Dilemateca 78

Page 1

DILEMATECA Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Š Itzik Shokel

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Zeruya Shalev DOSAR C`lin-Andrei Mih`ilescu Matei C`linescu INTERVIU Micaela Ghi]escu AVANPREMIER~ Alberto Manguel To]i oamenii s\nt mincino[i POEMUL DIN NOIEMBRIE Dan Stanciu Despre am\ndoi

Zeruya Shalev

ANCHET~ Fa]` de care dintre cele zece porunci s\nte]i cel mai \n]eleg`tor?


pagina 2

3,14TECA

n Printre c`r]ile care fac furori, zilele acestea, \n Germania, se num`r` un volum eseistico-teoretic despre inconvenientele trezitului devreme. Germanii s\nt unii dintre cei mai matinali europeni. Majoritatea popula]iei active se treze[te \nainte de ora 7. Autoarea acestei c`r]i, Bettina Hanning, spune c` nu e \n stare s` se dea jos din pat \nainte de 10. |n carte, d` o gr`mad` de exemple de oameni de succes care n-au fost niciodat` matinali (de pild`, Marilyn Monroe, Luciano Pavarotti). Iar c\]iva medici pe care i-a consultat pentru elaborarea lucr`rii i-au confirmat teza: trezitul devreme nu e s`n`tos. „S\ntem o societate de oameni obosi]i“, scrie autoarea. „Avem nevoie de o revolu]ie!“ OK. Pe la ce or` s` \nceap`? M. M.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

n Modest, Saddam Hussein a scris un roman sub pseudonim. Toat` lumea din Irak [tia, fire[te, cine e autorul, motiv pentru care e lesne de intuit c` nu se \nghesuia nimeni s` cumpere cartea. {i totu[i, el, marele roman, ajungea p\n` la urm` \n casele oamenilor. Pe ce c`i, afl`m, de pild`, de la un jurnalist irakian exilat deja la Berlin \n 1999: \ntr-o zi, c`l`ii trimi[i de Saddam au dat buzna \n casa lui, i-au ucis tat`l [i fratele, l-au b`tut pe bietul om p\n` l-au l`sat aproape f`r` suflare, dup` care una dintre brute i-a pus romanul lui Saddam al`turi, spun\ndu-i c`-l las` acum s` citeasc` ceva bun (v. Alberto Manguel, Jurnal de lectur`, Editura Baroque Books & Arts, p. 181). Ce s` zic, eficient` re]ea de distribu]ie, dar cam exagerat` la adaosul comercial! Prefer, totu[i, „omul care aduce cartea“ la televizor. C. C.

n Deschid, cu totul \nt\mpl`tor (adic` f`r` nici o „treab`“), Clopotul scufundat de Livius Ciocârlie (un soi cu totul diferit de roman, ap`rut \n 1988, adic` exact pe muchia lumii noi) [i dau de acest autoportret zen pe care ego-prozatorii de ast`zi ar trebui s`-l cunoasc` musai: „Singurul lucru ie[it din comun din mine este o anumit` absen]`. M`

pot face uitat dintr-un moment \n altul [i chiar pe loc. Stau de vorb` cu omul [i \n timp ce vorbim omul uit` de existen]a mea. M` pot lamenta din cauza asta, pot fi nec`jit, \ns` n-am de ce. Este tocmai ce mi se potrive[te. Absen]a cheam` absen]a. Pus` dinaintea ei, r`sfr\ng\ndu-se \n ea \ns`[i, absen]a cre[te, ca lumina \ntre oglinzi. |nsu[irea absen]ei nu trebuie tratat` elegiac; trebuie luat` \n tragic, cu entuziasm“. S. S.

trecut la lucruri mai complicate. Am \nv`]at s` spun „Eu nu vorbesc chinez`“, \ns` \n momentul \n care am pronun]at aceast` propozi]ie simpl`, mi s-au aruncat c\teva priviri suspicioase. |mi ie[ise pe gur` o afirma]ie destul de categoric`: „Eu nu-i \n]eleg pe chinezi!“. Traduc`torul s-a gr`bit s` repare gafa [i atmosfera s-a destins. De atunci, am preferat doar s` tac [i s` z\mbesc. A. P.

n Ion Vinea, poetul avangardist de alt`dat`, scriind, \n revista Glasul patriei, reportaje din stalinismul românesc pentru românii din exil care trebuiau convin[i s` se \ntoarc` \n ]ar`: „|n perioada 1955-1959 au fost construite la sate peste 330.000 de locuin]e confortabile; ]`r`nimea [i-a procurat, prin unit`]ile coopera]iei de consum (numai \n 1959-60), 328.000 de aparate de radio, 200.000 de biciclete, 74.000 de ma[ini de cusut, 17.000 de motociclete, mobil` \n valoare de 560 de milioane, 1.400.000 de metri cubi de cherestea etc. etc. |n 1960 ]`ranii au cump`rat cu 214 la sut` mai multe tricotaje, cu 270 la sut` mai multe articole electrotehnice, cu 319 la sut` mai mult` mobil` \n compara]ie cu 1959… Toate cifrele reprezint` elocvent o prop`[ire de la zi la zi, \n toate ramurile vie]ii agricole \n ansamblul ei [i a vie]ii ]`r`nimii, acea «talp` a ]`rii» at\t de obidit` [i asuprit` veacuri de-a r\ndul sub obl`duirea mo[ierimii exploatatoare“. M. C.

n Penguin [i Random House [i-au anun]at fuziunea [i astfel va lua na[tere cea mai mare editur` din lume. Ca s` \n]elege]i despre ce vorbim, se preconizeaz` c` v\nz`rile lor vor ajunge anul viitor la suma de 2,5 miliarde de euro. Sigur, s\nt ni[te probleme de rezolvat [i actele nu se semneaz` de pe o zi pe alta. Fuziunea va trebui s` primesc` [i avizul legislativ antimonopol din SUA [i Europa. Pentru unii, afacerile cu c`r]i, chiar [i la vremuri de criz`, se pare c` vor fi rentabile. A. M. S.

n Deun`zi, doi adolescen]i, pesemne liceeni, au renun]at pentru scurt timp la jocurile „smart“ pe iPhone, [i-au cump`rat c\te o carte de la un automat cu c`r]i din sta]ia de metrou Pia]a Victoriei [i s-au a[ternut, lini[ti]i, pe lectur`. S. G. n Zilele astea, pe computerul de-acas` al lui Philip Roth e lipit un post-it pe care scrie „Lupta cu scrisul s-a terminat“. (Roth a declarat pentru Inrockuptibles c` Nemesis a fost ultimul lui roman.) „M` uit la r\ndurile astea \n fiecare diminea]`, \mi dau at\t de mult` for]`“, i-a spus Roth reporterului de la The New York Times. S` m` ierte dumnezeul scriitorilor geniali din toat` lumea, dar cine l-a obligat s` scrie in the first place?! L. V. n Titlul filmului francez Les Infidèles a fost tradus (scrie pe afi[) Fustangii. Ca tot omu’ ortograf, \ntreb [i eu: dac` \n francez` e articulat cu articolul hot`r\t (les), \n român` nu trebuia s` mai aib` un „i“? M. V. n |n limba chinez`, pe care o experimentez doar la modul de ascultare de vreo doi ani \ncoace, de cele mai multe ori pronun]ia face diferen]a \ntre sensuri. La un moment dat am \ncercat s` \nv`] c\teva expresii uzuale, doar pentru a fi politicoas` fa]` de colaboratorii mei chinezi. Dac` cu „buna ziua“ [i „mul]umesc“ a func]ionat destul de bine, treaba n-a mai mers c\nd am

n Nu doar cuvintele au for]`, literele au [i ele puterea lor, dac` s\nt m\nuite ca arme. O spune samuraiul Miyamoto Musashi la capitolul trei („Foc“) din Cartea celor cinci cercuri, \n subcapitolul numit „Ap`sarea pernei pe capul adversarului“: „Dac` adversarul este gata s` v` dea o «lovitur`», bate]i-l la cap cu litera «l» (de la cuv\ntul lovitur`) [i nu-l mai l`sa]i s` continue. Prin aceasta se \n]elege «a ap`sa perna pe capul adversarului». Dac` adversarul vostru trece la «asalt», bate]i-l la cap cu litera «a» (de la cuv\ntul asalt), iar dac` adversarul vostru este gata s` se «n`pusteasc`», bate]i-l la cap cu litera «n» (de la cuv\ntul a se n`pusti) [i dac` adversarul este gata s` v` «spintece», bate]i-l la cap cu litera «s» (de la cuv\ntul a spinteca). Totul se va repeta“. D. S.


Zeruya Shalev

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Este cea mai cunoscut` scriitoare israelian` contemporan`. Zeruya Shalev (n. 1959) [i-a f`cut debutul literar cu un volum de poezii (}int` u[oar` pentru luneti[ti), dar s-a orientat cur\nd spre proz`, public\nd p\n` acum mai multe romane [i o carte pentru copii (Puiul mamei, 2000). Romanele sale – Dans\nd, \ncremenind (1993), Via]a amoroas` (1997), So] [i so]ie (2000), Thera (2005), F`r\me de via]` (2011) – au fost foarte apreciate de critica literar` [i traduse deja \n peste dou`zeci [i cinci de limbi. |n 2004, la Ierusalim, a fost victima unui atentat cu bomb`. A absolvit un masterat \n studii biblice [i \n prezent lucreaz` ca redactor la Editura Keshet. De-a lungul carierei, scriitoarea a fost recompensat` cu numeroase distinc]ii, printre care: Premiul „Cartea de Aur“ [i Premiul „Cartea de Platin`“ ale Asocia]iei Editorilor din Israel, Corine Prize (Germania, 2001), Amphi Award (Fran]a, 2003), ACUM Prize (ob]inut \n 1997, 2003 [i 2005) [i Wizo Prize (Fran]a, 2007).

DILEMATECA

INTERVIU

„Literatura trebuie s` provoace o revolu]ie \n universul emo]ional al cititorului“ Textele dumneavoastr` s\nt un v\rtej de senza]ii [i de tr`iri. Exist` o mie de scenarii pentru fiecare decizie sau mi[care. Pentru fiecare cuv\nt rostit de eroinele dvs. Personajele au o con[tiin]` exacerbat`. Locuiesc \ntr-o oglind` care deformeaz` totul. C\nd sim]i]i c` trebuie s` v` apuca]i de o nou` carte? C\nd s\nte]i sigur` c` a]i g`sit sound-ul potrivit? Protagoni[tii mei tr`iesc fiecare moment cu mare intensitate. Nu [tiu cum s`-[i reprime sentimentele, astfel c` orice situa]ie cotidian` devine dramatic`, ascunde o mare \nc`rc`tur` emo]ional` [i amenin]` s` explodeze ca o bomb`. |ncerc s`-i ascult, astfel \nc\t s` prind tonul corect. Nu cred c` \n scris ascul]i mai pu]in dec\t \ntr-o poveste pe care o spui cuiva pe viu.

„|ncerc s` creez crize care vor zgudui personajele“ Prima dat` am citit So] [i so]ie. {i trebuie s` recunosc c` am [i ocolit-o o vreme din cauza titlului prea explicit, prea banal. Apoi, n-am mai l`sat-o din m\n` [i a]i c\[tigat o cititoare de curs` lung`. C\nd am terminat-o, mi-am zis: e o poveste de cuplu, c\t se poate de clasic`. O iubire care se na[te \n adolescen]`, urmeaz` c`s`toria celor doi, feti]a lor [i un motora[ care se defecteaz`. |i sare un [urub. Continu` s` func]ioneze, dar produce spaime,

angoase, vinov`]ii. Cum poate o scriitoare s`[i asume genul acesta de intimitate, cu ce pre]? Dimensiunea intim` a vie]ii m` preocup` [i m` fascineaz`. Nuan]ele [i ad\ncimile emo]iei, emo]ie legat` de noi, legat` de cei apropia]i nou`. Istoria emo]ional` a personajelor literare care le conduce spre prezentul literar, c`tre lupta dintre determinism [i schimbare. |ncerc s` creez crize care vor zgudui personajele, \ntruc\t o situa]ie de criz` ne zdruncin` [i ne constr\nge s` vedem adev`rul, f`r` a-l nega sau reprima. Din acea situa]ie tulbur`toare, c\teodat` – dar nu \ntotdeauna – ie[im \nving`tori. Cred c` literatura nu ar trebui s` m\ng\ie, ci s` \ncerce s` provoace o adev`rat` revolu]ie \n universul emo]ional al cititorului, o revolt` n`scut` din identificare, opozi]ie sau reflec]ie. Mul]i dintre cititorii mei din \ntreaga lume \mi spun c` citirea uneia sau alteia dintre c`r]ile mele i-a f`cut s` \n]eleag` ceva legat de ei [i de via]a lor [i chiar s` se vad` pe ei \n[i[i [i via]a lor \ntr-o nou` lumin`, s` aleag` o direc]ie nou`. Acest lucru m` bucur` foarte mult.

pagina 3

Cu adev`rat spectaculos e ritmul c`r]ilor dvs. – nu subiectul, ci felul \n care ]\[ne[te fraza. Acel amestec straniu de cruzime, senzorialitate, dezolare [i dr`g`l`[enie. Patetismul e asumat [i picurat \n doze fine. Cum g`si]i propor]ia bun`? V` e team` vreodat` c` o s` fie prea mult? Am pornit pe drumul meu literar ca poe-

t`, dar, chiar [i atunci c\nd m-am reorientat spre proz`, am \ncercat s` nu renun] complet la poezie. Ritmul, metaforele, stilul s\nt foarte importante pentru mine. Citesc fiecare fraz` cu voce tare de mai multe ori [i reanalizez fiecare cuv\nt. „Cum“ nu este mai pu]in important pentru mine dec\t „ce“, iar din multe puncte de vedere stilul reflect` con]inutul. Cu toate acestea, a [terge nu este mai pu]in important dec\t a scrie, [i [terg foarte mult pentru a putea men]ine acea m`sur` corect`, dar cu siguran]` nu reu[esc \ntotdeauna.


pagina 4

INTERVIU |n Thera, o femeie decide s` se despart` de b`rbatul ei [i de tat`l copilului de doar c\]iva ani pe care-l are. Nu e vorba despre un motiv concret, [i asta devine partea cea mai chinuitoare. Sentimentele de vinov`]ie o \nnebunesc. Nu avem de-a face cu mari tragedii, ci cu pove[ti \n surdin`. Pot fi aceste b`t`lii sentimentale la fel de dure [i de s\ngeroase precum cele purtate \n zone de r`zboi? Cred c` r`nile provocate acelei p`r]i numite psyche nu s\nt mai pu]in dureroase dec\t r`nile fizice, dar \n multe cazuri ele pot fi vindecate. Recunosc c` \n c`r]ile mele, dar [i \n via]`, prefer s\ngele metaforic celui real. Adev`ratul c\mp de lupt` este crud [i [ocheaz`, \n timp ce pe c\mpul de lupt` al c`sniciei exist` nenum`rate momente de gra]ie [i speran]`.

„|ncerc s` evoluez odat` cu personajele“

„Parc` nu s-a mai sim]it niciodat` at\t de aproape de \nceputul vie]ii ei, c\nd trupul \i era micu] [i \nchis, iar mintea nu i se de[teptase \nc`, ascunz\ndu-se singur` [i aproape indiferent` \n cochilia ei, ascult\nd sunete \nfundate, neconectat` \nc` la vreo alt` minte din aceast` \nl`n]uire clocotitoare [i dureroas`. Oare acolo ne este dat s` ne \ntoarcem, se \ntreb`, cu ultimele f`r\me de via]`, cu ultimele puteri, dup` efortul uria[ de a-]i \ntemeia o familie [i de-a avea grij` de ea, dup` ce copiii no[tri cresc, so]ii no[tri \mb`tr\nesc [i p`rin]ii no[tri trec \n lumea cealalt`, s` ne \ntoarcem la existen]a aceea de cocon, egoist` [i \nchis`, oblojindu-ne \n t`cere r`nile provocate de tr`d`rile pe care le-am suferit [i de abandonurile de care am avut parte, c\nd str\ng\nd bandajele, c\nd desf`c\ndu-le? Dar \n copil`rie ]inem \n bra]e o sfer` plin`, sfera mare [i str`lucitoare a viitorului, \n timp ce acum m\inile ne s\nt goale [i se pare c` lucrul `sta s-a \nt\mplat dintr-odat`, \n doar c\teva luni viitorul ni s-a dezintegrat, risipindu-se ca praful \n v\nt.“ (Zeruya Shalev, F`r\me de via]`, traducere de Ioana Petridean) „Via]a noastr` nu cunoa[te restric]ii, spune el, aceasta este singura modalitate prin care putem tr`i \mpreun`, nu m` \ntreab` niciodat` unde am fost, eu nu o chestionez niciodat`, odat` cu trecerea anilor am \nv`]at s` ne eliber`m [i de adev`r, [i de minciun`, [tie c` eu m` voi \ntoarce acas`, pentru c` vreau s`-i v`d pe ea [i pe copii, nu pentru c` trebuie, iar acest lucru \i este de ajuns, [i mie \mi este, am \nv`]at s` credem \n fapte, a[a tr`im noi, f`r` vin` [i \nvinov`]ire, f`r` a scormoni \n permanen]` sufletul celuilalt, \n felul acesta ne cre[tem [i copiii, \ntr-o familie \n care este loc pentru fiecare, dar, \n timp ce el vorbe[te, eu m` simt din ce \n ce mai umilit`, ca [i c\nd el ar ]ine \n m\ini o oglind` [i mi-ar pune \n fa]` imaginea propriei mele vie]i, erori fatale, lupte, acuza]ii, o combina]ie \ntre \nchisoare [i pivni]` de tortur`, \n care fiecare dintre noi era [i prizonier, [i paznic, [i torturat, [i tor]ionar.“ (Zeruya Shalev, So] [i so]ie, traducere de Ioana Petridean)

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

|nceputul din F`r\me de via]` e unul dintre cele mai triste [i mai clinice citite vreodat`. Senza]ia de dezertare [i de renun]are e de-a dreptul fizic`. Reu[i]i s` nu v` contamina]i de st`rile eroinelor? C\t timp lucra]i la o carte [i \n ce ritm? M` intereseaz` felul \n care gestiona]i fluxul acesta al con[tiin]elor fic]ionale. |nceputul c`r]ii este, \ntr-adev`r, foarte

trist, \ns` pe parcurs devine una dintre cele mai optimiste c`r]i ale mele. La \nceput nu m-am a[teptat la asta, dar, pe m`sur` ce scriam, cele mai multe dintre personaje au reu[it s` parcurg` un proces de maturizare, de reformare. Adev`rul este c` nu \ncerc s` m` deta[ez de personaje, dimpotriv`. |ncerc s` tr`iesc totul al`turi de ele, cu ajutorul imagina]iei [i al sentimentelor. |ncerc s` simt ce tr`iesc ele, pentru a putea descrie apoi c\t mai exact. C\teodat` chiar pl\ng \n timp ce scriu, din cauza unui grad at\t de mare de compasiune [i identificare. De asemenea, tr`iesc foarte puternic momentele de gra]ie [i bucurie. Acesta este unul dintre marile privilegii ale scrisului, deoarece \]i d` posibilitatea s` tr`ie[ti mai mult dec\t o via]` dubl`, f`r` s` ie[i din camer`. Am scris ultima carte \n aproape cinci ani. Este un proces \ndelungat, care necesit` at\t documentare, c\t [i rescriere. E un proces fascinant, plin de surprize, momente de inspira]ie [i, bine\n]eles, de tensiune. Pentru c` totul trebuie s` vin` dinl`untrul meu [i, uneori, mi se pare c` nu am de ce s` m` ag`]. |ncerc s` nu planific prea mult [i s` progresez pas cu pas, pentru a r`m\ne deschis` la diferitele posibilit`]i, s` evoluez odat` cu cartea [i personajele sale.

Timpul prezent este timpul corect V-a]i descoperit \nc` de la \nceput fraza aceasta at\t de particular` din romanele dvs. – lung`, aluvionar`, interioar` [i care adun`, p\n` iese la suprafa]`, g\ndirea unui personaj, o senza]ie, istoria unei rela]ii ori drama unui ora[ sau popor? Nu am urm`rit niciodat` un ton sau un stil propriu [i niciodat` nu am construit o fraz` \ntr-un mod calculat sau planificat. Acest stil a ap`rut firesc, dinl`untrul meu, din momentul \n care am \nceput s` scriu proz`. Aceste fraze se scriu singure astfel, ceea ce reflect`, evident, lumea interioar` a protagoni[tilor, agitat` [i neobosit`, [i lumea \n care tr`iesc. Exist` un efect, \n proza dvs., de prezent continuu care e un perfect conductor al emo]iei. Cum este el sus]inut \n sute de pagini? Timpul prezent adaug` povestirii o senza]ie de urgen]` [i intensitate, [i cred c` este timpul corect. {i el [i-a g`sit locul u[or [i firesc \n c`r]ile mele, f`r` ca m`car s` m` g\ndesc la asta. A fost clar din prima clip`. M` decid frecvent \n timp ce scriu, at\t la nivel micro, c\t [i macro, dar stilul, timpul verbal, \mbinarea dintre vorbire [i g\ndire f`r` semne de \ntrebare, totul pare s` constituie

„Fericit cel ce renun]` s` [tie, cel ce nu se aga]` de carne [i s\nge, de cel`lalt, c`ci cine e acest cel`lalt, dac` nu rodul imagina]iei tale, l-ai creat din nevoie, a[a cum ]i-ai creat [i fiul, din nevoie a ie[it [i \n nevoie se va \ntoarce, dar nu o va ast\mp`ra, c`ci a[a ]i-a fost sortit, astfel tun` \n urechile mele v\nturile malefice ale nop]ii, sp`rg\ndu-se de obloanele \nchise ca valurile m`rii de chei, \ncerc\ndu[i norocul iar [i iar, nevr\nd s` renun]e, s` se domoleasc`, v\ntul amar al nop]ii \ncearc` s`-[i verse furia pe obloane [i pe coroanele copacilor, pe panourile solare [i pe st\lpii de electricitate, vai de cel ce-i va ie[i \n noaptea asta \n cale.“ (Zeruya Shalev, Thera, traducere de Any Shilon) „Am \mbr`]i[at-o cu ardoare [i am \nceput s-o r`sfoiesc, \nt\mpin\nd cu bucurie fiecare pagin`, ca [i cum a[ fi g`sit pe nea[teptate, \ntr-o cas` str`in`, o fotografie din vremuri de mult trecute, p`c`toasa care a luat cupa din m\na fiului s`u, marele preot, b\ndo pe toat`, sug\nd p\n` [i lutul din care era f`cut`, \n timp ce el \nc` se afla dinaintea ei, strig\nd [i pl\ng\nd, [i n-o b`use pe toat` pentru c` era sigur` c` e neprih`nit`, [i pentru c` era sigur` c` e vinovat`, apoi am \nt\lnit-o pe fiica preotului, al c`rei tat` fusese ucis dinaintea ochilor ei, iar \n clipa \n care urlase o omor\ser` [i pe ea, s\ngele ei amestec\ndu-se cu s\ngele lui, prin fa]a ochilor mei trecea astfel o familie \ntreag`, am \nt\lnit-o [i pe Marta Bat Baitus [i pe restul bl\ndelor fiice ale Sionului, care nu ie[iser` niciodat` \n via]a lor la pia]`, c`ut\nd \n van hran` prin b`legarul cailor, pr`bu[indu-se la picioarele coloanelor, [i, printre ele, pruncii nou-n`scu]i, fiecare dintre ei recunosc\ndu-[i mama [i \ncerc\nd s` urce [i s` sug`, neputincios, p\n` c\nd sufletul \i este devorat [i cade mort la s\nul mamei sale, iar eu mi-o imaginam ar`t\nd asemenea vecinei cu copilul, z`c\nd moart` l\ng` u[a casei, cu pruncul t\r\ndu-se pe l\ng` ea cu fa]a lui de mielu[el, supt` [i palid`.“ (Zeruya Shalev, Via]a amoroas`, traducere de Ioana Petridean)

n


DILEMATECA

INTERVIU

s` le ar`t cititorilor mei laici din Israel c` Biblia poate fi relevant` pentru ei \n literatura modern` contemporan`.

Grani]e emo]ionale [i grani]e geografice Exist` \n extraordinarul dvs. roman F`r\me de via]`, recent tradus \n române[te, cel pu]in dou` planuri mari: mitul (lacul muribund, societatea perfect` din kibbutz, Europa pierdut` – cu z`pad` [i cire[e –, mitul salv`rii copilului de aur) [i planul „vie]ii modeste“, al micilor iubiri, al dramelor personale. Unde devin ele compatibile [i care v` intereseaz` (ca prozator) mai mult? Via]a unui om oscileaz` \ntre marile mituri [i supravie]uirea de fiecare zi, dar am \nceput s` cred din ce \n ce mai pu]in \n aceast` \mp`r]ire \ntre mare [i mic. La urma urmelor, totul este fie mare, fie mic. Chiar [i crearea unui kibbutz are numeroase drame m`runte, de fiecare zi, [i a[a se \nt\mpl` cu toate celelalte presupuse lucruri mari. |n c`r]ile mele m` opresc \ndelung asupra micilor momente [i le fac s` devin` importante. Orice moment al unei zile poate fi decisiv, indiferent dac` ne place sau nu. |n

spatele fiec`rui moment al zilei se ascunde o \ntreag` istorie, la fel cum s\nt [i miturile spulberate, iar acesta este unul dintre lucrurile despre care vreau s` scriu \n c`r]ile mele, v`zut, f`r` \ndoial`, prin ochii protagoni[tilor care le tr`iesc cu mare intensitate. Multe dintre frazele dvs. au un ton biblic [i profetic brusc deviat (de pild`, \n romanul amintit: „acesta este fiul meu preaiubit, \ntru care am binevoit“). Este Biblia o surs` asumat` \n scrisul dvs.? Acesta este unul dintre versetele mele preferate din Noul Testament (Matei 3,17): „Acesta este Fiul Meu cel iubit \ntru Care am binevoit“, [i am fost bucuroas` s` i-l pot d`rui unei femei care viseaz` s` adopte un copil [i se roag` pentru a sim]i c\t mai cur\nd acea emo]ie binecuv\ntat`. Pentru mine, Biblia este o comoar` \n ceea ce prive[te puterea literar` [i inspira]ia, nu doar un text religios indispensabil. Tat`l meu obi[nuia s` ne citeasc` din Biblie \nainte de culcare, iar c\nd am crescut, am studiat Biblia la Universitate. Este important pentru mine

„Limba c`r]ilor Zeruyei Shalev nu e doar ebraica modern`, vorbit` azi \n Israel, ci \n egal` m`sur` limba Bibliei, a Zoharului, limba misticii ebraice spaniole din secolul al XII-lea, o limb` a «iudaismului f`r` evrei», a[a cum, pe alocuri, e o limb` european` foarte actual`, cea a unei nostalgii f`r` obiect [i f`r` vindecare. E limba unui trib vechi [i limbajul unei familii noi, acel construct personal pe care orice scriitor \l caut` [i pe care pu]ini \l g`sesc, alc`tuit din straturi succesive de genera]ii [i mo[teniri livre[ti, dar mai ales din actualizarea lui \n fiecare fraz`. De aici poate [i obsesia aceasta «tolstoian`» a familiei: a familiei mari (cea \n care te recuno[ti doar c\nd e[ti pus \n situa]ia de a-]i preciza identitatea) [i a familiei mici, restr\nse, iubitoare p\n` la sufocare [i anihilare.“ (Simona Sora – Dilema veche)

interviu realizat de

Ana Maria Sandu [i Simona Sora traducere de

Ines Simionescu fotografii de

Itzik Shokel

n

spus. C`ci nu avem de-a face cu mari tragedii, ci cu pove[ti \n surdin`. Complet nespectaculoase. Dar pe care scriitura le face intense [i ata[ante. De-a dreptul acaparante.“ (Ana Maria Sandu – ArtActMagazine.ro) „Zeruya Shalev \nseamn` dou` lucruri clare: o tem` neab`tut domestic` (din zona conflictelor ce mocnesc \n via]a de familie) [i o scriitur` invariabil hipnotizant` (v\scoas`, [erpuitoare, narcotic`, mustind de triste]i senzuale, [i nesf\r[it de \n]eleg`toare cu convulsiile bietului suflet omenesc). |n primele trei romane ce i-au fost traduse la noi, calul de b`taie era expirarea rela]iilor de cuplu. Acum, \n F`r\me de via]`, e vorba mai ales despre rela]iile dintre p`rin]i [i copii – adic` despre fisuri, rupturi, viclenii, \nstr`in`ri, \nsingur`ri, remu[c`ri, neputin]e, nepriceperi, resentimente, dragoste, ur`, comploturi urzite \n numele iubirii [i sacrificiului.“ (Claudiu Constantinescu – Dilema veche)

n

pagina 5

„Textele Zeruyei Shalev s\nt un v\rtej de senza]ii [i de tr`iri. Exist` o mie de scenarii pentru fiecare decizie sau mi[care. Pentru fiecare cuv\nt rostit de eroinele sale. Personajele au o con[tiin]` exacerbat`. Locuiesc \ntr-o oglind` care deformeaz` totul. Dac` ar fi s`-i poveste[ti romanele, ar fi imposibil. Nu s\nt multe lucruri de

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

vocea interioar` autentic` format` \nl`untrul meu.

Vorbea]i undeva despre frontierele emo]ionale care s\nt mult mai ample dec\t cele geografice [i \ntre care v` situa]i c\nd scrie]i sau c\nd s\nte]i citit`. Ce \nseamn`, totu[i, identitatea dvs. de scriitoare israelian` care scrie \n limba ebraic`? Grani]ele emo]ionale s\nt, desigur, mai flexibile dec\t cele geografice, iar c\nd locuie[ti \ntr-o ]ar` ca Israelul acest lucru devine un mare avantaj. Mul]i ani am \ncercat s` nu scriu despre Israel \n c`r]ile mele. Era suficient c` \mi dominase via]a, m` g\ndeam, nu-l voi l`sa s`-mi domine [i c`r]ile. Pe m`sur` ce trec anii, \ncerc s`-i acord mai mult spa]iu, iar \n ultimul meu volum am deschis mai multe ferestre spre realitatea israelian`. Traiul aici nu este lucru u[or [i nu este simplu s` scrii aici. A fi un scriitor israelian \nseamn` s` fii capabil s` scrii despre lumea ta interioar` chiar [i atunci c\nd un autobuz aglomerat a explodat nu departe de biroul t`u. |nseamn` s` fii capabil s` scrii baz\ndu-te pe libertatea ta interioar` chiar [i atunci c\nd nu departe de tine exist` oameni care nu se bucur` de libertate de mi[care. |nseamn` s` te lup]i permanent cu inspira]ia, s` fii conectat la evenimente, dar, \n acela[i timp, s` po]i s` fii spectator. {i, bine\n]eles, s` te \ngrijorezi continuu.


pagina 6

DOSAR Matei C`linescu

C`lin-Andrei Mih`ilescu

Gentil, profund, neprins de parapon, face]ios – c`-n academic, scriitor, prieten – era Matei. N-ar fi fost potrivit s`-i monumentaliz`m amintirea cu ghirlande [i pomp`, a[a c` ne-am \nt\lnit s` ne amintim de Matei [i de opera lui, ca \ntre prieteni. |n octombrie 2011, la Universitatea Western Ontario din London, Canada, dou` zile de conversa]ii academice, prietene[ti, familiale ne-au readus vivacitatea, umorul [i str`lucirea spiritului lui Matei. Colocviul, numit Rereading Faces, a fost sponsorizat [i organizat de Institutul Cultural Român din New York; organizatorii [i sponsorii locali – C`lin-Andrei Mih`ilescu, Adina Camelia Arvatu [i, respectiv, Universitatea Western Ontario – au \ncercat s` ]in` pasul cu impecabilul profesionalism organizatoric al ICRului condus de Corina {uteu. }inuta academic` \nalt` a acestui colocviu desf`[urat \n decor victorian, publicarea lucr`rilor \n volum anul viitor, sentimentul de comunitate creat \ntre participan]i [i emularea stilului de bon viveur al lui Matei s\nt de men]ionat. Lucrurile s-au desf`[urat astfel:

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Matei C`linescu, c\t de bine temperat

„Enigma lui Matei“ Interven]ia lui Breon Mitchell (Universitatea Indiana, Bloomington), „Enigma lui

Matei“ a fost prima comunicare a acestui colocviu. Director al Departamentului de literatur` comparat` \n anii ’70, c\nd Matei C`linescu devenea profesor \n acea universitate, coleg [i prieten al autorului, iar acum, \ntr-o luminoas` senectute, director al Bibliotecii Lilly de la Universitatea Indiana, c`reia Matei i-a donat propria bibliotec`, Breon Mitchell ne-a \mp`rt`[it amintirile sale, c`ldura rela]iei cu Matei [i – \n pofida dramei mor]ii, la nici 26 de ani, a fiului acestuia, Matthew – extraordinarul echilibru care i-a condus via]a lui Matei C`linescu. |n momentele triste \ncercate de-a lungul drumurilor – scrie Angela Cozea (Universitatea din Toronto), \n „Ale kitsch-ului cinci fe]e“ –, Matei C`linescu, precum Adorno [i Benjamin, s-a v`zut silit s` se opreasc` uneori spre a lua cuminec`tura amar` a kitsch-ului. Lui Benjamin, kitsch-ul din vis \i p`rea ]esut cu maxime ieftine; [i kitsch-ul, iubire omului kitsch, mobilat (möblierte) – destinul de-a privi sentimental la imaginile reale [i funerare ale propriilor p`rin]i. |ntre \mp`rt`[aniile de[erte pe care Matei C`linescu a avut a le \nghi]i prin kitsch-ul exilului de ne\ntors, au fost [i repetatele \ntreb`ri ce i s-au pus, presupu-

n\ndu-i omniscien]a despre lucrurile trecute [i clarviziunea despre cele ce vor veni. Inevitabil legat de triada glorioas` Ionesco & Cioran & Eliade, precum Freud de complexul s`u oedipian, Matei a avut [ansa de a-i fi cunoscut „personal“ [i nenorocul de a fi trebuit s` r`spund`, \n locul lor, unor \ntreb`ri f`r` r`spuns. Cu polite]e, uneori, \ns` cu u[or ghicit` lehamite, a trebuit Matei s` dea deoparte promisiunea lesnicioaselor katharse, care-i s\nt kitsch-ului esen]`, aur` [i scul`.

„...e[ti pe calea cea bun` numai c\nd pierzi“ Sanda Golopen]ia (Universitatea Brown, Providence) discut` (\n „Recitind Relectura“) teza lui Matei C`linescu privind persisten]a elementelor orale \n scris/citire/recitire. „Revolu]ia t`cut`“ pe care Eric Havelock o g`sea \n inven]ia scrisului nu a fost, spune C`linescu, deloc t`cut`, nici \n Antichitate, nici mai t\rziu. Rolul vorbirii interioare (inner speech), analizat pertinent de Sanda Golopen]ia, e fundamental \n lizibilitatea rela]iilor dintre lectur` [i relectur`. Dedic\nd traducerea româneasc` a Relecturii fiului s`u, Matthew (care, suferind de autism, nu recitea [i nu citea), C`linescu [i-a confruntat alter-cititorul esen]ial [i a oferit stoic a-


„C`linescu [i lectura \n lumea digital`“ Jon Thiem, primul doctorand american al lui Matei, acum pensionat de la Universitatea Colorado State, Fort Collins, ne-a oferit o seam` de emenda]ii ale imaginii unui Matei doar modern. |n „C`linescu [i lectura \n lumea digital`“, el \ncepe printr-o serie de trei episoade: (1) \n primul deceniu al anilor 2000, un prieten de vreo [aizeci de ani \mi spunea c` J.K. Rowling ar trebui s` primeasc` Premiul Nobel pentru literatur`. Seria Harry Potter a f`cut ceea ce nici unul dintre noi nu reu[ise: s` fac` milioane de co-

pii s` citeasc` – anume c`r]i lungi; (2) \n anii ’90 ai secolului trecut, fiul meu, Benji, ascult` un roman SF pe audiobook. C\nd \ncerc s`-l \ntreb ceva, \mi r`spunde scurt: „Nu m` \ntrerupe! Citesc!“; (3) c\ndva \n anii ’70, \ntr-un avion, o v`d pe o c`l`toare citind ultimele pagini din T\n`rul Werther al lui Goethe. Lacrimi mari \i curg pe obraji. De la elegia lecturii prelungite (Rowland), la oralitatea lui Benji („voce, cite[te-mi!“), la prima lectur` lacrimogen`, conceptul [i practica lecturii se schimb` considerabil. Jon Thiem spune c` Matei C`linescu nu e impresionat de cititorul impresionabil; de asemenea, c` teoria sa despre (re)lectur` e asediat` de dou` fenomene recente: apari]ia tehnologiilor interactive [i moda aplic`rii [tiin]elor cognitive la literatur`. Vorba lui Nabokov, „nu facem dec\t s` recitim“; \n epoca lui screen over page, fast forward, scan & print, copy & paste, hyper & text... teoria c`linescian` pare a-[i diminua relevan]a. Cititul pe ecran are o dinamic` diferit` de cea a cititului sus]inut (fie el extensiv sau intensiv): Nicholas Carr (\n The Shallows: What the Internet is Doing to Our Brains [2010]) \l situeaz` \n epoca (noastr`) postliterar`. Din punctul de vedere al teoriei literare cognitiviste, cartea lui Matei despre relectur` face act de pionierat – cititorul lui este un actor (impersonator) \n care, juc\nd rolurile personajelor, procesele intelectuale le marginalizeaz` pe cele afective. Matei – adaug` Thiem – deja g\ndise ideile mele foarte noi, pe care i le aduceam c\nd [i c\nd; cultura sa era imens`; activitatea sa de comparatist, critic, istoric [i pedagog – exemplar`. Dar ce \l definea mai presus de toate era claritatea extraordinar` a g\ndirii sale.

Dileme identitare

Concentr\ndu-se pe „Conceptul de identitate \n opera t\rzie a lui Matei C`linescu“, Andreea Deciu-Ritivoi (Universitatea Carnegie Mellon, Pittsburgh) observ` c` autorul s-a ocupat de problemele identitare, [i ca istoric al culturii (mai ales \n studiile despre Eugène Ionesco), [i ca un memorialist care reflecteaz` la condi]ia sa exilic`, [i ca un p`rinte lupt\ndu-se s` \n]eleag` enigma fiului s`u. Andreea Deciu-Ritivoi caut` existen]a unei teorii subiacente a identit`]ii care se reg`se[te \n opera at\t de divers` a lui Matei C`linescu. Nostalgiile sale de om care [i-a tr`it a doua parte a vie]ii \n Occident nu s\nt diferite de dilemele identitare pe care le-a descoperit [i analizat \n opera lui Ionesco; enigma vie]ii l-a urm`rit cu pathos – dramatic, \n cazul fiului s`u. Dincolo de r`spunsuri locale [i speculative, Andreea Deciu-Ritivoi \ncearc` s` schi]eze o teorie general` a identit`]ii \n opera t\rzie a lui Matei C`linescu, situ\nd-o \n contextul criticii (post)modernit`]ii pe care autorul a produso de-a lungul ultimelor decenii. Liviu Papadima (Universitatea din Bucure[ti) ne-a dat, \n „Istovirea de la Iov citire“ (Job’s Reading Job), schi]a unei lecturi a lui Matei C`linescu bazate nu pe o dialectic` a sacrificiului – tipic` melancoliei exilice –, ci pe una a pendul`rii (nu naive, ci navetiste) \ntre lumile interpret`rii. O nou` imagine a diviziunii muncii temporale, date poetului [i criticului Matei C`linescu, ne \nt\mpin` aici: precum Iov prins \ntre dou` vie]i (identice din perspectiva absurdei, absolutei sale credin]e), scriitorul Matei C`linescu e prins \ntre momente temporale foarte diferite, \ns` pe care se istove[te s` le conceap` \n continuitatea lor fluid`, \n ve[nic par]ialele lor re\ntoarceri. {i a fost noapte.

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

ceast` imagine, dureros alegoric`, altor cititori. |ncercarea de a citi lumea greu de deslu[it a fiului s`u – Matthew’s Enigma (2009), versiune amplificat` tradus` \n englez` de Angela Jianu – \i m`re[te vulnerabilitatea cititorului Matei C`linescu, calitate care nu fusese discutat` \n Rereading (1993). Recitirea romanului s`u Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter (1969), pe care C`linescu o ofer` \n addendum-ul la „edi]ia definitiv`“ a acestuia (2004), pune \ntr-o nou` lumin` „mitul pagubei“ – „ideea – reprezentativ` pentru mul]i dintre noi, \n România anilor ’60-’70 – c` e[ti pe calea cea bun` numai c\nd pierzi.“ Greu de \n]eles pentru occidentali, Zacharias Lichter alege via]a de cer[etor, ]inut \n via]` de mila ho]ilor, ca pe singura formul` moral` a existen]ei sub comunism. Sanda Golopen]ia recite[te („existen]ial“) romanul lui C`linescu (dar [i – original – c`r]ile despre Matthew [i despre relectur`) ca pe o \nt\lnire \ntre stilul „nostru“ de via]` [i cel al autorului [i al textelor sale.

DILEMATECA

DOSAR

Matei C`linescu, un maestru al modernit`]ii

pagina 7

C`lin-Andrei Mih`ilescu, Liviu Papadima

Iar a doua zi, Marcel Cornis-Pope (Virginia Commonwealth University, Richmond) a atacat, \n „Cinci fe]e ale scriitorului transcultural la sf\r[it de secol XX: Matei C`linescu [i drama modernit`]ii“, continuitatea operei critice a lui Matei C`linescu. Aceasta – sus]ine el – se ancoreaz` \n revizuiri imaginative, \n reelabor`ri cu mesaje diferit accentuate [i efecte mai profunde; ori \n amplific`ri: Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism (1987), dezvolt` – ad`ug\ndu-i capitolul despre postmodernism – Faces of Modernity (1977), iar aceasta din urm` continu` publica]iile române[ti de p\n` la plecarea autorului \n Statele Unite, mai ales Eseuri despre literatura modern` (1970) [i Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangard` (1972). Cariera intelectual` a autorului expatriat a cunoscut, de asemenea, schimb`ri [i reinvent`ri: C`linescu devenit analist al modernit`]ii, comparatist


pagina 8

DOSAR literar [i cultural, teoretician al relecturii, eseist politic, poet [i romancier. |n „aventura“ [i „drama“ acestei reinvent`ri de sine, care urmeaz` ethosul modernismului, aliatul lui C`linescu a fost imagina]ia sa prodigioas`. Imagina]ia este – ne aminte[te Marcel Cornis-Pope – discutat` \n Amintiri-le \n dialog cu Ion Vianu (1994), \ntr-un context specific. „Pre-cenzura“, pe care mentalitatea de ostatici a autorilor o folosea \n comunism pentru a evita cenzura oficial`, precum [i „post-cenzura“ (inutilitatea, ru[inea [i oboseala resim]ite de autor dup` publicare) erau dep`[ite doar de autorii imaginativi, care reu[eau s` comunice, nu de la distan]`, ci printre r\nduri, cu cititorii avizi de intimitatea unei astfel de comunic`ri secrete. Aceast` imagina]ie, \ncercat` de [i \n vremuri grele, \l a[az` pe C`linescu al`turi de mae[trii modernit`]ii, [i nu de cele [i cei ai postmodernit`]ii.

Relectur` [i rescriere

Exerci]ii ale unei, vii, promesse du style Pentru Matei, ruptura dintre trecutul recitit [i momentul c\nd recitirea \[i vine \n fire, un moment pe loc numit „prezent“, este un mister – spune C`lin-Andrei Mih`ilescu (Universitatea Western Ontario) \n „Din fir t`iat \n patru, \n clip` rupt`-n dou`“ (From split hairs to split seconds). Matei era preocu-

pat de lucrurile care se despart de sine, pentru a privi de \ndat` \napoi s` vad` sp`rturile din armura subiectului, sp`rturile prin care intr` lumina. Rupturile care cresc p\n` la a se face de[erturi ce separ` sinele exilatului de eurile sale anterioare, profesorul de poetul care fusese [i care va redeveni spre sf\r[it, falanga notelor de subsol de turmentarea sensului [i a sensibilit`]ii. Dup` cum Nietzsche [i Nichita St`nescu avertizaser`, trebuie s` fii atent: c\nd ruptura cre[te, vor veni Ei s` \ndese un zeu \n ruptur`, parc` ex machina, ca s` \mp`r`]easc` peste ceea ce sa desp`r]it de sine [i s` mearg` \nainte – velcro lumii [i sinelui astfel orbi]i. Se spune c` atunci c\nd te ui]i \n rupturile timpului, acestea \]i \ntorc privirea. Acest abis al reflec]iei i-a fost dat lui Matei pentru a nu-l ignora. L-a confruntat f`r` mil` de sine [i f`r` a dispera din cauza pierderii poeziei, ]`rii [i fiului s`u. Ne apropiau multe lucruri: uit`rile ad\nci pe care mi le provoca (una, gaf` de pomin`), viziunile exilului [i ale navetei ce i-a urmat, fe]ele României [i felurile noastre diferite de a-l privi pe Baudelaire: el – proustian, eu – benjaminian. Interpret`rile lui Matei erau [i s\nt situate \ntre relecturi [i relecturi-inter/pret`ri, deci exerci]ii ale unei, vii, promesse du style. La masa rotund` care a \ncheiat colocviul – „Matei C`linescu [i literatura comparat` contemporan`“ –, vocea principal` a fost cea a Adrianei C`linescu, so]ia lui Matei. Domnia sa ne-a \mp`rt`[it pove[ti [i, pilduitoare f`r` agresivitate, sfaturi apoftegmatice – \n tot, un „Manual de \n]eles Matei“.

n

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

|n „Pasaje secrete, lucr`ri ale memoriei: despre unele motive benjaminiene \n Matei C`linescu“, Adina Arvatu (Universitatea Western Ontario) discut` etica inteligibilit`]ii, pe care Matei C`linescu a urmat-o fidel, deci f`r` crispare. Distinc]iei sale din Rereading (Yale UP, 1993), cea dintre „lineara“ lectur` [i „circulara“ relectur`, Adina Arvatu \i g`se[te inspira]ia \n al doilea principiu al termodinamicii (diminuarea energiei duce la cre[terea entropiei, la aplatizarea vie]ii [i, deci, la timpul linear, mecanic, reversibil, caracteristic modernit`]ii industriale). Invoc\ndu-l pe Benjamin, ea consider` c` timpul istoric ca atare este ininteligibil, \ncerc\nd \ns` s` se \mplineasc` \n [i ca idee; altfel spus, lectura nu exist`: doar

relectura o face posibil`. Pe de alt` parte, modelul temporal al relecturii \l opune pe C`linescu lui Benjamin – pentru cel dint\i, \ntoarcerea semnifica]iei presupun\nd o re\ntoarcere a „timpului esen]ial“ care face din recitire o citire introspectiv`, a sinelui. Liedeke Plate (fost` doctorand` a lui Matei, acum profesoar` la Universitatea Redboud, Nijmegen) ne-a citit un text proasp`t – „Relectur`, rescriere [i alte lucruri literare pe care le facem: despre \nsp`im\nt`toarea clarviziune a lui Matei [i despre irezistibila ascensiune a romanelor zombie“. Referindu-se la un eseu al lui Matei – „Rescriere“ (Rewriting) –, Plate observ` c`, \n postmodernitate, rescrierea implic` un nou [i generalizat concept de text. {i lumea, nu doar opera literar`, este un text. Astfel, rescrierea postmodern` joac` pe efectul literar al [tergerii diferen]elor dintre limbaj [i realitate, fic]iune [i fapt, g\ndire [i ac]iune. Plate aplic` distinc]iile mateine la fenomene ale literaturii populare postmoderne, mai ales la „its new bookishness“, referindu-se la romanul „mashup“ al lui Seth GrahameSmith, M\ndrie [i prejudecat` [i zombies (Pride and Prejudice and Zombies). Caracterul fantomatic al unor atari rescrieri este precedat de [i prev`zut \n metafora relecturii ca urm`rire textual` („textual haunting“).

Oana Babe]i, Andreea Deciu-Ritivoi [i Adriana C`linescu


Marius Chivu

Inocen]a. Roman & muzeu

(acest articol a fost realizat cu sprijinul ICR Istanbul)

n

pagina 9

„Am scris romanul adun\nd obiectele pentru muzeu, g\ndindu-le pe am\ndou` ca pe mici enciclopedii ale dragostei. Romanul [i muzeul pot func]iona separat: cartea este imagina]ie verbal`; muzeul, pl`cere vizual`.“ Catalog adnotat precum un roman, pere]ii muzeului con]in fragmente reproduse manual de Pamuk \nsu[i, fragmente care \nso]esc obiectele fic]iunii: „Vizualizarea este diferit` de nara]iune. |n roman exist` sentimente [i reac]ii, detaliile pot fi g`site aici, \n muzeu, unde am transformat timpul \n spa]iu, recre\nd atmosfera lumii de cuvinte din carte. De fapt, \ntreaga civiliza]ie european` se g`se[te adunat`, peste tot, \n cutii cu obiecte private. Muzeul nu a fost conceput dup` logica imperiului, am vrut s`-l fac mic [i personal“, mai spune Orhan Pamuk, vizibil fericit s` ideea lui de a plasa o poveste imaginar` \ntr-o cas` real` a prins, \n sf\r[it, contur [i este... vizitabil`. Amenajat de Pamuk \nsu[i, \mpreun` cu un grup de arhitec]i, pictori [i designeri, \ntr-o cas` construit` \n 1897 (pre]ul de achizi]ionare al casei, plus cheltuielile de amenajare, ne spune Pamuk, au dep`[it un milion de euro, adic` suma primit` de la Academia Suedez` c\nd i s-a decernat Premiul Nobel), muzeul are trei etaje [i con]ine 83 de casete de sticl` (exact c\te capitole are romanul) pline cu miile de obiecte pe care scriitorul le-a achizi]ionat \n ultimele decenii de prin t\rguri, talciocuri [i anticariate, sau i-au fost d`ruite de prieteni [i chiar de c`tre cititori. Bilete de loterie, cutii de chibrite [i periu]e de din]i din anii ’70, sticlu]e de raki sau parfum [i tot felul de articole de cosmetic`, ceasuri, portofele, mici piese decorative, fotografii, ziare, postere de film, haine etc., plus un perete de sticl` \n care au fost prinse nu mai pu]in de 4213 de mucuri de [igar`, sub fiecare fiind scris momentul din roman \n care ]igara

respectiv` a fost fumat` de eroina Füsun. „O colec]ie de obiecte modeste ale vie]ii de zi cu zi... Dac` literatura face ca lucrurile obi[nuite s` arate frumos, muzeul pune \n lumin` cele mai m`runte obiecte din via]a noastr`. Muzeul este dedicat deopotriv` ora[ului Istanbul [i vie]ii private, este o capsul` a timpului dedicat` ultimilor 50 de ani. Muzeul prezerv` deopotriv` detalii ale vie]ilor oamenilor [i via]a na]iunii, c`ci Istanbulul s-a schimbat enorm \n ultimii 50 de ani. |n ultimul deceniu chiar am sim]it c` nu mai pot ]ine pasul cu aceste schimb`ri. Miam dat seama c` trebuie s` gr`besc scrisul. Muzeul, spre deosebire de c`r]ile mele, nu are o con[tiin]` politic`. Vorbe[te despre inocen]a fa]` de dragoste, c`s`torie, sex [i via]`, \n general, a oamenilor din clasa de mijloc de acum o jum`tate de secol. De atunci, oamenii au devenit tot mai boga]i, iar via]a lor, tot mai modern`“, a mai spus Pamuk Muzeul func]ioneaz`, de fapt, precum corpul arhitectural al romanului, toat` recuzita din carte este aici, doar personajele lipsesc, c`ci chipurile lor s\nt singurele care apar]in imagina]iei cititorului, explic` scriitorul. Conceptul de roman-muzeu al lui Pamuk se joac`, astfel, cu o idee de reflec]ie reciproc` \ntre realitate [i fic]iune care i-ar fi pl`cut lui Borges: istoria (reprezentat` de obiecte) a inspirat fic]iunea (care a luat forma romanului) ce s-a muzeificat (prin expunerea \n vitrin` a obiectelor), c`p`t\nd atributele realit`]ii. Fic]iunea devenit` mediator \ntre istorie [i realitate, gener\nd realitate palpabil` prin obiectele investite \n actul fic]iunii, un circuit care filtreaz` istoria prin fic]iune, f`c\nd-o [i mai real`, dar [i mai misterioas`. Ca metafor` a nara]iunii crescute \n fanta dintre cuvinte [i obiecte, Muzeul Inocen]ei este, simbolic, [i un laborator de teorie a literaturii. „Dar, dincolo de toate acestea, mi-ar pl`cea ca muzeul s` devin` locul unde cuplurile de tineri turci \ndr`gosti]i s` vin` [i s` se

s`rute“, mai adaug` Pamuk, al c`rui roman vorbe[te despre povestea de dragoste dintre Kemal, un t\n`r de familie bun` logodit cu Sibel, fat` de aceea[i condi]ie, [i Füsun, o t\n`r` v\nz`toare care-l arunc` \n v\ltoarea obsesiei pentru obiecte, singurele care-i pot recupera [i reconstitui pasiunea interzis`, pierdut`. Amintirea lui Füsun este \ntre]inut` de Kemal prin str\ngerea obiectelor r`mase de la ea sau care i-ar fi putut apar]ine. Obiecte feti[izate acum [i de cititorii c`r]ii care le vor g`si expuse \n vitrinele muzeului, inclusiv rochia [i pantofii galbeni ai lui Füsun. De altfel, cu fiecare etaj urcat al muzeului, p`trunzi tot mai ad\nc \n atmosfera c`r]ii [i te apropii tot mai mult de arheologia pove[tii de dragoste: \n mansard` se afl` patul [i papucii de cas` ai lui Kemal. „|ntre 7 [i 22 de ani mi-am dorit s` devin pictor, astfel c` aranjarea cutiilor cu obiecte [i faptul c` m-am implicat fizic \n amenajarea muzeului r`spunde acelei mai vechi chem`ri de artist vizual“, mai spune Pamuk care poveste[te cum, \n momentele de oboseal`, mai tr`gea c\te un pui de somn \n patul de la mansard` al personajului s`u. Aflat pe strada Çukurcuma, aproape de centrul turistic al Istanbulului, \n cartierul unde scriitorul a copil`rit, muzeul vie]ii private a Istanbulului ultimei jum`t`]i de secol era cunoscut \nc` dinainte de deschiderea lui oficial` drept „muzeul lui Pamuk“. Indicatoarele te \ndreapt` spre el, dar oricum localnicii s\nt acolo s` te conduc` p\n` la intrare. Pre]ul biletului de intrare ajut` la \ntre]inerea muzeului care, deocamdat`, este finan]at din drepturile de autor ob]inute din traducerea c`r]ilor lui Pamuk. „97 % din aceste resurse au fost investite \n cump`rarea casei [i \n amenajarea muzeului“, a r`spuns Pamuk ziari[tilor interesa]i de suma investit` \n acest muzeu dedicat, m`car indirect, [i sie[i. C`ci muzeul are [i un gift shop de unde pot fi cump`rate c`r]ile scriitorului, postere, calendare, magne]i, agende, creioane [i restul de suveniruri purt\nd imaginile obiectelor expuse. Publicat \n anul 2008, romanul Muzeul Inocen]ei a ap`rut \n peste 60 de traduceri (cu aceea[i copert`), inclusiv \n limba român`, \n traducerea Lumini]ei Munteanu, la Editura Polirom care, de altfel, i-a dedicat scriitorului o serie de autor. Mai multe despre carte [i muzeu g`si]i la themuseumofinnocence.com.

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Prezent \n carne [i oase la Istanbul la deschiderea Muzeului Inocen]ei, prima \ntrebare care mi-a venit \n cap a fost cum de nimeni nu s-a g\ndit p\n` acum s` dedice un muzeu unei c`r]i. A fost, probabil, nevoie de un scriitor cu o pasiune vecin` cu obsesia pentru fic]iune, o mare fascina]ie pentru ora[ul natal [i o dragoste mai veche, abandonat` \ntre timp, pentru pictur`. Ideea tandemului roman-muzeu a lucrat \n mintea lui Orhan Pamuk vreme de 15 ani. Romanul a fost lansat \n 2008, muzeul – \n aceast` prim`var`.

DILEMATECA

MERIDIANE


DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

pagina 10


Ion Vianu

Trivial

Pre] vol. I [i vol. II: 190 lei

Lumea ca voin]` [i reprezentare (vol. I - II) de Arthur Schopenhauer Humanitas Traducere de Radu Gabriel Pârvu „Schopenhauer e dintre autorii aceia care nu vor avea a se teme de soarta celor ce scriu de azi pe mâine. E drept c` mult` lume va fi jignit` la citirea c`r]ilor lui […], dar lumea va ajunge a se \mp`ca cu multe dintre \nv`]`turile pesimiste ale filozofului.“ (Mihai Eminescu)

Pre]: 55 lei

Pre] vol. I: 39 lei, Pre] vol. II: 39 lei

Commedia italiana del Rinascimento/ Comedia italian` din Rena[tere (vol. I - II). Humanitas, Colec]ia Biblioteca Italiana Traducere de Eta Boeriu, Oana Bo[ca M`lin, {tefan Crudu, Smaranda Bratu Elian „|n comedia italian` din secolul al XVI-lea se situeaz` [i se define[te forma «modern`» de teatru, atât la nivelul dramaturgiei, cât [i la cel al spectacolului…“ (Giulio Ferroni)

Pre]: 79 lei

Magia realit`]ii de Richard Dawkins. De unde [tim care este de fapt adev`rul. Humanitas, Colec]ia {tiin]` „|n aceast` carte vreau s` v` ar`t c`, din perspectiva [tiin]ei, lumea real` are propria sa magie, pe care o numesc poetic`: o frumuse]e cople[itoare, a c`rei magie spore[te tocmai pentru c` e real`, iar noi putem \n]elege cum func]ioneaz`.“ (Richard Dawkins)

Pre]: 39,90 lei

Suflare \n vânt de Bob Dylan 100 de poeme traduse de Mircea C`rt`rescu. Humanitas Fiction, Colec]ia Poezia „Am tradus cu o bucurie care sper c` se vede \n texte. Am \ncercat s` fiu absolut fidel textului original, dar s`-i dau [i o anume flexibilitate \n române[te. Nu e C`rt`rescu, e Dylan. Iat` ce-am avut minut de minut \n minte pe când traduceam.“ (Mircea C`rt`rescu)

Pre]: 25 lei

}inuturile joase de Herta Müller Humanitas Fiction, Serie de autor Traducere de Alexandru Al. {ahighian „Cititorul este \mbog`]it de poezia, de observa]ia precis` [i de onestitatea f`r` ezitare \n portretizarea lumii din jur [i a naratorului \nsu[i care transpar din acest volum scris cu o art` des`vâr[it`.“ (South Atlantic Review)

www.humanitas.ro

n Pre]: 35 lei

Lumea secret` a nomenclaturii. Amintiri, dezv`luiri, portrete de Vladimir Tism`neanu. Humanitas, Colec]ia Memorii-Jurnale „Cititorul, pe care-l invit s` m` \nso]easc` \n acest voiaj \ntr-o lume stins`, dar ale c`rei ramifica]ii r`mân atât de prezente, va g`si \n carte deopotriv` recuper`ri istorice, demitiz`ri politologice, secven]e portretistice, un efort de explica]ie [i o m`rturisire.“ (Vladimir Tism`neanu)

Pre]: 32 lei

Descenden]ii de Kaui Hart Hemmings. Humanitas Fiction, Colec]ia Raftul Denisei Traducere de Nadine Vl`descu Narat \ntr-un stil curajos, puternic, uneori de un umor irezistibil, Descenden]ii e un roman despre o familie neconven]ional` obligat` de \mprejur`ri dramatice s` se reuneasc` spre a-[i recupera propria mo[tenire [i identitate.

pagina 11

Obosit de via]`, obosit de moarte de Mo Yan. Humanitas Fiction, Colec]ia Raftul Denisei Traducere de Dinu Luca Roman total, \n care realismul magic se \ntrep`trunde cu realismul cel mai dur, scris cu o extraordinar` inventivitate lingvistic`, Obosit de via]`, obosit de moarte este destinat s` devin` un clasic al literaturii contemporane.

descriere minu]ioas`, anatomico-medical`, a comportamentului maimu]ei depilate care este omul. Nu inten]ionez c\tu[i de pu]in s`-mi asum rolul de instan]` moral`. Punctul meu de vedere este strict estetic. {i sexualul, [i eroticul s\nt motive semnificative de zguduire a con[tiin]ei, ca atare con]inuturi puternice ale artei literare. Nu putem s` scriem f`r` s` recunoa[tem aceste for]e. {i cu at\t mai mult nu putem s` le sacrific`m banalit`]ii. Pronun]\nd cuvinte sau cre\nd scenarii cu con]inut sexual, nu putem pretexta c` „a[a se tr`ie[te, a[a se vorbe[te“. Exist` [i va exista o conven]ie literar`, a[a cum exist` o dic]ie teatral` (nu se poate vorbi pe scen` sau la cinema ca \n via]`, fiindc` nu se \n]elege). Artistic este numai ceea ce posed` un cadru, ce este \ntruc\tva izolat de via]`. Cuv\ntul scris sau pronu]at pe scen` r`sun` altfel dec\t cel vorbit. Cine \[i imagineaz` c` fie [i umilul cuv\nt „cur“ sun` pe o pagin` de carte la fel ca \n via]a de toate zilele este naiv. Scriitorul trebuie s` ]in` seama de aceast` diferen]` de percep]ie. |n ce m` prive[te, s\nt convins c` sexualul este domeniul cel mai exigent al artei literare. Expri-

marea \n ton banal a sexualului devine, din clipa \n care a fost emis`, obscen` sau cel pu]in trivial`. |n schimb, abilul artificiu estetic red` a[a-zisei trivialit`]i puritatea ei genuin`. Un ilustru exemplu ni-l ofer` „Boierna[ul de ]ar`“ al lui Emil Brumaru, care „d` un sens mai pur cuvintelor tribului“ (Mallarmé), \nnobileaz` vulgarul, desfiin]eaz` finalmente trivialul. Actul sodomic dintre Charlus [i Jupien din Sodoma [i Gomora lui Proust nu sun` obscen, de[i reprezentarea este din cele mai crude. |n`l]imea metaforei care \nchipuie jocul dintre o floare [i un bondar nu este dec\t mare art`. Dimpotriv`, un autor at\t de complex, de profund cultivat ca Mircea C`rt`rescu ne-a dezam`git uneori prin erotismul de licean al unor scene din Orbitor. Afar` de Brumaru, Ion Barbu („Largi [alvari, undeva“) [i M. Blecher („Am fi putut s` facem“) r`m\n puternici, conving`tori. Alt`dat` exista o separa]ie, prin scopul urm`rit, \ntre literatura trivial`, stimulent al excita]iei sexuale, [i literatura erotic`, cu preten]ii estetice. Cele dou` domenii au c`zut unul peste altul, s-au strivit [i confundat, form\nd un trist conglomerat: trivialul devine un sub-Viagra, eroticul – o marf` de supermarket. Spre folosul cui?

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Nu vorbesc numai despre literatura român`... de[i ea este deosebit de atins` de fenomenul limbajului „f`r` perdea“. Pudibonderia socialist` a jucat un anumit rol \n dezvoltarea literaturii „triviale“. A o ignora \nseamn` a \nfr\nge ceea ce a fost mult` vreme tabu. O alt` explica]ie este aceea c`, \n ciuda banaliz`rii ei, se crede c` literatura cu con]inut [i exprimare nemijlocit sexuale fac s` se citeasc` – deci s` se v\nd` – c`r]ile. A]i observat c` termenul „erotic“ este pe cale de dispari]ie? El este \nlocuit cu „sexual“. Cele dou` cuvinte acoper`, \n bun` parte, acela[i con]inut; dar accentele s\nt diferite. „Erotic“-ul presupune aluzie, mister; „sexual“-ul corespunde unei dezv`luiri complete a rela]iilor genitale: totul devine evident, deschis. „Erotic“-ul, „dragostea“ (termeni „psihosomatici“) fac obiectul unei cenzuri din ce \n ce mai sistematice. Literatura a intrat \ntr-o faz` „behaviorist`“. Sexualul este studiat, descris, tratat numai ca un comportament, f`r` arierfond subiectiv, f`r` mister (ca [i cum misterul nu ar exista – ce prostie!). Un antroplog a scris acum o vreme o carte Maimu]a goal` (The Naked Ape). Fostul erotism a devenit o

DILEMATECA

PORTRETE INTERIOARE

ALTFEL DESPRE ALTCEVA


pagina 12

INTERVIU Micaela Ghi]escu

„Ne iluzion`m c` semin]ele pe care le r`sp\ndim \n cele patru v\nturi nu cad, toate, pe p`m\nt neroditor“ C\nd [i cum v-a]i hot`r\t s` v` scrie]i memoriile? N-a[ fi crezut niciodat` c` va veni o zi \n care s`-mi scriu ([i public) memoriile. Lidia Bodea, de la Editura Humanitas, care citise un text al meu pe Internet, a fost prima (de fapt, singura) persoan` care m-a invitat s` o fac. La \nceput am refuzat-o categoric. Modelul pe care l-a[ fi avut – eventual – \n fa]a ochilor, monumentalul Timpul ce ni s-a dat al prietenei mele Annie Bentoiu, era suficient ca s` m` inhibe definitv. Dar Lidia a revenit cu propunerea de c\teva ori (ea spune c` \n decurs de patru ani, eu zic c` nu au fost mai mult de doi!). Ultima oar` a f`cut-o \n public, la un dineu al ambasadorului Portugaliei la care fuseser`m invitate am\ndou`. S-a \nt\mplat \n toamna lui 2011, [i atunci mi-a fost pur [i simplu ru[ine s` tot refuz. (|n general, nu-mi place s` fac „fi]e“ c\nd m` roag` cineva ceva.) {i g\ndul a \nceput s` mijeasc`, s`-[i fac` loc \n preocup`rile mele. |n jurul Cr`ciunului, am fost dou` s`pt`m\ni la Paris. |nt\mplarea a f`cut ca tot atunci s` se r`sp\ndeasc` printre rudele

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Este una dintre cele mai prolifice traduc`toare de la noi. |n studen]ie, Micaela Ghi]escu (n. 18 iulie 1931) a fost arestat` \n cadrul celebrului „lot francez“, format din eleve [i profesoare de la Liceul Francez. A isp`[it o condamnare politic` de trei ani (1952-1955). {i-a luat licen]a \n filologie la Universitatea din Bucure[ti, \n 1957. A publicat peste 80 de volume de traduceri din limbile portughez`, spaniol`, francez`, german` [i englez`, pentru care a fost r`spl`tit` cu numeroase premii [i distinc]ii. Conduce publica]ia Memoria. Revista g\ndirii arestate.

[i cuno[tin]ele mele de acolo link-ul cu emisiunea Profesioni[tii a Eugeniei Vod` cu mine, din martie 2011. S-a vorbit mult despre acea emisiune, iar un bun prieten mi-a sugerat s` o folosesc drept „coloan` vertebral`“ a unei viitoare c`r]i. |napoiat` \n ]ar`, am avut parte, \n februarie, de z`pada care m-a ]inut \n cas` timp de trei s`pt`m\ni ([i mi-a amintit de z`pada din februarie 1954, tr`it` sub p`m\nt, la Jilava). Aproape nu m-am ridicat din fa]a calculatorului \n acele trei s`pt`m\ni. A[a a \nceput aceast` carte. Unul dintre momentele importante din aceast` carte este arestarea dumneavoastr` [i deten]ia la Mislea, la Uranus, la Jilava. La \nceputul anilor ’50, a]i fost arestat` [i \n cele din urm` condamnat` pentru spionaj \n favoarea unei puteri str`ine. Era a[a-numitul dosar al „lotului francez“, un dosar politic. Despre ce e vorba? |n timpul liceului [i pe l\ng` liceu (la v\rsta de 15-16 ani), frecventasem, \n unele dup`-amieze, cu alte colege, cursurile publice ale Liceului Francez, care func]iona pe

l\ng` Institutul Francez de |nalte Studii. |n atmosfera care ne \ntuneca adolescen]a, acele cursuri erau o raz` de lumin` pentru noi. Odat` cu celelalte centre culturale occidentale, Institutul Francez [i Liceul au fost desfiin]ate \n 1947-1948, iar profesorii str`ini au fost expulza]i din ]ar`. Fostul nostru profesor [i director, Marcel Fontaine, odat` ajuns la Paris [i r`mas foarte ata[at de România, a \nfiin]at \n cadrul Radiodifuziunii franceze (care \nc` nu se numea RFI) postul de radio \n limba român`. Noi, fostele lui eleve, am corespondat un timp cu profesorul Fontaine, \nt\i prin po[t`, iar c\nd nu a mai fost posibil, prin ambasada Fran]ei. |n emisiunile sale, profesorul Fontaine era extrem de critic la adresa regimului instaurat \n România prin ocupa]ia sovietic`, alungarea Regelui, interzicerea partidelor politice [i arestarea marilor no[tri oameni politici. Postul lui \nsemna Radio Europa Liber` a acelor timpuri [i era foarte urm`rit \n ]ar`. |n 1952, c\nd noi, elevele, ajunseser`m deja la facultate, iar coresponden]a \ncetase prin for]a lucrurilor de c\]iva ani, \n


mânia, apoi ata[at cultural la Ambasada Fran]ei, \n perioada instaur`rii comunismului la noi [i a desfiin]`rii Institutului [i Liceului Francez, [i, dup` cum se [tie, el avea vederi de st\nga. |ntr-un „raport secret“ adresat Ministerului de Externe al Fran]ei (care ne-a c`zut \n m\n` [i a fost publicat \n revista Memoria), Barthes \[i exprim` consternarea fa]` de interven]ia partidului \n... Revista de oftalmologie (!?)

Cititorii care v` cuno[teau biografia s-ar fi a[teptat poate s`-i judeca]i mult mai sever pe detractorii dvs. [i pe tor]ionari. {i totu[i povesti]i cu senit`tate chiar [i cele mai grele momente prin care a]i trecut. A]i reu[it s`-i ierta]i? Am reu[it s`-i uit, cu toat` „pata“ de care vorbeam mai \nainte. C\t despre iertat – pentru durerea pe care au provocat-o p`rin]ilor mei, nu mie –, ar trebui s`-[i cear` mai \nt\i „ei“ iertare, dac` nu de la oameni, atunci de la Dumnezeu.

Conduce]i publica]ia Memoria. Revista g\ndirii arestate. Cine s\nt cititorii dvs.? Cititorii revistei Memoria s\nt \n primul r\nd persoane \n v\rst` care \[i reg`sesc tr`irile [i vicisitudinile tinere]ii \n documentele [i memoriile pe care le public`m. Mai s\nt [i studen]i, \n special clujeni care urmeaz` ziaristica: ace[tia viziteaz` anual \nchisorile de la Aiud [i Gherla, precum [i Memorialul de la Sighet, dup` care, familiariza]i fiind cu revista Memoria, ne scriu articole [i impresii. |n sf\r[it, mai s\nt [i elevi de gimnaziu [i liceu care – \n m`sura \n care afl`m adrese de [coli din ]ar` – primesc seturi din revista noastr`. Nici una din aceste categorii de cititori nu este foarte numeroas`, dar poate c`, mai ales c\nd e vorba de studen]i [i elevi, ne iluzion`m c` semin]ele pe care le r`sp\ndim \n cele patru v\nturi nu cad, toate, pe p`m\nt neroditor.

Ordinea \nt\mpl`rilor povestite \n carte nu e neap`rat cronologic`. Cum a func]ionat propria dvs. memorie \n aceast` carte? A func]ionat \n mod absolut aleatoriu. Cum nu ]inusem nici un jurnal, nu-mi f`cusem \nsemn`ri, am l`sat pur [i simplu s` m` ghideze amintirile care se \nl`n]uiau, una de alta, f`r` o ordine cronologic`, eu pun\nd doar accente, c\nd mai ap`sate, c\nd mai [terse. Cum se poate vorbi sau scrie despre aceast` istorie la persoana I f`r` a exagera [i f`r` a cru]a? Cred c` involuntar, f`r` s`-mi impun c\tu[i de pu]in acest lucru, nu am exagerat. C\t despre incriminat pe cineva, cred c` face parte din firea mea s` las „s` treac` de la mine“... Au existat [i momente \n care v-a]i autocenzurat? Nu s\nt omul predispus la ceea ce \n francez` se nume[te „épanchements“. M` dest`inui greu, [i \nc` m` mai mir cum am putut s` o fac la o emisiune televizat` [i chiar \ntr-o carte. Mi-am oferit singur` surprize. Dest`inuirile, ca [i autocenzura, au urmat natural. Unul dintre pasajele amuzante din carte se refer` la un examen la lingvistic` din anul II. Cele dou` dogme ale lui Marr – care constituiau materie de examen – fuseser` anulate peste noapte ca urmare a unui discurs al lui Stalin care \i contrazicea \ntreaga teorie. Cum de erau posibile aceste interven]ii politice \n lingvistic`? Pentru a \n]elege episodul „interven]iei lui Stalin \n lingvistic`“, ar trebui s` v` transpune]i \n epoca aceea. „Partidul e \n toate“, se spunea. Roland Barthes fusese bibliotecar la Institutul Francez din Ro-

Ce [tim [i ce nu [tim despre totalitarism? |n ce m`sur` s-au schimbat obiectivele cercet`rilor despre dictatura comunist`? Cine vrea are posibilitatea s` [tie mai multe despre totalitarism: exist` Memorialul de la Sighet, at\tea c`r]i de memorii publicate \n ultimele dou` decenii, revista noastr` care \mpline[te [i ea 22 de ani, deci sursele de informare nu lipsesc. Din momentul \n care, \n Parlamentul României, comunismul a fost declarat (pe bun` dreptate!) un regim ilegitim [i criminal, ar fi fost normal ca [i cercetarea comunismului [i a consecin]elor lui s` fie mai aprofundat` [i mai l`rgit`. De ce nu s-a \nt\mplat asta? De ce for]ele care au interes s` atenueze „ilegitimitatea“ [i „criminalitatea“ comunismului au prevalat? La aceste \ntreb`ri ar trebui s` r`spund` cei care au putere de decizie [i de execu]ie. (De nu ar fi dec\t s` urmeze exemplul Poloniei [i al }`rilor Baltice \n aceast` direc]ie.) |n privin]a schimb`rii obiectivelor cercet`rilor despre dictatura comunist`, a[ spune o singur` fraz`: „Cine acoper` sau ascunde nici nu este con[tient de c\t risc`...“

interviu realizat de

Matei Martin fotografie de

Lucian Muntean

n

pagina 13

Ce se [tia \n Fran]a despre aceste condamn`ri? A]i sperat \ntr-o interven]ie din partea ambasadei? Abia dup` 1989, c\nd am f`cut o vizit`, la \ndemnul unei prietene care lucreaz` [i ast`zi la Institutul Român [i Biblioteca român` din Freiburg (Germania), am aflat c` \ntreaga arhiv` a postului românesc de la Radiodifuziunea francez` a fost \ncredin]at` de profesorul Marcel Fontaine, la pensionare, acestui Institut. Am r`sfoit atunci \n grab` o parte din documente, cu prec`dere textele redactate [i citite la Radio dup` arestarea noastr`. Am g`sit c\teva aluzii la acest eveniment, [i am primit tot atunci o carte publicat` de profesorul Fontaine \n 1962, dedicat` „fo[tilor s`i elevi... martiriza]i sau care mai zac ori au murit \n temni]ele din ]ara lor.“ Profit de prilejul acestui interviu pentru a lansa o invita]ie unui t\n`r cercet`tor s` studieze, eventual chiar pentru un doctorat, acest imens [i nepre]uit material documentar care se afl` acolo: zeci de bibliorafturi groase ocup\nd mai multe rafturi de bibliotec`. Cercet`torul ar trebui s` cunoasc` bine limba francez`, precum [i germana, pentru a locui un timp la Freiburg. Poate se va g`si vreo burs`, eventual cu ajutorul RFI, pentru aceast` important` activitate de cercetare, care intereseaz` at\t Fran]a, c\t, mai ales, România. {tiam c` Statele Unite [i Anglia au scos din \nchisoare pe unii de]inu]i [i le-au acordat chiar pensii (de exemplu, surorile Samuelli). Din partea Fran]ei, noi, eu, nu am a[teptat – [i nu am ob]inut – nici un fel de recunoa[tere.

A]i fost amnistiat` printr-un decret \n 1955. |ns` chiar [i dup` amnistie a]i avut de suferit. Pata de la dosar v-a urm`rit \nc` mul]i ani. De ce? „Pata“ de la dosar m-a urm`rit mul]i ani, uneori cu consecin]e mai grave, alteori \ntr-un mod mai estompat. Cum nu eram singura din ]ara noastr` [i din societatea noastr` de atunci \n aceast` situa]ie, nici nu are rost s` m` \ntreb „de ce?“.

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

România au \nceput – printre nenum`rate alte procese – [i unele de mare r`sunet, intentate ambasadelor occidentale pentru a se „dovedi“ c` ele erau „agenturi de spionaj“. Astfel s-a \ncropit [i un „lot francez“ de aproximativ 100 de persoane – printre care noi, [ase foste eleve, [i vreo trei-patru profesoare, unele chiar necunoscute de noi \nainte. Toate aceste o sut` de persoane aveau o leg`tur`, mai mult sau mai pu]in str\ns`, cu Fran]a: \mi amintesc de o doamn` care primise prin ambasad` ni[te l\n` de tricotat de la fiica ei stabilit` \n Fran]a; \mi amintesc de alt` doamn` care, fiind func]ionar` la Banca Na]ional`, era at\t de indignat` [i \ngrijorat` de jaful practicat de URSS \n România [i de care, prin func]ia de]inut`, avea cuno[tin]`, \nc\t l-a informat de acest lucru pe ambasadorul Fran]ei. |n a doua jum`tate a anului 1952, \ntregul „lot“ a fost arestat [i apoi condamnat \n urma procesului judecat \n noiembrie 1953. Noi, fostele eleve, am primit \ntre un an [i [ase ani (eu, patru) condamnare, iar profesoara noastr` de la liceul românesc – care preda [i la Liceul Francez ale c`rui cursuri ne \ndemnase s` le urm`m – a fost condamnat` pe via]`.

DILEMATECA

INTERVIU


pagina 14

ANCHET~ Liviu ANTONESEI l Vasile BAGHIU l Lavinia BRANI{TE l Adrian CHIVU l Alexandru ECOVOIU Medeea IANCU l Veronica D. NICULESCU l Dora PAVEL l Sebastian REICHMANN l Andra ROTARU CELE 10 PORUNCI – DECALOGUL

5

1. Eu s\nt Domnul Dumnezeul T`u; s` nu ai al]i dumnezei afar` de Mine. 2. S` nu-]i faci chip cioplit, nici alt` asem`nare, nici s` te \nchini lor. 3. S` nu iei numele Domnului Dumnezeului t`u \n de[ert. 4. Adu-]i aminte de ziua Domnului [i o cinste[te. 5. Cinste[te pe tat`l t`u [i pe mama ta, ca bine s`-]i fie [i mul]i ani s` tr`ie[ti pe P`m\nt. 6. S` nu ucizi. 7. S` nu fii desfr\nat. 8. S` nu furi. 9. S` nu ridici m`rturie mincinoas` \mpotriva aproapelui t`u. 10. S` nu pofte[ti nimic din ce este al aproapelui t`u.

n Liviu ANTONESEI Dac` a[ dori s` par mai rigorist dec\t s\nt, dac` a[ ]ine la tendin]a de fa]ad`, desigur a[ r`spunde c` nu s\nt \n]eleg`tor cu nici o \nc`lcare a poruncilor, c` doar toate de la Dumnezeu vin! Prin urmare, din cele patru porunci care regleaz` rela]iile cu divinitatea [i patru care organizeaz` rela]iile dintre noi, oamenii, \n privin]a a trei, poate patru, s\nt mai plin de \n]elegere. Pentru c` eu \nsumi se \nt\mpl` se le mai fi \nc`lcat, s` le mai \ncalc! Prin urmare, nu m` pot odihni \n ziua a [aptea, pentru c`, la stilul meu de lucru, foarte \ndep`rtat de precizia divin`, aceasta nu cade mereu \n aceea[i zi a s`pt`m\nii. Fiind, mai degrab`, o fire hedonist`, poate pentru c`-s n`scut \n zodia taurului, mi-a venit mereu greu s` respect porunca a [aptea [i, din acelea[i motive, [i pe a zecea! Hedoni[tii s\nt pofticio[i [i, prin urmare, le fug ochii, \[i doresc mai mereu c\te ceva dintre cele ale aproapelui s`u! De bun` seam` c`, dac` nu \ntotdeauna legea, atunci m`car morala te oblig` s` te mai ab]ii, s`-]i controlezi poftele, s`-]i \nfr\nezi dorin]ele. Uneori, merge, dar nu reu[e[ti tot timpul [i, poate, e mai bine a[a. Prea multe interdic]ii, prea mult` autocen-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Fa]` de care dintre cele zece porunci s\nte]i cel mai \n]eleg`tor? zur`, prea multe reful`ri te pot trimite pe divanul psihanalistului. Or, cred eu, s\nt divanuri mult mai pl`cute dec\t cele ale urma[ilor doctorului Freud. Prin urmare, cam pe aici se \nv\rte \ng`duin]a mea, \n jurul p`catelor proprii, dup` cum, probabil, se \nt\mpl` mai cu toat` lumea. Sigur, except\ndu-i pe sfin]i [i pe Marii Inchizitori… n Vasile BAGHIU Cu inten]ia expres` de a r`spunde la aceast` anchet`, am recitit cele zece porunci (pe care – ei bine! – am constatat c` nu le [tiu pe de rost, a[a cum ar trebui) [i am conchis c`, dintre toate, cel mai \ng`duitor am fost \ntotdeauna – [i \nc` mai s\nt – fa]` de porunca a patra, aceea \n care s\ntem \ndemna]i s` ne aducem aminte de „ziua odihnei“. Am spus „dintre toate, cel mai \ng`duitor“, \ns` este evident c` fa]` de unele, cel pu]in, nimeni nu ar trebui s` aib` chiar nici o \ng`duin]`. De[i merg adesea duminica la biseric` (nu \n fiecare duminic`, din p`cate), obi[nuiesc s` muncesc \n aceast` zi. Nu este vorba despre munc` fizic` la ]ar` [i nici m`car despre cur`]enia obi[nuit` \n apartament, ci despre scris [i citit. Bine\n]eles c` dac` – s` zicem – am va-

se nesp`late \n chiuvet` r`mase de cu o sear` \nainte, \n care am stat, poate, mai t\rziu cu ni[te prieteni, le sp`l, c` doar n-o s` le las a[a p\n` vine ziua de luni. Bigotismul \mi displace [i m` indispune. Acesta este \ns` un alt subiect... Revenind la \ntrebare, da, scriu adesea [i \n aceast` „a [aptea zi“ \n care Dumnezeu s-a odihnit dup` ce a f`cut lumea. M` a[ez la scris cu toat` convingerea c` nu comit nici un p`cat, iar impresia de nevinov`]ie vine probabil, m` g\ndesc, [i din aspectul exterior static, chiar pa[nic al oric`rei activit`]i de acest fel. C\nd scrii pare c` nu faci nimic. De aici probabil [i conota]iile peiorative ale statutului de poet [i scriitor... Cel pu]in la noi, scrisul este privit [i a[a, cu u[ur`tate. {tiu c` \n aceast` chestiune nu contez` p\n` la urm` impresia exterioar`, ci numai faptul de a \nc`lca sau nu una din poruncile Domnului. Un duhovnic ar avea, cred, mai multe de spus pe aceast` tem`, dar tenta]ia unei zile \ntregi \n care a[ putea s` scriu sau s` citesc pentru c` nu trebuie s` m` duc la serviciu va fi, \n mod sigur, \ntotdeauna foarte puternic`. |n fine, \ntrebarea \mi aduce aminte [i de o \nt\mplare pe care am tr`it-o cu ani \n urm`, pe


n Adrian CHIVU |n]eleg`tor (cel mai \n]eleg`tor) s\nt fa]` de toate cele zece porunci. Poate mai pu]in una: S` nu ucizi. Celelalte nou`, dac` nu e[ti \n]eleg`tor fa]` de ele, la un moment dat te vor face s` pari absurd.

7

rafinat`, tot mai prezent`, nici Vaticanul – avem un exemplu recent – nu este ferit. Exist` [i un caz \n`l]`tor: Prometeu a furat de la Hefaistos, pentru oameni, focul. Dar pentru asta a fost pedepsit. Pentru a fi absolvit` de acest tot mai prezent p`cat, omenirea va g`si c` trebuie doar s` se raporteze la o formul` adecvat`: Nimic nu se fur`, totul se ia. Asta pentru un somn lini[tit. Nevinovat. S` ne \nchipuim cum ar deveni fa]a lumii dac`, vreme de zece ani, nu s-ar fura nici m`car acel, referen]ial, ou.

n Medeea IANCU S` nu furi. O \ntrebare pe c\t de amuzant` \n aparen]`, pe at\t de grea. Dac` nu ]ii cont de ziua de odihn`, nu este \ntr-at\t de r`u pentru cer, c\t pentru tine, cel care nu [tii s` te bucuri, s` ui]i, s` te \ndep`rtezi de tine, s` te odihne[ti pe cineva. |n]elegerea cere [i o cunoa[tere din partea ta, s` fi f`cut [i tu, s` fii [i tu \n locul celuilalt, s` [tii consecin]ele [i nevoia care te-au \ndemnat s` \ncalci interdic]ia. n Veronica D. NICULESCU |nc`lcarea interdic]iei vine [i ea fie din curiozitate (ca-n basme), fie din disperare [i nevoie, fie din lips`, la fel ca \n basme. O lips` te-ndeamn`, \n pofida a toate, s` ac]ionezi. }ii minte o diminea]` de toamn` c\nd st`teai, a[tept\nd-o pe mama ta plecat` de c\teva zile, pe ni[te bu[teni \n curtea casei. Cea]a era a[a de groas`, \nc\t nu vedeai bine gr`dina. Mama mamei f`cuse pr`jitur` cu crem` de cafea, compot de vi[ine, b`gase br\nza la murat, \nchisese casa [i plecase s` sape gr`dina. |n dormitor, deasupra vitrinei, mama ta l`sase un co[ cu pachete de biscui]i Petit beurre; \n hol r`m`seser` pantofii cu toc pe care mama ta nu \i mai \nc`l]a. Te g\ndeai la mama mamei, la bunica ta, la cafeaua m`cinat`, la blatul cald al pr`jiturii, la toate pr`jiturile din casele acestui sat, te g\ndeai la m\inile care ridicau lopata c\nd te-ai ridicat [i te-ai \ndreptat c`tre cas`. Ai b`gat m\na \n vesta \n care mama mamei tale l`sase cheia, ai ales cheia pivni]ei [i ai deschis u[a. |n \nc`pere era umezeal`, mirosea a igrasie... c\nd p`[eai, sub covor nailonul se mi[ca. Ai g`sit cu]itul pe marginea raftului [i ai t`iat o bucat` de br\nz`. Zerul ]i-a curs pe m\neca flanelului, a atins pielea bra]ului. Ai b`gat bucata de br\nz` \n gur`, ai [ters cu]itul de pantaloni, l-ai a[ezat \n aceea[i pozi]ie, ai ie[it [i ai pus cheia \n buzunarul vestei din care o luase[i. Te-ai \ntors c`tre gr`din`, mama mamei tale \nc` s`pa; atunci saliva ]i-a umplut gura, ai [tiut c` ce faci tu fac to]i ceilal]i din cas`. Dar cum a[ putea fi eu \n]eleg`toare, c\nd eu s\nt cea care ar trebui s` cer[easc` \n]elegere? C\nd eu, la fiecare pas pe strad`, ucid f`r` s` vreau [i f`r` s` m` g\ndesc la fiecare pas c` ucid? C\nd eu ucid, fur, mint, poftesc chiar [i c\nd stau singur` \n cas` [i nu v`d fa]` de om, timp de dou` s`pt`m\ni? Eu, care s\nt un om r`u [i ur\t ca to]i oamenii, [i o [tiu

pagina 15

n Lavinia BRANI{TE P\n` s` m` g`seasc` aceast` anchet`, uitasem c` exist` pe lume Poruncile. Ceea ce nu \nseamn`, \ns`, c` s\nt \ng`duitoare cu toate. Cred c` cel mai mult o scap din vedere pe cea cu „s` nu ai al]i dumnezei \n afar` de Mine“. |n ultimii ani, am c`utat forme de divinitate oriunde altundeva dec\t acolo unde scrie \n c`r]i c-ar trebui. {i c\nd obosesc de c`utat, r`m\n eu cu mine [i m` apuc` spaimele [i frigul cosmic [i \ncep iar s` caut. P\n` acum L-am \n[elat cu o gr`mad`. Dar s\nt sigur` c` [tie El prea bine cum m-a f`cut [i m` iart`.

n Alexandru ECOVOIU S` nu furi. Porunca a opta \n rit ortodox, a [aptea \n cel catolic, este, cred, aceea care, \n m`sura \n care ar fi fost urmat` \ntocmai, lumea de azi ar fi ar`tat altfel. Pentru c` a ajuns s` se fure mai orice. Se fur` ou, bou, idei, libertate, copii, femei, drepturi civile, teritorii. Bani, mai ales. Plagiatul aproape c` va fi legalizat, dup` ce i se va da o alt` defini]ie. Se poate spune – exager\nd nu prea mult – c` lumea, \nc` de la \nceputuri, a fost \ntemeiat` pe furt. Consolidat`, \n acest sens, de c\nd omul, crea]ie divin`(!), a g`sit c`i legale de a fura. Jafurile cu acoperire s\nt, stilat numite, cel mai des, inginerii financiare. Dup` marile t\lh`rii, se fac filme. Dac` fur` – aproape la vedere – mai marii lumii, de ce s` nu fure [i cei din plan secund? S\nt ]`ri \n care furtul este cu adev`rat pedepsit. Celui dovedit i se reteaz` o m\n`. Inuman. Dac` socotim c` furtul a ajuns eminamente uman. Cei s`raci cu duhul s\nt ferici]i. Privesc pasivi ori clevetind cum se fur`, fur`, fur`. Se \nchin`, mul]umind cerului c` s\nt imacula]i. P\n` li se fur` boul. Pentru c` nu au retezat m\na c\nd a fost furat oul. Este comp`timit g`inarul! Uite, s`racul, a fost \nchis pentru o pas`re! Dar aceea era, poate, ultima a unei b`tr\ne. S-a ajuns la o asemenea mentalitate pentru c` furtul de amploare, calificat, este rareori pedepsit. Exist`, pot spune, o cultur` a furtului. Tot mai

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Aeroportul Heathrow. Uit\ndu-se cu insisten]` \n pa[aportul meu, func]ionara de la ghi[eu m-a \ntrebat cu mirare de ce nu am o viz` „de munc`“, ci una turistic`, de[i fusesem invitat \n Marea Britanie pentru a scrie o carte. Repeta chiar: „Writing is work! Writing is work!“ Am r`spuns c` habar nu am de ce nu primisem o astfel de viz`, dar c` \mi place foarte mult c\nd ea repet` cu at\ta convingere c` scrisul este munc`. Z\mbetul ei m` face [i acum s` cred c` discu]ia merit` s` r`m\n` deschis`.

DILEMATECA

ANCHET~


pagina 16

chiar [i c\nd m` simt frumoas` [i bun`, [i nici c` \mi pas` de toate astea atunci c\nd \n tot universul nu exist dec\t eu, monstruoas` ran` care refuz` s` se \nghit` pe sine [i s` dispar`? Eu, care scriu domnul cu liter` mic` [i m` \nchin la p`s`ri [i la v\nt [i m` rog la v`zduh s` m` ajute, la cineva s` m` ajute, cu voce tare, cu g\tul distrus, c\nd nu m-aude nimeni, cu u[a \nchis`, cu fereastra deschis`? De-a[ g`si eu domn iubitor care s` aib` at\ta \n]elegere pentru mine. De m-ar iubi cineva \ntr-at\t \nc\t s` m` ierte c\nd nici n-o s` cer parte de iertare! {i totu[i, eu chiar [i \nc`lcarea acelei porunci, cea mai crunt`, a [asea, cu ucisul, cred c` i-a[ iertao celui pe care-l iubesc, scuip\ndu-i m\inile doar ca s`-i \nmoi [i [terg s\ngele. Dar cine, cine s` m` iubeasc` pe mine a[a, pe mine [i pe to]i `[tia ca mine, care sim]im c` omor\m la tot pasul, cu gestul, cu respira]ia, cu g\ndul? C\nd traduceam Beckett, ajunsesem la un moment dat la un pasaj cu aceast` a [asea porunc`, numai c` acolo era alta, nu crima – treci c\teva hotare [i schimbi numerotarea, sari \n p`tr`]elul altei reguli, p`catul se schimb`. Un [otron al gre[elilor. Poate fi un soi de u[urare [i asta, p\n` la urm`... Se poate jongla. Sau nu. Vinov`]iile mele r`m\n s` se zv\rcoleasc` dincoace de religii [i cifre. n Dora PAVEL S` nu pofte[ti nimic ce este al aproapelui t`u! |nc`lcarea ei mi se pare cel mai bl\nd p`cat, pentru c` este [i p`catul meu [i-l s`v\r[esc \n fiecare clip` lucid` a mea, pentru c` eu nu pot s` nu poftesc, [i \nc` cum, uitasem c\t de grav e ce fac, s` pofte[ti, cum poftesc eu, p\n` la durerea fizic` de stomac, nu la nevasta sau b`rbatul sau casa sau ]arina sau sluga sau asinul aproapelui, ci la scrisul altuia, la unul at\t de nemaipomenit [i minunat c` nu po]i s` nu-l pofte[ti, [i mereu un altul e mai bun dec\t al t`u, [i m`car cu asta m` consolez, c` poftesc, [i doar at\t, nu fur poftind, nu pun ur` [i presiune necurat` asupra celui a c`rui fraz` o poftesc, dar c\t de neputincios e[ti totu[i \n fa]a acestei iluzii, fiindc` lucrurile nu se opresc aici, cu c\t reflectez mai mult, cu at\t ceea ce vreau eu devine [i mai tic`los dec\t pare, fiindc` ceea ce visez eu este nu doar s` \ncerc s`-l egalez, dar [i s`-l fac tocmai pe cel al c`rui scris \l poftesc eu s` pofteasc` [i el la ceea ce scriu eu, [i cred c` abia pentru asta va trebui s` pl`tesc cu adev`rat, abia asta te poate nimici, \mpingerea la p`cat e mai grav` dec\t p`catul, [i tot a[a, nu-i nimic de f`cut, nimic spre iertarea mea, pofta mea nu se va lini[ti niciodat`, m`rturisesc.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

ANCHET~

n Sebastian REICHMANN V\nz`toarele din brut`rii [i patiserii muncesc (\n Fran]a, cel pu]in) [i duminica. Despre medici [i infirmiere de gard`, pilo]i, poli]i[ti [i al]i paznici de muzee, [tim cu to]ii c` lucreaz` cu siguran]` [i duminica. Les peintres du dimanche picteaz` cu prec`dere duminica. Mul]i dintre noi mergem la teatru doar duminica,

2

pentru a vedea actori, [i chiar regizori, agit\ndu-se pentru noi, pe scen` sau \n culise. Psihanali[tii \ns` nu prea analizeaz` duminica, profesorii nu predau \n [colile [i universit`]ile lor. Muncitorii din construc]ii, instalatorii, mecanicii auto, \n majoritatea lor nu lucreaz` duminica, dup` ce au ob]inut zile (sau m`car una singur`, duminica) de odihn` hebdomadar`, recunoscute ca un drept, dup` numeroase decenii de greve [i alte r`zboieli sindicale. Pentru a focaliza mai bine r`spunsul, a[ vrea s` amintesc urm`toarea fraz` din Catehismul Bisericii Catolice: „Respect\nd libertatea religioas` [i binele comun, cre[tinii trebuie s` lupte pentru recunoa[terea duminicilor [i s`rb`torilor Bisericii ca s`rb`tori legale.“ Aceast` cerin]` a Bisericii mi se pare \ns` c` se adreseaz` tuturor oamenilor care tr`iesc \mpreun` \ntr-o comunitate anume, motiva]i [i de alte mobiluri dec\t egoismul primar [i competi]ia pentru bunuri materiale. E firesc, de aceea, ca nu doar \n]elegerea, dar chiar admira]ia sau simpatia mea s` se \ndrepte spre acei semeni ai mei care nu au posibilitatea s` se opreasc` duminica din munca lor, sau nu doresc s` o fac`, pentru binele celorlal]i. |nchei prin a face o m`rturisire: am g\ndit [i scris [i eu r`spunsul la aceast` anchet` \ntr-o duminic`, a[a c` m` v`d nevoit s` v` cer, la r\ndul meu, s` fi]i \n]eleg`tori. n Andra ROTARU Fa]` de a 7-a. |ntr-o „trisexualitate“, chiar [i fantezist`, fa]` de vietatea care poate g\ndi sau na[te asemenea situa]ii. Pentru c` exist` trei variante ale sale, interconectate: trupul, mintea [i cordul. |n via]a real` \ns`, e cam greu s` te su-

pui unei astfel de porunci. Indiferent c` se numesc c`snicie, rela]ie, prietenie, amici]ie, monogamia ar sem`na cu o educa]ie care se pred` la nesf\r[it \n clasele primare, cu informa]ii pe care le tot asimilezi p\n` c\nd \]i dai seama c` o astfel de condi]ionare nu face dec\t s`-]i reduc` poten]ialul de dezvoltare. De[i structural [i eu visez cai verzi pe pere]i [i a[ fi total de acord cu aceast` a 7-a porunc`, va exista o plafonare fa]` de propria persoan`: „te cunosc destul de bine ca s` nu mai am nici o \ncredere \n tine, \n penibila ta satisfac]ie“, cum ar spune Naum prin „medium-ul“ lui. {i e pl`cut astfel, pentru c` doza de autosabotare, cea de masochism, de narcisism, de orice ar pune st`vilar unei fiin]e libere sau i-ar provoca o refulare pot fi satisf`cute prin intermediul unui desfr\u intelectual, fizic, imaginar etc. Cea mai periculoas` nu cred c` este dedarea la desfr\urile fizice, ci formele patologice pe care le pot \mbr`ca variantele de rela]ion`ri cu ceilal]i: compens`ri ale altor segmente nerezolvate, locurile \n care ne putem sim]i \n siguran]` pentru c` am \nv`]at un anumit tip de comportament, matricea care ne poate \ndrepta \n direc]ii „gre[ite“ etc. P\n` la urm`, orice ne face bine la un moment dat este \n afara oric`rei judec`]i. Roata de hamster la care \nv\rtim ne va duce mereu \n acela[i punct \n care fie ne oprim, fie continu`m jocul. anchet` realizat` de

Marius Chivu colaje de

Dan Stanciu

n


Ioana Bot

Pleonasmul ra]iunii pleona[te mon[tri pet` vreo a[chie de sens de la un cuv\nt la altul e pleonasm: dublarea complementelor [i orice alte forme de redundan]` gramatical`, figurile de stil (versului celebru „cobori \n jos, Luceaf`r bl\nd“, de pild`, \i g`se[te in extremis scuza c` pleonasmul ar sugera distan]a mare pe care o are de parcurs eroul eminescian la cobor\re) [i efectele retorice ale idiomaticii românei standard (t\r\[-gr`pi[, foc [i par`, praf [i pulbere etc.). Pleonasme „tolerabile“ s\nt construc]ii determinative din cele mai comune, unde autoarei i se pare c` sensul determinantului se afl` deja \n regentul s`u; ea sanc]ioneaz` „[unca de porc“ (corect ar fi s` spunem numai [unc`, porcul fiind cuprins deja \ntr-\nsa, dar m` \ntreb ce facem cu „[unca de pui“?), „costumul de baie“ (conform aceleia[i logici, baia e semnificat` deja de costum, care nu poate fi de nici un alt fel, niciodat`) sau „abuzul de for]`“ (pentru c` abuz`m \ntotdeauna de for]`, niciodat` de tandre]e, de ciocolat` sau de chipsuri, nu?). Acestor confuzii ale unei min]i \nguste, ce \[i judec` propriul idiolect drept m`sura tuturor limbilor, li se adaug` altele, de ordin lexical, care o fac pe autoare s` considere c` insulta [i calomnia s\nt sinonime

perfecte, ca [i aclama]iile [i aplauzele, aluziile [i insinu`rile, azilul [i b`tr\nii, atelierul [i bl`n`ria sau coama [i p`rul; ea interzice folosirea expresiilor „azil de b`tr\ni“ sau „atelier de bl`n`rie“, „coam` de p`r“ sau „aclama]ii [i aplauze“ – [i, implicit, calific` alte expresii, ca „azil de bolnavi“, „atelier de patiserie“ sau „coam` de deal“ drept inimaginabile. Azilul e numai de b`tr\ni, coama – numai de p`r [i orice aluzie e o insinuare, orice aplauze – aclama]ii, orice ova]ii – urale. Clasific`rile propuse pentru a clarifica materia pleonastic` (vast`…) amplific` efectul de comic involuntar: exist` „pleonasme probabile“ (exemplul dat este „palton de iarn`“) [i „pleonasme improbabile dar care se pot citi sau auzi la radio [i la televiziune“ (exemplul e „vag [i confuz“, despre care, din nou, autoarea crede c` ar fi sinonime absolute). S`rac` limb` româneasc` vorbe[te Aretia Dicu! Desigur, am putea-o scuza spun\nd c` ea dore[te, de fapt, s` \i \nve]e pe elevi o limb` hipercorect` – dar hipercorectitudinea (semidoct`) e una din cele mai sigure surse de pleonasme \n orice limb`, ceea ce a[az` acest pseudo-dic]ionar \ntr-o capcan` bine strunit` [i, fire[te, involuntar`. Limba [tie ca nimeni alt s` se r`zbune pe cei ce caut` a o norma proste[te (dar poate c` nu mai aveam nevoie de \nc` o dovad`…?)

n

Pre]: 34,95 lei

Pre]: 27,95 lei

Pre]: 24,95 lei

Pre]: 34,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Diminea]` pierdut`. Seria de autor „Gabriela Adame[teanu“ Edi]ie definitiv` Necultivat`, dar inteligent`, cu o vorbire colorat` [i o memorie fabuloas`, Vica este un personaj celebru al literaturii postbelice, dar Diminea]` pierdut` nu este doar romanul ei. O galerie larg` de personaje re\nvie dintr-o fotografie din vara anului 1914. Treptat, romanul de familie se extinde, acoperind o sut` de ani de istorie.

Var`-prim`var` Seria de autor „Gabriela Adame[teanu“ |n Var`-prim`var` domin` \mb`tr\nirea, alienarea, alterarea ireversibil` a vie]ii, iar personajele supravie]uitoare s\nt ni[te r`m`[i]e ale lumii vechi, pe cale de dispari]ie. Proza scurt` a Gabrielei Adame[teanu e dominat` de tema necomunic`rii [i a degrad`rii continue a existen]ei.

Cutia cu b`tr\ni. Seria de autor „Andrei Oi[teanu“. Edi]ia a III-a Prefa]` de Dan C. Mih`ilescu Alc`tuit` din dou` micro-romane, Cutia cu b`tr\ni este singura oper` de fic]iune a lui Andrei Oi[teanu. Dac` \n Comisionarul un avocat renun]` la profesie pentru a livra flori [i ajunge astfel s` supravegheze un b`tr\n care amenin]` cu sinuciderea, Arhivarul este povestea unui colec]ionar care str`bate locuri fantastice [i cunoa[te oameni la fel de neobi[nui]i ca lucrurile pe care le v\nd.

Pre]: 44,95 lei

Pre]: 29,95 lei

Pre]: 27,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Cronicile genocidului de Radu Aldulescu. Cartea Româneasc` Robert Diavolul, \ngerul \nc`lecat, se \ntoarce \n locurile pe care le luase \n st`p\nire \n urm` cu mai bine de 30 de ani. Vremurile s-au schimbat, oamenii \[i duc traiul mizer de pe o zi pe alta, ap`sa]i de spectrul [omajului [i de credite la b`nci. Cronicile genocidului continu` s` \nregistreze pove[tile timpurilor noi, din v\rtejul c`rora se salveaz` doar cei puternici.

101 c`r]i române[ti de citit \ntr-o via]` de Eugen Istodor Aceasta este istoria literaturii române à la Istodor. Ce se mai poate citi ast`zi din literatura român` de la origini p\n` \n prezent? „Lista Istodor“ con]ine 101 titluri, comentate scurt [i cuprinz`tor, „amestec\nd arome, c`r]i [i t`rii“, [i recomandate prin c\te o „declara]ie de dragoste“ luat` de la oameni dintre cei mai diferi]i. O adev`rat` aventur`.

www.polirom.ro

Toate bufni]ele de Filip Florian Colec]ia „Ego. Proz`“ Un nou roman semnat de Filip Florian, unul dintre cei mai aprecia]i [i mai \ndr`gi]i scriitori români. „Dac` oamenii, to]i oamenii, s-ar s`tura \ntr-o bun` zi de pove[ti, cred c` sufletele s-ar usca, s-ar topi [i lumea ar ar`ta ca un pustiu.“ (Filip Florian)

Pre]: 19,95 lei

Apoi, dup` b`t`lie, ne-am tras sufletul de Bogdan-Alexandru St`nescu. Cartea Româneasc` Apoi, dup` b`t`lie, ne-am tras sufletul este debutul poetic \n volum al lui Bogdan-Alexandru St`nescu. |ntr-o Iliad` pe dos, eroii fragili ai timpului nostru, vulnerabili din cap p\n`-n cre[tet, \[i \nfrunt` spaimele, exil\ndu-se \n propria memorie, lupt\nd la por]ile cet`]ii, \n r`zboiul cotidian al supravie]uirii.

pagina 17

Vie]ile paralele de Florina Ilis Cartea Româneasc` O carte monumental` care va bulversa \n totalitate orizontul de a[teptare al cititorului. Romanul Vie]ile paralele debuteaz` la 28 iunie 1883 [i se \ncheie la 15 iunie 1889. Dou` date \nregistrate \n memoria colectiv`, care consolideaz` [i, deopotriv`, submineaz` mitul Poetului na]ional.

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Jura]i c` fraza „L-am \ndemnat pe Ion s` \i scrie o scrisoare bunicii, cu ocazia anivers`rii celor 80 de ani, [i s` i-o trimit` \mpreun` cu un buchet de flori“ e corect`? Dac` verifica]i cu Dic]ionarul de pleonasme (publicat la harnica \ntru impostur` [tiin]ific` Editur` Lucman, \n 2009), ve]i afla c` nu e. Potrivit Aretiei Dicu, corect ar fi „Am \ndemnat pe Ion s` scrie bunicii, cu ocazia anivers`rii celor 80 [i \mpreun` cu un buchet“, elimin\nd pleonasmele. V` doare mintea? C`ci „folosirea \n exces a unor cuvinte, expresii diferite, pentru a comunica acela[i sens a condus la erori de exprimare, care au constat \n utilizarea al`turat` a unor termeni […] precum [i a unor construc]ii lingvistice cu acela[i \n]eles al termenului ini]ial“ (e chiar prima fraz` a „Cuv\ntului \nainte“, un exemplu de claritate a ideii). A[adar, dublarea complementului direct e pleonasm; sensul cuv\ntului „scrisoare“ fiind cuprins \n verbul „a scrie“, acesta e pleonastic, iar anii s\nt sub\n]ele[i \n cuv\ntul „aniversare“ tot astfel cum s\nt „florile“ \n cuv\ntul „buchet“. Afar` cu d\nsele! Logica Aretiei Dicu e neajutat` [i \nc\lcit` (or fi ultimele dou` adjective pleonasme?); pentru ea, tot ce re-

DILEMATECA

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA


pagina 18

MERIDIANE Petre R`ileanu

Kyoto, p`[ind din piatr` \n piatr` |n Kyoto, gr`dinile din incinta templelor, ca [i cele private – fiecare cas` are una, oric\t de mic` – au, \n general, alei formate din pietre. La fiecare pas descoperi un alt unghi, alt` compozi]ie, alt` consisten]`, ansamblul, mereu acela[i, se desface [i se recompune \ntr-o infinitate de detalii. Am ales s` scriu despre Kyoto \n aceast` manier`, p`[ind din piatr` \n piatr`, \naint\nd, revenind [i pornind \ntr-o alt` direc]ie. {i \nc` nu am ajuns la cap`tul drumului.

Casa Wabi. N-am [tiut ce \nseamn`, am aflat aici. Wabi-sabi e un concept derivat din budismul zen [i din taoism, care s-ar traduce prin solitudine, imperfec]iune, lucruri vechi, \n stadii diferite de decrepitudine. U[a de la intrare se \ncuie cu cheia, \ns` un um`r ar fi suficient s` o arunce \n aer. Sayoko, venit` din partea agen]iei, care vorbe[te perfect limba francez`, [i probabil la fel de bine engleza, enun]\nd din c\nd \n c\nd cuvinte \n italian` [i \n spaniol`, un caz rar printre japonezi, spune c` la Kyoto fenomenul cambriolage e o raritate [i c`, \n orice caz, ea nu a auzit vreodat` de a[a ceva. Orice cas` japonez`, c` e vorba de machiya, cas` de ora[, sau noka, locuin]` tradi]ional` (literal, ferm`) cu vatr` (ironi) \n mijlocul \nc`perii principale, s`pat` chiar \n sol, are c\teva elemente de structur` imuabile, care constituie nu reminiscen]e, ci permanen]e ale sacrului. Se intr` ca \ntr-un templu, iar denivel`rile existente, at\t \ntr-o cas`, c\t [i \ntr-un apartament de bloc, delimiteaz` diferitele spa]ii \n func]ie de utilitate [i creeaz` o grada]ie sacru-profan. Din holul de intrare cu ciment sau p`m\nt pe jos, unde se las` \nc`l]`mintea, se p`[e[te pe o platform` din parchet lustruit situat` cam la 30-40 de centimetri \n`l]ime. Acesta e nivelul celorlalte \nc`peri de la parter: sufrageria-buc`t`rie cu parchet [i salonul cu tatami (covoare din bambus \mpletit). |n salon se afl` nelipsitul tokonoma, un alcov, o ni[` supra\n`l]at` ornat` cu un kakemono at\rnat pe perete (un rulou desf`cut con]in\nd o caligrafie, un text \n general \n func]ie de anotimp), o stamp`, un aranjament floral (ikebana) sau unul din plante (bonsai), obiecte de art` sau statuete ornamentale

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Wabi-sabi. „Partea frumoas` a triste]ii“

Soen Ozeki (okimono). Inventat la \nceputul secolului al XVII-lea de c`tre Maestrul de ceai Sen-noRikyu, \n pavilionul de ceai al templului Daisen-in, tokonoma s-a generalizat, devenind centrul locuin]ei [i locul prin excelen]` sacru al acesteia. |n via]a japonez` sacrul nu este impus [i nu ]ine de religie, el se stabile[te prin folosin]` permanent` [i generalizat`, iar domeniul lui proxim este memoria, cinstirea str`mo[ilor, respectul de sine [i respectul fa]` de ceilal]i, frumosul, armonia. Exist`, bine\n]eles, [i o mic` gr`din`. Trei metri pe doi, cu obi[nuita piatr` care formeaz` o treapt` la ie[irea din salon, alte c\teva de m`rimi [i forme diferite, servind de alee, pietri[ alb [i un covora[ de plante scurte cu frunzuli]e dese. Pe dou` laturi, acest patrulater este delimitat de pere]ii casei, celelalte dou`, p`r]ile exterioare care dau c`tre alte case, s\nt \nchise cu un gard de lemn dublat de bambu[i tineri [i de al]i arbu[ti necunoscu]i, unul cu fructe mici, ro[ii. Totul perfect ne\ngrijit, wabi-sabi oblige. O lantern` de piatr` \n form` de templu, pus` pe o piatr` plat`, ascuns` de frunzi[ul s`lb`ticit. O alta, at\rnat` de strea[in`. |n aceast` cas` e[ti obligat s` fii atent, s` ]ii un minimum de obiecte, s` p`strezi o ordine perfect` [i func]ional`, nu po]i face mi[c`ri bru[te sau ample, nu-]i po]i permite gesturi gr`bite sau violente, e o constr\ngere la frugalitate [i re]inere. O adev`rat` lec]ie

de modestie, de m`sur`, de echilibru. O invita]ie la armonie. Totul pare de h\rtie. {i dac` nu e, e ca [i cum. Ferestrele [i panourile glisante care dau \n exterior nu se \nchid perfect, nu exist` izola]ie total`, casa are un sistem de \nc`lzire care e cel de aer condi]ionat reversibil, dar c`ldura se risipe[te aproape instantaneu dup` oprirea ma[inii. E casa unui samurai dec`zut, \n prada unei tulbur`ri suflete[ti. {i care \ncepe, \ntr-un decor modest [i friabil, f`r` grab`, s` urce panta c`tre un nou echilibru. Casa e o oglind` a sufletului care o locuie[te, gr`dina e medita]ie, omul care se contempl` \n oglinda universului. Ea a[teapt` m\na care va str\nge frunzele uscate, va t`ia crengile preg`tind sevele viitoare, va cur`]a lanternele, \nscriindu-le \n ciclul noapte-zi, va scrie un poem cu pietrele, cu fa]a la trecere. Simplitate, melancolie, triste]e. Farmecul discret al lucrurilor care \ncep s` \mb`tr\neasc`. Partea frumoas` a triste]ii, spune Sayoko. G\ndire necontradictorie. Permanenta balansare \ntre efemer [i durabil. Dispozi]ie a spiritului [i concept estetic.

Aici [i acum. Efemerul ca oglind` a eternit`]ii |ntr-un restaurant, Ozawa, un b`rbat \n plin` maturitate – are propria lui societate, ceva complicat, industrial – \mi vorbe[te de-


spre specificul japonez. Ar vrea s`-mi spun`, are o intensitate neobi[nuit` \n ochi [i \n expresia fe]ei, dar cuvintele nu-i vin. E plin de regret. Ne desp`r]im [i facem schimb de adrese e-mail. A doua zi primesc un mesaj de la el. Mesajul pe care voia s` mi-l transmit` s\nt aceste cuvinte: mono no aware. Empatie fa]` de lucruri. Sensibilitate pentru efemer. At\t.

*

*

*

Kinkaku-ji – Pavilionul de aur. Construit \n jurul anului 1400. Ini]ial, locuin]a familiei [ogunului Ashikaga, devenit, din voin]a proprietarului, templu zen. Parterul are structura normal` a oric`rui templu – \nc`peri cu diferite destina]ii, desp`r]ite [i deschise sau \nchise c`tre exterior cu fusuma, panourile glisante. Urm`toarele dou` etaje ale cl`dirii s\nt acoperite la exterior cu foi]` de aur. Pe orice timp, aurul, care capteaz` cea mai mic` surs` de lumin`, e vizibil [i pare luminat, c\nd stins, c\nd exuberant. |n orice moment, privitorul vede nu unul, ci dou` temple – al doilea, perfect simetric, oglindit \n lacul l\ng` care a fost construit. Impresia este cople[itoare. De o frumuse]e total`, strivitoare, oprimant`. |n 1950, templul a fost incendiat. Pornind de la acest fapt real, Mishima a scris un roman care propune o explica]ie personal` a evenimentului, \ntr-o nara]iune subtil` [i pasionant`, ca tot ce a scris, con]in\nd [i un manifest estetic nonconformist [i provocator: frumuse]ea este un obstacol \n calea vie]ii. Pentru personajul central al romanului, Mizoguchi, un t\n`r c`lug`r g\ngav, prezen]a Pavilionului de aur constituie o atrac]ie devoratoare, dar [i o surs` de suferin]` permanent`, centrul de iradiere al unei opresiuni f`r` nume [i f`r` form`, insinuant` ca o otrav`. C\nd Pavilionul de aur e \n fl`c`ri, Mizoguchi \l contempl` fum\nd. Asemenea ]ig`rii, templul de aur e mistuit de focul intens con]inut, sugereaz` Mishima. Versiunea oficial` difuzat` \n momentul incidentului era c` focul a fost pus de un c`lug`r bolnav mintal. |n realitate, adev`rul nu va fi cunoscut

*

*

*

Shisen-dô. Construit \n 1641. Alt` gr`din`. |ntr-un spa]iu redus, o infinitate de specii de plante, flori, arbori, arbu[ti. Planul r`m\ne neschimbat, dar, de la un anotimp la altul, se schimb` culorile, parfumurile, percep]ia. Tot aici se afl` faimosul sôzu. I se mai spune shishiodoshi. Literal: care sperie animalele. {i le ]ine la distan]`. Un tub de bambus montat \ntr-un ax orizontal l\ng` o aduc]iune de ap`. Tubul r`m\ne \n pozi]ia lui, pu]in aplecat [i, odat` umplut, antrenat de propria greutate, se r`stoarn`. C\nd revine \n pozi]ia ini]ial`, se love[te de o piatr` care face parte din dispozitiv. Zgomotul este menit s` sperie animalele care se apropie de gr`din`. El are [i un alt efect: acela de a ritma timpul asemenea unui orologiu occidental. Zgomotul se repet` la fiecare minut [i jum`tate. Nu departe, o c`dere de ap` amenajat` emite un susur permanent, asemenea unei f\nt\ni. Avem astfel curgerea, timpul permanent [i timpul ritmat. Timpul pus pe band` rulant`, un firi[or sub]ire [i permanent ca ideea de via]` sau de lume, fragmentat, t`iat, \ntrerupt, dar ne\ndiguit de vie]ile efemere. Cine aude timpul tresare nu mai pu]in la semnele trecerii.

*

*

*

Arigato. Mul]umesc. Exist` mai multe feluri de a mul]umi \n japonez`. |n mod paradoxal, dar coerent cu aceast` cultur`, formulele de mul]umire exprim` [i un sentiment de jen`. Cel care mul]ume[te \i exprim` recuno[tin]` celuilalt, o recuno[tin]` care \ns` nu acoper` suficient datoria contractat`. |ntre cei doi s-a creat o leg`tur`, [i japonezul e ap`sat de un sentiment de responsabilitate dispropor]ionat. Ki no doku: „Oh, acest sentiment otr`vitor!“. O alt` formul` de mul]umire, Sumimasen, s-ar traduce: „Oh, e f`r` sf\r[it!“ – recuno[tin]a e f`r` sf\r[it. Iar Katajikenai \nseamn` a accepta cu umilin]`. Cuv\ntul care s-a impus ca formula cea mai curent` de mul]umire este Arigato, \n variantele mai complete [i mai politicoase, Domo arigato sau Arigato gozaimasu. Nu e rar ca, \n magazine, \n restaurante sau la pia]`, la plecarea unui client, v\nz`toarele, toate, s` mul]umeasc` \n cor, prelungind ultima vocal`, a, a pluralului, ca o arie a recuno[tin]ei infinite: Arigato gozaimasaaaa!

n

pagina 19

Soen Ozeki, autor \n spirit budist, este preotul afectat templului Daisen-in, parte din marele ansamblu zen Daitoku-ji. Daisen-in a fost construit \n 1509 [i este celebru pentru gr`dina „uscat`“ de piatr`, Karesansui, conceput`, desenat` [i construit` tot \n secolul al XVI-lea de Kogaku Zenji. Gr`dina se compune din patru p`r]i [i \nconjoar` pe toate laturile cl`direa templului. Din pietre sem`nate ici [i colo, pietri[ [i nisip greblate, este compus` ceea ce noi am numi o parabol` a vie]ii. Aceasta evolueaz` de la tinere]ea impetuoas`, trec\nd printre obstacole [i pericole, c`tre amplitudine [i a[ezare. Ultima parte a gr`dinii, \n fa]a terasei principale a templului, este un ocean de nisip. |n col]ul cel mai \ndep`rtat, un copac simbolizeaz` arborele sub care Buddha a avut revela]ia (satori), sinonim` cu \n]elepciunea, ca \n]elegere imediat` [i total` a legilor universului. |n partea opus` arborelui lui Buddha, dou` conuri de nisip figur\nd un pas \nainte pe calea purific`rii, cupiditatea [i avari]ia \nvinse, dou` coline pierdute pe oceanul nesf\r[it al calmei eternit`]i. Metonimia este figura cea mai frecvent` [i cea mai adaptat` \n plastica japonez`. Uimitoare este polisemia metonimic` a pietrei. Piatra este munte, obstacol, corabie, p`dure, pom, om, copil, animal. Pietri[ul – mul]ime, ]ar`, ]inut, pasaj, trecere. Nisipul e ap`, mare, ocean, mi[care, curgere. Piatra, pietri[ul, nisipul s\nt simbol al simbolului. Marea de nisip este instantaneul eternizat. O clip` pietrificat`. Aceast` mare de nisip [i ideea de eternitate m` duc cu g\ndul la Rimbaud: Elle est trouvée, l’éternité. C’est quoi? C’est la mer allée avec le soleil. Gr`dina „uscat`“ zen este adesea un peisaj transpus \n monocromie \n plan tridimensional. Dar ea se las` modelat` \n fiecare zi, nisipul poate fi greblat, piept`nat diferit, \n func]ie de starea de spirit, de emo]ia unui moment. Gr`dina japonez` este hazard „ajutat“ din care omul, m\na care l-a f`-

niciodat`. A[a cum, dup` mai bine de patru sute de ani, nu se cunosc motivele sinuciderii prin seppuku a celui care a f`cut din ceremonia ceaiului un stil de via]`, o cale c`tre simplitate [i armonie, Maestrul Rikyu (1522-1591). Fukushima e \n mintea tuturor, dar nu e pe buzele nim`nui. Anume adev`ruri s\nt destinate numai v\rfului ierarhiei. Altele r`m\n \n posesia celor de drept [i dispar (sau nu) odat` cu ei.

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Aici [i acum. Fiecare zi a vie]ii este o ucenicie. |nv`]`tur` pentru mine \nsumi Chiar dac` e[ecul e posibil Tr`ind egal fiecare clip` fiecare lucru. Gata pentru orice. S\nt \n via]`, eu s\nt aceast` clip` Viitorul meu este aici acum C`ci dac` n-a[ putea \ndura ziua de azi C\nd [i unde a[ putea? (Soen Ozeki – Cuvinte de fiecare zi)

cut, se retrage. Un poem efemer ca o cup` de ceai pe care m\na \l [terge pentru a scrie un altul, sub dictarea clipei. Un fluture imobilizat [i care-[i mai flutur` aripile. O clip` mai t\rziu este eliberat [i \[i ia zborul. Locul lui este luat de un elefant de piatr`. C\nd [i acesta se retrage, vine o broasc` ]estoas`. L\ng` ea p`[e[te cu infinit` precau]ie [i gra]ie un cocor. Lejeritate [i diafan, for]` teluric`, perseveren]`, longevitate. Ordinea nu e niciodat` aceea[i. Gr`dina templului Manshu-in combin` Kare-sansui (cu fluviul de nisip, o cascad` [i poduri f`r` ap`) cu elemente de vegeta]ie. Dou` insule formate de fluviul de piatr` s\nt consacrate }estoasei [i Cocorului. Pe prima, coroana unui pin este t`iat` \n forma unei broa[te ]estoase plutind pe ap`. Insula Cocorului este [i mai spectaculoas`: o ramur` dintr-un pin a fost adus` \n pozi]ie orizontal`, [i apoi urc` aproape vertical, imit\nd pas`rea. Aceast` „oper`“ dateaz` de patru sute de ani. Broasca ]estoas` [i cocorul s\nt adesea prezente \n reprezent`rile japoneze, ele s\nt dou` fe]e ale aceleia[i monede, atrac]ia spre profunzimi, spre obscur, [i mi[carea ascensional`, aspira]ia c`tre lejeritate, c`tre transparen]a radioas`.

DILEMATECA

MERIDIANE


DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

pagina 20


DILEMATECA

TEHNODROM

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Constantin Vic`

Automatom

Pre]: 35 lei

Cronici din San Francisco de Armistead Maupin Colec]ia Romane O incursiune \n America anilor '70, Cronici din San Francisco prezint` episoade din via]a locuitorilor ora[ului care \ncearc` s` \[i traiasc` liber pasiunile, iubirile [i diversele orient`ri sexuale. Primul opus dintr-o serie de 8 volume, tradus` \n 11 limbi [i vândut` \n peste 6 milioane de exemplare.

Pre]: 32 lei

Pre]: 29 lei

Buddha, Casanova [i cu mine. O carm` cu peripe]ii de David Safier Colec]ia Romane Moderatoarea de televiziune Kim Lange se afl` \n culmea gloriei, când o chiuvet` picat` dintr-o sta]ie spa]ial` o trimite pe lumea cealalt`. Acolo, afl` de la Buddha c` acumulase o gr`mad` de karm` negativ`, motiv pentru care i se refuz` intrarea \n Nirvana. Un \ntreg [ir de re\ncarn`ri devin ocazii pentru Kim de a acumula karm` pozitiv`.

Pre]: 49,90 lei

Efectul facebook de David Kirkpatrick Colec]ia Portrete Autorul combin` tehnologia, statistica, economia, politica [i nara]iunea \ntr-un stil accesibil. El pleac` de la istoria re]elei de socializare Facebook [i prezint` modul \n care aceste re]ele ne influen]eaz` via]a, f`când radiografia celei mai de succes afaceri specifice secolului XXI.

Pre]: 25 lei

Omul care voia s` fie fericit de Laurent Gounelle Colec]ia Ecologia Interioar` Specialist \n dezvoltare personal`, Laurent Gounelle evoc` \n acest roman lec]iile filosofilor antici: pentru a fi fericit, trebuie s` cucere[ti nu numai lumea exterioar`, ci pe tine \nsu]i. Tradus \n 12 limbi, Omul care voia s` fie fericit a rezistat \n topul celor mai vândute c`r]i din Fran]a timp de 4 luni.

produc]ie, chiar dac` uneori apar erori. Companiile prefer` aceast` metod` simpl` care nu numai c` simplific` o parte dintre ac]iuni, dar \i ]ine [i pe utilizatori sau pe clien]i departe de angaja]i. Automatizarea e actuala interfa]` \ntre om [i om. Ea st` la mijlocul drumului \ntre dorin]a utilizatorului de a-[i rezolva o problem` [i dorin]a companiei de a ra]ionaliza problema. Rezultatul este normalizarea, \nscrierea \n normativ: nu vrei automatizare, e[ti exclus. Oamenii s\nt nemul]umi]i, agresivi, conflictuali [i plini de patos. Lor li se opun ni[te robo]i neutri [i lipsi]i de con[tiin]`. Ac]iunea lor e instrumental`, indiferent de gradul de tensiune [i emo]ie al utilizatorului. Pentru cazuri disperate s-au l`sat supape: agentul uman care-]i poate asculta p`sul dup` o lung` a[teptare \n telefon sau \n fa]a biroului, dar nu-l poate rezolva f`r` partenerul artificial, sistemul tehnologic. Algoritmii care \nlocuiesc vocea [i atitudinile umane s\nt de mult` vreme aici. Vocea robotului telefonic din copil`ria analogic` pare acum o poveste de pe discurile Electrecord.

Pre]: 26,90 lei

Cuplul \n psihogenealogie de Mireille [i Hervé Scala Colec]ia Ecologia Interioar` O analiz` a dinamicii cuplului din perspectiv` psihogenealogic`. Formarea unui cuplu este programat` de istoria familiei celor doi. Cartea propune exemple fascinante [i devoaleaz` mizele ascunse ale \ntâlnirilor amoroase [i desp`r]irilor.

www.philobia.ro

n

Pre]: 25 lei

Am ucis-o pe {eherezada de Joumana Haddad. Colec]ia Portrete Autoarea a \nfiin]at prima revist` de literatur` erotic` din lumea arab`. Ea ne dezv`luie cum simte [i gânde[te liber o femeie arab`, influen]at` timpuriu de Marchizul de Sade – tr`ind \ntr-un ora[ sfâ[iat de r`zboi, Beirut – apoi ca tân`r` scriitoare de poezie libertin` [i, ulterior, ca mam`. „|n aceast` carte curajoas`, Haddad sparge tabuul t`cerii impus femeii arabe.“ (E. Jelinek, Premiul Nobel, 2004)

Pre]: 25,90 lei

M` dor str`mo[ii de Patrice van Eersel Colec]ia Ecologia Interioar` O colec]ie de interviuri cu speciali[ti \n psihogenealogie. Punctul de plecare al acestei noi orient`ri: o mare parte din nevrozele [i problemele cu care ne confrunt`m se reg`sesc \n nevrozele [i problemele altor membri ai familiei.

pagina 21

M-am n`scut \ntr-o zi albastr` de Daniel Tammet. Colec]ia Portrete Autorul este un autist savant, adev`rat geniu al numerelor, capabil s` efectueze calcule uluitoare \n câteva secunde. Neurologi eminen]i s-au aplecat asupra cazului s`u. A recitat \n public, timp de cinci ore, primele 22.514 zecimale ale num`rului Pi. A \nv`]at islandeza \n cinci zile, vorbe[te fluent 10 limbi, printre care [i româna.

unde este omul? Omul nu mai este, a t`cut. Tendin]a automatiz`rii a fost recunoscut` \nc` din anii ’70 ai secolului trecut, de la inginerii de sistem la filozofi pesimi[ti privind viitorul rela]iei dintre tehnologie [i om. Automatizarea a fost criticat` de la \nceput, din varii perspective. Automatizarea va duce la dispari]ia locurilor de munc`. Predic]ia s-a dovedit \n mare parte gre[it`, locurile de munc` luate de robo]i au fost dublate de altele \n domenii noi, cum ar fi cel al program`rii de robo]i J. Automatizarea va duce la multiplicarea erorilor. Aici predic]ia s-a dovedit, \n mare, adev`rat`: cu c\t sistemele s\nt mai complexe, cu at\t apar mai multe zone deschise c`tre eroare, iar erorile se pot propaga \n lan]. A devenit mai dificil de reparat eroarea prin agen]i umani dec\t \n perioada preautomatizat`. Informa]ia circul` mai greu printre oameni, la fel [i \ncrederea. |ntre automate, \ncrederea e codificat` [i limitat`, \ntre oameni – e o continu` negociere. Dar cel mai puternic argument \mpotriva automatiz`rii r`m\ne cel al depersonaliz`rii [i dezumaniz`rii rela]iilor economice [i sociale. Robo]ii s\nt eficien]i, scad costurile de

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Te opre[ti din drum \n fa]a bancomatului, introduci cardul, prive[ti reclama, introduci codul, prive[ti reclama, alegi limba, alegi suma, confirmi, infirmi, dar c\nd s` sco]i banii, deodat` apare ecranul albastru, eroare fatal`, apoi sistemul de operare din secolul trecut \ncepe s` se \ncarce pas cu pas. Rela]ia cu banca se bazeaz` foarte mult pe tehnologie. Uneori sistemul se blocheaz`, alteori colapseaz` de-a dreptul, nici nu vrei s`-]i \nchipui ce se poate \nt\mpla c\nd tehnologia se combin` cu eroarea uman`. {i nimic nu se sf\r[e[te aici. Pentru c` aproape zilnic vorbe[ti cu robo]i care-]i r`spund dup` algoritmi stric]i [i deloc evolutivi. Robo]i bl\nzi, repetitivi, care nu \nva]` nimic. |n fiecare lun` pl`]ile se proceseaz` automat, ca [i cum banii ar vorbi direct cu aparatele, iar noi n-am fi altceva dec\t canalele lor de distribu]ie. Marile servicii electronice, de la provider-ul de Internet la YouTube, \]i r`spund automat la orice cerere [i, desigur, precizeaz` clar c` mesajele lor nu primesc r`spuns. R`spunsul automat este aproape universal r`sp\ndit \n rela]iile dintre companii [i oameni. Exist` standarde, proceduri, reguli [i tehnologii. Dar


pagina 22

RECENZII

LITERATUR~ Valeriu Gherghel, Breviarul sceptic. {i alte eseuri despre simplitate, Colec]ia „Plural. Eseu“, Editura Polirom, 2012, 29,95 RON

Cu erudi]ie, despre simplitate Valeriu Gherghel m`rturisea, la pu]in timp dup` apari]ia rafinatului s`u volum de eseuri (Porunca lui Rabi Akiba, 2006), c` urm`toarea carte pe care ar avea de g\nd s` o publice va fi un tratat \n toat` regula, \ncheiat la to]i nasturii academici. Nu [tiu ce l-o fi \mpiedicat s`-[i duc` g\ndul p\n` la cap`t, dar, \n locul tratatului promis, cea de-a doua carte a autorului ie[ean s-a dovedit a fi tot o culegere de eseuri, av\nd ca tem` central` de reflec]ie simplitatea. E vorba, nu \ncape \ndoial`, de simplitatea cea dob\ndit` la urm`, dup` inutila risip` (nu numai) hermeneutic`. Dar oare nu ne-a \nv`]at \n]eleptul Montaigne c` eseul, miz\nd pe experien]a concret`, se opune c`rtur`riei sterile, sofisticate, ca discurs al „simplit`]ii“ \n g\nd [i \n vorb` [i \n toate cele? Desigur. {i s\nt convins c` Valeriu Gherghel va fi g`sit \n eseu modalitatea cea mai potrivit` de exprimare, pe deplin adecvat` profilului s`u intelectual, de filozof cu un foarte acut sim] estetic [i cu voca]ie tiranic` de scriitor. A[a se explic`, zic eu, vinovata recidiv` a eseistului, remarcat anterior [i de cronicari pentru aten]ia maniacal` cu care se raporteaz` el la cuv\nt [i la via]a din jur, trat\nd la fel de aplicat [i t`ios toate problemele, de la teoria ideilor la afacerile murdare ale politicienilor locali (austerul universitar e foarte activ [i pe net, [i \n Ziarul de Ia[i, unde [i-a c\[tigat reputa]ia de ins curajos, temut

de puternicii zilei). Amuzant mi s-a p`rut faptul c`, dincolo de gesticula]ia ni]el emfatic` a eruditului ce-[i exhib` tacticos „[tiin]a“, modelul \ntrez`rit \n subtext drept argument al op]iunii pentru simplitate (a eseului, dar nu numai) e nimeni altul dec\t autorul lui Mo[ Nechifor Co]cariul, care se scuza \ntr-o epistol` c` ar fi scris lung, cum nu-i st` \n fire, din lips` de timp. Probabil excedat de \n]elepciunea \nn`scut` a românului verde, Valeriu Gherghel \i ignor` pe condeierii autohtoni (cu o excep]ie: Brumaru) [i citeaz` doar bibliografia de strict` specialitate, ar`t\ndu-[i admira]ia exclusiv pentru filozofi, iar dintre ace[tia mai cu seam` pentru reprezentan]ii simplit`]ii \n interpretare, precum William Ockham (cu al s`u „brici“ de pomin`), Theodor de Mopsuestia (condamnat de Biseric` pentru c` a v`zut \n C\ntarea c\nt`rilor un poem erotic), Auerbach sau Umberto Eco. Apoi, plec\nd de la observa]ia c` tradi]ia hermeneuticii e una a excesului [i c` exege]ii sceptici „s\nt o specie foarte rar`“, Valeriu Gherghel explic` preferin]a omului pentru lectura \n cheie alegoric` drept simptom al setei de certitudini, boal` de care nici cel mai sceptic hermeneut (cum el \nsu[i se consider`) nu e scutit \n totalitate. Ca un veritabil eseist, versat adic` \n arta de a bate c\mpii cu gra]ie, autorul volumului de fa]`

LITERATUR~

Duios democra]ia dicta „Cea mai duioas` dictatur` este democra]ia“ – afirm` Bogdan Teodorescu-scriitorul, cel care-l poart` \ns` cu sine, \ntotdeauna, \ntr-un buzunar al sacoului, pe Bogdan Teodorescu-analistul politic. Dacic Parc, recentul roman, este o alt` poveste despre b`ie]ii aproape buni care ]in afi[ul \n prime time la Radio [i TV, fie \n calitate de invita]i, fie de inculpa]i. Povestea e a[a: Pre[edintele, dup` un num`r nesf\r[it de mandate, hot`r`[te s` fac` ceva pentru popor, ceva ce-i va scoate pe români din r\ndul na]iunilor de m\na a pai[pea [i-i va repune acolo unde le e locul (sau, cel pu]in, viseaz` c` lear fi). Un proiect vechi de dou`zeci de ani e pe cale s` se \mplineasc`: aducerea din timp a unui personaj glorios. {i acesta este Mihai Viteazul, dar, a[a cum to]i cei din jurul dictatorului o [tiu, nu el este cel important, ci urm`torul adus din mor]i, care va fi \nsu[i Pre[edintele. {i iat`-ne \n versiunea noastr` de Highlander, c` tot seam`n` mun]ii Sco]iei cu Bucegii no[tri. Tot romanul lui Bogdan Teodorescu este despre putere [i despre cei care se joac` cu ea. Este vorba despre un viitor al României, unul dintre viitorurile posibile, unul care s` r`spund` la \ntrebarea „Ce-ar fi dac`?“ – pe care [i-o mai pun scriitorii, \ndeosebi cei care scriu SF. Dar \ntrebarea este la fel de provocatoare [i pentru ceilal]i, indiferent dac` romanul rezultat va avea

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Bogdan Teodorescu, Dacic Parc, Editura Tritonic, 2012, 23 lei

parte de eticheta SF sau nu. {i tot ca \n c`r]ile multor scriitori de SF, \n romanul lui Bogdan Teodorescu este vorba despre România de azi, despre personaje mai mult sau mai pu]in recognoscibile, de[i treaba asta chiar n-are nici o importan]` – dac` vrem s` auzim semnalul de alarm`, \l auzim, dac` nu, nu. Dar dincolo de ce pare sau nu pare romanul, exist` o realitate a pove[tii care se na[te, care cotrope[te g\ndurile cititorului, care pune st`p\nire pe el. {i asta pentru c` Teodorescu emite propozi]ii [i fraze conforme cu realitatea de pe strad` ori de la TV, dar de care te sperii. Propozi]iile astea, pe care le recuno[ti ca adev`rate, compun \ns` o realitate pe care refuzi s-o con[tientizezi, [i-atunci \]i aminte[ti de conven]ia literar` [i zici las`, drag`, c` e doar o carte, ce naiba?! Teodorescu are enun]uri ca `sta, de pild`: „...puterea pur`. Aceea pe care nimeni din afara sistemului n-o vede. Puterea care nu genereaz` beneficii, ci fric`. Puterea de a muta destine. Puterea de a rupe oamenii de ei \n[i[i. Puterea de a oferi fiec`rui om pre]ul corect. {i de a-l determina s` se comporte \n conformitate cu acel pre].“ Ca orice carte despre putere, romanul lui Bogdan Teodorescu vorbe[te foarte mult despre singur`tate. Singur`tatea celui din v\rf, care nu are egal, singur`tatea celui care le face [i le desface pe toate, dar e[ueaz` pe plan personal... iar

\ntoarce, la un moment dat, foaia [i se declar` de partea adversarilor simplit`]ii, a hermeneu]ilor creduli [i dogmatici, ca Don Quijote (un eseu se intituleaz` „Don Quijote c’est moi“) sau Origen, p`rintele alegorezei biblice, chiar dac`, finalmente, ajunge s` constate falimentul hermeneuticii [i al filozofiei \n genere. {i asta deoarece, \n lumea modern`, filozofia pare a supravie]ui doar ca literatur` (prin c\teva figuri de stil, gen „cauda pavonis“) [i numai \n form` abreviat`, de comentariu succint, eseistic. Supravie]uie[te totu[i, \n pofida constat`rilor amare ale scepticului exeget de la Ia[i, din care citez doar c\teva, edificatoare: „Autorii moderni renun]` la visul smintit de a mai avea cititori. Unii p`r`sesc arta compunerilor extinse [i prefer` senten]ele. Al]ii p`r`sesc totul. Erudi]ii sufer` de epuizare. Academia a devenit un azil deprimant.“ Departe \ns` de a sc`pa de ispite [i de a deveni un sceptic m\ntuit, s\nt convins c` Valeriu Gherghel se g\nde[te, \nc`, la un tratat. De aceea [i a[tept cu interes urm`torul s`u volum. De eseuri.

Antonio Patra[

ecua]ia aceasta putere – popor se bazeaz` pe pactul social al umilin]ei impuse, care satisface orgolii, [i pe nimicnicia acceptat`, care aduce confort, un confort al subzisten]ei, e drept, dar cu at\t mai avantajos. Dacic Parc e un fel de Jurassic Park, un fel de gr`din` cu mon[tri, dar [i o gr`din` a c`r`rilor care se bifurc`, fiecare dintre aceste c`r`ri exist\nd \ntr-o alt` realitate. Nu este o carte comod`. Nu este doar o aventur`, o evadare din cotidian, nu e nici doar o medita]ie care-]i d` iluzia superiorit`]ii intelectuale. E o carte greu digerabil`, dar poate c` numai ur\tul stimuleaz` frumosul, numai ur\tul pune frumosul \n eviden]` sau, uneori, pur [i simplu anun]` c` frumosul exist`. Spre final, cartea se dilueaz`, capitolele care vin s` completeze povestea de p\n` atunci devin din ce \n ce mai pu]in inspirate. Nici ideile nu mai s\nt at\t de percutante, nici frazele nu mai s\nt memorabile. Dar, ca orice carte scris` de Bogdan Teodorescu, [i Dacic Parc se cite[te cu pl`cere, indiferent dac` pl`cerea vine din povestea spus`, din ideile la care autorul ne face p`rta[i sau din toate la un loc.

Michael Haulic`


John Steinbeck, Cupa de aur, traducere din limba englez` [i note de Ioana Oprica, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012, 27,95 lei

|n c`utarea Graalului m`sur` [i, \n scurt timp, Henry dob\nde[te o faim` colosal` \n oceanele sudului. Sprijinit tacit de Coroana Marii Britanii (interesat` de victoriile maritime ale unor astfel de bucanieri \mpotriva flotei spaniole inamice!), Morgan aduce groaza \n coloniile Americii Latine. Treptat, dezvolt` \ns` obsesia irepresibil` de a cuceri Panamaua (supranumit` [i „Cupa de aur“) [i de a c\[tiga iubirea unei localnice, La Santa Roja, cunoscut` a fi la fel de frumoas` ca soarele. De fapt, aici ne afl`m \n centrul alegoric al romanului. Simbolic vorbind, Sir Henry Morgan este un templier modern (ac]iunea se petrece \n secolul al XVII-lea), aflat \n c`utarea Sf\ntului Graal (ideal intangibil, dar mobilizator tocmai prin intangibilitatea sa). Nici bog`]iile, nici notorietatea, nici gloria vremelnic` nu s\nt ]elurile protagonistului, \n ciuda pragmatismului [i a determin`rii lui. Adev`ratul s`u scop e utopic – atingerea absolutului ori, mai corect zis, c`utarea lui perpetu` (unica ra]iune de a exista \n interiorul unei lumi instabile). Dragostea unei frumuse]i feminine ireale [i cucerirea teritoriilor interzise par a suplini nevoia de (auto)proiec]ie \n absolut. Paradoxal, Henry preia, prin for]`, Panamaua [i ajunge s` o cunoasc` pe La Santa Roja, dar aspira]iile sale idealiste se lovesc de o realitate, ultimativ, lipsit` de romantism. Luarea (de la spanioli) sub control a ]inuturilor din Pa-

LITERATUR~ Ismail Kadare, Spiritus, traducere din limba albanez` de Marius Dobrescu, Colec]ia „Raftul Denisei“, Editura Humanitas Fiction, Bucure[ti, 2012, 26 lei

Prob` de microfon pe dictatorul bolnav care-i e st`p\n [i doar asta o face, din c\nd \n c\nd, s` par` pentru pu]in timp generoas`. S-a permis jucarea spectacolului a[teptat de oameni cu sufletul la gur`? E doar fiindc` Securitatea avea nevoie de un loc [i un r`gaz pentru a planta microfoane \n paltoanele c\t mai multor locuitori din ora[, a[a cum voia marele st`p\n care, aproape orb, \[i propusese s` aib` c\t mai multe „urechi“. S-a dat chiar c`ldur` \n sala teatrului, de obicei \nghe]at`? E doar fiindc` nimeni nu trebuia s` aib` de ce protesta pentru l`sarea hainelor la garderob`, de-acum obligatorie. Oamenii s\nt ni[te biete marionete \ntr-un sinistru joc de p`pu[i, iar sforile cu care s\nt ac]iona]i nu s\nt dec\t rareori vizibile. |ntr-o astfel de atmosfer`, \nt\lnirile secrete \n case particulare, pentru [edin]e de spiritism, s\nt pur` nebunie. Totu[i, oamenii s\nt dispu[i s` \[i asume riscurile ce decurg din \nc`lcarea „regulilor“ – pentru c`, \n secret, mai to]i \[i ofer` mici libert`]i personale precum rela]ii extraconjugale, c\rtirea contra „organelor“ ori, iat`, invocarea spiritelor. Inginerul Shpend Guraziu, personajul principal al romanului lui Kadare, membru [i el al unui grup de spiriti[ti, este nu doar \ndr`gostit de actri]a principal` din unica pies` ce se joac` \n ora[ (Pesc`ru[ul de Cehov, mai mult interzis`, de[i nici securi[tii nu [tiu precis pentru ce), ci [i persoana care ar urma s` primeasc` o delega]ie de francezi (prilej cu care este

Codrin Liviu Cu]itaru

\ns`rcinat de prieteni s`-i \ntrebe c\nd va interveni Occidentul \n Albania). |n haina lui Shpend se afl` indiscretul microfon – microfon ce-l va \nso]i [i-n morm\nt [i a c`rui recuperare \i va pune pe jar pe securi[ti, ace[tia neezit\nd s` dezgroape cadavrul pentru a-i scotoci prin buzunare. Profanarea aceasta \i va costa \ns` pe securi[ti, chiar dac` nu imediat. |n universul romanesc al lui Kadare, consecin]ele ac]iunilor se fac sim]ite \n moduri neb`nuite, iar spiritele s\nt r`zbunate de for]e nev`zute. |n ultima parte a romanului, intitulat` „De profundis“, \l \nt\lnim pe [eful Securit`]ii, Arian Vogli, prins el \nsu[i \n malaxorul infernalei ma[in`rii, \ntr-o atmosfer` de co[mar kafkian ce d` m`sura de scriitor a lui Kadare. Prin acest roman istoric cu intrig` poli]ist`, Kadare a g`sit un mod inedit de a vorbi despre dictatur`, dar [i despre responsabilitatea asupra faptelor, care – ne sugereaz` scriitorul – este totdeauna individual`.

Lumini]a Corneanu

pagina 23

|n Spiritus, Kadare spune o poveste contemporan` (\n sens larg), pe care o \nv`luie \n aura de legend` [i mister ce \l define[te ca scriitor. Ca \n multe alte c`r]i ale sale, ac]iunea din Spiritus se petrece \n Albania. De aceast` dat`, este vorba de Albania comunist`, condus` de un dictator aproape nebun de at\ta putere, a[a cum Enver Hoxha a fost – de[i personajul lui Kadare, niciodat` numit, nu se identific` cu acesta. |n prim-planul textului – plasat \n zilele noastre, mai exact, dup` c`derea comunismului \n Albania – cititorul \nso]e[te un grup de jurnali[ti str`ini anume veni]i pentru a g`si o poveste extraordinar` din vremea unei dictaturi ce oripilase \ntreaga lume. {i o vor g`si cur\nd. Securitatea albanez`, spun c\]iva locuitori ai unui or`[el de provincie, reu[ise s` captureze un spirit, spiritul unui albanez mort. Mai \nt\i, afirma]ia genereaz` nedumerire. Un spirit captiv, ca un prizonier \ntr-o cu[c`? Vizitatorii pornesc \n elucidarea misterului, cercet\nd mai \nt\i dosarul „cauzei“. {i a[a intr`m \n planul secund al pove[tii, ajung\nd s` cunoa[tem via]a din micul ora[ de provincie, unde punerea \n scen` [i apoi interzicerea unei piese de teatru s\nt evenimente cruciale pentru comunitate [i chiar pentru via]a intim` a locuitorilor. Instan]a suprem` care decide sus]inerea sau interzicerea spectacolului este Securitatea. Iar Securitatea \l sluje[te cu credin]`

nama e doar o formalitate temporar`. |n plus, La Santa Roja – chiar adus` \n postur` de supus` – nu \i va ceda de bun`voie niciodat`. Toate \i \nt`resc eroului sentimentul de labilitate a istoriei. El se ini]iaz` astfel \n caracterul efemer al lucrurilor [i \n neputin]a personalit`]ii excep]ionale de a trece peste legile fundamentale ale omenirii (\ntre ele str`lucind, desigur, natura prin excelen]` tranzitorie a vie]ii). Graalul constituie numai o promisiune simbolic`, nu [i o fenomenalitate material`, tangibil`, asumabil` \n mod concret. Fascina]ia lui vine din c`utarea etern`, nu din descoperirea abrupt`. Prin urmare, odat` cu aceast` ultim` epifanie, totul se n`ruie \n jurul lui Morgan. Lumea \[i pierde frumuse]ea, iar ambi]iile lui se disipeaz` (pe patul mor]ii, personajul are viziuni cu vr`jitorul Regelui Arthur, Merlin – acum dezvolt\nd [i o profund` senza]ie de mizantropie). Steinbeck demonstreaz` cu romanul lui de debut o neexplorat` (mai t\rziu) apeten]` pentru epicul parabolic.

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Cup of Gold. A Life of Sir Henry Morgan, Buccaneer, with Occasional Reference to History/Cupa de aur. Via]a lui Sir Henry Morgan, bucanier, cu referiri \nt\mpl`toare la momente din istorie (din 1929) reprezint` debutul scriitorului american John Steinbeck (laureat, \n 1962, al Nobel-ului pentru Literatur`). Refuzat anterior de mai multe edituri de peste Ocean (\ndeosebi cu volume de proz` scurt`), autorul lui The Grapes of Wrath/Fructele m\niei (1939) reu[e[te s` p`trund` pe pia]a de carte american` cu aceast` nara]iune de aventuri, chiar la \nceputul marii crize economice a capitalismului interbelic. Crahul va schimba complet stilul [i subiectele lui Steinbeck \n deceniile urm`toare (c\nd \nclin` spre un realism dur, \n consonan]` cu st\ngismul lui manifest), a[a \nc\t putem spune c` modelul epic din Cupa de aur r`m\ne cumva singular \n opera sa. Amestec de istorie [i fic]iune, textul c`r]ii de fa]` mizeaz` pe o arhitectur` parabolic` mai pu]in \nt\lnit` \n romanele de maturitate ale prozatorului. Povestea \l are \n centru pe galezul Henry Morgan, c`zut \n sclavie \nc` din adolescen]` [i plecat, ca atare, timpuriu de pe plaiurile natale. Devenit om de \ncredere al st`p\nului s`u, va mo[teni o avere fabuloas`, pe care o investe[te \n materializarea unui vis din copil`rie: acela de a cutreiera m`rile ca pirat. |[i achizi]ioneaz` o corabie rapid`, angajeaz` un echipaj pe

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~


pagina 24

RECENZII

FILOZOFIE Jean Jolivet, Pierre Abélard. Artele limbajului [i teologia, traducere din limba francez` de L. Ilinescu, M. T`taru Cazaban, B. T`taru Cazaban, Editura Galaxia Gutenberg, 2012, 40 lei

Turnura lingvistic` a filozofiei: Abélard Exegeza disponibil` \n limba român` a filozofiei medievale are parte de un cadou ie[it din comun: dup` un \ndelungat efort de traducere [i preparare editorial`, avem \n limba român` exegeza fundamental` privitoare la logica secolului al XII-lea [i raportul ei cu teologia, care \l are \n centrul s`u pe Abélard: Jean Jolivet, Pierre Abélard. Artele limbajului [i teologia, \n traducerea Laurei Ilinescu, a Mirunei T`taru Cazaban [i a lui Bogdan T`taru Cazaban. Sensul acestei apari]ii vizeaz` acoperirea unui gol cultural semnificativ. P\n` \n acest moment, cu excep]ia unui capitol sumativ din Filosofia \n Evul Mediu a lui Étienne Gilson (1995, ed. rom.) [i a unuia mai extins din Alain de Libera, Cearta universaliilor (1998, ed. rom.), chestiunea dezbaterii asupra universaliilor \n secolul al XII-lea nu avea parte de nici o exegez` proprie [i depindea complet de odiseea fotocopiilor c`rate trudnic \n deceniul trecut, de c`r]ile cump`rate mereu cu imense \nt\rzieri birocratice sau de desc`rc`rile piratate eficient de prietenii no[tri mai abili. M` bucur de aceast` traducere ca un om format \n anii ’90, pentru c` acum disputa latin` a universaliilor din secolul al XII-lea poate fi un subiect de disput` comun` [i cu un material disponibil oric`rui studios. Dar m` mai bucur de aceast` traducere ca un om format oric\nd [i independent de deceniu, \ntruc\t efortul admirabil al

traduc`torilor de a a[eza \n cultura român` acest text a presupus confruntarea cu terminologia româneasc` a istoriei temei universaliilor. Iar pentru c` filozofia româneasc` nu s-a confruntat niciodat` cu aceast` problem`, este firesc ca s` nici nu aib` termeni adecva]i pentru ea. De aceea, traducerea unei asemenea c`r]i \n român` nu este echivalent` desc`rc`rii electronice a originalului sau c`ratului trudnic al tonelor de fotocopii. Ea provoac` mediul nostru filozofic for]\ndu-i cuvintele, vorbindu-i despre statut, voce, supozi]ie [i altele [i oblig\nd-o s` le califice pentru a putea lansa o disput` \n jurul lor. Este adev`rat \ns` c` textul acesta nu „cade \n gol“: el trebuie legat de apari]ia, \n 2005, la Polirom, a Comentariilor la Porfir, \n versiunea Simonei Vucu: acel volum con]ine c\teva din textele de baz` la care cunoscuta exegez` a lui Jean Jolivet face apel, de la Porfir [i Boethius la Abélard [i Gilbertus Porretanus. Publicat` pentru prima oar` \n 1968, cartea profesorului Jolivet lanseaz` o teorie complet nou` pentru exegeza abélardian` a epocii [i domin` ast`zi aceast` exegez`, aliment\nd-o ca o venerabil` surs`. Dac` Abélard era v`zut, p\n` \n momentul apari]iei c`r]ii, drept o figur` memorabil` a unei g\ndiri cel pu]in independente de problemele tradi]iei teologice [i preocupat mai ales de interpretarea lui Porfir [i iubirea fa]` de Hé-

ISTORIE

Duelurile \n România Duelul a fost un fenomen cultural cu forme variate de-a lungul istoriei, de la \nfruntarea c`peteniilor pe c\mpul de lupt`, \n Antichitate sau \n lumea medieval`, p\n` la dezbaterile televizate ale candida]ilor din alegerile contemporane. Uneori el a fost acceptat [i chiar elogiat de societate, alteori a fost respins sau chiar interzis. Pentru d’Artagnan [i ceilal]i eroi din Cei trei muschetari, dreptul la duel era un atribut al nobilit`]ii, iar interdic]iile impuse de cardinalul de Richelieu erau absurde [i ipocrite; pentru istorici, sociologi [i politologi, de la Max Weber \ncoace, aceste interdic]ii s\nt considerate o parte esen]ial` a politicii statului modern de a-[i impune monopolul asupra exercit`rii legitime a violen]ei. T\n`rul istoric ie[ean Mihai Chiper ne propune o analiz` cultural-istoric` a fenomenului duelului \n România modern`. El a inventariat 772 de cazuri de duel atestate de izvoare \n anii scur[i de la Unirea Principatelor p\n` la 1914. Dueluri sau numai provoc`ri neconcretizate fie din cauza refuzului uneia dintre p`r]i, fie datorit` realiz`rii unei concilieri care a oferit satisfac]ie celui ultragiat ini]ial. De[i ofi]erii au fost \n prim-planul impunerii duelurilor ca fenomen cultural, ei au reprezentat doar 24,35% dintre dueli[tii inventaria]i de Mihai Chiper, lor al`tur\ndu-li-se un num`r apreciabil de politicieni, ziari[ti, avoca]i, profesori, studen]i [i chiar magistra]i. Motivele provoc`rilor la duel au variat de la

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Mihai Chiper, O societate \n c`utarea onoarei. Duel [i masculinitate \n România (1859-1914), Editura Universit`]ii „Alexandru Ioan Cuza“, 2012, 27,50 lei

alterca]ii fizice sau ofense verbale directe, p\n` la calomnii [i jigniri exprimate prin intermediul presei. A fost chiar [i un caz c\nd directorul Po[telor [i Telegrafului din timpul lui Cuza l-a provocat la duel pe [eful contabilit`]ii din Ministerul de Finan]e, deoarece acesta a \ndr`znit s`-i cear` la control socotelile contabile ale institu]iei pe care o conducea. Uneori, ambii oponen]i aderau la acela[i cod al onoarei [i se luptau cu sabia sau cu pistolul, alteori, unul dintre ei refuza confruntarea fizic`, a[a cum, cu bun-sim], a f`cut-o b`canul N. Ioanid, care ceruse socoteal` \n Consiliul comunal al Capitalei pentru modul \n care fusese folosit` piatra de pavaj la modernizarea ora[ului [i nu a acceptat r`spunsul pe c\mpul de lupt` oferit de un alt consilier, George Florescu, cer\ndu-i acestuia s` „lase duelul“, deoarece el este \ndrept`]it „a cere socoteal` cum se cheltuiesc banii comunei“. Potrivit statisticii alc`tuite de Mihai Chiper, doar 286 dintre cele 772 de provoc`ri la duel s-au concretizat \n confrunt`ri efective, iar multe dintre acestea au fost mai degrab` ritualizate, astfel \nc\t nici unul dintre dueli[ti s` nu p`]easc` nimic. Deloc surprinz`tor, oamenii politici au fost campioni ai simul`rii, [i \n Vechiul Regat. Autorul consemneaz`: „Duelurile politice nu erau, prin urmare, afaceri cu grad de periculozitate ridicat. Ele se \ncheiau rapid, de regul` la prima pic`tur` de s\nge sau, \n cazul confrunt`rilor cu pistolul, cu destule pre-

loïse, exegeza lui Jolivet r`stoarn` complet aceast` perspectiv`. Abélard devine semnul limpede \n istoria filozofiei al faptului c` filozofia analitic` se na[te sub stimulul [i presiunea teologiei cre[tine de a oferi argumente pentru validitatea limbajului uman \n efortul lui de a semnifica cele divine. Apoi, al faptului c` imaginarul [i metodele teologiei ca [tiin]` argumentativ` au un fundament esen]ial \n diferitele reconstruc]ii ale teologiei cre[tine sub form` de \ntreb`ri disputabile din diferitele etape de crea]ie ale lui Abélard. Apoi, c` pu]in`tatea surselor peripatetice [i neoplatoniciene care au ajuns p\n` \n secolul al XII-lea l-au obligat pe Abélard s` formuleze o ontologie s`rac` \n elemente, contrabalansat` cu o turnur` lingvistic` decisiv` a filozofiei. Crescute la umbra teologiei, ambele domenii au configurat un proiect \ndr`zne] [i ingenuu, cu urma[i \ndep`rta]i [i \nc`rcat de cli[eele recept`rii ulterioare: fundamentarea teologiei [i a discursului uman despre tot ceea ce \i dep`[e[te experien]a pe o analiz` riguroas` a limbajului.

Alexander Baumgarten

cau]ii pentru a se evita tragediile. Afacerile ofereau audien]ei senza]ia unui ritual, menit s` cultive sau s` pun` \n eviden]` tr`s`turi de caracter precum curajul sau la[itatea, definitorii pentru reputa]ia de lideri a oamenilor politici.“ Au fost, desigur, [i excep]ii, cea mai cunoscut` fiind uciderea lui George Em. Lahovary de c`tre Nicolae Filipescu \n 1897, caz analizat atent \n carte, deoarece eviden]iaz` at\t \ng`duin]a unei mari p`r]i a elitei politice fa]` de dueli[ti, c\t [i \nceputurile unor m`suri mai serioase de \ngr`dire a duelurilor, care de altfel au sc`zut ca num`r \n anii ce au urmat. Pe scurt, o carte incitant`, o lectur` captivant` [i instructiv`.

Bogdan Murgescu


Nassir Ghaemi, Genialii. Descoperirea leg`turilor dintre leadership [i bolile mintale, traducere din limba englez` de Magda Dumitru, Colec]ia „Total“, Editura Paralela 45, 2012, 29 lei

Depresivi, hipertimici, homocli]i c` anormalitatea, respectiv boala psihic` au dus, \n fiecare dintre cazurile de leadership analizate, la exacerbarea calit`]ilor esen]iale pentru perioadele de criz`. Astfel, tulburarea bipolar` de care sufereau generalul nordist William Sherman [i mogulul media Ted Turner le-a dezvoltat puternic creativitatea, \n timp ce depresia i-a f`cut pe Abraham Lincoln [i Winston Churchill extrem de reali[ti. Tot st`rile depresive [i suferin]ele asociate i-au ajutat pe Mahatma Gandhi [i Martin Luther King s` \n]eleag` [i s` simt` suferin]ele altora, dezvolt\ndu-le foarte mult capacitatea de empatie. |n sf\r[it, temperamentul hipertimic i-a obligat pe pre[edin]ii Franklin Roosevelt [i John Kennedy s` \[i cultive rezilien]a. Fiecare dintre ace[ti lideri are o poveste captivant`, pe care Ghaemi reu[e[te s` o nareze \ntr-un stil atractiv, ce combin` cu succes anecdoticul istoric cu analiza psihologic`. Autorul nu uit` s` vorbeasc` nici despre liderii s`n`to[i mintal, subliniind faptul c` nu caut` cu orice pre] boala psihic`. Totu[i, exemplele de lideri homocli]i (cei care respect` regula general`) aduse \n discu]ie (Nelville Chamberlain, Richard Nixon, Tony Blair) servesc mai degrab` argumentului c` ace[tia tind s` se descurce prost \n timpuri de criz` sau r`zboi. O perspectiv` a analizei lui Ghaemi, ce merit` amintit`, discut` influen]a substan]elor stimulatoare

ARTE Corina Popa, Ioana Iancovescu, Elisabeta Negr`u, Vlad Bedros, Repertoriul picturilor murale brâncovene[ti. Jude]ul Vâlcea, 2 vol., Editura UNARTE, 2008, pre] neprecizat.

Pictura mural` brâncoveneasc` nesc par]ial repertoriile, lipsa acestor instrumente de lucru specifice, at\t de necesare istoricului de art`, se reflect` \n lucr`rile de sintez` [i \n relativitatea studiilor comparative.“ |n ceea ce prive[te transcrierea atent` a tuturor inscrip]iilor prezente \n monumentele analizate, volumele de fa]` s\nt o excep]ie \n spa]iul sud-est-european, unde repertoriile picturilor murale consemneaz` cel mai adesea doar scenele reprezentate. Selectarea jude]ului V\lcea este justificat` de existen]a \n zon` a unui num`r mare de ansambluri murale cu o iconografie [i cu caracteristici stilistice comune. Similitudinile din cadrul grupului de biserici repertoriat s\nt determinate de prezen]a acelora[i echipe de me[teri zugravi (cei de la Hurezi, principala m\n`stire ctitorit` de Brâncoveanu) [i a aceluia[i iconograf (arhimandritul Ioan de la Hurezi), precum [i de activitatea unui grup restr\ns de comanditari (domnul sau apropia]i ai s`i care s-au implicat direct \n ridicarea [i pictarea monumentelor studiate). Ficare dintre capitole cuprinde o prezentare monografic` a c\te unui ansamblu mural, \n ordinea cronologic` a pict`rii lor, urm`rind o structur` comun`: un scurt istoric al bisericii, care a[az` monumentul \n context; o succint` prezentare a arhitecturii bisericii, necesar` pentru \n]elegerea modului \n care pictura se raporteaz` la spa]iul pe care \l decoreaz`; analiza programului

Bogdan Barbu

iconografic din altar, naos, pronaos [i pridvor; considera]ii stilistice incluz\nd date despre ctitor [i me[teri [i propunerea unor analogii cu ansambluri similare din zon` [i din ariile de art` postbizantin` vecine. Fiecare ansamblu are un releveu iconografic, c`ruia \i corespunde o list` a temelor iconografice cuprinz\nd numele fiec`rei scene [i inscrip]iile \n limba [i grafia originar` [i \n traducere; cu c\teva excep]ii, citatelor prezente \n picturi li se indic` referin]ele la textele scripturistice [i liturgice din care provin. Aceste relevee s\nt completate de ilustra]iile publicate \n cel de-al doilea volum [i de DVD-ul cu desf`[ur`torul digital complet al picturilor de la Hurezi. Realizat cu o seriozitate [i o acribie remarcabile, repertoriul se va dovedi o surs` indispensabil` [i de un \nalt grad fiabil` pentru istorici de art` [i medievi[ti. |n acela[i timp \ns`, datorit` bog`]iei [i calit`]ii imaginilor, precum [i textelor monografice clare, el va fi cu certitudine util [i interesant [i pentru publicul larg.

Ada Hajdu

pagina 25

Cele dou` volume impresionante ale Repertoriului picturilor murale brâncovene[ti din Jude]ul Vâlcea [i DVD-ul care le \nso]e[te s\nt rezultatul unui proiect de cercetare finan]at de CNCSIS. Pe l\ng` istoricii de art` Corina Popa, Ioana Iancovescu, Vlad Bedros [i Elisabeta Negr`u, echipa de cercetare i-a inclus pe arhitec]ii Bogdan Teodor [i Andreea Enache (autorii releveelor) [i pe Natalia Trandafirescu [i Ruxandra Lambru (specialiste \n paleografie greac`, respectiv slav` [i chirilic`). Activitatea de repertoriere desf`[urat` de autori pe parcursul mai multor ani – [i pe care [i-au propus s` o continue \n viitor – umple un mare gol \n literatura de specialitate: de[i s-a bucurat de studii numeroase [i temeinice, pictura brâncoveneasc` nu a fost repertoriat` \n \ntregime p\n` acum. De altfel, a[a cum subliniaz` \n textul introductiv Corina Popa, dac` pentru monumentele de arhitectur` medievale s-au publicat repertorii \ncep\nd din perioada interbelic`, pentru pictura mural` medieval` din România, cu excep]ia textelor lui I.D. {tef`nescu publicate \n anii ’20 [i ’30 ai secolului al XX-lea, „singura lucrare ce \ndepline[te exigen]ele de documentare [i arhivare \n domeniul picturii murale este Repertoriul picturii murale medievale din Romania. Sec. XIV–1450, coordonat` de Vasile Dr`gu] [i ap`rut` la Editura Academiei \n 1985 [...]. Chiar dac` lucr`rile lui Vasile Dr`gu], C.L. Dumitrescu [i C. Pillat supli-

de toate felurile asupra liderilor analiza]i, de la whiskyul cu sifon al lui Churchill [i p\n` la tratamentele cu steroizi administrate lui JFK. Pove[tile cu lideri geniali [i nebuni s\nt palpitante, iar terminologia de specialitate e bine explicat`, astfel \nc\t cartea nu e u[or de l`sat din m\n`. Ar fi totu[i de ridicat oarecare semne de \ntrebare cu privire la selec]ia liderilor analiza]i. Nu se \n]elege clar de ce autorul a ales [apte lideri politici [i un om de afaceri (Ted Turner). Ar fi fost de preferat s` avem fie o concentrare strict` pe zona politic`, fie deschiderea panelului c`tre o palet` mai larg` de domenii. De asemenea, marea majoritate a liderilor analiza]i ([ase din opt) s\nt exponen]i ai spa]iului american, cel de-al [aptelealea fiind britanicul Churchill, iar [apte din opt au fost activi \n secolul al XX-lea, ceea ce limiteaz` posibilitatea de a generaliza concluziile lucr`rii pentru toate spa]iile [i epocile. Se aplic` oare teoria lui Ghaemi \n România de azi? Criz` avem, lideri avem – v` doresc un vot inspirat!

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Faptul c` mul]i dintre marii lideri ai lumii au avut profiluri psihologice atipice nu mai reprezint` de mult o noutate. Exist` biblioteci \ntregi cu biografii suculente ale personalit`]ilor care au modelat istoria omenirii. Ce aduce nou lucrarea lui Nassir Ghaemi, profesor respectabil de psihiatrie [i farmacologie, este teoria conform c`reia cei mai buni lideri \n perioadele de criz` s\nt cei m`car anormali, dac` nu chiar bolnavi mintal. Potrivit autorului, s`n`tatea mintal` e recomandat` liderilor politici mai cu seam` \n vremuri de pace [i stabilitate, atunci c\nd actul politic trebuie s` fie unul previzibil [i coerent. Pe timp de criz` sau r`zboi \ns`, fi[a postului se schimb` – [i, odat` cu ea, [i calit`]ile necesare pentru a fi un conduc`tor de succes. Pe ce se bazeaz` Ghaemi? Pe o munc` de cercetare interdisciplinar` ce combin` studiile de psihologie a leadership-ului cu analiza contextelor istorice \n care s-au afirmat o serie de lideri faimo[i, \n marea lor majoritate apar]in\nd sferei politicului. Autorul porne[te de la identificarea acelor calit`]i necesare liderilor confrunta]i cu situa]ii extrem de dificile. Afl`m c` \n astfel de situa]ii este nevoie cu prec`dere de creativitate, empatie, realism [i rezilien]`. Fiec`reia din aceste patru calit`]i \i s\nt dedicate c\te un capitol [i c\te dou` personalit`]i-studiu de caz. Ceea ce \ncearc` s` demonstreze Ghaemi este

DILEMATECA

RECENZII

POLITOLOGIE


pagina 26

CARTE PENTRU COPII James Patterson & Chris Tebbetts, Generala: cei mai na[pa ani din via]a mea, traducere din limba englez` de Iaromira Popovici, ilustra]ii de Laura Park, Editura Corint Junior, 2012, 29,90 lei

Opera]iunea R.A.F.E. Povestea lui Rafe Khatchadorian (un nume greu de pronun]at pentru copii, special ales pentru un antierou) despre cum a „supravie]uit“ clasei a VI-a de gimnaziu \n care, printre altele, „a \nfruntat-o [i a \nfr\nt-o pe diabolica prof` supranumit` Doamna Dragon“ (a se citi cea mai sever` prof` din [coal`), „a f`cut afaceri cu suc [i a dat faliment“ [i „s-a luptat cu un tr\ntor adev`rat“ (a se citi viitor posibil tat` vitreg) se \ncadreaz` \n trendul de mare succes Jurnalul unui pu[ti. Mai exact, vorbim despre un text scris la persoana I, din perspectiva lui Rafe, un b`ie]el cu mult` imagina]ie, diferit de ceilal]i de v\rsta lui, care are deja p`reri formate despre lume [i via]` ([coala general` nu poate fi altceva dec\t un penitenciar unde regulile trebuie abolite f`r` ezitare!), de aceea comenteaz` \nt\mpl`rile, prin care trece, cu ironie [i cu o oarecare deta[are [i portretizeaz` cu umor personajele din jurul s`u, \n func]ie de c\t de mult` \ncredere le acord` (personaje-[ablon, e adev`rat, \ns` asta nu le face mai pu]in amuzante: „killerul“, adic` b`iatul cel r`u de la [coal`, fata popular` [i sufletist`, Mama, cu toate atributele ei de mam`, sora cea mic` [i b`g`cioas` etc.). |ns`, \n afar` de text, mai s\nt [i ilustra]iile (uneori un capitol e reprezentat doar de un desen), care seam`n` cu o band` desenat` [i au un rol esen]ial: comunic` cu textul [i, de cele mai multe ori, \l completeaz`, ima-

gineaz` scene sau continu`ri ale ac]iunii posibile, dar care nu se \nt\mpl` \n realitate, aduc detalii, \ntregesc nara]iunea. A[adar, la nivel de concept (la fel ca \n Jurnalul unui pu[ti), cartea nu este doar „de citit“, ci [i „ de privit“, [i de aceea ea poate deveni prietenoas` pentru copiii de 10-12 ani c`rora lectura nu li se pare o sarcin` istovitoare. Tot \n acela[i trend se \ncadreaz` [i povestea \n sine: ea nu se petrece \n ]inuturi fantasmagorice, populate de z\ne [i dragoni, ci e din via]a real`, ba chiar din via]a aceea banal` de zi cu zi, cu mame care se sup`r` c\nd iei note proaste, cu profi pentru care nu conteaz` dec\t regulile [i care nu \ncearc` s` comunice cu tine \ntr-adev`r, uneori cu prieteni imaginari care compenseaz` lipsa celor reali. De[i atmosfera c`r]ii este una tipic american` (un or`[el mic [i lini[tit, un autobuz care te duce la [coal`, o ac]iune de caritate la hipermarketul din vecin`tate [.a.m.d), aproape orice copil „de general`“ de la noi se va reg`si \n personajul Rafe [i \n povestea lui, pentru c` situa]iile s\nt unele universale – „supravie]uirea“ la [coal` privit` ca un joc (\n care acumulezi puncte [i, dac` gre[e[ti, pierzi „vie]i“), persecu]iile [i micile nedrept`]i, [antajul din partea colegului „cu mu[chi“ de care tuturor le e fric`, emo]iile \n fa]a unei fete dr`gu]e, specifice \nceputului de pubertate, minciunile spuse p`rin]ilor, care, de cele mai multe ori, s\nt decon-

SPIRITUALITATE

O ini]iere \n iubire Am citit diverse c`r]i despre astre [i influen]a lor asupra noastr`. Exist` un limbaj de lemn al fiec`rui domeniu de cunoa[tere, iar astrologia nu face nici ea excep]ie. Dimpotriv`... Uneori s\nt \n c`utarea unei c`r]i a[a cum un drogat e \n c`utarea heroinei, ori un dependent de sex \n c`utarea unui partener de-o noapte prin diverse baruri. M` apuc` un instinct, o foame... Nu tot timpul, c\teodat`. Dar atunci c\nd iese la suprafa]`, instinctul acesta – spre deosebire de cel al unui dependent de drog sau de sex – porne[te prin lume \n c`utarea unei anume c`r]i. El [tie c\nd s` se trezeasc`, apreciaz` exact momentul \n care a venit timpul ei s` fie v\nat`, [i m` aduce \n locul unde o pot g`si. Nu e o analogie frumoas`, \ns` c\teodat` am un instinct de pr`d`tor \n privin]a c`r]ilor [i recunosc c` \mi place acest viciu. Ini]iere \n iubirea karmic` de Paolo Crimaldi este cea mai recent` „cucerire“ a mea. Despre Paolo Crimaldi nu am putut afla prea multe, dar, din prezentarea f`cut` autorului, \n]eleg c` e absolvent de filozofie, specializat ulterior \n psihologie [i psihosintez` [i c` maniera sa teoretic` [i practic` de abordare a astrologiei se concentreaz` pe dezvoltarea psihologic` [i evolu]ia karmic`. Mai mult, conduce o [coal` de specializare \n astroterapie. {i f`r` aceast` introducere, mi-a fost evident, \nc` de la bun \nceput, c` m` aflu \n fa]a unui

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Paolo Crimaldi, Ini]iere \n iubirea karmic`, traducere din limba italian` de Emanuel Botezatu, Colec]ia „Mistica“, Editura Nemira, 2012, 21,90 lei

autor care \n]elege despre ce vorbe[te [i care o face \n a[a fel \nc\t s` se asigure c` [i cititorului i se \nt\mpl` acela[i lucru. Rareori, \ntr-un text astrologic, transpare at\t de bine luminozitatea unei min]i a secolului XXI, deopotriv` de informat` [i „destupat`“. Dac` a[ ini]ia o campanie \n privin]a astrologiei, ea s-ar \ncadra \n urm`toarea formul`-tip: „Pentru o astrologie f`r` cli[ee!“ – [i a[ introduce obligativitatea ca fiecare astrolog s` se pronun]e doar asupra chestiunilor care \i s\nt clare [i pe care este capabil s` le exprime. Ini]iere \n iubirea karmic` explic` [i interpreteaz`, \n contextul conceptului re\ncarn`rii, apari]ia, durabilitatea sau perisabilitatea leg`turilor amoroase [i a rela]iilor de cuplu. Nu este o carte exhaustiv`, mi-a[ fi dorit c\te o extensie a subiectului la aproape toate capitolele (interpretarea semnifica]iei planetelor \n fiecare cas` a temei integrate, de exemplu), \ns` conceptul ei este unul inspirat, apropiindu-se, ca manier` de abordare teoretic` [i cazuistic`, de studiile de caz din psihoterapie. Vorbim, de altfel, de o lucrare scris` de un astrolog specializat \n psihologie. Pe de alt` parte, m-am \ntrebat, citind cartea, care este raportul \ntre astrograma integrat` [i ceea ce se \n]elege curent prin tema compus`. Aici, o not` a traduc`torului ar fi putut s` fie l`muritoare, \n cazul \n care nu avem de-a face chiar cu o problem` de traducere. |n rest, m` a[tept ca, \n viitorul apropiat,

RECENZII spirate [i urmate de pedepse. Totu[i, ce \nva]` copilul „universal“ din carte? Un mesaj pozitiv, desigur: c` nu e nimic r`u \n a te sim]i diferit fa]` de ceilal]i [i c` cel mai important este s` fii tu \nsu]i, s`-]i exprimi personalitatea, chiar [i \n moduri neconven]ionale, f`r` \ns` a-i r`ni pe cei din jurul t`u. Un alt mare atu al c`r]ii \l reprezint` limbajul. E acel limbaj cool, „[mecheros“, plin de compara]ii vizuale, care \i va atrage automat pe copiii cititori [i care poate reprezenta pentru orice traduc`tor o provocare (ar fi bine ca acesta s` fi avut un copil \n „general`“ – ceea ce este valabil \n cazul de fa]`, astfel explic\ndu-se toate potrivirile de cuvinte [i adapt`rile reu[ite de expresii ce le s\nt familiare pu[tanilor de la noi). A[adar, dragi p`rin]i, crede]i-l pe cuv\nt pe Rafe c\nd promite c` „o s` v` spun` o poveste foarte tare“ [i nu v` speria]i de cei c\]iva „na[pa“ pres`ra]i pe ici-pe colo. La o pai[peee!

Adina Popescu

c`r]ile lui Paolo Crimaldi (Ini]iere \n iubirea karmic` nu este singura tradus` \n române[te) s` fie citite, preluate [i plagiate cu entuziasm, \ntr-o pur` tradi]ie astrologic` (sau universal epistemologic`), cu beneficiul net c`, spre deosebire de alte d`]i, colportorii de informa]ie astral` nu vor mai fi nevoi]i s` recicleze vechi formul`ri obscure [i impenetrabil-absconse de secol VII, ci vor putea \n]elege ei \n[i[i ce copiaz`. Aviz amatorilor!

Alice Popescu


Despre am\ndoi

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Dan Stanciu

DILEMATECA

POEMUL DIN NOIEMBRIE

Am\ndoii nu apar]in [i nu pot fi anexa]i. Au \n alc`tuirea lor o asemenea delicate]e a deosebirii \nc\t a-i lua cu tine sau a-i include \ntr-un grup i-ar dezarticula. Ei s\nt unicate duale, precum se arat` a fi dincolo (\ntr-o lume a legumelor) centaurii de gr`din` sau pe[tele-cartof. Natura am\ndoilor nu este totu[i una limpede, chiar dac` se \nrudesc pe departe cu apa: au consisten]a [i aroma unor fructe, dar se comport` mineral. Un am\ndoi lovit de fulger nu tresare, ci \[i desface atomii de fier, pe r\nd. Reac]ioneaz` aproape la fel (adic` i se rupe cuprul) c\nd simte ceva care l-ar atrage, pentru ei atrac]ia anun]\nd cele mai grave primejdii. Iar primejdia care-i sperie cel mai tare e aceea de a intra (sau de a fi coopta]i) \ntr-o re]ea. S-au creat re]ele at\t de \ntinse (par s` cread` am\ndoii) \nc\t amenin]` s` cuprind` [i ce n-ar trebui cuprins, pentru echilibru. S` apuce neapucabilul (]ine-te bine), rostogolindu-l prin camere \nchise p\n` c\nd cedeaz` [i e at\rnat \n cadru. Nu e la \ndem\na oricui s` fie am\ndoi, e un lucru care cere nerv.

pagina 27


pagina 28

AVANPREMIER~ Alberto Manguel Asemenea spiritului s`u tutelar, Borges, Alberto Manguel e un autentic cet`]ean al lumii. A absorbit culturi multiple, a avut destinul c`l`toriei, de foarte timpuriu, [i consider` c` adev`rata sa patrie este literatura. N`scut la Buenos Aires \n 1948, [i-a petrecut copil`ria \n Israel, unde tat`l lui era ambasador. Experien]a sa \ntemeietoare a avut loc \n adolescen]`, c\nd l-a \nt\lnit pe Borges, ajuns aproape orb, c`ruia i-a citit ani la r\nd. I-a dedicat apoi b`tr\nului s`u maestru pagini de neuitat. Manguel, cet`]ean canadian, locuie[te \n prezent \ntr-o mic` localitate francez` din regiunea Poitou-Charentes, unde a cump`rat o fost` cas` parohial`, pe care a transformat-o \ntr-o enorm` bibliotec` personal`, ce-i g`zduie[te cele peste treizeci de mii de volume. G\ndirea profund` se asociaz` cu o m\n` u[oar` [i cu darul povestirii \nv`luit \n charisma scrisului. De o cordial` erudi]ie, Manguel e un profet al lecturii care ne invit` s` descoperim minunea c`r]ilor, minunea ce ne face oameni deplini. Antologist, traduc`tor, eseist, romancier [i editor, Alberto Manguel a fost f`cut, \n 2004, Oficier de L’Ordre français des Arts et des Lettres.

Apologia „Ce e de spus despre un adev`r \nl`n]uit de ace[ti mun]i [i care este neadev`r pentru lumea din afara acestor grani]e?“ Michel de Montaigne,

Sincer vorbind, s\nt ultima persoan` pe care ar trebui s` o \ntrebi ceva despre Alejandro Bevilacqua. Ce-a[ putea s`-]i spun eu, dragul meu Terradillos, despre un om pe care nu l-am mai v`zut de treizeci de ani? Ce vreau s`-]i spun este c` abia dac` l-am cunoscut [i, chiar [i a[a, destul de vag. Sincer s` fiu, nici n-am vrut s`-l cunosc mai bine. Sau, altfel spus, l-am cunoscut bine – recunosc acum –, dar \ntr-un fel destul de neatent, aproape \mpotriva voin]ei mele. Rela]ia noastr` (a[a-zisa rela]ie, \n lipsa unui cuv\nt mai bun) avea at\t o component` serioas` de polite]e ceremonioas`, c\t [i o doz` de nostalgie conven]ional`, pe care o \mpart exila]ii. Nu [tiu dac` m` \n]elegi. Soarta ne-a aruncat \mpreun`, ca s` zic a[a, [i, dac` mi-ai cere acum s` spun, cu m\na pe inim`, dac` am fost prieteni, ar trebui s` m`rturisesc c` nu am avut nimic \n comun \n afara celor dou` cuvinte, República Argentina, [tan]ate pe pa[apoartele noastre. Dar ce anume te atrage la acest om, Terradillos? S` fie felul \n care a murit? S` fie acea imagine – care \nc` \mi b\ntuie visele, de[i nu am v`zut-o cu ochii mei – a lui Bevi-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

O apologie pentru Raymond Sebond

lacqua z`c\nd pe trotuar, cu ]easta zdrobit`, cu s\ngele scurg\ndu-se de-a lungul str`zii, \n canalizare, ca [i cum ar fi vrut s` abandoneze trupul lui lipsit de via]`, ca [i cum ar fi refuzat s` participe la o asemenea crim` atroce sau la un sf\r[it at\t de nedrept, de neb`nuit? Nu, nu cred. Tu e[ti jurnalist, tu iube[ti via]a. Apar]ii lumii care pulseaz`, nu e[ti o hien` a necrologurilor. Nimic mai departe de tine. Ceea ce urm`re[ti tu e adev`rul, dovada plin` de via]`. Tu vrei s` expui faptele \n fa]a cititorilor t`i, de[i s-ar putea ca ei s` nu fie prea interesa]i de persoana cuiva precum Bevilacqua, un om care [i-a avut r`d`cinile c\ndva \n Poitou-Charentes (care, s` nu uit`m am`nuntul `sta, este [i regiunea ta, Terradillos). Vrei ca to]i cititorii t`i s` cunoasc` adev`rul – un concept periculos, despre a c`rui existen]` nu pot b`ga m\na-n foc. Speri s`-l m\ntuie[ti pe Bevilacqua chiar acolo, \n morm\nt. Vrei s`-l echipezi cu o nou` biografie construit` din amintirile altor oameni. {i toate din cauza unui argument zguduitor cum este cel c` maic`-sa se tr`gea din acela[i col] al p`m\ntului ca [i tine. E o cauz` pierdut`, amice! {tii ce-]i sugerez? G`se[te o alt` personalitate – vreun erou plin de culoare sau o celebritate – cu care Poitou-Charentes chiar s` se m\ndreasc`, de pild` poponarul `la heterosexual de Pierre Loti sau intelectualul plin de \ntreb`ri [i interoga]ii, Michel Foucault,

at\t de \ndr`git \n universit`]ile yankee. E[ti bun tocmai la genul acesta de articole erudite, Terradillos, mi-am dat seama, iar eu m` pricep la astfel de lucruri. Nu-]i pierde vremea cu mizerii, cu amintirile \nce]o[ate ale unui b`tr\n ]\fnos. {i, ca s` ne \ntoarcem la prima mea \ntrebare, de ce eu? Ia s` vedem. M-am n`scut \ntr-una din multele halte ale unui exil prelungit, ce avea s`-mi duc` familia din stepele asiatice \n stepele Americii de Sud; spre deosebire de mine, familia Bevilacqua a c`l`torit direct de la Bergamo p\n` \n zona ce avea s` devin` provincia Santa Fé, spre sf\r[itul secolului al XVIII-lea. |n acea colonie \ndep`rtat`, familia de italieni avea s` deschid` o m`cel`rie; pentru a comemora o asemenea realizare s\ngeroas`, primarul din Venado Tuerto a dat numele de Bevilacqua unei str`du]e lipsite de importan]`, din partea estic` a ora[ului, \n 1923. Bevilacqua père a \nt\lnit-o pe fata care avea s`-i devin` so]ie, pe Marieta Guittón, \n timpul unei serb`ri cu iz patriotic; \n c\teva luni, erau deja c`s`tori]i. C\nd Alejandro avea doar un an, p`rin]ii lui au pierit \n dezastrul feroviar din 1939, a[a c` bunica din partea tat`lui a decis s`-l duc` la Buenos Aires, unde a deschis o b`c`nie. Bevilacqua (despre care [tii c` era enervant de meticulos c\nd venea vorba de detalii) a ]inut s`-mi precizeze odat` c` familia sa nu s-a ocupat \ntotdeauna cu bur-


povara resentimentului pe care-l simte orice argentinian fa]` de capitala ]`rii-mam`, dec\t s` cedez cli[eului de a tr`i \n San Sebastian sau Barcelona. Nu m` \n]elege gre[it: Bevilacqua nu era genul acela de om care se planteaz` pe canapeaua ta, dup` care nu-l mai po]i mi[ca de acolo. Din contr`: p`rea incapabil de orice gest nepoliticos [i tocmai de aceea p`rea at\t de greu s`-i ceri s` plece. Bevilacqua avea o gra]ie natural`, o elegan]` simpl`, era o apari]ie subtil`. |nalt [i slab, se mi[ca \ncet, ca o giraf`. Vocea \i era deopotriv` dur` [i calm`. Ochii cu pleoape grele – tipici pentru latini, cred eu – \l f`ceau s` par` tot timpul adormit [i-]i era absolut imposibil s`-]i desprinzi privirea de-a lui, c\nd \]i vorbea. Iar c\nd te atingea pe bra] cu acele degete fine, p`tate de tutun, te l`sai \n voia lui, [tiind c` orice rezisten]` e inutil`. Abia c\nd \[i lua la revedere \mi d`deam seama c`-mi pierdusem o dup`-amiaz` \ntreag` cu el. Probabil c` unul dintre motivele pentru care Bevilacqua se sim]ea ca acas` \n Spania – cu at\t mai mult \n acei ani \ntuneca]i – era acela c` imagina]ia lui prevala asupra realit`]ii. |n Spania – nu [tiu dac` e[ti de acord – totul trebuie s` fie foarte clar: spaniolii inscrip]ioneaz` explicativ fiecare cl`dire, pun pl`ci pe fiecare monument. Bine\n]eles c` cei care cunosc cu adev`rat acest s`tuc cu preten]ii v`d cu totul altfel Madridul, ca pe ceva ascuns, misterios; pl`cile s\nt \n[el`toare, iar tot ceea ce v`d turi[tii nu este dec\t o mise-en-scène. Dintr-un motiv ciudat, el d`dea mai mult credit acestor realit`]i fumurii dec\t propriilor sale amintiri [i vis`ri. De[i suferise zeci de ani \n ]ara noastr`, din cauza mizeriilor fabricate de poli]ie [i a minciunilor ap`rute \n pres`, d`dea dovad`, \n mod surprinz`tor, de \ncredere \n mizeriile presei [i \n \n[el`toriile vie]ii politice din ]ara sa adoptiv`, sus]in\nd

pagina 29

…poponarul `la heterosexual de Pierre Loti sau intelectualul plin de \ntreb`ri [i interoga]ii, Michel Foucault.

cu t`rie c` tot ce fusese \n trecut era minciun`, iar acum toate acestea s\nt adev`ruri. |n]elegi acum ce spun? Bevilacqua f`cea diferen]a \ntre falsitate [i adev`rurile mincinoase. {tiai c` avea o adev`rat` pasiune pentru filmele documentare, mai ales pentru cele de-a dreptul seci, lipsite total de vreun element artistic? |nainte s` aflu c` urma s` publice un roman, n-a[ fi ghicit niciodat` c` ar fi avut vreun talent la scris, dat fiind c` era singurul om din lumea asta capabil s` petreac` o noapte \ntreag` urm`rind un documentar care red` o zi \ntreag` din via]a celor ce lucreaz` \ntr-o fabric` de procesare a c`rnii din Asturia sau \ntr-un sanatoriu din mun]ii basci. S` nu r`m\i cu impresia c` nu-l priveam cu admira]ie. Bevilacqua era – las`-m` s` g`sesc le mot juste – foarte sincer. Dac`-[i d`dea cuv\ntul, nici nu-]i trecea prin cap c` ar fi un simplu gest sau doar o formalitate, astfel \nc\t trebuia s`-i accep]i ofranda. Sem`na cu acei b`rba]i pe care-i vedeam \n copil`ria mea pe str`zile din Buenos Aires – sub]iri ca ni[te creioane, \mbr`ca]i \n costume la dou` r\nduri, cu p`rul negru str`lucind de la briantin` sub p`l`riile de Sabat – care o salutau pe mama \n drumul nostru spre pia]`. Mama mea (care se pricepea la astfel de lucruri) obi[nuia s` spun` c` limbile acestor b`rba]i erau at\t de nespurcate, \nc\t cineva putea afla dac` un b`nu] este din argint sau nu doar pun\ndu-l \n gura unuia dintre ei: dac` era fals, se \nnegrea imediat la atingerea salivei lor. Cred c` mama mea, care judeca oamenii cu destul` asprime, l-ar fi declarat pe Bevilacqua mensch dintr-o singur` privire. Alejandro Bevilacqua avea ceva de gentleman de provincie, o prezen]` spilcuit` [i total lipsit` de viclenie care te obliga s` te ab]ii de la orice fel de glume \n prezen]a lui [i s` fii extrem de exact \n ceea ce poveste[ti. Nu vreau s` spun c`-i lipsea imagina]ia, ci doar c` nu prea avea \nclina]ie spre fantazare. Ca Sf\ntul Apostol Toma, trebuia s` pip`ie ceea ce vedea \nainte de a putea crede c` e real. Tocmai de aceea am fost at\t de surprins c\nd a ap`rut la u[a mea, sus]in\nd c` v`zuse o fantom`. Unde r`m`sesem? Toate nenum`ratele dimine]i, dup`-amiezi [i nop]i petrecute ascult\ndu-l pe Bevilacqua cum b\z\ie ne\ntrerupt despre tot felul de episoade plictisitoare din via]a lui – privindu-l cum fumeaz` ]igar` dup` ]igar`, pe care le rula \ntre degetele de chihlimbar, \ncruci[\ndu-[i [i \ndep`rt\ndu-[i picioarele, apoi s`rind [i \nconjur\nd camera cu pa[i mari – toate s-au contopit \n memoria mea [i au c`p`tat aspectul unei singure zile monstruoase petrecute exclusiv cu acest b`rbat cu figur` emaciat`. Memoria mea, de[i din ce \n ce mai pu]in demn` de \ncredere, este deopotriv` precis` [i vag` \n ceea ce prive[te lucrurile despre care vorbim. Vreau s` zic c` nu e compus` dintr-o serie de amintiri clare, ci dintr-o a-

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

ta de vac` [i cu mezelurile, ci c`, \n urm` cu secole, un Bevilacqua fusese chirurgul personal al unui cardinal ori episcop. Señora Bevilacqua se m\ndrea cu acele r`d`cini vagi, dar distinse, prefer\nd s`-i ignore pe cei din familia Guittón, ni[te simpli hugheno]i. Ea era ceea ce numim o „pup`toare de icoane“ [i cred c`, \n [aptezeci de ani, nu a pierdut nici o slujb` religioas`, p\n` la infarctul care a betegit-o. Terradillos, prietene, tu ai impresia c` pot schi]a un portret al lui Bevilacqua care s` fie, deopotriv`, plin de via]`, de suflet, dar [i apropiat realit`]ii; crezi c` po]i lua amestecul acesta, apoi s`-l torni direct \n pagin`, ad`ug\nd poate un strop de culoare de Poitiers. Or, asta e exact ceea ce nu pot eu face. Cu siguran]` c` Bevilacqua a avut \ncredere \n mine. Mi-a \ncredin]at c\teva detalii foarte personale ale vie]ii sale, mi-a umplut capul cu tot felul de nimicuri de ordin intim, dar, ca s` spun adev`rul, nu [tiu de ce \mi zicea astfel de lucruri. Te asigur c` nu am f`cut nimic pentru a-l \ncuraja – ba din contr`. Poate c` a vrut s` vad` \n mine, compatriotul s`u, o solicitudine ce, de fapt, nu exista, sau a interpretat lipsa mea de sentimentalism drept pragmatism. Un lucru e sigur: ap`rea la u[a mea zi [i noapte – indiferent de or` [i de faptul c` trebuia s` muncesc pentru a-mi c\[tiga existen]a – [i \ncepea s` vorbeasc` despre trecut, de parc` [uvoiul acesta de cuvinte, al cuvintelor lui, i-ar fi recreat o lume pe care, \n ciuda tuturor lucrurilor, o [tia sau o sim]ea iremediabil pierdut`. Ar fi fost inutil s` protestez [i s`-i amintesc c` nu \mp`rt`[eam acela[i fel de exil cu el. P`r`sisem Argentina c\nd eram cu zece ani mai t\n`r dec\t el, un t\n`r care murea s` c`l`toreasc`. Dup` o tentativ` ratat` de \nr`d`cinare \n Poitiers, am plecat mai departe la Madrid, un loc bun pentru scris, speram eu, prefer\nd s` port

DILEMATECA

AVANPREMIER~


pagina 30

glomerare de imagini confuze, scurte, ce par contaminate de literatur`. Chiar c\nd cred c` mi-l amintesc pe Bevilacqua, \mi vin \n minte, de fapt, portretele lui Camus ori Boris Vian. |n clipa de fa]`, \mp`rt`[esc cu Bevilacqua tenul gri, dac` nu [i emacierea. |n mod evident, am \mb`tr\nit; m-am \ngr`[at. El, \n schimb, pare s` fi r`mas la acea v\rst` la care l-am cunoscut: ast`zi l-am considera „t\n`r“, pe atunci i se spunea „matur“. Am continuat povestea pe care am \nceput-o \mpreun` sau pe care a \nceput-o Bevilacqua, \ntr-o Argentin` care nu mai e a noastr`. Cunosc capitolele care au urmat mor]ii lui (era s` spun „dispari]iei“, dar acest cuv\nt, prietene Terradillos, nu trebuie s`-l folosim). El, bine\n]eles, nu [tie nimic din toate astea. Ce vreau s` spun e c` povestea pe care a tot ]esut-o [i destr`mat-o de at\tea ori \mi apar]ine mie acum. Eu s\nt cel care-i va decide destinul, cel care va oferi un deznod`m\nt c`l`toriei sale. ~sta e destinul supravie]uitorului: s` spun`, s` recreeze, s` inventeze – de ce nu? – pove[tile celorlal]i. Ia oric\te evenimente din via]a unui om, distribuie-le cum \]i vine mai bine \n minte [i vei ob]ine un personaj incontestabil de real. Distribuie-le \ntr-un mod c\t de c\t diferit [i – voilá! – personajul se schimb`, este o cu totul alt` persoan`, de[i la fel de real`. Nu-]i pot spune dec\t c` voi avea tot at\ta grij` de povestea vie]ii lui Alejandro Bevilacqua pe c\t a[ cere unui narator s` aib` fa]` de povestea mea, c\nd va sosi vremea. |mi dau seama c` nu putem vorbi despre un autoportret aici. Tu nu de Alberto Manguel e[ti interesat. O mic` excursie pe acest afluent va fi \ns` necesar`, dac` vrem s` navig`m cu \ncredere pe r\ul nostru. Promit s` nu sondez ad\ncimile propriilor mele ape [i s` nu lenevesc pe malurile sale. |ns` trebuie s` explic c\teva experien]e comune [i, pentru a face asta, unele paranteze s\nt necesare. |ntr-una dintre ocaziile \n care m-ai intervievat, Terradillos, cred c` ]i-am povestit cum am ajuns s` tr`iesc la Madrid, la mij-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

AVANPREMIER~ locul anilor [aptezeci, c\nd am \nchiriat dou` c`m`ru]e undeva pe Calle del Prado. Aveam o burs` american`, dar m` [i bucuram de genul acela de s`n`tate robust`, pe care nu mai po]i miza orbe[te dup` treizeci de ani. Am petrecut aproape un an [i jum`tate acolo, dac`-]i vine s` crezi, \nainte ca evenimentele s` m` oblige s` fug [i s` m` refugiez aici, la Poitiers. La vremea respectiv`, m-ai \ntrebat de ce am ales Poitiers. Am s`-]i r`spund acum: pentru c` am fost obligat s` p`r`sesc Madridul, un ora[ b\ntuit, pentru mine, de strigoiul lui Alejandro Bevilacqua. Totul s-a schimbat fa]` de vremurile acelea, iar acum ora[ul e plin de muzic` [i de lumin`. Dar de fiecare dat` c\nd m-am \ntors acolo, chiar dac` st`team la o cafenea de pe Paseo de la Castellana sau din Plaza de la Opera, am sim]it aceast` prezen]` al`turi, i-am sim]it degetele pe bra], mirosul de tutun \n n`ri, i-am auzit caden]a vocii \n ureche. Nu [tiu dac` Madridul este \n mod special predispus la asemenea farmece. {tim am\ndoi c` \n Poitiers nu se \nt\mpl` niciodat` ceva asem`n`tor. E ciudat, \ns` nu pot face tot timpul distinc]ie \ntre amintirile mele [i ale lui. S`-]i dau un exemplu: Bevilacqua vorbea cu mult` c`ldur` despre casa din Belgrano, unde tr`ise cu bunica din partea tat`lui. {i eu am tr`it \n acel cartier, cu arhitectura lui auster`, cu str`zile lui str`juite de arbori de jacaranda, la vreo [apte sau opt ani dup` ce Bevilacqua se mutase \n centru. Acum nu-mi mai dau seama dac` acea cas` pe jum`tate \nv`luit` \n uitare este a mea sau e cea descris` de Bevilacqua, cu sticla colorat` a u[ilor, cu sc`rile \nguste, cu perdeaua de catifea ce separa sufrageria de camera de zi, candelabrul reflectat pe suprafa]a lucioas` a mesei din mahon, biblioteca plin` de volumele albastre din A Children’s Treasury, siluetele din por]elan ale Orchestrei Maimu]elor, de Meissen, care c\ntau un concert mut, cu perucile lor pudrate. S-ar putea s` fie chiar o cas` inventat`, bazat` pe amintiri \n parte ale mele, \n parte ale lui,

…siluetele din por]elan ale Orchestrei Maimu]elor, de Meissen, care c\ntau un concert mut, cu perucile lor pudrate.

dar nu voi mai [ti sigur niciodat`, dat fiind c` \ntreg cartierul a fost demolat, pentru a face loc unuia de zg\rie-nori. Dar dac` pentru Bevilacqua, care era precis p\n` [i \n descrierea propriilor vise, ar fi contat, pentru mine nu conteaz` deloc. Bevilacqua credea c` a mo[tenit aceast` obsesie legat` de detalii de la bunica lui, o femeie sever` [i preten]ioas` – aici, \n Europa, s-ar spune despre ea c` e mai mult luteran` dec\t catolic`. De-a lungul copil`riei lui Alejandro, ea a ]inut s`-i reaminteasc` faptul c` Dumnezeu ne prive[te mereu, zi [i noapte, f`r` a clipi, [i c` fiecare gest, fiece g\nd s\nt trecute \n Marea Sa Carte a Socotelilor, asemenea celei de pe tejgheaua b`c`niei. Mereu fidel` propriilor convingeri, Señora Bevilacqua \[i conducea afacerea cu o rigoare [i o igien` exemplare, f`r` a-[i permite s` se lase sedus` de noul val de supermarketuri ce \nlocuiau magazine precum al ei, cu rafturi de plastic [i lumin` de neon. La Bergamota, p\n` aproape de sf\r[itul anilor [aptezeci, a fost m\ndria cartierului Belgrano. Era la fel de riguroas` [i cu nepotul ei. Priva]iunile de tot felul, interdic]iile [i corec]iile aplicate cu b`t`torul de rufe erau alternate cu r`splata [i cu dovezile de afec]iune. S-a \nt\mplat o dat` ca o prostioar` de-a adolescen]ei s`-l ]in` \ncuiat \n camera lui timp de trei zile \ntregi, cu nimic altceva dec\t p\ine [i ap`. Bevilacqua m-a asigurat c` nu era nici o exagerare la mijloc: a primit, timp de trei zile, de trei ori pe zi, exact o felie de p\ine [i o can` cu ap`. Era ceva medieval la Señora Bevilacqua, un amestec de v`duv` acrit` [i intransigent` [i v`taf pe mo[ie. {i totu[i, \n ciuda dorin]ei declarate a Señorei ca nepotul ei s` urmeze tradi]ia familiei, el n-a sim]it niciodat` c` destinul iar fi fost printre c\rna]i [i br\nz`. Dup` orele de [coal`, \nainte de a intra \n magazinul care mirosea pl`cut a sare, unde-[i ajuta bunica s` pescuiasc` m`sline cu polonicul din butoaiele de stejar sau s` m\nuiasc` maneta ma[inii de feliat [unca, Bevilacqua se oprea mereu \n fa]a libr`riei (sau, cel pu]in, asta \mi imaginez), unde volumele galbene ale seriei „Robin Hood“ erau aranjate \n vitrin`, loc \n care visa la t`r\muri \ndep`rtate [i \nt\lniri ie[ite din comun. Se visa un soi de Sandokan sau de Phileas Fog, dar acele t`r\muri pe care [i le imagina nu ajungeau s` fie mai departe de t\rgu[orul Tigre, chiar l\ng` Buenos Aires, iar prin]esa lui indian` era doar fata farmacistului. Mai t\rziu, avea s` realizeze c` nu era atras neap`rat de c`l`torii sau aventuri, c\t de lucrurile ce p`reau greu de atins. C\nd l-am cunoscut prima oar`? La Madrid, \n februarie sau martie 1976, \n birourile Quitei, at\t intermediarul, c\t [i blestemul nostru. Blanca, Blanquita, Blanquita Grenfeld. Larralde de Grenfeld. Mereu elegant, mereu


DILEMATECA

AVANPREMIER~

…un exemplar din nemuritoarea oper` Martín Fierro a lui Hernández. F`r` s` deschid ochii, am \ntrebat-o unde. – La Martín Fierro, bine\n]eles. I-am spus c` nu \n]eleg. Quita a oftat plin` de ner`bdare. Un grup de argentinieni nou-sosi]i aveau nevoie de ajutorul nostru. Acest „noi“, din motive necunoscute mie, m` includea. {i trebuie s` recunosc c` m` sim]eam flatat. Quita apela la mine. Ergo, existam. Mi-a explicat c` unul dintre refugia]i p`rea a fi scriitor. – Romancier, a ad`ugat. Numele de familie e Bevilacqua. {i arat` extrem de bine. |l cuno[ti? I-am spus c` nu. Adev`rul este c`, de c\nd p`r`sisem Buenos Airesul, nu prea eram la curent cu via]a literar` argentinian`. Cu arogan]a celui t\n`r, am g\ndit c`, dac` acest Bevilacqua publicase ceva \n ultimii doi-trei ani, era fie contaminat de propa-

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

(fragment din volumul To]i oamenii s\nt mincino[i, \n curs de apari]ie la Editura Baroque Books & Arts)

traducere din limba englez` de

Bogdan Alexandru St`nescu

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Corina Gonteanu

(e-mail: corina.gonteanu@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii:

Zirkon Media – tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@zirkonmedia.ro)

Publicitate: Ionela Dana

(tel. 0730.190.808; e-mail: ionela.dana@media-point.ro)

Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

pagina 31

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu

ganda oficial`, fie m\zg` pseudoromantic`. – Ne pa[te o adev`rat` rena[tere, am ad`ugat, \ns` Quita deja \nchisese telefonul. C\nd am ajuns la Martín Fierro, Bevilacqua era instalat \ntr-un sc`unel, dar p`rea plin de demnitatea unui om a[ezat pe tron. C\nd m-a z`rit, s-a ridicat \n picioare. Era persoana cea mai trist` pe care o cunoscusem vreodat`. Cei care-l \nso]eau, vreo doi sau trei nou-sosi]i, m` priveau cu expresia unor c\ini b`tu]i. Prin compara]ie cu el, abia dac` p`reau obosi]i. Melancolia care-i contamineaz` pe to]i ace[ti porteños p`rea a se manifesta la propriu pe \ntreg corpul lui Bevilacqua. El suferea – lucrul era evident –, dar \ntr-o manier` visceral` [i at\t de profund`, \nc\t nu-[i putea ascunde triste]ea: \ntreaga lui prezen]` era \nnegurat`, umerii \i erau adu[i iar tr`s`turile c`zute. |l ve[tejise \n asemenea hal, \nc\t nu-i puteai ghici v\rsta. P`rea c` se face mic la orice tentativ` de a-l atinge. Prin cine [tie ce stratageme diplomatice, fusese eliberat din \nchisoare, cu doar dou` zile \nainte, [i urcat \ntr-un avion, aproape f`r` nici un bagaj. Parc` pentru a-mi justifica prezen]a, Quita a explicat c` s\nt scriitor argentinian. Ca s` spun [i eu ceva, am morm`it un fel de \ntrebare legat` de c`r]ile pe care le publicase. Bevilacqua a z\mbit pentru \nt\ia oar`. – Nu, frate, eu nu scriu c`r]i, mi-a r`spuns. Mi-am c\[tigat existen]a cu fotoromane.

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

luminos, mereu aflat pe val nouvelle vague. Normal c` [tii despre cine vorbesc! Of, Terradillos! Celebritatea are c`i misterioase. |n Argentina, \naintea dictaturii, Blanquita Grenfeld era conduc`torul suprem al lumii culturale. Era fata cea mic` a familiei Larralde, mo[ieri care au pierdut toat` averea \ntr-o \ncercare ratat` de a cre[te iaci – sau or fi fost c`mile? – \n pampas. Cu pielea \ntunecat` ca a unei mulatre, a fost c`s`torit` \n adolescen]` cu un oarecare industria[ neam], care a avut bunul-sim] s` moar` la scurt timp dup` nunt`, l`s\nd-o s` se bucure de o v`duvie ce a eliberat-o at\t de un p`rinte care \[i cam pip`ia fata, c\t [i de un so] cam t\mpit. Blanca Larralde de Grenfeld a folosit numele tat`lui incestuos [i averea industria[ului mort pentru a-[i \nfiin]a propria Republic` a Artelor [i Literaturii. |n Buenos Aires, nici un tablou nu era expus, nici o carte nu era publicat`, nici un film nu rula f`r` aprobarea ei. Toat` lumea, de la func]ionarul cel mai infectat de birocra]ie p\n` la artistul cel mai p`truns de anarhie, \i spunea „Quita“. Ea st`tea la originea oric`rui act de crea]ie. Tot ea era prima care pleca. – S` plec`m [i s` facem cultur` \n ]aramam`, a spus Quita atunci c\nd regimul militar a \nceput s` \nchid` libr`riile [i s` impun` cenzura \n galeriile de art` sau \n teatre. La c\teva s`pt`m\ni dup` ce s-a mutat la Madrid, Quita a [i \nfiin]at Casa Martín Fierro, la etajul patru al unei cl`diri din cartierul Prospe, printre bungalow-uri [i case muncitore[ti. Acolo, asemenea unei rafinate mater familia, juca rolul de gazd` pentru tot soiul de fugari, de indivizi ce \ncercau s` scape de propriul trecut, de oameni f`r` cas`, de r`ni]i, de „pierdu]i [i g`si]i“ pe care diversele dictaturi ale Americii Latine nu reu[iser` \nc` ([i te rog s` scuzi tranzitivul acestui verb) s`-i „dispar`“. Era superb` \n costumul acela, cu perle [i cu o hain` din blan` de leopard aruncat` pe umeri asemenea unei cape, cu o nuan]` uman` pe masca aristocratic` [i cu privirea mereu plin` de via]` \n spatele ochelarilor cu rame din baga. Avea un cuv\nt bun pentru fiecare, f`r` pic din dispre]ul ce \nso]e[te \ntotdeauna filantropia. |n spatele biroului aflat \n zona de recep]ie, \ntr-o bibliotec` nou-nou]` era afi[at un exemplar din nemuritoarea oper` Martín Fierro a lui Hernández, al`turi de diverse alte titluri interzise de regimul militar [i de c\teva soiuri de maté pe care Andrea, asistenta fidel` a Quitei, \nv`]ase s` le ofere musafirilor. Din acel moment, nici un refugiat nu mai sosea \n Spania f`r` s` se opreasc` mai \nt\i pentru a-[i prezenta omagiile la biroul Quitei. |ntr-o diminea]`, pe c\nd pl`nuiam s` recuperez ni[te ore serioase de somn pierdut, apanaj al tinere]ii, a sunat telefonul. Era Quita. – Trebuie s` vii imediat.


pagina 32

DOCUMENTE Relu`m, o dat` cu num`rul de fa]`, buna tradi]ie a rubricii de „documente“ care a existat [i \n primele numere ale Dilematecii. Aceast` revenire la clasici – c`ci, preocupa]i de ultimele apari]ii, uit`m uneori c` literatura e mai mult dec\t at\t – nu ar fi fost posibil` f`r` calda [i profesionista colaborare a Bibliotecii Na]ionale a României. (S. S.)

George Top\rceanu c`tre B. Fundoianu

DILEMATECA

Anul VII l nr. 78 l noiembrie 2012

Ia[i, 31 Aug. 1915 Stimate Domn, Suntem [i noi pentru fragmentul de „ideal na]ional“, c\ntat de Dv. N’avem nimic de zis nici \mpotriva inimoaselor r\nduri pe care ni le scrii. O poezie patriotic` \ns`, [i \n condi]iunile actualit`]ii, pentru a fi publicat` ar trebui s` aib` o str`lucire, pe care nici un poet actual nu i-o poate da. Altminteri, \nclin` mai mult spre „tendin]`“ dec\t spre „art`“, [i nu-i frumos! Din partea comitetului G. Top\rceanu Ms 12639 G. Top\rceanu c`tre B. Fundoianu, 1915, Biblioteca Na]ional` a României, Colec]ii speciale, Cabinetul de Manuscrise.


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.