Page 1

DILEMATECA Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

© Curtea Veche Publishing

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Juan Pablo Villalobos DOSAR Alexandru Budac Despre Cormac McCarthy POEMUL DIN MARTIE Emil Brumaru Cum cresc din lenea mea… PROFIL Dinu Dumbr`vician POVESTIREA LUNII Zoran Feri´c O insul` pe r\ul Kupa

Juan Pablo Villalobos

ANCHET~ Ce carte/poveste v-ar pl`cea s` ilustra]i?


n Die Welt public`, \n avanpremier`, un fragment din Inferno, romanul lui Dan Brown a[teptat s` apar` \n luna mai. Autorul este privit deopotriv` cu ironie [i condescenden]` \n Germania. Dou` dintre comentariile ap`rute pe pagina de Internet a ziarului, chiar sub textul lui Dan Brown, ilustreaz` starea de spirit a celor care, probabil, se vor \nghesui \n libr`rii la lansarea c`r]ii: „Dan Brown copiaz` [i prelucreaz` \n cheia corectitudinii politice toat` cunoa[terea dob\ndit` cu trud` de savan]i“, scrie cineva. I se r`spunde: „Super. Tovar`[ii de la Vatican or s` aib` iar`[i ce citi“. M. M. n Geneticianul Eric Altschuler, teoreticianul evolu]iei Mark Pagel [i lingvista Andreea S. Calude au cercetat \mpreun` textul Iliadei [i au ajuns la concluzia c` acesta fost scris \n anul 762 \.Ch., plus-minus 50 de ani. Persoana lui Homer, ca [i r`zboiul troian, r`m\n \ns` nedovedite d.p.d.v. istoric. De altfel, clasicistul Brian Rose este de p`rere c` Iliada e o compila]ie transmis` pe cale oral` \nc` din secolul 13 \.Ch.: „Epopeea este un amalgam de pove[ti din diferite zone de conflict din nord-vestul Anatoliei, Turcia de azi, scrise de-a lungul a c\teva secole“. Felul \n care limba hiti]ilor a evoluat \n poemul homeric sprijin` aceast` teorie, la fel [i rezultatele arheologilor Heinrich Schliemann [i Frank Calvert care au f`cut s`p`turi \n locul unde se crede c` a fost odat` Troia [i au g`sit urmele unui conflict militar (arme [i cenu[`) dat\nd din secolul 12 \.Ch. Locul respectiv se nume[te… Isarl\k. M. C. n Germania este o ]ar` obsedat`, fermecat`, \ndr`gostit` de tot ceea ce \nseamn` tren [i cale ferat`, de la m`rfare [i locomotive cu aburi la trenule]ele electrice. Bundesverband Deutscher Eisenbahn-Freunde sau Uniunea Federal` a Prietenilor C`ilor Ferate Germane este primul fan-club cu profil feroviar din Europa, ca m`rime, [i al doilea din lume. Tot \n Germania exist` posturi TV care emit non-stop imagini necomentate cu [ine care se unduiesc \n goana trenului, transmise de camere video montate pe locomotive. Cu un procent de 7% din totalul sinuciderilor, suicidul feroviar este metoda predilect` a nem]ilor de a-[i pune cap`t zilelor.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

pagina 2

3,14TECA La nivel de ]ar` au loc, \n medie, trei sinucideri feroviare pe zi. {i tot at\]ia conductori de tren traumatiza]i s\nt interna]i \ntr-un sanatoriu deschis de C`ile Ferate Germane, special pentru astfel de cazuri, \n sta]iunea cu rezonan]` nefast` Bad Malente. Un neam], inginerul feroviar Max Maria von Weber, a scris \n 1854 unul din primele studii despre acest tip de sinucideri. |n lumina unor asemenea fapte [i parafraz\ndu-l pe Petre }u]ea, care declara, \ntr-un acces de histrionism, c` Dostoievski era neam], am putea spune [i despre Tolstoi, autorul Annei Karenina, acela[i lucru. M. P. n Mo Yan, recentul laureat Nobel chinez, a c\[tigat numeroase premii na]ionale [i interna]ionale; unul dintre cele mai recente, din 2008, se nume[te premiul „Visul din pavilionul ro[u“ [i i-a fost acordat de Universitatea Baptist` din Hong-Kong. E, cu siguran]`, un premiu pe care nu-l po]i uita vreodat`, dac` ai o minim` fibr` poetic`. S. S. n |n Centrul Vechi, \ntr-o c\rciumioar`, la etaj, \ntr-o lumin` incert`, printre zeci de mese, aproape toate goale, o interdic]ie ferm`: mesele cu opt scaune s\nt rezervate grupurilor de cel pu]in zece oameni, iar cele cu [ase scaune, grupurilor nu mai mici de opt. Cu alte cuvinte, „Scaunele“, oarecum ionesciene, p`reau c`-l a[teapt` pe Godot. S. G. n Cel mai frumos pasaj pe care l-am citit \n ultima vreme (din cea mai r`scolitoare carte pe care am citit-o \n ultimii ani): „Moartea e tot timpul pe drum, dar faptul c` nu [tii c\nd va sosi pare s` rup` din finitudinea vie]ii. Ceea ce ne repugn` at\t de mult este precizia aceea \ngrozitoare. Dar fiindc` nu [tim, ajungem s` ne imagin`m via]a ca pe o f\nt\n` f`r` fund. Cu toate astea, orice se \nt\mpl` doar de c\teva ori [i, de fapt, de foarte pu]ine ori. De c\te ori \]i vei mai aminti o anumit` dup`-amiaz` din copil`rie, una care e at\t de mult parte din fiin]a ta, c` nici nu-]i po]i concepe via]a f`r` ea? Poate de patru sau de cinci ori. Poate nici m`car. De c\te ori vei mai privi luna r`s`rind? De dou`zeci de ori, poate. {i totu[i, totul pare nem`rginit.“ (Paul Bowles, Cerul ocrotitor, Editura Univers, 1996, trad. de Alex. Leo {erban) L. V. n Nume de str`zi din Bucure[ti care m` uimesc [i-mi dau un imbold de a repara c\te ceva prin cas`: Acumulatorului, Intrarea Detectorului, Turn`torilor, Bauxitei, L`c`tu[ului, Consumului, Ebonitei, Fosforului. M` duc cu g\ndul la o er` industrial` defunct`. A. P. n |n 1987, Salman Rushdie viziteaz` Nicaragua, prilej cu care ajunge [i pe coasta estic` a ]`rii. Acolo afl` despre existen]a unei comunit`]i restr\nse, a c`rei limb`, rama, mai era vorbit` doar de 23 de b`tr\ni. O lingvist` din Fran]a – poveste[te Rushdie – petrecuse luni de zile cu cei 23 de b`tr\ni, ca s` \nregistreze structura [i sistemul fonetic al limbii \nainte ca ea s` dispar`. Numai c`

femeia s-a confruntat cu o problem` foarte serioas`: majoritatea acelor b`tr\ni \[i pierduser` din]ii, a[a c` nu puteau pronun]a cum trebuie unele cuvinte. Iar din]ii fal[i erau prea scumpi ca s` poat` fi o op]iune viabil`. Concluzia scriitorului: costurile stomatologice pot da lovitura de gra]ie unei limbi minuscule, [i pe moarte. Concluzia mea: fiecare institut lingvistic ar face bine s` scoat` la concurs [i c\te un post de dentist. C. C. n „Reabovici \[i trase p`tura peste cap [i, f`c\ndu-se ghem, \ncepu s` lege \n minte imaginile care \i ap`reau [i s` le adune laolalt`. Dar f`r` nici un folos. Cur\nd adormi, g\ndindu-se cu cel din urm` g\nd c` cineva \l dezmierdase, f`c\ndu-l fericit, c` i se \nt\mplase un lucru nea[teptat, un lucru de nimic, dar peste m`sur` de dulce, care-i umpluse inima de bucurie. {i g\ndul acela nu-l p`r`si nici \n somn.“ Fragmentul e dintr-o nuvel` mai pu]in cunoscut` a lui Cehov, „O s`rutare“. Personajul \]i rupe inima, iar povestea e minunat`. Mi se pare c` nicic\nd o promisiune amoroas` n-a beneficiat de o defini]ie mai exact`. A. M. S. n Pentru noi, cei de la Dilema veche [i de la Dilemateca, precum [i pentru cei care ne citesc, „dilematic“ e un cuv\nt familiar, at\t de familiar \nc\t a devenit de-al casei, de[i uzul comun mai are p\n` s`-l ratifice. Dar am descoperit c` avem un antecesor. |ntr-o scrisoare c`tre Victor Brauner, din 30 iunie 1946 (publicat` \n volumul Victor Brauner – écrits et correspondances, 1938-1948, Centre Pompidou, 2005), Gherasim Luca scria: „[…] m` g\ndesc mai ales la pozi]ia noastr` prea mecanic`, prea prea dilematic`, fa]` de raportul con[tient-incon[tient“. |n text, cuv\ntul „dilematic`“ e \nso]it de o not` explicativ` a editorilor volumului, \n care se spune: „Este vorba de un neologism provenit din cuv\ntul «dilem`»“. Un neologism inexistent \n dic]ionarele franceze din 2005, la fel de inexistent [i \n cele de azi. Iat`, a[adar, \nc` o dovad` c` s\ntem vechi, domnule: se vorbea dilematic \n 1946, cu 47 de ani \nainte de a se na[te Dilema. D. S.


Juan Pablo Villalobos

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Juan Pablo Villalobos (n. 1973) este prozator, eseist [i critic literar mexican. Obi[nuie[te s` abordeze \n textele sale teme surprinz`tor de diverse, de la influen]a avangardei asupra operei lui César Aira, la „tangologie“, ejaculare precoce [i literatura latino-american` din prima jum`tate a secolului al XX-lea. A fost bursier al programului Alßan, finan]at de Uniunea European`, [i a ob]inut un doctorat \n teoria literaturii [i \n literatur` comparat`, la Universitatea Autonom` din Barcelona. Fiesta \n b\rlog, primul s`u roman, a ajuns pe lista scurt` pentru Guardian First Book Award, fiind apoi publicat \n 15 ]`ri. |n limba român` a fost tradus de Horia Barna pentru Editura Curtea Veche.

DILEMATECA

INTERVIU

„Uneori realitatea ia aspectele unei fic]iuni absurde“ Fiesta \n b\rlog este un roman al form`rii, o carte despre copil`ria unui copil ]inut ostatic \n propriul c`min. Ce fel de copil`rie e asta? C\nd am scris romanul, prima provocare a fost aceea de a lucra cu un univers \nchis, \ntr-o cas` pe care un personaj, Tochtli, o nume[te palat, un loc unde s\nt suspendate legile normale ale realit`]ii. Acolo se \nt\mpl` lucruri stranii sau oribile. Oricum, personajul principal nu le poate compara cu lumea exterioar`, \i par normale, pentru c` el nu prea iese din cas` [i nu are referin]e pentru a construi altceva. Acesta e jocul de perspective care m-a interesat at\t la nivel stilistic, c\t [i la nivel narativ. Am \ncercat s` construiesc o voce narativ` care poveste[te, cu absolut` indiferen]` sau cu naturale]e, lucruri teribile pentru oricare alte persoane.

Copilul d` contur realit`]ii cu ajutorul unor cuvinte mai sofisticate pe care le g`se[te \n dic]ionar [i pe care le aplic` la ceea ce simte [i vede. Dumneavoastr`, ca scriitor, cum v` raporta]i la limbaj? Limbajul acestei c`r]i nu trebuie pus \n leg`tur` cu copil`ria, ci, mai degrab`, cu percep]iile mele asupra literaturii. Dup` mine, literatura (at\t din punctul de vedere al cititorului, c\t [i din cel al scriitorului) este mereu \n c`utarea unei voci narative pentru a spune povestea. Nu cred \n naratori transparen]i sau obiectivi; cred, mai degrab`, c` limbajul literar \ntotdeauna experimenteaz` sau manipuleaz` limbajul vie]ii obi[nuite, pentru a crea ceva nou. |n acest

sens, frazele lui Tochtli reprezint` un fel de joc metaliterar, dar [i o reflec]ie asupra literaturii. La un moment dat, copilul spune c` exist` prea multe c`r]i despre trecut [i despre viitor [i c` cineva ar trebui s` scrie o carte care s`-]i spun` ce se \nt\mpl` acum, \n timp ce cite[ti. Este aceasta [i o opinie personal`? E o glum`, dar [i o provocare asupra unei postúri literare pe care mi-o asum: nevoia de a scrie despre realitatea noastr`, despre timpul nostru, despre societatea \n care tr`im, de a tr`i cu picioarele bine \nfipte \n solul vremurilor prezente. Literatura a devenit, \n ultimii ani, foarte autoreferen]ial`, foarte autobiografic`, foarte nombrilist`, uit\nd propriul nostru timp [i realitatea \n care tr`im. Literatura central [i sud-american` este, \n general, asimilat` realismului magic; exist` [i literatur` realist` \n Mexic? Sigur c` da. Viziunea dup` care literatura mexican` e doar realism magic [i fantezie este una incomplet`. Boom-ul a ie[it cel mai mult \n afar`, a fost, poate, cel mai mult tradus`, \ns` literatura latino-american`

pagina 3

Singurul contact pe care copilul \l are cu lumea de afar` – c\nd prive[te [tirile de la TV. Este aici o metafor` a lumii \n care tr`im, de fapt, cu to]ii? Poate fi v`zut [i a[a, \ns` e mai degrab` vorba despre o genera]ie care particip` la via]a public` prin mass-media... {i \n cel de-al doilea roman al meu este

vorba despre realitatea politic`, social` din Mexicul zilelor noastre, care intr` \n universul intim prin tot felul de spa]ii, televiziunea fiind unul privilegiat. Pe mine m` intereseaz` s` povestesc diferite istorii care s` vorbeasc` despre marile teme ale Mexicului, \ns` dintr-o perspectiv` intim`, dinspre universul familial. Istoria nu poate intra \n aceste pove[ti altfel dec\t \ntr-o manier` indirect` – \n acest caz, prin intermediul televiziunii.


pagina 4

INTERVIU este foarte divers`. Exist` multe curente [i nenum`rate stiluri, iar realismul magic a r`mas, cel pu]in pentru noi, destul de \n urm`. Realismul magic e pentru noi o referin]` \nvechit`. Femininul este aproape invizibil \n Fiesta; este acesta un roman exclusiv pentru b`ie]i? Poate am avut ideea asta – de a scrie un roman totalmente masculin, \n care femeile s` aib` roluri secundare, utilitare. Cred, \n primul r\nd, c` a[a s-a \nt\mplat, atunci c\nd am schi]at povestirea, dar, cu siguran]`, a fost [i un mod de a vorbi despre locul femeii \n societatea mexican`, despre machism, dar [i despre homofobie, despre atitudinea fa]` de homosexuali, maricones – cum li se spune \n spaniol`. |n ultimii ani, lucrurile s-au mai relaxat, dar nu suficient, e tot o societate homofobic` [i machist`.

Criticii germani v` consider` reprezentativ pentru narco-literatur`, o etichet` c`reia dvs. v` opune]i; de ce? Narcoliteratura este o etichet` mai degrab` comercial`, mai mult editorial` dec\t academic`, pus` unei anumite c`r]i care \ncearc` s` trateze tema violen]ei [i a traficului de droguri. Problema e c` aceste etichete nu fac distinc]ii: pun \n acela[i sac romane [i c`r]i istorice, poeme [i alte genuri. E o simpl` strategie pentru a vinde c`r]i care nu ajut` pe nimeni s` \n]eleag`, de pild`, natura violen]ei din Mexic. Mai bine vorbim despre literatur`, iar literatura nu e altfel dec\t bun` sau proast`. |n c\]iva ani, c\nd sper c` acest context politic actual se va schimba, vor r`m\ne doar c`r]ile bune, literatura adev`rat`; pe cele proaste, oportuniste, nu le va mai citi nimeni. Din cauza Hollywood-ului, imaginea Mexicului este una violent`, plin` de crime [i droguri; ce poate face literatura \n aceast` lupt` cu cli[eele globale? Imaginea american` asupra Mexicului e un cli[eu, \ns` pe mine m` intereseaz` foarte mult genul acesta de privire str`in` asupra ]`rii mele, poate [i pentru c` noi, mexicanii, am \nceput s` credem aceste cli[ee construite \n Europa sau \n Statele Unite: cli[ee asupra folclorului, a violen]ei. Ultimul e un cli[eu care dateaz` din epoca prehispanic`: mexicanii s\nt violen]i, societatea e violent`. Cred c`, dac` \ncepem s` credem aceste lucruri, o s` c`dem \ntr-un fatalism [i o s` le d`m dreptate celor care spun c` nu ne vom putea niciodat` schimba propria realitate.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

„Intelectualul – o figur` mai degrab` decorativ`“

Toate numele personajelor din carte s\nt nume de animale pe care numai vorbitorii de nahuatl le pot \n]elege; e acesta un mod de a v` conecta cu un Mexic mai profund?

Nu era altceva dec\t un soi de simbolism, o a doua lectur` a romanului, codificat`, cu cheie. Cititorul nu pierde \ns` nimic dac` n-o decodific`, romanul se cite[te foarte bine f`r`, dar cititorului curios, care face o mic` investiga]ie, aceast` a doua lectur` \i rezerv` [i alte semnifica]ii. E o cheie simbolic`, \ns` n-am inten]ionat s` fac o conexiune cu zona prehispanic`. S\nte]i mereu \ntrebat \n interviuri de ce a]i ales hipopotamul pitic de Liberia drept obiectul dorin]ei copilului... Mie \mi plac hipopotamii, mi se par animale absurde, de asta l-am ales, \ns` putea fi orice alt animal, de preferin]` unul \n pericol de dispari]ie, un animal rar. Am ales hipopotamul pitic de Liberia pentru c` m-a interesat toat` aceast` istorie plin` de violen]` a Liberiei. Care este rela]ia dvs. cu Mexicul, acum, dup` zece ani petrecu]i \n Barcelona [i dup` ce recent v-a]i mutat \n Brazilia? Am plecat din Mexic din motive personale care n-au nimic de-a face cu situa]ia politic` sau social`. M` \ntorc \n Mexic de cel pu]in dou` ori pe an, iar rela]ia mea cu Mexicul, la nivel intelectual [i sentimental [i afectiv, continu` s` fie foarte important`. Dac`, s` zicem, \n c\]iva ani, rela]ia mea cu Mexicul va deveni, din cauza distan]ei, ireal`, o s` scriu, probabil, despre alte lucruri. Ast`zi \ns`, Mexicul este principala mea referin]` geografic`. Faptul c` tr`i]i \n alt` parte v` ofer` mai mult` libertate s` critica]i at\t de dur ce se \nt\mpl` \n Mexicul natal? Nu, lucrurile pe care le scriu eu \n afara Mexicului s\nt lucruri pe care le poate scrie orice scriitor care tr`ie[te \n Mexic. Proble-

ma libert`]ii cuv\ntului \n Mexic nu este o chestiune de idei, de opinii, ci o problem` de investiga]ie jurnalistic`. De pild`, dac` eu scriu despre afaceri murdare \ntre trafican]i de droguri [i oameni politici, e absolut normal s`-mi fie fric`, pentru c` s\nt \n pericol. Dar s` emi]i idei [i opinii despre felul \n care tu, ca scriitor, vezi situa]ia politic` [i social` a ]`rii – asta nu ridic` nici o problem`. S\ntem absolut liberi s` discut`m \n Mexic, ca [i \n afara lui. Apar [i controverse, dar controversele fac parte din discu]ii. C\t de important` este vocea arti[tilor [i a intelectualilor \n Mexic? Opiniile lor s\nt importante ca referin]e \n diverse ziare [i reviste. Se \nt\mpl` \ns`, \n Mexic, ca [i \n alte p`r]i: opiniile intelectualilor nu mai conteaz` ca pe vremuri, opiniile lor nu mai s\nt influente la nivelul societ`]ii. Intelectualul este, \n epoca noastr`, o figur` mai degrab` decorativ`. Cu toate c`, \n ultimii ani, \n condi]iile crizei economice accentuate, dar [i odat` cu accentuarea violen]ei, a subversivului, intelectualii au rec`p`tat for]`. Spunea]i mai devreme, la lansare, c` \n Mexic realitatea este mai plin` de imagina]ie dec\t fic]iunea – o afirma]ie pe care [i noi aici, \n România, o facem... E acel loc comun care spune sau c` realitatea bate fic]iunea, sau c` fic]iunea bate realitatea. Adev`rul e c`, \n ultimii ani, \n Mexic s-au \nt\mplat lucruri at\t de absurde, at\t de lipsite de m`sur`, at\t de fanteziste, \nc\t nu po]i s` nu-]i spui, c\nd le cite[ti \n ziare, c` dac` tu ai fi vrut s` faci din asta un subiect literar, ar fi fost foarte greu s` le sus]ii veridicitatea, s` le faci verosimile. Uneori, realitatea ia aspectele cele mai bezmetice, de fic]iune absurd`.


„R\sul e satanic, subversiv“

lea – pe care \l scriu acum – este un roman despre b`tr\ne]e. E un triptic despre Mexic, dup` care a[ vrea s` trec la alte lucruri. Tr`i]i exclusiv din scris? Cu ce v` mai ocupa]i pe l\ng` literatur`? De multe – scriu articole, scriu pe blog, c`l`toresc mult, ]in conferin]e, prezent`ri de c`r]i, iar combina]ia tuturor acestor lucruri m` sus]ine pentru c` nu am o alt` slujb` stabil`. Nu s\nt nici profesor la vreo universitate, nu am nici un alt angajament, s\nt freelancer.

A]i scris acest roman \ntre orele 7 [i 11 ale dimine]ii „sub impactul binecuv\ntat al cafelei“. Ce-ar fi literatura f`r` cafea? Exist` diferite obiceiuri, fiecare scriitor are preferin]ele sale. Mie \mi place s` scriu diminea]a, devreme, s` am lucrurile proaspete \n cap, mai ales c\nd e vorba de literatur`. Beau o cafea [i un suc. Dup`-amiaza scriu altfel de lucruri, articole pentru reviste, sau corectez ce am scris diminea]a.

Mexicul are c\]iva regizori de film importan]i [i cunoscu]i \n \ntreaga lumea; nu v-a tentat s` scrie]i scenarii? Nu [tiu s` scriu scenarii. M-ar interesa s` \nv`] s` fac asta. Se va face un film dup` Fiesta cam \n doi ani. Un regizor brazilian vrea s` ecranizeze un roman de-al meu. Dup` mine \ns`, un film dup` o carte nu e altceva dec\t o versiune a c`r]ii, dar m` intereseaz` procesul de transformare \n limbaj cinematografic.

Fiesta \n b\rlog deschide o trilogie, ne pute]i spune mai multe despre aceasta? E \ntr-adev`r o trilogie, dar romanele nu s\nt conectate \ntre ele, s\nt independente. Ceea ce le conecteaz` e tema, un spirit identic; s\nt trei romane despre Mexic, povestite din interiorul aceleia[i familii [i din trei perspective care s\nt [i trei momente ale vie]ii. Primul este un roman despre copil`rie, al doilea – despre maturitate, iar al trei-

Admira]i scriitori precum Jarry, Ionesco, Beckett; ce v` apropie de ei? Dincolo de literatur` [i de c`r]ile lor, m-a interesat mult atitudinea lor fa]` de literatur`: ireveren]a, umorul, inclusiv acea idee antiartistic` sau antiliterar`, de a ataca literatura din interiorul literaturii, o respingere a solemnit`]ii, a seriozit`]ii – toate aceste lucruri m-au interesat la ace[ti scriitori.

La lansarea c`r]ii v-a]i expus teoria dvs. despre umor; o pute]i relua [i pentru cititorii revistei noastre? C\nd vorbim despre umor, ne g\ndim la un tip de umor imediat, simplu, distractiv, genul acela de atitudine de fiecare zi, prin care ne facem simpatici unii, altora. Umorul care m` intereseaz` pe mine este cel care trece prin parodie, prin ironie [i care, din punctul meu de vedere, are o valoare subversiv`. El ne face s` ne distan]`m de realitate pentru un moment, s` vedem lucrurile din alt` perspectiv` [i s` revenim, dup` acest moment de r\s, la situa]ia ini]ial`, schimba]i, s` fim alt` persoan`. Nu degeaba se spune c` r\sul e satanic, subversiv. Ca s` r\zi, chiar [i o clip`, trebuie s`-]i suspenzi sentimentele, s` le la[i deoparte. R\sul are un efect cathartic, se poate avea \n vedere o adev`rat` transformare social` prin intermediul umorului.

A]i \nceput s` scrie]i de la v\rsta de 13-14 ani poeme depresive inspirate de c\ntecele trupelor de muzic` britanice. Ce trupe asculta]i atunci [i le mai asculta]i [i ast`zi? Dup` mine, trupele pe care le ascu]i la acea v\rst`, nu le ui]i niciodat`, dac` nu te schimbi mult. Ascultam multe lucruri: Joy Division, The Cure, Siouxie and the Banshees, Depeche Mode, primul Depeche Mode, dar s\nt [i altele, mai puternice, cum ar fi The Smiths, care \mi plac \n continuare foarte mult, mai ales Morrissey.

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

New Statesman v-a numit cartea romanul „perfect“. V` flateaz`, v` \nsp`im\nt`? Trebuie s` ui]i imediat at\t cronicile bune, c\t [i pe cele negative. Dac` le iei \n serios, nu mai scrii niciodat` pentru c` te paralizeaz`. Cronicile literare nu s\nt altceva dec\t puncte de vedere, iar tu, ca scriitor, nu trebuie s` pierzi niciodat` din vedere propria perspectiv`; o opinie \n plus sau \n minus, indiferent c\t de calificat`, nu e dec\t o alt` opinie. E bine c\nd te laud`, dar nu trebuie s` z`bove[ti prea mult nici m`car asupra laudelor, trebuie s` treci mai departe.

DILEMATECA

INTERVIU

V` place fotbalul? Da, \mi place mult fotbalul, s\nt un fanatic al fotbalului. Cum tr`iesc de mult \n Barcelona, am avut momente foarte bune la meciurile Barcei. Mexicul are o echip`, dar e una foarte proast`, se tot fac selec]ii pentru o echip` mai bun`, urmeaz` Campionatul Mondial... Care s\nt fotbali[tii prefera]i din na]ionala Mexicului all time? Din selec]ionata mexican`, Hugo Sánchez, un bun \nainta[ care a jucat la Real Madrid. Exit` \ns` [i tineri foarte interesan]i, Carlos Peña, de pild`... {i de la Barcelona? Messi. Dac` Zazie a lui Queneau s-ar \nt\lni cu Tochtli \ntr-un aeroport francez, ce [i-ar spune unul altuia? Ufff, nu [tiu, nu [tiu, nu [tiu...

interviu realizat de

Luiza Vasiliu [i Marius Chivu

n

pagina 5

fotografii

Editura Curtea Veche Publishing


© Laura Ware

pagina 6

DOSAR

Cormac McCarthy

Alexandru Budac

Despre Cormac McCarthy [i r`zboinicii de la frontier` Predau The Road (2006) de c\]iva ani [i, la discu]iile de seminar, studen]ii sanc]ioneaz` entuziasmul meu cu aceea[i observa]ie amar`. Oric\t de conving`tor ar fi tat`l bolnav care-[i \nva]` fiul s` supravie]uiasc` \ntr-o lume postapocaliptic` b\ntuit` de canibali motoriza]i, sinuciderea mamei r`m\ne impardonabil`. Ecoul stoic al \ndoielilor paterne – dac` universul nu are nici un scop, asta nu \nseamn` c` via]a ta nu trebuie s` aib` unul, scria Marcus Aurelius1 \n veacul al doilea – st\rne[te mai pu]ine reac]ii dec\t surogatul matern din finalul c`r]ii, c\nd b`iatul ajunge \n grija unei familii cumsecade. Prea hollywoodian, sus]in ei. Nu toate epilogurile hollywoodiene s\nt rele, \ncerc eu s` salvez situa]ia. |n ultimul paragraf, cronicarul descrie h`r]ile [i labirinturile misterioase de pe spinarea p`str`vilor disp`ru]i din r\uri, dup` cataclism. Semne [i forme dintr-o lume ce nu poate fi reparat`. Au disp`rut supermarketurile, dar [i basmele. Petrolul, dar [i compasiunea. Jocurile de c`r]i, meseriile, hrana, gloan]ele,

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Arcadia \n fl`c`ri tabuurile. {i so]ia. Mama. B`rbatul o revede \n vise. Amintiri salvate din via]a de odinioar`. P`[e[te peste gazon \ntr-o rochie vaporoas`. |i ]ine \n poal` m\na la un spectacol, iar el simte \nfiorat ]es`tura colan]ilor. |[i protejeaz` p\ntecul \n noaptea catastrofei. O mireas` fantomatic`, p`rul negru prins \n „piepteni de filde[, piepteni de sidef“2, \i z\mbe[te timid \nainte s` se pulverizeze \n fulgi de cenu[` cosmic`. Naratorul nu spune cum ar trebui \n]eleas` apari]ia. Excesul cromatic, spectacular \n celelalte romane, lipse[te din The Road. Predomin` cenu[iul [i petele negre, murdare. Culorile au sens \n trecut. Timpul ei. F`r` \ndoial`, dezertarea mamei nu constituie solu]ia moral`, dar \[i \ndepline[te perfect func]ia estetic`. Un trandafir va fi la fel de ro[u [i \n \ntuneric, at\ta vreme c\t cuvintele au for]a necesar` s`-l evoce. Lec]ia lui Wittgenstein3. Adolescent, \mi pl`cea povestirea science fiction „Something Green“ de Fredric Brown. Supravie]uitorul unei pr`bu[iri pe o

planet` \ndep`rtat` sufer` dup` culoarea de neg`sit \n peisajul extraterestru. Verde, c\t s` nu uite, e doar laserul armei sale. O m\n` de femeie, Dorothy, \l consoleaz` ating\ndu-i tandru um`rul. Dup` ani de zile, \nt\lne[te un astronaut care-i spune c` P`m\ntul a murit \ntr-un r`zboi nuclear [i c` poate s`-l duc` pe alte planete locuibile. Nici una unde s` se bucure de verdele vegetal de acas`. |i mai spune c` nu-l ]ine nimeni de um`r. B`rbatul \l \mpu[c` imediat, \i distruge nava [i \[i reia pribegia, singur cu Dorothy. Infinit mai complex, apocalipsul din The Road nu ofer` consolare. Chiar dac` \ncheierea d` senza]ia asta. Tat`l r`m\ne ne\ngropat. Iar \n proza lui Cormac McCarthy, fitilul conflictului sf\r\ie \ntre ta]i [i fii. Groparul – Harold Bloom \l nume[te „b`tr\nul Adam“4 – i se laud` lui Hamlet c` e singurul constructor cu adev`rat puternic. Casele lui dureaz` p\n` la sf\r[itul lumii. {i totu[i, carnagiile unor fic]iuni precum Child of God (1973), Blood Meridian, or The Evening Red-


ness in the West (1985), No Country for Old Men (2005) sau The Road nu-l scot din ascunz`toare. Ca [i cum opera sa trainic` ar fi devenit dispensabil`. McCarthy ne duce \napoi la Iliada, la c\inii hr`ni]i cu le[urile r`zboinicilor uitate pe c\mpul de b`taie. |ns` de data aceasta spectatorii divini lipsesc.

St`p\nul de[ertului de silitr`

No Country for Old Men

pagina 7

pe care o vede]i e cea pe care voi a]i pus-o acolo, ca pe o a]` \ntr-un labirint, ca s` nu r`t`ci]i drumul. C`ci existen]a are propria ei r\nduial` [i pe asta nici un om n-o poate cuprinde cu mintea, c`ci mintea nu-i la r\ndul ei dec\t un lucru printre altele.“10 Singurul personaj ra]ional din carte consider` g\ndirea epifenomen, un capriciu al naturii. Dac` personalitatea b`iatului f`r` nume, antagonist [i, p\n` la urm`, victim` a judelui, e „un cifru“11, m`celarul sp\n se deschide insistent spre cititor. Holden etaleaz` o pu[c` b`tut`-n ]inte de argint, inscrip]ionat` Et in Arcadia Ego. Maxima tombal`, cunoscut` din Rena[tere [i popularizat` de picturile lui Poussin, \l determin` pe Leo Daugherty s-o explice, \ntr-o faimoas` lectur` \n cheie gnostic` a romanului, drept statement anti-pastoral ironic12. Eu aud \n botezul armei ecoul distinc]iei f`cute de poetul W.H. Auden \ntre Arcadia [i Utopia. Pierdu]i \n lumea noastr` pe care am dori-o altfel, pl`smuim t`r\muri de unde lipsesc suferin]a [i r`ul, [i t\njim fie dup` un Eden, fie dup` un Nou Ierusalim. Auden le deosebe[te sub aspect temporal: „Edenul e lumea din trecut, unde contradic]iile lumii actuale s\nt necunoscute; Noul Ierusalim apar]ine viitorului, iar acelea[i contradic]ii au fost, \n fine, solu]ionate.“13 |n Eden faci numai ce vrei, f`r` con[tiin]a vreunei legi morale. |n Noul Ierusalim faci doar ce trebuie, pentru c` legea moral` a fost de mult asumat`. |n Eden te na[ti. |n Noul Ierusalim ajungi14. Mai departe, Auden descrie mentalit`]ile opuse ale „vis`torului arcadian“ [i ale „vis`torului utopic“. Primul prive[te \nd`r`t spre un timp imposibil de recuperat, [tiind c` dorin]ele sale nu se vor \mplini niciodat`. Cel`lalt urm`re[te tenace realizarea visului personal, \ng`duindu-[i uneori fantezii violente, c`ci instaurarea utopiei include [i Ziua judec`]ii. Povestitorul te \ndeamn` s`-l prive[ti pe b`iat. F`r` mam`, neglijat de un tat` care nu-i roste[te numele, abia [i-o aminte[te pe sora disp`rut`. La cincisprezece ani, a fost \mpu[cat sub inim` de un bo]man maltez. Nu exist` Eden. |nainte de straniul epilog, judele \i spune c` l-a considerat fiu, apoi \l ucide \n latrin`. Holden nu imagineaz` utopii. |l preocup` coresponden]a dintre adev`rul propozi]iilor [i realitate. Reproduce lumea copiind-o \n caietele lui misterioase15 [i colec]ioneaz` mostre din natur`: „Tot ce-i creat [i exist` f`r` [tirea mea exist` f`r` \ncuviin]area mea.“16 Cred c` plasarea ferm` a romanului \ntr-un context religios, gnostic sau ortodox, disloc` prea u[or enigmele [i epuizeaz` interpretarea prin exces de alegorizare. Pastorala e persiflat`, \ns` m` \ndoiesc c` exist` undeva speran]a vreunei Pleroma. |ntre Arcadia [i Utopia se desf`[oar` ziua prezent`, [i fiecare zi din Blood Meridian confirm` Ziua judec`]ii. Iar judec`torul z\mbe[te pe deasupra pu[tii lui b`tute \n argint.

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Exterminatorii din Blood Meridian, v\n`tori de scalpuri obi[nui]i s`-i m`cel`reasc` [i pe cei care-i n`imesc, \nainteaz` [i se \ntorc pe propriile coordonate s\ngeroase, [i o iau din loc, \nc` o dat` [i \nc` o dat`, peste frontiera imprecis` dintre Texas [i Mexic, [i cartografiaz` din goana cailor jalon\nd teritoriul cu trupuri ciop\r]ite. Violen]a lor e pe m`sura scalei peisajului. Chora, spa]iul platonic intuit ca prin vis (Timaios, 52 b-c), receptacul al tuturor lucrurilor, pare s`-[i piard` caracterul ve[nic, \ntr-un flux de fenomene distructive. Mintea uciga[`, perceptiv`, [i orizontul perceput converg p\n` la identificare, de[i, \n procesul orb de nimicire, principiul antropic constituie o poveste spus` la focurile de tab`r`. |n fic]iunea lui Cormac McCarthy descrierile de natur` nu localizeaz` personajele [i ac]iunile lor. Ele st\rnesc sim]urile [i s\nt ac]iune. Indiferent c` apreciem cronica bandei lui Glanton drept „post-homeric`“5 sau prefer`m s` citim, \mpreun` cu Barcley Owens, una prehomeric` – \n[iruire de manifest`ri evolu]ioniste \ntruchipate de neanderthali din vremea Goanei dup` aur6 –, timpul se dovede[te irelevant. Viziunea potrivit c`reia oamenii s\nt \n trecere pe p`m\nt, omniprezent` la romancierul american, are aici o

for]` teribil`. Verbul to squat („a sta pe vine“) puncteaz` cinetica v\n`torilor. Ghemui]i printre roci ori apleca]i \n [ei, r`zboinicii meridianului \ns\ngerat caut` urme, las` urme, ei \n[i[i urme, repet\nd ritualic gesturile semin]iilor ce au \ncercat s` schimbe fa]a lumii. Dar lumea \[i are propriul mers. Urmele se [terg. C`l`re]ii nu s\nt altceva dec\t fire de praf purtate de v\nt printre grani]e f`r` \nsemn`tate. S` expui teorii savante despre alienarea protagoni[tilor \nseamn` s` nu vezi ceea ce Steven Shaviro a remarcat str`lucit: „Nu poate fi alienare acolo unde nu exist` o stare originar` de care s` ne \nstr`in`m.“7 Celebrarea violen]ei \[i g`se[te expresia articulat` \n filozofia judelui Holden. Uria[ albinos [i sp\n, juggernaut absolut, cunosc`tor al tuturor limbilor p`m\ntului, el nu \mb`tr\ne[te [i pretinde c` ar fi nemuritor. Prin[i \n ambuscad`, f`r` muni]ie, \ntr-o p\lnie vulcanic`, \i \nva]` pe ceilal]i s` urineze peste salpetru [i pucioas`, s` fr`m\nte amestecul pentru a ob]ine praf de pu[c`, iar c\nd indienii Yuma p`trund \n cortul s`u, \i a[teapt`, gigant despuiat, cu tunul la subra], gata s`-l declan[eze din v\rful trabucului. La lumina focurilor de tab`r` obi[nuie[te s` predice: „...r`zboiul e cea mai pur` form` de divina]ie. [...] R`zboiul e Dumnezeu.“8 |l vedem studiind preocupat, ca un craniolog, ]easta unui debil, \nainte s`-l pun`-n les` [i s`-l violeze. Z\mbe[te enigmatic de treizeci [i opt de ori9. Luat la \ntreb`ri, nu ezit` s` taie nodul gordian al legilor universului: „Chiar [i \n lumea asta mult mai multe s\nt cele care exist` f`r` [tirea noastr` dec\t cu [tirea noastr` [i r\nduiala crea]iei

DILEMATECA

DOSAR


pagina 8

Mitul pe[terii Lester Ballard se aciueaz` \n dependin]a unei ferme p`r`site din Sevier County, Tennessee. Mai degrab` o vizuin` dec\t locuin]`. |[i duce via]a \nconjurat de vegeta]ie alpin`, atent s` cure]e cuiburile viespilor de pe grinzile putrede [i s` alunge seara [erpii r`t`ci]i printre sc\ndurile podelei. |n goana dup` vulpi, ogarii \i traverseaz` culcu[ul [i r`m\n \ncremeni]i, c`ci Lester intrig` p\n` [i animalele. Are o no]iune personal` privitoare la proprietate. Pov\rni[urile [i p`durea pe care o str`bate la pas \i apar]in. }inta[ formidabil, nedesp`r]it de pu[ca veche, nu \n]elege [pilul mercantil al jocurilor de noroc. De[i abhor` compania oamenilor, hoin`re[te prin iarmaroc [i trage la tir ca s` c\[tige juc`rii din plu[. Tocmai m`iestria \l face indezirabil la tejgheaua chio[cului. Zdren]`ros, hirsut, impresioneaz` prin pedan]` [i gust picant \n alegerea lenjeriei feminine. Doar c` fata c`reia \i cump`r` lucruri fistichii, ascuns` \n pod, e moart` de c\teva zile. A g`sit-o \ntr-o ma[in` pornit`, \n bra]ele unui b`rbat, gol [i mort la r\ndul s`u, probabil din pricina asfixierii cu monoxid de carbon. Aceasta ar fi alt` particularitate a lui Ballard. |i place s`-i spioneze pe tineri c\nd se iubesc \n p`dure. Critica plaseaz` Child of God \n genul Southern Gothic. Etichetele se lipesc greu de proza lui McCarthy. Teoreticianul dedicat va \nt\mpina eterna dificultate. Urma[ii lui Aristotel – p`rintele Poeticii considera c` personajul negativ nu are voie s` ocupe centrul scenei – fac un pas moralizator \nd`r`t [i nu accept` \n ruptul capului c` romanul ar putea fi deopotriv` grotesc [i scandalos de comic. Noii marxi[ti g`sesc \nc` o victim` a societ`]ii de consum. McCarthy abuzeaz` genial de puterea fic]iunii [i poveste[te pe mai multe voci via]a unui necrofil. Ballard \[i coboar` periodic iubita din pod [i o aranjeaz` ca pe o p`pu[` \nainte s` se desfete. Odat` ce dependin]a arde complet, se ascunde \ntr-o pe[ter`, \n vecin`tatea unui osuar preistoric, comite crime \n serie, iar consoartele \ncep s`-i populeze habitatul. Prin evocarea unui conglomerat de reprezent`ri perverse, McCarthy denun]` iluzia comunit`]ii bazate pe valori \mp`rt`[ite [i te agreseaz` oferindu-]i o viziune \n care b`rba]ii [i femeile nu pot \mp`r]i spa]iul domestic17. Ambele s\nt teme nelipsite din romanele ulterioare. P\n` la urm`, pe[tera lui Ballard va fi mai trainic` dec\t alte c`mine18, iar capul familiei, tot mai efeminat, va \mpu[ca \n st\nga [i-n dreapta gonind prin s`lb`ticie \n haine femeie[ti, deghizat sub scalp de \mprumut. G`se[ti suficient` mitologie popular` c\t s` te tratezi g\ndindu-te c` e c`pc`un, monstru, agent al r`ului, verig` uitat` din lan]ul trofic. Terapia nu va avea succes. McCarthy nu-]i garanteaz` balsamul literaturii facile, [i tocmai asta constituie aspectul incomod al c`r]ii, anun]at din titlu. Lester, un copil al

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

DOSAR Domnului, trebuie salutat ca atare, \ntruc\t copiii s\nt, de felul lor, neascult`tori. Prozatorul \]i \ntinde nervii [i r`v`[e[te culcu[ul axiologic unde ai vrea s` te retragi sco]\ndu-te frumu[el afar`, printr-o adresare direct`, atunci c\nd necrofilul, h`ituit de b`rba]ii vrednici ai comunit`]ii, aproape piere \n v\ltoare: „Nu [tia s` \noate, dar cum s`-l \neci? M\nia lui p`rea s`-l \mping` la suprafa]`. Ca [i cum \n ordinea fireasc` a lucrurilor ar fi ap`rut o sincop`. Iat`-l. Ai putea spune c` e ajutat de semeni. La fel ca tine.“19

Mexican standoff Praful nu se a[terne pe armele din No Country for Old Men. Surplusul de testosteron se livreaz` \mpachetat \ntr-un arsenal complex, ca \n filmele de ac]iune ale anilor ’80. |ns` Anton Chigurh m\nuie[te calm un dispozitiv folosit la omor\rea vitelor. Alege \ntotdeauna fruntea. Gesturile sale ceremonioase au stimulat compara]ia cu un \nger al mor]ii, dar, din nou, cred c` parabola dilueaz` suspansul. Interesul lui Cormac McCarthy pentru diverse domenii20 – procesul de asimilare a [tiin]elor de c`tre fic]iune, spectaculos, ca [i \n cazul lui Thomas Pynchon, de[i mai pu]in explicit, e ocultat de caden]a biblic` a frazelor – tenteaz` alt` justificare a utiliz`rii neobi[nuitei arme. Dac` m` g\ndesc la func]ia \ndeplinit`, potrivit neurologilor, de zonele corticale prefrontale \n generarea [i controlul emo]iilor, psihopatul Chigurh pierde aura supraomeneasc` [i cap`t` nuan]e clinice. Afectivitatea lipse[te din No Country for Old Men. Llewelyn Moss \[i inaugureaz` aventura nes`buit` risipind un glon] \nspre o turm` de antilope. Apoi pune m\na pe milioanele de dolari destinate altcuiva [i nu le mai d` drumul. E dur. A luptat \n Vietnam. |i lipse[te instinctul de conservare, nu [i in-

teligen]a tactic`. Abia ajuns acas`, desface berea, iar c\nd so]ia, Carla Jean, \l \ntreab` pe unde a umblat [i ce duce \n geant`, \i spune s`-[i ]in` fleanca [i o r`stoarn` \n pat. |nainte s` plece definitiv, contempl` spatele femeii luminat de luna albastr` [i rece. |i acoper` goliciunea. Singurul gest tandru. Alba[tri [i reci s\nt ochii lui Chigurh. De[i pare a lucra pentru carteluri, el b\ntuie frontiera cu interese proprii obscure. E un loose cannon. |n rarele momente c\nd gurile de foc tac, sub ciocatele lui sc\r]\ie covorul de cioburi. Ucide din pl`cere sportiv`. Apas` tr`gaciul compulsiv. Coboar` geamul ma[inii [i oche[te p`s`rile intrate imprudent \n c\mpul s`u vizual. Pe strad`, se apleac` asupra unui traficant r`nit [i-i cere, aproape rug`tor, s` se uite la el. |l \mpu[c` \ntre ochi [i prive[te curios cum se scurge via]a. Un \nger, fie el [i c`zut, n-ar acorda at\ta aten]ie detaliilor. Spre deosebire de jude, Chigurh nu expune nici o filozofie. D` cu banul. Cap sau pajur`. Via]` sau, de cele mai multe ori, moarte. Afectivi s\nt Carla Jean, personajul bun al c`r]ii, unicul demn de compasiunea cititorului, [i [eriful Bell. Carla Jean are nou`sprezece ani [i crede c` Moss i s-a ar`tat \n vise adolescentine \nainte s`-l cunoasc`. {i mai crede c` se \ntoarce, chit c` el o va sacrifica dintr-o ambi]ie monomaniac`. Pe de alt` parte, la \nt\lnirea (fatal`) cu Anton Chigurh, reac]ioneaz` inteligent [i curajos. {eriful Bell predic` \n pustiu. Cafeneaua [i patiseria i se potrivesc mai bine dec\t munca pe teren. |ncremenit \n trecut, compune lungi ieremiade conservatoare despre tradi]ie, familie [i polite]e. Dep`[it de situa]ie, mereu cu zece pa[i \n urma infractorilor, Bell \[i iube[te so]ia [i comunitatea, con[tient c` nu protejeaz` nimic [i pe nimeni. Totu[i, nu [tiu dac` pot sus]ine metafora neuro-cognitiv` p\n` la cap`t. Las` afar`


DILEMATECA

DOSAR

1

moartea \n spectacol grandios – \mpinge \n plan secund dimensiunea aventuroas`, tr`s`tur` ignorat` de majoritatea criticilor sau men]ionat` din survol, ca [i cum aprecierea curgerii viguroase a ac]iunii ar duce \n aval ceva din calitate. Adev`rat, dorul dup` aventuri solitare nu se reg`se[te pe lista virtu]ilor corecte politic. John Grady, b`iatul din All the Pretty Horses (1992), pleac` de acas` dup` moartea bunicului [i, \nso]it de prietenul s`u, trece grani]a \n Mexic, dreseaz` mustangi, se \ndr`goste[te, risc\ndu-[i via]a, de Alejandra, fiica unui hacendado, ajunge \n pu[c`rie, o \mbr`]i[eaz` pe fat` de adio, se \ntoarce acas` unde nu mai are ce g`si. Preria \i va fi culcu[. John Grady nu se sinchise[te de [coal`, religie, legi, ierarhii sociale. Vorbe[te limba cailor – pentru McCarthy calul reprezint` animalul des`v\r[it – [i \[i urmeaz` propria natur` ne\mbl\nzit`, ca o jivin` maiestuoas` prin savan`. Mai ascetic, cowboy-ul Billy Parham din The Crossing

14

Ibid., pp. 9-10.

ted with Notes by Martin Hammond, Penguin

Darkness’. A reading of Blood Meridian“, \n

15

Steven Shaviro, ibid., p. 18.

Classics, London, 2006, pp. 88-89.

Harold Bloom (ed.), Cormac McCarthy (Mo-

16

Cormac McCarthy, ibid., p. 242.

dern Critical Views), Infobase Publishing,

17

Terri Witek, „Reeds and Hides. Cormac

2

Cormac McCarthy, Drumul, traducere de

Irina Horea, Humanitas, Bucure[ti, 2009, Ludwig

NewYork, 2009, p. 11. 8

p. 18. 3

7

n

Steven Shaviro, „‘The Very Life of the

Marcus Aurelius, Meditations, Transla-

Wittgenstein,

Philosophical

Investigations, The German text, with an English translation by G.E.M. Anscombe, P.M.S. Hacker, and Joachim Schulte (Revised

Cormac McCarthy, Meridianul s\ngelui,

McCarthy’s Domestic Spaces“, \n Harold Bloom (ed.), Cormac McCarthy, pp. 23-28.

traducere de Iulia Gorzo, Polirom, Ia[i, 2011,

18

Ibid., p. 28.

pp. 304-305.

19

Cormac McCarthy, Child of God, Pica-

9

John Sepich citat de Barcley Owens,

ibid., pp. 16-17.

dor, London, 2010, p. 147, traducerea mea. 20

Richard B. Woodward, „Cormac McCar-

4th edition), Wiley-Blackwell, 2009, §514,

10

Cormac McCarthy, ibid., p. 299.

thy’s Venomous Fiction“, The New York Times

p. 149.

11

Harold Bloom, ibid., p. 157.

Magazine, 19 apr. 1992, disponibil online,

Leo Daugherty, „Gravers False and

http://www.nytimes.com/books/98/05/17/

4

Harold Bloom, Hamlet. Poem Unlimited,

Riverhead Books, New York, 2003, p. 76. 5

12

True: Blood Meridian as Gnostic Tragedy“, \n

specials/mccarthy-venom.html. 21

Edwin T. Arnold, Dianne C. Luce, Perspec-

Touchstone, Simon & Schuster, New York,

tives on Cormac McCarthy (Revised edition),

Constraint and Character Flight in the Novels

2000, p. 60.

University Press of Mississippi, 1999, p. 164.

of Cormac McCarthy, Routledge, New York &

Barcley Owens, Cormac McCarthy’s

13

W.H. Auden, Dingley Dell & the Fleet, \n

Western Novels, The University of Arizona

The Dyer’s Hand & Other Essays, Random

Press, Tucson, 2000, pp. 4, 45-46.

House, New York, 1962, p. 409, traducerea mea.

Jay Ellis, No Place for Home. Spatial

London, 2006, pp. 236, 239-241. 22

Ibid., pp. 247, 332.

pagina 9

Harold Bloom, How to Read and Why,

6

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

fine]urile structurii. Jay Ellis propune o variant` care explic` elegant alegerea detaliului tehnic [i surprinde consecin]a estetic` imediat`. Prima fraz` a romanului men]ioneaz` gazarea unui t\n`r \n Huntsville. Nimeni n-a consemnat un asemenea mod de execu]ie \n istoria statului Texas. McCarthy inventeaz`. Dispozitivul de abator, prezentat c\teva pagini mai t\rziu, f\s\ie ca o u[` \nchis` ermetic. A[adar, dup` intui]ia lui Ellis21, autorul suprapune camera de execu]ie [i butelia lui Chigurh, ob]in\nd astfel sursa unui [ir de implozii ale spa]iilor imense specifice peisajului american \n spa]ii mici, sufocante (autovehicule, moteluri, birouri, saloane de spital, rulote). Iar numele uciga[ului ascunde clenciul omofonic (ant-on-sugar), evocarea unei imagini semnificative din Suttree (1979)22, elegie viril` \nchinat` vie]ii de proscris, [i a rela]iei uzurpatoare tat`-fiu prezent` acolo. Motorul violent – McCarthy te oblig` s` recuno[ti puterea literaturii de a preface

(1994) calc` grani]a sudic` de trei ori. |nt\i, vrea s` duc` o lupoaic` gestant` \n mun]ii Pilares. A doua oar`, al`turi de mezinul Boyd, \ncearc` s` recupereze caii fura]i de uciga[ii familiei lor. |n fine, \l caut` pe Boyd, \l dezgroap` [i \i car` oasele \n America. John [i Billy se vor \nt\lni \n ultimul volum din The Border Trilogy – Cities of the Plain (1998). John Grady posed` o cunoa[tere str`veche a lumii, transmis` prin ghirlandele mitocondriale. Billy Parham caut` sensul vie]ii \n experien]`. Gesturile lui, captate poetic, urmeaz` un tipar [i [lefuiesc \ndem\n`ri ie[ite din comun. |i r`sar \n cale figuri pitore[ti [i banditos, g`se[te ospitalitate \n colibele s`rmanilor, se al`tur` unor caravane descinse dintr-un decor imposibil de uitat, pe care l-a[ numi, gra]ie tulbur`toarelor piese contrastante, western medieval. La \nceputul c`r]ii, copilul \[i urmeaz` p`rintele [i deprinde arta preg`tirii capcanelor. Lupoaica le evit` sco]\ndu-le sfid`tor de sub z`pad`. Dup` discu]ia cu muribundul Don Arnulfo, Billy \n]elege c` lumea [i lupul s\nt una. Trebuie s` conceap` singur capcana potrivit`. V\n`torul nu va supune lupul, dac` nu-[i g`se[te propriul instinct canid. A[a c` ascunde gheara de fier sub j`ratecul v`carilor mexicani. |n ultima pagin`, deja b`rbat, se treze[te \ntr-o lumin` alb`, orbitoare ca un soare fals. Forfota nop]ii, surprins` de acest bli] colosal, \nghea]`. Distingi, odat` cu Billy, [iruri de tarantule travers\nd [oseaua. Noi [tim, el nu, c` la White Sands Missile Range, New Mexico, a fost detonat` prima bomb` atomic`. Focul. Afirmare a vie]ii [i distrugere cosmic`. Ekpyrosis, str`vechiul termen stoic, le cuprinde pe am\ndou`.


pagina 10

PROFIL Dinu Dumbr`vician designer

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Work in progress |n lumea c`r]ii, autorul e rege. Citim, adesea, f`r` s` ne mai g\ndim la cum „se fac“ c`r]ile. Ne scap` detalii de fabrica]ie importante. {eful catedrei de design a Universit`]ii Na]ionale de Arte spune c`, de-a lungul istoriei, to]i marii tipografi au fost interesa]i de felul cum arat` cartea. De la Aldo Manuzio [i Claude Garamond, p\n` la William Morris, fiecare a inovat c\te ceva \n design. Tipul de liter` – c`ruia nu-i d`m nici o importan]` – \nglobeaz` calit`]i [i valori. Uneori, designul face diferen]a \ntre o carte bun` [i una excep]ional` – crede Dinu Dumbr`vician.

Ce este o carte frumoas`? E complicat de dat o defini]ie c`ci designul e o art`. {i, ca \n orice art`, criteriile s\nt instabile, nesigure. Regulile s\nt ni[te unelte: au limit`ri. Putem s` le folosim, dar, c\nd ne d`m seama c` nu s\nt utile pentru ceea ce pl`nuim s` facem, n-avem dec\t s` le d`m la o parte [i s` folosim alte instrumente. Dinu Dumbr`vician, unul dintre cei mai cunoscu]i designeri

de carte, \ncearc` s` func]ioneze f`r` ele. Nu e tocmai simplu. Mica sa companie de design, Faber studio, lucreaz`, printre altele, pentru Editura Trei [i pentru revista Arhitext. Ca profesor de design, \ncearc` s`-[i apropie studen]ii de domeniul graficii [i ilustra]iei de carte. O meserie riscant`, c`ci pe pia]a de carte din România nu prea e loc pentru designeri. C\]i dintre studen]ii s`i s\nt interesa]i de meseria asta? „Lucrul bun e c` \ncep s` fie interesa]i. Probabil [i datorit` temelor pe care le fac. |nainte, aproape to]i visau publicitate. Acuma \ncep s` se \ndrepte [i spre alte zone. Editurile \ncep s` fie o op]iune. S\nt [i alte zone ale designului grafic care \ncep s` intereseze. Dar e un proces destul de lung, care nu e doar al [colii noastre, ci e un proces general al societ`]ii române[ti, care e destul de dezechilibrat` \n multe segmente ale ei. Inclusiv pe partea de design grafic.“

Memoria c`r]ii O ciud`]enie a tranzi]iei care s-a cronicizat. C`ci – dup` cum spune Dumbr`vician – c`r]ile române[ti c\[tigau adesea, pe vre-

muri, concursuri interna]ionale de design. „Exist` o tradi]ie sincopat`. Adic` a pornit, a murit, a pornit, a murit... Aminti]i-v` anii ’90, c\nd toat` lumea scotea carte. Sandra Brown cu colaje din Quelle, sau de prin cine [tie ce revist` lucioas`. Practic, s-a pornit de la zero, atunci s-a format o nou` genera]ie de... nu [tiu ce, editori, tehnoredactori, designeri. Ei au pornit-o de la zero, de[i exista o tradi]ie, de[i \n urm` existau ni[te edituri – unele au murit, altele s-au transformat... Vorbind de tradi]ie, s` ne amintim c` primele tipografii de la noi s-au \nfiin]at cam la o sut` de ani de la apari]ia tiparului. Deci tradi]ia exist`, numai c` e o tradi]ie foarte amestecat`. Mult timp s-a scris cu liter` chirilic`. Prin secolul al XIX-lea, s-a trecut la litera latin`, cu o perioad` tranzi]ional`. Dup` aceea, au existat c`r]i \n perioada interbelic`, dintre care unele foarte frumoase, Funda]iile Regale excelau, deja exista o breasl` specializat` de tipografi. Apoi au venit comuni[tii, au stricat c\t au putut, dup` care au \nceput s` repare, pe sistemul lor. |n anii ’60, ’70, au ap`rut din nou ni[te c`r]i foarte frumoase [i interesante. Ar fi foarte


„E foarte greu s` ie[i din tipare“ Cum \ncepe designerul lucrul? Pe ce se bazeaz`? „Primul lucru care trebuie scos la iveal` e tonul. |ns` multe dintre elementele grafice merg pe categorii. Se lucreaz` adesea cu serii de carte, cu colec]ii – [i atunci aproape totul e deja stabilit. Pornind de la aceast` schem` ini]ial`, stabilit` \n avans, graficianul poate s` brodeze, s` adauge, s` completeze.“ C\t` libertate are un designer de carte? Unde e libertate, s\nt [i constr\ngeri – spune Dumbr`vician. Mai ales \n România, unde editurile s\nt mai „crispate“. Imperativul eficien]ei economice love[te [i \n designul de carte. Totul se \nv\rte \n jurul a cum folose[ti mai bine materia prim`, adic` h\rtia. „De obicei, formatul c`r]ii tre-

buie s` se \ncadreze \n submultiplul colii de tipar. La noi, h\rtia se import`. Ceea ce \nseamn` c` ea vine, de regul`, \n coli gata t`iate. |n Occident, dac` e[ti aproape de o fabric` de h\rtie, la un moment dat po]i s` ceri o h\rtie de o anumit` dimensiune. {i-atunci pierderile pot s` fie mai mici, po]i s` ai un format mai ciudat... La noi, e foarte greu s` ie[i din ni[te tipare. Exist` h\rtii de c\teva tipuri, exist` c\teva formate... [i cam asta e tot. |n momentul c\nd vrei s` ie[i din aceste lucruri e mult mai greu dec\t \n afar`. Chiar [i tipografiile s\nt adeseori foarte reticente, pentru c` ele trebuie s` aib` o anumit` productivitate, trebuie s` mearg` banda – cum se spune – [i-atunci tipografii te privesc nervos, dac` ai cine [tie ce preten]ii.“ Designul conteaz` enorm [i va conta \ntotdeauna. Chiar [i \n era digital`. Chiar dac` treci \n alt mediu, dac` \ncepi s` sco]i c`r]i digitale – acolo s\nt posibilit`]i de alt` natur` –, dar bazele vor r`m\ne acelea[i, adic` litera pe care o folosim acum [i care vine de la romani, trec\nd prin ce s-a \nt\mplat cu ea prin Evul Mediu [i a[a mai departe, e aceea[i liter` nu doar la modul general, ci chiar [i \n detaliu. Structura ei, construc]ia ei s\nt \n mare acelea[i, chiar dac` acuma folosim zeci de mii de tipuri de liter`. Cartea tip`rit` dispare, \ncetul cu \ncetul, trec\nd \n mediul digital. Cu at\t mai mult va conta designul: c`ci felul cum arat` cartea va face diferen]a pentru consumatorul de e-book, aflat \n fa]a unei vitrine virtuale cu milioane de e-books.

De la \ngrozitor spre mediocru Ca simplu vizitator al unei libr`rii sau al unui t\rg de carte din România, cum se uit` designerul la c`r]ile ap`rute? Ce nivel au c`r]ile publicate? „Un nivel mult mai bun dec\t \n urm` cu c\]iva ani. Ceea ce e \mbu-

cur`tor. Dar, \n acela[i timp, trebuie spus c` s-a atins un nivel mediu, \n care nu ai prea multe v\rfuri. Sigur, s\nt momente c\nd editurile \[i \ncordeaz` mu[chii [i mai scot c\te o carte mai altfel. Dar eforturile nu s\nt prea grozave \n direc]ia asta. |n continuare exist` foarte multe edituri, \ndeosebi edituri mici, ale c`ror c`r]i arat` de la \ngrozitor spre mediocru: nu [tiu s` foloseasc` litera, nu [tiu s` foloseasc` h\rtia... P`cat. De multe ori, am fost \n situa]ia de a cump`ra o carte [i am spus n-o cump`r, pentru c` arat` at\t de ur\t, \nc\t o s` m` enervez de fiecare dat` c\nd o s-o iau s-o citesc“ – spune Dumbr`vician. Una peste alta, peisajul e destul de anost. Editurile mari, chiar dac` nu au designeri angaja]i, public` totu[i c`r]i care arat` decent. {i la micii editori independen]i apar uneori surprize pl`cute. Dar c`r]ile cu un design cu adev`rat extraordinar s\nt foarte rare. |ntr-adev`r, mai ales \n cazul c`r]ilor pentru copii, dar [i din alte domenii, editorii români prefer` s` „importe“ totul: textul c`r]ii, designul, ilustra]iile. E mai simplu, e mai ieftin [i, mai ales, e verificat. Publicarea oric`rei c`r]i presupune ni[te riscuri economice, e mult mai u[or s` preiei o carte cu succes dovedit pe o pia]` occidental`. Aceast` strategie – care nu e specific` doar actualei perioade de criz` economic` – a f`cut ca [i pia]a de carte s` fie mai s`rac`, mai pu]in divers`. Dar, desigur, pia]a de carte local` are specificul ei: consumatorii s\nt pu]ini, pre]ul de v\nzare e mic (dup` punga clien]ilor), marja de profit – infim`. Designerul [i ilustratorii devin astfel ni[te angaja]i de lux de care multe edituri se dispenseaz`, mai mult de nevoie dec\t de voie. Existen]a Clubului Ilustratorilor, o asocia]ie informal` care include designeri [i ilustratori, se datoreaz` tocmai acestei frustr`ri, adic` faptului c` editorii români par dezinteresa]i de grafic`. Asocia]ia a propus c\teva c`r]i-concept, organizeaz` ateliere de lucru [i \nt\lniri profesionale cu autori [i editori. Site-ul asocia]iei prezint` c\teva portofolii de arti[ti – e un mod ieftin [i, se pare, eficient de a face publicitate chiar \n r\ndul audien]ei vizate. De [ase ani, de c\nd exist` acest Club, lucrurile s-au mai schimbat – sus]ine Dinu Dumbr`vician. Exist`, printre editori, cel pu]in la nivel declarativ, interes pentru un design mai bun. Cei dispu[i s` ri[te [i s` publice volume \ntr-adev`r inovatoare, curajoase, s\nt pu]ini. E un proces destul de lung, e work in progress...

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

bine dac` ar exista un muzeu al c`r]ii frumoase române[ti. S` se vad` c` aceste lucruri totu[i s-au f`cut, au existat. Senza]ia c` de fiecare dat` \ncepem de la zero [i nu [tim s` \ntre]inem ce avem e destul de p`guboas`. Poate c` trimiterile la o memorie a c`r]ii n-ar strica deloc.“ Care ar fi liderii [colii de design din România, care s\nt modelele care au format [coala de design? „Noi ne uit`m la lucruri care vin din trecut, la c`r]i produse \n interbelic. A existat, de pild`, un domn Virgil Molin. Mai s\nt c`r]ile f`cute de Romulus Vulpescu – care lucra [i ca tehnoredactor. Sau cele create de Iordan Chimet. S\nt oameni care aveau o anumit` viziune asupra obiectului pe care-l f`ceau, dincolo de text. {i asta-i foarte important. Trebuie \n]eles c` nu exist` doar comunicarea direct`, denotativ`, ci exist` [i o comunicare indirect`, conotativ`, care poate fi foarte important`. Felul \n care arat` cartea completeaz` textul, comenteaz` textul, \mbog`]e[te textul, te poate incita sau enerva.“

DILEMATECA

PROFIL

Matei Martin

n

pagina 11

fotografii de

Lucian Muntean


pagina 12 Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

DILEMATECA

Omul f`r` dileme e creatorul tuturor dictatorilor, de dreapta sau de st\nga. E marele organizator, marele pedagog, marele vindec`tor.

ANDREI PLE{U, 1993


Ioana Bot

O viziune neoplatonician` asupra crizei economice ignor\ndu-se marile sale dezv`luiri („Scopul descrierii acestor evenimente este unul pur explicativ, inten]ia mea fiind aceea de a \ncerca s` dezv`lui [i cealalt` fa]` a capitalismului“). Dup` cum \nsu[i recunoa[te, \ntr-un interviu acordat prestigioasei reviste OK, autorul a procedat cu o probitate [tiin]ific` demn` de profilul s`u academic: „am f`cut un mix \ntre p`rerile mele [i ce s-a mai scris despre asta“ (www.OKmagazine.ro). |ntr-adev`r, compila]ia gr`bit` e evident`: citate lipsite de indicarea sursei, trei sisteme de citare folosite simultan ([i defectuos), detalieri „wiki-like“ [i gafe culturale… La acest carusel printre rigorile unui text academic se adaug` balansul stilistic [i lexical, care aminte[te c\nd de engleza surselor, c\nd de franceza \n care „facile“ \nseamn` altceva dec\t românescul facil, at\t de drag lui Andrei Hrebenciuc… etc. etc. Nu s\nt economist, nu e treaba mea s` m` mir de anacronismele sc`pate prin text, ce plaseaz` c`derea comunismului deodat` cu cre[terea economic` din anii ’50 (a[a o fi, privind de sus [i de departe lucrurile…), nici s` m` \ntreb cum poate un autor român s` prezinte schemele Ponzi (ilustrate cu tabele [i exemple) ignor\nd complet Caritasul

românesc [i l`s\nd asemenea ru[ine s` se \nt\mple doar la decaden]ii de capitali[ti americani… Uite c` se poate, a[a cum se poate ca, pentru economi[ti, fraze precum „probabilitatea producerii unor evenimente analiz\nd evolu]ia lor din trecut cre[te odat` cu sporirea num`rului de repet`ri“ s` aib` sens. Dar Andrei Hrebenciuc aspir` s` \[i ridice reflec]ia \n sferele filozofiei, coment\ndu-l amplu pe Platon (autor al „lucr`rii Republica“…) [i al]i „oameni de [tiin]`“ ca „Aquinas (Sf. Toma, I presume…, n. I.B.), Locke [i Hume“. Apreciind c` \nsu[i Platon ar fi fost „siderat“ la vederea crizei actuale, c` fra]ii Humboldt s\nt un singur „cercet`tor“ cu patru prenume reunite, c` mitul pe[terii e o „descriere asupra unei componente a firii umane care cuprinde o serie de analogii“ [i c` Hegel are „o viziune asupra aspectelor descriptive ale naturii umane“, autorul se \nv\rte prin biblioteca numelor grele cu gra]ia unui BMW seria 6 \n rolul Lebedei din Lacul cu acela[i nume. Hainele sale intelectuale seam`n` hainelor noi ale \mp`ratului. O carte care „sun` extrem de filozofic, dar mintea uman` are o [ans` mult mai mare de a fructifica profunda libertate venit` din inexisten]a restric]iilor [i delimit`rilor“ \mi sun`, mie, ca „so]ietatea f`r` prin]ipuri care va s` zic` c` nu le are“, din scrisoarea unui demn precursor al lui Andrei Hrebenciuc c`tre venerabilul s`u p`rinte. {i nu, nu e vorba despre fiul lui Platon.

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

C\nd a publicat volumul Iluzia, erou [i antierou \n crizele economice (Corint, 2010), Andrei Hrebenciuc era un foarte t\n`r preparator-doctorand la ASE Bucure[ti, care reflecta asupra situa]iunii mondiale, nu f`r` o tent` moralizatoare („Suntem destul de de[tep]i ca s` rezolv`m fiecare criz` financiar`, pe alocuri dar destul de pro[ti s` intr`m \n urm`toarea“, N.B. p`strez punctua]ia original`), voind s` \nl`ture imaginea de fante de Doroban]i creat` \n pres`, ar`t\ndu-se, dimpotriv`, pe m`sura „echipei de management al unui proiect de anvergur` cu finan]are european`, din domeniul universitar“ din care afl`m de pe copert` c` face parte. |ntre timp, pe site-ul ASE Bucure[ti scrie c` autorul [i-a sus]inut doctoratul [i e asist. dr., dar Internetul nu reu[e[te s` ne spun` ce a mai f`cut Andrei Hrebenciuc \n continuarea „bogatei sale experien]e de cercetare“ (citez aceea[i copert`, vitreg` cu detaliile concrete). Ca o dovad` a dificult`]ilor cu care se confrunt` un t\n`r cercet`tor \n lumea noastr`, m` gr`besc s` adaug c` volumul a fost comentat doar de presa glossy, ad`ug\ndu-se listei firmelor (falimentare), iubirilor (celebre) [i ma[inilor de lux ale autorului,

DILEMATECA

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

n

n DILEMATECA V~ RECOMAND~ n Moartea la purt`tor. St`ri [i cuvinte, eseul Irinei Petra[, ap`rut anul trecut la Editura ASE, despre tema mor]ii \n literatur`, poezie [i proz`, deopotriv` român` [i universal`. Ca [i celelalte dou` volume intitulate {tiin]a mor]ii (ap`rute \n 1995 [i \n 2001), \mpreun` cu care alc`tuie[te un fel de trilogie a thanatosului, [i aceast` carte este la fel de aplicat`, av\nd preten]ii de exhaustivitate pe cea mai mare tem` literar` posibil`. (Marius Chivu)

n Lettrists, Isou & Co. (Curator: François Letaillieur, 15 martie – 3 iunie, Muzeul Na]ional de Art` Contemporan`, Bucure[ti). De ce? 1. Pentru c` e prima dat` c\nd lettri[tii s\nt prezenta]i la noi \ntr-o expozi]ie de o asemenea anvergur`, o panoram` istoric` [i tematic` incluz\nd peste o sut` de „bandes lettristes“, expuse de cur\nd la Palais de Tokyo din Paris. 2. Ca s` vedem, pur [i simplu, ce fac literele c\nd textul nu-i acas`. (Luiza Vasiliu)

© F. Letaillieur

pagina 13

n Primul volum semnat de Naomi Ionic`, Cei singuri vor r`m\ne singuri (Editura Tracus Arte, 2010, prefa]` de Andrei Bodiu), o ironic` radiografie a singur`t`]ii de toate felurile, care mie mi l-a evocat pe spaniolul Carlos Piera, cel pu]in \n aceast` strof` : „st`m cu scrisori luminoase / pe ecranul din fa]` / nu [tim dac` noi sau laptopul ofteaz` / am v`zut \n ora[ femei gravide / plimb\ndu-se bra] la bra] nelini[tite / din maxilare le t\[nea laptele / cei singuri vor r`m\ne singuri“. (Simona Sora)


pagina 14

ANCHET~ Georgiana CHI}AC l Raluca CIUBOTARU l Anda COFARU l Livia COLOJI l Irina DOBRESCU Amalia DULHAN l Stela LIE l Cristiana RADU l Maria SURDUCAN l Ioana URSA Am adresat o invita]ie arti[tilor prezen]i pe clubulilustratorilor. blogspot.ro, \ntreb\ndu-i ce roman, carte, poveste, basm sau poem, din literatura român`, dar nu numai, le-ar pl`cea s` ilustreze \ntr-o edi]ie special`. O parte din ei ne-au r`spuns. Poate editurile se vor inspira din aceast` anchet`.

n Georgiana CHI}AC (georgiana.chitac.ro) C\nd aveam c\]iva ani [i trebuia s` stau perioade lungi singur` \n cas`, mama \mi l`sa c\teva casete cu basme române[ti s` \mi aline dorul [i frica p\n` c\nd se \ntorcea ea acas`. }in foarte bine minte trei dintre ele, toate ale lui Petre Ispirescu: „Tinere]e f`r` b`tr\ne]e [i via]` f`r` de moarte“, „Pr\slea cel voinic [i merele de aur“ [i „Sarea \n bucate“. Ascult\ndu-le de zeci [i zeci de ori, \n mintea mea de copil lumile lor fantastice c`p`tau din ce \n ce mai mult` consisten]` [i materialitate. Acum am abilitatea de a transpune pe h\rtie ceea ce imagina]ia mea a cl`dit ani la r\nd, cu fiecare nou` derulare a casetei, [i aceasta ar fi alegerea mea \n acest moment, chiar [i numai pentru a putea \nchide acest capitol, r`mas deschis de prea mult timp. Pe de alt` parte, orice text, fie el clasic sau modern, proz` sau poezie, pentru copii sau pentru adul]i, poate suscita interes [i poate sta la baza unei ilustra]ii sau a unei serii de ilustra]ii. Imagina]ia nu e mofturoas`, dac` \i dai cuvinte, ea \ncepe s` construiasc`. Dac` ai [i \ndem\narea de a reda ceea ce mintea [i sufletul creeaz`, atunci po]i accepta orice provocare. Provoca-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Ce carte/poveste v-ar pl`cea s` ilustra]i? rea mea \n aceste zile este o serie de poezii pentru copii, ale unui autor contemporan. Sper s` o finalizez cu bine [i s` m` pot bucura de fiecare linie pe care o trag. n Raluca CIUBOTARU Mi-ar face pl`cere s` ilustrez orice fabul` de George Top\rceanu, Gheorghe Asachi sau Grigore Alexandrescu. Consider c` fabulele nu prea au avut parte de expunere, \n ultima perioad`, iar dac` vorbim de un supliment literar, cu u[urin]` s-ar putea face o serie consistent`. n Anda COFARU (andaart.blogspot.ro) Pentru c` mereu mi-au pl`cut z\nele, a[ ilustra „Z\na Mun]ilor“ de Petre Ispirescu, dar [i pentru c`, de mic`, am avut o conexiune special` cu natura, muntele [i copacii. P`durile mi se p`reau locuri magice, pline de ascunz`tori \n care z\ne, elfi [i alte creaturi invizibile tr`iesc, \[i construiesc c`mine, se joac` [i uneori fac feste trec`torilor. {i acum ador drume]iile pe munte, prin p`duri, pentru c` acestea m` inspir` [i m` ajut` s` intru mai repede \n atmosfera „de poveste“. Deci, garantat, „Z\na Mun]ilor“, apoi [i alte pove[ti cu z\ne... {i apoi, altfel de pove[ti.

n Livia COLOJI (illustration.ro) C\nd vine vorba de ilustrat „pe alese“, mi-e foarte greu s` m` rezum la c\teva c`r]i [i aproape imposibil s` m` opresc la una singur`. S\nt c\teva ce se deta[eaz` u[or spre fruntea clasamentului [i la care m` tot g\ndesc de c\]iva ani \ncoace. Le [tiu din copil`rie, de-atunci le-am tot recitit, [i le-a[ ilustra, oric\nd, cu cel mai mare drag. Am auzit „~l mai tare om din lume“, poezia \n grai b`n`]ean a lui Victor Vlad Delamarina, \n clasa a V-a, recitat` impecabil [i cu un z\mbet mare pe fa]` – cum altfel? – de Ioan-Nicolae Cenda, profesorul nostru de limba [i literatura român` de la {coala General` Nr. 1 din Oravi]a. A tot reluat-o, timp de cel pu]in trei ani, dup` care eu m-am transferat la Liceul de Arte Plastice din Timi[oara. N-a fost nici dragoste la prima auzire, ca s` spun a[a, ba chiar „m-am zuitat“ de ea o perioad` destul de lung`, ca s-o recitesc, mai t\rziu, prin prisma altor ochi [i s` descop`r \n ea o parte important` din spiritul vechi ([i nou) al Banatului – multietnicismul, competi]ia stimulativ`, criteriul meritului – concentrat \ntr-o atmosfer` tumultuoas` [i s`rb`toreasc` de mic t\rg vechi. „~l mai tare om din


DILEMATECA

ANCHET~

n Irina DOBRESCU (cargocollective.com/irinadobrescu) M-a[ opri la Jurnalul de la Tescani al lui Andrei Ple[u. Am ilustrat c`r]i de copii \n general, dar dac` tot e vorba s`-mi imaginez orice, pot s`-mi imaginez c` schi]ez urme de pa[i numerota]i, pe Horia Bernea pict\nd, ciuperci frumoase, dar rele, [i unele ur\te, dar bune la suflet, peisaje care

Georgiana Chi]ac

Ioana Ursa

nu trebuie s` fie pitore[ti... {tiu c` poate nu s-ar potrivi s` fie ilustrat`, dar asta nu \nseamn` c` nu mi-ar face pl`cere.

at\t de palpabil, at\t de plauzibil. A[ ilustra oric\nd Smulg`torul de inimi [i Spuma zilelor, a[ face lucr`ri inspirate din ele [i a[ scrie pe spatele p\nzelor, mic, cu ro[u – „Boris Vian m` face s` v`d mai bine cu ochii \nchi[i.“ Nichita [i Naum, cuvintele unuia desenate cu st\nga, iar ale celuilalt cu dreapta, de[i, trebuie s` recunosc, am \ncercat s` desenez Naum [i este foarte, foarte greu. Pe Nichita l-am v`zut ilustrat de un coleg \n liceu, \n lucrarea de licen]` – gravuri abstracte, metafizic` cuantic` [i triste]ea unei m`ri de neant la cap`tul timpului c\nd to]i atomii se vor \nstr`ina unii de al]ii. Nu [tiu dac` a[ putea s`-mi scot imaginile alea din minte, dar a[ putea s` le distorsionez mai departe [i tot ar fi Nichita. |nchei cu ziua de azi, c\nd la cafea mi-a fost citit Andrei Dosa. L-a[ ilustra, nu [tiu cum, dar a[ vrea s` \ncerc, mi-a pl`cut.

n Amalia DULHAN (amaliadulhan.blogspot.ro) Dintre toate basmele [i pove[tile române[ti pe care le-am citit pe c\nd nu \nv`]asem cum s` fac creionul s` m` asculte pe h\rtie [i s`-l fac s` \mi arate \n fa]a ochilor ce vedeam at\t de clar \n minte, „F`t Frumos din Lacrim`“ al lui Eminescu [i „Doi fe]i cu stea \n frunte“ al lui Slavici m-au \nc\ntat a[a cum m-au \nc\ntat prima oar` anotimpurile lui Mucha sau gravurile lui Max Klinger, \nc`rcate de melancolie [i delicate]e. C\nd am citit Boris Vian pentru prima dat`, m-am bucurat a[a de tare s` citesc despre ireal

pagina 15

Anda Cofaru

n Stela LIE (stelalie1.blogspot.ro) Mi-a fost foarte greu s` r`spund. |mi plac multe, dar nici una (carte, poem etc.) a[a de mult. Eu desenez cu pl`cere obiecte, interioare, mai mult dec\t personaje. Totu[i, Pisic\inele [i, \n general, prima jum`tate din Teodosie cel Mic de R`zvan R`dulescu mi-ar pl`cea. Dar [i mai vechi – G\rleanu, Top\rceanu. Dar [i Florin Bican, pentru ale c`rui poezii am desenat \n particular, \mi place. Dar [i Adina Popescu. {i poate c` uit alte nume acum... |ns` de publicat, am publicat (de mult) ilustra]iile de la Arta Popescu, [i mi-a pl`cut s` le fac. Nu am cunoscut autor mai \n]eleg`tor, mai permisiv, mai plin de respect pentru munca artistului-ilustrator ca el. Cristian Popescu, Dumnezeu s`-l odihneasc` \n tramvaiul 21, \n nori de fum de ]igar` [i arom` de cartofi pr`ji]i! Din p`cate, pe vremea aia nu [tiam nimic despre cum trebuie s` fac` ilustratorul, s` cear` originalele, s` semneze un contract etc. Am mers cu Cristi la C.T. Popescu [i i-am dat lui desenele, iar

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

lume“ cred c` ar fi prima alegere \n ceea ce m` prive[te, cu at\t mai mult cu c\t, uit\ndu-m` \n jur dup` lucruri [i locuri de-alt`dat`, inevitabil adaug elemente unei ilustra]ii mentale. O alt` carte tot din copil`rie vine – Uzina Flora a lui Tudor Opri[. |n general, c`r]ile lui despre plante [i animale, literatur` enciclopedic`, de popularizare a [tiin]ei, educa]ional` – care ar fi termenul potrivit pentru aceast` categorie? – m-au format \n copil`rie [i o fac chiar [i \n prezent. De cur\nd, am descoperit acas` la tat`l meu Botanica distractiv` [i am citit-o pentru prima dat` cu aceea[i pl`cere cu care citeam celelalte c`r]i ale lui \n copil`rie, dar, de data aceasta, [i cu ajutorul Internetului, pentru un studiu aprofundat. A[ ilustra Uzina Flora poate doar datorit` memoriei afective, str\ns legat` de volumul frumos ilustrat, cu coperte verzi [i cartonate. Deci, cea de-a doua carte nu-i neap`rat o carte, pentru c` a[ desena orice s-ar \ncadra \n aceast` categorie. Lista poate continua [i cu exemple din literatura contemporan`. Am avut ocazia s` lucrez cu Victoria P`tra[cu la un volum de povestiri ap`rut anul trecut la Editura Cartea Copiilor – Stejarul pitic, cel mai bun t`tic. |mi plac foarte mult pove[tile Victoriei, din toate punctele de vedere. Cred c` mi-ar pl`cea s` ilustrez orice text de-al ei, scris deja sau \nc` nu.


pagina 16

ANCHET~ Adev`rul a tip`rit Arta Popescu. Acum \mi pare r`u c` nu am originalele, a fost destul de prost tiparul... Asta e.

Maria Surducan

Stela Lie

preget orice text de Matei Florian. |ncep\nd cu „Ce nu [tie Eugen“ (cules din Book`t`ria 2, pe cale de apari]ie), care mi-a pl`cut enorm (ca, de altfel, tot ce am mai citit de acela[i autor, risipit prin reviste [i c`r]i colective). Le-a[ ilustra din pura pl`cere de a-i \nso]i cu un creion [i cu „bucuria aceea care te face s` zbori“ f\lf\itul minunat al imagina]iei..

Secretul repovestirii st` \n failibilitatea memoriei. Cu ceva timp \n urm`, mi-am adus aminte, din copil`rie, de un pom cu mere de aur, de o pas`re fermecat`, de un lup care se preschimba \n prin]es`. Pe m`sur` ce povestea a crescut \n \nchipuire, personajele au prins via]`, chip, caracter; [tiam, de exemplu, c` pas`rea era obraznic` [i albastr`, lupul era ursuz [i cenu[iu, prin]esa era blajin` doar \n aparen]`. Apoi, cum eu m-am n`scut \ntr-o epoc` scris` sub semnul tehnologiei, au \nceput s` se strecoare \n nara]iune caii putere [i arcurile electrice. C\nd personajele n-au mai avut r`bdare [i s-au cerut puse \ntr-o carte, am plecat \n c`utarea basmului originar. Iar la cap`tul cercet`rilor, l-am g`sit pe Petre Ispirescu, [i trei pove[ti: „Pr\slea cel voinic [i merele de aur“, „Pas`rea m`iastr`“ [i „Lupul N`zdr`van [i F`t-Frumos“. |n final, mi-ar pl`cea s` adun toate aceste istorii, parte amintite, parte n`scocite, \ntr-o carte, pentru care str\ng acum fondurile necesare. Mai multe informa]ii despre proiect [i despre recompensele fantastice care r`spl`tesc fiecare dona]ie se g`sesc pe crestemidei.ro/ en/mereledeaur.

n Maria SURDUCAN (mariasurducan.blogspot.ro) Secretul basmelor st` \n repovestire.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

n Cristiana RADU (storytellingimages.blogspot.ro) Mi-ar pl`cea foarte mult s` ilustrez, azi, c`r]ile care [i-au „pus amprenta“ asupra copil`riei mele. Pe primul loc ar sta Un spectacol ratat de Daniil Harms, poate cel mai explicit [i cel mai gra]ios mod de introducere a absurdului la mine acas`. |mi pl`cea teribil felul sec, eliptic [i de un umor necru]`tor cu care Harms descria o lume apropiat` [i dep`rtat`, \n acela[i timp, ca [i imixtiunea absurdului, fix \n cele mai ordinare situa]ii. La farmecul c`r]ii contribuia [i stilul, care colora savuros descrierile cu inflexiunile tipice limbii ruse. Cealalt` mare „iubire“ era O poveste nepovestit` de Ruxandra Berindei, \n care acela[i absurd, \mbl\nzit de v`lul a[a-zisei „pove[ti pentru copii“, disimula \n fapt ni[te „[op\rle“ pe care nu le prindeam prea bine, dar care m` intrigau [i m` f`ceau s` \mi pun \ntreb`ri \ncuietoare. Lista ar mai con]ine [i Pe[ti[orul Balthasar de Iordan Chimet, o la fel de metaforic` poveste delicat` [i trist`. |ntr-o anchet` anterioar` a Dilematecii, Adina Rosetti spunea c` cei mici ador` absurdul. Cred c` s\nt multe feluri \n care absurdul irupe \n via]a unui copil. Poate c` o carte este cel mai bl\nd dintre ele... Dintre \nt\lnirile mai recente, a[ alege c\teva fermec`toare pove[ti aflate \nc` \n sertar (aviz editorilor:) ca, de pild`, Viteazul Justin [i pingonau]ii cerului de Victoria P`tra[cu sau Povestea timpului de Adina Rosetti. {i, dac` a[ [ti c` s-ar apuca de scris c`r]i pentru copii, a[ ilustra f`r`

n Ioana URSA (ioanaursa.blogspot.ro) A[ dori s` reilustrez basmul „|n[ir-te, m`rg`ritar“ cules de Petre Ispirescu. O antologie de Vasile Voiculescu, o antologie de Lucian Blaga, scrisorile lui Mihai Eminescu [i poate ceva mai excentric: De ce fierbe copilul \n m`m`lig` de Aglaja Veteranyi. Astea mi-au venit pe moment \n minte. anchet` realizat` de

Marius Chivu Irina Dobrescu

Livia Coloji

n


Cum cresc din lenea mea‌

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Emil Brumaru

DILEMATECA

POEMUL DIN MARTIE

Cum cresc din lenea mea pove[tile cu tine! Ca s` le scriu \mi este [i ru[ine {i-o dulce m\ng\iere; curgea miere Din trupul t`u de-a pururi de muiere |n raiul str`b`tut c\ndva-mpreun` }in\ndu-ne, ne[tiutori, de m\n` {i c`ut\nd s-atingem curcubeie, Acolo unde-ncep, \n hele[teie Cu nuferi [i cu linti]` la maluri, {i unde se termin`, \ntre dealuri! Eram doar ferici]i, n-aveam dulci vine, Ci numai p`p`dii [i idealuri‌ Cum cresc din lenea mea pove[tile cu tine!

pagina 17


pagina 18

ESEU

3 portrete f`cute de Marcel Iancu (MNLR, nr. inv. 21076, cota D.II.16)

Sanda Cordo[

|n Parisul lui Ion Vinea

C`l`toria lui Ion Vinea spre Paris \ncepea pe peronul G`rii de Nord. Nu [tim dac` primul drum s-a petrecut, precum cel al eroilor s`i din Venin de mai, la clasa a II-a. Mai t\rziu \ns`, scriitorul ([i, \ntre 19281932, deputatul \n Parlamentul României) avea, cu siguran]`, mijloacele necesare s` c`l`toreasc` cu vagonul de dormit, \ntr-un tren expres, „cu vagoane \nflorite [i luminate ca un bal, tren de lux pentru drumuri \ndep`rtate.“ |i pl`cea s` c`l`toreasc` singur, tr`ind \nc` din timpul voiajului sentimentul de eliberare. De cele mai multe ori, citea. Uneori, avea bucuria s` \nt\lneasc` persoane speciale. A[a s-a \nt\mplat \n septembrie 1931, c\nd, \n persoana unui tovar`[ de vagon cu o \nf`]i[are aparte, av\nd „o noble]e sigur` de sine, mai mult chiar, o aristocra]ie fireasc`“, \l descoper` pe regele Boris al Bulgariei, c`l`torind incognito al`turi de un colonel \n civil [i de un servitor, s`-[i cunoasc` logodnica. Cur\nd, \n urma simpatiei pe care i-o treze[te colonelului, scriitorul român este invitat \n compartimentul regal, acolo unde se instaleaz` o atmosfer` de „voio-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

La drum cu Regele Boris [i Madame de Jouvenel [ie cordial`“, iar regele „se interes` de ultimele nout`]i literare franceze [i germane, vorbi apoi de presa din toate ]`rile, de caracterul diferitelor popoare“, dovedind c` lecturile sale „se \ntind pe mai multe limbi.“ Mai t\rziu discutar`, inevitabil, politic`, inclusiv rela]iile româno-bulgare, chestiuni \n care regele avea „un accent de scepticism sur\z`tor [i de regret \n care optimismul biruie totu[i.“ |n acela[i vagon, din Budapesta urc`, precedat` de neobi[nuit de multe bagaje, o doamn` „zvelt`, blond`, \nve[m\ntat` \ntr-o rochie de culoarea romului.“ Nu e o figur` oarecare \n Europa acelor ani, ci este doamna Claire Boas de Jouvenel, „so]ia fostului ministru de Interne francez, ast`zi ambasador la Roma, d. De Jouvenel, [i mama t\n`rului [i celebrului economist Bertrand de Jouvenel“ (Ion Vinea, Opere, IX, edi]ie de Elena Zaharia-Filipa[ [i Magda R`du]`, Bucure[ti, 2012). N`scut` \n 1978, scriitoare ea \ns`[i (sub pseudonimul Ariel), doamna De Jouvenel anima un salon considerat drept „plaque tournante du Paris distingué

et cultivé pendant vingt ans“ / „plac` turnant` a Parisului distins [i cultivat, vreme de dou`zeci de ani“, nefiind str`in` nici de lumea politicii, \n care joac` „un rôle d’hôtesse officieuse de la diplomatie française“ / „un rol de gazd` oficioas` a diploma]iei franceze“ (Olivier Dard, Bertrand de Jouvenel, Paris, 2008). Ion Vinea p`streaz` o rela]ie cu doamna De Jouvenel, [i dincolo de \mprejur`rile acestei c`l`torii. Dovad` este scrisoarea de recomandare pe care aceasta i-o face, \n anul urm`tor, c`tre Edouard Herriot, pre[edintele Fran]ei: „Cher Président et Ami, Jean Vinea, directeur d’un grand journal roumain, serait hereux d’avoir un mot d’introduction auprès de vous. M. Vinea est un grand ami de la France depuis toujours et je suis certaine que vous aurez plaisir à vous entretenir avec lui“ / „Stimate Pre[edinte [i Prieten, Ion Vinea, directorul unei importante reviste române[ti, ar fi fericit s` v` fie prezentat. Dl. Vinea este dintotdeauna un mare prieten al Fran]ei [i s\nt sigur c` v-ar face pl`cere s` sta]i de vorb` cu el“ (Muzeul


Na]ional al Literaturii Române, Bucure[ti). De[i Herriot era o figur` nu doar important`, ci [i interesant` a st\ngii franceze, el \nsu[i scriitor [i autorul uneia dintre primele c`r]i occidentale entuziaste despre La Russie nouvelle (1922), m` \ndoiesc c` Ion Vinea a ajuns s`-l \nt\lneasc`. |n schimb, cred c` este de subliniat farmecul pe care, oricare ar fi fost mediul \n care intra, scriitorul român \l exercita.

Odat` ajuns la Paris, indiferent de an sau de sezon, Vinea prefera s` locuiasc` \n Montparnasse, cartierul artistic \n cea mai mare vog` de la \nceputul anilor ’20. E posibil ca prima dat` ([i, \n general, la \nceputul anilor ’20) s` fi locuit modest, asemenea lui Andrei Mile, eroul din Venin de mai, pe rue Boissonade: „O uli]` cenu[ie st`vilit` de un zid \nalt, pe care se afla un vas de marmor` [i un [uvoi de ieder`. Locuia \ntr-o celul` \ngust` [i ieftin`, numai pentru satisfac]ia de a se afla \n inima Montparnassului [i de a putea descinde \n tot momentul \n cafenelele [i barurile cartierului, tixite de acea lume pestri]` [i preten]ioas`, din care se recrutau pe atunci celebrit`]ile mondiale.“ (Venin de mai, Cluj, Dacia, 1971) Mai t\rziu, \n vara lui 1929, \i scrie lui Tristan Tzara un mesaj expediat \ntr-un plic cu antetul hotelului: Grand Hotel Haussman, 6 rue de Helder: „S.O.S., cher vieux, prime[te apelul meu provizor. |mi trebuie pentru m\ine [ase sute cinzeci de franci (tractirul, sp`l`toria etc.) pe cari nu-i am fiindc` n-am primit \nc` ratele recompensei mele na]ionale. Pentru c\teva zile deci

Cu Constantin Brâncu[i. De la Impasse Ronsin la Contimporanul Cei doi mergeau adesea \n vizit` la Constantin Brâncu[i, \n Impasse Ronsin, situat tot \n Montparnasse. Pe Tristan Tzara,

pagina 19

sculptorul \l adoptase \ndat` dup` descinderea acestuia la Paris, \n 1920. T\n`rul dadaist trecea adesea pragul atelierului, aduc\nd cu sine oaspe]i din lumea sa tumultuoas`. Spre exemplu, la 1 decembrie 1921, Tzara se anun]` printr-un bile]el: „Cher ami, Mme Picabia, Man Ray, une dame américaine et moi, nous avons l’envie de venir vous voir demain après-d\ner. Est-ce qu’on ne vous dérange pas? Je serais très content de vous voir, mais ne vous gênez pas de me dire, si nous tombons mal.“ / „Drag` prietene, Dna Picabia, Man Ray, o doamn` din America [i cu mine am dori s` v` vizit`m m\ine dup`-amiaz`. V-am deranja? M-a[ bucura foarte mult s` v` v`d, dar v` rog s` nu v` jena]i s` \mi spune]i dac` pic`m prost.“ (Brâncu[i inedit. |nsemn`ri [i coresponden]` româneasc`, edi]ie de Doina Lemny [i Cristian-Robert Velescu, Bucure[ti, 2004; din acela[i loc s\nt citate [i celelalte scrisori adresate lui Brâncu[i) Printre americancele celebre \n Parisul acelui deceniu, cei doi aveau cel pu]in o prieten` comun`, pe Nancy Cunard, c`reia Tzara \i dedic` volumul din 1925, Mouchoir de nuages, iar Brâncu[i \i f`cuse un portret \n lemn, Jeune fille sophistiquée, \n 1924. Exist` toate temeiurile s` credem c` Vinea \nsu[i devenise „simpatic acestui faimos compatriot“ care, primindu-l al`turi de al]i tineri prieteni români, \l „osp`ta cu teorii de art` [i ades [i cu de-ale m\nc`rii.“ |ntreaga scen` vag fic]ionalizat` din Venin de mai care re]ine episodul unui asemenea osp`] este memorabil`. Pre]ioas` este descrierea mitologicului atelier, p`strat` \n destule m`rturii de cei care i-au trecut pragul, dar \n evocarea c`ruia Vinea are o acuitate special`: „Pe lespezi, pe socluri [i piedestale se \n`l]au sculpturi ciudate care p`reau smulse cu sapa trecutului \ndep`rtat. Str`luceau opri]i \n spa]iu cu o lumin` de basm, pe[ti [i p`s`ri de metal, ideal de simple [i de vii \n nemi[carea lor, \n care se resfr\ngeau orele. Toate se desprind aici pe un fond r`v`[it, ca o n`ruire de minerale \ntr-o pe[ter` cu stalactite [i stalagmite \n care lacurile moarte s\nt metale sem`nate la \nt\mplare, iar zborurile [i gesturile au \ncremenit \n penumbra de veacuri.“ Este un loc \n care Andrei, dublul fic]ional, „se sim]ea la largul s`u“, nesfiindu-se s` arate c` „admira]ia lui merge p\n` la evlavie.“ Demonstra]ia culinar` cu care \ncepe seara este doar fundalul pe care se poart` adev`ratele lec]ii ]inute de c`tre amfitrion, consacrate artei [i amorului. Tinerii \[i reg`sesc propriile insurgen]e \n opiniile lui Brâncu[i care, \ntre altele, crede despre Michelangelo urm`toarele: „Nimic mai ur\t dec\t aceste exhibi]ii de biftecuri, care s\nt statuile lui cele mai celebre!“ De aici, trecerea e simpl` spre propriile idei despre art`: „Sculptura [...] e \nchis` \n materialele care o con]in. N-ai dec\t s` ghice[ti ce zace \n ele [...]. Dar pentru asta trebuie s` o iei

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Cu Tristan Tzara „\n inima Montparnassului“

adu-mi tu, desear`, la Codrencile, aceast` mitologic` sum` pe care ]i-o voi remite apoi [...]. Nu te sup`ra [i tu, cum m` sup`r eu, c` te sup`r.“ (Fondul Tristan Tzara, Biblioteca Jacques Doucet, Paris) |n toamna lui 1930 locuie[te pe 26, rue de Dragon, acolo unde mama, Olimpia Iovanache, \i trimite cu asiduitate ve[ti din ]ar` Tristan Tzara r`m\ne prietenul cel mai apropiat [i, cel pu]in \n anii ’20, Vinea umbla prin Paris „\nso]it mai \ntotdeauna de vechiul nostru coleg de la G.C.S.R. [Genera]ia Care Se Ridic`], devenit medicinist, care acum purta monoclu, [chiop`ta cu discre]ie [i r`spundea tot la regalul nume de Clovis.“ Este transparent c` sub identitatea imperial` a acestui personaj (Clovis e \ntemeietorul dinastiei Merovingiene, \ntemeietor de ]ar`) se ascunde Tzara, \n raport cu care eroul fic]ional Andrei Mile se prezint` – cu umor – ca fiind Pepin cel Scurt. Romanul neterminat re]ine, de altfel, [i un portret mai amplu, u[or de citit: „un t\n`r calm, mijlociu de statur`, cu p`rul brun [i ondulat, adus piezi[ spre fruntea \n chip de cupol` de la o c`rare aleas` cu grij`. Spr\ncenele arcuite [i lungi \i umbreau ochii struni]i, de faun [ugub`]. Nasul, cu n`ri largi [i neast\mp`rate, cobora printr-o linie u[or acvilin` spre o gur` lacom`, cu buze ro[ii bine croite.“ Dup` cum re]ine, de asemenea, [i deviza acestuia: „Suspend morala“, rostit` „cu o voce placid` [i cu un calm absolut.“

DILEMATECA

ESEU


pagina 20

bini[or... s` nu le treze[ti prea devreme... il ne faut pas être une brute.“ C` principiul acesta elementar este greu de \n]eles st` dovad` episodul statuii lui Spiru Haret, comandat` de „un ministru român, dintre `i sub]iri“ (este vorba despre V.G. Mor]un), care ar fi vrut „ceva cu soclu, cu Patria \n costum de ]`ranc` [i care ofer` o coroan` sau o lir` [...] lui Spiru Haret.“ Propunerea lui Brâncu[i de a realiza, \n locul sculpturii monumentale, F\nt\na lui Haret nu este acceptat`. De[i incidentul dateaz` din 1914, Brâncu[i \[i p`streaz` intact sarcasmul, evoc\nd episodul \n anii ’20: „Haret era un omule] cu cioc, cu cap ]uguiat, cu must`]ile prelungite... Ministrul voia s`-i fac eu asta... o mom\ie pe care s-o cinsteasc` ciorile...“ Despre afec]iunea lui Brâncu[i pentru Vinea [i, mai mult, despre ata[amentul celui dint\i fa]` de ini]iativele artistice ale t\n`rului scriitor dau seam` [i documentele. Dup` o prim` prezen]` a sculptorului \n Contimporanul (fotografia lucr`rii sale Cap de femeie devine coperta num`rului 45, din aprilie 1924), Ion Vinea \i scrie, \n numele s`u [i al lui Marcel Iancu, cu dubla rug`minte de a permanentiza colaborarea la revist` [i, mai ales, de a accepta participarea la expozi]ia preg`tit` de grupare pentru sf\r[itul aceluia[i an. Peste c\teva luni, redactorii Contimporanului revin cu o carte po[tal` (semnat` Vinea, Iancu [i Maxy) iar, \n paralel, Mili]a Petra[cu (care ucenicise, sub numele Petric`, \n atelierul sculptorului) sus]ine [i ea, \ntr-o scrisoare din octombrie 1924, demersurile prietenilor. Potrivit catalogului faimoasei, \ntre timp, expozi]ii (care a avut loc \n decembrie 1924), publicat \n num`rul 50-51 al Contimporanului, au fost expuse lucr`ri din colec]ia Storck: S`rutul, Pas`rea m`iastr`, M-lle Pogani [sic], Cap. Foarte cur\nd, Vinea [i Iancu \i scriu o scrisoare de mul]umire: „Stimate [i iubite maestre, expozi]ia care de-abia s-a \nchis, a Contimporanului, ne-a dat mul]umirea de a constata aproape unanimitatea presei [i a t\n`rului public c\[tigat` pentru ideile noastre. Avem a v` mul]umi dvoastr` \n special pentru aceast` izb\nd`. Cum lucr`rile dvoastr` le-am dob\ndit \n ultimul moment, ele n-au putut apare, \n reproducere, \n num`rul-catalog al revistei. Ne facem \ns` datorie [i [un] titlu de glorie de a v` dedica num`rul v[iitor \n] \ntregime.“ F`g`duiala este ]inut` [i num`rul 52 este consacrat sculptorului. |n scurt timp, \n urma unor dispute \ntre Iancu [i Maxy, cel din urm` trece la Integral. Mili]a Petra[cu \l ]ine la curent pe Brâncu[i cu aceste mi[c`ri [i, totodat`, cu decizia ei de a r`m\ne al`turi de Ion Vinea („un talent d’écrivain admirable“) [i Marcel Iancu, \n gruparea de la Contimporanul. Brâncu[i adopt` [i el aceea[i pozi]ie [i transmite prin c\]iva mesageri dorin]a ca fotografii ale desenelor sale s` nu apar` \n Integral. Sculptorul continua s` fie interesat de

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

ESEU Contimporanul, [i atunci c\nd numerele revistei nu \i s\nt dedicate. O alt` discipol` a sa, Irina Codreanu (Irène Codreano, dup` numele cu care s-a impus \n lumea artistic` francez`), \i trimite, \n mai 1930, un exemplar din revist`. Cel mai probabil, este num`rul 91-92, din aprilie, care con]ine fotografii dup` trei dintre lucr`rile artistei. |n plus, \n plic mai adaug` un document misterios: „Totodat` al`turat o cita]ie de la judec`torul de instruc]ie pe care mi-a dat-o Vinea s` ]i-o trimit. Se caut` s` se \n`bu[easc` aceast` afacere din cauz` c` Vinea e inculpat, totodat` de les majestate. A fost chestionat de 3 ori p\n` acum [i l-ar fi interesat mult s` se fac` t`mb`l`u mare dac` n-ar fi fost [i chi]ibu[ul de les majestate. P`cat c` matale nu te afli p’aci, s’ar fi putut face lat`.“

Cluburi, petreceri [i libr`rii Tristan Tzara \i scria lui Brâncu[i, dintr-o vacan]` italian`, \n vara anului 1923: „Mon cher Brancusi, il n’y a que la France où l’on puisse vivre – le reste du monde est composé de gitanes et de fêtes en carton.“ / „Dragul meu Brâncu[i, doar \n Fran]a se poate tr`i – restul lumii e alc`tuit din ]igani [i petreceri de mucava.“ Se pare c` Tzara avea toat` \ndrept`]irea s` critice distrac]iile din Italia, \n compara]ie cu cele franceze, mai ales \n 1923 pe c\nd, potrivit biografului s`u François Buot, acesta „e de g`sit \n primul r\nd \n rubricile mondene“ ale gazetelor (Tristan Tzara, traducere Alexandru [i Magdalena Boiangiu, Bucure[ti,

2003), care consemnau cluburile [i balurile frecventate de dadaist. Brâncu[i nu se d`dea nici el \n l`turi: „Brâncu[i, geniu al deghiz`rii, ap`rea \n chip de c\nt`rea]` de strad` sau ca satrap oriental, cu un vechi covor persan pe spate [i coliere de zurg`l`i, astfel c` iluzia era perfect`.“ (Jean-Paul Crespelle, Via]a \n Montparnasse, traducere Paul Emanuel, Bucure[ti, 1980) E posibil ca Vinea s` nu fi fost nici el str`in de aceste amuzamente nocturne pariziene. Fapt este c`, dup` model francez, aveau loc uneori [i petrecerile române[ti. {tefan Roll evoc` „un revelion \n casa Mili]ei P`tra[cu [sic]. Masca]i \n eteroclite costuma]ii absurde. Vinea – cu torsul \mbr`cat \n fulgi de bibilic`: un portret viu de Dalí, [...] sau Marcel Duchamp. Marcel Iancu \[i r`sese o jum`tate din musta]a lui bl\nd` care-i \nf`[ura z\mbetul, eu nu mai [tiu cum, Victor Brauner, \ntr-un alt bizar acutrament, Voronca a[ijderi. Dar b`taia nu era de confetti [i serpentine, ci de metafore, de pocnituri urmuziene sau jarryene.“ (\n Contemporanul, nr. 27, 5 iulie 1968) Cu siguran]`, \mp`timitul de c`r]i s-a plimbat adesea pe rue de l’Odéon [i a frecventat cele dou` celebre libr`rii ale epocii. Una, la num`rul 7, „Les amis des livres“, era ]inut` de Adrienne Monnier [i aici puteau fi g`site toate nout`]ile zilei. Peste drum, la num`rul 12, era libr`ria Sylviei Beach, „Shakespeare and Company“, \n care se vindeau \n primul r\nd publica]ii \n limba englez`. |n spa]iul acestor libr`rii [i prin mijlocirea acestor doamne (care prelungesc

Libr`ria Sylviei Beach, „Shakespeare and Company“


DILEMATECA

ESEU

Pe Boulevard Junot Legitima]ia CFR a lui Vinea (MNLR, nr. inv. 21099, cota 21/I/10) adesea \nt\lnirile \n salonul propriei case), scriitorii francezi sau, mai larg, europeni [i cei anglo-americani ajung s` se frecventeze, s` se citeasc` [i, uneori, s` se \mprieteneasc`.

Cu Scott Fitzgerald

pagina 21

Cel pu]in cu unul dintre ei, cu Scott Fitzgerald, Vinea s-a \mprietenit el \nsu[i. Decenii mai t\rziu, scriindu-i prietenei sale Lili Haskil, stabilit` \n Occident, cu rug`mintea de a-i trimite romanele acestuia \n englez`, \l numea \n treac`t „defunctul meu amic din anii 29 [i 30“ (Muzeul Jude]ean „Teoharie Antonescu“, Giurgiu). Nu era deloc dificil \n acei ani s` se \nt\lneasc` [i s` stabileasc` un contact, fie acolo, \n spa]iul libr`riilor din rue de l’Odéon (Scott era foarte legat de compatrioata sa, Sylvia, ca [i de Adrienne Monnier), fie \n cafenele din Montparnasse, fie \n cabaretele [i cluburile pe care nici unul dintre cei doi nu le-au ocolit, fie la seratele, foarte la mod`, date de Nancy Cunard, prietena americanc` a lui Tristan Tzara [i Constantin Brâncu[i. Fire[te, pentru ca cei doi s` stabileasc` o rela]ie, nu era nevoie de un intermediar. Pe l\ng` faptul c` Vinea era un european care vorbea limba englez` (\n vreme ce Fitzgerald nu s-a str`duit niciodat` s` \nve]e mul]umitor franceza), apar]ineau am\ndoi aceleia[i clase a seduc`torului, exercit\nd, f`r` efort, o fascina]ie magnetic` asupra celor din jur. Cuno[teau deja sentimentul z`d`rniciei [i se temeau de ratare, de[i aspirau, \nc`, la glorie [i succes. Aceasta de[i, temperamental, erau firi diferite: americanul era un anxios expansiv, \n vreme ce Vinea era mai cur\nd un taciturn senin [i prompt \n replic`. |i unea apartenen]a la aceea[i genera]ie, cu ex-

perien]ele, temerile [i speran]ele sale, [i, foarte probabil, o anumit` imagina]ie a omenescului, precum [i pl`cerea jocului [i a farsei. De[i Vinea fixeaz` anii amici]iei lor \n 1929-1930 (ceea ce este foarte probabil, dat fiind faptul c` F. Scott Fitzgerald [i so]ia sa, Zelda, au tr`it din martie 1929 p\n` \n februarie 1930 \n Fran]a, iar cea mai mare parte a acestui interval – la Paris), \nclin s` cred c` cei doi s-au \nt\lnit pentru prima dat` \n 1926. E nu doar un an petrecut \n Fran]a de Scott [i Zelda, ci este [i anul \n care celui dint\i \i apare, \n octombrie, la editura parizian` Kra, traducerea francez` din Marele Gatsby. Potrivit lui André Le Vot, romanul este tradus „cumplit“ [i trece „aproape neobservat“ (Scott Fitzgerald, traducere Ruxandra Soroiu, Bucure[ti, 1983). Cu toat` lipsa de vizibilitate a c`r]ii \n lumea literar` francez` [i \n condi]iile \n care scriitorul român nu mai abordeaz` aproape deloc subiecte literare \n publicistica sa, acesta \i consacr` o recenzie entuziast` \n prim`vara anului urm`tor. Presupunerea mea este c`, la acea dat`, Vinea \l \nt\lnise deja pe Fitzgerald [i c` puterea acestuia de fascina]ie [i prietenia dintre ei au fost la originea articolului. Mai mult, scriitorul român face o adev`rat` echilibristic` pentru a pune \n acord concep]ia sa din epoc`, de factur` suprarealist` („romanul a murit“), cu admira]ia pe care o exprim` pentru Gatsby le Magnifique, pe care \l define[te ca fiind „un poem \n care s-au strecurat cu \ndem\nare toate aceste detalii de reportaj“ [i prin care „Scott Fitzgerald izbute[te, la 30 de ani, s` ne impun` aventura sentimental` a lui Gatsby le Magnifique, s` ne intereseze la via]a [i la bel[ugul, la desfr\ul, la idealismul

Fire[te, scriitorul român frecventeaz` cafenelele. {tim sigur c` \ntr-o dup`-amiaz` de miercuri (r`mas` nedatat`) [i-a luat cafeaua, la [ase [i jum`tate, la Deux Magots, unde \l invit`, s`-i ]in` companie, [i pe Tristan Tzara. Alteori, prefera cofet`riile. Una dintre ele se g`sea pe rue Vaugirard [i – \[i aminte[te Vinea dup` c\teva decenii – era ]inut` de „o negres` adorabil`, Philiberte, la nr. 50“ (scrisoare c`tre Lili Haskil). Alteori \i scrie lui Tzara pe o foaie cu p`tr`]ele, dintr-un loc mai pu]in nostim, dintr-o bomb`, \ntr-o stare de noctambul tandru [i ironic („Je t’évoque souvent et te cause – seulement je ne sais pas trop ce que tu deviens – et me contente de ton corps astral – hélas des débauches de vision“) / („Te evoc adesea [i \]i vorbesc – doar c` nu prea [tiu ce mai e cu tine – [i m` mul]umesc cu corpul t`u astral – vai, un desfr\u al \nchipuirii“), de unde promite s` revin`, pe Boulevard Junot, pe lumina zilei: „Je viens te voir un de ces jours vers 31/2-4 h – si tu veux écris-moi un mot“ / „Vin s` te v`d \ntr-una din zilele astea, pe la 31/2-4 – dac` e[ti de acord, scrie-mi c\teva cuvinte“ („Coresponden]` din Paris trimis` de Henri Béhar (II)“, \n Manuscriptum, nr. 3, 1981). Pe Boulevard Junot din Montmartre se afla re[edin]a de om a[ezat a lui Tristan Tzara, dup` c`s`toria din 1925 cu artista plastic` suedez` Greta Knutson. Casa spa]ioas` proiectat` de vienezul Adolf Loos se situa \n avangarda arhitecturii pariziene [i construc]ia ei a fost prilej pentru destule comentarii r`ut`cioase, \n mediile artistice, referitoare la trecerea revoltatului dada la confortul unei locuin]e tihnite. Cu toate acestea, cum Tzara se reapropiase de André Breton [i de grupul suprarealist, din 1928 [i p\n` prin 1932 (c\nd se produce ruptura definitiv`), „vila din Boulevard Junot se transforma \n noul cartier general al grupului. Entuziast, Tzara \[i deschidea baierele pun-

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

[i la ipocrizia Americii de ast`zi.“ (Opere, VII, edi]ie de Elena Zaharia-Filipa[, Bucure[ti, 2005) Inclusiv faptul c` Vinea men]ioneaz` v\rsta lui Fitzgerald mi se pare o dovad` c` scriitorul român cuno[tea mai mult dec\t romanul despre care scrie. Dac` mai lu`m \n calcul [i faptul c` 30 de ani era, pentru scriitorul american, o „v\rst` fatidic` [...], de care se temuse at\t“ (André Le Vot), putem citi aici [i ecoul unor \ncuraj`ri care e posibil s` se fi produs \n \mprejur`ri reale. Din m`rturiile p`strate, reiese c` discretul Vinea era omul solidarit`]ii [i al sus]inerilor \n prietenie. Foarte important e faptul c` exist` [i consecin]e \n ordinea crea]iei celor doi scriitori: hot`r\toare, \n opinia mea, \n ceea ce prive[te orientarea versiunii finale a romanului Lunatecii, \n cazul lui Ion Vinea, [i episodice (dar nu mai pu]in incitante) \n romanul Bl\nde]ea nop]ii al lui Scott Fizgerald.


pagina 22

ESEU gii. Generos, pl`tea facturile, f`cea planuri“ (François Buot ). A[adar, \n dup`-amiezile [i serile \n care \l viziteaz` pe prietenul s`u, Vinea \i \nt\lne[te, uneori – dup` cum avea s` m`rturiseasc` decenii mai t\rziu – [i pe suprareali[ti.

Cu Josephine Baker la Paris, Ploie[ti [i Bucure[ti

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Adolf Loos a proiectat [i alte cl`diri \n Paris. De exemplu, casa \n care a locuit o vreme Josephine Baker [i despre care celebra dansatoare \[i aminte[te: „J’habitais dans un palais aux Champs-Élysées. Il y avait au milieu de l’appartament une piscine tout en marbre, il a fallu deux mois pour la construire. Elle a coûté une fortune, cette piscine, et dans ce palais, ce que je préférais, c’était un bébé jaguar.“ / „Locuiam \ntr-un palat pe Champs-Élysées. |n mijlocul locuin]ei se afla o piscin`, toat` din marmur`, a c`rei construc]ie a durat dou` luni. A costat o avere aceast` piscin`, iar preferatul meu din tot palatul era un pui de jaguar.“ (Les mémoires de Josephine Baker, recuillis par Marcel Sauvage, Paris, 2006) Nu [tim (de[i e foarte probabil) ca Ion Vinea s` fi fost oaspete \n acest palat. Dar [tim, din m`rturiile Henriettei Yvonne Stahl, c` scriitorul a tr`it „celebra lui aventur` cu Josephine Baker. Mi-a povestit c` era \ntr-o loj` la «Folies Bergères», cred, iar \n loja de al`turi era o negres` superb`. |n timpul spectacolului, \n \ntuneric deci, m\na acelei negrese i s-a a[ezat pe um`r etc. A[a a cunoscut-o.“ (Mihaela Cristea, Realitatea iluziei. De vorb` cu Henriette Yvonne Stahl, Bucure[ti, 1996) Nu exist` surse directe care s` dovedeasc` aceast` aventur`. Erau am\ndoi discre]i, de[i f`ceau parte din aceea[i specie a

seduc`torului, despre care Josephine credea c` define[te, de fapt, artistul: „j’ai toujours été amoureuse. L’artiste, l’homme ou la femme, qui n’a pas le sens de la séduction, le don de l’amour, la foi du rendez-vous mystérieux, n’est pas «l’artiste».“ / „\ntotdeauna am fost \ndr`gostit`. Artistul, b`rbat sau femeie, care nu are sim]ul seduc]iei, darul iubirii, credin]a \n \nt\lniri misterioase, nu este «artistul».“ Cu precizarea (la care, de asemenea, Vinea ar fi putut subscrie): „jamais je n’utiliserai les souvenirs de mon cœur et de mes nuits.“ / „nu m-a[ folosi niciodat` de amintirile inimii [i ale nop]ilor mele.“ |n schimb, Josephine istorise[te cu pl`cere – [i cu vii detalii – turneul f`cut \n „frumoasa [i ospitaliera Românie“, \n iunie 1928. |[i aminte[te c` \n ]ara \n care pe unele str`zi cu miros sufocant se plimb` \n voie vaci, porci, capre [i g`ini, a m\ncat cele mai parfumate c`p[uni [i a \nt\lnit fete care vindeau co[uri cu petale de trandafiri – nu \ns` pentru o b`taie cu flori, ci pentru preg`tirea dulce]ii. Desigur, \l evoc` cu umor pe impresarul ei, „Monsieur Tanasse, l’homme le plus connu de Roumanie, à cause de son nez.“ / „Domnul T`nasse, cel mai cunoscut om din România, din cauza nasului s`u.“ Sub bagheta acestuia, a avut spectacole la Teatru Eforie („Eforic“, \n amintirile Josephinei), \n ora[ul „Polesti“ (unde entuziasmul publicului este at\t de mare \nc\t \[i prelunge[te angajamentul) [i la teatrul \n aer liber „Scarabus“, unde, pentru a nu-l aduce pe dl T`nase la apoplexie [i faliment, accept` s` joace sub o ploaie toren]ial`: „Moi, j’avais fermé mon parapluie, et je dansais comme dans un aquarium. Ma ceinture de bananes était pleine d’eau. Les bananes, molles, se détachaient une à une: floc, floc,

par terre. Le public nouveau délirait de joie. La pommade de mes cheveux et mon maquillage me coulaient dans les yeux. J’avais aussi des plumes: j’étais lamentable, un pauvre petit poulet mouillé, trempé, asphyxié. [...] On oubliait la pluie, on tenait, je tenais, nous tenions contre l’orage. Quel public, my friend! Et quel enthousiasme! Et quel orage!... Quel bain! Voilà pour la Roumanie!“ / „|mi \nchisesem umbrela [i dansam ca \ntr-un acvariu. Br\ul meu de banane mustea de ap`. Bananele, moi, picau una c\te una: fleo[c, fleo[c, pe jos. Publicul nou era \n delir de bucurie. Pomada din p`r [i machiajul mi se scurgeau \n ochi. Aveam [i pene: eram jalnic`, o biat` g`inu[` plouat`, ud` leoarc`, asfixiat`. [...] Uitasem de ploaie, rezistam, rezistam, rezistam furtunii. Ce public, my friend! {i ce entuziasm! {i ce furtun`!... Ce potop! Cam at\t despre România!“ |nainte de acest turneu, revista Contimporanul public` (nr. 77, martie 1928), sub semn`tura lui S. Eliad, un text despre Josephine Baker. Dac`, a[a dup` cum s\nt tentat` s` cred, nu e la mijloc o simpl` coinciden]`, atunci articolul poate fi citit [i ca un semn de tandr` sus]inere pe care Ion Vinea obi[nuia s`-l fac`, \n paginile revistelor conduse de el, femeilor din via]a sa. Acest articol a fost realizat \n cadrul Proiectului „Valorificarea identit`]ilor culturale \n procesele globale“, cofinan]at de Uniunea European` [i Guvernul României, din Fondul Social European, prin Programul Opera]ional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 20072013, contractul de finan]are nr. POSDRU/89 /1.5/S/59758.

n


PORTRETE INTERIOARE

Ion Vianu

Lectura neatent` starea de lectur` – este \n func]ie. {i nu numai dup` canoane logice sau didactice. Asta este fascinant: tratatul de geologie te poate duce cu g\ndul la cine [tie ce peisaj \nt\lnit \ntr-o vacan]`, dar [i la oameni, neobi[nui]i sau banali, \nt\lni]i cu acest prilej. ...Dac` lectura devine total neatent`, dac` asocia]iile de idei se \ndep`rteaz` p\n` a nu mai avea nici o leg`tur` cu textul, nu risc`m oare un fel de criz` autist`... care s` fac` lectura inutil`, chiar primejdioas`... delirant`? Sigur. Orice cititor este un critic in potentia, un judec`tor lucid, un public \n sensul cel mai deplin al cuv\ntului... [i totu[i, lectura neatent` are virtu]ile ei. Un prieten c`ruia \i m`rturiseam odat` c` mi se \nt\mpla s` uit con]inutul unor c`r]i pe care le citisem mi-a r`spuns: „Nu se uit` nimic.“ Orice carte citit` las` o urm`, a[a cum orice om care trece printr-o via]` las` o urm`, chiar dac` e uitat. Jules Romains, romancierul unanimist, a publicat acum o sut` de ani Mort de quelqu’un (Moartea unui oarecare). Un om modest moare; \ntre \ncetarea lui din via]` [i \nmorm\ntare pare,

\n con[tiin]a cunoscu]ilor, chiar mai viu dec\t fusese \n via]`. Apoi, imaginea se estompeaz`... dar r`m\ne ceva. Chiar dac` amintirea lui ca individ dispare, r`m\n cuvinte, comportamente, ticuri... Tot astfel, [i o carte las` ceva dup` sine. Po]i s` ui]i c` ai citit-o... \]i r`m\n \ns` fr\nturi de fraz`, convingeri, prejudec`]i... A[a cum Danilo Kisˇ a imaginat \n Enciclopedia mor]ilor o lume \n care ac]iunile cele mai banale, ale in[ilor celor mai obscuri, se depoziteaz` [i supravie]uiesc f`ptuitorilor, ne putem \nchipui o lume a textelor uitate care persist` prin fragmente, automatisme, vorbe, \n uria[ul spa]iu al creierelor unite... Povara istoriei, din care facem parte ca particule infinitezimale, se \nmul]e[te cu povara literaturii, cu urmele ei persistente \n creierele noastre. Cultura este accesul temeinic, solid, la ce este cu adev`rat important; dar este [i acest zumzet, ca al g\zelor \ntr-o zi de var`, d`ruind naturii un fond sonor. S` ne ferim s` credem c` trebuie s` practici voit neaten]ia c\nd cite[ti. Nu ar fi dec\t apologia superificialit`]ii [i aiurelii. Exist` acest zgomot de fond al lecturilor, misterios asociat` cu mesaje din incon[tientul nostru, el \nsu[i color\nd [i \mbog`]ind povara incon[tientului...

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Cartea lui Matei C`linescu despre relectur` con]ine – [i nu este partea ei cea mai pu]in semnificativ` – [i o teorie a lecturii. De c\te ori nu am evocat cu el acest subiect sub variatele lui aspecte! Lectura, spunea el, nu este o simpl` „procesare“ a informa]iei con]inute \ntr-un text. Lectura este o opera]ie mintal` complex`. |n timp ce cite[ti, o mul]ime de lucruri se petrec \n capul t`u. Asocia]ii de idei, amintiri. Dorin]e... ad`ugam. Mai ales dorin]e. Lectura este o ma[in` de fabricat fantasme. Erotice, evident. Dar nu numai. Planuri... de c`l`torie... de m`rire. Este o enorm` diferen]` \ntre a sta f`r` s` faci nimic (\n stare de perfect` trezie!) [i a citi. Cititul, \ns`, este foarte diferit de vis. |n timp ce \n vis legile logicii s\nt abolite (a[a \nc\t, de pild`, dou` persoane pot fuziona \n una singur`), \n starea de citire vagabondajul min]ii men]ine logica. Vorbeam cu el mai ales despre lectura literar`. Dar chiar dac` cite[ti o carte oric\t de obiectiv`, un tratat de istorie sau un memoriu de geologie, starea aceea particular` a min]ii – pe care a[ numi-o, pur [i simplu,

DILEMATECA

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

n

pagina 23


pagina 24

RECENZII

LITERATUR~ Sanda Cordo[, Lumi din cuvinte. Reprezent`ri [i identit`]i \n literatura român` postbelic`, Editura Cartea Româneasc`, 2012, 22,95 lei

Literatura – un ad`post pentru cei pleca]i departe de cas` Profesor la universitatea clujean` [i critic de v\rf al genera]iei sale, Sanda Cordo[ a debutat t\rziu, dup` ani buni petrecu]i prin biblioteci [i arhive, cu un remarcabil studiu de sociologie literar` (Literatura \ntre revolu]ie [i reac]iune,1999) ce surprinde evolu]ia formei estetice \n dinamica ei complex`, ca expresie caracteristic` a unui context specific (istoric, socio-cultural, mentalitar etc.). Pe coordonatele cercet`rii de tip istoriografic, focalizat` pe sociologia lecturii [i estetica recept`rii, \n maniera unui pozitivism luminat cu larg` deschidere teoretic` (à la Paul Cornea, de-o pild`), se \nscriu [i celelalte lucr`ri ale autoarei, p\n` la volumul de fa]` – de fapt, o culegere de studii av\nd ca tem` central` problema reprezent`rii (realit`]ii, identit`]ii) \n literatura român` din perioada comunist` [i postcomunist`. Analiz\nd a[adar fenomenul literar dintr-o perspectiv` mult mai cuprinz`toare dec\t cea estetic`, Sanda Cordo[ spulber` din capul locului iluzia, at\t de drag` criticilor din genera]iile mai vechi, potrivit c`reia literatura [i-ar fi p`strat autonomia, \n pofida cenzurii (institu]ie-cheie \n statul totalitar) incapabile s` \n`bu[e creativitatea scriitorilor autentici. E drept, cenzura nu a anihilat for]a creatoare a scriitorului român, dar a deturnat-o v`dit, d\nd na[tere acelor „hibrizi ideo-estetici“ de care vorbea Eugen Negrici \n c`r-

]ile domniei sale dedicate literaturii sub comunism. Pe de alt` parte, autoarea prezentei lucr`ri ]ine s` atrag` aten]ia c` literatura \ndepline[te \n primul r\nd o func]ie de reprezentare [i de comunicare (s\nt invoca]i teoreticieni ilu[tri ca Frye sau Compagnon, care au reabilitat mimesis-ul „\n numele valorii sale cognitive, publice [i comunitare“), [i tocmai din acest motiv ea cap`t` [i o valoare documentar`, demn` de luat \n seam`, [i mai mult, odat` cu trecerea timpului. Ca atare, d\nd timpul un pic \napoi, primele capitole ale c`r]ii radiografiaz`, prin c\teva studii de caz, literatura anilor ’50, marcat` de ideologia realismului socialist, mai flexibil` atunci c\nd „stegarii“ (Leonte R`utu, Sorin Toma) ies din scen` pentru a l`sa locul junilor reformi[ti, „\nnoitorilor“ (Crohm`lniceanu, Petru Dumitriu, Marin Preda). Pagini substan]iale s\nt consacrate Primului Congres al Scriitorilor din RPR (vezi „1956: calendarul oficial“), convocat de Gheorghe Gheorghiu-Dej cu scopul de a reinstaura oficial „puritatea ideologic` a literaturii“ contra „manifest`rilor formaliste [i decadentiste“. S\nt ani \n care scriitorii „decaden]i“ din vechiul regim se sting \n mizerie [i anonimat, ca Hortensia Papadat-Bengescu, pe c\nd al]ii, ca Arghezi, reu[esc s` reintre \n circuit [i s` profite de noile circumstan]e, cu pre]ul compromisului. Merit` re]inut`, pentru actualitatea ei, aceast` confesiune tar-

LITERATUR~

Un epistolar \ndr`gostit Marius Chivu avea perfect` dreptate c\nd spunea, recenz\nd Cer[etorul de cafea, c` „scrisorile lui Emil Brumaru s\nt o capodoper`.“ Oric\t de bine ai [ti poezia lui Brumaru, oric\t de mult i-ai iubi fluturii, r`da[tele [i melcii, m`rarul, ienibaharul [i c`p[unile – f`r` scrisorile adunate \n acest volum de 638 de pagini, imaginea despre poet, nu mai zic despre om, este incomplet`. Starea lui de spirit aproape permanent` este, a[a cum reiese de aici, \ndr`gostirea, o \ndr`gostire candid`, de hobbit inocent care iube[te pasional oamenii, pisicile, plantele, str`zile cu casele [i gardurile lor, c`r]ile [i personajele lor (despre care vorbe[te ca despre persoane reale). Destinatarii scrisorilor s\nt Lucian Raicu, Leonid Dimov, {erban Foar]`, Radu Petrescu, Alex. {tef`nescu, Ilie Constantin [i Florin Mugur, c`rora le scrie frenetic, \n diverse perioade, \ncep\nd de prin 1967 (lui Dimov) p\n` \n 1980 (lui Lucian Raicu), mereu dezam`git de c\t de rar i se r`spunde – mai pu]in \n cazul lui Florin Mugur, cu care are coresponden]a cea mai \ndelungat` [i cea mai cald`. De altfel, resorturile din spatele „bombardamentului“ de scrisori s\nt diferite. Lui Lucian Raicu, de pild`, singurul de la care nu a[teapt` r`spuns, \i m`rturise[te de ce \i scrie: „Te scoli diminea]a, pe la [ase, deschizi geamul, \]i faci o cafea mare (...), iei o carte (...), respiri, sorbi, cite[ti. Dar vrei s` comunici cuiva pl`cerea celor trei verbe matinale!“ {i mai e ceva: „Scrisorile

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Emil Brumaru, Opere III. Cer[etorul de cafea, Prefa]` de Livius Ciocârlie, Editura Polirom, 2012, 59,95 lei

\mi dau [i frisonul, tensiunea emisiunilor «\n direct». Aici nu se mai poate corecta nimic.“ Scrisorile c`tre Lucian Raicu s\nt [i cele mai literare din tot volumul. Lui, destinatar stimat [i admirat, \i adreseaz` Brumaru at\t un jurnal de lectur` sui generis, \n special a lui Dostoievski, c\t [i, infinit de savuros, un „roman“ al Dolhasc`i, cu personaje insolite precum doctori]a Celesta Tenzi, purt`toare de fust` de piele cu franjuri, ori profesorul Cior`scu, cel care jongleaz` cu pre]ioasele – [i singurele – ce[cu]e de cafea din por]elan din casa poetului, ca s` nu mai vorbim de motanul Sc`mo[il`, care, injectat cu „extras de splin`“ de veterinarul Mih`iescu, pentru c-ar fi fost cam delicat, \ncepe „s` rag`“ [i s` devoreze de vii g`inile gazdei. Impresionant este cum \[i cite[te Brumaru contemporanii: empatic, atent, recunosc`tor, cu intui]ii remarcabile. Cite[te, de pild`, Clipa cea repede a lui Sorin Titel [i-i scrie lui Raicu: „|mi c\nt` sufletul dulce-amar \n timpul lecturii. {i am ajuns doar la pagina 127, mai am, mai am, s\nt bucuros, \i mul]umesc din inim`, din toat` inima, lui Sorin Titel.“ |i [tie \nc` din manuscris poezia lui Dimov [i-i declar`: „tu, Dimov, faci ceva uluitor, a[ spune c` schimbi macazul unei \ntregi literaturi.“ Exclam` cople[it: „Ce magistral` lec]ie e Teroarea bunului sim]! Ce greu e s` scrii cum o face el! (Mircea Dinescu, n.m.) Adic` tr`ind fiecare r\nd!“ {i nu numai de c`r]i este

div` a poetului de la M`r]i[or: „intelectualitatea noastr` repet` acela[i zig-zag politic de totdeauna \ntre cele dou` extreme. O convingere [i o credin]` i-au lipsit.“ Captivante s\nt [i celalalte studii, at\t cele privitoare la lumea româneasc` de dinainte de 1989, c\t [i cele pe subiecte de actualitate, cu imersiuni \n literatura contemporan` (Mircea C`rt`rescu, Gheorghe Cr`ciun, Gabriela Adame[teanu, Norman Manea etc.). |n fine, dup` ce constat` c` literatura nu mai reprezint`, acum, dec\t „un discurs oarecare, cu o relevan]` minor` \n c\mpul social“, Sanda Cordo[ semnaleaz` un fenomen compensatoriu, care face ca problematica identitar` s` ajung` „supratema literaturii de dup` 1990“ – vezi, mai ales, capitolul „Noii nomazi. Tema migra]iei \n literatura român` postcomunist`“, de unde afl`m c` românii ar fi devenit „un popor de nomazi“. Noroc c` literatura („lume de nic`ieri, loc predilect al celor \nfr\n]i“, cum frumos zice Sanda Cordo[ \n finalul c`r]ii de fa]`) le-a oferit tuturor celor pleca]i ad`postul de care aveau at\ta nevoie. R`m\ne de v`zut pentru c\t` vreme.

Antonio Patra[

vorba. Nu mai [tiu alt scriitor român care s` fi scris despre un confrate cu at\ta afec]iune cum scrie el despre Dinescu: „Era \nalt, sub]ire, avea plete aproape blonde, p`rea uluit el \nsu[i de poeziile pe care le spunea (...), se sim]ea «geniul», plutea \n jurul lui ceva sf\[ietor de ginga[, un fel de r`suflare a \ngerilor p`zitori, aburul ocrotitor al g`rzii personale de serafi. (...) Doamne, m` g\ndesc eu acum, eu am v`zut poezia \ntruchipat` \ntr-un om!“ Fa]` de prieteni, Brumaru face pasiuni devastatoare, le scrie s`-i invite la Dolhasca, mereu avid de companie, iar c\nd ace[tia \nt\rzie, ca „Dimovii“, pluseaz`: „V` a[tept la fiecare tren, de m\ine!“ Lui {erban Foar]` \i declar`: „Mi-e dor de tine, de[i nici nu te-am cunoscut.“ {i-apoi e pixul Parker, primit cadou de la Florin Mugur, care devine talisman [i „pixul nostru“. Oric\t m-a[ str`dui, mi-e imposibil s` cuprind aici bog`]ia de nuan]e afective din Cer[etorul de cafea. Revin la ce spuneam ini]ial: pentru admiratorii lui Emil Brumaru, scrisorile s\nt lectur` obligatorie.

Lumini]a Corneanu


Philippa Gregory, Fiica eminen]ei cenu[ii, traducere din limba englez` de Anacaona M\ndril`, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2013, 39,95 lei

Romane istorice pe cea a Europei, \ntr-un mod ireversibil, pe termen extrem de lung. |n 2009, scriitoarea „a recidivat“ cu un nou [ir de nara]iuni istorice (intitulat, simbolic, „The Cousins’ War“, aluzie la „R`zboiul Celor Dou` Roze“), un fel de prequel al dinastiei Tudorilor, prequel axat, firesc, pe predecesorii protagoni[tilor din colec]ia epic` anterioar`, \n spe]` Plantagene]ii. Primul roman al seriei, The White Queen (tradus drept Regina alb`), s-a ocupat de Elizabeth Woodville, so]ia monarhului Edward al IV-lea, pe c\nd cel de-al doilea – intitulat The Red Queen, din 2010 (publicat, \n 2011, [i \n versiune româneasc`, la Polirom, cu titlul Regina ro[ie) – duce povestea mai departe, c`tre debutul istoriei Tudorilor. Personaj central devine aici Lady Margaret Beaufort, mama lui Henric al VII-lea, bunica faimosului Henric al VIII-lea [i str`bunica monarhei canonice Elisabeta I. Margaret e fiica Ducelui de Somerset, John Beaufort (dec`zut din drepturi pentru o presupus` tr`dare, \nainte de na[terea fetei sale, posibil sinuciga[, de[i cronicile se contrazic \n aceast` privin]`, unele sus]in\nd c` ar fi murit, bolnav, \n exil) [i, ca orfan` patern`, se va reg`si sub diverse „protectorate“ masculine, din elita societ`]ii engleze a momentului. Faptul determin` necesitatea c`s`toriilor ei rapide [i numeroase, [tiut fiind c`, \n cultura european` tradi]ional` [i, cu prec`dere,

SF D`nu] Ungureanu, Marilyn Monroe pe o curb` \nchis`, Colec]ia „SFFH“, Editura Tritonic, 2012, 28 lei

Servus, poveste, aidi pa! treia, \n care autorul/redactorul s` rezolve aceast` problem` care face cartea, cel pu]in pentru mine, de necitit. O povestire care ar fi meritat mai mult – noi, cititorii, am fi meritat mai mult \n leg`tur` cu ea – este „Cea]`“. Aici avem un alt fel de poveste despre dou` ora[e, unul al nostru [i unul „al lor“. Un ora[ de pe P`m\nt se \ntretaie cumva cu un ora[ populat de alte fiin]e, dintr-o alt` dimensiune, ni[te fiin]e de cea]`. A[a bine se \ntretaie cele dou` ora[e, \nc\t Tomas se treze[te c` \mparte locuin]a cu o femeie-de-cea]` pe care o nume[te Vineri, situa]ie c`reia trebuie s`-i fac` fa]` at\t intern, \n rela]ia direct` cu ea, c\t [i extern, prin gestionarea rela]iilor cu ceilal]i oameni vizavi de aceasta. Pentru c`, nu?, societatea trebuie s`-]i permit` s` locuie[ti cu cine vrei, s` ai ce rela]ii vrei cu cine vrei (sau e[ti nevoit, m` rog) etc. Interesant` premis`, dou` lumi \n contact – lumea noastr` care nu [tie, nu e preg`tit` pentru a[a ceva, [i lumea „lor“, care \ncearc` s` ne \n]eleag`. Uite o idee provocatoare, hai s` vedem ce iese din asta, p\n` unde merge autorul cu specula]ia, cu \nc\ntarea... Numai c` totul este \necat \n maniera de abordare a subiectului, pe care [i-a propus-o Ungureanu, aceea de a-[i pune \n valoare talentul dramaturgic, [i ne afl`m c\nd \n plin teatru absurd, c\nd \n teatru pur [i simplu, c\nd \n SF. Cititorul trebuie [i-a[a s` accepte o conven]ie

Codrin Liviu Cu]itaru

de lectur` pentru a putea p`trunde \ntr-un text SF, \n poveste. Mai multe conven]ii \ns` mi se pare prea mult, mi se pare exact ce-i trebuie unui text pentru a-[i alunga cititorii. A, [i mai e poezia, doamnelor [i domnilor, poezia! Peste toate astea, ca un giulgiu sau ca o n`fram`, poezia! P\n` la urm`, ce vrea cititorul c\nd cite[te o carte? O poveste. E prea mult? Teoretic, nu. {i asta [i ob]ine \n general, pove[ti mai mult sau mai pu]in reu[ite, asta c\nd autorul român (vorba cuiva) se ab]ine s` fie genial [i nu ]ine cu tot dinadinsul s` ias` el \n fa]`, ci renun]` la asta \n favoarea pove[tii. D`nu] Ungureanu are condei, are talent, [tie cu vorbele, cu dialogurile, cu metaforele, cu alegoriile [i parabolele, dar... Dar nu se poate ab]ine de la a fi genial. {i servus, poveste, aidi pa! D`nu] Ungureanu este unul dintre cei mai aprecia]i autori români de F&SF. Dar eu \nc` \l a[tept s`-mi spun` ni[te pove[ti pe care s` le pot citi p\n` la cap`t.

Michael Haulic`

pagina 25

D`nu] Ungureanu este unul dintre cei mai aprecia]i autori români de F&SF. |n ultimii doi ani i-au ap`rut, reeditate, primele dou` volume: A[tept\nd \n Ghermana (Eagle, 2010) [i Marilyn Monroe pe o curb` \nchis` (Tritonic, 2012). Ambele – \n edi]ii revizuite, pentru cititorii din alt veac, din alt mileniu. Volumul ap`rut la Tritonic, unul de povestiri, este [i cel cu care a debutat Ungureanu, \n 1993. Ce mai spun azi cititorilor români ni[te povestiri SF, publicate cu cel pu]in 20 de ani \n urm`? C\nd \n primele trei pagini din „Zbor de pe muntele lini[tit“ apar Rodin, Picasso, Shakespeare, Michelangelo – care nu fac nimic deocamdat`, stau [i ei pe-acolo, \nghesui]i to]i laolalt` –, pot s` m` g\ndesc c` delirul este noua specie literar` pe cale de apari]ie. Iar rachiul de l`stari [i cobili]a (la Paris, pe umerii lui Rodin) las` prin text urmele de umor ale unui scenarist de scheciuri pentru televiziune. Ca s` ne plas`m \ntr-un delir accentuat, f`cut, artificial, menit s` stoarc` reac]ii, nu s` spun` o poveste. {i totu[i, spre final, avem parte [i de a[a ceva: „|n urma lui venea prim`vara“ (mi-a amintit de Marin Lup[anu). Din „Ninge sub blogul Diomat“ n-am re]inut dec\t nehot`r\rea timpurilor verbale, lucru remarcat [i \n alte scrieri ale lui Ungureanu, \ngreun\ndu-mi lectura [i alt`dat` ori f`c\ndu-m` s-o abandonez. P\n` [i \n cazul celebrului roman A[tept\nd \n Ghermana... voi a[tepta o edi]ie a

\n cea medieval`, o femeie nu are identitate precis` dec\t prin medierea unui b`rbat, de regul` tat`l ori so]ul. The Lady of the Rivers (din 2011), penultimul roman al seriei, \ntoarce povestea \n timp la Jacquetta de Luxenburg – mama Elisabetei Woodville din Regina alb`. Tot o femeie din universul mar]ial al „Rozelor“ (Casa de Lancaster [i Casa de York) urm`re[te [i cel mai recent volum al scriitoarei (ap`rut, \n 2012, \n Anglia), din seria The Cousins’ War – The Kingmaker’s Daughter/ Fiica eminen]ei cenu[ii (tradus de cur\nd \n român`): Anne Neville, consoarta lui Richard Gloucester [i viitoare regin`. Ca [i predecesoarele sale epice, Anne se contureaz`, \n postur` de personaj, \ntr-o schem` narativ` cumva obligatorie, impus` de istoria propriu-zis`: marginalitate, m`rire [i dec`dere. Este aici, f`r` \ndoial`, o triad` inevitabil` a destinului lumesc, dar [i un puseu romantic al oric`rei retrospec]ii istorice, de care Philippa Gregory nu se arat` str`in` \n nici unul dintre romanele ei.

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Scriitoarea britanic` Philippa Gregory a devenit celebr` pe scena literar` interna]ional` cu romane istorice – gen mai pu]in frecventat de elita prozatorilor contemporani. Pove[tile ei par foarte documentate [i autentice (cu o \nclina]ie destul de vizibil` c`tre obsesia romantic` a „culorii locale“), de[i criticii i-au repro[at, mai mereu, anumite inexactit`]i cronologice. Istoria vizat` de Gregory e cea a „sexului secund“, adic` a femeilor cu un rol crucial (de]inut, paradoxal, \n pofida condi]iei lor „periferice“, a[a-zic\nd) \n tradi]ia englez`. Perspectiva narativ` din crea]iile autoarei r`m\ne de aceea insolit`, apar]in\nd protagonistelor amintite, [i nu eroilor consacra]i din trecutul insular, eroi func]ionali, \n viziunea autoarei, mai cur\nd ca elemente de decor dec\t ca f`uritori de istorie. |n special, intrigile din seria „Tudorilor“ au impus-o pe Gregory \n aten]ia publicului – e adev`rat, [i prin diversele ecraniz`ri hollywodiene: super-popularul The Other Boleyn Girl din 2001 (tradus la noi cu titlul Surorile Boleyn), The Queen’s Fool (2003), The Virgin’s Lover (2004), The Constant Princess (2005), The Boleyn Inheritance (2006) [i The Other Queen (2008). Perioada acoperit` de aceste tomuri cuprinde aproximativ cinci-[ase decenii din secolul al XVI-lea englez. Evenimentele surprinse \ns` \n intervalul fic]ional propus de Gregory au un impact imens, influen]\nd istoria Marelui Albion [i

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~


pagina 26

MEMORIALISTIC~ Martin S. Martin, America povestit` unui prieten din România, Colec]ia „Convorbiri/Coresponden]`/Portrete“, Editura Humanitas, 2012, 42 lei

Dou` lumi, dou` vie]i Dup` patruzeci [i cinci de ani petrecu]i \n România comunist`, un reputat medic chirurg, sim]ind c` \ncepe s` se sufoce, din punct de vedere profesional, \n ]ar`, decide, \n 1985, s` plece definitiv \n Statele Unite. Acolo e nevoit s` ia totul de la cap`t, dar, cu experien]a deja dob\ndit` \n România, la care se adaug` o tenacitate [i o putere de munc` fantastice, reu[e[te s` \[i construiasc` o carier` de succes \n Lumea Nou` [i s` se bucure din plin de oportunit`]ile oferite de visul american. Ajuns la vremea pensiei [i a bilan]urilor, doctorul realizeaz` c` a tr`it, \n dou` lumi diferite, dou` vie]i extrem de diferite: una marcat` puternic de relele comunismului, cealalt` modelat` profund de valorile [i modul de via]` americane. Iat` pe scurt povestea autorului care, \ncurajat de un bun prieten-editor, \[i a[az` \n pagin`, \n form` epistolar`, g\ndurile, p`rerile, impresiile, emo]iile [i amintirile despre America. Este o pledoarie pro-SUA care accentueaz` lucrurile bune [i le trece cu vederea pe celelalte, e viziunea unui român \ndr`gostit de America – ne-o spune, \nc` din introducere, prietenul-editor Gabriel Liiceanu. Fiind destul de apropiat subiectului, mi s-a p`rut c` sun` promi]`tor, mai ales c` nu mai citisem de mult ceva numai de bine despre America. |ncep s` parcurg prima din cele 12 scrisori-

capitole [i, surpriz`, g`sesc cu totul altceva: cartea de bine \ncepe prost pentru America, cu un discurs \ncr\ncenat \mpotriva pre[edintelui Obama \nsu[i, discurs garnisit cu „dezv`luiri“ din trecutul de activist de st\nga al acestuia, decupate parc` din propaganda de YouTube a republicanilor fundamentali[ti. Citind mai departe, realizez c` nu e o gre[eal`: obsesiile anti-Obama (c`ruia i se prognoza, la vremea scrierii c`r]ii, pierderea alegerilor dup` finalul primului mandat), anti-liberalism [i anti-st\nga, \n general, str`bat \ntreaga lucrare. Parcurgerea c`r]ii m` l`mure[te c` nu e vorba de o simpl` poveste despre America, ci de una intens politizat`. Cartea ar fi trebuit s` se numeasc` „America povestit` unui prieten din România de un român-american-republican-ultraconservator“. Citit \n aceast` cheie, con]inutul „exclusiv pozitiv“ – cum spune autorul – al lucr`rii devine mai u[or de \n]eles, dar [i mai pu]in atractiv [i, pe alocuri, mai greu de acceptat. Afl`m, de exemplu, faptul pozitiv c` \n universit`]ile americane tinerii s\nt sp`la]i pe creier (parc` suna mai frumos The Closing of the American Mind) [i c` political corectness este, evident, o catastrof`. Desigur, corectitudinea politic` a adus multe exager`ri, dar a [i corectat multe nedrept`]i. Un exemplu rapid: pentru coperta c`r]ii a fost selectat` o

MENTALIT~}I Lumini]a Dum`nescu, Familia româneasc` \n comunism, Presa Universitar` Clujean`, 2012, 4,21 lei

Sondajele ne arat` c` nu doar cei care [i-au petrecut o mare parte din via]` \n comunism, ci [i unii dintre cei n`scu]i dup` marea schimbare sus]in c` se tr`ia mai bine \nainte. Dac` memoria colectiv` p`streaz` astfel de reprezent`ri pozitive ale trecutului nostru recent, discursul istoric propune o cu totul alt` imagine, potrivit c`reia cei 50 de ani de regim comunist au fost un fel de Ev Mediu \ntunecat, un co[mar din care nu ne-am trezit \nc`. Anima]i de un militantism anticomunist, istoricii au insistat cu prec`dere asupra laturii totalitare [i represive, f`r` s` ia \n calcul toate consecin]ele, adesea contradictorii, pe care regimul le-a avut asupra zonelor profunde ale existen]ei cotidiene. De altfel, via]a privat` \n comunism este un subiect periferic, prea pu]in abordat de istoriografia româneasc`. |nc` din introducerea c`r]ii sale, Lumini]a Dum`nescu, specialist \n istoria familiei [i a copil`riei, ]ine s` precizeze c` \[i propune s` abordeze f`r` parti-pris acest trecut recent: „multe, foarte multe m`suri pozitive – de protec]ie a familiei, bun`oar` – au fost introduse \n premier` \n România \n timpul comunismului. Nu putem ignora adev`rul istoric, tot a[a cum nu trebuie s` evit`m s` vorbim despre lucrurile bune \nt\mplate \n socialism – at\tea c\te au fost – din teama de a nu fi b`nui]i de false simpatii comuniste.“ Abord`rile de istorie a familiei \n perioada comunist` au ca subiect predilect momentele de

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

O istorie sincer` a familiei ruptur`, dramatice, cum a fost punerea \n practic` a severei politici pronataliste a lui Ceau[escu, odat` cu intrarea \n vigoare a celebrului decret din 1966 de interzicere a avortului. |n primul capitol, tocmai pentru a sesiza at\t continuitatea c\t [i schimbarea, autoarea aduce \n discu]ie \ntreg cadrul legislativ al familiei \n perioada 1864-2011, toate legile [i decretele care au reglementat via]a privat` a românilor \n epoca modern`. Primele m`suri coercitive ale statului comunist de interzicere a \ntreruperii sarcinii, luate \n 1948, nu s\nt o premier`, ele continu\nd o \ntreag` tradi]ie anti-avort, prezent` \n legiuirile medievale române[ti, precum [i \n cele moderne. Biserica n-a \ncetat nici ast`zi s` condamne avortul, un p`cat capital, asimilat omuciderii. Motiva]ia interzicerii avortului prin decretul din 1966 nu mai este una religioas`, ci politic`: avortul este v`zut ca un atentat la corpul social, fiind considerat o crim` contra statului comunist. Procrearea era o datorie patriotic`. Trebuie semnalat faptul c`, sub raport strict legislativ, condamnarea avortului nu este un act cu specific pur comunist. |ns` consecin]ele acestui decret, controlul poli]ienesc [i suferin]ele inimaginabile care au urmat au f`cut din cazul românesc un unicat \n istoria familiei europene. Proced\nd la o nou` interpretare, mai nuan]at` [i contextualizat`, a datelor istorice, sociologice [i demografice, autoarea contureaz` tipologia familiei române[ti \n perioada comunist`.

RECENZII imagine cu patru copii americani, to]i albi [i unul mai blond dec\t cel`lalt. C\t de reprezentativ` este aceast` imagine pentru melting pot-ul etnic al Americii? |n rest, un amestec de informa]ii istorice, sociale [i culturale, nu foarte str`ine cititorului c\t de c\t avizat, \mpletite cu pove[tile de via]` ale autorului, care r`m\n partea cea mai interesant` [i original` a c`r]ii. S\nt savuroase [i bine scrise paginile dedicate unor subiecte precum polite]ea sau gastronomia la americani, sau portretele de români \nt\lni]i \n America. |ncr\ncenarea ideologic` r`m\ne punctul sensibil al c`r]ii. |n \ncercarea – bine inten]ionat`, de altfel – de a demonta ideile preconcepute despre America, \mp`m\ntenite \n România, [i de a lupta contra antiamericanismului ce ia amploare \n lume, autorul activeaz` o serie de alte prejudec`]i rezultate dintr-o viziune de hardliner conservator. |mp`rt`[it` de o parte a popula]iei americane, aceast` viziune nu s-a dovedit totu[i suficient de conving`toare la ultimele alegeri preziden]iale [i nu pare a avea for]a de seduc]ie necesar` pentru a cuceri inimile, min]ile [i respectul restului lumii, la \nceput de secol XXI.

Bogdan Barbu

Adversar` a cli[eelor care acrediteaz` un model linear [i ireversibil, cercet`toarea arat` c` formele tradi]ionale coexist` cu cele moderne, nu numai \n perioada comunist`, ci [i ast`zi. Industrializarea, exodul urban [i educa]ia de mas` au dezarticulat masiv anumite componente ale familiei tradi]ionale, \n timp ce altele au fost, paradoxal, consolidate \n anii regimului comunist. Familia a r`mas ultima oaz` de refugiu [i de rezisten]` \mpotriva agresiunii totalitare, \nt`rindu-[i leg`turile de solidaritate \ntre membrii ei [i func]iile de suport material [i moral. Caracterul sistematic al abord`rii [i evitarea unei perspective ideologizate s\nt dou` caracteristici esen]iale ale lucr`rii Lumini]ei Dum`nescu. Avem toate [ansele s` \n]elegem mai bine trecutul recent, acum, odat` cu afirmarea unei noi genera]ii de istorici care evalueaz` – nuan]at, obiectiv [i cump`nit deta[at – perioada comunist`.

Alexandru Ofrim


F. Bacon, Cele dou` c`r]i despre excelen]a [i progresul cunoa[terii divine [i umane, traducere din englez`, note [i comentarii de Dana Jalobeanu [i Grigore Vida, Studiu introductiv de Dana Jalobeanu, Editura Humanitas, 2012, 59 lei

Primul modern, Dumnezeu \nsu[i tre veacurile XVI [i XVII, unde problema noului [i a reformei cunoa[terii are o component` politic` evident` (iar viitorul baron de Verulam o m`rturise[te prin \ntregul s`u [ir de implic`ri politice) [i, la fel, o component` religioas` anticatolic` nu mai pu]in semnificativ`. Visul persuad`rii capetelor regale cu necesitatea sus]inerii financiare a \nv`]`m\ntului ca o politic` de stat, al`turat` criticii agonisticii universitare ca practic` generalizat` a Evului Mediu, ]in de un mod de a vedea producerea cunoa[terii foarte nou [i cu o component` politic` [i religioas` at\t de marcante, \nc\t aceste dou` componente au f`cut parte ulterior, \n mod subsidiar \ntotdeauna, din proiectul filozofic al modernit`]ii. C\nd Bacon a[az` chiar \n titlul operei sale dimensiunea juxtapus` a „celor divine [i umane“ drept trasare a regiunilor cunoa[terii, evocarea defini]iei universal cunoscute a filozofiei, transmise de Cassiodor secolelor ulterioare, rezoneaz` drept anun]area unui adev`rat stil, de care, \ntr-adev`r, lucrarea abund`. El const` \n preluarea erudit` a unor teme ale antichit`]ilor greco-latine [i reinterpretarea lor \ntr-o cheie resemnificat`, \n centrul c`reia st` o singur` idee: necesitatea unei reforme politico-religioase a producerii cunoa[terii, adecvat` modului \n care Bacon \[i cite[te spiritul propriului timp drept propice unei asemenea reforme. Reform` care trebuie s`

ARTE Victor Ieronim Stoichi]`, Instaurarea tabloului. Metapictura \n zorii timpurilor moderne, traducere din limba francez` de Andrei Niculescu, Editura Humanitas, 2012, 59 lei

Experien]ele autoreflexive ale imaginii la \nceputurile modernit`]ii Analiza procesului de interogare a limitelor reprezent`rii \ncepe cu imaginile inversate ale lui Pieter Aertsen, care a[az` episodul religios \n fundalul a ceea ce la prima vedere pare o natur` moart`. „Obiecte teoretice“ pentru Stoichi]`, ele ilustreaz` aspecte esen]iale pentru teza c`r]ii: s\nt medita]ii autoreflexive ce tematizeaz` cadrul, caracterul intertextual al asamblajului de imagini, strategiile prin care imaginea poate, \n ambian]` protestant`, s` (mai) serveasc` drept suport pentru devo]iune, importan]a procesului de dedublare pentru geneza noilor genuri picturale – subiecte pe care autorul le dezvolt` \n capitolele urm`toare. Astfel, o parte important` este dedicat` felului \n care medita]ia asupra limitelor fizice ale imaginii este integrat` \n imagine, de la reprezentarea \n trompe l’oeil a ramei, la problematizarea decupajului pe care \l opereaz` tabloul prin deschiderile ce ne permit intrarea \n imagine (ferestre, ni[e, u[i) [i la punctul maxim al reflec]iei picturii asupra statutului s`u – lucrarea lui Cornelis Norbertus Gijsbrechts care reprezint` iluzionist reversul unui tablou. O alt` sec]iune analizeaz` punerea \n scen` a autorului: mai mult dec\t simple portrete ale produc`torului operei, autoportretele epocii moderne timpurii ni se dezv`luie ca instan]e de inser]ie auctorial` ce fac aluzie – prin autoreflexie \n oglind` – la natura picturii ca reflexie, dejuc\nd \ns` acest mit prin problematizarea scenariului

Alexander Baumgarten

de produc]ie. Meninele lui Velázquez constituie probabil cazul cel mai complex al transform`rii picturii \n discurs metapictural printr-o medita]ie profund` asupra produc]iei reprezent`rii, ce angajeaz` toate elementele acestui scenariu poietic: pictorul [i instrumentele sale, pictura obiectualizat`, oglinda, modelul, atelierul, contextul colec]iei de picturi. O carte despre statutul imaginii, scris` – cum spune autorul \n introducere – \n momentul disolu]iei tabloului, este o provocare pentru un cititor dintr-o nou` epoc` de profund` criz` a imaginii, iar, din aceast` perspectiv`, conjunc]ia \ntre destinul imaginii [i dezvolt`rile [tiin]ifice ale secolului al XVII-lea (mai degrab` o raritate \n anii apari]iei c`r]ii) este cu at\t mai interesant`; tocmai de aceea, publicarea ei este salutar` \n peisajul editorial românesc, at\t de s`r`c`cios \n zona studiilor vizuale.

Ioana M`gureanu

pagina 27

Editura Humanitas propune cititorilor s`i o mult-a[teptat` reeditare a c`r]ii lui Victor Ieronim Stoichi]` – Instaurarea tabloului. Metapictura \n zorii timpurilor moderne. Cartea, publicat` pentru prima oar` \n francez` \n 1993, [i-a g`sit \n 1999 locul firesc \n spa]iul colec]iilor regretatei Edituri Meridiane, unde autorul publicase primele sale c`r]i [i coordonase importante traduceri din teoria artei europene. Seria de autor Victor Ieronim Stoichi]` a Editurii Humanitas era incomplet` f`r` acest volum, nodal pentru \n]elegerea parcursului intelectual al autorului, a interesului s`u pentru destinul conceptului occidental de reprezentare. Plec\nd de la distinc]ia lui Hans Belting dintre „Era Imaginii“ [i „Era Artei“, Victor Ieronim Stoichi]` urm`re[te procesul de constituire a no]iunii moderne de art`, plas\ndu-[i analiza \ntr-un moment istoric critic pentru redefinirea statutului imaginii – secolele XVI-XVII –, \ntr-un context social extrem de complex, la intersec]ia \ntre dezbateri religioase despre imagine, noi concep]ii [tiin]ifice despre procesul vizual [i emergen]a unor structuri sociale care antreneaz` modific`ri profunde pentru produc]ia artistic` (apari]ia colec]iilor private, a pie]ei de art`). Dincolo \ns` de noua func]ie social` [i economic` a obiectului artistic, ceea ce define[te modernitatea \n pictur` este caracterul autoreferen]ial al demersului artistic, metapicturalitatea.

aib` \n centru transformarea tuturor mijloacelor experien]ei disponibile – de la carte la natur`, de la astrolab la compas [i de la uneltele agricole la tehnicile medicale –, \n vederea descoperirii noului-util umanit`]ii. Dac` \n]elegem prin umanitate acea comunitate larg` [i \n plin` expansiune geografic` a secolului s`u, \n]elegem de ce cosmografia, istoria natural` [i agricultura stau \n centrul noului model al [tiin]ei sale. O asemenea poft` de a asuma lumea, exploziv` \n paginile tratatului, este explicabil` f`r` a face din Bacon un spirit laic, \n sensul restrictiv al cuv\ntului. Mai util` \n]elegerii este o privire atent` \n epoc` [i o sesizare a unui fapt bine cunoscut: secolul lui Bacon avea un Dumnezeu foarte nou, n`scut de o reform` recent` [i cu o imens` nevoie de legitimare. Iar acest lucru s-a petrecut \n valurile rev`rs`rii sale peste toate domeniile cunoa[terii.

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Dana Jalobeanu [i Grigore Vida ne-au pus la dispozi]ie recent o foarte frumoas` traducere, la Editura Humanitas, a lucr`rii, din 1605, a lui Francis Bacon – Cele dou` c`r]i despre excelen]a [i progresul cunoa[terii divine [i umane. Toat` cartea este o explozie de entuziasm intelectual – [i acesta este primul cap de pod pe unde cititorul poate p`trunde spre sensurile acestui tratat. |n primul r\nd, entuziasmul traduc`torilor [i exege]ilor: la fiecare r\nd al Studiului introductiv, te la[i cuprins de emana]ia unei bucurii generate de st`p\nirea [tiin]ei erudite, clare, punctuale, lucide, armonioase, care [tie bine s` dozeze informa]iile particulare, cu puterea de a surprinde universalitatea evenimentului. Lectura nuan]eaz` [i prinde \n context figura intelectual` a lui Bacon, desprinz\ndu-l din cli[eele care au modelat istoriile modernit`]ii [i care \l vedeau drept promotorul unei ideologii a nout`]ii complet ie[ite din matca unei continuit`]i a g\ndirii, pentru care Antichitatea [i istoria filozofiei ar fi avut prea pu]in` importan]` ca s` mai serveasc` la construc]ia unei noi umanit`]i [i pentru care g\ndirea universitar` ar fi prea perimat` ca s` mai poat` determina un rod \n contextul unei noi epoci. Dimpotriv`, ceea ce citim \n exegeza subtil` a Danei Jalobeanu [i putem urm`ri \n notele savante [i foarte am`nun]ite ale \ntregului volum este un Bacon ancorat \n problemele Angliei din-

DILEMATECA

RECENZII

FILOZOFIE


pagina 28

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Constantin Vic`

O dispari]ie cu t\lc

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Dispari]ia serviciului Google Reader, la 1 iulie 2013, nu va l`sa un gol \n vie]ile noastre, a[a cum s-ar fi crezut, dar ne spune multe despre ritmul lumii digitale [i \n ce rela]ie ne afl`m cu „suveranii“ ei. Google Reader nu era o aplica]ie online pentru citit c`r]i, ci fluxuri RSS, fluxuri care vin de la acele website-uri la care e[ti abonat (prin aceast` metod`). A fost unul dintre primele servicii de o importan]` major` \n constituirea noului mod de utilizare a informa]iei online. Odat` cu acest serviciu, s-a creat leg`tura dintre emi]`torii de informa]ie [i receptorii ei pe o platform` comun`, de lucru, a primitorului. Trecerea \ntre serviciul de coresponden]` [i cel de urm`rire a fluxului informa]ional era la \ndem\n`, era o solu]ie integrat` [i la fel de portabil`. Dar suveranul Google nu are chef s`-[i piard` banii cu utilizatorii experimenta]i (pentru c`, \n fond, s\nt mai pu]ini cei care-[i selecteaz` prin fluxuri RSS web-ul lor dec\t cei care se las` pierdu]i \n bulg`rele informa]ional) [i prefer` s` se concentreze pe serviciile monetizabile, din care poate extrage mai multe date personale, deci mai multe oportunit`]i de profilare. Serviciul Google Reader avea utilizatori, dar prea

pu]ini. {i \ntr-o lume a falsei gratuit`]i (cum e Internetul corporatizat, nu Wikipedia), ceea ce nu str\nge destul de mul]i „clien]i“ nu poate fi sus]inut. E o lec]ie cu mai multe \nv`]`minte. R`spunsul disperat a fost cel al peti]iei online care a str\ns extrem de repede 100.000 de semn`turi pentru a conserva serviciul. Marele gigant va z\mbi cu \ng`duin]` [i nu va face nimic. R`spunsul pragmatic e s` c`ut`m o sc`pare. Salva]i RSS-ul! Feedly este preg`tit s` preia tot ce f`cea Google Reader, ba chiar mai mult dec\t at\t. Pe baza unui algoritm nu foarte complicat (plus o m\n` de curatori) [tie s` recomande [i alte surse de [tiri care te pot interesa, pe baza preferin]elor tale. Partea cu adev`rat inovativ` \n raport cu fostul serviciu Google este designul: informa]iile nu mai vin \n liste de titluri, ci \ntr-o aranjare grafic` f`cut` s` imite o publica]ie tip`rit`. Aranjamentul poate fi ales dintre diferite forme, la fel [i tema grafic`. Nu e nevoie de un cont nou, ci po]i folosi contul de Google, [i Feedly va prelua pe serverul s`u abon`rile tale. Desigur, po]i distribui pe toate re]elele sociale, po]i pune tag-uri informa]iei, o po]i depozita bine pentru a fi citit` mai devreme. Este disponi-

TEHNODROM bil at\t pentru web, c\t [i pentru tablete, indiferent de sistemul de operare. Flipboard a f`cut senza]ie din primele sale zile – este o aplica]ie pentru iPad, care vine cu o g`selni]` frumoas`: po]i da pagina \n vechiul stil al revistei tip`rite. {i Flipboard poate func]iona ca un agregator de fluxuri RSS pe care le alegi tu, dar are [i o echip` de curatori care \]i propun o selec]ie de con]inut. Po]i aduce fluxuri de pe propriile re]ele sociale (gen Twitter sau Facebook) [i po]i distribui ce este interesant \napoi \n vortex. Aplica]ia \[i respect` menirea – de a descoperi [i prezenta con]inut \ntr-un mod „frumos, simplu [i plin de sens“, e flexibil` [i func]ioneaz` irepro[abil. F`r` \ndoial`, se vede c` e un start-up din Palo Alto orientat c`tre design, utilitate [i profit. De ceva vreme, s-a deschis [i c`tre pia]a de Android. News Republic este o aplica]ie mai nou`, care ruleaz` pe toate sistemele de operare ale tabletelor (inclusiv Windows). Scopul ei este acela[i: tu ai devenit noul editor de [tiri; tu stabile[ti con]inutul. Designul aduce aminte de Flipboard (mai pu]in g`selni]a), iar selec]ia pare [i mai serioas`. Orice dispari]ie te oblig` s` cau]i ie[irea. M`car datele s\nt portabile ast`zi, le po]i plimba dintr-o aplica]ie \ntr-alta. Dar cum va fi c\nd acest lucru va deveni imposibil?

n


DILEMATECA

POVESTIREA LUNII

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Zoran Feri´c (n. 1961) a studiat limba [i literatura croat` \n cadrul Facult`]ii de Filozofie din Zagreb. |n perioada 2002-2011 a fost vicepre[edintele Uniunii Scriitorilor Croa]i. A publicat volume de proz` scurt`: Misˇolovka Walta Disneya (Cursa de [oareci a lui Walt Disney), 1996, Premiul Dekada; And-eo u ofsajdu (|ngerul \n offside), 2000, Premiul „Ksaver Sˇandor Gjalski“; [i romane: Smrt djevojcˇice sa zˇigicama (Moartea feti]ei cu chibrituri), 2002; Djeca Patrasa (Copii din Patras), 2005; Kalendar Maja (Calendarul maia[), 2011, Premiul „Vladimir Nazor“ [i Premiul ora[ului Zagreb pentru literatur`. C`r]ile lui au fost traduse \n limbile sloven` [i german`.

Zoran Feri´c

O insul` pe r\ul Kupa Lui Milorad Pavi´c, de la care am luat tema principal` a acestei povestiri, cu anxietate.

1.

2. Pe Leo l-am cunoscut la sf\r[itul lui august, c\nd unitatea lui ne-a venit \n ajutor. Era un pescar pasionat. Se ]inea de teoria c` [tiucile [i somnii trag cel mai bine la cetnicii mor]i. |nainte de a fi venit aici, ap`raser` linia frontului de pe un alt r\u. Acolo a \nv`]at treaba asta. A adus cu el dou` sute de metri de nailon, plute, plumb [i c\rlige, iar be]ele a trebuit s` le t`iem \n p`dure. Era la \nceput de noiembrie, \n jur de Ziua Mor]ilor, vreme v\nturoas` [i cele mai ro[ii apusuri de soare din acel an. Atunci c\nd, evit\nd c\mpurile minate, am ajuns la r\u, Leo a spus: Eu merg la oficiul po[tal dup` momeal`, tu r`m\i aici. Dac` e ceva suspect, trage. A[a vom [ti [i noi care e treaba. Am r`mas holb\ndu-m` \n apa verzuie pe care pluteau frunze uscate, ramuri [i tot felul de alte lucruri. Insecte ori semne vizibile de via]` nu erau. M-am g\ndit la cei care s\nt de cealalt` parte. Pe locul unde st`team, \ntre mine [i cel`lalt mal, unde se aflau inamicii, era un mic ostrov n`p`dit de tufi[uri [i s`lcii, astfel \nc\t nu am putut vedea \n partea cealalt`. M-am g\ndit cum ai no[tri ne-au \nv`]at la [coal` c` r\ul Kupa este grani]a Balcanilor. Nu men]ionaser`

nici un fel de insule. |n cazul unor astfel de seri lini[tite, c\nd armatele se odihneau, totul ar`ta de parc` r`zboiul nu ne-ar fi atins. La un moment dat, a ap`rut Leo cu momeala. Dintr-o plas` murdar` de plastic, pe care era desenat un tip must`cios \n costum de safari aprinz\nd o cigar` Camel, a scos c\teva buc`]i de carne pe care le-a pus cu aten]ie pe o sc\ndur`. – |mi vine s` v`rs, am spus. – Dac` ai impresia c` cei din cealalt` parte nu dau la noi, te \n[eli. Ce crezi, de ce nu vor s` ne dea mor]ii no[tri \napoi? – Tocmai de-aia \mi vine s` v`rs, am spus. Serios, chiar asta am sim]it. Ceva din stomacul meu se c`znea s` ias` afar`. Ceva ce nu f`cea parte din mine. Ca \n filmele horror. |n timpul acesta, Leo t`ia carnea cu un cu]it, \n ni[te buc`]i mici pe care le prindea de c\rlig. C\teva buc`]i le-a aruncat \n ap` ca s` ademeneasc` pe[tii. C\nd \n cele din urm` a \nfipt bine momeala, am aruncat c\rligele. Norii \n partea de vest a cerului erau trandafirii, dar nimic din lumina acelui apus nu ajungea p\n` la noi. St`team t`cu]i, \n semi\ntuneric. A[a ne sim]eam mai siguri. – Chestia asta am \nv`]at-o de la un tip din Legiune, a spus. Pescuiam pe insula Krk [i r`m`sesem f`r` momeal`. Atunci tipul din Legiune a zis c` s\nt aici „m`m`ligi c\te vrei“, chiar a[a s-a exprimat. Tipul era de fel din Dalma]ia. De undeva a adus o m\n` \ntreag` de om. N-am [tiut de unde avea m\na.

pagina 29

Linia frontului trecea peste r\u, pe l\ng` colina unde se aflau casele de vacan]` \n care st`team, tocmai p\n` spre v\rful p`durii. Acum era lini[te iar undeva departe se putea auzi duduind artileria grea. Suna de parc` cineva \ntr-un spa]iu acustic ar fi aruncat \ntr-o g`leat` goal` cartofi. Pe drumul pe unde trecea linia frontului erau destul de multe cadavre. Inamicii nu \[i luaser` mor]ii lor, iar timp s`-i \ngrop`m nu era, a[a c` sanitarii no[tri i-au t\r\t \ntr-o cl`dire d`r`p`nat` care fusese odat` oficiu po[tal. Acolo au dat pe ei cu var. Majoritatea erau descul]i pentru c` le luaser`m bocancii. |n`untrul acestora scriseser` cu markere impermeabile numele lor sau desenaser` o cruce cu patru de S. Pe partea interioar` a c`ptu[elii de sus a ˇ IKA, KRALJEVO, bocancilor mei era scris Z 1991. F`r` nici un alt simbol sau mesaj. Nu mi-au pl`cut acei bocanci, dar a trebuit s` \i iau pentru c` am venit la r`zboi \n teni[i, \n mijlocul verii, iar acum iarna era deja \n prag. Problema era c` ei [tiau c`, atunci c\nd dau ortul popii, noi le lu`m bocancii. Un tip scrisese pe ai lui urm`torul mesaj: USTA{ULE! DEA DOMNU’ S~-}I RUPI PI-

CIOARELE DAC~ TE |NCAL}I CU BOCANCII ~{TIA. Mesajele erau nepl`cute, dar iarna [i mai nepl`cut`. Am fost fericit c` pe c`ptu[eala bocancilor mei nu erau astfel de mesaje.


pagina 30

– Asta-mi aduce aminte de bancurile cu pe[ti[orul de aur, am zis. St`m [i pescuim, iar undeva \n apele t`cute – pe[tele care \ndepline[te dorin]ele. – Ssssssssst! [opti el. Ceva nu era \n regul`. Am t`cut. De cealalt` parte, pe insul`, se auzea un zgomot de parc` cineva ar arunca pietre \n ap`. Am \n[f`cat pu[tile [i am a[teptat. Timpul trecea \ncet [i n-am putut vedea pe nimeni din cauza \ntunericului [i a tufi[urilor. Am a[teptat a[a \ndelung, c\nd, deodat`, zgomotul acela se repet`. Acum de c\teva ori la r\nd. Leo se lini[ti [i puse kala[nikovul l\ng` el, pe p`m\nt. – ~[tia-s pe[ti arunc\ndu-se-n amurg, spuse el. – Chiar [i-n noiembrie? am \ntrebat cu ne\ncredere. D`du din cap \n semn de confirmare, dar pe mine nu m-a convins. Toat` treaba asta era pur [i simplu o metod` bun` de-a \nceta s` ne temem. – Imagineaz`-]i un asemenea \nceput, spuse. Un rus, un american [i un tip din Dalma]ia dau la carne de cetnic mort. C\nd, deodat`, prind un pe[ti[or de aur. Ce-o s` spun` prima oar` pe[ti[orul? – Cred c-ar fi bine s` ne c`r`m de-aici, am spus. – Cobe[ti aiurea, spuse Leo. Nu-i nimic acolo. – Am v`zut o umbr` pe insul`, am zis. Eram al dracului de serios. {i atunci a mu[cat. Total nea[teptat. Era ceva baban. B`]ul lui Leo s-a \ndoit p\n` aproape de punctul ruperii. Treaba asta reclama o ac]iune urgent`. Am apucat b`]ul ]in\ndu-l cu o m\n` de partea din mijloc, ca s` m` asigur c` nu se rupe, iar Leo a \nh`]at firul, l-a t`iat, l-a desprins de b`] [i l-a prins din nou pe ruleta pe care era \nf`[urat un fir de nailon de aproape dou` sute de metri. Am f`cut astfel pentru c` nu aveam lanset`, iar m`rimea pe[telui f`cea necesar` sl`birea firului, astfel \nc\t s` nu se ajung` la ruperea b`]ului. Eram preg`ti]i pentru o lupt` lung` [i necru]`toare, precum b`tr\nul acela cu pe[tele-sabie. Acum Leo st`p\nea \n totalitate pe[tele. Am aruncat b`]ul [i m-am f\]\it \n jurul lui, ne[tiind cum s`-l ajut. El a \nf`[urat firul \n jurul pumnului st\ng [i-am putut vedea cum firul \i t`ia carnea, grav\nd \n ea c\rn`ciori sub]iri [i rotunzi, \n timp ce cu m\na dreapt` reac]iona la smuciturile pe[telui. Lupta a durat p\n` la c`derea nop]ii. Era dificil s` te lup]i cu pe[tele pe-ntuneric. |n unele momente se calma [i ne g\ndeam c` s-a sf\r[it, c\nd din nou porneau acele smucituri s`lbatice [i nearticulate. C\nd \n cele din urm` l-am scos afar`, am \n]eles c` e un pe[te mult mai mare dec\t sperasem s` prindem. – Asta-i ca la Hemingway, spuse Leo. M` refer la pe[te. – Am citit o poveste bizar` despre Hemingway, am spus eu. Dup` moarte, b`tr\-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

POVESTIREA LUNII

nul Hemingway st` \n fa]a judec`]ii animalelor. Acestea s\nt animalele din pove[tile sale. Pe toate le-au prins v\n`torii sau pescarii lui. Tribunalul este prezidat de pe[tele-spad` pe care l-a prins acel b`tr\n [i de leul pe care l-a r`nit nefericitul de Francis Macomber. – {i pe noi \n ziua judec`]ii ne va judeca acest somn, a spus Leo. Era un somn uria[. Avea mai mult de zece kilograme. I-am \nf`[urat capul \ntr-o plas` de plastic iar coada \nc` se mai zv\rcolea prin iarb`. Puteam auzi acea plesc`itur` scoas` de corpul soios la contactul cu solul. A murit \nceti[or. Leo tocmai cur`]ase pe[tele de solzi c\nd pe insul` s-a ivit un foc. – }i-am zis c` e cineva acolo, am spus. Nu-mi era totuna. Pe insul` nu puteau fi dec\t EI. – Nu-mi e limpede de ce aprind focul, [opti Leo. Puse cu pruden]` pe[tele la o distan]` sigur` de ap`. Am apucat kala[nikovurile [i ne-am a[ezat \n iarb`. – De ce nu le-o p`sa c`-i putem vedea? am spus. Ai no[tri ar putea \ncepe s` trag`. – Ai no[tri nu \i v`d, spuse Leo. De deasupra nu se vede aceast` parte de jos a insulei. O ascunde malul r\ului care este mai \nalt. Ai no[tri, de pe pozi]ii, habar n-au ce se-nt\mpl` aici. – Crezi c` ne-au auzit cum ne lupt`m cu pe[tele? – Sigur ne-au auzit, a spus Leo. Pe[tele \nc` mai bolea de moarte zb`t\ndu-se prin iarb`. M-am g\ndit c` au aprins focul pentru a ne distrage aten]ia, ca s` se apropie mai u[or de noi. |n cazul `sta ar fi trebuit s` treac` r\ul, \ns` sunetul v\slelor

nu l-am auzit. Sau l-am auzit? Mai apoi am \n]eles c` cineva se ascunde \n spatele nostru.

3. Eram preg`tit. Pu[ca o ]ineam sub mine, ca pe un copil pe care \l ocrote[ti cu corpul de ceva, gata s` m` \ntorc \n orice moment [i s` trag \n acela care se va ivi \n spatele meu. Au trecut c\teva minute, iar t`cerea sinistr` parc` s-ar fi lungit la nesf\r[it. De abia dup` o oarecare vreme am auzit cum cineva ne strig` pe nume. – Sssssst! Leo, a]i auzit ceva? Leo s-a \ntors [i a \nceput s` \njure: Futu-te-n gur` de c\ine idiot, era c\t pe ce s` te omor! Am recunoscut glasul unui tip care dormise cu noi printre butoaie, \n subsolul unei case de vacan]`. S-a apropiat de noi. |ntr-o m\n` ]inea o plas` neagr` de plastic, iar \n cealalt` un Ingram cu amortizor. |n plas` era o bucat` de sl`nin`. – Veni]i cu mine, a spus. – Unde? am \ntrebat. – Acolo unde sigur nu a]i mai fost! S-a l`sat cu pruden]` \n jos pe malul abrupt p\n` la r\u [i a scos dintr-un tufi[ o barc` mic` de plastic. De pe fundul ei a luat v\slele. Priveam str`lucirile focului de pe insul` unduindu-se pe suprafa]a calm` a apei. – Unde mergem – am spus – e[ti nebun! – Ai \ncredere, a zis el. Am sperat c` vorbe[te serios. Ne-am \mbarcat [i am pornit. Leo ]inea \ntr-o m\n` pe[tele acela imens iar arma \n cealalt`. Doar c\teva minute ne-au trebuit p\n` s` ajungem la malul insulei. L\ng` foc


4.

prafa]a r\ului lic`rea argintiu. Am l`sat \n spate insula, ne-am apropiat de malul \ntunecat [i de c\mpurile minate pe care mai trebuia s` le trecem p\n` s` ajungem la pozi]iile noastre. – ~[tia s\nt b`ie]i buni, a spus c`l`uza noastr` \n timp ce v\slea. Nu s\nt vinova]i c` s\nt de partea cealalt`. – N-a[ spune, interveni Leo. }inea \n m\n` un obiect. – Chestia asta i-a c`zut be]ivului acela idiot. Privi]i! {ti]i la ce folose[te! Ar`ta ca un deschiz`tor de conserv`. Doar c` un pic mai ciudat. Avea un m\ner ro[u de lemn rotund, o ]epu[` la v\rf, iar l\ng` ]epu[` o lingur` mic` de metal cu marginile ascu]ite. – ~sta e un instrument de scos ochii, a spus. Am mai v`zut chestia asta jos \n Dalma]ia, la speciali[tii lor \n mor]i. Cu ]epu[a asta \mpung pupila ochiului iar cu linguri]a scobesc globul ocular [i scot \ntreg ochiul ca pe o scoic` fiart`. Un tip experimentat poate s` extrag` cu instrumentul `sta mai mult de o sut` de perechi de ochi pe or`. Am t`cut. Nu mai era nimic de spus. {i a[a, t`c\nd, am ajuns la malul nostru. Totu[i, deja dup` c\teva zile, totul a fost mai u[or. Profu’, comandantul nostru, de felul s`u profesor de matematic`, st\nd pe o lad` de muni]ie \ntr-o cantin` improvizat`, a luat instrumentul \n m\n` [i a spus: Dac` un tip poate s` dezghioace cu `sta o sut` de ochi pe or`, c\]i ochi vor scoate trei tipi dac` dezghioac` dou`sprezece ore pe zi, o s`pt`m\n` \ntreag`, iar \n timpul `sta se odihnesc pentru un ceas, la micul dejun, la pr\nz [i la cin`? Cu astfel de \ntreb`ri a trecut iarna iar pomii au \nverzit. Dar noi mult` vreme nu i-am v`zut. traducere de

5.

Adrian Dumitru Oproiu

C\nd am pornit \napoi, de undeva s-a ar`tat luna. Noaptea era luminoas` iar su-

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente:

Zirkon Media – tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@zirkonmedia.ro)

Publicitate: Costin Velicu

(e-mail: costin.velicu@redmd.ro)

Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

pagina 31

Primul lucru la care m-am g\ndit c`lc\nd pe suprafa]a insulei a fost: „Iat`, acum s\nt [i eu de partea cealalt`“. Ei erau trei. To]i aveau mai mult de patruzeci de ani, erau nera[i, iar uniforma at\rna pe ei ca [i cum ar fi fost croit` din ni[te p`turi vechi. Cuno[team acea ]inut`: era vechea ]inut` de lucru a fostei armate iugoslave. Unul dintre ei, \i spuneau Petar, nu purta \nc`l]`minte. Avea ni[te ciorapi de l\n` albi [i gro[i, care erau murdari de p`m\nt la t`lpi. Am v`zut cum pe laba piciorului i se lipesc frunzele umede. – De ce e descul]?, l-am \ntrebat pe Stojan, a[a ca s` spun [i eu ceva. – |l bat bocancii la spate, a spus Stojan. – Are careva dintre voi bocancii prea mari? Am t`cut. Nici unuia dintre noi nu-i trecea prin minte s` \[i scoat` bocancii. |n timpul `sta, Petar a luat somnul nostru. L-a t`iat \n buc`]i, l-a pus \ntr-o oal` legat` cu un lan] [i peste toate a turnat ap`. |n`untru mai erau pe[ti. Ag`]ase oala de o creang`, a[a \nc\t s` at\rne exact deasupra focului. Era clar c` treaba mergea ca uns`. – Na, ia o gur`!, mi-a spus al treilea tip al c`rui nume nu-l [tiam, \ntinz\ndu-mi o sticl` de rachiu. Am luat o \nghi]itur` mare. |ntr-un astfel de moment b`utura \mi era prielnic`. – Ciorba e gat` \n jumatate de or`, a spus Petar. |ntre timp am golit sticla de rachiu. Observasem c` cei trei erau deja ame]i]i c\nd am ajuns noi acolo. Acu’ se-ncingea treaba. – Nu \n]eleg cum a]i prins un pe[te ca `sta, a[a de t\rziu. ~sta-i un pe[te foarte bun [i nu-i u[or s` prinzi unul iarna.

– Pentru c` s\ntem meseria[i, a spus Leo. Tipul al c`rui nume nu-l [tiam era destul de beat. Se holba fix la Leo [i t`cea. Nu mi-a fost prea simpatic` acea privire. – Nu-mi place de usta[ul `sta, a spus el \n cele din urm`, cu glasul asem`n`tor unei horc`ieli. – F`r` rahaturi din astea, Milane, a spus Stojan. – |i [tiu eu p’`[tia, a zis Milan. Ia spune-le s` ne-arate interiorul bocancilor! – De-a[ fi [tiut c\t e[ti de t\mpit, nu te-am fi chemat cu noi \n seara asta, a spus Stojan. – |i [tiu eu p’`[tia, a morm`it Milan \n barb`, dar apoi s-a potolit. C\nd Petar a terminat supa de pe[te prin care pluteau buc`]i de sl`nin`, b`ie]ii ne-au oferit c\te o por]ie. Nu aveam lingur`, a[a c` m-am folosit de m\ini, iar cu o bucat` de p\ine am cules sosul. Eram totu[i destul de beat \nc\t s`-mi fie gustos pe[tele. Am \ncercat din r`sputeri s` uit la ce era prins. Sosul era bun, doar pu]in cam picant pentru gustul meu. Am realizat c` ghidul nostru prive[te ceasul. Avea un rolex subacvatic superb. Am v`zut cum Milan se holba la rolexul lui. Asta nu mi-a pl`cut. – Trebuie s` ne-ntoarcem, a spus barcagiul. Dac` ai no[tri observ` c-am disp`rut, o s` fie belea. |n timp ce ne preg`team, Milan, beat, a f`cut o sum` de mi[c`ri care ar fi trebuit s`-i ajute la a se ridica. Totu[i gravita]ia p`m\ntului a \nvins iar Milan se rostogoli pe malul de p`m\nt. Ne-am dat seama c` ceva i-a c`zut din buzunar. Leo s-a aplecat pe nesim]ite [i a cules lucrul acela. Ne-am luat la revedere [i ne-am urcat \n barc`.

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

se puteau vedea umbrele oamenilor. Deodat` am auzit o pu[c` arm\ndu-se: Cine vine? Omul st`tea \n \ntuneric [i nu l-am putut vedea cum \i vedeam pe cei care treceau pe l\ng` foc. – Eu s\nt, Stojane, a strigat tipul care ne c`l`uzea. Ceva din stomacul meu din nou \ncerca s` ias` afar`. Am auzit cum Stojan le strig` celor de l\ng` foc \n a[a fel \nc\t s` se aud` p\n` la barc`: Vine usta[ul, scoate po[irca! – B`ie]i, mai s\nt c\]iva cu mine, a spus c`l`uza noastr`. Aceste cuvinte au generat panic`. Am v`zut cum tipii de l\ng` foc \[i \nha]` pu[tile. – Nu v` \ngrijora]i, s\nt de \ncredere, a spus f`r` team` c`l`uza noastr`. – Da s` lase pu[tile \n barc`, s-a auzit glasul lui Stojan. Eu o s` \i luminez cu lanterna c\nd ies din barc`. Dac` are vreunul pu[c`, s\nte]i mor]i. – Totul e OK, a spus c`l`uza noastr`, apoi \ntorc\ndu-se c`tre noi: – B`ie]i, l`sa]i pu[tile aici. Totul e \n regul`. ~[tia s\nt oameni din regiunea astea. Unii dintre ei au case de vacan]` \n partea noastr`. Vin aici s` vad` dac` mai s\nt \ntregi sau nu.

DILEMATECA

POVESTIREA LUNII


pagina 32

DOCUMENTE Titu Maiorescu c`tre Alexandru Macedonski Domnul meu, Mâine, Mercuri, pe la 8 1/2 seara, se adun` la mine câ]iva amici literari. Dac` V` convine ora, V` rog s` aduce]i tragedia „3 Decembre“, despre care \mi scrie]i, [i s` ne-o ceti]i. Poate va r`mâne timp [i pentru un act din „Romeo [i Julieta“. Cu deosebit` considerare T. Maiorescu Mar]i seara

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 82 l martie 2013

Ms 14029 Maiorescu, Titu c`tre Macedonski, Alexandru Biblioteca Na]ional` a României, Colec]ii speciale, Cabinetul de Manuscrise

Dilemateca nr. 82  

Dilemateca, anul VIII, nr. 82, martie 2013

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you