toriei de Susan Forward Traducere din limba englez` de Ioana B`dulescu Colec]ia Psihologie Practic` Te sim]i asediat de manipul`rile socrilor? Afl` cum po]i s` le urm`re[ti strategiile, s` comunici mai bine cu cealalt` jum`tate din cuplu [i s` stabili]i limitele rezonabile pân` la care socrii pot s` intervin` în via]a voastr` f`r` s-o transforme într-un calvar.

Pre]: 29 lei

Traducere din limba englez` de Ioana Maria Novac Colec]ia Psihologie Practic` Martha Stout ne propune treisprezece reguli de rela]ionare pentru a face fa]` psihopa]ilor din via]a cotidian`. Cartea ofer` un ghid pentru orientarea întro lume foarte diferit`, lumea lipsit` de scrupule a psihopatului, pentru a ie[i cu bine din ea. Pre]: 29 lei

Pre]: 35 lei

Pre]: 29 lei

www.edituratrei.ro

Negru de fum de Ivona Boitan Imagina]i-v` doar c` Dumnezeu [i diavolul joac` la zaruri soarta unui om, de aici pân` la a-l înnebuni pe bietul p`mântean nu e decât un pas. Ce va face personajul, un om comun, când î[i va da seama c` doar el poate salva lumea?

Pre]: 30 lei

R`zboiul Reginelor de Oana Stoica Mujea Seria Dinastiile. Prima Carte Poate c` e un fantasy scris de o românc`, dar v-a]i întrebat dac` n-ar putea fi la fel de bun sau chiar mai bun decât unul scris de str`ini? Un r`zboi ce une[te trei femei frumoase împotriva unui demon sau a unui b`rbat, care nu v` va dezam`gi.

Pre]: 24 lei

Cu sânge rece [i albastru de Ivona Boitan O carte de literatur` pur`, în care scena se joac` între dou` personaje.

Ingrid cea f`r` sentimente [i Baba cea mult prea sensibil`. Aici intervine pariul. Dac` Baba o face pe Ingrid s` simt`...

Pre]: 10 lei

Regina Elf` de Oana Stoica Mujea Seria Dinastiile. Cartea a Doua Poate c` nici nu mai are nevoie de prezentare. |ntreba]i-v` doar de ce Biblioteca Jude]ean` Deva i-a acordat premiul de cel mai bun roman pentru adolescen]i al anului 2009.

Pre]: 28 lei

Regina Arkud` [i amuletele puterii de Oana Stoica Mujea Seria Dinastiile. Cartea a Treia R`zboiul continu`. Personajele se schimb` suflete[te. Ajunse la putere unele dintre regine v`d cu al]i ochi lumea, în timp ce altele încearc` s`-[i salveze popoarele. Jocurile politice nu lipsesc nici în lumea fantastic`.

Pre]: 28 lei

Ho]ii de timp de Ivona Boitan Un roman poli]ist cu tent` fantastic`. Este primul autor român care î[i permite aceast` „arogan]`“ de-a îmbina thriller-ul cu fizica cuantic`.

Feri]i-v` de lift [i de realit`]ile alternative.

Pre]: 8 lei

Indicii anatomice de Oana Stoica Mujea Primul roman poli]ist care aduce în scen` personaje reale, cu nume reale, slujbe reale [i comportamente oarecum reale. Poate un nou salt în literatura de gen [i un personaj de curs` lung`: criminalistul Iolanda {tireanu agorafob` [i sociopat`.

Pre]: 15 lei

Parfumul v`duvei negre de Oana Stoica Mujea Aceea[i Iolanda {tireanu se confrunt` de data asta cu nou`sprezece personaje reale, dintre care Victor Ciutacu [i Andrei B`din. Tot ceea ce trebuie s` face]i e s` citi]i.

Pre]: 8 lei

oanastoicamujea1.wordpress.com ivonaboitan.wordpress.com

Celularul de Ingo Schulze Traducere: Irina Nisipeanu [i Alexandru {ahighian Colec]ia: Literatur` universal` contemporan` Prefa]`: Paul Dun`reanu Ingo Schulze are talentul de a intersecta scene sensibile cu scene comice. C`r]ile sale au fost traduse în 27 de limbi, iar revista „The New Yorker“ l-a inclus pe lista celor mai buni [ase romancieri europeni.

Pentru Celularul a primit Premiul Târgului de carte de la Leipzig.

Pre]: 22 lei

Simple storys de Ingo Schulze Traducere: Victor Chiri]` Colec]ia: Literatur` universal` contemporan` Pentru „Simple storys“ autorului i-au fost decernate: Premiul pentru literatur` al ora[ului Berlin [i Medalia Johannes Bobrowski. |n acela[i an s`pt`mânalul londonez „The Observator“ l-a declarat unul dintre cei douazeci [i unu de autori de care trebuie s` se ]in` cont în secolul XXI. Cu un ochi sfredelitor, aplecat spre detalii [i cu un magistral sim] al dialogului, Schulze portretizeaz` tragi-comedia unor oameni obisnui]i.

Poveste de doi bi]i de Dinu D. Nica Colec]ia: Literatura român` contemporan` Prefa]a: Alex {tef`nescu Romanul are doar ca punct de plecare „Pungu]a cu doi bani“. Povestea lui Ion Creang` ofera pretextul epic pentru dezvoltarea altei pove[ti.

Sintez` de limbaje, plin de aluzii literare ([i politice), ca un colier cu diamante, stilul autorului este ceea ce r`mâne în memorie dup` încheierea lecturii.

Pre]: 19 lei

Din ]`rân` se na[te speran]a de Lorian Carsochie Colec]ia: Literatur` român` contemporan` Prefa]a: Alex. {tefanescu De[i locuie[te, scrie [i public` în Italia, Lorian Carsochie continu` s` fie preocupat [i s` se intereseze îndeaproape de ce se întampl` în ]ara de origine. Romanul s`u combin` faptele reale cu parabola politic`, satira cu tirada entuziast`.

Pre]: 19 lei

Autopsierea labirintului de Eugen Axinte Colec]ia: Literatur` român` contemporan` Prefa]a: Mihaela Malea Stroe Postfa]a: Aurel Ion Brumaru Eugen Axinte este un poet care se sustrage gra]ie autenticit`]ii [i originalit`]ii încadr`rii într-un curent poetic sau într-un re]etar literar cu succes momentan. Refuz` blocajul cotidian, expresia licen]ioas`, banalitatea, prozaismul [i pledeaz` pentru un demers poetic care prefer` anticismul limbii, „sintaxa unei limbi uitate“.

Pre]: 11 lei

Vianu despre Eminescu Edi]ie [i prefa]`: Vasile Lungu Colec]ia: Eseuri/Studii critice Volumul reune[te textele ap`rute în diferite edi]ii ale operei lui Vianu, dar [i texte risipite în ziare [i reviste, precum [i inedite aflate în arhiva Vianu de la M.L.R., demne de luat în seam` pentru substan]a ideilor, aprecierilor, prin boga]ia de nuan]e, perspective critice [i formul`ri.

Pre]: 29 lei

T`bli]a [i condeiul de Al. S`ndulescu Colec]ia: Memorii Dup` ce a consacrat multe studii genului memorialistic, memoriali[tilor români [i str`ini, jurnalelor [i literaturii confesive, Al. S`ndulescu se dedic` el însu[i, în „T`bli]a [i condeiul“ scrierii memoriilor. Coboar` în trecutul propriu, imprim` emotivitate [i ofer` tabloul unei epoci tulburi, marcate de prigonirea intelectualilor pentru delictul de opinie.

Pre]: 15 lei

Manechin în dou` lumi de Adriana Ikim Roman autobiografic Adriana Ikim relateaz`, precum un cronicar care poveste[te r`zboaiele dintre moldoveni [i turci, luptele intestine ale celor care vroiau s` plece din România înainte de ’89. Ne introduce în atmosfera platourilor de filmare, podiumurilor celebre ale modei, a festivalurilor de la Cannes, turneelor de la Monte Carlo [.a, ridicând un col] al cortinei ce înv`luie realitatea sau pove[tile de dragoste.

Pre]: 33,50 lei

www.edituraminerva.ro

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

dragoste de patru ori, ceasuri în [ir, coborînd din pat doar ca s` st`m la mas`“. Sau: „Dup` opera]ia de prostat`, nu mai ejaculez, erec]ia dureaz` mai mult, iar Mado ajunge s` aib` mai multe orgasme la rînd“. |n total` contradic]ie cu diminuarea fizic` general`, sexualitatea de nonagenar se dovede[te în expansiune: „Fizic, puterile mi-au sl`bit, mai ales picioarele, permi]îndu-mi doar deplas`ri scurte, sprijinite în baston. |ns`, paradoxal, contrar p`rerii comune [i a ceea ce credeam eu însumi, virilitatea mi-a sporit“. Pe de alt` parte, Mado se poate [i ea l`uda cu o sexualitate în cre[tere: „Actuala Mado, de[i octogenar`, arat` o sexualitate mult mai agresiv` decît acea Mado pe care am cunoscut-o la nou`sprezece ani!“.

Dac`, incitat de aceste pasaje, cititorul va avea curiozitatea s` parcurg` întreaga carte, incredibilul îl va întîmpina la tot pasul. Nu numai c` M.M. tr`ie[te de peste 54 de ani o poveste carnal` pasional` cu Mado, dar simultan este atras [i atrage alte femei, unele dintre ele foarte tinere.

S`-i d`m îns` [i Thanatosului ce-i apar]ine, pentru c` [i el este activ, chiar dac` în fundal. Mai întîi, în ordinea evenimentelor funeste, M.M. î[i pierde so]ia, în 23 ianuarie 2000, c`reia nu-i va mai supravie]ui decît 4 ani. Tr`ie[te în deplin` con[tiin]` semnele inconfundabile ale vîrstei avansate, cum ar fi spaima în fa]a anivers`rilor vîrstei a treia, apari]ia primilor mor]i de aceea[i vîrst`, imposibilitatea de a avea alt` companie decît oameni în vîrst` [i, mai ales, amenin]area azilului de b`trîni, întotdeauna „sinistru“, chiar dac` este de lux. Toate acestea nu-i înfrîng totu[i vitalitatea inepuizabil`, care-i permite înc` o aventur`, în 2001, cu o femeie de 36 de ani!

Dac` relat`rile din jurnalul lui M.M. nu sînt simple fic]iuni, atunci nu pot s` nu m` întreb ce anume explic` for]a erosului autorului? Din punct de vedere psihologic, elementele oferite în carte nu sînt de natur` s`-i bucure pe cei morali.

S-ar p`rea c` narcisismul s`u accentuat, construit pe un sentiment de inferioritate din copil`rie, i-a permis s` nu se simt` vinovat cînd era infidel so]iei [i tuturor celorlalte iubite sau cînd î[i neglija copiii – într-un cuvînt, i-a conferit libertatea emo]ional` [i sexual`, care l-a condus la mereu înnoite confirm`ri de sine. n

Vasile Dem. Zamfirescu

Eros [i Thanatos la vîrsta a patra A[a cum basmele se sfîr[esc f`r` a ne spune altceva despre „c`snicia“ dintre F`t-Frumos [i Ileana Cosînzeana decît c` au tr`it ferici]i pîn` la adînci b`trîne]i [i c` au avut mul]i copii, literatura [i chiar [tiin]a (sexologia) ne transmit prea pu]in despre erosul la vîrsta a patra. Plasez vîrsta a patra de la 80 de ani în sus, la sugestia lui Marcel Mathiot (Jurnalul unui b`trîn amant, Editura Humanitas, 2009). A[teptarea mea era c` ultimele decenii ale vie]ii sînt dominate autoritar de c`tre Thanatos: devitalizare accentuat`, poate chiar decrepitudine, gînduri sumbre alimentate de proximitatea mor]ii, depresie grav`.

Nimic din toate acestea în surprinz`toarea care a autorului francez, unde Erosul [i Thanatosul se p`streaz` tot timpul în echilibru, ba chiar, nu de pu]ine ori, Erosul î[i învinge eternul adversar. {i nu este vorba doar despre men]inerea unui tonus psihic bun, a unor sentimente pozitive pentru cei din jur, ci chiar – [i mai ales – despre perpetuarea iubirii fizice, pîn` în prezilele mor]ii. |nsu[i M.M. este surprins de performan]ele sale sexuale, din anumite puncte de vedere superioare celor din tinere]e. Nici amanta sa, Mado, la nu mai pu]in respectabila vîrst` de 82 de ani, deci la începutul vîrstei a patra, nu se las` mai prejos. Cuvîntul exces sexual nu este deloc nepotrivit sau doar relativ la vîrsta înaintat` a protagoni[tilor. Cîteva ilustr`ri concludente: „...duminica trecut` [i luni diminea]` am f`cut

45

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

BIBLIOTECA „PARADISO“

Cervantes n-avea cum s` [tie în 1605, cînd a ap`rut prima edi]ie din Don Quijote, c` personajul lui va ajunge rud` apropiat` cu o art` înc` neinventat`, în stare s` le ia min]ile degust`torilor ei, o art` care [i-a speriat primii fani cu un tren îndreptîndu-se fix în direc]ia lor. A[ spune chiar c` Don Quijote e f`cut s` umble prin filme, c` silueta lui prelung` se poate a[eza cu o elegan]` nemaiv`zut` pe pînza ecranelor de cinema din toat` lumea. Cu toate acestea, cavalerul n-a avut parte decît de foarte pu]ine reinvent`ri cinematografice. Prima, un film mut de 16 minute, a fost opera unor francezi, Ferdinand Zecca [i Lucien Nonguet, care-au comprimat cu mijloacele de la 1900 toamna (1903 mai exact) monumentalul roman într-o serie de viniete sub form` de mezaventuri povestite de cîte un personaj. Prea pu]in.

A urmat Pabst, 30 de ani mai tîrziu, cu un Quijote rostind vorbe în francez` (scenariul e al lui Paul Morand) [i cîntînd cu voce de bas rus de fiecare dat` cînd uita, probabil, s` vorbeasc` normal. Basul rus era, în realitate, chiar bas rus. |l chema Feodor Ivanovici {aliapin [i, de[i s-a n`scut în 1873, se pare c` tr`ie[te înc`. Sau cel pu]in a[a credea Rahmaninov, dar asta e alt` poveste.

Dup` care a urmat nebunia lui Welles, care-a durat [i ea 30 de ani [i poate chiar mai mult, dac` regizorul n-ar fi murit în 1985. S-a apucat de film`ri în 1955 [i a continuat dup` ce interpretul lui Quijote s-a dus, cum se zice, într-o lume mai bun`.

Pelicula e neterminat`, dezordonat` [i inegal`, dar are o scen` care face cît o mie de filme cu Quijote, la un loc. Ea poate fi v`zut` aici: http:// www.youtube.com/watch?v=cHQEViM3QYU& feature=related [i, ca s` nu stric surpriza, spun doar c` a fost filmat` într-un cinematograf mexican [i c` Sancho descoper` cum se m`nînc` acadelele.

Obsesia quijotic` a ajuns acum la Terry Gilliam, care se str`duie[te de zece ani s`-[i duc` filmul la cap`t. Produc]ia lui The Man Who Killed Don Quixote se împiedic` de tot felul de accidente nefericite, b`t`lia cea mare ducîndu-se, de fapt, cu morile de vînt ale finan]`rii. Lui Gilliam îi trebuie mul]i, mul]i bani, ceea ce e oarecum de în]eles – nu po]i pune un erou baroc într-un film low budget. A[a c` mai avem de a[teptat. n

Luiza Vasiliu

Se caut` film pentru erou baroc

Don Quixote de Pablo Picasso

Anul `sta a împlinit 405 ani, [i mai to]i scriitorii importan]i l-ar lua cu ei pe o insul` pustie.

Inclusiv Llosa care, într-un interviu pentru Nouvel Observateur, spune c` l-ar strecura în geant` al`turi de Comedia uman` [i R`zboi [i pace (probabil c` premia]ii Nobel primesc, pe lîng` bani, ni[te gen]i speciale pe care s` le ia cu ei pe insulele pustii, în caz c` le trebuie Balzacul tot). {i eu l-a[ lua cu mine pe insula aia pustie (care pe anumite h`r]i se cheam` Baladar, iar pe altele e invizibil` ochiului de navigator), chiar dac` ar crede c` nucile de cocos sînt pui de tigru feroce, iar pe[tii – ni[te vr`jitori care nu-l las` s` înoate în ocean. Am uitat s` spun c` e înalt [i usc`]iv, c` are sprîncene stufoase [i-l cheam` Quijote. Sau Quijana. Sau Quichotte. Sau Quixote. Sau, [i mai bine, „evanghelist al tandre]ei“, dup` cum l-a botezat Thomas Mann.

Oricum l-ar chema, el e de fapt Cavalerul Tristei Figuri a cititorului dintotdeauna, Patronul artei lecturii, iluzionistul care înghite în fiecare zi pilulele propriilor iluzii. Sufletele melancolice, împreun` cu sufletele zglobii [i pu]in crude îi închin` de patru secole cel mai pasionat cult pe care l-a inspirat vreodat` un personaj literar. {i cum blazonul `sta al r`t`cirii îl poart` orice dependent de fic]iune, cu sau f`r` cap pe umeri, ne-am fi a[teptat ca el s` se transmit` [i cinefililor. De citit, l-am citit destul pe Quijote, ar fi timpul s`-l [i vedem, mai ales c` arta asta a cinema-ului e – a[a cum spunea Jean-Luc G. – „cea mai frumoas` în[el`torie din lume“.

46

D I L E M AT E C A

POEMUL DIN NOIEMBRIE

Anca MIZUMSCHI

Crucea \ngropat`-n ap` Dep`rtarea cre[te în mine ca o cruce orizontal` pe care o îmbrac [i n-o mai dau jos niciodat` cu un gest de împ`care permanent`, de c`ptu[ire interioar` cu mine care nu sînt de g`sit pe nic`ieri în timp ce stau nemi[cat` pe fundul oceanului cu tone de ap` deasupra fe]ei [i dep`rtarea cre[te în mine ca o cruce orizontal` înnodat` la capete

(din volumul Versouri, \n curs de apari]ie la Editura Humanitas)

INEDIT

47

Š Marius Chivu

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

INTERVIU

„|n budoar [i în literatur` e nevoie de exces“ Marin M`laicu-Hondrari Descoperind Cartea tuturor inten]iilor, Mircea C`rt`rescu a scris: „Este o mare bucurie ca, într-o zi – dup` ce ani întregi s-au pr`bu[it peste tine tone de c`r]i inutile, necinstite, snoabe, mincinoase, neru[inate sau numai plictisitoare – s` dai [i de o carte, în fine, adev`rat`. Am avut acest rar noroc cînd am descoperit Cartea tuturor inten]iilor... Publicat` [i difuzat` cum trebuie, cartea lui Marin M`laicu-Hondrari are, cred eu, [ansa s` devin` o carte-cult, definitorie pentru o genera]ie, asemenea Lupului de step` a lui Hesse sau a faimosului Pe drum de Kerouac... O carte curat`, puternic` intelectual, a unui om care-a tr`it fapte nebune[ti [i a avut for]a s` le noteze la rece. E cartea care ne îmbog`]e[te azi [i pe noi, cei ce iubim cu adev`rat literatura“. La începutul verii, Marin M`laicuHondrari a publicat al doilea s`u roman: Apropierea.

Ce-ai f`cut înainte de a fi scriitor? |nainte de a fi scriitor am fost copil, nu-mi amintesc dac` eram un copil fericit, dar probabil c` eram, din moment ce nu-mi amintesc. Pîn` la cinci ani am locuit cu bunica mea într-o cas`, pe un deal, f`r` curent electric. Aveam o lamp` cu petrol [i un radio. Coboram atît de rar de acolo încît sora mea mai mic`, atunci cînd m` vedea în casa p`rinteasc`, îmi cerea s` plec, le spunea p`rin]ilor: „Asta nu-i a noastr`!“.

De unde ]i s-a tras, care e momentul în care s-a declan[at totul?

Nu [tiu exact de unde mi se trage faza cu

scrisul, nu am re]inut un anume moment, [tiu doar c` înainte de a merge la [coal` eram obsedat de citit; ceea ce e destul de straniu, pentru c` la noi în cas` nu se g`sea nici o carte, doar Biblia [i din cînd în cînd cîte un ziar.

Mama îmi povestea c` m` a[ezam în p`tu] cu un ziar [i începeam s` spun cuvinte disparate, ca [i cum a[ fi citit pe s`rite. Apoi, pe la 12-13 ani, am scris un microroman SF, Arma anti-laser i-am zis, era calchiat dup` celebrul film R`zboiul stelelor. Apoi m-am apucat de poezie. |nainte s-o scrii tu, ce poezie citeai?

Citeam ce era în programa [colar`, apoi,

49

n Marin M`laicu-Hondrari (n. 1971, N`s`ud) a publicat volumul de versuri Zborul femeii pe deasupra b`rbatului (Editura Eikon, 2004) [i romanul Cartea tuturor inten]iilor (Editura Vinea, 2006 – Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj), care, remarcat de Mircea C`rt`rescu, a fost reeditat de Editura Cartea Româneasc` în 2008. Este prezent în antologiile Camera (1995) [i La neagra (2008) [i a tradus poezie din limba spaniol` pentru revista LiTerra. La începutul verii a publicat al doilea s`u roman: Apropierea (Editura Cartea Româneasc`). |n prezent lucreaz` la Muzeul de Art` Comparat` din Sîngeorz-B`i.

INTERVIU

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

prin clasa a IX-a, l-am descoperit pe Bacovia [i tot ce [tiam eu s-a dat peste cap. Poveste[te Borges c` a p`]it-o a[a cînd l-a descoperit pe Walt Whitmann [i cum to]i poe]ii pîn` la el i se p`reau ni[te cîrpaci. Mie nu numai c` to]i poe]ii pe care-i citisem pîn` atunci (mult mai pu]ini decît citise Borges, f`r` îndoial`) mi s-au p`rut cîrpaci, dar am ]inut mor]i[ s` m` comport în spiritul poeziei bacoviene. Dintr-un copil zburdalnic, m-am transformat, în cîteva s`pt`mîni, într-un adolescent melancolic care frecventa p`durile din preajma Sîngeorzului [i unul dintre cimitirele ora[ului, plasat pe un deal. |ntr-o toamn` ploioas` am umblat atît de mult prin ploaie încît mama a zis c` o s` putrezeasc` impermeabilul pe mine (impermeabil care nu era deloc impermeabil). Apoi am dat peste un roman de Leonida Neam]u, Balada cavalerilor absen]i, un roman în care apare gruparea de la revista Steaua de pe vremea lui A.E. Baconski [i am început s` citesc [i revista, [i Corabia lui Sebastian de Baconski, [i Panorama poeziei universale contemporane. Umflat de poezie, a[a cum al]ii se umfl` de la droguri, pluteam pe deasupra ora[ului ca un zepelin abandonat. |n ce m`sur` te-a ajutat [coala în formarea gustului literar? |n formarea gustului literar, m-au ajutat doi profesori de român`, Dumitru Pruteanu (care se autointitula singurul critic SF din România – titulatur` fabuloas` pentru anii 1985-1986) – [i Ioan Costea, un fel de enciclopedie ambulant`, un „Funes el Memorioso“, care îi lua în r`sp`r pe mare parte dintre cei ce scriau la revista Steaua, pe care eu continuam s` o citesc cu asiduitate. A fost primul om pe care l-am auzit s` condamne pe motive ideologice un scriitor.

Nici unul dintre ei nu mi-a fost profesor, pe amîndoi i-am întîlnit la un cenaclu, care, mai tîrziu, în 1992 avea s` devin` Cenaclul Camera, cu doi membri fascinan]i: Dan Coman [i Florin Partene.

Care-i istoria acestui cenaclu? |mi amintesc c` am vorbit despre Cenaclul Camera pe larg cu alte ocazii, nu numai eu, ci [i Florin Partene [i Dan Coman. Nu vreau s` repet ce am mai spus, a[a c` am s` încerc s` sintetizez, pe urmele lui Florin Partene, care zice a[a:

eu veneam din sus, Marin era la intersec]ie [i Dan venea din jos. Liderul spiritual al cenaclului era domnul profesor Ioan Costea. Ne adunam cam opt-nou` oameni [i cutreieram satele din jurul Sîngeorzului. Camera era un cenaclu ambulant. Am ajuns [i pe la Cluj, unde i-am întîlnit pe {tefan Manasia [i pe Rare[ Moldovan. Cu to]ii eram de o naivitate exemplar`. Purtam peste tot cu noi dou` antologii: a lui Mu[ina cu poezia optzecist` [i Antologia poeziei americane contemporane tradus` de Mircea Iv`nescu.

50

„Ce s` faci cu posteritatea?!“ Romanul t`u de debut a ap`rut mai întîi la o editur` minuscul`, a fost apoi reeditat la cea mai mare, care ]i-a publicat [i a doua carte, al c`rei prim tiraj pare s` se fi epuizat, de vreme ce nu prea mai e prin libr`rii. Ai putea stîrni invidie...

Dac` e a[a, trebuie s` le mul]umesc M`d`linei Ghiu, de la Cartea Româneasc`, [i Claudiei Fitchoschi, al c`rei supranume f`r` îndoial` c` e Polirom, Claudia Fitchoschi-Polirom, pentru c` a vinde ]ine de marketing, nu de literatur`. {i mai trebuie s` le mul]umesc cititorilor, desigur, generozit`]ii lor. Cît despre invidie, ce s` zic… |mi amintesc ce scria Cesare Pavese în Meseria de a tr`i: „Va veni o vreme cînd obi[nuita noastr` credin]` în poezie va stîrni invidie“. Asta spunea Pavese pe la 1940. Sper s` stîrnesc mai degrab` încredere în scriitorii foarte tineri, adic` s` caute un drum [i s` nu renun]e la el dup` primele o sut` de dezam`giri, ci s`-[i vad` de acel drum. Iar cititorii din România s` în]eleag` în sfîr[it c` exist` [i scriitori români care merit` citi]i [i c` literatura nu st` numai în traduceri. |]i pas` de cititori?

A[ fi ipocrit dac` a[ spune c` nu-mi pas`, dar a[ fi la fel de ipocrit dac` a[ spune c` m` gîndesc foarte mult la cititori. Nu m` gîndesc niciodat` la cititori atunci cînd scriu, abia pe urm`, cînd cartea e în libr`rii încep s` m` preocupe reac]iile. Fire[te, unele reac]ii m` bucur`, altele m` întristeaz`, suf`r [i m` bucur cu m`sur`, dar, fundamental, nu m` ajut` cu nimic, vreau s` zic

INTERVIU

în actul scrisului. Crede]i c` îl ajut` cu ceva pe Mircea Iv`nescu faptul c` i-am citit c`r]ile, c` m` gîndesc la el, c` îi doresc s`n`tate? Sau pe Angela Marinescu? C`r]ile lor m` ajut` pe mine, m` ajut` enorm. Oricare dintre c`r]ile bune pe care le-am citit mi-a spus, fiecare în felul ei, c` nu e bine cum tr`iesc, c` trebuie s` fac ceva – pe scurt, m-a pus pe gînduri. Ce po]i cere mai mult de la o carte?

Am avut norocul s` am reac]ii mai mult pozitive decît negative la toate c`r]ile mele de pîn` acum. M` bucur` mult reac]iile oamenilor care nu au de-a face direct cu industria literar`, reac]iile de pe bloguri sau ale oamenilor care nici m`car nu au un blog, dar care mi-au citit c`r]ile [i au sim]it nevoia s` spun` cîte ceva despre ele.

Reac]iile negative sînt obligatorii, nu cred într-o carte care stîrne[te numai laude, înseamn` c` e moart`, o carte trebuie s` fie controversat` – e o idee veche, dar actual` totodat`.

Nu în ultimul rînd, m-au bucurat reac]iile scriitorilor foarte tineri, e destul de reconfortant s` sim]i c` ei se reg`sesc cît de cît în ceea ce faci. |mi vin în minte ultimele dou` texte scrise de Bogdan Co[a [i Andrei Dosa pe boomlit. com la Cartea tuturor inten]iilor [i la Apropierea.

Apropo de Angela Marinescu, este, probabil, singurul scriitor care declar` c` îi pas` mai mult de ceea ce cred criticii decît cititorii.

Tu cum te-ai obi[nuit cu recenziile criticilor?

Da, cred c` e a[a, c` îi pas` mai mult de critici decît de cititori. Dar mai cred [i c` Angela Marinescu a prins [i o perioad` mult mai fast` pentru critica literar`. Chiar în urm` cu 15-20 de ani, critica literar` înc` avea putere, conta în jocul literaturii. Cred c` în zilele noastre statutul criticului literar e la fel de depreciat ca al scriitorului. Nu discut`m acum cauzele, de[i una dintre ele ar putea fi conformismul criticilor, apatia lor, despre care tot Angela Marinescu ne vorbe[te în Jurnal scris în a treia parte a zilei.

E drept c` se refer` explicit doar la criticii tineri.

Personal, am avut parte de tot felul de recenzii din partea criticilor. Cîteva m-au sup`rat pentru c` erau scrise cu suficien]` [i impregnate de o ironie de doi bani. La Cartea tuturor inten]iilor, edi]ia de la Cartea Românesc`, unii,

în loc s` spun` clar de ce credeau ei c` nu e o carte bine scris`, s-au apucat s` se lege de textul lui Mircea C`rt`rescu de pe coperta a patra. Al]ii s-au legat de fotografia mea de pe carte, în fine, tot felul de mizerii ([i b`nuiesc c` acesta e doar începutul). {tiu foarte bine c` mai am multe de înv`]at, sînt de-abia la a treia carte [i niciodat` nu am fost un tip precoce, simt c` înv`] lucrînd la fiecare carte, a[a c` accept o critic` negativ` f`cut` pe text, f`r` resentimente, normal c` m` doare pentru cîteva ore, dar strîng din din]i, iau aminte [i încerc s` merg mai departe. Dar vreau s` simt c` acel om care îmi „rade“ cartea a citit-o cu aten]ie, deschis [i c` nu a plecat de la începutul lecturii cu ideea de a m` prinde. |mi cunosc limitele, dar asta mai înseamn` [i c` nu pot fi dus cu z`h`relul. Cam asta ar fi rela]ia mea cu critica.

Crezi c` scriitorii [i criticii sînt dou` „specii“ diferite?

P`rem dou` specii destul de diferite, totu[i.

A[a [i trebuie. Simt c` doi-trei critici buni pot fi man` cereasc` pentru literatura unei ]`ri. |n România nu e mare lucru s` fii scriitor în sine, dar cum e s` fii scriitor într-un or`[el de provincie, precum Sîngeorz? Te ajut`, te © Marius Chivu

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

51

INTERVIU

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

inspir`, te frustreaz`?

Tocmai c` a fi scriitor în sine e mare lucru, indiferent în ce ]ar` tr`ie[ti. E cople[itor oriunde te-ai afla. Chiar nu [tiu ce a[ fi putut face cu vie]i[oara asta a mea dac` nu a[ fi scris! Nu c` ar trebui s` facem neap`rat ceva cu ea, dar ori[icîtu[i de pu]in… Sîngeorz-B`i are într-adev`r un aer nefast de provincie. Noroc c` pe lîng` locuitorii vizibili, eu m` întîlnesc foarte des cu cei invizibili. {i-apoi aici e prietenul meu Florin Partene, ne ]inem din scurt, nu cumva s` uit`m ce avem de f`cut.

M` refeream la statut, la vizibilitate public` – cînd ziceam c` nu înseamn` mare lucru la noi meseria de scriitor...

E drept c` statutul scriitorului în România e nul. Decît s` spui c` e[ti poet, e preferabil s`-]i înghi]i limba. Românii cred c` într-o lume în care conteaz` marfa [i banii nu mai e loc pentru literatur`, c` statutul de scriitor e perimat. Dar atunci de ce în Occident, unde regulile pie]ei sînt mult mai drastice, statutul scriitorului s-a p`strat? Chiar crede]i c` englezii de fraieri se duc la lecturi publice, unde trebuie s`-[i pl`teasc` scump intrarea? Nu vreau s` spun c` scriitorii ar trebui s` aib` cine [tie ce drepturi, s` fie privilegia]i, nu, în nici un caz, dar nici s` fie b`tu]i de mineri sau îndep`rta]i din func]ii pe criterii politice. Nu mi se pare corect ca un

prozator de talia lui Radu Aldulescu, de exemplu, s` vie]uiasc` la limit`. Crede]i c` îl înc`lze[te pe el cu ceva faptul c` lumea îl bate pe spate [i îi zice vai ce scriitor mare-tare-bun e[ti? Apoi mai sînt [i editorii care-[i bat joc de scriitori, [i tot a[a. Noroc c` literaturii nu-i pas` de vremelnicie. „Literaturii nu-i pas` de vremelnicie“... Se scrie cu gîndul la posteritate? |mi amintesc de ni[te fraze din Amos Oz care zicea c` pentru a cuceri lumea trebuie mai întîi s`-]i cucere[ti cartierul, iar pentru a fi citit [i mîine, trebuie s` scrii foarte bine despre azi...

Nu, nu, nici vorb` de posteritate. Ce s` faci cu posteritatea? Sînt un om viu, nu-mi pot imagina carnea de pe mine transformat` în piatr` de la brîu în sus. Nu am nici un fel de apeten]` pentru ce se va întîmpla dup` moartea mea.

Spunînd c` literaturii nu-i pas` de vremelnicie, am vrut s` zic doar c` literatura merge oricum înainte, indiferent` la statutul scriitorului, iar scriitorul, care se plînge c` nu poate scrie decît în anumite condi]ii, nu face corp comun cu literatura [i va fi extirpat f`r` rezerve.

Nu [tiu dac` e a[a cum spune Amos Oz, dar m` bucur c` l-ai pomenit, e exemplul meu preferat, al`turi de Philip Roth, de scriitor care are c`r]i foarte bune [i c`r]i foarte slabe. |mi fac [i eu curaj, ce s` fac?!

„Ce s` scrii cînd e[ti fericit?!“ Ai fost între 2002-2007 în Spania [i ai locuit într-o rulot`, experien]` care se reg`se[te fic]ionalizat` în Apropierea, roman plin de personaje inspirate de prietenii t`i. Cît conteaz` biografia în c`r]ile tale de fic]iune?

Conteaz` ca punct de plecare, apoi m` gîndesc ce ar fi fost dac`… a[a începe nebunia. {i înc`: biografismul înseamn` trecut, iar trecutul e fic]iune, chiar dac` o fic]iune mai auster`.

Cred c` în prima mea carte, Zborul femeii pe deasupra b`rbatului, spuneam c` imagina]ia nu e altceva decît memoria în extaz. De ce nu ar fi [i fic]iunea un extaz al biografismului?

Gide spunea c` „orice tîn`r scriitor care se poate ab]ine de la scris ar trebui s-o fac` f`r` © Marius Chivu

52

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 ezitare“, în ideea c`, în general, nu e nimic interesant de povestit din via]a unui tîn`r...

Crezi c` imagina]ia [i instinctul pot compensa lipsa experien]ei de via]`?

Cred c` orice scriitor, nu numai unul tîn`r, care se poate ab]ine de la scris ar trebui s` o fac`, la ce bun s`-i persecut`m la nesfîr[it pe editori, pe critici [i (în multe cazuri) pe sponsori?!

Apoi, istoria literar` îl cam contrazice pe Gide, nu sînt pu]ini scriitorii care au dat la tinere]e m`sura valorii lor. |mi place c` ai spus „[i instinctul“, nu numai „imagina]ia“. Pentru c` instinctul trebuie s`-l ai oricît` experien]` de via]` ai acumula. {i oricum nu cred c` literatura se face (numai) pe baza experien]ei de via]`. }i-a fost l`udat [i ]i s-a repro[at în principal acela[i lucru: cantitatea de poezie din proz`. Cît de important crezi c` este echilibrul în literatur`? Crezi c` literatura este [i o form` de exces?

Merg pe dezechilibru [i exces. M`car cînd scriu s` m` simt bine! Cumin]enia e bun` pentru saloane, dar în budoar [i în literatur` e nevoie de exces, de riscuri. Echilibrul trebuie s` fie viu, adic` în mi[care, în a[a fel încît abia la finalul c`r]ii s`-l descoperi, pentru c` abia atunci ai o privire de ansamblu a tot ceea ce s-a pus în balan]`. Iar despre faptul c` sînt l`udat/hulit pentru cantitatea de poezie din proz`, ce s` zic… a[a o fi. |mi plac la nebunie tocmai romanele care con]in poezie, atmosfer` poetic`, Cvartetul din Alexandria a lui Durrell, de exemplu, sau Pale Fire a lui Nabokov. Cînd spun atmosfer` poetic` nu m` refer la romantisme de duzin`, ci la capacitatea autorului de a scrie într-o manier` just` [i simpl`, de a g`si al`turarea adecvat` a cuvintelor pe care le folose[te. Un stil bine strunit [i precis e un stil poetic. E axa ce trece prin centrul de greutate [i d` a[a-numitul echilibru indiferent (ca s` ne amintim nu de un fizician, ci de Iustin Pan]a).

M` bucur` aceast` preocupare a ta pentru „al`turarea adecvat` a cuvintelor“. Am impresia c` limbajul [i stilul nu-i mai preocup` atîta pe scriitori. A scrie simplu, curat [i corect pare suficient. Tu ce probleme de stil î]i pui cînd te apuci s` scrii?

Chiar nu-mi pun nici o problem` de stil cînd

INTERVIU

© Ana Toma

m` apuc de scris. |ncep [i, dac` merge, merge, dac` nu, reiau iar [i iar. Pîn` cînd apele se limpezesc [i apare stilul [i vocea clar` a celui care spune povestea (întotdeauna e unul singur, de fapt, sau una singur`, o singur` voce). |ntotdeauna [tiu cum nu vreau s` scriu, cum nu trebuie s` sune ceea ce scriu. P`cat c` limbajul [i stilul nu-i mai preocup` pe scriitori, sau nu-i mai preocup` nu [tiu cît de mult. Limbajul [i stilul fac totul, sau fac diferen]a. |n rest, pove[tile sînt acelea[i de cînd lumea – pove[ti despre iubire, moarte, tr`dare, destin.

Ai descoperit literatura spaniol` înainte de a ajunge în Spania, apoi ai [i tradus din aceast` limb`; e ceva spaniol în literatura ta?

E drept c` în c`r]ile mele apar cîteva cuvinte în limba spaniol`, apoi cîteva peisaje din Andalucia [i din Asturias, cîteva întîmpl`ri, [i mai e Rafael Ayuso Escobar. Apoi cî]iva autori care m-au marcat – Roberto Bolaño, Julio Cortazar. Poate c` are relevan]` totu[i s` spun c` îmi plac pu]ini scriitori spanioli, pe lîng` cei doi aminti]i ar mai fi vreo patru-cinci poe]i [i doi-trei prozatori, pe cînd din literatura american`, de exemplu, îmi

53

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

plac mult mai mul]i, sau din cea englez`. Roberto Bolaño [i Julio Cortázar nu au de-a face cu realismul magic, [i sper c` nici c`r]ile mele.

Spuneam în recenzia la Apropierea c` proza ta are ceva din lentoarea [i senzualitatea stilului cu care povestesc întîlnirile dintre oameni un Almodóvar sau un Wong Kar Wai. Te inspir` în vreun fel filmele, atunci cînd scrii? |]i mul]umesc, ai fost foarte generos în acea cronic`. Despre Wong Kar Wai [i Apropierea a mai zis cineva, cinesseur, habar n-am cine e, ]ine un blog. M`rturisesc c` Wong Kar Wai e unul dintre regizorii pe care îi prefer, creeaz` acea atmosfer` la limita visului extrem de fin, unde tot timpul ceva r`mîne suspendat, ceva nu se spune [i nu se întîmpl` pîn` la cap`t. Probabil c` m` inspir`, din moment ce sînt fascinat de-a dreptul de cîteva filme – cum ar fi Gerry sau Leolo –, în fine, nu vreau s` transform interviul într-o anex` la imdb.com. |ns` [tiu sigur c` mult mai mult m` inspir` c`r]ile. „C`r]ile se fac din c`r]i“ sau „via]a mea e un roman“ – ce preferi?

C`r]ile se fac din c`r]i. N-am nici cea mai mic` îndoial`. Via]a ca un roman nu conteaz`, dac` nu [tii cum s` o scrii. C`r]ile m-au înv`]at s` scriu (atît cît m-au înv`]at, ca s` strecur`m o

[mecherie borgesian`) pentru c` mereu am tratat c`r]ile cu aten]ie maxim`.

Spuneai într-un interviu din Dilema veche c` „scrisul e autodistructiv, se anuleaz` pe sine [i î]i anuleaz` [i via]a personal`, ba mai mult, îi vampirizeaz` [i pe cei din jurul t`u“.

Credeam c` `sta e un mare cli[eu despre scris.

Da, e un mare cli[eu, ai dreptate, dar cli[eele sînt ca [i proverbele: se potrivesc la fix dac` sînt spuse la momentul oportun.

Spuneai undeva [i c` „în via]a [i cariera unui scriitor exerci]iile de umilin]` sînt obligatorii“. Ale tale care au fost?

Cele mai cumplite momente de umilin]` le-am tr`it scriind Cartea tuturor inten]iilor...

Te întreb asta pentru c`, la rîndul meu, am fost întrebat de cineva, care voia s` scrie o carte, ce sacrificii trebuie s` fac` pentru ca romanul s` ias` bun [i s` aib` succes. Crezi c`, în mod cu totul pervers [i, fire[te, necuantificabil, puterea scrisului vine din priva]iuni, umilin]e [i frustr`ri? Nu se poate scrie [i la fericire?

Nu trebuie s` faci alte sacrificii în afar` de a-l scrie bine. „Ajunge zilei r`utatea ei“, ni se spune în Biblie. Nevoia de a-l scrie î]i va da suficiente priva]iuni încît s` nu mai fie nevoie [i de altele, exterioare. De aceea nu se poate scrie la fericire. Ce s` scrii cînd e[ti fericit?! Mi se pare monstruos s` fii fericit [i s` încerci s` scrii. Nu e destul c` avem atît de pu]ine momente fericite [i, [i atunci, s` ne gîndim la scris? Mi se pare insuportabil, scîrbos de-a dreptul.

Asta pentru c`, poate, vezi scrisul ca pe o cazn` sau ca pe o necesitate a sufletului ap`sat, dar crezi tu c` to]i scriitorii lumii sînt o armat` de oameni neferici]i?! De ce n-ar fi scrisul o bucurie crescut` dintr-o bucurie mai adînc`?

N-am cunoscut în via]a mea un scriitor fericit! N-am citit nici o carte scris` de un scriitor fericit. Asta nu înseamn` c` v`d scrisul ca pe o cazn`. V`d scrisul ca pe o solu]ie. {i apoi, nici nu prea în]eleg ce e cu aceast` obsesie pentru fericire. Nu cred s` fi gîndit vreodat` „ce p`cat c` nu sînt fericit“ ori „cît a[ vrea s` fiu fericit“!

Te vei întoarce la poezie? Alta decît cea din proza ta...

© Marius Chivu

INTERVIU

54

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

INTERVIU

Mereu îmi doresc s` scriu poezie. Asta ca s` le mai dau pu]in` ap` la moar` celor care afirm` c` e prea mult` poezie în proza mea. Mereu am [tiut c` poezia e mult superioar` prozei, poezia e cea mai precis`, cea mai exact` manier` de a face literatur`. {i cea mai dificil`, bineîn]eles.

A[a c` nu e de mirare c` avem destui prozatori buni, dar foarte pu]ini poe]i cu adev`rat remarcabili. Sper s` scot în prim`var` o carte de poeme, dac` cineva va vrea s` o editeze, dac` nu, asta e, s` mai stea în sertar cum st` de mai bine de doi ani.

Aici te contrazic, cred c`, în general, num`rul poe]ilor români de valoare european` e mai mare decît al prozatorilor... Dar e interesant c` faci diferen]e valorice între genuri. Te-a[ întreba, totu[i, ce-are a face, sau la ce se raporteaz` exactitatea [i precizia în literatur`?

S-ar putea s` ai dreptate, am citit recent dou` romane române[ti foarte bune [i cred c` asta m-a f`cut s` m` pripesc. Recunosc c` nu am stat s` cuantific. Doamne, d` s` fie cum spui!

Exactitatea, precizia cred c` sînt coordonatele instinctului de care pomeneai mai sus. S` [tii ce s` utilizezi din ceea ce î]i vine în cap [i s` reu[e[ti cu minimum de instrumente s` exprimi maximum posibil. S` nu ba]i apa în piu`.

S` nu faci pe de[teptul, dar s` faci pe nebunul.

Iau ca standard perioada interbelic`, atunci cînd Bacovia, Barbu, Blaga, Arghezi erau, în context european, perfect originali. |n proz` lucrurile nu st`teau chiar atît de bine. {i Camil, [i Hortensia, [i Holban datorau destul de mult... Mai pu]in Blecher. La fel [i acum: Ion Mure[an, M. Iv`nescu, Angela Marinescu – dintr-un foc trei poe]i absolut formidabili, cum realmente nu cred c` exist` azi în lume. Cînd e vorba de proz`, ne gîndim ceva mai mult.

Cei trei poe]i contemporani pe care i-ai pomenit sînt într-adev`r extraordinari. To]i trei sînt excentrici, adic` ex-centrici, î[i creeaz` propriile orbite [i, pentru a face a[a ceva, trebuie un efort atît de uria[, o munc` atît de sus]inut` încît m` cuprind ame]eala [i o grav` suspiciune în privin]a textelor mele. Sînt silit s` recunosc c` nu avem trei prozatori de talia celor trei po-

e]i. M-ai prins cu unicitatea lor. Dar nu trebuie s` ne întrist`m, ci s` fim mai aten]i la scris [i s` ne bucur`m de cei trei.

„Trupul duce greul, nu-i a[a?!“ Ascul]i [i muzica religioas` [i auster` a lui Arvo Pärt, dar [i rock-ul progresiv, exuberant [i eclectic. Spune asta ceva despre contrariile din tine?

Amîndou` le ascult cînd m` doare carnea de pe mine. Trupul duce greul, nu-i a[a? Iar noi vrem cu tot dinadinsul s` contrazicem trupul, care ]ine neap`rat s` contrazic` sufletul, [i tot a[a, din cli[eu în cli[eu. Contrariile din mine sînt averea mea, e tot ce am. Cu ele merg înainte.

Tu, pasionat de poezie [i de literatura spaniol`, cum e posibil, totu[i, s` fii fan al Manchester United?

Dar te rog frumos!... Sînt fan înr`it. Am înv`]at foarte multe de la Alex Ferguson. E antrenor la Manchester United din 1986, deci de 24 de ani [i are cî[tigate 18 trofee. E fabulos cum se reinventeaz`, cum ]ine pasul. Alex Ferguson în literatura român` e Angela Marinescu.

Ai vreun supererou favorit?

To]i supereroii mei sînt antieroi. E trist, dar adev`rat. A, nu, nu chiar. Mi-am amintit. Stanley Ipkiss din The Mask. Am totu[i un supererou, acum m` simt mult mai bine.

Lucrezi la Muzeul de Art` Comparat` de la Sîngeorz-B`i [i, pentru c` acum cît`va vreme am avut o anchet` în care îi întrebam pe scriitori în ce tablou le-ar pl`cea s` tr`iasc`, te întreb [i pe tine.

Muzeul de Art` Comparat` are cîteva tablouri în care mi-ar pl`cea s` tr`iesc, dar n-am s` aleg de acolo pentru c` e destul de aiurea s` locuie[ti unde munce[ti.

Mi-ar pl`cea s` locuiesc în tabloul Paisaje de Ciudad de México una hora antes del amanecer. Nu am nici o explica]ie pentru aceast` preferin]`. Poate u[oara dezolare care vine, dinspre cei cî]iva copaci, odat` cu aerul ce pare deja fierbinte. n interviu realizat de Marius Chivu

55

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

PROFIL

Cu haz despre sex Tobias Elsäßer c\nt`re], scriitor, textier

|n Germania c`r]ile pentru copii reprezint` un segment important al pie]ei de carte.

Din cele 180.000 de titluri noi care apar anual, în jur de 7000 sînt destinate copiilor [i tinerilor. Peste 80% dintre acestea sînt scrise de autori germani – semn c` editurile mizeaz` în primul rînd pe creatorii locali. Mereu în c`utare de noi cititori, editorii inventeaz` genuri, dezvolt` serii de romane, î[i clasific` apari]iile pe categorii de vîrst` [i mai ales cultiv` autori. |n cazul literaturii pentru adul]i, reputa]ia – dac` e atins` – e greu de men]inut, pentru c` fiecare nou` genera]ie se ata[eaz` de alte valori; ceea ce place azi n-o s` mai plac` [i mîine. „Transferul“ reputa]iei se face în segmentul extrem de riscant al literaturii pentru tineri-adul]i. Tobias Elsäßer e un artist multifunc]ional [i a descoperit cum se cuceresc cititorii dintre-dou`-vîrste. |n 2004, cînd i-a ap`rut romanul par]ial autobiografic Die Boygroup, Tobias Elsäßer era solist într-o trup` muzical`, iar cartea descrie primii s`i pa[i la Sony Music [i lupta pentru a intra în topurile muzicale. „Aceast` privire aruncat` în culisele scenei muzicale [i prelucrarea literar` a acestor experien]e mi-au ar`tat cît

56

de interesant` e literatura.“ Nu î[i propusese s` devin` scriitor, dar aventurile sale [i ale colegilor de trup` îi p`reau suficient de romane[ti pentru a stîrni interesul cititorilor tinerilor sau m`car al fanilor – nu prea numero[i – ai trupei.

Cartea a ap`rut într-o serie dedicat` literaturii pentru tineret [i s-a bucurat de un succes relativ: erau anii de glorie ai popului, trupele de b`ie]i blonzi [i zîmbitori erau pe val. Asta l-a determinat s` conceap` [i o a doua carte pentru tineri, pornind de la aventurile unui erou adolescent: Ab ins Paradies (Spre Paradis).

Abia cel de-al treilea roman, intitulat Vielleicht Amerika (Poate America), i-a adus adev`ratul succes de public. |ntre timp, muzica a trecut pe planul doi: literatura i se pare acum mult mai atractiv`.

Goldstaub – adic` „praf de aur“ – e numele forma]iei în care mai evolueaz` din cînd în cînd.

Iar muzica a fost mereu o min` de aur pentru romanele sale. Inspira]ia func]ioneaz` adesea [i în sens invers: personajele sale [i pove[tile lor îl inspir` atunci cînd compune piese muzicale noi. Acum îns` prefer` statutul de artist independent [i nu mai caut` neap`rat succesul la public. „Nu mai sînt interesat de o carier` profesionist` în muzic`, de un contract cu o cas`

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

PROFIL

de discuri. Pentru c` banii joac` un rol prea important [i atunci, ca artist, e[ti presat s` faci compromisuri.“

hard povestite cu distan]` ironic`. Care e pîn` la urm` diferen]a între literatur` de calitate [i pornografie? E în ochiul celui care prive[te – sau, mai bine zis, care cite[te. La fel ca în cazul fotografiei sau al artelor vizuale, [i literatura se joac` pe muchie de cu]it. Ca scriitor trebuie deopotriv` s`-]i asumi riscuri [i responsabilit`]i.

De altfel, pentru Tobias Elsäßer, „exist` doar c`r]i bune [i c`r]i proaste“ – acesta e singurul criteriu dup` care judec` literatura.

Apropo de responsabilit`]i: foarte adesea, atunci cînd este invitat la întîlniri cu cititorii în licee, lecturile propriu-zise sînt urmate de discu]ii cu elevii. Despre sex – evident –, dar [i despre literatur`. Nu a descoperit pîn` acum mari mir`ri cu privire la prima tem`, ci mai degrab` la a doua: cititorii mai neexperimenta]i nu reu[esc s` fac` deosebirea între realitate [i fic]iune, între lumea adev`rat` [i lumea inventat` de autor în carte. „Ich bin nicht Paul“, repet` de fiecare dat` Elsäßer. A nu se confunda autorul cu personajul! Pîn` la urm`, buna receptare a c`r]ii depinde foarte mult de maturitatea cititorilor, de spiritul critic, de

Constrîngeri, prejudec`]i, tabuuri Literatura e un spa]iu mult mai liber pentru artist. |ns` [i aici apar constrîngeri. {i prejudec`]i. {i tabuuri. Cel mai recent roman al s`u, Abspringen, vorbe[te despre primele experien]e sexuale ale unui adolescent. Presa literar` a repro[at editurii (dar [i autorului) c` romanul a ap`rut într-o serie destinat` tinerilor, de[i cartea ar putea trece u[or drept literatur` pentru adul]i. Este tema „sex“ potrivit` pentru adolescen]i? „Lumea în care se învîrt tinerii de azi e puternic sexualizat`, între altele [i datorit` Internetului. «Prima dat`» e acum mult mai devreme decît era acum 20-30 de ani. Tocmai de aceea cred c` tema e foarte important`, mai ales pentru tineri. Romanul ar trebui s` fie o oglind` a timpului în care se joac` ac]iunea.“ Scene de sex, descrieri, replici explicite [i angoase de tot felul – cartea abund` de scene

57

PROFIL

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

capacitatea de discern`mînt (literar). Iar asta e misiunea profesorilor de literatur`, dar [i a autorilor, care se simt aproape obliga]i s` ia parte la discu]ii cu cititorii lor. |ntr-adev`r, în Germania scriitorii nu numai c` „se expun“, regulat, tirului de întreb`ri în cadrul lecturilor publice (aici exist`, bineîn]eles, [i un motiv comercial, pentru c` fiecare nou` întîlnire atrage vînz`ri), dar le [i caut`, tocmai pentru a-[i educa publicul, pentru a vedea care îi sînt a[tept`rile.

Exist` [i teme-tabu sau m`car nepotrivite pentru c`r]ile destinate adolescen]ilor? „Nu. De vreme ce un tîn`r de 14 ani oricum e expus, prin intermediul mass-media [i al Internetului, cu toate cele, de ce ar trebui s` cenzur`m tocmai literatura? E, pîn` la urm`, decizia celui care cump`r` cartea. Nu cred în cenzur` [i nici în literatura pedagogic`.“

s`-i populeze cartea. De îndat` ce aceste figuri prind via]`, apare [i povestea. „Fiecare carte e un munte pe care trebuie s` te ca]eri. Din p`cate, cu fiecare nou` carte mun]ii par tot mai înal]i“, spune autorul. Care e obligat s` le repete mereu tinerilor s`i cititori c` nu exist` re]ete pentru scrierea unei c`r]i. Sistemul educativ din Germania îi înva]` pe elevi s` fie bine organiza]i [i s` rezolve competent [i rapid probleme foarte specifice. Adesea li se ofer` re]ete pe care trebuie s` le reproduc` în anumite situa]ii concrete. Din p`cate, aceste metode îi dezobi[nuiesc s` fie creativi, s` aib` propriile idei.

Pentru c` e mult mai simplu s` ai mereu reguli la îndemîn`, s` g`se[ti cîte un manual de utilizare pentru orice. Cînd este chemat s` modereze ateliere de crea]ie pentru elevi, este [ocat de solicit`rile „discipolilor“, care îi cer în primul rînd reguli [i re]ete. „Eu încerc mereu s` le ar`t calea de mijloc – adic` modalit`]i de a fi creativi astfel încît s` poat` pleca acas` cu o poveste încheiat`.“ Cu cît elevii sînt mai tineri, cu atît mar[eaz` mai u[or. n

Re]ete pentru c`]`rat pe mun]i De regul`, cînd începe s` scrie un nou roman, nu are un plan bine definit. Cel mai important e s` g`seasc` figuri interesante care

58

Matei Martin

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

V E S TA A N T I G L O N }

cu ceva vreme în urm` din traducerile Editurii Nemira, care a publicat, începînd din 2006, toate volumele trilogiei Ordinul Templierilor: Cavalerii în alb [i negru, Codul onoarei [i Ordine [i haos.

Dar cele mai multe ve[ti despre Jack Whyte le-am reg`sit, în versiune româneasc`, în revista suspans.ro, un veritabil ghid în print [i online al celor mai bune produc]ii europene [i americane de gen. Primul num`r al publica]iei a ap`rut în luna mai a acestui an [i umple o lacun` resim]it` de mult pe pia]a autohton` a c`r]ilor cu gangsteri [i detectivi. |n condi]iile în care România nu are nici acum un dic]ionar actualizat al paraliteraturii [i cînd nici nu se scriu în mod curent recenzii consacrate acestui tip de romane, o publica]ie de profil e bine-venit`, cu atît mai mult cu cît e scris` cu umor [i în deplin` cuno[tin]` de cauz`.

Altfel spus, numai suspans.ro mi-a adus repede la îndemîn` date pe care, în urm` cu ani, le-am cumulat din surse diverse, acordîndu-mi în plus o clasificare tematic` a celor mai recente c`r]i de succes [i avanpremiere ale celor mai importante policier-uri. De aici ve]i cunoa[te, a[adar, originea sco]ian` a lui Jack Whyte, ca [i am`nuntele mai picante ale biografiei lui, postate lîng` o fotografie de senior al romanelor sîngeroase [i pline de mister.

A f`cut un pariu cu sine, ca vîrsta de treizeci de ani s`-l prind` în Canada, unde a emigrat – [i a r`mas acolo vreme de dou` decenii. Dup` ce i s-a acrit de predat engleza, a abandonat catedra pentru romanele care î]i dau fiori, a[a c` în 1992 s-a f`cut cunoscut cu bestseller-ul The Skystone, iar ecoul lui i-a dat curaj s`-[i încerce [i talentele de cînt`re] [i actor.

Ca s` m` întorc la studentul meu, exact asta îi spunea prietenei lui, pe cînd mesteca din felia de pîine cu miere, încercînd s` men]in` pîn` la cap`t suspansul: „E cel mai mare one man show pe care l-am v`zut în ultimii ani!“.

Vorbea, se pare, despre un remake al spectacolului despre Robert Burns, pe care Whyte l-a regizat el însu[i, dar [i acest am`nunt îl [tiu de pe suspans.ro!

Daniela Zeca

Pîine cu miere [i suspans |ntr-o rubric` destinat` iubitorilor de thriller-e, policier-uri [i noir-uri, probabil nu e nici timpul, nici locul pentru m`rturisiri. {i cu toate astea, v` spun: îmi place s`-i observ pe studen]ii mei – b`ie]i [i fete cu talent de jurnali[ti, îns`, uneori, cu dezam`gitoare aspira]ii de „vedete“ din formate mai mult decît tabloidizate (ca s` nu d`m neap`rat titluri!). |n orice caz, o curiozitate declarat` a mea e aceea de a-l studia în fiecare toamn`, la începutul [colii, pe [eful de an, mai exact pe bobocul care a trecut admiterea cu media cea mai mare. Anul acesta, l-am ghicit de departe: un tîn`r foarte frendly, care st`tea în fa]a unui computer din laboratorul de televiziune [i cu o mîn` alerga pe taste, în timp ce cu cealalt` ]inea o felie mare de pîine cu miere. |n foarte scurt timp, a ap`rut [i o coleg`, iar el a întrebat-o, f`r` s` se opreasc` nici din mestecat, nici din c`utare: „Nu vrei? E pîine cu suspans“.

Replica mi-a pl`cut, a[a c` m-am dus mai aproape [i am încercat s` m` uit la ce se uita el pe ecran: era un blog al lui Jack Whyte, autor renumit de romane poli]iste [i thriller-e cu tent` istoric` – în fapt, cea mai bun` carte de vizit` pentru proasp`tul aspirant la gloria presei. Fiindc`, a[a cum [ti]i, literatura poli]ist` bine scris` nu e pentru obtuzi, pentru timizi ori pentru min]ile lipsite de imagina]ie. A[a c` proasp`tul student avea s` afle ceea ce eu [tiam

n

59

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE

Filip Florian

Norocul Povestiri pe o tem` dat` Le-am propus mai multor prozatori s` scrie, special pentru revista noastr`, o povestire pe tema „Aventura vie]ii mele“.

Vom publica în fiecare num`r cîte una. |ncepem cu Filip Florian.

Vor urma (nu în aceast` ordine, ci pe m`sur` ce vom primi textele la redac]ie) {tefan Agopian, Adriana Babe]i, Adriana Bittel, Mircea C`rt`rescu, Radu Cosa[u, Florin L`z`rescu, Dan Lungu, Radu Paraschivescu, Dora Pavel, R`zvan Petrescu, Cristian Teodorescu, Florin Toma, Lucian Dan Teodorovici [i al]ii.

Mai întîi, dup` Anul Nou, norocul a picat din cer. Cu adev`rat. Trei zile a nins în ne[tire, pîn` cînd strada [i gardurile au disp`rut, ma[inile au ajuns un fel de balene albe, adormite, iar casele au fost îngropate pe jum`tate.

Niciodat` n-am s`pat un tunel mai lung ca atunci, în toiul viscolului. Am început pe la prînz, gr`bit, cam la dou`zeci de minute dup` ce mama, înfofolit` ca la pol, îmi ar`tase lopata de lîng` u[` [i m` pusese s` fac drum c`tre magazie. Poate pleca la castel, poate la una din femeile alea sclifosite pe care le durea capul, s-a îndep`rtat încet, fulgii îi n`p`deau paltonul, se tot uita în spate [i încerca s` deslu[easc` dac` muncesc, era mic`, tare mic`, mergea leg`nat, ca un pinguin pe banchiza întins`, apoi nu s-a mai z`rit. Oricum, n-am renun]at la lopat` imediat, cînd mama s-a pierdut printre n`me]i, ci abia cînd am aranjat lucrurile cu fata din casa de al`turi. Purta o pufoaic` ro[ie, î[i ]inea obrajii între palme [i coatele rezemate de balustrada balconului, m-a strigat f`r` nume, b`iatu’, b`iatu’, [i m-a întrebat de ce sînt a[a de fraier [i nu m` apuc de un tunel. Recunosc c` am t`cut, am sl`bit nodul fularului, n-am atacat-o cu bulg`ri de team` s` nu sparg iar`[i vreun geam, am fost gata s` trîntesc o m`g`rie [i, deodat`, înainte s` deschid gura, chiar înainte, mi s-a p`rut c` [uvi]ele care-i ie[eau de sub c`ciul` sem`nau cu smocurile ondulate din blana lui Zuri. O v`zusem des în ultima s`pt`mîn`, în vacan]`, de cînd st`tea în gazd` la Bugiulescu, îns` nu se mai întîmplase s` fie singur` [i nici n-o privisem atent. |n`ltu]`, cu nas pu]in cîrn, îmi vorbea de sus, doar locuia la mansard`, unde vîntul stîrnea atîtea vîrtejuri pe acoperi[. Mi-a

60

propus s` construim tunelul împreun`, unul dintr-o parte, unul din cealalt`, fiecare cu bucata lui, f`r` sfaturi, f`r` ajutor, f`r` pauze, am r`spuns c` nu sînt cîrti]` sau rîm`, c` nu sînt [opîrl`, a rîs [i a spus c` e obligatoriu s` nu scoatem nici un cuvînt pîn` nu ne întîlnim la mijloc, s` fim mu]i, m-am sprijinit în coada lope]ii, am încercat s` iau o figur` rea, s-o sperii, ea n-a mai rîs, nu s-a speriat, s-a r`sucit înspre camer` [i-a zis: [i eu care vroiam s`-]i dau ceva nemaipomenit... Cît de încins eram, am sim]it broboane reci pe frunte, am rugat-o s` coboare, îmi auzeam vocea [i nu-mi venea s` cred ce aud, îi ceream s` nu se supere, s` hot`rasc` ea de unde trebuie s` pornim, iar, cînd a ap`rut pe trepte, cu un f`ra[ de tabl`, frigul [i c`ldura s-au domolit. {i-a ales un loc ad`postit, m-a dirijat cinci, [ase metri mai la vale, lîng` un corcodu[, [i, chiar dac` pufoaica ei ro[ie [i treningul meu gri nu aduceau cu uniformele de camuflaj, mi-am amintit o scen` dintr-un film, cu doi solda]i para[uta]i în iarna norvegian`, care se în]elegeau prin semne, preg`tind explozia unui pod. Am fugit în buc`t`rie, am c`utat mistria ruginit` cu care scoteam cenu[a din sobe, m-am întors cu ea ridicat` deasupra capului, ca o arm`, m-am l`sat pe vine [i am trasat un semicerc alungit, am izbit de cîteva ori în interiorul lui, în crusta înghe]at`, am rupt calupuri mari, cît mai mari, [i le-am aruncat unde s-a nimerit. Dup` ce intrarea s-a conturat limpede, am lovit mai departe, am trecut la straturi noi, z`pada nu era pufoas` sau afînat`, ci tasat` bine, am reu[it o vreme s`-mi p`strez pozi]ia [i gesturile neschimbate, dar curînd a fost nevoie s` m` a[ez în genunchi, fiindc` adîncitura luase

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE forma unui bîrlog [i nu-mi îng`duia s` lucrez altfel. |ncet, încet, cum eram atent s` nu se surpe tavanul boltit, mai scund de-un metru, gaura m-a înghi]it cu totul, lumina a p`lit, o lini[te ciudat` îmi ]iuia în urechi, parc` nici nu era lini[te, m` gîndeam la darul fetei, putea fi un ursule] de plu[, un breloc, o napolitan`, un balon, o revist`, orice. M-am gîndit [i la mama, la grija ei s` fie cur`]at drumul c`tre [opronul cu lemne [i la felul în care m` cercetase prin ninsoare, m-am ferit de presupuneri, nu-mi p`sa ce va fi cînd se va întoarce acas`, t`iam întruna felii de z`pad`, le tr`geam pe lîng` corp, pe laterale, le împingeam cu t`lpile, iar, cînd se strîngea o gr`mad` serioas` în urma mea, o c`ram afar`, ca s` nu m` zidesc de unul singur acolo. La un moment dat, am nimerit peste ceva tare, am b`nuit c` e un bolovan, n-am izbutit s`-l clintesc, am scobit în jur [i i-am dezvelit o muchie rotunjit`, ca la pietrele de rîu, s-a urnit greu [i, cu chiu, cu vai, a ie[it.

Era un os, ditamai osul, un ciolan care supravie]uise de prin fierturi. |ntins pe burt`, cu m`nu[ile mustind de ap`, am fost sigur c` îl ascunsese Zuri, la Cr`ciun, cînd mîncase pe s`turate [i nu-i mai ardea s` road` nimic. Cît m-am oprit, am descoperit, îns`, c` nu numai m`nu[ile erau ude flea[c`, ci eu tot, de parc` a[ fi stat în ploaie sau la baia de aburi, indiferent la ceasuri [i la timp. Transpirasem ca un cal de povar`, hainele se bo]iser` [i atîrnau cîteva kilograme, în bocanci se întinsese o clipoceal` c`ldu]` [i, pe deasupra, îmi era imposibil s` ghicesc dac` trecuse un sfert de or` sau de zece ori mai mult. Am [tiut care e gustul oboselii dup` mole[eala din bra]e [i din pulpe, nu era înc` un gust amar, a[a c` am continuat mi[c`rile mecanice, de ma[in`rie care se poticne[te, tremur`, dar nu-[i pierde suflul deloc. Galeria dep`[ise deja patru metri, eram curios cît m`sura în partea fetei [i cît ne mai desparte, tr`geam cu urechea la orice zgomot, îmi tot venea în minte chipul ei,

prima imagine, cu ochii negri în calea fulgilor, cu sprîncenele un pic arcuite, cu b`rbia în podul palmelor, ca un pui de mî]` rebegit.

Mi-am închipuit c`, f`r` c`ciula de lîn`, cro[etat`, buclele brunete i-ar fi cuprins umerii [i curînd s-ar fi albit. Dintr-odat`, cu un soi de team`, am sperat c` gîndurile îmi umblaser` anapoda, cînd cadoul, de fapt, n-avea s` fie o insign`, un maimu]oi, o caset` cu muzic`, o [apc` sau un titirez. Visam la ceva mai dulce, la o mîngîiere sau la un pupat, [i mi s-a p`rut c`, de aproape, de foarte aproape, se strecoar` sunete vagi. Am abandonat mistria, am început s` rîcîi cu degetele, ner`bd`tor, uneori încetam [i ascultam cu toate sim]urile, ca [i cum mi-ar fi ap`rut timpane în pleoape, în n`ri [i în pome]i. |n clipa în care s-a pr`bu[it [i ultima fî[ie de z`pad`, cînd tunelul s-a deschis de la un cap`t la altul [i bezna s-a risipit, am vrut s` ]ip, fiindc` se terminase cu t`cerea, dar am r`mas cu ]ip`tul în gît. Din fa]`, s-a n`pustit Zuri, cîinele, care m` lingea ca nebunul [i scheuna fericit. L-am gonit [i, tîrîndu-m` pe coate, am socotit c` s`pasem cam [apte optimi. Fata era sus, în balcon, de unde mi-a trimis o bezea. Nici m`car nu [i-a lipit degetele de buze. Doar s-a pref`cut.

Pe urm`, în ajunul Bobotezii, norocul s-a ivit din p`mînt. S-a întîmplat seara, în p`dure, deasupra capt`rii de ap`, cînd un brad uria[ a fost smuls din r`d`cini. Geam`tul copacului [i izbitura m-au f`cut s` sar de pe podea, s` ridic perdeaua [i s` m` uit în întuneric, dar n-am z`rit nimic, de[i ninsoarea se oprise demult [i cerul era plin de stele. Nici la fereastr`, cînd mic[oram ochii [i îi m`ream, încercînd s` v`d ca o bufni]`, nici la gura sobei, cît am stat turce[te [i am copt cartofi în jar, [i nici mai tîrziu, în pat, cînd încercam s` adorm [i s` scap de sfor`itul lui tata, nu mi-am imaginat c` norocul ar putea ]î[ni din p`mînt, brusc, ca s` fie bun cu mine. |naintea somnului, îmi erau clare pu]ine lucruri: gerul cumplit de afar`,

61

FILIP FLORIAN |ntre 1990 [i 1999, a fost jurnalist la revista Cuvîntul, apoi corespondent al posturilor de radio Europa Liber` [i Deutsche Welle.

Primul s`u roman, Degete mici (2005), a fost recompensat cu Premiul pentru debut al revistei România literar` [i al Funda]iei Anonimul, cu Premiul de excelen]` pentru debut în literatur` al Uniunii Na]ionale a Patronatului Român [i cu Premiul pentru cel mai bun debut în proz` al Uniunii Scriitorilor din România. Degete mici fost tradus în maghiar`, la Editura Magvetö; Editura Suhrkamp a achizi]ionat drepturile de tip`rire a romanului în spa]iul german, iar Harcourt Trade Publishing pentru restul lumii.

C`r]i publicate: Degete mici, Polirom, 2005 (edi]ia a II-a, 2007), B`iu]eii, în colaborare cu Matei Florian, Polirom, 2006 (edi]ia a II-a, 2007), Zilele regelui, Polirom, 2009.

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE [uieratul vîntului, fumul care se întorcea pe horn [i se r`spîndea în odaie, frigul nesuferit de sub plapum` [i faptul c` tata b`use serios si se culcase în buc`t`rie, dincolo de peretele din stînga mea. Abia diminea]a am priceput [i restul, pas cu pas, dup` ce am rupt un col] de pîine [i am t`iat dou` felii de brînz`. Eram singur acas`, ca mai totdeauna de cînd fratele meu fusese luat în armat`, mu[cam din pîine f`r` tragere de inim`, abia m` trezeam, mi-am turnat [i o can` cu lapte, priveam norii care goneau peste vale, am dibuit o gai]` zburlit` sub strea[ina vecinilor, apoi l-am descoperit pe Bugiulescu lîng` felinarul din strad`, cu capul gol, stivuind z`pada într-o movil` înalt`.

Familia de la mansard` plecase, a[a c`, dac` tot n-o înv`]asem minte pe fata brunet`, ar fi fost u[or s`-l ]intesc pe el, chiar în pata ro[cat` de pe chelie. N-am aruncat, îns`, nici cu bulg`ri, nici cu ou`le fierte pe care mama le l`sase într-o ulcic`. Din o sut` de motive. Am a]î]at focul, am deschis radioul [i am dat peste [tiri, l-am închis iute, m-am apucat s` caut puloverul cu flori de col] tricotate pe piept [i, pîn` s`-l g`sesc, cineva a cioc`nit la u[`. Era Sandu, cu fesul în dungi îndesat peste urechi,

62

cu o acadea cu b`] alb, ca s` par` c` are în col]ul gurii o ]igar`. N-a vrut s` intre [i, cît m-am îmbr`cat [i mi-am pus bocancii, a pierdut vremea cu Zuri [i cu Lola, c`]eaua lui, care se înghesuiau la smotoceli. Gerul nu se înmuiase deloc, doar era Boboteaza, iar de aici i s-a n`z`rit, cred, dup` ce a supt acadeaua, s` imite gesturile fumatului. }inea b`]ul între degete, îl ducea din cînd în cînd la buze, se pref`cea c` trage adînc, scruma rar [i sufla des, din aburii respira]iei. Alte idei n-a mai avut. {i, din p`cate, nu aveam nici eu. S`niile nu alunecau fiindc` nu se b`tuse pîrtie pe nic`ieri, ca s` juc`m capra sau leap[a ar fi trebuit s` fim mai mul]i, de construit cazemate [i s`pat tuneluri m` lecuisem, a[a c` a picat numai bine povestea cu copacul, de care mi-am amintit în timp ce înt`rîtam cîinii cu o m`tur`. Ne-am chinuit minute întregi s` des]elenim poarta de sus, dinspre p`dure, [i am urcat la dreapta, afunda]i în z`pad` pîn` la brîu. Mergeam primul, pentru c` eu auzisem zgomotul care cutremurase întunericul, dar, sincer s` fiu, nu prea [tiam încotro s-o apuc. Cum n-a[ fi recunoscut nici picat cu cear`, înaintam lene[ [i tot inventam motive s` m` opresc, ba s`-mi scutur c`-

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE ciula, ba s`-mi leg [ireturile, ba s`-l strig pe Zuri [i s`-l cert. |n jur se întindea iarna, atît, sufocînd tufe, arcuind crengi [i tulpini firave, acoperind laolalt` buturugile, scorburile, stîncile, drumeagurile [i peticele de mu[chi, o iarn` t`cut`, cople[itoare, din care lipseau îns` semnele vreunui pr`p`d. Cuno[team orice palm` de loc, orice dîmb, eram pe domeniul meu de vîn`toare, ca rege, pe insula secret` unde îmi ascundeam corabia [i comorile de pirat, în jungla în care mi se supuneau toate s`lb`ticiunile, de la girafe [i hiene, pîn` la lei, tigri [i elefan]i, ori printre bateriile de tunuri, de unde, ca general, supravegheam trec`torile din mun]i [i declan[am tiruri pustiitoare. Cu toate astea, în inima teritoriilor mele, nimic nu ar`ta ca de obicei, viscolul schimbase culorile, sunetele [i relieful, pref`cuse o ]ar` în alt` ]ar`. Iar dac` Sandu insista s` cotim spre carier`, unde era plin de molizi usca]i, n`p`di]i de licheni, eu m-am înc`p`]înat s`-l conduc c`tre bazinul de ap`, sus]inînd c` de acolo sosise vuietul [i tot acolo urma s` g`sim [i copacul pr`bu[it. {i, într-adev`r, înaintea cl`dirii mici, din c`r`mid`, am z`rit amîndoi un brad gigantic, lungit, care mai doborîse un paltin m`ri[or [i o mul]ime de fagi tineri. De la coroana stufoas` [i de la r`d`cini, sem`na cu un dinozaur r`nit, avînd cîteva rînduri de aripi, sute de ]epi pe spinare [i coarne încurcate, r`sucite, strînse de la zeci de cerbi [i berbeci.

C`zuse într-o zon` plat`, îngust`, chiar de-a curmezi[ul potecii care venea de la cabana Gurguia, din {aua Strîmb`. Cînd am ajuns lîng` el, nu era nimeni prin preajm`, a[a c` l-am cercetat în tihn`, bucat` cu bucat`, mai ales c` Sandu zicea ceva de un cuf`r vechi, cu bijuterii [i bani de aur, despre care îi vorbise lui nea Ric`, po[ta[ul, beat pulbere la un parastas. Cum colierele [i inelele nu str`luceau printre cr`ci, cum conurile nu aduceau cu nestematele [i cum aurul nu se prelingea pe scoar]` ca r`[ina, am scormonit în groapa care

se c`scase la temelie, în p`mîntul pietros [i înghe]at. Ne-au ajutat [i cîinii, f`r` s` aib` habar de ce scurm`, doar a[a, ca s` ne fac` pe plac. Un timp, am uitat de ger [i de restul, fiindc` mirajul diamantelor e mare, întrece un brad puternic [i b`trîn. Or, bradul `la, ca s`-i fie cuprins trunchiul cu bra]ele, avea nevoie de patru pu[ti ca noi. Tot atunci, cînd ne prinsesem de mîn` [i ne str`duiam s`-i afl`m grosimea, convin[i c` averea tîlharilor e în alt` parte, au r`zbit din culme ni[te voci. |ntr-un cot al potecii, departe, a ap`rut un b`rbat cu hanorac kaki, urmat de altul cu fî[ neagru [i de dou` femei bondoace, care mai mult se rostogoleau decît umblau. I-am privit pe panta abrupt`, c`zînd [i ridicîndu-se, împotmolindu-se, disp`rînd în cîte o v`ioag` sau dup` pîlcuri de arbu[ti, ie[ind la lumin`, coborînd nu în ritmul melcului, dar nici de Doamne-ajut`.

Cîinii parc` nu-i luau în seam`, Lola se tol`nise la soare [i abia respira, iar Zuri amu[ina la marginea unei rîpe, pus pe scotocit. Dup` cum î[i ]inea coada, am [tiut cît e de încordat [i c` va ataca negre[it. S-a r`sucit brusc, cu pieptul bombat [i cu urechile l`sate pe spate, a zvîcnit ca o s`geat`, în alergare a f`cut o vraj` [i a trezit-o pe Lola la via]`, au zburat împreun` în sus, c`tre b`rba]ii [i femeile care se regrupau ceva mai încolo, l`trau sec, înfundat, erau dou` n`luci pe fond alb, dou` dîre de culoare, una maronie, cu tente g`lbui, alta cenu[ie, ca iepele sure. {i s`geata, zborul, l`tratul, n`lucile [i dîrele s-au potolit doar cînd eu [i Sandu am fluierat scurt, cum se înva]` la [coala de fluierat, s-au transformat în simple pete de culoare, t`cute [i blînde. Dup` ce am chemat cîinii [i i-am prins de zgard`, oamenii [i-au învins frica, au mestecat-o încet [i au înghi]it-o cu noduri, s-au apropiat în sfîr[it [i au în]eles c` poteca e blocat` de un copac uria[. Una din femei s-a a[ezat în genunchi, vl`guit`, [i a spus c` nu se mai mi[c` nici moart`, iar cealalt`, palid`, [i ea cu nervii în batist`, a r`mas cu

63

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE ochii a]inti]i la crengile de brad. Cel dintîi a observat urmele noastre în z`pad` b`rbatul cu fî[ negru [i tot el a întrebat dac` în direc]ia aia, oblic, se poate ajunge în ora[. I-am zis c` da, f`r` s`-i dau am`nunte, [i am pornit în fa]` ca o c`l`uz`, fiindc` nici noi nu mai aveam de ce s` trînd`vim atît. |n strad`, cînd le-am ar`tat drumul spre centru, tipul [i-a pip`it buzunarele, a scos portofelul de la [old [i mi-a întins dou` hîrtii de cinci mii, cîte una pentru fiecare. N-am strigat, n-am rîs, n-am comentat [i nu i-am mul]umit, dar o clip` am fost sigur c` un noroc s-a suit peste alt noroc, c` unul a picat din cer [i altul s-a ivit din adîncuri, ca s` se uneasc` acolo, chiar în curtea mea, c` din ele a r`s`rit norocul norocurilor, durduliu [i sprinten, un fel de ied aiurit. Dac` n-ar fi nins cu nemiluita, dac` nu s-ar fi l`sat gerul [i n-ar fi pornit vijelia, copacul ar fi fost înc` în picioare, cum str`b`tuse secolele, [i c`rarea [i-ar fi p`strat firul obi[nuit. Am intuit ce se va petrece [i i-am explicat gr`bit lui Sandu, mai ales c`, de acum, dup` ce mersesem în [ir indian [ase oameni [i doi cîini, se b`tuse o potec` în toat` regula pîn` la casa mea. Am luat din magazie o cutie de carton, am scuturat-o de praf [i rumegu[, am decupat o bucat` mare, p`trat`, [i am scris cu c`rbune: „tax` de trecere 2000 de lei”. Nu ne-am h`mesit la pre], iar literele, de[i le-am f`cut de tipar, au ie[it cam strîmb. Mai tîrziu, ca s` nu fie discu]ii, am ad`ugat: „de persoan`”. {i clien]ii au curs întruna, au înotat prin n`me]i [i au intrat ca pe[tii în n`vod. Erau cei care ajungeau cu telefericul în {aua Strîmb`, priveau crestele albe [i releul militar învelit în chiciur`, dîrdîiau cît dîrdîiau, se ad`posteau în caban` la vin fiert, ceai cu rom [i cafea, apoi, în loc s` se întoarc` cu cabina, pentru c` vedeau ora[ul ca în palm` [i li se p`rea la o arunc`tur` de b`], plecau la vale de-a dreptul, pe poteca f`r` serpentine, ignorînd povîrni[urile, ghea]a, troienele [i bradul imens, ca un dinozaur. Soseau la poarta dinspre p`dure stor[i,

64

topi]i de efort, gata s` ne îndeplineasc` orice dorin]`. N-am nici o îndoial` c` de la unii, dac` n-am fi avut obraz, am fi scos de nenum`rate ori mai mult, dar au fost [i al]ii, recunosc, care s-au uitat la cartonul nostru ca la mere acre. Un pl`van în costum de schi a izbit gardul [i ne-a amenin]at cu pumnii, o cucoan` fardat` ne-a dr`cuit [i a vrut s` traverseze curtea ca pe bulevard, iar un licean cu freza într-o parte, vîn`t de frig, ne-a ar`tat ambele degete mijlocii. To]i s-au cumin]it iute, au în]epenit, cînd fluieram cum se înva]` la [coala de fluierat [i cînd Zuri [i Lola t`b`rau ca apuca]ii, cu boturile rînjite. Una peste alta, chiar dac` nu g`sisem cuf`rul tîlharilor, pîn` dupaamiaza am strîns vreo dou` sute de mii. Mai precis, dou` sute opt mii de lei. Iar o mul]ime de bancnote erau bleu, de plastic, din cele tip`rite în august, la eclipsa total` de soare. |n ultima or`, la asfin]it, cînd cursele telecabinei încetaser`, n-au coborît decît [apte oameni. Dup` vîrst`, dup` grija lor pentru o sticl` de votc` [i dup` cum cîntau, însufle]it [i fals, o melodie a beatle[ilor, „Hey Jude“, presupun c` erau studen]i. I-a distrat pancarta noastr`, au ridicat din umeri, au jurat c` n-au nici un [fan], iar unul dintre ei, ca s` fie mai conving`tor, a deschis fermoarele borsetei.

Erau simpatici, a[a c` n-am asmu]it cîinii.

Ne-au invitat s` tragem o du[c`, Sandu nu i-a refuzat [i s-a strîmbat ca la fiolele de algocalmin, dup` care cel mai scund din grup, un ro[covan, [i-a adus aminte de un rest de ciocolat` [i mi-a aruncat un ciot înt`rit, în poleial` argintie. Cînd au disp`rut c`tre hotelurile din centru, reîncepînd s` cînte, le-am auzit vocile lung timp, semn c` elanul nu-i p`r`sise [i c` vîntul, criv`] sau ce o fi fost, continua s` sufle dinspre Surp`turi. De altfel, cerul se colorase pe jum`tate, vestind rafale [i pentru a doua zi. Seninul b`tea în roz, norii spre violet, în pîcla de la orizont se strecura vi[iniul [i, pe deasupra, coamele mun]ilor se

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE înro[iser`, de parc` z`pada ar fi fost condimentat` cu boia. Am t`cut. Cel pu]in eu, fiindc` pe Sandu îl apucase tr`nc`nitul [i murea de ner`bdare s` împ`r]im banii. Ne-am dus la cealalt` poart`, la strad`, am reu[it s` avem fiecare nu numai o sut` patru mii, ci [i acela[i num`r de bancnote cu eclipsa, apoi am e[uat pe ]`rmul speran]elor, luînd la rînd rafturile magazinelor, cercetîndu-le în minte, poftind mereu cîte ceva. Eu, precis, dup` ce am renun]at la haine [i la dulciuri, m-am hot`rît s`-mi cump`r o trotinet`. Una gri metalizat, cu mînere negre, cu ro]i de cauciuc [i cu frîna la ghidon, nu cu clapet` la c`lcîi. {tiu la ce rîvnea Sandu, dar n-am aflat cum a ales din lista lui nesfîr[it`, fiindc` la cap`tul norocului, cînd se însera, ne-am trezit cu Ene Tirilici lîng` noi. Era unul din mecanicii telefericului [i întîrziase la caban`, ca s`-[i mai ung` cu vaselin` ni[te rulmen]i. Cîinii îl cuno[teau [i-l l`saser` în pace, a[a c` ne-a luat ca din oal`, un vulpoi care vîna doi pui de g`in` r`t`ci]i. }inea pancarta noastr` la subra], m-a în[f`cat de guler [i nu mi-a mai dat drumul, se r`stea ap`sat, ce face]i aici, m` sfrijiturilor? fura]i? m` tr`gea tare de-o ureche, atît de tare c` m-am temut s` nu mi-o smulg`, îmi cerea banii, a vrut s`-l prind` [i pe Sandu, îns` m-am zb`tut [i l-am împiedicat, l-am mu[cat de încheietura mîinii,

m-a pocnit în nas [i m-a umplut de sînge, degetele îi miroseau a ]uic` [i a frig, nu a vaselin`, nici n-am sim]it c` sînt singur, c` prietenul meu fugise împreun` cu c`]eaua, m-am luptat cum am putut, cu Zuri atîrnat de pantalonii lui, înfigîndu-[i col]ii în gamb`, f`cîndu-l s` m` loveasc` cu furie. Oricum, slav` Domnului c` a ap`rut un domn! Avea fularul rotit de dou` ori în jurul gîtului, bocancii lustrui]i [i o voce cum n-am mai pomenit. L-a apucat de cot pe Ene Tirilici [i i-a spus doar atît, opre[te-te!, iar mecanicul s-a oprit.

Pe urm`, Ene a îndrugat tot felul de aiureli, umil, i-a ar`tat cartonul [i cuvintele scrise cu c`rbune, a încercat s`-i intre pe sub piele, m-a acuzat iar`[i c` sînt nemenic [i ho], dar s-a ciocnit de ni[te ochi c`prui, cu pupilele neclintite. A plecat [chiop`tînd, tocmai cînd ie[ise [i Bugiulescu în prag, s`-i ]in` partea. Cu bocancii lui lustrui]i, domnul s-a r`sucit [i a zis bun` seara, iar vecinul meu, în chip de necrezut, a înclinat din cap, a r`spuns politicos [i a disp`rut. A[a cum eram, plin de sînge pe b`rbie [i haine, cu o umfl`tur` pe obraz, cu p`rul vîlvoi [i cu o ureche stacojie, mi-a propus s`-l urmez. Vocea se înmuiase [i l`sa loc berechet s` i te împotrive[ti. Nu m-am împotrivit. {i l-am urmat. n

65

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

litar`). Este „o bro[ur` de lucru pentru profesorii de liceu“; textul e îmbîcsit, în pofida inten]iilor anun]ate: „am inten]ionat s` creez o carte care s` fie citit` u[or [i cu pl`cere. Din acest motiv, am încercat s` rezist tenta]iei de a m` pierde în descrieri stufoase [i m-am str`duit s` îmbrac informa]ia [tiin]ific` într-o form` verbal` nesofisticat` [i neplictisitoare, care s` tind` mai mult c`tre limbajul comun, f`r` îns` a se suprapune total pe acesta“. Interven]iile autorului printre citate [i compila]ii p`streaz`, perdant, „forma verbal` nesofisticat`“: „maturizarea personalit`]ii [i elaborarea de comportamente integrative, bazate pe cre[terea for]ei intelectuale, volitive [i motiva]ionale, prin tr`irea experien]elor afective [i cognitive, care fac posibil` integrarea cultural-istoric` [i circumscrierea în cadrul originalit`]ii atît de mult rîvnite...“ (nu c`uta]i predicatul regentei, n. I.B.). Sfaturile îns`ileaz` conspecte eliptice [i platitudini ample: „îmi permit aprecierea: în perioada ADOLESCEN}EI, pe un temei obiectiv, psihologic, psihosocial [i biologic, SE MANIFEST~ O STARE TENSIONAL~ ARITMIC~ |N EVOLU}IA INSULUI!“ (autorul are o adev`rat` predilec]ie pentru majuscule [i semne de exclamare). Ideatic, nu se dep`[e[te reinventarea g`urii din macaroane, varianta r`sucit`: „adolescentul poate fi ajutat s` viseze util“, „interesul nemijlocit pentru înv`]`tur` scade brusc, existînd posibilitatea ca alte interese s` mijloceasc` o eventual` str`danie“, liceul este „o nou` [i superioar` treapt` de înv`]`mînt“. Un sfert din carte dezbate numirea directorului de liceu, cauz` major` a problemelor psihologice ale adolescen]ilor, vom în]elege. Eforturile lirice („s-a mai închis pleoapa unei vîrste...“) întregesc tabloul unui volum cu sfaturi inutile, în fa]a c`ruia cititorul poate proceda, lini[tit, precum cel mai înd`r`tnic adolescent: „AUTOCOMUTAREA, ca mijloc de autoap`rare, de desc`rcare a tensiunilor psihice, pentru deconcertarea de gînduri sau ac]iuni nepl`cute, dar obligatorii, în aceast` etap` este la ea acas`“. Ceea ce vine de confirm` dou` chestiuni esen]iale: c` Editura Didactic` [i Pedagogic` gireaz` c`r]i discutabile [i c` adolescen]a e grea, mai ales pentru adul]ii care nu se pot autocomuta. n

Ioana Bot

Un pedagog de [coal` nou` despre adolescen]` Cre[te ceva de speriat [i îi e mereu foame, dar vrea numai junk food. La [coal` e OK, dar nu îi place nimic [i dac` îl întrebi la ce facultate vrea s` mearg`, î]i r`spunde c` la una care s` nu îl oboseasc` (cu plat`). Iar tu e[ti fericit c` î]i r`spunde: comunica]i, asta e important. La 18 ani [i-o zi cere cheile ma[inii, dar vrea o ma[in` numai a lui, ia note bune dac` are chef (de obicei nu, c` nu e cool), st` pe Facebook în timpul orelor (îl vezi, [i tu stai pe Facebook, la serviciu), e inocent, înduio[`tor, abulic (întîrzie mereu), absent din lume (dar prezent pe re]elele de socializare), nu cite[te nimic, dar „computere[te“ tot timpul. |]i spune tot, dar afli numai la sfîr[itul semestrului de sutele de absen]e adunate, tu ridici tonul, el iese cu prietenii. Asta tr`ie[te majoritatea p`rin]ilor, la un moment dat: ]i se spune c` o s` treac`, mergi pe mîna instinctului, te la[i manipulat cu tandre]e, meciul de tenis dintre nervii t`i [i hormonii lui pare f`r` sfîr[it... Se nume[te adolescen]`. Copilul t`u o va dep`[i, tu s-ar putea s` r`mîi cu sechele. Ce-i de f`cut? |ntrucît cea mai mare parte a acestei „vîrste critice“ se desf`[oar` în [coal`, e normal s` existe o bibliografie bogat` de sfaturi date profesorilor, pentru a naviga mai u[or în meandrele adolescen]ei. Precum îndrumarul pe aceast` tem`, Avertismentele adolescen]ei (EDP, 2009), semnat de Tiberiu Buzdugan (doctor în psihologie, absolvent de filozofie, specialist în domeniul selec]iei personalului pentru cariera mi-

67

Supereroul favorit

colaje de Dan Stanciu

Adrian CIOROIANU l Matei FLORIAN l Radu Pavel GHEO Angelo MITCHIEVICI l Dodo NI}~ l Radu PARASCHIVESCU Ovidiu POP l Robert {ERBAN l Radu VANCU

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

A N C H E T~

„Dintre atî]ia supereroi, / de departe-i cel mai ciudat, / n-are puteri speciale, / nici nu conduce vreun vehicul stilat. // Pe lîng` Superman sau Batman, / pare blînd, inofensiv, [ui. / Dar pentru mine e special, / Pu[tiul-pat` e numele lui. // Nu planeaz` printre zgîrie-nori, / nu întrece trenuri rapide, / el are un singur talent: / las` în urm` ni[te pete livide. // Uneori e nec`jit / c` nu poate s-alerge, s`-noate, s` zboare, / iar din cauza singurei lui calit`]i / sp`latul îl arde la buzunare.“ – „Pu[tiul-pat`“ de Tim Burton (din Melancolica moarte a B`iatului-stridie, traducere de Marius Chivu, Humanitas, 2009.)

n Adrian CIOROIANU Superman, desigur! El nu-i propriu-zis personajul meu preferat de band` desenat` (Corto Maltese m` atrage mai mult, fiind mai misterios). Dar Superman r`mîne MODELUL [i m` înclin în fa]`-i, adesea, cu venera]ie. Pentru c` el e partea bun` din noi to]i. Pentru c` el e tat`l tuturor supereroilor moderni. Pentru c` el reprezint` o poveste în poveste, dincolo de ce face ([i ce n-a f`cut, în 72 de ani de existen]`!). „N`scut“ în 1934, dintr-un grafician canadian (Joe Schuster) [i un scenarist american (Jerry Siegel) – ambii famelici dup` marea criz` interbelic` –, Superman n-a interesat ini]ial pe nimeni, mul]i editori considerîndu-l o aiureal`. Abia în iunie 1938, în primul num`r al unei revistu]e (Action Comics), Superman î[i ia propriu-zis zborul. (|n URSS, în aceia[i ani, ap`rea minerul-minune Stahanov –

semn c` eroii spun multe despre societ`]ile noastre!) Cî]iva ani mai tîrziu, Action Comics vindea un milion de exemplare pe num`r – spre ghinionul lui Schuster & Siegel, care-[i vînduser` drepturile de autor pe o sut` [i ceva de dolari! Schuster î[i va pierde vederea de tîn`r, iar Siegel va tr`i din leaf` de con]opist – ambii s`raci pîn` în anii ’80, cînd un proces cu editura DC Comics le va aduce, fiec`ruia, o rent` anual` de 25000 de dolari, pîn` la moartea lor (1992, respectiv 1996). |n tot acest timp, pe hîrtie, la Radio, pe ecranul TV sau la cinema, Superman n-a încetat s` combat` r`ul. Cum se [tie, el e ultraputernic, dar nu invulnerabil; str`bate galaxiile, dar s-a îndr`gostit de o (singur`) p`mînteanc`; are aceea[i meserie ca Bogdan Chirieac sau Andreea Pora, dar o face pu]in altfel; este m`re], dar empatic, nu-i om, dar e uman, nu

69

A N C H E T~

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

minte [i nici n-a cî[tigat la Loto, de[i ar fi pentru el o bagatel`. Pe cînd era mic, p`rin]ii adoptivi l-au dus la doctor, s`-l vaccineze. Dar – ca s` vezi – acul seringii nu intra în bra]ul lui! Ce spunea Superman-pu[tiul: „Keep tryin’, doc!“. Asta ne spune [i azi: „Mai încearc`! |nc` nu-i totul pierdut! Binele înc` mai poate învinge!“. |n rest… oh, dar ce v`d? „Look! Up in the sky! It’s a bird? It’s a plane? It’s Superman!“

de palid` c`, practic, era invizibil`. Doar el [tia c` ea e acolo, în beciuri pline de igrasie, tînjind dup` salvare. Nu, s` nu crede]i c` era simplu, nu era simplu deloc. Ce gaviali, ce mamu]i, ce anaconde? P`i, el se lupta cu haterii cît macaraua, cu stoluri de dropii sîngeroase, cu facoceri vampiriza]i de lumina veiozei, cu vr`jitori n`scu]i din cariile caninilor. Nu mai spun ce frumos era [i cît de minunat i se vindecau cicatrice oribile. Nu mai spun nimic. Poate doar c` în adolescen]` s-a l`sat de b`t`lii [i a devenit dirijor.

Era bun, f`r` îndoial`. Dirija, f`r` gre[, filarmonici nev`zute. Cu timpul, a renun]at [i la asta.

Mda. Mare lucru nu mai [tiu despre el. }in minte doar c` eram eu.

n Matei FLORIAN |n zilele lui bune îl b`tea pîn` [i pe Rahan. Pe Bruce Lee nu mai zic. |l l`sa lat de fiecare dat`. Bine, mai lua cîte un pumn zdrav`n, se zvîrcolea [i el ca tot omul, pe jos. Uneori, se mai întîmpla s` fie torturat. ~[tia, ni[te oameni f`r` suflet, îl legau de cîte un stîlp [i-l schingiuiau cumplit. |l durea al naibii, nu zic nu, dar sc`pa întotdeauna. {i atunci, to]i `ia, barbarii haini, vedeau ei pe dracu’. Mam`, cî]i pumni [i cîte picioare primeau, cum urlau ca dispera]ii dup` iertare! Degeaba. Unii d`deau ortul popii, nici nu mai [tiau cine i-a lovit. Drept s` spun, nici eu nu prea [tiam; [tiam doar c` e bun, c` are suflet mare, o rezisten]` de fier, vreo cin[pe centuri negre [i c-o va salva pe ea.

Ea era frumoas` [i palid`, atît de frumoas` [i atît

70

n Radu Pavel GHEO A[a, la prima privire [i dintr-o r`suflare, a[ fi ispitit s` spun Shrek. Shrek, c`pc`unul cu inim` de aur [i maniere de ]opîrlan (occidental, totu[i), Binele postmodern care învinge R`ul – acum [i în 3D. Dar dac` stau s` m` gîndesc, îmi dau seama c` Shrek nu e tocmai un supererou. |l scoate din joc însu[i faptul c` e un personaj de basme, unde eroii [i supereroii sînt cet`]enii de rînd ai regatului aceluia imaginar [i infinit. {i nici nu-mi vine s`-mi tr`dez supereroii din copil`rie. Atunci erau trei-patru [i, desigur, veneau din lumea cinematografului. |ntr-o ordine aleatorie, ar fi: Superman, Omul P`ianjen, Piedone [i Luke Skywalker. Bun, nici Piedone nu-i tocmai supererou, de[i pe atunci mi se p`rea c` e. Doar c` – lucru important! – nu m` puteam identifica deloc cu el. Mai îmi lipseau cel pu]in o sut` de kilograme. Apoi nici cu Superman sau Luke Skywalker nu-mi era u[or s` m` identific. Spus a[a, pe scurt, ei nu erau din lumea asta. Nu puteam ridica un camion cu bra]ele (da, am încercat [i eu, [i al]i copii din sat), nu aveam nici un Yoda care s` m` instruiasc` a[a cum se cuvine pentru a deveni cavaler Jedi, [i nici nave spa]iale n-aveam. De s`bii laser ce s` mai vorbim! Singurul supererou care puteam fi eu însumi era Omul P`ianjen. Era simplu: te mu[ca un p`ianjen [i gata, deveneai eroul ager, care se c`]`ra oriunde [i arunca plasa lui de funie asupra r`ilor. E drept c` n-am reu[it. Am încercat pîn` [i s` m` las mu[cat de cîteva ori, doar c` micile

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

A N C H E T~

arahnoide erau prea timide [i preferau s` fug`, lipsindu-m` de puterile pe care, gra]ie devo]iunii mele, le meritam. Odat` mi-am f`cut [i o masc` de Om P`ianjen [i am alergat pe zidurile ce îngr`deau biserica, veghind astfel la lini[tea satului. {i atunci sînt sigur c` m-am sim]it exact ca el, ba – cine [tie? – poate chiar am fost el.

n Angelo MITCHIEVICI Mereu în slujba popula]iilor din lumea a treia oprimate de c`tre imperialismul nemilos, Doctorul Justi]ie sau Dreptate a fost eroul meu favorit ani de zile. |l reg`seam de fiecare dat` în revista Pif [i niciodat` acest mirabil doctor nu [i-a dat în petec, nu a gre[it, nu [i-a abandonat misiunea justi]iar`.

Doctorul Dreptate ar`ta foarte bine, suplu, un chip cu linii ferme, asem`n`tor întrucîtva cu cel al lui Alain Delon, sex-simbolul unei genera]ii, [i pe deasupra avînd centura neagr` [apte dani în arte mar]iale. Cu alte cuvinte, Doctorul Dreptate era un veritabil karateka [i nu exista împrejurare, episod, în care s` nu dovedeasc` acest lucru. Scrupulos, ]i se explica [i tipul de lovitur` întrebuin]at` cu m`iestrie, mae tobigeri, yokogeri etc. Era pe vremea cînd medicina devenea o meserie periculoas` [i poate nu întîmpl`tor, Doctorul Dreptate ar`ta mai degrab` a agent 007, decît a pacifist slujitor al lui Hipocrate. Era de fiecare dat` acolo unde era nevoie de el, s` împiedice deversarea reziduurilor petroliere a unui tank petrolier aflat în posesia unui veros armator, s` opreasc` un dictator nemilos din ]`rile centrafricane sprijinite de cupizii agen]i imperiali[ti s` fure apa nativilor, s`-i ajute pe copiii str`zii s` scape de un clan mafiot care-i folosea pentru traficul de stupefiante etc.

Un singur lucru lipsea misterios din via]a doctorului Dreptate: femeia. Firesc, din moment ce era mereu pe drumuri. {i totu[i, chiar en passant, nu se închega nici o idil`, nici o aventur`, nu ap`rea nici o tenta]ie. Am în]eles mai tîrziu c` atunci cînd e[ti logodit cu umanitatea, în ansamblul ei, sau cu misiunea de doctor f`r` frontiere al drept`]ii, orice alt mariaj devine caduc [i superficial. Cu alte cuvinte, virginalul doctor nu se ocupa de prostii. Deasupra lui veghea neobosit` ca un fel de Obi-Wan Kenobi din R`zboiul stelelor figura maestrului Hyamuri. Ceea

ce m-a re]inut la venerabilul maestru era lec]ia sa de via]` evocat` în împrejur`ri dificile, o redau aproximativ: „exist` mii de c`i de a sc`pa din impas“. Figura aceea care se dizolva în eter consfin]ea parc` m`re]ia pactului cu umanitatea pe care doctorul Dreptate îl onora în fiecare episod tiermondist. Frumoase idealuri.

Alte vremuri...

n Dodo NI}~ Supereroul meu preferat este… Tintin. Tintin, supererou? P`i, nici nu zboar`, nici nu bate du[manii cu miile, nici m`car nu are o identitate secret` sau vreun costum special, dotat cu gadgeturi sofisticate. Tintin s-a n`scut în 1929, din peni]a desenatorului belgian Hergé [i – în timp – a devenit nu doar unul dintre cele mai longevive personaje de benzi desenate, dar [i printre cele mai cunoscute la scara mondial` (f`r` America [i Japonia, datorit` uria[elor diferen]e culturale). |n principiu, ca [i Superman, Tintin e jurnalist, dar rare-

71

A N C H E T~

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

ori este v`zut exersîndu-[i aceast` meserie. Ca oricare alt supererou, aproape în fiecare aventur` se îmbrac` în acelea[i haine (neschimbate din anii ’30): pantaloni maro de golf, pulov`r albastru cu mînecile suflecate, din care iese gulerul alb al c`m`[ii. |n anii ’70, în ultima sa aventur`, faptul c` Hergé l-a îmbr`cat în blugi, pentru a-l moderniza, a stîrnit un scandal enorm în rîndul cititorilor, care de peste 40 de ani se obi[nuiser` cu el îmbr`cat în pantalonii de golf.

Chiar dac` nu-[i doboar` du[manii cu efecte grafice senza]ionale, precum Superman (avioane prinse cu mîna, tancuri f`cute armonic` doar cu un deget, locomotive [i vapoare care zboar` prin aer etc.), Tintin, de[i în principiu e doar un tîn`r de 17-18 ani, î[i doboar` [i el inamicii atît cu pumnul cît mai ales cu for]a min]ii.

A zburat Superman [i atî]ia al]i supereroi în spa]iul extraterestru? |n 1950, cu 19 ani înaintea lui Louis Armstrong, Tintin aterizeaz` pe Lun` la bordul unei rachete incredibil de realiste [i verosimile (care [i-a luat zborul de altfel din Sildavia – o Românie idealizat`). |n fine, Tintin, gra]ie geniului creatorului s`u, are un noroc extraordinar de a sc`pa din fa]a plutonului de execu]ie, de atentate cu bombe, din vagoane în plin` vitez` f`r` frîne, de animale fioroase, cu patru [i cu dou` picioare. L-am descoperit pe Tintin tîrziu, la 20 de ani, la lectoratul francez de la Universitatea din Craiova, unde eram student.

De atunci pîn` ast`zi nu m` satur niciodat` s`-i citesc [i recitesc nu doar cele 24 de albume cu aventurile sale, dar [i cele peste 50 de volume, studii [i monografii, despre celebrul personaj [i genialul s`u creator. Mai mult, am elaborat [i o teorie, documentat` [i credibil`, prin care am demonstrat c` Sildavia a fost inspirat` de ]ara noastr`, fapt care mi-a adus titlul de membru de onoare al Asocia]iei „Les Amis de Hergé“ [i cîteva cronici în cele mai importante ziare din Fran]a, Belgia [i Portugalia (Le Monde, Le Journal de Dimanche, Le Soir, La Libre Belgique, De Standaard etc.). {i sînt convins c` Tintin (apropo, zece din albumele cu aventurile lui Tintin au fost traduse în române[te de Editura MM Europe [i se g`sesc de vînzare în marile lan]uri de libr`rii de la noi) r`mîne personajul preferat a zeci de milioane de cititori din Europa [i din

lume, tocmai pentru c`, spre deosebire de Superman, Batman, Spiderman [i al]i c`pitani ai Americii, el este verosimil [i cititorul se poate u[or identifica cu el.

72

n Radu PARASCHIVESCU Cînd a ap`rut dinastia Man (Bat-Man, Super-Man etc.), vremea inflam`rilor trecuse pentru mine. Eroii iscoditori, tehnici [i insisten]i din romanele lui Jules Verne nu m-au confiscat niciodat`. Exploratorii, inclusiv cei transforma]i în personaje literare nu-mi spun mare lucru. Personajele jucate de Giuliano Gemma în westernuri spaghetti au o mascalzoneal` prea ap`sat` pîn` [i pentru un prieten al grotescului [i al pasti[ei, cum m` consider. |n aceste condi]ii de opacitate [i de cvasiblocaj identitar, un singur om m` salveaz`. E Athos, muschetarul care mi-ar fi pl`cut s` fiu. |l v`d altfel decît regizorii de film (Oliver Reed nu mi se pare potrivit, iar Charlie Sheen nici atît), dar asta nu conteaz`. Athos m` fascineaz` chiar [i acum, la trei decenii [i jum`tate de cînd am f`cut cuno[tin]`. Ce iubesc la el? Noble]ea pe care butoaiele cu vin n-o îngroap`, sentimentul necariat al onoarei, ironia care r`ne[te [i panseaz` deopotriv`, ochii vii, judecata limpede [i felul cum nu se poate împotrivi iubirii. Pasional [i fin, curajos [i solidar, cu mintea mai dezvoltat` decît mu[chii (f`r` ca ace[tia s` sufere, din cîte ]in minte), Athos a fost pasarela pe care am trecut dinspre adolescen]` spre maturitate. E o alegere caraghioas`? De acord, [i mi-o asum cu atare. {tiu îns` c` nu are nimic ipocrit [i c` m` ajut` s` m` întorc la vremea candorilor. n Ovidiu POP Spre deosebire de prietenul s`u Seinfeld, care [i-a construit multe sketch-uri cu Superman, lui George Carlin nu-i prea pl`ceau eroii care salveaz` planeta. |ntr-o crunt` diatrib` îndreptat` împotriva ecologi[tilor de birou, a zis: „Nu sîntem în stare s` avem grij` de noi în[ine [i acuma mai vrem [i s` save the fucking planet!“. N-a zburat niciodat` – din cîte [tiu – [i nici n-a tras cu unde laser din ochi; totu[i, a fost un superhero. O s` spun de ce. |n primul rînd, îl recomand` histrionismul: a fost elev la o [coal` catolic` din White Harlem, car-

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 tierul newyorkez în care a copil`rit; a fost apoi, pe rînd, soldat, dj la un post de radio local, cuminte comic de televiziune la costum [i cravat`. |n anii ’70 , a îmbr`cat pantalonii evaza]i ai hippio]ilor, [i-a l`sat plete; mai tîrziu, a purtat numai negru, ca [i Johnny Cash. {i-a dorit dintotdeauna s` fie actor; a sfîr[it orator, scriitor de c`r]i, poet [i... ei bine, da, filozof. Cunosc pu]ini oameni a c`ror fizionomie s-a schimbat într-atît: Carlin cel de la 20 [i ceva de ani nu seam`n` deloc cu cel de la 50; dup` un atac de cord suferit pe la 60 [i ceva de ani, e de nerecunoscut! |ntr-un interviu, a declarat c` nu s-a g`sit pe sine sau vocea adev`rat` de artist decît de la spectacolul Jamming in New York: avea atunci 55 de ani! |n al doilea rînd, Carlin a avut un fenomenal talent de a lucra cu engleza. |ntr-un show, în urma c`ruia a fost arestat [i închis, a f`cut o minu]ioas` analiz` a celor [apte cuvinte pe care nu le po]i spune la televizor: shit, piss, fuck, cunt, cocksucker, motherfucker, tits. Monoloagele lui din anii ’90 au un ritm atît de riguros încît sînt, de fapt, poezii.

Uita]i-v` pe youtube la începutul din Life is Worth Losing [i o s` vede]i despre ce vorbesc. |n al treilea rînd, Carlin a fost superde[tept. A demontat argumentele religiei, ale grup`rilor anti-avort, ale sinuciga[ilor etc., [i a f`cut asta cu o rigoare [i o elocin]` demn` de Demostene.

Irlandez de origine, a satirizat societatea american` cu verva lui Swift. For]a lui îns` se sprijin` cu prec`dere pe grotescul lui Rabelais. Pe t`rîmul acesta, Carlin e maestru incontestabil.

Cum spune undeva Cehov despre unul din personajele sale: „Nu cunosc un altul ca el“.

n Robert {ERBAN Winnetou, C`pitanul Nemo, Tarzan, Mihai Viteazul, S`geata Neagr`, {tefan cel Mare, Robin Hood, Bruce Lee, Decebal, John Wayne, Ilie Balaci, Rahan, Superman, Lancelot [i al]i cî]iva zeci mi-au fost eroi. |n pielea lor, a tuturor, copil fiind, am intrat rînd pe rînd. Nu e simplu s` faci asta, î]i trebuie loc, c`ci un erou nu e o statuie, dimpotriv`, e un om curajos, într-o continu` ac]iune, mereu în c`utarea aventurilor, în lupt` permanent` cu du[manii. Perioadele în care eroii mei ie[eau din stand-by [i c`p`tau o dinamic`-atomic` erau va-

A N C H E T~

can]ele pe care mi le petreceam la ]ar`. Acolo era întotdeauna loc, nu ca în apartamentul nostru de dou` camere, nu ca în curtea blocului. La ]ar` era împ`r`]ia mea sau cîmpul meu de r`zboi. Acolo puteam s` trag cu arcul, s` arunc suli]a sau cu]itul, s`-i împu[c pe indienii care n`v`leau peste mine masca]i în g`ini, curci, ra]e, porci sau ce mai aveau bunicii prin b`t`tur`, s` m` lupt cu nunceagul împotriva cl`ilor de fîn – ninja uria[i [i greu de ucis, dar nu imposibil, s` tai capetele turcilor [i t`tarilor ce se i]eau printre buruieni. Dar a trebuit s` ajung, iat`, la 40 de ani, ca s`-mi dau seama c`, totu[i, exist` un supererou, cel mai cel, maximum, care le face pe toate: e iute, zboar`, se lupt`, cînt`, rîde, e prietenos, puternic, simpatic, altruist, viteaz. |l v`d zilnic prin apartamentul nostru de trei camere cum sare peste scaune, prin paturi, cum î[i face intrarea cu strig`tul s`u de lupt` „uhuhuuu“, cum se r`zboie[te cu inamicii invizibili [i cu cel vizibil – eu! –, cum se transform` dintr-o feti]` cuminte, cu n`sucul cîrn, care merge la

73

A N C H E T~

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

gr`dini]`, în, în, în… Peter Pan! Uhuhuuu! Iat` supereroul meu. El mai r`spunde – din neaten]ie, fiindc` îi e gîndul la o nou` tr`snaie – [i la numele de Crina. Uhuhuuu!

cain` la heroin`, am trecut de la haplotropicul Lagardère la politropicii Pardaillani. Nu mai era dragoste, ci dependen]`. Citeam, împreun` cu tata, de en[pe ori aceea[i carte, ferfeni]indu-le cu maniacal` metod`, f`r` s` pot renun]a la lectura asta care era cu adev`rat un viciu; m` înnebunea senin`tatea cu care Zévaco reintroducea în scen` un personaj pe care-l omorîse cu [aizeci de pagini mai devreme, eram tot un flux de endorfine cînd Pardaillan-fiul ridica, f`r` efort aparent, o banc` masiv` de lemn, pe care [apte b`rba]i n-ar fi putut-o clinti [i, ]inînd-o într-o mîn`, se punea pe secerat zecile – ce spun eu aici – sutele de du[mani care credeau c`-l g`bjiser`. Am citit [i recitit la ei pîn` spre sfîr[itul adolescen]ei, îmi aduc aminte c` am luat într-un rînd de la biblioteca liceului Monadologia la pachet cu un volum masiv de Zévaco. C`ruia îi voi fi pe veci mai recunosc`tor decît lui Leibniz: copertele alea devastate, paginile alea zdren]uite sînt tot atîtea signaturi vii ale mîinii lui tati. Pe care, iat`, pot într-un fel s-o ating iar. Acum îmi dau seama: dac` am un supererou, atunci Zévaco e acela. n

n Radu VANCU Primul erou pe care l-am iubit cu patim` [i venera]ie, ca pe fratele mai mare pe care nu l-am avut niciodat`, a fost Henri de Lagardère, alias Micul Parizian, a.k.a.

Coco[atul, despre care Féval m` asigura c`, la 18 ani[ori, d`dea de p`mînt cu primii zece spadasini ai Europei în mai pu]in de un minut. Cu to]i zece deodat`, vreau s` zic. Nu [tiu dac`-i eligibil pentru categoria supererou, am impresia c` fi[a postului prevede apartenen]a [alangerului la lumea cinemagic` – dac`-i a[a, n-am prea avut nici un supererou tutelar al copil`riei, de vreme ce televizorul nostru pe l`mpi – Venus – era mereu defect, suferind de o disfunc]ionalitate cronic` a tic`loasei l`mpi PL 500, iar la cinematograf nu mergeam. |ns` nu l-a[ fi dat pe bietul meu erou celulozic pe zece supereroi cinemagici. Printr-a IV-a am desenat, împreun` cu un prieten, toat` saga lui, pe buc`]ele de foi de matematic`, creînd astfel primul [i singurul meu diafilm. Apoi, a[a cum trec unii de la co-

74

anchet` realizat` de Marius Chivu

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

EVENIMENT Petre R`ileanu

Vama limbilor „Limbile nu pretind, de la cei care le utilizeaz`, nici s` uite, nici s` tr`deze“.

VASSILIS ALEXAKIS Romanul Le premier mot/Primul cuvînt, publicat recent la editura parizian` Stock, continu` cercetarea asupra limbajului întreprins` de Vassilis Alexakis în c`r]ile anterioare, din perspectiva condi]iei sale particulare de scriitor aflat la confluen]a a dou` limbi, a dou` culturi: greac` [i francez`.

Vassilis Alexakis

Vassilis Alexakis, n`scut la 25 decembrie 1943 la Atena, a f`cut studii de jurnalism în Fran]a, la Lille, dup` terminarea c`rora s-a întors în ]ar`. Se va instala definitiv la Paris în 1968, dup` lovitura de stat din Grecia [i venirea la putere a regimului cunoscut în istorie sub numele de „dictatura coloneilor“, care a durat din 1967 pîn` în 1974. |ncepe s` scrie în limba francez` [i abia dup` trei romane publicate scrie prima carte în limba greac`, romanul Talgo.

Gestul dobînde[te semnifica]ia unei probe la cap`tul c`reia autorul putea constata, cum declara într-un interviu din 2007, c` maniera sa de a scrie r`mîne aceea[i trecînd de la o limb` la

76

alta, [i c` „nu tr`dez nici una din cele dou` limbi, [i nici ele nu m` tr`deaz`“. Vassilis Alexakis reprezint` un caz fericit pentru care plecarea din ]ara natal` [i instalarea într-o alta, chiar dac` are motiva]ia [i aparen]a unui exil, nu con]ine nici ipostaza de proscris [i nici renun]area, prin deliberare sau constrîngere, la orice contact cu ]ara natal` [i cu limba acesteia. Scriitorii care renun]` la limba matern` pentru a scrie într-un idiom str`in trec de la norm` la anormal, pîn` cînd acesta va deveni, eventual, noua norm`. Orice schimbare de acest gen are caracterul unei probe ini]iatice, constituind deci o moarte [i o rena[tere, pe fondul unei exacerbate vigi-

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

EVENIMENT

len]e emo]ionale. Ilarie Voronca declara în 1946, cu doar cîteva luni înainte de a se sinucide, c` a scrie în francez` este pentru el o agonie de fiecare zi. Mircea Eliade, care noteaz` aceast` confesiune a delicatului poet, se întreab` el însu[i, confruntat cu necesitatea de a scrie în francez` (chiar dac` nu e vorba „decît“ de eseuri [i de proz` [tiin]ific`), cum ar putea scrie într-o alt` limb`, pe care n-o st`pîne[te deplin [i care i se refuz` de îndat` ce încearc` s` intre pe t`rîmul imagina]iei, al visului sau al jocului. Vassilis Alexakis nu este omul unei op]iuni restrictive contra, ci adeptul alegerii pentru, el reclam` [i î[i asum` statutul de dubl` apartenen]` la culturile greac` [i francez`.

Preocupat mai ales de circula]ia cuvintelor de la o limb` la alta, de coresponden]ele dintre diferitele limbaje, Alexakis lanseaz` o serie de interoga]ii care constituie adev`rata materie a romanului, pe care nara]iunea o ilustreaz` discret, dar eficient. Cînd au început oamenii s` vorbeasc`? |n ce moment al evolu]iei lor, mijloacele rudimentare de comunicare de care dispuneau au fost percepute ca insuficiente? Se

poate stabili o rela]ie clar` între forma sonor` [i/sau grafic` a cuvintelor [i sensul lor, între nume [i esen]a lor, cum credea Platon? (R`spunsul autorului este mai nuan]at [i el ne aduce pe terenul poeziei: cuvintele [i lucrurile se privesc pe deasupra unei pr`p`stii.) Limbajul face parte din mo[tenirea noastr` genetic` sau se dobînde[te doar prin educa]ie [i înv`]are? (Pentru Noam Chomsky, savantul american, capacitatea omului de a vorbi este înn`scut`; el crede c` posed`m structurile limbii înainte de a le înv`]a.

Al]ii, precum elve]ianul Jean Piaget, sus]in c` ele se dobîndesc. Platon i-ar da dreptate lui Chomsky, Aristotel ar fi de partea lui Piaget.) |ntr-o alt` limb` devii alt om? (E adev`rat c` vocea care se exprim` într-o limb` str`in` nu este perceput` ca fiind emis` de propriul corp, spre deosebire de vocea care vorbe[te în limba matern`. Vorbind o alt` limb` ai senza]ia net` de a locui un alt corp, str`in, care începe treptat s` devin` al t`u. |mi amintesc de imensa, inexplicabila oboseal` din primii ani parizieni, pl`team f`r` s` [tiu ceea ce mai tîrziu mi s-a revelat a fi la douane des langues/vama limbilor...)

77

EVENIMENT

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

|ntreb`rile enumerate constituie regimul normal de via]` al personajului romanului, Miltiadis, profesor de literatur` comparat` la Sorbona, iar erudi]ia este pîinea lui cotidian` [i tot ea irig` nara]iunea romanului. R`spunsurile sînt întotdeauna mai complicate decît Da sau Nu. Cert este c` în scrisul lui Vassilis Alexakis, natur` optimist`, certitudinile furnizate de cercetarea [tiin]ific`, atîtea cîte sînt, cap`t` o finalitate nea[teptat`: dedramatizarea condi]iei scriitorului care se exprim` într-o alt` limb` decît cea matern`. Limbile str`ine sînt asimilate datorit` emisferei drepte a creierului, în timp ce limba matern` î[i are sediul în emisfera stîng`. E adev`rat îns` c` o limb` înv`]at` pe care avem ocazia s` o folosim des are tendin]a de a se deplasa c`tre emisfera stîng`, apropiindu-se progresiv de limba matern`.

etimologia unor toponime precum Olimp, Parnas, Teba, Corint r`mîne misterioas`, iar numele zeit`]ilor din panteonul grec provin din alte limbi, mai vechi, cu excep]ia notabil` a lui Zeus [i a lui Ares, zeul r`zboiului.

Cuvintele c`l`toresc, fac turul lumii, iar cînd se întorc de unde au plecat sînt de nerecunoscut, asemenea exila]ilor care au lipsit îndelung cînd revin, dac` revin, [i care complic` [i ei rela]ia identitate-alteritate, c`ci le con]in pe amîndou`. Exemplul utilizat de autor, nostalgia, este cît se poate de frapant. |n ciuda aparen]ei sale de grec pursînge, cuvîntul acesta – ce pare scos din vocabularul lui Homer [i menit s` exprime mai bine ca oricare altul tribula]iile eroului Ulise – nu figureaz` ca atare în textele clasice. El este o crea]ie tîrzie [i apare într-o diserta]ie de doctorat în medicin` ]inut` la Basel în anul 1688 de c`tre Johannes Hofer, care, ce-i drept, l-a ob]inut prin al`turarea a dou` cuvinte grece[ti: nostos (întoarcere) [i algos (durere).

Tîn`rul doctorand aducea pentru prima dat` în domeniul studiilor medicale un sentiment [i posibilele sale complica]ii fiziologice: dorul de ]ar`, Heimveh, tr`it ca o suferin]` acut` de tinerii elve]ieni angaja]i ca mercenari în alte ]`ri europene. Ace[tia se vindecau îndat` ce se întorceau acas`, în aerul tare al Alpilor natali. Dar nu to]i exila]ii, nu to]i cei care, dintr-un motiv sau altul, î[i p`r`sesc ]ara au parte la întoarcere de o a[a calm` [i complet` restabilire ca bunii fii ai patriei helvete din secolul al XVII-lea.

Romanul lui Alexakis abordeaz` fenomenul imigra]iei în accep]ia cultural` (din perspectiva formelor topite, odat` cu trecerea timpului, în diferite culturi [i devenite deci invizibile [i insesizabile), dar [i în cea direct`, referitoare la deplas`rile de persoane, cu trimitere la politica restrictiv` în acest domeniu a pre[edintelui Fran]ei, Nicolas Sarkozy (de altfel, Alexakis nu vede nici un impediment în a-[i data romanul notînd pe ultima pagin`, ca [i cum ar fi vorba de un articol, „14 ianuarie 2010“). Din prima categorie face parte fenomenul întrupat de Karaghiozis, personajul unei inepuizabile serii de scenete [i istorioare. {mecher, simpatic uneori, descurc`re] întotdeauna, Karaghiozis este orice dac` interesele de moment o cer, mai pu]in

To]i sîntem imigran]i „Tîn`ra a surîs, presupun c` nu era prima dat` c` se preta la aceast` încercare. Mai întîi ne-a indicat, cu degetul ar`t`tor, pieptul [i apoi tîmpla. Apoi, servindu-se de ambele mîini, a format un fel de nor la nivelul frun]ii, dup` care ne-a ar`tat întregul corp, de sus pîn` jos. |n sfîr[it, [i-a înfipt degetul mare în palma mîinii opuse.“ Iat` cum se formuleaz` în limbajul surdo-mu]ilor propozi]ia lui Descartes: „Cuget, deci exist“. O formulare abstract` de o asemenea subtilitate poate fi exprimat` satisf`c`tor prin limbajul semnelor? Ei bine, da. Mai mult: „Formulat în acest fel, aforismul lui Descartes mi s-a p`rut mai seduc`tor, mai remarcabil, ca [i cum înainte nu l-a[ fi cunoscut decît prin intermediul unei traduceri, iar acum, pentru prima dat`, luam cuno[tin]` de versiunea original`“. |ntre limbajul articulat [i cel al semnelor, doar mu[chii utiliza]i difer`. Limbile sînt egale, nu exist` limbi importante [i altele mai pu]in importante, fiecare idiom înglobeaz` o experien]` imemorial` [i este capabil s` redea complexitatea omului [i infinitatea fenomenelor din univers. Mai mult, nici o limb` nu e asemenea unui metal pur, în compozi]ia c`ruia s` nu fi intrat niciodat` vreun element str`in. Nici chiar greaca veche nu a fost scutit` de împrumuturi;

78

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

EVENIMENT

erou. Revolta împotriva autorit`]ii stabilite nu intr` în orizontul s`u. Originea lui este foarte probabil turc`, dar personajul a intrat mai mult sau mai pu]in în folclorul citadin al Greciei [i al întregii arii balcanice, unde el personific` ideea dominant` a filozofiei de via]` de aici: descurc`reala. Cît despre imigra]ia persoanelor, ea exist` dintotdeauna [i a constituit modul de formare al unor na]iuni întregi, printre care, nu în ultimul rînd, Fran]a. Dispre]ul fa]` de „barbari“ – scrie Alexakis, cu referin]` la str`mo[ii s`i îndep`rta]i, dar [i la compatrio]ii francezi de azi – nu e decît efectul ignoran]ei.

O cer[etoare românc` |n romanul lui Alexakis apare ca personaj [i o cer[etoare românc`. Dup` cea de sp`rg`tor de parcometre, a[adar de ho], este ipostaza aproape generalizat` în care sînt percepu]i românii în Fran]a [i, în general, în Occident. Nu cu mul]i ani în urm`, un important personaj politic român efectua la Paris o vizit` oficial` organizat` triumfalist. Acreditat de media unde eram angajat, l-am întrebat – întrebare comunicat`, la cererea expres` a serviciului de pres` al Ambasadei de la Paris, cu dou` s`pt`mîni înainte de vizit` – ce inten]ioneaz` s` întreprind` autorit`]ile române pentru a contracara instalarea unui stereotip de genul român egal ho] etc.

Care, ca orice stereotip, are via]a lung` [i ambiguitatea oric`rei idei primare: [i fals, [i adev`rat.

Cu o morg` lenevoas` de satrap oriental, personajul în chestiune mi-a dat de în]eles c` asemenea chestiuni nu sînt altceva decît malversa]iuni jurnalistice, înv`luind într-o frazeologie abil`, dar lemnoas`, absen]a total` a vreunui proiect. |n romanul lui Alexakis, cer[etoarea românc` are statura unui personaj coborît din tragedia antic`. |n ad`postul ei construit din cartoane [i p`turi pe trotuarul unuia din marile bulevarde pariziene, cînd este întrebat` dac` are nevoie de ceva, ea cere, asemenea în]eleptului grec din vechime, o lantern` – o lamp` de buzunar la lumina c`reia s` poat` înv`]a limba francez` dup` metoda Mauger. Un omagiu subtil adus tuturor dezmo[teni]ilor soartei. |n greaca veche, nenorocire se spune aros, un cuvînt perfect adap-

tat sensului s`u prin sonoritatea dur` marcat` de r-ul central – i se pare naratorului –, spre deosebire de vocabula din greaca modern`, dystychia, surprinz`tor de asem`n`toare corespondentului spaniol desdicha. Echivalentul românesc care absolutizeaz` sensul c`utat aici, r`u, mai aproape de vechiul aros, l-ar satisface, f`r` îndoial`, pe acest neobosit c`ut`tor de ecouri. |nc`rc`tura afectiv` [i situarea fiec`rui vorbitor dau cuvintelor sensuri neacreditate nici de dic]ionare, nici de folosin]`; pentru naratorul romanului (de fapt, naratoarea, sora din Grecia a profesorului de literatur` comparat` de la Paris), „Limba greac` s-a schimbat pe 2 ianuarie, ziua în care a murit fratele meu“.

Personajul acestui roman, Miltiadis, moare f`r` s` [tim dac` a g`sit un r`spuns la marea întrebare, întrebarea-întreb`rilor: care a fost primul cuvînt (care, pentru el, a fost [i ultimul)? E posibil ca acesta s` fi sem`nat mai mult cu t`cerea. |n francez` (limba în care e scris romanul), mot, „cuvînt“, vine din latinescul muttum, care înseamn` „mut“. n

79

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

MERIDIANE Ruxandra Cesereanu

Arabescuri creolo-transilvano-moldave La New Orleans |n mai 2009, cînd am ajuns la New Orleans pentru întîia dat`, cu prilejul lecturii din Submarinul iertat (Forgiven Submarine, cartea de poezie scris` împreun` cu Andrei Codrescu [i tradus` în englez` de copilotul meu), am ingurgitat ora[ul ca pe un spa]iu prin excelen]` epic, ca pe un omfalos narativ.

Pove[tile erau pe strad` [i la col]ul str`zilor, în New Orleans, nu doar în c`r]i. {i erau berechet, un corn al abunden]ei. Drept care mi-a venit ideea de a lansa un microcarnaval românoamerican pentru anul 2010. Un carnaval la New Orleans ar fi banal, fiindc` Mardi Gras este deja institu]ionalizat aici, mi-a spus Andrei Codrescu, gînde[te-te la altceva. Drept care m-am gîndit [i am propus imediat altceva. Cheia celei de-a doua propuneri ale mele se afla în alt` parte. Din februarie 2008 pîn` în iulie 2009 izbutisem, împreun` cu 15 studen]i (majoritatea de la sec]ia de Literatur` Comparat`, în cadrul Literelor clujene) s` concretizez un atelier de scriere creatoare concentrat pe 1001 de nop]i [i pe arta nara]iunii. Experimentul durase un an [i jum`tate [i coagulase într-un manuscris gras de vreo 400 de pagini, în care fuseser` scrise aproape [aptezeci de povestiri, din care am p`strat pentru eventuala publicare doar cincizeci. Nu {eherezada era matricea povestitoare în noua serie de povestiri ar`be[ti-clujevite, ci sora sa Duniazada (nu voi deconspira aici tot sensul inedit al atelierului, el va deveni complet

80

vizibil doar odat` cu publicarea c`r]ii, peste doitrei ani). Andrei Codrescu [tia de existen]a acestui atelier clujean [i m` încurajase (amuzat de experimentul meu) ca durata lui s` fie de exact 1001 de zile [i nop]i. Nu a fost s` fie a[a: atelierul a durat 550 de zile. Acest atelier a fost, deci, cheia [i originea celei de-a doua propuneri pe care i-am f`cut-o lui Andrei Codrescu, aceea a unui microfestival de povestiri [i povestitori, pornind de la sintagma „{eherezada în mileniul trei la New Orleans“. Ca omfalos narativ, New Orleans putea fi un centru epic, adaptat la împrejur`ri [i punînd în chestiune tocmai arta nara]iunii a[a cum este ea v`zut` ast`zi. A[a s-au n`scut „Arabescurile creolo-transilvano-moldave“, fiindc` atunci cînd i-am vorbit despre eventuala {eherezad` din 2010 la New Orleans, Andrei Codrescu a r`spuns pe loc: `sta-i proiectul fezabil! Propune-l [i s` vedem ce iese. Iar eu l-am propus [i a ie[it: sus]in`toarea entuziast` a fost Corina {uteu, directoarea Institutului Cultural Român din New York, care a propus mai departe resurec]ia {eherezadei în mileniul trei la New Orleans c`tre Institutul Cultural Român din Bucure[ti. Cel`lalt sus]in`tor de marc` a fost poetul postsuprarealist Dave Brinks, patronul spa]iului boem Gold Mine Saloon (din Cartierul francez al New Orleans-ului), cel care fusese, de altfel, gazda din 2009 pentru lectura din Forgiven Submarine, în fa]a publicului autohton. Al treilea par-

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

MERIDIANE

tener a fost Bill Lavender de la Universitatea neworlinez`, gazd` pentru discu]ia despre Imaginar care urma s` fac` liantul cu Phantasma – Centrul de Cercetare a Imaginarului, din Cluj.

A[a au putut fi începute [i duse pîn` la cap`t „Arabescurile creolo-transilvano-moldave“ (din 21 pîn` în 25 septembrie 2010), avîndu-i în echip` pe clujenii Corin Braga, pe studen]ii mei Marius Conkan [i Bogdan Od`gescu, precum [i pe subsignata, plus cei doi povesta[i ia[io]i, în mod aparte selecta]i de mine tocmai pentru arta nara]iunii pe care o controlau cu talent: Florin L`z`rescu [i Lucian Dan Teodorovici.

Maison Dupuy, Cartierul francez & cel dintîi gust de Mississippi (cu Jazz Funeral) Sîntem caza]i în aristocratul hotel Maison Dupuy, dup` ce [oferul care ne aduce de la aeroport ne face elogiul cimitirelor neworlineze, pe sub care mla[tinile Mississippi-ului b`ltesc, astfel încît mor]ii sînt plasa]i de fapt foarte aproape de suprafa]`. La Maison Dupuy, paturile sînt foarte înalte [i garnisite cu multe perne de aruncat pe pere]i sau în aer, ca pe vremea bunicilor. Diminea]a, Andrei apare cu flori de bumbac [i o floarea-soarelui (c`reia el îi spune soarea-floarelui) în bra]e, rostind giumbu[lucuri. La ora opt diminea]a, deja fac un mic tur de recunoa[tere cu Bogdan, amu[inînd str`zile sp`late cu detergent, homle[ii din fa]a catedralei, umezeala s`]ioas` [i fierbinte, ghicitorii în Tarot cu cercei în nas [i buze. Centrul ora[ului este înc` alcoolizat de noaptea trecut`, iar Mississippi-ul pare s` fie mai sc`zut decît de obicei, mirosind a mîl [i a petrol. Jazzul scînce[te înceti[or pe la col]uri. Ca stalker, Andrei ne poart` (deocamdat` sîntem doar clujevi]ii cu el) prin cotloanele Cartierului francez, scotocind pentru [i al`turi de noi: ajungem la locul unde Faulkner [i-a scris prima carte (ast`zi acolo este o libr`rie). Ne b`g`m nasul prin tot felul lucru[oare. Pe malul Mississippi-ului ne scriem numele în nisip [i culegem scoici, întrucît se g`sesc puhoi. La statuia Ioanei d’Arc, Andrei ne poveste[te must`cind despre grani]a

dintre Cartierul francez [i zona american` a ora[ului, c`tre care sînt îndreptate tunurile fecioarei Jeanne. Ne amuz`m cu to]ii cînd ne explic` logica unui periplu de tip Jazz Funeral, specific pentru New Orleans: e vorba de cortegiul cînt`re]ilor de jazz pe la toate barurile [i pub-urile, atunci cînd moare un confrate, un soi de mic carnaval improvizat pe histrionismul muzicianului proasp`t decedat. Ca s` ne venim din cînd în cînd în sim]iri (din pricina n`ucelii produse de fusul orar), bem cafea irlandez`, gust`m salate cu fructe de mare la restaurantul rafinat din centru; sus, la etaj, sînt reproduse od`ile ro[ii ale unui bordel de lux, just for the curiosity of the spicy tourists! Andrei ne poart` în garsoniera lui ornat` cu obiecte totemice folosite în romanele Mesi@ [i Wakefield (aici le-a [i scris pe amîndou`), povestim despre demoni (cei mai recen]i sînt demonii lumilor de dincolo, paralele, care se opun demonilor

81

MERIDIANE

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

din lumea de aici!), ascult`m cîntece l`ut`re[ti române[ti [i jazz de pretutindeni, gust`m bere neworlinez` (Turbo Dog se nume[te [i e pu]in dulce, adic` anti-Tuborg!), bem cognac fran]uzesc [i c`dem în torpoare de naratori. Seara, la Gold Mine Saloon, e prima rund` de lecturi. |i înmînez lui Dave Brinks tabloul cu clovn adus din Cluj, care e imediat ag`]at pe perete între un pirat [i un trompetist. Andrei, Dave [i cu mine facem oficiile casei [i deschidem turnirul.

Cei doi st`pîni americani ai competi]iei sînt gazde generoase, calde [i tandre. Lucian îi amuz` [i intrig` pe ascult`tori cu ironia lui [i cu invocarea lui Leonard Cohen din text; Florin este un povesta[ cu ritualuri narative în circuit deschis care farmec`; Marius are succes cu parabola sa delicat` despre lini[te; Bogdan captiveaz` cu povestirea sa hîtr` despre nebunie [i în]elepciune la un loc. Mai departe citesc Bill Lavender, DeWitt Brinson, R. Moose Jackson, spirite orale, causeuri, enterteineri rostind povestiri mi[cate, marcate de teatralitate. Moose Jackson î[i cînt` textul în ritmuri irlandeze. La final, pu]in` poezie nu stric`: Andrei [i cu mine citim o partitur` din Submarinul iertat, apoi Marius î[i cite[te poemul adus special pentru New Orleans, un Howl danubian, cum l-a definit Andrei, dîndu-i

girul. Prima rund` de lecturi se încheie la barul Molly’s, dup` care obosi]ii clujevi]i [i ia[io]i ne intersect`m cu picanta [i stridenta Bourbon Street, unde muzica rock, jazz, pop [i country e regin` dement`.

82

Pia]a de p`pu[i Voodoo, cascheta lui Dave Brinks [i prepararea absintului A doua zi, la sugestia povesta[ilor ia[io]i, str`batem Canal Street, bulevardul elegant, stil Miami, al ora[ului. Dar locul unde ne oprim [i scotocim este Pia]a de p`pu[i Voodoo [i m`[ti din pene colorate, toate f`cute de chinezi, chiar dac` dup` tipar neworlinez, ceea ce ne face s` rîdem copios. Aleg [i eu, fac cump`r`turi pi[ichere, vai de cei care zic pe acas` c` sînt vr`jitoare (sau c` nu sînt), sic!. Toat` lumea improvizeaz` jazz în strad` [i toat` lumea vrea carnaval aici, orice obiect devine pretext pentru veselie: m`turi, p`l`rii, m`rgele din plastic se prefac în obiecte cu suflu [i via]`. Ne hr`nim cu mîncare creol` (creve]i ori pui g`tit cu mirodeniile aferente). Seara, la Gold Mine Saloon, e runda a doua de pove[ti: Corin cite[te din cel de-al treilea roman al s`u, înc`

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

MERIDIANE

nepublicat, Luiza Textoris, [i stîrne[te comentarii despre mixtura halucinant` a textului. Eu citesc Povestea tristei Yazra care s-a preschimbat în m`sc`rici, comis` la atelierul de scriere creatoare din Cluj (traduc`torul tuturor pove[tilor este Alistair Ian Blyth).

Apari]ia serii este Dave Brinks cu caschet` de m`sc`rici postmodern iluminat, care recit` un poem lung, r`sucit de pe un sul sau toc`tor.

Andrei cite[te histrionic din cartea sa despre {eherezada (care va ap`rea în prim`vara lui 2011). Actorul Spitzfaden [i so]ia sa, poeta Jessica Faust-Spitzfaden, interpreteaz` asemeni unui ventriloc, cu ajutorul unei p`pu[i uria[e care înf`]i[eaz` un b`trîn locuitor al New Orleans-ului, rostind istoria concentrat` a locului. Jessica roste[te un bocet eseistic despre uraganul Katrina. Turnirul este încheiat de James Nolan, vechi beatnik. La final, Dave Brinks ne premiaz` pe Corin [i pe mine cu ni[te piroane aurite de cale ferat`, ultimele piroane b`tute în [inele c`ii ferate construite la New Orleans în secolul al XIX-lea. Piroanele cînt`resc fiecare mai mult de jum`tate de kilogram [i sînt spectaculoase. |l rog pe Dave s` îmi recomande cele mai gustate cocteiluri în America, întrucît preg`tesc o surpriz` pentru

workshop-ul pe poezie, iar Mr. Brinks îmi selecteaz` pe lista sa urm`toarele b`uturi: 1.

Flaming Doctor Pepper Shot, 2. Car Bomb Shot, 3. Long Island Tea Drink, 4. Cuba Libre [i 5. Buttery Nipple Shot! Seara, într-un local plasat piezi[, asist`m la prepararea meticuloas` [i poetic` a absintului. O barmani]` machiat` carnavalesc [i vag satanist ne vr`je[te cu re]eta ei de p`c`lit, iar Andrei ne explic` trucul narativo-alcoolizant...

Crocodilul alb, antichit`]ile Voodoo, paji[tile cu egrete albe & Bourbon Street Diminea]a mergem la Acquarium, doritori fiind de rechini, pisici de mare ori c`lu]i care danseaz` amoros. Dar senza]ia este crocodilul alb. A fost odat` un crocodil alb care st`tea nemi[cat în Acquarium, la New Orleans. La început am crezut c` era de plastic, întrucît nu îmi închipuisem c` exist` crocodili albi. Dar el a clipit din ochii bulbuca]i (a[a cum au to]i crocodilii), ca s` pricep c` era viu. Viu [i plictisit, viu [i somnolent, viu [i obi[nuit cu statutul lui de VIP în Acquarium. St`tea ca un

83

MERIDIANE

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

ardelean (din nou sic!), doar st`tea/[edea pe prispa din acvariul s`u uria[. L-am fotografiat cu destule temeri s` nu îi fac vreun r`u. Dar lui nu i-a p`sat defel. Fiindc` era un crocodil alb.

Scotocim apoi prin magazinul de antichit`]i Voodoo: de[i vechi, p`pu[ile de aici sînt tot kitsch, sincretismul religios se dovede[te riscant estetic în zon`, doar m`[tile din lemn [i m`rgele par mai [lefuite, în rest ne s`tur`m de platforme cu cioburi de oglind` [i sticl` colorat`, pipe de prosperitate, Iisu[i anamorfotici, capete [i gheare miniaturale de aligatori, cranii metamorfice, br`]`ri-amulet`!

Dup`-amiaza la Universitatea din New Orleans are loc o mas` rotund` despre imaginar, arhetip [i... anarhetip – aceasta a fost coloratura pe care a luat-o discu]ia, f`r` ca vreunul din noi, clujevi]ii, s` o fi canalizat în acest sens ori s` fi [tiut dinainte. Discut`m [i polemiz`m cordial vreo or` [i jum`tate. Drumul dus-întors este special: str`batem mai întîi districtul cu cl`diri reziden]iale din lemn, cu verand`, apoi plonj`m f`]i[ în atmosfera de delt` a Mississippi-ului, cu paji[ti pline de egrete albe. Coborîm din ma[in` pe Canal Street [i c`ut`m pe Saint Charles o

libr`rie pe care nu o mai g`sim niciodat`. Voiam edi]iile princeps din Love Poems [i Live or Die de Anne Sexton. |n zona Decatur intr`m într-un magazin retro de muzic` unde troneaz` Ummagumma pinkfloydian` [i un disc de Led Zeppelin. |mi cump`r originalul Grace al lui Jeff Buckley, de[i îl am acas` copiat clandestin de un prieten. Ne odihnim pu]in la Maison Dupuy, fiindc` seara poftim un concert integral într-un pub. |nainte s` ie[im, avem parte de o nunt`, flancat` de un cor tip negro spiritual, în curtea hotelului. O parte din clujevi]i intr`m apoi în pub-urile de pe Bourbon Street, acolo unde se cînt` rock în draci [i lumea danseaz`. Ne oprim la blues-urile rock din anii [aptezeci. Panorama de pe strad` e strident`, o umanitate purulent`, dar excitat` la culme sau m`car dornic` de excita]ie. Admir frumuse]ea pietroas` [i atletic` a negreselor [i mulatrelor. Scanez cochet`ria lasciv` a fetelor albe, animatoare cu vino-ncoace, [i m`rgelele lor aruncate cu duiumul de pe balcoane [i verande. Urin`, vom`, duhoare, transpira]ie, caii poli]iei, îmbietorii [i îmbietoarele – New Orleans e [i un mare ora[ al c`rnii, al trupului în etalare programatic`.

84

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

Mississippi blues Toat` trupa clujevito-ia[iot` de povesta[i ([ase la num`r) facem c`l`toria cu vaporul pe Mississippi. Ma[in`ria de deplasare se nume[te Natchez [i e singurul vapor uria[ cu zbaturi care mai exist` pe Mississippi. Apa e maronie [i compact`, iar malurile aduc aminte foarte rar de atmosfera marktwainian` pe care cu to]ii rîvneam s` o reg`sim: doar pe ici, pe colo ni[te docuri din bîrne [i verdea]` de delt`, în rest [lepuri, nave de r`zboi [i peisaj industrial. La restaurant, o mic` orchestr` de jazz, pentru prînzul cu pui creol – ne afl`m de fapt pe un vapor tipic pentru turismul colectiv. Am ales aceast` croazier` în locul c`l`toriei prin mla[tini [i Bayou, ori pe planta]ii. Atmosfera nu e neap`rat mississippian`, dar ne sim]im bine. La întoarcere, ne ajunge ploaia îndesat`, cu straturi. Mai cump`r`m m`[ti [i alte trucuri de p`c`lit pe cei de acas`. Seara, la Gold Mine Saloon, Andrei lanseaz` [i cite[te din The Poetry Lesson, proasp`ta lui carte de proz`. Citesc [i eu ceva scris în diminea]a anterioar`, anume pentru ceea ce s-a întîmplat [i ispr`vit la New Orleans. Facem poze cu to]ii lîng` butoaiele din Gold Mine Saloon [i apoi r`t`cim în c`utarea unui pub cu jazz autentic. R`t`cim, îns`, atît de mult (acolo unde e muzic` bun` nu e [i

MERIDIANE mîncare, acolo unde e mîncare nu e [i muzic` bun`) încît ancor`m, stor[i, la barul Pravda cu rusisme voit kitsch [i cu portretul ochios al lui Rasputin deasupra noastr`, pe muzic` înregistrat` de Gogol Bordello. St`m cît st`m, apoi ne desp`r]im, nu înainte de a trage ultima rait` în c`utarea rockului retro pe Bourbon Street.

Diminea]a, înainte de plecare, mai apuc s` fug cu Florin (pe post de ghid ad-hoc) în cimitirul din Cartierul francez, ca s`-mi arate mormîntul faimoasei regine Voodoo – Marie Laveau –, unde vizitatorii las` ofrande kitsch (Bogdan a l`sat un pix inscrip]ionat cu numele lui B`sescu, eu am l`sat scoici mississippiene culese dintre alte morminte). |n rest, vorba unui proasp`t bard neworlinez: There is here a vertigo of the things we love and hate as a sex full of opiates & shadows There is here a special blood of the afternoon with fatal embraces There is here a cosmic curse for being too alive and shining monstrously There is here a dazzled murder of ourselves in a state of invention A counter-revolutionary corpse with a scent of inhuman genious...

n

85

MERIDIANE

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

Lucian Dan Teodorovici

New Orleans: pove[ti [i povesta[i Pe drumul dinspre New Orleans spre cas`, neavînd somn, mi-am f`cut, în mod u[or caraghios, planul de amintiri. Mai exact, dat fiind c` am fost rugat s` scriu „cîte ceva“, despre ce s-a întîmplat acolo, în dou`-trei publica]ii, am c`utat s` g`sesc subiecte diferite, convins c`-mi va fi totu[i greu. Poate a fost [i din cauza fusului orar, care trecea pe lîng` avionul în care m` aflam în ritmul norilor [i-mi provoca un nesomn înso]it de-o avalan[` de gînduri, poate a fost exclusiv „vina“ New Orleans-ului – cert e c`, într-un timp relativ scurt, am g`sit suficiente subiecte diferite cît s` trimit, la nevoie, tuturor publica]iilor din România. Sau cam a[a ceva, nu vreau s` par lipsit de modestie.

Vreau s` spun de fapt, sînt convins c` s-a în]eles, c` rareori mi s-a întîmplat, dup` vreo c`l`torie, s` fiu impresionat de atît de multe lucruri, s` am atît de multe pove[ti pentru oricine ar fi dispus s` le asculte sau, în cazul de fa]`, s` le citeasc`. |n primul rînd, pove[ti despre muzic`, pove[ti despre o atmosfer` cum n-am mai întîlnit nic`ieri. Pove[ti despre Bourbon Street, comercializata, dar înc` originala strad` celebr` a New Orleans-ului. Pove[ti despre Frenchmen Street, acolo unde îi descoperi pe veritabilii jazzmani ai Americii, care ar fi celebri poate în alt` parte a lumii, dar care se mul]umesc s` fie doar „grupuri de strad`“ în New Orleans. Despre Mississippi, pe malurile c`ruia nu vezi nici crocodili, cum te a[tep]i, nici castele, cum ai v`zut pe malurile altor fluvii celebre, ci doar fabrici vechi, unele dezafectate, dar care î[i cî[tig` farmecul tocmai din asta. Despre „Who Dat“, cîn-

86

tec de menestreli, preluat în jazz [i apoi de c`tre galeria de fotbal a echipei ora[ului, transformîndu-se în prezent într-o marc` bun` de pus pe orice, de la tricouri la ceasuri, de la cercei la steaguri. Who Dat Nation. New Orleans. Despre Katrina, celebrul uragan pe care locuitorii l-au luat acum „la [uturi“, ironizîndu-l, provocîndu-l, dîndu-i bobîrnace în diverse inscrip]ii, tot pe tricouri, dar nu numai, marcîndu-[i astfel victoria.

C`ci, în ciuda dezastrului din 2005, azi senza]ia pe care ]i-o dau locuitorii din New Orleans este aceea c`, în urma teribilului „meci“, înving`tori prin knock-out au ie[it oamenii.

Pove[ti – spuneam. Pove[ti de spus la întoarcere. Dar pentru pove[ti am plecat noi de fapt acolo. S` vindem castrave]i gr`dinarului, s-ar putea spune. Dar, din fericire, cred c` am f`cut-o bine. Proiectul „1001 de nop]i în New Orleans“, ini]iat de Ruxandra Cesereanu [i de Andrei Codrescu, sus]inut de ICR New York [i ICR Bucure[ti, a pus fa]` în fa]`, într-un „concurs de pove[ti“, [ase români [i [ase scriitori din New Orleans, ace[tia din urm` „ajuta]i“ serios de cel mai pregnant dintre ei, adic` tocmai de româno-americanul Andrei Codrescu. Glumesc pu]in. Pentru c` Andrei Codrescu a fost, de-a lungul serilor de festival, m`car în egal` m`sur` român [i american. Iar confruntarea n-a fost chiar o confruntare, de[i oficial (adic` pe materialele de prezentare) lucrurile sunau a[a: „Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Marius Conkan, Bogdan Od`gescu, Lucian Dan Teodorovici, and Florin L`z`rescu will face NEW ORLEANS CHAMPIONS Dave Brinks, Andrei Codrescu,

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

MERIDIANE

Bill Lavender, Jessica Faust-Spityfaden, R. Moose Jackson, James Nolan and DeWitt Brinson“. Totul sub provocatorul slogan: „Nights of creole arabesque & Transylvanian-Moldavian fascination: A battle of the bards!“.

Punerile în scen` N-o s` insist asupra felului în care ne-am prezentat noi, românii. Nu e cel mai indicat lucru, a[ fi subiectiv. Trebuie s` spun îns` m`car c`, atît din reac]iile publicului (publicurilor, c`ci au fost mai multe, de-a lungul desf`[ur`rii festivalului), cît [i din reac]iile în particular, lecturile noastre au fost bine primite [i, ceea ce e mai important, au fost oameni care mi-au spus, ulterior, c` le-am stîrnit interesul fa]` de România.

Cîteva cuvinte îns` despre scriitorii americani. Despre show-ul care a devenit liter` de lege acolo, chiar [i-atunci cînd vorbim de literatur`. Aici poate p`rea exagerat, ba chiar lipsit de bun-gust faptul c` m` ar`t impresionat de felul în care s-au desf`[urat apari]iile povesta[ilor din New Orleans. |ns` entuziasmul meu se bazeaz` pe contactul direct, pe atmosfera de acolo. Fiecare dintre cei care au intrat „în scen`“ (de fapt, pe scena improvizat` din barul Gold Mine Saloon) n-a venit doar cu povestea proprie, ci [i cu o „montare“ a ei, spectaculoas` vizual. Au declamat [i au cîntat anumite fragmente. {i-au pus p`l`rii imense, haioase. Au stîrnit hohotele publicului cu talente de stand-up comedy. Am avut parte inclusiv de lectura unei marionete foarte simpatice, ajutat` de un ventriloc la fel de simpatic [i mînuit` chiar de autoare. La rîndul ei foarte simpatic`, altfel nu se putea.

O mai spun o dat`: mi-au pl`cut punerile în scen`. Mi-au pl`cut povesta[ii cu calit`]i de actori. M-au f`cut s` m` gîndesc în contrapartid`, n-am de ce s` m` feresc s-o spun, la s`lile noastre plictisite uneori de lectura vreunui scriitor, cu oameni care zîmbesc amabil, f`r` s` asculte ce se cite[te, din obliga]ie, uitîndu-se în mod repetat la ceas pentru a sc`pa de „corvoad`“. Nu spun c` toate sînt a[a la noi. Dar sînt [i a[a. {i nu [tiu dac` ceea ce am v`zut acolo e un model de urmat, nici m`car eu nu sînt convins. Sînt sigur doar de faptul c` m-am sim]it bine, c` am

ascultat cu mare interes fiecare fragment, c` la sfîr[itul fiec`rei seri regretam c` se încheia. Nu mi-am preg`tit îns` nici o moral` pentru finalul acestor p`reri, exprimate aici. Nici n-ar fi fost cazul.

Iar pentru c` am vorbit deja de final, a[ mai avea un singur paragraf. Unul în care s` m` întorc la atmosfera general` din New Orleans, la ceea ce m-a impresionat cel mai mult acolo, devenind astfel, în ciuda diversit`]ii pove[tilor cu care m-am întors, un laitmotiv al textelor mele despre aceast` c`l`torie. Am plecat convins c` voi descoperi acea Americ` pe care mi-o formasem în minte de mult` vreme: de o mîndrie exagerat`, cumva de fa]ad`, manipulat` prin cinematografie [i nu numai. Am descoperit, în schimb, în discu]iile cu nenum`ra]i oameni, inclusiv homele[i cu care am avut curiozitatea s` intru în vorb`, o bucurie de a tr`i autentic`, înso]it` de o mîndrie real`, f`r` resentimente, f`r` ura de sine pe care, din p`cate, o avem noi de multe ori. Am apucat deja s` scriu undeva c`, din motivul `sta, al oamenilor pe care i-am descoperit, m-am îndr`gostit de New Orleans. Dar tot acolo, din acela[i motiv, m-am antrenat s` iubesc România. }in s` închei în felul `sta [i aici, cu riscul asumat al patetismului. n

87

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

TEHNODROM

Constantin Vic`

Quijote 2.0 Academia Regal` Spaniol` te invit` s` cite[ti un fragment din Don Quijote pe YouTube (http://www.youtube.com/elquijote). Te po]i înscrie, prime[ti fragmentul pe e-mail, porne[ti webcam-ul [i gata. Nu exist` limit` de vîrst`, important este s` cite[ti a[a cum î]i place.

Astfel de proiecte apar zilnic în lumea larg`.

Patrimoniul cultural se transfer` online în moduri creative: combinînd medii, chemînd mul]imile s` reinterpreteze opere clasice, în paralel proiectele de digitizare profesioniste, finan]ate de universit`]i, funda]ii [i institu]ii ale statului descoper` tot ceea ce a intrat în domeniul public.

Proiectul unui Don Quijote citit la webcam nu e spectaculos [i, mai ales, e foarte ieftin. Dar beneficiile sale sînt imense. |n primul rînd, cititorii ies dintre cei patru pere]i ai camerei sau bibliotecii [i devin performeri. |n al doilea rînd, romanul Don Quijote circul` liber [i personalizat, a[a cum nu a f`cut-o niciodat`. |n ultimul rînd, identitatea cultural` spaniol` devine un act colectiv, nu o lad` de zestre p`zit` de gardienii culturii. Gardienii culturii, adic` Academia Regal` Spaniol`, nu fac decît s` ofere cadrul pentru aceast` aventur` intelectual`, f`r` a impune un stil de lectur` sau o atitudine.

S` ne închipuim cum ar ar`ta un astfel de proiect dac` ar fi ini]iat de Academia Român`. |n primul rînd, s-ar cere o finan]are cam de dou` ori mai mare decît tot bugetul culturii pe

88

un an. Apoi s-ar strînge to]i satrapii literaturii [i ar chibzui cine, cum, cît [i între ce ore s` citeasc`. Problema începe de-abia acum: pe cine s` alegem în acest experiment popular, dar bine dirijat?

Eminescu nu, c` el a fost îmb`ls`matdigitizat deja pe bani mul]i [i e periculos s`-l la[i pe mîna poporului (mai ales c` are cîteva poeme erotice despre care mai bine nu s-ar [ti nimic). Poate Caragiale, dar riscul e s` ne trezim cu toate serb`rile [colare filmate [i puse pe YouTube. Slavici nu se calific` din oficiu la a[a ceva, iar Creang` e deja citit foarte bine de Mito[ Micleu[anu, un audiobook ap`rut de curînd la Editura Humanitas. Putem trece la secolul XX, s` vedem cine e liber. {ansele s` ias` Minulescu sînt mari. Arghezi, Blaga sau Barbu nu pot participa, operele lor fiind înc` blocate de dreptul de autor. Mai departe, unde într-adev`r literatura român` devine interesant`, nu putem merge: nici cititori nu prea avem [i, oricum, nici un titlu nu e în domeniul public.

Poate paragraful de mai sus e o ironie ieftin`, dar situa]ia e tragic`. Academia Român` nu d` semn c` ar fi preg`tit` s` transfere patrimoniul cultural în era digital`, cIMeC – Institutul de Memorie Cultural` – a fost dintotdeauna subfinan]at ([i, oricum, rolul s`u nu este unul de coordonator al unor proiecte populare care s` implice anonimi online), iar Ministerul Culturii e vîrful de lance al privatiz`rii culturii. Nu se punea problema unei strategii cît` vreme nici m`car o viziune nu a fost formulat`.

Academia Regal` Spaniol` a în]eles c` tot ceea ce se afl` în domeniul public este o surs` creativ` pentru fiecare dintre vorbitorii de spaniol`. Poate c` în Spania cultul pentru Cervantes cap`t` forme patologice, dar aici nu e vorba de a glorifica un autor, ci de a-l oferi înapoi cititorilor s`i. Pentru c` f`r` ei, el nu exist`. La noi secolele XVIII-XIX se tîrîie prin manuale [i se ascund în biblioteci întunecate, a[teptînd ziua în care vor fi disp`rut defintiv.

n

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

]iunii ei în lume – le-a denun]at. O alta sau un altul ar fi fabricat manifeste sau o bomb`. Sau ar fi cedat, s-ar fi supus; dînd dovad` de un curaj relativ sau de o relativ` la[itate, ar fi t`cut sau ar fi alunecat pe calea unui blînd oportunism. Aici intervine ceva misterios, care este chiar temeiul literaturii: în loc s` explodeze sau s` cedeze sau s` fug` uitînd, Herta Müller scrie. Nimeni nu poate spune de ce un om alege s` scrie. Cu atît mai pu]in sîntem capabili s` în]elegem de ce devine scriitor. |n interven]ia ei de la Ateneu, scriitoarea a explicat un mecansim psihologic, dup` p`rerea mea veridic [i suficient pentru na[terea actului literar. Scriitorul vrea s` afle [i s` în]eleag` trecutul; o for]` oarb` [i necunoscut` îl împinge spre trecut, îl împiedic` s` se bucure pe deplin, epicureic, de prezent; scriitorul este asaltat de amintiri confuze, de sentimente aprinse, cîteodat` insuportabil de fierbin]i; evolu]ia unei scrieri prezint` o paralel` cu procesul psihanalitic.

La început, scriitorul nu are decît o idee vag` asupra a ce vrea s` spun`; este o demonstra]ie din care nu apar decît cele dintîi elemente; pe m`sur` ce înainteaz` în scriere, autorul începe s` în]eleag` con]inutul demonstra]iei sale; sensurile se aliniaz`, cap`t` coeren]`: se na[te o oper`. Dar ea este lipsit` de liniaritate, implic` o sum` de ocoli[uri, de asocieri noi, de ciud`]enii. Aceast` caligrafie nu este altceva decît stilul, pecetea individualit`]ii. Scurtului moment de satisfac]ie, purific`rii (catharsis) pe care o presupune des`vîr[irea unei opere, îi urmeaz` reînvierea nemul]umirii, stupoarea pe care o sugereaz` împrejur`rile trecute. Scriitorul este preg`tit s` comit` un nou act literar. Aceast` reluare perpetu`, obsesional` a c`ut`rii prin scriere este chiar esen]a actului literar. O oper` este rezultatul unei nemul]umiri, pe veci de nesatisf`cut. Este, ca [i dorin]a sexual`, un apetit de nestins, c`utarea sensului în miezul absurdului, impenetrabil, opac. Scriitorul este un Don Juan ale c`rui nenum`rate femei sînt amintirile lui. Deja, pe la 1760 (în Nepotul lui Rameau), Diderot spunea: mes pensées sont mes catins – „gîndurile mele sînt tîrfele mele“.

Ion Vianu

„N-am încotro!“ |n dialogul cu Gabriel Liiceanu de la Ateneul Român, Herta Müller a explicat de ce scrie; a l`sat [i s` cad` o raz` asupra felului cum scrie.

Spune scriitoarea: „Dac` scriu... o fac în primul rînd pentru mine îns`mi. Trebuie s`-mi aranjez via]a care a trecut, ca s` o pot duce pe aceea pe care o am de dus acum... eu nu am alt` cale decît s` scriu. Dac` nu a[ vrea s` scriu despre asta, nu ar trebui s` scriu. Nu trebuie s` scrii, de ce s` scrii? Dac` nu ar trebui s` fac pentru mine toate astea – ca s` m` pot ]ine în mîn` – nu a[ face-o. Eu nu vreau s` fiu scriitor. N-am încotro. {i nu eu am ales... Scrisul nu e o pl`cere, mie nu-mi place s` scriu. Scriu numai cu refuz, [i dup` multe [ov`ieli m` apuc s` scriu, pentru c` [tiu cum m` constrînge acest lucru, [i totdeauna m` gîndesc c` trebuie s` fac fa]`. {i uneori nu am chef s` fac fa]`: s` stau cu foaia goal` [i s` caut cuvintele. M` consum, [i ar fi bine s` nu mai fie nevoie de asta.“ Herta Müller scrie sub imperiul indign`rii, al unei indign`ri mereu actuale, de[i faptele pe care le evoc` nu mai sînt. Totalitarismele, brutalitatea, insolen]a poli]ist`, spionajul generalizat, mizeria [i umilirea popular` – le-a tr`it, le-a înregistrat cu implacabila ei memorie, le-a rezistat, cu tenacitate, desigur. Cu acea vehemen]` care îi este proprie – [i care este motorul ac-

n

89

Š Guliver / Getty Images

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

FRAGMENTE

Samuel Beckett

Opere 1 INTEGRALA PROZEI SCURTE Volumul constituie integrala prozei scurte scrise în limba francez` (traducere de Ileana Cantuniari) [i a celei scrise în limba englez` (traducere de Veronica D. Niculescu) a lui Samuel Beckett, unul dintre scriitorii care au definit identitatea cultural` a secolului al XX-lea, laureat al Premiului Nobel pentru Literatur` în 1969.

Apari]ia editorial` constituie o premier` pe pia]a de carte autohton`, pîn` acum fiind publicate doar selec]ii.

imagina]ie moart` imagina]i-v` traducere de Ileana Cantuniari Nic`ieri vreo urm` de via]`, zice]i voi, eh, mare scofal`, imagina]ie care nu e moart`, ba da, bine, imagina]ie moart` imagina]i-v`. Insule, ape, azur, verdea]`, fixa]i, pfui, nuc[oar`, o eternitate, t`ce]i. Pîn` la foarte alb` în albea]` rotonda. F`r` intrare, intra]i, m`sura]i. Diametru 80 de centimetri, aceea[i distan]a de la sol la vîrful bol]ii. Dou` diametre în unghi drept AB CD împart în semicerc ACB BDA solul alb. Pe jos

dou` corpuri albe, fiecare în semicercul lui. Albe sînt [i bolta [i zidul rotund în`l]ime 40 de centimetri pe care ea se sprijin`. Ie[i]i, o rotond` f`r` ornament, foarte alb` în albea]a ei, intra]i iar`[i, lovi]i, e plin peste tot, sun` a[a cum în imagina]ie sun` osul. |n lumina care face s` fie atît de alb, nici un izvor aparent, totul str`luce[te cu o str`lucire alb` egal`, sol, zid, bolt`, corp, deloc umbr`. C`ldur` puternic`, suprafe]e calde la atingere, f`r` a fi fierbin]i, trupuri asudate. Ie[i]i iar`[i, da]i-v` înapoi, ea dispare, alb` toat` în albea]`, coborî]i, reîntoarce]i-v`.

Vid, t`cere, c`ldur`, albea]`, a[tepta]i. Lumina scade, totul se întunec`, împreun`, sol, zid, bolt`, trup, 20 de secunde aproximativ, toate griu-

91

FRAGMENTE

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

rile, lumina se stinge, totul dispare. Scade totodat` temperatura, pentru a atinge minimumul, zero aproximativ, în clipa în care se face întuneric, ceea ce poate p`rea straniu. A[tepta]i, mai mult sau mai pu]in timp, lumina [i c`ldura revin, sol, zid, bolt` [i trup se albesc [i se înc`lzesc odat`, 20 de secunde aproximativ, toate griurile ating palierul de dinainte, de unde pornise c`derea. Mai mult sau mai pu]in timp, c`ci pot s` intervin`, experien]a o arat`, între sfîr[itul c`derii [i începutul urcu[ului durate foarte diverse, mergînd de la o frac]iune de secund` pîn` la ceea ce ar fi putut, în alte vremi [i locuri, s` par` o ve[nicie. Aceea[i remarc` pentru cealalt` pauz`, între sfîr[itul urcu[ului [i începutul c`derii.

De la extreme, atîta timp cît ele persist`, stabilitatea este perfect`, ceea ce coloan` c`ldur` poate p`rea straniu, în primele timpuri. Se mai întîmpl` de asemenea, experien]a o arat`, ca urcu[ [i c`dere s` se întrerup`, [i asta la orice palier [i s` marcheze un timp mai mult sau mai pu]in lung de oprire, înainte de a reîncepe, sau de a se preschimba aceea în urcu[, aceasta în

coborîre, putînd la rîndul lor fie s` ajung` la cap`t, fie s` se întrerup` înainte, pentru a reîncepe mai apoi, sau a se r`sturna iar`[i, dup` un timp mai mult sau mai pu]in lung, [i tot a[a mai departe, înainte de a ajunge la una sau la cealalt` extrem`. Prin astfel de sui[uri [i coborî[uri, reurcu[uri [i rec`deri, succedîndu-se în ritmuri f`r` num`r, nu e ceva rar s` se fac` trecerea, de la alb la negru [i de la c`ldur` la frig, [i invers.

Doar extremele sînt stabile, dup` cum subliniaz` pulsa]ia care se manifest` în timpul pauzelor la palierele intermediare, oricare ar fi durata [i în`l]imea lor. Fream`t` atunci solul, zidul, bolta [i trupul, gri alb sau fumuriu sau între amîndou`. Dar e mai degrab` ceva rar, exerien]a o arat`, ca trecerea s` se fac` astfel. Iar cel mai adesea, cînd lumina începe s` scad`, [i odat` cu ea c`ldura, mi[carea se continu` f`r` probleme pîn` la negru închis [i la gradul zero aproximativ, atinse simultan [i unul [i cel`lalt cam dup` 20 de secunde. La fel pentru mi[carea contrarie, spre c`ldur` [i albea]`. Urmeaz` în ordinea frecven]elor c`derea sau urcu[ul cu timpi de oprire

92

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

FRAGMENTE

mai mult sau mai pu]in lungi în acele griuri febrile, f`r` ca în nici un moment mi[carea s` fie r`sturnat`. Totu[i odat` echilibrul rupt, cel de sus ca [i cel de jos, trecerea la urm`toarea este variabil` la infinit. Dar oricare ar fi hazardurile, întoarcerea mai devreme sau mai tîrziu la calmul temporar pare asigurat`, pe moment, în întuneric sau în marea albea]`, cu temperatura aferent`, lume înc` pus` la încercarea convulsiei neoprite. Reg`sit printr-o minune dup` ce absen]` în pustiuri des`vîr[ite el nu mai este chiar acela[i, din acest punct de vedere, dar el nu este diferit. Exterior totul r`mîne neschimbat iar micul edificiu al unui reperaj este mereu la fel de aleatoriu, albea]a lui topindu-se în cea înconjur`toare. Intra]i îns` [i este lini[tea mai scurt` [i niciodat` de dou` ori acela[i tumult.

Lumina [i c`ldura r`mîn legate de parc` ar fi furnizate de o aceea[i unic` surs` din care nici o urm` niciodat`. Mereu pe jos, pliat în trei, cu capul lipit de zid la A, cu genunchii lipi]i de zid între B [i C, cu picioarele lipite de zid între C [i A, adic` înscris într-un semicerc ACB, confundîndu-se cu solul de n-ar fi lunga coam` de p`r de o albea]` incert`, un trup alb finalmente de femeie. Con]inut similar în cel`lalt semicerc, lipit de perete cu capul la A, cu fundul la B, cu genunchii între A [i D, cu picioarele între D [i B, alb la fel ca solul, partenerul. Pe flancul drept a[adar amîndoi [i unul cu capul la picioarele celuilalt spate în spate. Duce]i o oglind` la buze, ea se abure[te. Cu mîna stîng` fiecare î[i ]ine gamba stîng` pu]in sub genunchi, cu dreapta bra]ul stîng pu]in deasupra cotului. |n aceast` lumin` agitat`, în marea lini[te devenit` atît de rar` [i de scurt`, inspec]ia este anevoioas`. |n pofida oglinzii ei ar trece drept neînsufle]i]i f`r` ochii de pe partea stîng` care la intervale incalculabile brusc se holbeaz` [i se expun c`sca]i peste puterile omene[ti. Albastru palid acut efectul este uimitor, în primele momente. Niciodat` dou` priviri împreun` în afar` de vreo zece secunde, începutul unuia impietînd peste sfîr[itul celuilalt. Nici gra[i nici slabi, nici mari nici mici, trupurile par întregi [i în stare destul de bun`, judecînd dup` p`r]ile oferite vederii.

Nici chipurilor, cu condi]ia ca cei doi versan]i s` fie asem`n`tori, nu pare s` le lipseasc` nimic

esen]ial. |ntre imobilitatea lor absolut` [i lumina dezl`n]uit` contrastul este frapant, în primele momente, pentru cine î[i mai aminte[te de a fi fost dimpotriv` sensibil. E totu[i limpede, dup` mici semne care cer prea mult timp pentru a fi imaginate, c` ei nu dorm. Face]i doar abia ah, în lini[tea aceea, [i în clipa urm`toare pentru ochiul de prad` infima tres`rire pe dat` reprimat`. L`sa]i-i acolo, asuda]i [i înghe]a]i, exist` ceva mai bun altundeva. Ba nu, via]a se termin` [i nu, nu exist` nimic altundeva, [i nu se pune problema de a reg`si acel punct alb pierdut în albea]`, de a vedea dac` ei au stat lini[ti]i în toiul acelei furtuni, sau al unei furtuni înc` [i mai rele, sau în bezna închis` de-a binelea, sau marea albea]` imuabil`, [i altfel ei ce fac.

(1965)

bing Totul [tiut totul alb trup gol alb un metru gambe lipite ca [i cusute. Lumin` c`ldur` sol alb un metru p`trat nemaiv`zut. Pere]i albi un metru pe doi p`trat nemaiv`zut. Trup gol alb fixeaz` doar ochii abia. Urme dezordine gri palid aproape alb pe alb. Mîini atîrnate deschise scobitur` fa]` picioare albe c`lcîie al`turate unghi drept. Lumin` c`ldur` fe]e albe str`lucitoare.

Trup gol alb fixeaz` hop fix altundeva. Urme dezordine semne f`r` sens gri palid aproape alb. Trup gol alb fixeaz` invizibil alb pe alb. Singuri ochii abia albastru palid aproape alb. Cap bil` foarte sus ochi albastru palid aproape alb fa]` t`cere în`untru. Scurte murmure abia aproape niciodat` toate [tiute. Urme dezordine semne f`r` sens gri palid aproape alb pe alb.

Gambe lipite ca [i cusute c`lcîie al`turate unghi drept. Urme singure neterminate date negre gri palid aproape alb pe alb. Lumin` c`ldur` pere]i albi str`lucitori un metru pe doi. Trup gol alb fixeaz` un metru hop fixeaz` altundeva. Urme dezordine semne f`r` sens gri palid aproape alb. Picioare albe invizibile c`lcîie apropiate unghi drept. Ochi singuri netermina]i da]i alba[tri albastru palid aproape alb. Murmur abia aproape niciodat` o secund` poate nu singur.

Dat roz abia trup gol alb fixeaz` un metru alb pe

93

FRAGMENTE

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

alb invizibil. Lumin` c`ldur` murmure abia aproape niciodat` mereu acelea[i toate [tiute.

Mîini albe invizibile atîrnate deschise scobitur` fa]`. Trup gol alb fixeaz` un metru hop fixeaz` altundeva. Singuri ochii abia albastru palid aproape alb fixeaz` fa]`. Murmur abia aproape niciodat` o secund` poate o ie[ire. Cap bil` foarte sus ochi albastru palid aproape alb bing murmur bing t`cere. Gur` ca [i cusut` fir alb invizibil. Bing poate o natur` o secund` aproape niciodat` asta din memorie aproape niciodat`.

Pere]i albi fiecare urma sa dezordine semne f`r` sens gri palid aproape alb. Lumin` c`ldur` totul [tiut totul alb invizibile întîlniri fe]e. Bing murmur abia aproape niciodat` o secund` poate un sens asta din memorie aproape niciodat`. Picioare albe invizibile c`lcîie al`turate unghi drept hop altundeva f`r` sunet. Mîini atîrnate deschise scobitur` fa]` gambe lipite ca [i cusute. Cap bil` foarte sus ochi albastru palid aproape alb fixeaz` fa]` t`cere în`untru. Hop altundeva unde din totdeauna dac` nu [tiut c` nu.

Singuri ochii singuri netermina]i da]i alba[tri g`uri albastru palid aproape alb singur` culoarea fixeaz` fa]`. Totul [tiut totul alb fe]e albe str`lucitoare bing murmur abia aproape niciodat` o secund` timp sideral asta din memorie aproape niciodat`. Trup gol alb fixeaz` un metru hop fixeaz` altundeva alb pe alb invizibil inima suflu f`r` sunet. Singuri ochii da]i alba[tri albastru palid aproape alb fixeaz` fa]` singur` culoare singuri netermina]i. Invizibile întîlniri ale fe]elor una singur` str`lucitoare alb` la nesfîr[it dac` nu [tiut c` nu. Nas urechi g`uri albe gur` fir alb ca [i cusut` invizibil`. Bing murmure abia aproape niciodat` o secund` mereu acelea[i toate [tiute. Dat roz abia trup gol alb fixeaz` invizibil totul [tiut în afar` în`untru. Bing poate o natur` o secund` cu imagine acela[i timp un pic mai pu]in albastru [i alb în vînt. Tavan alb str`lucitor un metru p`trat nemaiv`zut bing poate acolo o ie[ire o secund` bing t`cere.

Urme singure neterminate date negre dezordine gri semne f`r` sens gri palid aproape alb mereu acelea[i. Bing poate nu singur o secund` cu imagine mereu aceea[i acela[i timp un pic mai pu]in asta din memorie aproape niciodat` bing t`cere. C`zu]i roz abia unghii albe ter-

minate. P`r lung c`zut alb invizibil terminat. Invizibile cicatrice acela[i alb precum carnea r`nit` roz abia cîndva. Bing imagine abia aproape niciodat` o secund` timp sideral albastru [i alb în vînt. Cap bil` foarte sus nas urechi g`uri albe gur` fir alb ca [i cusut` invizibil` neterminat`.

Singuri ochii da]i alba[tri fixeaz` fa]` albastru palid aproape alb singur` culoare singuri netermina]i. Lumin` caldur` fe]e albe str`lucitoare una singur` str`lucitoare alb` la infinit dac` nu [tiut c` nu. Bing o natur` abia aproape niciodat` o secund` cu imagine acela[i timp un pic mai pu]in mereu aceea[i albastru [i alb în vînt.

Urme dezordine gri palid ochi g`uri albastru palid aproape alb fixeaz` fa]` bing poate un sens abia aproape niciodat` bing t`cere. Alb gol un metru fixeaz` altundeva f`r` sunet gambe lipite ca [i cusute c`lcîie al`turate unghi drept mîini atîrnate deschise scobitur` fa]`. Cap bil` foarte sus ochi g`uri albastru palid aproape alb fixeaz` fa]` t`cere în`untru hop altundeva unde din totdeauna dac` nu [tiut c` nu. Bing poate nu sigur o secund` cu imagine acela[i timp un pic mai pu]in ochi negru [i alb pe jum`tate închis gene lungi implorînd asta din memorie aproape niciodat`. |n dep`rtare timp fulger totul alb terminat tot cîndva hop fulger pere]i albi str`lucitori f`r` urme ochi culoare ultim` hop albi termina]i. Hop fixeaz` ultim altundeva gambe lipite ca [i cusute c`lcîie al`turate unghi drept mîini atîrnate deschise scobitur` fa]` cap bil` foarte sus ochi albi invizibili fixeaz` fa]a termina]i. Dat roz abia un metru invizibil gol alb totul [tiut în afar` în`untru terminat. Tavan alb nemaiv`zut bing cîndva abia aproape niciodat` o secund` sol alb nemaiv`zut poate acolo. Bing cîndva abia poate un sens o natur` o secund` aproape niciodat` albastru [i alb în vînt asta din memorie niciodat`. Fe]e albe f`r` urme una singur` str`lucitoare la infinit dac` nu [tiut c` nu.

Lumin` c`ldur` totul [tiut totul alb inim` suflu f`r` sunet. Cap bil` foarte sus ochi albi fixeaz` fa]a b`trîn bing murmur ultim poate nu singur o secund` ochi mohorît negru [i alb pe jum`tate închis gene lungi implorînd bing t`cere hop terminat.

(1966)

94

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

Billet doux-ul Smeraldinei traducere de Veronica D. Niculescu Bel Bel iubiria mea, acum [i pentru tot deauna al meu!!

Scrisoarea ta e înmuiat în lacrimi moartea e sigurul lucru. Am plîns amarnic, lacrimi!, lacrimi!, lacrimi! [i atîta, apoi scrisoarea ta mi-a adus alt lacrimi, dup` ce am citit iar` [i iar` am v`zut c` aveam pete de cerneal` pe fa]`. Lacrimile mi se rostogolesc pe fa]`. Este foarte devreme diminea]a, soarele str`lucea[te dincolo de copacii negri [i curînd asta se va schimba, cerul va fi albastru [i copacii un maro auriu, îns` un lucru nu se schimb, durerea acest [i lacrimile ace[ti. Ah! Bel te iubesc îngrozitor, te doresc îngrozitor, doresc trupul t`u trupul t`u alb [i fin Nagelnackt1! Trupul meu are îngrozitor nevoie de tine, mîinile [i buzele [i sînii [i toate celelante ale mele, uneori îmi este foarte greu s` îmi ]in promisiunea dar am ]inut pîn` a-

FRAGMENTE cum [i a[a voi face înainte pîn` ne întîlnim iar` [i pot în sfîr[it s` te am, în sfîr[it s` fiu a ta Geliebte2. Cei mai greu: durerea de a fi departe unul de cel`lant, sau durerea de a fi unul cu cel`lant, plîngînd de frumuse]ea celuilant? Crec` ultima e mai greu, alfel am renun]a la speran]a s` fim vreodat` alfel decît neferici]i.

Am fost la un Film important asear`, în primul rînd nu era nici un fel de îmbr`]is`ri [i pupat obi[nuit, crec` niciodat nu am fost a[a încîntat [i trist la un film ca la acela, Sturm über Asien3, dac` vine la Dublin trebuie s` te duci s` îl vezi, aceea[i Regie ca Der Lebende Leichnam4, ceva foarte diferit de toate celelalt Filme, nici o leg`tur` cu Iubire (a[a cum în]elege toat` lumea cuvîntul), nu fete f`cînd mutre dulce, cam to]i oameni b`trîni din Asia cu fe]e minunat, lacuri negre [i m`re]i Landschaften5. Rentorcînd acas` era lun` nou`, p`rea a[a uria[ peste copaci negri, c` f`cut s` plîng. Am deschis bra]ele larg [i încercat imaginez c` stai întins la sînii mei [i prive[ti în sus la mine a[a cum ai f`-

95

FRAGMENTE

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

cut în nop]ile acelea cu lun` cînd ne-am plimbat împreun` sub castani mari, cu stele sclipcind printre crengi.

Am întîlnit o fat` nou`, foarte frumos, peri negru smoal` [i foarte palid`, vorbe[te numa egiptean`. Ea mi-a povestit despre omul care îl iube[te, în prezent el este în Amerika departe într-un loc izolat [i nu se întoarc` în urm`torii trei ani [i nu poate scrie ei findc` nu e po[t` unde st` [i ea prime[te numa o scrisoare tot la 4 luni, imagineaz`-]i dac` noi am primi unul de la cel`lant doar o scrisoare tot la 4 luni în fel de hal am fi noi acum, biata fat` îmi pare tare r`u de ea. Am mers la un ceai dansant la ora 5, a fost cam plictisicos dar destul de amusant s` vezi oameni care nu se gîndesc la nimic decît la ce au pe ei [i b`rba]i aranjînd la cravatele lor la fiecare 5 minu]i. Pe drum spre cas` am fost cuprins a[a de o dat` de o stare groaznic de triste]e [i nu mai zis o vorb`, sigur c` erau sup`ra]i cu mine, pe moment nu am p`sat de loc, cînd am urcat în autobuz am scos o Carte mic` [i creion [i scris de 100 de ori: Iubiria Iubiria Iubiria Bel Bel Bel, am sim]it parc` niciodat` nu mi-a fost a[a dor în via]a mea de omul care îl iubesc, s` fiu cu

el, cu el. Te vreau atît de mult, în toate senzurile cuvîntului, pe tine [i numa pe tine. Cînd am ie[it din autobuz [i mergeam pe strad` am ]ipat wahnsinnig wahnsinnig! wahnsinnig6! Frau Schlank a adus jos [oseata ta [i asta m-a f`cut s` plîng mai mult ca ori cînd. Nu crec` o s` ]i-o trimit, o pun în un sertar cu scrisoarea ta dulce.

Mai am o scrisoare de la un b`rbat care m-a invitat s` merg cu el la dans sîmb`t` seara, crec` o s` merg. {tiu c` iubiria mea nu se sup`r` [i asta face timpul s` mearg` mai iute, b`rbatul e cam prostu] dar danseaz` destul de bine [i e de în`l]ime potrivit` cu mine. Un flirt e foarte amusant dar nu trebe s` mearg` mai departe.

Apoi am întîlnit b`rbatul b`trîn cu pip` [i el a zis c` aveam o scrisoare albastr` [i apoi b`rbatul gras cu cheile în hol [i el a zis Grüss Gott7 da nu am auzit.

Curînd o s` num`r orele pîn` pot s` m` duc la gar` [i s` te g`sesc printre peronul aglomerat dar crec` nu o s` pot s` port costumul meu gri dac` este prea rece [i atunci o s` trebuie s` port haina de blan` a Mami. O s` fii cu mine pe 23 nu e a[a Bel, Bel al meu cu buzele frumoase [i mîini [i ochi [i fa]` [i tot ce e pe tine, [i acum cu

96

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

FRAGMENTE

biata ta fa]` trist` nu o s` mai conteze. |nc` dou` s`pt`mîni de suferin]` durere [i triste]e! |nc` 14 zile ah! Doamne [i nop]ile acele f`r` somn!!!

Pîn` cînd? Pîn` cînd?

Am avut un vis foarte ciudat noaptea trecut` despre tine [i mine în o p`dure întunecat`, st`team întins pe un potec împreun` cînd de o dat` te-ai schimbat în un copil [i nu [tiai ce e dragostea [i eu încercam s` î]i spun c` te iubesc mai mult ca ori ce pe p`mînt dar tu nu în]elegeai [i nu vreai s` ai a face cu mine dar nu era de cît un vis a[a c` nu conteaz`. E inutil s` încerc s` î]i spun cît te iubesc fiindc` nu voi reu[i nici o dat`, [tiu asta pre]is. Este el b`rbatul c`utat din totdeauna? Da! dar atunci de ce nu poate el s` dea aia ce eu a[tept de 6 luni? M`ntreb adesea ce e la tine de te iubesc a[a de mare. Te iubesc über alles in dieser Welt, mehr als alles auf Himmel, Erde und Hölle8. Pentru un lucru îi mul]umesc lui Dumnezeu c` iubiria noastr` e a[a larg`. M`ntreb adesea cine sînt eu ca s` mul]umesc c` te-ai n`scut [i c` ne-am întîlnit, prespun c` mai bine s` nu caut s` aflu a cui vin` e c` tu te-ai n`scut. Ajunge la acela[i lucru, [i anume, c` [tiu numa UN SINGUR LUCRU [i acela e c` TE IUBESC {I C~ S|NT A TA SMERALDINA PE VECI [i numa asta conteaz` cel mai mult în via]a noastr` M~ IUBE{TI {I S|NTE}I PE VECI BEL AL MEU. Analiese maltrateaz` pianul [i nu e lini[te a[a c` m` voi opri. Acum o s` continui s` citesc Cartea mea numit` Die Grosse Liebe9 [i apoi poate o s` încerc [i lupt prin sonate de Beethoven, este sigurul lucru care m` poate face s` uit de nefericirea mea, îmi place s` cînt încet pentru mine seara m` lini[te[te mult.

Bel! Bel! Bel! tocmai a venit scrisoarea ta!

Chiar dac` încetezi s` fii mereu [i tot al meu!!!

Ah! Doamne cum ai putut spune a[a ceva, pentru dumnezeu nu spune!!! pentru numele lui dumnezeu nu sugera m`car a[a ceva iar`! |mi îngrop capul în mîini [i ud scrisoarea ta cu lacrimi... Bel! Bel! cum te-ai putut îndoi de mine?

Meine Ruh ist hin mein Herz ist schwer ich finde Sie nimmer und nimmer mehr. (Goethes Faust)10 Doamne Doamne Doamne pentru numele lui dumnezeu spune dendat` ce egzact am gre[it. }i-e totul indifrent? Klar c` nu po]i fi

deranjat de o capr` ca mine. Dac` nu mopresc din scris no s` po]i citi scrisoarea findc` o s` fie toat` plin de lacrimi. Bel! Bel! iubiria mea e a[a larg` c` atunci cînd sînt prezentat` unui b`rbat [i el începe s` fac` polite]ea eu tremur tot. {tiu ce sim]esc pentru tine, ultima ta scrisoare e mereu pe sînul meu cînd m` trezesc diminea]a [i v`d soarele cum r`s-sare. Ich seh’Dich nicht mehr Tränen hindernmich!11 Dumnezeul meu! adev`ratul meu zmeu! copilul meu!

Trebuie s` iau o peni]` nou`, tocul `sta vechi s-a stricat, numai pot scri cu el, e cel luat de la Wollworth deci î]i dai seama ce bun trebuie s` fie.

Mami vrea s` merg la plimbare dup`masa asta, îns` ur`sc s` merg pe jos, obosesc tare s` tot pun un picior delibertat în fa]a altuia. |]i aminte[ti vara trecut` (sigur c` î[i aminte[te) [i ce dr`gu] era s` st`m întins [i ascult`m albinele socotind [i p`r`sile cîntînd [i fluturele mare care trecut, p`rea splendid, era maro închis cu pete galbene [i a[a frumos p`rea în soare, [i corpul meu era maro peste tot [i eu numai sim]eam de loc frigul. Acum z`pada e topit` toat` [i p`durea e neagr` ca întotdeauna [i cerul este mereu gri mai pu]in diminea]a devreme [i chiar [i atunci se pot vedea ni[te pe]i de ro[u între norii negri.

Perii mei sînt proaspe]i sp`la]i [i am umpic mai mult` energie ca de obicei dar tot m` simt foarte pasiv`. Pentru numele lui Domnului nu te obosi [i caut` s` nu te îmbe]i iar`, vreau s` zic adic` nu pîn` ]i se face r`u.

Ast` sear` neam întors acas cu autobuzul, dar nu neam dus pe drumul acela peste dealuri cu toate aleile mici findc` drumul mare era reparat. Mami mereu întreab` dup` tine. Zice c` timpul zboar`, nu o s` mai fie timp pîn` la Cr`ciun [i zice c` sper` c` Frau Holle î[i face patu des. Am auzit-o zicînd lui Tati, m` întreb cum se face c` Ivy [i Bill m` enerveaz` cînd merg împreun` [i Smerry [i Bel niciodat`. Vrea s` zic` cînd st`m noi unul pe genunchii celuilant [i astea, crec` e finc` iubiria dintre Ivy [i Bill nu e adev`rat`, mereu pare s` fie ceva afec]iune cu ea. |mi bleastem toat` ziua [i corpul `sta findc` nu [tiu ce naibii am la picior c` abia pot s` merg, nu [tiu ce e [i cum sa-ntîmplat, dar am

97

FRAGMENTE

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

ceva [i plin de chestii la naiba cu el.

Azi e una din zilele cînd v`d totul mai clar ca oricînd [i sînt sigur` c` totul va merge bine la final.

muse]ea“ mea (cum îi zici tu) trebuie s` zic (f`r` s` vreau vreun complement) c` eu nu v`d mare lucru despre care s` scriu cu excep]ia prostii obi[nuite care b`rba]ii scriu despre femei.

Drag` Bel trebuie s` m` opresc. Patul meu e singur f`r` mine [i fotograful t`u a[teapt` s` fie s`rutat a[a c` mai bine le dau pace la amîndoi.

Curînd toate se vor sfîr[i, tu o s` fii cu mine [i vei sim]i acea minunat` durere iar` pe care am f`cut-o în mun]ii întuneca]i [i lacul mare [i negru desubt [i vom merge pe dealuri acoperite cu ciubo]ica cucului [i Flieder15 [i o s` ne ]inem iar` în bra]ele tale

Der Tag wird kommen und die stille NACHT!!!12 Nu [tiu genau13 cînd dar dac` nu gîndesc asta o s` m` pr`bu[esc de suferin]a asta, aste groaznic nop]i lungi [i întunecat [i numa imaginea ta m` consoleaz`. |mi place a[a mult mica statuie alb` [i tînjesc dup` ziua în care tu [i eu o s` st`m a[a [i nu o s` trebuie s` gîndim c` e cineva afar` care pot veni în orice clip`.

Arschlochweh14 e c`s`torit [i plecat cu nevasta lui la Elve]ia.

M-ai rugat s` î]i dau un sarcin. Cred c` ]i-am d`dut un sarcin destul de mare. Tînjesc s` î]i v`d „chestia“ de care mi-ai scris tu despre „fru-

iubiria ta trist` SMERALDINA P.S. O zi mai aproape de Noaptea cea sfînt`!!!16 n

1. Compus beckettian din Nagel (cui) [i nackt (gol) (în german` în original).

2. Iubit` (în german` în original).

3. Furtun` deasupra Asiei (german`).

4. Cadavrul viu (german`).

5. Peisaje (german`).

6. Nebun` (german`).

7. Bun` ziua (în german` în original).

8. Mai mult decît orice pe lumea asta, mai mult decît toate din cer, p`mînt [i iad (în german` în original).

9. Marea iubire (în german` în original).

10. „Lini[tea mea,/ Odihna toat` –/ Nu le mai aflu/ Ah, niciodat`. (Faust de Goethe)“ (în german` în original). Fragment dintr-un monolog al Margaretei (trad. de Lucian Blaga, Editura de Stat pentru literatur` [i art`, 1955).

11. Nu te mai v`d, lacrimile m` împiedic` (în german` în original).

12. Va veni ziua [i lini[tita noapte! (în german` în original).

13. Exact, precis (în german` în original).

14. Durere-n fund (în german` în original). Referire la profesorul de improviza]ie, personaj conturat în Dream of Fair to Middling Women.

15. Liliac (în german` în original).

16. Scrisoarea de dragoste a Smeraldinei c`tre Belacqua, într-o englez` stricat`, cu amuzante accente germane, se bazeaz` pe scrisorile primite de Beckett de la veri[oara lui, Peggy Sinclair, prima lui iubire. Peggy Sinclair a murit în 1933, iar aceast` povestire este, conform The Grove Companion to Samuel Beckett, parte din flagelarea lui Belacqua, [i nu o ridiculizare a autoarei scrisorii. Beckett a regretat durerea pricinuit` p`rin]ilor lui Peggy.

98