Dilemateca6_mic

octombrie 2006 DILEMATECA

SCRIERI

●

AUTORI

pentru Wolf Lepenies ● Andrei Ple[u Un Don Quijote pragmatic

● Premiul P`cii

EVENIMENT

●

Nicolae Manolescu

INTERVIU

LECTURI

DILEMATECA Anul I ● nr. 6 ● octombrie 2006

T\RGUL DE CARTE DE LA FRANKFURT

100 PAGINI ● 5,50 LEI

Š Matei Martin

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

R E P O R TA J Marius Chivu Matei Martin

Frankfurt, metropola c`r]ii

285.000 de vizitatori. 7200 de expozan]i. T\rgul de Carte de la Frankfurt este unul din acele lucruri pe care cu greu ]i le po]i imagina dac` nu treci pe acolo.

Statisticile arat` c` suprafa]a total` a standurilor [i a coridoarelor celor 9 pavilioane (fiecare, pe mai multe niveluri) este de m`rimea a 14 terenuri de fotbal, iluminate de peste 13 mii de becuri. Toat` lumea [tie c` este cel-mai-mare-t\rg-de-carte-din-lume, dar nu realizezi cu adev`rat ce \nseamn` acest apelativ p\n` nu-l sim]i pe pielea ta.

T\rgul de Carte de la Frankfurt / Frankfurter Buchmesse este, de fapt, o }ar` a C`r]ilor. Odat` intrat, r`m\i \ntreaga zi. G`se[ti aici de toate: minimarket-uri, restaurante, fast-food-uri, gelaterii, terase, tarabe cu suveniruri. De la un pavilion la altul e[ti nevoit s` te deplasezi cu microbuzele t\rgului pentru a c\[tiga timp [i pentru a evita aglomera]ia de pe coridoarele de trecere [i de pe cele c\teva zeci de sc`ri [i covoare rulante. T\rgul este cople[itor prin propor]ii [i aproape inuman prin ofert`: catalogul evenimentelor din cele patru zile de t\rg are 576 de pagini. Dac` nu ai stabilite dinainte ni[te \nt\lniri de afaceri sau dac` nu [tii exact ce standuri/edituri vrei s` vizitezi [i \]i propui s` vezi totul, urm\nd s` te decizi la fa]a locului ce anume te-ar putea interesa, e[ti pierdut. Mai bine stai acas`.

T\rgul este un fel de Pagini aurii: dac` nu e[ti acolo, nu exi[ti! Pavilioanele formeaz` un birou editorial uria[ \n care mi[un` \n toate direc]iile [i gesticuleaz` \n toate limbile cei peste [apte mii de expozan]i [i invita]ii lor (cam tot at\]ia), cu to]ii preocupa]i de unul [i acela[i lucru [i av\nd aceea[i meserie: cartea. Anul trecut, aici s-au \ncheiat afaceri editoriale de peste 600 de milioane de euro.

„India today“: revela]ii La Frankfurter Buchmesse, toate drumurile duc spre pavilionul Indiei. Pentru c` India este invitat de onoare al edi]iei din acest an. Tot India este [i singura ]ar` care, \n istoria de peste 58 de ani a T\rgului, a primit deja de dou` ori statutul de invitat de onoare: \n 1986 [i acum. Ce s-a schimbat \n 20 de ani, dincolo de regimuri politice [i de relansarea

© Frankfurter Buchmesse/Hirth

75

R E P O R TA J

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

economic`? India este „Noua vedet` a Asiei“, „}araminune a noilor tehnologii“ [i are „O literatur` c\t un continent“. Cam a[a au sunat titlurile din presa german` referitoare la ]ara invitat` de onoare a T\rgului de Carte. Fosta „Cenu[`reas` a Orientului“ e acum o frumoas` prin]es`, primit` cu toate onorurile la orice banchet. Nu doar pe pia]a noilor tehnologii, ci [i pe cea a c`r]ii, India are cu ce ie[i \n lume.

O spun statisticile, au spus-o [i numero[i scriitori, editori, agen]i [i jurnali[ti, la Frankfurt.

India are peste un miliard de locuitori care vorbesc nu mai pu]in de 24 de limbi oficiale [i peste 100 de dialecte. Cu peste 80.000 de titluri noi pe an [i o cifr` de afaceri de peste o jum`tate de miliard de euro, pia]a de carte de pe subcontinent dep`[e[te chiar [i ]`ri precum Fran]a sau Marea Britanie, care \[i disput`, \n Europa, statutul de campioane ale lecturii. India este o pia]` literar` pe c\t de mare, pe at\t de necunoscut` \n restul lumii: dintre cei 30 de scriitori indieni care au venit la Frankfurt, doar foarte pu]ini au fost tradu[i \n limbi de circula]ie interna]ional`. Kiran Desay este una dintre autoarele indiene care public` [i \n Marea Britanie; de altfel, ea a [i ob]inut, la c\teva zile dup` \ncheierea T\rgului de Carte, prestigiosul premiu Booker.

Sandyha Rao este autoare de c`r]i pentru copii.

A publicat \n jur de zece volume, [i trei dintre acestea au ajuns best-seller \n Marea Britanie. În conferin]a pe care a sus]inut-o la Frankfurt, ea a vorbit despre experien]a sa de scriitoare, despre c\t de greu este s` scrii pove[ti \ntr-o ]ar` multicultural` [i multiconfesional`. Marea provocare – spune ea – e s` g`se[ti un numitor comun, s` inventezi o poveste

\n care s` cread` toat` lumea. Aici nu exist` re]ete, dar, \n orice caz, a cam trecut vremea pove[tilor cu z\ne [i cavaleri. „Scriitorul trebuie s` tr`iasc` \n aceea[i lume cu cititorii s`i, iar personajele trebuie s` vorbeasc` aceea[i limb` [i s` aib` acelea[i vise ca publicul.“ Temele trebuie s` fie politice sau sociale, iar scriitorul are datoria s` vorbeasc` despre realit`]ile fierbin]i ale epocii.

Real Times, acesta este titlul unui volum de scheciuri semnat de Amit Chaudhuri. La fel ca Sandyha Rao, [i Amit Chaudhuri – unul dintre autoriivedet` ai Indiei – este un observator [i un critic al societ`]ii sale. Pove[tile cuprinse \n Real Times vorbesc despre diferen]ele sociale din India, despre declinul tradi]iilor [i penetrarea societ`]ii de consum, despre peisajul urban din ce \n ce mai pestri], despre mizeria care persist` \n ciuda anun]atului elan economic. Îns` nu ca autor de nuvele [i scheciuri despre societ`]ile din Bombay sau Calcutta a ajuns cunoscut \n lume, ci \n calitate de critic literar – D.H. Lawrence and the Poetry of „Difference“: Postcoloniality and the Poetry of the Present – o carte despre Lawrence ca „str`in“ al canonului englez, a ap`rut \n Marea Britanie \n 2003. De altfel, ca mul]i al]i scriitori indieni contemporani, [i-a f`cut studiile \n Marea Britanie [i scrie at\t \n limba matern`, c\t [i \n englez`.

Literatura indian` contemporan` a fost revela]ia T\rgului de Carte de la Frankfurt. Nu a fost singura: tot India a provocat [i o alt` revela]ie.

Literatura, remediul subdezvolt`rii În fiecare an, autorit`]ile [i editorii din Europa lanseaz`, cu surle [i tr\mbi]e, diferite programe de promovare a lecturii. Nenum`rate voci anun]` de fiecare dat` declinul c`r]ii ca rezultat al schimb`rii ritmului de via]`, al ascensiunii televiziunii, al r`sp\ndirii noilor medii de comunicare. La Frankfurt, unii scriitori indieni au semnalat o criz` mult mai grav` dec\t sc`derea consumului de carte. Anume, num`rul mare de analfabe]i, de ne[tiutori de carte, din ]`rile s`race. Nu Internetul, nu televizorul s\nt vinovate pentru consumul sc`zut de carte, ci lipsa resurselor financiare [i, uneori, mentalit`]ile \nvechite, care spun c` fetele nu au de ce s` mearg` la [coal`, c` un singur descendent al familiei, bine instruit, e suficient. E o situa]ie deloc str`in` de India, unde aproximativ o treime dintre tineri nu [tiu s` citeasc`

© Matei Martin

76

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 [i nici nu au [anse s` \nve]e. Occidentalii – spune Sandyha Rao – depl\ng declinul culturii scrise. În India, marea problem` e alfabetizarea popula]iei rurale. E aproape un paradox: o pia]` de carte at\t de mare precum cea indian` este destinat`, de fapt, unui num`r foarte restr\ns de consumatori. Editorii occidentali de la Frankfurt au privit stupefia]i statisticile cu privire la alfabetizare [i au constatat surprin[i c\t de diferite s\nt abord`rile cu privire la promovarea lecturii.

Organizatorii T\rgului au fost \ns` mai pe faz` dec\t editorii invita]i: acord\nd Indiei statut de invitat de onoare, au anticipat [i problema legat` de alfabetizarea popula]iilor s`race [i au lansat, de data asta, nu o campanie pentru promovarea c`r]ii, ci una de alfabetizare.

LitCam (International Literacy Campaign) este o ini]iativ` la care s-au asociat c\teva institu]ii academice din Germania, institu]ii interna]ionale, precum UNESCO, dar [i parteneri priva]i, ca Google. Scopul campaniei este o mai bun` cooperare \ntre guverne pe teme legate de educa]ia primar`, crearea unor re]ele de asisten]` \n educa]ie pentru ]`rile s`race [i, nu \n ultimul r\nd, sensibilizarea opiniei publice cu privire la necesitatea alfabetiz`rii func]ionale.

Educa]ia a fost de altfel tema central` la Frankfurter Buchmesse. Pentru prima dat`, organizatorii au hot`r\t s` includ`, pe l\ng` programele legate de ]ara invitat`, [i o serie de conferin]e [i discu]ii publice pe o tem` actual`. O tem` aflat` pe agenda marilor institu]ii interna]ionale.

„Europa, noile frontiere“ De altfel, prezen]a acestor institu]ii a fost puternic` la Frankfurt: \n lumea c`r]ii, UNESCO, Comisia European` sau Consiliul Europei [i-au expus propriile publica]ii \n c`utarea unui public instruit [i al prestigiului.

Standul Uniunii Europene la T\rgul de Carte de la Frankfurt nu a expus nici un material referitor la aderarea României [i a Bulgariei. Oficiul pentru Publica]ii al Uniunii Europene – un fel de departament pentru propagand`, \ns`rcinat cu publicarea Jurnalului oficial al UE, dar [i cu editarea de materiale informative despre institu]iile, politicile [i programele Uniunii – s-a prezentat la Buchmesse cu un stand de aproximativ o sut` de metri p`tra]i [i cu un portofoliu de c\teva zeci de publica]ii. Printre acestea, numeroase pliante despre politica agricol` comun` [i politici sectoriale comunitare, profile ale

R E P O R TA J

© Matei Martin

institu]iilor, referin]e [i statistici, ghiduri, manuale de educa]ie civic` european` \n mai multe limbi.

Printre publica]iile expuse la stand, nu a existat nici o bro[ur` sau material informativ despre România [i Bulgaria, care vor deveni membre ale Uniunii peste mai pu]in de trei luni. José Ramon Tiscar, responsabilul acestui oficiu, a explicat c` a redactat materiale despre Bulgaria [i România, [i c` acestea pot fi comandate pe Internet. Absen]a acestor materiale de la standul oficial al Uniunii nu ar fi, prin urmare, o problem` – a spus José Ramon Tiscar.

Interesul Comisiei pentru extindere a fost „marcat“ la Frankfurt prin prezen]a comisarului Olli Rehn – care [i-a lansat aici o carte intitulat` Europa, noile frontiere.

P\n` nu demult, Uniunea European` repro[a autorit`]ilor de la Bucure[ti c` nu au \ntreprins suficiente m`suri \n vederea integr`rii [i c` românii [tiu prea pu]ine lucruri despre institu]iile [i politicile europene. Centrul de Informare al Comisiei Europene din România a eliminat, prin programele sale, o parte din aceste lacune. Îns` \n absen]a unor materiale coerente despre noul val de extindere, cet`]enii statelor membre nu au cum s` dob\ndeasc` suficiente cuno[tin]e despre România [i Bulgaria.

Conform statutului, Oficiul pentru Publica]ii al Uniunii Europene are drept misiune s` ofere servicii la cel mai \nalt nivel at\t clien]ilor s`i – institu]iile europene –, c\t [i publicului – adic` cet`]enilor europeni. O misiune care, cel pu]in la Frankfurt, nu a fost \ndeplinit`.

77

R E P O R TA J

România, o prezen]` prea discret` Spre deosebire de anii preceden]i, standul României (organizat de Asocia]ia Editorilor din România) a fost, de aceast` dat`, mai atr`g`tor [i mai vizibil dec\t alte standuri de ]ar`. Arhitectul R`zvan Luscov a creat un spa]iu func]ional [i convivial, \n acela[i timp, un soi de cafenea literar` \n care, pe l\ng` cele aproximativ 1000 de titluri ale editurilor române[ti, vizitatorii mai puteau vedea [i imagini reprezentative din România proiectate pe dou` ecrane suspendate. Amplasat \ntr-o vecin`tate onorabil`, [i pe acela[i palier cu standurile Cehiei, Poloniei, Ungariei [i Rusiei, standul României impresiona \n primul r\nd prin deschidere [i prin accesibilitatea sa. Altfel dec\t reprezentan]ele altor ]`ri (standul Rusiei, de exemplu, era construit ca un fel de fort`rea]` greu de p`truns), cel al României era g\ndit pentru a atrage c\t mai mult public.

Un public care, din p`cate, a cam lipsit. Pentru c` – la fel ca \n al]i ani – evenimentele organizate la stand nu au fost men]ionate \n catalogul general al manifest`rilor – o „c`r`mid`“ de aproximativ 500 de pagini, distribuit` c`tre to]i participan]ii \nc` din var`.

Catalogul este de altfel instrumentul de baz` al editorilor care vin la Frankfurt. Cum fiecare editur` \[i are propria agend`, cum este imposibil s` acoperi, \n patru zile, toate evenimentele, agen]ii [i editorii \[i planific` din timp [i cu minu]iozitate \nt\lnirile [i vizitele pe la alte standuri. A[a c` (re)lansarea, la Frankfurt, a c`r]ii lui Ioan T. Morar, Lindenfeld, s-a desf`[urat \n prezen]a autorilor [i editorilor… români; iar prezentarea programului de traduceri al Institutului Cultural Român – un program destinat editurilor str`ine care vor s` publice literatur` român` – nu a atins publicul-]int`. Faptul c` evenimentele de la standul României au lipsit din catalog se datoreaz` birocra]iei din Ministerul Culturii [i Cultelor, care a organizat cu mult prea mare – [i inexplicabil` – \nt\rziere licita]ia pentru stand. În luna august, atunci c\nd Asocia]ia Editorilor a fost \ns`rcinat` cu organizarea standului, catalogul era deja finalizat. Nu doar autorit`]ile par s` fie afectate de aceast` lentoare \n reac]ii, ci [i editorii, care – nici ei – nu se \nscriu din vreme pe site-ul oficial al T\rgului.

Adresa www. buchmesse.de este deschis`, practic, \n permanen]`, \nscrierilor, care s\nt gratuite: nu trebuie dec\t s` treci acolo c\teva date despre editur`; nici m`car nu e obligatoriu s` participi efectiv la T\rgul de Carte ca s` \]i faci un cont pe acest portal.

78

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Pavilionul num`rul 8 „La americani“ – a[a se numea, \n jargonul frankfurtian, pavilionul num`rul 8, care ad`postea standurile editurilor anglo-saxone. Este una dintre cele mai mari hale ale complexului expozi]ional, [i cel mai izolat de inima t\rgului, fiind amplasat la c\teva sute de metri de halele centrale, de care este legat printr-un lung [ir de coridoare [i pasarele ce traverseaz`, printre altele, linia de cale ferat` [i o autostrad`. Este singurul loc \n care publicul e „filtrat“ la intrare: de teama unor posibile atentate, toate bagajele vizitatorilor s\nt atent verificate de for]ele de ordine. Nu este un spa]iu prietenos: hala seam`n` mai mult cu o burs` dec\t cu un spa]iu destinat c`r]ilor. Tocmai aici s-a v`zut [i diferen]a cultural` \n ceea ce prive[te percep]ia c`r]ii la europeni [i la anglo-saxoni (fie ei americani, australieni, neozeelandezi sau canadieni): nic`ieri echivalarea c`r]ii cu o „marf`-bun`-de-v\nzare“ nu e mai pregnant` dec\t \n Pavilionul 9. Cartea ca marf`, expus` din toate unghiurile [i \n toate pozi]iile. Con]inutul aproape c` nici nu mai conteaz`, c`ci forma este über Alles.

Coper]i de la trash la glamour, trec\nd prin pop, nume necunoscute scrise cu litere de-o [chioap`, [i mult`, mult` agita]ie. Este singurul loc la Buchmesse unde fumatul este interzis cu des`v\r[ire – [i nu de organizatori, l`uda]i de europenii fum`tori pentru faptul c` nu s-au conformat \nc` directivelor CEE, ci chiar de c`tre chiria[ii standurilor.

Cartea la c`[ti Am folosit de nenum`rate ori expresia „industrie a c`r]ii“, dar abia la Frankfurt, la ora 6 seara, c\nd pe por]ile t\rgului ie[eau cele c\teva mii de editori [i de agen]i literari, \mp\nzind str`zile [i aleile, ticsind tramvaiele [i metrourile, lu\nd cu asalt restaurantele ora[ului, abia atunci am avut cu adev`rat impresia unor muncitori care lucreaz` \ntr-o uzin` de produs c`r]i. A unei industrii de cuvinte pe h\rtie. {i nu numai pe h\rtie. De fapt, la T\rgul de Carte, cartea nu mai este de mult pe primul loc. În economia t\rgului, c`r]ile po[tale, calendarele, CD-urile, audiobook-urile [i gazetele literare reprezint` deja mai mult de jum`tate.

Dac` anul trecut, audiobook-urile \nsemnau aproape 6% din totalul produselor, nici anul acesta prezen]a lor la Frankfurt nu a fost mai discret`. Primul nivel al unui \ntreg pavilion a fost dedicat aproape \n \ntregime audiobook-urilor, iar orga-

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

R E P O R TA J

nizatorii t\rgului au realizat chiar un forum special pe acest subiect. Editorii s\nt de p`rere c` CD-ul nu concureaz` cartea [i c` mul]i cump`r` at\t cartea, c\t [i CD-ul, lectura [i ascultarea fiind dou` activit`]i complementare.

De[i editeaz` audiobook-uri doar de un an, impulsionat` fiind de aceast` nou` pia]`, editura elve]ian` Diogenes are deja o ofert` variat`, de la clasici precum Cehov [i Somerset Maugham, trec\nd prin George Simenon [i Coelho, p\n` la autori germani contemporani ca Bernard Schlink sau Martin Sutter. Marele lor proiect este \ns` Biblia, al c`rei text este pus pe 24 de CD-uri. „Oferta audiobookurilor este extrem de variat`, depinde cui te adresezi: copiilor care \nc` nu [tiu s` citeasc`, tinerilor, b`tr\nilor... În principal, este vorba de a c\[tiga timp: oamenii pot g`ti, pot c`lca sau pot face multe alte lucruri \n timp ce ascult` literatur` citit` de cititori profesioni[ti sau de actori de televiziune.

Unii dintre ei devin cu adev`rat celebri abia dup` ce un audiobook ajunge best-seller; s-a st\rnit chiar o mod` [i mul]i vor s` citeasc` texte pe CD. Sigur c` v\nz`rile s\nt ceva mai mici. Dac` un best-seller \n format clasic se situeaz` undeva \ntre 200 de mii [i un milion de exemplare v\ndute, aceea[i carte \n format audio nu dep`[e[te 10 mii de cópii, \n cel mai bun caz. E adev`rat c` [i pre]ul unui audiobook este ceva mai mare din cauza costurilor de produc]ie“ – spune Daniel Kampa, director la Editura Diogenes.

Dac` mai toate marile edituri au astfel de colec]ii, altele s\nt deja specializate numai pe audiobook. Editurile Audiobuch sau Lübbe Audio, de pild`, au \mplinit anul acesta zece ani de existen]`, \ns`

cele mai multe s\nt edituri sau colec]ii recente, impulsionate de cre[terea spectaculoas` a pie]ei: „Am \nfiin]at aceast` colec]ie acum c\teva luni [i s\ntem, cu totul, doar 12 oameni. Aveam de mai mult timp aceast` idee, dar am a[teptat momentul potrivit.

Acum avem audiobook-uri cu titluri de Turgheniev, Thomas Mann, Arthur Schnitzler, Nabokov, Charles Bukowski sau Kazuo Ishiguro, to]i citi]i de actori germani foarte cunoscu]i. Avem \ns` probleme cu pia]a neagr`, unde s\ntem deja pirata]i“ – spune Anja Bonelli de la Süddeutsche Zeitung. În topul v\nz`rilor pe acest segment se situeaz`, deta[at, literatura pentru copii, urmeaz` literatura clasic` [i best-seller-urile momentului, apoi ghidurile de c`l`torie. Apropo de literatura pentru copii, dac` Janosch, Floff, Jumbo, Coppenrath [i Patmos public` povestiri scurte, iar Kontakte, povestiri muzicale, Titania-Medien s-a specializat \n literatura romantic` de mistere [i povestiri poli]iste (Edgar Allan Poe, Bram Stoker, Robert Louis Stevenson, Conan Doyle [.a.), \n timp ce Igel-Records au scos legendele Greciei antice. Unele edituri s-au specializat pe un gen anume (de pild`, Geophon public` numai ghiduri turistice, iar Kunsmann, art`), dar cele mai multe – Radioropa, AME Hören, Herder, Langen Müller, Delta, CMO, DAV, Hörbuch, Deutsche Grammophon – s\nt edituri generale. A[a cum mari nume ca Der Hörverlag, Lübbe Audio, Tacheles, Audiobuch [i Goya LIT acoper` zone literare – dar nu numai – foarte largi: Homer, Goethe, Brecht, Hrabal, Süskind, Stephen King, Dan Brown, Umberto Eco sau chiar Karl Marx (Manifestul comunist, fire[te), Bill Clinton [i Zidane. Ca s` v` face]i o idee, Grupul editorial Lübbe Audio a publicat \n seriile literare (thriller-uri, romane horror, poli]iste, de societate, de dragoste [.cl.) peste 400 de titluri, din acest an av\nd o medie de 80 de titluri anual, editura fiind distins` cu German Audio Drama Award [i German Fantastic Prize, plus numeroase nominaliz`ri pentru German Audio Book Award.

O alt` fa]` a literaturii pentru copii În penultima zi a T\rgului, un incident petrecut la dou` standuri cu literatur` pentru copii a f`cut \nconjurul t\rgului. În[tiin]at` de existen]a unor c`r]i cu con]inut antisemit, Poli]ia s-a prezentat la cele dou` standuri, unul palestinian, altul libanez, [i a confiscat f`r` explica]ii trei c`r]i. C\teva ore mai © Frankfurter Buchmesse/Hirth

79

R E P O R TA J

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

t\rziu, un oficial al t\rgului le-a cerut scuze celor doi expozan]i – altfel, invita]i speciali ai organizatorilor germani – pentru maniera \n care s-au confiscat c`r]ile. „Dac` ni s-ar fi spus care e problema, le-am fi oferit chiar o traducere a textului. În cazul nostru, e vorba despre o carte pentru copii \n care este povestit` via]a unui b`ie]el \n timpul r`zboiului. Nu are «con]inut antisemit», arat` doar ororile r`zboiului“ – ne-a declarat Shereen Kreidieh, expozantul editurii libaneze Dar Nnahda. „Nu m-a deranjat suspiciunea c` am avea c`r]i cu con]inut antisemit, c\t mai ales felul \n care am fost trata]i. Nu ni s-a dat nici o explica]ie, ne-au fost luate c`r]ile de pe raft [i abia mai t\rziu am aflat [i noi cauza descinderii. S\ntem totu[i invita]i speciali la acest t\rg de carte [i meritam s` fim trata]i cu mai mult` polite]e“ – a spus Uraib Jaber, cea care se ocup` de PR-ul Institutului Tamer pentru Educa]ie Comunitar` de la standul c`ruia au fost confiscate dou` c`r]i. În ciuda a ceea ce spun reprezentantele celor dou` edituri, desenele din c`r]ile cu pricina s\nt, ideologic vorbind, explicite [i propagandistice. Ilustra]ii precum cele \n care tancurile cu \nsemnele armatei israeliene d`r\m` case din care ies femei musulmane cu copii \n bra]e, soarele (musulman, fire[te) pl\nge sub tirul solda]ilor israelieni, iar ostatici musulmani lega]i la ochi s\nt \mpu[ca]i \n ceaf`, nu au ce c`uta, totu[i, \ntr-o carte pentru copii, chiar dac` r`zboiul este tema ei.

Un t\rg de carte cu fler [i format Acesta nu a fost \ns` dec\t un incident – n-au fost multe – \n cinci zile de „t\rguial`“ organizate nem]e[te, adic` temeinic [i punctual. Din evaluarea final` reiese c` [i anul acesta a fost „dep`[it planul“, c` num`rul vizitatorilor a crescut, ca [i cel al expozan]ilor. Un t\rg de carte cu „fler [i format“, dup` cum a apreciat directorul Jurgen Boos. {i editurile care au venit la Frankfurt s-au declarat mul]umite.

Peste 35% dintre editori au spus c` au negociat mai multe contracte dec\t anul trecut.

Nu va fi nici o surpriz` dac`, \n 2007, tendin]a de dezvoltare a acestui t\rg se va men]ine. Zvonurile cu privire la o posibil` mutare a T\rgului de Carte \ntr-un alt mare ora[ german au fost deocamdat` infirmate. Un Frankfurter Buchmesse la München ar fi o absurditate, iar Frankfurt [i-a construit, \n cei peste 50 de ani de existen]`, un prestigiu [i un renume greu de reprodus \n alt` parte. Un t\rg de carte cu un trecut, dar [i cu un viitor definit deja pe termen lung: deja se [tie c`, la anul, invitat de onoare o s` fie cultura catalan`, iar peste doi ani, Turcia. Celelalte programe [i sec]iuni importante ale T\rgului de Carte 2007 s\nt deja \n curs de planificare, pentru c` prestigiul nu se c\[tig` numai prin valorificarea istoriei, ci [i prin viziune orientat` spre viitor.

■

Ana [i Marin Boariu din Media[ s\nt cei doi c\[tig`tori ai biletelor la T\rgul de Carte de la Frankfurt, oferite de Dilemateca. Dl Marin Boariu este de forma]ie inginer \n domeniul electrotehnic [i lucreaz` \n \nv`]`m\nt ca profesor la Liceul Automecanica din Media[. Cite[te Dilema \nc` de la \nfiin]are [i este nostalgic dup` vremurile \n care apetitul pentru cunoa[tere al elevilor era mai ridicat, iar comportamentul lor mai civilizat. Dna Ana Boariu este profesoar` de limba român` la {coala nr. 8 din Media[, de peste 20 de ani, [i membr` ANPRO (Asocia]ia profesorilor de limba [i literatura român` „Ioana Em. Petrescu“). Crede c` principala problem` a elevilor de ast`zi este aceea c` nu [tiu cum s` fie liberi. „Copiii nu mai citesc, dar, vorba lui Mircea C`rt`rescu, noi mai citim? Eu m` str`duiesc s` ]in pasul, dar recunosc c` am mari lacune \n literatura contemporan`. Am [i avut o discu]ie \n [coal` despre textele la prima vedere care se dau la examenul de bacalaureat. Eu cred c` ar trebui s` fie din scriitori contemporani. Noi vorbim mereu despre Eminescu [i despre Co[buc, dar nu [tim cine tr`ie[te \n preajma noastr`“ – mai spune dna Boariu. Cei doi consider` revista Dilemateca un ghid profesionist care \i ajut` s` selecteze din avalan[a c`r]ilor publicate ceea ce i-ar putea interesa.

80

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

EVENIMENT

„Nu exist` nici o alt` [ans` pentru Europa dec\t s` se dezvolte unit`“ interviu cu Wolf Lepenies Personalitate marcant` a vie]ii academice din Germania, Wolf Lepenies este profesor de sociologie la Freie Universität Berlin, a publicat numeroase c`r]i de sociologia culturii, istorie [i teorie a literaturii, politologie. Este membru \n American Academy of Arts and Sciences, Aspen Institute Berlin, Royal Swedish Academy of Sciences. În 1986 devine rector al Wissenschaftskolleg zu Berlin, unul dintre cele mai prestigioase institute de studii avansate din Europa. În aceast` calitate se angajeaz`, \ncep\nd cu anii ’90, \n formarea unei re]ele de centre academice \n Europa Central` [i de Est. New Europe College de la Bucure[ti a fost \nfiin]at dup` modelul Wissenschaftskolleg zu Berlin [i cu sprijinul lui Wolf Lepenies. Este distins cu Premiul Alexander von Humboldt (1984) [i a primit numeroase alte premii pentru merite culturale. Asocia]ia Librarilor Germani i-a acordat anul acesta una dintre cele mai importante distinc]ii culturale din Germania, Premiul P`cii.

„Exist` turnuri de filde[ din care po]i vedea foarte departe.“ Wolf LEPENIES

De ce tocmai Premiul P`cii?

Habar nu am de ce tocmai mie mi-a fost acordat acest Premiu al P`cii. Numai juriul poate s` [tie acest lucru. Dar m` g\ndesc totu[i c` decizia are leg`tur` [i cu România: juriul s-o fi g\ndit la faptul c` am contribuit la \nfiin]area unor institute de studii avansate. La \ncercarea de a crea sau \nt`ri – prin [tiin]` – structuri ale societ`]ii civile din Europa Central` [i de Est. Sau la acel Institut de cercetare a Islamului, din Statele Unite.

82

S\nte]i autorul unei c`r]i intitulate Cultur` [i politic`. Exist` \n Germania o rela]ie special` \ntre cele dou`?

Politica [i cultura s\nt dou` lucruri diferite.

Cultura este [i trebuie s` fie utopic`, s` nu fac` nici un fel de compromis, trebuie s` cear` totul. În timp ce politica trebuie s` se mul]umeasc` cu compromisuri, cu durata limitat` a legislaturilor.

Pe de alt` parte, orice cultur` e, de fapt, politic` [i orice politic` e o form` de cultur`. Cred c` rela]ia e aceea[i dintotdeauna. Desigur, raporturi-

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 le difer` de la ]ar` la ]ar`, dar una peste alta, cultura e lipsit` de compromisuri, politica trebuie s` fac` compromisuri. A[a va fi \ntotdeauna.

Dup` c`derea dictaturilor comuniste din Europa de Est, mul]i au crezut c` tocmai oamenii de cultur` ar trebui s` fac` politic`. A fost o idee bun`? A fost o utopie?

Eu \nsumi am fost sedus de aceast` idee. Am constatat c` \n primul r\nd \n Ungaria, apoi [i \n Cehia [i, \n fine, [i \n România, cu Andrei Ple[u, produc`tori de bunuri culturale – hai s`-i numim a[a – au f`cut politic`. Problema e c` nu am fost un sociolog destul de bun, pentru c` ar fi trebuit s` \mi amintesc de Max Weber, care a scris despre rutinarea charismei. {i \n Europa de Est s-a petrecut acela[i lucru. Ca s`-l parafrazez pe sociologul Werner Sombart, eroul a devenit un actant. Totul s-a normalizat. Mai ales dup` al doilea r\nd de alegeri libere, care i-au readus, \n multe locuri, pe comuni[ti la putere. E un proces inconturnabil, care nu a putut fi evitat nici \n cazul acesta. {i eu, nu doar colegii din Europa Central` [i de Est, am avut iluzia c` – mai mult dec\t oric\nd – cultura a f`cut politic`.

La Wissenschaftskolleg zu Berlin, la fel ca [i \n institutele de studii avansate de la Bucure[ti, Budapesta sau Sankt Petersburg, s\nt forma]i profesioni[ti din domenii precum filozofia sau [tiin]ele sociale. Ajung ace[ti oameni s` ac]ioneze la vreun nivel al politicii?

Cred c` ac]ioneaz` \n primul r\nd pentru \nt`rirea poten]ialului societ`]ii civile. Iar societatea civil` are, \n mod evident, [i un poten]ial politic. Ace[ti doctoranzi formeaz` grupuri [i re]ele \n care atitudinile, valorile [i ideile joac` un rol substan]ial. E vorba de libertatea de exprimare, drepturile omului etc. Acesta e deja un act politic.

Dar \n toate aceste ]`ri, unii dintre fellows, cum se numesc studen]ii no[tri, [i-au croit drum [i \n politic`. Dac` nu m` \n[el, actualul ministru de Externe al României, Mihai R`zvan Ungureanu, a trecut c\ndva pe la New Europe College. {i Andrei Ple[u a fost ministru. {i [tiu c`, \n diversele etaje ale politicii de la voi, mai exist` numero[i oameni care au avut c\ndva de-a face cu New Europe College. Pe mine m` bucur` acest amestec al elitelor, aceast` contaminare a ei cu oameni forma]i la NEC. Cum vede]i viitorul New Europe College \n România?

EVENIMENT Premiul P`cii, oferit de Uniunea Librarilor este una dintre cele mai importante distinc]ii culturale din Germania. Ceremonia de decernare a premiului, care are loc, de peste cincizeci de ani, \n celebra Paulskirche din Frankfurt, este punctul culminant al T\rgului de Carte. Aceast` festivitate – transmis` de regul` \n direct de posturile publice de radio [i televiziune – reprezint` ea \ns`[i o tribun` de la care premian]ii [i „laudatorii“ lor lanseaz` teme de dezbatere public`. Premian]ii s\nt scriitori, filozofi sau oameni de [tiin]` care au contribuit, prin ideile lor, la promovarea p`cii mondiale. Printre cei distin[i cu Premiul P`cii se num`r` Orhan Pamuk, Peter Esterhazy, Susan Sontag, Jürgen Habermas, Mario Vargas Llosa, Jorge Semprun.

Cred c` rolul acestei institu]ii va fi esen]ial \n continuare. {i, de vreme ce [i angajamentul finan]atorilor este serios, s\nt sigur c` nici resursele nu vor lipsi. Bucure[ti este unul dintre pu]inele ora[e din lume \n care oamenii se ceart` \n toat` libertatea – a[a c` un institut precum NEC este necesar.

Una dintre aceste mari dezbateri ale © Matei Martin

83

EVENIMENT „Uniunea Librarilor confer` Premiul P`cii pe anul 2006 lui Wolf Lepenies onor\nd astfel scriitorul [tiin]ific, biograful intransigent, eseistul stilat care, prin vorbe [i fapte, a ar`tat c` \ntre conduit` [i \n]elepciune, \ntre moral` [i [tiin]`, exist` o leg`tur` indisolubil`.“ Fostul rector al Wissenschaftskolleg zu Berlin a f`cut din prestigiosul institut de studii avansate „cel mai incitant [i mai liber loc din Europa“. (din argumenta]ia consiliului care a conferit Premiul P`cii)

„Democra]ia nu este inven]ia noastr`; ea este un bun pe care \l putem exporta dup` bunul nostru plac.

Dac` lu`m \n serios preten]ia de universalitate a propriilor convingeri, vom recunoa[te c` \n toate culturile exist` semne alte trecerii la modernitate [i condi]ii pentru instaurarea democra]iei.“ Wolf LEPENIES

„Occidentul trebuie s` promoveze ideea unui Islam compatibil cu modernitatea.“ Wolf LEPENIES

Bucure[tiului este trecutul. Trecutul celor care, \n timpul dictaturii comuniste, au colaborat cu Securitatea. Cum vede]i, de la Berlin, aceast` dezbatere?

E foarte greu s` hot`r`[ti, in abstracto, cum tratezi trecutul recent. Spania, de pild`, c\nd a luat-o pe calea democra]iei, a hot`r\t s` nu mai vorbeasc` deloc despre trecut. Poate c` decizia e discutabil`, dar ea a ajutat ca Spania s` devin` un stat cu democra]ie func]ional`. În Germania de dup` 1945, democra]ia s-a construit, \n parte, [i cu ajutorul unor oameni care au avut func]ii pe timpul regimului nazist. Nu m` refer acum la criminalii nazi[ti, ci la acei func]ionari care [i-au p`strat func]iile [i dup` c`derea lui Hitler. Ei s-au comportat ca ni[te democra]i virtuali. S-au hot`r\t, peste noapte, s` devin` democra]i. E bine c` au fost accepta]i, c`ci altfel, procesul de democratizare ar fi durat mult mai mult. Îns` eu nu pot vorbi dec\t despre Germania sau despre Spania, nu am de g\nd s` dau sfaturi României. În Europa, chestiunea trecutului – fascist sau comunist – a fost tratat` \n mod diferit, de la ]ar` la ]ar`. Doar România poate hot`r\ cum se va raporta la trecut. În Germania, Günter Grass a recunoscut recent c` a fost \nrolat \n Waffen SS. Laureatul Premiului Nobel pentru Pace a omis, p\n` acum, s` vorbeasc` despre cele c\teva luni de c`t`nie \n cea mai temut` dintre armatele lui Hitler. Toat` lumea a spus c` e o recunoa[tere tardiv`. Mai conteaz` acum c` a recunoscut?

Problema la Günter Grass nu e c` a m`rturisit sau nu, sau dac` a m`rturisit prea t\rziu. Problema

84

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 e c` el a atacat numero[i oameni pentru faptul c` nu [i-au recunoscut trecutul. El i-a provocat pe mul]i intelectuali s`-[i recunoasc` trecutul, a avut o atitudine moralizatoare fa]` de politicieni. C\nd faci a[a ceva, atunci trebuie s` utilizezi exact acelea[i criterii [i asupra propriei persoane. Ceea ce el nu a f`cut! {i asta \i d`uneaz` \n primul r\nd scriitorului moralist Günter Grass. Faptul c` a recunoscut prea t\rziu – at\t de t\rziu – mi se pare mai pu]in relevant. Dac` s\nt rigid, dac` cer mult de la al]ii, atunci trebuie s` cer foarte mult [i de la mine \nsumi.

Sigur, \n mod ideal, trebuie s` ne orient`m dup` adev`r. Îns`, de multe ori, adev`rul e greu de rostit.

Spunea]i, pe la \nceputul anilor ’90, c` Germania este unit` doar din punct de vedere politic [i c`, p\n` la o adev`rat` unitate \n plan social, va mai trece ceva vreme. Cum stau lucrurile acum? În 1992, c\nd am scris acea carte despre Germania, am spus c` vom avea nevoie de dou` genera]ii pentru ca Germania s` fie unit`. Dac` ar fi s` evaluez acuma, cred ar mai dura vreo cincisprezece ani p\n` la ob]inerea unei unit`]i stabile. {i despre Europa se spune c` ar fi unit` [i dezbinat` \n acela[i timp…

Unitatea Europei este \n continuare fragil`.

Nu trebuie s` ne g\ndim la Europa ca la ceva ce este [i va r`m\ne la fel tot timpul. Trebuie s` fim pruden]i. Eu, unul, s\nt \ns` optimist, Europa va cre[te, se va dezvolta, [i asta pentru c` nu exist` nici o alt` [ans` pentru Europa dec\t s` se dezvolte unit`.

Ce vor aduce România [i Bulgaria \n Uniune dup` 1 ianuarie 2007?

România [i Bulgaria vor veni, \n primul r\nd, cu propria experien]`. Europa este o Europ` a diversit`]ii, iar cele dou` ]`ri au cu totul alte experien]e istorice dec\t noi, vesticii. În România, Ortodoxia a jucat un rol mult mai pregnant dec\t la noi, [i asta nu ar fi dec\t una dintre diferen]e.

Din toate aceste experien]e, Europa nu va avea dec\t de c\[tigat.

■ interviu de Matei Martin

EVENIMENT

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Andrei Ple[u

Un Don Quijote pragmatic În ]`rile Europei Centrale [i de Est, cuv\ntul „pace“ are alt` biografie [i, prin urmare, alt \n]eles dec\t \n Europa Occidental`. La noi, c\nd se vorbea, \nainte de 1989, de „lupta pentru pace“, toat` lumea [tia c`, de fapt, era vorba despre lupta \mpotriva imperialismului, a capitalismului, a Pie]ei Comune [i a Pactului Nord-Atlantic. În sintagma „lupta pentru pace“, accentul c`dea asupra cuv\ntului „lupt`“. Cu alte cuvinte, lupta pentru pace era o specie a r`zboiului [i se glumea, adesea, spun\ndu-se c` vom lupta pentru pace p\n` la ultimul om. E drept, pacea [i r`zboiul nu pot exista dec\t \ngem`nate. R`zboiul e, necesarmente, tema obsesiv` a celor care caut` pacea, dup` cum o pace stabil` [i convenabil` e ]elul oric`rui r`zboinic. A[a st\nd lucrurile, c\nd am auzit c` Wolf Lepenies va fi distins cu prestigiosul Premiu al P`cii acordat de editorii germani, m-am \ntrebat, imediat, despre pacea c`rui r`zboi e vorba? Wolf e, desigur, prea \nv`]at [i prea \n]elept, ca s` cultive virtu]ile r`zboiului, dar, pe de alt` parte, temperamentul, spiritul de ini]iativ`, preocuparea pentru drama nemijlocit` a lumii nu-i \ng`duie s` asume postura [i gesticula]ia edulcorat` a unui pacifist oarecare. Wolf e un lupt`tor. Nu poate fi \nt\lnit integral \n c`r]ile sale. Trebuie s`-l vezi \n ac]iune, animat de furor-ul faptei, al inventivit`]ii strategice, al bucuriei de a \ntemeia. Laureatul de ast`zi al premiului pentru pace este un om de front.

A[a l-am cunoscut. Ca pe o energie structurant`, ca pe un exponent al ac]iunii. Wolf Lepenies tr`ie[te contemplativitatea ca pe un preludiu [i ca pe o surs` a spiritului de \ntreprindere.

Chiar [i c`r]ile sale s\nt eforturi de a rezolva tensiuni antagonice, confrunt`ri \n aparen]` insolubile. „Über den Krieg der Wissenschaften

und der Literatur“ se intituleaz` o conferin]` din 1985, pe urmele unui eseu al vicontelui Louis de Bonald. În acest r`zboi, sociologiei \i revine, dup` Wolf Lepenies, sarcina de a media pacificator [i productiv, ca o „a treia cultur`“, ca o sintez` echilibrant` \ntre contrarii. Textele laureatului de ast`zi se str`duiesc, toate, s` previn` rupturi ireversibile, falii rezultate din exclusivism [i ignoran]`. Ele \ncearc` s` situeze corect raporturile confuze dintre Europa de Vest [i Europa de Est, propor]ia just` dintre patriotism [i cosmopolitism, respectiv rela]iile dificile dintre germani [i negermani, evrei [i musulmani, europeni [i extraeuropeni, ierarhia optim` dintre cultur` [i politic` \n modernitatea german` sau rolul elitelor intelectuale \n educa]ie [i \n via]a public`. E vorba, mereu, de un r`zboi latent [i de exigen]a unui armisti]iu, care s` nu fie demobilizare flasc`, resemnare, Ausgleich, ci dialog [i reconstruc]ie.

Wolf Lepenies nu opune r`zboiului pacea pur` [i simpl`, ci comunicarea [i cunoa[terea. Eficacitatea lui rezult` nu at\t dintr-un angajament idealizant \n favoarea „\ncet`rii focului“, c\t din competen]a lui tehnic` cu privire la mecanismul r`zboiului [i la motiva]iile taberelor beligerante.

Pacea pe care el o face posibil` nu e a unui orator angelic, ci a unui expert bine informat [i pragmatic.

La Bibliothèque Nationale din Paris, \ntr-un codex mai amplu, s-a p`strat un manuscris intitulat Tractatus de re militari et machinis bellicis. Autorul, Paulus Sanctinus Ducensis (probabil un italian din Duccio, pe numele lui adev`rat Paolo Santino), l-a scris – se crede – pe la \nceputul secolului al XV-lea, \n beneficiul conduc`torilor de o[ti ai vremii. Între primele paragrafe ale textului, g`sim un soi de portret ideal al comandantului militar: dux bactaliarum.

85

EVENIMENT

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Iat` c\teva din \nsu[irile sale: „\n]elept prin natura lui, prev`z`tor, puternic, \ndr`zne] (...), loial, obi[nuit cu r`zboaiele (...)“. Nici una din aceste \nsu[iri nu-i lipse[te lui Wolf Lepenies, care devine, astfel, cel dint\i dux bactaliarum, de]in`tor al unui premiu pentru pace.

Lucian Blaga, un filosof român dintre cele dou` r`zboaie, a schi]at, la un moment dat, o teorie a voca]iilor piezi[e. Marile reu[ite ale spiritului – spunea el – apar]in unor in[i, care se exprim` \n teritoriul unei anumite voca]ii cu \nzestr`rile alteia. Platon, de pild`, e un sculptor deviat \n filosofie, Bach – un arhitect deviat \n muzic` etc. Iat` un aspect \nc` necercetat al interdisciplinarit`]ii! S-ar zice c` Wolf Lepenies e un pacificator de anvergur`, tocmai pentru c` are dexterit`]ile unui lupt`tor sagace, ale unui dux bactaliarum.

Vi se pare, probabil, ciudat c`, din punctul meu de vedere, ctitoriile institu]ionale ale lui Wolf Lepenies, mai ales cele din Est, au presupus oarecari dexterit`]i militare. S` m` explic. „Lupta pentru pace“ clamat` de ]`rile lag`rului socialist era – cum spuneam – ambalajul propagandistic al unui conflict ideologic. Conduc`torii comuni[ti se r`fuiau cu „du[manul“, sub acoperirea, demagogic`, a unei retorici pacifiste. Dar popoarele Europei r`s`ritene [tiau foarte bine cum st`teau, de fapt, lucrurile. To]i priveam cu simpatie spre Vest, ca spre un liman al normalit`]ii, al vie]ii prospere [i libere. Occidentul, la r\ndul lui, ne privea cu sincer` compasiune [i, at\t c\t putea, at\t c\t i-o \ng`duiau rigorile diplomatice [i strategiile de conjunctur`, se str`duia s` ne ajute. „R`zboiul rece“ era o realitate la nivelul cancelariilor statale, al elitelor conduc`toare, al marilor confrunt`ri de sistem. Dar popoarele \nsele, oamenii de pe strad` nu se sim]eau \n conflict. Dimpotriv`. O cald` solidaritate ne unea, dincolo de limitele arbitrare impuse de Cortina de Fier. Dup` 1989, s-a \nt\mplat ceva neobi[nuit [i nea[teptat. R`zboiul rece a luat sf\r[it, dar, odat` cu el, s-a fisurat solidaritatea subteran` dintre Est [i Vest, ca [i dintre fostele ]`ri comuniste. Vestul a devenit un examinator exigent, un „standard“ mai mult sau mai pu]in inaccesibil, iar Estul a devenit un elev capricios [i resentimentar. C\t despre fostele ]`ri comuniste, legate, vreme de aproape cinci decenii, de un destin comun, ele au intrat \ntr-o surd` competi]ie: care din ele va ajunge prima \n „marea familie“ european`? În rezumat: \nainte

de 1989 vorbeam de „r`zboi“, dar tr`iam \ntr-un orizont al comuniunii fraterne, \n vreme ce, dup` 1989, vorbim de „casa noastr` comun`“, dar tr`im \n tensiunea unei curse cu obstacole, a unor iritante discrimin`ri. Cum bine [ti]i, \ntre nem]ii din Est [i cei din Vest, rela]iile erau mai prietenoase \nainte de unificare dec\t dup`. Nu vreau s` spun c` era mai bine \nainte; c`ci simpatia tacit` dintre Est [i Vest nu ne ajuta prea mult s` supravie]uim decent, pe c\nd confrunt`rile de-acum ne stimuleaz`, ne provoac`, ne readuc la via]`. Vreau doar s` spun c` integrarea european` are, vrem nu vrem, o component` agonal`, o anumit` conota]ie de turnir. {i c` \nf`ptuitorii ei trebuie s` aibe talente strategice, decizie ferm`, combativitate tenace. A[ risca s` spun c` procesul integr`rii europene e versiunea „pacific`“, administrativ`, constructiv` a „r`zboiului rece“: o etap` superioar` a lui. {i c` numai cine are o \n]elegere subtil` a conflictelor de mentalitate, a diferen]elor greu conciliabile, a situa]iilor de front se va comporta adecvat \n dinamica acestui proiect. Wolf Lepenies e perfect \narmat pentru rolul acesta. Foarte pu]ini cercet`tori din Apus au o at\t de exact` [i nuan]at` \n]elegere a Estului ca el. În]elege prompt circumstan]ele locale, g`se[te tonul just al interven]ei [i ac]ioneaz` fulger`tor. M-am \ntrebat \ntotdeauna cum e cu putin]` ca un om at\t de studios s` fie at\t de eficace. Cum e cu putin]` ca cineva ale c`rui proiecte frizeaz`, uneori, irealizabilul, s` g`seasc` mijloacele de a le realiza? Dac` ne-am putea imagina un Don Quijote pragmatic, am avea portretul lui Wolf Lepenies. Am fost onorat ca din c\nd \n c\nd s` pot asuma, al`turi de el, \n România, postura unui acomodant Sancho Panza...

Dac` integrarea european` e un fel de r`zboi cordial, coreografic, \ntre Est [i Vest, procesul care are loc \n interiorul fostelor ]`ri comuniste pentru recuperarea democra]iei [i a economiei de pia]` este un r`zboi infinit mai dur, mai greu de gestionat. Ne lupt`m cu trecutul nostru, cu supravie]uitorii vechilor structuri, cu lipsa noastr` de experien]`, cu balastul nostru istoric, cu noi \n[ine. A planta, \n acest context, institu]ii viabile, a \ntemeia, de pild`, institute de studii avansate, cum s-a \nt\mplat la Budapesta, la Bucure[ti [i, de cur\nd, la Sofia, e o enorm` performan]` tactic` [i strategic`, o prob` masiv` de ingeniozitate [i r`bdare. Trebuie s` convingi autorit`]ile locale c` luxul cercet`rii e o urgen]`,

86

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

EVENIMENT

trebuie s` convingi sponsori din Vest c` generozitatea lor va fi bine administrat`, trebuie s` mobilizezi mini[tri, ambasadori, func]ionari publici, organisme interna]ionale, jurnali[ti [i prieteni, s`-i convingi pe finan]i[tii estici c` nu se cade s` impoziteze burse [i dona]ii, [i pe lucr`torii din vam` c`, de[i computerele s\nt b\ntuite, uneori, de viru[i, aducerea lor \n ]ar` nu pericliteaz` s`n`tatea popula]iei [i, prin urmare, nu are nevoie de aprobarea Ministerului S`n`t`]ii. Tot ceea ce, \n condi]ii normale, e un sub\n]eles, de la procedurile de anvergur`, la detaliile cele mai ne\nsemnate, se ob]ine la noi \n tran[ee, la baionet`, \n asalt. E \ntotdeauna nevoie de cineva care s` nu descurajeze dinaintea acestor „particularit`]i locale“, de cineva care s` le traduc` \n termeni europeni, traduc\nd, \n acela[i timp, termenii europeni \n dialectele locului. În 1993, Wolf Lepenies a ]inut, la Jahresversammlung des Landeskuratoriums Baden-Würtemberg, o conferin]` intitulat` „Die Übersetzbarkeit der Kulturen – Ein europäisches Problem, eine Chance für Europa“. Nici un r`zboi nu e posibil f`r` mesageri [i t`lmaci. Wolf a asumat, dup` 1989, ambele oficii. Nu m` pot ab]ine s` nu observ, \n amintirea cercet`rii despre \ngeri pe care am \ntreprins-o la Wissenschaftskolleg zu Berlin ca oaspete al lui Wolf, c` p\n` [i \ngerii, mesageri [i t`lmaci deopotriv`, au o dimensiune militar`, de vreme ce s\nt numi]i frecvent „o[tirile cere[ti“, „o[tirile lui Dumnezeu“. Cu astfel de \ngeri militari, str`ini de orice urm` de angelism, Wolf are \n comun voca]ia medierii, a muncii \ntre fronturi, a „interpretului“ vigilent.

Care este, \n definitiv, r`zboiul lui Wolf Lepenies? Sau – a[a cum ne \ntrebam la \nceput – pacea c`rui r`zboi e pacea lui, pacea pe care o caut`? Dac` ne g\ndim la insisten]a cu care a promovat ideea unui cerc de studii despre modernitate [i Islam [i dac` ne g\ndim la situa]ia de azi a Orientului Apropiat, vom spune c` pacea vizat` de Wolf e cea care \nlocuie[te opozi]iile prin complementare. Cea care vede \n diversitatea lumii un argument al bog`]iei ei [i nu unul al dezbin`rii. Pacea adev`rat` se ob]ine atunci c\nd diferen]ele consimt la \mp`care, p`str\nd \ntreaga splendoare a diferen]ei lor. Nu o singur` limb` pentru to]i, ci un exerci]iu planetar al traductibilit`]ii fiec`rei limbi \n toate celelalte. Nu dinamismul tulbure al intereselor centrifuge, ci convergen]a static`, iradiant`, a unei comune

reflexii [i a bunei voiri: pax hominibus bonae voluntatis. Aceasta e „marea pace“ de care vorbesc, deopotriv`, evangheliile, textele islamice [i cele ale iudaismului. „Al-Sakina“ \i spun musulmanii. „Shekinah“ \i spun evreii, cu g\ndul la „prezen]a divin`“ care o face posibil`. Descoperind asemenea simetrii, „traduc`torii“ pot salva lumea. R`zboiul lui Wolf Lepenies este r`zboiul – aduc`tor de pace – al cunoa[terii [i al drept`]ii. A \n]elege [i a judeca nep`rtinitor e programul s`u de via]` [i de cercetare. În \ntreaga sa oper`, „Pax et Justitia osculate sunt“ – cum spune Psalmul (85,11). „Dreptatea [i pacea se s`rut`.“ * În anul 2001, la \nceputul verii, \ntreaga echip` de la Wissenschaftskolleg venise \n România pentru a celebra, printr-o excursie colegial`, instalarea New Europe College-ului \n noul s`u sediu. Era, deopotriv`, \ncheierea mandatului de rector al lui Wolf Lepenies. Dup` un inevitabil episod bucure[tean, am plecat cu to]ii spre Dun`re, la ferma lui Mircea Dinescu, un poet foarte talentat, foarte gospodar [i foarte ospitalier. A urmat un caracteristic chef balcanic, cu m\nc`ruri, b`uturi [i dansuri euforizante. Spre dup`-amiaz`, c\nd fiecare alesese, pentru siest`, c\te un loc umbros sau c\te o bucat` de paji[te aromat`, l-am descoperit pe Wolf, singur, a[ezat pe un scaun, cu fa]a spre albia fluviului. Privea \n zare, c`tre malul dimpotriv`, cu ochiul evaluator, pu]in obosit, al unui soldat \n repaos. La Vest se vedea hotarul iugoslav, la Sud – cel bulg`resc. Mi s-a p`rut c` v`d un general ajuns la limita (temporar`) a proiectului lui de expansiune, la un punct de r`scruce al ofensivei sale. Unui mar[ sus]inut \i urma detenta. Avansase prin ]inuturi nedefri[ate, s`lb`ticite [i l`sa \n urm` geometria func]ional` a unui re\nceput. Iat` ceea ce se poate numi o campanie reu[it`!

Laudatio pentru Wolf Lepenies, rostit la ceremonia de decernare a Premiului P`cii.

Frankfurt, 8 octombrie 2006

■

87

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

IN MEMORIAM Nora Iuga

Duminic`, la standul Arte, rela[

Prin anii ’60 cuvintele eroic [i istoric ap`reau frecvent \n textele oficiale [i \n general. La Biblioteca Central` de Stat, unde lucram pe atunci, aveam o dactilograf` care b`tea invariabil la ma[ina de scris \n loc de eroic cuv\ntul erotic [i \n loc de istoric cuv\ntul isteric. Ajunsesem la p`rerea unanim` c` femeia era \ndr`gostit` p\n` peste cap [i to]i ne documentam de zor s` afl`m c\t mai multe despre acest acte manqué. În context, aceste simple invers`ri involuntare, ad`ugiri sau omisiuni de litere care r`stoarn` sensul unui cuv\nt \n alt sens ob]ineau efecte neb`nuite schimb\nd total inten]ia semantic` a textului ini]ial. Efectul comic era, fire[te, mare, dar [i mai captivant` era noua rela]ionare a cuvintelor \n context, capabile s` produc` o situa]ie inedit`, s` deschid` un traseu aperceptiv, altul dec\t cel propus, o cu totul alt` receptare, pe c\t de imprevizibil`, pe at\t de [ocant`. Parc` p`[eai pe un nou continent. Bine\n]eles c` nu \ndemnurile psihanalitice mi-au m\nat g\ndurile, \n dup`amiaza aceea de var` din anul 2000, la aceste Gellu Naum [i Oskar Pastior

88

exemple, dup` ce am \nchis poarta casei lui Oskar Pastior de pe Schlütestrasse 53 din Berlin [i am pornit-o agale pe Ku’damm spre Literaturhaus unde locuiam. În fa]a ochilor \mi st`ruie [i acum camera mare unde st`team cu chirie, patul larg, acoperit cu o cerg` ardeleneasc`, motanul b`tr\n gri Top, nu tocmai prietenos, un birou plin cu dosare [i fi[iere ordonate alfabetic, tematic, cronologic, de parc` p`trunsesem \n casa unui colec]ionar de exemplare rarissime. Nici un computer. Oskar era perfect con[tient de unicitatea [i vastitatea noului edificiu poetic pe care \ncepuse s` [i-l construiasc` de vreo 40 de ani buni, \nc` de la \nt\lnirea lui cu poezia lui Hlebnikov. Sim]ise \nc` de la \nceput pe pielea lui corsetul logic al limbajului – nu [tiu dac` prea \ngro[atul [i pateticul con]inut, \ncarcerat \n aceea[i uniform` tematic` ce anihila imensele rezerve creatoare ale cuvintelor, nu a contribuit [i el la sondarea poten]ialit`]ii din interiorul silabelor capabile oric\nd s` dea na[tere, prin \mperecheri aleatorii, unor sensuri inimaginabile.

Telefonul a sunat aproape de miezul nop]ii. Îmi plac telefoanele de noapte; nu m` g\ndesc niciodat` la ceva r`u, simt doar o vibra]ie, presim]irea c` cineva foarte singur \[i aminte[te, \n ora aceea t\rzie, de mine. Cam asta era starea mea \n noaptea de 2 octombrie, c\nd m-a sunat Ernest Wichner s`-mi spun` c` duminic`, pe data de 9 octombrie, ne vom \nt\lni, \ntre orele 15 [i 16, la Frankfurter Buchmesse, \n Halle 3, la standul Arte, cu Herta Müller [i cu Oskar Pastior. Dou` evenimente ne adunau din nou laolalt`: publicarea operei poetice complete a lui Gellu Naum – Pohesie Gellu Naum –, tradus` de Oskar Pastior, cu o postfa]` semnat` de Ernest Wichner care este [i \ngrijitorul edi]iei, la Editura Urs Engeler, [i \nsemn`rile din lag`rul de munc` din Ucraina, pe care Oskar Pastior le-a prelucrat \n colaborare cu Herta Müller. Am ajuns cu trenul la Frankfurt pe data de 6, seara t\rziu. A doua zi, la micul dejun, am aflat de la Ana Andreescu vestea.

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

IN MEMORIAM

Cum s` moar` autorul unor opere nemuritoare? Cum e posibil s`-[i lase \ntreaga fiin]` pe h\rtie, la discre]ia oricui, [i trupul s`-i plece, golit de el \nsu[i, \ntr-un nic`ieri, unde nu-l mai afl` nimeni? {i totu[i, Oskar Pastior a murit pe 4 octombrie, la Frankfurt. S-a \ntins dup`-mas` pe canapea, printre fi[ele [i h\rtiile preg`tite pentru marea apari]ie de duminic` – era un emotiv, \ndr`znesc s` spun, [i mai ales un con[tiincios, ca orice mare artist – [i s-a culcat „s` moar` pu]in“.

Vin g\ndurile, filme de scurtmetraj mi se deruleaz` \n cap: un b`rbat t\n`r prin anii ’50, \ntr-un sat din Ucraina, cu o bucat` de c`rbune legat` \ntr-o c\rp`, pe un ger n`prasnic, intr\nd \n casa unei ]`r`nci. R`splata a fost o ciorb` aburind`.

Aerul cald umeze[te n`rile \nghe]ate, mucul se prelinge spre buz`. Femeia scoate din dulap o batist` brodat`: „O p`stram pentru Sa[a, lui nu-i mai trebuie, ]ie da“. Dup` at\ta vreme l-am auzit vorbind ca pentru sine, „ei o duceau la fel de greu ca noi“. Pe birou dou` pahare cu vin ro[u, fumez, el s-a l`sat. „{tii – \mi spune – care e culmea singur`t`]ii? Lucram la postul de radio german, am plecat \n concediu iarna, \n Bucegi, ardeam de ner`bdare s` reg`sesc atmosfera din Zauberberg.

Nic`ieri ]ipenie de om cu care s` schimbi o vorb`.

Am deschis aparatul de radio. Emisiunea \n limba german`. Am auzit \n sf\r[it o voce, era vocea mea. Vezi, asta e culmea singur`t`]ii.“ Dar cum \]i scrii tu poeziile astea formate din cuvinte luate din dic]ionare, din 7 \n 7, cum combini tu silabele, schimb\ndu-le cifrul [i sco]i mereu sensuri noi dintr-o aritmetic` a sunetelor, parc` e[ti un Pitagora modern. {tiam c` face parte din grupul OULIPO, ini]iat de Italo Calvino, Raymond Queneau [i Georges Perec; dar poezia lui m` deconcerta: „tu \]i lucrezi poezia ca un matematician; cred c` nici n-ai nevoie de inspira]ie“. Repro[ul meu era al unui ageamiu. „Dar azi poetul nu mai poate c\nta wie der Vogel singt ca Walther von der Vogelweide“, m-a contrazis bl\nd sau ironic. „Nu trebuie s` a[tep]i inspira]ia s`-]i cad` din cer. Eu \mi for]ez inspira]ia.“ Abia acum \ncep s` \n]eleg c\t geniu [i c\t` munc` a putut s` duc` un creier ca al lui. {i pe urm` vocea, nuan]ele sonore, alternan]a sunetelor \ntr-o orchestra]ie perfect`. C\nd \[i recita poemele, Oskar era un „omorchestr`“. Îmi vine s` spun c` CD-ul pentru el s-a inventat, ca organul lui vocal s` ne r`m\n`, pentru c` nici o muzic`, f`cut` din cuvinte aici pe p`m\nt, nu-l poate \nlocui. {i ce greu i-a fost s` se

lase de fumat, [i ce fric` i-a fost c` n-o s` mai scrie, dac` ]igara nu mai avea voie s` vin` la gura lui. {i acum mai am \n cas` s`cule]ul de plastic cu cele 24 de brichete de toate culorile pe care mi le-a d`ruit \n vara lui 2001, la bistroul meu preferat, „Reste fidèle“, din Berlin, unde am b`ut cel mai bun vin ro[u de ]ar` francez [i am ascultat-o pe Edith Piaf sub o reproducere dup` Toulouse Lautrec. Venea des la Literaturhaus, al c`rei director e Ernest Wichner, s`-[i copieze singur la xerox dactilogramele. Urca 3 sau 4 etaje – nu mai [tiu exact –, dar f`ceau c\t 7. Primul volum de poezie pe care l-am tradus a fost 33 Gedichte mit Petrarca (33 de poeme cu Petrarca). Îndr`zne] debut pentru mine, cutez s` spun, pentru c` g\ndul o lua tot timpul pe c`i sinuoase, r`sp\ntii, c\nd fluxul poetic \[i schimb` sensul de mers, c\nd verbul dispare \nghi]it de un substantiv iscat din senin, ca s` apar` \n cu totul alt loc, total imprevizibil. Cum s` traduci ceva ce se conduce dup` o ordine proprie, nesupus` nici unei legi logice? Am \ncercat s` m` ]in c\t mai aproape de \n]elesul cuvintelor, dar a[a nu puteam atinge poezia lui, nu puteam atinge nici un fel de poezie. {i atunci mi-a spus: „Nu te crampona de sens, sensul nu conteaz` – creeaz` tu! F`-]i propria ta poezie, sco]\nd-o din poezia mea!“. Unii cred c` 33 de poeme cu Petrarca s\nt o traducere dup` sonetele marelui poet italian. Dar Oskar a declarat c` aceast` carte e rezultatul unui pariu. „Nu cuno[team nici un cuv\nt \n limba italian`, m-am bazat pe limba român` care are mari asem`n`ri cu italiana [i uneori pe dic]ionar, dar mai ales pe vibra]ia sonor`. S`-]i spun un secret: Tr`darea sensului \n traducere e, de cele mai multe ori, un c\[tig pentru poezie“. Oskar m-a \nv`]at fine]ea spunerii pe jum`tate, fine]ea ascunzi[ului. Leb`da cu dou` intr`ri lui i-o datorez, dar pu]ini vor s` \n]eleag` mai mult dec\t [tiu.

Oskar Pastior a murit cu dou` zile \nainte de a-i fi ap`rut ultimele c`r]i pe standurile editurilor de la Frankfurter Buchmesse. N-a apucat nici s` i se \nm\neze marele premiu Büchner, nici mult a[teptata proclamare a Sibiului – Hermannstadt-ul natal – capital` cultural` european`. Poetul va fi s`rb`torit \n absen]`, dar Sibiul \i va \nso]i pentru totdeauna numele \n c`r]ile lui, pentru c` o carte poate fi uneori [i un cordon ombilical, nu-i a[a?

■

89

Oskar Pastior

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA CINE CE CITE{TE

Viorel Mo]oc

S` nu ucizi!

Nick Hornby, Turnul sinuciga[ilor Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas, 2006

25 lei traducere din limba englez` de Irina Negrea

Mi-ar fi pl`cut s`-mi intitulez articolul „Ce c`r]i am citit eu \n vacan]a de var`“. A[ fi scris \n primul r\nd despre Ghidul lene[ului al lui Tom Hodkinson – un spiritual elogiu al tr\nd`velii, numai bun de citit \n tihnita curte a gazdelor mele din Vam`.

Dar [i despre Michelangelo electric – povestea unui artist \n tatuaje, fin [i amplu desenat` de Sarah Hall; despre romanul lui John Fante, Întreab` praful – proz` mustind de poezie crud`, cronic` a unei iubiri imposibile \n peisajul unui halucinant Los Angeles aproape mereu nocturn, anticip\ndu-i [i – zic eu – \ntrec\ndu-i pe d’alde Ginsberg & Kerouac; sau, deloc \n ultimul r\nd, despre Moartea pinguinului – am`ruie comedie contemporan`, scris` de Andrei Kurkov \ntr-o bun` descenden]` gogolianocehoviano-bulgakovian-ilfpetrovian`, a[a cum doar autorii din stepa, devenit` jungl` postsovietic`, mai [tiu s` me[tereasc`... Din p`cate, vacan]a de var` s-a terminat, vai, de mult. Ne-am \ntors cu to]ii la treab`, e toamn` ad\nc` [i plou`. De-]i vine s` te sinucizi!

A[adar, \n ton cu atmosfera, voi recomanda un volum cules timpuriu, adic` estival, de pe „Raftul Denisei“ de la Humanitas: Turnul sinuciga[ilor de Nick Hornby. Autorul m` cucerise cu prima lui carte, Febra stadioanelor. Ca \nr`it microbist, am empatizat profund cu povestea unui personaj-narator care-[i organizeaz` \ntreaga existen]` \n jurul meciurilor disputate de echipa favorit`. Dar nici alte volume ale lui Hornby traduse la noi, recunosc, nu m-au l`sat indiferent. Chit c` High Fidelity repeta cumva maniera de abordare [i schema volumului de debut, iar Cum s` fii bun m`rturisea inten]ia de a satisface gusturile publicului larg, precum [i ezi-

90

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 t`rile unui scriitor care \ncearc` s` treac` de la proza cu substrat autobiografic la fic]iunea pur`, ce s` zic, una peste alta, autorul mi s-a p`rut un meseria[. Turnul sinuciga[ilor mi-a confirmat [i accentuat impresia. Mai expresiv prin polisemantism, titlul original (The long way down) fixeaz` inspirat miza romanului. Fiindc`, dup` o vreme, \ncepi s` te prinzi despre ce e vorba: despre c`dere [i \n`l]are, despre ratare [i succes, despre e[ec [i \mplinire.

Nara]iunea debuteaz` spectaculos. În ajun de An Nou, pe acoperi[ul unui bloc-turn din Londra se \nt\lnesc patru personaje care, \n afara dorin]ei de a se sinucide, n-au nimic \n comun. Martin este o vedet` TV care [i-a distrus cariera [i familia dup` implicarea \ntr-un scandal sexual; Maureen – o casnic` de 50 de ani tr`ind de dou` decenii doar al`turi de copilul ei handicapat; Jess – o pu[toaic` zgubilitic`, marcat` de traume sentimentale [i familiale; [i JJ – un rocker care, \n afara faptului c` l-a p`r`sit iubita [i i s-a destr`mat trupa, ar fi un tip absolut OK, un american f`r` probleme. Pornind de aici, din \naltul unui zg\rie-nori londonez, Nick Hornby construie[te o poveste bine articulat`, f`cut` s` te ]in` \n priz` prin nea[teptate r`sturn`ri epice [i abila combinare a vocilor naratoriale.

Pentru a nu v` r`pi pl`cerea lecturii, nu v` mai spun ce se mai \nt\mpl` [i cum se termin`. Oricum, sigur o s` se fac` [i film. P\n` c\nd iese pe ecrane, tot \l mai a[tept pe autorul român capabil s` scrie o astfel de carte – bun` [i \n vacan]`, [i \n restul anului; accesibil` f`r` a fi superficial`; elaborat` f`r` a fi manierist`; de[teapt`, dar deloc abscons`. Turnul sinuciga[ilor – pentru mine, una dintre cele mai tonice lecturi legate de tema suicidului.

■ © Simion Ivanoschi

Š Dan Stanciu

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

FRAGMENTE Cecilia {tef`nescu

„Adio!“ Lui Sal \i pl`cea s` vorbeasc` [i, dac` ar fi putut, cel mai mult i-ar fi povestit lui Emi despre visele [i despre temerile lui de moarte, despre coloniile de viet`]i care-i mi[unau pe sub piele ori de c\te ori f`cea un efort fizic [i, mai ales, i-ar fi vorbit la nesf\r[it, i-ar fi vorbit probabil toat` via]a, dac` ar fi putut, invent\nd cuvinte noi, despre femeia din subsol pe care tocmai o descoperise [i despre care nu putea povesti nim`nui altcuiva.

Poarta din spate se deschise [i o femeie cam de v\rsta mamei lui, \mbr`cat` \ntr-o rochie de cas`, cu floricele roz [i albastre, privi \n susul [i-n josul str`zii. Îl m`sur` atent`, apoi strig` \n spate ceva, dar Sal nu reu[i s` \n]eleag` ce. Se ridic`, pe picioarele nesigure, [i-o porni din nou la drum. Bunic`-sa st`tea undeva la marginea Bucure[tilor [i-i veni cheful s-o vad`, mai ales s` trag` un pui de somn \n sufrageria ei, ale c`rei ferestre erau umbrite de copaci.

Cu g\ndul la ea parcurse toat` strada \napoi [i trecu tot a[a [i de strada lui Emi. Se trezi \n bulevard, la stop, lipsit de chef. Cutia metalic` i se lovea de picior, prin p\nza pantalonilor scur]i. Ma[inile zumz`iau dintr-o parte \n alta, iar secundele se scurgeau ro[ii, \n num`r`toare invers`, pe ecranul semaforului. Sal privi oamenii str\n[i pe partea cealalt`.

– Sal! Privi \mprejur. Cineva \l trase de bluz` din spate. C\nd se \ntoarse, d`du cu ochii de Emi, care g\f\ia, cu palmele proptite \n genunchi.

– Sal, pe unde dracu’ ai umblat?

O privi fericit. A[adar, nu-l l`sase s` plece, fusese doar un tertip de-al ei, a[a cum obi[nuia s` fac` la sup`rare. Emi se \ndrept` din mijloc [i \ncepu s` vorbeasc`, agit\ndu-[i bra]ele ei sub]iri prin aer. Sal

o privea [i, privind-o a[a, \n vorb`ria ei nemul]umit` [i revoltat` fa]` de b`ie]ii neserio[i, care las` fetele \n mijlocul str`zii [i se car` dumnezeu [tie pe unde, Sal \[i aminti din nou de femeia din subsol.

O apuc` de \ncheietura m\inii [i o trase c\]iva pa[i.

– Emi, trebuie neap`rat s`-]i ar`t ceva!

Se uit` la el, ne\ncrez`toare. Sal o apuc` [i de cealalt` m\n`, care sp\nzura pe l\ng` corp.

– De fapt, vreau s`-]i dau ceva!

P`ru s` se mai lini[teasc`.

– P`i, d`-mi!

– Nu, nu, nu aici. Hai la tine!

– Sal, [tii bine c`, dac` mergem la mine, mama o s` ne \ndoape iar cu m\ncare [i limonad`. Vrei s` nu mai facem nimic toat` dup`-amiaza?

Sal str\mb` din nas.

– Vezi, continu` ea. Mai bine hai pe-acoperi[.

R`maser` c\teva secunde t`cu]i. Era prima oar` c\nd vorbea despre locul ei secret. Ceva din tonul lui [i din toat` \nt\mplarea de azi o f`cuse s` pomeneasc` de el [i acum, exact \n clipa \n care rostise cuvintele, \ncepuse deja s` le [i regrete. Era locul de unde-i urm`rea pe to]i, inclusiv pe Sal, iar locul acela era pe cale s` dispar`, s` se deschid` tuturor privirilor. Era a[a cum \i spusese mama ei, c` b`ie]ii nu pot ]ine secrete, c` doar ele, fetele, aveau for]a interioar` s`-i iubeasc` pe ceilal]i [i s` p`streze taine \n`untrul lor.

– La tine pe acoperi[? se minun` Sal. Emi se bosumflase, dar acum \i venea greu s` dea \napoi.

– Haide, Sal, [i ai grij` s`-]i ]ii pliscul, s` nu mai spui la nimeni!

Pornir` am\ndoi \ncet \napoi, spre casa lui Emi. C`ldura se mai domolise [i \ncepuse s` adie u[or v\ntul. Sal \[i afund` m\na \n buzunarul pantalo-

93

Cecilia {tef`nescu (n. 1975) a absolvit Facultatea de Litere a Universit`]ii Bucure[ti.

A participat la volumele colective Ferestre 98 (1998) [i Tescani 40238 (2000).

A debutat editorial cu volumul Leg`turi boln`vicioase, Editura Paralela 45, 2002 (edi]ia a II-a, Editura Polirom, 2005; edi]ia a II-a, rev`zut`, Editura Polirom, 2006). Romanul a ap`rut \n Fran]a la Editura Phebus, \n 2006, traducere \n limba francez` de Laure Hinckel; de asemenea, a fost ecranizat, \n regia lui Tudor Giurgiu, pe un scenariu semnat de autoare, [i a fost selec]ionat \n sec]iunea „Panorama“ a Festivalului Interna]ional de Film de la Berlin.

Cecilia {tef`nescu a f`cut parte din grupul celor 12 scriitori români selec]iona]i pentru programul Les Belles Étrangères, organizat de Centre National du Livre, \n noiembrie 2005, la Paris. Cu aceast` ocazie, a ap`rut cu un fragment de proz`, sub titlul „L’Après-midi de Sal“, \n antologia Les Belles Étrangères.

Douze écrivains roumains, L’Inventaire, 2005.

FRAGMENTE

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

nilor [i o propti pe cutia metalic`. Înt\lnirea cu Emi \i schimbase brusc dispozi]ia, faptul c` nu-l abandonase, c`-l c`utase, iar acum \i dezv`luia locul ei secret, toate erau dovezi c` Emi se g\ndise la el.

– Unde-ai disp`rut? Vocea ei suna pi]ig`iat.

Te-am c`utat peste tot, am fost la tine acas`, maic`-ta mi-a zis c` ai ie[it s`-]i iei \nghe]at`… Dumnezeule, Sal, asta-i spui tu maic`-tii c\nd vii la mine, c` ie[i s`-]i iei \nghe]at`?

Emi pufne[te \n r\s, d\ndu-[i capul pe spate.

C\nd r\de, ochii ei negri, rotunzi cap`t` o expresie r`ut`cioas`. Dar ochii ei au [i o lucire limpede, care pe Sal \l cucere[te [i-l amuz` totodat`.

– Spun diverse lucruri… Ast`zi a fost chestia cu \nghe]ata, m\ine o s` fie altceva. M\ine o s`-i spun c` m` duc la [edin]e de spiritism.

Emi se opri \n loc.

– Te-ai ]`c`nit?

O trase de m\n` [i sim]i din nou senza]ia aceea de pl`cere c` o \nt\lnise, c` nu mai era nevoit s` colinde pe str`zi p\n` s-ar fi l`sat seara [i s` se g\ndeasc` ne\ncetat la femeia din subsol.

– Auzi, pe tine ce te sperie cel mai mult?

Emi se l`s` cu toat` greutatea \n jos, ag`]\ndu-se de m\na lui, apoi \l smuci \nainte, alerg\nd [i for]\ndu-l [i pe el s` alerge \n urma ei. Sal \i urla c`-i obosit, dar fata n`v`lise \n fa]` \nc`p`]\nat`, de parc` nu l-ar fi auzit. Lui Sal \i zv\cneau t\mplele, iar pe sub piele sim]ea cum micile viet`]i \ncepuser` s` se r`zvr`teasc` \mpotriva tiranului care le agita somnul. Dar picioarele i se rostogoleau \ntruna \nainte, dup` Emi, care devenise a[a, brusc, punctul lui luminos. Într-un t\rziu, ajunser` la poarta blocului ei [i atunci, g\f\ind [i cu fa]a lucindu-i de transpira]ie, Emi \i propti am\ndou` palmele-n piept.

– Trebuie s` juri \nainte c` n-ai s` sufli o vorb`!

Sal se gr`bi s` jure, „Jur!“, dar Emi d`du din cap, am`r\t`.

– Nu a[a, Sal, asta-i vax!

R`mase nedumerit.

– Zi o dat`, ce vrei s` fac?

Iri[ii rotunzi [i negri ai fetei disp`rur` \n spatele pleoapelor. Emi \[i ]inu c\teva secunde bune ochii str\ns \nchi[i, apoi, c\nd ridic` pleoapele la loc, v\ntur\nd din genele lungi, avea din nou privirea victorioas`, care pe el \l cam speria.

– Fii atent, nu-i mare br\nz`, dar trebuie s` te ar`]i curajos! Po]i?

– Da, pot! se gr`bi Sal s` \ncuviin]eze.

– Atunci, asta o s` facem, o s` ne crest`m dege-

tele, picur`m pu]in s\nge pe un ciob din `la, de la taic`-miu…

– Pe o lamel`…

– Exact, apoi scuip`m [i amestec`m bine. {i la sf\r[it lingem [i jur`m s` p`str`m secretul!

Emi avea o fa]` radioas`, de parc` ar fi g`sit cheia cutiei cu secrete [i tocmai o \nghi]ise. O privi amuzat.

– {i ce-i cu asta? Asta crezi c` o s` ne fac` s` nu vorbim? Scuipat cu s\nge?

Emi se \ntrist`. Pentru c` Sal nu putea s` intre niciodat` \n jocurile ei, de fapt, el nu putea s` intre \n nici un joc. F`cea la fel [i cu b`ie]ii. De aici \i veneau [i minciunile, [i pretextele lui caraghioase, pentru c` nu i se p`rea demn s` participe la astfel de lucruri care f`ceau via]a mai plin` de mistere.

C\teodat` avea impresia c` Sal ar fi fost mai fericit s` stea singur toat` ziua [i s` hoin`reasc` sau s` mediteze la lucrurile pe care le v`zuse sau doar i se p`ruse c` le vede. Pentru c` Sal avea darul `sta, pe care mul]i \l luau drept o \nchipuire, s` vad` lucruri. Unele frumoase, altele \nsp`im\nt`toare. Nu recuno[tea niciodat`, dar Emi putea citi \n ochii lui c\nd se \ntorcea cu \nc` o descoperire. Ca acum, c\nd p`rea agitat [i nu era dispus s` jure c`-i p`streaz` secretul.

R`m`seser` adu[i de spate [i transpira]i \n poart`, uit\ndu-se unul la altul.

– Bine, Sal, facem cum vrei tu!

Emi o lu` pe sc`ri \n sus, urc\nd c\te dou` trepte, \n timp ce Sal venea mai \ncet \n urma ei.

Urcar` cele patru etaje [i, la ultimul, Emi, a[tept\ndu-l pe Sal s-o ajung` din urm`, se l`s` pe vine.

– {tii, Emi, \i spuse Sal cu r`suflarea t`iat`, cuv\ntul meu ar trebui s`-]i ajung`. Nu te-a[ tr`da niciodat`, s` [tii!

Emi ridic` ochii spre el. Apoi s`ri \n picioare, \[i f`cu v\nt [i se ag`]` de scara ruginit`, care le at\rna suspendat` deasupra capetelor. Ridic` chepengul [i scoase capul afar`, r`m\n\nd coco]at` cu picioarele \n`untru [i cu jum`tate din trunchi dincolo, cercet\ndu-[i teritoriul. Într-o frac]iune de secund` disp`ru, boc`nind pe tabla \ncins`. Sal auzi vocea ei trilulind de sus, chem\ndu-l s` vin` mai repede.

Secretul ei era \n siguran]`, se g\ndi Sal, c\nd spusese c` n-o s-o tr`deze niciodat`, cuvintele \l legaser` mai mult dec\t un jur`m\nt. C\nd le rostise, \l str`b`tuse un frison, ca un curent electric, prin tot corpul. Dar atunci i se p`ruse c`-l \ncerca o emo]ie la fel de puternic` cum fusese cea din subsol. O senza]ie de gol \n stomac [i de fericire \nec`cioas`.

94

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

FRAGMENTE

Emi st`tea sp\nzurat` de o anten` [i se aplecase deasupra strea[inii, cercet\nd locurile de sub ei. Sal \naint` nesigur pe picioare [i, c\nd ajunse \n dreptul ei, se l`s` \n fund, pe jos. T`blia era destul de fierbinte, dar, pe m`sur` ce secundele se scurgeau, senza]ia nepl`cut` de la \nceput disp`rea.

– Uite, \i ar`t` Emi cu degetul \n dep`rtare, v`d acoperi[ul casei tale. Dup`-amiaza, c\nd m` pot strecura din camer`, urc aici, sus, [i-]i p\ndesc mi[c`rile. Îmi imaginez ce-ai putea face tu, sub acoperi[. Am impresia c` tr`ie[ti \ntr-o savarin`, Sal… Emi se \ntoarse spre el [i r\se cu putere. Pe Sal \l \nc\nt` compara]ia casei lui cu o pr`jitur`.

– Dau \n minte capacul la o parte [i te v`d cum dormi pe mormane de fri[c`…

Soarele se pierdea acum \n orizont [i, de[i era tot z`pu[eal`, c`ldura se mai domolise pu]in. Sal o chem` cu voce stins` s` se a[eze l\ng` el. Pip`i din nou forma din buzunarul pantalonilor lui, s` se asigure. Era acolo, cuminte. {i \[i d`du seama c` nu [tia exact ce caut` cu darul acela ciudat pe acoperi[, \n fa]a lui Emi, care c`scase deja ochii ei rotunzi \n a[teptarea secretului la schimb. Pentru c` asta a[tepta Emi, de fapt, un schimb cinstit, ca s` poat` sta lini[tit` \n continuare [i s`-[i spioneze prietenii, coco]at` aici, sus.

– Am ceva foarte important s`-]i spun. Dar trebuie s`-mi promi]i, a[a cum m-ai pus [i tu pe mine, c` n-o s` sufli o vorb` [i c-o s` m` crezi pe cuv\nt. Ce zici, Emi, po]i s` faci asta?

Sal z\mbi, dar ea r`mase nemi[cat`, \n pozi]ie de sfinx. Nu p`rea s`-i asculte glumele, voia secretul.

– Bine.

B`g` m\na \n buzunar [i scoase de acolo cutia metalic`. Cutia avea capacul aburit de transpira]ie.

Sal o [terse cu dosul palmei [i i-o \ntinse lui Emi. M\na lui r`mase c\teva secunde lungi suspendat` f`r` rost, \n aer. Emi continua s` se uite la el dezinteresat`.

– Ce-i aia?

Sal \i ar`t` cutia. Dar Emi continu` s` r`m\n` \n aceea[i pozi]ie, f`r` s-o priveasc`.

– ~sta-i secretul t`u, Sal? D`du din cap. Emi \ntinse degetele ei sub]iri spre cutia metalic` [i o apuc` dezinteresat. O deschise repezit [i abia atunci figura i se lumin`.

Din`untru \i z\mbea degetul ciop\r]it pe care trona inelul cu piatr` neagr`. Sal lucea tot de fericire. Fa]a lui asudat` avea acum o expresie de extaz [i

pleoapele i se \nchideau de emo]ie. Emi atinse piatra cu v\rful ar`t`torului, o m\ng\ie u[or.

R`m`sese \mpietrit` de uimire, \l privi pe Sal cu ochii umezi]i de lacrimi [i suspin` \ncet.

– Vai, Sal, ce inel frumos!

Apoi pip`i precaut` unghia l`cuit` cu oj` ro[ie.

– Ce frumos! se minun` Emi [i se tr\nti pe spate mul]umit`. Sal se \ntinse l\ng` ea. Se g\ndi la lucrurile pe care le f`cuse \n timpul zilei, la drumurile lui de la [coal` acas` [i dup` aceea afar`, p\n` la Harry, se g\ndi la golul pe care-l d`duse [i la fetele de pe pervazul cabinetului stomatologic.

– }i-ai luat p\n` la urm` \nghe]at`?

– Neh… Emi r\se [i \ntoarse capul spre el.

– Poate cobor\m mai t\rziu [i ne lu`m de la col], ce zici?

De jos se auzea sunetul unei sirene.

– Î]i dai seama, Sal, chiar acum, \n momentul `sta, cineva trece pe l\ng` noi, cineva bolnav, poate chiar pe moarte, poate cineva care \n seara asta o s` moar`…

Emi avea ochii sc`lda]i \n lacrimi.

– Î]i dai seama, Sal? De cel pu]in dou` ori pe lun`, Emi avea melancolii care o duceau c\teodat` la triste]i lungi de c\te o zi \ntreag`. Îi pl`cea s-o asculte cum g\ndea cu voce tare, pentru c` atunci Emi avea curajul s`-[i dezv`luie micile ei frici, s` vorbeasc` despre ea sincer, s` admit` faptul c`, \n spatele fe]ei r`ut`cioase [i a ochilor iscoditori, ascundea nelini[tile ei proste[ti de feti]`.

– Ia uite cum e cerul \n partea aia! Cred c-o s` plou` iar.

© Lucian Muntean & Dan Stanciu

95

De aceea[i autoare

FRAGMENTE

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Emi \[i \ntoarse privirile dup` degetul lui Sal. În zare, cerul era vine]iu. Culoarea pielii lor se schimbase [i ea.

– Azi n-a plouat, suspin` Emi, [terg\ndu-[i o lacrim` din col]ul ochilor. De unde ai degetul `sta?

– Din bloc de la Harry…

– L-ai g`sit acolo, pe jos?

Sal \[i puse m\inile sub cap.

– Nu, de fapt, l-am t`iat.

Emi c`sc` ochii spre el, ]uguindu-[i gura \ntr-un „O“ de mirare.

– Pe bune?!

P`rea s` se g\ndeasc`. Descoperirea asta f`cea mai mult dec\t secretul ei. Trebuia s` cump`neasc`, \n]elegea ea, dac` s`-l descoase pe Sal mai departe sau nu. Ce secret i-ar fi putut servi la schimb?

Scormoni \n toate ungherele min]ii. Nu, nu mai avea nici unul… Cuf`rul lui Emi se golise, iar pe fundul lui nu mai r`mesese dec\t un m`run]i[ pe care se g\ndea acum dac` merit` s`-l scoat` la b`taie. Dar curiozitatea o rodea \ncet pe din`untru.

Degetul `la \i ar`ta c` trebuie s` ri[te. În plus, o ademenea spre el cu piatra lui neagr`.

– Cum adic`, l-ai t`iat, l-ai t`iat de la m\na cuiva, asta vrei s` spui?

– P`i, da…

Emi se scul` \n fund, descump`nit`.

– Nu-n]eleg. Cum ai putut face chestia asta? De la m\na cui l-ai t`iat?

Pe Sal \l cuprinsese somnul. Ar fi dat orice s` poat` \nchide chiar \n secunda aceea ochii [i s` doarm`, f`r` vise. Dar [tia c` Emi \[i va folosi toate armele [i, \n cele din urm`, va reu[i s`-i smulg` vorbele.

– Zi, Sal, ce-ai f`cut? {i, ca de fiecare dat`, din gura lui Sal cuvintele au \nceput s` curg` ca m`rgelele. Iar pe m`sur` ce povestea, parc` [i timpul se oprise pe loc, pentru c` lumina r`m`sese nemi[cat` [i-i sc`lda acum \n culorile ei moarte.

– Vreau s-o v`d [i eu! {tia bine c` asta se va \nt\mpla [i c`, dac` s-ar fi opus, Emi ar fi mers oricum \n beciul lui Harry. Iar el n-avea inima s-o lase singur` s` b\jb\ie prin \ntuneric. {i-au dat drumul de pe acoperi[ p\n` jos [i apoi au zburat p\n` la Harry. Sal a t`cut, \n timp ce Emi ciripea f`r` \ncetare, despre visul ei de cu o sear` \nainte, despre colec]ia de g`rg`ri]e pe care o ]inea \ntr-o cutie, ascuns` bine \n dul`piorul de la baie, despre filajele de pe acoperi[ [i despre socata rece care o a[tepta \n frigider, la \ntoarcere. Dar,

c\nd s` intre \n bloc, d`dur` nas \n nas cu Harry. Sal r`sufl` u[urat.

– Unde-ai plecat, b`i, bulangiu’ dracului?

Apoi \i arunc` o privire ucig`toare lui Emi. – Din cauza ta am pierdut meciu’, s` [tii!

Apoi se \ntoarse din nou spre Sal, cu o figur` b`nuitoare [i-ncepu s`-l descoase: – Ce f`cea]i aici?

Sal c\nt`ri situa]ia. C`utau cadavrul unei femei pe care \l descoperise \n subsolul lui Harry. ~sta era r`spunsul pe care trebuia s`-l dea, senin, lu\nd expresia c` nu era dispus s` mai continue [i cu alte explica]ii. ~sta era r`spunsul pe care-l sim]i plutind prin aer, \n jurul lui Emi, o]`r\t` de acuzele care tocmai i se aduseser`. De aceea se d`du un pas \napoi [i spuse o minciun`. Afar` se \nserase de-a binelea, astfel c` nimeni nu observ` ro[ea]a de pe obrajii lui. Doar Emi, c\nd \l prinse de m\n`, \i sim]i palma transpirat` [i r\se \nfundat. Pentru c` ea [tia c` Sal min]ea execrabil. {i se desp`r]ir` \n fa]a blocului lui Harry, fiecare apuc\nd-o \n alt` direc]ie. Emi, cu lacrimile-n barb`, \nciudat` c` \nt\mplarea rupsese vraja dintre ei [i c` nu putuse s` vad` singur` ce v`zuse Sal, pentru ca apoi s`-i dea secretul la schimb, s`-i spun` \n sf\r[it ce aflase [i ea destul de t\rziu, \n urm` cu jum`tate de an aproape, c\nd Sal c`zuse bolnav la pat [i disp`ruse o s`pt`m\n`, f`r` s` mai dea nici un semn. În zilele acelea, Emi trecuse cu repeziciune de la ciud` [i ur`, la disperare, regret [i dorin]` de r`zbunare. Dispari]ia lui Sal \nsemna, pur [i simplu, abandon. Mintea \i r`m`sese \n]epenit` \n ideea de Sal, \n imaginea lui, care devenea din ce \n ce mai neclar`, \n amintirea vocii lui [i a pove[tilor extraordinare pe care le spunea, c\nd avea chef, \n locurile pe care le b`tuser` \mpreun` [i a[a mai departe. În]elegea treptat c` lucrurile astea c`p`taser` importan]` [i dospeau \n ea ca aluatul de cozonac pe sob`. {i, cu toat` \mpotrivirea, \ncepuse s` adulmece sentimentul viclean care-i d`dea t\rcoale [i s` se team`.

C\nd aflase, dup` trei zile de \ndoieli [i chin, c` Sal c`zuse la pat, cu febr` [i st`ri de delir, nimeni nu [tia de ce, pe fa]a lui Emi r`s`ri un z\mbet fericit. Apoi se \ntunec` la loc [i refuz` s` mai ias` din cas`. Se baricad` \n camer`, \[i l`s` jaluzelele [i se \nc`p`]\n` s` nu mai m`n\nce nimic. Spunea c` doarme [i, acum, privind cu ochii min]ii \n urm`, era ca un somn tot ce-[i amintea. Într-o zi, nu mult \nainte de \nt\mplarea cu Sal, mama \i spusese a[a, \ntr-o doar`, \n timp ce-i cro[eta ni[te jambiere, c` dragostea e un lucru rar, pe care nu e bine s`-l \mp`rt`[e[ti, dac` nu

96

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

FRAGMENTE

e[ti sigur c` exist` cu adev`rat \n sufletul t`u. De fapt, ad`ug` mama dup` o pauz`, nu e bine s`-l \mp`rt`[e[ti deloc, pentru c` oamenii au tendin]a s` profite de sl`biciunea ta. Numai \n filme [i-n c`r]i oamenii \[i spun „te iubesc“ la tot pasul. Îns` dragostea e o sl`biciune a corpului, un fel de boal` care se vindec` greu. Iar Emi, \n zilele \n care \l a[teptase pe Sal, \[i sim]ise tot corpul sl`bit, un gol \n stomac [i o durere difuz` care i se propaga p\n` \n str`fundurile fiin]ei. {i-[i jur`, \n cele trei zile de autoclaustrare, s` nu sufle o vorb` nim`nui despre ce descoperise. Iar \n a treia zi se hot`r\ s` mearg` s`-l vad` pe Sal ca [i c\nd nimic nu s-ar fi \nt\mplat.

Ca [i c\nd nici m`car n-ar fi observat dispari]ia lui. Îl g`si \ntins \n pat, alb ca cear[aful, sc`ldat \ntr-o sudoare opac`, o pelicul` care-i estompa tr`s`turile cu care ochiul ei fusese obi[nuit. Sal pe care-l [tia ea disp`ruse sub \nveli[ul acela [i striga parc` de acolo pe mute[te, din priviri, s` fie eliberat. Emi se a[ez` pe marginea patului [i-i lu` m\na moale [i i-o str\nse.

Mai \nt\i, i-o str\nse u[or, apoi din ce \n ce mai tare, cu toat` puterea, dar Sal r`mase nemi[cat, iar m\na nu tres`ri sub str\nsoarea ei nici m`car o frac]iune de secund`. }inea ochii deschi[i [i privea vis`tor \n gol. Emi scoase limba, se str\mb` \n fel [i chip, dar expresia lui de reverie r`mase egal`. {i, convins` c`

Sal era, cel pu]in pentru moment, rupt de lume, Emi se \ntinse peste el [i-l lu` \n bra]e, iar din ochii ei rotunzi picurar` c\teva lacrimi limpezi, prin care Sal o v`zu, m`rit`. Apoi \i \nchise [i adormi. Se trezi \n scurt timp [i-[i aduse aminte atunci – ceea ce mai t\rziu avea s` uite definitiv – c` visase ceva teribil. Se f`cea c` b\jb\ia pe culoarele \ntunecate ale unui hotel, seara. Hotelul p`rea ponosit. Pere]ii lui erau tapisa]i cu m`tase ro[ie, iar u[ile, din lemn vopsit negru, p`reau ni[te co[ciuge lipite de perete. Emi era singur`, dar [tia c` \ntr-una dintre camere va g`si un b`rbat dormind. Îl vedea deja \ntins pe burt`, de-a curmezi[ul, \n pielea goal`, pe cear[aful mototolit. Înainta \ncet pe culoarul ro[u, ]in\ndu-se cu toate sim]urile ascu]ite, prin buricele degetelor, de firul de m`tase de pe perete, ca s` p`streze contactul cu realitatea. Adic`, realitatea din afar`, realitatea ei din patul lui Sal. Se opri pu]in, ciulind urechea. Din partea cealalt` a culoarului se auzeau voci [i forfot`. {i apoi, din senin, v`zu o hait` de oameni n`pustindu-se spre ea. Emi b\jb\i speriat` [i ap`s` pe prima clan]`, care se deschise cuminte, de[i mintea ei era preg`tit`, \n vis, s` g`seasc` u[a \nchis`. Intr` \ntr-o camer` goal`, luminat` de dou` veioze. În camer` era t`cere [i o ordine impecabil`. Zgomotul de pe culoar se stinsese c\t timp Emi cercetase

FRAGMENTE

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

camera, dar vocile izbucnir` \n c\teva secunde din nou \n fa]a u[ii. Emi deschise u[a dulapului [i se v\r\ acolo. Mirosea a iasomie. În camer` intrase cineva.

Emi se ciuci, cu genunchii la gur`, \ncerc\nd s`-[i ]in` respira]ia. Mirosul de iasomie o \neca p\n` la sufocare. Prin dreptul u[ii de la dulap trecu o persoan` care se opri \n fa]` [i se sprijini cu spatele de ea. Emi str\nse ochii, a[tept\nd ca u[a s` se deschid` [i s` fie descoperit`. {i deodat`, de cealalt` parte, se auzi vocea unei femei, [ov`ielnic`, pl\ns`.

– Te rog, spune-mi, p\n` nu intr` cineva!

Iar de aproape, exact l\ng` ea, de parc` i-ar fi vorbit chiar ei, lui Emi, vocea unui b`rbat, r`gu[it`, obosit`.

– Ce vrei s`-]i spun?

Dup` o pauz`, femeia relu`, p`r\nd s` fac` un efort: – Nu [tiu, am impresia c` lucrurile s-au stricat \ntre noi, c` s-a terminat…

Emi auzi un suspin lung urmat de un hohot de pl\ns. Ar fi vrut s-o vad` pe femeia din camer`, dar

asta \nsemna s` fie descoperit`. Vocea de dincolo se stinse \n sughi]uri. Femeia respira sacadat, iar \n mintea lui Emi \ncol]i dorin]a de a o vedea, mai puternic` dec\t instinctul ei de conservare, dec\t frica de a fi descoperit`, ar fi vrut s` intervin` \n discu]ia lor [i s`-i \mpace. Sim]ea c` \n locul sufletului i se deschisese o gaur` imens` [i i se f`cu brusc dor de Sal, un dor at\t de n`praznic \nc\t \ncepu s` pl\ng` [i ea, mai \nt\i \nfundat, apoi tare, f`r` s`-i mai pese dac` se va da de gol sau nu. Iar mirosul de iasomie o \neca \n a[a hal \nc\t se n`pusti afar` [i se pomeni \n mijlocul camerei goale, exact la fel cum o l`sase \nainte de a se ascunde \n dulap. Se trezi cu fa]a ud` de lacrimi [i d`du cu ochii de b`iatul care se holba la ea speriat de dincolo de pelicula de sudoare. Ar fi vrut s` adoarm` la loc [i s`-[i continue visul, dar mama lui Sal intrase \n camer` [i p`rea uimit` s`-i g`seasc` pe cei doi copii cuib`ri]i \mpreun` \n pat.

Atunci aflase Emi ce-nseamn` dragostea, \n visul acela ciudat a c`rui poveste o uitase pe loc, p`str\nd \n schimb senza]ia de team` [i nelini[te pe care o \ncercase c\nd se trezise [i v`zuse fa]a b`iatului bolnav cum o implora parc` s` r`m\n` cu el, la fel ca femeia din vis. Deci, asta trebuia s` \nsemne dragostea, o lung` suferin]`, un [ir ne\ntrerupt de nelini[ti, dup` care o lent` trezire. P`rin]ii ei se desp`r]iser` cu un an \n urm`, dar, \n loc s` sufere, Emi r`suflase u[urat`. R`ceala din cas` fusese \nlocuit` cu un fel de lini[te [i cu libertatea de a face ce vrea. Descoperise acoperi[ul de mai mult` vreme, dar doar de vreun an \ncoace pl`cerea de a sta coco]at` acolo, sus, [i de a spiona mi[c`rile oamenilor devenise deplin`. {i tot acolo se refugie, dup` ce se desp`r]i de Sal [i de Harry, pentru a medita la ce se \nt\mplase \n cursul acelei zile. Nu mai avea r`bdare s` a[tepte p\n` a doua zi, dar nu avea nici curajul s` se duc` singur` s` vad` ce-i \n subsolul lui Harry. O \ncerca aceea[i curiozitate din visul de demult pe care nu [i-l mai amintea. Deschise cutia de la Sal [i pip`i, pe \ntuneric, \n`untrul ei.

Cele dou` degete, cel viu [i cel mort, se \nt\lnir`.

Cel viu \l \nh`]` pe cel mort [i-i scoase inelul de pe deget. {i-l strecur` pe inelar, dar inelul era larg [i, dac` ar fi l`sat m\na \n jos, i-ar fi zburat, rostogolindu-se pe deasupra strea[inii, \n aer. L`s` capul pe spate [i se \ntinse pe tabl` [i, c\teva minute mai t\rziu, adormi. (din romanul Intrarea Soarelui, \n curs de apari]ie la Editura Polirom)

■

98

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

RECITIRI

Matei C`linescu

Caragiale, politolog Una dintre operele lui Caragiale care pot fi recitite mereu, p\n` la \nv`]area pe de rost, [i care rezerv` surprize la fiecare relectur` este farsa \ntr-un act Conul Leonida fa]` cu reac]iunea (1880). For]a extraordinar` a acestui text vine din aceea c` fiecare replic` din dialogul dintre Efimi]a (vocativ: „Mi]ule“) [i Leonida (vocativ: „Leonido“ sau, mai generic, „soro“, ca \n „Ce spui, soro?“) e citabil`, \nc`rc\ndu-se de sensuri neb`nuite, \n contexte politice dintre cele mai variate [i mai actuale. În profunzime, Conul Leonida este, cum am c`zut de acord \ntr-o recent` discu]ie cu un mai t\n`r prieten politolog care [tie piesa pe dinafar` (Drago[ Paul Aligic`), poate cea mai de seam` contribu]ie româneasc` de p\n` azi la domeniul teoriei politice universale. Afirma]ia poate trezi nedumeriri. Conul Leonida, un tratat de politologie?

Voi ad`uga deci c` aceast` contribu]ie e invizibil` pentru ochiul politologului obi[nuit, fie el tob` de carte, dac` e lipsit de pu]in` imagina]ie. Apoi, ea se prezint` \ntr-o form` nea[teptat`, modest ironic`, de-o oralitate neao[` [i \n[el`tor incoerent`. În complexitatea ei, piesa e totu[i de o uimitoare coeren]`.

Ireductibilul republican Leonida le [tie, \n materie de politic`, pe toate (chiar dac` spune „mur`tur`“ \n loc de „moratoriu“: semnificatul e strict acela[i), pentru c` e la curent cu istoria contemporan`, cu „spiritul“ ei, dac` nu [i cu detaliile pe care le mai \ncurc`, pentru c` are no]iuni precise – clare [i distincte \n sens cartezian – despre tiranie, republic`, revolu]ie, reac]iune, democra]ie, egalitate, na]iune, om [i drepturile omului, stat. Statul, bun`oar`, are rostul de a da salarii egale oamenilor, f`r` s` le impun` vreun bir. „De unde banii pentru lefuri?“ – \ntreab` cu pref`cut` naivitate Efimi]a, ca \ntr-un dialog socratic, [i marele politolog r`spunde: „Treaba statului, domnule, el ce grije are? Pentru ce-l avem pe el?“). În plus, Leonida dispune de o deja celebr` teorie a „intr`rii la idee“, care rivalizeaz` cu toate teoriile despre „ideologie“ (inclusiv ca „fals` con[tiin]`“, \n varianta ei pesimist`, care a sc`pat aten]iei anali[tilor marxi[ti): „Omul, bu-

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA nioar`, de par egzamplu, dintr-un nu-[tiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intr` la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia e gata; ei! [i dup` aia, din fandacsie cade \n ipohondrie“.

Leonida este [i un subtil hermeneut, plin de justificat` m\ndrie na]ional`, c\nd subliniaz` c` marele „Galibardi“, trimi]\nd „o scrisoare c`tr` na]iunea român`“, s-a sim]it dator s` recunoasc` c` noi, românii, ajunsesem „s` d`m exemplu Evropii“. Mai apoi el analizeaz` cu mare luciditate logica ce st` la baza unor improbabile alian]e politice: „Hehei! unul e Galibardi […]. De ce a b`gat el \n r`cori, g\nde[ti, pe to]i \mp`ra]ii [i pe Papa de la Roma?“ În continuare, el nu se sfie[te s` se identifice cognitiv cu Papa: „Ce-a zis Papa – iezuit, aminteri nu-i prost – c\nd a v`zut c` n-o scoate la c`p`t\i cu el?… «M`, nene, `sta nu-i cu glum`; cu `sta, cum v`z eu, nu merge ca de cu fitecine; ia mai bine s` m` fac eu cu politic` pe l\ng` el, s` mi-l fac cum`tru.» {i de colea p\n` colea, turavura, c-o fi tuns`, c-o fi ras`, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil“. Papa, f`c\ndu-l na[, a reu[it \ntr-adev`r s`-[i transforme adversarul \n cum`tru: cheia secret` a oric`rei alian]e durabile.

Recitind \nc` o dat` piesa lui Caragiale, am rezolvat [i o mic` enigm` pe care am \nt\lnit-o lucr\nd la cartea mea recent ap`rut` despre Eugène Ionesco.

Am fost surprins c` \n La quête intermittente (1987), jurnalul s`u de senectute, textul francez e din c\nd \n c\nd \ntrerupt de cuvinte sau expresii \n limba român` – referin]e religioase: „cu moartea pre moarte c`lc\nd“; c\te o vocabul` izolat`, „oricum“, „oric\nd“; un vers patriotic, „Românul are [apte vie]i \n pieptu-i de aram`“, comentat ionescian: asta ar \nsemna c` el trebuie s` moar`, ce groaznic! de [apte ori. Ar fi deci preferabil s` nu fii român. Cel mai enigmatic mi s-a p`rut \nceputul unui pasaj cu „Azi aici, m\ine-n Foc[ani. Ce-am avut [i ce-am pierdut“. E un pasaj, continuat \n francez`, \n care s\nt enumerate c`l`toriile autorului \n cele mai \ndep`rtate col]uri ale lumii. Abia acum \mi dau seama c` acesta e foarte probabil un citat din Conul Leonida. Ionesco \l reinterpreteaz` melancolic, prin prisma unui sentiment b`tr\nesc al z`d`rniciei. La Caragiale zicala are, dimpotriv`, o rezonan]` vesel` [i \nveselitoare. Politologia pe care o propune Conul Leonida r`m\ne esen]ial pozitiv`, optimist`, progresist`, cu r`d`cinile ad\nc \nfipte \ntr-o anumit` zon` caragialesc-peren` a identit`]ii culturale române[ti. Ea nu e totu[i str`in` de un anumit absurd metafizic prin care Caragiale [i Ionesco se \nrudesc, dincolo sau dincoace de influen]e, sub semnul unui paradoxal clasicism.

■

53

CRAI DE CARTEA-VECHE

{tefan Agopian

Scrisori b`n`]ene (o poveste de dragoste) Prea pu]ini s\nt ast`zi aceia care mai [tiu c\te ceva despre Cora Irineu, frumoasa [i inteligenta absolvent` de filozofie, care a ajuns scriitoare dintr-un motiv destul de banal: se \ndr`gostise lulea de un fost coleg de facultate, numai cu un an mai mare dec\t ea, Constantin Beldie. Acesta era \nsurat [i avea un copil, dar aceste dou` mici am`nunte nu l-au \mpiedicat s` se \ndr`gosteasc` [i el. Era secretarul de redac]ie al nou-\nfiin]atei reviste Ideea european` (primul num`r a ap`rut la 22 iunie 1919) [i printre colaboratorii revistei se num`ra [i Cora Irineu. Destul de probabil c` \n redac]ia revistei s-a \nfiripat leg`tura dintre cei doi, care, dup` cum spuneam, se cuno[teau \nc` din facultate. Beldie era un b`rbat frumos, cu mult` trecere la dame, dar chiar [i b`rba]ii \i apreciau calit`]ile intelectuale [i nu numai pe acestea: „E o fapt` sl`vit` s` [tii s` m`n\nci o tuslama fierbinte, s-ascul]i o chiulaba la ]ambal [i s` rupi un corsaj de pe o femeie a[a cum dezghioci frunzele unui porumb de lapte...“ – scrie despre el prozatorul Ioachim Botez.

(Toate informa]iile din acest articol le datorez Memoriilor lui Beldie, ap`rute \n 2000 la Editura Albatros [i, nu \n ultimul r\nd, autorului prefe]ei la acest volum, dl. Nicolae P. Leon`chescu.) Iat` cum se descrie \nsu[i Beldie \n memoriile lui: „Am fost, cum s` v` spun?, un mare berbant \n via]a mea, a[a cum m` arat` fotografiile din tinere]e, \n ghetre cu ghems, cu gumilastic [i cu urechile verzi sau tricolore, iar mai \ncoa, \n ghetre cu stof` gris [i cu nasturi de sidef \ntr-o parte, ziua-noaptea \n jachet` pe talie, cu p`l`rie tare «Melon» pus` pe ceaf`, ori \n redingot` [i cu p`l`rie de pai cu borurile mari sau «Panama»,

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 p`rul lung [i dat pe spate, c\nd cu c`rare la mijloc, sub]irel, [i fa]a prelung`, ochii gale[i [i aluneco[i, purt\nd baston covrig de vi[in sau bastonel de trestie cu cap de filde[, lavalier` cu ]ar]amuri, guler [i man[ete de celuloid [i mai ]in\nd un trandafir \n m\n`, cum m` pute]i admira la pagina 868 din Istoria literaturii române de G. C`linescu“. I-am v`zut [i eu poza de la pagina 868 [i trebuie s` recunosc c` era un b`rbat frumos, care ar fi l`sat g\nditoare [i vis\nd la prostii orice femeie. Cora Irineu n-a stat prea mult pe g\nduri [i cur\nd escapadele celor doi au devenit celebre printre prieteni. Dup` o asemenea ie[ire, Emanoil Bucu]a [i \nc` trei prieteni i-au l`sat urm`torul bilet plin de aluzii: „Domnule secretar de redac]ie, \n interesul urgent al revistei, avem onoarea s` v` \ntreb`m, dac` la Cluj, unde a]i fost chemat brusc, era «Prim`var`». Ne pare r`u c` de at\ta vreme rea se poate zice c` nici n-a]i v`zut Clujul [i ne temem c` de grija igrasiei a]i petrecut mai mult \n pat“. În vare anului 1922, Cora Irineu face o c`l`torie \n Banat. Nu-l uitase pe iubitul ei, a[a c`-i scrie lungi scrisori \n care descrie locurile pe unde umbla. Beldie [i-a dat seama imediat de extraordinara valoare literar` a scrisorilor [i dup` ce a eliminat pasajele intime de tipul „C`]elu[ule drag, ]i-am pus acum numele «Bubico». Nu [tiu ce mi-l sugereaz`, dar m` amuz` la nebunie. Nu mai po]i spune acum c` nu te-am trecut prin gama tuturor desmierd`rilor. Haide, f` pu]in sluji [i nu mai r\de, javr`!“, \ncepe s` le publice \n revista la care lucra, Ideea european`. Scrisorile au avut mare succes [i to]i au v`zut \n autoare o cert` promisiune, a[a c` Beldie a convins-o s` le publice \n volum, la Cultura Na]ional`. Volumul a ap`rut \n 1924, dar autoarea nu l-a v`zut niciodat`, deoarece \n diminea]a zilei de luni, 11 februarie 1924, [i-a tras un glon] \n inim`. Împlinise de cur\nd 36 de ani.

Pe 6 august 1922, Cora Irineu \i scria iubitului ei: „Baci Beldie, drag`... Eu nu te ]uc, uite a[a ge [iud`, c` nu e[ti ortac cum se cage, ci dat la viclenii [i la r`le. F`-ce ge treab` [i s` auz ge bine ge tine [i ge t`t` lumea. Mult` s`n`tace, Cora.

Timi[oara...“, r\nduri glume]e care nu-i prevesteau sf\r[itul.

55

Cine este primul dumneavoastr` cititor?

© Dan Stanciu

Gabriela ADAME{TEANU ● Mircea C~RT~RESCU ● Livius CIOCÅRLIE Gheorghe CR~CIUN ● Mircea DANELIUC ● Filip FLORIAN ● Matei FLORIAN {erban FOAR}~ ● Ion MANOLESCU ● Ioan T. MORAR ● Cezar PAUL-B~DESCU Ana Maria SANDU ● Robert {ERBAN

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

A N C H E T~

■ CITITÓR, -OÁRE, cititori, -oare, s.m. [i f.

1. (Adesea adjectival) Persoan` care cite[te. 2. (În sintagma) Cititor \n stele = astrolog.

3. (Inform.; \n sintagma) Cititor de cartele = dispozitiv periferic care permite introducerea informa]iei dup` o cartel` perforat` \ntr-un sistem de prelucrare automat` a datelor; lector. [Var.: (pop.) cetitór, -oare s.m. [i f.] – Citi + suf. -tor.

Sursa: DEX ‘98

V-a]i \ntrebat vreodat` cine este cu adev`rat primul cititor al operei scriitorului? Poate fi cineva din familie: Urmuz a scris pentru amuzamentul surorilor, Thomas Mann citea familiei, iar Thomas Pynchon – so]iei care \i este, de altfel, [i agent literar. Poate fi un prieten, a[a cum Holban \i trimitea manuscrisele amicului s`u Ion Argintescu sau doar cineva din cas`, a[a cum Flaubert \i citea servitoarei, iar Balzac – buc`t`resei. Pot fi colegii de cenaclu: Junimea, Sbur`torul, Cenaclul de Luni, Litere, Club 8, Euridice... Poate fi un alt scriitor: Creang` [i Slavici \i d`deau s` citesc` mai \nt\i lui Eminescu, Guy de Maupassant \i trimitea prozele maestrului s`u Zola, iar Borges – lui Adolfo Bioy Casares. Poate fi un critic literar: mai to]i junimi[tii \i trimiteau lui Maiorescu, Marin Preda lui Ov. S. Crohm`lniceanu, Hortensia Papadat-Bengescu lui Lovinescu. Sau poate fi editorul, a[a cum Jules Verne, de pild`, accepta chiar modific`rile lui Pierre-Jules Hetzel. Pot fi necunoscu]ii de pe Internet, a[a cum Stephen King \[i public` primele variante de texte pe site, sau, la fel de bine, poate c` nu exist` primul cititor, ca \n cazul multor c`r]i scrise de Kafka sau Sábato. Scriitorii români cui dau ei manuscrisele s` fie citite pentru prima dat`? Cine este cititorul lor de \ncredere? {i \n ce m`sur` ]in ei cont de reac]iile [i sfaturile acestuia? (M. C.)

■ Gabriela ADAME{TEANU Încep\nd cu Diminea]a pierdut`, primul meu cititor este Ioana Ieronim. Poezia ei are elemente narative [i dramatice, ea scrie [i teatru, este o persoan` cu intui]ie [i tact. Autorul are un impuls primar de a respinge sfaturile primului/primilor cititori: o [tiu [i \n calitatea mea de fost editor/prim cititor, dar \mi urm`resc [i reac]iile proprii la primele lecturi. }in, \n propor]ie de cca 60-75%, cont de ceea ce mi se spune. S\nt dependent` de primul/primii mei cititori, f`r` ei m` simt nesigur` [i derutat`, de[i am „miros“ critic fa]` de text. (Am exemple \n minte de autori \nzestra]i literar, dar care nu discern \ntre un text r`u scris, de ei sau de al]ii). Pentru cartea de debut, Drumul egal al fiec`rei zile, primii mei cititori au fost Nora Iuga, Paul Goma [i Mircea Martin. P`strez mult` recuno[tin]` Magdalenei Popescu-Bedrosian, c`reia \i datorez \n bun` m`sur` publicarea pri-

melor mele patru c`r]i. La Provizorat, romanul pe care l-am reluat din 2004, al doilea cititor al meu este Anca Ha]iegan.

■ Cezar PAUL-B~DESCU Mult` vreme, \n timpul facult`]ii, prozele mele erau destinate unui singur om. Pe el \l aveam \n minte c\nd scriam, m` g\ndeam tot timpul la ce reac]ie urma s` aib` la anumite pasaje, numai apreciarea lui conta pentru mine. Puteau s`-mi spun` to]i \n jurul meu c` scriu prost, dac` prietenul meu R`zvan R`dulescu era \nc\ntat de textele mele, nu-mi mai trebuia nimic altceva. Dintotdeauna am avut foarte pu]ini prieteni – asta [i fiindc` pentru mine prietenia \nseamn` foarte mult [i presupune o bun` doz` de dragoste. Ei bine, de R`zvan am fost de-a dreptul \ndr`gostit, iar textele pe care le scriam pe vremea aceea ([i care – multe dintre ele – s-au reg`sit apoi \n volumul Tinere]ile lui

57

Asear` am cinat \n Chelsea, unde am h`cuit cadavrele putrezite ale c\torva scrieri elaborate de prieteni de-ai mei.

Virginia WOOLF

Manuscrisul dumitale e bun [i original; numai c` partea bun` nu e original`, iar partea original` nu e bun`.

Samuel JOHNSON

A N C H E T~

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Daniel Abagiu) erau o form`, incon[tient`, de a-i atrage aten]ia asupra mea. Altfel, m` g\ndeam c` nu-l interesez deloc: eram un tip [ters, interiorizat, f`r` mari abilit`]i de socializare, incapabil s` scot la minut panglici multicolore pe gur`. Nu eram spontan [i de aceea preferam s` compensez venind cu temele f`cute de-acas`. Nu i le d`deam lui s` le citeasc`, ci i le citeam eu \nsumi ([i astfel reu[eam s` devin [i eu vorb`re]).

Dac` R`zvan r\dea [i zicea la sf\r[it c` i-au pl`cut, eram de-a dreptul fericit. Dac` r`m\nea pe g\nduri tot timpul lecturii sau – [i mai [i – \[i tr`da nervozitatea roz\ndu-[i unghiile, se pr`bu[ea totul. Problema nu era c` scrisesem un text prost (textul nici nu m` interesa [i, de altfel, dac` nu era apreciat, renun]am la el f`r` p`reri de r`u), ci c` \mi dezam`gisem prietenul [i, astfel, m` g\ndeam c` poate s`-[i piard` interesul pentru mine.

Execu]ia pe care mi-o aplica dup` ce asculta nefericita proz` era deci lucrul cel mai soft de care m` temeam. În fine, de ceva vreme drumurile noastre s-au desp`r]it [i R`zvan [i-a pierdut p\n` la urm` interesul pentru mine. Poate c` scriu din ce \n ce mai prost, poate c` [i-a dat [i el seama c`, \n ciuda textelor mele care-l amuzau, s\nt un individ total neinteresant. Acum, primii oameni care iau contact cu ceea ce scriu s\nt editorii.

■ Livius CIOCÅRLIE Lucian Raicu spunea c` avem \ntotdeauna un cititor privilegiat. D`dea exemplul lui Gogol care, dup` moartea lui Pu[kin, n-a mai avut imbold. La nivelul meu, am avut [i eu mult` vreme un asemenea cititor, ceea ce m` determin` s` adaug c` acesta poate fi real sau virtual. Unele c`r]i mi le-a citit {erban Foar]` \nainte de a fi tip`rite, altele nu, dar pe el \l aveam \n g\nd c\nd scriam. Iar asta de[i [tiam c` nu astfel de c`r]i prefer` el. Aveam \ns` deplin` \ncredere \n judecata lui care, printr-o extensie de band`, se exercit` cu juste]e [i asupra a ceea ce nu-l atrage. Fapt este c`, av\ndu-l \n minte, pe el cu experien]a lui, am renun]at progresiv la tendin]a experimentalist` pe care o avusesem \n scrierile „pentru sertar“, dar am \nv`]at – c\t am \nv`]at – s` scriu. Cred c`, av\ndu-l ca ]int`, am abandonat o pist` care m-ar fi condus repede \ntr-un impas.

C\t despre filonul autobiografic explorat \nc` de pe vremurile anonimatului total, acesta a devenit dintr-o naiv` expresie de sine furnizorul de materie prim` al unui scris, sper, mai deta[at [i mai bine controlat.

■ Mircea C~RT~RESCU Singurul cititor care are acces la textele mele imediat cum le termin este, fire[te, so]ia mea, Ioana, \n discern`m\ntul c`reia am deplin` \ncredere. Dup` ce ea le cite[te [i discut`m \n am`nunt despre ele, fac modific`rile care se impun [i [tiu c` din acel moment le pot considera definitive. C`r]ile mele ajung, prin urmare, la editor deja lucrate p\n` la ultima virgul`: de obicei n-au nevoie propriu-zis de redactare sau de corectur`.

58

© Lucian Muntean

■ Gheorghe CR~CIUN Primul meu cititor s\nt – cum altfel? – eu \nsumi. Iar cititorul meu de \ncredere tot a[a. Nu e vorba aici nici de orgoliu, nici de complexe de superioritate. Pur [i simplu a[a mi se pare obligatoriu. Suf`r de o nem`surat` exigen]` – excesiv` de multe ori – fa]` de propriile mele \ncerc`ri literare. Mi-e fric` de ridicol [i cred \n construc]ia g\ndit` s`... \nfrunte timpul. Scriind, intru \n competi]ie cu con[tiin]a mea literar` de cititor-cititor, cu modelele mele de top. E adev`rat \ns` c` s\nt [i un autocititor dublat tot timpul de un cititor extern. Z`u c` nu mint: \mi respect posibilul public. N-a[ putea s` le ofer celorlal]i ceva ce nu-mi place nici mie. De aceea [i nevoia unor filtre suplimentare, a unor cititori rafina]i, de prim` instan]`, care [tiu cum se face literatura. C\nd termin o carte, c\nd nu mai pot s` duc \nainte o carte, apelez cu toat` \ncrederea la prieteni. Toate c`r]ile mele de proz` au fost citite, \nainte s` vad` lumina tiparului, de scriitori pe care \i pre]uiesc foarte mult.

Printre ace[tia, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Mircea Nedelciu, Simona Popescu, Gabriela Adame[teanu, Odile Serre, Daniel Vighi.

Observa]iile [i sfaturile lor mi-au fost \ntotdeauna de mare folos, m-au ajutat s` ajung la cea mai bun` variant` a c`r]ii pe care o aveam pe mas`. Nu

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

A N C H E T~

pot s` trec nici peste faptul c` cele patru romane ale mele publicate p\n` acum au avut parte de redactori de excep]ie: Magdalena Bedrosian (la primele trei) [i Doina Jela (la Pupa russa). Beneficiind de astfel de auspicii, am \nt\mpinat de fiecare dat` apari]ia c`r]ilor mele cu inima u[oar`, f`r` prea mari emo]ii.

driei, diagnosticul lor \mi confirm` sau infirm` temerile, \mi prescrie tratamentul de urmat, dozele de calciu, vitamine [i bun`-cuviin]` pe care, uneori, uit s` le administrez cum se cuvine. În rest, ca orice p`rinte orgolios, \mi cresc copilul dup` cum m` taie capul.

■ Mircea DANELIUC R`zvan Petrescu este primul meu cititor [i ]in \ntotdeauna cont de p`rerile lui. Nu are dec\t reac]ii admirative.

■ Filip FLORIAN Cu textele proasp`t scrise, cic`lesc doar trei oameni: pe so]ia mea, pe mama [i pe fratele meu. Am o nevoie aproape fizic` s` le [tiu p`rerea, iar, dac`-i v`d \n apele lor (nu zic mai mult), cap`t doza aceea de pace care-mi \ng`duie s` duc cartea mai departe. În timp, s-a rodat \ntre noi un mecanism tandru, lucid [i func]ional, care include de bun` seam` iubirea, o iubire uria[`, [i nu exclude spiritul critic ori libert`]ile fiec`ruia. {ansa mea cea mare e c` ei trei, cititorii ace[tia dint\i (ele [i el), au structuri, firi, priviri, halouri [i tenacit`]i diferite, a[a c` spusele lor acoper` c\t mai mult din ce s-ar putea spune. Recunosc, de obicei \mi ap`r fiecare cuv\nt, fiecare virgul`, dar \n ore sau zile, tot g\ndindu-m` la ideile [i la obiec]iile lor, ajung s` le dau dreptate \n destule privin]e. Rar sau des (e greu de m`surat), modific \n textul acela crud, din preistoria c`r]ii, dup` voia [i luciditatea lor ([i, neap`rat, ale mele). Altfel, s\nt zg\rcit \n a ar`ta fragmente din manuscris. Cred c` vremea cititului e atunci c\nd c`r]ile s\nt tip`rite.

■ Matei FLORIAN La fel cum chestiunile acelea asem`n`toare \ngerilor [i numite bebelu[i trebuie ferite de prea multe aten]ii, pup`turi [i dr`g`l`[enii str`ine \n virtutea unui proces bizar, cunoscut \ndeob[te drept deochi, tot a[a s\nt de p`rere c` un text nou-n`scut, prin urmare cu o sensibilitate sporit`, n-ar trebui s` ajung` pe m\ini \ndep`rtate sau la cheremul unor ochi prea verzi pentru a se evita, pe c\t posibil, riscul de contaminare cu acel virus al p`rerilor placide.

Consider\nd ochii c`prui ai iubitei [i ai mamei mele, [i ochii alba[tri ai fratelui meu la ad`post de orice pornire malefic`, sfaturile lor se transform`, de cele mai multe ori, \ntr-un fel de consult medical f`r` de care s`n`tatea fragil` a textului ar fi serios periclitat`. În absen]a, sper eu, a ipohon-

■ {erban FOAR}~ Nu i le dau, s` le citeasc`, nim`nui. }in\nd, \n genere, ceea ce scriu de „genul scurt“, – nu-i dificil s` le citesc eu \nsumi, cu voce tare, celui dint\i ne-„hypocrite lecteur“ al meu. Acesta e so]ia mea, adic` „cea f`r` de care“ (cum am numit-o \ntr-o dedica]ie). Ca [i \n cazul c\inelui lui Pavlov, soneria ei \mi declan[eaz`, pe l\ng`, uneori, instinctul foamei, irepresibila nevoie de lectur` a ultimului manuscris. (Continu`m s`-i spunem astfel, \n ciuda faptului c` \ndeob[te, ast`zi, se cl`mp`ne[te la computer – e drept, tot manu propria). Uneori, „irepresibila nevoie“ a autorl\cului este at\t de imperioas`, \nc\t acest auditoriu alc`tuit din, numai, o persoan`, nici nu-[i trage sufletul ca lumea, dup` ascensiunea a trei caturi, c` este „\ncol]it`“ de paginile mele. Nu-i totu[i at\t vorba de egoism \ntrasta, c\t de o ne\ncredere \n mine, de o nesiguran]` \n ce fac – c`rora ]in, de fiecare dat`, s` le pun punct ([i „bun sf\r[it“) printr-o grabnic` prim` audi]ie... }in cont, din timp \n timp, de critici (de ale ei/de ale celorlal]i); le prefer, \ns`, nu din vanitate, „aplauzele“ – care, ca [i pe histrioni, ne fac, la cap`tul lecturii, plauzibili.

■ Ion MANOLESCU În c\teva zile urmeaz` s`-mi apar` la Editura Polirom un roman de 650 de pagini, Derapaj: detectivistic à la Umberto Eco [i Dan Brown, universitar à la David Lodge, lucid \n genul Camil Petrescu [i, nu \n ultimul r\nd, cinic [i vesel \n stilul Ion Manolescu. Dup` 2 ani de lucru zilnic (care aproape mi-au ruinat s`n`tatea, via]a personal` [i func]ionarea decent` a min]ii), pot spune c` o singur` persoan` a reu[it s` m` conving` c` sacrificiul merit` f`cut [i c` publicul va pune m\na pe o carte rar`: prietena mea, Marie Jeanne. Filolog (prin educa]ie) [i PRist (prin profesie), ea a fost, \n tot acest interval, cititorul meu devotat [i competent, de sfaturile c`ruia am ]inut cont cu mare aten]ie. O lectur` final` a romanului a fost efectuat` [i de c`tre p`rin]ii mei, profesori am\ndoi: Florin [i Ioana.

C\nd intri sub lupa unui profesor universitar, critic [i istoric literar cu o carier` de peste 40 de

59

So]ia mi-a f`cut o mare bucurie r\z\nd \n hohote \n timp ce citea manuscrisul, dar m-a informat c` ceea ce o amuzase era ortografia.

Gerald DURRELL

Nu citi nici o carte care nu e mai veche de un an.

Ralph Waldo EMERSON

Cititorul ideal al romanelor mele e un catolic renegat [i muzician ratat, miop, discromat, cu defecte de auz, care a citit acelea[i c`r]i ca mine.

Anthony BURGESS

Cineva mi-a spus c` \mi cite[te de-o via]` operele.

Am remarcat c` trebuie s` fie foarte obosit.

Samuel BECKETT

A N C H E T~

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

ani \n spate, delicate]ile familiale dispar [i e[ti tratat ca oricare alt autor. Cu aceste trei perechi de ochi \n preajm`, necru]`toare cu gre[elile [i entuziaste fa]` de reu[ite, m` consider un scriitor norocos: le-am bucurat pe toate!

m` intereseaz` \nainte de a le publica. Ei s\nt publicul meu select. În ce m`sur` ]in cont de reac]iile [i de sfaturile lor? P`i, dac` a[ avea de g\nd s` nu ]in cont de sfaturi, nu le-a[ mai cere! Deci, \n m`sur` mare.

■ Ioan T. MORAR Ce s` fac, acesta era un secret, dar dac` m-a]i luat la anchetat, spun tot! Lui Mircea Mih`ie[ \i dau s` citeasc` primul, [i asta \nc` din vremea liceului. Obicei vechi pe care nici nu am de g\nd s`-l schimb. Este un om care m` cunoa[te foarte bine [i [tie cam pe unde m` pot mi[ca \n scris. Din fericire, observa]iile nu au dus la mari rescrieri, la mari t`ieturi. {i nu cred c` m` menajeaz`: s\ntem prieteni foarte buni p\n` la scris. Acolo nu ne juc`m! În afar` de Mih`ie[ mai am \ncredere \n Agopian, c`ruia i-am dat primul exemplar din Lindenfeld, \n Viorel Mo]oc, \n Alin Ionescu. Cu ei pot avea discu]ii f`r` anestezie, chiar dac` nu le-am dat manuscrise. Dar discut cu ei proiecte literare, idei, c`r]i imaginare. În privin]a poeziei, acum, cu Internetul, trimit versurile, imediat dup` ce au fost scrise, c\torva persoane, chiar din afara criticii literare. Reac]ia lor

■ Ana Maria SANDU În facultate, am mers la Cenaclul Litere al lui Mircea C`rt`rescu [i oamenii din acea sal`, unii cunoscu]i, al]ii nu, erau primii mei cititori. Mi-am luat inima \n din]i de c\teva ori. {tiam ce m` a[teapt`, la ce m` expun, dar trebuia s` trec proba de foc [i s` citesc. Mai aveam de impresionat [i c\te un b`iat... Ce nu s-a schimbat de atunci e felul \n care m` raportez la textele mele. Nu vorbesc, nu dezbat, ca [i c\nd am de ap`rat o chestie foarte fragil`, care \mi apar]ine \n \ntregime. Un fel de „via]` intim`“, de care nu pot s` fac tapaj f`r` s` devin pu]in exibi]ionist`. A[a c` lucrurile pe care le scriu nu ies pe u[a apartamentului dec\t \ntr-o form` final`. Prima dat` ajung ([i, de multe ori, \n faza de [antier) la omul cel mai apropiat de pe p`m\nt, cu care stau de vreo [apte ani \n aceea[i cas`. M` sup`r c\nd n-are timp s` citeasc` ce-i dau sau adoarme cu foile mele \n bra]e. Dar \mi spune \ntotdeauna ce-i place [i ce nu. {i, fir-ar s` fie, oric\t de \nc`p`]\nat` a[ fi, [tiu c` are dreptate [i caut solu]ii.

■ Robert {ERBAN Am avut [ansa ca tat`l meu s` fie scriitor. {i, prin urmare, \n copil`rie [i adolescen]`, c\nd „comiteam“ compuneri sau poezii, a fost primul meu cititor. Mai mult, a fost cel cu care am discutat „pe text“, deprinz\nd de la el, \n timp, o tehnic` a chiuretajului pe care o folosesc [i ast`zi. Astfel, mie mi se pare firesc s` ar`t [i altuia/altora – \n a c`rui/c`ror prietenie, spirit critic [i bun-gust cred – ceea ce scriu, \nainte de a publica \n reviste sau c`r]i. Manuscrisul volumului Cinema la mine-acas` a fost \nt\i citit de Marcel Tolcea, {erban Foar]`, C`t`lin-Dorian Florescu [i Mircea Mih`ie[, abia apoi predat C`r]ii Române[ti. Iar discu]ia cu fiecare dintre ace[ti prieteni-scriitori a fost important` pentru mine.

(Argumentele lui Mircea Mih`ie[ m-au f`cut chiar s` schimb titlul c`r]ii.) Proasp`t c`s`torit, am din nou noroc: so]ia mea, Diana {erban, este o foarte bun` poet` [i prozatoare. Ea \mi este acum primul cititor.

■ a consemnat Marius Chivu

Matei Martin

Literaturi francofone: triumful artei sau victoria sloganului?

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

DOSAR

Literaturile francofone nu [i-au g`sit un spa]iu de afirmare, cu toate c` exist` numeroase institu]ii [i politici oficiale de promovare. Marile edituri s\nt destul de selective \n ceea ce prive[te autorii francofoni, iar libr`riile nu se gr`besc s` creeze departamente specializate pentru scriitorii de expresie francez` din afara Fran]ei. Nici m`car la Paris, care pare s` fie – sau m`car pretinde c` este – locomotiva Francofoniei. Ce leag`, dincolo de limba francez`, literaturile din Québec, Mauritius, Senagal sau Antile? Cum influen]eaz` limba francez` produc]ia literar`?

În unele locuri, cum ar fi, de exemplu, Québec, limba francez` e perceput` asemenea unui obiect de cult \mpotriva domina]iei culturale [i politice anglofone. O limb` de rezisten]`, dup` cum afirm` numero[i scriitori canadieni contemporani care se simt mai apropia]i de str`mo[ii lor – fo[tii coloni francezi – dec\t de virtualii coloniali[ti culturali, americanii.

Pierre Yergeau este originar din Abitibi, o regiune anglofon` din Québec, Canada. Abitibi este – spune Pierre Yergeau – un soi de „Siberia american`“ \n interiorul unui spa]iu francofon prin excelen]`. Este, de fapt, o enclav` \n enclav`, pentru c` [i Québec este o insul` francofon` \ntr-un spa]iu anglofon. Ca scriitor, el se define[te prin opozi]ie fa]` de autorii anglofoni. Limba francez` este nu doar limba de comunicare, nu doar instrumentul s`u de lucru ca scriitor, ci [i – \n primul rînd – o surs` de identitate. Identitatea [i crizele identitare par s` fie principalele teme pentru scriitorii canadieni din Québec. Pierre Yergeau spune \ns` c` literatura anglofon` din regiunea sa are o problem` identitar` \nc` [i mai acut` dec\t literatura francofon` din Canada: scriitorii anglofoni din regiunea sa simt nevoia s` se ralieze la o re]ea mai vast`, cum este cea a literaturii americane. Canadienii francofoni, \n

15

DOSAR Jacques Chessex N`scut la Payerne (Elve]ia), \n 1934, Jacques Chessex ocup` \n prezent o pozi]ie dominant` \n spa]iul literaturii romande. A debutat cu poezie, a scris [i c`r]i pentru copii, dar cele care l-au impus cu adev`rat au fost romanele sale. Pentru L’Ogre, autorul va primi, \n 1973, Premiul Goncourt.

Expozi]ia care i-a fost consacrat` \n 2003 la Bibliothèque Nationale din Berna a fost \mp`r]it` pe [apte sec]iuni, gr`itoare pentru preocup`rile scriitorului: 1) scrierile autobiografice; 2) tema absolutului [i a religiei; 3) femeia [i erotismul; 4) ata[amentul pentru Elve]ia romand`; 5) ata[amentul pentru Fran]a; 6) fascina]ia pentru natur`; 7) texte consacrate pictorilor sau scrise \n colaborare cu ei.

Tot \n 2003 Jacques Chessex prime[te Grand Prix du langage français pentru \ntreaga oper` [i Grand Prix du rayonnement français al Academiei Franceze.

schimb, au reu[it s`-[i creeze o identitate, s` fondeze institu]ii de promovare [i deci s` \[i c\[tige o autonomie fa]` de Fran]a [i chiar fa]` de limba francez`.

O limb` generatoare de identitate…

Bine\n]eles, [i temele literare s\nt diferite: „Facem parte din acela[i ansamblu cultural, particip`m [i noi, [i ei, la ceea ce se nume[te, generic, «visul american», dar \l tr`im \n mod diferit.

Sentimentul francofonilor nu este c` devin o na]iune puternic`, ce \[i poate impune viziunea cultural`. Exist` la ei – [i numai la ei – un oarecare spirit critic“.

Pierre Yergeau a ob]inut cu romanul s`u La cité des vents (Cetatea v\nturilor) o men]iune special` la festivitatea de decernare a Premiului celor Cinci Continente ale Francofoniei. Este vorba de al patrulea volum dintr-un ciclu de romane: e povestea unui personaj, un francofon din America, un tip care se g`se[te \ntr-un spa]iu colonizat de francezi, pe malul r\ului Mississippi; e istoria \mplinirii visului american de c`tre un tip

16

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 cu o identitate tulbure, diferit` de cea a cet`]eanului american. E o poveste despre jocul identit`]ilor \ntr-un spa]iu cultural imens, un spa]iu \n care identit`]ile conteaz` mai pu]in dec\t oriunde \n lume.

Pierre Yergeau \nsu[i se vede ca scriitor francofon, dar crede totodat` c` exist` „ceva ironic“ \n aceast` sintagm` de „scriitor francofon“. În Québec, România, Vietnam sau Liban, unde cultura francez` e foarte prezent`, semnifica]ia francofoniei e total diferit`. Întotdeauna – spune el – francofonia e ceva din afara Fran]ei, dar care are totu[i Fran]a ca nucleu. „Eu, unul, m` consider scriitor francofon, apar]in periferiei, ]in de aceast` diaspor` a scriitorilor care scriu [i g\ndesc \n francez`, dar, din diverse ra]iuni istorice, se g`sesc \n afara spa]iului francez.“

...[i de modernitate Québec este doar unul dintre exemplele \n care limba francez` a contribuit la formarea unei identit`]i culturale. În alte zone, cultura francez` a contribuit la construirea unei identit`]i na]ionale. Este cazul multor state africane. Senegal este numai un exemplu: colonizarea de c`tre francezi a \nsemnat, printre altele, [i importul unor institu]ii politice, adoptarea unei etici, dezvoltarea economic` [i, p\n` la urm`, civilizarea.

Iar independen]a statului Senegal, ob]inut` dup` retragerea colonilor francezi, nu a \nsemnat o rupere de Fran]a: primul pre[edinte democratic al republicii, Léopold Sédar Senghor, a men]inut \n continuare o rela]ie privilegiat` cu ]ara f`r` de care Senegalul nu ar fi putut fi unit. El este de altfel [i p`rintele fondator al Organiza]iei Interna]ionale a Francofoniei, a entit`]ii care une[te ast`zi peste 60 de state vorbitoare de limb` francez`, de pe cele cinci continente. Înainte de a fi om politic, Senghor a fost un mare g\nditor politic: dac` vrem s` ajungem la edificarea unei civiliza]ii universale, studiul specificit`]ii tuturor civiliza]iilor, al tuturor raselor se impune – spune Senghor. Cultura neagr` se \mbog`]e[te gra]ie culturii europene care, la r\ndul ei, devine mai bogat` prin aportul culturii africane. Teoria sa, care urm`re[te parcursul de la „negritudine“ la „civiliza]ia universalului“, a avut ecouri diferite \n epoc` [i a suscitat polemici mai ales \n r\ndul sus]in`torilor purit`]ii culturii africane, a celor care contestau „falsele valori“ ale colonialismului.

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

DOSAR

Aceste situ`ri fa]` de Fran]a – fa]` de „coloniali[ti“ – au contribuit la o nuan]are a raporturilor dintre centru [i periferie.

Discursul despre Fran]a [i limba francez` nu este nici acum, la centenarul na[terii lui Senghor, unitar. Iar complexele periferiei fa]` de centru se… citesc: scriitorii de limb` francez` din culturile „mici“ vor s` publice la Paris, iar marile edituri franceze ezit` s` scoat` pe pia]` scrieri prea exotice, prea ex-centrice.

Limba francez` vorbit` / scris` \n diferitele zone ale spa]iului francofon poate devia de la normele francezei academice. Chiar [i \n ]`rile europene \n care franceza e limb` matern`, cum ar fi Belgia sau Elve]ia, limba francez` are propriile particularit`]i lexicale sau frazeologice, diferite de cele din Fran]a. De altfel, \n spa]iul

Centru versus periferie Ahmadou Kourouma este considerat ast`zi unul dintre cei mai mari scriitori africani contemporani. Originar din Coasta de Filde[, i-a fost foarte greu s` debuteze la editurile franceze. Nu doar din cauza zonei geografice neinteresante din care provenea, ci [i a limbii \n care scrie: el a „montat“ pe scheletul semantic al limbii franceze cuvinte [i expresii \n malinke, dialectul s`u matern. Romanul s`u de debut, Les Soleils des indépendences (Soarele independen]elor) a ap`rut mai \nt\i la Montréal, unde a fost [i premiat, [i de abia mai t\rziu, \n 1970, la editura francez` Seuil. Publicat` \n Fran]a, cartea a devenit un model de manual al noii literaturi africane de expresie francez`; [i tocmai metisajul lingvistic a contribuit la succesul romanului.

Naïm Kattan N`scut \n 1928 la Bagdad, unde avea s` studieze dreptul, Naïm Kattan prime[te \n 1947 o burs` a Guvernului francez, f`c\ndu-[i studiile literare la Sorbona. În 1954 emigreaz` \n Canada. Pred` la Universitatea Laval, iar din 1962 este comentator literar la cotidianul Le Devoir din Montréal.

Romancier, eseist, nuvelist [i critic, este autorul a aproximativ 40 de lucr`ri (unele traduse \n mai multe limbi), particip\nd totodat` la varii emisiuni de radio [i televiziune, \n Canada, Fran]a [i Belgia. Romane reprezentative: Les Fruits arrachés (1981), La Fortune du passager (1989), Le gardien de mon frère (2003) etc. Ultimul volum de povestiri: Je regarde les femmes (2005).

17

DOSAR Nicole Malinconi Scriitoarea belgian` Nicole Malinconi s-a n`scut \n 1946 la Neffe, dintr-o mam` valon` [i un tat` italian.

A lucrat mai \nt\i ca asistent` social`, experien]` ce-i va inspira primul s`u roman, Hôpital silence (1985). Acestuia \i vor urma L’Attente (1989), Traces (1990), Nous deux (1993, Premiul Rossel), Rien ou presque (1997) [i Da solo (1998). În 2001 \i va ap`rea volumul de povestiri Jardin Public. C\teva extrase din Nous deux au fost adaptate pentru scen`, st\nd la baza unui spectacol montat la Namur \n 1996. În prezent, Nicole Malinconi lucreaz` la Casa Poeziei [i la Muzeul Félicien Rops din Namur. francofon, limba francez` nu este nic`ieri singura limb` vorbit`. Nu e nici m`car limba de baz`.

Peste tot, franceza se altoie[te pe limbile sau dialectele locale: berbere, creole, arabe sau altele. Franceza \ns`[i s-a transformat [i a suferit muta]ii uneori paradoxale (ultima edi]ie a dic]ionarului Robert consemneaz` numeroase

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 exemple \n acest sens). Unele s\nt „naturale“ [i ]in de evolu]ia limbii, de „altoirea“ pe graiurile locale, altele s\nt artificiale. Tocmai pentru a fi exotici, unii scriitori au ales s` se joace cu sensurile, s` inventeze cuvinte. „Violen]a asupra limbii, ca participare la elaborarea ei, la evolu]ia [i \mbog`]irea ei, \ncepe prin refuzul limbii clasice, cu reguli mult prea stricte, predat` \n [coli \n detrimentul limbii vii, proprie timpului [i mediului \n care tr`im“ – scrie lingvistul francez originar din Zair, Musanji Mwatha Ngalasso. În primul r\nd scriitorii africani adopt` aceast` atitudine fa]` de limba francez`.

Nici Nabokov, scriitor de origine rus`, care a scris \n trei limbi (englez`, francez` [i german`) nu a fost bine primit de critica literar` francez`.

Ceea ce i s-a repro[at a fost \n primul r\nd stilul, maniera violent` de a folosi limba francez`. Îns` p\n` la urm` a r`mas ca un mare stilist al limbii franceze, ca unul care, prin interven]iile asupra limbii, a contribuit la \mbog`]irea ei.

Altfel stau lucrurile \n insulele Antile, unde scriitorii cultiv` limba francez` dintr-un spirit elitist, pentru a se diferen]ia de scriitorii apar]in\nd

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 grupurilor etnice creole sau hispanice. Ei au adoptat o atitudine purist`, respectuoas` fa]` de limb`, [i practic` o scriitur` at\t de \ngrijit` \nc\t – spun criticii – s\nt aproape manieri[ti.

Pe cealalt` parte a globului, \n Mauritius, Ananda Devi scrie \n francez` pentru c` numai a[a poate s` exprime ceea ce \[i dore[te. C\[tig`toarea de anul acesta a Premiului celor Cinci Continente, decernat la sf\r[itul lunii septembrie la Bucure[ti, nu se raporteaz` la limba francez` dintr-o perspectiv` politic`.

Cinci continente pe o insul` „Cred mai degrab` c` limba francez` m-a ales pe mine. Am \nceput s` scriu pe c\nd eram foarte t\n`r`, aveam pe atunci vreo zece ani. La [coal` \nv`]am simultan engleza [i franceza, ambele au fost limbile mele de lectur`. În acea vreme, habar nu aveam de importan]a limbii franceze. Eu scriam poezie [i povestioare [i, la un moment dat, mi-am dat seama c` franceza e o limb` special`.

Iar la cincisprezece ani, c\nd am \nceput s` iau \n serios scrisul, mi-am dat seama c` franceza era prima limb` \n care \mi venea inspira]ia. E o limb` care \mi permitea s` exprim ceea ce sim]eam cu adev`rat [i, \n acela[i timp, s` exprim poezia.“ Ananda Devi nu are modele \n literatura francez`. Îl admir` pe Jean-Marie Gustave Le Clézio – [i el originar din Mauritius – dar [i pe Céline, care „a schimbat fa]a romanului francez“.

Insula Mauritius are o istorie recent`. A fost colonizat` \n trei valuri succesive, mai \nt\i de olandezi, apoi de francezi [i \n cele din urm` de englezi. Francezii au adus trestia de zah`r [i sclavi africani care s` lucreze planta]iile. Dup` abolirea sclaviei, au venit englezii, care au adus muncitori din India. Ceva mai t\rziu au venit [i comercian]ii chinezi. Mauritius de ast`zi este un conglomerat de culturi, o „\ntreag` lume \n miniatur`“. Tocmai de aceea – spune Ananda Devi – Premiul celor Cinci Continente are pentru ea o valoare special`: pentru c` ea \ns`[i provine din mai multe culturi, din mai multe continente.

Un milion de locuitori pe o insul` din Oceanul Indian: proximitatea tuturor acestor grupuri, at\t de diferite, genereaz` numeroase tensiuni sociale, religioase sau politice. Scriitorul – spune

DOSAR Charles Djungu-Simba Scriitorul congolez Charles DjunguSimba (n`scut la Kivu, \n 1953) [i-a f`cut studiile literare la Universitatea din Lubumbashi, sus]in\ndu-[i doctoratul \n litere la Universitatea din Anvers. În prezent este jurnalist la Radio-Televiziunea Na]ional` Congolez` [i profesor de literatur` francofon` [i de swahili la Institutul Pedagogic Na]ional din Kinshasa. Ca scriitor, a primit mai multe burse de crea]ie (la Bruxelles, Ferney-Voltaire [i Vauvert). Este autor al mai multor volume de povestiri – Sandruma: on démocratise (1994), Conter mes mondes (2003); romane – Cité 15 (1989), On a échoué (2001); c`r]i de poezie – Kongo yetu (2000), Je connais un pays (2003) etc.

Ananda Devi – are drept misiune s` scoat` la lumin` aceste tensiuni, s` aten]ioneze asupra extremismelor de tot felul, s` se opun` diviziunii [i excluderii.

Tocmai de aceea, nici nu crede \n no]iunea de scriitor francofon. „Nu trebuie s` asociezi scriitorul cu o na]ionalitate anume sau cu o limb` anume. Limba este un instrument pe care \l utilizezi ca s` scrii.“ În ceea ce o prive[te, prefer` formula „scriitoare de limb` francez`“ celei de „scriitoare francofon`“: „|n]eleg c`, din exterior, e nevoie de defini]ii, a[a c` voi fi \ntotdeauna o scriitoare mauritian` pentru c` provin din Mauritius, [i o scriitoare francofon` pentru c` scriu \n francez`. Dar asemenea etichete s\nt, de fapt, inutile“.

Triumful literaturii sau victoria sloganului?

Conceptul de „literaturi francofone“ \nsu[i este v`zut de mul]i ca o inven]ie a Fran]ei care \n numele diferen]ei, al diversit`]ii culturale, al discrimin`rii pozitive, vrea s` ia toat` fri[ca de pe tort [i s` adopte ceea ce nu \i apar]ine. „Francofffonies“ – acesta a fost titlul sub care, la edi]ia de anul acesta a Salonului de Carte de la Paris, organizatorii au vrut s` scoat` \n fa]` diversitatea lingvistic` [i cultural` din statele

19

DOSAR Léopold Sédar Senghor Léopold Sédar Senghor s-a n`scut \n 1906 \n Senegal. Î[i definitiveaz` studiile la Paris. Mobilizat \n 1939, \n campania din Fran]a, va fi f`cut prizonier \n 1940. În 1945 \[i \ncepe cariera politic` (\n calitate de deputat al Senegalului) [i public` primul volum de poeme, Chants d’ombre. În 1960 va deveni primul pre[edinte al Republicii Senegal, func]ie pe care o va ocupa p\n` \n 1980.

Activitatea sa literar` [i politic` va fi recunoscut` printr-o serie impresionant` de premii interna]ionale. Este Doctor Honoris Causa a mai bine de treizeci de universit`]i din lume [i membru deplin sau corespondent al mai multor academii. Moare \n 2001. Organiza]ia Interna]ional` a Francofoniei a hot`r\t s` consacre anul 2006 s`rb`toririi a 100 de ani de la na[terea lui Léopold Sédar Senghor, unul dintre p`rin]ii s`i fondatori.

20

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 francofone. Nu a fost doar un efort de moment, dincolo de Salon du Livre au mai existat numeroase colocvii [i seminarii sub aceea[i egid`. „Francofffonies“ – cu 3 f – pentru a sublinia mul]imile, cantitatea de „franco-“disponibil`.

O ini]iativ` venit` de „sus“ pentru a sus]ine ce e mult [i \nc` „jos“.

Andreï Makine, scriitor rus de limb` francez`, care a participat la Bucure[ti, \n calitate de membru al juriului, la decernarea Premiului celor Cinci Continente, a spus ironic, la ceremonie, c` nu crede c` rusofonii \[i pun acelea[i probleme ca francofonii. La un moment dat \n istorie, Rusia – de fapt, Uniunea Sovietic` – a vrut s` impun` rusa drept limb` planetar`. {i nu a reu[it. Acum, ru[ii nu se mai gîndesc la r`sp\ndirea limbii lor pe cutare sau cutare continent. Ci sînt mai degrab` preocupa]i de unicitatea fiec`rui scriitor. „P\n` la urm`, Pu[kin e Pu[kin“. Pushkine, c’est Pushkine!

■

DOSAR

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

„Uneori e mai simplu s` fii african“ interviu cu Andreï Makine Pentru a publica la Paris, [i-a min]it editorul: i-a spus c` Fiica unui erou al Uniunii Sovietice e o traducere, nu propriul roman. Cinci ani mai t\rziu, \n 1995, ob]ine, cu Testamentul francez, mai multe premii literare importante, printre care r\vnitul Goncourt. Acum a intrat deja \n manuale [i dic]ionare. În dreptul numelui s`u scrie: „autor rus de limb` francez`“.

C\t de mult conteaz` pentru dumneavoastr` apartenen]a la spa]iul francofon?

Orice dezbatere despre apartenen]a sau originea unui scriitor e fals`. Scriitorul apar]ine limbii \n care scrie. Punct! Eu, unul, m` simt mai aproape de limba francez`. Dar asta nu m` transform` automat \n scriitor francofon. Desigur, [i originea e important`. Dar \n alt sens. Originile mele ruse, mentalitatea mea ruseasc`, universul meu rus se reg`sesc \n opera mea. Iar limba francez` trebuie adaptat` la acest context. În Rusia exist` realit`]i necunoscute limbii franceze, realit`]i pe care limba francez` le poate totu[i exprima. „Literatur` francofon`“ sau „literaturi francofone“?

Exist` o literatur` de limb` francez` de calitate [i o literatur` de limb` francez` proast`. Asta e tot. {i literatura bun`, [i aia proast` s\nt de g`sit at\t \n Fran]a, c\t [i \n Africa, Québec, Caraibe sau România.

Exist` un complex al literaturilor periferice din statele francofone fa]` de literatura francez`?

F`r` \ndoial`. Dar eu nu cred c` ar trebui s` existe un asemenea complex. C\nd am venit prima dat` \n Fran]a, nu m` g\ndeam c` voi scrie. {i, p\n` la urm`, dup` numeroase refuzuri, am reu[it s` public. Acum, corectitudinea politic` privilegiaz` periferiile. Trebuie s` recunoa[tem c` uneori e mai simplu s` fii african. Mie, unuia, nu \mi place deloc acest tip de discriminare pozitiv`.

Pentru c` astfel pot fi scoase \n fa]` c`r]i proaste.

Pe de alt` parte, exist` acum o mod` \n Fran]a, cu scriitorii chinezi. Unii dintre ei nici m`car nu vorbesc franceza. Exist` chiar un caz recent, al unui scriitor distins cu Premiul Femina, despre care am aflat c` nici m`car nu vorbe[te franceza.

E doar o mod` comercial`. C\nd exist` interese economice, se pot crea [i presiuni intelectuale.

P\n` la urm`, aceste literaturi periferice „copiaz`“, imit` literatura francez` sau \[i p`streaz` specificitatea?

Ceea ce numi]i „literaturi periferice“ poate fi mai bun dec\t literatura scris` la Paris. Un român, un rus, un african, care scriu \n francez`, s\nt adesea mult mai severi cu ei \n[i[i, mai autocritici fa]` de propria oper`. Ei vor face de o mie de ori mai mult efort dec\t un parizian blazat. {i vor produce o literatur` mai bun`, \n sensul clasic.

Eu cred c` marginea consolideaz` centrul.

■

21

DOSAR

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Imaginarul francofon Colocviul Mémoires et l’expérience: partager en français la diversité du monde, care a prefa]at, la Bucure[ti, Sommet-ul Francofoniei, a fost organizat de profesorul Bogumil Jewsiewicki Koss, directorul Catedrei de istorie comparat` a memoriei de la Universitatea Laval din Québec (Canada). Dup` patru zile de dezbateri docte asupra operei lui Henry H. Stahl [i a lumii rurale române[ti, asupra cadrelor memoriei [i a locurilor sale de investiga]ie \n lumea francofon`, asupra traumatismelor memoriei [i a politicilor memoriei [i patrimoniului, colocviul s-a \nchis cu o mas` rotund` dedicat` scriitorilor francofoni, la care au fost invita]i nu doar scriitori, ci [i fotografi, sociologi, antropologi din mai multe ]`ri francofone. Din România au fost \ns` invita]i doi critici literari: Simona Sora [i Ion Bogdan Lefter, paradox sesizat de mul]i vorbitori, dar [i prilej de discu]ii... critice [i comparatiste asupra particularit`]ilor literaturii române \n contextul centraleuropean.

Probabil cei mai cunoscu]i dintre scriitorii francofoni prezen]i la Bucure[ti au fost Naïm Kattan [i Régine Robin, am\ndoi venind din Québec, dar apar]in\nd altor spa]ii culturale.

Naïm Kattan, evreu n`scut la Bagdad, este romancier, eseist, autor a peste 40 de volume traduse \n mai multe limbi. Cel mai cunoscut roman al s`u, despre care a vorbit [i \n interven]ia sa de la Bucure[ti, este Adieu Babylone, carte bine primit` [i \n Fran]a, unde a fost reeditat` recent. Régine Robin, romancier`, dar [i autoare de c`r]i de sociologie [i teorie literar`, a vorbit despre noile forme de scriere a istoriei, despre propriile dificult`]i de a se apropia de anumite spa]ii tabuizate ale memoriei. În c`r]ile sale, Régine Robin s-a ocupat de „romanul etnic“ [i de raporturile \ntre scriitur` [i etnicitate, mai ales iudaitate. Unul dintre proiectele sale importante este tocmai studierea limbajului memoriei la scriitorii evrei de dinaintea

22

genocidului: Kafka, Canetti, Celan, Freud.

Congolezul Charles Djungu-Simba, poet [i prozator, [i-a \nceput interven]ia citind un poem (cu rim`) dedicat Bucure[tilor, iar fotograful [i jurnalistul brazilian Milton Guran, profesor la Universitatea din São Paulo, f`c\nd, cu rezultate surprinz`toare, istoria unei familii afro-braziliene din \nalta burghezie brazilian` a \nceputului de secol XX. Una dintre cele mai autentice interven]ii a fost cea a scriitoarei belgiene de origine italian`, Nicole Malinconi, autoarea mai multor romane, dintre care Hôpital silence a provocat un veritabil scandal medical. Despre acela[i roman \ns`, Marguerite Duras scria: „iat` o carte care va r`m\ne \n literatur`“. Nicole Malinconi, fost` asistent` medical`, a vorbit, extrem de simplu [i de aplicat, despre fragilitate [i pierdere, despre un gen de exprimare st\ngace [i despre felul \n care aceast` st\ng`cie cap`t` valen]e literare stranii. Întrebarea pe care [i-au pus-o to]i participan]ii la aceast` mas` rotund` informal` – al c`rei bilan] l-a f`cut, cu \n]elegere [i umor, profesoara Elisabeth Mudimbe-Boyi de la Stanford University – a fost, desigur, cea legat` de existen]a unui imaginar francofon. Definind memoria prin opozi]ie cu arhiva, istoria sau \nregistrarea urmelor trecutului, participan]ii au optat pentru considerarea imaginarului (francofon sau nu) ca o „interlume a imagina]iei“, o re]ea de no]iuni care ]ine laolalt` proiec]ia schematic` a lumii. Memoria acestui imaginar ar fi, a[adar, o povestire, o punere \n abis a subiectului care se construie[te fabric\nd o actualitate a trecutului [i construind un sens nou. Imaginarul francofon, pe care cel pu]in \n ultimele zile ale lui septembrie, la Bucure[ti, l-am \mp`rt`[it cu to]ii, nu e altceva dec\t povestea f`r` sf\r[it a literaturii adev`rate sau m`car a unei bune p`r]i a ei.

■

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ |n localitatea francez` Bergerac se \nt\mpl` ceva enorm de nostim: sistematic, la l`sarea nop]ii, se taie nasul statuii \n`l]ate spre gloria m\ndrului fiu al urbei, Cyrano, cel mai celebru n`sos din lume. Prim`ria – cu nenum`rate nasuri \n stoc – \l pune la loc, muzeul local a instalat camere de supraveghere, dar fanaticii nu se las`. De ce? Tot Cyrano a explicat-o, o dat` pentru totdeauna: „E cu at\t mai frumos cu c\t e mai inutil“. R. C. ■ A ap`rut la Mercure de France, \n 1965: W.B. Yeats, Enfance et jeunesse resongées (Copil`rie [i tinere]e visate iar). Dou` dedica]ii, pe primele pagini. 1) A traduc`torului francez al c`r]ii, Pierre Leyris: „Pour Cioran en amicale pensée“ („Pentru Cioran un g\nd prietenesc“). 2) „Lui R.N. (am \nlocuit numele cu ini]iale, n.m.), care cunoa[te at\t de bine arta de a fi cea mai bun` prieten` din lume, Ar[avir“.

Am g`sit-o \ntr-un anticariat, cu filele net`iate, a[adar necitit`. Nici de Cioran, care a primit-o de la Pierre Leyris, nici de Ar[avir Acterian, care a primit-o de la Cioran, nici de R.N., care a primit-o de la Ar[avir Acterian. Eu o voi citi oare? P\n` una-alta, i-am t`iat filele. D. S. ■ În Marea Britanie s-a scos la licita]ie, pentru 6 milioane de dolari, un exemplar cu coperte \n piele de vi]el din edi]ia princeps a pieselor shakespeariene.

Tip`rit` \n 1623, edi]ia princeps a ap`rut \ntr-un tiraj

12

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 de 750 de exemplare la pre]ul de 1 lir`. Pentru cei care nu [tiu, placheta Poemele luminii a lui Lucian Blaga s-a tip`rit, \n 1919, \n numai 250 de exemplare.

Dar pre]ul nu mi-l mai amintesc. M. C. ■ Din seria traduceri sucite [i f`r` nici o noim`, mai noteaz` una, drag` Leo: Breaking the Waves, scenariu [i regia Lars von Trier, a fost tradus, nici mai mult, nici mai pu]in dec\t Via]a fericit` [i binecuv\ntat` a lui Bess. E drept, Bess (Emily Watson) este eroina filmului, dar de la via]a ei [i p\n` la Breaking the Waves... R. T. ■ Acum c\]iva ani, a publicat o carte, deci este ([i) scriitor – ceea ce, probabil, l-a recomandat pentru sus]inerea unei rubrici \n revista 24-FUN, unde, al`turi de condeie valoroase, scrie despre orice-i trece prin cap. Iat` o mostr` de stil dintr-un recent articol al scriitorului Dan Chi[u: „Asta dac` nu vei fi omor\t de familie, c`ruia nu vei putea s` rezi[ti s` nu-i spui [i care familie sigur va fi mul]umit` de ce le vei oferi“.

Avem aici o v\n` narativ` c`reia, cu siguran]`, nu vei putea s`-i rezi[ti. C. P.-B. ■ Depun m`rturie c` \n luna octombrie a acestui an, scriitorul Filip Florian, asistat la cap`tul minciogului de subsemnatul M.F., a scos din apele canalului {ontea o splendoare de [tiuc` \n greutate de 4 kilograme [i jum`tate. La cap`tul acestui proces, nu at\t de \ndelungat, pe c\t de minu]ios [i tensionat, romancierul a ]inut s` invoce, \n semn de triumf, versurile c\ntecului „Fie vreme bun`, fie vreme rea, c\ini p\n` la moarte [i dincolo de ea!“. M. F. ■ În vaporetto vene]ian, care aduce la aglomera]ie cu un autobuz bucure[tean (am\ndou` fiind, p\n` la urm`, mijloace de transport \n comun), pe l\ng` zeci de turi[ti cu g\turi de girafe [i ochi oftalmici de at\ta minunat, am v`zut [i oameni care, ignor\nd orice decor exterior, citeau! Impasibili, de-a dreptul mu]i [i insensibili la frumuse]ile ora[ului, st`teau a[a, cufunda]i \n lectur`, ca pentru a valorifica timpul mort. Timp mort, de-a lungul Grand-Canalului? ~[tia da, oameni ferici]i! S. G. ■ Literatura utilitar` se diversific` [i devine tot mai subtil`: dup` Ghidul lene[ului, [i al ipohondrului, tot la Nemira a ap`rut Ghidul satisfac]iei (autor Gregory Berns). Av\nd subtitlul „Mic tratat de implinire“, acesta nu se sfie[te (afl`m din prezentarea lui \n catalogul editurii) s` pun` cel pu]in 3 \ntreb`ri esen]iale pentru omenire: „Care este sursa satisfac]iei?

Care este conexiunea dintre pl`cere [i durere? V` pute]i declara cu adev`rat satisf`cu]i?“ I. P. ■ „Principalele tr`s`turi ale stilului lui Dostoievski s\nt repetarea cuvintelor [i a frazelor, intona]ia

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

obsesiei [i cele o sut` de procente de banalitate din fiecare cuv\nt spus de la tribuna improvizat` a elocin]ei vulgare.“ Îl ador pe Nabokov c` a putut scrie aceast` fraz` (definitiv`, \n ce m` prive[te) despre autorul Idiotului...! Nedrept [i nepatriotic cu „clasicii literaturii ruse“, autorul Lolitei? Nu, c`ci iat` ce poate scrie despre un alt clasic – \n acelea[i Cursuri de literatur` rus` (recent ap`rute la Editura Thalia): „V` recomand c`lduros s` citi]i c`r]ile lui Cehov c\t mai des, [i s` visa]i cu ele c`ci pentru asta au fost scrise. Într-o er` a unor Golia]i nemernici, este foarte folositor s` cite[ti despre Davizi delica]i. (...) toat` aceast` lume cehovian` de culoarea porumbelului cenu[iu trebuie venerat`.“ Superb. a. l. [.

■ Concurs gen „{tii [i c\[tigi“ la un post german de televiziune, chiar \n timpul T\rgului de Carte de la Frankfurt. |ntrebarea este cum se nume[te poezia lui Heinrich Heine din care fac parte urm`toarele versuri: „Ich weiss nicht, was soll es bedeuten, / dass ich so traurig bin...“ Se dau [i patru variante de r`spuns: „Ielele“, „Mica Siren`“, „Nimfa“ sau „Lorelei“. Concurentul elimin` imediat din schem` „Ielele“ [i „Lorelei“, explic\nd c` nu a mai auzit de a[a ceva.

Ezit` \ntre „Mica Siren`“ [i „Nimfa“. Se hot`r`[te, \n cele din urm`, pentru „Mica Siren`“: „Am v`zut recent filmul, sigur a fost f`cut dup` textul lui Heine!“.

15.000 de euro ar fi pierdut, s`rmanul, sedus de siren`, dac` unul dintre coechipieri nu ar fi intervenit s` aleag` titlul corect. M. M. ■ Bob Woodward, celebrul jurnalist, coautor al c`r]ii care a contribuit substan]ial la procesul prin care pre[edintele Nixon a fost destituit, recidiveaz`. În recentul s`u volum State of Denial critic` administra]ia Bush jr., \nvinuindu-i pe pre[edinte [i pe apropia]ii s`i c` ar fi putut s` previn` catastrofa de la 11 septembrie [i s` ac]ioneze mai eficient ([i mai inteligent) \n folosul victimelor uraganului Katrina.

Argumentele nu s\nt noi, dar s\nt expuse \ntr-un mod categoric. Ideea c` [i cel mai puternic om din lume poate fi dobor\t de o carte i-ar putea \ncuraja pe pre[edin]ii Iranului [i ai Coreei de Nord s` renun]e la armamentul nuclear [i s`-[i cumpere scriitori. M. B. ■ Despre finan]`rile AFCN pentru presa scris` s-a discutat pe toate tonurile cu putin]`, s-a protestat vehement [i p`[unist, s-au f`cut incrimin`ri axiologice, f`r` s` se spun` un lucru simplu [i decisiv: au fost finan]`ri pe proiecte punctuale, nu pariuri eterne pe trecutul, viitorul [i prestigiul publica]iei respective. A existat o gril` \n 10 puncte [i un angajament de impar]ialitate care poate fi ac]ionat penal. At\t. S. S.

■ Din glosarul care \ncheie singurul roman al lui Orhan Pamuk tradus p\n` acum la noi, aflu c` a existat un efendi Hanbal (Ahmed bin, m. 855), socotit patronul hanbalismului, „cea mai dogmatic` [i mai rigid` dintre [colile de jurispruden]` islamic` sunnit`“, o [coal` ce „nega dreptul la opinia personal` [i la ra]ionamentul prin analogie“. Poate c` [i de-asta, pe vremea din]ilor de lapte, mai to]i am vrut s` fim folbali[ti, nu hanbali[ti. C. C. ■ „Istoria literaturii ne st` \n fa]` [i ne spune c` literatura noastr` a fost un simplu parazitism“. Sau: „Cultura noastr` a evoluat, [i-a desenat o figur` [i o stare, a devenit o colonie – o colonie a culturii fran]uze[ti“. Sau: „Va trebui s` convingem Fran]a c` intelectualice[te s\ntem o provincie din geografia ei, iar literatura noastr` un aport, \n ce are mai superior, la literatura ei“. S\nt citate din prefa]a la Imagini [i c`r]i din Fran]a de B. Fundoianu care, la vremea primei apari]ii (1921), a st\rnit scandal, polemici [i replici m\nioase din toate direc]iile. Reeditat` cu ocazia Francofoniei de Institutul Cultural Român, cartea n-a avut parte de nici o b`gare \n seam` prin presa noastr` cultural`. M. V. ■ Pe blogul de pe Hotnewes, „un blog scris de jurnali[ti, comentatori politici [i anali[ti economici“, dup` cum \l prezint` editoriii site-ului, a ap`rut hodoronc-tronc un nou blogger: scriitorul Adrian Schiop, care posteaz` un \ntreg „cearceaf“, intitulat sugestiv „ieri“, acea „literatur`“ cu care deseori \]i \ncepi ziua pentru a a-]i dezmor]i creierii [i desc\lci visele [i totul pare OK, p\n` nu-]i vine ideea n`stru[nic` s` o dai [i altora la citit. Cititorii Hotnews s\nt un pic confuzi: nu \n]eleg dac` textul e „un fel de bag`u reloaded“ sau dac` autorul e „un tudor chirila in disguise…“. Constat, cu ceva nervi, c` blogul pare \nc` o „formul`“ perfect` pentru deja sufocanta „proz` ego“, singura cu care ne l`ud`m, de altfel, \n ultimii zece ani. A. P. ■

13

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

PORTRETE INTERIOARE

Ion Vianu

O iubire platonic`: Sanda Stolojan – Constantin Noica În 2005 Sanda Stolojan, care-[i pierduse so]ul cu un an \n urm`, observ` c` sosise [i asupra ei boala care nu iart`. Nu vom avea to]i privilegiul \ncheierii socotelilor; c\teodat` intervalul impus de soart` este str\mt. Sanda publicase, \n 1996 [i 1999, fragmente din exilul parizian ale jurnalului ei. Dar ce avea mai mult la inim`, coresponden]a cu Dinu Noica, nu fusese dezv`luit. A trebuit s` se ia la \ntrecere cu inexorabilul sf\r[it. A adunat scrisorile, fragmente din jurnalul ei, c\teva comentarii sobre: Sub semnul Dep`rt`rii. Coresponden]a Constantin Noica – Sanda Stolojan (cu o prefa]` de Matei Cazacu, Editura Humanitas). O fil` \n dosarul tandru [i mi[c`tor al iubirii platonice. Într-o literatur` ca a noastr`, mai de grab` veneric`, asemenea documente ale purit`]ii s\nt rare.

Miezul rela]iei se consum` la V`ratec, \n 1971.

Dup` o c`l`torie prin Maramure[ (cu so]ii Vlad [i Sanda Stolojan mai erau Alecu Paleologu [i Nicu Steinhardt), Vlad [i Alecu pleac` la mare; Sanda, Dinu [i Nicu r`m\n la V`ratec. Doamna are pu]in peste cincizeci de ani, b`rba]ii, \n jur de [aizeci. Sufletele lor s\nt tinere, emo]iile \i st`p\nesc. Urc` la cetatea Neam]. Vorbesc ca adolescen]ii, \nsufle]it. La cin`, Noica comand` dou` sticle de Cotnari. Se trece de la melancolie la entuziasm.

Orice iubire are momentul ei magic. Într-o sear`, Dinu \i cite[te Sandei un poem pe care i l-a dedicat: „cine s-adun` cu cine, care prieten devine doi? / Sau poate f`ceam cu to]ii una, sub mirare... / poate a[adar f`ceam acum una...“. În 13 august Sanda Stolojan noteaz`: „ne plimb`m \mpreun`, \i vorbesc despre

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA mine. Încerc s` m` definesc \n fa]a lui. Ne-am a[ezat pe o gr`mad` de lemne, la malul unui p\r\u. Vreau s` fiu sincer` p\n` la cap`t... Dinu m-a ascultat \nvelit ca \ntr-o pelerin` \n faldurile f\[ului, cu ochii \n jos“. În 15 august e hramul m`n`stirii. „Ritualul – scrie Sanda Stolojan – peste emo]iile ultimelor zile, m` cople[e[te. Încerc s` lupt cu valul de senza]ii. Nu pot rezista. M` las \nvins` de ceea ce simt, fericire nesf\r[it` la care particip` [i sim]urile [i sufletul...“ Cuplul Stolojan se \ntoarce \n Parisul exilului, Paleologu este interogat de Securitate. Vremurile fiind cum s\nt, Noica sugereaz` Stolojanilor s`-[i scrie numai din c\nd \n c\nd, c\te o carte po[tal`.

Distan]a creeaz` dorul [i idealizarea. Î[i vor trimite mesaje mai lungi. În noiembrie al aceluia[i an, pariziana e din nou la Bucure[ti. S\nt constant supraveghea]i, dar \ncearc` s` reg`seasc` firul rela]iei. Cu c\t cau]i magia trecutului cu at\t \]i scap`! „Am plecat – scrie Sanda – f`r` a m` putea destinde, pentru a reg`si ritmul bucuriei adev`rate, al conversa]iilor [i al visurilor de la V`ratec“.

Se vor revedea \n Fran]a unde, ca unui bun romån, lui Noica i se „d` drumul“. Ajuns la Paris, \n 1972, nu vrea s` vad` ora[ul, numai c\]iva prieteni. „E defazat de opiniile exilului“ – noteaz` prietena lui. La plecare pl\nge, dup` ce-[i uitase valiza \n lift. ...{i din nou se reg`sesc la Bucure[ti. S\nt momente ap`s`toare. Dinu \i poveste[te cum i s-au cerut informa]ii dup` \ntoarcerea de la Paris. Este dus \ntr-o vil` somptuoas`, la B`neasa; el, cu un gest inimitabil, \[i scoate carnetul cu \nsemn`ri zilnice pe care \l cite[te, \n fa]a unui general care nu catadicse[te s`-[i spun` numele. Cum s` refaci intimitatea \n fa]a unei atari intruziuni? Se plimb`, am\ndoi, prin cartierele vechi ale ora[ului, c`ut\nd s` reg`seasc` irepetabilul, cu complicitatea „parfumurilor de trandafiri b`tr\ne[ti, de regina nop]ii... pe str`zile tot mai p`r`site...“ ...{i alte \nt\lniri urmeaz`, la Paris, unde Noica e tot mai \n contrast cu emigra]ia militant`, c\nd entuziast fa]` de apostolatul lui cultural, c\nd complet demoralizat... apoi Sanda \i trimite o culegere din versurile ei. R`spunsul filosofului nu e prea c`lduros. Poate c` asta a introdus o r`ceal` \ntre ei. Un an mai t\rziu, Dinu \i scrie o carte po[tal`: Uit`-m`, dar nu de tot. Mai trece \nc` un an. Într-o noapte, \n apartamentul parizian al Stolojanilor, un tablou greu cade din senin, sf`r\m\nd speteaza unui scaun. La ora aceea, Noica murea \ntr-un spital din Sibiu.

S` fie oare triste toate pove[tile de dragoste?

■

65

Fotografii de Rare[ Avram

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

INTERVIU

„Eu cred c` personajele s\nt mult mai interesante dec\t oamenii“ Nicolae Manolescu Este considerat cel mai important critic literar postbelic, a scris Arca lui Noe, cel mai influent eseu despre romanul românesc, este „responsabil“ pentru cea mai spectaculoas` (re)inventare a unui scriitor: Sadoveanu; la mijlocul anilor ’90 a realizat la PRO TV Profesiunea mea cultura, primul talk-show cultural de la noi. Din to]i profesorii Literelor bucure[tene, Nicolae Manolescu este cel care a creat cea mai \ndelungat` emula]ie \n r\ndul studen]ilor [i \n prezent lucreaz` la cea mai bun` istorie (critic`) a literaturii române. În 1992, a candidat pentru pre[edin]ia României din partea Partidului Alian]a Civic`. Este directorul revistei România literar`, pre[edintele Uniunii Scriitorilor, iar, de cur\nd, ambasador la UNESCO [i pre[edinte al Consiliului Na]ional de Diplome [i Titluri Universitare. Mircea C`rt`rescu i-a dedicat un frumos exerci]iu de admira]ie: „Nu-i s\nt recunosc`tor pentru nici unul din cuvintele scrise despre c`r]ile mele. Rela]ia dintre scrisul meu [i scrisul lui este cu totul secundar` [i se desf`[oar` pe terenul unui joc cu reguli dure. El este critic, eu s\nt scriitor. C\nd voi publica o carte f`r` valoare, el va spune acest lucru, [tiu asta [i el [tie c` eu [tiu. Recuno[tin]a mea, la fel de ad\nc`, la fel de limpede [i la fel de lipsit` de nevoia verbaliz`rii ca [i admira]ia, este pentru simplul fapt c` \l cunosc. C` exist` un om ca el, c` nu m` pot \ndoi de el, c` pot avea \ncredere total` \n el.“

M-am tot \ntrebat cum v-a]i sim]it \nainte de ’89 [tiind c` s\nte]i considerat cel mai important critic literar. V-a flatat, v-a iritat?

A[ min]i dac` a[ spune c` nu mi-a f`cut pl`cere, dar de iritat nu avea de ce s` m` irite except\nd, fire[te, cazurile \n care aprecierea venea din partea unor scriitori sau colegi inte-

resa]i s` o fac`. Numai c` din`untru aceste lucruri se v`d altfel.

Am fost \ntrebat de mai multe ori dac` mi-am dat seama c\t de important a fost momentul \n care George Iva[cu m-a convins s` nu fac proz`, ci critic` literar`. Dar momentele de r`scruce numai \n retrospectiv` cap`t` o anume semnifi-

67

INTERVIU

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

ca]ie. Atunci c\nd le tr`ie[ti, nu-]i dai seama.

Acele decizii nu le-am luat eu, iar despre rolul pe care l-am jucat nu s\nt eu cel mai \n m`sur` s` vorbesc, oric\t a[ fi de tentat. {i nu din modestie, ci pentru c` nu-mi dau seama. Vocea mea din interior este alta. Este ca atunci c\nd nu-]i recuno[ti propria voce \nregistrat` pe o band` de magnetofon.

Ave]i acum nostalgii?

Nu. A fost o perioad` absolut \ngrozitoare [i, cu toate provoc`rile ei pozitive, n-a[ mai vrea s` o tr`iesc \nc` o dat`.

Este critica de \nt\mpinare o meserie de sacrificiu?

Sigur c` este, dar f`r` ea nu se poate. Critica de \nt\mpinare era \n trecutul regim foarte util` pentru c` bloca accesul \n manuale [i \n canon al scriitorilor de propagand`. Estetismul nostru a ]inut la ad`post [coala de scriitorii de propagand` [i i-a impus pe cei cu adev`rat valoro[i.

Dar \n vremuri libere, c\nd nu exist` o astfel de miz` ideologic`?

Necesitatea ei se p`streaz`. Nemonitorizat`, pia]a de carte amestec` valoarea cu succesul. Editurile mizeaz` pe v\nzare, critica de \nt\mpinare ac]ioneaz` ca o fr\n`. Sigur, nu-l pot \mpiedica pe editor s` publice c`r]i proaste care se v\nd, dar \i pot sugera c` e bine s` mai publice [i c`r]i bune care nu vor fi neap`rat succese comerciale. Canonul didactic trebuie s` se sprijine pe cel critic [i nu pe v\nz`rile editurilor. Or, asta se datoreaz` trierii pe care o face critica.

Nu vi se pare c` deseori critica literar` asigur` o glorie literar` prematur` [i, uneori, chiar fals`?

Nu \ntotdeauna. S` ne g\ndim la genera]ia mea. C\]i critici au avut parte de glorie prematur` sau de glorie, \n general!? Unu, doi... {i erau foarte mul]i. {tiu critici importan]i cu glorie t\rzie, cum e Ion Negoi]escu, sau care n-au avut deloc parte de glorie, cum e Al. George. Genera]ia ’80, de pild`, n-a prea avut critici. E adev`rat c` ei au f`cut o [coal` mai bun` [i au avut multe capete teoretice – I.B. Lefter [i C`rt`rescu nu erau doar poe]i, ci [i critici –, \ns` \n afar` de Radu }eposu, de Radu C`lin Cristea, care a abandonat critica [i de al]i c\]iva critici literari optzeci[ti, n-au prea fost. Tot cei din genera]ia mea au f`cut critic` literar` \n anii ’80.

Ave]i surprize recitind acum literatura român` pentru Istoria critic`...? V` revizui]i?

O, da! În foarte mare m`sur`. A trebuit s` recitesc aproape tot [i am preluat foarte pu]ine lucruri din ceea ce scrisesem. N-am reluat dec\t din studiul despre Sadoveanu, din cele despre Rebreanu, Camil [i pu]ine altele... {i asta nu pentru c` nu am mai fost de acord cu ceea ce scrisesem, ci pentru c` altfel s-au a[ezat lucrurile \ntre timp.

Asta v-a creat frustr`ri?

Nu, pentru c` e normal s` cite[ti diferit la v\rste diferite [i \n contexte culturale schimbate.

Mi-am dat seama c` tot r`ul e spre bine.

Constr\ns dup` ’90, din diferite motive, s` abandonez Istoria critic`... [i s` o reiau abia acum, mi-am dat seama c` n-am pierdut c\t am avut, de fapt, de c\[tigat. Am \mb`tr\nit pu]in, nu mai am for]a fizic` de alt`dat` (pentru c` \]i trebuie for]` fizic` pentru o astfel de carte), dar ace[ti 16 ani au schimbat at\t de mult perspectiva, \nc\t eu citesc acum altfel nu doar literatura din comunism, dar toat` literatura.

Vi se pare mai bun`?

E alta, nu [tiu dac` mai bun`. Tudor Vianu spunea c` trecutul sufer` \n ochii no[tri un proces de masificare [i de stilizare. Masificare \nsemn\nd, \n cazul meu, dispari]ia foarte multor nume prin compara]ie, de pild`, cu indicele Istoriei… lui C`linescu. {i stilizare pentru c` lucrurile apar mult mai clare [i nu doar \n interiorul unei opere, dar [i \n rela]iile dintre autori, c\t [i \ntre epoci.

Mi-am schimbat perspectiva nu doar asupra literaturii vechi, dar, \n primul r\nd, asupra literaturii moderne. Aici e marea schimbare. De ani de zile se vorbe[te de schimbarea de canon [i de paradigm`. Aceste lucruri nu s\nt teoretice, s\nt c\t se poate de practice. Îi citesc acum cu totul altfel, de pild`, pe Ion Barbu sau pe Ion Pillat. Îl redescop`r acum pe Ion Pillat ca pe un mare poet. N-am avut acest sentiment c\nd am f`cut \n 1968 antologia Poezia român` modern` de la G. Bacovia la Emil Botta. La Ion Barbu \mi pl`cea atunci ceea ce \mi displace acum, partea ermetic`. Acum \mi place Isarl\k-ul [i asta pentru c` am ie[it eu \nsumi din zodia modernist`. Nu m` mai entuziasmeaz` poezia malarméean`, bazat` pe echivoc. Acum \mi plac, mai degrab`, diferen]ele dec\t similitudinile. Îmi plac tot mai tare autorii de secol XIX [i tocmai pentru c` ei scriu altfel. |n perioada modernist`, trecutul se recupera \n spirit nou.

68

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

INTERVIU

Caragiale, contemporanul nostru!? Nu, Caragiale nu e contemporanul nostru, chiar dac` personajele, temele, situa]iile pot fi grosso modo asem`n`toare. Adev`rul e c` nu se mai scrie teatru sau proz` a[a cum scria el. Caragiale e un scriitor din La Belle Époque. Lumea lui e departe de a fi at\t de fioroas` precum credea Eugen Ionescu c\nd o imita, \ntr-un fel, \n piesele lui. Lumea lui Caragiale e o lume frumoas`: Tache [i Mache s\nt ni[te oameni simpatici, \mbr`ca]i elegant – cu bastoane [i p`l`rii –, nu beau bere din sticl`, ci din halb` [i stau de vorb` \n superbe gr`dini de var`. Lumea lumpen-proletar` din perspectiva c`reia Caragiale a fost recuperat \n anii ’60 este cu totul altceva.

Dvs. oricum a]i avut \ntotdeauna o viziune mai senin` asupra literaturii...

Da, pentru c` eu s\nt optimist de felul meu [i destul de \ncrez`tor. Chiar credul. P\n` nu mi se face foarte serios proba c` am fost tras \n piept.

Nu \n]eleg cum libertatea de a scrie… Într-un eseu intitulat „Singur`tatea criticului de curs` lung`“ spunea]i c` schimbarea literaturii \nse[i va fi adev`rata provocare \n timp a criticului, c` e „inevitabil s` nu-]i mai «sim]i» contemporanii cu c\teva decenii mai tineri“ [i asta „f`r` s` b`g`m de seam`“. În ultimul timp v-a]i exprimat adesea critic privind literatura t\n`r`. C\t de inefabil` crede]i c` mai este judecata dvs. critic`? Nu v` sim]i]i str`in \n mijlocul noii literaturi?

Ca s` fiu onest, d\ndu-mi cu p`rerea ar fi trebuit s` fi citit mai mult din literatura t\n`r`.

N-am mai urm`rit-o, din p`cate, am citit \nt\mpl`tor sau din curiozitate. Dar a[ vrea ca \n capitolul final al Istoriei... mele s` m` ocup de aceast` literatur`, nu monografic, dar m`car centrat pe c\teva nume [i tendin]e. O s` fac acolo un pariu pe c\teva nume.

Pericolul de a pierde aderen]a la noua literatur` exist` [i e cu at\t mai grav cu c\t, de[i con[tient de risc, e posibil s` nu-mi dau seama atunci c\nd e cazul. Vine un moment \n care, evident, se \nt\mpl` ceva. Gusturile noastre se formeaz` \ntr-un anume context cultural [i e posibil ca ele s` nu mai fie, la un moment dat, \n

acord cu epoca. De aceea un critic trebuie s` se p`zeasc` a spune: „Asta nu e literatur`“. Po]i s` spui c` nu-]i place, c` nu \n]elegi, c` ai vrea altceva, dar e o mare eroare, chiar o prostie, s` spui c` nu e literatur`. În anii ’60, {erban Cioculescu a comentat \n Flac`ra dou` poezii, una de Nichita St`nescu, alta de Sorescu, [i a spus c` aceea nu era poezie.

Cu tot respectul, i-am spus: „Dvs. care l-a]i ap`rat pe Arghezi \n anii ’40 \mpotriva celor care-l acuzau de pornografie nu repeta]i aceea[i gre[eal`! Încerca]i s` vede]i c` este poezie, poate alta dec\t v` place, dar este literatur`“...

Eu pot s` m` joc acuma, s` dau dovad` de mult` generozitate [i s` spun c` s\nt \nnebunit dup` to]i ace[ti tineri, asigur\ndu-mi cumva viitorul pe termen lung. Dar ar fi o ipocrizie. Adev`rul e c` foarte multe c`r]i din c\te am citit nu-mi plac, nu le \n]eleg. Nu \n]eleg cum libertatea de a scrie – pe care to]i ace[ti tineri o au – nu a fost v`zut` ca o libertate esen]ial` de a spune ni[te lucruri importante despre ei, despre lume, despre trecut sau viitor, ci a fost \n]eleas` doar ca o sum` de libert`]i m`runte, cum ar fi aceea de a spune orice \n orice limbaj! Eu cred c` nici scriitorii genera]iilor mai vechi [i nici cei tineri nu au venit p\n` acum cu ni[te c`r]i cu miz` mare, care s` arate, de pild`, c` Revolu]ia nu a

69

INTERVIU

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

fost o glum` istoric`, ci o schimbare esen]ial` \n destinele noastre. Eu a[tept ca literatura s` fie con[tient` de misiunea ei – \n Rusia s-au scris zeci de romane extraordinare despre comunism [i despre epoca de dup` –, [i nu m` intereseaz` experien]ele sexuale ale adolescentelor. Literatura se ocup` [i de acestea [i se va ocupa \ntotdeauna, dar m` deranjeaz`, repet, lipsa de miz`. C` am dreptate este demonstrat de faptul c` ace[ti tineri nu-[i confirm` totdeauna debutul. Experien]ele lor s\nt limitate. Nu se uit` la ce se \nt\mpl` \n jur.

Poate c` acum este important` doar cartea \n sine [i nu neap`rat scriitorul care d` o oper` \ntreag`.

Asta arat` \ntr-adev`r ceva [i, dac` eu v`d corect, va fi un fenomen asem`n`tor cu cel din anii ’30. Foarte multe romane au f`cut atunci v\lv`, dar n-au mai avut c`utare dup` ’48, tocmai pentru c` erau subiectiviste [i erotice. Le-am recitit pe toate. S\nt foarte slabe. Cu excep]ia lui Blecher, a lui Holban [i a lui Eliade par]ial – Huliganii este o carte aproape trivial` –, Fåntåneru, {ulu]iu [i ceilal]i au scris romane neinteresante.

Sigur, au eliberat limbajul, tematica, au dus mai departe subiectivismul, au scos romanul de sub tiparele prozei lui Rebreanu [i Sadoveanu, au creat atunci o mare efervescen]`, dar n-au rezistat. Nu cumva [i acum, aceste prime c`r]i, care arat` o alt` mentalitate, care au detabuizat

limbajul [i tematica – ceea ce e foarte bine! –, nu cumva, peste un timp, vom constata c` aceste c`r]i nu s\nt cine [tie ce!? {i ne vom \ntoarce tot la Bunavestire [i la Lumea \n dou` zile?...

Uniunea Compozitorilor [i Muzicologilor a publicat recent lista colaboratorilor cu Securitatea. Pe c\nd [i lista scriitorilor colaboratori?

Ni s-a cerut s` solicit`m dosarele la CNSAS, al meu, al vicepre[edintelui, al secretarului [i al celorlal]i din conducere. Ceea ce am [i f`cut. Dar \n ceea ce prive[te conducerea mai larg`, Comitetul director [i Consiliul na]ional, voi cere aprobarea Consiliului s` vedem p\n` la ce nivel s` se mearg` cu aceast` solicitare. Pentru c` e absurd s` ceri dosarele a 2.400 de scriitori din care jum`tate au peste 80 de ani [i nu \ndeplinesc nici o func]ie. Cred c` trebuie cerute dosarele celor cu func]ie.

Cum vede]i acest` dosariad`?

Eu, personal, s\nt convins c` aceast` Dosariad` este Mineriada 2 organizat` de aceia[i oameni din fosta Securitate. M` uit pe listele denun]`torilor [i m` \ntreb: c\nd [tim cu to]ii c` unele dintre personalit`]ile de v\rf ale politicii noastre au fost ofi]ei – unii apar chiar \n dosarul „Dun`rea“ – [i nu ni se spune despre ei nimic, cum de apar, \n schimb, Carol Sebastian, Sorin Antohi, Eugen Uricaru, care n-au nici un rol politic [i nici func]ii publice!? Vreau s`-i v`d mai \nt\i pe cei care au comandat [i executat represiuni [i abia

70

Fotografie de Aura Christi

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 apoi pe denun]`tori, pe turn`tori. {i mai vreau s` v`d [i ce au scris ei acolo. Poate c` au semnat angajamentul de fric` [i apoi n-au f`cut nimic sau poate c` au turnat f`r` s` semneze un angajament. Nu poate fi pus totul \n aceea[i oal`.

L-am auzit pe Turcescu \ntreb\nd-o pe Mona Musc` dac` era con[tient`, atunci \n ’77, c` semn\nd angajamentul face poli]ie politic`. Dar aceast` no]iune a ap`rut abia acum, \n ’77 lucrurile ar`tau cu totul altfel. Discu]ia trebuie pus` \n context, nu e at\t de simplu. Denun]`torii s\nt, de regul`, cei [antaja]i, ei s\nt victimele.

Vreau \nt\i dosarele c`l`ilor, abia apoi [i pe ale victimelor, ale celor care nu au rezistat presiunilor sau [antajului.

Am citit de cur\nd, \n revista Memoria, un fragment din cartea lui Ion Diaconescu \n care e vorba de \nchisoarea din R\mnicu S`rat unde, la un moment dat, au fost adu[i liderii ]`r`ni[ti dup` ce au intrat \n greva foamei la Sighet. Acolo ei l-au g`sit pe Ion Mihalache, cel mai b`tr\n dintre ei, care era b`tut \n fiecare zi pentru c` refuza orice fel de colaborare. Veniser` mul]i, Petru Groza [i Mihai Ralea, s`-l conving` s` spun` c` regimul democrat-popular e cel mai bun. Ion Mihalache, octogenar [i bolnav, b`tea cu pumnii \n u[a celulei [i striga de se auzea \n toat` \nchisoarea: „S\nt Ion Mihalache! Nu vreau s` colaborez! M` bat p\n` m` vor omor\!“. Ceea ce s-a [i \nt\mplat. Ar fi fost extraordinar dac` noi to]i am fi avut t`ria lui Ion Mihalache. Dar cheresteaua din care era f`cut Ion Mihalache nu avea noduri, era perfect`. Oameni care nu au cedat au existat – Doina Cornea [i nenum`ra]i al]ii –, dar unii au cedat! Numai cine n-a tr`it atunci poate s`-[i imagineze c` lucrurile erau simple [i c` era u[or s` fii Ion Mihalache. Da, era u[or. Cu pre]ul vie]ii.

S\nte]i profesor la Literele bucure[tene, ambasador la UNESCO, pre[edinte al USR, director al României literare, pre[edintele Consiliului Na]ional de Diplome [i Titluri Universitare... Le pute]i face bine pe toate? Care func]ie v` reprezint` cel mai bine?

Eu s\nt profesor de aproape 45 de ani, iar asta e o meserie. Restul s\nt func]ii, pasagere, unele alese, altele numite. Nu reprezint` ceva esen]ial pentru mine. Deocamdat` vin la USR zilnic, iar c\nd voi pleca la Paris m` voi ocupa de institu]ie \n continuare. Celelalte nu-mi cer efort. Consiliul Na]ional se convoac` o dat` la trei luni [i voi fi \n ]ar` de fiecare dat`.

INTERVIU

Sigur c` asta \mi m`n\nc` din timp. Sper s` reu[esc s`-mi termin Istoria… p\n` mor. Am scris deja c\teva mii de pagini, problema mea e s-o termin, restul m` intereseaz` mai pu]in. Sigur c` nu mai am rezisten]a de alt`dat` s` m` a[ez la scris [i s` stau de diminea]a p\n` seara, acum am chiar nevoie s` m` \ntrerup din scris, s` mai fac [i altceva. Iar aceste „diversiuni“ m` ajut`. Eu am scris tot timpul, chiar [i c\nd am f`cut politic` [i eram mult mai ocupat, c`ci eram obligat s` umblu [i s` merg la televiziune...

Dac` am aplica criteriul literar la via]`… „Cei care v`d \n c`r]i nu v`d \n via]`, [i invers“. Cum comenta]i acest citat din Cititul [i scrisul?

Asta m` duce cu g\ndul la C`linescu [i la o „Cronic` a mizantropului“ \n care poveste[te o scen` cu un coco[ pe care \l avea \n curte [i care diminea]a, c\nd deschidea fereastra, venea la el.

Vecinul lui era \n admira]ie: „Ce coco[ inteligent!“. Dar C`linescu \i spune: „Nu e adev`rat.

Coco[ul meu nu e inteligent, e de[tept. A f`cut leg`tura dintre deschisul ferestrei [i boabele pe care i le arunc. Dac` era inteligent, [i-ar fi dat seama c` \l \ngra[ pentru c` vreau s`-l tai [i s`-l

71

■ N`scut pe 27 noiembrie 1939, la R\mnicu Valcea, Nicolae Manolescu a absolvit {coala Medie de la Sibiu, iar din 1962 este licen]iat al Facult`]ii de Filologie bucure[tene. Critic [i istoric literar, este autorul a peste 25 de volume, dintre care: Lecturi infidele (1966), Metamorfozele poeziei (1968), Contradic]ia lui Maiorescu (1970), Teme (7 vol., 1971-1988), Sadoveanu sau Utopia c`r]ii (1976), Introducere \n opera lui Alexandru Odobescu (1976), Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc (1980), O u[` abia \ntredeschis` (1986), Istoria critic` a literaturii române (1990), Dreptul la normalitate: Discursul politic [i realitatea (1991), Poe]i romantici (1999), Literatura român` postbelic` (3 vol., 2001), Cititul [i scrisul (2002), Inutile silogisme de moral` practic` (2003), Decalogul criticii literare (2006). În perioada 1992-1996 a fost senator de Sibiu din partea Partidului Alian]a Civic`, iar \ntre 1998-2001 a realizat la Pro TV talk-show-ul cultural Profesiunea mea, cultura. În prezent este profesor universitar la Catedra de literatur` român` a Literelor bucure[tene, directorul revistei România literar` (din 1990), membru corespondent al Academiei Române (din 1997), din 2002 conduce „Întâlnirile României literare“ la Clubul Prometheus, este pre[edintele Uniunii Scriitorilor (din 2005), ambasador UNESCO [i pre[edinte al Consiliului Na]ional de Diplome [i Titluri Universitare.

INTERVIU

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

fac bor[.“ Concluzia lui C`linescu este c` oamenii inteligen]i s\nt cam ton]i, pe c\nd oamenii de[tep]i s\nt foarte prezen]i \n tot ceea ce fac. Intelectualul e mai tont \n via]`, nu are prea mult` intui]ie, dac` st` at\t \ntre c`r]i, pe c\nd cel descurc`re] \n via]`, c\nd ia o carte \n m\n`, adoarme.

Un cerc vicios: cite[ti c`r]i ([i) pentru a \n]elege via]a mai bine, dar, \n acela[i timp, c`r]ile te \ndep`rteaz` de via]`...

Eu cred c` personajele s\nt mult mai interesante dec\t oamenii. Unde \nt\lne[ti \n via]` o Anna Karenina sau un Père Goriot!?

Dar unde g`se[ti \n c`r]i un Gigi Becali?

G`se[ti. Ba chiar \n literatur` el ar fi mai complex. În via]` este doar o caricatur`. Dac` aplic`m criteriul literar la via]`, atunci Gigi Becali este o parodie perfect`. Într-un roman ai g`si un Gigi Becali chiar foarte interesant. Urmatecu, de pild`, din Sf\r[it de veac \n Bucure[ti, este un Gigi Becali al sf\r[itului de secol XIX [i \nceput de secol XX. Sau Dinu P`turic`.

O ascenden]` literar` aproape nobil`...

Da, p`cat c` el n-a auzit niciodat` de ea. Gigi Becali este un epifenomen al timpului nostru, un simptom, o bub` pe obrazul epocii. Dar, ca orice bub`, o s` treac`.

Cum alege]i ce s` mai citi]i?

Citesc la \nt\mplare sau din nostalgie. Îmi aduc aminte c` n-am mai citit un anume autor [i \l recitesc. S`pt`m\nile trecute am recitit Pove[tile de iarn` ale lui Karen Blixen. Nu mai citisem Tolstoi [i am recitit c\teva dintre extraordinarele lui nuvele. Din colec]iile de la Polirom, RAO sau Humanitas pe mul]i scriitori nu-i mai [tiu [i atunci citesc cumva prin compensa]ie. A[a cum odat`, dup` 8 ani de cronic` literar` \n care citeam obligat ni[te c`r]i, brusc am sim]it nevoia s`-mi echilibrez lecturile [i m-am apucat de Teme, o serie de lecturi aleatorii [i de pl`cere. M` sufocam, \ncepusem s` m` plictisesc, \ns` cu Teme-le mi-am dus cronica literar` p\n` \n ’92.

Ce carte din literatura român` v-ar fi pl`cut s-o scrie]i dvs.?

Istoria... lui C`linescu. (R\de.) Mi-ar fi pl`cut s` scriu ni[te versuri de-ale lui Barbu sau Pillat [i c\teva romane: Înt\mpl`rile... lui Blecher [i chiar Sf\r[it de veac \n Bucure[ti, o carte uitat` azi, dar unul dintre cele mai bune romane de dinainte de perioada comunist`.

Unii nu mai au timp s` citeasc`, dvs. mai

ave]i timp s` viziona]i filme? A]i v`zut filmele tinerilor regizori, asta c` tot depl\nge]i lipsa literaturii despre Revolu]ie?

Nu le-am v`zut, dar am citit, interesat, despre ele. De altfel, niciodat` nu m-au pasionat filmele.

Poate doar \n perioada \n care ap`ruser` Antonioni, Fellini... Mai v`d c\te un serial poli]ist la televizor, dar nu mai am timp s` merg la cinema, a[a cum nu prea mai ajung nici la teatru. Tot c`r]ile \mi plac mai mult [i prefer ca \n timpul liber s` citesc la mine \n camer`, asta dac`, bine\n]eles, nu m` las` fiic`-mea.

Chiar a[a, ce citi]i \mpreun` cu fiica dvs.?

Pove[tile clasice. Grimm, Perrault, Andersen...

Andersen cel crud?

Andersen cel crud. Am scris eseul acesta \nainte de a avea copii [i abia acum, c\nd \i citesc Anei din Andersen, \mi dau seama c` am avut dreptate. M` v`d nevoit s` modific ni[te lucruri pentru c` ea nu ar putea \n]elege, de pild`, de ce soldatul trebuie s`-i taie capul babei. Ce-i f`cuse baba? El crede c` baba vrea s`-l lase \n scorbura copacului, dar pentru asta nu e nevoie s`-i taie capul. S\nt cruzimi uneori gratuite la marii povestitori. Apoi mai s\nt desenele animate de la televizor la care se uit` \n fiecare sear`, la Scooby Doo [i la altele. Are desenele ei favorite.

Asculta]i muzic`?

Din motive de acurate]e a g\ndirii, nu ascult muzic` \n timp ce scriu. Am o \ntreag` colec]ie de CD-uri de la Virgil Ierunca, Dumnezeu s`-l ierte!

De c\te ori mergeam la Paris, \mi cump`ra de la FNAC tot ce credea el c` e mai important. Era un meloman extraordinar. {tia aproape tot [i mi s-au \nt\mplat cu el lucruri amuzante. Cum nu eram at\t de bun cunosc`tor \n materie de muzic`, m` sun` o dat` [i m` \ntreab` ce fac, iar eu \i spun c` ascult concertul nu [tiu care de pian \n interpretarea lui cut`rescu [i adaug: „Pe care mi-ai dat-o tu“. {i numai ce \l aud strig\nd-o pe Monica: „Auzi ce prostii spune! C` eu i-am dat... Niciodat`! E o interpretare proast`. ~la c\nt` bine Mozart, nu Beethoven“. Probabil c` aveam CD-ul de la altcineva, dar cum cele mai multe le primisem de la el...

Dac` pentru Borges Paradisul era o bibliotec`, pentru dvs...?

Biblioteca e un paradis.

72

a consemnat Marius Chivu

■

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

C~R}I DE PLASTIC

Ioana Bot

Roman scris la volan Exist` c`r]i de memorialistic`, despre experien]ele exilului românesc, absolut fascinante prin calitatea m`rturisitoare a celor povestite. Dar nu cu fraze ca „Tino a plecat la Re[i]a cu avionul de pr\nz, Dorna a plecat la Los Angeles a doua zi“ se realizeaz` efectul de real.

Exist` romane \n care rapelul cultural interesant, rafinat, supline[te absen]a epicului, eseisticul – pe a narativului, spre bucuria unora dintre cititori. Îns` cu un dialog precum „–… Dorna, …ai auzit de Calvino [Italo Calvino, n. I.B.]? – De unde era s` aud, fat`? Eu am f`cut italiana, nu {tefan Gheorghiu, [i am mai f`cut-o [i la zi, cu coatele pe banc`, nu la seral sau la f`r` frecven]`“, n`d`jduie[ti c` este vorba despre o ironie. Cum nici nu poate fi vorba despre vreun rafinament cultural c\nd dialogului i se adaug` judec`]i ca acestea: „Eminescu [i Dante au f`cut cel mai mare bine limbii \n care au scris. Dac` era dup` Ureche [i dup` comuni[ti, tot prin h\rtoape ne-am fi poticnit… A[a se pricepeau ei \ntr-ale subtilit`]ilor lingvistice!“; sau: „S` ne \n]elegem bine, nu am nimic cu Sadoveanu, [i nici cu Arghezi… nu faptul c` au fost implica]i m` deranjeaz` pe mine. În m`sura \n care aveau talent, \i iertam, cum l-am iertat [i pe P`unescu“.

Exist` c`r]i a c`ror dimensiune etic` se construie[te bine, chiar subtil. Nu \ns` aici, \n explicit`ri (involuntare) ale mizelor reale: de la cli[eul abia observat – „Eu n-am nimic cu evreii, ba, dimpotriv`, am mare respect pentru ei…“, la adierea complotului iudeo-masonic mondial, previzibil – „Omenirea o conduce o m\n` de oameni [i m` \ndoiesc s`

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA fie americani. Tr`iesc \n America, dar educa]ia, sim]irea [i mintea li se trag de pe malul Iordanului“.

Se poate [i despre… al]ii: „Voi nu vede]i c\t de periculoas` este filozofia anglo-saxon`, cu sperietorile lor de ciori [i mon[tri. Este o cultur` macabr`, nu au nimic din solaritatea civiliza]iilor latine. De ce s` ne mir`m c` \[i caut` refugiul \n droguri?“. Pervers` etic`, s`rac` ideologie, s`rman` literatur`.

Exist` c`r]i ce reu[esc s` exprime \n chip fericit rela]ia, mereu dificil`, a omului contemporan cu sacrul. {i exist` – „lui Dumnezeu \i place ordinea, a te ruga \n grup e bine… […] Dumnezeu vrea ca tu s` ai deplin` \ncredere c` va avea el grij` de tine. }ie \]i cere doar \ncredere total` [i iubire fa]` de El; dac` \]i recuno[ti p`catele [i te rogi de iertare, te iart`…

C\nd e[ti iertat, abia atunci po]i c`p`ta via]a ve[nic`“, unde retorica prozelitismului neoprotestant reduce la t`cere nuan]a eventual`, unic`, a confesiunii unui personaj. Literatura este oblicitatea figurii, vibra]ia riscat` a discursului, esopic` prin natura ei.

Direct` este ideologia cu aspira]ii \ndoctrinante.

Dac` literatura sare mereu f`r` plas`, tezismul nu risc` nimic. El ofer` false adev`ruri („numai cine n-a vrut n-a plecat din România! Ori le era bine, ori nu voiau s` munceasc`.“) [i nostalgii acute: „Ca s` v` spun drept, m` g\ndesc c` avea dreptate [i neispr`vitul de Nicu Ceau[escu: «m` nenoroci]ilor, nici de zugr`vit blocurile pe care le-a f`cut tata n-o s` fi]i \n stare»… A[a s-a [i \nt\mplat, au r`mas \n paragin` minune de blocuri neterminate \n centrul ora[ului. În schimb, au avut grij` s` schimbe toate numele str`zilor, de asta st`team \n drum! Înainte, scuipa omul pe bulevardul Gheorghiu-Dej, avea o satisfac]ie. Acum, ce faci, scuipi pe casa regal`?“. Da, depinde de ideea de satisfac]ie a fiec`ruia. „Roman memorialistic“ inspirat din experien]a personal` a autoarei, Petra Vlah, ghid pentru cei interesa]i de emigrare, autofic]iune?… Domni]a de Zanzibar (Editura Ma[ina de scris, 2003) nu reu[e[te s` fie dec\t o lectur` descurajant`, subvertind orice urm` de credibilitate a nucleului epic. Admi]\nd c` un nucleu epic poate avea descrip]ii precum „se cunoa[te omul fin, ce fular de m`tase avea el la g\t …eh! Pariez c` [i chilo]ii de pe el s\nt de m`tase“ [i dialoguri ca „– Oricum, r`m\nem \n leg`tur`. – A[a vom face.“ Toate au o explica]ie: „Scria la volan, \n timp ce b`tea dealurile…“ Cu b`tutul e, desigur, mai greu.

■

73

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

LOCURI DE CITIT Stela Giurgeanu

Unde e[ti, Vene]ia?

La \nceput n-am crezut c` \mi va fi prea greu s` dibui r`spunsul. O credeam o vedet` facil`, u[or de abordat. Înc` de pe vaporetto, un fel de 226 vene]ian, c\nd, imuni la frumuse]ea ei [i \n ciuda aglomera]iei, oamenii citeau. St`teau f`r` grij`, care pe b`ncu]e, care \n picioare, balans\ndu-se \n trecerea molcom` peste valuri [i \ntorc\nd foile. Ca noi \n metrou (sau \n 226). Cobor\nd \ns` la „prima“, oric\t de paradoxal ar p`rea, pentru c` eram la Vene]ia, Vene]ia parc` nu mai era acolo s` o \ntreb. Alerga \n toate p`r]ile, \nghesuindu-se, laolalt` cu mul]imea de turi[ti, s` viziteze obiectivele importante, adic` cele de bifat [i fotografiat, dup` care se strecura pe str`du]ele \n]esate de magazine cu suveniruri, luat` pe sus de mul]imea dornic` s` p`streze c\te ceva din \nt\lnirea cu ea. „Î]i dau un sfat, la Vene]ia, c\nd oamenii o iau la st\nga, tu ia-o la dreapta“ [i Vene]ia \mi z\mbe[te, m`rturisindu-mi, \ntr-un final de zi, c\nd am prins-o, pentru doar c\teva clipe, la amurg, odihnindu-se \n pia]eta Goldoni, c` acum nu are timp, dar c` mai pe sear`, © Marius Chivu

24

c\nd scap` de turi[tii dornici de San Marco [i Rialto, [i de cei c`rora trebuie s` le explice (pentru a c\ta oar`??), de ce se suspina pe Puntea Suspinelor… dup` ce \i va ademeni pe to]i, prin cotloane \nguste [i magazine de suveniruri, ca o curtezan` mascat` care d` \ndeajuns de pu]in \nc\t s` vrei mai mult, obosindu-te \n a[a hal, \nc\t, la venirea serii s` nu mai fi \n stare de nimic [i s` cazi fr\nt de oboseal` \n camera de hotel, de abia atunci, pentru cei \ntr-adev`r dornici s` o vad` \n toat` splendoarea ei, \[i va scoate r\nd pe r\nd, toate m`[tile. {i-mi va ar`ta [i locurile ei preferate de citit.

O noapte la bra] cu Vene]ia {i o \ntreb doar at\t: tu unde cite[ti? {i \mi z\mbe[te [i m` ia de bra] [i m` conduce o vreme \n t`cere, aproape plutind pe str`du]ele \ntunecate [i [erpuite, p`tate doar ici [i colo cu stropi de lumin`, at\t c\t s` le fac` feerice. Deodat` se opre[te [i, f`r` s`-mi lase prea mult timp s` m` dumiresc unde am ajuns, \mi anun]`, tare [i solemn, amplificat de ecoul de noapte: „Libreria Marciana“. (Apoi am deslu[it c` \n spatele meu se afla Palatul Dogilor.)

E construit` \n secolul 16 [i Vene]ia \mi poveste[te cu m\ndrie de celebra bibliotec`, spun\ndu-mi cum c` este cea mai vestit` [i unul dintre primele „depozite de manuscrise publice din Italia. Impresionant`, at\t prin arhitectur`, c\t [i prin fondul de carte, Marciana „\ncepe“ cu documente de la 1462, c\nd Cardinalul Bessarion \i doneaz` \ntreaga sa colec]ie. E vorba de 750 de codice \n limba greac` [i latin`, 250 de manuscrise [i de celebrele incunabula, c`r]ile formate dintr-o sigur` foaie sau imagine tip`rit` (adic` nu scrise sau pictate de m\n` – Vene]ia ]ine s` sublinieze acest lucru), ap`rute \n Europa, \nainte de anul 1501.

S\nt foarte rare – \mi mai spune – [i foarte fragile, put\nd fi examinate numai de exper]i. De altfel, printre multele colec]ii care au fost donate de-a lungul tim-

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 pului bibliotecii, se afl` [i biblioteca personal` a lui Petrarca.

Biblioteca Marciana este [i cea dint\i beneficiar` a primei Legi a Bibliotecilor. Dat\nd din 1603, legea prevede „depozitarea a cel pu]in o copie din toate c`r]ile publicate vreodat` \n Vene]ia \ncep\nd cu 1603“. Ast`zi, pe l\ng` cele peste un milion de c`r]i tip`rite, Biblioteca Marciana de]ine 13.000 de manuscrise, 2883 incunabulum [i 24.055 de lucr`ri tip`rite \ntre anii 1500 [i 1600.

Cu greu, dar o facem. P`r`sim biblioteca [i ne aventur`m la o nou` promenad`. De data asta pe Riva degli Schiavoni, de-a lungul Canalului. Cam dup` o jum`tate de or` de mers vioi (pentru c` se l`sase ni]el r`coarea), am ajuns \n Parco delle Rimembranze. Aflat \n partea estic` a Vene]iei, parcul e un… simplu parc, care poate s` nu \]i spun` absolut nimic la prima vedere. Pentru Vene]ia cititoare \ns`, dup` cum aveam s` aflu, e raiul pe p`m\nt. Parco delle Rimembranze a fost construit \n memoria solda]ilor care au murit \n al doilea r`zboi mondial [i… nu [tie de ce, \n Vene]ia s\nt multe parcuri, poate chiar mai frumoase, dar ei aici \i place s` vin`, \n scurtele clipe de r`gaz, s` stea pe banc`, s` se tol`neasc` \n iarb`. E mai… departe de turi[ti.

C\t despre cafenele… \mi face cu ochiul… cic` s` m` duc la Florian… acolo venea pe vremuri ([i deseori) Hemingway, deci ce altceva mai po]i cere?

Altfel… cafenele mai retrase [i „bune“ pentru citit… nu, nu prea ai. Toate s\nt invadate de turi[ti [i, colac peste pup`z`, nici nu mai po]i fuma \n ele…

De la Goldoni la Utopia 2 L`s\nd bibliotecile [i parcurile [i cafenelele, toate la o parte, Vene]ia, tu de unde \]i cumperi c`r]ile? A! P`i \n primul r\nd mergi la „Goldoni“. Adic` pe Ca’ dei Fabbri. Acolo, la doar c\]iva metri de Teatrul Goldoni (de-aia \i [i zice a[a), dai de o cl`dire frumoas`, construit` pe dou` etaje. „Goldoni“ e cel mai tare libr`rie din Vene]ia. Bine\n]els c` aici g`se[ti de toate [i bine\n]eles c` de aici iei cel mai recente publica]ii de beletristic` [i specialitate. Dac` vrei exculsiv lucr`ri de specialitate, Vene]ia \]i recomand` libr`ria „Castello“, unde g`se[ti c`r]i despre istoria [i cultura Vene]iei. C`r]i despre obiceiuri vene]iene [i vene]ieni g`se[ti [i la „Editrice Filippi“ o libr`rie ([i editur` totodat`), afacere de familie preluat` [i continuat` din tat` \n fiu. „Ca’ Foscarina 2“ \n Dorsoduro num`rul 3259, chiar \n Campiello degli Squillini, de-a lungul str`zii ce duce la San Barnaba, are lucr`ri de IT [i

LOCURI DE CITIT

Drept. Iar cel mai fain nume de libr`rie \l are „Utopia 2“. Aflat` pe Calle dei Ragusei (\ntre Piazzale Roma [i Piazza Santa Margherita), Utopia 2 e renumit` (pe l\ng` rarele reviste de cinematografie pe care, cic`, nu le mai g`se[ti \n nici o alt` parte) pentru c`r]ile de politic` (de unde, probabil, i se trage [i numele). {i cum Vene]ia las` \ntotdeauna ce e mai bun la final, m` trage gr`bit`, pentru c` noaptea e deja pe sf\r[ite, pe str`du]a perpendicular` cu Calle Seconda dei Saoneri, \nspre „Tempio di Iside“. „Trebuie s` o vezi… cea mai neobi[nuit` libr`rie“ [i, morm`ind ceva ce aducea a incanta]ie str`veche, \mi deschide, \n toiul nop]ii, larg por]ile libr`riei ciudate. În`untru, t`cere [i un miros necunoscut. Pe rafturi, oarecum suspect de frumos aliniate [i cumin]i, c`r]i t`cute [i misterioase.

Du-te, du-te, mai aproape, mai aproape, [i Vene]ia m` \mbie mieros, v`z\ndu-mi sfiala. {i m` apropii, la \nceput, ni]el tem`toare, dup` care m` relaxez, pe m`sur` ce le deschid [i \ncep s` le r`sfoiesc, tol`nidum` pe jos, \n mijlocul lor. Deodat` toate c`r]ile de magie alb`, de magie neagr`, manualele de art` ezoteric` [i lucr`rile despre cultele unor lumi de mult apuse, copertele ro[ii ca focul sau negre ca noaptea, din care ]\[neau f`r` nici un fel de rezerv` de fe]e str`ine, m`[ti cu r\njete [i semne oculte, toate \ncep la un semn s` danseze \n jurul meu, din ce \n ce mai aprig [i mai str\ns, [i mai str\ns… p\n` ce m-am trezit, din nou [i f`r` s`-mi dau seama, \n Piazza San Marco…

Vene]ia sur\dea. R`s`rea soarele [i sim]eam o oboseal` cum rareori sim]isem p\n` atunci. I-am mul]umit [i i-am urat somn u[or, c\nd m-a condus la vaporetto. Mi-a f`cut cu ochiul: care somn? Primii turi[ti se iviser` deja pe chei.

■

25

© Marius Chivu

PROFIL

„Mi se pare c` scrisul e un desen frumos...“

Fotografii de Rare[ Avram

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Stela Lie artist plastic [i ilustrator de carte Flori, fluturi, ceainice, copii, cutii de bomboane, juc`ria-care-spunea-minciuni, ibrice, m`celarulcare-deschide-u[a, Burattino, Sf\ntul Nicolae, p`ianjenul C`]`rici, felicit`ri de Cr`ciun, carteaobiect [i obiectul carte, „kitsch is seen by a child and painted by an adult“... În camer` apare o pisic` care are obiceiul s` se v\re \n gen]i [i saco[e [i s` adoarm` acolo. Poarta e p`zit` de c\inele vecinilor care nu se d` la o parte, trebuie s` faci un pas mare ca s` treci peste el. Dintr-un desen, r\de [mechere[te Iepurele Alb din Alice al unei studente. „Mor dup` el!“ – spune Stela. Fursecurile de trei feluri din farfurie s-au luat la har]` din te miri ce. A[a cum m` a[teptam, dialogul cu Stela Lie devine unul vizual, mai ales c` \n tot acest timp r`sfoim c`r]i [i spunem fr\nturi de pove[ti.

Frazele neterminate se transform` \n \nceputuri de desene. Pe coli A 4, \n culori acrilice. De vin` e [i spa]iul, casa-atelier. Stela Lie a \nfiin]at \mpreun` cu studen]ii ei, fo[ti [i actuali, Clubul Ilustratorilor Aproape Nepublica]i. De ce „aproape“? Pentru c` pe-atunci, ea era singura publicat`. Prima expozi]ie: „Imagini care spun pove[ti“. „Dup-aia am devenit legali [i ne-am numit Clubul Ilustratorilor. Punct.“ Vorbim despre ilustra]ie? „M-am tot g\ndit c` m` vei \ntreba chestia asta... cum am ajuns la ilustra]ie de carte?“ Pentru c` a absolvit sec]ia de grafic` a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucure[ti, pentru c` a avut teme la [coal` legate de ilustra]ia de carte [i pentru c`, dup` ce a terminat facultatea, \n 1985, [i primise deja clasica reparti]ie, la o cas` de cultur` din Curtea de Arge[, unde vindea bilete la spectacole [i de fapt

62

nimeni nu avea nevoie de ea acolo, „o perioad` at\t de \mb\csit`, \nc\t nici nu vreau s` mi-o aduc aminte“, a \nceput s` se \ntrebe „din ce Dumnezeu voi tr`i de acum \ncolo? Din ce o s` scot un ban? {i mi-am zis, hai s` \ncerc cu editurile!“. Prima op]iune era Ion Creang`, de altfel [i singura editur` pentru copii. „Erau c`r]i pentru copii foarte frumos ilustrate, dar era cu monopol. Adic` existau doar c\]iva ilustratori care erau publica]i. L-am cunoscut pe Silviu B`ia[, cumva. Nu cred c` exist` ilustrator pentru copii mai bun dec\t el \n România, nici \n ziua de azi. A f`cut ilustra]ii pentru Bertoldo [i Bertoldino, pentru c`r]i cu care genera]ia mea a crescut. Un om cu o imagine modern`, amestecat`, colaj de tehnici, de imagini...

El era prezent pe pia]`. {i \n afar` de el, nu erau multe nume.“ A[adar, s-a dus la Editura Ion Creang`, a primit un manuscris, a desenat, [i-a pierdut vremea [i cam at\t.

P\n` la urm` prima ei carte publicat`, una de colorat, a ap`rut la Editura Sport-Turism. N-a mai urmat nimic. „Noroc cu Revolu]ia!“.

La \nceputul anilor ’90, Stela Lie l-a cunoscut pe Cristian Popescu [i crede c` datorit` lui a \nceput s` ia \n serios ilustra]ia de carte. Mai \nt\i a fost revista 90, „nu [tiu cine [i-o mai aduce aminte“, un supliment al Luceaf`rului. „Cristi Popescu, Lucian Vasilescu, Aurelian B`dulescu, Dan Silviu Boerescu, erau to]i acolo... Un fel de ga[c`. Iar suplimentul era plin de desene! Vroiau mult` imagine... de unde scriitorii vor \ntotdeaua text mult [i pu]in` imagine... ei vroiau invers! Banii? Mare lucru nu primeam, dar eram mul]umi]i c` revista apare... p\n` c\nd domnul Ulici a considerat c` totu[i e cam prea mult` ilustra]ie!

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 Costau zincurile, c` pe vremea aia se tip`rea a[a!“ Apoi, au fost Stela Lie [i Arta Popescu. „Eu am avut norocul... nu [tiu, de ce-o fi avut at\t de mult` \ncredere \n mine?... de a-i ilustra cartea.“ Au colaborat foarte bine, a l`sat-o s` deseneze ce a vrut, cum a vrut. „Îmi imaginam cum ar fi desenat el, dac` ar fi desenat. Asta era pe atunci teoria mea! Eu cred c` scriitorii au ni[te imagini \n cap [i din cauza asta nu se \n]eleg de multe ori cu ilustratorii. Iar faptul c` el avea at\ta \ncredere \n mine, m` [i obliga...“ Tace. În acel moment, pisica alb` cu pete negre, parc` avea [i unele ro[cate, intr` \n scen` [i \ncepe s` cotrob`ie prin geanta \n care Rare[ \]i ]ine aparatul foto. „Vezi c` o s` se bage acolo [i n-o s` mai ias` prea cur\nd!“ R\de. O umbr` discret` a trecut pe l\ng` noi.

A publicat dou` c`r]i de colorat la Timi[oara. Apoi a f`cut ilustra]ii de manual pe care nu le-ar mai ar`ta acum nim`nui, la Editura Didactic` [i Pedagogic`. „Din alea de ]i se cere s` faci multe, repede [i ies prost. O triste]e!“ În 1993, a cunoscut-o pe Oana Gruenwald, directoarea Centrului de Carte German`, care organizase una dintre primele expozi]ii legate de text [i imagine, \n spa]iul de la Institutul Goethe. A prezentat c\teva lucr`ri. Apoi, a f`cut coper]i la Editura Humanitas. Cu cei de aici s-a \n]eles bine \n privin]a con]inutului. În plus, pl`teau decent. A colaborat cu Adina Kenere[ la Editura Compania. „Au fost rela]ii bune, dar nu de durat`. S-au terminat brusc [i n-au continuat niciodat` dup` aceea. De ce se \nt\mpl` asta? Habar n-am! Editurile au \nceput s`-[i angajeze graficieni. E mai simplu a[a, s` pl`te[ti un singur om.

Eu n-a[ putea s` m` angajez undeva. În primul r\nd, ca stil de via]`. Cred c` pentru nimeni nu-i bine.“ Se poate tr`i din ilustra]ie de carte? „P`i, doar dac` te angajezi la o editur`, cu un salariu fix, cum spuneam mai devreme. Ca freelancer, nu!“ Dar ca freelancer nu avea nici un reper. A trebuit s`-[i fac` singur` „tarifele“. „M-am dus la revista Academia m`micilor [i m-au \ntrebat: la ce tarife lucra]i? În func]ie de ce s` zic, \n func]ie de complexitate? De ata[amentul meu fa]` de lucrare? Cum s` calculez? {i am a calculat dup` dimensiune, c` n-aveam cum altfel, adic` A4, A5, A6. {i uite a[a mi-am f`cut eu ni[te tarife!“ Text [i desen „Chiar din perioada \n care colaboram cu Cristi Popescu, \mi pl`cea s` scriu pe lucr`rile mele. Texte mici. Citate, textele mele, textele lui... cuvinte care \mi treceau prin fa]a ochilor \n via]a de zi cu zi. Îmi

PROFIL place s` scriu din cauza con]inutului, dar [i din cauza formei. Mi se pare c` scrisul e un desen frumos, c` are calitate de imagine [i valoare plastic`. Scriam pe lucr`ri tot timpul [i a[a am legat ilustra]ia de scris [i de arta mea.“ Orice text poate fi „ilustrat“? „Depinde. S\nt texte care te ajut` «s` vezi», texte care nu. De exemplu, Salinger. Îmi place de mor, am crescut cu Salinger, l-am citit [i pe fa]` [i pe dos, dar n-a[ putea s` desenez nimic pe l\ng` el, vizavi de el, nicicum. Nu-l v`d.“ Totu[i, orice text poate fi „ilustrat“? „În vara asta, timp de aproape o lun`, am lucrat la ilustra]iile unui viitor manual de supravie]uire, pentru copii. Adic` desene despre incendii, cutremure, accidente industriale, terorism. P`i, dac` am putut eu s` fac desenele alea [i s`-mi [i plac`, ajung la concluzia c` se poate ilustra orice text! M` inspir` \ns` anumite texte care \mi spun mie ceva, mie cu trecutul [i cu cultura mea!“.

Un autor care o inspir`? Petre Stoica. „Un poet bun. Îmi place foarte mult [i m` impresioneaz`.

Poate [i din cauza faptului c` e b`n`]ean ca [i mine.

Cu c\t trece timpul [i cu c\t s\nt mai plecat` din Banat, patriotismul meu local cre[te.“ Tabieturi? Cite[te \n pat. Seara. {i se fere[te de televizor. Ca s` poat` citi.

Clubul Ilustratorilor Aproape Nepublica]i

La \nceput a fost Clubul Ilustratorilor Aproape Nepublica]i. Pentru c` Stela Lie era singura oarecum publicat`, iar ceilal]i, studen]ii ei mai vechi [i mai noi, nu erau deloc publica]i. Dup` ce asocia]ia a fost \nfiin]at` legal, pentru ca numele s` nu fie prea literar, a devenit Clubul Ilustratorilor. Punct.

De fapt, e un fel de [coal` de ilustra]ie de carte.

Prima expozi]ie, de la Galeria Simeza, s-a numit „Imagini care spun pove[ti“. „Nu le-am zis ilustra]ii. Pentru c` aici e o problem`. În fond ce e aia ilustra]ie? Erau posibile ilustra]ii, imagini care povesteau pe l\ng` un text, ca suport pentru un text...“ Au expus la fiecare t\rg mare de carte. La Bookarest, la Gaudeamus. „Anul trecut, la Bookarest, am fost trecu]i \n program cu o manifestare numit` \nt\lnire cu editorii. S-a anun]at [i la difuzor. Ca s` vad` ce facem noi, ca s` discut`m \mpreun` care e situa]ia ilustra]iei. N-a venit nici un editor \n galerie! Nici m`car unul!“ Nu s\nt interesa]i? „Merge [i f`r`! De v\ndut c`r]ile se v\nd, de ce s`-]i complici via]a? Hai mai bine s`-]i ar`t desene!“ S\nt \mpr`[tiate pe jos pentru c` s-a apucat „s`

63

PROFIL

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

fac` inventarul“. „Resturile“ ultimei expozi]ii din Elve]ia. De ce „resturi“? Pentru c` au [i v\ndut acolo. „Albume“ cu desene, de diferite dimensiuni. Oracole.

BD-uri underground pentru adul]i. Colaje de imagini, desene suprapuse peste fotografii. „Scufi]a Ro[ie“, o miniatur`, s-a v\ndut la C`rtur`[ti cu peste o sut` de mii. Jurnale ilustrate. Volume poli]iste.

Varia]iuni pe teme clasice sau pove[ti personale. „Po]i s` le spui c`r]i? Noi nu [tim cum s` le spunem... Po]i s` le spui caiete? Un corp de texte [i imagini. Pentru o pictur` \]i trebuie p\nz`, culori, nebunii... Uite ni[te obiecte artistice care \]i s\nt foarte la \ndem\n` s` le faci! Mai ales \n ziua de azi c\nd po]i s` le [i multiplici.

Hai s` le zicem c`r]i!“ În Elve]ia, expozi]ia a fost g`zduit` de o mic` libr`rie care avea ata[at` [i o galerie de art`. C`r]ile le-au pus pe o sc\ndur` lung` [i joas`. Pe pere]i erau [i vreo zece lucr`ri \nr`mate, tot „ilustra]ii“. „A fost foarte bine primit`. Oamenii au intrat ca la pescuit [i au \nghi]it momeala, erau gr`mad` pe sc\ndura aia ca s` vad` ce [i cum... N-au fost v\nz`ri mari, \ns` suficient de bune ca cei de acolo s` ne invite s` mai expunem [i anul viitor.“ Între timp, au scris [i la Institutul Român de Cultur` de la Vene]ia. Dac` ar fi de acord s` organizeze o expozi]ie acolo [i, dac` se poate, chiar \n perioada T\rgului de Carte pentru Copii de la Bologna, ca s` mearg` [i ei, s` arunce o privire. Au zis c` da. T\rgul de la Bologna e visul oric`rui ilustrator de carte. Aproape to]i tinerii care studiaz` ilustra]ie \n Europa se duc cu mapele subra] [i bat standurile. „În afar` de faptul c` e[ti \ncurajat s` ar`]i lucr`rile tale

editorilor, exist` [i un spa]iu \n mijlocul t\rgului, un perete mare, unde po]i s` expui c\te un desen, al`turi de datele tale de contact. De cele mai multe ori se \nt\mpl` s` ias` ceva! Aici, \n România, mi se pare c` n-au nevoie de noi [i d-aia nu iese nimic!“ Vorbim despre art`?

Adic` despre lucr`rile ei, altceva dec\t ilustra]ie.

R\de. „Arta“ e o conven]ie. Multe din lucr`rile „artistice“ pot fi [i ilustra]ie, iar ilustra]ia poate fi considerat` art`. Unde e grani]a? „Cu privire la lucr`rile mele mi se repro[eaz` c` am un soi de naivitate. Nu m` influen]eaz` desenele f`cute de copii, naivitatea asta vine de la amorul meu fa]` de kitsch.“ E atras` de kitsch, de lucrul manual, de [tergarele grotesc desenate [i apoi cusute, de prin casele de la ]ar` – „Gospodina c\nd e bun`, rostul casei merge strun`!“ –, le colec]ioneaz`. {i-a format un stil foarte personal, greu de \ncadrat undeva. „Problema mea cu ilustra]ia de carte este c` nu cred c` aici am \nc` un stil. La asta lucrez. De asta m` bucur atunci c\nd am o comand` mi[to care \mi permite s` \ncerc s` lucrez la stilul meu. Dac` prime[ti un manual de limba german`, de pild`, e mai greu s`-]i dezvol]i un stil. Înve]i din comenzile pe care le ai, mai ales dac` mai po]i s` [i alegi, dar nu s-a pus problema p\n` acum.“ Lucreaz` destul de haotic. În nici un caz zi de zi, cum crede c` ar fi bine. Pentru c` nu are timp. {i pentru c` nu are un atelier care s` o oblige s` lucreze. „Cred c` `sta e unul dintre motivele pentru care mi-am dezvoltat toat` imagistica asta a mea! Ce lucrez eu pentru mine are de-a face cu casa, intimitatea, domesticul, femininul, adic` dac` tot lucrez aici, din cas` mi-am f`cut subiectul [i gata! S\nt [i femeie, de ce s` nu-mi asum [i chestia asta c` da, g`tesc, sp`l, calc. {i mi-am [i indus c` dac` fac cur`]enie, de pild`, asta e un fel de preambul al lucrului meu artistic!“ Dar, hai mai bine s` mi-arate desene! Ibrice, ce[ti, flori, samovare, cutii de bomboane mentolate contra tusei. Toate au un soi de nostalgie – sau doar mi se pare mie – a unei vie]i netr`ite \ntr-o cas`-poveste unde fursecurile de pe farfurie se iau la har]`, pisica doarme \n geanta lui Rare[, c\inele vecinilor nu se d` dus de la poart`, cineva tot \[i face de lucru de vreo or` pe acoperi[, „fluier` \ngerii“!

■ Adina Popescu

64

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

D E C U PA J E

dintr-o foarte bogat` serie. Charles suprapune figura [i corpul Emmei peste acelea ale Mariei, \nt\ia femeie din via]a lui (Emma va fi a treia). Maria \nseamn` [i fantoma tinere]ii, tinere]e pierdut` odat` ce se \nsoar` cu uscata [i ciol`noasa Héloïse, v`duva unui anume Dubuc. Héloïse moare \n mai 1836, ceea ce \i \ng`duie lui Charles s` se c`s`toreasc`, un an mai t\rziu, cu Emma. Nu-i e u[or s` se debaraseze de trecut, mai ales c` Charles nu este \n stare s` alunge amintirea nop]ilor, „animalice [i violente“, tr`ite al`turi de Marie. Ca s` fim mai preci[i, Bovary sufer` at\t de ejaculare c\t [i de \mb`tr\nire precoce. N-are dec\t 25 de ani, dar p`rul \i e tot mai alb [i cade \n smocuri. C\t despre pl`cerea sexual`, Billot ne poveste[te c` „\[i d`dea drumul c\t mai repede“. În definitiv, Billot spune ceea ce Flaubert nu putea (nu \ndr`znea?) s` scrie.

Simbolurile se insinueaz`, se acumuleaz`, se disperseaz`, se deschid interpret`rilor psihanalitice. Voi men]iona, rapid, tema s\ngelui, semnele falice, obsesia castr`rii. Doar c\nd o asist` la na[tere, Bovary o posed` realmente pe Emma, are impresia c` a f`cut-o s` juiseze. Emma, \ns`, are primul orgasm un an mai t\rziu, f`c\nd amor cu Charles, dar g\ndindu-se la... Léon.

Convins c` nu va putea satisface dorin]ele femeii sale, lui Bovary \i vine ideea s` o iubeasc` prin intermediar. Voyeur a fost de la bun \nceput. S` prive[ti f`r` s` fii v`zut, de acord, dar de ce s` nu pui \n scen` adulterul pentru a-l controla mai bine?

Cum Emma are „l’amour nomade et le désir myope“ (superb spus!), Charles o va ajuta s` ajung` \n bra]ele lui Rodolphe [i Léon. Opera]ia – ratat` – pe piciorul chircit [i str\mb al lui Hippolyte, b`iatul de la han, este ultima tentativ` pe care Charles o face pentru a \nvinge impoten]a: obligat s` amputeze piciorul t\n`rului, Charles [tie c` nimic nu va putea reproduce [i \nlocui „suple]ea membrului absent“. Emma se \mboln`ve[te de sifilis (precum Flaubert, [i aici \n]elegem mai bine acel „Madame Bovary, c’est moi“...). Bovary o \ngrije[te cu devotament, se bucur` apoi c\nd Emma \l reg`se[te pe Léon, \i p\nde[te, e un voyeur fericit, e „demiurgul clandestin“ al pl`cerilor so]iei sale. {i asta pentru c` – noteaz` Charles \n jurnal – „ea are drept la pl`cere a[a cum eu am drept la fericire“...

O carte briliant`, seduc`toare prin inteligen]` [i subtilitate. {i care se las` citit`. Ca un roman.

Alexandru C`linescu

Via]a lui Charles Bovary Nu doar Emma Bovary a fost „victima“ lecturilor. Romanul lui Flaubert a provocat tot felul de fantasme [i a inspirat numeroase pasti[e, parodii, relu`ri, varia]iuni, replici [i continu`ri. În ce m` prive[te, nu cuno[team dec\t povestirea lui Woody Allen [i romanul lui Jacques Cellard, Emma, oh!

Emma! (Balland, 1992), acesta din urm` de o remarcabil` inventivitate narativ`; autorul o salveaz` pe Emma de la moarte, l`s\nd-o s` tr`iasc` lini[tit \ntr-un bordel de lux, unde calit`]ile ei s\nt apreciate la adev`rata lor valoare. Aflu acum c` exist` – de exemplu – un Domnul Bovary de Laura Grimaldi (1995), o Doamna Homais de Sylvère Monod (1998), o Fiica Emmei de Claude-Henri Buffart (2001) [i chiar Strip-tease-ul Doamnei Bovary de Paul Bouissac (2004).

Cartea lui Antoine Billot, Monsieur Bovary (Gallimard, 2006), con]ine zece caiete manuscrise despre care autorul pretinde c` le-a g`sit \ntr-un pod. Totul pleac`, de fapt, de la faimosul „noi“ ini]ial al romanului flaubertian („nous étions à l’étude, quand...“). Ar fi vorba, a[adar, de un alt „martor“ care [i-a propus s` povesteasc` propria versiune a faptelor. Acest martor, dup` toate aparen]ele un apropiat al lui Bovary, ne restituie [i fragmente din... jurnalul (!) lui Charles: ei bine, so]ul doamnei Bovary era – s` vezi [i s` nu crezi! – un bun scriitor...

Povestirea demareaz` cu prima \nt\lnire dintre Emma [i Charles, cu episodul crava[ei pe care acesta o uit` (se preface c` o uit`?) \n casa familiei Rouault: crava[a – primul simbol falic, primul

26

■

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

L I T E R AT U R ~

mereu ca singura certitudine existen]ial`, corpul nu este interesant pentru Gheorghe Cr`ciun nici pentru materialitatea, nici pentru pl`cerile sale. La fel ca prozatorul, diaristul este preocupat de senzorialitatea c\t mai rafinat` a trupului (cu o aten]ie special` pentru olfactivitate): „de fapt, nu trupul m` intereseaz`, ci expresia lui, felul lui de a fi viu, carnea care produce ceva, o senza]ie. O senza]ie mi se pare \ntotdeauna, atunci c\nd o con[tientizez, mai inexplicabil` dec\t un g\nd“. Urm`rind, \n fond, aceast` inefabil`, maniera \n care trupul tr`ie[te \n lumina con[tiin]ei, autorul face observa]ii interesante despre percep]ia fizionomiei proprii, despre frumuse]ea feminin` sau despre centrul trupului care „nu este mintea, nu este inima, nu este sexul. Centrul trupului poate fi uneori o durere de m`sea, un picior amor]it, o amintire ru[inoas`, o speran]` vag`, spaima, crisparea, emo]ia etc.“. Ceea ce centreaz` [i, foarte adesea, descentreaz` corporalitatea pare s` fie \ns`, \n cazul particular al autorului, scrisul.

Tema major` a jurnalului, scrisul, beneficiaz` de investiga]ia cea mai complex`, fiind v`zut \n rela]ie nu doar cu biologia, ci [i cu moartea, boala, morala, spiritul, bovarismul etc. Protector [i suicidar, actului scriptural \i s\nt consacrate pagini acute, \n care i se divulg` natura contradictorie: „Scriu pentru a \nlocui continua mea nebulozitate interioar`, dar scrisul nu poate \nlocui nimic. Scriu pentru a nu deveni o brut` mecanic`, dar scrisul \mi r`scole[te instinctele. Scriu pentru a m` ap`ra de propriile mele pulsiuni, dar scrisul \mi aduce o frustrare [i mai dureroas`. [...] Scriu pentru c` vine moartea, o presimt [i-n unele st`ri o doresc. Scriu [i pentru c` nu mai pot iubi sau pentru c` mi-e ru[ine de mine. Scriu ca s` pot s` tac [i mai mult [i de fapt st\rnesc \n jurul meu o g`l`gie uscat`, de care nimeni nu are nevoie. Scriu pentru c`, de multe ori, m` simt idiot, incomplet, un ins care nu-[i merit` pedepsele, un ins anulat de c`r]ile altora. Scriu pentru a reg`si via]a, dar via]a nu e de reg`sit prin scris“.

Foarte legat de propria interioritate [i obsedat de autenticitatea experien]ei personale, un senzitiv torturat de idei, Gheorghe Cr`ciun este – paradoxal – tentat de expresia generalizatoare [i aforistic`. Aceasta, ca [i rarele nota]ii despre textele \n lucru fac din Trupul [tie mai mult un jurnal mai cur\nd de idei, dec\t unul de crea]ie; e adev`rat, un jurnal foarte dens, un document pre]ios despre condi]ia scriitorului, dar [i despre via]a l`untric` a omului de ast`zi care se confrunt`, la marginea neurasteniei, cu precaritatea trupului s`u de fiin]` unic`, foarte singur` [i muritoare.

■ Sanda Cordo[

Un inventar de fisuri Gheorghe Cr`ciun, Trupul [tie mai mult.

Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000) Colec]ia „Odiseu“ Editura Paralela 45, 2006

15 lei

Eseist, publicist [i teoretician al literaturii (autor, \ntre altele, al volumelor Introducere \n teoria literaturii, 1997; Aisbergul poeziei moderne, 2002), prozator \nainte [i mai presus de toate (Acte originale/Copii legalizate, 1982; Compunere cu paralele inegale, 1988; Frumoasa f`r` corp, 1993; Pupa russa, 2004), Gheorghe Cr`ciun public` – duc\nd mai departe o linie a confesiunii deschis`, de altfel, \n Frumoasa f`r` corp – un jurnal: Trupul [tie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa. Volumul cuprinde \nsemn`rile scriitorului ]inute, \ntr-un ritm fluctuant, \n perioada 1993-2000; acestea \nglobeaz` pagini din c\teva agende mai vechi (19741977) [i s\nt \nso]ite de c\teva note din perioada preg`tirii pentru tipar (2004-2006), ceea ce creeaz` un interesant efect al etaj`rii [i bifurc`rilor temporale.

Redactat cu inten]ia de a fi \ncredin]at tiparului, jurnalul exclude programatic o gam` foarte larg` de experien]e [i tr`iri: „mi-am impus s` nu scriu despre familia mea, despre dilemele mele de eseist, despre obsesiile mele sexuale, politice, culturale, didactice, cotidiene, despre dorin]a de a m` exila \n alt` ]ar`, despre continua lips` de bani, despre frivolit`]ile mele de cafenea etc.“. R`m\ne, astfel, un jurnal auster al interiorit`]ii dintr-o perioad` de „criz` perpetu` [...], dac` astfel se poate numi o mizerabil` stare de ne\mp`care cu tine“. S\nt, \n schimb, \nscrise aici teama de timp [i, mai ales, de boal` [i de \mb`tr\nire, oboseala, tracas`rile [i – veritabil` urzeal` – g\lceava cu sine. Contribuie la aceasta pustiul afectiv („Nu mai am sentimente – nu mai am vise“), g\ndurile resim]ite ca mediocre, dar [i „cerebralitatea [care] (m`) omoar`“, opresiunea ridicolului [i a lipsei de umor, gustul de le[ie („Le[ie e \n mine. M` simt o fiin]` de cauciuc rigid“), percep]ia propriei monstruozit`]i interioare, con[tiin]a prizonieratului existen]ial, ca [i aceea a vie]ii personale ca „o fug` de tot ceea ce e aproape de mine, dar o fug` cu ochii holba]i de aten]ie“.

Aceste st`ri converg mereu spre cele dou` teme dominante ale \nsemn`rilor: trupul [i scrisul. Afirmat

28

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

L I T E R AT U R ~

Proz` liric` für Elise Cristian Robu-Corcan, Gravur` \n mi bemol Editura Humanitas, 2006

Dup` un parcurs literar [i profesional obscur (a fost pe r\nd marinar, [ofer, prelucr`tor-pres`, revizor de gestiuni, distribuitor de lactate, bibliotecar), Cristian Robu-Corcan public` la Humanitas un mic roman liric de o fragil` inactualitate, amestec de exotism desuet, medita]ie muzical` [i reverie pre]ios-estetizant` – o carte situat` \ntre simbolism [i suprarealism. Autorul a mai publicat un volum intruvabil de proz` scurt`: O noapte \n Parnas. Decoruri din Sisley [i Vermeer, atmosfer` septentrional`, altern\nd cristalin cu somptuozit`]i latine, neogotic oniric, de o puritate b\ntuit` de senzorialit`]i diafane sau de senzualit`]i pervers-cosmopolite, sonorit`]i celeste, olfacte \mb`t`toare [i – peste toate – un elogiu al frumuse]ii absolute fac farmecul acestui poem despre esen]a armonic` a existen]ei tr`ite artistic, pentru art`. Poate c` un cititor dedat doar la realisme, autenticisme sau mizerabilisme va da crezare t\n`rului critic – primul din seria celor [apte care ne recomand` volumul – atunci c\nd afirm`: „Ve]i \ncerca s` v` aminti]i dac` a]i \nt\lnit o carte asem`n`toare. Ve]i renun]a repede“. Îns` cei care au mai citit, pe l\ng` romanticii germani, [i texte decadentiste, [i poeme \n proz`, [i „romane“ suprarealiste, nu vor renun]a, chiar dac` [tiu c` orice carte bun` e, \n felul ei, unic`... Volumul se cite[te, \ntr-adev`r, „\n cam dou` ore“: cele 150 de pagini s\nt, de fapt, cam 120, toate secven]ele componente (unele – scurte prozopoeme) fiind urmate de pagini albe. Un asemenea gen de literatur` e – prin natura lui – predispus la concentrare \n ebo[` [i la o anume sterilitate... În centrul c`r]ii se afl` un violonist genial, Hugo, locatar al unei case \n stil neobaroc pe malul unei m`ri nordice; acesta e iubit (cam... urmuzian) de o ciudat` domni[oar` Victoria; de el este \ndr`gostit [i un t\n`r grec cu \nclina]ii homosexuale. Vecini \i s\nt misteriosul domn Vretos [i Hans, tat`l unei fete de 17 ani, Elise.

Sim]urile ei s\nt de[teptate de muzica lui Hugo [i, aprins` de dragoste, \l posed` (violonistul e invariabil posedat de fecioarele care-l iubesc). C`s`toria preconizat` nu are loc, t\n`ra moare de o boal` necunoscut`, iar fantasma sa ideal-senzorial` \l va urm`ri pretutindeni

RECENZII pe muzician. Hugo migreaz` spre sud, \n Italia, unde e sedus de „fata alb`“ a unui anticar perugian; c\nd t\n`ra r`m\ne \ns`rcinat`, \l gone[te. Ajuns la Roma dup` ce str`bate peninsula concert\nd, schimb` via]a unui bandit [i ajut` – cu sunetele viorii sale – trecerea dincolo a unui episcop. Aduc`toare de iubire, vioara devine, \n alte m\ini dec\t cele ale lui Hugo, aduc`toare de moarte. Halucina]ii, medita]ii [i vise stranii ritmeaz` povestea vie]ii artistului; amintirea extatic` a unei b`i \n Alpii elve]ieni, \mpreun` cu colocatarii nuzi, se suprapune peste vizita \n P`duricea Uit`rii, la „Omul Înstr`inat“, Johann Kreisler – adept al libert`]ii naturale [i de]in`tor al marilor taine. Cruzimi grotesc-avangardiste \nso]esc destinul personajelor, urm`rite p\n` la decrepitudine [i moarte. Paralizat \n urma unei aventuri homoerotice ratate, t\n`rul grec \[i sublimeaz` identitatea \n conversa]ii absurde purtate cu Hugo \n casa aproape pustie. Iar \nt\lnirea t\rzie a muzicianului cu t\n`rul Tiento (fiul s`u ignorat) [i primirea unor scrisori de amor ale „fetei albe“ anun]` sf\r[itul lui Hugo: singur \n mansard`, acesta nu mai are puterea s` suspende timpul, s` transmute amintirea \n absolutul muzicii.

Multe efecte poetice s\nt memorabile: din p`rul Elisei cad cinci ur[i polari, c\ntarea violonistului amor]e[te fluturii de noapte, iar pe m\na lui Hugo, la plecarea din Roma, un ]\n]ar moare de b`tr\ne]e.

Frazarea re]inut`, ceremonioas`, cu alternan]e ritmate de propozi]ii reci, nervoase [i dantel`rii flamboyante, are ceva narcotic, de o triste]e ap`s`toare. Din ]es`tura ei se na[te o lume sie[i suficient`, frumoas` ca o gavot` picurat` dintr-o veche cutie muzical`. P`cat numai c`, furat adeseori de beatitudinea sublim`rilor armonice, autorul rupe, c\nd ]i-e lumea mai drag`, c\te o coard` a delicatei sale viori. Dac` invocarea denumirilor italiene [i spaniole ale unor instrumente (vihuela da mano, chrotta, aulos, citola, museta, syrinx) are un efect poetic de atmosfer` incantatorie, etalarea unor elemente de tehnic` interpretativ` [i teorie muzical` sun` [col`resc [i fals, \n v`dit` ([i involuntar`) disonan]` cu „atmosfera“ pre]ioas` (v. p. 104). Lirismul e[ueaz` uneori \n emfaz` liricoid`, virtuozitatea transportat` alterneaz` cu st\ng`cii de execu]ie, iar c\nd cea mai flagrant` e chiar fraza final` („– At\t doar, mai spunea el, c` m` g\ndesc la moarte ca la o smulgere dintre zidurile acestei vie]i \n care soarta oamenilor de a iubi (sic) se pierde \n uitare“), parc` \]i pare r`u c` redactorul de carte n-a eliminat-o.

S` sper`m c` acest concentrat poetic nu va r`m\ne doar o frumoas` apari]ie meteoric`.

■ Paul Cernat

29

15 lei

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

L I T E R AT U R ~

fumat` [i fin`, pe care profesorul Dragodan o iube[te pur [i simplu, \n ciuda imperfectei lor compatibilit`]i [i a limitatei lor comunic`ri, ba chiar \n ciuda faptului c` ea nu \l iube[te. Apoi e vorba despre iubirea cristic` – tem` introdus` prin p`rintele Gombo[, inspirat comentator al Fra]ilor Karamazov. Imberia \ns`[i i se adreseaz` profesorului Dragodan printr-o scrisoare – literar vorbind, superb` [i, \n plus, un document psihologic foarte dramatic –, \n care \i explic` fostului ei partener c\t de mult l-a iubit. În sf\r[it, apar iubirea paternal` [i cea filial`, fiul particip\nd neputincios la etapele bolii tat`lui s`u, apoi la ceremonia \nmorm\nt`rii acestuia. Iar personajul, \mpietrit \n melancolie – \n sens medical, nu „romantic“ – \nvie suflete[te sub aceast` atingere a iubirii (paterne) [i a mor]ii (tat`lui s`u).

Romanul mi s-a p`rut interesant pentru psihologia masculin`. S` explic: literatura român` a ultimei jum`t`]i de secol m-a obi[nuit cu imaginea unui personaj masculin care, \ntr-o total` indiferen]` fa]` de dimensiunea afectiv` a rela]iei b`rbat-femeie, nu rateaz` nici o ocazie de \mperechere, fiindc` num`rul partenerelor [i al acupl`rilor este un titlu de glorie viril`. În Imberia lui Pecican avem, \n parte, fenomenologia acestui comportament: eroul \i cedeaz` Imberiei, pe care n-o iube[te, chiar [i c\nd este \ndr`gostit de Antonia. Dar mai avem descris`, din interiorul experien]ei [i al psihologiei masculine, tr`irea afectiv` care \nso]e[te acest comportament, de „curv` bine dresat`“: insatisfac]ia, triste]ea, distan]a.

Ovidiu Pecican [i-a construit romanul cu grij`, unul [i acela[i motiv – de pild`, corpul uman – fiind explorat din perspectiv` erotic` (scena „creionului“, ca s-o numesc a[a), din perspectiv` medical` (scena colonoscopiei pe care o face tat`l eroului, Victor Dragodan), apoi din perspectiv` psihologic` (co[marul profesorului Dragodan c` este \nchis, ca Iona, dar \n labirintul „pulsatil“ al unui uria[ intestin). Încadrat` de un prolog (\n exil) [i de un epilog (cristic), materia romanului este o spovedanie pe care profesorul Dragodan i-o face unei femei, al c`rei nume nu-l afl`m, [i care pare a fi o iubire cu \n]elegere, adic` deplin`, ca s`-l parafrazez pe Hegel.

S` fie oare acesta indiciul c` Imberia va continua cu un nou volum, \n care romancierul va prezenta iubirea erotic` \mplinit`, adic` reciproc`?

Imberia Ovidiu Pecican, Imberia

Editura Cartea Româneasc`, 2006

18,50 lei

O carte interesant` din punctul de vedere al... psihologiei masculine este Imberia, romanul lui Ovidiu Pecican. Fluent scris [i alert (chiar de o anumit` oralitate; pentru cine-l cunoa[te pe autor, se \nt\mpl` din c\nd \n c\nd, \n timpul lecturii, s`-i aud` vocea!), romanul este o contra-poveste de dragoste, adic` istoria unei leg`turi dintre un b`rbat – naratorul, care este profesorul Dragodan din Cluj – ce se las` ag`]at, urm`rit [i, \n final, sedus de o fat` pe care n-o place [i n-o iube[te. Rela]ia lor, dezechilibrat` afectiv [i sexual, prezentat` \n scene cu puternic iz naturalist, este \ns` plauzibil`.

Structurat \n dou` p`r]i, romanul c\[tig` treptat \n complexitate, deoarece autorul introduce \n nara]iune diverse fe]e ale iubirii. E vorba despre iubirea senzual` [i unilateral` – episodul Antoniei, frumoas` femeie cu aplomb social, cu pielea par-

■ Patrick Süskind, Despre iubire [i moarte, traducere din german` de Ionu] Buda[cu, Editura Humanitas, 2006, 9,50 lei.

Autorul Parfumului [i Porumbelului are \n acest eseu dou` stupori culturale: de ce e iubirea o tem` at\t de iubit` [i de ce se conjug` ea cu moartea, care „e o tem` moart`“? Ce tainice resorturi ne fac s` percepem altitudinea iubirii, iar nu doza de nerozie, sminteal`, ridicol [i autism con]inut` \n aceast` tr`ire „suprem`“? {i ce euforii, ce pasiuni sau ce \n]elepciuni fac ca erosul s`-[i caute prelungirea \n moarte?

Süskind este mult prea prozator pentru a lua de-a gata afirma]iile unui Bataille (din Erotismul, de pild`) sau pentru a \nt\rzia mai mult de o clip` asupra unor jaloane socratice. El are nevoie de personaje, are poft` de povestit, medita]ia lui nu se poate lipsi de epic`. A[a c` va istorisi despre anonimi mundani sau mondeni, despre Thomas Mann, Goethe, Kleist, Wagner, dar mai ales \i va repovesti – cu temperamentoase r`st`lm`ciri – pe Werther, pe Tristan [i Isolda sau (\ntr-un paralelism provocator) pe Orfeu vs. Isus.

La Patrick Süskind, iubirea [i moartea vor fi a[adar dou` teme cu bucluc despletite \ntr-o analiz` bucluca[`, ingenioas` \n articula]iile ei, c\nd nu fermec`tor de mali]ioas`. (Claudiu Constantinescu)

30

■ Marta Petreu

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

L I T E R AT U R ~

Pornind de la Valéry [i ajung\nd la sine Livius Ciocârlie, Pornind de la Valéry Editura Humanitas, 2006

Dialog\nd imaginar cu Valéry, scriind din pl`cerea de a contrazice, cum m`rturise[te – „numai ca s` scriu“ –, Livius Ciocârlie se scrie (iar`[i) pe sine, se \ntoarce, al`turi de scriitorul francez, la marile teme ale g\ndirii universale, pune \n contexte noi probleme vechi ale literaturii, \l taxeaz` pe Valéry pentru ideile sale fixe despre dihotomia poezie-roman („«Romanul vede lucrurile [i oamenii exact a[a cum vede privirea omului obi[nuit» (II, 802).

Asta – comenteaz` Livius Ciocârlie – dup` ce scriseser` Dostoievski, H. James, Proust, Broch, Musil, Thomas Mann, Faulkner, Joyce. E jenant.“), dup` care \l absolv` pentru delicioase abdic`ri („Nu [tiu cum e con[tiin]a unui prost, dar aceea a unui om de spirit e plin` de prostii.“ – Valéry), \i pune \n

Criticismul postmodern Gabriel Troc, Postmodernismul \n antropologia cultural` Editura Polirom, 2006

Editura Polirom public` [i eseuri, nu numai romane. Vou`, studen]ilor [i profesorilor, care, toamna, \ncerc\nd s` m`sura]i raportul dintre imaginile r`mase pe retin` [i ideile p`strate pe scoar]a cerebral`, constata]i c` primele s\nt mult mai multe, v` recomand Postmodernismul \n antropologia cultural`. În primul r\nd, g`si]i aici cele mai bune sinteze despre Nietzsche, Heidegger, Derrida [i Foucault scrise de un autor român. Apoi, pentru c` ave]i ce \nv`]a despre cum se redacteaz` o lucrare [tiin]ific` de anvergur`. În ultimul r\nd, pentru c` afla]i – \n mare, ce-i drept – ce este antropologia, nu

RECENZII oglind` \n chip revelator pe scriitorul francez [i pe Cioran (ghici]i cine a scris „Ce spaim`! S` cobori \n timp!“… Ei bine, Valéry, \n Mélange!), face cu ochiul contemporanilor, alunec\nd pe nesim]ite \n prezent („Democra]ia nu e o joac` de copii. Nu trebuie l`sat` pe m\na unor neispr`vi]i.

Cine \[i \nchipuie c` fac vreo aluzie are dreptate, bine\n]eles.“), toate astea \n cunoscutu-i stil fragmentar, cu treceri senine de la un subiect la altul, de la cutare accident biografic la o problem` de teoria literaturii, de la Nietzsche ori Thomas Mann la realit`]i trecute sau prezente ale literaturii române, submin\ndu-[i singur [i programatic morga academic` printr-un firesc al exprim`rii din care rezult` adeseori un comparatism savuros: „La Creang`, dracii o ]in \ntr-un chef \n iad. Ai lui Valéry se simt bine printre oameni“.

Modest [i delicat, nedorind s` zguduie nimic sau s` fac` valuri, Livius Ciocârlie reu[e[te [i de aceast` dat` s` tulbure con[tiin]e, s` ajung` la cititor [i s`-i ofere ghidajul s`u discret, de veritabil senior al literaturii române, prin lumea ideilor. {i pentru a se feri de b`nuieli cu privire la scopurile sale, autorul ne lini[te[te \nc` de pe prima pagin`: „Cu ideile ce urm`resc? Doamne fere[te! Absolut nimic“.

■ Lumini]a Corneanu

numai cea cultural`, [i cum s-a reformat ea \n ultimele decenii sub impactul criticismului postmodern. 350 de pagini teoretice scrise de un universitar clujean care str`luce[te prin precizie [i putere de sintez` – ca to]i ardelenii serio[i – se transform` \n c\teva ore de acumulare, \nv`]are [i deschidere pentru cei care, dac` ar fi s`-i \ntrebe cineva (profesorul sau iubitul, dup` caz, dac` nu chiar unul [i acela[i) ce „vrea“ Foucault cu „discursul“ lui sau ce-i `la – totu[i – postmodernism, dau din col] \n col]. A[tept`rile, proiec]iile sau fantasmele estetice nu v` vor fi premiate. Gabriel Troc nu este un autor inventiv. El lucreaz` cu material luat de la al]ii, dar, odat` ce v-a]i deschis mintea pentru primirea unor oaspe]i intelectuali de soi, merit` s` remarca]i c\t de bine [tie Gabriel Troc s`-i dirijeze [i s`-i fac` s` v` spun` tot.

■ Alexandru Matei

31

19 lei

22,90 lei

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

L I T E R AT U R ~

al literaturii române, despre care afirm` f`r` menajamente c` a fost \n mare parte un fenomen de „parazitism“ \n raport cu literatura francez`, cu c\teva excep]ii, printre care geniul lui Eminescu (de extrac]ie... nem]easc`). Considera]iile prefa]atoare au o duritate probabil justificat` la 1921: „Dac` literatura noastr` a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege cultura Fran]ei, ci neputin]a noastr` de a asimila – mai mult: lipsa talentelor remarcabile, capabile s` fac` dintr-o nutri]ie str`in` ceva ordonat [i propriu“. A[a st\nd lucrurile, B. Fundoianu vrea s` ofere \n aceast` carte un ghid de „control“ estetic \n ce prive[te literatura francez` – materia hr`nitoare esen]ial` pentru cultura român` –, un soi de indiciu „unde [oseaua duce spre art` [i unde duce al`turi“.

Articolele „colecteaz`“ nume de prim raft, dar [i altele de raftul doi ale literaturii franceze: printre primele, Baudelaire (dou` articole), Mallarmé, André Gide, Flaubert, Proust [.a. Fondane se mi[c` \nsufle]it printre autori, le problematizeaz` operele, \n esen]a lor uman`, dar [i estetic`, interpel\ndu-i \n mod egal pe cititori [i pe scriitori. M`rturise[te, de pild`, ata[amentul pentru Théophile Gautier (maestrul c`ruia Baudelaire \i dedic` Les Fleurs du Mal) [i pentru prefa]a lui la edi]ia lui Calman Lévy din Baudelaire, \nregistr\nd cu triste]e perisabilitatea lui Gautier [i, dimpotriv`, eternitatea celuilalt. O preferin]` sincer` aici, c\teva rezerve la fel de sincersubiective \n alt` parte, apropo de marele Proust: „M` refuz \nc` s`-l iubesc pe Proust: dar \l citesc bucuros“.

Rezervele lui Fundoianu privesc scriitura lui „digresiv`“, f`r` putere de triere a detaliilor [i de construc]ie.

Mult admiratului Sainte-Beuve, „singurul critic al secolului (XIX, n.m.)“, care scrie extraordinar despre Théophile Gautier, Fundoianu \i repro[eaz`, printre altele, c` n-a putut aprecia estetic Salammbô al lui Flaubert, nereu[it pentru c` necorespunz`tor realit`]ii istorice: „Ei bine, asta nu, Sainte-Beuve! Asta nu trebuia s-o spui [i nu trebuia s` i-o spui lui Flaubert“. În pagini nervoase [i vii, \l redescoperim, iat`, pe Fundoianu, care r`m\ne, p\n` la final, un colocvial plin de nelini[te [i pasiune. Amestec\nd cu fervoare c`r]ile [i via]a.

Un colocvial plin de nelini[te [i pasiune B. Fundoianu, Imagini [i c`r]i din Fran]a Editura Institutului Cultural Romån, 2006

Sub semnul „Francofoniei 2006“, Editura Institutului Cultural Român a republicat o c`r]ulie vie [i foarte fran]uzeasc` \n spirit, nu numai prin subiectele literare de care se ocup`: Imagini [i c`r]i din Fran]a de B. Fundoianu, ap`rut` ini]ial la Editura Socec & Co., \n 1921. Cel care va semna la Paris cu pseudonimul Benjamin Fondane scrie \n prefa]a c`r]ii: „Am avut, scriind cartea, impresia c` public`m articolele \n Fran]a, la o revist` francez` [i c` rostul nostru era s` contribuim cu ceva modest, dar al nostru“. Ezit\nd cumva \ntre o polite]e a distan]ei (persoana I plural sau a II-a singular cu sens general) [i o subiectivitate plin` de pasiune, cartea propune, de fapt, o suit` de eseuri, \n accep]ia originar` (de la Montaigne), de \ncerc`ri literar-existen]iale foarte personale: „Nu vrei dec\t s` propui cititorului galeria \n care s` r`t`ceasc` o or`, nu ceri dec\t s` te lase s`-i vorbe[ti, s`-i faci confiden]e, despre oamenii pe care-i iube[ti“.

Interesant e c` aceste confesiuni literare nu s\nt anecdotice, ele nu vorbesc despre biografiile autorilor sau ale operelor – de multe ori nu fac nici m`car analize ale textelor –, ci propun o lectur` empatic`, de identificare (nu biografic`, ci a[a-zic\nd metafizic`, cu opera), de profunzime, p`str\nd \n permanen]` criteriul estetic, cimentat de o voluptate m`rturisit` a gustului artistic: „Voluptatea noastr` a r`t`cit prin strofe, ca printre st\nci, cu picioarele \nc\lcite \n alge [i cu pl`m\nul s`rat de aerul m`rii, ca s` surprind` poate priveli[tea amurgului, rupt` printre bolovani cenu[ii, s\ngerie“. S\nt figurile de stil ale unei lecturi empatice, de profunzime, pe care o va practica mai t\rziu \ns`[i critica francez` ( \l citez aici, de exemplu, pe Georges Poulet) [i ele traseaz` o „fizionomie a literaturii“ care e, \n fond, propria fizionomie spiritual`.

Eseist subiectiv de fin` cultur`, Fundoianu e – [i nu-i nici un paradox la mijloc – [i un foarte lucid critic

32

■ Adina Dini]oiu

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

L I T E R AT U R ~

Un Goncourt pentru concuren]` François Weyergans, Trei zile cu mama Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2006

Gurile rele spun c` Goncourt-ul din 2005 i-a revenit lui François Weyergans doar ca s` n-ajung` \n m\inile lui Houellebecq, de care lumea s-a cam s`turat, [i pe bun` dreptate, ve]i zice. Numai c`, oric\t l-am ur\ pe autorul Particulelor elementare, trebuie s` admitem c` n-are de ce s` se team` de concuren]`.

Romanul Trei zile cu mama e o \ncatenare de fic]iuni pe modelul p`pu[ilor ruse[ti, pe care le v`d gustate (eventual) de criticii snobi, consumatori convin[i de teorie literar`, dar nu [i de publicul larg interesat, slav` Domnului, mai ales de pl`cerea lecturii. Ideea de baz` e interesant`, nu-i vorb`, dar cartea \n sine e cam

{.a.m.d.

Julian Barnes, Iubire etc.

Colec]ia „Babel“, Editura Nemira, 2006

S` faci credibil` tranzi]ia unei femei de la un b`rbat la altul, pornind de la premisa c` atunci “c\nd iube[ti e[ti [i mai vulnerabil la \ndr`gostire“ era o provocare scriitoriceasc` p\n` s` apar` Trois-ul lui Julian Barnes.

Cu greu [i-a re\nnodat romancierul rela]iile cu triada Stuart – Gillian - Oliver un deceniu mai t\rziu, pentru c` un nou episod – Iubire etc - era echivalentul unui slalom printre a[tept`rile cititorului. Dup` 10 ani, probabilitatea \nclina spre fezandarea unui coup de foudre \ntr-o c`snicie c`l\ie, pigmentat` de copii [i niscaiva adulter. Vocile personajelor [i-au conservat timbrul, manifest`rile \n rafale [i decizia de a trata

RECENZII indigest`, cu toate scamatoriile ei metatextuale [i digresiunile autoironice menite s` relativizeze distan]a dintre cititor [i autor. Scrierea de c`tre o suit` de naratori-„clone“ cu nume asem`n`toare (Weyergraf, Weyerstein, Weyerbite, Graffenberg) a unui roman cu titlul Trei zile cu mama devine din pretext corpul propriu-zis al c`r]ii, textul. Romanul nu e o autofic]iune, cum s-ar putea crede (de[i exist` protocol nominal, persoana I, tent` autobiografic`), ci o suit` de rame textuale care nu s\nt umplute p\n` la urm` cu nimic.

Decupajele epice scurte, en passant, nu spun o poveste, ci ne anun]` c` povestea (frivola, hulita) nici nu conteaz`. Acest mecanism cvasi-[eherezadic de a am\na/ fenta/ ignora povestea promis` (un roman despre trei zile petrecute cu mama etc.) e mai tare \n economia textului dec\t tratarea serioas` a unor teme grave ca aceea a maternit`]ii sau a crizei de inspira]ie a scriitorului matur. Scurt: cartea merit` citit` nu pentru sclifoselile ei cu aer experimentalist, ci pentru cele c\teva pagini care etaleaz` neostentativ un umor negru, rafinat, dublat de o scriitur` lejer`, fluid`, care promite romane adev`rate.

■ Florina P\rjol

cititorul drept arbitru, numai c`... nu se mai \nt\mpl` prea multe. Unde era epilepsie, acum e frison, chiar dac` num`rul celor care \l tr`iesc s-a dublat fa]` de romanul anterior. Totul fiindc` Barnes \i d` cu tifla finalit`]ii pe care o curtase \n Trois [i, odat` cu ea, [i firului narativ ferm (ce s` zic, aproape era s\rm` ghimpat`) la care mig`lise. Îl \nlocuie[te cu o r\c\ial` extrem de muzical` a psihicului personajelor sale: fiecare are o poveste despre ceva – de la porci anorexici la aforismele lui Chamfort – ridicat` la rangul de tem`, din care dezvolt` infinite varia]iuni. Mda, miroase a Kundera de la o po[t`, rezult` “[i a[a mai departele“, pentru c` Barnes pare s` preg`teasc` terenul pentru o trilogie. Team` mi-e \ns`, c`, dac` o ]ine a[a, va ajunge de la frisoane la crampe.

18,90 lei traducere din limba francez` de Dan Radu St`nescu

18,90 lei traducere de Cornelia Bucur

■ Alexandra Olivotto

33

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

ISTORIE

vin \n cazul lui }epe[, Mihail Gorbaciov \n cazul lui Ceau[escu. Aceasta este, de fapt, teza lui Dobril`: nu at\t tiranicidul este interesant \n cadrul istoriei na]ionale, ci mai ales maniera \n care conduc`tori cu un debut, altfel promi]`tor, ajung s` fie, \n cele din urm`, cataloga]i drept tirani. De la exemplele evului de mijloc [i p\n` la modernitatea deviatului (de la proiectul ini]ial) Al.I. Cuza, de la legionari la comuni[ti (f`r` a-l pierde din vedere pe avant-românul Burebista, [i el omor\t de e[alonul nr. 2 al vremii sale!), Dobril` inventariaz`, de fapt, componentele unui patern na]ional \n arta de a conduce [i/sau a te l`sa condus. În opinia mea, este un subiect nu numai inedit, ci [i binevenit. În fond, ne obi[nuiser`m cu ideea c` tirania este mereu la al]ii ([i mai ales \n Rusia, cum spune un personaj caragialean). Atunci, de unde aplecarea noastr` spre tiranicid [i ce personaje anume \i devin subiecte? Se poate vorbi, a[adar, de o tradi]ie a tiraniei la români? Dac` nu, ce logic` are acea lamenta]ie na]ional` – o vedem periodic \n talk show-urile televizate, bun`oar` – care spune c` noi, românii, obi[nuim s` ne omor\m cam des conduc`torii?

Dac` da, un r`spuns pozitiv pare \nc` [i mai riscant – cu at\t mai mult cu c\t mul]i dintre cei ce-ar putea fi la rigoare cataloga]i astfel se afl` \nc` \n topul preferin]elor autorilor de manuale [colare [i, \n mare fie spus, al respectului „iubitorilor“ de istorie. Îmbin\nd strategii discursive [i analitice ce combin` deta[area istoric` [i pofta de detaliu teoretic a politologiei, Dobril` nu d` verdicte [i nici nu arunc` etichete printre secole; el doar arat` c` tema tiraniei este mai prezent` \n mediul românesc dec\t am putea crede, dup` cum [i tiranii ne s\nt mai familiari dec\t am b`nui.

Dou` detalii tehnice despre volum. Cartea lui Dobril` deschide o nou` colec]ie a editurii ICR, intitulat` „Augur“ [i destinat` tinerilor cercet`tori de forma]ie umanist` licen]ia]i \n mediul universitar occidental. În cazul de fa]`, autorul a ajuns la Universitatea Laval ca urmare a unui excelent program postuniversitar care a fiin]at \n ultimul deceniu la Bucure[ti (prin École Doctorale Régionale [i Agence Universitaire Francophone), gra]ie c`ruia numero[i tineri români au ajuns \n universit`]i de prestigiu din ]`ri precum Fran]a, Elve]ia, Belgia sau Canada. {i al doilea detaliu: coordonatorul tezei dlui Dobril` a fost profesorul canadian (de vi]` polonez`) Bogumil Jewsievicki Koss, un admirabil savant al istoriei [i al [tiin]elor sociale, una dintre cele mai notabile min]i \n domeniu ale spa]iului nord-american, devenit \n septembrie a.c. ([i) Doctor Honoris Causa al Universit`]ii Bucure[ti.

■

Tirani [i tiranicid la români Constantin Dobril`, Entre Dracula et Ceau[escu.

La tyrannie chez les Roumains Colec]ia „Augur“ Editura Institutului Cultural Român, 2006

78,90 lei

Autorul – exponent al genera]iei foarte tinere de istorici români, absolvent \n urm` cu c\]iva ani al facult`]ii de profil din Universitatea Bucure[ti – \[i sus]inea, la \nceputul anului 2005, teza de doctorat \n Istorie la Universitatea din Laval (Québec, Canada), pun\nd al`turi, \n acelea[i pagini, pe l\ng` alte figuri ale trecutului nostru, dou` dintre cele mai cunoscute, peste hotare, nume proprii române[ti: Dracula [i Ceau[escu. Prima asem`nare: ca un f`cut, fiecare dintre cei doi are castelul s`u. Cel al lui Ceau[escu este aproape de inima Bucure[tiului, e fosta Casa Poporului [i actualul sediu tutelar al democra]iei parlamentare române[ti. Ca prin minune, aceast` cl`dire – g\ndit` a fi, ini]ial, simbolul deplin al unei min]i totalitare – a ajuns s` g`zduiasc` zbaterile [i dezbaterile de zi cu zi ale pluripartidismului autohton. La c\teva sute de kilometri mai departe, c`tre inima ]`rii, se afl` Castelul Bran – un loc pe care ghidurile turistice \l indic` a fi foarte apropiat de istoria [i memoria lui Dracula – Vlad }epe[. Nu e foarte limpede, la drept vorbind, c\t de real` este, din perspectiv` istoric`, aceast` apropiere; din ra]iuni comerciale, ne prefacem c` accept`m ideea c` la Bran mai poate fi v`zut`, din c\nd \n c\nd, unduirea vreunei mantii de vampir cu canini supradezvolta]i.

A doua asem`nare: cele dou` personaje politice [i istorice reale – Vlad }epe[ [i Ceau[escu – tind s` devin` cu mult mai cunoscute prin legenda lor dec\t prin istoria lor propriu-zis`. Cele dou` subiecte se topesc \n contururile a dou` personaje ce \ncarneaz`, \n epoci diferite, acela[i apetit al liderilor neao[i spre autoritarism [i aceea[i predispozi]ie a românilor de a accepta primatul celui care (\i) conduce. De a-l accepta, dar nu pentru totdeauna: [i Vlad }epe[, [i Ceau[escu au sf\r[it \n cele din urm` p`r`si]i de chiar cei care ar fi trebuit s`-i apere – dup` ce, fiecare \n parte, o bun` bucat` de vreme, p`ruse a fi fala neamului s`u. Românii s-au desp`r]it \ntr-un mod similar de fiecare dintre ei [i, \n plus, un mare vecin din zon` [i-a jucat [i el partitura: Matei Cor-

34

Adrian Cioroianu

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

ISTORIE

Realitatea la firul ierbii David A. Kideckel, Colectivism [i singur`tate \n satele române[ti. }ara Oltului \n perioada comunist` [i \n primii ani dup` Revolu]ie Editura Polirom, 2006

David A. Kideckel face parte dintr-un grup mai larg de antropologi americani care \n anii 1970 au \nceput cercet`ri de teren asupra satelor române[ti. El [i-a ales ca zon` de investiga]ie }ara Oltului, focaliz\ndu-se \ndeosebi asupra satului H\rseni, cu avantajul c` aici putea observa impactul procesului de industrializare socialist` asupra unei lumi rurale coerente [i relativ tradi]ionale. Cercet`rile antropologice de teren au avut de suferit din cauza \n`spririi regimului Ceau[escu dup` 1980, iar \n 1984 autorul a trebuit s` le \ntrerup`.

Totu[i, documentarea era \n mare m`sur` realizat`, iar noile condi]ii de dup` Revolu]ie au \ng`duit autorului doar s` integreze noile evolu]ii [i perspective postcomuniste \ntr-o monografie incitant`, a c`rei edi]ie american` a ap`rut \n 1993 la Cornell University.

Demersul lui David Kideckel \mbin` spiritul de observa]ie al antropologului cu instrumentarul analitic al sociologului [i cu capacitatea de contextualizare a istoricului. Cartea ne ofer` at\t capitole teoretice [i de analiz` a cadrului istoric general \n care trebuie plasat` istoria }`rii Oltului \n perioada comunist` [i postcomunist` ([i chiar un capitol care eviden]iaz` specificitatea evolu]iei acestei regiuni \ncep\nd din Evul Mediu), c\t [i o serie de informa]ii directe despre adaptarea oamenilor de aici la regimul comunist [i apoi la evolu]iile postcomuniste. Putem g`si informa]ii despre func]ionarea cooperativelor agricole, despre raporturile dintre munca \n agricultur` [i cea \n industrie, despre veniturile [i cheltuielile unor familii din anii 1970 (inclusiv o list` a cheltuielilor pentru o nunt` bogat`, din anul 1979, coroborat` cu m`rturii precum aceea a unei s`tence care afirma: „Ast`zi o nunt` e o mare nebunie, singurul interes este s` le ar`]i celorlal]i din ce familie bun` e[ti“ – p. 168), analize ale strategiilor socio-economice, ale practicilor culturale [i ale diverselor re]ele sociale, interpret`ri ale raporturilor dintre s`teni [i autorit`]i [i chiar o relatare plin` cu privire la demonstra]ia din seara zilei de 21 decembrie

RECENZII 1989 din F`g`ra[, menit` parc` s` ne aduc` aminte c` Revolu]ia nu a avut loc numai \n mari ora[e, precum Timi[oara [i Bucure[ti, ci [i \n alte a[ez`ri ast`zi pe nedrept uitate. Kideckel \[i justific` demersul astfel: „Orice \n]elegere a Estului european socialist [i a statelor succesoare trebuie construit` de jos \n sus.

Ceea ce Joel Halpern a numit «\n]elegerea realit`]ii de la firul ierbii» [...] ne permite s` recunoa[tem [i s` \nregistr`m modalit`]ile diverse prin care grupurile de oameni [i-au construit vie]ile [i au f`cut fa]` provoc`rilor sistemelor politice \n cadrul c`rora au tr`it.

De[i moralitatea economic` a practicilor lor e mai pu]in eroic` [i vie]ile lor s\nt categoric centrate asupra propriei supravie]uiri, aceasta este modalitatea prin care societ`]ile cresc [i decad; aceaste e ceea ce trebuie s` ocupe centrul scenei \n drama noastr` politic`“ (p.

189-190). Fertilitatea acestui tip de abordare, exemplar ilustrat` prin aceasta carte, ar trebui s` suscite m`car o anume autoreflec]ie din partea istoricilor români, p\n` acum excesiv obseda]i de istoria „de sus“, din perspectiva statului [i a puterii centrale.

■ Bogdan Murgescu

18 lei

traducere din limba englez` de {erban V`eti[i (coord.), Alina Branda, Gyula Kozák.

Note de {erban V`eti[i

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

POLITOLOGIE

el poate justifica translarea unor privilegii de la un grup la altul. În acest context privilegiile nu \nsumeaz` case cu piscin` [i automobile cu geamuri fumurii, cum \[i \nchipuie oamenii s`raci, ci acordarea pe ochi frumo[i a unor licen]e de export pentru materii purt`toare de mare bog`]ie (petrol, gaz), scutiri de impozite, iertarea de datorii, \nl`turarea adversarilor din competi]ie, fie prin crim`, fie prin declan[area unor proceduri judiciare \ncheiate cu pu[c`rie.

Actul de acuzare, \ntocmit pe sute de pagini de McCauley, presupune existen]a \n box` a lui El]\n [i a anturajului s`u. În conflictul dintre cei care mizau pe o reform` economic` radical` [i cei care pledau pentru interven]ia statului, pre[edintele Rusiei nu a adoptat nici o pozi]ie consecvent`, se folosea de recomand`rile unora sau de propunerile altora pentru a-[i servi alia]ii politici; de aici haosul, diluarea puterii administrative, incapacitatea centrului de a supraveghea regiunile, dar [i neputin]a regiunilor \n raport cu centrul. Politica lui El]\n a fost de cooptare a oponen]ilor [i de domesticire a lor prin cump`rare. În acest proces s-a dovedit – crede McCauley – c` politicienii conservatori erau mai pricepu]i, iar radicalii aveau tendin]e bol[evice irepresibile. Rela]iile au contat din totdeauna mai mult dec\t convingerile [i manevrarea deschis` sau ocult` a unor sume imense de bani a transformat lupta pentru putere \ntr-un conflict \ntre gangsteri, \ntr-o loterie unde to]i participan]ii se unesc ca s`-l ucid` pe c\[tig`tor sau \n cel mai bun caz s`-i fure banii. În acest timp, poporul e chemat s` lupte \n Cecenia sau asist` neputincios la propriul proces de pauperizare care a culminat \n marea criz` din 1998. Urm`rind lupta pentru bani [i putere, a[a cum este ea descris` de o pres` cump`rat` sau \nsp`im\ntat`, oamenii \[i dau seama c` nu au nici un fel de modalitate de a influen]a deciziile; dictatura nu mai este, ea a fost \nlocuit` de arbitrar [i pentru c` ru[ii s\nt obi[nui]i cu ce e mai r`u, s\nt apatici \n a[teptarea unui dictator sau m`car a unui conduc`tor cu un psihic stabil. Dup` c`derea comunismului, \n momentul c\nd au devenit posibile afacerile, au ap`rut bandi]ii voiajori, oameni care \n[fac` tot ceea ce este r`u a[ezat (\n Rusia tranzi]iei, totul e r`u a[ezat) acumul\nd averi considerabile. C\nd aceste averi au \nceput s` creeze tensiuni sociale, bandi]ii voiajori au \nceput s` devin` bandi]i sta]ionari, interesa]i de legile [i ordinea care le-ar putea asigura stabilitatea [i prosperitatea. A[a a ap`rut Putin, descris \n epilogul c`r]ii. „Ai grij` de Rusia“ i-ar fi spus El]\n c\nd i-a predat puterea.

Asta [i face: are grij` de Rusia, nu [i de ru[i.

■

Stabilizarea furtului Martin McCauley, Bandi]i, gangsteri [i mafie. Rusia, statele baltice [i CSI, dup` anul 1992 Editura Allfa, 2006

34,90 lei

Autor al unor c`r]i despre Uniunea Sovietic` [i sistemul comunist, Martin McCauley (conferen]iar la Universitatea din Londra) a f`cut impruden]a s` investeasc` bani \ntr-una din multele afaceri, aparent \nfloritoare pe timpul lui El]\n. I-a pierdut. Cunoa[terea teoretic` este ordonat` de sentimente, dar sentimentele nu modific` minu]ioasa analiz` a faptelor: cine a participat la deciziile, care au distrus statul totalitar rus, f`r` a pune nimic \n loc, ce decizii s-au luat, cine [i c\t a c\[tigat de pe urma lor [i ce consecin]e au avut \n via]a economic`, politic` [i social` a ]`rii. Este descris` mi[carea doar aparent haotic` a persoanelor, ce s-a \nt\mplat \n organele de decizie [i cum au fost sistematic deturnate deciziile neconvenabile. Interpretarea tradi]ional` urm`re[te modalit`]ile de lupt` ale unor politicieni democra]i cu politicieni comuni[ti nostalgici sau na]ionali[ti; \n aceast` carte este descris` lupta dintre bandi]i, gangsteri [i mafio]i. Din c\nd \n c\nd, ace[tia folosesc [i discursul ideologic – democratic sau na]ionalist – c\nd

Magdalena Boiangiu

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

POLITOLOGIE

Secera, ciocanul [i stelele Vladimir Bukovski, Uniunea European`... o nou` URSS? Colec]ia „Fapte, Idei, Documente“ Editura Vremea, 2006

Vladimir Bukovski a criticat neobosit, timp de decenii, sistemul comunist. Demersurile sale au ajutat Occidentul s` cunoasc` mai bine m`surile represive aplicate opozan]ilor regimului \n URSS [i au generat puternice proteste interna]ionale la adresa abuzurilor Moscovei. În acela[i timp, curajul de a critica regimul comunist l-a costat mai bine de zece ani petrecu]i \n \nchisori, lag`re de munc` [i chiar institu]ii psihiatrice, fiindc`, pentru autorit`]ile sovietice, ca [i pentru cele ale României comuniste, actul de a contesta public sistemul ajunsese s` fie echivalent cu o form` de manifestare a unei boli psihice, ce trebuia tratat` ca atare.

A[adar, o biografie de erou al r`zboiului rece, o personalitate interna]ional` a anticomunismului. {i totu[i, ideea central` a ultimei sale c`r]i, aceea c` Uniunea European` e pe cale s` se transforme \ntr-o nou` Uniune Sovietic`, nu reu[e[te s` conving`.

Desigur, titlul e incitant, are arom` de best-seller.

Argumenta]ia \ns` nu e suficient de solid` [i riguroas` pentru a sus]ine o astfel de idee-[oc. Bukovski d` impresia c` este \n continuare extrem de legat de problematica URSS [i are o viziune asupra lumii profund marcat` de lumea sovietic` [i post-sovietic`, o matrice pe care o aplic` automat [i atunci c\nd discut` despre Uniunea European`.

Metodologia folosit` pentru a sus]ine ideea din titlu este una simplificatoare: un efort de identificare cu orice pre] a similarit`]ilor, fiecare component` a construc]iei europene trebuind s`-[i g`seasc` un echivalent \n defuncta URSS. Astfel, conform autorului, Constitu]ia European`, odat` votat`, nu ar fi devenit altceva dec\t un nou Capital al lui Marx, o carte de c`p`t\i a noilor activi[ti, birocra]ii ce lucreaz` \n structurile Uniunii. Comisarii europeni s\nt, \n viziunea sa, re\ncarnarea membrilor Biroului Politic al Comitetului Central al PCUS – cei care au, de fapt, p\inea [i cu]itul deciziei –, puterea Comisiei Europene

RECENZII e comparabil` cu cea a lui Stalin, iar ideologia comunist` e \nlocuit` cu cea a corectitudinii politice. Rezult` o construc]ie cu iz senza]ionalist, care duce cu g\ndul la Codul lui Da Vinci, unde autorul ne dezv`luie pas cu pas marele secret, ascuns p\n` acum cu grij`.

Folosind inclusiv efecte oarecum facile, precum asocierea de acronime (UE...RSS), acesta identific` \n proiectul european un fel de conspira]ie pus` la cale \n anii ’80 de Mihail Gorbaciov, \mpreun` cu liderii sociali[ti ai Europei Occidentale. În finalul „de ghilotin`“ (cum \l nume[te Dan C. Mih`ilescu, autorul traducerii [i al prefe]ei, care amendeaz` la r\ndul s`u radicalismul autorului), Bukovski sus]ine c`, pentru a mic[ora dimensiunile catastrofei, trebuie f`cut tot ce e posibil spre a gr`bi sf\r[itul Uniunii, pe principiul „cu c\t mai repede, cu at\t mai bine“.

Bukovski trece cu vederea un set \ntreg de elemente care i-ar putea sabota construc]ia. Iat` doar c\teva dintre ele: complexitatea sistemelor politice democratice din Europa Occidental` [i diversitatea grupurilor din Parlamentul european s\nt imposibil de comparat cu monopolul politic exercitat de Partidul Comunist al URSS; \n ciuda influen]ei unor ]`ri precum Germania, Fran]a sau Marea Britanie, nu exist` \n UE un stat hegemon cu dimensiuni [i putere comparabile cu cele ale Rusiei \n cadrul Uniunii Sovietice; statele aspirante la statutul de membru UE nu s\nt ocupate [i controlate prin for]a armelor, ci \[i doresc integrarea [i trebuie s` \ndeplineasc` criterii dure pentru a fi admise; UE nu \[i propune o expansiune nelimitat`, a[a cum se \nt\mpla \n cazul URSS, \n prezent exist\nd rezerve serioase cu privire la oportunitatea continu`rii procesului de extindere dup` includerea României [i Bulgariei. În acela[i timp, trebuie observat c` autorul aduce \n discu]ie un set de probleme reale cu care se confrunt` UE: criza constitu]ional`, birocra]ia excesiv`, deficitul de democra]ie, problema minorit`]ilor. Bukovski face, de asemenea, observa]ii interesante [i pertinente cu privire la evolu]ia spa]iului ex-sovietic, problematic` pe care o cunoa[te \n profunzime. De aceea, poate c` am fi fost mai c\[tiga]i dac` autorul ar fi rezistat tenta]iei de a scrie o carte provocatoare, \n care s` \[i propun` s` demonstreze c` secera + ciocanul = stelele europene, oferindu-ne \n schimb dou` studii critice separate, despre URSS [i UE, sau o lucrare dedicat` rela]iilor recente UE – Rusia.

■ Bogdan Barbu

37

21,8 lei traducere [i prefa]` de Dan C. Mih`ilescu

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

FILOZOFIE

unul dintre ultimii reprezentan]i ai venerabilei medievistici franceze postbelice: un asemenea moment editorial merit` omagiat cel pu]in pentru c` studiile medievale române[ti s\nt \nc` precar reprezentate, sporadice, iar cunoa[terea evului mediu intelectual, fie el de orice tradi]ie, parcurge \nc` pentru noi drumul de la percep]ia alterit`]ii simple la con[tiin]a unui fundament al propriului edificiu cultural.

Studiile s\nt dedicate cu preponderen]` secolului al XII-lea latin [i arab, \n care preciz`ri privind comanditarea unei versiuni latine a Coranului de c`tre Petru cel Venerabil st` al`turi de studiul constituirii epistemologiei avicenniene \n compara]ie cu Regulile lui Descartes, al`turi de reconstruc]ia conceptual` a teoriei universaliilor a lui Abaelard sau de recompunerea atent` a elementelor cosmologiei [colii de la Chartres. Exist` \ns`, \n aceste studii, ceva mai mult dec\t precizarea unor aspecte istoriografice, [i anume un gen aparte de a practica filosofia medieval`, care ar putea interesa \n primul r\nd cititorul român prin schimbarea profund` de perspectiv` pe care Jean Jolivet o aduce: s\ntem deja la c\teva decenii (conceptuale) distan]` de instaurarea, de c`tre Étienne Gilson, a lecturii g\ndirii medievale ca filosofie cre[tin` cu toate sursele ei ce i se subordoneaz` implicit. În noua lectur`, elementele medievale apar drept surse ale g\ndirii analitice, reinterpret`ri ale neoplatonismului grec, asum`ri curajoase ale unei posibile epistemologii perene; dar dincolo de toate, aceste elemente s\nt preponderent leg`turi \ntre culturi care au [tiut s` \[i transmit` textele originare \nc`rc\ndu-le de sensuri proprii ce au func]ionat ca decizii fondatoare pentru cultura care le-a primit. Or, un asemenea studiu al istoriei filosofiei medievale ascunde o presupozi]ie simpl` [i important`: c` evenimentele istoriei g\ndirii s\nt decizii tacite luate asupra lumii contemporane pe care ea le poart` cu sine, [i, \n consecin]`, c` misiunea cercet`torului este s` spun` iar [i iar povestea acestor decizii, pentru a-i desc`rca pe contemporani de supozi]iile care \i decid [i \i determin`.

■

Jean Jolivet: discursul studiilor medievale Jean Jolivet, Translationes studiorum.

Studii de filosofie medieval` arab` [i latin` Editura Galaxia Gutenberg, 2006

traducere din limba francez` de Mihaela Moga, prefa]` de Anca Vasiliu

Exist` o diferen]` \ntre a alimenta cititorul, chiar pe cel de filosofie, cu opere a c`ror receptare este dinainte format` [i trebuie doar \mplinit` cu opere a[teptate [i, pe de alt` parte, a forma un gust despre care el are o cunoa[tere vag` [i c`ruia \i plaseaz` \nc` obiectul \n spa]iul exotic al lecturilor marginale. În al doilea caz intr` remarcabila traducere a culegerii de studii Translationes studiorum. Studii de filosofie medieval` arab` [i latin`, semnat` de Jean Jolivet.

Aceasta, fiindc` o culegere de studii despre modul \n care teme ale filosofiei Antichit`]ii t\rzii au p`truns \n cultura arab` [i latin` medieval` [i despre modul \n care surse ale filosofiei moderne s\nt manifeste \n scolastic` vorbe[te cititorului român despre mai multe absen]e ale culturii sale; de la vehiculata tem` a continuit`]ilor [i p\n` la absen]a unui ev mediu intelectual a[a cum l-au avut grecii, arabii [i latinii, toate acestea au trecut mai multe decenii drept teme marginale \n cultura filosofic` româneasc`, probabil, tocmai pentru c` \n con[tiin]a identitar` a filosofiei române[ti momentele istorice pomenite lipsesc. De aceea, publicarea exegezei medievale \n limba român` este vital` [i urgent`, at\t pentru nivelul de elit` al studiilor române[ti, c\t [i pentru consolidarea \nceputului pred`rii g\ndirii medievale \n universit`]ile noastre. Contextul \n care „cade“ acest gen de studiu este efortul asum`rii [i transla]iei unei culturi: e o sarcin`, dar [i [ansa unei reinterpret`ri, s` asumi o cultur` ale c`rei traume se consumaser` \n mare parte \n jurul anului 1330, c\nd tema locului era doar fundamentul ordinii politice.

A primi onoarea cultural` de a publica \n limba român` [i texte inedite ale profesorului Jolivet, urma[ul lui Paul Vignaux, elevul lui Étienne Gilson [i

38

Alexander Baumgarten

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

M E N TA L I T~} I

Albastrul, o culoare cald`?

Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori Editura Cartier, 2006

Din rutina vie]ii cotidiene face parte [i gestul de a roti robinetele, de ap` cald` [i de ap` rece, marcate cu c\te o bulin`, una ro[ie, cealalt` albastr`. Asocierea ro[u-cald [i albastru-rece ni se pare de la sine \n]eleas`.

S\ntem at\t de obi[nui]i cu percep]iile noastre cromatice \nc\t rareori ne g\ndim la culorile pe care le vedem. Felul \n care percepem culoarea nu este \ns` nici pe departe doar un fenomen natural, ci este rezultanta unei complexe condi]ion`ri culturale.

Culorile au o mare \nc`rc`tur` simbolic`, vehiculeaz` coduri sociale [i valori ideologice. Raportarea oamenilor la culoare se afl` \n continu` mi[care [i reorganizare. În consecin]`, modurile noastre de a clasifica [i de a defini culorile nu mai coincid cu cele din trecutul mai mult sau mai pu]in \ndep`rtat. Iat` de ce cititorul acestei c`r]i ar putea fi foarte mirat s` afle c`, \n urm` cu dou` secole, culoarea albastr` era considerat` cea mai cald` dintre culori. Sau s` afle c`, \n arta antic` [i \n cea medieval` timpurie, cerului \i era asociat` culoarea ro[ie, iar apei, culoarea verde.

Istoria culorilor s-a dovedit plin` de surprize pentru un istoric curios cum este Michel Pastoureau.

El a descoperit c`, p\n` \n secolul al XII-lea, albastrul a fost o culoare ne\nsemnat`, cu o dimensiune simbolic` redus`, neparticip\nd la semnifica]ia operelor de art` sau la moda vestimentar`. Romanii o considerau o culoare barbar` [i dizgra]ioas`. În reprezent`rile artistice, culoarea luminii, a cerului, nu era albastrul, ci ro[ul sau albul. Ochii alba[tri erau o tar` fizic` [i un stigmat moral, mai ales pentru femeile cu aceast` caracteristic`. Stereotipul femeii ideale, blonda cu ochi alba[tri, este o inven]ie recent`.

La \nceputurile Evului Mediu, albastrul nu avea \nc` nici o semnifica]ie, toate codurile vie]ii sociale [i religioase fiind organizate \n jurul a trei culori: alb, negru [i ro[u. Albastrul nu era prezent nici \n cultul cre[tin, de[i acesta privilegiaz` cerul [i lumina divin`.

O schimbare nea[teptat` se produce \n secolul al XII-lea. Din culoare marginal`, albastrul devine o

RECENZII culoare aristocrat`, la mod`. Momentul de turnur` se produce dup` ce, \n iconografia Fecioarei Maria, aceasta este reprezentat` \n mantie sau rochie de culoare albastr`. În c\teva decenii, albastrul se impune [i \n codurile vestimentare, aristocra]ii fiind cei care se \mbrac` \n aceast` culoare. Un alt veritabil „agent de promovare“ a fost regele Fran]ei, singurul suveran din Occident care adopt` albastrul \n stema sa. Albastrul devine culoarea regilor, a aristocra]ilor (de unde [i expresia „s\nge albastru“). Datoria istoricului este de a c`uta cauzele fenomenelor, dincolo de expresiile de suprafa]` ale modei. Cauza acestor rapide transform`ri este mult mai profund`, Pastoureau plas\nd-o la nivelul schimb`rilor produse \n ordinea social` [i \n planul sensibilit`]ilor. Aceste muta]ii au afectat ordinea culorilor \n ansamblul ei. Triada ro[u-alb-negru devenise insuficient`, \n sistemele simbolice era nevoie [i de alte culori: albastru, verde [i galben.

Pentru o vreme, albastrul se al`tur` ro[ului, fiind considerate am\ndou` culori calde.

Epoca romantic` a adus un adev`rat cult pentru aceast` culoare. Fiind la mod` mai ales \n Germania, Goethe l-a \mbr`cat \n albastru pe t\n`rul Werther. „Wertheromania“ i-a \ndemnat pe tinerii din alte ]`ri s`-l imite, \nt`rind astfel moda albastrului. Tot acum, \n plan imaginar, culoarea albastr` \ncepe s` se „r`ceasc`“, este asociat` cu cerul, apa, dep`rtarea sau cu melancolia, reveria, plictisul.

Care este locul culorii albastre \n imaginarul colectiv al contemporaneit`]ii? „Albastrul strive[te tot!“ – r`spunde Pastoureau – de[i nu are o for]` simbolic` prea mare, comparativ cu alte culori. Ea nu revendic` nimic, nu angajeaz`, dimpotriv`, este calm`, pacifist`, neutr`. Desigur, discu]ia ar putea continua, rezerva simbolic` a acestei culori aliment\nd nuan]e contradictorii. Deopotriv` culoare a elegan]ei, a rafinamentului elitist, albastrul este [i culoarea predilect` a uniformelor. Apoi, \n alt registru, s` nu uit`m de blues, [i mai aproape de noi... inima albastr`.

■ Alexandru Ofrim Michel Pastoureau este profesor universitar, director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris, arhivist, paleograf, specialist \n heraldic` [i istoria simbolisticii medievale. C`r]i traduse \n limba român`: Stofa diavolului. O istorie a dungii [i a ]es`turilor v`rgate, Editura Institutului European, 1998; O istorie simbolic` a Evului Mediu occidental, Editura Cartier, 2004.

39

22 lei traducere din limba francez` de Em. Galaicu P`un

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

ARTE

Victor Brauner. De aceea nu reu[e[te s` fac` din el dec\t un personaj neconving`tor, c`ruia i se atribuie \nt\mpl`ri, g\nduri [i chiar senza]ii posibile, dar nedemonstrabile. În plus, autorul adopt`, \n mod literal, afirma]ia „pictura mea este autobiografic`“, care devine „tot ceea ce mi s-a \nt\mplat vreodat` se g`se[te \n pictura mea“, uit\nd c` autobiografia nu este un documentar pur, ci o construc]ie rezultat` prin selec]ie [i interpretare. Caracterul autobiografic nu este, de altfel, singura calitate pe care Brauner o revendic` pentru pictura sa; el a mai spus, printre altele: pictura mea este fantastic`, mitic`, magic`, ermetic`, nocturn`, simbolic`, incandescent`, ira]ional`, obsesiv`. Dincolo de absen]a unei minime problematiz`ri a autobiografiei, aceasta pare a avea un singur capitol, cel al copil`riei, propus` ca lentil` unic` prin care este privit` \ntreaga oper`.

Capitolele destinate interpret`rii mai aplicate ale unor cicluri de lucr`ri sau unor interese constante ale lui Brauner, ca erotismul sau raportul cuv\nt-imagine, ori ale unor teme \nc` pu]in discutate pentru \ntreg contextul avangardei române[ti, precum „chestiunea evreit`]ii“, s\nt infuzate, la r\ndul lor, de dorin]a de a g`si cu orice pre] un loc „imaginarului natal“.

Interpretarea ia o cale extrem de speculativ`, poate [i datorit` neasimil`rii reperelor metodologice [i amestecului dezechilibrat al surselor. Nu poate s` nu surprind`, de exemplu, c` o analiz` care angajeaz` copil`ria unui artist \n descifrarea operei lui [i care implic`, printre altele, prezen]a unui tat` autoritar, nu face nici o referire la „tata“ Freud.

Sec]iunea de catalog grupeaz` \n categorii lucr`rile din expozi]ia amintit`, ce apar]in \n marea lor majoritate perioadei anterioare plec`rii definitive a lui Braumer \n Fran]a [i provin din colec]ii particulare (Federa]ia comunit`]ilor evreie[ti din România, Vladimir Pan`, Mihai Gavril`, Maria [i Radu Nicolae, Amelia Pavel, Ion Buz`, Adrian N`stase). O parte din acestea erau cunoscute din expozi]ii anterioare, altele apar aici \n premier`. La vremea expozi]iei, presa a semnalat atribu]ia discutabil` a unor lucr`ri, dar Emil Nicolae a ales s` le publice pe toate, resping\nd acuza]ia prin invocarea autorit`]ii lui Sarane Alexandrian. Dar dup` cum scrie [i domnia sa, Sarane Alexandrian, prietenul [i biograful lui Brauner, este un „ini]iat“, ceea ce nu este tot una cu a fi un expert.

Ini]ia]i [i exper]i Emil Nicolae, Victor Brauner.

La izvoarele operei Editura Hasefer, 2004

30 lei

A scrie despre activitatea lui Victor Brauner \n România poate fi dificil, dat fiind faptul c` ceea ce s-a p`strat aici, documente [i lucr`ri, traseaz` – eteroclit [i de multe ori disparat – doar urme ale trecerii lui.

Fenomenul de recuperare a avangardei, \nceput \n anii ’90, l-a adus pe Brauner, poate [i datorit` faimei interna]ionale, \n prim-plan. Totu[i, expozi]iile [i articolele dedicate lui s\nt de mic` anvergur`; \n afar` de cartea lui Emil Nicolae, Victor Brauner. La izvoarele operei, mai exist` \n române[te o traducere a primei monografii din 1954, scris` de prietenul s`u, Sarane Alexandrian. De fapt, Victor Brauner. La izvoarele operei este catalogul, ap`rut post festum, al expozi]iei organizate de autor \n 2003, cu ocazia centenarului artistului, la muzeul din Piatra Neam].

Textul amplu ce \nso]e[te catalogul are drept premis` declara]ia lui Brauner „pictura mea este autobiografic`“ [i purcede la descifrarea rela]iei ce se stabile[te \ntre copil`ria lui [i oper`.

Cercetarea este bruiat` de mitul \n care Emil Nicolae crede, mitul copilului ce va deveni artist, dotat \n mod necesar cu o fire „sensibil`“ [i „precoce“, care absoarbe informa]ii, imagini pe care le va fructifica mai t\rziu. Astfel, bestiarul braunerian, complicat, hibrid, constituit nu numai pornind de la anume modele, ci [i prin exerci]iul inven]iunii picturale, apare aproape redus la animalele micii gr`dini zoologice deschise la Piatra Neam] pe c\nd Victor era copil. Apari]ia cometei Halley, intens comentat` \n presa vremii, anun]` preocup`ri astrologice, iar \nt\mpl`rile cu ar`t`ri stranii \n cimitirul nem]ean, precum [i Asocia]ia pentru descoperirea de comori, am\ndou` apuse la data na[terii lui Victor, ar fi \nt`rit \n el con[tiin]a misterului lumii.

Cu ajutorul cercet`rilor de arhiv` sau \n presa de epoc`, corelate cu memoriile unor contemporani, Emil Nicolae reconstituie \n parte atmosfera din Piatra Neam] la \nceput de secol XX, dar, din p`cate, se str`duie[te s` introduc` toate aceste date \n biografia lui

40

■ Irina C`r`ba[

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

ARTE

Arhitectura, la pas Marco Bussagli, S` \n]elegem arhitectura Editura RAO, 2005

În 400 de pagini de ilustra]ii [i texte explicative chiar [i un novice \n arhitectur` \ncepe s` \n]eleag` c` spa]iul construit a fost dintotdeauna [i continu` s` fie, mai mult dec\t oric\nd, rezultatul unei premedit`ri complexe. S\nt cuprinse, \n simplul gest de a construi, numeroase idealuri, orgolii ascunse, dorin]a puterii absolute, nevoia de confort sau de spectaculos, dorin]a de protec]ie sau experimentul.

Este evident c` autorul nu construie[te acest volum pe genunchi, al`tur\nd c\teva sute de poze cu cl`diri antologice [i coment\nd pe marginea lor.

Volumul este astfel structurat \nc\t s` ofere sinteza logic` pentru cine are r`bdare s` \l parcurg` pas cu

■ Tudor Octavian, Rodica / Iacob Laz`r,

Editura Pro Editur` [i Tipografie, 2006.

„În cazul so]ilor Laz`r, mi s-a p`rut fascinant` solu]ia pe care, \ntr-un timp al tuturor deform`rilor spirituale, d\n[ii au intuit-o [i au urmat-o, pentru a r`m\ne cu mintea [i talentul \ntregi“. Astfel \[i \ncepe Tudor Octavian periplul \n biografia artistic` a so]ilor Laz`r, \ntr-un album-poveste. La cap`tul lui, abia dup` ce am devenit familiari cu temele [i vie]ile celor doi arti[ti, vom putea relua lectura reproducerilor cu libertatea de a le judeca [i clasifica. (D. T.)

RECENZII pas, de la \nceput p\n` la final, dar este [i suficient de flexibil \nc\t ochiul gr`bit s` poat` frunz`ri f`r` mari dificult`]i capitolele, \n c`utarea unei informa]ii precise sau \n \ncercarea de a descoperi, la \nt\mplare, un subiect tocmai bun pentru o lectur` de c\teva minute.

Prima parte a volumului este dedicat` marilor teme ale arhitecturii mondiale. Aici s\nt eviden]iate raporturile cu arta [i spiritul vremii, dintr-o perspectiv` fascinant`, cea a spa]iului construit.

Capitolele ]in pasul cu istoria, a[a \nc\t pornesc de la spa]iul natural, primitiv, [i ajung la stilurile din arhitectura contemporan`, f`r` a uita de edificiile sacre, de evolu]ia materialelor de construc]ii sau de infrastructurile de comunica]ie.

Partea a doua, riguros cronologic`, este dedicat` marilor civiliza]ii. Popula]iile din neolitic deschid o list` din care nu lipsesc egiptenii, etruscii, grecii, romanii etc. [i, evident, mai apropia]i de noi, Gaudi, Eiffel, Wright, Le Corbusier, Gropius sau Calatrava.

139,90 lei traducere din limba italian` de Gabriela Sauciuc

■ Drago[ Tudor

■ Istoria artei, coordonatori Albert Chatelet, Bernard-Philippe Groslier, Editura Univers Enciclopedic, 2006.

C\nd 34 de personalit`]i ale artei plastice mondiale colaboreaz` pentru realizarea unei istorii, rezultatele nu pot fi dec\t str`lucite.

Riscul de a reuni sub acelea[i coperte stiluri [i decupaje, care nu s\nt neap`rat congruente, este atenuat de erudi]ia [i calitatea informa]iei. Nu, aceast` carte nu este un album de art`, cu reproduceri [i scurte comentarii pe marginea lor. Este un volum de aproape 1200 de pagini pline de informa]ii riguros sistematizate \n jurul marilor teme. De subliniat [i \ncercarea evident` a autorilor de a merge pe filiera ideilor, nu a grani]elor care delimiteaz` diferitele ]`ri. (D. T.)

41

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

GHIDURI

Cei doi autori ai c`r]ii, Greg [i Amiira Behrendt, el – actor de comedie [i ea – director executiv \n industria muzicii, am\ndoi trecu]i prin c\te-o separare dureroas`, \ncearc` o abordare mai realist` a subiectului. În care nu happy-end-urile tip Disney s\nt scopul ultim, ci asumarea lucrurilor a[a cum s-au \nt\mplat: „E greu s`-]i storci creierii, c`ut\nd motivele pentru care nu a]i reu[it s` face]i ca rela]ia voastr` s` mearg`, dar c\teodat` singurul r`spuns adev`rat e cel mai simplu: oamenii stau \mpreun` pentru o vreme [i apoi se despart. A[a e felul de-a fi al lucrurilor de c\nd lumea, \n toate rela]iile“.

Situa]ia de mai sus nu e relevant` pentru femeile ce a[teapt`, mur`-n gur`, indica]ii pre]ioase, ci este semnificativ` pentru un nou stil al genului: mai echilibrat, mai sec [i mai pu]in pozitiv cu orice pre], chiar c\nd nu e cazul. Volumul \n cauz` demonteaz` una c\te una metodele prin care acelea[i reprezentante ale sexului cu prec`dere slab (c`ci lor le e adresat` cartea, \n cea mai mare m`sur`) \ncearc` s` se aga]e de fosta rela]ie, oricum terminat` (telefoane, mail-uri, apari]ii nea[teptate) ori s` se complac` \n autodistrugere sau depresie (dependen]e, de la alcool la pastile etc). Dup` care, spre sf\r[it, ofer` solu]ii de reabilitare concrete; cititoarea din clubul p`r`sitelor anonime, dar \n]elepte, nu are dec\t s` urmeze pa[ii consacra]i: \nt\i, s` treac` 60 de zile f`r` s` dea telefon „mizerabilului“ \n cauz`; apoi, s` aib` un „prieten de suflet“ disponibil, pe care s`-l sune c\nd \i vine s` sune persoana interzis`; [i, \n cele din urm`, parafrazez, s` \nve]e cum s` se iubeasc` pe sine, cum s` se plac` [i cum s` se pun` pe primul loc \nainte de a g`si „rela]ia aceea s`n`toas`, iubitoare [i trainic`“ la care viseaz`.

Finalul c`r]ii, de[i pune accentul pe propria independen]`, afectiv` [i nu numai, nu exclude preg`tirea \n vederea altei rela]ii, adev`rate, spre deosebire de cea dint\i. Un happy-end tot exist`, dar, cel pu]in, sub form` de posibilitate [i nu de obligativitate. Lipsa sentin]elor absolute, care ne-au terorizat \n alte c`r]i de aceea[i factur`, ne face s` scuz`m, \n volumul de fa]`, repeti]ia sau naivitatea unor formule.

■ Iaromira Popovici

Ghidul desp`r]irilor victorioase Greg [i Amiira Behrendt, Tu mai vrei, el nu mai vrea Editura Kondyli, 2006

traducere din limba englez` de Victor Ion Papa

Cartea mai sus pomenit` m-a fascinat prin coperta roz-mov-albastr`, plin` de floricele [i explica]ii \n cruci[ [i-n curmezi[, printre care: „Cartea de suflet a unei fete de[tepte“, „Adev`rul gol-golu] despre ce se \nt\mpl` \n cuplu“. M` a[teptam, dup` toate aceste semne, s` m` distrez copios citind-o, s` fie idilic` [i plin` de locuri comune.

Din fericire, nu a fost chiar a[a. Respectivul volum con]ine, desigur, [i destule aforisme facile [i fomule standardizate, \n cunoscuta tradi]ie a genului how to do it, sau, mai bine zis, how to win it (pentru c` toate aceste manuale sau \ndreptare practic` g\ndirea pozitiv` [i filozofia de succes a \nving`torului \n orice domeniu posibil). Dar am avut surpriza ca, \n ciuda titlului melodramatic, s` fie mai decent dec\t mi-a[ fi imaginat. {i s` ofere solu]ii posibile, [i imaginabile, uneia dintre cele mai nepl`cute, dar frecvente situa]ii din via]a unui cuplu: aceea \n care unul dintre parteneri se hot`r`[te s` se retrag` din ecua]ie, l`s\ndu-l pe cel`lalt, care avea o cu totul alt` percep]ie a rela]iei, buim`cit [i, apoi, zdrobit.

Situa]ia descris` mai sus e, de fapt, una grav` [i dureroas`. A[tept`rile mele, de fost` cititoare de Barbra Cartland [i Sandra Brown, \mi [opteau c` voi g`si, \n volumul de fa]`, rezolv`ri deus ex machina care s` explice, negru pe alb, cum s`-]i rec\[tigi iubitul pierdut, \n minim dou` luni, [i cum, din starea de depresie neagr`, s` revii la una str`lucitoare [i optimist`. Nici acestea nu s-au concretizat: cartea nu mijloce[te recuperarea vreunui fost iubit, din simplul motiv c` nu consider` acest lucru o solu]ie pentru situa]ia dat` („tu mai vrei, el nu mai vrea“). Ci pur [i simplu \ncearc` s`-]i prezinte o formul` prin care s`-]i revii dup` o desp`r]ire: un soi de terapie populist`, dar nu neap`rat \n sens peiorativ, ci \ntr-unul al sfaturilor simple [i de bun-sim].

42

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

RECENZII

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Love Story geriatric Philip Roth, Animal pe moarte Editura Polirom, 2006

„O capodoper` tulbur`toare“ (The New York Review of Books). Trec peste senin`tatea folosirii primului cuv\nt, deoarece dac-ar fi s` te iei dup` ce se reproduce pe coperta volumelor ap`rute \n ultimul deceniu ai zice c` s\ntem bombarda]i nemilos cu ascu]ite capodopere, se arunc`-n noi cu ele de peste tot, ar trebui s` purt`m coif, s` nu ne loveasc` vreo astfel de carte tocmai \n cap, locul g\ndirii.

Tulbur`toare \ns`, este. Pentru c` eroul, profesor [i critic literar, are mai \nt\i 62 de ani, pe urm` 70 [i tot o iube[te pe Consuela, o cubanez` de 24 de ani, dar cu p`rul negru. Acum, dac` s\nte]i tipul vizual, imagina]i-v` farmecul cu plasm` al \mpreun`rii dintre un b`rbat cu genunchii at\rn\nd [i tocmai de aceea cu protez` dentar` [i o t\n`r` cu „cele mai formidabile ]\]e din lume“, a[adar dornic` de \nv`]`tur`. Cartea abund` \n remarcabile acte sexuale, apar [i dispar studente, prietene din copil`rie, oftalmoloage, care nu se dau \n l`turi de la nimic, frenetic. Sigur c` Philip Roth scrie bine, allegro, fluid, schimb` la perfec]ie vitezele, dar a[a scriu cel pu]in cinci mii de oameni de pe planet`. Nu e suficient. Ceea ce lipse[te este tocmai miza, cuv\nt f`cut praf [i pulbere, redus la dimensiuni subatomice de ciocanul realismului socialist, dar totu[i \nc` viu, \nc` important, chiar dac` nu se mai vede. Care este ea, aici? Ni se explic`, pe coperta IV, c` leg`tura dintre Eros [i moarte. Dar cele dou` imagini cu care r`m\i dup` ce-nchizi cu un su-

ghi] romanul s\nt: prima, tataie ling\nd s\ngele menstrual al Consuelei (mai erotic dec\t a[a ceva nu-i nici fela]ia pompierului), cu un tampon ap`r\nd virtual a doua zi \ntre ceainic [i felia cu unt; [i a doua, taica p`durii („cu sexul te duci \napoi \n p`dure“) suferind din cauza pierderii Consuelei [i, ca orice b`tr\n, masturb\ndu-se \n fa]a pianului \nainte sau \n timp ce c\nt` Beethoven, Bach, Scarlatti, Purcel, Mozart [i Schubert. A doua situa]ie este o performan]` absolut`, hai s` zicem c` oricine s-ar descurca cu Beethoven interpret\ndu-l doar cu st\nga, dar cum faci cu Mozart? Poate e vorba de-o schimbare ultra rapid` a m\inii cu care se execut` fela]ia [i partitura. Nu [tiu. {tiu doar c` laureatul at\tor premii literare ne prezint` subiectul, existent doar \n spa]iul ridicolului, \ntr-un ambalaj intelectual rafinat, cu muzic`, pictori, Kafka, Tocqueville. Ca [i cum ai intra \ntr-o camer` \n]esat` cu c`r]i [i spa]iat` cu mobile splendide, [i ai auzi o fela]ie appasionata \n surdin`, [i, \naint\nd spre centrul ei, ai descoperi sicriul r`pitor al scriitorului, de argint, iar \n`untru, chiar pe el. Pentru c` „fela]ia \n bibliotec` e chiar esen]a ei“. {i ce mai poveste[te \mb`tr\nitul Animal pe moarte? Despre genera]ia ’60, „o genera]ie de felatoare minunate“, g\nduri despre b`tr\ne]e, despre pornografie, despre c`s`torie, ce oribil` e, despre c\t este de \n]elept fiindc` a r`mas burlac, el, „marele propov`duitor al fututului“, despre pl`cerile pe care nu trebuie s` ni le refuz`m, apoi scurte, \ns` plicticoase eseuri despre anul 2000 [i sf\r[itul lumii, despre Cuba [i Castro, sau aforisme de o inegalabil` noutate: „Sexul e [i r`zbunare \mpotriva mor]ii“. Iar \n final Consuela se-ntoarce la mo[ulic`, cu un cancer la s\n, [i totul se termin` \ntr-un gigantic Love Story geriatric.

A! {i mai e [i o scen` cu un paralitic care \nainte s` moar` \[i s`rut` prietenul, fiul, apoi so]ia, c`reia vrea s`-i scoat` sutienul [i cine [tie ce s-ar mai fi \nt\mplat dac` nu-[i d`dea duhul, scen` la care-am r\s de m-am pr`p`dit, pare desprins` din Ciuleandra, motiv pentru care v` recomand aceast` bro[ur` dac` tocmai a]i suferit un grav accident cerebral.

43

17,50 lei Traducere [i note de Irina Petra[

SUMAR

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

DOU~ RUBRICI NOI

INFO 5

Un Nobel controversat: Orhan Pamuk 11 Revista revistelor 12-13 3,14TECA

42

Ghiduri Iaromira Popovici

ANCHET~ 56-60 de Marius Chivu

DOSAR 14-22 Matei Martin

Literaturile francofone: triumful literaturii sau victoria sloganului?

Matei C`linescu (pagina 53)

Cine este primul dumneavoastr` cititor?

PROFIL 62-64 Stela Lie, ilustratoare

LOCURI DE CITIT 24-25 Unde e[ti, Vene]ia?

INTERVIU 66-72 Nicolae Manolescu: „Eu cred c`

RECENZII 28-33 Literatur`

Sanda Cordo[, Paul Cernat, Marta Petreu, Lumini]a Corneanu, Alexandru Matei, Adina Dini]oiu, Florina P\rjol, Alexandra Olivotto, Claudiu Constantinescu 34-35 Istorie Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu 36-37 Politologie Magdalena Boiangiu, Bogdan Barbu Filozofie 38 Alexander Baumgarten Mentalit`]i 39 Alexandru Ofrim 40-41 Arte Irina C`r`ba[, Drago[ Tudor

personajele s\nt mult mai interesante dec\t oamenii“

Ion Vianu (pagina 65)

SPECIAL FRANKFURT 75-80 Reportaj: „Frankfurt, metropola c`r]ii“ 82-84 Interviu cu Wolf Lepenies,

laureatul Premiului P`cii 85-87 „Un Don Quijote pragmatic“, Laudatio de Andrei Ple[u 88-89 In memoriam Oskar Pastior Wolf Lepenies (paginile 82-84)

FRAGMENTE 92-98 Cecilia {tef`nescu, „Adio!“

Cecilia {tef`nescu (paginile 92-98)

3

EDITORIAL

Noi [i-ai no[tri.

La Frankfurt T\rgul de Carte de la Frankfurt este nu doar cel mai important, dar [i cel mai vechi din lume: prima edi]ie a avut loc pe vremea c\nd \n Moldova se scurgea c`tre paginile Istoriei glorioasa domnie a lui {tefan cel Mare.

Prin urmare, toat` industria editorial` a lumii \i acord` aten]ia cuvenit`. Este un t\rg al profesioni[tilor, al c`rui rol este de a pune \n contact editorii [i autorii din diverse ]`ri pentru a semna contracte, a perfecta colabor`ri, a cump`ra [i a vinde drepturi de traducere etc.

Publicul nu vine – ca la t\rgurile noastre – pentru a cump`ra c`r]i (eventual cu pre] redus), ci pentru a vedea [i pentru a participa la evenimentele conexe.

Ani la r\nd, România a fost deloc sau slab reprezentat` la acest t\rg. De c\tva timp, organizarea standului românesc a intrat pe m\ini bune – este organizat de Asocia]ia Editorilor din România (AER) [i conceput de arhitectul R`zvan Luscov. Prin urmare, arat` bine [i se \nscrie \n standardele de profesionalism ale locului.

Anul acesta, s-a \nt\mplat ca [i echipa revistei Dilemateca s` aib` o contribu]ie. AER [i-a manifestat inten]ia de a organiza standul dup` un principiu tematic [i – dat fiind c` s\ntem singura revist` dedicat` exclusiv c`r]ilor [i lecturii – ne-a propus s` concepem tema, s` select`m c`r]ile, s` realiz`m fi[ele pentru catalog. Am acceptat cu pl`cere [i interes [i ne-am f`cut treaba cum am putut mai bine. Am ales tema „Memorie [i Viziune“ pentru a exprima plasarea actual` a societ`]ii române[ti „\ntre dou` lumi“: la doi pa[i de aderarea la Uniunea European` (ceea ce \nseamn`, pe termen lung, intrarea

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Adrian Cioroianu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Foto coperta I: Frankfurter Buchmesse/Hirth

4

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 deplin` \n r\nduiala civiliza]iei occidentale), dar cu un trecut recent \nc` disputat [i dureros. Ne-au condus spre o asemenea tem` chiar tendin]ele recente de pe pia]a c`r]ii: au ap`rut multe volume de amintiri ori jurnale din vremea comunismului, studii de istorie recent`, culegeri de documente, dar [i o \ntreag` genera]ie de tineri prozatori care povestesc, cu talent, lumea „aceea“ de care vrem s` ne desp`r]im, dar pe care nu o putem uita. Este, poate, un fenomen asem`n`tor cu ostalgia din Germania, dar [i cu tendin]e ale noii literaturi din celelalte ]`ri ex-comuniste.

Trebuie precizat \ns` c` standul României [i catalogul au fost finan]ate de Ministerul Culturii. Conform legii, s-a organizat o licita]ie, c\[tigat` de AER. Numai c` rezultatul licita]iei a venit la \nceputul lui august; a[adar, abia de atunci \ncolo ne-am putut apuca de treab`. Am f`cut \ntr-o lun` [i jum`tate ceea ce alte ]`ri preg`tesc cu aproape un an \nainte. În ceea ce prive[te prezen]a româneasc` la Frankfurt, diver[i autori [i editori str`ini au apreciat standul, dar n-au \n]eles de ce evenimentele conexe (prezent`ri de c`r]i, \nt\lniri cu autorii etc.) n-au fost deloc promovate (astfel \nc\t s-au desf`[urat adesea \ntre „noi [i-ai no[tri“) [i s-au mirat c` editorii români stau cumin]i la stand [i nu contacteaz` editori str`ini pentru a le prezenta „marfa“ \n vederea unor eventuale contracte de traducere. O atitudine pasiv` care reflect` – poate – o \n]elegere gre[it` a func]iilor acestui t\rg.

Cine se uit` \n catalogul electronic de pe www.buchmesse.de, va avea confirmarea pasivit`]ii: extrem de pu]ine edituri române[ti s-au \nscris acolo, de[i \nscrierea nu cost` nimic. Ce s` mai vorbim, Occidentul `sta nu ne \n]elege [i nu ne apreciaz` valorile...

■

Mircea Vasilescu Rubrici: {tefan Agopian, Ioana Bot, Alexandru C`linescu, Matei C`linescu, Sanda Ni]escu, R`zvan Petrescu, Ion Vianu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Cosmin N`sui, Corina M\]`, Adrian Damian Foto: Rare[ Avram DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. {coala Floreasca nr. 3, sector 1, 011641 Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Difuzare: Adrian Bucur (tel. 231.35.00 / 217) Publicitate: Laura R`dulescu (tel. 231.35. 00 / 121) ISSN 1842 – 1377

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

P R E PA R AT E D I N C A R T E

a se \nconjura de c\]iva acoli]i care-i r`sar \n cale pe parcurs, \n mod miraculos, fiecare excel\nd \n ceva.

A[a cum un artist \[i caut` cu disperare maestrul sau un sportiv de anvergur`, antrenorul. Îl roag` pe fiecare \n parte s` o ajute, s` o „antreneze“. Cu rigoarea [i perfec]iunea ca principii, primul \i d` lec]ii de educa]ie fizic`, pentru a face fa]` manevr`rii voluminosului cazan cu sup`; altul, un b`tr\n \n]elept [i rafinat gastronom care se clo[ardizase, o \nva]` cum s` ob]in` cea mai savuroas` [i parfumat` sup` de g`in`; altul, s` fac` t`i]eii cu m\na ei, apoi s`-i fiarb` cu grij` p\n` la consisten]a dorit`; un altul, cum s`-[i spioneze concuren]ii, scotocind prin pubele; \n cele din urm`, un altul ia \n m\n` designul interior al noului local, distrug\ndu-l complet pe cel vechi. Împreun` ei hot`r`sc [i numele restaurantului: va fi TAMPOPO, dup` numele ei. Înainte de deschiderea oficial`, se face o repeti]ie general` \n prezen]a „juriului“ format din grupul ei de prieteni. A[eza]i la tejghea, ace[tia vor fi primii consumatori. Dac` vor reu[i s` m`n\nce tot, golind bolul p\n` la fund, va \nsemna c` scopul a fost atins.

La inaugurare, publicul ia cu asalt pr`v`lia devenit` de nerecunoscut, \nnobilat` de un design actual. Tampopo, radioas`, poart` un halat alb sclipitor [i o toc` \nalt`, ca buc`tarii marilor restaurante. Iat` cum mica Tampopo [i-a atins scopul – restaurantul ei este, \n fine, unanim recunoscut drept cel mai bun restaurant de lamen, iar ea a devenit o specialist` admirat`.

Filmul se \ncheie cu o viziune senin`: pe o banc` \n parc, aidoma unei madone moderne care e poate chiar Tampopo, o femeie \i d` s` sug` copila[ului ei. Mesajul transmis e clar: laptele mamei este primul gust pe care-l sim]im \n gur` [i care ne va condi]iona pe via]` calitatea percep]iei gustative.

Sanda Ni]escu

Tampopo, adic` p`p`die Tampopo este numele unui restaurant japonez la Paris, pe l\ng` Arcul de Triumf, unde obi[nuiam s` dejunez din c\nd \n c\nd. Pe atunci nu [tiam c` tampopo, \n japonez`, \nsemna „p`p`die“, nici c` era un nume de femeie [i titlul unuia din cele mai bune filme dedicate gastronomiei, pe care aveam s`-l v`d. Un derutant amestec de poezie [i erudi]ie, de umor [i violen]`, de tandre]e [i cruzime. Ca sufletul japonez. Sub aspectul \n[el`tor de comedie inocent`, se ascunde un adev`rat poem, subtil [i complex, dedicat gastronomiei. Nara]ia temei principale este alternat` cu scurte schi]e, ingenios ]esute \n p\nza temei de baz`, mici bijuterii legate de hrana \n Japonia de azi, \ntre tradi]ie [i modernitate. Este o comedie dulce-amar`, realizat` de Yuzo Itami (1933-1997) \n 1985.

Tampopo este numele eroinei principale – o t\n`r` v`duv`, care tr`ie[te singur` cu fiul ei de vreo zece ani, \ncerc\nd s`-[i c\[tige existen]a din venitul precar al unei pr`p`dite de c\rciumi unde se consum` lamen. E vorba de o consistent` sup` de pas`re cu t`i]ei, tipic japonez`, servit` fierbinte \n boluri mari de ceramic`, \n care plutesc c\teva legume [i o bucat` de carne de porc. Consumarea acestui fel nu se face oricum, ci urm\nd un anumit ritual. Servindu-se de be]i[oarele utilizate cu mult` \ndem\nare, japonezii \ncep prin a culege t`i]eii din sup` pe care-i absorb zgomotos – zgomotul este autorizat la ei, la fel ca r\g\itul –, dup` care urmeaz` metodic carnea [i legumele, doar la sf\r[it sorbind supa din bol. În Japonia exist` sute din aceste mici restaurante, de toate nivelurile – \n general axate pe o m\ncare anume, sushi sau sashimi –, dar eroina noastr`, \nt`r\tat` de insuccesul ei, are ambi]ia s` fac` din biata ei c\rcium` cel mai str`lucit restaurant de lamen. A[a se realizeaz` lucrurile mari, pornind din nimica, lupt\nd din r`sputeri, vis\nd imposibilul. Destinul lui Tampopo este acela al unui adev`rat artist. Ca un F`t-Frumos feminin, ea \ncepe prin

44

■

© Lucian Muntean

Mileniul românesc – 1000 de ani \n imagini de Georgeta Filitti [i Dorin Matei Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Un inedit album de cultur` [i civiliza]ie româneasc`. O carte de vizit` vie [i atractiv`, oferit` tuturor celor pasiona]i de trecutul [i prezentul românilor. Cuprinde peste 2500 de imagini de arhiv`, \nso]ite de legende explicative.

Pre]: 139 lei

The Romanian Millennium – 1000 Years of History in 2500 Images de Georgeta Filitti [i Dorin Matei, traducere: Irina Ionescu Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Un inedit album de cultur` [i civiliza]ie româneasc`, acum [i \n limba englez`.

Cuprinde peste 2500 de imagini de arhiv`, \nso]ite de legende explicative.

Pre]: 139 lei Noul dic]ionar universal al limbii române de Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Z`stroiu Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Reprezint` un instrument de lucru indispensabil celor interesa]i de cunoa[terea lexicului limbii române [i de folosirea corect` a acestuia. Este cel mai amplu dic]ionar explicativ uzual al limbii române \ntr-un singur volum: cuprinde aproape 81 000 de intr`ri, dintre care 73 000 de articole propriu-zise.

Pre]: 139 lei

Dic]ionar vizual spaniol-român Colec]ia „Dic]ionare vizuale“ Reprezint` o modalitate rapid` [i intuitiv` de a \nv`]a mii de cuvinte \n limba spaniol`, con]in\nd o gam` complet` de imagini ce redau obiecte [i situa]ii cotidiene, grupate tematic.

Con]ine peste 6000 de no]iuni [i index alfabetic detaliat. Este ideal pentru c`l`torii \n str`in`tate sau pentru studiul individual.

Pre]: 44,90 lei

Dic]ionar vizual englez-român Colec]ia „Dic]ionare vizuale“ Reprezint` o modalitate rapid` [i intuitiv` de a \nv`]a mii de cuvinte \n limba englez`, con]in\nd o gam` complet` de imagini ce redau obiectele [i situa]iile cotidiene, grupate tematic.

Con]ine peste 6000 de no]iuni [i index alfabetic detaliat. Este ideal pentru c`l`torii \n str`in`tate sau pentru studiul individual.

Pre]: 44,90 lei

Dic]ionar vizual francez-român Colec]ia „Dic]ionare vizuale“ Reprezint` o modalitate rapid` [i intuitiv` de a \nv`]a mii de cuvinte \n limba francez`, con]in\nd o gam` complet` de imagini ce redau obiectele [i situa]iile cotidiene, grupate tematic. Con]ine peste 6000 de no]iuni [i index alfabetic detaliat.

Este ideal pentru c`l`torii \n str`in`tate sau pentru studiul individual.

Pre]: 44,90 lei Dic]ionar Oxford Explicativ Ilustrat al Limbii Engleze Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Instrument de lucru deja consacrat, ultima edi]ie a Dic]ionarului Oxford explicativ ilustrat al limbii engleze include peste 187.000 de defini]ii, 4500 de ilustra]ii [i 600 de plan[e sugestive, f`c\nd apel la impactul vizual [i sporind volumul de informa]ie, dintr-o larg` varietate de teme.

Pre]: 180 lei

Dic]ionar vizual italian-român Colec]ia „Dic]ionare vizuale“ Reprezint` o modalitate rapid` [i intuitiv` de a \nv`]a mii de cuvinte \n limba italian`, con]in\nd o gam` complet` de imagini ce redau obiectele [i situa]iile cotidiene, grupate tematic. Con]ine peste 6000 de no]iuni [i index alfabetic detaliat. Este ideal pentru c`l`torii \n str`in`tate sau pentru studiul individual.

Pre]: 44,90 lei

www.litera.ro

C`lu]ii fermeca]i – Invita]ie \ntr-o lume nou` Suzanah a descoperit ceva nemaiv`zut \n gr`dina casei: ni[te fiin]e mici [i misterioase, \n cele mai nea[teptate ipostaze – lu\ndu-se la \ntrecere cu albinele sau c`ut\nd semin]e de p`p`die pentru micul dejun. S\nt c`lu]ii fermeca]i! Vei descoperi o lume plin` de culoare, a[a cum n-ai mai v`zut!

W.I.T.C.H. – Piramida de Abanos Irmei \i apare \n vis un b`iat cu cap de c\ine. El nu-[i poate p`stra amintirile [i nu [tie cine este.

A doua zi, pe plaj`, o for]` din ap` \ncearc` s` o trag` pe Irma \n str`funduri [i s` o \nece. Oare elementul ei i s-a \ntors \mpotriv`? Nu dup` mult timp, tetele se \ndreapt` c`tre Arquvara.

Pre] 9 lei Pre] 35 lei

Prima mea enciclopedie cu Winnie Ursule]ul [i prietenii s`i: NATURA Colec]ia „Prima mea enciclopedie cu Winnie Ursule]ul“ Vino s` afl`m multe lucruri interesante despre tot ce ne \nconjoar`: despre plante mici [i mari, despre flori, fructe [i anotimpuri. Winnie [i prietenii lui \i vor ajuta pe copii s` descopere misterele naturii [i s` \n]eleag` transform`rile prin care trece aceasta \n fiecare anotimp.

Pre] 32 lei

Pre] 40 lei Prima mea enciclopedie cu Winnie Ursule]ul [i prietenii s`i: ANIMALE Colec]ia „Prima mea enciclopedie cu Winnie Ursule]ul“ Vino s` cuno[ti lumea animalelor, al`turi de Winnie Ursule]ul [i prietenii lui! Afl` totul despre mamifere, p`s`ri, reptile, amfibieni, vie]uitoare marine, insecte [i p`ianjeni, din cea mai frumoas` enciclopedie pentru copii!

Trupa lui Mickey Colec]ia „Carte cartonat`, pentru copii de 2-4 ani“ Vino [i tu \n forma]ia muzical` a lui Mickey [i a prietenilor lui! G`se[te un instrument la care s` c\n]i [i distreaz`-te al`turi de cei [ase prieteni.

Pre] 7,50 lei

Pre] 40 lei

Winnie Ursule]ul: Cartea cu amintiri Vino cu Winnie [i prietenii s`i \ntr-o minunat` c`l`torie pe Aleea Amintirilor. Ga[ca de prieteni colind` prin P`durea celor 100 de Stejari [i rememoreaz` clipele speciale [i aventurile tr`ite \mpreun`. Un volum special, dedicat anivers`rii a 80 de ani de aventuri al`turi de Winnie Ursule]ul.

Pre] 29 lei

Stilul W.I.T.C.H. Colec]ia „W.I.T.C.H.“ În Stilul W.I.T.C.H. vei g`si tot ceea ce \]i trebuie pentru a-]i crea un stil propriu [i foarte cool, precum [i c\teva idei fantastice pentru o mod`... amuzant`. Nu rata cele mai bune trucuri de care ai nevoie pentru a deveni o adev`rat` creatoare de mod`!

Ziua lui Donald Colec]ia „Carte cartonat`, pentru copii de 2-4 ani“ Donald e foarte sup`rat. To]i prietenii au uitat c` este ziua lui. Oare \[i vor aminti?

Pre] 7,50 lei

www.egmont.ro

Tratat despre banalitate de Nicolas Grimaldi Traducere din limba francez` de Dan Petrescu Colec]ia „Totem“ „Pentru c` orice raportare la viitor implic` o experien]` a a[tept`rii [i pentru c` orice a[teptare presupune imaginarea a ceea ce a[tept`m, am crezut c` nu pot desp`r]i imaginarul de banalitatea existen]ei noastre.“ Nicolas Grimaldi

Sf\ntul Augustin Confesiuni Edi]ie bilingv` latin`-român` Traducere din limba latin`, introducere [i note de Eugen Munteanu „Via]a Sf\ntului Augustin, s-a spus de at\tea ori, reprezint` imaginea complet` a celei mai fascinante aventuri \n care poate fi angrenat` o fiin]` uman`: c`utarea lui Dumnezeu, a Binelui [i a Adev`rului suprem.“ Eugen Munteanu

Pre] 19,90 lei În curs de apari]ie Adev`r [i existen]` de Jean-Paul Sartre Traducere din limba francez` de Toader Saulea Colec]ia „Totem“ „Caut a[adar morala zilelor \n care tr`im… Încerc s` clarific posibila op]iune a unui om, fa]` cu sine [i cu lumea, \n anul de gra]ie 1948.“ În aceast` c`utare, Sartre avea s` se \nt\lneasc` cu problema adev`rului, sub o lumin` particular`.

Pre] 14,90 lei Spectatorul angajat de Raymond Aron Traducere din limba francez` de Miruna T`taru Cazaban Colec]ia „Biblioteca de politic`“ „Raymond Aron este cel mai \nsemnat liberal francez din secolul al XX-lea. [...] Cartea Spectatorul angajat este o pledoarie pentru pluralism [i decen]`, un manifest \mpotriva ignoran]ei [i a prostiei care, consider` Aron, intervin adeseori \n universul politic.“ Cristian Preda

Oameni de h\rtie de Salvador Plascencia Traducere din limba englez` de Anca Stoiculescu Colec]ia „Babel“ Majoritatea personajelor din romanul experimental Oameni de h\rtie de Salvador Plascencia, scriitor din mi[carea McSweeney’s, tr`iesc aceea[i poveste – numai c` ele nu [tiu.

Cartea este o c`l`torie printr-un carnaval mental.

În curs de apari]ie John Infernul de Didier Decoin

Traducere din limba francez` de Marcel Mihala[ Colec]ia „Babel“ Odinioar` triumf`tor, bogat [i splendid, New York-ul se pr`bu[e[te acum ros din interior.

Singurul care vede semnele decrepitudinii este John Infernul.

Trei destine se \ncruci[eaz` \ntr-un ora[ aneantizat, trei iubiri se g`sesc [i se pierd \ntr-un roman al atrac]iei [i repulsiei, al opulen]ei [i mizeriei.

Pre] 39,90 lei Manifestul Partidului Comunist de Karl Marx, Friedrich Engels Edi]ie \ngrijit` de Cristian Preda Colec]ia „Biblioteca de politic`“ „... Îl citim pe Marx tocmai pentru c` r`ul totalitar [i l-a asumat ca p`rinte fondator; n-ar fi vorba, \n acest caz, de o lectur` saturat` de termeni morali, ci de una politic`.“ Cristian Preda

Pre] 24,90 lei Metanoia de Aimé Michel Traducere din limba francez` de Radu I. Petrescu Colec]ia „Totem“ „«Nu este nimic \n mine care de divin s` fie desp`r]it», citim \n Cartea Mor]ilor din vechiul Egipt [...].

Omul cu privirea \ntoars` spre lumea l`untric` s-a n`scut odat` cu omul \nsu[i, de-a lungul mileniilor preistoriei.“ Aimé Michel

Pre] 19,90 lei

Pre] 24,90 lei

www.nemira.ro

Aurel Sasu, Dic]ionarul biografic al literaturii române, vol I-II Colec]ia „Marile Dic]ionare Paralela 45“ Dic]ionarul biografic al literaturii române este o bio-bibliografie complet` a scriitorilor români, o cercetare cultural` de o anvergur` f`r` egal \n istoria editorial` româneasc` (pot fi consultate 2301 articole despre via]a [i opera scriitorilor români).

W. M. Thackeray, Cartea snobilor Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ În Cartea snobilor Thackeray realizeaz` tipologii sociale, schimb\nd mereu punctul de vedere [i judec`]ile morale, accept\nd ironic [i generos, totodat`, „viciile“ analizate. Nu trebuie ratate capitolele despre snobii universitari, literari [i politici!

Pre]: 280 lei Pre]: 20,99 lei Paul Celan, Mac [i memorie Colec]ia „Capodopere ale literaturii universale“ Poezia lui Paul Celan a fost marcat` de ambientul multicultural al Bucovinei [i de prigoana \mpotriva evreilor din cel de-al doilea r`zboi mondial. Volumul Mac [i memorie (1952) se distinge prin dramatismul viziunii [i un aer de narcisism thanatic specifice poeziei de \nceput a lui Celan.

Jean-Claude Guillebaud, Gustul viitorului Colec]ia „Studii socio-umane“ Reg`sirea gustului viitorului necesit` actualiz`ri radicale. De aceea marile contradic]ii contemporane trebuie g\ndite altfel: transgresarea care se opune limitei, individualismul care destram` leg`turile, transparen]a capabil` s` distrug` via]a interioar`...

Pre]: 10 lei Bernard du Boucheron, {arpele Nordului Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ În perioada ante-medieval` un neam european se stabile[te la nord de lume \ntr-o singur`tate \nghe]at`. C\teva secole mai t\rziu, abatele Montanus pleac` \mpreun` cu un echipaj \n c`utarea lor [i \i descoper` tr`ind \ntr-o violen]` \nsp`im\nt`toare.

Volumul a primit Marele Premiu al Academiei Franceze \n 2004.

Pre]: 10 lei Wolfgang Iser, Actul lecturii. O teorie a efectului estetic Colec]ia „Studii literare“ Publicat` \n 1976, Actul lecturii (cea mai important` lucrare a teoreticianului Wolfgang Iser) stabile[te raporturile \ntre text [i cititor [i modurile \n care acestea s\nt modelate \n interac]iunea lor comunicativ`. Spre deosebire de structuralism, Iser propune aici un model func]ionalist al textului literar.

Pre]: 39 lei

Pre]: 29 lei Aurel Dumitra[cu, Divina Paradoxalia. Antologie de poezie Colec]ia „Biblioteca Româneasc`“ Poet deosebit de talentat, Aurel Dumitra[cu a fost unul dintre reformatorii discursului poetic al anilor’ 80. Promotor al „ostenta]iei deconstructiviste“ [i al „[arjei sarcastice“, cum \l consider` criticul Al. Cistelecan, Aurel Dumitra[cu este totodat` un poet al realului [i vitalit`]ii metafizice.

Pre]: 18 lei Marin Mincu, Experimentalismul poetic românesc Colec]ia „Deschideri“ Textul (o reluare, \ntr-o nou` edi]ie, a Eseului despre textul poetic II) este o analiz` a celor mai importante momente de afirmare a discursului poetic românesc \n secolul XX [i probeaz` valabilitatea evalu`rilor criticului care a contribuit esen]ial la schimbarea paradigmei literaturii române contemporane.

Pre]: 25 lei

www.edituraparalela45.ro

Julia Sweig, Friendly Fire: Secolul antiamerican – mai mul]i du[mani, mai pu]ini prieteni pentru SUA, traducere de Victoria Vu[can Colec]ia „America Azi“ „Julia Sweig a scris o evaluare vie, provocatoare [i dur` a m`surii \n care ac]iunea SUA \n lume \ndepline[te – sau mai degrab` submineaz` – scopul asumat pe termen lung, de a croi o lume mai prosper`, mai pa[nic` [i mai democratic`.“ The Washington Post

Geoff Ryman, Aer, traducere de Mircea Pric`jan

Colec]ia „fiction.ro“

O nou` tehnologie de comunicare str`bate lumea [i promite s` \i conecteze pe to]i, pretutindeni, f`r` intermediul calculatoarelor.

Aceast` nou` metod` poart` numele de AER. Testul ini]ial este dezastruos, iar oamenii mor din cauza [ocului. Cu neputin]` de a fi oprit, Aerul va fi pretutindeni, cu sau f`r` acordul uman.

Pre]: 30 lei Pre]: 25 lei Oren Harari, Secretele lui Colin Powell, traducere de Alexandru Grumaz, Diana Botezatu Colec]ia „America Azi“ „Profesorul de management Oren Harari adopt` metoda de performan]` a lui Colin Powell ca un model de luare a deciziilor pentru cei din sectorul privat. Harari consider` personalitatea lui Powell ca fiind esen]a virtu]ilor unei conduceri flexibile.“ The Washington Post

Pre]: 25 lei

Pre]: 25 lei Neil Gaiman, Zei americani, traducere de Liviu Radu Colec]ia „fiction.ro“ „Un scriitor cu un rar spirit de observa]ie [i o nesf\r[it` imagina]ie; a fost mult` vreme o comoar` a Angliei; acum este [i o comoar` a Americii.“ William Gibson

Muffy Mead-Ferro, Confesiunile unei neveste lene[e, traducere de Irina Popa Te-ai s`turat s`-i uime[ti pe to]i pentru c` le faci pe toate? Ai o atitudine negativ` fa]` de „eficien]a maxim`“? Atunci r\zi al`turi de m`rturisirile acestei so]ii lene[e. Muffy MeadFerro [i-a v\ndut tractorul pe o ma[in` de scris, iar acum este director de crea]ie la o agen]ie de publicitate.

Pre]: 17 lei

Pre]: 25 lei Neil Gaiman, B`ie]ii lui Anansi, traducere de Liviu Radu Colec]ia „fiction.ro“ Neil Gaiman ne ofer` o mitologie pentru lumea modern` – profe]ii \ntunecate, nereguli familiale, decep]ii mistice [i p`s`ri uciga[e.

Anansi e zeul viclean, zeul-p`ianjen, spiritul r`zvr`tit, capabil s` r`stoarne ordinea prestabilit`, s` se \mbog`]easc` din piatr` seac` [i s` \l \nfrunte pe diavol. Unii cred c` ar fi \n stare s` p`c`leasc` \ns`[i moartea.

Pre]: 25 lei

Rodger Streitmatter, Sexul vinde, traducere de Irina Popa Colec]ia „Comunicare/Media“ Streitmatter surprinde principalele momente \n care au survenit schimb`rile de mentalitate prin intermediul mass-media, obiecte, replici [i personaje care au r`mas imprimate \n memoria colectiv`. Scrie despre tabuuri care au fost distruse [i despre altele abia \n formare, despre destabilizarea conven]iilor [i na[terea unor roluri comportamentale.

Muffy Mead-Ferro, Confesiunile unei mame lene[e, traducere de Irina Popa „O binevenit` u[urare fa]` de numeroasele c`r]i cu sfaturi despre cum s` fii o mam` perfect`, cartea lui Muffy Mead-Ferro ne reaminte[te s` nu lu`m cre[terea copiilor prea \n serios.“ Publisher’s Weekly

Pre]: 13 lei

www.tritonic.ro

Clien]i forever! de Doug Carter & Jenni Green, traducere de Dorina Oprea Colec]ia „C&A – Business“ Principiile Clien]i forever! te vor ajuta s` \n]elegi c` nu conteaz` pe cine cuno[ti, ci cine te cunoa[te. Cartea reinventeaz` conceptul de client [i rela]ia pe care po]i s` o ai cu acesta. Vei afla cum s` c\[tigi clien]i [i cum s`-i p`strezi pentru totdeauna, cum s` ai \ncredere deplin` \n tine [i \n ei, care este revela]ia ce precede decizia de a cump`ra.

Calea \mplinirii personale de Todd Duncan, traducere de Iris Manuela Anghel-G\tlan Colec]ia „C&A – Motiva]ional“ Autorul cl`de[te o nou` perspectiv` asupra no]iunii de succes \n toate domeniile vie]ii noastre. Iat` formula care, alimentat` prin convingeri s`n`toase [i disciplin`, v` va \nzestra cu o putere uluitoare, pentru a v` transforma visurile \n realitate: Scop + Pasiune + Planuri + Exerci]iu + Perfec]iune = Putere.

Pre] 22 lei Pre] 20 lei Pe culmile succesului de Zig Ziglar, traducere de Iris Manuela Anghel-G\tlan Colec]ia „C&A – Motiva]ional“ Cel mai conving`tor orator al timpurilor noastre a conceput manualul care v` ajut` s` v` examina]i mintea [i spiritul, pentru a elimina „g\ndirea \mb\csit`“ [i a evita „\mpietrirea atitudinii“. Ziglar ofer` crezul s`u imbatabil: Pute]i avea tot ce v` dori]i dac` v` ajuta]i semenii s`-[i vad` visurile \mplinite.

Pre] 22 lei Dep`[e[te cele 8 obstacole din calea Comunic`rii de

Kevin Hogan & Ron Stubbs, traducere de Iris Manuela Anghel-G\tlan Colec]ia „Mileniul III“ Arta de a comunica este o condi]ie sine qua non.

Autorii reu[esc, recurg\nd la tehnici din NLP, la studii [tiin]ifice asupra psihicului [i comportamentului uman, dar [i la dezv`luirea unor aspecte inedite despre limbajul non-verbal, s` ne arate cum putem crea armonie \n rela]iile noastre.

Pre] 19 lei Vampirii energetici de Albert J. Bernstein, traducere de Cristina-Gabriela Jaleru Colec]ia „C&A – Motiva]ional“ În acest manual de abilit`]i de comunicare [i rela]ionare interpersonal`, Albert J. Bernstein – spaima „vampirilor“ [i autor consacrat de bestseller-uri – scoate la iveal` tehnici de convingere [i mediere a situa]iilor conflictuale care te vor ghida de acum \nainte \n rela]iile interumane, pe plan profesional [i personal.

Pre] 19 lei

Pre] 17,50 lei Conversa]ii Decisive de Kerry Patterson, Joseph Grenny, Ron McMillan, Al Switzler, traducere de Mihaela Hendres Colec]ia „Mileniul III“ O discu]ie \ntre dou` sau mai multe persoane, \n care 1) interesele s\nt mari, 2) opiniile difer` [i 3) atmosfera emo]ional` este \nc`rcat`, iat` ce este o conversa]ie decisiv`. Autorii au descoperit c` rela]iile, cariera, institu]iile au ca surs` de putere capacitatea de a purta astfel de discu]ii.

Pre] 19 lei

F`-]i o firm`, vinde-o [i \mbog`]e[te-te! de Joe John Duran, traducere de Claudia Rada Colec]ia „C&A – Business“ Cei ce au ales s` fie propriul st`p\n [i adev`ra]i \ntreprinz`tori vor afla cum pot atinge independen]a total`, controlul asupra viitorului [i dezvoltarea unei afaceri profitabile, pentru a nu sf\r[i epuiza]i [i \ngloda]i \n datorii sau pur [i simplu dezam`gi]i s` constate c` au o slujb` ca oricare alta.

Lucruri m`runte, rezultate m`re]e de Roger Fritz, traducere de Ana-Maria Murariu Colec]ia „C&A – Motiva]ional“ Via]a nu este o serie de reac]ii entuziaste la evenimente majore, ci o serie nesf\r[it` de lucruri minore care determin` ceea ce [tim, intui]ia, fericirea [i soarta noastr`. În fiecare zi, lucrurile m`runte, pe care le facem sau le spunem, \i afecteaz` pe cei din jurul nostru.

Pre] 17,50 lei

www.amaltea.ro

Mihail Sebastian, Accidentul În lectura lui George Iva[cu Oare r`nile accidentelor de strad` s\nt doar cele vizibile, care î[i las` urme pe piele, sau exist` [i r`ni care nu se v`d, r`ni ale unor accidente existen]iale?

Cine este cel r`nit? Nora, femeia care sare din tramvaiul aflat înc` în mi[care, sau Paul, trec`torul care o va ajuta s` ajung` acas`?

Gabriel Liiceanu, U[a interzis` |n lectura autorului Exact asta este un jurnal: un mod de a desf`[ura în cuvinte sulul înf`[urat al vie]ii noastre. Dincolo de u[a interzis` clocote[te via]a moral` a fiec`ruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate p`trunde f`r` voia noastr`, se desf`[oar` drama fiec`rei vie]i.

Pre]: 23,50 lei

Pre]: 23,50 lei

Panait Istrati, Chira Chiralina În lectura lui Marius St`nescu La por]ile Orientului, o poveste cu pasiuni ap`s`toare. Dac` firele pove[tilor se leag` între ele nu ar trebui s` v` mire [i dac` dragostea nu este neap`rat cea dintre un b`rbat [i o femeie, atunci nu v` r`m\ne dec\t s` descoperi]i unde anume se afl` adev`rul iubirii.

Pre]: 23,50 lei

Milan Kundera, Falsul autostop, traducere de Jean Grossu În lectura lui Cristi Iacob Exist` jocuri care acapareaz` at\t din fiin]a juc`torilor înc\t aceasta nu se mai reg`se[te niciodat` întreag`. Falsul autostop este un joc al iubirii, cu dou` m`[ti care se suprapun peste chipurile partenerilor, transform\ndu-i în doi str`ini care petrec o noapte într-o sordid` camer` de hotel.

Pre]: 23,50 lei

Mircea C`rt`rescu, De ce iubim femeile În lectura lui Adrian Pintea E limpede c` [i adul]ii au nevoie de pove[ti. Numai c` z\nele lor [i-au scurtat rochiile, [i-au t`iat p`rul care le ajungea c\ndva la c`lc\ie [i au înv`]at s` fie femei, ceea ce e mult mai complicat [i mai periculos dec\t meseria de z\n`.

Pre]: 23,50 lei

Emil Cioran CD Rom-ul acestei prime versiuni con]ine: opera român` a autorului cu posiblitatea de a naviga în interiorul ei [i op]iune de c`utare; fotografii document cu Emil Cioran sau legate de traiectul s`u biografic, peste 20 de minute de film, înregistr`ri audio cu [i despre Emil Cioran.

Pre]: 40,20 lei

Romanian Piano Trio W. A. Mozart, Trio nr. 4 in Do Major, K. 548 Robert Schumann, Trio nr. 2 in Fa Major, Op. 80 Horia Mihail, Alexandru Tomescu [i R`zvan Suma, trei tineri arti[ti, cu o bogat` experien]` în muzica de camer`, au pus bazele forma]iei Romanian Piano Trio. Ve]i descoperi c` interpretarea lor este modern`, f`r` arabescuri, f`r` artificii, aduc\nd un aer proasp`t [i plin de via]` în muzica de camer`.

Pre]: 15 lei

Radu Paraschivescu, Ghidul nesim]itului În lectura autorului Nesim]irea este un virus redutabil, cu instalare rapid` [i efecte demolatoare. Dar p\n` [i nesim]itul este imperfect [i are nevoie de îndrum`ri. Exact asta face Ghidul nesim]itului – furnizeaz` reglajele necesare celor ispiti]i de performan]a în domeniu.

Pre]: 23,50 lei

www.humanitasmultimedia.ro

Povestea vie]ii mele. Povestea lui Jacques Casanova de Seingalt Vene]ianul scris` de el \nsu[i \n Dux din Boemia de Casanova (Jacques Casanova de Seingalt), traducere din limba francez` de Irina Mavrodin Colec]ia „Eroscop“ Casanova, „scandalosul [i insolitul“ vene]ian, nu a fost doar ceea ce s-a crezut: un aventurier, escroc [i libertin, ci [i poetul, memorialistul, filosoful, muzicianul. Scris` savuros, cartea este considerat` o capodoper` a literaturii, prin amploarea moravurilor descrise [i erudi]ia autorului.

Cartea gesturilor. Cum putem citi gândurile oamenilor din ac]iunile lor de Peter Collett, traducere din limba englez` de Alexandra Bor[ Colec]ia „Psihologie Practic`“ Cu 30 000 de exemplare v\ndute \n România, cu primul tiraj epuizat \n dou` s`pt`m\ni Cartea gesturilor se impune ca cea mai important` carte de psihologie practic` a momentului, o oportunitate unic` de a descifra inten]iile reale ale altor persoane sau mesajele transmise de propriul nostru corp!

Pre]: 19,90 lei Pre]: 29,90 lei

Opere complete. Vol. 14/3: Mysterium Coniunctionis. Cercet`ri asupra separ`rii [i unirii contrastelor suflete[ti \n alchimie de C.G. Jung, traducere din limba german` de Dana Verescu Colec]ia „Biblioteca de psihanaliz`“ Carl Gustav Jung, psihiatrul care a descoperit [i descris incon[tientul colectiv, realizeaz` prin Mysterium Coniunctionis una dintre cele mai elaborate lucr`ri ale sale. Scrise dup` decenii de cercetare [i reflec]ie, studiile implic` [i practica analitic` a lui Jung.

{i dac` e adev`rat… de Marc Levy, traducere din limba francez` de Vasile Zincenco „Ce-o s`-]i spun nu e u[or de \n]eles, e imposibil de admis, dar dac` ai vrea s`-mi ascul]i povestea…“ O poveste tandr`, o aventur` plin` de umor [i neprev`zut. Tradus` \n 32 de limbi, cartea s-a v\ndut \n aproape 10 milioane de exemplare \n \ntreaga lume [i a stat la baza filmului {i dac` e adev`rat...

Cartea gesturilor europene de Peter Collett, traducere din limba englez` de Andreea R`suceanu Colec]ia „Psihologie Practic`“ Av\ndu-l ca autor Peter Collett – un psiholog care i-a sedus pe români –, aceast` carte vine ca o continuare a primei sale c`r]i de succes. Dac` vrei s` fii corect \n]eles [i dac` vrei s` afli exact ce ]i se transmite atunci c\nd ai de a face cu al]i europeni, Cartea gesturilor europene te ajut`.

Copilul divin de Pascal Bruckner, traducere din limba francez` de Lucia Cecilia C`linescu Colec]ia „Romane psy“ Crede]i oare c`, dac` ar [ti ce \i a[teapt`, oamenii ar mai accepta s` se nasc`? Un r`spuns celebru \l ofer` romancierul [i eseistul Pascal Bruckner \n acest roman scris cu umor [i fantezie. O poveste surprinz`toare care include reflec]ii asupra unor domenii precum biologia, religia [i psihologia.

Pre]:19,90 lei Pre]: 19,90 lei Unde e[ti? de Marc Levy, traducere din limba francez` de Marie-Jeanne Vasiloiu Un nou roman de dragoste pentru cititorii lui Marc Levy. Doi adolescen]i \[i jur` dragoste ve[nic` dar destinul \i separ`. El \i promite c` va fi al`turi de ea atunci c\nd va fi chemat. Nu [tia c` aceast` promisiune \i va bulversa via]a.

LAROUSSE – Marele dic]ionar al psihologiei Rezultat al colabor`rii a 150 de speciali[ti, acest dic]ionar ofer` o ampl` panoram` asupra cuno[tin]elor ce ]in de domeniul [tiin]elor psihologice [i a celor conexe. Într-o viziune enciclopedic` propune peste 2300 de defini]ii [i 250 de dosare tematice.

Pre]: 26,90 lei

www.edituratrei.ro

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Un Nobel controversat: Orhan Pamuk La 12 octombrie, c\nd Horace Engdahl, pre[edintele Academiei Suedeze, motiva decizia juriului de a atribui Premiul Nobel pentru Literatur` pe 2006 scriitorului turc Orhan Pamuk, declar\nd c` „\n aspira]ia sa de a reg`si sufletul melancolic al ora[ului s`u natal a dezv`luit un nou simbolism al \nfrunt`rii [i \mpletirii culturilor“, nu pu]ini jurnali[ti turci erau preg`ti]i s` conteste meritele [i personalitatea c\[tig`torului.

N`scut \n 1952 \ntr-o familie de industria[i \nst`ri]i, Pamuk a urmat la insisten]ele acestora cursurile de arhitectur` din cadrul Universit`]ii cu profil tehnic din Istanbul. Dup` numai trei ani abandoneaz`, dedic\ndu-se \n exclusivitate meseriei de scriitor. Conform anun]ului Academiei Suedeze, Pamuk a surprins aceast` metamorfoz` subtil`, schimbarea mediului familial tradi]ional \ntr-un stil de via]` profund occidental, \n romanul s`u de debut publicat \n 1982, Cedvet Bey [i fiii s`i: „În spiritul lui Thomas Mann, aceast` cronic` urm`re[te transformarea unei familii de-a lungul a trei genera]ii“. Absolvent al Institutului de Jurnalism \n 1976, Pamuk devine bursier al Universit`]ii Columbia \ntre 1985 [i 1988. Întors \n ]ar`, locuie[te \n ora[ul s`u natal, Istanbul, p\n` \n 2006, c\nd se re\ntoarce \n Statele Unite, de aceast` dat` \n calitate de profesor invitat al aceleia[i Universit`]i. De[i [i-a adjudecat \n 1984 Premiul Madarali pentru al doilea roman publicat, Sessiz Ev (Casa t`cut`), iar \n 1990 avea s` i se decerneze Independent Foreign Fiction Prize pentru romanul s`u istoric Beyaz Kale (Castelul Alb), ap`rut \n Turcia \n 1985, abia cu volumul Kara Kitap (Castelul Negru), din 1990, [i cu schimbarea evident` a registrului naturalist \n favoarea tehnicilor postmoderne, Orhan Pamuk devine cu adev`rat o celebritate a lumii literare. În 1995, al patrulea s`u roman, Yeni Hayat (Via]` Nou`), se transform` \n cea mai rapid epuizat` carte din istoria literar` a Turciei.

Pamuk \[i consolideaz` reputa]ia interna]ional` cu M` numesc Ro[u, c\[tig`toare a International IMPAC Dublin Literary Award \n 2003, (ap`rut` \n 2006 [i \n România la Editura Curtea Veche, \n traducerea

INFO Lumini]ei Munteanu), pentru ca, cea mai recent` crea]ie a sa Kar (Z`pad`), 2002, s` figureze \n prestigiosul „Ten Best Books of 2004“ al cotidianului New York Times.

Aparent, nimic nu anun]a controversatul proces pe care dou` asocia]ii de avoca]i din Turcia, sus]inute de un partid na]ionalist, aveau s`-l intenteze scriitorului \n 2005. La ad`postul deja celebrului articol 301 din noul cod penal turc, legiferat \n iunie 2005, „orice persoan` de na]ionalitate turc` ce va insulta Republica va fi pedepsit` cu \nchisoare pentru o perioad` cuprins` \ntre 6 luni [i 3 ani“. Într-un interviu acordat, \n februarie 2005, publica]iei elve]iene Das Magazin, Pamuk avea s` declare „30.000 de kurzi [i un milion de armeni au fost uci[i \n aceast` ]ar` (Turcia, n.n.) [i nimeni nu \ndr`zne[te s` vorbeasc` despre asta“. Cu pre]ul unui proces, ulterior abandonat la 22 ianuarie 2006, Pamuk [i-a asumat libertatea de a spune ce g\nde[te [i, implicit, riscul de a aduce atingere imaginii na]ionale.

Astfel, \n ciuda adeziunii unanime din r\ndul scriitorilor turci la vestea c` Pamuk este noul laureat al Premiului Nobel („s\nt la fel de fericit de parc` a[ fi c\[tigat eu“ – Nuri Bilge Ceylan; „este o extraordinar` [ans` pentru Turcia [i literatura turc` de a fi cunoscute mai bine \n lume“ – Ahmet Umit), editorialistul cotidianului Sabah, Fatih Altayli, nu se sfie[te s` scrie c` „nu-l prea vedem pe Pamuk ca fiind unul dintre noi. Îl vedem ca pe o persoan` care ne-a v\ndut... [i care nici m`car nu-[i poate asuma ceea ce spune“. De altfel, cel mai influent cotidian al ]`rii, Hurryiet, prin vocea editorului s`u Ertugrul Ozkok, pune la \ndoial` calitatea de cet`]ean turc al lui Pamuk. Pe prima pagin` a aceluia[i ziar, o caricatur` \nf`]i[eaz` cele 7 volume „care i-au adus lui Orhan Pamuk Premiul Nobel“. Cel mai important, \n viziunea lui Hurryiet, poart` inscrip]ia „Codul penal turc – Articolul 301“.

Elif Shafak, o autoare care a trecut prin experien]a unui proces similar, comenteaz`: „Este de-a dreptul tragic. Avem de-a face cu o onoare uria[` pentru Pamuk [i ]ar`, [i exist` at\]ia oameni care o politizeaz`, \nc\t uit` cu totul literatura“.

Pamuk avea s` declare imediat dup` anun]ul f`cut de Academia Suedez`: „Am acceptat premiul cu bucurie – \n primul r\nd ca pe un omagiu adus limbii [i culturii turce c`rora le apar]in; [i \n al doilea r\nd, pentru mine personal... ca recunoa[tere a celor 32 de ani pe care i-am dedicat cu umilin]` artei romanului“.

■ Matei Florian

5

Orhan Pamuk

INFO

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Bazar ■ Kiran Desai c\[tig` Booker Prize Era de a[teptat ca decernarea Premiului Booker din acest an s` urmeze linia surprinz`toare, dac` nu controversat`, cu care ne-a obi[nuit \nc` de la anun]area nominaliz`rilor. Astfel, nu pu]ini au fost cei care [i-au exprimat nemul]umirea f`c\nd trimitere direct` la absen]a unor nume consacrate – precum Ishiguro, McEwan sau Martin Amis – de pe lista scurt` a pretenden]ilor la premiul \n valoare de 50.000 de lire sterline. În acest context, faptul c`, dintre cei [ase autori prezen]i pe aceast` list` scurt` – Sarah Waters cu The Night Watch, Kate Grenville cu The Secret River, Hisham Mitar cu In the Country of Men, Edward St Aubin cu Mother’s Milk, MJ Hyland cu Carry Me Down [i Kiran Desai cu The Inheritance of Loss – juriul condus de Hermoine Lee a optat pentru romanul c`ruia casele de pariuri \i acordau cele mai mici [anse de reu[it`, The Inheritance of Loss, nu face dec\t s` confirme impresia speciali[tilor de a fi asistat la cel mai atipic Premiu Booker decernat \n ultimii 38 de ani. Dac` discursul justificativ al juriului nu a ]inut s` se diferen]ieze de unul obi[nuit – „un roman minunat despre \n]elepciunea [i larghe]ea uman`, cu o viziune politic` de o acurate]e impresionant`“–, c\[tig`toarea din acest an, Kiran Desai, a ie[it oarecum din nota predilect` a declara]iilor finale m`rturisind, la a-

Dilemateca v` recomand` ■ Povestiri incredibile, Colec]ia

McSweeney’s, vol. I [i II (Editura Nemira, 2005, 2006). |n aceste vremi \n care lenea de a scrie scurt [i alte pricini umplu lumea literelor cu o maree de romane (mai bune sau mai joase), nu s\nt de ocolit rarele culegeri de povestiri (cum e asta), unde mae[tri ai r`sufl`rii t`iate [i me[teri \ntr-ale ]inerii cu sufletul la gur` m\nuiesc la fel de curat arta de a te opri s` la[i cartea din m\n`. (Dan Stanciu) ■ Julian Barnes, Triste]i de l`m\ie, povestiri (traducere de Mihai Moraru, Editura Nemira, 2006). 11 povestiri \n

6

flarea ve[tii: „Datoria pe care o am fa]` de mama mea este at\t de profund` \nc\t simt c` aceast` carte este a ei \n aceea[i m`sur` \n care o pot numi a mea. A fost scris` \n compania ei, \n spiritul \n]elepciunii [i a bun`t`]ii sale“. La 35 de ani, Kiran Desai nu numai c` a devenit cu aceast` ocazie cea mai t\n`r` femeie care \[i adjudec` Premiul Booker, dar, \n acela[i timp, a reu[it \ntr-un fel s` r`zbune cele trei nominaliz`ri pe care mama sa, respectata romancier` Anita Desai, le-a avut \n decursul timpului pe lista scurt` a premiului britanic. Într-un interviu acordat de cur\nd, scriitoarea din India \[i descria romanul ca \ncerc\nd „s` surprind` ce \nseamn` s` tr`ie[ti \ntre est [i vest; ce se \nt\mpl` atunci c\nd un element din vest este introdus \ntr-o ]ar` care nu apar]ine Vestului, bun`oar` ce s-a \nt\mplat, desigur, \n vremurile colonialismului [i ce se \nt\mpl` acum \n rela]iile dintre India [i Statele Unite“. Aflat` la al doilea s`u roman, Kiran Desai a transformat povestea confrunt`rii \ntre globalizare [i satele indiene \n istoria surprinz`toare a unui mare succes literar.

dulce-am`ruiul stil clasic englez, cu arta aceea inegalabil` a potrivirii unor cocktail-uri din 70% causticitate, 29% tandre]e [i 1% ghea]`. Fire[te, dac` nu v-a]i plictisit [i de elegan]`. (Radu Cosa[u) ■ Trei zile cu mama de François Weyergans (traducere de Dan Radu St`nescu, Editura Polirom). Premiul Goncourt de anul trecut este o autofic]iune \n descenden]a lui Gide, inteligent`, erotic` [i amuzant`, cu multe referin]e cinematografice, un roman care te ]ine \n pagin` printr-o subtil` am\nare din care face \nsu[i subiectul lui. Fraz` memorabil`: „De ce trebuie oare ca via]a s` ni se sf\r[easc` tocmai \naintea \nmor-

Kiran Desai

m\nt`rii, una din rarele noastre ocazii de succes garantat?“. (Marius Chivu) ■ „Ampl` prin diversitate, colec]ia de art` a lui Vasile Grigore cuprinde pictur`, sculptur`, grafic`, art` decorativ` [i, nu \n ultimul r\nd, stampe japoneze; \n decurs de 40 de ani, Vasile Grigore a adunat opere de art` de referin]` na]ional`, dar [i universal`, colec]ia sa \nsum\nd peste 500 de exponate. {i toat` aceast` bog`]ie spiritual` – a donat-o statului român f`r` nici un fel de preten]ie de recompensare material` – s-a adunat pe simezele muzeului ce-i poart` azi numele: «Vasile Grigore – pictor [i colec]ionar».“ Dac` nu a]i reu[it s` vizita]i acest muzeu, nu rata]i albumul cu acela[i

INFO

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Bazar ■ Povestiri de budoar Este improbabil ca romanul tinerei Rachel Pacheco, Dulcele venin al scorpionului, s` aib` vreo [ans` la Premiul Nobel. Dar, la doar un an dup` ce a p`r`sit budoarele din Brazilia pentru o carier` literar`, Pacheco a v\ndut mai mult de 140.000 de exemplare din volumul s`u de debut \ntr-o ]ar` obsedat` de telenovele \n care editurile se consider` de obicei mul]umite cu doar a zecea parte dintr-un astfel de tiraj.

Cum exemplul ei \n America Latin` nu este singular, se pare c` tranzi]ia de la prostitu]ie la literatur` are darul s` \nlesneasc` drumul spre faim` [i avere, \n aceast` parte a lumii. Astfel, unul dintre cei mai respecta]i regizori brazilieni de film, Karim Ainouz, a fixat deja \n 2007 data limit` la care ecranizarea sa dup` acest roman s` \[i aib` premiera. Într-un interviu acordat recent, Pacheco dezv`luie ceva din secretul metamorfozei: „La \nceput \mi pl`cea.

Hormonii mei clocoteau; nu avusesem dec\t dou` rela]ii sexuale, a[a c` pentru mine totul era nou. Atunci am \nceput s` \nv`]“. Patru ani mai t\rziu, la 21 de ani, lec]ia devenise deja inutil`: „Era t\rziu. Obosisem. Întotdeauna mi-am dorit s` spun ceva din povestea mea“.

■ Secretele epocii de aur hollywoodiene

De la Katharine Hepburn la Jimmy Stewart, biografiile nou ap`rute ale marilor nume de la Hollywood se str`duiesc s` respecte aceea[i re]et`: sex, petreceri [i titlu al Eugeniei Florescu [i Viorel R`u, scos \n 2004 de Editura Regia Autonom` Monitorul Oficial. (Ruxandra Tudor) ■ Diavolul se \mbrac` de la Prada, \n regia lui David Frankel, cu Meryl Streep [i Anne Hathaway, \n spiritul romanului cu acela[i titlu de Lauren Weisberger, ap`rut la Editura Polirom, \n Colec]ia „Chic“ (fanii, sau mai cur\nd fanele, [tiu despre ce e vorba). {i pentru Miranda lui Meryl Streep, de departe atrac]ia filmului. (Iaromira Popovici) ■ M`tu[a lui Holly Golightly – cea care obi[nuia s` ia micul dejun la Tiffany – ajunge \n România mult dup` ce nepoata ei newyorkez` va fi cobor\t din taxiul galben \n care-o plasase

scandal. Astfel, o biografie a Katharinei Hepburn pretinde s` fac` lumin` \n privin]a orient`rii sexuale a actri]ei, dezv`luind c`, \mpreun` cu iubitul s`u Spencer Tracy, Katharine ar fi fost de fapt bisexual`. Este lesne de \n]eles c` o astfel de biografie \[i asigur`, cel pu]in pentru o vreme, o oarecare faim` mediatic`, \n timp ce pentru autorul ei e de presupus o \ndestul`toare lini[te financiar`. De asemenea, nici imaginea lui Audrey Hepburn nu a sc`pat de atari dezv`luiri: o biografie necru]`toare detaliaz` o via]` plin` de infidelit`]i conjugale [i de aman]i celebri de seama lui Albert Finney. În cur\nd, datorit` unei noi produc]ii biografice, virginitatea pierdut` a lui Jimmy Stewart va fi asociat` cu Ginger Rogers, iar odat` cu apari]ia unei c`r]i despre Mae West, acest \ntreg edificiu al am`nuntelor picante va fi, mai mult ca sigur, cople[it numeric. În ciuda conceptului bine \nsu[it c` „sexul vinde“, se pare c` \n aceste biografii de dat` recent` mai este loc [i pentru astfel de concluzii: „Personalit`]ile din cinema au venit [i au plecat, dar Katharine Hepburn [i-a propus clar s` r`m\n`. Singurul fel prin care putea s` fac` asta era s` devin` institu]ie“ (William Man, Kate).

Capote. Ea se nume[te Sally Bowles [i, dac` numele ei v` este c\t de c\t familiar, aceasta se datoreaz` celebrului film Cabaret, unde Sally era interpretat` de Liza Minnelli. „Raftul Denisei“ ([i Denisa \ns`[i, fire[te) ne fac „o lume de bine“ (cum ar fi zis Sally) ie[ind pe pia]` cu romanul care a n`scut-o: minunatul, [armantul [i \nc\nt`torul Adio, Berlin, al unui mare scriitor care – \n afara mediului universitar „pitarmo[esc“ – nu este aproape deloc cunoscut la noi: Christopher Isherwood. Este vorba despre Berlinul pre-nazist, decadent [i sofisticat, Berlinul Marlenei Dietrich [i al unei vie en rose care era (dar nu [tia!) cu pistolul la t\mpl`... Isherwood vorbe[te cu

Katharine Hepburn

gra]ie despre lucruri grave – [i asta \nseamn` Elegan]`. (Alex. Leo {erban) ■ Iris Murdoch, Oameni buni [i oameni de bine (traducere de AncaGabriela S\rbu, Editura Polirom, 2006), pentru neclintita (uneori utopica) \ncredere \n literatur` a scriitoarei [i pentru micro-eseuri precum acesta: „Exist` \n mintea omeneasc` for]e care, \ntocmai ca [i gazele \n mi[care, cutreier` prin lume [i produc suferin]` [i mutilare f`r` ca aceia ce le-au produs s` \n]eleag` pe deplin – ori s` \n]eleag` c\tu[i de pu]in – puterea [i originea acestor emana]ii. Un sf\nt ar putea fi identificat prin absen]a total` a unor astfel de tentacule vaporoase, \n timp ce un om obi[nuit este \nzestrat

7

INFO

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006 ■ B`t`lie pe spa]iul virtual

Bazar

Elif Shafak

■ Articolul 301 Procurorii au renun]at la acuza]iile aduse romancierei Elif Shafak. Cel pu]in \n acest caz, scriitoarei i s-a refuzat nepl`cutul privilegiu de a intra sub inciden]a articolului 301 al codului penal turc, cel care pedepse[te cu trei ani de \nchisoare remarcile insult`toare la adresa poporului [i na]iei turce[ti. De anul trecut, de c\nd aceast` lege a fost introdus`, nu mai pu]in de 60 de scriitori au fost viza]i de procuratur` \n temeiul acestui articol. În cazul lui Shafak \ns`, a fost pentru prima oar` c\nd acuzatorii au cerut achitarea, preciz\nd c` \n romanul vizat nu a avut loc nici o \nc`lcare a legii. Despov`rat` de grijile unui proces, Shafak r`m\ne pe mai departe preocupat`: „Articolul 301 exist` \n continuare. Este deschis oric`ror exploat`ri [i interpret`ri, a[a c` aceast` poveste se poate repeta oric\nd“.

Poli]ia a fost prezent` \n afara tribunalului, pentru a \mpiedica orice conflict \ntre grupul de sus]in`tori ai scriitoarei [i protestatarii na]ionali[ti. În urma acestui verdict, premierul turc, Tayyip Erdogan, a propus amendarea articolului 301: „Împreun` cu opozi]ia, trebuie s` for]`m un consens pentru schimbarea acestei legi“.

Dilemateca v` recomand` cu ele \n mod natural, dup` cum este \nzestrat cu puterea stranie de a ap`rea \n visele altora“. C\t un tratat de psihologie [i unul de magie la un loc.

(Simona Sora) ■ Primul roman publicat \n seria de c`r]i oferite la pre] de dumping de Cotidianul [i Editura Univers, Ai toat` via]a \nainte de Romain Gary, anun]` un program cu standarde deosebit de ridicate: scriitori contemporani care [tiu s` povesteasc`, literatur` bun`, accesibil`. În cartea citit`, \n dispre]ul teancului de lecturi planificate, am fost al`turi de copilul care credea cu at\ta convingere c` o situa]ie special` – arabii, evreii tr`iesc \ntr-o vesel` comuniune \ntr-una din casele de raport ale

8

Lan]ul de libr`rii britanice Waterstone’s \ncearc` din nou s` contracareze profitul uria[ pe care site-ul american Amazon \l c\[tig` anual din v\nzarea online a c`r]ilor. Astfel, dup` ce \n urm` cu mai mul]i ani ideea unei libr`rii Watersone cu desfacere a c`r]ilor pe Internet s-a dovedit a fi neprofitabil` din cauza ofertei superioare \n materie de pre]uri [i servicii f`cut` de Amazon, o nou` \ncercare de a echilibra v\nz`rile pe aceast` pia]` virtual` va fi reluat` \n cur\nd. Gerry Johnson, directorul managerial de la Waterstone’s, crede c` leg`tura dintre online [i libr`riile stradale va fi \n avantajul firmei sale. Pe de alt` parte, actualul succes repurtat de Amazon nu a ap`rut peste noapte. Fondat \n 1994 de c`tre Jeff Bezos, site-ul a avut nevoie de investi]ii pe m`sur`, pentru ca abia \n 2002 s` apar` [i profitul. Dac` ceilal]i competitori s-au axat exclusiv pe pia]a c`r]ilor [i a CD-urilor, Amazon a diversificat oferta cu jocuri, produse electronice, materiale casnice [i chiar alimentare. Damian Peachey, purt`tor de cuv\nt al firmei amricane, se arat` convins de imposibilitatea unei detron`ri: „Provocarea noastr` este de a avea cea mai bun` selec]ie posibil` [i totodat` de a nu neglija aspectele ce ne-au adus celebritatea“. Problema, pentru firme ca Waterstone’s, este – crede Johnson – c` nu vor reu[i s`-[i dezvolte o imagine proprie pe o pia]` at\t de dinamic` cum este cea Internetului.

Parisului, \nconjura]i de oameni buni [i toleran]i – are vreo relevan]` pentru via]a omului matur. C\nd e bine scris`, copil`ria unui str`in se poate \nsu[i, alc`tuind r`gazul unei lecturi \ntre mor]ii [i r`ni]ii provoca]i de adul]i.

(Magdalena Boiangiu) ■ Romanul turcului Orhan Pamuk M` numesc Ro[u (traducere din limba turc`, note [i glosar de Lumini]a Munteanu, Editura Curtea Veche, 2006), pentru c` e mare, tare [i, vorba suedezilor, nobel. (Claudiu Constantinescu) ■ Cum era? Cam a[a... Amintiri din anii comunismului (românesc), volum coordonat de C`lin-Andrei Mih`ilescu, Editura Curtea Veche. C`lin-Andrei Mih`ilescu a plecat din România \n anii ’80, a colaborat la BBC [i la Europa liber`, iar acum este profesor la Univer-

sitatea din Toronto. Are geniu lingvistic (poate vorbi ore \ntregi numai \n jocuri de cuvinte [i intertexte), fantezie c\t cuprinde, spirit critic [i ludic, rigoare greu de egalat, erudi]ie de mare clas`. A adunat, pentru acest volum, oameni unul [i unul, provoc\ndu-i s` scrie „ce-[i mai amintesc din comunism“: Mihai {ora, Vintil` Mih`ilescu, Ioana Pârvulescu, Andrei Codrescu, R`zvan Petrescu, Sanda Golopen]ia, Vladimir Tism`neanu, Bogdan Ghiu, Mircea Horia Simionescu, Adriana Babe]i, {erban Foar]`, Traian Ungureanu [i al]ii. L-a „pus“ s-o ilustreze pe {tefan Anastasiu, grafician român emigrat \n Canada. A rezultat o carte savuroas`, spectaculoas`, uman`, fireasc`, despre ce [i cum a fost, \n via]a de toate zilele, comunismul (românesc). (Mircea Vasilescu)

INFO

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Bazar ■ Flori [i robo]i \n topul Google Google a oferit prima imagine a controversatului proiect Book Search, afi[\nd pentru prima oar` un Top 10 a celor mai vizionate texe \n limba englez` pe durata unei singure s`pt`m\ni din luna septembrie. Topul, de altfel de o bizarerie delicioas` [i eterogen`, este condus de un studiu dedicat plantelor tropicale, urmat \ndeaproape de o traducere a Coranului dat\nd din 1934, apoi de Hegemonie sau Supravie]uire, cartea lui Noam Chomsky devenit` de cur\nd celebr`, pe locul 10 afl\ndu-se – cu voia dumneavoastr` –, precedat de c\teva dic]ionare, un manual pentru construc]ia unui robot terestru. F`r` leg`tur` cu vreun best-seller din trecut, prezent sau viitor, acest top a reu[it s` intrige o bun` parte din contestatarii proiectului. Pe de alt` parte, tem\ndu-se ca rivalii s` nu c\[tige vreun avantaj, reprezentan]ii Google s-au ferit s` pronun]e num`rul exact al c`ut`rilor implicate. Singurul indiciu a fost oferit de Axel Springer, director al unei edituri germane, care a confirmat c`, de c\nd a aderat la proiectul Google, „mii de oameni“ s-au ar`tat interesa]i de titlurile propuse, iar editura a \nregistrat o cre[tere de 10% a v\nz`rilor unor c`r]i ap`rute \n trecut.

■ Cenzura d`uneaz` grav s`n`t`]ii

F`r` distribu]ie, f`r` promovare, f`r` v\nz`ri. Unul dintre cei mai importan]i autori chinezi \n via]`, Yan Lianke, face din nou cuno[tin]`, pentru romanul s`u Visul satului Ding, cu tenacitatea surd` a cenzurii. Într-un interviu acordat recent cotidianului The Guardian, scriitorul chinez recunoa[te c` a ajuns la cap`tul r`bd`rii, mai ales dup` ce a folosit deliberat propria cenzur` pentru a-[i vedea romanul editat.

Eforturile de a camufla virulen]a satiric` a pove[tii sale au dat \ns` gre[: dup` ce volumul s`u de debut, Xia Riluo, s-a confruntat \n 1994 cu furia cenzorilor, cea mai recent` carte a sa nu a p`c`lit vigilen]a func]ionarilor, \n ciuda \ncerc`rilor disperate ale lui Yan Lianke. „Poate c` nu este cel mai bun roman pe care l-am scris, dar este cu siguran]` cel care mi-a adus cea mai mare durere. Chiar [i acum, la at\tea luni dup` ce am terminat, nu reu[esc s`-mi g`sesc determinarea pentru a \ncepe o nou` carte“. Yan Lianke recunoa[te c` statutul s`u s-a \mbun`t`]it sim]itor din 1994 c\nd, \n urma presiunilor f`cute de cenzori, a fost obligat s`-[i scrie autocritica pentru patru luni. În momentul de fa]`, se a[teapt` ca Visul satului Ding s` intre, c\t de cur\nd, \n aten]ia unei edituri occidentale.

■ Chomsky propulsat de Chávez

Dac` va obosi c\ndva s` conduc` Venezuela, Hugo Chávez ar deveni probabil un extraordinar director al unui club de carte. Prezentarea scurt` pe care pre[edintele venezuelean a f`cut-o c`r]ii scrise de Noam Chomsky, Hegemonie sau Supravie]uire: Tendin]a Americii spre domina]ia global`, \n cadrul unui discurs adresat Na]iunilor Unite a f`cut, \n mai pu]in de o s`pt`m\n`, din aceast` carte un best-seller mondial. Este o reu[it` spectaculoas` cu care foarte pu]in` lume, \n afara realizatoarei Oprah Winfrey, se poate l`uda.

Astfel, una dintre lucr`rile mai pu]in cunoscute ale profesorului Chomsky a atins imediat locul \nt\i al celor mai v\ndute c`r]i de pe site-ul Amazon, mii de noi cópii fiind trase, ca urmare a cererii uria[e. Cuvintele care au asigurat gloria acestui volum au fost urm`toarele: „Cred c` primii oameni care ar trebui s` citeasc` aceast` carte s\nt fra]ii [i surorile noastre din Statele Unite, deoarece amenin]area se afl` chiar \n casa lor“; iar Hugo Chávez a fost, se pare, ascultat instantaneu.

Pre[edintele sper` ca Chomsky s` viziteze \ntr-o bun` zi Venezuela, o ]ar` unde bun`starea asigurat` de petrol este descris` de Guvern ca fiind revolu]ie socialist`.

Noam Chomsky

■ Demers \mpotriva intoleran]ei

Într-o scrisoare deschis` dat` publicit`]ii \n luna septembrie, mai mult de 100 de personalit`]i ale lumii culturale din India \[i arat` dezacordul fa]` de articolul 377 al codului penal indian, care continu` s` interpreteze homosexualitatea drept o infrac]iune ce trebuie pedepsit` cu \nchisoarea. Astfel, laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Amartya Sen, sau c\[tig`toarea Premiului Booker, Arundhati Roy, sus]in c` aceast` lege nu a f`cut dec\t s` \ncurajeze „intoleran]a, persecu]iile, [antajele, arest`rile [i teroarea \ndreptate sistematic \mpotriva minorit`]ilor sexuale“.

Legea, ce a intrat \n vigoare odat` cu domina]ia britanic`, interzice „orice contact \mpotriva naturii cu b`rbat, femeie sau animal“. În ciuda presiunii intelectualilor, Guvernul a ]inut s` precizeze Cur]ii supreme de justi]ie c` opinia public` nu este favorabil` unei revizuiri. Unul dintre cei mai cunoscu]i jurnali[ti de televiziune din India, Rajdeep Sardesai, [i totodat` unul dintre semnatarii scrisorii de protest a declarat: „De[i ne-am modernizat \n multe privin]e, India sufer` \n continuare de un conservatorism profund. At\t timp c\t sexualitatea va fi dezb`tut` \n public, astfel de legi vor continua s` existe“. M. F.

9

Arundhati Roy

INFO

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Libertatea lui Oskar Pastior

Oskar Pastior

■ Are prea pu]in` importan]` dac` virtuozitatea sa lingvistic` va fi fiind cea a unui „Paganini al liricii germane contemporane“ sau a unui rebel angajat \ntr-o lupt` „\mpotriva tuturor formelor semantice“ (conform unui necrolog transmis de postul german de radio Deutschlandfunk). Este de asemenea inutil s` invoci dadaismul pentru a legitima [i, finalmente, pentru a \ngr`di respira]ia l`untric` [i starea de gra]ie a poemelor lui Oskar Pastior. Dac` se poate vorbi despre aceste poeme, f`r` team` de \ncorset`ri sau inevitabile deturn`ri ale sensului, libertatea, pe c\t de simpl`, pe at\t de deplin`, este singura formul` care poate credita [i l`muri \ntru totul nevoia unui poet de a crea, pur [i simplu, o nou` lume cu alte feluri de exprimare. Pentru Oskar Pastior limba a devenit o entitate \n sine, un loc unde nu numai cuvintele, ci [i conceptele \[i aveau via]a proprie. Fie c` a fost admirat` pentru „lipsa sublim` a seriozit`]ii“ ori pentru „bun-sim]“, „limbaj paradisiac“ sau „r`zbunare \mpotriva logicii“, poezia lui Pastior a r`mas [i va r`m\ne probabil o piatr` de \ncercare pentru ambi]iile oric`rui traduc`tor. Sceptic \mpotriva oric`rei traduceri – „cuv\ntul gre[it pentru un proces care nu exist`“ –, scriitorul german, n`scut \n România, a r`mas \ns` credincios unei st`ri de gra]ie, asem`n`toare \ntruc\tva senin`t`]ii copil`re[ti, \n care orice defini]ie devine automat totalitar` [i lipsit`, p\n` la urm`, de sens: „ce este poezia nu am de unde s` [tiu“. În lipsa verdictelor finale, Oskar Pastior a ales sinceritatea, exuberan]a, candoarea [i non-sensul, libertatea g\ndirii [i frumuse]ea cuvintelor ca posibil r`spuns la o \ntrebare care e mai bine s` r`m\n` nerostit`.

Cu prilejul T\rgului de Carte de la Frankfurt, Oskar Pastior urma s` citeasc`, \mpreun` cu Herta Müller,

Cele mai importante volume semnate de Oskar Pastior 1964: Offene Worte 1966: Gedichte 1969: Vom Sichersten ins Tausendste 1971: Reise um den Mund in achtzig Feldern (pies` radiofonic`) 1975: Horicht. Sechzig Ubertragungen aus einem Frequenzbereich

10

dintr-un ciclu de texte inspirat de „munca de reconstruc]ie“ pe care, ca deportat \n Uniunea Sovietic`, scriitorul n`scut pe 20 octombrie 1927, la Sibiu, a fost constr\ns s` o \ndeplineasc` \ntre anii 1945 – 1949. În 1949, la 22 de ani, prime[te autoriza]ia de a se \ntoarce \n România. Este \nrolat \n armat` vreme de trei ani, timp \n care ob]ine prin coresponden]` diploma de absolvire a liceului. Dup` ce lucreaz` mai \nt\i \n industria alimentar`, ulterior devenind specialist \n betoane (!), Pastior se \nscrie \n 1955 la Universitatea Bucure[ti unde studiaz` limba german`. Absolvent al facult`]ii \n 1960, \ncepe s` lucreze ca jurnalist la Radio – sec]ia german`. Primele sale poezii publicate \n limba român` nu r`m\n f`r` ecou [i \i aduc o oarecare faim`, iar, ulterior, dou` premii literare. În 1968, profit\nd de o c`l`torie de studii la Viena, Pastior p`r`se[te definitiv România comunist`. Locuie[te mai \nt\i la München pentru ca, \n 1969, s` se stabileasc` \n Berlinul de Vest, loc de unde \[i va c\[tiga [i consolida faima de scriitor [i traduc`tor (printre al]ii, i-a tradus pe Lucian Blaga, M. Eminescu, Panait Istrati, Tristan Tzara sau Gertrude Stein). În timp, va deveni membru al Colocviului Noii Poezii de la Bielefeld, al Academiei de Art` din Berlin, al Academiei de Limb` [i Poezie din Darmstadt, iar \n Fran]a, din 1992, devine reprezentantul german \n Oulipo. Ernest Wichner, directorul Casei Literaturii din Berlin, \i editeaz` operele complete care apar la Editura Hanser din München. În diminea]a de 5 octombrie crt.

– aceea[i editur` anun]a decesul lui Oskar Pastior. La scurt timp, Academia de Limb` [i Poezie din Darmstadt confirma predic]iile generale: cel mai important premiu literar german – Georg Buchner – va fi acordat \n acest an poetului Oskar Pastior. Singura noutate, buim`citoare ca \ntotdeauna, este c` distinc]ia \i va fi atribuit` postum.

1976: Fleischeslust; An die neue Aubergine. Zeichen und Plunder; Die Sauna von Samarkand (pies` radiofonic`) 1978: Ein Tangopoem und andere Texte 1978 [i 1985: Der krimgotische Fächer.

Lieder und Balladen 1983: 33 Gedichte (33 de poeme traduse din Petrarca) 1985: Anagrammgedichte 1987: Jalousien aufgemacht. Ein Lesebuch

■ Matei Florian

1990: Kopfnuss Januskopf. Gedichte in Palindromen; Neununddreissig Gimpelstifte (Gedichte) 1992: Vokalisen & Gimpelstifte 1994: Eine kleine Kunstmaschine (34 Sestinen) 1997: Das Horen des Genitivs (Gedichte) 2000: Villanella & Pantum (Gedichte) 2002: O du roher iasim.

43 Intonationen zu Harmonie du soir von Ch. Baudelaire

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006

Amor, secrete [i uitare ■ Cu ocazia public`rii \n Fran]a a trei c`r]i incitante despre via]a ascuns` a unor scriitori de prim` m`rime (Verlaine [i Rimbaud; Sartre [i Simone de Beauvoir; Marguerite Duras), revista Lire pe octombrie dedic` un consistent dosar vie]ii amoroase a scriitorilor. Dezv`luiri, conjecturi postume, pacte iluzorii – grupajul biografic-picant promite \n subtext iluminarea unei continuit`]i \ntre via]a privat` a autorului [i cea (chiar mai intim`) a operei. Nu e cazul, desigur, nici aici, nici \n general, atunci c\nd biografismul, psihologismul [i (adesea) mahalagismul au \ncercat s` \nlocuiasc` analiza operei. Cartea lui Hazel Rowley, tradus` din englez` la Grasset, arunc` asupra „familiei“ amoroase pe care o patronau Sartre [i Beauvoir o lumin` mai degrab` crud` dec\t fascinant`, denun]\nd falsul pact de transparen]` care a unit acest cuplu legendar. Dincolo de listele separate de aman]i [i proteja]i ale celor doi, de minciunile ref`cute cronologic [i de construirea intimit`]ii (mai ales) pentru livrarea ei public`, lucrul care \l incit` pe biograful indiscret este marea lor prolificitate: „Cum or fi reu[it s` fie at\t de prolifici, c\nd c`l`toreau at\t, aveau at\t de multe leg`turi paralele, ie[eau cu prietenii, citeau nenum`rate c`r]i, mergeau la cinema [i nu sc`pau nici o expozi]ie? Lucrau chiar [i \n vacan]e, puteau scrie oriunde: \n camera de hotel, \n cafenele zgomotoase, la umbra unui copac. A tr`i [i a scrie \nsemnau pentru am\ndoi unul [i acela[i lucru“.

Amorul dintre Verlaine [i Rimbaud a f`cut s` curg` mult` cerneal` [i p\n` la apari]ia c`r]ii lui Bernard Bousmanne, Reviens, reviens, cher ami (Calmann-Lévy).

Ref`c\nd desele lor pendul`ri \ntre Londra [i Bruxelles, biograful nu cade nici \n capcana incrimin`rii, nici \n cea a „suspiciunii de pasiune contra-naturii“. Aerul de fatalitate fantasmatic` [i esen]ial` literar (mai ales pentru Verlaine) d` probabil tonul cel mai nimerit de abordare a unui subiect at\t de delicat. |n ce prive[te „secretul“ de care se apropie cel pu]in una dintre c`r]ile ap`rute \n toamna aceasta despre Marguerite Duras (semnat` de Jean Vallier), el este cel explicat de Lacan: „Duras era dezarmat` atunci c\nd trebuia s` descrie actul amoros pentru c` acesta era zona \n care \i era absolut interzis s` mint`“. Abisal, dar f`r` esen]ial` leg`tur` cu adev`rurile [i minciunile literaturii...

R E V I S TA R E V I S T E L O R ■ Suplimentul literar al ziarului El País, „Babelia“, a publicat pe 14 octombrie un grupaj foarte dur despre „În[el`toriile memoriei“. Pornind de la recenta m`rturisire a lui Günter Grass (care a primit [i un Nobel spaniol, Premiul Príncipe de Asturias) despre apartenen]a sa de tinere]e la organiza]ia nazist` Waffen-SS, c\]iva dintre cei mai importan]i istorici, scriitori, jurnali[ti spanioli \ncearc` s` limpezeasc` situa]ia foarte special` a Spaniei. Santos Julía, autorul unui volum des citat – Istoriile celor dou` Spanii –, consider` reac]iile la autodeconspirarea lui Grass ca fiind cele ale unei „con[tiin]e morale edificate pe pedepsirea unei amintiri“. C`ci – dup` el – „memoriile nu ajut` deloc la cunoa[terea trecutului recent, ele fiind \ntotdeauna interesate [i \nf`]i[\nd protagonistul \n momentul \n care \[i aminte[te, iar nu \n vremurile evocate“. Pentru istoricul spaniol, la fel ca pentru Tony Judh \ntr-o carte celebr`, memory is a poor guide to the past. Cheia concordiei (a consensului?) ar fi, dup` Santos Julía, puterea de a trece peste, [i uitarea. Ce e uitarea, ne-am putea \ntreba azi, c\nd chestiunea e [i la noi extrem de arz`toare? „Nici amnezie, nici ignoran]`, ci o decizie politic` \n urma c`reia trecutul nu va interfera \n voin]a de a construi un viitor care s` ne elibereze de tarele trecutului.“ S` recunoa[tem, ne sun` prost, periculos [i nerealist. În Spania, totu[i, pactul uit`rii a ]inut p\n` acum, c\nd lucrurile \ncep s` se a[eze (mai ales \n c`r]i) f`r` ur` [i resentimente.

Pentru mai t\n`rul Andrés Trapiello, cunoscut [i la noi cu romanul Amicii crimei perfecte, cele dou` Spanii ale lui Santos Julía s\nt... patru: Spania revolu]ionar` (nu \ntotdeauna democratic`); Spania contrarevolu]ionar`, antidemocratic` [i reac]ionar` a fasci[tilor, clerului [i oligarhiei; Spania nerevolu]ionar` a st\ngii democratice care, \n ciuda pacifismului ei, a avut aceea[i soart` cu Spania revolu]ionar`; [i, \n fine, Spania dreptei democratice care s-a men]inut, totu[i, la marginea franchismului. C\t despre c`in]` [i luciditate, Trapiello e sceptic: „Pu]ini scriitori din Spania franchist` s-au c`it public. Nici scriitorii comuni[ti nu [i-au regretat trecutul stalinist. Rafael Alberti, de]in`torul Premiului Lenin, a m`rturisit doar: «Mereu voi p`stra URSS \n inima mea». Iar Sánchez Mazaz, cu o arogan]` delirant`, a scris: «Nu m` c`iesc [i nu uit»“.

Probabil c` a uita [i a trece peste (neglect and forgetting, cum spune Tony Judt) s\nt necesare pentru s`n`tatea civic`. P\n` la urm` \ns`, uit` [i trec peste doar victimele. Iar [i iar.

■ Simona Sora

11