Dilemateca68_web

Page 1

DILEMATECA Anul VII l nr. 68 l ianuarie 2012

SCRIERI

DOSAR

l

CARTEA PENTRU COPII INTERVIU Pierre Assouline

AUTORI

l

LECTURI



EDITORIAL

Mircea Vasilescu

Ce se pierde În configura]ia edi]iilor critice, primele volume con]in operele majore, iar cele „de la urm`“ s\nt dedicate, dup` cum se [tie, „m`run]i[urilor“ – de la coresponden]` la tot felul de \nsemn`ri zilnice, noti]e, bile]ele ale autorului cu pricina. În cazul marilor autori, se aplic` principiul conform c`ruia orice r\nd scris este relevant pentru cunoa[terea sa c\t mai profund` [i mai am`nun]it`. Edi]ia Eminescu, bun`oar`, public` fiecare \nsemnare r`mas` de la poet – de la liste de rufe date la sp`lat p\n` la \nsemn`ri banale. Lectura coresponden]ei ([i a celorlalte texte „m`runte“) r`mase de la marii autori e, de multe ori, extrem de interesant` – at\t din punct de vedere uman, c\t [i literar. Exist` scrisori extraordinare – adev`rate bijuterii literare [i stilistice. Ce se va \nt\mpla, \n era digital`, cu astfel de edi]ii cuprinz`toare? Nu m` refer la suportul lor – pe h\rtie sau digital –, ci la con]inut. În zilele noastre, scriitorii au [i ei cont pe Facebook, adres` de mail [i tot ce mai \nseamn` „identitate“ \n lumea virtual`. Unii nici nu mai scriu scrisori propriu-zise, pe h\rtie. C\nd, la o adic`, se va face edi]ia complet` a operelor lor, ce va intra \n volumele de „coresponden]`“? În mod normal, ar trebui s` intre toate schimburile de e-mail-uri – cu iubita, so]ia, copiii,

contabilul de la editur`, prietenii etc. –, a[a cum se \nt\mpla p\n` acum cu scrisorile trimise/primite pe h\rtie. Dar cu post`rile de pe re]elele de socializare ce ne facem? Vor intra [i ele, cu „like“-uri [i comentarii cu tot? {i chat-urile de pe messenger sau mai [tiu eu de unde? {i comentariile „forumi[tilor“ de sub articolele publicate prin ziare? (Astea ar trebui s` intre – cu \njur`turi cu tot – la „dosarul recept`rii“, al`turi de cronici [i recenzii, nu?). {i sms-urile? Ar trebui s` le avem \n vedere [i pe ele. Dac` aplic`m principiul „orice r\nd e relevant“, ar trebui ca volumele de „coresponden]`“ [i „anexe“ s` con]in` toate acestea. M` tem \ns` c`, \n varianta c`r]ii pe h\rtie, cantitatea de material ar fi enorm`. Ca s` nu mai vorbim c` s-ar pierde „interactivitatea“, link-urile, pozi[oarele [i celelalte elemente grafice. A[a c`, teoretic, r`m\ne doar posibilitatea de a publica toate acestea \n format electronic. Dar, practic, elaborarea lor va fi, m` tem, mai complicat` dec\t a volumelor „tradi]ionale“, pe h\rtie. {i multe dintre cele „virtuale“ se pierd \n timp ori le [terge autorul \nsu[i. Cred, a[adar, c` volumele de coresponden]` nu vor mai ap`rea, pur [i simplu, \ntr-un viitor oarecare. Le trec deja la triste [i iremediabile pierderi. n

3


SUMAR

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

INFO Bazar 5-8 10-11 3,14TECA

INTERVIU 56-57 Miriam Gómez de Cabrera Infante

Guillermo Cabrera Infante – o poveste f`r` sf\r[it

DOSAR

MERIDIANE

12-27 Literatura pentru copii:

\ntre aventur` [i rezisten]` Adina Popescu (paginile 19-27)

Pierre Assouline (paginile 46-52)

58-61 Petre R`ileanu

Imaginile puterii \ntre vizibil [i ilizibil: Columna lui Traian

RECENZII 28-34 Literatur`: Gabriela Gheorghi[or,

Paul Cernat, Alexandru Budac, Elena Cra[ovan, Codrin Liviu Cu]itaru, Gabriela Gl`van, Drago[ Zetu SF: Michael Haulic` 35 Eseu: Alexander Baumgarten 36 Politologie: Bogdan Barbu 37 38-39 Istorie: Bogdan Murgescu, Octavian Buda Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 40 41-42 Arte: Diana Marincu, Florinela Popa

INTERVIU 46-52 Pierre Assouline

„Eu s\nt pre[edintele“

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Miriam Gómez de Cabrera Infante (paginile 56-57)

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram

ANCHET~ 64-70 de Marius Chivu

V` tenteaz` s` (mai) scrie]i c`r]i pentru copii?

AVANPREMIER~ 72-78 Roberto Bolaño, Detectivii s`lbatici

RUBRICI 43 55 62 63 71

Constantin Vic`, Tehnodrom Ioana Bot, C`r]i de plastic Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“ Poemul din ianuarie: César Vallejo Ion Vianu, Portrete interioare

Revist` editat` de

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Ani[oara Sevastre (fax 407.54.67 e-mail: anisoara.sevastre@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii:

tel.: 0800.800.111 (num`r cu apel gratuit \n orice re]ea telefonic`, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377

Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

Roberto Bolaño (paginile 72-78)

4


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

O ]ar` inventat` 4 \ntreb`ri pentru Oana Ursache, lector la Universitatea din Granada

Tocmai s-a deschis lectoratul de limba român` de la Universitatea din Granada. Care a fost motorul acestui eveniment? Ideea inaugur`rii o am de mai mul]i ani, de pe vremea c\nd eram primul lector de limb` român` din Spania, la Universitatea din Alicante. Tot ceea ce nu s-a putut atunci s-a putut acum, nu [tiu dac` pentru c` astrele s-au ar`tat \ng`duitoare, sau visele mele s-au a[ezat cu picioarele pe p`m\nt, cert este c` s-a \nt\mplat acest act oficial articulat, cu steagul României pe pagina web a Universit`]ii din Granada. Nu a[ fi putut face nimic de una singur`, m-au ajutat [i colegii mei, mi-au deschis u[i, mi-au f`cut cuno[tin]` cu personaje-cheie. {ti]i cum se zice \n Spania, niño que no llora no mama – „copilul care nu pl\nge nu m`n\nc`“, a[a c` am pl\ns [i eu, iar la final am izb\ndit. Am avut (ca \ntot-

INFO deauna) [i sprijinul Institutului Limbii Române, unde toate ideile mele par a prinde via]`. Doamna Corina Chertes, directorul ILR, a fost prezent` la eveniment \mpreun` cu Marcela Mateescu, a[a c` m-am sim]it ca \n familie. Am avut [i norocul de a colabora cu Ambasada României \n Spania, cu ICR-ul, cu Consulatul General al României de la Sevilla, care, dincolo de frontispiciile r`sun`toare, mi-au ar`tat o c`lduroas` prietenie. Un rol foarte important \n deschiderea lectoratului l-a jucat domnul academician Marius Sala care ar fi trebuit s` fie aici pe data de 25 noiembrie, la deschidere, [i, pentru c` mi-a lipsit, i-am p`strat liber` prima pagin` din Cartea de Onoare a lectoratului, inaugurat` de Rectorul Magnific al Universit`]ii din Granada, Domnul Francisco Gonzales Lodeiro. {i sper c`, \n cur\nd, va completa lista de onoare a participan]ilor. Care e structura departamentului? Dac` ]inem cont de faptul c` Universitatea din Granada a fost fondat` \n 1531, vorbim despre o lung` tradi]ie a studiilor filologice – [i nu \nt\mpl`tor Universitatea din Granada este unul

PUBLICITATE


n Oana Ursache este

visiting professor la Universitatea din Granada, specialist` \n literatur` comparat` [i antropologie cultural`. Are un doctorat \n opera lui Panait Istrati. A inaugurat, \n 2008, primul lectorat român din Spania, la Universitatea din Alicante, unde a organizat, \mpreun` cu Institutul Limbii Române, primul examen de verificare a cuno[tin]elor de limb` român`. Traduce, scrie, organizeaz` evenimente culturale [i ateliere de gastronomie, \n speran]a c` percep]ia spaniolilor cu privire la români se va schimba \ncetul cu \ncetul.

INFO

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

dintre pu]inele centre universitare unde se mai fac \nc` studii de filologie romanic`. Lectoratul de român` func]ioneaz` \n cadrul unui departament care include profesori de la dou` facult`]i: Facultatea de Filozofie [i Litere [i Facultatea de Traducere [i Interpretariat, una dintre cele mai prestigioase, nu numai din Spania. Departamentul meu are o denumire dac` nu pompoas`, m`car lung`: Departamento de Filologías Románica, Italiana, Gallego-Portuguesa y Catalana. Dup` cum se poate vedea, lingvistica [i literatura romanic` de la Facultatea de Filozofie [i Litere din Granada aveau speciali[ti pentru toate limbile romanice, mai pu]in pentru limba român`. Acum s-a completat familia limbilor romanice [i, c\t de cur\nd, lunga denumire a departamentului sper s` includ` [i limba român`. De fapt, trebuie s` admitem c` limba român` a fost dorit` cu ardoare de doi profesori de la Facultatea de Litere din Granada: Paloma Garcia [i Enrique Nogueras, colegi de-ai mei care s\nt pasiona]i de studiul limbii noastre. {i pentru a da Cezarului toate cele cuvenite, la Facultatea de Traducere [i Interpretariat a fost doamna decan Eva Muñoz Raya, cea care a dorit cu ardoare s` le ofere studen]ilor ei posibilitatea de a studia româna. {i foarte bine a f`cut, pentru c`, la numai dou` luni de la \nfiin]are, lectoratul român are deja 60 de studen]i, iar marea lor majoritate s\nt studen]i de la traduceri. De ce \nva]` studen]ii spanioli limba român`? Cred c`, \n primul r\nd, pentru c` pia]a muncii le ofer` mai multe [anse de angajare celor care vorbesc limba român`, fa]` de cei a c`ror specialitate este engleza, germana sau italiana. În general, limbile „exotice“ s\nt la mare c`utare \n Spania. Dar sigur c` [i num`rul impresionant de români reziden]i \n Spania creeaz` necesitatea multor traduc`tori [i interpre]i. A[a se explic` faptul c` la cursul de român` s-au \nscris studen]i care studiaz` [tiin]e politice, asisten]` social`, geologie sau medicin`. Am [i o student` de la arte frumoase. Mai am [i o student` din Chile al c`rei bunic este român, o alt` student` care e nem]oaic`, dar ai c`rei p`rin]i s-au n`scut \n zona Sibiului;

al]ii au fost convin[i de Eliza Ra]iu, o coleg` de-a lor care este românc`; cei mai mul]i s-au l`sat impresiona]i de afi[ul care anun]a introducerea acestei noi limbi str`ine. Cine a fondat Atelierul de Traducere din cadrul Facult`]ii de Traducere [i Interpretare (Universitatea din Granada) [i cum se petrec lucrurile acolo? Atelierul de Traducere este un proiect al meu, \nceput cu ani \n urm` la Universitatea din Suceava, pe vremea c\nd traduceam \mpreun` cu studen]ii mei El libro de mal amor al lui Fernando Iwasaki Cauti. Cel de la Suceava se numea España, un país inventado, nume preluat de la Isabel Allende, Un país inventado, volum \n care \[i poveste[te ]ara. Titlul este o metafor` a oric`rei traduceri literare, o poveste despre ]ara din limba c`reia se traduce. {i cum la Suceava noi \ncepuser`m traducerea lui Fernando Iwasaki, autor spaniol care tr`ie[te \n Sevilla, dar care s-a n`scut \n Peru dintr-un tat` japonez [i o mam` italianc`, chiar se justifica alegerea titlului. În 2008, pe vremea c\nd eram lector de limba român` la Alicante, a[a, dintr-un fel de dor de vie]ile ciclice ale lui Eliade, am „exportat“ Cercul de traduceri schimb\ndu-i numele \n Rumania, un país inventado, cerc care timp de doi ani a tradus Feti]a, o minunat` carte de pove[ti scris` de Doina Cernica, [i Quijotele Adei Milea, \n speran]a c`, printr-o minune, la un moment dat, se va putea prezenta \n limba spaniol` \n Spania acest spectacol fascinant de simplu. Acum, la inaugurarea unicului lectorat român \n Spania, am l`sat juc`relele la o parte [i ne-am apucat de treburi serioase: \mpreun` cu Enrique Nogueras voi coordona traducerea Lizoanc`i, ultima carte premiat` a Doinei Ru[ti. Din echipa de traduc`tori fac parte doi studen]i, cu care am [i avut prima sesiune de discu]ii. Func]ia Cercului este aceea de a coordona traduceri literare, de a organiza \nt\lniri cu autorii tradu[i (dup` modelul Institutului Cultural Român) [i de a organiza congrese la care s` participe at\t traduc`torii din Spania, c\t [i cei din România, \ntr-o confruntare mai pu]in teoretic` [i mai mult practic`. n

6


INFO

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

Bazar Fotograful Kiril Nikitenko a imortalizat figurile opozi]iei ruse [i le-a prezentat la o expozi]ie \n New York la celebra Galerie 25 CPW. „Revolu]ionarii“ fotografia]i de moscovitul Kiril Nikitenko reprezint` o galerie vast`, de la democra]ii \nceputului anilor 1990, p\n` la opozan]ii regimului Putin din anii 2000. Printre ace[tia se num`r` scriitoarea Ludmila Uli]kaia, [ahistul Garri Kasparov, activista Ludmila Alekseeva, regizorii Aleksei Simonov [i Eldar Riazanov, scenaristul Viktor {enderovici, jurnali[tii de televiziune Leonid Parfenov [i Marianna Maksimovskaia, judec`toarea Tamara Mor[akova, disidentul sovietic Serghei Kovaliov [.a. Site-ul revistei Foreign Policy a publicat fotografiile acestei adev`rate „Brigade Anti-Putin“ \nso]ite de scurtele lor declara]ii privind prezentul [i viitorul Rusiei. n Actorul Ralph Fiennes a ecranizat piesa Coriolan a lui Shakespeare, el juc\nd [i rolul principal \n filmul a c`rui avanpre-

Dilemateca v` recomand` n Lev Tolstoi, Jurnal, edi]ie definitiv` (traducere de Janina Iano[i, studiu introductiv, note, tabel cronologic [i indice de nume de Ion Iano[i, Editura Ideea European`, 2011). Din 1847, c\nd avea 19 ani [i \[i \ncepea \nsemn`rile, p\n` \n 1910, la 82 de ani, jurnalul cap`t`, cu fiecare d.m.t. (dac` mai tr`iesc), dimensiunea unui „r`zboi [i pace“ cu el \nsu[i, pe m`sura eroilor s`i. Un Lev Nicolaevici la fel de contorsionat ca Bezuhov [i la fel de viu ca Ivan Ilici. Totul, absolut totul, cresc\nd sub semnul unei fraze la care ajunge \n ultimele clipe: „Nenorocirea

mier` a avut loc deja la Festivalul de la Berlin, dar a c`rui lansare va avea loc \n cursul anului 2012. Critica a apreciat filmul ca fiind „o experien]` deopotriv` emo]ionant` [i violent`, cu un ritm dinamic, \ntr-o interpretare modern` a uneia dintre cele mai pu]in familiare tragedii shakespeariene.“ Subiectul piesei este rivalitatea dintre generalul roman Caius Martius Coriolanus [i du[manul s`u Tullus Aufidius. Rolul mamei generalului Coriolan este interpretat de Vanessa Redgrave, iar Gerard Butler joac` rolul lui Aufidius. Ralph Fiennes a mai interpretat acum un deceniu rolul lui Coriolan, dar pe scena unui teatru londonez [i se pare c` subiectul l-a obsedat suficient c\t s` scrie scenariul piesei, \mpreun` cu John Logan (scenaristul noului episod din seria James Bond), sub forma unui thriller politic filmat, \n cele din urm`, \n Belgrad: „Putea fi filmat oriunde, dar [tiam c` istoria brutal` a r`zboiului din fosta Iugoslavie va avea un impact benefic \n atmosfera filmului.“ n „10 c`r]i pe care le-ai ratat \n 2011 [i nu trebuia“ este lista pe care revista Newsweek a publicat-o la \nceputul lunii decembrie: A History of the World in 100 Objects scris` de Neil MacGregor, directorul lui British Museum,

Ludmila Uli]kaia

Gerard Butler [i Ralph Fiennes

mea e c` nu pot fi indiferent“. {i nici noi fa]` de el. (Radu Cosa[u)

mea muzicii celei mai mari trupe din istoria rock-ului. (Marius Chivu)

n Pentru obsedatul de Pink Floyd care s\nt, romanul lui Michele Mari Pink Floyd \n ro[u (traducere de Cerasela Barbone, Editura Polirom) este cartea anului. Superdocumentat (v` asigur` cineva care a v`zut zeci de documentare [i care a citit [i recitit biografia trupei scris` de Mark Blake, Pigs might fly), italianul `sta alc`tuie[te din zeci de confesiuni (unele reale, altele fictive) istoria trupei ca tragedie antic` sau ca dram` shakespearian`. Romanul este at\t de profund [i de inteligent scris \nc\t se ridic` la \n`l]i-

n Citi]i textele super-realiste ale lui Iulian T`nase din Cucamonga (Herg Benet Publishers, 2011) nu doar pentru acele (minunate) 19 pove[ti despre orice (favorita mea: „Cum se pleac` \n luna de miere“), dar [i pentru remake-ul „Iubita mea vitreg`“ (din Iubitafizica, dar cu trimiteri [i spre Sora exact`): „Numai iubita mea vitreg` f`cea exerci]ii de apropiere \n timp ce se \ndep`rta. / Numai iubita mea vitreg` f`cea exerci]ii de uitare \n timp ce se apropia“. (Simona Sora) n

7


INFO

Bazar alege o sut` de artefacte ce au definit de-a lungul vremii istoria lumii; romanul grafic Habibi de Craig Thompson – varianta modern` a Nop]ilor arabe; Book of Secrets de Michael Holroyd – biografia amoroas` a aristocratului britanic Ernest Beckett; Assasins of the Turquoise Palace scris` de poeta [i jurnalista Roya Hakakian spune povestea asasin`rii \n 1922, la Berlin, a patru disiden]i iranieni; What Is Like to Go to War – medita]iile veteranului r`zboiului din Vietnam Karl Marlantes; Hemingway’s Boat de Paul Hendrickson – biografia scriitorului care obi[nuia s` navigheze spre Cuba, s` pescuiasc` [i s` urm`reasc` submarine germane la bordul iahtului Pilar; romanul Anatomy of a Disappearance al lui Hisham Matar, inspirat de experien]a dictaturii lui Gaddafi; Into the Silence de Wade Davis – povestea ascensiunii pe Everest a alpinistului George Mallory; romanul Alexandrei Fuller Cocktail Hour Under the Tree of Forgetfulness despre o familie de albi care [i-au construit o ferm` \n Africa, [i biografia Keynes Hayek de Nicholas Wapshott. n Premiu federal pentru merit literar Un nou premiu literar care urmeaz` s` fie decernat \ncep\nd cu 2013 \n Elve]ia suscit` deja dezbateri [i agita]ie printre intelectuali. Ceea ce i-a st\rnit e tensiunea poten]ial` dintre reprezentativitate, corectitudine politic` [i meritele literare. Elve]ia are \ntr-adev`r o tradi]ie \n toate trei, numai c` premiul ar trebui s` \ntruneasc`, simultan, toate aceste condi]ii. Confedera]ia ofer` anual zeci de premii, burse, subven]ii etc. pentru scriitori. Fiecare institu]ie (cantonal` sau federal`) \[i define[te priorit`]ile [i premiaz`/subven]ioneaz` \n func]ie de propriile criterii. Premiul Elve]ian pentru Carte – decernat de Asocia]ia Editorilor [i Librarilor \mpreun` cu T\rgul de Carte de la Basel – e, poate, premiul cel mai r\vnit: laureatul dob\nde[te imediat vizibilitate mediatic` iar v\nz`rile c`r]ilor sale cresc

8

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012 exponen]ial. Premiantul e cel mai adesea din regiunea german` sau, dac` nu, atunci cartea sa a fost deja tradus` \n aceast` limb`. Fiind privilegiat` filiera germanofil`, s\nt dezavantaja]i (ba chiar trecu]i cu vederea) autorii din celelalte regiuni. Mai exist`, apoi, premiul Schiller, decernat, doar o dat` la c\]iva ani, de o funda]ie cu acela[i nume. Printre laurea]i: Philippe Jaccottet (2010), Erika Burkart (2005), Grytzko Mascioni (2005). Un francez, o nem]oaic`, un italian. Acest premiu – care se acord` pentru \ntreaga activitate (nu pentru un titlu) – a c`zut oarecum \n dizgra]ie pentru c` s-a compromis tocmai prin efortul de a fi reprezentativ. El \nseamn` totul [i nimic, \n acela[i timp. E o form` de a onora un autor dup` ni[te criterii extraliterare – printre altele, reprezentativitatea. {i, ca s` vede]i c\t de reprezentativ e premiul: nici una dintre c`r]ile lui Grytzko Mascioni, premiat \n 2005, n-a fost tradus` \n german` sau \n francez`. Premiantul a r`mas cu premiul la el, \n Tessin… Valoarea literar` ar ajunge astfel un criteriu secundar, argumentele principale ]in\nd de corectitudinea politic`, adic` de \mp`r]irea c\t mai egal` a premiilor c`tre comunit`]i; care \mp`r]ire egal` deschide noi discu]ii [i dileme legate tot de corectitudinea politic`, pentru c` cele patru regiuni culturale nu au dimensiuni egale [i nu s\nt la fel de productive: germanii ar produce cel mai mult, apoi urmeaz` francezii, italienii, retoromanii – [i atunci, premiile – care oglindesc, nu-i a[a, valoarea produc]iei literare elve]iene – ar trebui s` fie propor]ionale. Ministerul (federal al) Culturii vrea acum s` finan]eze un Mare Premiu Federal pentru Literatur` (cu mai multe sec]iuni). Un premiu care s` \nchid` definitiv polemicile politicoliterare. Dotat` cu aproape 700.000 de euro, distinc]ia ar urma s` recompenseze un romancier, un poet, un editor. Juriile respective ar fi formate din speciali[ti \n domeniul literaturii [i/sau autori care s` cunoasc` cel pu]in trei din cele patru limbi federale, astfel \nc\t fiecare zon` cultural` s` fie acoperit`. Tocmai datorit` titulaturii [i ambi]iilor acestui premiu „Federal“, criticile s\nt parc` [i mai vehemente [i au \nceput deja cu doi ani \naintea primei decern`ri. n



A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

3 ,1 4 T E C A

toat` acea groz`vie“, tot Ulrich), dar acceptul de a folosi acele c\ntece n-a venit niciodat`. {i conchide Ulrich pentru Time: „Aceea a fost probabil cea mai mare gre[eal` pe care am f`cut-o vreodat`. {i ast`zi venerez p`m\ntul pe care Tarantino p`[e[te. Numai dac`…“. M. C. n Dup` ce ni s-au prezis sf\r[itul lumii, sf\r[itul monedei euro, sf\r[itul banilor, \n general, [i al vie]ii noastre de p\n` acum, \n special (odat` cu intrarea \n criz`), \n Le Nouvel Observateur dau peste o anchet` al c`rei titlu este „Sf\r[itul romanului?“. Cred c` [i sf\r[iturile astea ar trebui s` aib` o limit`, ca s` mai supravie]uim [i noi. A. M. S. n Grupul Shamrock-The Trinity Corporation, prin pre[edintele s`u Daniel McGivern, a anun]at recent c` a descoperit Arca lui Noe, \n zona cea mai \nalt` a mun]ilor Ararat, la frontiera turco-iranian`. Fotografiile, c\teva disponibile pe un site parolat, arat` un v\rf de lemn imens, ie[ind dintr-un ghe]ar, ceva mastodontic, e drept, [i destul de bizar. În prima etap` dup` descoperire, grupul Trinity i-a cam afurisit pe to]i cei care nu credeau \n realitatea g`selni]ei, iar mai recent a hot`r\t s` fac` un film despre Potop plus un desen animat, diverse juc`rii de Cr`ciun, suveniruri [i, culmea, un lan] de fastfood. Altfel zis, ce snacks-uri v` lua]i cu voi c\nd o mai da potopul? S. S. n „Am mers s` v`d Godot ieri sear` pentru prima dat` dup` mult` vreme. E jucat` bine, dar c\t mai dispre]uiesc piesa asta acum! Se joac` \n fiecare zi cu casa \nchis`, e o boal`“, \i scria Beckett \n 1954 iubitei lui din America, Pamela Mitchell. O boal` f`r` de care literatura secolului XX ar fi fost insuportabil de s`n`toas`. L. V. n Trec\nd zilele trecute pe un bulevard central din Capital`, am fost \nconjurat` brusc de o hait` de c\ini. Am \n]eles dintr-o dat` povestea Scufi]ei Ro[ii, revel\ndu-mi-se de ce feti]a a dat de m\ncare [i a conversat at\t de politicos cu lupul. Nu era vorba de o inten]ie bun`, nu era nici bun`-cre[tere, era pur instinct de supravie]uire. Faptul c` le-am dat cu generozitate din pateurile pe care le aveam \n plas` [i c` am lingu[it haita h`mesit` cu celebrul „cu]u-cu]u“ a fost doar o \ncercare disperat` de a m` pune bine cu dul`ii [i de a sc`pa, \n consecin]`, ne-

n Scriitorului american David Guterson i-a fost decernat (anti)premiul pentru cea mai proast` scen` de sex. Revista britanic` Literary Review l-a ales tocmai pe el (dintr-o list` scurt` de candida]i pe care mai figura, printre al]ii, [i Haruki Murakami) motiv\nd c` „Guterson caut` o cale de a vorbi despre sex, dar totul e insinuant [i penibil“. În povestea respectiv` e vorba de un Oedip contemporan. Iar autorul a mul]umit pentru premiu r`spunz\nd, chipurile, cu umor: „S` nu uit`m c` Oedip \nsu[i e cel care a inventat sexul de proast` calitate“. A[a o fi. {i totu[i, de cele mai multe ori c\nd apare \n c`r]i, face literatur` bun`… M. M. n Povestea e a[a: Quentin Tarantino \l sun` pe Lars Ulrich, bateristul trupei Metallica, [i-l invit` s` ia masa \mpreun` la un restaurant. Cei doi se \nt\lnesc [i Tarantino \i poveste[te, gesticul\nd [i sco]\nd tot felul de sunete, subiectul noului s`u film, Kill Bill, \n care cele mai demente scene de kung-fu filmate vreodat` urmau s` se desf`[oare pe „Enter Sandman“ [i pe „Sad But True“ (pentru neofi]i, c\ntece Metallica). Dup` aceast` \nt\lnire („cele mai suprarealiste 30 de minute din via]a mea“, m`rturise[te Ulrich), Tarantino \i trimite bateristului [i scenariul („180 de pagini care m-au n`ucit cu totul, nu \n]elegeam nimic, nu eram capabil s` \n]eleg

10


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

mu[cat`. C\t despre bunicu]a care urma s` fie m\ncat`, nici nu m` mai interesa. S. G. n Sursa: N. Leon`chescu, Premise istorice ale tehnicii moderne române[ti, vol. 2, Editura Tehnic`, 1996. Documentele: scrisoarea lui Carol S. Caracioni-Cr`ciun („Ingineru salinelor“) adresat` „D-lui Ministru Secretar de Stat la Ministerul Interior“ pe 19 decembrie 1861 [i rezolu]ia la aceast` scrisoare, publicate ca anexe \n volumul numit „sursa“. Cuprinsul scrisorii: „Duoi din scolari mineri, Anastasie Panait [i Dumitru Magdalina au \nso]it pe c`r`u[ii din Sl`nic [i Telega cari au transportat blocurile de sare pentru expozi]ia de London [i la cea din urm` [edin]` mi-au promis onor membri acestii comisii a interveni la dvs ca prezi[ii duoi scolari mineri se poat` assista pe lâng` sculptor ca se putem profita [i noi mineri romani [i din asta art` foarte trebuincioas` \n care pân’acum prea pu]in am progresat.“ Extras din rezolu]ie: „Se aprob` espusa querere cu \ndatorire ca \ndat` dup` terminarea lucrarei s` se \ntoarne la posturile lor.“ Întreb`ri ce m-au muncit: 1) Deprins-au „prezi[ii duoi scolari mineri“ me[te[ugul sculpturii \n sare la London? 2) Sculptat-au ei asemenea statui aici? 3) Înturnatu-s-au Anastasie Panait [i Dumitru Magdalina la posturile lor? 4) Progresat-am noi de-atunci, ca na]ie, \n arta asta? Final: De [tie careva, r`spunz`-mi. De nu, r`m\ie vie enigma. D. S. n National Geographic Traveler a publicat de cur\nd un clasament al celor mai literare ora[e din lume. Surpriza este c` Parisul e departe de a fi liderul deta[at. De fapt, Ora[ul Luminilor nu prinde nici m`car podiumul, ci p\lp\ie pe un modestu] loc 4! Medaliatele se afl` de cealalt` parte a M\necii – respectiv Londra (locul 3), Dublin (locul 2) [i… Edinburgh (locul 1). Capitala literar` este a[adar – cine ar fi crezut?! – sco]ian`. În schimb, dup` Paris (c`ci tot Parisul \mparte, de fapt, apele) vin Sankt Petersburg, Stockholm, Portland, Washington, Melbourne [i Santiago. New York-ul nu a intrat \n primele zece clasate. C\t depre Bucure[ti, acesta mai are mult de bookisit. C. C. n Conform admirabilei sale tradi]ii, \n Elve]ia, \n fiecare an, devine pre[edinte al ]`rii una dintre cele [apte personalit`]i alese din [ap-

te \n [apte ani pentru aceast` \nalt` func]ie. Anul acesta, c\nd [tirea ne-a teletrecut prin fa]a ochilor, nu i-am re]inut numele [i nici nu m-am str`duit s`-l aflu – ca un omagiu adus lui Borges care, \ntrebat ce-ar fi vrut s` fie dac` nu ar fi fost scriitor, a r`spuns calm [i nemuritor: „Pre[edintele Elve]iei“. De ce? Fiindc` nimeni \n lume nu [tie niciodat` cum \l cheam`. R. C. n „}`ranii au devenit peste noapte milionari. Luxul lor barbar, alimentat de \mbog`]irea rapid` [i de o lips` de gust strig`toare la cer, furniza ziarelor vremii material din bel[ug. Fiecare baron al petrolului trebuia s` aib` un palat – adesea, mare c\t un cvartal. Un baron al petrolului [i-a dorit ca palatul s`u s` fie construit din aur, dar a fost nevoit s` se mul]umeasc` cu o simpl` placare cu aur, pentru ca pere]ii s` nu se colapseze sub greutatea metalului pur; un altul [i-a construit o locuin]` \n form` de dragon imens, cu intrarea prin gura lighioanei; un al treilea [i-a f`cut un palat \n form` de castel din c`r]i de joc, carte purta inscrip]ia cu litere de aur «Aici locuiesc eu, Issa-Bey din Ganca».“ Ar putea fi România, Bucure[tiul, Pipera sau satul Buzescu (v` aminti]i cl`direa cu faimoasa inscrip]ie „Dan-Finu]u-2003“?) din zilele noastre. E, de fapt, ora[ul Baku, din vremea boom-ului petrolier de la sf\r[itul secolului al XIX-lea, descris de Simon Sebag Montefiore \n Young Stalin (editura Weidenfeld&Nicolson, Londra, 2007). O veste rea, dar bun`: mitoc`nia e pretutindeni, nu numai la noi, [i dintotdeauna, nu de ieri, de azi; nu s\ntem, care va s` zic`, singuri! M. P.

11


Literatura pentru copii \ntre aventur` [i rezisten]`


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

DOSAR Adela Rogojinaru

O literatur` a „rezisten]ei“? Un anume estetism p`strat \n teoriile artei pentru art` [i \n studiile de fenomenologie a operei literare a f`cut ca literatura pentru copii s` fie considerat` inautentic` [i utilitar`, ne\nsemnat` din perspectiva teoriei formei [i neclasificabil` \ntr-o ierarhie critic` a valorilor literare. Fiind privit` mai cur\nd ca o form` de artizanat dec\t ca o form` de art`, literatura pentru copii se conserv` prin grija exclusiv` a autorilor de manuale [i de auxiliare didactice. În mod cu totul regretabil, r`m\ne singura form` de literatur` care are nevoie de justific`ri [i de motiv`ri circumstan]iale, exterioare actului artistic. Nefericita utilizare prepozi]ional` care indic` atribuirea obiectului literar, „pentru copii“, absent` \n definirea altor forme literare, a contribuit la deprecierea sensului [i a valorii actului literar, f`c\ndu-ne s` uit`m c` ne referim totu[i la literatur`, ca fapt excep]ional de crea]ie, [i nu la un obiect oarecare dat copiilor \n folosin]`. În istoriile literaturii, ca [i \n bibliografiile \ntocmite \n scopuri academice, operele literare pentru copii au fost [i continu` s` fie plasate \ntre referin]ele marginale, locul central fiind revendicat de operele dedicate publicului specializat. Dac` ar fi s` invoc`m un titlu din critica literar`, acela ar fi capitolul destinat de Nicolae Balot` poeziei pentru copii a lui Tudor Arghezi, capitol intitulat „Miniaturale: Domestice [i copil`re[ti“. Este printre pu]inele contribu]ii \n care reg`sim efortul de analiz` critic` a poeziei pentru copii, considerat` \n cazul lui Arghezi un

efort probabil „de eliberare formal`“.i Am mai spus-o deja, la sf\r[itul anilor ’90, \ntr-o carte r`mas` aproape neobservat` pe pia]a editorial`ii, \n care afirmam dificult`]ile teoretice ale acestui gen productiv minor, [i \ncercam o teorie (recuperatorie) a formelor produc`toare ale genului aflat \n suferin]` [i din pricina ingerin]elor ideologice din anii comunismului. Sigur c` o bun` parte a literaturii pentru copii a anilor 1970 [i 1980 a avut o simpl` utilitate pedagogic` – \n primul r\nd didactic` [i mai apoi general educativ` – [i, \n egal` m`sur`, a probat valen]e propagandistice. În ce prive[te specializarea genului, trebuie s` admitem c` au existat deopotriv` scriitori cu voca]ie [i al]ii lansa]i de \mprejur`ri, pentru care literatura pentru tineret a fost – [i continu` s` fie – un prilej de publicare. În orice caz, separa]ia \ntr-o clas` aparte de autori pentru copii era \ntruc\tva artificial`, c`ci scriitorul cu preten]ii dorea consacrarea, oric\t de t\rzie, \ntr-un gen major, [i chiar recunoa[terea prin premii a c`r]ilor pentru copii \i revenea scriitorului \n plin` maturitate, nu la \nceputul carierei sale literare. Date fiind nume ale unor mari autori care au scris [i „pentru copii“, f`r` s` fi g\ndit prin aceasta o specializare a formei scrisului lor, literatura pentru copii – [i mai cu seam` poezia – continu` s` fie socotit` [i azi un exerci]iu literar vremelnic, o form` de candoare, un refugiu, fie [i un capriciu autoral. Cititorul, care are curiozitatea cercet`rii paginii personale de web create

13


n Adela Rogojinaru este doctor \n filologie, conferen]iar la Facultatea de Litere a Universit`]ii Bucure[ti, director al departamentului de {tiin]e ale Comunic`rii, [ef de colectiv pentru specializarea Comunicare [i Rela]ii Publice. Pe l\ng` experien]a didactic` de peste dou`zeci [i cinci de ani, de]ine expertiz` \n programe ale Uniunii Europene, are experien]` interna]ional` \n domeniul Rela]iilor Publice [i Comunic`rii Organiza]ionale [i este autor [i coordonator al unor volume de profil. A publicat, de asemenea, lucrarea O introducere \n literatura pentru copii (Editura Oscar Print, 1999).

DOSAR

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

pentru Gellu Naum, g`se[te \n sec]iunea „volume publicate“ trei categorii de opere: volume, traduceri [i apolodor [sic!], ultima con]in\nd reproduceri ale copertelor dup` dou` edi]ii ale c`r]ilor cu Apolodor, ap`rute \n anii ’70 la Editura „Ion Creang`“.iii Alte titluri pentru copii [i tineret nu s\nt men]ionate – nici chiar prima edi]ie, din 1959, a C`r]ii cu Apolodor, cu desenele lui Jules Perahim. Poezia pentru copii, fie [i cea indiscutabil` \n ce prive[te talentul autorului, continu` s` fie plasat` \n clase aparte, [i nu dintr-un privilegiu, ci din lipsa unui alt instrument de clasificare.

fie educatorii. În absen]a unei exegeze destinate, interpretarea literar` a textelor pentru copii le-a revenit acestor performeri, care au ad`ugat propria reprezentare [i propriile valori, familiale sau sociale. De acest rang secund de mediatori ai literaturii pentru copii a depins cu adev`rat modelul estetic perpetuat la nivelul genera]iei mele. Cum aceast` experien]` intergenera]ional` este pe cale s` se piard` [i mul]i scriitori pentru copii nu mai s\nt printre noi ca s` transmit` o experien]` paraliterar` absolut esen]ial` \n evaluarea genului, judec`]ile contemporane asupra literaturii pentru copii [i tineri vor exclude o bun` parte din literatura ultimelor decenii comuniste. Cititorii \ns` procedeaz` diferit. Dac` navig`m \n web, pe forumuri sau \n situri destinate anticarilor [i v\nz`torilor de carte online, vedem c` s\nt interese de lectur` indiferente la asocierea ideologic` de odinioar` a autorilor sau produselor literare. Curentul vintage, a c`rui influen]` se vede [i la noi [i care revalorific` obiecte comerciale sau culturale ale anilor ’20 p\n` \n ’70-’80, se simte deja [i \n efortul de recuperare a filmelor de anima]ie, a c`r]ilor [i revistelor pentru copii autohtone sau adaptate (Arici Pogonici, Pif, Lumini]a, Cutez`torii, Lumea copiilor, Mihaela etc.). În ce prive[te legitimarea [i clasificarea autorilor de carte pentru copii [i tineret, printre pu]inele bibliografii notabile s\nt ale lui Viniciu Gafi]a, Bibliografie de literatur` român` pentru copii, din 1978 (Editura „Ion Creang`“), [i Hristu Cândroveanu, Literatura român` pentru copii. Scriitori contemporani, din 1988 (Editura Albatros). Acesta din urm` \[i propune o recunoa[tere net` a „profesioni[tilor“, \n categoria c`rora \i include, printre al]ii, pe Dumitru Alma[, Marcel Bresla[u, Iordan Chimet, Constantin Chiri]`, Vladimir Colin, C`lin Gruia, Alexandru Mitru, Octav-Pancu Ia[i, Mircea Sântimbreanu, Alexandru {ahighian, George {ovu, Radu Tudoran, George Zarafu. Dac` poezia era creat` pentru copii, proza, mai u[or de cuprins \n teme morale [i caracteriale, se adresa mai ales adolescen]ilor. L-am invoca, printre autorii cu notorietate \n proza pentru tineret, pe Mircea Sântimbreanu, cunoscut mai ales prin Recrea]ia mare (1973), dar [i prin calitatea sa de

Anii ’70-’80 Pentru cei mul]i apar]in\nd genera]iei mele, epoca fertil` \n produc]ia de carte pentru copii [i tineri trebuie c`utat` \n anii ’70 [i la \nceputul anilor ’80. Mul]i scriitorii se defineau atunci \n mare m`sur` prin efortul de a crea un gen coerent [i specific de literatur` pentru copii [i tineri, desp`r]it de modele anterioare sovietice [i proletcultiste. Dac` am compara produc]ia de carte de atunci cu produc]ia contemporan` de jocuri pentru copii [i tineri, am constata c`, \n acei ani, reprezentarea ideii de „divertisment“ tineresc era integral sus]inut` de literatur`, inclusiv \n forma scenariz`rii c`r]ilor pentru copii. Se scria literatur` pentru lecturile extra[colare (din timpul liber, dar numite „suplimentare“), pentru activit`]ile de lectur` obligatorie [i pentru evenimentele publice destinate tinerilor (festivit`]i, ceremonii, concursuri). O mare parte dintre textele manualelor [colare era selectat` din sfera literaturii contemporane pentru copii, al`turi de texte din galeria clasic` a autorilor români sau universali accepta]i. Nu putem nega procesul de epurare a unor texte considerate nocive pentru moralitatea comunist` [i admitem c` literatura pentru copii devenise, mai cu seam` \n ultimii ani ai deceniului al optulea, o art` tezist`. Ar trebui s` nu uit`m \ns` c`, spre deosebire de genurile adresate publicului matur, literatura pentru copii implic` un nivel de performare secundar, al celor care o recomand` [i o prezint` copiilor, fie c` s\nt scriitorii \n[i[i \n postura lor pedagogic`, fie p`rin]ii,

14


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

DOSAR

atunci de director al Editurii Albatros. Mircea Sântimbreanu a fost, \ntr-adev`r, un profesionist al genului, de[i opera sa nu va r`m\ne integral, mai ales \n ce prive[te proza, accentuat moralist` [i „pioniereasc`“, tipic` anilor ’80. Posteritatea tinde s`-i acorde o aten]ie literar` modest`. Constatam \n 2002, \ntr-o recenzie \nt\rziat` a lui Paul Cernat la volumul Carnete de editor \ngrijit de Sanda Sântimbreanu [i de Ion Nicolae Anghel (Amarcord, 2000), c` se readuce \n discu]ie registrul dublu al moralit`]ii scriitorului din perioada acelor ani, p\n` la pensionarea sa din 1985: \n spatele aparentei sale corectitudini politice [i institu]ionale (cu riscul unor acuza]ii de „neglijen]`“), manifesta cu abilitate [i discre]ie o rezisten]` la cenzura [i la servitu]ile de partid, dublat` de o recunoscut` generozitate fa]` de breasl`.iv Este un gest de recunoa[tere, dar cu pu]ine efecte \n ierarhia de valori. Am avut privilegiul unei discu]ii cu Mircea Sântimbreanu \n ultimii s`i ani de via]`. În ciuda v\rstei, avea o alert` juvenil`, dublat` de o fine]e de maestru. Nici urm` de scriitor „didactic“ [i nici de activist literar. Mircea Sântimbreanu avea talent, voca]ia genului \n care scria [i o m`iestrie a managerului de carte de care ar avea nevoie mul]i editori de azi. I s-ar cuveni un gest

mai ferm de reacreditare. Altminteri dec\t el, dar dedicat integral genului este [i George {ovu, profesor [i scenarist al Declara]iei de dragoste (1985, dup` romanul publicat \n 1978) sau al Liceenilor (1986, cu un roman publicat ulterior, \n 1992, \n baza scenariului filmului). Eticheta didactic` i se potrive[te mai bine acestuia din urm`. George {ovu a fost profesor de limba român`, director [i inspector [colar, iar cariera sa literar` se nutre[te din universul [colii. Credem c` voca]ia sa de scenarist pentru tineri \l recomand` mai mult dec\t priceperea sa ca scriitor. A[a cum se \nt\mpl` [i ast`zi, ecraniz`rile literare [i filmul \n general erau un instrument mult mai puternic de influen]are dec\t literatura scris`, iar Declara]ie de dragoste, ca [i Liceenii au avut un mesaj explicit de modelare a ideii de carier` [colar` [i profesional` pentru tinerii anilor ’80, dincolo de intriga amoroas` a pove[tii. Ar mai trebui invocat, \naintea scenariilor lui George {ovu, ciclul de romane ale lui Constantin Chiri]` dedicate Cire[arilor, [i ele ecranizate \n anii ’70, care s\nt mai bine articulate epic, aproape de formula romanului de ini]iere [i de formare. Ast`zi, scenariile pentru adolescen]i s\nt integral asimilate formulei cinematografice a filmelor cu Harry Pot-

15


DOSAR

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

ter. Numai cei care rev`d Toate p\nzele sus, reluarea filmului lui Mircea Mure[an (1977) dup` romanul cu acela[i nume al lui Radu Tudoran, pot \n]elege schimbarea radical` de viziune \ntre genera]ii. Mai scria \n anii ’70 C`lin Gruia, unul dintre autorii reputa]i, un bun povestitor, \nzestrat cu o anumit` sensibilitate a nara]iunii, ca [i a personajelor miraculoase. Am citit cu pl`cere, \n tinere]e, Scrisori pentru fluturi [i pietre, din 1976, volum care, deta[at de contextul epocii, r`m\ne o excelent` proz` liric`. De[i \n alt registru, Gica Iute[ publica [i ea un tip de proz` liric` [i fantastic` pentru copii. În Bibliografia... lui Viniciu Gafi]a s\nt cita]i [i Adrian P`unescu, Constan]a Buzea, Aristide Buhoiu, Ion Gheorghe, Gellu Naum [i al]ii, c`ci Gafi]a a avut ideea de a \nscrie c\t mai mul]i scriitori talenta]i \n sfera genului. Din considera]ie pentru autorii notabili de atunci, ca [i de acum, care au traversat cu demnitate epoca, ar trebui men]ionat` Passionaria Stoicescu, un autor talentat [i prolific \n literatura pentru copii, care listeaz` \n prezent pe pagina personal` de web 33 de titluri ale genului.v

Înt\mpl`ri din gr`dina mea, volum ap`rut la Editura „Ion Creang`“ [i premiat de Uniunea Scriitorilor, evenimentul conteaz` [i ca gest de virtuozitate literar`, dar [i ca unul de rezisten]` discret`, c`ci a scrie literatur` pentru copii devenea echivalent cu un gest de retragere [i de disiden]`. C\nd revine \n 1983, cu Alte \nt\mpl`ri din gr`dina mea, exerci]iul conteaz` deja pentru o transformare po(i)etic`, de[i nu va redefini registrul liric al autoarei. Cert este c` edi]ii noi apar [i \n 1986, iar \n 1988 public` Înt\mpl`ri de pe strada mea. De data aceasta, volumul trece drept o carte de rezisten]` manifest`, citit` ca un pamflet politic, [i cartea este interzis`. Arpagic este motanul din curtea casei, dar [i un pretext pentru caricaturizarea lui Ceau[escu, c`ci maidanezul Arpagic este adulat aidoma acestuia: „Cine este acest personaj, / pe care-mi permit / S`-l numesc cel mai vestit / motan din ora[ / C`ruia i / s-au scris poezii / {i i s-au f`cut portrete /A[a cum se obi[nuie[te printre vedete.“ Cartea pentru copii devenise un instrument de protest anticomunist. Dup` dou`zeci de ani, \n 26 octombrie 2008, citim c` „Ana Blandiana \l reabiliteaz` pe Arpagic“vi, \ntr-un titlu de interviu cu scriitoarea prilejuit de reeditarea la Humanitas a ciclului de versuri sub titlul nou Întoarcerea lui Arpagic. Interviul din octombrie 2008 reconfirm` dublul registru al lecturii personajului liric, dar glorificarea gestului de rezisten]` nu pare s` fi fost [i miza principal` a literaturii acelor ani. Ana Blandiana \[i aminte[te cu nostalgie mai cu seam` de concep]ia [i de execu]ia editorial`, de faptul c` primele edi]ii din anii ’80 ale Înt\mpl`rilor... erau ilustrate de Doina Botez [i c` lipsa de glamour a publica]iilor acelor ani era integral compensat` de talentul ilustratorilor de carte. Mai mult dec\t at\t, \ntr-un alt interviu, din 11 septembrie 2008, cu acela[i subiect al reedit`rii c`r]ilor cu Arpagic, Ana Blandiana \[i m`rturise[te mai cu seam` voca]ia ludic`, [i nu pe cea ideologic`, aproape regret\nd c` povestea motanului casei a fost reinterpretat` \n contextul rezisten]ei anticomuniste: „Evident, criticii nu au scris niciodat` despre aceste c`r]i, dar faptul c`, mari [i mici, cititorii lor le [tiau pe dinafar` compensa cu prisosin]` aceast` lips` de

Rezisten]a la cenzura cultural` Ceva s-a \nt\mplat \ns` cu literatura pentru copii, \n ultimul deceniu de comunism, [i anume apari]ia unui orizont de receptare a acesteia ca expresie disimulat` a libert`]ii [i a rezisten]ei la cenzura cultural`. Este un moment, \n anii ’80, \n care scrisul pentru copii devine un gest literar [i o figur` a \mpotrivirii, c`ci permite o reprezentare secundar` a lumii totalitare prin alegorie, parabol` sau parodie. Capitalizarea valorii literaturii pentru copii sub forma rezisten]ei ideologice este neglijabil` \n cazul lui Marin Sorescu, de pild`, al c`rui gen de rezisten]` r`m\ne dramaturgia. Cu toate acestea, volumul de versuri ilustrat Cocost\rcul g\t-sucit, din 1987, se re]ine ca o pies` de virtuozitate poetic`, al`turi de volumele anterioare pentru copii, printre care Unde fugim de-acas` (1967) [i Ocolul infinitului mic, pornind de la nimic (1973). C\nd \ns`, \n 1980, Ana Blandiana scrie

16


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

DOSAR

ecou. Apoi, dup` ce m-am amuzat pun\nd masca motanului meu celui mai important personaj al epocii, oamenii mari au sustras copiilor povestea, care a \nceput s` aib` o coloratur` dramatic`.“vii Ni se pare admirabil acest exerci]iu de re\nscriere a c`r]ilor pentru copii sub marca autoral` a unui mare scriitor, f`r` ca aceast` parte a crea]iei sale s` fie considerat` un accident de crea]ie. Din c\te [tim, de altfel, nici un mare autor nu [i-a repudiat opera scris` pentru copii. {i ca s` continu`m explorarea virtual` a mediului scriitoricesc, vom reg`si \n pagina personal` a Anei Blandiana o literatur` pentru copii mai bine reprezentat` prin titluri [i edi]ii, de[i \nscris` de asemenea \ntr-o sec]iune aparte.viii Nu credem c` \n deceniile 7 [i 8 trecute se scria literatur` pentru copii, numai pentru c` cenzura suspecta orice \ncercare de \ntinare a doctrinei comuniste [i devenise greu s` \nscrii subiecte [i teme majore f`r` s` fi riscat interzicerea publica]iei. Credem c` scriitorii autentici au scris literatur` pentru copii aspir\nd la \nscrierea acesteia \n literatura major`, esen]ial`, pentru care, cu m`iestria unui Paganini, au compus [i „capricii“, ca probe de virtuozitate interpretativ`. Scriitorii nu se dezic de opera lor, trat\nd cu o considera]ie egal` publicul de cititori care \i urmeaz`. Al]i scriitori, dedica]i in-

tegral genului, par s` fi scris din d`ruire, cu o ingenuitate stimulat` de experien]a direct` cu publicul t\n`r, c`ci mai to]i autorii specializa]i \n literatur` pentru copii au fost \nv`]`tori sau profesori. Este drept c` sociologia literaturii \i re]ine mai cur\nd dec\t estetica literar`, dar nu credem c` acest lucru i-ar situa pe o pozi]ie inferioar` altor creatori, ci numai pe una diferit`. În ultimii ani ai comunismului, se va fi [i profitat de pe urma produc]iei de carte pentru copii, dar, dup` cum constat`m \n prezent, marile tr`d`ri nu le apar]in scriitorilor „lumilor mici“, ci vin din partea scriitorilor cu teme majore. În ce prive[te prezen]a sau lipsa de talent a scriitorilor, nu credem c` ea se va fi manifestat mai mult \n literatura pentru copii dec\t \n alte forme literare. Succesul literar este \ntr-adev`r determinat de audien]`, dar nu [i talentul. Nu credem \n repudierea literaturii noastre na]ionale, inclusiv a celei pentru copii [i tineri, pe motivul \nscrierii operei unor scriitori \ntr-o list` a „expira]ilor“, c`ci, oricare ar fi temeiurile acestei liste, o consider`m incalificabil` [i reprobabil`.ix Pe de alt` parte, nu credem nici \ntr-o recuperare a literaturii pentru copii ca simpl` expresie a nostalgiei genera]iei noastre fa]` de ni[te vremuri care, altminteri, ne-au provocat destul` suferin]`, \n diferite forme ale experien]ei de a-

17


DOSAR

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

tunci. În]elegem acest gest de re\ntoarcere spre trecut mai cur\nd ca pe un exerci]iu al recuper`rii necesare a literaturii ca institu]ie de art` [i, nu \n ultimul r\nd, ca pe un efort de marketing literar, sub toate aspectele sale, de la scrierea p\n` la produc]ia, distribu]ia [i publicitatea produsului literar. Dac` literatura, \n general, [i literatura pentru copii, \n special, r`m\n o form` a „rezisten]ei“, am putea face recurs la aceasta ca instrument de atac la pseudoliteratur` [i de contracarare a influen]ei industriilor de divertisment adresate tinerilor (nu integral nocive, dar, \n orice caz, excesive). Este drept c`, sub raport ideologic, industriile publicitare adresate tinerilor de ast`zi afi[eaz` un libertarianism seduc`tor, \n timp ce literatura, mai ales proza tipologic` adresat` tinerilor, influen]eaz` prin norme [i modele. Diferen]a \i este defavorabil` literaturii, care are nevoie probabil de o reinstitu]ionalizare a mijloacelor sale de comunicare public`. Nu avem date certe, dintr-o cercetare empiric`, care s` ne confirme dac` o reinstitu]ionalizare a literaturii pentru copii [i pentru adolescen]i ar fi oportun`, [i care ar fi condi]iile unui atare proces de reinstitu]ionalizare: formule scriitorale, cenacluri dedicate, cursuri de

scriere creativ`, case editoriale specializate, ori altele. Înv`]`m\ntul filologic, pe de o parte, [i pia]a editorial`, pe de alta, vor g`si [i alte c`i de colaborare. Ce ni se pare elementar este s` reevalu`m cu demnitate [i cu metod` critic` o parte semnificativ` a capitolelor literaturii pentru copii din istoria noastr` literar` apropiat` [i s` g\ndim o probabil` reinventare a genului.

18

n i Nicolae Balot`, Opera lui Tudor Arghezi, Bucure[ti, Editura Eminescu, 1979. ii Adela Rogojinaru, O introducere \n literatura pentru copii, Bucure[ti, Editura Oscar Print, 1999. iii http://www.gellunaum.ro/. iv http://www.observatorcultural.ro/Sertarele-lui-MirceaSantimbreanu*articleID_270-articles_details.html. v http://www.passionaria.ro/. vi http://www.evz.ro/detalii/stiri/ana-blandiana-ilreabiliteaza-pe-arpagic-825884.html. vii http://old.cotidianul.ro/ana_blandiana_nu_vechile_ povesti_trebuie_salvate_ci_copiii_carora_le_sunt_int erzise-57809.html. viii http://www.anablandiana.com/literatura_copii_ana_ blandiana.htm. ix M` refer anume la un articol privitor la F`nu[ Neagu, cf. http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/05/mareleprozator-fanus-neagu-a-murit-suparat-scarbit-dupa-ce-ia-fost-ingropata-de-vie-opera-considerata-expirata/.


DOSAR

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

Adina Popescu

O aventur` pe cont propriu – sau despre r`zboiul intergalactic cu p`pu[ile Barbie [i cu alte personaje din Vest – Prima b`t`lie – \nceputuri Totul a \nceput \n 1998. În urma un proiect educa]ional e[uat, Adina Kenere[, care tocmai \nfiin]ase Editura Compania, m-a \ntrebat dac` nu m-ar \nc\nta ideea de a scrie o carte de pove[ti. Pe vremea aceea, nu-mi imaginam c` a[ putea s` fiu o autoare de c`r]i pentru copii. Pe de alt` parte, dup` avalan[a de c`r]i de consum de la \nceputul anilor ’90, nu to]i scriitorii voiau s` scrie Marea Literatur` [i s` ia Nobelul, iar literatura „de ni[`“, chiar dac` nu era \ncurajat` \n mod special, se amesteca pe tarabe cu alte genuri [i subgenuri. Pe atunci, puteai s` te lansezi [i cu un roman poli]ist sau SF, ba chiar [i cu o

carte roman]at` à la Danielle Steel. Personal, aveam fa]` de autorii români pentru copii (c`ci nu dep`[isem cu mult v\rsta copil`riei) acelea[i sentimente de admira]ie [i respect ca fa]` de cei str`ini. Copil`risem cu legendele Olimpului repovestite de Alexandru Mitru, cu povestea cu pantofi a lui Ion Lil`, cu familia Roademult a lui Florin Cristescu, cu fantasy-ul din ]ara lui Vam al lui Vladimir Colin, cu F`t-Frumos, certat cu gluma, [i cu pitico]ii mincino[i ai lui Toma Dumitru. În biblioteca mea de copil, mai mult de jum`tate din c`r]i erau scrise de autori români, iar pe locul doi erau cele scrise de sovietici (cred c` Trei gr`sani a lui Iuri Ole[a va r`m\ne o carte emblematic` a genera]iei mele).

19


n Adina Popescu este redactor la Dilema veche [i gestioneaz` suplimentul acestei reviste, Dilematix, adresat celor mici. A publicat mai multe c`r]i de literatur` pentru copii [i tineret: Doar un zbor \n jurul lumii (Editura Compania, 1999), Ghidul adolescentului (Editura Cartea de buzunar, 2004), Miriapodul hoinar [i alte pove[ti (Editura CD Press, 2007), Aventurile lui Doxi, \n benzi desenate (\n colaborare cu Alexandru Ciubotariu; Editura CD Press, 2007), Mari pove[ti române[ti, pe \n]elesul celor mici (Editura CD Press, 2008).

DOSAR

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

C`r]ile din Occident ajungeau destul de greu la noi, de aceea de multe ori nu mai f`ceam vreo diferen]` \ntre o poveste clasic` a fra]ilor Grimm [i un basm de Petre Ispirescu. În acela[i timp, nu exista nici o form` de snobism legat` de c`r]ile din Vest [i nici prejudecata c` s\nt mai bune, mai inteligente, mai pline de imagina]ie dec\t ale noastre. Tot ce conta era con]inutul c`r]ii, adic` povestea [i ilustra]iile. M` \ntreb ce s-ar fi \nt\mplat dac` fenomenul Harry Potter ar fi ap`rut \n anii ’80, adic` cu zece ani mai devreme, [i cum ar fi fost perceput el \n România? Copiii români ar fi \nv`]at, probabil, din aceste c`r]i „educative“ c` occidentalii s\nt ni[te Încuia]i, din toate punctele de vedere, \n vreme ce adev`ra]ii eroi apar]in unei societ`]i „magice“ (simbolul magiei putea s` fie deturnat, iar puterile magice s` reprezinte calit`]ile supranaturale ale Omului Nou) care se putea identifica foarte bine cu una multilateral dezvoltat`. De aici [i p\n` la a-l transforma pe Harry Potter \ntr-un copil comunist, un vajnic pionier al magiei, nu mai era dec\t un pas. Poate nu \nt\mpl`tor, cele dou` c`r]i care mi-au marcat copil`ria veneau una din Vest, cealalt` din Est – O poveste cu un hobbit a lui J.R.R. Tolkien [i Feti]a de pe Terra a sovieticului Kir Buliciov (unul dintre cele mai bune romane SF pentru copii care s-au scris vreodat`, cu o poveste at\t de special` \nc\t po]i trece u[or peste nuan]ele propagandistice „obligatorii“). A[adar, recapitul\nd mental cam tot ceea ce [tiam despre literatura pentru copii, am acceptat propunerea Adinei Kenere[. Am \nceput s` scriu \n joac`, dar mai ales pentru c` eram dezam`git` de ce scriau la acea vreme „oamenii mari“, mai ales cei din genera]ia mea. C`r]ile egocentrice care sem`nau cu ni[te jurnale, teribilismul [i exhibi]ionismul, dureroasa absen]` a pove[tii [i lipsa de interes/considera]ie fa]` de cititor (c`ruia nu i se d`dea nici un motiv concret pentru a \ntoarce pagina), toate acestea nu aveau nimic ludic. Mi se p`rea c` citesc la nesf\r[it Tropicele lui Henry Miller (proasp`t traduse [i publicate la noi), rescrise la un nivel de amator. Din p`cate, te contaminai repede. Toate \ncerc`rile mele de a scrie literatur` sf\r[eau prin

a deveni ni[te texte „mizerabiliste“ [i depresive \n care eul meu (at\t de important \nc\t nu interesa pe nimeni \n afar` de mine) era plasat \n diferite decoruri mai mult sau mai pu]in contraf`cute, ce surprindeau, chipurile, o realitate, o tranzi]ie. C\nd am descoperit scrisul pentru copii mi-am dat seama c` pot s` m` exprim [i altfel, c` \mi g`sisem \n sf\r[it „o ni[`“ unde pot s` fiu altcineva. {i mi s-a p`rut, brusc, c` modul \n care scriam era mult mai profesionist dec\t ceea ce \ncercasem \nainte. În plus, pove[tile ilustrau aceea[i realitate care m` obseda, plasat` \ntr-un alt spa]iu, \n al]i parametri. Societatea floricelelor de pe covor era identic` cu a noastr`, iar migra]ia uneia dintre ele (diferit` de celelalte) spre alte lumi, mai bune, se dovedea a fi o dezam`gire, dar [i o experien]` \n sine. În povestea veveri]oiului Sile, scriam despre o c`snicie e[uat` [i despre cum prea mult` dragoste poate s` sufoce o rela]ie. Din povestea celor doi pesc`ru[i care \n tinere]e [i-au propus s` plece \mpreun` \n zbor, \n jurul lumii, copiii puteau s` afle c` dorin]a de a experimenta poate s` dispar` odat` cu v\rsta [i cu trecerea timpului, fiind \nlocuit` cu confortul [i cu siguran]a propriului cuib. „Familia din m`r“ era despre un tat` viermi[or care \[i teroriza familia, \ns` aceasta nu trebuia s` accepte dictatura lui, a[a c` putea lua decizia s`-l p`r`seasc` [i s` se mute \ntr-un alt m`r. Iar povestea cu poporul de p`duchi avea implica]ii politice, vorbind, de fapt, despre soarta unui popor parazit care nu poate s` tr`iasc` la infinit pe spinarea (sau \n capul) altora. A[a a ap`rut la Editura Compania Doar un zbor \n jurul lumii, cu ilustra]iile pline de farmec ale Stelei Lie (mi-am dat seama c\t de important este rolul ilustratorului, mai ales atunci c\nd acesta rezoneaz` cu pove[tile tale). {i a[a am „\nv`]at“ s` scriu pentru copii; de fapt, am \nceput s` intuiesc cam ce \nseamn` scriitura modern` pentru copii – demontarea cli[eelor [i a re]etelor, demitizare, personaje [i lumi neconven]ionale, binele nu e absolut, r`ul e relativ, conflictul dintre cele dou` nu trebuie s` fie tot timpul luat \n serios, situa]ii din via]a de zi cu zi aduse \n poveste, explicarea prin poveste a lu-

20


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

DOSAR

mii \n care tr`im. Subestimarea cititorilor, adic` a copiilor, este cea mai mare gre[eal` pe care o fac de regul` autorii contemporani. Copiii de ast`zi nu mai \nghit orice. Nu le mai plac lucrurile pufoase, finalurile c`ldicele, nu mai au percep]iile „clasice“ legate de frumuse]e, bun`tate etc., se plictisesc u[or. Copil`ria lor nu se petrece nici pe norul roz, nici dincolo de curcubeu, nici \n gr`dina cu flori descris` prin „expresii frumoase“, ci mai degrab` \n spatele blocului, \n mall-uri, \n vacan]e all inclusive \n Antalya, sau \n fa]a calculatorului. Bunicii idilici de la ]ar` au disp`rut (de parc` via]a la ]ar` ar fi fost vreodat` idilic`!) [i au fost \nlocui]i de bone. Familiile lor s\nt mai aproape de familia Adams dec\t de cea perfect`, alc`tuit` din Alb` ca Z`pada [i cei [apte pitici. De aceea, e o gre[eal` s` \ncerci s`-i p`c`le[ti [i s` le vinzi calupuri de zah`r. Trebuie s`-i surprinzi, s`-i [ochezi, s` le vorbe[ti pe limba lor ca s`-i c\[tigi de partea ta.

dormit mai multe luni cu ea \n pat, ca [i cum ar fi fost juc`ria lui preferat`). Din p`cate, dup` publicarea ei, nu mi-am dat seama dac` acesta era un drum pe care era bine s-o apuc. A[a cum nu-mi dau seama nici acum. În schimb, am \nceput s` citesc cam tot ce-mi atr`gea aten]ia prin libr`rii. Mi-am dat seama destul de repede c` editorii prefer` s` „importe“ c`r]i [i autori din ]`ri precum Fran]a, Germania, Marea Britanie [i SUA, care vin cu tot cu promovarea „la pachet“ (eventual [i cu o juc`rie sclipicioas`) [i c` autorii români „nu se caut`“. Partea proast` este c` nu se public` doar literatur` de calitate (cum ar fi pove[tile Corneliei Funke, de pild`), doar best-seller-uri ecranizate ([i aici e de \n]eles pe undeva latura comercial`), ci se public` aproape orice vine din Vest. Publicarea c`r]ilor pentru copii e o afacere menit` s` aduc` un profit sigur [i imediat. A aduce \n România seria Harry Potter e firesc [i chiar necesar, la o adic`, \ns` publicarea tuturor pasti[elor ei, doar pentru c` fac parte din trend [i c` au vr`jitori pe copert`, desena]i de ilustratorii englezi sau germani, devine la un moment dat condamnabil`. În ultima vreme, am citit cel pu]in zece cópii la indigo obscure ale seriei Amurg semnat` de Stephenie Meyer, \n care vampirii erau \nlocui]i

Editorii contraatac` Cartea de pove[ti de la Editura Compania nu mi-a adus nici o confirmare. A[ spune c` a trecut mai degrab` neobservat` (m-am bucurat, totu[i, c\nd am aflat c` un b`ie]el de cinci ani a

21


DOSAR

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

cu v\rcolaci [i cu zombi, plus nenum`rate romane fantasy de duzin` \n care elfi, magi [i pitici caut` inele ale puterii. E posibil ca aceste c`r]i s`-[i g`seasc` locul \n ]`ri care au o pia]` de carte „a[ezat`“ [i unde exist` autori care tr`iesc decent din doi inorogi [i trei z\ne (pentru c` scrisul pentru copii este un job \n sine), \ns` senza]ia cu care r`m\i este c` România a devenit un soi de groap` de gunoi a unor pove[ti de m\na a pai[pea, care pot fi reciclate [i v\ndute la infinit. În plus, pia]a e sufocat` de reedit`ri ale basmelor clasice – Andersen sau fra]ii Grimm, uneori [i basme române[ti (pentru c` \nc` mai figureaz` \n programa [colar`) – [i orice editor \]i va spune c` va merge la sigur cu aceste c`r]i, chiar dac` ele arat` jalnic, cu ilustra]ii f`cute pe col]ul mesei, de vreun art-directora[ al editurii. {i are dreptate. El mizeaz` pe un public (\n general alc`tuit din p`rin]i, c`ci copilul, mai ales la v\rste mici, nu are nimic de spus, \n afar` de a ar`ta cu degetul o copert` unde a recunoscut un personaj „de la desene“) care nu are gusturi formate, nu [tie ce s` aleag`, nu are termeni de compara]ie. Iar editorii de carte pentru copii s\nt mult prea ocupa]i s` scoat` c`r]i pe band` rulant`, ca s` se mai \ntrebe cui se adreseaz` de fapt. Într-un sondaj realizat de o editur` pentru copii exist` \ntrebarea: „Ce p`rere ave]i despre literatura român` contemporan` pentru copii?“ 34,08% r`spund: „Nu [tiu, m` intereseaz` doar con]inul unei c`r]i, nu autorul“, iar 21,08% spun: „M` intereseaz` literatura român` contemporan` pentru copii, \ns` pe pia]` s\nt prea pu]ine c`r]i valoroase“. O alt` cerin]` a sondajului este: „Numi]i un autor român contemporan de literatur` pentru copii“. Cele mai multe voturi le-au adunat Ana Blandiana (15), Ion Creang` (11), Silvia Kerim (7), Otilia Cazimir (5). 32 dintre cei 162 de responden]i au r`spuns „nu [tiu“, unul l-a identificat pe Michael Ende, altul pe J.K. Rowling, cineva a spus „nu merit` re]inu]i“, altcineva – „nu exist`, 95% s\nt traduse“. Despre ce public vorbim? Despre un public confuz, f`r` repere. Cum vom reu[i noi, cei c\]iva care scriem pentru copii, s` ajungem la acest public r`m\ne \n continuare, pentru mine, un mister.

St`team de vorb` cu un editor de carte pentru copii, c`ut\nd posibile explica]ii ale absen]ei de pe pia]` a c`r]ilor române[ti contemporane. Am descoperit una, despre care nu [tiam mai nimic, a[a c` \l voi cita pe editor, f`r` s`-i dau numele, c`ci discu]ia era off the record: „Corup]ia din sistemul public de achizi]ii de carte pentru copii men]ine nivelul calit`]ii foarte jos. Edituri [i firme private de distribu]ie de carte controleaz` \n mare parte, prin comisioane [i trafic de influen]`, mecanismele de decizie din ministere [i institu]ii publice, astfel c` gr`dini]ele, [colile, bibliotecile s\nt pline de maculatur` achizi]ionat` \n cantit`]i uria[e. C`r]ile de calitate pentru copii nu pot fi ieftine. Pentru a putea \ntre]ine un flux s`n`tos de publicare trebuie ca titlurile lansate s` se v\nd` \n cantit`]i semnificative, iar acest lucru nu se poate face numai prin libr`rii sau online; \n toat` lumea, achizi]iile publice pentru [coli sau biblioteci s\nt combustibilul care men]ine vie industria c`r]ii pentru copii. La noi, nici o editur` care ar publica un autor român valoros, \ntr-o edi]ie bine f`cut` (deci nu ieftin`) nu ar avea vreo [ans` s` p`trund` masiv \n sistemul public, astfel \nc\t \ncas`rile substan]iale [i relativ rapide s`-i permit` s` publice \n continuare c`r]i de calitate. De aceea, mult timp de acum \ncolo literatura român` contemporan` pentru copii se va zbate s` supravie]uiasc`: tiraje mici, titluri pu]ine, v\nz`ri lente.“ În plus, editorul respectiv – care [i-ar dori s` publice c`r]i scrise de autori români – \i g`se[te o vin` [i criticii literare, care ignor` constant domeniul, astfel c` aici nu exist` o scal` a valorilor, ca \n cazul literaturii pentru adul]i. Cum se implic` \ns` marile edituri? În nici un fel. Editura Egmont este de]in`toarea exclusiv` a drepturilor de publicare \n România a companiilor Disney, Warner Bros, Mattel, National Geographic, a[a c` interesul ei este de a vinde aceste c`r]i \n România. În prezentarea Editurii Corint Junior se spune: „public` literatur` pentru copii [i tineri scris` de autori clasici, dar mai ales contemporani, de renume mondial, cu milioane de c`r]i v\ndute. De asemenea, autorii români de profil ocup` un loc aparte \n programul nostru editorial.“ E adev`-

22


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

DOSAR

rat, multe dintre c`r]ile valoroase pentru copii pe care le-am citit \n ultimii ani au fost publicate de Corint Junior (ei oricum au foarte multe titluri, trebuie s` [tii ce s` alegi). În privin]a autorilor români, au avut doar c\teva \ncerc`ri, printre care pove[tile Alinei Miron, care erau simpatice [i ar`tau bine (Alina \mi m`rturisea la un moment dat c` ar vrea s` renun]e la scrisul pentru copii [i la toat` aceast` lupt` cu morile de v\nt; nu mai [tiu nimic despre ea de atunci) [i Aventurile lui Arik a Ioanei Nicolaie, o carte frumoas` [i bine promovat` (Ioana \mi spunea de cur\nd c` a obosit s` tot \ncerce s` publice a doua sa carte cu Arik [i s` a[tepte un miracol din partea vreunui editor, a[a c` p\n` una-alta i-o cite[te b`ie]elului s`u, \n varianta neilustrat` [i netip`rit`. S` \nchizi ni[te personaje precum Arik \n sertar... ce poate fi mai trist de at\t?). A[adar, Corint Junior a renun]at s` publice autori români, posibil din cauza crizei. Polirom n-a avut vreun plan \n acest sens. RAO s-a specializat oarecum pe enciclopedii pentru copii, miz\nd pe dezvoltarea segmentului de c`r]i educative, un segment aproape inexistent \nainte de ’89 [i de care era nevoie. Humanitas a lansat la un moment dat „Humanitas Junior“, o colec]ie pe care abandonat-o ulterior. Mai public` din

c\nd \n c\nd c\te ceva – cum ar fi recenta carte a lui Paul Maar, \n traducerea lui Alexandru Al. {ahighian. Autorul german \[i va promova cartea \n România prin intermediul unui turneu literar la Timi[oara, Sibiu [i Cluj, \n cadrul c`ruia \i va cunoa[te pe copiii-cititori. Foarte frumos, \ns` eu tot nu \n]eleg de ce Humanitas, o editur` care \[i „permite“, nu face a[a ceva [i pentru autori români?

Autorii se predau? De mai bine de zece ani, tr`iesc o poveste absurd`. Voi continua s` scriu pentru copii at\t timp c\t voi scrie \n primul r\nd pentru mine, pentru copilul care am fost [i pe care (m` apuc` disperarea c\nd m` g\ndesc) l-am pierdut undeva, pe drum. {i at\t timp c\t scrisul pentru copii \mi ofer` o bucurie \ntr-o lume epuizant`, superficial`, depresiv`. Nu m` mai g\ndesc s`-mi fac o „meserie“ din asta. Încerc s` uit c`, \n orice ]ar` civilizat`, un scriitor bun pentru copii are un nume [i un statut, este o prezen]` important` \n via]a comunit`]ii din care face parte (de la evenimente [colare, la workshopuri care \i implic` pe copii) [i, nu ultimul r\nd, are parte de un trai decent. În România, scrisul

23


DOSAR

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

pentru copii va r`m\ne pentru mult` vreme la nivelul de hobby. Încerc`rile celor de la Clubul ilustratorilor de a-l „resuscita“ – prin publicarea ([i ilustrarea) unor texte pentru copii scrise de autori deja consacra]i – s\nt l`udabile, \ns` astfel de ini]iative r`m\n izolate, iar publicarea Book`t`riei 2 a fost o aventur` \n sine. În ultimii ani, am citit mai multe c`r]i care mi-au pl`cut – cum ar fi cele scrise de S\nziana Popescu, Victoria P`tra[cu, Valerica Grigore, Alina Darian, Laura Grunberg, Andreea Demirgean –, \ns` am dat peste ele absolut \nt\mpl`tor. S\nt c`r]i care, la fel ca ale mele, nu conteaz`. În mod paradoxal, mai cunoscute s\nt c`r]ile publicate ini]ial \n anii comunismului [i reeditate acum, ale unor autoare ca Silvia Kerim, Daniela Cr`snaru, Constan]a Buzea. Acestea prezint` mai mult` \ncredere \n ochii editorului [i se v\nd, de bine, de r`u, pentru c` le str\nesc p`rin]ilor amintiri legate de propria copil`rie. Nu vreau s` sup`r pe nimeni, \ns` nu se mai scrie a[a, pentru copii, de foarte mult` vreme. O colaborare nea[teptat` a fost cea cu Aso-

cia]ia Profesorilor de Limba [i Literatura Român` „Ioana Em. Petrescu“ (ANPRO). Datorit` celor de acolo, care \[i doresc s` vin` \n \nt\mpinarea autorilor români pentru copii (\n cercurile de lectur` pe care le organizeaz`), pove[tile mele au ajuns \n [coli, au fost citite „la clas`“ sau au devenit „teme de vacan]`“. O feti]` \ntreba disperat` pe net de unde poate downloada „Metamorfoza“ de Adina Popescu – „O am ca tem` [i n-o g`sesc nic`ieri!!!“, iar un alt copil scria c` „Planeta pitic`“ este „cea mai tare poveste cu planete, ever“. Toate aceste ecouri [i reac]ii, mai ales dac` vin din partea copiilor, continu` s` dea un sens pove[tilor [i personajelor mele. {i m` mai bucur atunci c\nd copiii care public` constant \n Dilematix se iau \n serios [i scriu mai bine dec\t mul]i dintre „oamenii mari“ care se consider` scriitori sau jurnali[ti. Unii dintre ei [i-au terminat deja primele romane, \mi cer sfaturi pe e-mail [i m` \ntreab`, la modul cel mai serios, unde ar putea s` [i le publice. Ce-ar trebui s` le r`spund? n

24


DOSAR

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

Adina Popescu

O poveste cu un punct [i o virgul` În caietul de limba român`, Punctul nu ducea o via]` tocmai u[oar`. Trudea din zori [i p\n` \n sear` pentru a pune cap`t propozi]iilor [i frazelor, \ns` nimeni nu-l aprecia cum se cuvine. Ba dimpotriv`, din cauza m`rimii (sau mai exact a micimii) sale era mereu ]inta batjocurii unor semne ortografice impozante, ce \[i d`deau importan]`. – Nu te ui]i la tine cum ar`]i, Punctule? \l lua peste picior Semnul de Întrebare care le punea \ntreb`ri altora, \ns` niciodat` nu a[tepta un r`spuns, \ntr-at\t era de \nfumurat. Nu vezi c` e[ti at\t de mic [i de pric`jit \nc\t aproape c` nu exi[ti? – E[ti ca o pat`! exclama Semnul de Exclamare care \[i petrecea toat` ziua mir\ndu-se, chiar [i atunci c\nd nu era cazul. O pat` de ru[ine pe obrazul preacinstitului nostru caiet de român`! – Ca s`-l citez pe stimabilul domn Semn de Exclamare, e[ti „o pat` de ru[ine“ [i nimic altceva, se b`ga \n seam` o ghilimea care vorbea mereu \n citate, fiindc` era total lipsit` de personalitate. – Ca s` fac o parantez`, ne-am putea lipsi bucuro[i de tine! intervenea o parantez`. Mai mult \ncurci dec\t descurci frazele, iar atunci c\nd ele curg mai frumos, tu, \n loc s` stai lini[tit \n banca ta, faci exces de zel [i le pui punct! Închid paranteza. – Ai pus punctul pe i, draga mea! \i d`dea dreptate o Liniu]` de Unire, care \ncerca s` se pun` bine cu toat` lumea, c`ci nu se [tia c\nd o s`-i ias` lipeala cu o persoan` influent`. A[ mai spune [i eu c\teva la adresa Punctului, \ns` trebuie s` plec ca s` despart \n silabe cuv\ntul punct-u-a-]i-e! Bietul Punct \ndura toate aceste vorbe de ocar`, a[tept\nd \n zadar o \ncurajare m`car din partea cuvintelor, \ns` acestea erau mereu t`-

cute. Singura sa prieten` era Virgula, aproape la fel de oropsit` ca [i el, c`ci de multe ori Semnele ortografice \i repro[au c` se amestec` aiurea printre cuvinte [i r\deau de ea c` sem`na cu o r\m`. – A[adar, sfatul meu este s` pleci de aici! \i spuse ea Punctului [i, ca aproape de fiecare dat`, \[i \ncepu discursul cu un cuv\nt urmat de o virgul`, pentru a-i da propozi]iei o anumit` intona]ie. În caietul de român`, nimeni nu-]i recunoa[te valoarea. – Asta a[a e! Dar n-am unde s` m` duc \ntr-alt` parte. Punct. Punctului aproape c`-i venea s` pl\ng`. – Fraiere, ghiozdanul e mare! Iar dac` nu ai curajul s` pleci de unul singur, a[ putea s` vin cu tine. Virgula visa de mult s` plece \ntr-un alt loc, unde ar fi avut un cuv\nt important de spus. C\nd [i-a dat seama c` va avea un tovar`[ de drum, Punctul s-a mai \nseninat [i [i-a adunat repede catrafusele. Într-o noapte \n care toate Semnele dormeau, fiecare \n propozi]ia lui, Punctul [i Virgula au p`r`sit f`r` regrete caietul de român`, l`s\nd \n urma lor doar dou` mici d\re de cerneal`. Au mers zile \ntregi prin pustiul alb al unui caiet nou pe care nu era scris nimic [i, \n cele din urm`, au b`tut la poarta caietului de aritmetic`. Le-a deschis un Plus destul de amabil, \ns` gr`bit, c`ci trebuia s` termine o adunare c`reia nu-i d`dea de cap`t. – Cine s\nte]i voi [i ce pofti]i? i-a \ntrebat Plusul. – Eu s\nt Punctul, iar ea e Virgula. Venim tocmai din caietul de român` [i ne c`ut`m un nou c`min. Acolo nu mai e de stat, cel pu]in nu pentru unii ca noi! l-a l`murit Punctul. – Nici aici via]a nu e prea bun`! li s-a pl\ns

25


DOSAR

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

Plusul. Toat` ziua numai adun`ri, sc`deri, \nmul]iri [i \mp`r]iri. În plus, ne \n]elegem prost cu cifrele, care s\nt pline de fi]e [i nu vor s` asculte de nimeni. Mai nou au ap`rut [i ni[te ar`t`ri ciudate, un soi de jum`t`]i de numere care \[i zic frac]ii. Nu prea [tim ce s` facem cu ele. Îns` dac` vre]i s` r`m\ne]i la noi, m` rog, s\nte]i bineveni]i! Cum au trecut pragul caietului de aritmetic`, Punctul [i Virgula au \nceput s` se mire. Ceea ce au v`zut acolo nu era nici pe departe ordonat [i articulat ca \n caietul de român`. Era o adev`rat` jungl` de paranteze [i acolade, h`]i[uri pline de cifre, m\zg`leli [i [ters`turi. – Ori trece]i la treab`, ori pleca]i! le spuse bomb`nind un Ori care trecea pe acolo. – Sincer s` fiu, eu nu pricep nimic din ce se \nt\mpl` aici, i-a [optit \nsp`im\ntat Punctul, Virgulei. – Nici eu, dar cel pu]in m` str`duiesc! i-o \ntoarse Virgula care, din c\nd \n c\nd, folosea c\te un „dar“ pentru a avea un prilej de a mai pune o virgul`. Uite, ce zici de ar`tarea aia care parc` e rupt` \n dou`!? Ce-o fi cu ea? – Nici noi nu [tim ce-i cu ea! suspin` un Minus nec`jit. Cic` o cheam` Unu pe Doi! Adic`

doi contra unul singur... nu-i cinstit! Dintr-odat` mintea Virgulei se limpezi, ca [i cum ar fi fost f`cut` pentru aritmetic`. – Deci, unu \mp`r]it la doi... adic` zero virgul` cinci! Tocmai a]i trecut la numerele cu zecimale [i, \n acest caz, eu chiar v` pot fi de folos. Semnele din caietul de aritmetic` o adoptar` cu bucurie pe Virgul` pentru c` [tia cum s` procedeze cu frac]iile. În scurt` vreme, ajunse o persoan` c\t se poate de respectat` [i se sim]ea \mplinit`. În schimb, Punctul \[i d`dea seama c` locul s`u nu era acolo. – Draga mea, m` simt total inutil [i m` doare capul de at\ta matematic`! \i spuse Virgulei. Cred c` voi pleca mai departe, ca s`-mi \ncerc norocul. – Prin urmare, drum bun [i m` bucur c` te-am \nso]it p\n` aici! \i zise Virgula, ocupat` s` transforme frac]iile \n numere cu zecimale. Punctul \[i continu` de unul singur c`l`toria. R`t`ci un timp printr-o c`limar` cu cerneal`, de unde ie[i \ntr-o stare de spirit cam albastr`. Îi era dor de cas` [i se l`s` cuprins de nostalgie. „Oare n-ar fi mai bine s`-i pun punct acestei aventuri f`r` rost [i s` m` \ntorc de unde am venit?“, se tot \ntreba el oft\nd. Îns` mai merse o vreme, p\n` c\nd ajunse la poarta unui nou caiet. B`tu, dar nu-i r`spunse nimeni. Atunci \mpinse poarta [i descoperi c` era deschis`. Intr` timid [i se pomeni dintr-odat` \ntr-o lume fabuloas`. Era plin` de culori [i nu existau Semne, doar desene. Prima dat`, se \nt\lni cu un elefant roz cu pic`]ele verzi, apoi se plimb` pe aleile unei gr`dini cu flori mai \nalte dec\t copacii. Aproape c` se ciocni de un om de z`pad` [i observ` c` \ncepuse s` ning`, a[a c` se ad`posti \ntr-o cas` un pic [ui, din hornul c`reia ie[ea un fir c\rlion]at de fum. Aici g`si un brad de Cr`ciun [i, sub el, nenum`rate cadouri legate cu funde pe care, oric\t se str`dui, nu reu[i s` le deschid`. Ie[i pe o alt` u[` [i ajunse pe o plaj` cu palmieri [i cu un soare mare, ro[u. Înot` \n valurile m`rii, apoi l\ncezi pe plaj`, la soare, privind spre un vapor \ncremenit la orizont. Dup` cum v-a]i dat seama, Punctul ajunsese \n caietul de desen. – Aici pot s` fiu orice! se bucur` el. Fiecare

26


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

DOSAR

desen pare alc`tuit dintr-o sumedenie de puncte. Pot fi un ochi de arici sau o pas`re pe cer, \n zare. Pot fi negru, galben, albastru sau orice alt` culoare. E un t`r\m al libert`]ii absolute. Punctul era pentru prima oar` \n via]a sa fericit. În fiecare zi g`sea alte modalit`]i de a se juca, trec\nd dintr-un desen \n altul, \ntr-o lume plin` de t`ceri misterioase. Îns`, dup` o vreme, realiz` c` se sim]ea cumplit de singur. În tot acest timp, \n caietul de român` domnea haosul. Dup` plecarea Punctului [i a Virgulei, propozi]iile nu se mai sf\r[eau [i nu mai aveau nici un fel de coeren]`, doar se l`b`r]au pe pagini \ntregi [i uneori se transformau \n mod inutil \n interoga]ii [i exclama]ii. De pild`, bunica nu mai putea s` mearg` la pia]`, pur [i simplu, ci doar s` a[tepte r`spunsul la \ntrebarea „Bunica merge la pia]`?“ sau s` se mire \n permanen]` – „Bunica merge la pia]`!“, de parc` mersul la pia]` ar fi fost ceva spectaculos. – S` vin` \napoi Punctul [i Virgula! strig` Semnul de Exclamare. Eu unul nu mai suport s` m` mir toat` ziua degeaba! – Oare pe unde or fi umbl\nd? se \ntreba Semnul de Întrebare. C\t timp trebuie s` m` mai \ntreb f`r` rost? – Ca s` le citez pe M`riile Voastre, s` vin`!

spuse Ghilimeaua. E r`u de tot f`r` ei... – Ca s` fac o parantez`, e un dezastru! tr\mbi]` Paranteza. – De-zas-tru! silabisi Liniu]a de Unire. Ai pus punctul pe i, drag`! Se hot`r\r` s` o trimit` ca mesager pe Liniu]a de Dialog. Nici p\n` \n ziua de ast`zi nu se [tie cum a reu[it aceasta s-o conving` pe Virgul` s` p`r`seasc` caietul de aritmetic`. Poate c` \ntre timp cei de-acolo se l`muriser` cum era cu frac]iile [i cu zecimalele, iar Virgula se sim]ea deja \n plus. Nu se [tie nici cum Liniu]a de Dialog l-a l`murit pe Punct s` renun]e la contemplarea desenelor [i a culorilor, \ns` adev`rul este c` \n via]a oricui un moment de fericire are un final. Adic` este indicat s` [tii c\nd s`-i punct punct, ca s` nu se transforme \ntr-unul de nefericire. Cert este c` Punctul [i Virgula au fost primi]i \napoi cu onoruri [i, din acea zi, toat` suflarea caietului de limba român` i-a respectat. Cur\nd s-au c`s`torit [i au format un cuplu cunoscut drept Punct [i Virgul`. Unii spun c` ar fi avut doi copii gemeni care se numeau Dou` Puncte. {i at\t despre ei. Punct. n

27


RECENZII

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

L I T E R AT U R ~

prin sering` ca un / \nec“, „aici s\nt \nchis` ca-ntr-un co[ciug“, „ochii p`pu[ilor [i ochii tatei au plesnit \n buc`]ele de zah`r“, „rochia mea de mireas` este o rochie neagr`“, „din]ii mei s\nt de var“ [.a. Prin aceast` materie toxic`, fiindc` intoxicat` de moarte, glazurat` (contrapunctic) cu g\ndurile copil`riei („o s` \mi cump`r o muzicu]`, un trenule]“), trece \ns`, g\lg\ind \nfundat, str\ns \n chingile singur`t`]ii, fluviul unei iubiri dureros de dulci: „tu nu e[ti. dragostea mea este la fel de grea [i de u[oar` ca / un avion / c\nd m` g\ndesc la tine, pielea mea se mi[c` [i respir`“. Un jind z`vor\t, prin mi[c`ri retractile, sub pecetea sufletului („mi-am capitonat camera cu vat` [i l\n` p\n` [i ceasurile / astfel \nc\t s` nu auzi ace[ti pa[i care par a se \ndrepta c`tre tine“), izbucnind, la r`stimpuri, \n declara]ii de o acut` transparen]` a sentimentului [i a vulnerabilit`]ii: „mi-e at\t de dor de tine \nc\t o s` m` g`se[ti diminea]` r`sucit` precum un ciorchine“, „iube[te-m` mai mult / iube[te-m` mai mult dec\t pe aproapele t`u“. Infantilizarea discursului nu are, cum ar p`rea la prima vedere, doar rolul de a \mbl\nzi „tragedia“ (moartea devine „o p`pu[` de lemn“, „un zmeu de h\rtie“) sau de a spori – cum s-a spus – autenticitatea percep]iei. Procedeul reprezint`, de fapt, mijlocul prin care se reveleaz` o viziune asupra lumii ca butaforie mecanic`. P`pu[a cu chei]` este simbolul universului poetic al Medeei Iancu. De la baletul mecanic al suferin]ei individuale („\n mine nu e nimic dec\t juc`ria aceea pe care mama o / \ntoarce printr-o chei]`“; e aici, poate, un ecou din operele lui Delibes [i Offenbach, Coppélia [i Povestirile lui Hoffmann, deoarece apare [i fantasma balerinei) se ajunge, \n fragmentul final, la dumnezeul-juc`rie, „cu masca de pantalone, scof\lcit cu g\tu-i / lungit peste ceruri c`ruia i s-a stricat chei]a“. Iat` Divina tragedie (privit intertextual, titlul sun`, \ntr-adev`r, pompos [i emfatic)! Un debut surprinz`tor, un lirism cutremur`tor. Dac` poezia este „un om care moare“, totu[i, „moartea vine frumoas` ca anna karenina“.

P`pu[a cu chei]` Medeea Iancu Divina tragedie Editura Brumar, 2011

10 lei

Ca [i Moarte de om. O poveste de via]` de Ion Zuba[cu, Divina tragedie a Medeei Iancu este produsul poetic al unei experien]e de boal` traumatice [i al tr`itului \n vecin`tatea mor]ii (fie c` e vorba de spectrul propriei mor]i, fie de moartea tat`lui). Formula sa liric` este \ns` una intens personal`, combin\nd confesiunea nud` [i artezienele imagistice suprarealiste, vocea infantil(izat)` [i figura amplificat` expresionist`, incanta]ia anaforic` [i nara]iunea evocatoare. Structura muzical` a plachetei (Allegro, Allegro con Moto, Largo) te invit` s` consideri repeti]iile unor cuvinte sau propozi]ii drept laitmotive ori refrene. Dar ele par mai degrab` ni[te „mantre“ cu efect magic, exorcizant (\n privin]a mor]ii) sau vivificator (pentru inim`), \ntr-o compozi]ie cu dese schimb`ri de ton [i de ritm, contorsionat`, sf\[ietoare, disperat` [i ispititoare ca un desc\ntec de moarte [i de dragoste. Recuzita clinic-spitaliceasc`, senzualitatea maladiv` [i imaginarul thanatic \mbib`, ca un sirop otr`vit, materia versurilor: „prin piele moartea trece ca o cocoa[` / ca un ochi de bufni]` cre[te“, „ochiul meu era un bebelu[ mort“, „aerul a murit“, „miros a lum\nare“, „moartea curge \n ocol“, „moartea ciugule[te din mine cu m\inile murdare“, „cineva face rumegu[ din trupul meu“, „din vene \mi ies coridoare cu miros de cloroform“, „medeea r`m\ne o gr`mad` de pungi cu abvd-uri“, „m` ustur` s\nii de la g`urile pe care mi le-a f`cut dr. feuvret“, „lacrimile mele miros a iod“, „te rog trage-mi patchul de pe cathéter“, „am intrat \ntr-un sac alb“, „soarele este un aparat clinac 1“, „pielea mea se scurge

28

n Gabriela Gheorghi[or


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

L I T E R AT U R ~

Poeme de firm` Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Ghergu], Dan Ple[a, Bogdan O. Popescu Marf` re\nc`rcat` Editura Brumar, 2011

În 1996 ap`rea la editura adolescentin` Salut a lui George Mih`i]` o antologie de versuri cu titlu ambiguu-argotic: Marf`. A fost s` fie prima [i singura apari]ie a editurii. Scoas` \ntr-un tiraj confiden]ial [i intruvabil` azi, placheta de juc`rii poetice filoconsumiste [i-a avut mica mitologie \n mediile cenacliste de la Literele bucure[tene. „Re\nc`rcarea“ recent` de la editura timi[orean` Brumar se alimenteaz`, nostalgic, din gloriola de alt`dat`. „Ambalajul“ grafic al noului op este, desigur, mult \mbun`t`]it, direct propor]ional cu cre[terea experien]ei competi]ionale a coautorilor. Adolescen]ii \nt\rzia]i de acum 15 ani au schimbat \ntre timp de dou` ori prefixul v\rstei, de la 2 la 4, iar pe post de prefa]ator [i aliat ve[nic t\n`r au convocat o fost` vedet` a Cenaclului de Luni (Florin Iaru). Vechea Marf` avusese discursuri de escort` semnate de regretatul George Pruteanu [i de Gabriel Rusu... Probabil, unii critici de azi nu vor ezita s` aplice volumului de fa]` [tampila pe care scrie „minorat post-lunedist“. În fond, cei cinci coechipieri cultiv` f`r` complexe de inferitoritate formule soft, mig`lind artizanal scenarii ironic-sentimentale cu substrat reflexiv. Textele primilor trei la catalog s\nt „simpatice“, cu melancolii dezabuzate \n travestiuri ludice [i parodice. Cel mai sceptic cu privire la rostul „re\nc`rc`rii“ se arat` fostul copil teribil Sorin Ghergu] – Traxste, featuring Aura B`r\c` Ghergu] – potrivit c`ruia „Marfa din depozit nu se mai \ntoarce“. A[a o fi; totu[i, s-a \ntors la pre] sporit...

RECENZII Acela[i Ghergu] afirm`, \n primul poem al grupajului s`u, c` dac` tot apare Marf` II, va trebui s` ias` [i Marf` III etc., \ntr-o produc]ie de serie mare [i de mas`. Din p`cate, gagurile estivale, limerick-urile doimaiste [i celelalte fente specific ghergu]iene – precum Iggy Pop – s\nt cam obosite. Re]in doar dou` tres`riri de orgoliu: Stan]e nesf\r[ite („dezamorsez un excrement / nu s\nt atent / [i explodeaz`“) [i interludiul prozastic Trei bunici. Cipariu e OK, minimalist [i moralist (sic!) \n „indicatoarele [i avertismentele“ sale \n[el`tor calofile (Iube[te sau crap`! [.a.), iar Florin Dumitrescu – liderul de facto [i „na[ul“ ID-ului comercial-argotic al c`r]ii – se v`de[te, din nou, cel mai \n form`; r`sf`]urile sale pop-art – c\teva reluate din volumul Înc\ntece – ruleaz` cu tandre]e „chipuri“ [i „m`[ti“ ale balcanicei, butaforicei noastre societ`]i de consum (Fata de-o [tiu eu, Care vrei, Bonnie [i Clyde). La un nivel onorabil se situeaz` grupajele lui Dan Ple[a (care, ca outsider, reu[e[te \n general s` nu plictiseasc` prea tare \n lungile sau mai scurtele-i „poeme corporatiste“) [i, mai ales, Bogdan O. Popescu, medicul neurolog convertit mai nou la proz`, ale c`rui Poeme pe stomacul plin valorific` elegant [i sentimental, pe linia Traian T. Co[ovei/C`rt`rescu, farmecul discret al burgheziei glossy. Din p`cate, intimismul lor e cam edulcorat [i f`r` relief. Iat` o mostr`, improvizat` la vreo aniversar` recent`: „cap[a e goal`, nu e ca pe vremuri, / de altfel [i via]a noastr` e goal` / un gol / gri petrol / e [i de jur \mprejur / tu nu [tii s` ajungi la cap[a / e[ti la universitate – te / clacsoneaz` ma[ini / te pierzi pe str`zi / te opresc semafoare. // nu e aceea[i cap[a despre care s-a scris / nu s\nt acela[i eu care am / fost iubit / \n toat` povestea asta / numai tu iubito / e[ti proasp`t`“ (Bogdan O. Popescu, treizeci [i nou` de frezii). Una peste alta, o antologie cu identitatea [i hazul ei, produs` de fo[ti b`ie]i de ga[c` literar` deveni]i „bobo“, adic` burghezi cumsecade ce-[i aduc aminte de adolescen]a pierdut` [i mai \ncing, \n memoria ei, c\te o miu]` \n curtea [colii, g\f\ind printre pu[tii care-i salut` cl`tin\nd \n]eleg`tor din cap. n Paul Cernat

29

20 lei prefa]` de Florin Iaru


RECENZII

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

L I T E R AT U R ~

diul cre[te din mitologie, dar eroii n-au zei c`rora s` le \nchine izb\nzile. Vor doar s` prind` teferi ziua urm`toare. John Grady Cole, un texan de [aisprezece ani, \[i p`r`se[te familia destr`mat` [i trece grani]a \n Mexic, al`turi de Lacey Rawlins, prietenul s`u cel mai bun. Blevins, pu[ti cu v\rst` incert` [i multe secrete, pistolar redutabil, \ns` labil emo]ional, se ]ine scai dup` b`ie]i. Ace[tia accept` p\n` la urm` s`-i \nso]easc`. John Grady \l descoase r`bd`tor, \mboldit de curiozitate, simpatie [i mil`. În schimb Rawlins, ini]ial rezervat, devine tot mai suspicios [i mai agresiv. C\nd necugetatul Blevins \[i pierde murgul [i arma, aventurierii se despart din ra]iuni strategice (s`teni mexicani furio[i gonesc pe urmele lor, consider\ndu-i ho]i de cai). John Grady [i Rawlins sosesc la hacienda lui don Héctor Rocha y Villareal, descendentul unei familii bogate, puternic implicat` \n politica ]`rii. Se tocmesc arga]i. Primesc o leaf` bun`, \[i permit mici r`sf`]uri, iar talentul lor de a dresa cai le aduce rapid faima \n regiune [i stima lui don Héctor. Într-o zi, Alejandra, superba fiic` a st`p\nului, le taie calea americanilor \n`l]\ndu-[i impecabil trupul zvelt pe spinarea unui purs\nge arab. Crava[a dus` la p`l`ria cochet`, \n semn de salut, \i preveste[te lui John Grady primejdiile \nc`lc`rii altei frontiere. Cowboy dur, \ndr`gostit p`tima[, prieten devotat, justi]iar – protagonistul (i se spune \ntotdeauna John Grady, \ntruc\t numele eroilor nu trebuie ciuntite \n cronici) are mai multe tr`s`turi dec\t un b`iat s`rac din America anului 1949. Etica lui aspr`, vizibil` \n accesele de generozitate, dar [i \n dexterit`]ile m`runte, e manifestarea unui instinct atavic. Educa]ia, filozofia, religia \i r`m\n str`ine. Caracterul i-a fost forjat \ntr-un timp c\nd caii st`p\neau lumea. Drept urmare, numai el [tie s` le vorbeasc`... Nu ezit s` numesc All the Pretty Horses, primul volum din Trilogia Frontierei, o capodoper`. Salut, [i de data aceasta, reu[ita Iuliei Gorzo, bucuros c` un scriitor pe care \l pre]uiesc enorm, poate cel mai valoros stilist \n via]`, [i-a g`sit o traduc`toare excep]ional`. n

Splendori ecvestre Cormac McCarthy C`lu]ii mei, c`lu]i frumo[i Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

27,95 lei traducere din limba englez` [i note de Iulia Gorzo

Descrierile de natur` s\nt desuete, [i totu[i peisajul s`lbatic american, relieful neprietenos, vegeta]ia \n[el`toare, jivinele [i a[trii, fulgerele cosmice [i fantomele amurgului se supun tonalit`]ii rituale a frazelor care genereaz` for]a romanelor lui Cormac McCarthy. Descop`r fascinat, la prima lectur`, dar mai ales la recitire, c` natura nu asigur` numai cadrul unde se desf`[oar` acele confrunt`ri inevitabile, s\ngeroase. McCarthy nu evoc` peisaje. Peste suprafe]e de necuprins cu mintea, oamenii las` urme trec`toare, ca praful de cret`. Rumoarea v\ntului, urletul coio]ilor, grindina [i p\nda [oimilor constituie formele menite s` articuleze inten]iile [i reflexele personajelor ce-[i ]in mereu privirea a]intit` spre obstacolul imposibil de cucerit: linia orizontului. Chiar dac` taina lumii, p`strat` \n labirinturi pe spatele p`str`vilor, \n inimi de cai ori sub amprenta unui picior descul], nu se reveleaz` nim`nui, r`t`cirea prin de[ert, escaladarea crestelor, v\narea ciutelor [i capturarea mustangilor se justific` at\ta vreme c\t transmit mai departe experien]a printr-o poveste. Demult, \ntr-o alt` er` a romanului, Tolstoi \ntorcea dezavantajele repeti]iei \n favoarea stilului s`u. Nu cuvintele se repetau, ci natura se \nf`]i[a con]ilor [i prin]eselor cu o intensitate pe care autorul rus [tia cum s-o capteze. Ast`zi, lui McCarthy \i ajung un nechezat [i fo[netul ierbii ca s` disting`, dup` claritatea reverbera]iei, pulsul con[tiin]elor ne\mbl\nzite. Descrierea este mi[care perpetu`, nicidecum instantaneu. Oamenii, simple verigi \n lan]ul trofic, scap`r` uneori \n bezn` amnarul moralit`]ii. Me-

30

Alexandru Budac


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

L I T E R AT U R ~

Crize de con[tiin]` \n gam` minor` Michael Cunningham P\n` la c`derea nop]ii Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

Ultima carte a lui Michael Cunningham este construit` pe acelea[i principii care l-au f`cut celebru pe autorul Orelor: o poveste banal`, replici lapidare trimi]\nd spre o vast` zon` a nerostitului, obiecte sau prezen]e-simbol, de la care radiaz` destinele personajelor. „Scriitorii exist` pentru a complica lumea“, declara autoironic autorul. Prin urmare, criza v\rstei de mijloc \ntr-un cuplu din mediul artistic al Manhattanului devine prilejul unor dureroase revela]ii \n care se confund` fragilitatea vie]ii, teroarea mor]ii, fascina]ia (distructiv`) a frumuse]ii, „un sentiment mai vid dec\t triste]ea, o singur`tate ad\nc` amestecat` cu un substrat de fric` ]\]\itoare“. Încerc\nd s` „fac` vizibil` interioritatea oamenilor“, Cunningham caut` imperceptibilele fisuri ale „pove[tii“: Peter Harris are, la 44 de ani, o renumit` galerie de art`, o situa]ie material` prosper`, o so]ie str`lucitoare. {i totu[i, P\n` la c`derea nop]ii etaleaz` o discrepan]` dramatic` \ntre adev`rurile „[tiute“, interogate retoric („Ce c`snicie nu implic` nenum`rate acumul`ri, un limbaj al gesturilor, un sim] al recunoa[terii ascu]it ca o durere de din]i?“), [i mir`rile niciodat` spuse care semnaleaz` mai mult dec\t o nemul]umire pasager` („Cum e posibil s` se cunoasc` unul pe cel`lalt at\t de pu]in, dup` at\ta timp?“). Textul se construie[te parc` \n pofida replicilor rostite: nu r`spunsurile aduc plusul de informa]ie, ci g\ndurile mute, adev`rul idiosincratic, incomunicabil. Dincolo de fa]ada lustruit` a profesionistului de succes [i a so]ului invidiat, Peter a[teapt` altceva dec\t „simplitatea asta erod\ndu-]i via]a, depopul\ndu-te, toate micile satisfac]ii [i nici una mare, periculoas`... nici o

RECENZII t\njire teribil` dup` ceva pe care nu-l po]i, cel pu]in \n teorie, avea.“ Pe acest fundal de nemul]umire mocnit` \[i face intrarea Ethan, fratele mult mai t\n`r al Rebecc`i, apari]ie de o frumuse]e sculptural`, amintindu-i lui Peter de propria tinere]e/libertate pierdut` \ntr-o maturizare docil`, responsabil`. Poreclit Mizzy (Mistake, „Gre[eal`“), t\n`rul bizar concentreaz` \n acest apelativ transparent sensurile \ntregului roman: Mizzy e „gre[eala“ unor p`rin]i care se considerau prea v\rstnici pentru a procrea, e gre[eala ulterioar` a familiei care a supralicitat sufoc\nd acest „copil-minune“, e gre[eala lui Ethan devenit dependent de droguri, gre[eala surorilor hiperprotectoare [i, \n fine, gre[eala lui Peter, care se las` atras \ntr-o rela]ie homoerotic`. Prezentat la \nceput drept ruda mai t\n`r`, dependent` de droguri, „mereu \n c`utarea vreunei mici mor]i sau a alteia“, Mizzy devine c`tre final oper` de art`, un „performance“ al lui Peter, care vrea „s`-l colec]ioneze... s`-i fie st`p\n [i confident.“ Paralela cu Moartea la Vene]ia este explicit` \n text. Apari]ia tulbur`toare a lui Mizzy pune \n criz` un mod de existen]` [i felul \n care este \n]eleas` arta: „Asta vrea Peter de la art` – suferin]a asta a sufletului, senza]ia c` se afl` \n prezen]a a ceva minunat [i efemer, ceva (cineva) care radiaz` prin fragilitatea c`rnii... Frumuse]ea dup` care t\nje[te Peter e un m`nunchi omenesc de gra]ie accidental` [i condamnare [i speran]`.“ Chiar dac` multe dintre cuget`rile atribuite personajelor s\nt locuri comune abil recontextualizate, chiar dac` situa]iile [i tonul amintesc pe alocuri de Povestirile lui Cheever sau de Pastorala american` (cu un banal mai colorat [i un tragic \mbl\nzit \n dramatic), felul \n care dilemele sentimentale, uzura rela]iilor, senza]ia de perisabilitate sau mirajul frumuse]ii s\nt gravate \n arta care marcheaz` vie]ile protagoni[tilor, precum [i formul`rile paradoxale („infinitul minor“, „t`ciunele de sine“, „nesf\r[itele bucle de farmec [i crim`“) dau o textur` diafan` romanului [i transform` lectura \ntr-o medita]ie muzical`. n Elena Cra[ovan

31

22,95 lei traducere din limba englez` de Rare[ Moldovan


RECENZII

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

L I T E R AT U R ~

consecin]elor sale (1966) –, bazat` pe uciderea inexplicabil` a unei familii de fermieri din Kansas (cazul a ]inut opinia public` american` cu sufletul la gur` vreme de mai mul]i ani, [i datorit` romanului lui Capote). Ac]iunea din Mic dejun la Tiffany se deruleaz` pe parcursul unui an (1943-1944), \n partea de est a Manhattan-ului newyorkez. Protagonist` este t\n`ra Holly Golightly, o fiin]` excentric` [i fascinant`. Ea \[i c\[tig` existen]a ca „dam` de companie“ (pentru b`rba]ii boga]i), dar nu accept` ca stilul de via]` s`-i fie identificat cu „prostitu]ia“ (fie aceasta [i de lux). În fond, Holly r`m\ne o nonconformist` ireductibil`, care practic` un fel de escapism (evazionism) modern, refuz\nd prizonieratul social, economic ori moral. De altfel, pe cartea ei de vizit` scrie, \n dreptul ocupa]iei, „c`l`toare“, faptul suger\nd nevoia organic` a eroinei de a eluda orice tip de constr\ngere. Domni[oara Golightly va fi descoperit` de naratorul textului (f`r` nume propriu-zis, dar apelat de Holly „Fred“, dup` fratele acesteia) printre vecinii s`i din cl`direa unde locuie[te, \n New York-ul interbelic. Cei doi se apropie semnificativ, de[i Holly \[i va p`stra nealterat, p\n` la sf\r[it, aerul enigmatic. Nuvela a avut un impact imens asupra Americii. Mul]i au vrut s` descopere prototipul acestei insolite psihologii feminine, create de Capote. S-a ajuns la concluzia c` ea combin` profilurile mai multor femei pe care autorul le-a cunoscut, inclusiv al mamei sale – Nina Capote. Numeroase contemporane de-ale prozatorului au pretins c` ele s-ar afla \n spatele protagonistei din text. O femeie cu numele de Bonnie Golightly, locuitoare a Manhattan-ului \n perioada desf`[ur`rii evenimentelor din Mic dejun..., l-a dat chiar \n judecat` pe prozator (de[i se [tie c`, \ntr-o prim` versiune a pove[tii, numele ales de Truman Capote pentru eroina lui a fost Connie Gustafson) pentru „calomnie“. Aceast` „isterie“ social` [i cultural` din jurul c`r]ii demonstreaz` \ns` for]a mesajului s`u metatextual: singura fericire posibil` a individului este libertatea, indiferent de maniera \n care el o ob]ine. n

Zei]a din Manhattan Truman Capote Mic dejun la Tiffany Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

19,95 lei traducere din limba englez` de Constantin Popescu

Truman Garcia Capote (ultimele dou` nume fiind dob\ndite de scriitor prin adop]ia de c`tre cel de-al doilea so] al mamei – cubanez la origine!) a avut o influen]` hot`r\toare asupra a ceea ce s-a numit proza minimalist` american` din ultima jum`tate a secolului al XX-lea. Acest tip de epic se focalizeaz` pe fr\nturi din existen]a imediat`, pe care le exploreaz` nesofisticat [i totu[i artistic. Viziunea naratorului minimalist e pragmatic`, evit\nd din start construc]iile monumentale ale romanului tradi]ional, c`utarea adev`rurilor majore ale lumii sau elucidarea codurilor absconse [i derutante din istorie. Într-un stil concis, \nvecinat cu cel jurnalistic, el investigheaz` zona aparent banal` a vie]ii, c`reia \ns` \i confer`, ultimativ, o aur` de mister [i farmec simbolic. Personajele nu arat` ad\ncime psihologic`, dar, \n mod cumva curios, nu intr` nici \n categoria tipologiilor din commedia dell’arte. Ele s\nt surprinse, fugitiv, pe intervalul unui segment (semnificant) de via]`. Uneori, ace[ti eroi nu au nici nume. Capote (disp`rut \n 1984, la v\rsta de [aizeci de ani) afirma, \ntr-un interviu, c` activitatea lui literar` se \mparte, aproape matematic, \n dou` „cariere“ distincte: prima – precoce, dar superficial`, p\n` la publicarea, \n 1958, a nuvelei Breakfast at Tiffany’s/Mic dejun la Tiffany; a doua, evident, dup` apari]ia mult-elogiatului text (foarte cunoscut [i datorit` celebrei ecraniz`ri cu Audrey Hepburn \n rolul principal). În etapa a[a-zic\nd „secund`“ a crea]iei, autorul elaboreaz` [i o alt` carte de imens succes – In Cold Blood: A True Account of a Multiple Murder and Its Consequences/Cu s\nge rece: povestea adev`rat` a unui asasinat multiplu [i a

32

Codrin Liviu Cu]itaru


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

L I T E R AT U R ~

Cartea neagr` a copil`riei J.M. Coetzee Copil`rie. Scene de via]` provincial` Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2011

Copil`rie, primul volum al trilogiei Scene de via]` provincial`, se integreaz` \ntr-un proiect autobiografic mai vast, conturat \nc` de la primele volume ale lui J.M. Coetzee. Confesiunea are aici un registru propriu, deoarece nara]iunea se desf`[oar` la persoana a treia, perspectiva apar]in\nd unei con[tiin]e adulte. Coetzee detaliaz`, cu o sinceritate ce trebuie s` recompun` tonalitatea inocen]ei, cadre din via]a complex` a unui copil din ora[ul Worcester (Africa de Sud), \n anii ’40 [i ’50. Crescut \ntr-o familie de tradi]ie englez`, av\nd p`rin]i intelectuali [i o situa]ie social` decent`, b`ie]elul devine treptat con[tient nu doar de sine [i de adev`rata natur` a rela]iilor de familie, ci [i de diferen]e sociale insolvabile, culmin\nd adesea \n conflicte politice [i violen]`. De[i semnificativ` [i mereu prezent` \n carte, istoria dramatic` a timpului respectiv devine secundar` \n raport cu evolu]ia [i revela]iile copilului ce se „treze[te“ treptat \ntr-o lume greu de \n]eles, dar c`reia \ncearc` s` i se adapteze, \n ciuda sensibilit`]ii sale, devenit` uneori cauz` a izol`rii [i alien`rii. Rela]iile cu cei din jur s\nt marcate, previzibil, de un puternic ata[ament matern, memoria primilor ani fiind dominat` de prezen]a mamei, o profesoar` t\n`r` a c`rei fire deschis` [i voluntar` nu se \ncadreaz` \n peisajul familial m`cinat

RECENZII de repro[ [i frustrare. J.M. Coetzee reu[e[te s` reliefeze remarcabil figura acestei femei, a c`rei onestitate pare s` fi avut un mare impact asupra proceselor prin care copilul a \nceput s`-[i reprezinte lumea. Emo]iile copil`riei, de[i reconstruite prin procedeele complicate ale rememor`rii, s\nt intense, chiar brutale, deoarece copilul percepe, treptat, fragmente dintr-o realitate exterioar` rece [i str`in`, \n fa]a c`reia simte doar team` [i ru[ine. Primele amintiri s\nt tulbur`toare tocmai pentru c` eman` un amestec de melancolie [i singur`tate incompatibil cu nostalgia curat` a copil`riei. Coetzee invoc` aici componentele unei structuri interioare ce identific` \nc` de foarte devreme haosul [i violen]a – cartea \ncepe cu o relatare despre g`inile bolnave din gospod`rie (ale c`ror picioare erau \ngreunate de o piele groas`, ca de elefant), urmat` de amintirea c\inelui c`lcat de o ma[in` [i a umilin]elor de la [coal` (b`taia \ncasat` de la profesori odio[i [i vendetele dezgust`toare ale colegilor mai mari). Con[tiin]a sexual` contureaz` dorin]e [i asociaz` spontan frumuse]ea func]iei erotice, \ns`, \n acela[i cod al uimirii, secretului [i vinov`]iei, copilul se simte izolat \n intui]iile sale. O \nt\lnire interesant`, \n acest sens, este cea cu veri[oara sa Agnes; de[i pu]in exploatat` narativ, prezen]a acesteia \mprumut` aerul primei iubiri. Mutarea \n Cape Town implic` schimb`ri semnificative, o [coal` [i o lume nou`, contactul cu boala [i moartea, [i, implicit, confirmarea timpurie a obsesiilor sale \ntunecate. Mai mult dec\t un volum de amintiri, Copil`rie este cronica unui \nceput de via]` coagulat la grani]a fluid` dintre limbi, culturi [i civiliza]ii, \ntr-un context favorabil descoperirii [i \n]elegerii at\t a sinelui, c\t [i a lumii. Scris` cu pasiunea elabor`rii unei arheologii minore, cartea este un spa]iu al memoriei eliberatoare, \n care vocea scriitorului de acum [i imagina]ia copilului de atunci se \nt\lnesc \ntr-o poveste onest`, de o triste]e auster` [i lucid`. n Gabriela Gl`van

33

25 lei traducere din limba englez` [i note de Irina Horea


RECENZII

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

L I T E R AT U R ~

De[i porne[te pe urmele fratelui s`u, V. \[i d` seama c` nu poate scrie o carte de o precizie [tiin]ific`, a[a cum \[i propusese. Mai mult dec\t at\t, pe m`sur` ce adun` fapte [i amintiri despre Sebastian, \ncepe s` foloseasc` aceea[i metod` pe care o critic` \n mod repetat la Goodman: face supozi]ii bazate nu pe evenimente reale, ci pe interpret`ri ale c`r]ilor fratelui s`u, astfel \nc\t biografia sa se transform` aproape imperceptibil \ntr-o scriere fic]ional`. Momentul-cheie este reprezentat de \ncercarea zadarnic` de a da de urmele unei doamne cu care se b`nuia c` Sebastian avusese o leg`tur` amoroas`. C`utarea sa ia sf\r[it \n hotelul Beaumont din Blauberg, unde, \n ciuda \ncerc`rilor disperate de a g`si adev`rul, \[i d` seama c` nu poate afla nimic despre acest episod. Motivul pentru care dore[te cu orice pre] s` afle detalii despre perioada petrecut` de fratele s`u la Blauberg este neclar. V. e convins c` nu mai poate scrie biografia la care visa pentru c` nu vrea s` aceepte ideea unei „pete albe“ \n mijlocul lucr`rii sale. Încep\nd din acest moment, f`r` s`-i avertizeze pe cititori, V. alege s` continue \n registru fic]ional, invent\nd momente din via]a lui Sebastian. Din momentul \n care V. devine la r\ndul lui romancier, diferen]ele dintre personalit`]ile celor doi fra]i \ncep s` se estompeze, ajung\nd \n final la o fuziune identitar` total`. Cititorul se afl` \ntr-o situa]ie incomod`, fiind invitat s` reevalueze rela]ia dintre cei doi. Este posibil ca V. [i Sebastian s` fie dou` entit`]i singulare. Este \ns` la fel de posibil ca Sebastian Knight \nsu[i s` fie autorul acestui text [i s`-l fi inventat pe V., sau ca V. s` fie autorul acestui text – nu doar al autobiografiei fic]ionalizate, ci [i al fragmentelor din romanele lui Sebastian pe care le citeaz`. Ba mai mult, textul poate fi citit [i ca o autobiografie fic]ional` a lui V., din moment ce acesta se afl` \ntr-o c`utare at\t de intens` a propriei voci. Finalul deschis al acestui prim roman scris de Nabokov \n limba englez` nu aduce cu sine nici o l`murire a acestei crize identitare, fiind o nou` dovad` a felului creativ \n care scriitorul folose[te naratorul necreditabil, ambiguitatea [i indiciile false. n

O (auto)biografie fic]ional` Vladimir Nabokov Adev`rata via]` a lui Sebastian Knight Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

28,95 lei traducere din limba englez` de Anca B`icoianu

La \nceputul capitolului [ase al romanului Adev`rata via]` a lui Sebastian Knight, naratorul, un oarecare V., fratele vitreg al scriitorului Knight, ne \ndeamn` s` nu avem niciodat` \ncredere \n intermediari, fie ei [i persoane oneste: „Adu-]i aminte c` tot ceea ce ]i se spune are trei fe]e: e modelat de povestitor, remodelat de ascult`tor [i ascuns de am\ndoi de c`tre mortul din povestire.“ Cu alte cuvinte, Nabokov \[i invit` cititorii s` ia parte la construc]ia romanelor sale, suger\nd chiar c` rela]ia triunghiular` autor/oper`/cititor este una extrem de complicat` [i constituie centrul de interes al oric`rui demers literar. Înc` de la \nceput, V. ne las` s` \n]elegem c` motivul principal pentru care se decide s` scrie biografia fratelui s`u vitreg, mort de dou` luni, este acela de a combate o alt` biografie, Tragedia lui Sebastian Knight, scris` de secretarul scriitorului, un oarecare domn Goodman. Ideea central` a lucr`rii lui Goodman este c` Knight nu s-a realizat ca artist din pricina faptului c` nu a \n]eles vremurile \n care tr`ia. Prima problem` a lui V. este c` nu [tie mai nimic despre via]a fratelui s`u, de care fusese desp`r]it \nc` din copil`rie. Tr`ind \n exil, departe de Rusia natal`, [i fiind obligat s` vorbeasc` o limb` str`in`, V. \ncearc` s` stabileasc` o punte de leg`tur` cu Sebastian, care tr`ise [i el \n exil, \n a[a fel \nc\t propria existen]` s` capete sens. V. crede c` se poate \n]elege mai bine pe sine [i poate dep`[i sentimentul de alienare numai dac` \[i \n]elege fratele. Definindu-l pe scriitor, V. se define[te pe sine.

34

Drago[ Zetu


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

SF

Gardul [i leopardul, varianta turceasc` Mine G. Kirikkanat, Destina

Colec]ia „Globus“, Editura Univers, 2011

Cite[ti ce scrie pe coperta IV – Istanbulul dup` un mare cutremur este Nova Roma, inteligen]a artificial` ne va ajuta s` putem visa visele altcuiva... – [i zici iaca un SF interesant. Numele autorului nu-]i spune nimic, apoi Google te l`mure[te. Mine G. Kirikkanat s-a n`scut \n 1951 la Ankara, este jurnalist` [i are opt romane publicate. N-am reu[it s` aflu leg`tura ei cu sefeul, se prea poate s` se rezume doar la acest roman, \n spiritul fuziunii genurilor care se poart` de ceva vreme. Deci, dup` un cutremur de p`m\nt, Istanbulul e transformat \n ruine. Numit Nova Roma, e sub controlul ONU, dar este dorit at\t de catolici, c\t [i de ortodoc[i, care vor s`-[i impun` prelatul. Ambele variante pot fi evitate dac` va fi g`sit Mo[tenitorul, urma[ul \n linie dreapt` al lui Constantin cel Mare, singurul \ndrept`]it s` st`p\neasc` ora[ul. {i deja ceva interfereaz` cu plotul SF \ntrez`rit... [i o ia spre Dan Brown. Mai departe. Daryal, posesorul unui implant cerebral, poate visa visul Mo[tenitorului (uciderea lui Caesar Crispus, primul n`scut al lui Constantin cel Mare), prilej de a-l identifica [i localiza. Din c\nd \n c\nd, peste acest vis se suprapune altul, \n care este ucis Mustafa, fiul cel mare al lui Soliman Magnificul. Daryal este monitorizat de laboratorul CEICS (Centrul European de Informa]ii [i Cercetare \n Securitate) de la Bruxelles. {i ne apropiem de Flashforward, romanul lui Robert J. Sawyer, cu experimentul lui [i consecin]ele acestuia, un SF curat [i cinstit [i de mare succes. Peste tot mi[un` agen]i secre]i, servicii de informa]ii – americane, ruse[ti, franceze, europene – care particip` la misiune sau contra ei, unii ca s` pun` m\na pe Mo[tenitor, al]ii ca s`-l elimine. {i s\ntem \n plin thriller. Mai apare [i o femeie frumoas`, Destina pe

RECENZII numele ei, care se dovede[te (cum altfel?) a nu fi ceea ce pare. {i uite cum sefeul meu de pe coperta IV trece prin Dan Brown [i Robert J. Sawyer, cum spuneam, iar \n final ajunge un fel de Dacia preistoric`, dar cu turci. Adic` etruscii erau turci. Sau, altfel spus, afar`-i vopsit gardul, iar leopardul e lup [i e turc. Sau capr`? C` ap`rea [i o capr` pe undeva. Aventurile se \n[ir` unele dup` altele, dar destul de fragmentat [i, cu toate c` fiecare capitol se \ncheie dup` re]et`, cu un c\rlig, urm`torul porne[te greu. Personajele nu se omoar` cu firea s`-[i dezv`luie biografii care s` impresioneze, n-au o via]` suculent` – de[i c\te-un divor], c\te-un amor pe fug`, c\te-un tat` pierdut \n timp [i spa]iu se mai g`sesc –, ele s\nt doar purt`toarele cititorului spre deznod`m\ntul dorit de autor. Dar un colaj de cli[ee tot un cli[eu va fi [i el. C\t despre stilul autoarei... el const` \n lipsa lui, cum zicea cineva. Numai c` am \nt\lnit scriitori care au f`cut din asta o virtute. Ceea ce doamnei Kirikkanat nu i se \nt\mpl`. La capitolul lucruri serioase (pre]ioase!) a[ trece robotul cu inteligen]` artificial` din laboratorul de la Bruxelles, botezat de speciali[ti Hal, ca un omagiu adus lui Stanley Kubrick. Eu a[ zice c` speciali[tii i-ar fi adus omagiul lui Arthur C. Clarke..., dar poate doamna Kirikkanat a v`zut doar filmul (Odiseea spa]ial`). Scriu despre acest roman sub sigla paginii dedicate c`r]ilor SF [i poate cel mai bine ar fi fost s` trec u[or peste [i s` caut un SF adev`rat. Dar... – c`ci exist` un „dar“ aici – \n ultima vreme se vorbe[te tot mai mult despre fuziunea genurilor, despre topirea literaturii de gen \n mainstream, despre autorii de mainstream care, din ce \n ce mai des, se folosesc de teme [i motive SF (de pild`) pentru a-[i spune pove[tile, dar [i de aplecarea tot mai evident` a noilor scriitori de gen (SF, s` zicem) spre o scriitur` cu virtu]i \n primul r\nd literare... {i trebuie s` fim aten]i la ce citim pentru c`, altfel, am crede c` tot ce zboar`... pare a fi nav` cosmic`. n Michael Haulic`

35

17,90 lei traducere de Diana Crupenschi


RECENZII

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

ESEU

tului, cum imaginea, prelu\nd natura semnificant` a textului, for]eaz` tradi]ia venerabil` a textului la o dezagregare \n direc]ia transform`rii textului \n imagini (adev`rat: [i referatele studen]ilor de la filozofie s\nt pline de emoticonuri!), iar rela]ia \ns`[i se instituie ca descoperire absolut` a celuilalt, revendicabil` de modernitate ca fenomen tipic al ei. C\nd am citit aceste lucruri, am notat cu creionul: „c\nd Plotin afirm` (repetat) c`, de fapt, corpul e \n suflet, aceast` tradi]ie duce la posibilitatea corpului semnificant f`r` pierderea sufletului, ci doar prin buna sa \n]elegere“; „oare imaginea care vorbe[te are nevoie de concuren]a textului, sau s\nt fra]i mai vechi?“; „c\nd Sofistul deschide tema alterit`]ii, el d` o form` originar` a comunic`rii, de care depindem.“ Iat` contrazicerea: r`d`cina latin` a comunic`rii ca problem` a modernit`]ii nu st` \ntr-un etimon (munus), ci \n folosirea verbului communicare acolo unde sursele filozofice ale modernit`]ii o indicau. Locul precis este Dionisie, Despre numele divine, \n versiunea latin` a lui Eriugena. El spune c` ac]iunea divin` are loc diffusive et communicative (adic` prin r`sp\ndire [i distribuire, form\nd o hendiad`). Textul folose[te sensul uzual al lui communicare; nimic neobi[nuit aici. Dar nu etimologia e important`, ci faptul c` aceast` comunicativitate a devenit problem` filozofic` \n debutul modernit`]ii: scolastica s-a \ntrebat obsesiv dac` numele divin e „comunicabil“ (anume dac` se poate distribui unei pluralit`]i), cre\nd un model al comunic`rii sub forma unei teorii a darului. Or, tocmai acest lucru r`m\ne invizibil c\nd universul \nceteaz` s` fie ierarhic, suprim\nd gratuitatea darului, c`ci orice dar instituie o ierarhie. A[adar, a interpreta comunicarea ca simpl` rela]ie este un simptom al modernit`]ii, iar nu o analiz` a ei. (Iar pasul urm`tor ar fi s` ne \ntreb`m: are comunicarea contemporan` tr`s`turile unui dar, adic` risc, gratuitate, dona]ie de sine?) De aceea, c\nd cartea profesorului Codoban analizeaz` comunicarea, cap`tul drumului e \ns`[i premisa ei premodern`, dat` sub forma unor fra]i mai vechi ai ei. n

Fra]ii mai vechi Aurel Codoban Imperiul comunic`rii. Corp, imagine [i rela]ionare Editura Idea Print, 2011

20 lei

Contrazicerea mae[trilor se face numai \n direc]ia \mplinirii sensului supraabundent de putere al textului lor. C\nd profesorul Codoban \[i construie[te noua carte, Imperiul comunic`rii. Corp, imagine [i rela]ionare, el afirm` (p. 46): „La \nceputurile umanit`]ii, comunicarea – care, a[a cum ne sugereaz` r`d`cina sa latin`, munus, prive[te \nt\lnirile \ntre indivizi, schimbul, \mp`rt`[irea – debuteaz` mai ales ca rela]ionare.“ Rezervele pe care le am fa]` de adev`rul acestei fraze \mplinesc, mai degrab` dec\t s` submineze, sensul tezelor acestei c`r]i. Aurel Codoban reia aici temele sale de medita]ie principale: corpul, imaginea, cultura digital`, alteritatea, seduc]ia [i iubirea, virtualitatea mediului manifest`rii umane contemporane, ordonate \n direc]ia unei – a[ spune – ie[iri din istorie pe calea substituirii cronologice succesive a discursului ontologic cu cel epistemic [i, \n cele din urm`, cu cel dedicat comunic`rii [i construc]iei relativiste a sensului. Am numit „ie[ire din istorie“ blocarea construc]iilor istorice a sensurilor definitive [i credibile [i \nlocuirea lor prin alternan]ele libere ale c\mpurilor semnificante din universul contemporan. Foarte preocupat de descrip]ia acestui mediu postmodern al manifest`rii umane, Aurel Codoban \l analizeaz` \n c\teva studii splendide dedicate corpului, imaginii [i rela]iei: \n fiecare din aceste cazuri, obiectul de studiu ia chipul comunic`rii (ca ultim substrat identitar) [i \[i pierde identitatea tradi]ional` sub presiunea noii episteme comunica]ionale. E foarte interesant cum corpul, devenind c\mp semnificant, \[i substituie propriul cult priorit`]ii tradi]ionale a sufle-

36

Alexander Baumgarten


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

POLITOLOGIE

Chestiunea zilei Cristina Peicu]i Lumea \n criz`. Erorile sistemului Colec]ia „Economie & Societate“ Editura Polirom, 2011

În contextul \n care politicienii europeni caut` cu disperare solu]ii pentru salvarea zonei Euro [i a monedei unice, iar cei americani nu g`sesc calea compromisului pentru reducerea uria[ei datorii federale, publicarea unei c`r]i despre criza global` e cum nu se poate mai actual`. O carte care promite s` explice erorile sistemice ce au condus la criza pe care o parcurgem sun` promi]`tor, iar lucrarea Cristinei Peicu]i reu[e[te s` ofere o viziune coerent` [i atent documentat` asupra subiectului. Lucrarea \ncepe prin a plasa actuala criz` \n context istoric, printr-o discu]ie despre ciclicitatea crizelor financiare din ultimele patru secole de economie de pia]`. S\nt identificate c\teva faze standard pe care le parcurge un ciclu financiar, faza premerg`toare crizei fiind \ntotdeauna cea a dezvolt`rii accelerate, dublat` de o frenezie a tranzac]iilor financiare. Apropiindu-se de prezent, autoarea discut` mecanismele care au dus la declan[area crizelor recente, precum cea a companiilor dot.com din 2000-2001 sau criza imobiliar` din SUA, izbucnit` \n 2007. Autoarea identific` vehiculul principal al economiei de pia]` actuale, creditul bancar, [i sus]ine c` la originea crizei financiare pe care o parcurgem se afl` practici gre[ite de acordare a creditelor. S\nt analizate politicile principalelor institu]ii care reglementeaz` politicile monetare \n Statele Unite [i Europa [i s\nt eviden]iate efectele destabilizatoare ale viziunii dominante \n lumea financiar` a ultimelor trei decenii, conform c`reia pie]ele se autoregleaz`. Un capitol special este dedicat analiz`rii mecanismelor sofisticate dezvoltate \n special \n

RECENZII SUA pentru acordarea de credite imobiliare debitorilor riscan]i – cu alte cuvinte, celor care nu aveau posibilitatea real` de a \napoia aceste credite. Dintr-o pia]` de ni[`, aceasta se transform` \ntr-una imens`, b`ncile comerciale fiind obligate s` fac` fa]` concuren]ei tot mai puternice venite din partea fondurilor speculative, prin crearea de instrumente financiare sofisticate. Pr`bu[irea acestei pie]e a declan[at criza din 2007-2008, transformat` \ntr-una global`. Aceasta este de fapt criza vizat` de autoare, care \ntrez`rea, la momentul scrierii c`r]ii, o domolire a acesteia \n perioda 2011-2013, fapt ce nu pare a se \nt\mpla. Pericolul izbucnirii unei noi crize, cea a datoriilor suverane \n Europa, semnalat de altfel \n carte, a devenit deja, la ora public`rii, o realitate palpabil`. Iat` c`, chiar [i \n cazul unei lucr`ri extrem de serioase [i de bine documentate cu date recente, cum este cea a Cristinei Peicu]i, ciclul de publicare a unei c`r]i ajunge s` devin` prea lung fa]` de viteza cu care se petrec evenimentele. De[i limbajul folosit este unul preponderent tehnic, ce abund` \n termeni economico-financiari, concluzia-epilog a lucr`rii exprim`, pe \n]elesul tuturor, un set de idei bine articulate cu privire la m`surile ce trebuie luate pentru atenuarea efectului crizelor viitoare. Una dintre acestea este necesitatea de a controla prin instrumente de politic` monetar` tendin]a b`ncilor comerciale de a privatiza c\[tigurile [i a na]ionaliza pierderile. Este de apreciat ini]iativa Editurii Polirom de a publica lucr`ri semnate de intelectuali români de talia Cristinei Peicu]i, cu performan]e academice de excep]ie \n Occident (doctorat \n [tiin]e economice la Sorbona [i licen]iat` a universit`]ilor din Nantes [i Düsseldorf), dar insuficient cunoscu]i [i promova]i \n ]ar`. Cum nici editorul francez, L’Harmattan, nu a dat dovad` de prea mult zel \n ceea ce prive[te promovarea, dac` judec`m dup` pagina de prezentare a c`r]ii de pe site-ul editurii, unde lipsesc datele biografice ale autoarei, nu ne r`m\ne dec\t s` sper`m c` Poliromul va reu[i s` fac` lucrurile bine p\n` la cap`t. n Bogdan Barbu

37

29,50 lei


RECENZII

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

ISTORIE

comuni[ti. Culmea absurdului a fost, probabil, propunerea de eliminare din corpul didactic a t\n`rului asistent George Emil Palade (ulterior, laureat al Premiului Nobel pentru Medicin`), acuzat de imoralitate, de leg`turi cu evreii [i de atitudine antilegionar`, dar [i c` ar avea o activitate [tiin]ific` „inexistent`“. Efecte incomparabil mai grave a avut, totu[i, epurarea comunist`, c\nd, sub semnul lui „cine nu e cu noi e \mpotriva noastr`“, posibilit`]ile men]inerii unei conduite decente s-au restr\ns foarte mult [i – dup` cum arat` Lucian Boia – „la nivelul intelectual \nalt nu mai existau dec\t privilegia]i [care colaborau cu regimul – n.m., B.M.] [i persecuta]i.“ Av\nd \n vedere aceste situa]ii, autorul \ndeamn` la \n]elegere fa]` de volutele morale [i diferitele forme de colabora]ionism, dar exprim` totodat` concluzii deloc flatante pentru intelectuali ca grup social. Potrivit lui Lucian Boia, intelectualii nu au g\ndit – \n medie – mai corect dec\t ceilal]i contemporani. Nu au priceput mai bine vremurile, dar [i-au justificat mai elocvent op]iunile [i tribula]iile. Comparativ cu cei consecven]i \n convingeri, „adaptabilii s\nt \ns` o specie mai numeroas` (s-a v`zut [i sub Carol al II-lea, [i sub Antonescu, [i sub comuni[ti; s\nt semne c` s-ar fi v`zut mai bine [i sub legionari, dac` timpul n-ar fi fost at\t de scurt). Au avut cel pu]in scuza unei istorii zbuciumate [i neiert`toare; reflexul multora a fost de a se pune la ad`post. [...] unii s-au pus at\t de bine la ad`post, \nc\t au profitat din plin de alegerea f`cut` – iar cei mai abili sau mai noroco[i, chiar de mai multe alegeri succesive.“ În fa]a acestui verdict, r`m\ne un singur regret. Autorul are, desigur, dreptate s` nu arunce piatra \n aceia dintre intelectuali care s-au comportat jenant, unii dintre ei derap\nd neconstr\n[i, dar \ntr-o societate precum cea actual`, care duce o cumplit` lips` de modele etice, poate nu ar fi stricat s` insiste mai mult pe comportamentul demn al acelora care fie s-au exprimat public \mpotriva opresiunii [i nedrept`]ii (frumos, totu[i, citatul din {erban Cioculescu), fie s-au concentrat asupra contribu]iei la progresul [tiin]ei [i/sau culturii.

Elita intelectual` sub vremi Lucian Boia Capcanele istoriei. Elita intelectual` româneasc` \ntre 1930 [i 1950 Editura Humanitas, 2011

38 lei

Elita intelectual` interbelic` fascineaz`. Fascineaz` pentru valoarea intrinsec` a multor c`rturari reprezentativi ai vremii, dar [i pentru felul \n care unii dintre ei au fost zdrobi]i de istorie [i \mpiedica]i s` se realizeze pe deplin, ori s-au autoirosit \n angajamente politice inavuabile. Dup` ce al]i autori au realizat biografii meritorii sau diverse anchete par]iale, profesorul Lucian Boia \ncearc` o privire de ansamblu asupra felului \n care membrii elitei intelectuale au reac]ionat la \ntors`turile istoriei din anii 1930 [i 1940. Evident, o privire de ansamblu sintetic`, selectiv`, dar cuprinz`toare. Pentru aceasta, autorul se focalizeaz` pe studiul a circa 200 de personalit`]i – universitari, membri ai Academiei, scriitori, ziari[ti [i publici[ti formatori de opinie. Dincolo de posibile obiec]ii, lista intelectualilor selecta]i este impun`toare, reprezentativ` [i conving`toare. S\nt eviden]iate ofensiva tinerilor \n cadrul culturii române interbelice, dar [i condi]iile institu]ionale [i economico-sociale tot mai dificile \n care \ncercau s` se afirme ace[tia. Dup` ce schi]eaz` liniile de for]` ale peisajului cultural din anii 1930, Lucian Boia urm`re[te modul \n care intelectualii au fost tenta]i de sirenele politicii [i/sau \ncerca]i de vitregiile \ntors`turilor neprev`zute ale situa]iei generale a ]`rii. El eviden]iaz` at\t mecenatul cultural practicat de Carol al II-lea [i pragmatismul regimului antonescian, c\t [i exclusivismele [i epur`rile puse la cale de legionari [i

38

n Bogdan Murgescu


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

ISTORIE

Noi \n anul 2000... Corina Dobo[ (coord.) Politica pronatalist` a regimului Ceau[escu. O perspectiv` comparativ` (I) Editura Polirom, 2010

Societatea noastr` de azi este a „decre]eilor“, a celor n`scu]i ca rezultat al... unui decret preziden]ial din octombrie 1966. Ceau[escu et Co. aveau nevoie de for]` de munc` pentru \mplinirea „\naltelor idealuri comuniste“, a[a \nc\t au pus la cale o politic` de cre[tere for]at` a natalit`]ii. Obiectivul respectiv a fost pus \n practic` prin cele mai represive metode folosite vreodat` \n acest scop, comparabile doar cu politicile de natalitate practicate de Germania nazist` \n numele purific`rii rasiale. S-au interzis avorturile, lipseau anticoncep]ionalele, nu exista nici un fel de educa]ie sexual`, femeile „din fabrici [i uzine“ erau supuse lunar controalelor ginecologice, abaterile de la lege erau investigate de Securitate, iar „f`pta[ele“ – aspru sanc]ionate (la fel ca medicii, moa[ele sau orice alte persoane implicate \n avorturile clandestine). Politica pronatalist` a regimului Ceau[escu... merge, \n acest prim volum, pe un filon medico-social [i urm`re[te s` pun` \n eviden]`, \n plan conceptual, tipul de politic` pronatalist` practicat` de regimul ceau[ist. S\nt prezentate aici, din perspectiv` comparativ`, politicile pronataliste din România (Florin Soare [i Corina Dobo[), Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Iugoslavia, Polonia, Ungaria (Corina Dobo[), precum [i din Fran]a postbelic` (Luciana Jinga). Frapant` este rela]ia existent` \ntre legisla]ia privind accesul la avort, promovarea contracep]iei moderne [i legisla]ia social` de sus]inere a natalit`]ii din ]`rile respective, fapt care ne arat` c\t de variate [i fluctuante au fost politicile respective \n plan european. Profit\nd [i de conceptualiz`rile dezvoltate \n literatura interna]ional`, studiul de fa]` contex-

RECENZII tualizeaz` politica natalist` ceau[ist` pe dou` niveluri. În primul r\nd, o analizeaz` \n context interna]ional, raport\nd-o la politicile pronataliste din alte [ase ]`ri ale Europei de Est [i din Fran]a. În al doilea r\nd, se eviden]iaz` leg`tura dintre modalitatea \n care politica natalist` româneasc` a fost formulat` \ntre 1966-1989, pe de o parte, iar pe de alta, func]ionarea intrinsec` regimului ceau[ist, cu toate complicit`]ile [i la[it`]ile de-atunci. În urma faimosului Decret 770 din 1966, natalitatea a crescut doar \n primii doi ani, dup` care a sc`zut, \ntruc\t femeile au \nceput s` manifeste rezisten]` la politica de controlare a func]iei lor reproductive. Cele care nu-[i doreau copii (fiindc` erau prea tinere, sarcina venea dintr-o rela]ie instabil` sau, mai ales, pentru c` aveau deja copii [i situa]ia economic` precar` nu le permitea s` mai creasc` al]ii) recurgeau, \n disperare de cauz`, la metode contraceptive improvizate: „Zeci de mii de femei [i copii au decedat sau au r`mas afecta]i pe via]`. Frecvent, femeile preferau mai degrab` s` \[i ri[te via]a dec\t s` aduc` pe lume (\nc`) un copil, c`ruia nici ele [i nici familiile lor nu \i puteau oferi minimul material [i afectiv necesar. Majoritatea femeilor care au ajuns s` figureze \n statistica mortalit`]ii materne erau deja mame a mai multor copii, ceea ce a \nsemnat c` \n urma deceselor lor – cauzate \n mare parte de efectele secundare ale \ntreruperile ilegale de sarcin` – mul]i copii au r`mas orfani de mam`... Pentru majoritatea femeilor, organele de reproducere au devenit un «du[man interior», iar rela]iile sexuale, o experien]` terifiant`.“ (Raportul Comisiei preziden]iale pentru analiza dictaturii comuniste din România, 2006) Cercetarea de fa]` contribuie esen]ial la studiile comparate dedicate legifer`rii avortului \n România comunist` [i ne deschide perspectiva asupra unei societ`]i a ipocriziei [i inumanului. Iar prezentarea nuan]at` a legifer`rii \ntreruperii de sarcin` \n cadrul mai larg al politicii nataliste, din care ea face parte, contribuie la cartografierea coerent` a unei evolu]ii cu consecin]e peste genera]ii. n Octavian Buda

39

43 lei


RECENZII

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

M E N TA L I T~} I

lele – arat` autoarea – nu aveau func]ie terapeutic`, erau mai mult institu]ii de asisten]` social`, destinate ad`postirii s`racilor, a celor afla]i \n afara comunit`]ii tradi]ionale. Spitalul va trece el \nsu[i printr-un proces de medicalizare, odat` cu transferul competen]ei \ngrijirii bolnavului din sfera solidarit`]ilor familiale \n cea a institu]iilor specializate. Treptat, au loc alte transferuri c`tre autoritatea medical`: prima maternitate este deschis` la Bucure[ti \n anul 1839, inaugur\nd astfel medicalizarea gravidit`]ii [i a na[terii. Paralel cu expansiunea re]elei medicale, statul se implic` \n domeniul igienei [i s`n`t`]ii publice. Popula]ia urban` [i rural` este supus` unui asalt sus]inut din partea alian]ei dintre corpul medical [i autoritatea public`. Obligativitatea vaccin`rii copiilor a fost impus` cu for]a, prin lege, \n anul 1847. Medicii inoculau germenul variolei de la bovine la oameni, cu ajutorul lan]etei. Într-un raport din 1860, un medic de circumscrip]ie relata: „...\ndat` ce venirea mea la vreo comun` a fost anun]at`, mumele cu copiii lor \n bra]e s-au f`cut nev`zu]i, fugind pe la mun]i [i \n p`duri.“ Autoarea surprinde, pe parcursul cercet`rii, aspecte ale unui fenomen generalizat \n comunit`]ile tradi]ionale: rezisten]a la medicina [tiin]ific`, oficial`. Ne\ncrederea ]`ranului fa]` de doctori e datorat` nu doar sentimentului pudorii (consulta]ia presupune dezgolirea corpului), c\t mai ales ata[amentului fa]` de mentalitatea magic`. }`ranul prefera s` mearg` la desc\nt`toare sau la t`m`duitorii de tot felul, pentru c` ace[tia nu intervin direct asupra corpului, practicile lor de „diagnosticare“ [i de „vindecare“ nu produc dureri suplimentare. Discursul medical – cel din literatura de popularizare – n-a \ncetat s` condamne terapeutica popular`, „eresurile“ [i „supersti]iile“ acesteia. Este analizat` [i desf`[urarea procesului de medicalizare \n mediul urban, unde popula]ia a fost mai u[or de controlat. Prin explorarea tematic` a unui bogat corpus documentar, Lidia Tr`u[an-Matu realizeaz` o carte de referin]` care aduce un plus de cunoa[tere [i constituie un solid punct de plecare pentru cercet`rile viitoare. n

Românii [i halatele albe Lidia Tr`u[an-Matu De la leac la re]et`. Medicalizarea societ`]ii române[ti \n veacul al XIX-lea (1831-1869) Editura Universit`]ii din Bucure[ti, 2011

29 lei

Peisajul istoriografiei române[ti este \n continu` schimbare, fapt ilustrat [i de apari]ia acestei c`r]i, ini]ial tez` de doctorat coordonat` de prof. Lucian Boia. Istoria medicinei române[ti a acumulat numeroase studii, \ndeosebi monografii ale institu]iilor medico-sanitare, precum [i biografii ale personalit`]ilor medicale. Cu toate acestea, r`m\ne \nc` de surprins dimensiunea colectiv` a fenomenului medical. Lidia Tr`u[an-Matu [i-a propus tocmai acest lucru, printr-o abordare de istorie cultural` [i social` a \nceputurilor medicinei române[ti. De ce intervalul 1831-1869? Autoarea justific` acest decupaj cronologic prin faptul c` Regulamentele Organice introduc, pentru prima dat` \n spa]iul românesc, elemente de legisla]ie sanitar` [i de igien` public`. Acum \ncepe lungul proces de medicalizare a societ`]ii române[ti, care va continua p\n` \n a doua jum`tate a secolului al XX-lea. Înfiin]area Facult`]ii de Medicin` din Bucure[ti \n anul 1869 a \nsemnat profesionalizarea corpului medical românesc. De acum \nainte, halatele albe, spitalul, cabinetul medical, re]etele devin, din ce \n ce mai mult, o prezen]` cotidian`. Procesul de medicalizare a popula]iei debutase \n Occident \nc` la mijlocul secolului al XVIII-lea, acest fapt antren\nd intrarea corpului social sub autoritatea institu]iilor medicale, precum [i extinderea concep]iilor medicale la toate domeniile existen]ei umane. Corpul, comportamentele, v\rstele vie]ii, na[terea, c`s`toria, moartea intr` \n sfera medical` [i s\nt puse [i sub autoritatea doctorilor. La \nceputul secolului al XIX-lea, societatea româneasc` era foarte pu]in medicalizat`. Spita-

40

Alexandru Ofrim


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

ARTE

Spiritul Rostopasca Erwin Kessler (coord.) Rostopasca pre limba ei Colec]ia „artAcum“ Editura Noi Media Print, 2011

Rostopasca pre limba ei deschide Colec]ia „artAcum“ care \[i propune „s` cartografieze amplul spa]iu cu relief accidentat, cu piscurile [i mla[tinile sale, cu acele dezbateri, c`ut`ri [i reu[ite care spun nea[teptat de mult despre evolu]ia culturii [i societ`]ii române[ti dup` 1989.“ La prima vedere, pare c` proiectul editorial anun]at prin apari]ia acestei c`r]i ar documenta [i contextualiza o zon` a artei contemporane necunoscut` publicului dec\t eventual la nivel anecdotic, acoperind golul bibliografic actual. Îns` foarte repede \n]elegem c` prezentarea grupului Rostopasca se face din perspectiva subiectiv` a demoniz`rii sistemului de art`, principalul responsabil pentru cinismul artei de dup` anii 2000. Preocuparea arti[tilor pentru carierele lor [i \nscrierea pe harta mondial` a artei contemporane s\nt privite cu dezaprobare de Erwin Kessler, care vede \n destr`marea grup`rii Rostopasca sf\r[itul ultimei utopii naive post-’89, \nainte de cedarea arti[tilor \n fa]a pie]ei de art`. Deci, tonul general care \mbrac` volumul este pe alocuri nedrept fa]` de alte grup`ri artistice române[ti [i nostalgic pentru o perioad` liber` [i „rebel`“ a artei române[ti postdecembriste, al c`rei punct culminant este Rostopasca. Interviurile cu Angela Bonta[, Alina Buga, Nicolae Com`nescu, Dumitru Gorzo [i Alina Pen]ac alc`tuiesc corpul mare al acestui volum, ad`ug\ndu-se la final textul acid despre Mona V`t`manu [i Florin Tudor (care \nlocuie[te interviul, cei doi refuz\nd participarea), textele grupului, o trecere \n revist` a expozi]iilor [i o scurt` postfa]` a coordonatorului. „Fotografie de grup cu grup absent“ descrie contextul \n care a activat Rostopasca [i importan]a sa ca reper artistic [i moral: „Rostopasca este modelul pri-

RECENZII mei genera]ii artistice care iese din mitul eroic al discursului maxim, al discursului maniheist [i monocord“, fiind „\n permanen]` \n dispozitiv de atac, pentru a scoate arta din ghetoul strict artistic“, precizeaz` Erwin Kessler. Studen]i de la Centrul de Excelen]` \n Studiul Imaginii i-au intervievat pe membrii Rostopasca dup` un chestionar prestabilit, u[or adaptat ulterior, \n func]ie de r`spunsurile arti[tilor. Interviurile cu arti[tii s\nt foarte dense, interesante [i bine consemnate de studen]ii CESI, aten]i la toate detaliile de mimic` [i gestic`. Îns` ilustrarea cu lucr`ri (reproduse f`r` vreun an sau titlu care s`-l orienteze pe cititor) este mult prea strident` din punct de vedere estetic [i greu de urm`rit, \ntregul volum fiind ambalat \ntr-o grafic` foarte obositoare. În general, arti[tii intervieva]i consider` c` spiritul grupului Rostopasca, activ \ntre 1998 [i 2001, era \n primul r\nd legat de revolta \mpotriva rigidit`]ii [i anacronismului Academiei de art`. Atmosfera de gheril` a tuturor expozi]iilor Rostopasca, de la „Non Stop Painting“ (din 1998, la Atelier 35) p\n` la „Dispari]ia mistic`“ (participarea lor la Bienala de la Vene]ia din 2001), i-a unit pe arti[ti, \n ciuda diferen]elor dintre ei. Foarte bine sintetizat de Nicolae Com`nescu, spiritul de grup specific ar ar`ta cam a[a: „Nu era conceptual, era un soi de reac]ie la tot ce aveam pe tabl` \n momentul `la. Era un soi de negare violent` a mai multor direc]ii (...). Era ac]iune liber` [i pur`.“ Iar destr`marea a venit la pachet cu maturizarea, cu problemele vie]ii de adult [i cu tenta]ia scenei interna]ionale de art`. Incontestabil interesante [i foarte vii, interviurile arti[tilor nu pot constitui totu[i „carnea“ unui studiu monografic, f`r` o interpretare mai ampl` venind din partea istoricului de art` [i f`r` o ilustrare coerent`. Sub forma aceasta organic`, vie [i foarte savuroas` de str\ngere de date, demersul de recuperare a spiritului \n care Rostopasca s-a format e unul reu[it, dar \ncadrarea teoretic`, istoric` [i critic` a operelor [i a expozi]iilor e[ueaz`, din p`cate, \ntr-o evocare nostalgic`. n Diana Marincu

41

35 lei


RECENZII

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

ARTE

portant: so]ia lui a fost arestat`, episod care l-a dobor\t pur [i simplu pe compozitor [i justific` ced`rile ulterioare. „Jora este foarte afectat de nenorocirea cu Lily, [...] \n fiecare noapte la trei nu mai poate dormi [i pl\nge ca un copil“ – se noteaz` \ntr-o not` informativ`. Situa]ii absurde pot fi citite [i despre Paul Constantinescu, prigonit mai \nt\i de legionari [i apoi de comuni[ti pentru simpatii legionare, despre Alfred Alessandrescu, pus sub urm`rire doar pentru c` ar fi „proferat injurii la adresa Partidului Comunist“ sau despre dirijorul George Georgescu, aflat \n vizorul Securit`]ii ca posibil spion. În ceea ce prive[te exilul lui Enescu, dezv`luirile s\nt de-a dreptul halucinante. Dat` fiind miza politic` – \ntoarcerea lui \n ]ar` ar fi \nsemnat o mare victorie a comunismului \n România –, Securitatea a investit foarte mult \n acest caz [i s-a dovedit extrem de inventiv`. Capitolul „George Enescu – anii de exil“ pare o povestire de spionaj \n toat` regula, \n care oameni din imediata apropiere a muzicianului s\nt fie agen]i ai Securit`]ii, fie agen]i dubli. Mai mult, \[i fac apari]ia \n poveste [i banii: la cump`rarea viorilor lui Enescu de c`tre Statul român, dispare f`r` urm` o sum` fabuloas` – 1 milion de franci. Autoarea construie[te portretul unui Enescu ajuns la senectute, bolnav, nevoit s` ]in` piept cu diploma]ie ac]iunilor extrem de invazive ale regimului de la Bucure[ti. Documentele citate contureaz` [i dimensiunea real` a compromisului f`cut de compozitor, c\nd a acceptat ca numele s`u s` figureze pe lista candida]ilor Blocului Partidelor Democrate. „Ca omagiu pentru M.S. Regele Mihai I [i \n semn de dragoste pentru ]`r`nimea noastr`, accept a figura pe lista deputa]ilor intelectuali din afar` de orice partid. Insist asupra faptului c` nu fac politic` [i nu iau nici o obliga]ie pe terenul politic“, scria Enescu \ntr-o telegram` oficial`. Raluca Voicu-Arn`u]oiu nu arat` acuzator cu degetul nici spre oamenii Securit`]ii, nici spre muzicieni sau sl`biciunile acestora, ci las` cititorul s` trag` singur concluziile. Iar acestea nu pot fi dec\t amare.

File din istoria secret` a muzicii române[ti Ioana Raluca Voicu-Arn`u]oiu Muzicieni români. Biografii ascunse \n arhive (I) Editura Ars Docendi, 2011

15 lei

Pe m`sur` ce dosarele de Securitate ale muzicienilor români devin accesibile – cel al lui George Enescu, de pild`, a fost desecretizat \n 2005 –, istoria recent` a muzicii intr` \ntr-un inevitabil proces de rescriere. {i nu doar prin completarea unor verigi lips` care, p\n` de cur\nd, f`ceau mai greu de \n]eles anumite evenimente sau fenomene, ci [i prin cl`tinarea multor certitudini. („Mitul“ s`r`ciei \n care ar fi murit Enescu la Paris e un asemenea exemplu.) Volumul Raluc`i VoicuArn`u]oiu, bazat pe o documentare riguroas` \n Arhivele CNSAS, \[i propune s` aduc` la lumin` zone biografice „subterane“ ale unor compozitori [i dirijori dintre cei mai vizibili \n prima jum`tate a secolului al XX-lea: Mihail Jora, Paul Constantinescu, Alfred Alessandrescu, George Georgescu [i, desigur, George Enescu. Autoarea reconstituie diverse \nt\mpl`ri, dar [i reac]ii emo]ionale ale acestora, pe baza documentelor \ntocmite cu mult zel de oamenii Securit`]ii. Cazul lui Mihail Jora este elocvent pentru eficien]a aparatului represiv comunist. De[i renumit pentru intransigen]a sa, compozitorul – invalid din Primul R`zboi Mondial [i regalist convins – accepta \n anii ’50 s` scrie un balet realist-socialist (C\nd strugurii se coc), dup` care a beneficiat de toat` considera]ia din partea autorit`]ilor. În absen]a clarific`rii anumitor detalii biografice – \n jurul c`rora s-a p`strat o t`cere de ne\n]eles chiar [i dup` ’90 –, gestul de atunci al lui Jora li s-a p`rut probabil multora inexplicabil. Studiul Raluc`i Voicu-Arn`u]oiu scoate la lumin` un am`nunt im-

42

n Florinela Popa


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

cuv\nteaz` c\te-o lansare de carte anost`, dezvelesc un bust [i, \n tot acest timp, \n Europeana bate v\ntul. {i, de data aceasta, nu putem vorbi de lipsa unor speciali[ti (pentru c` ei exist`), nici de apatia cet`]enilor. Pentru c` românii, de capul lor, fac digitalizare (nu chiar \n sensul tehnic al termenului, folosind limbaje de marcare [i sisteme de indexare) de peste zece ani. Cel mai nou exemplu vine din partea asocia]iei ProLinux, mijlocit de Wikipedia \n limba român`, care a participat la concursul european Wiki Love Monuments [i a digitalizat 5.799 de imagini ale monumentelor istorice din România, patrimoniul imobil. Timp \n care bugetul pentru cultur` al statului se pierde \n buzunare mai mici sau mai mari. O a doua problem` este cea legat` de dreptul de autor. Ministerul nu are nici o politic` pentru licen]ele libere (cum este Creative Commons, sub care au fost publicate cele 5.799 de imagini), dar insist` \n modific`ri repetate [i lipsite de sens ale Legii 8/1996 privind dreptul de autor. Uit\nd parc` de interesul public, Ministerul „vegheaz`“ mai degrab` la bunul oligopol asupra culturii [i la domina]ia c\torva produc`tori. Poate c` \ntr-o zi va fi tuturor evident faptul c` fundamentul culturii e accesul deschis [i echitabil, [i un nou ministru va avea viziunea necesar` s`-l fac` posibil. Asocia]ia pentru Tehnologie [i Internet, al`turi de alte asocia]ii interesate de cultura liber` (ProLinux, Centrul pentru Jurnalism Independent, ActiveWatch – Agen]ia de Monitorizare a Presei etc.), \mpreun` cu profesori universitari [i bibliotecari au transmis o scrisoare deschis` ministrului Culturii, Kelemen Hunor, \n noiembrie, cer\ndu-i s` respecte recomandarea 2011/711/UE a Comisiei Europene privind digitalizarea [i accesibilitatea online a materialului cultural. Scrisoarea poate fi citit` pe http://wikilovesmonuments.ro/. Poate ministrul va r`spunde, dar, pentru \nceput, ar trebui s` aib` [i unde s` o fac`, site-ul Ministerului fiind, \n cea mai mare parte, „\n construc]ie“.

Constantin Vic`

Digitalizare f`r` finan]are România ar trebui s` contribuie cu 789.000 de opere la Europeana, p\n` \n 2015. Europeana.eu este biblioteca digital` care catalogheaz` [i face accesibile publicului larg opere din patrimoniul cultural al statelor membre ale Uniunii Europene. A fost g\ndit` ca un instrument de coeziune cultural` necesar visului european \n care, din p`cate, din ce \n ce mai pu]ini oameni politici mai cred. P\n` acum România a contribuit cu doar 35.852 de artefacte digitalizate, fiind printre statele cel mai pu]in reprezentate. Vinovat pentru aceast` \nt\rziere cultural` este Ministerul Culturii care subfinan]eaz` cIMeC (cimec.ro), institu]ia abilitat` s` digitalizeze, [i care nici nu \ncepe campanii de \ncurajare a digitaliz`rii printre români. Interesat ori de lucruri m`runte, ori de manifest`ri megalomane precum Festivalul „Enescu“, Ministerul se dovede[te \ntotdeauna dep`[it de cerin]ele culturii digitale [i ale accesului deschis la cultur`. Nici un ministru n-a fost interesat s` ofere publicului ceea ce Constitu]ia \i cere. Cu un aer ori simandicos, ori de c`min cultural, mini[trii se perind` prin fa]a camerelor de luat vederi, bine-

n

43


Acas`, pe C\mpia Armaghedonului – seria de autor „Marta Petreu“ Volum \n edi]ie print [i eBOOK „Cartea anului 2011“, distinc]ie oferit` de revista România literar`, cu sprijinul Funda]iei Anonimul. „Acas`, pe C\mpia Armaghedonului este deopotriv` o reu[it` a Martei Petreu [i a prozei române[ti de azi.“ (Cosmin Ciotlo[) / „Pentru mine, deocamdat`, este cel mai bun roman al anului.“ (Radu Cosa[u)

Pre]: 34,95 lei Opere III. Molloy • Malone murind • Nenumitul – seria de autor „Samuel Beckett“ Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traduceri de Gabriela Ab`lu]`, Constantin Ab`lu]` [i Ileana Cantuniari „În spatele ritmului de recviem al blasfemiilor sale, se afl` adev`rata dragoste fa]` de om. În plus, ce scrie el e adev`rat: fiecare fraz` e scris` ca [i c\nd ar fi fost tr`it`.“ (The New York Times Book Review)

Pre]: 42,95 lei

Captivi – seria de autor „Norman Manea“ Romanul, cenzurat la prima sa apari]ie, este un elogiu absolut al Învinsului. „Un scriitor superb, care ne ofer` o m`rturie extraordinar` despre via]a intens` [i dramatic` din timpul uneia dintre cele mai grote[ti [i feroce dictaturi. Norman Manea scrie f`r` am`r`ciune sau resentimente, cu o incredibil` libertate a spiritului, cu fantezie [i chiar cu umor.“ (Mario Vargas Llosa)

Pre]: 34,95 lei 1Q84. Volumul al III-lea de Haruki Murakami Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Iuliana Oprina [i Florin Oprina Mult-a[teptatul volum 3 al trilogiei 1Q84, o carte \n care Haruki Murakami ne promite s` dezlege enigmele l`sate \n suspans. „Fantastic, misterios, captivant, romanul lui Murakami este o lume a \nchipuirilor creat` parc` de un condei kafkian.“ (The Philadelphia Inquirer)

Pre]: 32,95 lei Pink Floyd \n ro[u de Michele Mari Volum \n edi]ie print [i eBOOK Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Cerasela Barbone Fascinant` c`l`torie \n lumea legendarului grup, puzzle de amintiri, m`rturisiri [i istorii alternative, Pink Floyd \n ro[u este un roman experimental dedicat legendarei trupe, o carte \n care r`fuielile interne ale forma]iei Pink Floyd devin un prilej pentru redarea metaforic` a unui proces de crea]ie.

O scen` din via]a unui pictor c`l`tor de César Aira Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „O medita]ie asupra actului reprezent`rii [i a metodelor pe care le folosim pentru a studia [i a imortaliza lumea din jurul nostru. O lucrare istoric`, estetic` [i deopotriv` o medita]ie despre fragilitatea corpului [i despre felul \n care \[i poate sus]ine el for]a ideilor, romanul lui Aira este o performan]` memorabil`.“ (The Los Angeles Times)

Pre]: 24,95 lei

Pre]: 19,95 lei

Teba \n r`zboi de Naghib Mahfuz Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Nicolae Dobri[an Naghib Mahfuz este lureatul Premiului Nobel pentru Literatur` pe anul 1988. Romanul Teba \n r`zboi are ca fundal Egiptul antic [i abordeaz` unul dintre cele mai importante momente dintr-o grandioas` istorie, \n care ultimii faraoni ai unei celebre dinastii se ridic` \mpotriva barbarilor asiatici care au dominat Egiptul nordic vreme de peste dou` sute de ani.

Apa neagr` de Joyce Carol Oates Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Cristina Ilie O poveste care interpreteaz` fic]ional istoria scandalului de la Chappaquiddick, controversatul accident de ma[in` \n care a fost implicat Ted Kennedy. „Un roman obsedant, care invoc` o Americ` \mpotmolit` \n propria ei ap` neagr` – sex, putere [i cinism.“ (USA Today)

Pre]: 24,95 lei

Pre]: 19,95 lei

www.polirom.ro


R`spuns criticilor mei [i neprietenilor lui Negru Vod` de Neagu Djuvara Humanitas, Serie de autor Cine [i l-ar fi \nchipuit pe fermec`torul [i elegantul istoric, filozof al istoriei [i memorialist Neagu Djuvara un polemist \nfocat? Totul a pornit de la Thocomerius–Negru Vod`, carte care a scandalizat, prin \ndr`zneala de a supune discu]iei publice, [i nu de cabinet, o tez` istoric` altfel benign`, aceea c`, la români, aidoma tuturor celorlalte na]iuni din Europa, }ara Româneasc` a fost \ntemeiat` de un barbar, \n cazul nostru un cuman.

Pre]: 21 lei Despre Fran]a de Emil Cioran Inedit Humanitas, Serie de autor „Venit din plaiuri primitive, din sublumea Valahiei, cu pesimismul tinere]ii \ntr-o civiliza]ie r`scoapt`, ce izvor de fioruri \n atât contrast! F`r` nici un trecut \ntr-un trecut imens; cu spaima originar` \n oboseala final`; cu tumult [i dor vag \ntr-o ]ar` scârbit` de suflet.“ (E.M. CIORAN)

Pre]: 20 lei Îndreptar p`tima[ II de Emil Cioran 70 de fragmente inedite Humanitas, Serie de autor „Eroul grec pl`te[te cu sânge non-sensul destinului; el isp`[e[te absolut r`ul vie]uirii, pe când cre[tinul \n Absolut. Minciuna mântuirii a domolit universul uman [i a r`pit vie]ii farmecul \nnebunitor al ireparabilului. Omul n-a n`scocit o la[itate mai ru[inoas` ca \nv`]`tura eliber`rii prin raiuri [i patroni cere[ti. Cre[tinismul e renun]are la soart`, pe când tragedia antic` expresie a esen]ei omului.“ (E.M. CIORAN)

Pre]: 20 lei Jurnalul Annei Frank Humanitas, colec]ia Memorii / Jurnale Traducere din neerlandez` de Gheorghe Nicolaescu Împreun` cu familia ei [i al]i cunoscu]i evrei, Anne Frank a stat ascuns` timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deport`rii \n lag`r, \n a[a-numita Anex` a sediului firmei patronate de tat`l s`u, \n Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani când a intrat \n Anex`. A ]inut aici un jurnal (\nceput anterior, pe 12 iunie 1942), devenind la un moment dat con[tient` c` el va reprezenta un document important dup` ce r`zboiul se va sfâr[i.

Pre]: 42 lei

Odihn` des`vâr[it` de Amos Oz Humanitas Fiction, Serie de autor Traducere din ebraic` de Marlena Braester În timp ce Iolek Lifshitz \ncearc` s`-[i ]in` fiii aproape, \n kibbutzul Granot, ace[tia caut` s` evadeze cu orice pre]. Fiul cel mic, Amos, alege o carier` militar`, iar fiul cel mare, Ionatan, prizonierul unei c`snicii nefericite, fuge din kibbutz. Înainte de a pleca \[i \ncredin]eaz` so]ia unui imigrant rus nou-venit. Intrarea \n scen` a acestuia pare s` promit` odihna râvnit` de to]i.

Pre]: 38 lei Daniel Stein, traduc`tor de Ludmila Uli]kaia Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei Traducerea din rus` de Gabriela Russo Destinul excep]ional al lui Daniel Stein, eroul Ludmilei Uli]kaia, este inspirat de acela al unui personaj real, pe numele s`u Oswald Rufeisen, n`scut \n Polonia \n 1922 [i mort \n Israel \n 1998. Aidoma lui, Daniel Stein este un evreu polonez care supravie]uie[te Holocaustului lucrând ca traduc`tor, atât pentru Gestapo cât [i pentru NKVD, [i salvând via]a a sute de oameni.

Pre]: 39,90 lei Copil`rie. Scene de via]` provincial` de J.M. Coetzee Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei Traducerea din englez` de Irina Horea Via]a unui b`iat de zece ani se schimb` odat` cu mutarea familiei sale \n provincie. {coala nou`, colegii noi, regulile [i ritualurile la fel de noi sunt tot atâtea provoc`ri pentru copilul a c`rui ambi]ie este s` fie cel mai bun din clas`. Pe de alt` parte, via]a \ntr-un or`[el din Africa de Sud a anilor ’50 \i deschide ochii asupra unor probleme neb`nuite.

Pre]: 39,90 lei Pe când eram o oper` de art` de Eric-Emmanuel Schmitt Humanitas Fiction, Serie de autor Traducere din francez` de Marieva C`t`lina Ionescu Cine n-a visat s` devin` obiectul admira]iei tuturor? Iat` promisiunea pe care i-o face un artist excentric, zeu [i demon \n acela[i timp, unui tân`r disperat, \n pragul sinuciderii. Primul, mereu dornic s` scandalizeze, \i propune celui de-al doilea, dornic de o nou` existen]`, mai pu]in anost`, s`-l transforme \ntr-o oper` de art`. La urma urmei, nu are nimic de pierdut, \n afar` de libertate.

Pre]: 25 lei

www.humanitas.ro


fotografii de Rare[ Avram


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

INTERVIU

„Eu s\nt pre[edintele“ Pierre Assouline Cel mai popular blog de limb` francez` din lume este literar. „La République des Livres“ (adic` „Republica C`r]ilor“) este citit zilnic de zeci de mii de oameni; sute de cititori particip` direct la blog, post\nd comentarii, dialog\nd \ntre ei [i cu cronicarul. Care [i-a dorit s` construiasc` un fel de cafenea literar` virtual`, un spa]iu \n care s` practice arta conversa]iei. Pierre Assouline st` cel pu]in trei-patru ore pe zi la aceast` hipercafenea-literar` global`: scrie articole, modereaz` comentarii, lanseaz` mici provoc`ri. În afar` de asta, public` s`pt`m\nal \n Le Monde, lunar \n Magazine littéraire, anual c\te-o carte... Autoritatea critic` [i auctorial` [i-a c\[tigat-o prin seriozitate, perseveren]` [i, nu \n ultimul r\nd, prin polivalen]`. Ce scrie pe cartea lui de vizit`? Nu am carte de vizit`. A[a c` \ntrebarea se poate clasa rapid. În general, c\nd s\nt rugat s` m` prezint, spun c` s\nt jurnalist [i scriitor. {i asta ajunge. „La République des Livres“ se nume[te blogul dumneavoastr`. De ce acte e nevoie pentru a dob\ndi cet`]enia \n aceast` republic`? Oricine poate deveni cet`]ean al acestei republici. Exist` dou` niveluri. Înt\i [i \nt\i po]i citi acest blog pe care \l actualizez aproape \n fiecare zi. Al doilea nivel este interac]iunea: cititorii s\nt invita]i s` comenteze. Cei care chiar o fac s\nt o minoritate. Majoritatea se mul]ume[te doar s` citeasc` articolele, f`r` s` reac]ioneze. Bine\n]eles, cu to]ii, \n egal` m`sur`, s\nte]i „cet`]eni“ ai acestei republici – to]i cei care iubi]i

47


n Pierre Assouline (n. 1953) este jurnalist, critic literar [i scriitor. A realizat numeroase emisiuni radiofonice (La France Inter, RTL, France culture); a condus revista Lire; editeaz` blogul „La République des Livres“, asociat ziarului Le Monde. E cel mai accesat blog cultural din spa]iul francofon. În 2008 a publicat Brèves de blog. Le nouvel âge de la conversation, o carte \n care a selec]ionat cele mai interesante comentarii ale cititorilor la articolele sale. A publicat numeroase c`r]i, mai ales biografii: Gaston Gallimard, Marcel Dassault, Georges Simenon, Henri Cartier-Bresson, D.-H. Kahnweiler, Albert Londres, Betty de Rothschild.

INTERVIU

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

literatura [i c`r]ile. Pentru c` blogul nu se cheam` „Republica Literelor“, ci „Republica C`r]ilor“ – eu nu vorbesc doar despre romane sau doar despre c`r]i de fic]iune, ci despre tot felul de c`r]i. Nu vreau un blog limitat la literatur` sau doar le chestiuni filologice, ci unul mai generalist. Republica mea are \n jur de dou` sute de milioane de cet`]eni – aceasta e, de altfel, cifra francofonilor din lume. Exist` [i o Constitu]ie a acestei republici? De fapt, aceast` republic` e o dictatur`. Exist` un singur pre[edinte, un singur partid. Iar pre[edintele s\nt eu. Îns` din momentul \n care pre[edintele a gr`it, el \[i las` cet`]enii s` se exprime liber. Adesea, cet`]enii devin foarte aspri cu pre[edintele lor, unii \l critic` virulent. Dar asta e democra]ia. N-am ce-i face: principiul de baz` al Internetului e interactivitatea – f`r` ea, ratezi ceva. Prin ce e diferit` scriitura pe blog de cea de la gazet`? Nu cred c` e o diferen]` veritabil`. Drept dovad`: scriu s`pt`m\nal o cronic` pentru edi]ia tip`rit` a ziarului Le Monde. Aceast` cronic` e apoi reluat` pe blog. E acela[i text –

semn c` nu fac o diferen]` \n ceea ce prive[te con]inutul. În schimb, mediul online \mi ofer` unele instrumente pe care nu le am la dispozi]ie \n ziarul tip`rit. Articolele de pe blog s\nt \mbog`]ite cu linkuri care trimit la alte articole, cu imagini etc. Exist` [i articole pe care nu le-a]i publica \n edi]ia tip`rit`, ci doar pe blog? Cele mai multe dintre articolele mele s\nt destinate public`rii pe blog; a[a s\nt [i concepute. Se poate \ns` \nt\mpla [i invers – anume, ca aceste texte s` „migreze“ pe h\rtie. Uneori, se poate \nt\mpla ca revista Magazine littéraire, cu care colaborez \n mod regulat, s` preia \n edi]ia tip`rit` un articol publicat ini]ial pe blog. Cunosc mul]i jurnali[ti care, c\nd scriu pentru Internet, devin brusc relaxa]i, renun]` la stil, scriu ne\ngrijit, folosesc un limbaj familiar. Eu, unul, ]in la rigoare: pentru mine, un articol scris pe blog trebuie s` fie la fel de \ngrijit ca textul publicat \n ziar. Care e publicul blogului dvs. [i cine s\nt cititorii dvs. \n ziar? E greu de aflat. În mod paradoxal, un ziar atinge un public mai restr\ns dec\t un blog. Tot

48


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

INTERVIU

paradoxal, publicul unui blog e mai u[or de identificat, de reperat, de analizat, dec\t cititorii unui ziar. C\nd scriu pentru Le Monde, [tiu, m`car \n mare, care e profilul intelectual, social al cititorilor. Dar nu-i cunosc. C\nd scriu pe blog – care, prin defini]ie, se adreseaz` lumii \ntregi, deci oricui –, \mi pot face o idee foarte bun` despre cititori, gra]ie interac]iunii, a comentariilor pe care le las` la finalul textelor mele.

„Pluralismul e preferabil monopolului“ Ce s-a schimbat pentru dvs., de c\nd scrie]i pe blog, fa]` de cum era c\nd publica]i cronici literare \n Lire? Înt\i de toate, scriu de capul meu, nu mai am responsabilitatea administr`rii unei redac]ii. C\nd conduci o redac]ie, \]i petreci cea mai mare parte a timpului \ncerc\nd s` rezolvi probleme de rela]ie \ntre oameni. Aproape c` nu mai apuci s` te ocupi de ceea ce te intereseaz` cu adev`rat – \n cazul meu, de c`r]i [i literatur`. Apoi, Internetul [i telefonul mobil \mi ofer` libertatea de a c`l`tori, de a m` \nt\lni cu cititorii \n Fran]a [i \n str`in`tate, de a avea un alt tip de rela]ie cu ei. Mai are vreo relevan]` critica literar`? Mai pu]in` dec\t alt`dat`. Spa]iul rezervat criticii literare \n presa scris` s-a redus considerabil. În plus, importan]a criticului literar e mult mai mic` acum dec\t \nainte de r`zboi [i chiar dec\t \n urm` cu treizeci de ani. Acum zece, cincisprezece ani \nc` mai existau critici literari care t`iau [i sp\nzurau; cuv\ntul lor conta \n lumea [i pe pia]a literar`. Ast`zi nu mai exist` nici un critic capabil s` asigure, el singur, succesul (sau decesul) unei c`r]i. Pe de alt` parte, nu cred c` avem nevoie de un pap` al criticii literare, de o figur` patriarhal`. E mai bine c\nd influen]a e dispersat`. Pluralismul e preferabil monopolului. Remarc \ns` o pierdere a \ncrederii \n criticii literari (dar [i \n cei de teatru, de cinema etc.). Oamenii au tot mai pu]in` \ncredere \n exper]i [i \n speciali[ti. Cred c` acest deficit de \ncredere a venit odat` cu decredibilizarea jurnali[tilor [i anali[tilor politici. Presa \n sine e tot mai pu]in credibil`.

Aceast` descentralizare [i democratizare a opiniei despre literatur`, teatru, cinema nu \nseamn` de fapt disolu]ia criticii? Ba da. {i-acum ce s` facem? S` ne pl\ngem? Lucrurile evolueaz`. Am, \ntr-adev`r, o \ndoial`, [i anume atunci c\nd se \ncearc` \nlocuirea opiniei exper]ilor cu opinia publicului; atunci c\nd le spunem cititorilor: „s\nte]i cu to]ii critici“. E o gre[eal`. E demagogie. Nu e adev`rat. Nu to]i s\nt critici. Nu v` e uneori team` de aceast` interac]iune cu cititorii pe blogul dvs.? Nu v` sperie c` dialogul se poate transforma \n conflict? Într-adev`r, comentariile se transform`, adesea, \n injurii. Nu to]i „cet`]enii“ reu[esc s`-[i st`p\neasc` nervii [i limbajul. Chiar dac` eu nu \mi propun s`-i st\rnesc, mereu se g`se[te c\te unul care s` se simt` vexat [i s` improa[te cu noroi \n mine sau \n al]i cititori. Ca pre[edinte – respectiv, ca administrator al blogului – trebuie s` urm`resc p\n` unde se poate merge cu critica [i de unde \ncep insulta, injuria. S\nt obi[nuit [i suport s` fiu contrazis, criticat, chiar admonestat, exist` \ns` limite care nu trebuie dep`[ite. C\nd comentariile frizeaz` insulta, le [terg pur [i simplu. A[a e corect – nu doar fa]` de mine, ci [i fa]` de ceilal]i.

49


INTERVIU

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

„De pe pozi]ii egale“

se biografii: James de Rothschild, Marcel Dassault, Hergé, Albert Londres, Henri CartierBresson... Cum v` alege]i personajele pe care le portretiza]i? N-a[ putea spune c` e o alegere. Ele vin a[a, pur [i simplu. E ceva instinctiv [i intuitiv, nu fac nici o anchet` prealabil` pentru a vedea ce anume i-ar putea interesa pe cititori sau pe editori. Important e s` corespund` curiozit`]ii mele. Ce e cel mai important \n ceea ce face biograful? Sensibilitatea scriitorului sau obiectivitatea jurnalistului? E mereu un amestec al ambelor. Am \ncercat mereu s` m` bazez pe o investiga]ie jurnalistic` onest` [i pe subiectivitatea pe care mi-o ofer` fic]iunea. V` permite]i, deci, s` recurge]i la fic]iune \ntr-o biografie? Nu e tocmai fic]iune. Folosesc doar mijloacele narative proprii fic]iunii, cum ar fi, de pild`, dialogul, ca s` povestesc. Con]inutul, fondul s\nt adev`rate; dar exist` o punere \n scen` a personajelor care e ca de roman. Datorez deci mult [i fic]iunii. Se poate \nt\mpla ca astfel s` falsifica]i istoria personajului? Fac totul pentru ca povestea s` nu fie falsificat`. }in ca aceste biografii s` r`m\n` documente istorice.

V` deranjeaz` anonimantul acestor comentatori? M-a deranjat [i m` deranjeaz` \n continuare. Îmi place s` polemizez cu cititorii, dar de pe pozi]ii egale. Or, de vreme ce oricine se poate \nscrie la cuv\nt sub protec]ia unui pseudonim care-i ascunde identitatea, aceast` condi]ie nu e \ndeplinit`. Eu \mi semnez articolele cu nume \ntreg, lumea [tie cine s\nt – pe c\nd unii dintre comentatori semneaz` sub pseudonim. Cum de a]i publicat fragmente din blogul dvs. \ntr-o carte? Ce e relavant (pentru posteritate) din aceste \nsemn`ri care ]in de actualitate? Cartea e un fel de omagiu pentru cei care scriu comentarii pe blogul meu. Multe comentarii s\nt foarte inteligente, ele aduc foarte mult discursului public despre literatur`. Dac` vre]i, ele re\nnoiesc un concept tipic [i foarte francez: arta conversa]iei. S\nt ahtiat dup` aceste schimburi intelectuale, dup` conversa]ie. În carte le-am ales pe cele mai bune. A fost greu, c`ci \n [apte ani s-au str\ns mai bine de trei sute de mii de reac]ii la articolele mele. Dintre acestea, probabil c` doar vreo dou`zeci de mii s\nt interesante cu adev`rat. C\teva dintre acestea aduc foarte mult \n plan intelectual. Mereu se g`se[te c\te un specialist care cunoa[te mai bine dec\t mine o chestiune punctual`. Ei \mbog`]esc dezbaterea. S\nt c\teva lucruri cu adev`rat valoroase. „Adev`rata dezbatere intelectual` e pe Internet“ – scria]i undeva. Cum se face c` a ajuns acolo? {i atunci, la ce mai folose[te presa scris`? Societatea e cea care a evoluat. Internetul e peste tot. Era firesc ca [i dezbaterea intelectual` s` evolueze \mpreun` cu mijloacele de comunicare. Nu \nseamn` \ns` c` dezbaterea intelectual` s-a mutat exclusiv pe net. A r`mas \nc` la radio (la televiziune a disp`rut de mult) [i prin ziare. Cele dou` medii de viitor pentru dezbaterea intelectual` s\nt \ns` Internetul [i Radioul. Dincolo de cronicile literare „la zi“, s\nte]i [i autor. A]i publicat, printre altele, numeroa-

50

...una, dou`, maximum trei rupturi Exist` [i zone obscure \n via]a unui om, pe care biograful nu ar trebui s` le investigheze? Am p`]it-o, de pild`, cu biografia lui Simenon. Mai precis, c\nd am vrut s` m` documentez despre fiica lui, care s-a sinucis, sau despre so]ia lui, care era alcoolic`. Am vrut s` spun totul [i a fost foarte dificil [i dureros. E o problem` de con[tiin]` pe care probabil c` o au mul]i biografi. Unii n-ar spune nimic. Eu cred c` trebuie spus tot ce ar putea avea leg`tur` cu via]a sau opera eroului a c`rui via]` \ncerc s-o descriu. Pove[ti din acestea nu trebuie amintite \n mod gratuit, doar de dragul senza]ionalului sau al scandalului. Dar dac` are sens – [i \n acest caz, avea –, atunci trebuie, cu tot dinadinsul, investigat.


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

INTERVIU

Una dintre discu]iile la ordinea zilei \n România este trecutul scriitorilor contemporani mai v\rstnici care au colaborat cu regimul comunist. Dac` ar fi s` scrie]i biografia unui asemenea autor, v-ar interesa aceste detalii? Crede]i c` ele ar putea schimba perspectiva asupra operei lor literare? Categoric da, [i a[ merge foarte departe. Nu cunosc exemple de tipul celor la care v` referi]i. Dar pot s` v` spun, de pild`, c` e imposibil s`-l \n]elegi pe Cioran dac` nu-i cite[ti [i articolele despre Garda de Fier, scrise \nainte de r`zboi. Pentru mine, biografia unui autor trebuie s` urm`reasc` rupturile – \n via]a unui scriitor exist` una, dou`, maximum trei. În via]a lui Cioran exist` o ruptur` major` \n momentul \n care se hot`r`[te s` nu mai scrie \n român`, ci \n francez`. Dac` nu \i explici opera sa \n totalitate – adic` tot ce a scris, \n român` [i \n francez` –, nu \n]elegi mai nimic. Da, trebuie publicat tot, inclusiv scrierile fasciste ori antisemite, trebuie s` le analizezi pe toate. Asta nu \nseamn` c` \l admiri mai pu]in. Dar nu po]i s`-l \n]elegi pe acest moralist dac` nu [tii ce-a f`cut \nainte. Într-adev`r, \n ultima vreme au ap`rut texte biografice despre Cioran – multe dintre

ele au scandalizat tocmai pentru c` au fost men]ionate vechile lui pamflete. Crede]i c` opera lui poate fi reinterpretat` \n urma unor asemenea dezv`luiri? Nu. Dar astfel e pus` \n context. În cazul lui Cioran, ceea ce este interesant e c` limba român` e limba politicii, pe c\nd franceza e limba moralei. A fost o alegere. Cioran nu a ales franceza doar pentru c` locuia la Paris. A ales-o pentru c` voia s` se rup` de trecut. Trebuie v`zut ansamblul. Dar, repet, pentru mine asta nu schimb` cu nimic admira]ia pe care i-o port moralistului. M` intereseaz` politica, i-am citit pamfletele, dar asta nu schimb` cu nimic influen]a pe care moralistul, scriitorul, stilistul o au asupra mea. A]i venit la Bucure[ti, printre altele, [i pentru a lansa, \n cadrul T\rgului de Carte „Gaudeamus“ volumul Noile mitologii (ap`rut \n traducere româneasc` la Editura ART). Semna]i singurul portret de scriitor din acest volum – pe cel al lui Michel Houellebecq. S` fie el singurul autor cu adev`rat mitic al literaturii franceze contemporane? Ideea acestei c`r]i \i apar]ine lui Jérôme Garcin, directorul paginilor culturale din Le

51


INTERVIU

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

Nouvel Observateur. Cu ocazia anivers`rii Mitologiilor lui Roland Barthes, o carte celebr` \n Fran]a, care a avut un succes enorm, Jérôme a vrut s` editeze Noile mitologii. Cum Roland Barthes nu mai e printre noi, el a propus unor autori s` aleag` [i apoi s` defineasc` o mitologie contemporan`. Mie mi s-a sugerat s`-i fac portretul lui Michel Houellebecq: scrisesem deja destul de mult despre el, \i cuno[team c`r]ile; ce-i drept, nu am fost mereu de acord cu el, am avut chiar [i conflicte destul de violente. În orice caz, personajul [i opera sa fac parte din noile mitologii franceze. El este, f`r` \ndoial`, autorul francez contemporan cel mai citit, cel mai tradus peste tot \n lume. E un adev`rat ambasador al literaturii franceze, chiar dac` el \nsu[i nu-[i dore[te asta. El corespunde \ntru totul cu ceea ce cred eu c` ar fi o nou` mitologie literar`. Pe de alt` parte, nu s\nt sigur c` peste dou`zeci, treizeci de ani o s` se mai vorbeasc` despre el. S\nte]i [i autorul unei biografii despre Gaston Gallimard. Editura pe care a fondat-o a \mplinit 100 de ani. Cum se explic` aceast` longevitate? Cum de a devenit un nume aproape mitic? Ca biograf am \ncercat s` plasez povestea fond`rii acestei edituri \ntr-un context istoric

mai larg. Ceea ce am vrut s` ar`t a fost c` totul a fost g\ndit pe termen lung, editura a fost, \nc` de la \nceput, un proiect de durat`. Nu doar pentru fondator, ci [i pentru mo[tenitorii s`i. Antoine Gallimard, care este editorul meu, [tie, la fel de bine ca \nainta[ii lui, s` \nscrie o oper` \n durat`. C\nd a lansat editura, Gaston Gallimard a ales autori grei, precum Henri Michaux, Maurice Blanchot [i mul]i al]ii. Nu s-a \ntrebat niciodat` dac` autorii ale[i vor avea sau nu succes. Ca s` lu`m un exemplu care v` e cunoscut, cel al lui Cioran, pot s` v` spun c` \n momentul \n care a fost „adoptat“ de Gallimard, nu s-a pus problema succesului; la \nceput, c`r]ile sale nu se vindeau mai deloc, era un autor necunoscut. Ast`zi e, \ntr-adev`r, consacrat, operele sale complete apar \n Colec]ia „Bibliothèque de la Pléiade“. Ca s` ajung` aici, a trebuit mai \nt\i s` fie sus]inut de Gallimard. Mul]i autori \i datoreaz` lui Gallimard aceast` form` de consacrare pe care numai continuitatea o poate oferi. Nu e o editur` care public` o carte ca s` dea lovitura. Se public` opera – [i \nc` pe termen lung. Asta schimb` tot.

52

n interviu realizat de Matei Martin




D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

m`rturisitori [i apostoli, de la Sf. Augustin la Oliver Stone, de la Napoleon I la Vadim Tudor [i de la Oprah Winfrey la Preafericitul Daniel, nimeni nu lipse[te. Multe nume r`m\n \n veci misterioase, \ntruc\t autorul nu a prev`zut un index l`muritor, iar \n bibliografia final` omisiunile s\nt mai multe dec\t referin]ele. A[ putea s` m` \ntreb asupra ra]iunii unor capitole despre avort sau depresia la copil (aceasta din urm`, declan[at` de „abandonul uterin sau indiferen]a p\n` la ostilitate a mamei fa]` de sarcin`“, \n „maxima“ pr. I.C. Te[u, adev`rat` prob` de \n]elepciune a c`r]ii \ntregi). Dar nu mai ajung acolo cu mir`rile, nu aceste erori m` sperie mai \nt\i, c\t s`-mi ajung` pentru tot restul lecturii. Ci faptul c` aceast` carte, cre[tin-ortodox`, destinat` publicului larg [i binecuv\ntat` de Biseric`, se \ntinde, \n mare, \ntre un capitol despre cum s` \]i ba]i copiii [i un altul despre cum s` \i omori. La \nceput, maximele despre „educarea copiilor“ s\nt luate din Vechiul Testament [i, f`r` explica]ii, p`rintele este sf`tuit „bate-l p\n` este prunc“, c`ci „Cel ce iube[te pe fiul s`u \l bate, ca mai pe urm` s` se bucure de el“. Insisten]a temei d` un ton de co[mar \ntregii \ntreprinderi de cizelare a moravurilor: „Nu cru]a pe feciorul t`u de pedeaps`, chiar dac` \l love[ti cu varga nu moare. Tu \l ba]i cu toiagul, dar scapi sufletul lui din ghearele mor]ii.“ La a[a \nceput, finalul e pe m`sur`. Dac` „Femeia cea mai folositoare e cea care na[te cei mai mul]i copii“ nu vi se pare un principiu al bunei cuviin]e cre[tine, \ncerca]i „Mamele adev`rate au fost cu at\t mai mari [i mai bune educatoare, cu c\t [...] au avut t`ria s` doreasc` [i s` vad` moartea cre[tin` a copiilor lor.“ Uciderea (cre[tin`) a pruncilor trebuie \ns` f`cut` (se explic`) dup` al`ptarea lor: „Atunci c\nd mamele nu-[i al`pteaz` copiii, se creeaz` anomalii \n organismul lor, care pot duce chiar p\n` la extirparea s\nilor.“ Iar nevoia copiilor de mam` este nimic alt dec\t lucrul dracului: „Apropierea diavolului \i ajut` s` caute protec]ia mamei. C`ci de nu ar avea aceast` fric`, pruncii nu ar sim]i nevoia s` alerge \n bra]ele mamei lor.“ Toate aceste ultime „maxime“ s\nt datorate chiar Monahului Ignatie: \ngrijor`tor exemplu al felului cum Biserica \n]elege s` \[i educe enoria[ii. n

Ioana Bot

Manual cre[tin ortodox de b`tut copii Sub titlul ofertant pentru cititorii ai c`ror copii fac Religie la [coal`, iar Biserica e cea mai demn` de \ncredere institu]ie româneasc`, anume Buna cuviin]` \n educa]ia cre[tin` a copiilor, Ignatie Monahul public`, la Andreas Print, o carte de maxime [i cuget`ri cre[tine[ti, care se vrea at\t lectur` [colar`, c\t [i o replic` dur` dat` societ`]ii noastre, unde nu e moral, deci e corup]ie, iar buna cuviin]` din str`buni (cre[tini) a fost \nlocuit` de bunele maniere (pe care autorul le sanc]ioneaz` ca emana]ii diabolice). Autorul este o figur` foarte prezent` \n lumea ortodox` (a publicat peste 14 titluri), redacteaz` site-ul http://www. crestinortodox.ro, are – pentru acest volum, cel pu]in – binecuv\ntarea mitropolitului Serafim al Germaniei [i al Europei Centrale [i de Nord: totul pentru a c\[tiga \ncrederea publicului \n c`utare de sfaturi \n]elepte [i de lecturi explicative ale textelor sacre... Din p`cate, \ns`, \n loc de a[teptatul florilegiu de \n]elepciune, ni se d` un amalgam adunat parc` de foarfecele suprarealist al unui cititor incapabil s` deosebeasc` sensul figurat de cel propriu al cuvintelor – dar, ce spun eu? – incapabil s` scrie corect numele autorilor (Vanvenargnes – nu Vauvernagues, Lady Montagne – nu Lady Montague, Plant – nu Plaut etc.) dar foarte capabil s` contrafac` literatur` clasic` (Cicero \nsu[i ajunge s`-l laude pe unul Dumnezeu...). Cre[tini vechi, neoprotestan]i, politicieni de moralitate \ndoielnic`, dive de televiziune, scriitori, preo]i, sfin]i

55


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

INTERVIU

Guillermo Cabrera Infante – o poveste f`r` sf\r[it Miriam Gómez de Cabrera Infante De cur\nd, Editura Curtea Veche a oferit cititorilor români cel de-al doilea volum din seria de autor dedicat` scriitorului cubanez Guillermo Cabrera Infante, dup` ce anul trecut publicase excep]ionalul roman Trei tigri tri[ti, \n traducerea hispanistului Dan Munteanu Colán. Este vorba acum despre Nimfa nestatornic`, carte postum` \n paginile c`reia descoperim universul binecunoscut al scriitorului: literatur`, film, pasiuni [i obsesii, femei [i muzic` de bolero, pe fundalul Havanei anilor ’50. Jocurile de cuvinte de o excep]ional` virtuozitate alc`tuiesc marca recognoscibil` a stilului lui Cabrera Infante: vioiciune, ireveren]`, sclipire, ascu]ime a spiritului, o variant` ce d` savoare intelectual` graiului cubanez. Dificila traducere a c`r]ii este semnat` de Liliana Ple[a Iacob care a realizat [i interviul de mai jos – o convorbire prin telefon cu so]ia scriitorului, doamna Miriam Gómez de Cabrera Infante, cea care a publicat, dup` moartea lui Cabrera Infante, Nimfa nestatornic`.

Miriam Gómez de Cabrera Infante

Stimat` doamn` Miriam Gómez, m` bucur s` v` pot anun]a lansarea Nimfei nestatornice \n române[te. În ce fel a]i contribuit la alc`tuirea formei finale a c`r]ii? Dup` cum probabil [ti]i, Guillermo a fost foarte bolnav \n ultimii ani de via]`, dar, cu toate acestea, a continuat s` scrie. Scria tot timpul, de m\n`, pe foile de h\rtie a[ezate de mine, din timp, peste tot prin apartament; \[i nota \n permanen]` ideile, g\ndurile care i se \ngr`m`deau \n minte, cu o fervoare prevestitoare a sf\r[itului ce se apropia, cu teama c` nu mai apuc` s` spun` tot ce avea de spus. El [tia c` va muri [i \ncerca s` \[i \ncheie ultimele c`r]i. Mie \ns` nu mi le-a ar`tat dec\t cu pu]in timp \nainte de a pleca. Mi-a cerut s` le citesc c\nd el nu va mai fi [i, dac` le g`seam pe placul meu – avea mult` \ncredere \n p`rerea mea, dup` mai mult de 40 de ani petrecu]i \ntr-o perfect` comuniune spiri-

56

tual` –, s` m` ocup de publicarea lor; dac` nu, s` le distrug. Vreun an [i jum`tate-doi dup` moartea sa (scriitorul a murit \n anul 2005), eu n-am fost \n stare de nimic, am suportat foarte greu desp`r]irea, dar dup` aceea mi-am spus c` venise momentul s`-mi ]in promisiunea, a[a c` am luat manuscrisele [i-am \nceput s` le citesc. A durat \nc` vreun an [i jum`tate p\n` am reu[it s` le descifrez, pentru c` scrisul s`u de om bolnav era aproape ilizibil. M-am ocupat \n primul r\nd de Nimfa nestatornic`, pe care Guillermo o considera definitivat`. A]i intervenit \n vreun fel asupra originalului? A]i schimbat ceva? N-am schimbat absolut nimic. Lui Guillermo nu i se poate modifica nici un cuv\nt, totul e spus de el \n modul cel mai inspirat, cu o logic` perfect` [i un efect sigur asupra cititorului. Singurul lucru pe care l-am f`cut a fost s` aleg, din-


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012 tre cele dou` variante de sf\r[it ale pove[tii, pe cea care mi s-a p`rut a fi cea mai potrivit`. Guillermo avea pentru carte dou` finaluri: \ntr-unul, totul se desf`[ura \n Cuba tinere]ii lui, povestea \ncepea [i se sf\r[ea acolo, \n Havana; iar \n al doilea, cel pe care l-am preferat, \ntreaga poveste e reeditat` \n fa]a ma[inii de scris din camera sa de lucru din Londra, cu ajutorul memoriei, aceast` comoar` nepre]uit` a sa, singura pe care comuni[tii n-au reu[it s` i-o distrug`. Cartea aceasta este un ultim omagiu adus de Guillermo puterii de nepre]uit a memoriei omului de a c`l`tori \n timp dup` bunul ei plac, pentru a recrea imagini de mult apuse. Memoria a fost, \ntr-adev`r, pentru el, o ma[in` a timpului, a[a \[i \ncepe [i tot a[a \[i \ncheie cartea. „Am nevoie de o ma[in` a timpului, ca s`-l tr`iesc din nou“, spune \n prolog. Ca un am`nunt mai picant, cred c` pot s` v` m`rturisesc cum o considera Guillermo pe aceast` nedesp`r]it` prieten` a sa, memoria. Cu binecunoscutu-i umor, o numea „curvuli]a“ lui. C\nd se a[eza la masa de scris, o invoca: „Ven, mi puta, ven!“, [i ea venea. Venea pentru a-l ajuta s` retr`iasc` vremuri trecute, despre care s` afl`m [i noi. „Vreau ca cititorul s` cread` \n trecutul despre care cite[te“ – spune tot \n prologul c`r]ii. În]eleg c` a fost preocuparea sa esen]ial`. A]i sesizat foarte bine, \ntr-adev`r. Mobilul fundamental care l-a animat pe Guillermo \n tot ce a scris a fost s` recreeze, pentru genera]ia t\n`r`, imaginea Havanei distruse de regimul dictatorial al lui Castro. Unul dintre cele mai importante centre de cultur` din America Latin`, prin anii ’50, cu o extraordinar` efervescen]` intelectual`, \n domenii dintre cele mai variate: literatur`, art` plastic`, arhitectur`, filozofie. M` g\ndesc la Lezama Lima, Alejo Carpentier, Virgilio Piñera, Wilfredo Lam. Dar, economic, situa]ia nu era de pl\ns, a[a cum s-a \nt\mplat mai t\rziu. Tocmai de aceea Guillermo s-a concentrat asupra ideii de a reda cubanezilor de ast`zi [i lumii, \n general, adev`rata Cub`, din perioada ei \nfloritoare; a fost felul \n care a ales s` lupte, de

INTERVIU

la distan]`, \mpotriva celor care au marcat existen]a noastr`, a tuturora, \ntr-un mod at\t de dramatic. Guillermo Cabrera Infante este renumit ca un virtuoz al limbajului, de un umor savuros, unic. Cum era Guillermo \n via]a curent`? La fel de vesel, cu aceea[i disponibilitate de a se bucura de via]` ca [i personajele sale? Guillermo a tr`it tot timpul la cote maxime: c\nd era deprimat ([i motive avea, din p`cate!) era teribil. Dar altfel, era o adev`rat` s`rb`toare! În compania prietenilor care ne vizitau \n apartamentul nostru din Londra, era \ntotdeauna vesel, plin de umor, plin de via]`, inventa la nesf\r[it cuvinte [i calambururi, povestea f`r` \ntrerupere o mul]ime de lucruri amuzante, el \nsu[i era – cum se spune pe la noi – un cuento de nunca acabar, „o poveste f`r` sf\r[it“. A fost un sacrificiu s` renun]a]i la profesia dumneavoastr`, de actri]` de teatru [i film, pentru a v` \nso]i partenerul \n exil? Bine spus: „partenerul“. C`ci eu nu mi-am p`r`sit profesia, am r`mas actri]` toat` via]a. Doar c`... pentru un singur spectator! n a consemnat Liliana Ple[a Iacob

57

Guillermo Cabrera Infante [i Miriam Gómez de Cabrera Infante


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

MERIDIANE Petre R`ileanu

Imaginile puterii \ntre vizibil [i ilizibil:

Columna lui Traian Oper` de art`, document istoric, instrument de propagand`, simbol al puterii imperiale, metonimie a suveranului, Columna lui Traian este o oper` polimorf` care, de-a lungul secolelor, a devenit pentru arti[ti (cazul Poussin) model [i banc` de date pentru nara]iunile istorice. Volumul publicat de editura Arkhê, Propagande expression roi, image idole oracle. Visibilité et lisibilité des images du pouvoir, reune[te dou` texte consacrate unei teme majore: raportul dintre imagine [i putere. Autorii lor s\nt Paul Veyne (istoric, membru al {colii franceze de la Roma) [i Louis Marin (semiolog [i critic de art`).

Oper` narativ` sau semn al puterii? Columna lui Traian a fost inaugurat` \n anul 113. Construc]ia ei a \nceput \n 107, imediat dup` al doilea r`zboi \mpotriva dacilor. Monumentul, menit s` imortalizeze cele dou` campanii militare din Dacia, este [i un gest de autocelebrare a \mp`ratului care intr` astfel \nc` din timpul vie]ii (Traian moare \n 117) \n galeria marilor b`rba]i din istoria Romei. Cercetarea a identificat cinci „m\ini“ diferite, cinci sculptori care au participat la execu]ia lucr`rii. Exist` [i ipoteza c`, \n ansamblul lor, lucr`rile au fost su-

58

pravegheate [i dirijate de inginerul lui Traian, Apollodor din Damasc, valid\nd astfel conexiunea dintre arhitectur` [i sculptur` \n realizarea acestei opere. Statuia lui Traian – \mbr`cat \n armur`, ]in\nd o lance [i un glob – care orna columna a fost \nlocuit` \n 1588 cu o alta reprezent\ndu-l pe Sf\ntul Petru. Corpul propriu-zis al coloanei este constituit de 18 blocuri colosale de marmur` de Carrara, cu un diametru de 3,70 m [i c\nt`rind fiecare 40 de tone. „Miezul“ acestora a fost cioplit \n forma unei sc`ri interioare \n spiral`, cu 186 de trepte conduc\nd p\n` la statuia din v\rf. Coloana este \nalt` de 100 de picioare (29,78 m), la care se adaug` piedestalul [i baza statuii, astfel c` monumentul \n ansamblu are o \n`l]ime de 40,50 m. Trunchiul este \nconjurat \ntr-o spiral` ascendent` de o band` \nalt` de 1 m, sculptat` asemenea unui rulou de papirus lung de 200 m [i dezvolt\nd o friz` sculptat` \n basorelief cu 184 de episoade [i 2500 de personaje. Aceast` lung` band` elicoidal` sculptat`, infinit mai complicat` [i complex` dec\t o band` desenat` (cu care a fost adesea comparat`), furnizeaz` informa]ii asupra mijloacelor tehnice, a echipamentului militar, a culturii romanilor [i dacilor deopotriv`. Nara]iunea \n piatr` – desf`[urat` continuu [i marc\nd, printr-o alegorie \naripat` a Victoriei, sf\r[itul primei campanii [i \n-


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

MERIDIANE

ceputul celei de-a doua – nu se limiteaz` doar la scene de lupt`; s\nt ar`tate transferuri de trupe, lucr`ri de fortifica]ii, sacrificii, primiri de ambasade, execu]ii, arme, stindarde. Decorurile diferitelor episoade s\nt constituite de elemente ale spa]iului real imediat – st\nci, arbori, construc]ii, totul d\nd impresia de autentic [i de tr`it, departe de modele conven]ionale [i idealizate. Traian este prezent de 59 de ori, sinuciderea regelui Decebal este [i ea reprezentat`. Toate aceste elemente cantitative, cunoscute (poate) [i elevilor din primele clase, nu s\nt chiar irelevante, dac` ne referim la mijloacele tehnice [i la nivelul, \n mare m`sur` presupus, al cuno[tin]elor [i al gustului de acum dou` mii de ani. Ele cap`t` o importan]` capital` din punctul de vedere al semnifica]iei unei asemenea opere: „Columna exprim` gloria lui Traian, tot a[a cum cerul (pe care ar fi inutil s`-l detaliem stea cu stea) exprim` gloria lui Iahweh; \n ambele cazuri, e nevoie s` existe un exces de stele [i excesiv de multe scene sculptate: expresia unei superiorit`]i nu se impune dec\t dac` e debordant`. Columna constituie un dublu record cantitativ, prin num`rul de metri p`tra]i

de sculptur` [i prin \n`l]imea construc]iei; ea ]ine de o „arhitectur` de obelisc“, la fel de gustat` la Roma pe c\t va fi la Londra [i Paris \n secolul al XIX-lea“ (Paul Veyne, p. 26). Cele 23 de spire \i dau Columnei aparen]a unui volumen. Apropierea de carte se impune – o carte care nareaz` f`r` nici un cuv\nt, doar prin imagini, un episod de istorie. Traian a scris el \nsu[i Comentarii asupra r`zboaielor dacice [i, din aceast` perspectiv`, Columna are aparen]a, deloc \nt\mpl`toare, a unui volum desf`[urat cu imagini. Împ`ratul este editorul, propriul editor al propriei istorii glorioase. El erijeaz` un semnificant imediat descifrabil, m`re]ie [i glorie, \n timp ce semnificatul este con]inut, dar discret, escamotat privirii, chiar invizibil. Nara]iunea propriu-zis` r`m\ne inaccesibil` de la nivelul privitorului. Coloana are capacitatea de a transforma \n istorie un eveniment recent. Posteritatea va descifra centimetru cu centimetru nara]iunea \nscris` \n piatr`, contemporanilor le este pus` \n fa]` m`re]ia \mp`ratului, care \n parte se r`sfr\nge [i asupra lor. Nu mesaj, ci semn. Un semn vertical, erectil, confirm\nd universalismul simbolului falic.

Arme dacice

59


MERIDIANE

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

Reprezentarea istoriei ca legitimare a puterii

[i unei improbabile, abstracte posterit`]i. Ne afl`m la convergen]a dintre art` oficial`, monument public, rituri [i ceremonii: „ele se exprim` prin simpla existen]`, mai mult dec\t informeaz` prin con]inut descriptiv sau discursiv“ (Paul Veyne, p. 41). Un rit nu are referen]i exteriori, sensul lui este captat \nainte de a fi \n]eles pe cale ra]ional`, exemplul cel mai bun \l ofer` slujba religioas` \n limba latin` pentru catolici sau \n slavon` pentru români. Este Columna lui Traian o oper` de propagand`? Paul Veyne r`spunde: Nu. „Propaganda – scrie el – este o retoric`: ea se adreseaz` celuilalt, d\ndu-[i drept obiectiv s`-i influen]eze convingerile ac]ion\nd asupra ra]iunii sau a sensibilit`]ii.“ Columna lui Traian nu vrea s` conving`, ea semnaleaz` prezen]a \mp`ratului c`ruia i se cuvine recunoa[tere [i supunere. Ceea ce Columna comport` ca ideologie este doar dreptul de a exista, „tot a[a cum \n ]`rile dictatoriale difuzoarele din care se revars` discursurile oficiale conteaz` mai mult prin omniprezen]a impus` fiec`ruia \n parte [i tuturor la un loc dec\t prin ceea ce repet`.“ Puterea, legitimitatea, regula fac parte din categoria „adev`r autodemonstrat“. De aceea Paul Veyne este tentat s` exploreze [i alte tipuri de manifest`ri, cum ar

Textele celor doi autori, scrise independent unul de altul, [i din perspective diferite, se \nt\lnesc \n aceast` constatare care le dirijeaz` de fapt analiza: Columna lui Traian este vizibil`, dar este ea cu adev`rat v`zut`? Monumentul nu este f`cut pentru a fi v`zut \n detaliu, sus]ine Paul Veyne. Vedem Columna ca prezen]` impozant` \n Forumul lui Traian de la Roma, dar nu o putem contempla fragment cu fragment, a[a cum se poate face cu un obiect de art` obi[nuit. De aceea – sus]ine Paul Veyne – Columna nu este un document istoric, ci o manifestare de putere, o oper` „de aparat“ care-[i revendic` – [i-l arog`, chiar – dreptul de a exista, [i at\t. Ea nu informeaz`, c`ci nu se las` descifrat`, proclam` doar gloria lui Traian \n fa]a cerului [i a timpului. Mai mult dec\t orice altceva, ea constituie martorul, etalonul nem`suratului orgoliu al suveranului. Regele per[ilor Darius cel Mare a pus [i el s` i se graveze pe o falez` o inscrip]ie \n trei limbi, care s`-l glorifice. Dar inscrip]ia nu era destinat` lecturii muritorilor; plasat` pe un v\rf de piatr` inaccesibil, ea se adreseaz` vulturilor

Lupt`tor dac

60


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012 fi idolii [i oracolele. Idolul nu este corpul unui zeu, dar este mai mult dec\t o reprezentare a acestuia sau dec\t imaginea lui. „Fiecare idol capteaz` omniprezen]a unui zeu [i a ac]iunii lui eficace, \n felul televizorului care aduce \n orice cas` prezen]a [efului Statului [i a cuv\ntului s`u suveran; de fapt, idolul este mai pu]in o reprezentare, o reflectare a realului, c\t mai ales un fel de ma[in` de fabricat prezen]a.“ (Paul Veyne, p. 33) Idolul nu intr` \n triada clasic` semn/simbol/icoan` (sau portret), el este exceptat de orice preocupare de asem`nare, poate lua orice form`, statutul lui situ\ndu-se mai aproape de imaginea conceptual`. La cincisprezece secole dup` ridicarea Columnei, acest volumen de piatr` con]in\nd nara]iunea istoric` a fost transpus \n desen linear. S\nt reconstituite [i restituite cu scrupulozitate toate detaliile orginalului, \ntr-un rulou pe care spectatorul-lectorul modern \l poate cu u[urin]` derula [i re\nf`[ura \n voie, \n ritmul lecturii sale. „Imensul efort ascensional al lumii romane care, \nr`d`cinat` \n p`m\ntul Romei, se ridic` p\n` la astre prin intermediul eroului [i al trupelor sale“ este transpus \n 15 metri de desen din care cititorul ia cuno[tin]` de trecut. Este astfel actualizat con]inutul latent al Columnei, r`mas at\ta vreme ilizibil. În 1576, primul desenator cunoscut al basoreliefului, pictorul italian Girolamo Muziano, \i dedic` lucrarea regelui spaniol Filip al II-lea, „compatriot al lui Traian“. Trei suverani au comandat reproduceri ale Columnei – Francisc I, Ludovic al XIV-lea [i Napoleon al III-lea, acesta din urm` realiz\nd o replic` \n bronz, coloana din Pia]a Vendôme, con]in\nd gesta napoleonian` (Napolen Bonaparte). Reproducerea monumentului \mp`ratului Traian – [i deci reprezentarea trecutului istoric roman – este interesant` din punctul de vedere al raportului stabilit \ntre reprezentarea istoriei [i legitimarea monarhului modern. Adopt\nd acest model fondator al celebr`rii puterii ca reprezentare cultural` universal`, Principele modern \[i ofer` ocazia de a se contempla \n el ca monarh absolut. Pe acela[i principiu al legitim`rii, Biserica va deturna \n folos propriu Columna lui Traian [i simbolul con]inut, de suveranitate plasat` dincolo de timp: este semni-

MERIDIANE Traian \nso]it de doi oficiali

fica]ia gestului \nf`ptuit de Papa Sixtus al V-lea \n anul 1587, \nlocuind statuia lui Traian cu o alta, reprezent\ndu-l pe Sf\ntul Petru. O consecin]` nea[teptat` a transpunerii \n desen linear a Columnei o constituie descoperirea unei mase impresionante de detalii inform\nd, la modul cel mai direct, despre via]a material` [i spiritual` a epocii: unelte, arme, \mbr`c`minte, ambarca]iuni, construc]ii etc., acele realia arheologice pe care tablourile istorice ale pictorilor moderni le vor exploata pentru crearea impresiei de autenticitate. Louis Marin vizeaz` exemplul lui Poussin care a introdus \n marile sale compozi]ii istorice un \ntreg inventar de obiecte culese din desenele Columnei: armuri, c`[ti, coifuri, cuirase, trompete, scuturi, corturi, insigne militare [i stindarde. Pe de alt` parte, transpunerea \n desen linear a basoreliefului are drept efect „obiectivarea nara]iunii“ istoriei. Evenimentele intr` \n scen` [i se desf`[oar` aparent de la sine, „nefiind \n nici un moment marcate de vreun gest sau o atitudine a instan]ei naratoare care a construit, totu[i, acest spa]iu de pe propria sa pozi]ie, care a povestit istoria plec\nd de la propria cunoa[tere.“ (Louis Marin, p. 80) Mulajul existent la Muzeul Na]ional de Istorie din Bucure[ti valideaz` exclusiv partea de nara]iune, oferind privitorului o carte de istorie expus` pagin` cu pagin`. De data asta, raportul este inversat: lizibilitate contra vizibilitate. n

61


A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

BIBLIOTECA „PARADISO“

ac]iune se desf`[ura pe durata a ani [i ani de zile – eroii mureau, se pr`bu[eau imperii, altele noi \nfloreau [i, c\nd ecranizarea se sf\r[ea, te \ntorceai acas` [i-]i g`seai nevasta adormit` [i copilul dormind, neafecta]i de v\ltorile timpului [i de civiliza]iile \n declin.“ Folosind \ntregul arsenal literar, plus artificiile, acroba]iile [i clin d’oeil-urile, cu o gra]ie [i-o verv` cuceritoare, Litera din scrisoarea misterioas` (The Parlayed Letter \n original, pentru c-a fost scris` direct \n englez` [i tradus` apoi str`lucit de Antoaneta Ralian) i-ar fi \nc\ntat pe oulipieni [i patafizicieni [i hollywoodieni [i magi \ntr-o m`sur` egal` cu entuziasmul cu care-a fost scris`. {i tocmai pentru c` e literar` p\n`-n m`duva oaselor ei, f`cute, desigur, din litere, mi-ar pl`cea s`-mi \nchipui cum [i cine ar reu[i s-o ecranizeze. De exemplu, atunci c\nd Rosa deschide u[a [i-l vede pe domnul Franz \nso]it de ni[te musafiri nea[tepa]i, „expresia fe]ei ei s-a schimbat \n decurs de c\teva secunde, de la o total` surpriz` la o uimire derutat`, o \ngrijorare buimac`, apoi un [oc paralizant“. Cine ar putea, deci, s-o joace pe Rosa? Eu a[ miza pe Kate Winslet. Dar trebuie mai \nt\i s-o sun [i s` o pun s` se prefac` la telefon c` trece prin cele patru expresii diferite. Dac` m` convinge, rolul e al ei. Borges [i Pessoa s-ar juca pe ei \n[i[i, aici nu-ncape discu]ie. Pe Jacques Tati l-a[ ruga s` se ocupe de scenele \n care se \ncurc` [i se descurc` evenimentele, Tarantino merge la paranteza cu Interpol-ul, Buñuel ar interveni \n momentele onirice, Woody Allen – \n cele de intrig` amoroas` [i poli]ist`. Vocea din off, ocupat` mereu cu explica]ii, permut`ri [i calcule, i-a[ \ncredin]a-o Sophiei Loren, iar coloana sonor` lui David Byrne (cu care Leo s-a [i \nt\lnit o dat` \n New York). De montaj s-ar ocupa Thelma Schoonmaker, colaboratoarea de curs` lung` a lui Scorsese, iar imaginea i-o d`m lui Anton Corbijn, [i gata. Ar ie[i un film literar cum nu s-a mai f`cut [i nici nu se va mai face vreodat`. {i ar fi numai [i numai meritul autorului acestui joc al tuturor posibilit`]ilor, care ne-a ar`tat c\t de gra]ios se poate \ntrece m`sura \n literatur` [i c\t de mare poate fi pl`cerea cititorului.

Luiza Vasiliu

Pl`cere

Alex. Leo {erban, Litera din scrisoarea misterioas` traducere din limba englez`, cuv\nt \nainte [i note de Antoaneta Ralian, Editura Polirom, 2011

Litera din scrisoarea misterioas` e un text entre chien et loup (adic` \ntre nuvel` [i roman), un mediu metraj \n care fiecare situa]ie de-abia ap`rut` \n ecua]ie e r`sturnat` imediat de o alta, care e r`sturnat` la r\ndul ei, [i a[a mai departe. Nimic nu e definitiv, nici un personaj nu st` la locul lui, ba chiar dimpotriv`: se zboar` de pe un continent pe altul, din vis \n realitate, din prezent \n trecut, dintr-un creier \n altul, iar grani]ele imagina]iei s\nt la fel de ineficiente ca ni[te patine cu rotile pe-un lac \nghe]at. {i nimic nu e \nghe]at \n novella lui Leo, Lisabona [i Buenos Aires-ul s\nt aproape tropicale, iar geografiile lor s\nt nisipuri mi[c`toare \n care te po]i orienta doar dac` ai un baston magnetic ca al lui Borges sau o minte brici ca a lui Pessoa. De fapt, Litera din scrisoarea misterioas` e un text despre pl`cere. Pl`cerea de a imagina, de a colec]iona inven]ii care mai de care mai s`rite de pe fix, pl`cerea de-a scrie [i, ca o consecin]` a celor de mai sus, pl`cerea de a citi. Dac` ar trebui s` m` mut \ntr-o carte ap`rut` \n 2011 \n România, a[ alege Litera din scrisoarea misterioas`, aceast` comoar` de hedonism literar, de citit pe ner`suflate, ca [i cum ai vedea un film bun de tot [i-ai uita s` te-atingi de popcorn. Are 242 de pagini, dar e plin` p\n` la refuz de un picaresc sci-fi [i magic care se termin` mai repede dec\t ai vrea. „Borges a z\mbit: \ntreaga «aventur`» nu durase mai mult de o or` [i jum`tate. Ca [i cum s-ar fi dus s` vad` un film a c`rui

62

n


POEMUL DIN IANUARIE

César VALLEJO

Piatr` neagr` pe o piatr` alb` Voi muri la Paris pe-o ploaie mare \ntr-o zi pe care mi-o reamintesc. Voi muri la Paris – [i nu mi-e sil` –, poate c`-ntr-o joi, ca azi, de toamn`. Joi va fi c`ci ast`zi, joi, c\nd scriu aceste versuri umerii m` dor [i azi ca niciodat` m-am \ntors cu \ntregul meu drum ca s` m` v`d singur. César Vallejo a murit, to]i l-au lovit f`r` s` aib` vreun motiv, dur l-au izbit cu bastonul [i cu funia. Iat`, stau m`rturie zilele de joi, oasele umerilor, singur`tatea, ploaia, drumurile… (din volumul Poeme umane. Poeme \n proz`, traducere din limba spaniol` de Constantin Ab`lu]`, Editura Paralela 45, 2011)

63


V` tenteaz` s` (mai) scrie]i c`r]i pentru copii?

colaje de Dan Stanciu

Radu Pavel GHEO l C`lin-Andrei MIH~ILESCU l Ioana NICOLAIE Veronica D. NICULESCU l Cosmin PER}A Adina ROSETTI l Robert {ERBAN l Radu VANCU l Daniel VIGHI


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

A N C H E T~ „An tan te dize mane pe dize mane compane An tan te!“

(Num`r`toare, folclor urban)

n Radu Pavel GHEO A[ scrie oric\nd c`r]i pentru copii, dar asta e o \ntreprindere literar` mai grea dec\t orice am f`cut p\n` acum (m` rog, eu a[a zic \ntotdeauna c\nd e s` m` apuc de ceva nou, fie c` e vorba de eseu, povestire, roman sau traducere). S` scrii pentru copii – [i s-o faci bine – nu mi se pare chiar la \ndem\na oricui. Numeri pe degetele de la m\ini (hai, [i de la picioare!) c`r]ile pentru copii de la noi care chiar le plac copiilor. Pentru un scriitor e mai u[or s` scrie c`r]i pentru copii despre care al]i scriitori s` spun` c` s\nt ni[te c`r]i excelente pentru copii, fiindc` `[tia mici nu au prea mul]i critici literari care s` \i apere, [i nici reviste \n care s`-[i promoveze gusturile. Lor, pur [i simplu, le place sau nu le place ceva [i nu stau s` analizeze de ce nu le place sau de ce ar trebui s` le plac`. Deocamdat` unica mea experien]` cu c`r]ile pentru un public mai t\n`r e romanul Fairia – o lume \ndep`rtat`, care cred c` s-ar potrivi \n primul r\nd unui cititor adolescent [i despre care pot spune cu certitudine c` unora le-a pl`cut mult. Numai c` nu [tiu dac` cei c`rora le-a pl`cut s\nt \ntr-adev`r adolescen]i (opiniile de pe Internet nu au v\rst`) [i nici dac`

cei care s\nt adolescen]i l-au citit [i le-a pl`cut. Re]in \ns` \ntrebarea asta [i o s` meditez la ea, fiindc`, da, mi-ar pl`cea s` scriu c`r]i pentru copii care s` plac` exact copiilor. E o provocare serioas`: e mult mai greu dec\t s` scrii c`r]i pentru adul]i. Un critic literar cu preten]ii nu ar lua \n serios opera lui J.K. Rowling sau (cu at\t mai pu]in) a lui Stephenie Meyer, [i totu[i nu cred s` existe mul]i pu[ti care s` nu [tie cine s\nt sau ce scriu. Adolescen]ii [i preadolescen]ii ace[tia contemporani, care, vai, nu mai citesc, pe ele le citesc! Exist` \n scrisul pentru copii ceva dincolo de valoarea literar` – poate ceva ce \]i r`m\ne din copil`rie [i te face s`-i cucere[ti. Poate o anumit` naivitate a scrisului... nu [tiu, dar [tiu sigur c` aici nu po]i s` te prefaci. Oric\t te-ai copil`ri \n scris, ei te simt dac` nu e[ti de-al lor.

n C`lin-Andrei MIH~ILESCU Copilului care am fost i-am scris odat`, nu de post. Mi-a r\njit \n visul urm`tor; spunea g\j\it c` umbl` descul] prin r\ul timpului, c` n-are acoperi[; c` o s` se arunce cu capul \nainte spre viitor p\n` m` nimere[te. „Stai, copile, ce’[ crud!? Nu am loc de tine de griji.“ Dar lui, ce s`-i pese? Ba

65


A N C H E T~

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

a mai [i morm`it c` [tie c` nu-l merit; c` mi-e orfan; c` nu o s` vin` singur, c`-mi ia toate avatarele s` dea n`val` \n mine; ori s` treac` dincolo. Nu-l las s` m` inventeze; niciodat`; e prea serios \n joc [i-n pl\ns. Nici s`-l \ndulcesc ca pe un animal de cas` nu vreau, \n iconodul color\nd f`los cartea copil`riei. Swift propunea, modest, ca to]i copiii s` fie fier]i; doar cre[tem tr`g\nd u[a dup` noi. Analogiile, oglinzile, de pild`, \mi par prea infantile pentru a reflecta cruzimea copil`riei; doar a ruinurilor ei. S\nt biocentric; nu s\nt gata s` fiu f`cut praf melancolic. Nu pot s` nu scriu c`r]i pentru copilul care am fost, ca s` nu creasc`. Fiecare b`taie de tob`-i a[a.

sub ve[nic` amenin]are. Al patrulea, \n sf\r[it, a fost \nc\ntat, da, cum s` nu, aduce]i-mi proba de ilustra]ie. L-am sunat pe Walter Riess, artistul cu care vorbisem pentru partea vizual` [i, bucuro[i, ne-am pus pe treab`. Eram fericit`, \mi vedeam, iat`, \n sf\r[it, personajele. Dou` luni, toate au mers ca pe roate… {i poate-ar mai fi mers, dac` n-ar fi venit vorba de semnarea contractelor. S\nt norocoas`, desigur, cum a[ fi putut ajunge altfel scriitor de sertar? M-am lini[tit, nu mai a[tept publicarea, nu mai visez cai verzi pe pere]i. Într-o sear`, l-am luat pe Gabriel – care va face nou` ani \n cur\nd – [i i-am citit \ntreaga carte. Nu m`-ndoiesc c` [i-a f`cut singur, \n cap, cea mai minunat` ilustra]ie.

n Ioana NICOLAIE S\nt o norocoas`! Da, chiar a[a, nu exagerez! Am scris o carte pentru copii din care s-au v\ndut c\teva mii de exemplare. E drept c` a fost ilustrat` de un artist, Mihail Marian, care a f`cut pe vremuri inclusiv desene animate. Coperta e cartonat` [i, \n interior, am ata[at [i un puzzle. De[i mai publicasem c\teva c`r]i \nainte, tocmai asta, ne\nsemnata, Aventurile lui Arik, a ajuns s` m` fac` scriitoare. Pentru asta am primit e-mail-uri, m-am \nt\lnit cu copiii \n [coli, am fost oprit` pe strad`. „V` mul]umesc c` l-a]i inventat pe Arik!“, mi-a spus, c\nd m` a[teptam mai pu]in, o distins` doamn`. {i, ca s` fiu invidiat`, da, am primit un CD cu un film \n care un copil de patru ani spune pe de rost zeci de pagini din carte. Ce s`-]i dore[ti mai mult?! Cum mi se ur\se de-at\ta bine, m-am apucat – previzibil! – s` mai scriu o carte. O s` fie hazoas` – mi-am zis –, o s` aib` ghicitori, tot felul de personaje, o s`-i ad`ug`m un joc, sau un poster, sau cine [tie ce alt` tr`snaie. Am lucrat un an, poate un an [i jum`tate, nu mai ]in minte exact, [i, c\nd a fost gata, am dat fuga la editor. Era gro-za-v`! Dar s` mai a[tept pu]in, c` d`duse buzna criza, c` \n c\teva luni, sau mai bine la anul, c` o s` m` sune la un moment dat… Cum m` gr`beam, fiindc` b`ie]elul meu, Gabriel, cre[tea – am uitat s` spun c` pl`nuiam s`-i fac cartea cadou c\nd va \mplini [apte ani –, am aruncat o vorb` la alt editor. Dar `sta, de[i imbatabil pe pia]`, nu publicase niciodat` ceva românesc. M-am dus la altul, mai mic, [i de-aceea

n Veronica D. NICULESCU Da. Pentru copil. Mereu la singular. Basmul Prin]esei Repede-Repede este pentru copil. Iar ultimele povestiri scrise s\nt, marea majoritate, cu copii. Nu [tiu dac` [i pentru. Cert e c` m-am tot plimbat prin zona asta. Nu m-a mai interesat, de o vreme, dec\t felul tragic al copiilor de-a fi ferici]i. C\nd ies pe bulevard \i v`d [i-i aud peste tot, strig\nd din afar` ca din`untrul meu; din co[ul pieptului, ca s` nu existe confuzii. În fiecare dintre ei s\nt copiii lui Cehov, copii juc\nd loto [i num`r\nd copeicile pe mas`, adormind claie peste gr`mad`, copii plimb\ndu-se pentru prima oar` \n via]` pe un bulevard, copii travers\nd stepa, travers\nd furtuna, \nsp`im\nta]i de fulgerele vii, copii cu turt` dulce \n buzunar, copii privind cum al]i copii \[i i]esc de sub p`turi c`p[oarele ciufulite, copii cu bub` la cot, m\nc\nd, a[tept\nd, sc\ncind dup` mama, fugind prin cimitirul din spatele spitalului, adormind pe trepte luminate de lun`, copii scriind acas`, implor\ndu-l pe bunelu’ s` \i ia de aici, copii, copii, eu. Felul tragic al copiilor de-a fi ferici]i. Timpul. Totul depinde de ce fel de copii am fost noi \n[ine. N-am vrut niciodat` s` cresc. Mi s-a \nt\mplat nenorocirea. Îmi scriu mie [i-i scriu lui Gri[a. Ce \nseamn` carte pentru copii? Lu`m Momo, Ende, prob` capital` \n procesul Basmului (meu). Ne deconspir`m: „S\nte]i agentul BLW/553/c?“ „Da.“ „De c\nd lucra]i pentru Casa de Economii a Timpului?“ „De c\nd am luat fiin]`.“ Deschid la \nt\mplare, \nt\mplarea [tie unde

66


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

A N C H E T~

s` m` duc`: „Maestrul (Ora) se aplec` \nspre ea, o ridic` [i ]inu str\ns \n bra]e. Dintr-odat` fetei i se p`ru foarte \nalt [i nespus de v\rstnic, dar nu ca un mo[neag, ci ca un pom sau un munte de piatr` str`vechi. Pe urm`, el \i acoperi ochii cu m\na...“ {i apoi zice Momo: „Mie nu mi-e greu s` a[tept.“ „S` a[tep]i, feti]o, ca o s`m\n]` care doarme \n p`m\nt... At\ta va dura p\n` ce cuvintele vor fi crescut \n tine. Vrei?“ „Da, [opti Momo.“ „Atunci dormi, spuse maestrul trec\ndu-i m\na peste ochi, adormi!“ Carte pentru copii, citit` la 30 de ani. Cum s` nu vrei s` scrii pentru copii, tu, care \nc` stai cuib`rit pe \ntuneric, fetus cu genunchii \n bra]e, cu ochii \nchi[i, cu spaima \n s\n, \ncerc\nd s` \nc`lze[ti timpul?

buie s` te p`strezi \ntr-un registru „curat“ care cere un efort deosebit. De asta exist` at\t de pu]in` literatur` pentru copii valoroas` din punct de vedere literar, pentru c` este foarte dificil de f`cut. Presupusa „simplitate“ a procesului \i \n[al` pe mul]i pseudo-autori care produc maculatura pentru copii cu care s\nt pline libr`riile noastre. Copilul nu poate fi \n[elat, este poate cel mai exigent public printr-un tip de seriozitate ludic`, dac` \mi permite]i acest oximoron. Nu gust` absurdul, ironia, sarcasmul, intertextualitatea, parodia, construc]iile narative prea simple, sau, din contr`, prea alambicate. Miroase imediat lipsa talentului de povestitor, \ns`il`rile de situa]ii, contradic]iile, solu]iile „inventate“. Gust`, \n schimb, adev`rurile generale exprimate direct sau alegoric, fantezia „nepervertit`“, r`sturn`rile de situa]ie, personajele „netrucate“, ata[ante, care ascund mai mult dec\t se vede la o prim` vedere [.a.m.d. Exist` [i nu exist` re]ete. Dac` lucrezi dup` re]et`, vei produce literatur` de consum. Dup` re]et` nu pot ie[i dec\t variante, copii de calitate inferioar`. Solu]ia este s` te \ndep`rtezi de re]et`, s` \ncerci s` inovezi, nu doar s` faci combinatoric` literar`, dar aici exist` riscul foarte-foarte ridicat

n Cosmin PER}A Tenta]ia exist` de c\]iva ani. Romanul Înt\mpl`ri la marginea lumii [i poemul B`tr\nul, o divin` comedie au fost ini]ial, \n inten]ie, proiectate a fi c`r]i pentru copii. Din p`cate, mereu am cedat jocului literar [i am dus povestea \n alte zone dec\t cele strict destinate copiilor. Nu m-am putut ab]ine s` nu fiu [i pu]in „artist“. Ca s` scrii proz` sau poezie pentru copii cred c` ai nevoie de o inocen]` [i o naturale]e asem`n`toare cu cele ale copilului, tre-

67


A N C H E T~

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

de a te \ndep`rta de „gustul“ copilului, de a rata complet. Respect\nd re]eta, nu vei rata, dar un text foarte bun pentru copii vei produce doar elimin\nd re]eta. O carte ca Micul Prin] este la fel de rar` [i de admirabil` ca un Don Quijote. Nu exist` nimic „inferior“ din punct de vedere estetic \n literatura pentru copii. E foarte greu de ajuns acolo. Eu voi mai \ncerca, tot construiesc \n minte o carte pentru copii, [i o voi scrie p\n` la urm`, deocamdat` \nte]esc focul sub athanor.

te: Mami, azi ai inspira]ie? {i, dac` mama a b`ut \nainte din licoarea aia fermecat` care con]ine un ingredient secret, atunci pove[tile \ncep s` apar` c\t ai bate din palme. Amestec`m de toate \n ele: zmei fraieri care-[i pierd puterile c\nd m`n\nc` \nghe]at`, ma[in`rii de vise, colegi de clas`, c\inele bunicilor, buc`tari z`p`ci]i, nori[ori care-au uitat s` zboare, prin]ese supermofturoase, personajele din ultimul film preferat, Cr`ciunul care se apropie, vacan]a la mare, care-a trecut, balaurul din plu[ cu care doarme Clara-n pat, pe noi \n[ine, \ntr-o brambureal` care nu ]ine seama de nici un fel de reguli narative, de multe ori f`r` sens, pentru c` m` apuc` somnul [i habar n-am ce mai vorbesc. Motiv pentru care nici nu le-am scris vreodat`; [tiu c`, dac` m-a[ apuca s` le a[tern pe h\rtie (m` rog, \ntr-un document pe laptop), ar trebui s` le ordonez, s` le oblig s` fie coerente [i le-a[ transforma \n cu totul altceva. De scris, am scris o singur` poveste (din aceea logic` [i coerent`), pentru c` prietena mea, Cristiana Radu, care este o minunat` ilustratoare de c`r]i pentru copii, mi-a propus s` particip`m \mpreun` la un concurs. Se nume[te Domni[oara Poim\ine [i joaca de-a Timpul, [i \nc` \[i caut` editor…

n Adina ROSETTI N-am avut prea mult timp de g\ndire. M-am trezit c` pur [i simplu trebuie s` inventez pove[ti, sear` de sear`, \nainte de culcare, apoi chiar [i ziua, \n drum spre gr`dini]`, \n parc sau dup` masa de pr\nz. {i, dac` la \nceput treaba asta pare nostim` [i juc`u[`, dup` o vreme \ncepe s` cam dea dureri de cap. N-are mama inspira]ie, m-am pl\ns \ntr-o bun` zi Clarei, sim]ind c` mintea mea zboar` la orice altceva \n afar` de zmei, prin]ese, nori[ori colora]i [i spiridu[i zglobii. {i-atunci a venit, firesc, \ntrebarea: Da’ ce-i aia inspira]ie?… A[a \nc\t, feti]a mea s-a obi[nuit, precaut`, s` m` \ntrebe \nainte de a-mi cere s`-i inventez o poves-

68


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

A N C H E T~

n Robert {ERBAN C\nd eram fl`c`u [i discutam cu tata despre c`r]i [i scriitori, mi-a spus, printre altele, o chestie pe care, iat`, n-am uitat-o: „Mai greu de scris dec\t literatura patriotic` este literatura pentru copii; vorbesc de literatur` bun`...“ Cum s` faci [i literatur` de calitate, dar [i cu priz` la `ia mici? Cum s` fii pe \n]elesul lor, dar pe limba... ta? Cum s` le plac` lor, \ns` [i mamei lor? Ba chiar [i mamei mamei lor. Am scris acum vreo opt ani un text intitulat „Barzaconii“. Nu [tiu dac` era literatur` pentru copii, fiindc` era cam deocheat. Erau pove[tile, pardon, impresiile erotice ale unui pu[tan de vreo 5-6 ani turuite a[a cum turuie copiii cu limbari]`. Apoi, am scris vreo 20 de poezii din perspectiva fiicei mele ce tocmai se n`scuse, \n 2007. Îmi imaginam un fel de dialoguri cu ea. Chestia e c` \ntre timp Crina se apropie de 5 ani, iar dialogurile noastre reale s\nt [i mai dihai dec\t cele din imagina]ia mea. Da, m` tenteaz` s` scriu literatur` ai c`rei destinatari s` fie [i copiii. În primul r\nd ai mei. Fiindc`, \ntre timp, a mai ap`rut un mascul \n trib. Acum s\ntem doi la... dou`. Tudor n-are dec\t 7 luni, dar dac` nu m` gr`besc cu scrisul, o s` creasc` [i `sta iute [i... Vezi, \n fond, cred c` aici e miza pariului: s` scrii o carte (ca s` nu zic „o literatur`“) care s` nu expire c\nd copiii nu mai s\nt copii. E ceva mai greu dec\t asta? n Radu VANCU Nu [tiu dac` Sebastian \n vis se calific` drept carte pentru copii, tind s` cred c` din p`cate nu, i-ar plictisi de moarte. A[ vrea s` pot scrie c`r]i pentru copii, mi se pare supremul test pentru un scriitor, extrem de pu]ini l-ar trece. Dintre contemporanii autohtoni, Mircea C`rt`rescu este, [i \n domeniul `sta, un model – Enciclopedia zmeilor fiind singura carte serioas` pentru copii care nu face gre[eala capital` de a se adresa unor ]\nci maladiv de inteligen]i. (Singura care-mi vine \n minte, vreau s` spun.) Probabil c` micu]ii ar g`si amuzante [i c`rticelele publicate recentissim de {erban Foar]` la Editura Brumar. Îns` scriitorul român nu accept` s` se copil`reasc`; ]ine cu tot dinadinsul s` fie Marele {i Seriosul Autor De Capodopere, pentru care orice form` de ludic e diavolul. Iar dac` totu[i accept`, nu [tie cum s-o

fac` – vrea ca p\n` [i \n copil`real` s` se vad` c\t e de inteligent & profund. În cazul `sta \ns`, adev`rata inteligen]` st` tocmai \n ocultarea inteligen]ei, dup` cum profunzimea rezult` numai din jocul de perspective al superficialit`]ii, neseriozit`]ii, gratuit`]ii, absurdului. Ca \n Alice \n }ara Minunilor, fire[te. Sau ca \n Micul Prin]. Am \ncercat vara asta s` scriu o povestioar` pentru copii. E o poveste comandat`, cu o figur` impus`, de folosit \n scopuri educative de c`tre o funda]ie specializat`. N-a ap`rut \nc`, a[a c` nu pute]i judeca rezultatul; m`rturisesc \ns` c` la un moment dat am anun]at-o pe doamna care-mi comandase povestea c` renun], \ntr-at\t \mi venea de greu s` fiu simplu. Am scris p\n` la urm` cele vreo dou`zeci [i ceva de pagini, sper din toat` inima c` onorabil. Cert e c`, deocamdat`, nu s\nt \n stare s` scriu o car-

69


A N C H E T~

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

te pentru copii a[a cum a[ fi vrut s` citesc pe c\nd eram copil. Spun deocamdat`, fire[te, din vanitate – probabil c` n-o s` fiu \n stare niciodat`. Ei, hai s` spun titlul pove[tii, a[a, ca avanpremier`: se cheam` Dezideriu, fratele fra]ilor r`t`citori. S\nt curios cum o s` vi se par`.

me, desenate cu creion ro[u precum ferfeni]`tura cu Familia de [oareci Roade-Mult care tr`ia sub patul unei babe cu nas \ncovoiat, \ntr-un bocanc desperecheat. Soacra mare se numea Roade-Multuleasa, ginerele ei se numea Ron]-Codoi, iar consortul lui Roade-Multuleasa se chema (previzibil, a[ zice) Roade-ncet. Dup` cum vede]i, frumoase r`t`ciri imaginare, la care a[ ad`uga cartea ilustrat` Trei gr`sani, \n care personajele [i ve[mintele din poze amintesc izbitor de lumea barocului lui Händel, ca \n opera Floridante cu contratenorul Max Emanuel Cencic intrepret\nd aria Alma mia. S` mai spun [i c` pe marginea ilustratelor din Abecedar visam al`turi de femeile ]`r`nci tinere din c\mpia B`r`ganului care treb`luiau pe l\ng` balo]ii de paie care aminteau de cuburile lui Matisse. Prin clasa a patra m` solidarizam ideologic cu URSS citind povestea exploratorilor prin Marea Bahrens. Pe copert` erau acelea[i linii alb-negru care d`deau via]` s`niilor [i c\inilor-lup sovietici, ca [i cele din romanul Agentul p\nde[te din umbr`, \n care un nenorocit spion anglo-american uneltea de zor.

n Daniel VIGHI M` tenteaz` s` scriu proz` de acest fel, cum s` nu m` tenteze, \ntotdeauna am dorit s` \ncerc. Proza bun` pentru copii poate fi rafinat`, adic` epic pur [i deliciu imaginar. C\te ceva am \ncercat \n Cometa Hale-Bop, un soi de repovestire din amintiri a triste]ii aceleia pe nume Gulera[ Cenu[iu pe care, \n nop]i grele de iarn`, \l \ncol]e[te vulpea. Gulera[ul Cenu[iu s-a refugiat \ntr-un ochi de ap`, de jur \mprejur ghea]a se str\nge \n jurul lui, el nu poate zbura \ntruc\t are aripa fr\nt` ca puiul lui Br`tescu-Voine[ti. Prin urmare, m` \ncearc` dorin]a s` repovestesc amintiri, st`ri, delicii, uit`ri de sine \n continente cu nume uitate, cum ar fi povestirile unui autor vietmanez despre greiera[ul Men, apoi asprimea ost`[easc` din Comandantul cet`]ii de z`pad` a scriitorului de la Editura Cartea Rus` pe nume Gaidar[i-nu-mai-[tiu-cum. Alte volume cu povestiri s\nt fantome r`t`cite, rupte, \ng`lbenite de vre-

70

n anchet` realizat` de Marius Chivu


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

ucenicii preo]i!). Stalin cite[te, enorm, toat` via]a. Cu o curiozitate nesf\r[it`. La [aptezeci de ani trecu]i, mai comand` coresponden]a lui Goethe. De t\n`r parcurge literatura rus` [i universal`, \l admir` pe Pu[kin, ca [i pe Cehov, desigur [i pe Dostoievski (pe care \l ascunde maselor ignorante). Dar \l cite[te [i pe Shakespeare. Într-o via]`, printre atacuri bandite[ti de b`nci [i acte de piraterie pe mare, ordon\nd [i supraveghind asasinate, ca redactor al Pravdei [i mare pontif al Revolu]iei, apoi ca lider din ce \n ce mai incontestabil al tenebrosului Imperiu sovietic, cite[te, cite[te [i adnoteaz`. Nu numai beletristic`, dar [i istorie. Desigur, [i literatur` politic`, Principele lui Machiavelli fiindu-i, fire[te, mentor. La treizeci de ani, \n Transcaucazia, este amantul unei fete din burghezie \n v\rst` de [aisprezece ani, bol[evic` [i ea. Împreun` cu ea cite[te Furtuna lui Shakespeare, coment\nd-o ca un profesor de literatur`. {i cite[te, \n repetatele exiluri \n Siberia, cu o pasiune cvasimaniacal`. Mai t\rziu, st`p\nul absolut [i cumplit al URSS urm`re[te mi[carea cultural` [i artistic`. Este prezent la spectacolele „Bol[oi“-ului, mereu \n umbra discret` a aceleia[i loje. Îi s\nt prezentate revistele, este foarte atent la ce se scrie [i cum se scrie. Inventeaz` formula (de nuan]` dadaist`) „Scriitorii s\nt ingineri ai sufletului omenesc“. Poate fi iert`tor fa]` de poe]i, dar c\nd Osip Mandelstam \l atac` direct, \l distruge. (În schimb, \i terorizeaz` [i protejeaz` simultan pe Pasternak [i pe Bulgakov.) Nimic nu pare s` arate c` faptul de-a fi citit cu at\ta pasiune (\n lungile nop]i de veghe, dup` zile dedicate crimei [i teroarei) ar fi „\mbl\nzit moravurile“ groaznicului Djuga[vili. Nu, cultura nu \mbl\nze[te moravurile. Mea culpa, mea maxima culpa. Cultura nu l-a f`cut pe Stalin nici mai tolerant, nici m`car mai pu]in brutal. {i totu[i, care este influen]a culturii asupra comportamentului omenesc? Nu m` voi mai gr`bi s` r`spund. Îndr`znesc s` formulez o ipotez`: inteligen]a extrage din cultur` ceea ce \i convine. Îmi imaginez c`, din Regele Lear, Stalin a re]inut c` „Dac` nu mai e[ti rege, nu mai e[ti nimic“ [i a preferat s` fie monarhul cel mai s\ngeros p\n` la sf\r[itul sf\r[itului. n

Ion Vianu

La ce serve[te cultura? „Cultura \mbl\nze[te moravurile“, am afirmat acum c\tva timp. Este adev`rat? Sub influen]a unui bun prieten, mare cititor, am citit cele dou` c`r]i ale istoricului britanic Simon Sebag Montefiore, Tinere]ea lui Stalin (19781918) [i }arul Ro[u (1929-1953), aceasta din urm` \n dou` volume.* A[a cum l-au tratat to]i biografii, dar cu argumente extrase din documente recent ivite, Stalin apare \n c`r]ile lui Montefiore ca unul dintre cei mai atroci tirani ai istoriei universale, un adev`rat tigru (un fel de Shere Khan – cel din C`r]ile Junglei, care ucide din pl`cere), un geniu nefast al [ireteniei politice, un tip rece, calculat, perfid, suveran \n intimidarea adversarilor, un ins care se afund` din ce \n ce \ntr-un delir de persecu]ie, murind singur, universal detestat. (Singur` Valecika, femeia de serviciu, s`rut` m\na mortului, exclam\nd: „A fost omul cel mai bun din c\]i s-au n`scut vreodat` pe lumea asta!“) {tiam mai de mult c` Stalin era un cititor pasionat. La paisprezece ani, micul seminarist din insignifiantul or`[el oset Gori, el, primul alfabetizat dintr-o lung` descenden]` de iobagi (p`rin]ii lui fuseser` libera]i prin decretul lui Alexandru al Doilea), descoper` Originea speciilor, a lui Darwin, [i se dest`inuie colegilor: „Nu exist` Dumnezeu“. De[i ateu, continu` totu[i studiile de teologie la seminarul universitar din Tbilisi (deja bol[evic, ca mul]i din colegii lui,

71

* Pentru moment netraduse \n române[te.



D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

AVA N P RE M I E R ~ Roberto Bolaño

Detectivii s`lbatici – Vre]i s` salva]i Mexicul? Vre]i ca Iisus Cristos s` ne fie rege? Nu. MALCOLM LOWRY

2 noiembrie Am fost invitat \n mod cordial s` fac parte din realismul visceral. Bine\n]eles, am acceptat. Nu a fost nici o ceremonie de ini]iere. Mai bine.

3 noiembrie Nu [tiu foarte bine \n ce const` realismul visceral. Am [aptesprezece ani, m` numesc Juan García Madero, s\nt student \n primul semestru la Drept. Eu nu voiam s` studiez Dreptul, ci Literele, dar unchiul meu a insistat [i p\n` la urm` am cedat. S\nt orfan. O s` fiu avocat. Asta le-am spus unchiului [i m`tu[ii mele [i apoi m-am \ncuiat \n camera mea [i am pl\ns toat` noaptea. Sau cel pu]in o bun` parte de noapte. Pe urm`, cu aparent` resemnare, am intrat la glorioasa Facultate de Drept, dar dup` o lun` m-am \nscris la atelierul de poezie condus de Julio César Álamo, la Facultatea de Litere [i Filozofie, [i astfel i-am cunoscut pe reali[tii viscerali sau viscereali[tii sau chiar vicereali[tii, cum le place s` \[i spun` uneori. P\n` atunci fusesem la atelier de patru ori [i niciodat` nu se petrecuse nimic, ceea ce e un fel de a vorbi, fiindc` dac` stai s` te g\nde[ti, mereu se petrecea c\te ceva: citeam poezii [i Álamo, \n func]ie de dispozi]ie, le l`uda sau le desfiin]a; citea cineva, Álamo cri-

tica, citea altcineva, Álamo critica, iar mai citea unul, Álamo critica. Uneori Álamo se plictisea [i ne cerea nou` (celor care nu citeam \n momentul acela) s` critic`m [i noi, [i atunci noi criticam [i Álamo se apuca s` citeasc` ziarul. Metoda era perfect` pentru ca nimeni s` nu fie prieten cu nimeni sau ca prieteniile s` se cimenteze \ntr-o atmosfer` maladiv` [i de ranchiuni. Pe de alt` parte, nu pot spune c` Álamo era un critic bun, cu toate c` vorbea mereu de critic`. Acum cred c` vorbea ca s` vorbeasc`. {tia ce este o perifraz`, nu foarte bine, dar [tia. Dar nu [tia ce este un pentapod (care, cum [tie toat` lumea, \n metrica clasic` este un sistem de cinci picioare), [i nu [tia nici ce este un nicarheu (care este un vers asem`n`tor cu falaicul), nici ce este un tetrastih (care este o strof` de patru versuri). De unde [tiu c` nu le [tia? Pentru c` am comis eroarea, \n prima zi de atelier, s`-l \ntreb. Nu [tiu ce naiba mi-a venit. Unicul poet mexican care [tie pe dinafar` chestiile astea este Octavio Paz (marele nostru du[man), restul habar n-au, cel pu]in a[a mi-a spus Ulises Lima la c\teva minute dup` ce m-am al`turat [i am fost acceptat prietene[te \n r\ndurile realismului visceral. A-i pune acele \ntreb`ri lui Álamo a fost, cum mi-am dat seama cur\nd, o dovad` a lipsei mele de tact. La \nceput am crezut c` z\mbetul pe care mi-l adresa se datora admira]iei. Pe urm` mi-am dat seama c` era mai degrab` dispre]. Poe]ii mexicani (presupun c` poe]ii \n general) te detest` c\nd le aminte[ti de ignoran]a lor. Dar eu nu m-am l`sat intimidat [i dup` ce mi-a

73

Traducere din limba spaniol` [i note de Dan Munteanu Colán


n Roberto Bolaño (1953–2003), n`scut \n Chile, narator [i poet, s-a impus ca unul dintre scriitorii latinoamericani esen]iali ai timpurilor noastre. Opera sa, par]ial publicat` postum, a creat un adev`rat cult \n lumea literar` interna]ional` a ultimilor ani, fiind tradus` pe toate meridianele globului. Printre lucr`rile sale cele mai cunoscute se num`r` romanele Los detectives salvajes, 2666, Monsieur Pain, Amuleto, Amberes La pista de hielo, Una novelita lumpen, Nocturno de Chile, Estrella distante, precum [i volumele de povestiri Llamadas telefónicas, El gaucho insufrible [i Putas asesinas. Pentru crea]ia sa, Bolaño a fost distins cu Premiul Heralde pentru roman [i Premiul Rómulo Gallegos, iar postum, \n 2009, i s-a acordat \n Statele Unite prestigiosul National Book Critics Circle Award. La Editura Leda, imprint al Grupului Editorial Corint, \n 2011 au fost publicate volumele Convorbiri telefonice (\n traducerea lui Dan Munteanu Colán), [i Anvers (\n traducerea lui Horia Barna), iar pentru 2012 s\nt progrmate cele dou` opere majore ale autorului sud-american Detectivii s`lbatici (\n traducerea lui Dan Munteanu Colán) [i 2666 (\n traducerea Eugeniei Alexe Munteanu).

AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

f`cut praf dou` poeme la a doua [edin]` la care asistam, l-am \ntrebat dac` [tie ce este un rispetto. Álamo a crezut c` \i cer respect pentru poeziile mele [i s-a lansat \ntr-un discurs despre critica obiectiv` (ca s` nu-[i piard` obiceiul), ce este un teren minat pe care trebuie s`-l traverseze orice t\n`r poet, etcetera, dar nu l-am l`sat s` continue [i, dup` ce i-am explicat c` niciodat` \n scurta mea via]` nu cerusem respect pentru crea]iile mele, i-am pus aceea[i \ntrebare, \ncerc\nd de data asta s` o formulez c\t mai clar posibil. – Nu-mi veni cu c`c`n`rii, García Madero, a spus Álamo. – Un rispetto, iubite maestre, este un tip de poezie liric`, de dragoste, ca s` fim mai exac]i, asem`n`toare cu un strambotto, care are [ase sau opt endecasilabi, primii patru \n form` de catren ab/ab [i urm`torii \mperechea]i. De exemplu... – [i m` [i preg`team s`-i dau unul sau dou` exemple c\nd Álamo s-a ridicat dintr-un salt [i a pus cap`t discu]iei. Ce s-a \nt\mplat dup` aceea este neclar (de[i eu am memorie bun`); \mi amintesc r\sul lui Álamo [i r\setele celor patru sau cinci colegi de atelier, distr\ndu-se probabil cu vreo glum` pe socoteala mea. Altul \n locul meu n-ar mai fi c`lcat pe la atelier, dar \n ciuda nefastelor mele amintiri (sau lipsei amintirilor, \n cazul de fa]` la fel de nefast` sau mai nefast` chiar dec\t memorizarea mnemotehnic` a acelora), s`pt`m\na urm`toare eram prezent, punctual ca \ntotdeauna. Cred c` m-am \ntors \mpins de destin. Era a cincea mea [edin]` la atelierul lui Álamo (dar ar fi putut fi la fel de bine a opta sau a noua, \n ultimul timp am observat c` timpul se contract` sau se dilat` cum vrea el) [i tensiunea, curentul alternativ al tragediei se palpa \n aer f`r` ca nimeni s` reu[easc` s` explice c`rei cauze i se datora. În primul r\nd, eram to]i, cei [apte ucenici de poet \nscri[i de la \nceput, ceva ce nu se mai \nt\mplase \n [edin]ele precedente. Eram de asemenea nervo[i. Însu[i Álamo, de obicei foarte lini[tit, nu era \n apele lui. Pentru o clip` m-am g\ndit c` poate avusese loc asasinarea decanului facult`]ii, r`pirea vreunui profesor de la Filozofie sau ceva de genul `sta. Dar nu se \nt\mplase nimic din toate astea [i adev`rul este

c` nimeni nu avea motive s` fie nervos. Dar poezia (adev`rata poezie) este a[a; se face presim]it`, plute[te \n aer, asemenea cutremurelor pe care se zice c` le presimt unele animale dotate \n mod special pentru asta. (Aceste animale s\nt [erpii, viermii, [obolanii [i unele p`s`ri.) Ce s-a petrecut \n continuare a fost nea[teptat, dar \nzestrat cu ceva ce cu riscul de a fi mitocan \ndr`znesc s` calific drept minunat. Au venit doi poe]i reali[ti viscerali [i Álamo ni i-a prezentat, f`r` chef, de[i \l cuno[tea personal doar pe unul dintre ei, pe cel`lalt \l [tia din auzite sau i se p`rea cunoscut numele, sau cineva \i vorbise de el, dar ni l-a prezentat. Nu [tiu c` f`ceau acolo. Vizita p`rea \n mod clar de natur` beligerant`, de[i nu lipsit` de o nuan]` propagandistic` [i de prozelitism. La \nceput, real-viscerali[tii au p`strat t`cerea [i au fost rezerva]i. Álamo, la r\ndul lui, a adoptat o postur` diplomatic`, u[or ironic`, de a[teptare a evenimentelor, dar pu]in c\te pu]in, \n fa]a timidit`]ii str`inilor, a prins curaj [i, dup` o jum`tate de or`, atelierul era acela[i dintotdeauna. Atunci a \nceput b`t`lia. Real-viscerali[tii au pus sub semnul \ntreb`rii sistemul critic practicat de Álamo; acesta, la r\ndul lui, i-a acuzat pe realviscerali[ti c` s\nt suprareali[ti de dou` parale [i fal[i marxi[ti, fiind sprijinit \n acest atac de cinci membri ai atelierului, adic` de to]i, cu excep]ia unui tip foarte slab care avea \ntotdeauna la el o carte de Lewis Carroll [i nu vorbea aproape niciodat`, [i a mea, atitudine ce, sincer s` fiu, m-a surprins, c`ci cei ce \l ap`rau cu at\ta ardoare pe Álamo erau aceia[i care acceptau cu stoicism criticile lui implacabile [i acum se ar`tau (lucru ce mi s-a p`rut surprinz`tor) cei mai fideli ap`r`tori ai s`i. În acea clip` m-am decis s`-mi aduc [i eu mica mea contribu]ie [i l-am acuzat pe Álamo c` habar n-are ce este un rispetto; real-viscerali[tii au recunoscut \n mod public c` nici ei nu [tiu ce este, dar observa]ia mea li s-a p`rut pertinent` [i a[a au afirmat; unul dintre ei m-a \ntrebat ce v\rst` am, eu i-am spus c` am [aptesprezece ani [i am \ncercat s` mai explic o dat` ce este un rispetto; Álamo era ro[u de furie; membrii atelierului m-au acuzat de pedanterie (unul dintre ei a spus c` s\nt academist); realviscerali[tii mi-au luat ap`rarea; [i odat` lansat,

74


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

AVA N P R E M I E R ~

i-am \ntrebat pe Álamo [i pe cei din atelier, \n general, dac` \[i aduc aminte m`car ce este un nicarheu sau un tetrastih. {i nimeni n-a [tiut s` r`spund`. Discu]ia nu a degenerat, a[a cum m` a[teptam, \ntr-o cotonogeal` general`. Trebuie s` recunosc c` m-ar fi \nc\ntat. {i cu toate c` unul dintre membrii atelierului i-a promis lui Ulises Lima c` \ntr-o zi o s`-i st\lceasc` mutra, p\n` la urm` nu s-a \nt\mplat nimic, vreau s` spun nimic violent, de[i eu am reac]ionat la amenin]are (care, repet, nu era la adresa mea), asigur\ndu-l pe cel ce ne amenin]ase c` s\nt totalmente la dispozi]ia lui \n orice loc din campus, \n ziua [i la ora pe care le dore[te. Sf\r[itul \nt\lnirii a fost surprinz`tor. Álamo l-a provocat pe Ulises Lima s` citeasc` un poem de-al s`u. Acesta nu s-a l`sat rugat [i a scos dintr-un buzunar al gecii ni[te h\rtii murdare [i cocolo[ite. Ce nasol, mi-am zis, fraierul `sta s-a b`gat singur \n gura lupului. Cred c` am \nchis ochii de ru[ine pentru el. Vreme este s` reci]i poezii [i vreme s` boxezi. Pentru mine, acum era aceasta din urm`. Am \nchis ochii, cum am mai spus, [i l-am auzit pe Lima dreg\ndu-[i glasul. Am auzit t`cerea (dac` asta este posibil, de[i m` \ndoiesc) cam nepl`cut` ce se f`cuse \n jurul lui. {i \n sf\r[it i-am auzit vocea citind cel mai bun poem pe care \l auzisem vreodat`. Apoi Arturo Belano s-a ridicat [i a spus c` s\nt \n c`utare de poe]i dispu[i s` colaboreze la revista pe care real-viscerali[tii aveau inten]ia s-o publice. Tuturor le-ar fi pl`cut s` se \nscrie, dar dup` discu]ia avut`, se sim]eau cam ru[ina]i [i nimeni n-a deschis gura. C\nd s-a terminat atelierul (mai t\rziu dec\t de obicei), m-am dus cu ei p\n` la sta]ia de autobuz. Era prea t\rziu. Nu mai trecea nici unul, a[a c` am decis s` lu`m \mpreun` un maxi-taxi p\n` la Reforma [i de acolo am mers pe jos p\n` la un bar de pe strada Bucareli, unde am stat p\n` t\rziu [i am vorbit despre poezie. Nu mi-a r`mas nimic clar. Numele grupului este \ntr-un fel o glum` [i \ntr-un fel este ceva totalmente serios. Cred c` \n urm` cu mul]i ani a existat un grup avangardist mexican numit real-viscerali[tii, dar nu [tiu dac` erau scriitori sau pictori sau ziari[ti sau revolu]ionari. Au fost

activi, nici asta nu [tiu sigur, \n anii dou`zeci sau treizeci. Bine\n]eles c` nu auzisem niciodat` de acest grup, dar asta se datoreaz` ignoran]ei mele \n materie de literatur` (toate c`r]ile din lume a[teapt` s` fie citite). Dup` p`rerea lui Arturo Belano, real viscerali[tii au disp`rut \n de[ertul Sonora. Pe urm` au pomenit de una Cesárea Tinajero sau Tinaja, nu ]in minte, cred c` \n momentele acelea discutam \n gura mare cu un chelner pe tema unor sticle de bere, [i au vorbit de Poeziile Contelui de Lautréamont, ceva din Poezii legat de acea Tinajero, [i apoi Lima a f`cut o afirma]ie misterioas`. Dup` p`rerea lui, actualii real-viscerali[ti mergeau \napoi. Cum \napoi? am \ntrebat. – Cu spatele, privind spre un punct, dar \ndep`rt\ndu-se de el, \n linie dreapt` spre necunoscut. Am spus c` mi se pare perfect s` mergi \n felul acela, de[i de fapt n-am priceput nimic. Dac` te g\nde[ti bine, e cea mai proast` form` de a merge. Mai t\rziu au venit al]i poe]i, unii real-viscerali[ti, al]ii nu, [i h`rm`laia a devenit imposibil`. Pentru o clip` am crezut c` Belano [i Lima au uitat de mine, ocupa]i s` stea de vorb` cu orica-

colaje de Dan Stanciu

75


AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

re personaj excentric ce se apropia de masa noastr`, dar c\nd a \nceput s` se lumineze de ziu` m-au \ntrebat dac` vreau s` fac parte din band`. N-au spus „grup“ sau „mi[care“, au spus „band`“ [i asta mi-a pl`cut. Bine\n]eles c` am spus c` da. A fost foarte simplu. Unul dintre ei, Belano, mi-a str\ns m\na, a spus c` de-acum s\nt unul de-ai lor [i pe urm` am c\ntat un c\ntec popular mexican. Asta a fost tot. În c\ntec se vorbea despre satele pierdute din nord [i de ochii unei femei. Înainte de-a \ncepe s` v`rs pe strad`, i-am \ntrebat dac` aceia erau ochii Cesáreei Tinajero. Belano [i Lima s-au uitat la mine [i au spus c` s\nt f`r` \ndoial` un real-visceralist [i c` \mpreun` o s` schimb`m poezia latinoamerican`. La [ase diminea]a am luat alt maxitaxi, de data asta singur, care m-a dus p\n` \n cartierul Lindavista, unde locuiesc. Azi nu m-am dus la facultate. Mi-am petrecut toat` ziua \nchis \n camera mea, scriind poezii.

\n ciuda v\rstei mele s\nt destul de curajos ca s` m` \nfrunt cu oricine. O chelneri]` (se nume[te Brígida, dup` cum mi-a spus, [i mai spunea c` \[i aminte[te de mine din noaptea pe care am petrecut-o acolo cu Belano [i Lima) m-a m\ng\iat pe cap. A fost o m\ng\iere ca din \nt\mplare, \n timp ce se ducea la alt` mas`. Pe urm` s-a a[ezat l\ng` mine c\teva momente [i mi-a dat de \n]eles c` am p`rul prea lung. Era simpatic`, dar am preferat s` nu-i r`spund. La trei diminea]a m-am \ntors acas`. Real-viscerali[tii nu ap`ruser`. N-o s`-i mai v`d niciodat`?

4 noiembrie

i Districtul Federal (\n sp.), zona administrativ-teritorial` unde se afl` capitala Mexicului. ii Enchilada (\n sp.), turt` de m`lai cu diferite umpluturi, picant`; m\ncare tipic mexican`.

M-am \ntors la barul de pe strada Bacareli, dar real-viscerali[tii nu au ap`rut. C\t timp i-am a[teptat, am citit [i am scris. Obi[nui]ii barului, un grup de be]ivi t`cu]i [i mai cur\nd patibulari, nu [i-au dezlipit ochii de la mine. Rezultatul a cinci ore de a[teptare: patru beri, patru tequila, o por]ie de turti]e din care am m\ncat jum`tate (erau pe jum`tate putrezite), lectura complet` a ultimului volum de poezii al lui Álamo (pe care \l adusesem inten]ionat ca s`-mi bat joc de el cu noii mei prieteni), [apte texte scrise \n stilul lui Ulises Lima (primul despre turti]ele care miroseau a mort, al doilea despre universitate: o vedeam la p`m\nt, al treilea despre universitate: alergam gol printr-o mul]ime de fantome, al patrulea despre luna \n DFi, al cincilea despre un c\nt`re] mort, al [aselea despre o societate secret` care tr`ia sub canalele de scurgere din Chapultepec, [i al [aptelea despre o carte pierdut` [i despre prietenie) sau mai exact \n stilul singurului poem de Ulises Lima pe care \l cunosc [i pe care nu l-am citit, dar l-am ascultat, cu o senza]ie fizic` [i spiritual` de singur`tate. Doi be]ivi au \ncercat s` se ia de mine, dar

76

5 noiembrie F`r` ve[ti de la prietenii mei. De dou` zile nu m` duc la facultate. {i n-am de g\nd s` m` \ntorc nici la atelierul lui Álamo. În dup`-masa asta m-am dus iar`[i la Encrucijada Veracruzana (barul de pe strada Bucareli), dar nici urm` de real-viscerali[ti. E curios ce schimb`ri sufer` un local de genul `sta vizitat dup`-amiaza sau noaptea sau chiar diminea]a. În dup`-masa asta localul p`rea mult mai jegos dec\t este \n realitate. Personajele patibulare din timpul nop]ii \nc` nu fac act de prezen]`, clientela e, cum a[ putea spune, fricoas`, mai transparent`, [i mai pa[nic`. Trei slujba[i de proast` calitate, probabil func]ionari, complet be]i, un v\nz`tor de ou` de broasc` ]estoas` cu co[ule]ul gol, doi elevi de liceu, un domn c`runt a[ezat la o mas` care m\nca enchiladasii. Chelneri]ele s\nt [i ele diferite. Pe cele trei de azi nu le cuno[team, de[i una dintre ele s-a apropiat de mine [i mi-a spus pe nea[teptate: tu e[ti cu siguran]` poetul. Afirma]ia m-a tulburat, dar, trebuie s` recunosc, m-a [i m`gulit. – A[a e, domni[oar`, s\nt poet, dar dumneavoastr` de unde [ti]i asta? – Brígida mi-a vorbit de tine. Brígida, cheln`ri]a! – {i ce v-a spus? am zis f`r` s` \ndr`znesc \nc` s-o tutuiesc. – P`i, c` scrii ni[te poezii foarte dr`gu]e. – Asta n-are cum s` [tie. N-a citit niciodat` nimic scris de mine – am spus \mbujor\ndu-m` un pic, dar tot mai satisf`cut de \ntors`tura pe care o lua conversa]ia. M-am g\ndit [i c` Brígida


D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012 ar fi putut, da, s` citeasc` unele versuri de-ale mele; pe deasupra um`rului meu! Asta nu mi-a mai pl`cut la fel de mult. Chelneri]a (pe nume Rosario) m-a \ntrebat dac` \i pot face un serviciu. Ar fi trebuit s` r`spund „depinde“, cum m` \nv`]ase (p\n` la extenuare) unchiu-meu, dar eu a[a s\nt [i am zis d`-i drumul, despre ce e vorba. – Mi-ar pl`cea s`-mi faci o poezie, a spus. – S-a f`cut. Zilele astea ]i-o fac, i-am zis eu tutuind-o pentru prima oar` [i cum m` ambalasem, i-am cerut alt` tequila. – E[ti invitatul meu, a spus ea. Dar \mi faci poezia acum. Am \ncercat s`-i explic c` un poem nu se scrie b`t\nd din palme. – {i de ce at\ta grab`? Explica]ia pe care mi-a dat-o a fost cam vag`; se pare c` era vorba de o promisiune pe care i-o f`cuse Fecioarei din Guadalupe, ceva \n leg`tur` cu s`n`tatea cuiva, o rud` foarte iubit` c`reia \i duceau dorul, ce disp`ruse [i ap`ruse din nou. Dar ce sens avea o poezie \n toat` t`r`[enia asta? O clip` m-am g\ndit c` b`usem prea mult, c` nu m\ncasem de mai multe ceasuri [i c` alcoolul [i foamea m` rupseser` de realitate. Dar pe urm` mi-am zis c` nu trebuie s`-mi fac at\tea probleme. Una dintre premisele preconizate de realismul visceral pentru a scrie o poezie, dac` \mi amintesc bine (de[i, ca s` fiu sincer, n-a[ pune m\na \n foc), este deconectarea tranzitorie de un anumit tip de realitate. Oricum, adev`rul este c` la ora aceea erau pu]ini clien]i \n bar, a[a c` celelalte cheln`ri]e s-au apropiat de masa mea [i acum m` aflam \ntr-o pozi]ie aparent inocent` (realmente inocent`), dar care oric`rui spectator neavizat, unui poli]ist, de pild`, nu i s-ar fi p`rut a[a; un student pe scaun [i trei femei \n picioare l\ng` el, una dintre ele ating\ndu-i um`rul [i bra]ul st\ng cu [oldul drept [i celelalte dou` cu coapsele lipite de marginea mesei (margine care cu siguran]` va l`sa urme pe acele coapse), purt\nd o nevinovat` conversa]ie literar`, dar care, v`zut` de la intrare, putea p`rea orice altceva. De exemplu, un proxenet st\nd de vorb` cu pupilele sale. De exemplu, un student rezervat care nu se las` sedus.

AVA N P R E M I E R ~

Am decis s` tai \n carne vie. M-am ridicat cum am putut, am pl`tit, i-am transmis c`lduroase salut`ri Brígidei [i am plecat. Pe strad` soarele m-a orbit c\teva secunde.

6 noiembrie Nici azi nu m-am dus la facultate. M-am sculat devreme, am luat autobuzul pentru UNAMiii, dar am cobor\t \nainte, [i o bun` parte a dimine]ii am hoin`rit prin centru. Înt\i am intrat la „Libr`ria din Pivni]`“ [i mi-am cump`rat o carte de Pierre Louÿs, pe urm` am traversat strada Juárez, mi-am cump`rat un sandvici cu [unc` [i m-am dus s` citesc [i s` m`n\nc a[ezat pe o banc` din parcul Alameda. Povestea lui Louÿs, dar mai ales ilustra]iile, mi-au provocat o erec]ie de arm`sar. Am \ncercat s` m` ridic [i s` merg, dar cu sula \n starea aceea era imposibil s` fac un pas f`r` s` atrag privirile [i s` provoc

77

iii Universidad Nacional Autónoma de México (sp.) – Universitatea Na]ional` Autonom` din Mexic.


AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A l I A N U A R I E 2 012

implicitul scandal, nu doar al trec`toarelor, ci al pietonilor \n general. A[a c` m-am a[ezat din nou, am \nchis cartea [i mi-am scuturat firimiturile de pe geac` [i pantaloni. Un timp m-am uitat la ceva ce mi s-a p`rut o veveri]` [i care se deplasa \n lini[te pe ramurile unui copac. Dup` zece minute (aproximativ) mi-am dat seama c` nu era o veveri]`, ci un [obolan. Un [obolan enorm! Constatarea m-a umplut de triste]e. Eu st`team acolo, f`r` s` m` pot mi[ca, [i la dou`zeci de metri, ag`]at bine de o creang`, un [obolan \nfometat explor\nd \n c`utare de ou` de p`s`ri sau de firimituri purtate de v\nt \n frunzi[ul copacilor (\ndoielnic) sau de cine [tie ce altceva. Triste]ea mi s-a urcat p\n` \n g\t [i mi s-a f`cut grea]`. Înainte de a vomita m-am ridicat [i am luat-o la fug`. Dup` cinci minute de mers \n pas rapid erec]ia disp`ruse. Seara m-am dus pe strada Corazón (paralel` cu strada mea) ca s` v`d un meci de fotbal. Juc`torii erau prietenii mei din copil`rie, de[i poate c` a spune prieteni din copil`rie este exagerat. Majoritatea s\nt \nc` la liceu, iar al]ii au abandonat studiile [i lucreaz` cu p`rin]ii lor sau nu fac nimic. De c\nd am intrat la universitate,

distan]a care ne desp`r]ea s-a m`rit brusc [i acum s\ntem de parc` venim de pe dou` planete diferite. I-am rugat s` m` lase s` joc. Luminile de pe strada Corazón nu s\nt foarte bune [i mingea de-abia se vedea. Pe l\ng` asta, la anumite intervale treceau ma[ini [i trebuia s` ne oprim din joc. Am \ncasat dou` lovituri de picior [i o minge \n fa]`. Destul. O s` mai citesc pu]in din Pierre Louÿs [i pe urm` o s` sting lumina.

78

7 noiembrie Ora[ul Mexic are paisprezece milioane de locuitori. N-o s`-i mai \nt\lnesc pe real-viscerali[ti. N-o s` m` mai duc nici la facultate [i nici la atelierul lui Álamo. O s` vedem cum m` descurc cu unchii mei. Am terminat cartea lui Louÿs, Afrodita, [i acum \i citesc pe poe]ii mexicani mor]i, viitorii mei colegi. (fragment din romanul \n curs de apari]ie la Editura Leda – Grupul Editorial Corint –, \n cadrul seriei de autor „Roberto Bolaño“) n




Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.