Dilemateca67_low

Page 1

DILEMATECA Anul VI l nr. 67 l decembrie 2011

SCRIERI

l

AUTORI

INTERVIU

RUI ZINK

DOSAR Fac traducerile o literatur`?

l

LECTURI



EDITORIAL

Mircea Vasilescu

Un ghid românesc al Vienei Dac` merge]i la Viena [i intra]i în vreun birou Wien Tourismus, o s` primi]i, printre altele, [i o c`r]ulie simpatic`, a c`rei copert` e în bun` parte acoperit` cu un strat auriu care trebuie r`zuit (asemenea lozurilor sau feluritelor taloane de concurs). |n`untru, lipit` pe prima pagin`, e o moned` de 1 ban. R`zuind coperta – pe care se pot citi doar ni[te cuvinte „desenate“: pech, tafel, puder, rauch, vampir, kanarien, mist, tinten, diva, hoffnung, samt, blass, imperial – apar toate vorbele în german` [i traducerea lor româneasc` (Pechschwarz, Tafelgrün, Puderrosa, Rauchgrau, Vampirrot, Kanariengelb, Mistbraun, Tintenblau, Divablond, Hoffnungsgrun, Samtrot, Blasslila, Imperialblau). Culorile sînt de fapt „capitolele“ volumului, scris de Gabriel Kohn [i Peter Schubert [i cu o concep]ie grafic` de Erwin K. Bauer. E un ghid „alternativ“ al Vienei, simpatic [i inteligent, în român` [i german`, intitulat Românii de pe Ringstrasse. Trasee de ieri prin Viena de azi [i realizat de Institutul Cultural Român din Viena. Harta indic` unele dintre locurile cele mai cunoscute ale Vienei – de la Staatsoper la Musikverein [i de la Palatul Belvedere

la Alte Universität. Aparent, nimic nou. Numai c`, în jurul acestor locuri, sînt spuse pove[tile unor români ilu[tri care au trecut pe acolo: Eminescu, Maiorescu, Slavici, Blaga, Traian Groz`vescu, Agatha Bârsescu, Mihai Popescu, Enescu, Ioan Holender [i al]ii. Textele sînt foarte bine documentate (exist`, la sfîr[it, [i o consistent` bibliografie), scrise limpede [i pe un ton prietenos. Mi se pare o idee extrem de eficient` de a promova cultura român` în lume. |n primul rînd, pentru c` „aga]`“ de renumele unei mari capitale destine ale unor mari oameni de cultur` români, într-un mod firesc, f`r` vechile fundi]e [i tam-tamuri „patriotice“. |n al doilea rînd, pentru c` acest ghid este un complement interesant al activit`]ilor curente ale ICR Viena – un loc bine a[ezat pe harta cultural` a capitalei austriece, unde lecturile publice [i dezbaterile despre c`r]i sînt frecvente [i consistente. |n fine, eficien]a c`r]ii în promovarea „imaginii României“ (veche obsesie [i ran` a noastr`...) vine [i din stil: scriitura a perfect adecvat` mizei, iar design-ul e simpatic [i inventiv. n

3


SUMAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

INFO 5-11 Bazar 12-13 3,14TECA

INTERVIU 46-51 Rui Zink, „Am r`mas foarte pu]ini scriitori, zilele astea, care nu se consider` geniali“

DOSAR 14-27 Fac traducerile o literatur`? Literatura român` tradus` \n francez`, spaniol`, englez` [i german` Alexandru Ciubotariu (paginile 40-42)

Rui Zink (paginile 46-51)

RECENZII 28-31 Literatur`: Paul Cernat, Codrin Liviu Cu]itaru, Alexandru Budac, Alina Purcaru SF: Michael Haulic` 32 33-34 Eseu: Alexander Baumgarten, Bogdan Barbu 35-36 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 37 Arte: Ileana Pintilie 38

MERIDIANE 56-59 Petre R`ileanu, Pentru o istorie politic` a nebuniei

ANCHET~ 64-69 de Marius Chivu Cu cine din istoria literaturii române v-ar fi pl`cut s` fi avut o aventur`?

AVANPREMIER~ 72-78 Orhan Pamuk, Eu

RUBRICI PROFIL 40-42 Alexandru Ciubotariu – creator & curator de benzi desenate

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Jan Cornelius (paginile 54-55)

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Petric` T`nase

Orhan Pamuk (paginile 72-78)

ESEU 54-55 Jan Cornelius Arta traducerii

4

53 61 62 63 71

Constantin Vic`, Tehnodrom Ion Vianu, Portrete interioare Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“ Poemul din decembrie: Anca Mizumschi Ioana Bot, C`r]i de plastic

Revist` editat` de

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Ani[oara Sevastre (fax 407.54.67 e-mail: anisoara.sevastre@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii: tel.: 0800.800.111 (num`r cu apel gratuit \n orice re]ea telefonic`, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i (tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

INFO

Elabuga Elabuga nu este doar o nou` apari]ie pe mica pia]` a benzii desenate române[ti, ci o adev`rat` capodoper` a celei de-a noua arte din ]ara noastr`. Tr`g\ndu-[i seva artistic` din Mike Mignola (Hellboy) [i suflul epic din Virgil Gheorghiu (A 25-a or`, Ard malurile Nistrului), t\n`rul autor Alex Tamba poveste[te, pentru prima oar` \n BD-ul românesc, drama celui de-Al Doilea R`zboi Mondial, din perspectiva „du[manului“ – cea a unui soldat german, luat prizonier \n timpul contraofensivei sovietice de la Stalingrad [i de]inut \n teribilul lag`r rusesc Elabuga. P`str\nd propor]iile, Elabuga ne poate duce cu g\ndul la Maus (singurul BD care a luat vreodat` Premiul Pulitzer): chiar [i solda]ii glorioasei Wehrmacht vor fi fost, p\n` la urm`, tot ni[te victime.

Grafismul stilizat [i culorile minimale, \mpinse la limita expresionismului, decupajul modern al plan[elor, toate concord` la sugerarea magistral` a atmosferei sumbre, at\t a r`zboiului, c\t [i a vie]ii din lag`r, servind de minune aceast` poveste tragic`. Elabuga este o lectur` recomandat` pentru to]i cei care, ajun[i la o v\rst` la care nu mai citesc Pif [i Mickey Mouse, \ndr`gesc \n continuare aceast` modalitate de exprimare artistic`. Dar nu numai pentru ei. Elabuga, scenariu [i desene de Alex Tamba, texte de George Dr`gan, este o edi]ie 2011 a Casei de produc]ie cinematografic` Mandragora. n

5


INFO

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

Bazar

Marcello Rossi

P`rintele Marcello Rossi este noul Coelho, dup` ce romanul s`u de debut, publicat anul trecut [i intitulat Ágape, o fic]iune self-help inspirat` de Evanghelia dup` Ioan, s-a v\ndut \n Brazilia, \n numai o lun` de zile, \n peste [ase milioane de exemplare, adic` de 25 de ori mai mult dec\t urm`torul best-seller al anului. Nici una dintre c`r]ile lui Paulo Coelho nu s-a v\ndut at\t de mult \ntr-un timp a[a de scurt. P`rintele catolic Marcello Rossi, \n v\rst` de 44 de ani, a pornit \ntr-un turneu de promovare a c`r]ii care a durat opt luni [i a bifat 37 de ora[e braziliene. În ora[ul Belém, s-au v\ndut \ntr-o singur` sear` 6400 de exemplare, 24.000 de cititori \ngresuindu-se \n ora[ele prin care a trecut, pentru a ob]ine un autograf. La Bienala de la Rio de Janeiro, rezervele de ap` s-au terminat \n ziua \n care p`rintele a oferit autografe, pentru care fanii au a[teptat la cozi [i mai bine

Dilemateca v` recomand` n Adrian Georgescu, C\teva sf\r[ituri de lume (Colec]ia „R\sul lumii“, Editura Humanitas, 2011). F`r` s` ne dea o dat` precis`, acest gazetar binecunoscut din cronicile sale sportive (sper s` nu vad` în aceast` caracterizare ceva peiorativ, d`-o naibii, nu-s eu omul…) ne „terorizeaz`“ cu cîteva finaluri ale vie]ii pe P`mînt, de-]i vine s` ie[i pe scara blocului [i s` strigi: „Clip`, stai! Fii blînd`! Pe omul `sta las`-l în via]` – are verv`, are fraz`, are stil [i [tie s` rîd`!“. Sfîr[itul lumii –

6

de 10 ore. Cariera lui Marcello Rossi a \nceput \n 1994, pe c\nd era predicator \ntr-o suburbie a ora[ului São Paulo [i obi[nuia s` continue slujba cu discu]ii libere, concerte cu muzic` live, imnuri rock [i coregrafii numite „aerobicele Domnului“. CD-uri cu muzica [i predicile sale s-au v\ndut, de-a lungul anilor, \n 12 milioane de exemplare (versiunea muzical` a romanului s`u, Ágape Musical, a dep`[it deja orice a[tept`ri ale produc`torilor). Au urmat slujbe \n aer liber, \n depozite [i uneori chiar pe stadioane, emisiuni de radio [i de televiziune, peste 2 milioane de brazilieni merg\nd s`-l vad` juc\nd \n filmul Mary, Mother of the Son of God. În 2007, c\nd Papa Benedict al XVI-lea a vizitat Brazilia, p`rintele Marcello Rossi a fost ales s` \nc`lzeasc` mul]imea \nc` de la 5 diminea]a, cu c\teva ore \nainte de discursul Papei. Anul urm`tor, Vaticanul l-a onorat pentru munca sa de evanghelist modern. Cu veniturile \ncasate de pe urma c`r]ii (peste 4,5 milioane de dolari), p`rintele Marcello Rossi inten]ioneaz` acum s` construiasc` o megabiseric` de peste o sut` de mii de locuri, numit` Sanctuarul Marcello Rossi [i proiectat` de faimosul arhitect Ruy Ohtake. n

ne-o zice cu mult curaj autorul – ar fi s` ne dispar` umorul. (Radu Cosa[u)

loas` decît orice roman) despre evenimentele din ’89! (Marius Chivu)

n De ani buni, Zoltán Rostás se ocup` de istoria „mic`“ [i continu` s` editeze cele mai interesante c`r]i de istorie oral` de la noi. C` tot sîntem în luna decembrie, recomand volumul Tîn`r student caut revolu]ionar (coordonat împreun` cu Florentina }one, Editura Curtea Veche) care cuprinde 25 de interviuri realizate de studen]ii de la Jurnalism cu tot felul de revolu]ionari anonimi. Este cea mai adev`rat` carte (oricum, mai spectacu-

n Excelentul studiu al Gabrielei Gheorghi[or, Mircea Horia Simionescu. Dezvr`jirea [i feti[izarea literaturii, despre „proza alexandrin` [i experimentalist`“ a unuia dintre scriitorii inconturnabili ai sfîr[itului de secol literar românesc. O carte remarcabil` din noul val critic care revizuie[te, f`r` prejudec`]i [i f`r` complexe, literatura român` „sub comunism“. (Simona Sora) n


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

Bazar Condolezza Rice, fostul Secretar de Stat al USA, autoarea c`r]ii No Higher Honor ap`rute anul acesta, a acordat un inteviu revistei Time \n care a vorbit despre rela]ia ei cu Dick Cheney („S\nt obi[nuit` cu oameni care au opinii solide.“) [i cu Hillary Clinton („Simt pentru ea empatie [i admira]ie. {tiu cum e s` fii cutia po[tal` a lumii. Aproape fiecare problem` ajunge la tine pe birou. Cred c` este o persoan` extraordinar`.“), despre problemele din Orientul Mijlociu, dar mai ales despre recenta moarte a lui Muammar Ghaddafi, dictatorul care a numit-o „Prin]esa mea african`“ [i cu care a avut o \nt\lnire diplomatic` \n 2008. M`rturise[te Condolezza Rice: „Înt\lnirea noastr` a fost foarte stranie, mai ales c` avea un c\ntec scris despre mine. Mi-a ar`tat un videoclip cu mine, Vladimir Putin [i Hu Jintao, totul pe fondul muzical al c\ntecului «Black flower in the White House». Probabil c` ar`tam [ocat`.“ Despre revenirea lui Putin la putere \n Rusia, Condolezza Rice spune: „S\nt dezam`git`. Speram ca reformele economice ale lui Dmitri Medvedev s` aib` un viitor. Rusia ar trebui s` fie mult mai mult dec\t este. În acest moment, 80% din exportul Rusiei apar]ine industriilor extractive, \n timp ce ea ar putea fi \n fruntea revolu]iei cunoa[terii.“ Condolezza Rice este din 2005 [i o avid` juc`toare de golf, dar ultima \ntrebare a interviului este dedicat` momentului \n care a c\ntat la pian acompaniat` de legenda soul-jazzului Aretha Franklin: „Aretha Franklin [tie ce face, a[a c`, de[i s\nt obi[nuit` s` lucrez cu personalit`]i puternice, de data aceasta am l`sat-o mai moale.“ n Matei C`linescu celebrat de ICR New York [i Universitatea Western Ontario din Canada Între 21 [i 22 octombrie 2011 a avut loc conferin]a Rereading Faces. Matei C`linescu and the Fates of Comparative Literature (Matei C`linescu [i destinele literaturii comparate) la Universitatea Western Ontario din London, Canada. Conferin]a organizat` de

INFO ICR New York l-a evocat pe Matei C`linescu, una dintre figurile fundamentale ale g\ndirii critice [i ale literaturii comparate române[ti din ultimele decenii. Zece cunoscu]i speciali[ti \n domeniul literaturii comparate din Statele Unite, Canada [i Europa au analizat opera c`linescian`, cu prec`dere cea de teorie literar`. Evenimentul a fost ini]iat [i coordonat de C`lin-Andrei Mih`ilescu, scriitor [i profesor de literatur` comparat`, teorie critic` [i literatur` spaniol` la Universitatea Western Ontario. Lucr`rile prezentate au abordat importanta contribu]ie a lui Matei C`linescu la disciplina literaturii comparate – Five Faces of Modernity/Cinci fe]e ale modernit`]ii (1987) [i Rereading/A citi, a reciti. C`tre o poetic` a (re)lecturii (1993) –, precum [i lucr`rile sale publicate \n România despre romanticism, clasicism [i modernism, fie ele memorialistice (Portretul lui M., 2003) sau nu (Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter, 1969). Printre participan]ii [i temele abordate se num`r` Sanda Golopen]ia (Brown University) cu Rereading „Rereading...“/Recitind „A citi, a reciti...“; Andreea Deciu-Ritivoi (Carnegie Mellon University) cu Identitatea \n opera t\rzie a lui Matei C`linescu; Breon Mitchell (Indiana University) cu Enigma lui Matei, sau Liviu Papadima (Universitatea Bucure[ti) cu Iov citindu-l pe Iov. C`lin-Andrei Mih`ilescu a sus]inut o dizerta]ie numit` From Split Hairs to Split Seconds/Fire \n patru [i instantanee. n Compagne di Viaggio la Roma Pe 16 noiembrie, la Instituto Luce din Roma a fost lansat` traducerea \n italian` a volumului Tovar`[e de drum. Experien]a feminin` \n comunism (Compagne di Viaggio. Racconti di donne ai tempi del comunismo), coordonat de Radu Pavel Gheo [i Dan Lungu. Despre volumul \n care semneaz` scriitoare, eseiste, critici literari au vorbit Sandro Medici, Massimo de Simoni, Daniel Bostaca, Magda Nica [i Sandro Teti. S-a invocat, cu aceast` ocazie, nu doar aspectul documentar, sociologic al „experien]ei feminine \n comunism“, ci [i varietatea scriiturilor, umorul [i valoarea literar` a acestor evoc`ri nenostalgice. n

7

Matei C`linescu


INFO

Bazar

G.I. Gurdjieff

Ruth Klüger

Viziuni din lumea real` Recent, Editura Herald a publicat o carte – celebr` \n Occident – care reune[te mai multe conferin]e ale lui G.I. Gurdjieff transcrise de unii dintre discipolii s`i. Viziuni din lumea real` este un volum fundamental pentru \n]elegerea \nv`]`turii lui Gurdjieff. În spa]iul francofon, ea este cunoscut` sub titlul Gurdjieff parle à ses élèves, iar \n spa]iul anglo-saxon, sub titlul Views from the Real World. Volumul este o colec]ie realizat` de principalii elevi ai lui Gurdjieff dup` moartea acestuia [i are la baza discu]iile timpurii purtate la Moscova, Essentuki, Tiflis, Berlin, Londra, Paris, New York [i Chicago. Volumul se deschide cu fragmentul intitulat „Lic`riri de adev`r“, oferit spre lectur` inclusiv de Ouspenski, \n timpul primelor sale contacte cu Gurdjieff. Iat` o mostr`: „Ast`zi nu mai exist` creatori. Preo]ii actuali ai artei nu creeaz`, ci imit`. Ei alearg` dup` frumuse]e sau dup` asem`nare, dar nu [i dup` ceea ce se cheam` originalitate, neav\nd nici m`car cuno[tin]ele necesare. Necunosc\nd, de fapt, nimic [i ne[tiind s` fac` nimic, ei b\jb\ie prin \ntuneric, iar lumea \i venereaz` [i \i a[az` pe piedestal. Arta sacr` a disp`rut, dar aureola care-i \nconjura pe slujitorii ei \nc` mai supravie]uie[te.“ n Travesti – roman graphic Pe 10 noiembrie, la galeria Foto Anexa a Muzeului Na]ional de Art` Contemporan` din Bucure[ti a avut loc lansarea romanului grafic Travesti de Edmond Baudoin (textul: Mircea C`rt`rescu). Volumul, publicat de Editura Humanitas [i asocia]ia „Jum`tatea plin`“, cu sprijinul Institutului Francez din Bucure[ti, a fost prezentat \n cadrul Salonului European de Band` Desenat` care s-a desf`[urat \ntre 3 [i 20 noiembrie. Lansarea a fost urmat` de o mas` rotund` pe tema adapt`rii literare \n banda desenat`, la care au participat cei doi autori – Mircea C`rt`rescu [i Edmond Baudoin –, scriitorul [i jurnalistul Cezar-Paul B`descu [i Anamaria Pravicencu, membru fondator al Asocia]iei „Jum`tatea plin`“.

8

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011 n Ruth Klüger [i revolu]ia conservatoare Ruth Klüger, profesor universitar de teoria literaturii, a fost invitat` s` ]in` o conferin]` despre lectura \n noile medii. „Eu, una, m` declar o convertit` convins` a cititului \n mediul electronic“ – a spus ea. „Nu ar avea nici un sens s` regret`m aceast` revolu]ie – ea se \nt\mpl`, pur [i simplu.“ Relu\nd istoria c`r]ii [i a schimb`rilor sale mediale – de la t`bli]ele din piatr` ale lui Moise trec\nd la c`r]ile scrise de m\n`, apoi tip`rite pe h\rtie, [i p\n` la modific`rile culturii cititului din secolul al XIX-lea [i transformarea literaturii \n form` de divertisment –, Klüger a punctat, \n conferin]a pe care a sus]inut-o, impactul social al fiec`rei noi „inven]ii“. Cartea electronic` n-ar fi dec\t o nou` etap` – \nt\mpinat`, ca toate celelalte, cu scepticism. Tot cu rumoare \n sal` [i priviri jenate a fost \nt\mpinat` [i conferin]a profesoarei. A fost „o tentativ` de revolu]ie conservatoare“, dup` cum a relatat Tagesspiegel: nu s\nt textele digitale forma cea mai evident` a consumismului cultural, ni[te produse ieftine, lipsite de valoare, numai bune de aruncat la gunoi? Cum este posibil ca tocmai \ntr-o bibliotec` a Facult`]ii de Litere s` se fac` elogiul c`r]ii electronice? Klüger, \n v\rst` de 80 de ani, a scris ea \ns`[i numeroase c`r]i – de teorie literar`, de teoria lecturii, eseuri, memorii. Pe cele mai multe le-a publicat \n epoca \n care c`r]ile electronice, at\t de accesibile acum, ap`reau men]ionate doar \n romanele de anticipa]ie, tip`rite, the old fashioned way, pe h\rtie. Autoarea a hot`r\t recent s` accepte editarea c`r]ilor ei [i \n format electronic: pentru ea, e o garan]ie a unei difuz`ri mai eficiente, mai ales \n SUA, unde este profesor-invitat; pentru studen]i, ar fi un avantaj \n ceea ce prive[te accesul mai facil [i mai pu]in costisitor la acele lucr`ri de specialitate care \i privesc. Studen]ii s\nt de-a dreptul consterna]i – obiectul carte are o valoare \n sine [i trebuie ap`rat cu orice pre]. Altfel, la ce-ar mai fi bune propriile biblioteci? Replica lui Klüger (ea \ns`[i posesoare a unor colec]ii vaste de c`r]i, \n bibliotec` [i pe e-book): „Doar simpla \ngr`m`dire a unor obiecte nu \nseamn` cultur`“. n



INFO

Bazar

Mircea C`rt`rescu s-a aflat \ntr-un turneu suedez la sf\r[itul lunii noiembrie, cu ocazia public`rii \n limba suedez` a Jurnalului s`u dintre anii 1994-2003. Turneul a cuprins apari]ii pe scene literare din Stockholm, Göteborg [i Malmö [i a fost organizat de ICR Stockholm, \n colaborare cu editura Albert Bonniers Förlag [i Scena Interna]ional` a Scriitorilor. Jurnalul, sub titlul s`u suedez Dagbok 1994-2003 (traducere de Inger Johansson), este al [aselea volum de Mircea C`rt`rescu care apare \n traducere suedez`, dup` Nostalgia (2002), Orbitor (2004, 2006, 2009) [i antologia de poezie En lycklig dag i mitt liv (2008). Cotidienele suedeze Dagens Nyheter, Expressen, Sydsvenskan, Kristianstadsbladet [i Helsingborgs Dagbladet s-au gr`bit s` recenzeze Jurnalul \nc` din primele zile dup` apari]ie, impresia unanim` fiind c\t se poate de entuziast`. Astfel, scriitorul Malte Persson a afirmat c` rareori a citit „o descriere at\t de bun` a scrisului ca lupt` cu propriul creier [i propriile limit`ri“, \n timp ce eseistul Crister Enander a considerat c` „avem de-a face cu literatur` de mare calitate“. În aceia[i termeni superlativi a scris [i jurnalistul Thomas Kjellgren, care vede \n Mircea C`rt`rescu „unul dintre cei mai interesan]i scriitori ai timpului nostru“, remarc\nd c` „acei cona]ionali care l-au acuzat de egocentrism n-au \n]eles c` el este, poate, cel mai mare scriitor al ]`rii lor“. n Telefon de la Stockholm Editura Tranan din Suedia a publicat antologia Dac` nu am cu cine vorbi acum, \n colaborare cu ICR Stockholm. Volumul cuprinde versurile a 27 de poe]i români contemporani care au participat, de-a lungul timpului, la Salonul de poezie de la

10

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011 ICR Stockholm [i la atelierul de traducere româno-suedez. Printre autorii ale c`ror poeme apar acum \n traducere suedez` se num`r`: Daniel B`nulescu, Ana Blandiana, Mircea C`rt`rescu, Nina Cassian, Gabi Eftimie, Adela Greceanu, Nora Iuga, Gabriela Melinescu, Ioana Nicolaie, Ioan Es. Pop, Dan Sociu, Saviana St`nescu, Elena Vl`d`reanu. Versurile s\nt \nso]ite de portretele lui Cato Lein [i prefa]ate de un eseu al scriitorului Henrik Nilsson despre Bucure[ti [i despre poezia româneasc`. Volumul a fost \nt\mpinat cu cronici entuziaste de presa cultural` din Suedia. „O carte magistral`“ – scrie Svenska Dagbladet. Iar Aftonbladet noteaz` c` volumul „e o babilonie, pentru c` reune[te texte disparate care nu au fost g\ndite s` stea al`turi. Dar este o babilonie extrem de bine realizat`, ai c`rei autori au f`cut totul – \ncep\nd cu design-ul [i termin\nd cu prefa]a – pentru a crea unitate [i coeren]`“. n Ce e acela un blabla-metru? În anii ’70, circula vorba (spus`, pentru prima dat`, de Joseph Beuys) c` „orice om e un artist“. Ast`zi, sar putea spune c` „orice om e un autor“. În lumea blogurilor, oricine poate s` devin` scriitor publicat. Astfel \nc\t nu doar comentatorii sceptici ai fenomenului cultural \[i pun \ntreb`ri legate de calitatea acestei plebeiene produc]ii de text. Nu se va transforma enorma cantitate \n banalitate? Revista Literaturen relateaz` despre apari]ia unei „ma[in`rii“, denumite „blabla-metru“, care testeaz` „c\t bullshit e \n texte“. La adresa http://www.blablameter.de, orice autor \[i poate verifica acest coeficient introduc\nd texte (\n limbile german`, englez` sau spaniol`) de p\n` la 15.000 de semne. Motorul de c`utare verific` inciden]a unor cuvinte folosite foarte des, a unor cli[ee sau expresii, [i puncteaz` grupurile de cuvinte pe care le consider` rare sau originale. Literaturen a testat site-ul [i a aflat, de pild`, c` Botho Strauss are un coeficient de „blabla“ mai mic dec\t Peter Sloterdijk. Autorul articolului despre blabla-metru [i-a testat el \nsu[i textul [i a aflat c` are un coeficient „acceptabil“. n



A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

3 ,1 4 T E C A

Dalles, mul]i dintre participan]i, inclusiv autoarea c`r]ii lansate, s-au dus la C`rture[ti. Cum s-ar zice, dac` e lansare, atunci e musai la C`rture[ti… S. S.

n O vedet` autohton`, precum multe vedete autohtone, a avut parte de o str`fulgerare: [i c`r]ile î]i pot schimba via]a. A ajuns la concluzia asta dup` ce i-a recomandat unei prietene, alt` vedet`, s` citeasc` ni[te c`r]i despre cum s` fii fericit. Imediat dup` lectur`, vedeta trist` [i-a rec`p`tat zîmbetul pe buze [i optimismul în via]`. Ca s` vezi… „patim` mare, c`r]ile astea, dom’ profesor, patim` mare!“. S. G.

n Lento este o indica]ie de tempo, care arat` viteza de execu]ie (sau de interpretare) a unei lucr`ri muzicale. Organ2/ASLSP (As SLow aS Possible) este o lucrare muzical` de John Cage, compus` în 1987 [i gîndit` (a[a cum spune titlul) pentru a fi interpretat` „cît mai lent cu putin]`“. |n cazul ei, lentoarea interpret`rii se va întinde pe o perioad` de 639 de ani. Interpretarea lucr`rii a început pe 5 septembrie 2001 (la biserica Saint-Burchardi din Halberstadt, în Germania), cu o t`cere care a durat pîn` pe 5 februarie 2003. Apoi, s-a cîntat primul acord la org`, pîn` pe 5 iulie 2004. Tonalitatea orgii s-a schimbat pe 5 iulie 2005, 5 ianuarie 2006, 5 mai 2006, 5 iulie 2008, 5 noiembrie 2008, 5 februarie 2009, 5 iulie 2010, 5 februarie 2011 [i 5 august 2011, urm`toarele trei schimb`ri de tonalitate fiind prev`zute pentru 5 iulie 2012, 5 octombrie 2013 [i 5 septembrie 2020. Interpretarea lucr`rii se va încheia pe 5 septembrie 2640. D. S. n O întîmplare petrecut` s`pt`mînile trecute care arat` mai clar ca orice studiu felul în care se face vadul cultural în Bucure[ti sau oriunde altundeva: invita]i la o lansare important` de la centrala libr`rie „Noi“, de lîng` Sala

12

n |n interviul acordat luna trecut` revistei Uncut, Tom Waits r`spunde întreb`rii formulate de Nick Rhodes, keyboardistul trupei Duran Duran, despre personajul literar favorit: „Cred c` Gregor Samsa din Metamorfoza lui Franz Kafka. Pe vremuri obi[nuiam s` m` identific cu Gregor. De ce? Pentru c` îmi pl`cea de sora lui. Ha! Acum pe bune, îl iubesc pe Kafka. E ca [i cum ai coborî pe un drum [i ai înceta s` mai iei virajele. Este familiar, dar poate fi [i însp`imînt`tor, plin de absurdit`]i, vise, posibilit`]i demente, tortur`, triste]e [i gre[eli. Dar Kafka te poate duce în locuri magice“. M. C. n „Cum s` împaci realitatea [i fic]iunea astfel încît aceasta din urm`, devenind la fel de s`lbatic` [i de indescifrabil` ca realitatea, s` devin` în acela[i timp, sub ochii no[tri fermeca]i, cu totul lizibil`? Altfel spus, cum s`-i împaci pe scriitorii preten]io[i cu gemenii lor idio]i?“ Aceasta este una dintre întreb`rile care apar în cea mai nou` carte a lui Enrique Vila-Matas, Chet Baker piensa en su arte (Chet Baker se gînde[te la arta sa). Cititorul preten]ios [i geam`nul lui idiot din mine î[i freac` mîinile de ner`bdare [i se întreab`: „Cînd, cînd se traduce [i la noi?“. L. V. n O nou` g`selni]` a dacologiei române: versiunea geto-dac` ([i, implicit, precre[tin`) a rug`ciunii Tat`l nostru (Har Tios, în dac`). Primul vers sun` a[a: „Atta Unsar Thu In Himinai Veihnai Namo Thein“; al naibii de asem`n`tor cu versiunea din limba german` veche a rug`-


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

ciunii, din secolul al IX-lea: „Fater unser, thu in himilom bist, giuuihit si namo thoin“. Care va s` zic`, geto-dacii erau str`mo[ii sa[ilor. {i cu noi cum r`mîne?! M. P.

mâne de Scrabble), iat` ce am aflat: „Nu sîntem subordona]i Academiei Române, nici altui for. De la începutul proiectului am încercat s` colabor`m cu Academia Român`, dar nu a existat dorin]a de comunicare“. Oare de ce nu m` mir`? A. P.

n Charles Dickens a spus-o cît se poate de limpede [i din timp: „|mi conjur prietenii s` nu fac` din mine subiectul nici unui monument sau memorial“. Prim`ria din Portsmouth, locul unde a ap`rut pe lume la 1812, nu l-a ascultat [i a hot`rît ca pentru cei 200 de ani de la na[terea sa s`-i ridice o statuie. {i cît s-a str`duit Dickens s` ne fac` mai buni [i mai în]eleg`tori! A[! R. C. n Cu ocazia centenarului, editura Gallimard a lansat un joc pe teme literare, intitulat „C’est dans quoi déjà?“. E un fel de „Nu te sup`ra, frate“ – adic` se d` cu zarul [i se avanseaz` cu pionii plasa]i în c`su]e – dar con]ine [i cartona[e cu întreb`ri (2000) inspirate din opere literare. De exemplu: „|n Ro[u [i negru, care este cartea pe care Julien Sorel o ascunde sub saltea, acas` la Renal?“. Sau: „|ntre Gargantua [i Pantagruel, cine e tat`l [i cine e fiul?“. Sau: „|n romanul lui Honoré de Balzac, v`rul Pons este profesor de: gramatic`, vioar` sau greac`?“. Cred c` o s` mi-l comand – îmi va da ocazia s` recitesc mari opere literare, acordînd aten]ia cuvenit` tuturor detaliilor. Chit c` pe urm` tot la zar ajung… M. V.

n La noi, unde, potrivit lui Goga, sînt codri verzi de brad, cîmpuri de m`tase, atî]ia fluturi [i atîta jale la domiciliu, sînt, mai nou, [i cîteva supozi]ii spectaculoase în privin]a acestui bard cu vechime în manualele de literatur` român`. Una prive[te moartea lui Octavian Goga: poetul nu ar fi murit natural, ci asasinat din motive politice (pentru a nu cî[tiga alegerile într-o coali]ie cu extrema dreapt`). „Goga a fost otr`vit cu b`utur`, la fostul hotel Continental, pe atunci New York“, consider` cercet`torul clujean Dan Bruda[cu, care vede în deshumarea poetului [i în expertiza criminalistic` modalitatea cea mai sigur` de l`murire a dilemei. A doua supozi]ie o prive[te pe cea de-a doua so]ie a poetului, Veturia Goga, care ar fi fost agent` nazist` de top (v. în acest sens cartea str`nepotului Mircea Goga – Veturia Goga, privighetoarea lui Hitler). Cu a[a b`nuieli, oricare ar fi realitatea, Goga îi ia clar fa]a lui Co[buc în inimile noastre, ale tuturor. C. C.

n „J’adore sniffer les livres“ („Ador s` adulmec c`r]ile“), spune, într-un interviu, Frédéric Beigbeder. Pentru unul care a „snifat“, la via]a lui, fel de fel, declara]ia asta e un semn al maturiz`rii. M. M. n Am devenit dependent` de DEX online. Dup` ce ani de zile am scotocit dup` diferite cuvinte în dic]ionare de sute de pagini, dup` ce le-am c`rat în rucsac atunci cînd voiam s` lucrez în alt` parte decît acas`, dup` ce am cheltuit o mic` avere pe neologisme, sinonime, expresii etc., acum nu mai am nevoie decît de o conexiune la Internet. E decent, e confortabil [i nu m` cost` nimic. C`utînd mai multe informa]ii despre cei care au ini]iat acest l`udabil proiect (primii voluntari erau membri ai Federa]iei Ro-

13


Fac traducerile o literatur`?

colaje de Dan Stanciu

Literatura român` tradus` În francez`, spaniol`, englez` [i german`


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

DOSAR Cristina Hermeziu

Frumoasa adormit` Literatura român` în Fran]a Mediul literar francez e nombrilist: afirma]ia nu mai surprinde pe nimeni, s-a banalizat. Francezii se plîng, la rîndul lor, c` Statele Unite sau Marea Britanie – mediul literar anglo-saxon în general – sînt exclusiviste, nu sînt interesate decît de promovarea propriilor autori [i traduc prea pu]in` literatur` francofon`. |ntr-o astfel de ambian]` de concuren]`, dac` nu ostil`, în orice caz suspicioas`, cît [i mai ales cum reu[e[te s` str`pung` literatura român` scutul egocentric al mediului literar francez? |n ultimii zece ani, în Fran]a au ap`rut peste 40 de traduceri din literatura român`, cu referire doar la domeniul fic]iunii. |n principal, dou` instan]e colaboreaz`, cu pasiune [i inteligen]`, pe acest teren al promov`rii literaturii române, în care „le savoir faire“ presupune deopotriv` r`bdare, tenacitate [i o diploma]ie a infiltr`rii re]elei de pia]` de carte din domeniul „literatur` str`in`“: Institutul Cultural Român împreun` cu centrul Na]ional al C`r]ii (CENNAC), prin programe de sus]inere a traducerilor [i publica]iilor, [i traduc`torii de literatur` român` în francez`. Cei din urm`, reuni]i din 2006 în ATLR (Asocia]ia Traduc`torilor de Literatur` Român`), au reactivat o excelent` vitrin` mediatic` pentru literatura român` tradus` în Fran]a, prin revista online Seine et Danube (http://www.seine-et-danube.com/). Alimentat` constant cu traduceri inedite, autori noi, [tiri

despre ultimele apari]ii, Seine et Danube e un laborator viu [i, în acela[i timp, dovada reconfortant` c` meseria de traduc`tor de literatur` român` se autoirig`, în ciuda vremurilor [i a crizelor de tot felul, prin pasiune. Editorialul ultimului num`r, scris cu sensibilitate de directoarea revistei, traduc`toarea Laure Hinckel, st` sub semnul... seduc]iei. |n materie de traduceri române[ti, nu exist` cuvînt-cheie mai potrivit care s` dea m`sura aspira]iei de a cuceri reduta exclusivist` a mediului literar francez. |n încercarea de a contura o atmosfer`, de a lua pulsul momentului, ancheta de fa]`, realizat` printre editori, traduc`tori, jurnali[ti [i critici, ne pune înainte o imagine... de basm: literatura român` în Fran]a e o frumoas` adormit` care-[i a[teapt` prin]ul salvator. Care, pare-se, niciodat` n-a fost atît de aproape... Dup` efervescen]a din 2005, cînd 12 scriitori români contemporani au fost invita]ii speciali ai evenimentului Les Belles Étrangères, volumele traduse [i publicate în Fran]a în ultimii ani au stîrnit, în general, cronici cel pu]in promi]`toare, dac` nu de-a dreptul entuziaste. Au ap`rut: Mircea C`rt`rescu cu ultimul tom al trilogiei Orbitor (L’Aile tatouée, Denoël, 2009), Dan Lungu cu trei romane (Le paradis des poules, 2005; Je suis une vieille coco!, 2006; Comment oublier une femme, 2010 – toate la editura Jacqueline Chambon, în traducerea fidelei

15


DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

Laure Hinckel), Florina Ilis cu La Croisade des enfants (volum tradus de Marily le Nir la editura Des Syrtes), Florin L`z`rescu cu Notre envoyé special (la aceea[i editur`, în t`lm`cirea Olimpiei Verger), Ana Maria Sandu cu L’Ecorchure (tradus de Fanny Chartres în 2010, la editura Chemin de fer), Gabriela Adame[teanu cu Vienne le jour (la Gallimard, în 2009), sub pana francez` a lui Marily le Nir – neobosit` traduc`toare a lui Norman Manea (L’Enveloppe noire, Seuil, 2009) sau a lui Eugen Uricaru (Ils arrivent, les barbares!, Noir sur Blanc, 2009). Iar cel mai recent volum: Camion bulgare al lui Dumitru }epeneag, tocmai ap`rut la P.O.L. în traducerea lui Nicolas Cavaillès. F`r` s` fie exhaustiv`, trecerea în revist` a ultimelor apari]ii în Fran]a nu poate ocoli domeniul dramaturgiei, productiv [i dinamic cu, spre exemplu, proasp`tul Avanthier, après-demain de Gianina C`rbunariu, în traducerea Mirellei Patureau [i publicat la Espace d’un Instant. |n doar cî]iva ani, buchetul pare consistent, iar critica de specialitate a [tiut s` aleag` pepitele.

nal, acest lucru este indiscutabil. |n privin]a vînz`rilor, asta s-a tradus printr-un un nou tiraj, o campanie de publicitate [i prestigiu. Dar, din p`cate, literatura român` r`mîne un fel de ni[`, [i vînz`rile nu sînt spectaculoase. Totu[i, trebuie s` spun c` premiul a ajutat mult [i pentru presa care înc` nu vorbise de roman. |n cazul Cruciadei..., librarii [i cititorii au fost foarte importan]i [i eficace. Spre exemplu, un singur librar din Vincennes [estul Parisului] a vîndut 150 de exemplare! {i, în definitiv, cred c` o a doua carte a Florinei Ilis va putea fi remarcat` mai u[or, din start.“ – analizeaz` editoarea. |n Magazine littéraire din septembrie 2009, criticul literar Bernard Fauconnier scria despre C`rt`rescu [i Aripa dreapt`, devenit` în traducerea lui Laure Hinckel L’Aile tatouée: „Cu ultimul volum din trilogie – uluitor –, autorul român atinge zenitul literaturii europene.“ Jubila]ia jurnalistului francez în fa]a scriiturii c`rt`resciene se revars` într-o cascad` de epitete – „roman ini]iatic, simbolic, realist, specular, filozofic, poetic“ –, pentru a culmina, clarv`z`tor, cu pariul literar pe care îl inspir` crea]ia lui Mircea C`rt`rescu: „romanul total, romanul monstru, cvasicosmic, r`mîne între arte mijlocul suveran de a rivaliza cu lumea, recompunînd-o: cî]i sînt dispu[i s` ]in` seama de asta, în vremurile derizorii pe care le tr`im?“ Editorul s`u francez, Olivier Rubinstein, director, în epoc`, al editurii Denoël, nu dezminte voca]ia universal` a autorului român, pe care nu ezit` s`-l a[eze printre cei mai importan]i autori din lume: „N-am s` uit niciodat` [ocul pe care l-am avut descoperind, acum deja mult timp, Visul [tradus de Hélène Lenz [i publicat de Climats, în 1992] [i aduc un omagiu prietenului meu Ovidiu Crohm`lniceanu, care m-a f`cut s`-l descop`r pe Mircea C`rt`rescu. Opera lui se înscrie, bineîn]eles, într-o tradi]ie Mittel Europa – Kafka, Broch, Ungar –, dar, ca [i irlandezul Joyce, francezul Proust sau argentinianul Borges, impregna]i de cultura local` [i de societatea epocilor lor, transcende particularismul pentru a ajunge la atemporal [i universal.“ Entuziasmul editorului e condi]ia necesar`, dar nu [i suficient`; priza la public pare s` ]in` [i de alte ingrediente, crede editorul francez: „Carte dup`

|ndep`rtata [i apropiata Românie literar` Despre Cruciada copiilor, tradus` de Marily le Nir [i publicat` de editura Des Syrtes, La matricule des Anges noteaz`: „E un roman care nu te las` indiferent. Prin stil mai întîi, incisiv, t`ios, nelini[titor, [i în acela[i timp impregnat de o tandre]e evident`, împ`nat de aluzii mai mult sau mai pu]in ironice care îl fac [i mai viu, [i mai necru]`tor. E frumos. E puternic. Absolut bulversant.“ |n 2010, volumul a fost de altfel distins cu premiul pentru cea mai bun` carte str`in`, acordat de prestigioasa revist` Courrier international. |n ]ara în care premiile literare sînt o institu]ie sacrosant`, e de presupus c` o astfel de distinc]ie e o locomotiv` nesperat`. Adev`rat [i nu prea – e de p`rere editoarea Florinei Ilis, Olimpia Verger, directoarea editurii Des Syrtes. „Impactul unui premiu literar nu este niciodat` neglijabil, chiar dac` este vorba de un premiu nu foarte cunoscut. |n primul rînd, este vorba de calitatea lui [i, în cazul Courrier internatio-

16


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

DOSAR

carte, opera lui C`rt`rescu î[i întîlne[te publicul, care formeaz` ast`zi un fel de societate secret`. România, atît de apropiat` [i atît de îndep`rtat`, r`mîne totu[i pu]in cunoscut` publicului francez – analizeaz` Olivier Rubinstein. |n afar` de cinematografie, cu opera lui Lucian Pintilie [i Palme d’Or pentru Cristian Mungiu, literatura român` contemporan`, în mod bizar, î[i g`se[te cu greu cititorii în Fran]a.“ Olimpia Verger, editoarea Florinei Ilis [i a lui Florin L`z`rescu, accentueaz` pe necesitatea caracterului insolit al vocilor literare din România pentru ca ele s` aib` [anse în peisajul literar francez: „Cred c` interesul se creeaz` pur [i simplu prin c`r]i bune. Nu cred în fenomenele de mod`, [i nu pentru c` la un moment dat se vorbeste de o anumit` ]ar`, în domeniul literaturii sau al filmelor, tot ceea ce va ap`rea de acolo va fi dintr-odat` acceptat. Cruciada a avut succes pentru c` este o carte extraordinar`. |n acest moment, problema vine, dup` p`rerea mea, din România, unde am impresia c` stilul nu se prea înnoie[te. {i nu doar stilul, ci [i tematica. Deci, în ciuda faptului c` încerc s` g`sesc proiecte in-

teresante, ele nu prea vin, sau nu ajung pîn` la mine.“ – conchide editoarea editurii Des Syrtes. Traduc`torii, primii care se entuziasmeaz` [i primii care încearc` s`-i seduc` pe editori, simt cel mai bine pulsul sau tensiunea dintre cerere [i ofert`. Fanny Chartres, care a tradus-o pe Ana Maria Sandu pentru Chemin de fer, m`rturise[te: „Este dificil s` convingi ast`zi un editor francez s` publice un autor român. Criza [i pu]inele lor cuno[tin]e despre România nu ajut` deloc. Trebuie ca editorul s` aib` un veritabil coup de coeur pentru ceea ce traduc`torul îi propune, cum s-a întîmplat cu L’Écorchure de Ana Maria Sandu sau cu Blues pour chevaux verts de Leti]ia Ilea [volumul va ap`rea în 2012, la editura Le Corridor Bleu]. Am trimis editorilor respectivi cîteva fragmente [i au reac]ionat imediat. Nu-mi venea s` cred. Apoi, e o adev`rat` pl`cere s` lucrezi cu ei, fiindc` pasiunea e comun` [i f`r` pre].“ Marily le Nir confirm`, la rîndul s`u, sentimentul c` editorii francezi manifest` în acest moment destul` rezerv` fa]` de proiectele care vin dinspre România: „Sînt reti-

17


DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

cen]i [i totu[i le propunem lucruri interesante. |n acest moment preg`tesc un dosar despre Radu }uculescu [i unul despre Adina Rosetti. |mpreun` cu prietena mea, Laure Hinckel, ne preg`tim s` traducem Cartea [oaptelor de Varujan Vosganian, iar discu]iile cu editura Jacqueline Chambon sînt destul de avansate în aceast` direc]ie...“ Laure Hinckel descrie dinamica meseriei de traduc`tor de literatur` român` în francez` ca pe o ecua]ie cu multe imponderabile: „Editorii func]ioneaz` mult pe afinit`]i [i coup de coeur, pe ini]iative personale, contacte, întîlniri, totul cu mult` diploma]ie, nu poate fi vorba de un asalt monolitic, de o presiune în bloc. Am înv`]at regula jocului, avem [i pîrghii, sîntem sus]inu]i de Institutul Cultural Român prin

programe adaptate. Dar dac` o carte îi place unui editor francez este pentru con]inutul ei [i nu pentru c` vine din România.“ Impresia general` [i, în acela[i timp, cercul vicios [i p`gubos este c`, în Fran]a, literatura român` e considerat` de ni[`. Laure Hinckel pune degetul pe ran`. „Literatura român` în Fran]a n-a atins înc` masa critic` de publica]ii care s` permit` o con[tientizare a fenomenului literar românesc. E nevoie de mult mai multe traduceri, chiar [i de c`r]i de nivel mediu, care s` asigure aceast` platform` [i s` declan[`m un cerc virtuos.“ Ceea ce s-a întîmplat în Fran]a cu literatura nordic`: complet necunoscut` acum doi-trei ani, dup` traduceri masive de literatur` poli]ist` s-a deschis gustul publicului pentru literatura ]`rilor nordice, iar editurile exploateaz` acum din plin acest filon. Fanny Chartres crede c` obstacolul vine mai curînd din superficialitatea editorilor, dictat` la rîndu-i de mod` [i pia]`. „Editorii francezi sînt lipsi]i de curiozitate. Editorii spanioli, italieni, germani sînt cu mult mai curio[i... E valabil [i pentru literatura francez` în sine, unde avem impresia c` în libr`rii vedem aceia[i [i aceia[i autori. Dac` au dat de un autor care merge, s` spunem Marc Levy, atunci se vor mul]umi s` caute autori în stilul lui Marc Levy (e doar un exemplu, nu am nimic împotriva sa...). Dac` au g`sit un curent literar care merge, spre exemplu autofic]iunea, atunci nu vor publica decît autofic]iune. Pentru domeniul literaturii str`ine e la fel. Cred c` ar trebui mai întîi ca un autor român tradus s` aib` un imens succes în Fran]a [i atunci editorii se vor interesa de to]i ceilal]i autori din ]ara sa. Nu-mi place ideea asta, pentru c` succes nu înseamn` neap`rat calitate, dar asta este situa]ia.“ – conchide Fanny Chartres. |n condi]iile în care editorii francezi sînt rezerva]i, pu]in curio[i, la pînda succesului imediat, într-un mediu literar exclusivist prin defini]ie, fiecare traducere din literatura român` publicat` în Fran]a e o opera]ie de seduc]ie reu[it`. Iar în aer plute[te un fel de a[teptare, o deschidere incert`, promi]`toare totu[i. Editorul Bertrand Py, de la Actes Sud, îmi m`rturisea de curînd: „Seria Lettres roumaines e, ca s` zic a[a, adormit` de ani buni, dar cred c` în-

18


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

DOSAR

tr-una din zile se va trezi...“ Acordarea Premiului Nobel pentru Literatur` unui Mircea C`rt`rescu, spre exemplu (românii fantasmeaz` mult [i legitim în jurul numelui s`u), ar atrage cu siguran]` o avalan[` de cereri de traduceri în francez` din literatura român`... Deocamdat`, promisiunile lui 2012 devin certitudini editoriale datorit` tenacit`]ii [i pasiunii acelora[i cî]iva traduc`tori pe care fort`rea]a mediului literar francez îi exaspereaz` tot atît cît îi [i motiveaz`. Ve[tile bune se numesc: {tefan Ba[tovoi cu Les lapins ne meurent pas, tradus de Laure Hinckel pentru Jacqueline Chambon; Eugen Uricariu cu La Soumission, în traducerea lui Marily le Nir la Éditions Noir sur Blanc, Leti]ia Ilea cu volumul Blues pour chevaux verts, t`lm`cit de Fanny Chartres pentru Le Corridor Bleu, plus un buchet proasp`t de nuvele pe care aceea[i Fanny Chartres le adun` într-un volum colectiv de (bonnes!) Nouvelles de Roumanie, care a sedus editorul L’Atelier du Gué. Sumarul e generos, miza e important`: Gabriela Adame[teanu, „L’Angoisse“ – „Nelini[-

tea“; R`zvan Petrescu, „Photos de mariage“ – „Fotografii de nunt`“; Lucian Dan Teodorovici, „Bien des kilomètres plus tôt“ – „Cu mai mul]i kilometri în urm`“; T.O. Bobe, „La Contorsionniste“ – „Contorsionista“; Florin L`z`rescu, „L’Ours Lili et la Baleine Goliath“ – „Ursoaica Lili [i Balena Goliat“; Ana Maria Sandu, „La Russe du deuxième“ – „Rusoaica de la doi“; Lauren]iu Bratan, „Cri“ – „Strig`t“; Mircea Nedelciu, „L’effet d’écho contrôlé“ – „Efectul de ecou controlat“; Filip Florian, „Les magiciens de l’|le Sylt“ – „Vr`jitoriile din Insula Sylt“; Radu Cosa[u, „Un rameau d’olivier“ – „O ramur` de m`slin“. „Miza este important` pentru c`, pe de o parte, este vorba de a propune cititorilor francezi autori români, mul]i dintre ei necunoscu]i în Fran]a, iar pe de alt` parte, de a-i incita pe editorii francezi s` mearg` mai departe, spre alte c`r]i ale respectivilor autori.“ – tran[eaz` lucid traduc`toarea. Vast [antier, nemiloas` aren` a jocurilor de seduc]ie... n

19


DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

Simona Sora

Anii literaturii române \n Spania |n urm` cu vreo zece ani, cînd i-am luat un interviu lui Joaquín Garrigós, în Dilema, am fost uimit` de dou` lucruri: o dat`, de faptul c` era singurul traduc`tor sistematic din român` în spaniol`; în al doilea rînd, de felul în care Garrigós, lingvist romanic de forma]ie, lipsit cu des`vîr[ire de preten]ii critice sau teoretice, î[i alegea c`r]ile: exclusiv pe criterii de gust personal. Iar c`r]ile care-i pl`ceau apar]ineau, majoritatea, unor scriitori interbelici. |mi amintesc c` am [i protestat u[or la anumite titluri, [i bine am f`cut, pentru c`, resemnat` în fa]a inapeten]ei sale pentru literatura contemporan`, am ajuns s` vorbim [i despre interbelici mai pu]in frecventa]i – Max Blecher printre ei, ale c`rui |ntîmpl`ri în irealitatea imediat` Joaqín Garrigós le-a tradus curînd, prin 2005. Joaquín Garrigós a tradus, într-un r`stimp de doar zece ani, multe dintre c`r]ile lui Mircea Eliade (Domni[oara Christina, Nunt` în cer, {antier, India, Noaptea de Sînziene, Huliganii, Tinere]e f`r` tinere]e, Nou`sprezece trandafiri, Maitreyi, Povestiri fantastice, Jurnal, Jurnalul portughez), Emil Cioran (Amurgul gîndurilor, Cartea am`girilor, |ndreptar p`tima[), Liviu Rebreanu (Ciuleandra), Norman Manea (Plicul negru, |ntoarcerea huliganului), Camil Petrescu (Patul lui Procust), Gabriela Adame[teanu (Diminea]` pierdut`), Max Blecher (|ntîmpl`ri în irealitatea imediat`, Vizuina luminat`), Pericle Martinescu ({apte ani cît [aptezeci), Mihail Sebastian (Jurnal, Ora[ul cu salcîmi) etc. Garrigós face parte dintr-o specie extrem de rar`: spune exact ce crede, traduce în continuare doar ce îi place, rezist` tuturor presiunilor, nu amestec` lucrurile. |nainte de a deveni directorul Institutului Cervantes de la Bucure[ti, puteam conta s` ne fac`

20

radiografii clare ale impoten]ei noastre institu]ionale, ale sindromului „Me[terul Manole“, ale re]elelor bazate pe „prietenism“ [i servicii reciproce, care mineaz` [i azi punctele esen]iale ale „politicilor culturale“ române[ti. Cît a fost într-o pozi]ie oficial`, a t`cut [i a f`cut, adic` a pus um`rul la receptarea lui Blecher în Spania (lansat prin bun`voin]a lui Marcos-Ricardo Baratán, directorul Centrului de Art` Modern`), a lui Norman Manea (|ntoarcerea huliganului a fost aleas` cartea anului 2005 de prestigiosul ziar barcelonez La Vanguardia) [i a multor altora. Acum, revenit în Spania, traduce în continuare [i urm`re[te cu interes literatura român` contemporann`, f`r` a-[i tr`da îns` preferin]a pentru alte vremuri literare. Recent, hispanistul de origine român` Dan Munteanu Colán, traduc`torul lui Lope de Vega, Tirso de Molina, Calderón de la Barca, a publicat la editura Baile del Sol, din Tenerife, o antologie din opera lui George Bacovia intitulat` 40 Poemas. Dup` 1990, Dan Munteanu a mai întocmit [i tradus o antologie de poezie a diasporei române[ti în Spania. Antologia cu pricina îns`, de[i riguros întocmit` [i excelent transpus` în spaniol`, nu a avut ecou în presa sau lumea literar` din Spania: „Criticii din jurul meu s-au manifestat entuziast, recunoscîndu-l pe Bacovia ca pe un mare poet. Dar la nivel global, nu v`d o receptare foarte sus]inut`. Nu am auzit vorbindu-se de autorii români tradu[i în spaniol`, cu excep]ia traducerilor din Mircea Eliade, [i nici nu am v`zut multe cronici la traducerile ap`rute“ – m`rturisea nu de mult Dan Munteanu Colán într-un interviu. Schimbarea de fond a venit doar odat` cu înfiin]area [i cu rodarea de c`tre Institutul Cultural Român, prin Centrul Na]ional al C`r]ii


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

DOSAR

(CENNAC), a unui sistem de sprijinire a traducerilor, [i cu stabilirea unor jurii independente [i (pe cît posibil) obiective, profesioniste [i competente în domeniile vizate. Prin aceste programe [i, mai ales, prin stabilirea unor veritabile rela]ii între cele dou` literaturi s-au tradus, în ultimii ani, foarte multe c`r]i ale unor autori români. De-a lungul întregului an 2011 – „Anul literaturii române în Spania“ –, dar mai ales la Tîrgul LIBER de la Madrid, unde România a fost ]ar` invitat`, acest lucru a fost clar demonstrat. Receptarea literaturii române în mediul iberic este o reu[it` semnificativ`, cel pu]in fa]` de alte zone culturale. |n Spania s-au publicat, în ultimii cinci ani, peste 50 de volume din limba român`, cele mai multe cu ajutorul ICR, altele prin grija traduc`torilor, mul]i dintre ei universitari spanioli, dar [i absolven]i de filologie romanic` pasiona]i de limba român`. |i [tiam pe mul]i dintre ei – din pove[ti, din c`r]i, de pe la alte tîrguri sau de la Institutul Cervantes din Bucure[ti. Recent, la Madrid, în cele dou` s`pt`mîni dedicate României, au fost prezen]i majoritatea, de la Joaquín Garrigós, Ioana Zlotes-

cu, Marian Ochoa de Eribe, Joan Linas, Xavier Montoliu Pauli la C`t`lina Iliescu, Viorica Pâtea sau Alberto Madrona. Au fost, desigur, evoca]i Rafael Pisot [i Cristina Sava care tocmai au publicat, în spaniol`, Craii de Curtea veche de Mateiu Caragiale, Victor Ivanovici care are în lucru Amor intellectualis de Ion Vianu, precum [i Javier Marina, Manuel Lobo Serra, Susana Vásquez Alvear. Ce se traduce actualmente în Spania? Principala tendin]` este aceea de echilibrare a balan]ei, prin mutarea accentului pe opera unor scriitori contemporani. Garrigós tradusese dou` romane de Alexandru Ecovoiu (Saludos [i Cei trei copii Mozart) [i romanul lui Dan Lungu Sînt o bab` comunist`! (Soy un vejestorio comunista!). Universitara basc` din Bilbao, Marian Ochoa de Eribe, lector de limba spaniol` la Universitatea Ovidius din Constan]a mai mul]i ani, a tradus, pentru editura Impedimenta, Nostalgia de Mircea C`rt`rescu, sub titlul El Ruletista, dup` ce, în 2006, De ce iubim femeile ap`ruse la editura Funambulista, în traducerea lui Manuel Lobo Serra, la fel ca primul volum din Or-

21


DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

bitor – Aripa stîng` (2010). Romanul lui Petru Cimpoie[u, Simion Liftnicul, a ap`rut în 2009 la Icaria Editorial, în traducerea lui Francisco Javier Marina Bravo, iar Christina domestica [i vîn`torii de suflete la Mira Editores în 2010, în traducerea lui Francisco Javier Marina. Tot Francisco Javier Marina a tradus cartea de memorii a Lenei Constante, Evadare t`cut`: 3000 de zile singur` în închisorile din România (Bassarai Ediciones) [i Cruciada copiilor de Florina Ilis. |n 2011, editura Acantilado a publicat romanul de debut al lui Filip Florian, Degete mici (în traducerea lui Joan Llinàs), dup` ce anterior publicase M`nu[ile ro[ii de Eginald Schlattner, iar Editorial Foca – N`scut în URSS de Vasile Ernu (traducere de Corina Tulbure). Prozele scurte ale lui R`zvan Petrescu din Mici schimb`ri de atitudine au ap`rut la editura barcelonez` El Nadir, în traducerea cuplului Rafael Pisot-Cristina Sava, [i au avut o primire de pres` cald` (am citit cel pu]in dou` recenzii ale volumului, ceea ce, pentru o carte româneasc`, e deja excelent).

|n afar` de memorii \ns`, din literatura postbelic` de dinainte de 1989 s-a tradus înc` pu]in în spaniol`, poate din pricina unei prejudec`]i care la spanioli circul` mai abitir decît în alte locuri: aceea a Siberiei spiritului „sub comunism“. Aceast` prejudecat` nu poate fi îns` demontat` decît cu c`r]ile pe mas`, punînd la dispozi]ia traduc`torilor str`ini studii inteligente despre acea perioad`, discutînd, traducînd, tatonînd. Am v`zut luna trecut` la Madrid, în minunatul stand românesc pe tema „c`r]ii care zboar`“ (datorat arhitec]ilor {erban Sturza [i Pierre Bortnowski), Diminea]` pierdut` de Gabriela Adame[teanu, Proiecte de trecut de Ana Blandiana, Regreso del exilio de Denisa Com`nescu (o edi]ie bilingv` de poeme) sau {ase maladii ale spiritului contemporan de Constantin Noica – din perioada amintit`. Mai exist` înc` cel pu]in 20 de titluri interesante din aceast` perioad`, asta la o privire rapid`, adaptat` gusturilor, preferin]elor [i solicit`rilor de pîn` acum ale traduc`torilor, editorilor [i cititorilor din Spania. E cineva interesat de aceast` list`? n

22


DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

Marius Chivu

Yes, we write! |n ultimii cinci ani, Europa a tradus mult din literatura român`, suficient pentru a afirma, cum am f`cut-o [i în alt loc, c` niciodat` literatura noastr` n-a cunoscut o mai bun` expunere occidental`. Motivele sînt mai multe, dar, în principal, este vorba de eforturile institu]ionale sus]inute (în principal de Institutul Cultural Român, prin Centrul Na]ional al C`r]ii, [i Editura Polirom, vezi proiectul www.romanianwriters.ro), de o conjunctur` cultural-politic` favorabil` creat` de intrarea României în UE, de traducerile masive, premiile [i succesele interna]ionale individuale ale unor scriitori precum Herta Müller, Norman Manea, Andrei Codrescu, Mircea C`rt`rescu, Gabriela Melinescu, Gabriela Adame[teanu, Dan Lungu sau Filip Florian (pentru a nu-i numi decît pe ace[tia), de dinamica bun` a ceea ce înc` numim tinerii scriitori, care public` constant [i se implic` în procesul de promovare, uneori [i de traducere, a propriilor c`r]i, dar [i de eforturile personale ale noii genera]ii de traduc`tori care fac treaba agen]ilor literari pe care înc` nu-i avem. Nu e deloc exclus ca succesul noului val de regizori s` fi reprezentat un serios imbold pentru cre[terea interesului în ace[ti ultimi ani în care literatura român` s-a conturat deja pe harta cultural` de limb` englez`. Exist` deja un num`r consistent de traduceri în limba englez` [i tot mai multe pe pia]a american` unde, pîn` de curînd, literatura român` contemporan` era aproape, dac` nu chiar complet inexistent`. |n ultimii cî]iva ani s-au tradus c`r]ile lui Mircea C`rt`rescu [i Dumitru }epeneag, Kyra Kyralina de Panait Istrati, Diminea]` pierdut` de Gabriela Adame[teanu, Degete mici [i Zilele Regelui de Filip Florian, Caravana cinematografic` de Ioan Gro[an, Venea din timpul diez de Bogdan Suceav` sau Circul nostru v` prezint`: de Lucian Dan Teo-

dorovici, alte traduceri intrînd pe pia]a american` prin intermediul editurilor universitare britanice (în special University of Plymouth Press) care, prin programele de traduceri ale Institutului Cultural Român, „TPS“ [i „20 de autori“, derulate prin Centrul Na]ional al C`r]ii (www.cennac.ro), au publicat nu doar clasici precum M. Blecher cu |ntîmpl`ri din irealitatea imediat` [i Constantin Noica cu {ase maladii ale spiritului contemporan [i cu Devenirea întru fiin]`, dar [i autori contemporani dintre cei mai diver[i: esei[ti (Stelian T`nase, C`t`lin Avramescu, Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu), dramaturgi (Daniel B`nulescu), poe]i (M. Iv`nescu, Ioan Es. Pop, Liliana Ursu) [i prozatori (Filip Florian, Matei Florian, Ioan Gro[an, Dumitru }epeneag). Dac` edi]ia de anul trecut a celebrei antologii Best European Fiction (editat` de Aleksandar Hemon [i prefa]at` de Zadie Smith) îl avea, printre cei 35 de scriitori din toat` Europa, pe Cosmin Manolache, edi]ia de anul acesta (îngrijit` de acela[i Aleksandar Hemon [i prefa]at` de Colum McCann) i-a antologat pe Lucian Dan Teodorovici [i pe „moldoveanul“ Iulian Ciocan. Recenziile dedicate antologiei în The New York Times, The Guardian, Times Literary Supplement sau Time Magazine ([i pe care le pute]i g`si u[or pe Internet) au remarcat de fiecare dat` contribu]ia „româneasc`“, atr`gînd aten]ia asupra poten]ialului literar de aici, înc` nedescoperit. Un alt mare pas a fost f`cut anul trecut de prestigioasa publica]ie trimestrial` american` The Review of Contemporary Fiction (vol. XXX, Writing from postcommunist Romania, Dalkey Archive Press, 2010) care a dedicat un num`r întreg fic]iunii din România postcomunist`, edi]ie îngrijit` de Ehren Schimmel, el însu[i scriitor [i traduc`tor. {aptesprezece scrii-

23


DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

tori români au fost prezen]i cu cîte o povestire în acel num`r special (Ana Blandiana, Norman Manea, Bogdan Suceav`, R`zvan Petrescu, Gabriela Adame[teanu, Florin L`z`rescu, Caius Dobrescu, Mircea C`rt`rescu, Marius Oprea, Dumitru }epeneag, Adriana Bittel, Adrian Sângeorzan, Alexandru Vlad, Andrei Codrescu, Dan Lungu, Adrian O]oiu [i Ioana Morpurgo), num`r care a deschis apoi calea unor traduceri individuale, unele deja realizate [i men]ionate mai sus, altele în preg`tire (mai multe detalii g`si]i la www.dalkeyarchive.com). Cele mai recente proiecte americane de literatur` româneasc` sînt antologia de poezie Of Gentle Wolves: An Anthology of Romanian Poetry (Calypso Editions, 2011), coordonat` [i tradus` de poetul Martin Woodside, care îi cuprinde pe poe]ii Constantin Acosmei, Ana Blandiana, Nicolae Coande, Dan Coman, Gabriel Decuble, Leonid Dimov, Angela Marinescu, Ioan Moldovan, Gellu Naum, O. Nimigean, Marin Sorescu, Robert {erban, Chris T`n`sescu [i Radu Vancu, dar, mai ales, substan]iala antologie Romanian writers on writing (Trinity University Press, 2011), editat` de Norman Manea

[i de Sanda Cordo[, într-o colec]ie universitar` texan` renumit`, ini]iat` în 2007 [i unde, pîn` acum, au mai ap`rut asemenea titluri dedicate scriitorilor mexicani, evrei, chinezi, polonezi, irlandezi [i americani de secol 19. Antologia dedicat` scriitorilor români re]ine nu mai pu]in de 80 de autori, de la Eminescu la Ana Maria Sandu, prozatori [i poe]i care au scris [i scriu în limba român`, [i ar fi meschin s` cau]i nume care lipsesc [i care ar fi putut foarte bine s` se reg`seasc` în aceast` reprezentativ`, dar fatalmente incomplet` panoram`. Imaginea de ansamblu este oricum spectaculoas` [i cople[itoare, nu doar prin cantitate, cît mai ales prin varietatea textelor (unele chiar inedite): fragmente de proz`, de jurnal [i de coresponden]`, poeme [i eseuri care se întind, a[adar, din secolul 19 pîn` în prezent. Selec]ia foarte reu[it` a autorilor [i a textelor este contextualizat` de o concis`, dar onest`, exact` [i l`muritoare introducere semnat` de Sanda Cordo[, care reu[e[te performan]a de a scana [i comprima aproape trei secole de literatur` român` întoars` asupra propriei identit`]i [i a propriei existen]e: de la începuturile con[tiin]ei na]ional-artistice pa[optiste, prin efervescen]a estetic-ideologic` din interbelic, apoi prin vicioasa propagand` [i cenzur` a realismului comunist, pîn` la momentul postdecembrist [i deceniile care au urmat. Un proiect recent, independent, datorat Romanian Crime Writers Club, este antologia Romania Noir. An anthology of mystery & thriller short stories (Crime Scene Publishing House, 2011) care este, în acela[i timp, [i prima antologie româneasc` de gen, reunind 12 autori din genera]ii diferite: Alexandru Arion, George Arion, Ivona Boitan, Renata Carageani, Bogdan Hrib, VT Morogan, Andra Pavel, Mircea Pric`jan, Monica Ramirez, Bogdan Teodorescu, Stelian }urlea [i Lucia Verona. Din ini]iative independente, dar mai ales institu]ionale, cu autori clasici sau, poate, doar la mod`, din genuri diferite, cu titluri atractive comercial sau doar academic, literatura român` exist` acum [i în spa]iul cultural de limb` englez`. Intrarea a fost f`cut`, r`mîne acum de v`zut [i ce reprezenta]ie vom putea sus]ine. n

24


DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

Matei Martin

Limba german` nu iart` nimic… De cît`va vreme, literaturile din Estul Europei [i-au f`cut intrarea pe pia]a de carte din Vest. E un fenomen recent: pîn` nu de mult, în libr`riile din Paris, din Roma [i chiar din Berlin, abia dac` g`seai vreo traducere a unei c`r]i recente din ]`rile foste comuniste (exceptîndu-i, desigur, pe disiden]ii cunoscu]i: Adam Michnik, Václav Havel [i al]i cî]iva clasici-contemporani). Statistic [i calitativ, spa]iul cultural german a contribuit, mai mult decît oricare altul, la promovarea literaturii române contemporane. Nu e doar o chestiune de conjunctur`. Deschiderea spre Est ]ine chiar de substan]a din care e alc`tuit` aceast` cultur`. Dac` autorii români sînt ast`zi prezen]i în libr`riile germanilor [i în con[tiin]a lor public`, acest lucru nu ]ine doar de politicile culturale locale sau de diploma]ia cultural` româneasc`, ci, înainte de toate, de specificul cultural german. Ce anume stîrne[te interesul vesticilor pentru literatura român` con-

temporan`? Probabil tocmai includerea României în ceea ce se nume[te, generic, Vest, adic` în Uniunea European`. Europenii „vechi“ vor s` vad` cum st` treaba cu „noii“ europeni. Edi]ia 2008 a Tîrgului de Carte de la Frankfurt a confirmat aceast` deschidere. |n ultimii ani, Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii [i, nu în ultimul rînd, editurile au promovat masiv literatura contemporan`. |ntîmpl`tor sau nu, au mizat pe proza contemporan` [i (mai ales) pe autorii care-[i povestesc via]a sub comunism. Strategia – dac` a fost, într-adev`r, o strategie – a dat roade. „A fost prima dat` cînd editorii str`ini i-au c`utat pe scriitorii români“, spunea atunci Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom. |n Occident se caut` proz` contemporan`: Degete mici de Filip Florian, Orbitor de Mircea C`rt`rescu, Trimisul nostru special de Florin L`z`rescu, Raiul g`inilor de Dan Lungu etc. „Din literatur` am aflat cel mai mult despre

25


DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

comunismul românesc. Fic]iunea spune mai mult decît poate spune o carte de istorie sau de sociologie“ – e de p`rere Alistair Ian Blyth, traduc`tor în limba englez` a numeroase c`r]i române[ti. |ntr-adev`r, literatura e o foarte eficient` metod` de reciclare a trecutului. |n absen]a unor politici sau institu]ii care s` se ocupe explicit de gestiunea memoriei comunismului, literatura joac`, mai peste tot în fostul bloc socialist, rolul de ameliorator de memorie. {i e un remediu necesar. Un studiu realizat acum cî]iva ani de Universitatea Liber` Berlin i-a pus pe jar pe profesorii care coordoneaz` programa [colar`: 600 din cei 750 de elevi de clasa a X-a [i a XI-a chestiona]i spun c` nu [tiu mai nimic despre fosta RDG; mul]i dintre ei nu au auzit nici m`car de Zidul care împ`r]ea ora[ul Berlin; peste 10% cred c` Helmut Kohl a condus RDG dup` 1989; asta nu e tot: mul]i elevi nu au putut s` explice care e diferen]a dintre democra]ie [i dictatur`. Jörg Magenau – cunoscut critic literar german din genera]ia post-1989 – crede c` de vin` nu ar fi atît programa [colar`, cît autorit`]ile locale, care au f`cut totul pentru a elimina urmele fostei RDG din spa]iul public: str`zile care purtau numele p`rin]ilor fondatori ai comunismului au fost redenumite, statuile au fost d`rîmate de pe soclurile lor, fostul Zid a fost distrus [i, ceva mai recent, chiar [i fostul Palat al Republicii a fost dinamitat. Pe str`zi, aproape nimic nu mai aminte[te de acele vremuri, RDG s-a retras în manualele de istorie. |ns` nu la manualele de istorie îi trimite Jörg Magenau pe tinerii ignoran]i, ci la literatura contemporan`: în Germania ultimilor 10-12 ani, s-a scris enorm despre trecutul recent. A fost o miz` uria[` pentru reconcilierea cu trecutul [i pentru unitatea Germaniei. Existen]a unei literaturi germane con[tiente [i preocupate de aceast` redescoperire a trecutului recent constituie un bun prilej de afirmare pentru autorii români preocupa]i de incursiuni sociologico-literare. Nu e o întîmplare faptul c` mai ales acest gen de literatur` a stîrnit interesul în Germania [i apoi, in extenso, în spa]iul de limb` german`. Mai ales de cînd „ostalgia“ a devenit o tendin]` clar`, pove[tile personale din vremea comunismului au în-

ceput s` aib` c`utare în Vest. Fic]ionalizat, comunismul devine un peisaj mitologic populat de figuri ciudate. Jörg Magenau crede c`, în mod normal, ar trebui s` dureze 200, poate chiar 300 de ani pîn` cînd istoriile se „coc“ [i devin legende. „|ns` istoria comunismului s-a maturat mult mai repede.“ Pentru c` oamenii din fostele ]`ri socialiste au între]inut rela]ii mitologizate cu statul [i liderii politici. Realitatea în care tr`iau era atît de fragil` încît aveau nevoie de proptele. Probabil c` tocmai de aceea e [i a[a de interesant` literatura din aceast` zon`: pentru c` încearc` s` clatine articula]iile acestui sistem de mituri. Comunismul e în primul rînd o istorie personal`, [i de aceea majoritatea romanelor sînt autobiografice. |n Germania, în special, exist` deci o deschidere pentru literaturile din Est. Deschidere prefa]at` cumva de succesul unor c`r]i scrise de autori imigra]i, în principal de origine rus`/sovietic`. Russendisko de Wladimir Kaminer, ap`rut` în 2000, a devenit foarte repede o carte-cult, deschizînd o poart` de consacrare pentru numero[i al]i autori ex-sovietici (Iuri Andruhovici, Vladimir Sorokin) sau din fostele ]`ri comuniste. |n ceea ce prive[te literatura român`, dac` n-ar fi existat mai întîi un Attila Bartis (scriitor de limb` maghiar` n`scut la Tîrgu Mure[), dac` volumele sale nu ar fi fost traduse [i promovate cu succes de Suhrkamp, probabil c` nici romanul Degete mici al lui Filip Florian nu ar fi ajuns atît de repede în portofoliul aceleia[i edituri (dup` cum reiese dintr-un interviu cu Katarina Raabe, lector pentru literaturile est-europene al editurii Suhrkamp).

26

O platform` de promovare pentru literaturile din Est Pe de alt` parte, etnicii germani din Est, stabili]i în Germania înainte de sau imediat dup` 1989, au reprezentat o [ans` în plus: c`r]ile lor, care evoc` adesea foarte detaliat epoca totalitarist-comunist`, au stîrnit interesul germanilor de a descoperi [i alte experien]e, similare [i în acela[i timp diferite. |n plus, mul]i dintre ei, scriitori recunoscu]i, consacra]i, au avut nu doar bun`voin]a, ci [i pîrghiile informale ori institu]ionale de a promova autori valoro[i înc` ne-


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

DOSAR

cunoscu]i – Oskar Pastior, Herta Müller, Ernest Wichner [i al]ii conteaz` nu doar ca traduc`tori, ci [i, în primul rînd, ca promotori ai literaturii române. Limba german` – mai ales limba german` – e o platform` extraordinar` de promovare pentru literaturile din Est. |n primul r\nd pentru c` sistemul editorial din Germania (dar [i din Austria sau Elve]ia) este extrem de deschis importurilor de orice fel. Nic`ieri în Europa occidental` nu se traduce mai mult decît în Germania – o ]ar` care scap` ([i) în acest fel de „provincialismul culturilor mari“, a c`ror ignoran]` narcisist` le izoleaz`. Nu e doar un specific cultural – aceast` deschidere ]ine ([i) de propriet`]ile limbii, crede traduc`torul Georg Aescht, care a participat, recent, la Festivalul de Literatur` Român` de la Viena: „Limba german` nu iart` nimic. E o limb` în care pîn` [i gre[elile de gîndire î[i dau arama pe fa]`. |n limba german` nici nu po]i traduce gre[it, pentru c` limba ]i-o interzice. Or, o literatur` atît de con[tient` cum este cea român` trebuie tradus` cît se poate de disciplinat, de exigent, de sever – iar germana se preteaz` la asta.“

|n fine, Germania a contribuit inclusiv la produc]ia literar` autohton`. Prin re]eaua extins` de institu]ii [i linii de finan]are (burse) acordate în primul rînd autorilor din Est, comunit`]ile germane (c`ci, de cele mai multe ori, e vorba de ini]iative locale) au sus]inut zeci de apari]ii editoriale române[ti. Cele cîteva Literaturhäuser, Literarisches Collocquium Berlin, Akademie Schloss Solitude, Deutscher Akademischer Austauschdienst etc. au contribuit decisiv nu doar la promovarea autorilor stipendia]i, ci chiar, în unele cazuri, la supravie]uirea lor, ca scriitori, într-o perioad` dificil`, plin` de constrîngeri, în care pîn` [i cei mai tenaci ar fi putut fi tenta]i (nevoi]i) s` se lase de scris: Mircea C`rt`rescu (Orbitor, aripa dreapt`), Cezar Paul-B`descu (Lumin]a, mon amour), Nora Iuga (Berlinul meu e un monolog), Dan Coman (Irezistibil), dar [i Daniel Vighi, T.O. Bobe, Filip Florian, Matei Florian, Dan Sociu, Teodor Dun` [i mul]i al]ii... n (în mod ideal, acest dosar va continua, urm`rind [i alte spa]ii culturale în care apar traduceri din literatura român`)

27


RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

L I T E R AT U R ~

rieze perspectivele (scrie inclusiv din perspectiva iubitului Norei, Mircea – posibilul „Don Juan“?), autoarea e furat` de [uvoiul delirant de fantasme, flash-uri [i scene de via]` hiperrealiste, descompuse brownian; „autenticitatea“ psihico-corporal` cap`t` astfel un caracter inform, aluvionar [i incontinent, despre care nu putem spune nici m`car c` are „incoeren]a vie]ii înse[i“. Pagini de o concrete]e tentacular`, h`mesite de înregistrarea materialit`]ii cotidiene [i seduse de volupt`]ile argotice ale limbajelor plebee stau al`turi de bufeuri sentimentaloid-adolescentine, cu trimiteri culturale stîngace („grea]a sartrian`“ etc.). Pregnante sînt, în schimb, infrarealismul amintirilor „copil`re[ti“, de familie [i [colare, poezia crepuscular`, cu iriz`ri retro, a mor]ii [i descompunerii provinciale (dar [i a intimit`]ii aferente), visele suprarealiste [i halucina]iile secretate morbid de ]esuturile [i dorin]ele corpului, ori luminate de intui]ii psihedelice. Dora Deniforescu are o bun` intui]ie a amoralismului sexual, colc`itor [i promiscuu, propriu feminit`]ii „în floare“ [i pe care Nora (într-un mod oarecum asem`n`tor eroinei din Pupa russa) îl experimenteaz` în trans`, în vis [i în real: de la febra unui lesbianism precoce la c`ut`rile erotice ale tinere]ii de student` c`minist` la Bra[ov. Ea are, de asemenea, antene fine pentru intimitatea „dejec]ional`“ a feminit`]ii alterate, rudimentare, dezv`luite cu o indiferen]` brutal` din care nu lipsesc totu[i empatia tandr` [i ata[amentul fa]` de lumea m`runt` (bunicii, rudele, vecinii, tovar`[ii de joac` [.a.). Cînd exploreaz` îns` maturitatea „bolnav`“ a Norei, totul degenereaz` într-un amestec confuz de cruzimi sexuale stridente [i kitsch melodramatic. Sigur, tenta]ia comentatorilor de a stabili conexiuni cu alte scriitoare – de la „scriitura isteric`“ a Aglajei Veteranyi (semnalat` de Al. Mu[ina) la Sânziana Pop sau Simona Popescu (indicate de Dan C. Mih`ilescu), la Hortensia sau, de ce nu, uitata Sorana Gurian – e mare. Dar, pentru ca Dora Deniforescu s` conteze realmente ca prozatoare, trebuie s`-[i cultive rigoarea [i discern`mîntul autocritic. Talent [i vitalitate artistic` are din plin. n

Infrafeminit`]i de dragoste [i suferin]` Dora Deniforescu Cercuri de frig Editura Tracus Arte, 2011

25 lei

|n 2003, numele Dorei Deniforescu fusese deja remarcat de comentatori între prezen]ele – 23 la num`r – ale antologiei de proz` Junii... din Bra[ov, alc`tuit` de Gheorghe Cr`ciun, Alexandru Mu[ina [i Caius Dobrescu. |ntre timp, unii juni protagoni[ti de atunci au debutat editorial, mai mult sau mai pu]in conving`tor, al]ii (precum {tefania Mihalache) au scos [i alte volume de proz`, a[a încît romanul Cercuri de frig poate p`rea un debut întîrziat. Din p`cate, nu [i unul suficient de matur, de[i autoarea are feeling-ul poetic cel mai puternic dintre „juni[ti“ [i cea mai puternic` personalitate stilistic`. Nara]iunea de fa]` e un flux autenticist, intens fantasmatic, poematic [i hipersenzorial, „de dragoste [i suferin]`“, în care cele cîteva elemente de compozi]ie se topesc precum zah`rul în ceai: urmînd capriciile memoriei involuntare, paginile capteaz` discontinuu, în secven]e scurte sau mai ample, ipostaze ale eroinei – alter ego-ul Nora – la diferite vîrste, cu reminiscen]e blecheriene dintr-o copil`rie petrecut` la Tecuci (ora[ul Hortensiei Papadat-Bengescu...), într-o provincie am`rît`, domestic` [i într-o [coal` cu profesori deforma]i [i elevi chinui]i de febra puberal` a hormonilor. |n alt plan – o tinere]e chinuit` de o sexualitate haotic`, exasperat`, [i de o tuberculoz` pulmonar` ce sap` în real caverne halucinatorii. Invoca]iile c`tre un iubit himeric – remake-uri dup` Lui Don Juan în eternitate îi scrie Bianca Porporata – sînt nefericite: preluînd ce e mai perisabil din textul d’annunzian al Hortensiei, invoca]iile Norei v`desc doar exaltare liricoid`, f`r` necesara distan]` auctorial`. |ncercînd, ce-i drept, s` va-

28

Paul Cernat


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

L I T E R AT U R ~

Odiseea american` Chuck Palahniuk Pygmy Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

De[i a scris zece romane pîn` în prezent, prozatorul american Chuck Palahniuk r`mîne cunoscut mai ales prin morbida poveste din Fight Club (1996), ecranizat`, cu imens succes, la doar trei ani de la apari]ia sa editorial` (în rolurile principale: Brad Pitt [i Edward Norton). Acolo se creiona, cu o subtil` strategie a suspansului, complicata ]es`tur` psihologic` a unui caz de narator dedublat schizofrenic. |n Pygmy – romanul din 2009, tradus remarcabil în român` de Ioana Filat (avînd în vedere rigorile stilistice impuse de autor, rigori asupra c`rora voi reveni ceva mai jos!) –, într-un registru tipologic diferit, se reia tema individului singular, ultimativ „corupt“ de o lume pe care, aparent, o detest`, neîn]elegînd-o. Protagonist e aici Agentul nr. 67, un spion de 13 ani dintr-o ]ar` totalitar` (nenumit`) – un melanj bizar de sistem dictatorial nord-coreean cu ideologie de sorginte comunist` [i cu exotice convingeri naziste –, descins în SUA, al`turi de al]i colegi puberi, ca parte a unui program de schimburi educa]ionale. Nimeni nu b`nuie[te c` grupusculul de adolescen]i urm`re[te, de fapt, distrugerea Americii prin ac]iunea (secret`) numit` „Opera]iunea Dezastrul“. Se [tie numai c` tinerii vor tr`i în familii de yankei [i c`, teoretic, vor duce via]a unor elevi obi[nui]i de peste Ocean. Romanul const` într-o serie de rapoarte (cu con]inut clasificat) scrise de Agentul nr. 67 (supranumit „Pygmy“). Toate sînt redactate într-o englez` stricat` (Engrish, cum o „boteaz`“ însu[i naratorul), încifrat` [i colorat` cu figuri de stil nea[teptate (de unde [i meritul incontestabil al traduc`toarei). Simpla men]ionare a „poreclelor“ date membrilor familiei-gazd` ne edi-

RECENZII fic` asupra „disponibilit`]ilor“ lingvistice ale tîn`rului spion: Pig Dog Brother („Frate Porc Cîine“), Cat Sister („Sor` Pisic`“), Cow Father („Tat` Vac` Mare“), Chicken Mother („Mam` G`in` Chiorît`“). Ciud`]enia viziunilor lui Pygmy trebuie legat` necondi]ionat de ura lui pentru capitalism – în varianta aprig` a consumismului american. Micul spion este dedicat „cauzei“ (fie ea ro[ie sau verde!), în idealul c`reia s-a format, preg`tind, cu migal`, lovitura de gra]ie pentru întregul mecanism liberal. De altfel, naratorul citeaz`, cu o competen]` dezarmant`, din marii dictatori ai istoriei, avînd, se pare, un traseu politic [i cultural foarte bine trasat în ni[ele con[tiin]ei. Satira lui Palahniuk are o dubl` func]ionalitate. Pe de o parte, scriitorul ironizeaz` societatea american` contemporan`, cu feti[urile, stereotipurile, compulsiile [i abera]iile ei. Pygmy, în ciuda rudimentelor sale intelectual-comportamentale, le surprinde pe toate cu neb`nuit` acuitate. Pe de alt` parte îns`, indirect, autorul ridiculizeaz` totalitarismele de orice fel, sugerînd, în ultim` instan]`, c` democra]ia, chiar viciat` moral, constituie deocamdat` cea mai bun` dintre lumile experimentate plenar de c`tre umanitate. Aceasta e marea lec]ie înv`]at` de Pygmy în America. Libertatea de a alege (fie [i gre[it!) devine treptat, pentru el, valoarea suprem` a existen]ei, în fa]a c`reia cli[eele triumfaliste, transmise prin ideile primite de-a gata, p`lesc în mod inevitabil. Ca atare, ironic, în final, Agentul nr. 67 î[i schimb` perspectiva despre via]` într-o manier` radical`, optînd (întîia dat`, liber) pentru modelul american. Salveaz`, de unul singur, Lumea Nou` de la „Opera]iunea Dezastrul“, consemnînd, sec, sfîr[itul vie]ii lui de spion: „Rog localiza]i dinte molar [...] extras din gur` agent eu cu ocazie vizitare doctor din]i State Unite. Molar con]inînd gol umplut cu cianur` mortal` nu mai trebuie la nimic agent eu. Aici începe via]` nou` agent eu.“ {i o istorie nou`, am putea spune, proiectînd romanul lui Palahniuk pe fundalul transform`rilor mentalitare mondiale din ultimele dou` decenii. n Codrin Liviu Cu]itaru

29

22,95 lei traducere din limba englez` [i note de Ioana Filat


RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

L I T E R AT U R ~

transportul individual de persoane. {eful s`u, interlopul Frank Minna, l-a cules din orfelinatul St. Vincent pe cînd era un copil. Al`turi de înc` trei colegi, Lionel cre[te în slujba [i sub ocrotirea lui Frank. |[i zic, modest, „oamenii lui Minna“, [i nu pun prea multe întreb`ri privitoare la scopul sau consecin]ele activit`]ilor desf`[urate prin cartier. Dar Lionel sufer` de sindromul Tourette. Are ticuri, subvocalizeaz`, latr`, multiplic` în oglind` gesturile interlocutorilor, îi bate pe poli]i[ti pe um`r [i pe mafio]i pe cre[tet, ecolaliile sale ropotesc. „A free human freak show.“ Verific` tot, dovedind inutil` pînda celorlal]i, num`r` incontrolabil, deschide [i închide torpedoul ma[inii pîn` ce anxietatea i se domole[te. Niciodat` tulbur`rile obsesiv-compulsive n-au ar`tat a[a de cool. Dup` ce Frank este asasinat, iar prietenii din copil`rie nu mai prezint` încredere, Lionel r`mîne singur într-un „ora[ tourettic“. Considerat inofensiv de adversari, care nu-[i dau seama c` ]icnitul private eye s-a transformat în vigilante, el va face singur dreptate. Deliberat schematice, aidoma f`pturilor din benzile desenate (cartea constituie un deliciu gra]ie referin]elor la supereroi, muzic`, filme – [i nu m-a[ fi gîndit s` v`d în Chaplin, la banda din Modern Times, o posibil` versiune tourettic`), personajele secundare î[i îndeplinesc rolul admirabil. Fetele sînt sexy, incendiaz` imagina]ia (pe a mea, cel pu]in), r`ii sînt chiar nasoli, îi vrei neap`rat ]epeni (mae[tri zen psihotici, un uria[ dependent de fructele kumquat, mobsters pr`fui]i cu nume de b`uturi, Matricardi [i Rockaforte). O urm`rire cu ma[ini prin traficul aglomerat deschide cartea. Alta, nu mai pu]in palpitant`, o închide. Cite[ti ap`sînd pedale. Preiei ticuri. Greutatea romanului st` îns` pe umerii masivi ai lui Lionel Essrog, personaj profund uman, deloc unidimensional. |ntregii aventuri i se adaug` note speciale prin evocarea nostalgic` a cartierului Brooklyn. Lethem preface intriga poli]ist` în elegie metropolitan`. Am doar cîteva re]ineri fa]` de traducere (e imposibil s` echivalezi f`r` pierderi argoul [i vocabularul tr`snit), dar nu scot revolverul. Poate data viitoare. Ham-ham! n

Ora[ul tourettic Jonathan Lethem Orfani în Brooklyn Editura Leda, 2011

39,90 lei traducere din limba englez` [i note de Irina Negrea

Stilist exigent îndr`gostit de cromatica [i zgomotul culturii pop, c`reia îi cunoa[te toate secretele [i numele rostite cu venera]ie în underground, vizionar îndr`zne], capabil s`-l elogieze subtil pe Philip K. Dick [i s`-i îngrijeasc` maestrului romanele publicate în „Library of America“, rapsod al Brooklyn-ului mai tandru [i incomparabil mai nostim decît afectatul Paul Auster (citi]i The Fortress of Solitude, uita]i trilogia [i restul), Jonathan Lethem rescrie fascinant, dup` bunul s`u plac, subgenurile ce i-au încîntat copil`ria. Cunoscut ca autor de science fiction (de[i scrierile lui, tocmai prin subminarea inteligent` a conven]iilor acceptate de fani, se las` greu etichetate), prozatorul newyorkez r`mîne, din p`cate, subevaluat. Dac` romanul de debut, Gun, with Occasional Music (1994), testa distopic limitele genului hard-boiled, în Motherless Brooklyn, ap`rut cinci ani mai tîrziu, Lethem imagineaz` din nou o situa]ie care i-ar fi f`cut f`r` îndoial` pe domnii Dashiell Hammett [i Raymond Chandler s`-[i scoat` p`l`ria, renun]înd îns` la dimensiunea SF. |ntunecata epoc` Reagan [i începutul anilor ’90 îi ofer` cadrul perfect pentru o poveste nebun`. Aidoma eroilor lui Thomas Pynchon (alt` influen]` puternic`, superb asimilat`), personajele lui Lethem sînt oameni simpli – e drept, cam bizari –, confrunta]i cu situa]ii-limit` într-o Americ` pitoreasc` [i feroce. Protagonistul din Motherless Brooklyn nu face excep]ie. Lionel Essrog, o matahal` înduio[`toare, reprezint` L&L Car Service, deopotriv` agen]ie de detectivi particulari [i firm` de limuzine pentru

30

Alexandru Budac


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

L I T E R AT U R ~

Tabuurile singur`t`]ii Nicole Krauss Un b`rbat intr` în camer` Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2011

Un b`rbat intr` în camer`, debutul ca romancier` al lui Nicole Krauss – o scriitoare cu o cot` sigur` deja, în New York [i nu numai –, e o carte stranie, care propune, dincolo de poveste, o medita]ie pe marginea unor lucruri grele, nelini[titoare, ultime: singur`tatea, memoria [i rolul lor în defini]ia noastr` ca indivizi cu con[tiin]`. Trama e una abrupt` [i simpl`: un b`rbat e g`sit în de[ert, în apropiere de Las Vegas, cu min]ile r`t`cite; i se descoper` o tumoare cerebral`, e operat [i, în urma interven]iei, nu-[i mai aminte[te decît scene de pîn` la 12 ani. Pierduse, practic, 24 de ani de amintiri (cam cum i se întîmpl` [i lui Matei Brunul, personajul ultimului roman al lui Lucian Dan Teodorovici). Afl`m c` b`rbatul e identificat ca Samson Green: un str`lucit profesor de literatur` de la Universitatea Columbia, c`s`torit cu Anna, o femeie pe care se presupune c` o iubise, un universitar relaxat, care tr`ia înconjurat de prieteni [i de rafturile de c`r]i dintr-un cochet apartament din New York. Trezit într-o via]` din care nu mai recunoa[te nimic [i obosit s` ruleze acelea[i crîmpeie de amintiri de cînd era copil, Samson ia o hot`rîre radical`: î[i d` acceptul s` fie inclus într-un experiment de cercetare, condus de un anume doctor Ray, care investigheaz` posibilitatea transferului de amintiri. |ntregul episod are o acoperire la nivel mai profund, pentru c` motiva]iile, argumentate în spa]ii ample din carte, ajung s` trimit` la chestiuni fundamentale pen-

RECENZII tru rela]iile dintre individ [i semenii lui: empatia, posibilitatea comunic`rii sau, dimpotriv`, tragismul imposibilit`]ii acestor lucruri. Cele mai intense pagini ale romanului sînt tocmai acestea, cele în care Nicole Krauss pune pe mas`, ca mize cu care nu se glume[te, cîteva întreb`ri cu risc ridicat de anxietate: Ce ne define[te [i ne face unici? S` fim doar setul de ticuri [i obiceiuri dup` care ne recunosc ceilal]i? {i dac` da, ce r`mîne cînd toate astea dispar? {i, ca [i cum n-ar fi de ajuns, ce înseamn` pentru o con[tiin]` lucid` acest sentiment, simplu numit „singur`tate“, chinuitor [i consolator în egal` m`sur`, f`r` de care totul se n`ruie? |n urma experimentului cu transferul de amintiri, Samson se treze[te cu o insuportabil` senza]ie c` a fost violentat, tr`dat, furat [i abuzat, c` ceva intim i-a fost atins: singur`tatea ultim` a propriei min]i, care e tabu: „S` intri în con[tiin]a altcuiva [i s` înfigi acolo un steag înseamn` s` încalci legea singur`t`]ii absolute pe care se sprijin` acea con[tiin]`. |nseamn` s` amenin]i [i s` alterezi pentru totdeauna singur`tatea esen]ial` a eului. |nc`lcarea era inadmisibil`.“ E suficient un astfel de fragment pentru a intui un scriitor la ani lumin` distan]` de tot ce înseamn` mode [i re]ete. Nicole Krauss, cea care se arat` în acest prim roman, nu s-a gîndit prea mult s` plac`, pentru c` lectura e oricum, numai relaxant` nu. Nici trama în sine nu a preocupat-o, se pare, din cale-afar`, pentru c`, la final, ai senza]ia c` au r`mas cîteva capete de poveste ori suspendate, ori abandonate. A interesat-o, e limpede, o carte (foarte diferit` de mult mai celebra Istoria iubirii) în care s` discute [i s` pun` în act idei incomode, experimente ce vizeaz` con[tiin]a [i, implicit, identitatea. Finalul e al ambiguit`]ii, care ofer` poate cel mai avantajos unghi de contemplare a acestei medita]ii incomode, deghizate în roman. Unul închis într-o capsul` de aer glacial, cum e noaptea în de[ertul Nevada, cum e atmosfera din laboratoarele în care neurochirurgii intr` în abisul unor creiere: într-o lini[te absolut`. n Alina Purcaru

31

28 lei traducere din limba englez` de Dina Litzica


RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

SF

Personajele sînt mai mult decît creionate, Dan Dobo[ arat` din nou c` [tie s` construiasc`, cu acela[i curaj de a scrie în primul rînd un roman [i abia dup` aceea unul SF. Rela]iile dintre ele se fac [i se desfac pe m`sur` ce povestea avanseaz` [i ele î[i dezv`luie, la rîndul lor, trecutul, personalitatea, motiva]iile. Ar trebui spus c` [tiin]a principal` care st` la baza conflictului este politologia. Dan Dobo[ mizeaz` pe înlocuirea actualei politici bazate pe drepturile omului [i pe economia de pia]` cu trei doctrine posibile, [i le [i nume[te: comunitarismul (în care rolul principal revine comunit`]ilor), post-liberalismul (care continu` linia liberal`) [i societarismul (în care rela]iile dintre indivizi confer` superioritate anumitor societ`]i). La rîndul lor – [i aici este factorul declan[ator al conflictului în roman –, acestea urmeaz` a fi înlocuite de un plebiscit perpetuu, în care cet`]enii sînt consulta]i în absolut toate problemele, în mod egal, dar – dup` cum se [tie – unii vor fi întotdeauna mai egali decît al]ii, a[a c` fiecare cet`]ean va avea un coeficient (acordat de o comisie, bineîn]eles) cu care îi va fi amplificat votul. Igor Lemme, personajul principal, este un alter ego al scriitorului: ziarist, autor de editoriale, cu idei de stînga. El consider` c` societatea aceasta nu are viziune, întrucît nu va renun]a la confort pentru alte ]eluri, mai înalte. Lemme î[i asum` con[tient rolul de a duce de unul singur o cruciad` întru salvarea adev`ratei democra]ii, ca orice ziarist care se respect`, iar romanul scriitorului-ziarist Dan Dobo[ este o pledoarie pentru pres`, un semnal de alarm` la adresa manipul`rilor de orice fel (inclusiv prin pres`) – semnal de alarm` tras în condi]iile unei crize economice care poate cl`tina democra]ia determinat` de drepturile individului [i de economia de pia]`. Putem s` fim sau s` nu fim de acord cu ideile scriitorului, putem s` alegem între democra]ia actual`, una care s` fie mai mult o construc]ie IT decît una a politicienilor, sau putem alege altceva. Pentru c`, la urma urmei, despre alegeri e vorba. |n via]`, ca [i în c`r]i. n

Democra]ie IT? Dan Dobo[ DemNet Editura Media-Tech, 2011

36 lei

Dan Dobo[ a intrat definitiv în con[tiin]a cititorilor români de SF cu cele trei volume ale seriei Aba]ia, care i-au adus dou` premii pentru cel mai bun roman la conven]iile na]ionale de SF din 2002 [i 2003, iar în 2006 – Premiul Vladimir Colin pentru întreaga trilogie. DemNet este un roman SF despre un viitor posibil la care se poate ajunge în cî]iva pa[i, men]iona]i în preambulul romanului sub titlul „Secolul XXI“. Printre evenimentele notabile ale primului secol al mileniului III autorul enum`r` victoria partidelor na]ionaliste [i a comuni[tilor în Europa de Est, formarea entit`]ilor economice Ameropa [i Ruschindia, apari]ia coloniilor de pe Lun` [i Marte, implementarea unui sistem de localizare [i diagnosticare (Nanosan) [i, nu în ultimul rînd, apari]ia a trei ideologii: societarismul, post-liberalismul [i comunitarismul. |ntîmpl`rile zugr`vite în roman încep în decembrie 2102 [i sînt provocate de inten]ia celor trei ideologi de a uni doctrinele lor într-una singur`: DemNet (Democracy Network). DemNet are tot ce-i trebuie pentru a fi un bestseller. Are poveste, are aventur`, întîmpl`ri care se succed cu o vitez` ame]itoare [i îl fac pe cititor s` dea pagin` dup` pagin`, avid de deznod`minte, de solu]ii la problemele ridicate de autor prin interpu[ii lui, personajele, sedus [i de rela]iile complexe [i uneori nea[teptate dintre acestea. Romanul are o lume bine construit` – [i acesta este primul lucru observabil într-o carte SF –, societatea are ni[te reguli care o fac s` func]ioneze, lucrurile se leag` unele de altele [i nu tind s` obtureze evolu]ia personajelor, cum, din p`cate, se întîmpl` adeseori în SF, f`cîndu-ne s` nu mai vedem copacii din cauza p`durii de gadgeturi.

32

Michael Haulic`


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

ESEU

„C`derea“ unei c`r]i Ioana Costa Papirus, pergament, hîrtie. |nceputurile c`r]ii Editura Humanitas, 2011

Ioana Costa a publicat o carte minunat`, pe care o cite[ti cu sufletul la gur` [i pe care o vei pune în cel mai curat [i mai luminos loc al bibliotecii: Papirus, pergament, hîrtie. |nceputurile c`r]ii. Volumul vorbe[te despre istoria c`r]ilor, despre materia pe care erau scrise, despre destinul cópiilor [i despre copi[ti, despre iste]imea sau prostia celor care le-au transmis, emendat, editat [i colec]ionat. Despre instrumentele scrisului [i despre cum totul, de la receptarea public` [i pîn` la dispozi]ia afectiv` a copistului, a condi]ionat transmiterea unei capodopere. Despre codice, despre universit`]i, despre studen]i [i profesori, despre carte [i orientarea hermeneutic` a culturii, despre faptul c` filologia clasic` nu e doar o parte a filologiei, ci îns`[i sursa ei care ne face posibil` gîndirea. |nchizi cartea r`sfoindu-i ultimele imagini, cu ruinele unor biblioteci antice. Dar, dac` nu faci un salt curajos al min]ii, nu vei [ti unde s` a[ezi în minte informa]ia ei [i cum s`-i dai un sens. S` facem saltul, pe cît ne pricepem. Pentru aceasta, întreb`m: Ce nu spune aceast` carte? Adic`, ce face parte din contextul cultural care o prime[te, dar nu e evident în carte, pentru c` nici nu trebuia s` fie evident, ci este treaba recenzorului ei s` o spun`? Mai întîi, faptul c` aceast` carte care legitimeaz` studiile clasice [i le confer` un statut central în cultura umanist` „cade“ pe un sol în care studiul limbilor clasice în universit`]i este echivalentul unei catastrofe. Altfel spus, cartea Ioanei Costa spune lucruri care nu se mai [tiu, iar semnificativ nu e atît faptul c` le spune, ci c` ele nu se mai [tiu [i nu se mai practic` într-o cultur` derivat` din fondul larg al filologiei în accep]ia ei de cultur` a surselor noastre spirituale. Universit`]ile româ-

RECENZII ne[ti au l`sat cultivarea limbilor clasice într-un loc marginal din cauza modelelor eronate de programe educa]ionale care au scos latina din [coli, dar [i sub presiunea ideii finan]`rii programelor de studii dup` num`rul de studen]i, ceea ce a redus multe dintre universit`]ile române[ti la simple afaceri productive financiar, în care esen]a lor originar` nu î[i are locul. Nu e vorba aici de a declama retoric obiectul unei nostalgii, ci de indicarea unor consecin]e ale acultur`rii rapide a celor care mai prefer` universit`]ile române[ti pentru a ob]ine o educa]ie minimal` decent`. |n al doilea rînd, aceast` carte „cade“ pe solul unei incredibile necesit`]i a proiectelor [tiin]ifice care a[teapt` s` fie preluate de speciali[ti tot mai pu]ini la num`r, proiecte a c`ror anvergur` le poate oricînd recomanda drept priorit`]i na]ionale. Iat` exemple. Constantin Noica a indicat una dintre formele prin care prestigiul României poate cre[te enorm în lumea culturii: editarea operelor lui Theophil Corydaleu, unul dintre ultimii aristotelicieni tîrzii, ale c`rui opere stau, în parte, în biblioteci române[ti. El a început aceast` munc`, dar universit`]ile române[ti nu produc decît accidental [i din pur` pasiune individual` speciali[ti care s` preia aceast` munc` atît de profitabil`. Felicia {tef a alc`tuit un dic]ionar grec-român în manuscris, care ar putea, prin folosire, s` legitimeze limba român` ca loc privilegiat de reflec]ie asupra textelor vechi, dar nu poate fi editat fiindc` nu are cine s`-l copieze într-un computer, în condi]ii adecvate. Bibliotecile transilvane con]in aproximativ 500 de codice latine cu texte de filozofie, teologie, muzic`, astronomie, a c`ror publicare, în ritmul firesc al unei asemenea munci, ar trezi interesul medievi[tilor [i antichizan]ilor, aducînd România în centrul aten]iei, din acest punct de vedere. Acestea [i alte exemple fac contextul în care „cade“ cartea Ioanei Costa. Un context care ar trebui s` se ridice la demnitatea [i valoarea c`r]ii de fa]`, în]elegînd c` tema ei este o min` de aur mai ales pentru o strategie na]ional` de finan]are a cercet`rii ]intit` spre acest obiect în mod explicit. n Alexander Baumgarten

33

22 lei


RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

ESEU

ar`tau primele genera]ii de computere Apple, cît [i pentru cei care au crescut cu gadgeturile mai sus amintite [i vor s` afle mai multe despre istoria companiei. Se poate vorbi chiar de o preistorie, pentru c` povestea lui Moritz începe cu momentul stabilirii p`rin]ilor adoptivi ai lui Jobs în California [i continu` – lent – cu anii de [coal` [i de liceu ai acestuia, urma]i de perioada de c`ut`ri spirituale, dar [i materiale, ce au precedat înfiin]area Apple. Una dintre cele mai interesante laturi ale personalit`]ii lui Jobs, pe care autorul o dezv`luie cu lux de am`nunte, este firea de poet curios a acestuia. Dac` s-ar fi n`scut în alte vremuri, ar fi fost probabil un hoinar, c`l`torind cu trenuri de marf` de-a lungul [i de-a latul Americii, crede Moritz. Experien]ele sale diverse – de la escapadele cu autostopul la templul Hare Krishna din Portland [i pîn` la c`l`toria ini]iatic` în India, sau de la preocup`rile pentru o diet` purificatoare [i pîn` la cursul de caligrafie urmat la Universitatea Reed – ne dezv`luie un Steve Jobs avid de cunoa[tere [i evolu]ie spiritual`. Dincolo de puzderia de detalii [i personaje care umplu povestea form`rii lui Jobs [i a primilor ani de existen]` ai Apple, sînt de re]inut trei idei ce contextualizeaz` atît ascensiunea profesional` a omului, cît [i evolu]ia companiei: creativitatea lui Jobs a g`sit un mediu de manifestare ideal în California de Nord a anilor ’70, zon` extrem de efervescent` din punct de vedere economic [i antreprenorial, devenit`, odat` cu dezvoltarea Silicon Valley, portdrapelul industriei IT; oamenii cu care a lucrat Jobs, de la cofondatorul Apple, Steve Wozniak, prieten din copil`rie, devenit inginerul care a proiectat [i patentat primul computer personal, la patronul de agen]ie publicitar` Regis McKenna, [i de la investitorul Don Valentine la specialistul în marketing Mike Markkula, au jucat roluri extrem de importante în succesul înregistrat de Apple; Steve Jobs a avut dou` mari frustr`ri, transformate ulterior în puternice motoare motiva]ionale: cea cauzat` de faptul c` p`rin]ii s`i biologici l-au abandonat, [i cea produs` de îndep`rtarea sa de la Apple, în 1985. n

Poetul antreprenor Michael Moritz |ntoarcerea în micul regat. Steve Jobs [i istoria companiei Apple Colec]ia „Antreprenoriat“ Editura Publica, 2011

49 lei traducere din limba englez` de Cosmin Nare

Dispari]ia recent` a fondatorului [i spiritului inovator aflat în spatele succesului fenomenal al companiei Apple a declan[at, pe lîng` valul de comentarii cu privire la locul [i rolul lui Jobs în istoria tehnologiei [i în cea a antreprenoriatului, un enorm interes în leg`tur` cu omul Steve Jobs. Milioane de oameni de pe întreaga planet`, fascina]i de personalitatea acestuia, [i-au dorit s` afle mai multe despre via]a [i ascensiunea [efului de la Apple. Intuind probabil c` va exista o astfel de cerere pe pia]`, în contextul înr`ut`]irii ve[tilor despre s`n`tatea lui Jobs, Michael Moritz a publicat în 2010, în SUA, o carte pe care fanii probabil c` o vor citi [i p`stra cu sfin]enie. O poveste despre Steve Jobs scris` ca un roman de aventuri, mustind de detalii despre momente-cheie ale vie]ii [i carierei acestuia. Cu un stil amintind pe alocuri de verva lui Jack Kerouak în On the Road, Moritz transform` via]a excep]ional` a lui Jobs într-o poveste captivant`. Toate bune [i frumoase, dac` nu ar fi la mijloc [i un mic [iretlic de marketing editorial, de care se face vinovat în primul rînd editorul american. Cartea din 2010 este de fapt o reeditare a unui volum ap`rut în 1984, cu mici complet`ri, plus un epilog-update de 20 de pagini, ad`ugat lucr`rii ini]iale. A[a c` povestea, de[i captivant` [i alert`, nu ne spune mare lucru despre perioada de aur a companiei Apple (cea de dup` reîntoarcerea lui Jobs, în 1996, perioad` în care au fost lansate celebrele iPod, iTunes, iPhone [i iPad), fapt ce reprezint`, f`r` îndoial` o dezam`gire. Desigur, este interesant` [i prima parte a pove[tii, atît pentru cei care î[i amintesc cum

34

Bogdan Barbu


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

ISTORIE

Copii mul]i, ]ar` puternic`. Plus comunism Luciana M. Jinga, Florin S. Soare (coord.) Politica pronatalist` a regimului Ceau[escu (II). Institu]ii [i practici Editura Polirom, 2011

Anul trecut, cînd tot la Polirom ap`rea primul volum al acestei lucr`ri (coordonat atunci de Corina Dobo[), comunitatea istoricilor dedica]i comunismului autohton au avut motive pentru o mic` s`rb`toare: în fine, se materializa un efort românesc de analiz` comparativ` asupra unuia dintre cele mai dramatice subiecte conexe regimului Ceau[escu. Cu atît mai mare – [i mai pl`cut` – surpriza acum, odat` cu acest al doilea volum, dedicat „institu]iilor [i practicilor“ politicii pronataliste din anii ’60-’80: patru tineri istorici (trei tinere doamne [i un tîn`r domn, to]i cercet`tori la IICCMER) ne ofer` a[adar o sintez` foarte complet`, foarte compartimentat` [i foarte bine structurat` a temei. |n mod evident, Nicolae Ceau[escu a fost prizonierul (auto)convins al ideii c` o ]ar` cu o demografie dinamic` este o ]ar` puternic`. Nu era nici pe departe singurul lider european al anilor ’60 p`truns de aceast` axiom` („mul]i copii azi, mul]i muncitori [i solda]i poimîine“) – de exemplu, Charles de Gaulle era un altul. |n ciuda a ceea ce azi se crede – mai cu seam` dup` consecin]ele dezastruoase ale acestei politici, soldate cu victime, în sensul propriu al cuvîntului, în anii ’80 –, strategia politic` a lui Ceau[escu de la mijlocul anilor ’60 (altfel spus, celebrul decret 770/1966, cel care st` la temelia genera]iei de „decre]ei“ în via]` din România de azi) n-a fost, la nivel interna]ional, privit` ini]ial cu circumspec]ie. Dimpotriv`. La mijlocul anilor ’70, printr-un efort diplomatic notabil, România socialist` a ajuns s` g`zduiasc` o mega-

RECENZII conferin]` dedicat` ca atare problematicii demografice, în anul 1974, declarat de ONU „An mondial al popula]iei“: în august acel an, desf`[urarea la Bucure[ti a celei de-a III-a „Conferin]e mondiale a popula]iei“ aducea la noi cca 5000 de delega]i din 120 de state [i anima pentru cîteva zile o capital` a României care oricum nu era ocolit` de evenimente interna]ionale. Reprezenta aceast` alegere a Bucure[tiului o validare extern` a lui Ceau[escu? E riscant de spus acest lucru. Era, în schimb, o recunoa[tere a unui rol semnificativ al României socialiste în concertul interna]ional al vremii? Aici, r`spunsul e mai curînd pozitiv. Personal, n-am nici o îndoial` (opinia, de altfel, este comun` printre speciali[tii perioadei) c` Ceau[escu a v`zut în conferin]a ONU din august ’74 o legitimare implicit` a politicii lui demografice [i a legifer`rilor din 1966. Acest al doilea volum din aceast` veritabil` monografie a temei pronataliste aduce detalii ce vor fi obligatorii pentru istoriografia problemei: de la organizarea Ministerului S`n`t`]ii în guvernele epocii Ceau[escu (capitolul 1) pîn` la stabilirea organismelor politico-medicale responsabile cu natalitatea (capitolul 2); de la înfiin]area Comisiei na]ionale de demografie (capitolul 4) [i pîn` la împlicarea Ministerului de Interne în politica demografic` (capitolul 6). Cine caut` evolu]ia num`rului de avorturi dintre 1966 [i 1989 (capitolul 8), ca [i evolu]ia mortalit`]ii infantile în deceniile ceau[iste (capitolul 10) trebuie s` consulte acest volum, la fel cei interesa]i de abandonul familial (capitolul 11), de mortalitatea în rîndul mamelor, prin avort ilegal (capitolul 9) sau de evolu]ia de ansamblu a sistemului de cre[e pentru copii (capitolul 12). Cele dou` volume abund` de informa]ie; din multe puncte de vedere, dezbaterea asupra subiectului de-abia acum începe cu adev`rat, pe baza unor informa]ii documentate. Autorii intr` astfel, cu merit, în bibliografia obligatorie a temei – ceea ce, pentru una dintre cele mai spectaculoase teme ale comunismului românesc, nu este deloc pu]in. |n ansamblu, 10 puncte din 10. n Adrian Cioroianu

35

27,95 lei


RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

ISTORIE

dar încercînd totodat` s` men]in` echilibrul [tiin]ific [i s` evite politizarea excesiv`, Asocia]ia Na]ional` a Tinerilor Istorici din Moldova (ANTIM), cu sprijinul Funda]iei Soros, a demarat proiectul „Democra]ie dup` totalitarism: lec]ii înv`]ate în 20 de ani“. Acesta a urm`rit l`rgirea cadrului discu]iei prin ad`ugarea unei perspective comparatiste [i afirmarea unor abord`ri [tiin]ifice fundamentate teoretic [i metodologic, care s` poat` dep`[i constrîngerile dihotomizante ale disputei politice. Volumul pe care-l prezent`m are la baz` comunic`rile conferin]ei interna]ionale de la Chi[in`u din 24-25 mai 2010. Sînt incluse 28 de studii realizate de speciali[ti din 11 ]`ri. Prima parte a volumului este dedicat` experien]ei asum`rii trecutului comunist în ]`ri precum Lituania, Estonia, Slovacia, Cehia, Bulgaria [i, evident, România, iar cea de-a doua este focalizat` asupra realit`]ilor din Republica Moldova. Spa]iul limitat al acestei recenzii nu îng`duie eviden]ierea meritelor tuturor acestor studii [i oblig` la o selec]ie evident nedreapt` fa]` de unele dintre materiale [i autorii lor. Vom semnala totu[i publicarea în variant` româneasc` a nuan]atei analize realizate de Smaranda Vultur în 2002 cu privire la istoriografia româneasc` din anii 1990, care ne îndeamn` s` ne dorim o continuare a analizei pentru primul deceniu al secolului XXI. Unele studii referitoare la situa]ia din Republica Moldova ar trebui s`-i inspire tematic [i metodologic [i pe cercet`torii din România. Astfel, Nicolae Enciu [i Sergiu Chirc` exploreaz` problema inegalit`]ilor sociale din Moldova sovietic`, Igor Ca[u încearc` s` tipologizeze opozan]ii politici folosind dosarele KGB, Octavian }îcu ofer` o privire sintetic` asupra „moldovenismului“ [i politicilor identitare din anii 19241991, Sergiu Mustea]` [i Petru Negur` analizeaz` înv`]`mîntul din RSSM, iar Aurelia Felea compar` documentele oficiale cu percep]iile memorialistice ale foametei din 1946-1947. Per total, volumul editat de ANTIM este o lectur` mai mult decît instructiv`, util` [i pentru asumarea trecutului comunist din România.

Asumarea critic` a trecutului comunist Sergiu Mustea]`, Igor Ca[u (coord.) F`r` termen de prescrip]ie. Aspecte ale investig`rii crimelor comunismului în Europa Editura Cartier, 2011

79 lei

Asumarea critic` a trecutului comunist este important` pentru multe societ`]i est-europene, ca [i pentru Europa în ansamblul s`u. Dificult`]ile, lentorile [i limitele realiz`rii acestei asum`ri au fost determinate, pe de o parte, de felul în care a avut loc pr`bu[irea regimului comunist în Europa Est-Central`, foarte diferit de zdrobirea radical` a nazismului la sfîr[itul celui de-Al Doilea R`zboi Mondial, iar pe de alt` parte, de faptul c` în societ`]ile postcomuniste elitele legate de vechiul regim au p`strat pozi]ii politice [i economice importante. La acestea se adaug` dificult`]ile tranzi]iei postcomuniste, care au generat variate forme de nostalgie pentru aparenta stabilitate din timpul regimului comunist [i au îng`duit vechilor elite s` influen]eze considerabil discursurile [i politicile publice. Republica Moldova a fost din acest punct de vedere un caz exemplar. R`sturnarea domina]iei comuniste în urma alegerilor din 2009 a prilejuit redeschiderea discu]iilor despre responsabilit`]ile istorice ale regimului comunist [i ale exponen]ilor s`i. Desigur, o parte din aceast` discu]ie a fost legat` de lupta politic` de dup` 2009. Inspirat de experien]a Comisiei Tism`neanu din România, Mihai Ghimpu, în calitate de pre[edinte interimar al Republicii Moldova, a creat prin decret o comisie privind studierea [i aprecierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova, comisie care a produs un material amplu, prezentat la 1 iunie 2010 ca Raport preliminar. |n leg`tur` cu acest demers,

36

n Bogdan Murgescu


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

M E N TA L I T~} I

Altfel de tropice triste... Hanna Bota Ultimul canibal. Jurnal de antropolog Editura Cartea Româneasc`, 2011

Recomand aceast` carte tuturor celor care studiaz` antropologia, pentru c` discursul autoarei reprezint` un excep]ional anti-model de atitudine, de privire [i de raportare la Cel`lalt, la diferen]a cultural`. Nic`ieri nu reg`sim perspectiva relativist` care ar justifica subtitlul Jurnal de antropolog. Nu e suficient s` mergi departe ca s` ajungi undeva. Autoarea merge pîn` în Vanuatu, în insulele Pacificului, dar, ca antropolog, nu ajunge nic`ieri, r`mîne ancorat` în etnocentrism. Dac` subtitlul ar fi fost Jurnal de c`l`torie, autoarea ar fi avut libertatea de a nu respecta exigen]ele meseriei de antropolog. Dincolo de pojghi]a de exotism, care ia ochii doar cititorului neavizat, ceea ce individualizeaz` aceast` carte este tonul comentariilor. Descrierile sînt mereu ambalate în opinii ce par desprinse din jurnalul unui c`l`tor din perioada colonial`, oripilat de diferen]e, care îi prive[te de sus, din vîrful evolu]iei umanit`]ii, cu condescenden]`, pe b`[tina[ii r`ma[i în urm`, bloca]i pe o treapt` inferioar` a evolu]iei: „Este ca [i cum m-a[ fi întîlnit cu sufletul omenirii într-un stadiu incipient de dezvoltare, ca [i cum a[ fi întîlnit copil`ria umanit`]ii.“ Autoarea folose[te recurent termenul „primitivi“, fapt incredibil pentru antropologia secolului XXI. Ne spune c` unii sînt chiar mai primitivi decît al]ii: satul Ikunala „e mult mai primitiv, nimeni nu poart` haine.“ Ni[te localnici din zona muntoas` i se par „mult mai brutali, mult mai primitivi nu doar ca înf`]i[are sau condi]ii de via]`, ci mai ales în ceea ce prive[te dezvoltarea capacit`]ilor cognitive, a inteligen]ei [i a sensibilit`]ii.“ Sau: „|n Vanuatu nu s-a inventat vatra. Dac` dacii no[tri au avut parte de aceast` construc]ie (...)

RECENZII în Vanuatu capacitatea de inven]ie mi s-a p`rut mult mai s`rac` (...). Lipsa iernilor i-a f`cut mai pu]in inventivi.“ „Sanepidul nu e func]ional pe aici.“ Hanna Bota se situeaz` într-un neverosimil decalaj temporal, prizonier` a unui evolu]ionism simplist, hr`nit cu lecturi dep`[ite [i facile, men]ionate în notele de subsol: uitatul N. Petrescu (Primitivii, 1944) [i vetustul C.I. Gulian (Lumea culturii primitive, 1983). Recurge [i la unul dintre cele mai ignare mecanisme de inferiorizare a Celuilalt: animalizarea. Iat` cum este prezentat aspectul fizic al femeilor dintr-un sat: „|n rest, acela[i trup, mai mult animalic, foarte bine redat în picturile lui Gauguin, o feminitate dur`, cu picioare grosolane, cu laba mare.“ Din felul în care vorbe[te de „religiile p`gîne“, în care „omul nu cunoa[te no]iunea de p`cat“, r`zbate imboldul de a aduce b`[tina[ilor vestea cea bun`. Descoperind o biseric` neoprotestant`, afirm`: „|mi dau seama tot mai mult ce importan]` mare a avut pentru ei misionarismul ]`rilor civilizate, i-a scos din izolarea care îi p`strase ca în epoca de piatr`, mai bine de un mileniu de la popularea insulelor.“ Cu zel, arat` „un filmule]“, pe laptop, unui grup de b`ie]i: „le-am pus desene cu povestiri biblice preg`tite special pentru Vanuatu.“ Alt` dat`, le cite[te b`[tina[ilor cele 10 porunci: „Dup` porunci, citesc ni[te psalmi, apoi, despre promisiunile lui Isus, despre cer, înviere [i mîntuire.“ Apoi, îl mustr` pe preotul-b`[tina[, superficial cre[tinat: „de ce te închini [i te rogi pietrelor de banan`?“ Printre naivit`]i de tipul „Copiii, foarte murdari, aveau c`m`[ile albe (oare de ce n-or fi ales alt` culoare?)“, atitudinile Hannei Bota oscileaz` între comp`timire [i idealizare: b`[tina[ii sînt cînd dispre]ui]i (nu [tiu s` fiarb` destul carnea, nu mulg vacile etc.), cînd idealiza]i [i plasa]i în postura „bunului s`lbatic“. De[i are multe pagini, cartea se cite[te foarte u[or, pentru c` autoarea alunec` lin, patineaz` pe suprafe]e. A[tept`m îns` cu interes, dup` acest making of, [i monografia promis`. n Alexandru Ofrim

37

34, 95 lei


RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

ARTE

]`mînt) [i a studen]ilor Tasso Marchini, Ion Vlasiu, Eugen Gâsc`, Leti]ia Muntean, Antal Fülöp, {tefan Gombo[iu (pentru a nu aminti decît o parte dintre numele celor care, peste ani, au devenit arti[ti reprezentativi ai genera]iei tinere interbelice). Specificul acestei arte tinere transilvane pare s` fie plasat mai degrab` sub semnul idealismului romantic german, decît inspirat de boema francez`, cu al s`u model al „artistului blestemat“. Astfel, autoportretele sau portretele duble (artistul [i „muza“ lui) se înscriu pe o direc]ie inspirat` mai curînd de a[a-numitele „portrete ale prieteniei“, din secolul al XIX-lea german. {i acest lucru deoarece tocmai prietenia este tema care revine atît de des în „istoria“ boemei clujene – nu numai în pictur`, dar [i în secven]ele de via]` în comun, tr`ite de tinerii arti[ti [i imortalizate prin documente fotografice. Cu aceast` ocazie Ioana Vlasiu aminte[te episodul „boemei“ de pe strada Piezi[` din Cluj, cînd un grup de tineri studen]i au închiriat o camer` mai ieftin`, locuind [i pictînd în comun, tr`ind cu mult umor toate neajunsurile unei vie]i studen]e[ti cu priva]iunile ei. Admira]ia unora fa]` de ceilal]i i-a condus pe ace[ti protagoni[ti la portrete reciproce sau la schimburi de autoportrete, probînd de fapt aceast` prietenie, care a d`inuit [i peste ani. Prin destinul lui tragic, Tasso Marchini, condamnat de o boal` incurabil` la dispari]ie, în plin` tinere]e, a fost figura central` a acestor leg`turi de admira]ie, imortalizate prin art`. Documentat [i bine argumentat, textul Ioanei Vlasiu l`rge[te sfera subiectului ales prin numeroase referin]e la pictura interbelic` româneasc`, dar [i interna]ional`, transformînd o tem` aparent marginal` într-una de interes general. Textele beneficiaz` de traduceri în limba maghiar` [i în german`, punînd astfel în circula]ie mai larg` informa]ia. Volumul este completat de o antologie de texte ale arti[tilor, cu texte autobiografice sau chiar scrisori, de o cronologie a evenimentelor legate de {coala de Arte Frumoase (între 1925-1940), dar [i de biografiile arti[tilor, unii aproape uita]i ast`zi. n

Boema artistic` la Cluj [i Timi[oara Ioana Vlasiu, Székely Sebestyén György, Boema. Tîn`ra art` clujean` interbelic` Cluj-Napoca, 2011

pre] neprecizat edi]ie trilingv` român`maghiar`-german`

Recent ap`rutul volum intitulat Boema. Tîn`ra art` clujean` interbelic` – de fapt, un album [i un catalog de expozi]ie în acela[i timp – readuce în actualitate un subiect uitat sau poate ne[tiut cu adev`rat, cel al {colii de Arte Frumoase din Cluj, înfiin]at` ca o institu]ie na]ional` în 1925. Recuperarea acestui moment artistic, datorat` tîn`rului istoric de art` Sebestyén György Székely, care, în spa]iul cochetei galerii clujene Quadro, a expus picturi, sculpturi [i documente inedite din colec]ii particulare, dar [i muzeale, este amplificat` de apari]ia acestui album, dedicat mai ales cercului de studen]i [i de tineri arti[ti forma]i în aceast` institu]ie. Textul introductiv al lui Sebestyén Székely puncteaz` acest moment prin intermediul a patru expozi]ii colective, considerate memorabile: cele din anii 1930, 1933, 1934 [i din 2011. Pentru autor, aceste expozi]ii, ca [i piesele expuse sînt semnificative deoarece pot reconstitui stilul specific transilv`nean din acea vreme [i contribuie la recompunerea imaginii principalelor personalit`]i artistice ale timpului. Privind o serie de fotografii documentare, autorul evoc` atmosfera epocii [i încearc` s` suplineasc` cu imagina]ia documentele care lipsesc. Consistent în informa]ie, cu abundente referin]e bibliografice, dar [i corelînd datele disparate ale acestei istorii este studiul recunoscutei cercet`toare Ioana Vlasiu. Pornind de la întrebarea dac` aceast` art` interbelic` transilv`nean` se distinge printr-un caracter particular fa]` de restul artei române[ti, autoarea analizeaz` crea]ia unor arti[ti precum Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Romul Ladea, Anastase Demian (pe atunci tineri profesori ai institu]iei de înv`-

38

Ileana Pintilie



Fotografii de Rare[ Avram

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

PROFIL „Minuni“ Alexandru Ciubotariu creator & curator benzi desenate Acum vreo cî]iva ani, un personaj bizar î[i f`cea intempestiv apari]ia în Bucure[ti. Pe un panou din Pasajul Universit`]ii cineva lipise un autocolant. Pisica P`trat` – haioas`, istea]`, colorat` – a început apoi s`-[i fac` de cap; parc` sc`pat` din lesa celui care a creat-o, s-a insinuat în via]a cotidian` a ora[ului. Ast`zi ne pînde[te de pe cîte un zid, se gudur` la picioarele noastre, pe col]ul cîte unei cl`diri, ne prive[te amenin]`toare de pe la balcoane sau ne sperie, cu privirea ei fioroas`, prin cine [tie ce pasaj subteran. Alexandru Ciubotariu e tat`l ei. Creatura nu a fost desenat` pe ziduri ca o form` de protest. Pentru Ciubotariu, arta urban` nu e contra ceva; nici m`car pentru ceva; ci modul de exprimare al unui artist f`r` [evalet. La fel ca pisicile, [i el are mai multe vie]i (de artist). E street-artist, autor de benzi desenate, co-autor al unei Istorii a benzilor desenate române[ti [i, de-o vreme, curator al unor expozi]ii despre crea]ia BD româneasc`. Cea mai recent` a fost deschis` de Institutul Cultural Român din Bruxelles la Centrul Belgian al Benzii Desenate: „77 de ani de band` desenat` româneasc`“. |n Belgia, c`r]ile BD sînt considerate bunuri de patrimoniu, iar Centrul Belgian al Benzii Desenate îngrije[te [i îmbog`]e[te aceast` colec]ie de comori: institu]ia are un muzeu cu expunere permanent`, o libr`rie, programe de cercetare [i reziden]`, precum [i un spa]iu dedicat expozi]iilor temporare. Prin-

40

tre plan[ele din seria „Tintin“, [trumfi miniaturali [i obiecte care au apar]inut marilor creatori [i editori de benzi desenate Peyot [i Hergé, sînt expuse acum [i cîteva zeci de desene române[ti. Sînt obiecte cu adev`rat rare, c`ci plan[ele originale se pierd de regul` prin tipografii, dup` imprimarea întregului tiraj. Curator al expozi]iei de la Bruxelles, Alexandru Ciubotariu a reu[it s` adune cîteva mostre esen]iale cu ajutorul c`rora puncteaz` istoria, veche de un secol, a benzilor desenate române[ti. O istorie veche de un secol? Da, da, nu-i o glum`. Poate c` ast`zi banda desenat` nu (mai) e chiar atît de prezent` în libr`rii sau la chio[cul de ziare. Da, au existat vremuri cînd c`r]ile de BD sau revistele de acest tip se „tr`geau“ în mii de exemplare, m` asigur` Ciubotariu. Prima poveste româneasc` în format BD a ap`rut în 1896, sub semn`tura lui Constantin Jiquidi. Se numea Pisica Sp`lat` (propabil c` Pisica P`trat` a lui Ciubotariu e urma[a modern`, contemporan`, a celei „sp`late“). Cel mai cunoscut personaj românesc de benzi desenate e îns` Haplea. Care, de[i n-a mai ap`rut de decenii în c`r]i sau reviste, circul` în continuare, ca personaj de bancuri – spune Ciubotariu. Cum s-a n`scut expozi]ia de la Bruxelles?


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

PROFIL

Exist` un context românesc [i unul belgian. Mai întîi – despre contextul românesc. Dodo Ni]` [i Alexandru Ciubotariu publicaser` deja în urm` cu un an Istoria benzii desenate române[ti. Apoi, vara aceasta, s-a inaugurat la Muzeul Na]ional de Art` Cotemporan` un Muzeu al Benzii Desenate – de fapt, o expozi]ie-performance (deschis` tot cu sprijinul ICR) dedicat` trecutului, dar mai ales prezentului acestui gen literar care se înrude[te cu artele vizuale. O parte a colec]iei prezentate atunci s-a mutat acum la Centrul Belgian al Benzii Desenate de la Bruxelles. Contextul belgian, foarte favorabil unei bune recept`ri, este premiera, exact în aceea[i perioad`, a filmului despre Tintin realizat de Steven Spielberg. Ora[ul e împînzit cu afi[ele filmului iar Centrul Belgian al Benzii Desenate, care oricum este vizitat anual de zeci de mii de fani ai lui Tintin, va deveni în urm`toarele s`pt`mîni un punct de atrac]ie important pentru fanii acestui supererou. La vernisajul expozi]iei, Jean Auquier – directorul Centrului Belgian al Benzii Desenate – spunea c` benzile desenate române[ti din perioada interbelic` sem`nau foarte mult cu produc]iile occidentale, cu modelele (devenite, între timp, clasice) franco-belgiene. Sau – a[a cum a punctat [i pre[edintele ICR, Horia-Roman Patapievici – „perife-

ria func]iona în logica centrului“. Poate c` e firesc: pe vremea aceea exista o pia]` de carte normal` [i mai ales o pia]` a presei func]ional`. Periferia func]iona în logica centrului, adic` a adoptat mecanismele [i formele occidentale, în mod natural. |n anii ’50, benzile desenate au disp`rut aproape de tot de prin gazete, fiind considerate o form` de art` dep`[it` care nu corespundea cu spiritul timpului. Au reap`rut, în anii ’70-’80, prin almanahuri [i reviste ilustrate pentru tineret. Probabil c` cei care vegheau asupra educa]iei [i-au dat seama cît de util poate fi acest instrument de propagand`: benzile desenate erau atractive [i mai ales accesibile. Dou` tendin]e s-au f`cut atunci remarcate: pove[tile science-fiction despre cucerirea spa]iului cosmic (kakaia technica!), cu eroi superinteligen]i care se opun cuceririi Terrei de c`tre extratere[trii cei r`i sau cuceresc ei în[i[i planete noi sau galaxii ne[tiute; sau pove[ti ilustrate, inspirate de fapte istorice (mai mult sau mai pu]in) adev`rate – r`zboaie, tr`d`ri, încoron`ri etc. Cum ar veni, s-a dat voie la fenomenul BD, dar cu o condi]ie: s` se refere doar la trecut [i la viitor, nu la prezent. Benzile desenate aveau f`r` îndoial` o formidabil` for]` propagandistic`, care trebuia speculat`, dar [i un poten]ial subversiv, ce trebuia evitat. {i tocmai aceast` poli-

41


PROFIL

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

tic` ezitant` a autorit`]ilor comuniste a condus pîn` la urm` la dispari]ia lor. Ce a r`mas, totu[i, de pe urma acestor decenii de crea]ie de benzi desenate? „Minuni“, spune Alexandru Ciuborariu, care [i-a f`cut un program din a recupera [i arhiva plan[e vechi. De altfel, munca de cercetare pentru expozi]ia pe care o îngrije[te n-a fost tocmai u[oar`. C`ci a reu[it s` adune o mult]ime de plan[e originale. Ceea ce e atipic pentru modul de lucru al creatorilor de benzi desenate, spune Ciubotariu. „La noi s-a dat prea pu]in` aten]ie pîn` acum colec]ion`rii, arhiv`rii plan[elor care au stat la baza publica]iilor tip`rite. Cele mai multe dintre ele au r`mas [i s-au pierdut prin tipografii dup` publicarea c`r]ilor sau a revistelor; doar foarte pu]ini autori au recuperat o parte dintre desenele originale. Pe acestea a reu[it s` le recupereze Ciubotariu pentru aceast` expozi]ie. Benzile desenate n-au fost create pentru a fi expuse, ci doar pentru a fi publicate [i «consumate» pe loc. Ele pot îns` func]iona foarte bine ([i) ca lucr`ri grafice.“ |ntr-adev`r, benzile desenate sînt ast`zi un gen interdisciplinar, la grani]a dintre literatur` [i arte vizuale. Departe de a mai fi un fenomen de mas` („dar ce mai este, din punct de vedere cultural, fenomen de mas`?“ – m-a întrebat Do-

do Ni]`; [i are dreptate), benzile desenate române[ti migreaz` ast`zi din reviste în muzee [i s`li de expozi]ii. Ca [i cum, ag`]îndu-se de pere]i, ar putea spera la o nou` via]`. Alexandru Ciubotariu e îns` realist [i tran[ant: „banda desenat` are via]` numai atîta timp cît circul` în albume sau în reviste.“ Ce relevan]` mai au, totu[i, pentru publicul din România, benzile desenate? „Exist` un public doritor de benzi desenate, exist` [i cî]iva autori foarte buni. Veriga lips` e editorul, care nu are curajul, îndr`zneala s` publice benzi desenate; sau, dac` o face, atunci prefer` s` publice versiuni în limba român` ale unor c`r]i str`ine. Faptul c` acele c`r]i au fost deja verificate pe o alt` pia]` de carte e o garan]ie a succesului. |n plus, e mult mai ieftin s` pl`teasc` drepturi de republicare decît s` pl`teasc` drepturi de autor.“ Pîn` una-alta, pîn` [i aventurile lui Tintin au ap`rut, în România, cu sprijin financiar acordat editurii de c`tre Centrul Wallonie-Bruxelles. Cît despre creatorii români de BD, ei se descurc` în continuare cum pot. |[i editeaz` singuri c`r]ile, public` pe bloguri sau în reviste independente, tot de ei „inventate“. Sau deseneaz` pisici p`trate pe zidurile caselor. n

42

Matei Martin



Adev`rul. C`l`uza r`t`ci]ilor de Simon Blackburn Colec]ia „Filosofie contemporan`“ Traducere de Gabriel Nagâ] Simon Blackburn, profesor la Cambridge University, este unul dintre cei mai aprecia]i filosofi ai timpurilor noastre: „Un filosof inegalabil.“ (The Times) Fascinant` explorare a evolu]iei acestui concept de-a lungul timpului, volumul Adev`rul. C`l`uza r`t`ci]ilor ofer` puncte de reper tuturor celor care cred c` adev`rul exist`, dar nu [tiu unde s`-l caute.

Pre]: 27,95 lei Filmul mut în România surd`. Politic` [i propagand` în filmul românesc de fic]iune (1912-1989) de Cristian Tudor Popescu Carte publicat` [i în edi]ie digital`. Colec]ia „Cinema“ Filmul românesc de fic]iune, într-o remarcabil` radiografie, minu]ios documentat`. „Filmul românesc de fic]iune s-a n`scut cu propaganda politic` în el, ca un copil infectat cu HIV înc` din pîntecele mamei. Istoria lui a fost dublat` de istoricul bolii.“ (Cristian Tudor Popescu)

Pre]: 29,95 lei Istanbul – Seria de autor „Orhan Pamuk“ Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Edi]ie ilustrat` Traducere din limba turc` [i note de Lumini]a Munteanu Poezia leg`turii scriitorului cu ora[ul care l-a transformat: „O adev`rat` declara]ie de dragoste.“ (Sunday Times) „Istanbul este o lectur` fascinant`, mai ales pentru cititorii familiariza]i cu fragilitatea leg`turilor culturale dintre Orient [i Occident.“ (The Economist)

De la Junimea la Noica: Studii de cultur` româneasc` – Seria de autor „Marta Petreu“ Carte publicat` [i în edi]ie digital`. „Secolul al XX-lea a produs [i a tr`it dou` mari tragedii, Gulagul [i Holocaustul… Poate c` va veni o vreme cînd, asumîndu-ne evreii no[tri ca ai no[tri, vom vorbi despre ei, despre cei pieri]i în Holocaust – nu în nume personal, ci în nume colectiv –, ca despre o ireparabil` pierdere: a[a cum vorbim despre mor]ii no[tri de la Canal.“ (Marta Petreu)

Pre]: 34,95 lei Litera din scrisoarea misterioas` de Alex. Leo {erban Carte publicat` [i în edi]ie digital`. Colec]ia „Ego. Proz`“ Traducere din limba englez`, cuvînt înainte [i note de Antoaneta Ralian Cu „O încercare de portret“ de H.-R. Patapievici „O poveste despre simulacre, identit`]i, dubluri, cópii [i originale, desf`[urat` într-o lume a suspiciunii, a conspira]iilor, a specula]iei numerologice, a combinatoricii matematice [i a planurilor secrete sau doar ascunse...“ (H.-R. Patapievici)

Pre]: 24,95 lei

Intriga matrimonial` de Jeffrey Eugenides Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere din limba englez` [i note de Dana Cr`ciun Primul roman al lui Jeffrey Eugenides, dup` bestsellerul Middlesex: vechiul triunghi amoros revine în limbajul noii genera]ii. „Un roman uluitor, erudit, empatic [i profund, despre rela]iile dintre îndr`gosti]i… Eugenides se dovede[te în continuare unul dintre cei mai valoro[i romancieri contemporani.“ (Kirkus Reviews)

Pre]: 34,95 lei

Pre]: 34,95 lei

Solar de Ian McEwan Carte publicat` [i în edi]ie digital`. Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere din limba englez` [i note de Ana-Maria Li[man Fragilitatea uman`, aflat` în fa]a celor mai presante [i complexe probleme ale contemporaneit`]ii. „Sper din tot sufletul c` Ian McEwan preg`te[te [i un Solar II. Nu de alta, dar personajul s`u egoist [i antipatic, Michael Beard, îmi place la nebunie.“ (Tibor Fischer)

1001 de zile sau Noua {eherezad` de Ilf [i Petrov Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere din limba rus` [i note de Adriana Liciu O c`l`torie revigorant` în lumea paradoxurilor, a viselor [i a burlescului, dar [i un portret al începutului de secol XX. / „Precum în capodopera lor Dou`sprezece scaune, scrisul lui Ilf [i Petrov este [i aici, pe de-o parte, imaginea jovialit`]ii, iar pe de alta, o dare de seam` a realit`]ilor istorice ale începutului de secol XX.“ (CNN Traveler)

Pre]: 29,95 lei

Pre]: 49,95 lei

www.polirom.ro


Capcanele istoriei. Elita intelectual` româneasc` între 1930 [i 1950 de Lucian Boia Humanitas, Serie de autor „Am zice c` intelectualul, mai ales el, ar trebui s` fie un om liber. Nu înseamn` c` [i este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice [i presiunilor ideologice. |ntr-un fel sau altul, cariera lui e dependent` de Putere (cu atât mai mult într-un regim autoritar [i, f`r` doar [i poate, într-unul totalitar).“ (Lucian Boia)

Pre]: 38 lei Memoriile unei fete cumin]i de Simone de Beauvoir Humanitas, colec]ia Memorii / Jurnale Traducere din francez` de Ioana Ilie Primul [i cel mai celebru dintre volumele autobiografice ale lui Simone de Beauvoir apare într-o nou` versiune româneasc`. Povestea vie]ii autoarei din copil`rie pân` la 21 de ani, când, devenit` student` la Sorbona, îi întâlnise pe Sartre [i pe al]i tineri intelectuali de viitor, e socotit` o oper` clasic` a genului [i ilustrarea vie a filozofiei existen]ialiste.

Pre]: 42 lei La porte interdite de Gabriel Liiceanu Humanitas Traducere din român` de Michelle Dobré [i Marie-France Ionesco „Qu’est donc ce livre? Journal, pas vraiment. Essai, traité, roman non plus. Le plus exact serait de dire qu’il est l’explosion irrépressible de mon être tout au long d’une année. Mais, ô miracle, cette explosion me rend à moi-même tout entier.“ (Gabriel Liiceanu)

Pre]: 45 lei Travesti de Mircea C`rt`rescu de Baudoin Humanitas, Jum`tatea plin` Traducere din francez` de Anamaria Pravicencu „Sunt oameni care te fac s` cre[ti, iar Mircea C`rt`rescu este unul dintre ace[tia. De fiecare dat` când am fost în prezen]a lui, am încercat s` fiu mai frumos. Asta numesc eu s` cre[ti.“ (Edmond Baudoin)

Pre]: 34 lei

Mereu aceea[i nea [i mereu acela[i neic` de Herta Müller Humanitas Fiction, Serie de autor Traducere din german` de Alexandru Al. {ahighian Herta Müller, aceast` autoare atât de neobi[nuit`, ofer` în episoadele biografice care-i alc`tuiesc cartea o privire foarte personal` asupra scrisului ei, a c`ut`rii obstinate a cuvântului adev`rat, dar [i asupra epocii.

Pre]: 32 lei Cartea lui Saladin de Tariq Ali Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei Traducere din englez` de Carmen Pa]ac Când scribul Ibn Yakub sose[te la palatul sultanului Saladin, întreaga existen]` îi este bulversat`. Treptat, a[ternând pe hârtie suita de întâmpl`ri care contureaz` portretul neînfricatului r`zboinic, el va descoperi [i latura uman` a acestuia, caracterul [i judecata lui în]eleapt`.

Pre]: 37 lei Rhadopis din Nubia de Naghib Mahfuz Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei Traducere din arab` de Irina Vainovski-Mihai F`când parte din seria romanelor istorice ale scriitorului egiptean Naghib Mahfuz, Rhadopis din Nubia este o poveste despre prietenie, tr`dare, lupta pentru putere [i o iubire care zguduie regatul faraonului Merenra.

Pre]: 25 lei Cum s` lecuie[ti un fanatic de Amos Oz Humanitas Fiction, Serie de autor Traducere din englez` de DanaLigia Ilin Volumul reune[te o serie de excelente eseuri [i un interviu al lui Amos Oz pe teme care, prin stringen]a problemelor subsumate lor, ar trebui s` figureze pe o „ordine de zi“ a gândirii fiec`ruia dintre noi: fanatismul religios, conflictele culturale, rela]ia cu cel`lalt, acceptarea diferen]ei, nevoia de compromis inteligent.

Pre]: 20 lei

www.humanitas.ro


fotografii de Petric` T`nase


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

INTERVIU

„Am r`mas foarte pu]ini scriitori, zilele astea, care nu se consider` geniali“ Rui Zink Portughezul Rui Zink scrie romane pentru cei mari, dar [i c`r]i pentru copii, se ocup` de teatrul stradal [i de happening-uri, [i-a luat doctoratul cu o tez` despre banda desenat` ca gen literar, i-a tradus în portughez` pe Saul Bellow [i pe Matt Groening (creatorul serialului The Simpsons) [i are centura neagr` la karate. |n limba român`, tocmai i s-a tradus, la Humanitas, al patrulea roman, Destina]ia turistic`.

Cititorul din pe[ter` este un mic eseu fic]ional despre cititul c`r]ilor. Dumneavoastr` cum a]i devenit un Anibalector? Cum ajunge un copil s` se îndr`gosteasc` de c`r]i? Cum ajunge cineva s` îndr`geasc` cititul este înc` un mister. Dac` am [ti, atunci am face ca to]i copiii s` deprind` pasiunea lecturii. Eu am fost norocos pentru c` familia mea a fost educat`. |n Pina, cartierul foarte s`rac din Lisabona unde am crescut... {i pe care îl evoca]i în romanul A[teptarea... Exact. |ntotdeauna strecor detalii autobiografice în romanele mele. O dat` mi-am trecut [i num`rul de telefon, în caz c` cineva voia s` m` sune... {i a]i fost vreodat` sunat? Niciodat`. Ca s` revin, p`rin]ii mei erau sin-

47


n Rui Zink (n. 1961, Lisabona) este profesor de literatur` la Universidade Nova da Lisboa, jurnalist cultural, autor de romane, nuvele, eseuri, piese de teatru [i c`r]i pentru copii. A realizat primul e-book portughez (Os Surfistas, 2001), se ocup` de teatrul stradal [i de happening-uri. A fost distins cu Premiul PEN-Clubului Portughez pentru romanul Dávida Divina (2005), povestirea „O bicho da escrita“ („Gîndacul de scris“) a fost nominalizat` pentru Pushcart Prize, [i-a reprezentat ]ara la importante evenimente interna]ionale: Bienala de la São Paulo, Tîrgul de carte de la Tokyo, Edinburgh Book Festival. Scrieri principale: Hotel Lusitano (1987), A Realidade Agora a Cores (1988), Homens-Aranhas (1994), Apocalipse Nau (1996), O Suplente (1999), Os Surfistas (2001), O bebé que não gostava de televisão (2004), Dávida Divina (2005), O Anibaleitor (2006), A Espera (2007) [i O destino turístico (2008).

INTERVIU

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

gurii reprezentan]i ai culturii în cartierul nostru, a[a c` aveam c`r]i acas` – pe atunci nu aveam televizor, dar în acele vremuri nu era ceva ie[it din comun – [i am început s` citesc, pur [i simplu, din plictiseal`. Cred c` aceasta este una dintre tehnici. Copiii se plictisesc repede [i, spre exemplu, dac` în anticamera cabinetului de stomatologie, în loc de televizor pui c`r]i, în cele din urm` ei se vor plictisi, în cele din urm` vor citi [i în cele din urm` magia lecturii se va produce... Pasiunea pentru citit poate începe, a[adar, cu ceva simplu, precum prezen]a c`r]ilor. Nu po]i citi o carte care nu e acolo. Acesta e [i primul lucru pe care Hannibal Lecter i-l spune lui Clarice: „Nu te po]i apropia decît de ceea ce vezi“. Dar n-am fost mereu îndr`gostit de c`r]i, ca orice b`iat am avut momente în care nu m-am apropiat de c`r]i. Eram odat` în vizit`, într-un sat, la o m`tu[` [i acolo se afla un autobuz-libr`rie plin cu romanele lui Jules Verne. Din plictiseal`, am ajuns s` citesc dintr-un foc trei c`r]i de Jules Verne... Nu se va putea niciodat` m`sura contribu]ia pe care Jules Verne a adus-o pasiunii juvenile pentru citit. E adev`rat, numai c` eu nu am început cu francezul Jules Verne, eu eram deja un fan al romanelor de aventuri exotice ale italianului Emilio Salgari, cel care se afl` la baza fenomenului spaghetti western.

pot desena [i te pot impresiona pe tine, îns` nu [i pe mine. Apoi am descoperit c` pot scrie pove[ti f`r` s` fiu grozav, iar asta nu m` deranja. Scrisul e una dintre arte unde nu trebuie s` fii un virtuoso, nu trebuie s` ai o voce de aur, ca scriitor te po]i bîlbîi, iar asta poate fi uneori chiar în avantajul t`u. A[a a[ defini eu stilul: dac` e[ti [chiop, î]i po]i transforma [chiop`tatul într-un impresionant stil de dans. A[a c` de pe la vîrsta de 14 ani am început s` scriu povestiri [i s` iau note mari la [coal`. Apoi, la 16 ani, s-a întîmplat ceva: m-am îndr`gostit, ei nu-i p`sa de mine, iar eu m-am apucat s` citesc Dostoievski, care m-a înv`]at s` gîndesc [i m-a mai înv`]at cîte ceva despre via]` [i moarte. Aveam doi fra]i, a[a c` prima dat` am citit Fra]ii Karamazov, eu m-am identificat cu Ivan... L-am citit pe Dostoievski în traduceri portugheze [i fran]uze[ti foarte proaste [i, cu toate astea, era impresionant. Un adev`rat voiaj spre sufletul uman. Mi-am dat seama c` fic]iunea poate face asta, mai ales romanele, pentru c` beneficiaz` de un spa]iu mai mare. Pictura, muzica, dansul, cinema-ul nu pot face ceea ce poate face cuvîntul scris. {i mi-am zis c` a[ putea [i eu s` scriu. Apropo de traduceri, cît de mult v` intereseaz` [i cum v` implica]i în traducerile dup` propriile romane? Sigur c` traducerile implic` o parte narcisist`: „O, Doamne, sînt atît de tradus!“ Dar, dac` e vorba de o traducere într-o limb` pe care nu o cunosc, nu m` bag pentru c` voi fi, cel mai sigur, sup`rat. Sînt curios [i încerc s` citesc pentru a descoperi sunetul limbii respective, îns` consider c` romanul nu mai e problema mea, ci a traduc`torului [i a editorului, care ar trebui s` fie asistentul traduc`torului. Dac` scrii un best-seller, limbajul [i ideile sînt foarte comune, cli[eu dup` cli[eu, dar, dac` e vorba de un scriitor literar, limbajul e mai important decît povestea. Or, eu m` joc foarte mult cu limba portughez`. Asta este [i una dintre defini]iile literaturii: jocul cu limbajul. Dac` te joci cu proverbe, etimologii, sensuri secundare ale cuvintelor, abia atunci faci cu adev`rat literatur`. Traduc`torul încearc` s` fie fidel spi-

„Ca scriitor te po]i bîlbîi“ Cum a]i trecut de la citit la scris? S-a întîmplat pe la 14-16 ani, vîrsta la care începi s` te define[ti. P`rin]ii mei erau simpatici, dar destul de incompeten]i în ceea ce prive[te c`r]ile, din fericire m-au încurajat s` devin artist, orice ar fi însemnat asta. Iar eu am fost un desenator virtuos. Pe la 6 ani eram un copil Paganini – am cî[tigat [i un concurs desenîndu-l pe Asterix –, dar, ca orice copil supradotat, în adolescen]` mi-am pierdut talentul, mi-am atins limita. Am desenat pîn` la 20 de ani, am pictat, am avut [i expozi]ii, dar am [tiut c` nu voi ajunge niciodat` mai mult decît un bun desenator [i atît. Or, nu asta îmi doream de la mine. |nc` mai

48


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

INTERVIU

ritului, [i nu formei unei opere, pentru c` spiritul ei este chiar forma. Camões a fost tradus în englez` în dou` variante: unul dintre traduc`tori i-a tradus versurile în zece silabe, cel`lalt – în [apte; primul a fost fidel metrului portughez, îns` cel`lalt a spus c` în englez` cele zece silabe l-ar fi f`cut pe poet s` sune ca un bufon. Dvs. în[iv` sînte]i traduc`tor. Afirma]i undeva: „Traducerea este cea mai bun` form` a cititului, este re-scrierea unei c`r]i. De vreme ce plagiatul este ilegal, sau cel pu]in imoral, traducerea îmi permite s` umblu printre cuvintele scriitorilor pe care-i iubesc, f`r` s` fiu trimis în judecat`“... Da, cum spuneam, traduc`torul trebuie s` g`seasc` cuvîntul care s` exprime spiritul [i s`-l fac` s` sune ca [i cum ar fi fost scris în acea limb`, dar uneori s`-]i aminteasc`, totu[i, c` nu a fost scris în acea limb`.

vista doar pentru povestirea lui Woody Allen. Ei bine, acolo era vorba de un tip care stric` toaster-ul [i apoi descoper` un complot al electrocasnicelor care vor s`-l p`r`seasc` [i s`-l pedepseasc` pentru c` a stricat toaster-ul. Am început s` traduc acea povestire pentru a în]elege mai bine mecanismul umorului. A[a c` tehnica este foarte important`, dac` vrei s` fii natural într-o zi. Cu toate astea, umorul dvs. pare o chestiune de în]elepciune, e plin de perspective, paradoxuri [i aforisme r`sturnate... |nainte de Woody Allen, au fost îns` comediantul Karl Valentin, un fel de Woody Allen german al anilor ’20, dar [i Swift. Voiam s` v` întreb de Swift, dac` v` reg`si]i în tradi]ia literaturii satirice, dac` v` defini]i ca scriitor satiric? Nu în ]ara mea. De ce, nu ave]i umor în Portugalia? Avem, fiecare ]ar` are umorul ei, dar defini]ia unui scriitor comic sau satiric nu este peste tot la fel. |n Anglia, s` fii satiric nu înseamn` [i s` ai umor, înseamn` s` scrii despre lucruri tragice, într-un mod relativist. Dac` cite[ti Biblia

„Umorul este un instrument grozav“ Stilul dvs. este unul colocvial [i plin de umor; scrie]i cum sînte]i sau acesta este un efect al elabor`rii? La început a fost munca – ca s` parafrazez principiul Biblic. Cînd eram mic, eram tot timpul tachinat de copiii mai mari, a[a c` a trebuit s` g`sesc o modalitate de a riposta. Uneori devii umorist inventînd un fel de mecanism de ap`rare, apoi, într-o zi, umorul devine natural. A[a s-a întîmplat [i cu mine. Cînd faci karate, spre exemplu, înve]i cum s`-]i ridici bra]ele pentru a te proteja [i într-o zi descoperi c` faci asta în mod natural. Umorul meu este, în parte, natural, dar am înv`]at s` fac asta. }in minte c` îmi doream ni[te profesori de la care s` înv`] cum s` scriu cu umor, apoi am început s` citesc antologii de umor pe care îns` nu le g`seam umoristice deloc. |n cele din urm`, am citit o povestire non-intelectual` a lui Woody Allen la care am rîs enorm. Se intitula „My war with the machines“ [i fusese publicat` prima dat` în revista Playboy. Eu am citit-o într-o antologie, dar acum fac o glum` spunînd c` am citit-o chiar în Playboy, dar c` am cump`rat re-

49

Este [i un remarcabil traduc`tor, printre autorii tradu[i de el se num`r` Saul Bellow, Matt Groening [i Richard Zenith. |n limba român`, din opera lui Rui Zink s-au tradus urm`toarele romane: Cititorul din pe[ter` (traducere de Micaela Ghi]escu, Editura Humanitas, 2008, [i audiobook, Humanitas Multimedia, 2009), Banca de rezerve (traducere de Anca Milu-Vaidesegan, Editura Curtea Veche, 2009), A[teptarea (traducere de Micaela Ghi]escu, Editura Humanitas, 2010) [i Destina]ia turistic` (traducere de Micaela Ghi]escu, Editura Humanitas, 2011). Rui Zink a fost selec]ionat pentru antologia Best European Fiction 2012 (Dalkey Archive Press).


INTERVIU

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

[i ajungi la tipul care zice „De ce eu?“, nu-l vei g`si amuzant, dar, dac` ar fi zis „Nu pot fi eu?!“, în tradi]ia literaturii engleze ar fi fost comic. Oricum, nu-mi place s` m` definesc ca un scriitor comic, pentru c` oamenii se a[teapt` apoi s` fiu mereu amuzant. Am pl`tit pre]ul acesta de cîteva ori, cînd am publicat c`r]i deloc amuzante, iar recenzen]ii nici nu le-au mai citit, spunînd doar: „A, înc` o carte amuzant`!“. Nu-mi place cînd umorul este tratat cu condescenden]` – „Hei, iat`, vine tipul amuzant!“ –, mai ales c` umorul este prezent chiar [i în cele mai serioase scrieri ale mele. Umorul este un instrument grozav de a lucra cu realitatea.

jul meu; asta e partea bun` a literaturii: te po]i pune în situa]ii cît mai admirabile! –, apoi, scriind povestirea, am descoperit leg`tura cu Moby Dick, cu B`trînul [i marea, apoi m-am gîndit la Solaris-ul lui Stanislaw Lem [i la filmul Jaws, am ad`ugat [i frica mea real` de rechini... Apropo de asta, cînd intram într-o piscin`, eram terorizat. O parte din creierul meu [tia c` nu pot fi rechini acolo, cealalt` parte îns` mi-ar fi putut produce un infarct. Imagina]ia e foarte real` dac` te ucide sau dac` te face s` ucizi pe cineva, de pild` un amant pe care e[ti gelos sau un evreu! Revenind, am început c` construiesc leg`turi între toate aceste pove[ti. |mi pare r`u, de pild`, c` o companie precum Vodafone a „deturnat“ o expresie precum „Get connected!“. |ntr-o zi ne va interzice s` o folosim din motive de copyright. Asta ar putea fi o alt` poveste: multina]ionalele [i-ar însu[i legal anumite expresii [i, ori de cîte ori ai spune, s` zicem, „Mi-e sete“, ai fi obligat s` pl`te[ti companiei Coca Cola care de]ine fraza respectiv`. F`cînd, din nou, leg`tura cu ce spuneam mai înainte – cînd citim sau vorbim, min]ile noastre se deschid [i fac leg`turi. Noi nu invent`m lucruri, facem cocktailuri! Avem în fa]` o partitur`, dar, de fapt, facem jamming. Apropo de aceste leg`turi, scriitorul mexican Guillermo Arriaga, tot într-un interviu acordat Dilematecii, vorbea despre faptul c` scrisul este o form` de vîn`toare... Absolut, doar c` eu fiind un b`iat de la ora[, am v`zut filme [i documentare, nu am mers eu însumi la vîn`toare, precum Hemingway sau Arriaga. Tot Arriaga spunea c` tr`im într-o societate ipocrit` care neag` moartea cump`rînd carne de la supermarket, f`r` s` vrea s` [tie cum a ajuns carnea aceea acolo, ambalat` pe raft – o idee care consun` cu ce spune, la un moment dat, personajul Rui din A[teptarea. Absolut. Eu nu sînt stîngistul care ur`[te [i vrea s` interzic` ceea ce pe unii îi define[te sau ceea ce altora le face pl`cere. E aici o form` de narcisism [i vanitate: „Sînt antirasist, vai cît de bun sînt eu!“, „O, eu nu m`nînc carne, ce om

„Nu invent`m lucruri, facem cocktailuri!“ Este romanul A[teptarea o replic` la Moby Dick [i la B`trînul [i marea, sau este doar o poveste despre leg`tura simbolic` dintre spusul pove[tilor [i vîn`toare? Asta e o întrebare interesant` [i esen]ial`, în genul „Ce a fost la început: oul sau g`ina?“. |]i spun eu: a fost oul. Povestirile mele încep uneori de la un subiect, dar continu` cu o întîmplare biografic`, pentru c`, pe parcurs, descop`r anumite leg`turi care îmbog`]esc ideea ini]ial`. Nu m` consider un scriitor de geniu – am r`mas foarte pu]ini scriitori, zilele astea, care nu se consider` geniali –, a[a c` nu încerc s`-mi ucid p`rin]ii, cum se zice, îmi place s` descop`r c` fac parte dintr-o familie literar` mai mare [i încerc s`-mi g`sesc cît mai mul]i veri. Altfel spus, atunci cînd scriu, abia atunci g`sesc subiectul. |n cazul romanului A[teptarea, aveam deja în cap povestirea vîn`torii la care am luat parte cu treizeci de ani în urm`, apoi cineva m-a întrebat dac` nu vreau s` scriu o carte despre ocean. De vreme ce sîntem o ]ar` de marinari [i eram [i pl`tit în avans – banii sînt o modalitate foarte bun` de a stimula un artist –, am acceptat. Povestirea începea cu americanul care sem`na cu Hemingway [i pe care l-am cunoscut cu adev`rat – pe el [i pe iubita lui australianc`, dar cu care n-am ajuns în pat, precum persona-

50


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

INTERVIU

bun sînt!“, „S` interzicem vîn`toarea, ce fapt` m`rea]`!“. Eu nu vînez pentru c` în ]ara mea se pescuie[te, dar iat` c` oamenii curio[i [i inteligen]i pot ajunge, dac` se ocup` de acelea[i teme, la concluzii similare. |ntotdeauna îmi place s` descop`r c` scriitori din ]`ri diferite, din timpuri diferite spun acelea[i lucruri. |mi face pl`cere de fiecare dat` cînd descop`r nu un geam`n, dar pe cineva cu care î]i po]i conecta ideile, cu care ai acela[i sim] al umorului [i care-]i poate completa propriile fraze.

mereu s` ]in` pasul cu o tinere]e disp`rut` de mult. |n limba român` vi s-a tradus [i romanul Banca de rezerve; v` place fotbalul? |mi place fotbalul, dar nu sînt ceea ce se cheam` un microbist. Am fost în copil`rie de cîteva ori cu tat`l meu pe stadion. Povestea acestei c`r]i, care nu e deloc amuzant`, este îns` inspirat` de realitate [i de un eveniment tragic: moartea, într-un accident rutier, a fiicei unui prieten de-al meu. Trei lucruri am f`cut atunci: am înfiin]at o asocia]ie împotriva „mor]ii în trafic“, am scris aceast` carte [i am mai f`cut un copil. n

De la Bruce Lee la Sex Pistols

interviu realizat de Marius Chivu

Cum a]i ajuns s` face]i karate? Eram un copil al timpului meu [i f`ceam ceea ce se f`cea atunci. M-am n`scut în perioada cînd Bruce Lee era eroul absolut, filmele kung fu ne fascinau pe to]i copiii [i voiam cu to]ii s` spargem pl`cu]ele de lemn cu mîna goal`... Eu mai eram [i terorizat de b`ie]ii mai mari din cartier, a[a c` am fost la karate ca s` înv`] s` m` ap`r. Un karatist cu umor! Trebuie c` deveniser`]i imbatabil! S` [tii! Tocmai se deschisese un club de karate aproape de cas`... Uneori m` mai întreab` p`rin]ii la ce sport s`-[i duc` copiii, iar sfatul meu este s` fac` sportul care se practic` cel mai aproape de cas`. Nu conteaz`: poate fi judo, poate fi tenis de mas`. |n A[teptarea, Rui îl citeaz` pe David Bowie, dvs. ce muzic` asculta]i? Ascult pop-ul foarte bun. |n adolescen]`, fratele meu mai mare m-a pus s` ascult Sex Pistols [i am devenit punkist: m-am ras în cap, mi-am pus cercel în ureche, îmi pl`cea filozofia violen]ei... Dup` momentul punk, am fost impresionat de Roxy Music [i am f`cut o fixa]ie pentru Bryan Ferry. Care a concertat toamna asta la Bucure[ti. Acum treizeci de ani însemna ceva, acum începe, din p`cate, s` fie ridicol cu toate iubitele lui de 20 de ani care i-ar putea fi nepoate. Am v`zut tipi care au murit din cauza asta, încercînd

51



DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

]ie [i cunoa[tere. Google controleaz` nu numai pia]a de c`utare a informa]iei produse online, ci [i alte pie]e: cea a articolelor [tiin]ifice (prin Google Scholar, de altfel un instrument util, dar tot greu de verificat, mai ales cînd afi[eaz` num`rul cit`rilor unui autor), cea a c`r]ilor tip`rite digitalizate (prin Google Books), cea a [tirilor din mass-media (prin Google News) etc. Orice pia]` într-o situa]ie de monopol duce la sc`derea încrederii, a performan]ei [i a eficien]ei Al doilea argument este informa]ional: a[a cum se afirm` în aproape toate articolele care trateaz` motoarele de c`utare, acestea nu indexeaz` decît o parte din web, cel mult 50% dintre pagini (într-o estimare pozitiv`). R`mîne o parte nedescoperit` care poart` numele de „web adînc“ (deep web). Acest „web adînc“ este format din pagini care se genereaz` doar în cazul în care documentele sînt cerute direct de utilizatori din r`d`cina site-ului respectiv (sau din motorul propriu de c`utare), dar nu numai. Uneori se estimeaz` deep web ca fiind de 500 de ori mai mare decît web-ul de suprafa]`, pentru c` bazele de date dinamice nu pot fi interogate de motoarele de c`utare direct, ci doar de agen]ii umani. Argumentul politic se rezum` astfel: pentru c` nu putem [ti ce se afl` în spatele algoritmilor [i nici transparen]a nu este o op]iune de urmat, nu putem avea un control democratic asupra acestei tehnologii. Motoarele de c`utare sînt anti-egalitare (pu]ini au acces la cod) [i, paradoxal, pot fi criticate [i pe principii libertariene: motoarele de c`utare controleaz` experien]a online [i guvernele sau marile companii controleaz` motoarele de c`utare (fie financiar, fie prin cenzur` etc.). Autonomia persoanei este amenin]at` de ace[ti colo[i mai mult decît e amenin]at` de televiziune sau alte media. Web-ul a devenit resursa fundamental` pentru informare [i, în lipsa unui mecanism comprehensiv de a g`si [i a fi g`sit (cum zic Introna & Nissenbaum), indivizii vor fi determina]i de presiunile pie]ei [i de cele guvernamentale (al`turi de topologia re]elei) în experien]a lor online.

Constantin Vic`

|n c`utarea web-ului pierdut Dac` nu pl`te[ti pentru serviciu, nu e[ti clientul, e[ti produsul care se vinde. (din în]elepciunea popular` a Internetului)

Motoarele de c`utare mediaz` nu numai informa]ia, ci [i o experien]` epistemic` important`. Care e diferen]a între a avea acces la raft într-o bibliotec` [i a fi la îndemîna bibliotecarului? Desigur, cele dou` modele (web [i biblioteca) sînt incompatibile, dar experien]a c`ut`rii are o structur` similar`. Primul argument este cel economic: pia]a de c`utare s-a scufundat, asist`m la o situa]ie de monopol (cu Google care de]ine peste 80% din pia]`). Juc`tori noi nu mai pot intra, iar direc]ia pe care a impus-o Google este una a personaliz`rii, astfel încît va fi aproape imposibil de verificat sau de controlat canalul în care c`ut`torul este captiv. Dac` în cazul navigatoarelor web lupta economic` aduce beneficii tuturor actorilor interesa]i ([i în primul rînd utilizatorilor), omniprezen]a motorului de c`utare Google va face, pe termen mediu, un deserviciu utilizatorilor. |n aceast` situa]ie de asimetrie flagrant`, Google î[i asum` mai mult decît orice alt` companie care a oferit pîn` acum acces la informa-

n

53


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

ESEU Jan Cornelius

Arta traducerii Traducerea literar`, cum i se spune acum, sau t`lm`cirea, pe stil vechi, nu presupune doar cuno[tinte solide de limb` [i fler literar, ci [i o munc` asidu`. Astfel, traduc`torului de literatur` nu-i r`mîne altceva de f`cut decît s` se canoneasc` în camera sa, o bun` parte din via]`, rupt de lumea exterioar`, asemenea protectorului s`u, Sfîntul Ieronim, cel care a pribegit ani mul]i prin de[ert. |n odaia de lucru a traduc`torului domne[te o atmosfer` de mare speran]` [i munc` neîntrerupt` în c`utarea st`ruitoare de cuvinte. Aceast` atmosfer` este descris` de c`tre ilustrul publicist [i traduc`tor Ludwig Börne, la începutul secolului al XIX-lea, în lucrarea Aufsätze und Erzählungen, astfel: „Adesea c`utam disperat zile în [ir o expresie german` care s` redea elocvent o expresie din latin`. Nu m` l`sam descurajat [i, pîn` la urm`, tot o g`seam. Astfel, îmi amintesc c` m-am gîndit zadarnic opt zile la rînd cum s` traduc sub dio moreris [i abia în ziua a noua, cînd am ajuns cu r`bdarea la cap`t, am dat brusc de cuvîntul potrivit.“ Precum sfîntul poliglot Ieronim, traduc`torul se aventureaz` nu doar în jonglerii lingvistice, ci [i în cump`tare [i abstinen]`, c`ci, avînd în vedere onorariul infim cu care este milostivit pentru munca depus`, în final nu este r`spl`tit cu mai nimic. Asemenea preasfîntului s`u protector, [i traduc`torul se leap`d` de cele lume[ti, bunuri, ranguri [i osanale. Cum altfel ar putea suporta faptul c`, în discu]iile despre carte, numele s`u nu este, în general, pomenit? |n ultima vreme, traduc`tori de literatur` experimenta]i [i de valoare sînt tot mai des da]i

54

la o parte în favoarea unor echipe de studen]i sau, de ce nu, a noilor tehnologii, iar asta la tarif aproape zero, c` doar tr`im vremuri dure, iar editurile, s`rmanele, trebuie s` economiseasc` [i ele de undeva, de exemplu, de la calitatea textului. Oricum nu va b`ga nimeni de seam`! Cu excep]ia rarelor cazuri în care, într-o bun` zi, brusc [i pe nea[teptate, într-o conjunctur` favorabil` a astrelor, cartea tradus` va fi [i citit`. „Traduttore, traditore“, spune o vorb` italian`, în care traduc`torul este asemuit unui tr`d`tor. |ns` este traduc`torul un par[iv tr`d`tor al textului original? Pe marginea acestui subiect, în Eine Begegnung. Gespräch mit Krista Fleischmann, scriitorul austriac Thomas Bernhard spunea: „Este foarte nostim s` te ui]i la c`r]ile traduse, dar textul acestora nu are nimic de-a face cu originalul, tocmai pentru c` este un text tradus. Traducerea î[i urmeaz` propria ei cale [i se impune mereu, în pofida originalului. O carte tradus` este un cadavru ciuntit, o fost` persoan` peste care a trecut un camion. Oricît a]i încerca s` repune]i apoi în vechea ordine r`m`[i]ele, va fi în zadar.“ Ce-i drept, Bernhard este arhicunoscut pentru exager`rile sale [i pentru ironia extrem`, a[a c` putem porni cu certitudine de la premisa c` afirma]ia sa e complet adev`rat`, dar numai dac` o întoarcem pe dos. |n plus, mai este cunoscut faptul c` Bernhard i-a apreciat mult pe Kant [i pe Schopenhauer, dar mai mult tradu[i în englez` [i în italian`, fiindc` aceste variante str`ine i se p`reau mai elegante, eliberate de exprim`ri greoaie, inutile, tipice limbii germane.


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

ESEU

Aceea[i întrebare l-a preocupat [i pe Goethe, în Maximen und Reflexionen, Aus Kunst und Altertum, iar concluzia la care a ajuns nu era o veste prea bun` pentru traduc`tori: „Traduc`torii sînt ca ni[te proxene]i profesioni[ti care-]i laud` o minunat` femeie ascuns` dup` un voal. Ei te fac, de fapt, s` tînje[ti din tot sufletul dup` forma original`.“ Totu[i, aceast` constatare, lipsit` de speran]` [i deprimant` pentru orice traduc`tor, nu l-a împiedicat pe Goethe s` fac` el însu[i traduceri. {i dup` ce a tradus din limba francez` romanul Le neveu de Rameau al lui Diderot, un critic literar din acele timpuri le-a precizat contemporanilor urm`toarele: „Unii germani cred c` originalul francez al Nepotului lui Rameau nu ar fi existat niciodat` [i c` totul ar fi fost creat de Goethe. |ns` Goethe asigura mereu c` i-ar fi fost imposibil s` imite stilul ingenios al lui Diderot [i c` forma german` a lui Rameau nu este decît o traducere.“ Apropo de limba francez`, în aceast` limb` exist` o maxim` interesant`: „Les grands esprits se rencontrent.“ O sut` de ani mai tîrziu, iluministul Voltaire a mai pus o dat`, în Lettres philosophiques, punctul pe acela[i i: „Cei care traduc mot à mot sînt o ru[ine [i o jignire grav` adus` s`n`t`]ii ra]iunii umane. Din acest punct de vedere, cuvintele reproduse exact ucid, iar creativitatea treze[te la via]`.“ Cînd a tradus Biblia, în secolul al XVI-lea, Luther s-a uitat insistent în gura plebei, ceea ce face ca lectura s` fie [i ast`zi plin` de savoare. |n Tischreden era de p`rere c` „s` traduci corect înseamn` s` adaptezi propriei limbi ceea ce se vorbe[te în alt` limb`.“ {i eu sînt traduc`tor de literatur`, nu de mult am tradus un roman din limba român` în limba german`. La traducere, cel mai mult m-a interesat s` creez un text cursiv [i viu, ca [i cum ar fi fost scris direct în limba german`. Bineîn]eles c` în varianta original` erau o sumedenie de cuvinte [i expresii idiomatice, care nu puteau fi adaptate u[or, a[a c` a trebuit s` improvizez mereu cîte ceva, de exemplu, conota]iile, care se pierdeau într-un anume fragment, le readuceam în alt` parte. Am tratat cu meticulozitate fiecare nuan]` a textului original, iar acolo unde mi s-a p`rut c` autorul intr` prea mult în detalii

sau chiar c` bate cîmpii, am mai eliminat cîte un cuvînt, dou`, uneori chiar propozi]ii ori pagini, respectiv capitole întregi. Pe de alt` parte, în fragmentele în care exprimarea mi s-a p`rut limitat` [i erau necesare explica]ii suplimentare, am mai ad`ugat cîte un fragment sau, unde am considerat necesar, cîte un capitol, dou`. Bineîn]eles, am fost extrem de grijuliu s` p`strez un echilibru între aspectele omise [i cele ad`ugate, astfel încît dimensiunea romanului s` nu se schimbe, c`ci, la urma urmelor, un traduc`tor trebuie s` transpun` originalul în mod fidel. Nici din punct de vedere stilistic nu am schimbat mai nimic din textul ini]ial, cu excep]ia numeroaselor descrieri poticnite [i a zecilor de pasaje melancolice sau lugubre, care dominau toat` cartea [i pe care le-am înlocuit discret [i iscusit cu dialoguri subtile [i comentarii hazlii. Nu am nimic cu autorul, dar nu prea le are cu dialogurile, iar umorul nu este punctul s`u forte. Tr`gînd linie, sînt foarte mul]umit de ceea ce am realizat. F`r` doar [i poate, pot s` afirm c` am reu[it s` fac o traducere excep]ional`. P`cat c` originalul se abate atît de mult de la traducerea mea. |ns` nu vreau s`-l bag pe autor la ap`, c`ci cartea sa este excelent`. Abia a[tept s` mai lanseze un roman! Ard deja de ner`bdare s`-l traduc. n

55


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

MERIDIANE Petre R`ileanu

Pentru o istorie politic` a nebuniei Laure Murat, n`scut` în 1967, este specialist` în istoria culturii, profesoar` în cadrul departamentului de studii franceze [i francofone de la Universitatea California – Los Angeles (UCLA). Domeniile sale predilecte de cercetare le constituie „al treilea sex“ (La Loi du genre: une histoire du «troisième sexe», Fayard, 2006) [i istoria psihiatriei (c`reia i-a consacrat o carte de succes, La Maison du docteur Blanche: histoire d’un asile et de ses pensionnaires, de Nerval à Maupassant, Lattès, 2001 – Premiul Goncourt pentru biografie [i Premiul pentru critic` al Academiei franceze). L’Homme qui se prenait pour Napoléon (Gallimard, 2011) a primit anul acesta Premiul Femina la categoria eseu. Cartea stabile[te, prin cercetarea atent` a arhivelor, posibilele leg`turi între Istorie [i delirul ca form` de nebunie.

Revolu]ia sau despre u[urin]a de „a-]i pierde capul“ Exist`, de la Jules Michelet la Michel Foucault, trecînd prin {coala Analelor, o tradi]ie francez` a valoriz`rii arhivelor, c`rora li se cere dep`[irea privilegiului de a fi „cunoa[tere pozi-

56

tiv`“ (savoir positif) pentru a deveni „un poem, un tablou, o pies` de teatru“, documente, m`rturii saturate de reflec]ie [i de ac]iune în germene, contribuind, în viziunea lui Michelet, la „resurec]ia vie]ii integrale“. Cercetînd arhivele na]ionale, departamentale, pe cele ale serviciilor de asisten]` public` sau registrele de observa]ii medicale ale diferitelor stabilimente de s`n`tate, autoarea studiului este interesat` mai pu]in de trasarea unei istorii a psihiatriei [i a institu]iilor consacrate maladiilor mintale, cît mai ales de articularea discursului între ideologie [i patologie pe tot parcursul secolului al XIX-lea. |ntr-un Traité médico-philosophique sur l’aliénation mentale ou la manie, publicat în 1800, medicul Philippe Pinel stabile[te primele trei subiecte majore de delir: Dumnezeu, banii, iubirea. Pe locul al patrulea el plaseaz` – noutate semnificativ` în etiologia bolilor mintale – „evenimente ale Revolu]iei“. Evenimentele petrecute în Fran]a în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea – r`sturnarea monarhiei, decapitarea în pia]a public` a regelui Louis XVI [i a membrilor familiei regale, accelerarea Teroarei, culminînd într-o frenezie paranoic` [i o serie de execu]ii sumare – au contribuit la asimilarea „trivial`“ a Revolu]iei la „un vînt de nebunie“. C` formidabila eliberare de energii din timpul Revolu]iei a favorizat efervescen]a spiritelor [i de-


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

MERIDIANE

zordinea comportamentelor este un adev`r unanim acceptat. Dar – scrie Laure Murat – de aici [i pîn` la pronun]area f`r` discern`mînt a diagnosticului de „nebunie“ dovede[te, dac` mai era nevoie, „îngrijor`toarea elasticitate“ a unui cuvînt pe care cultura popular`, indiferent de tendin]ele politice, [i l-a însu[it în scopuri de propagand` politic`. Cert este c` Revolu]ia e o dram` care se desf`[oar` în public, cu înfrunt`ri de strad` [i execu]ii în pia]a public`, iar spitalele [i azilele întregistreaz` o cre[tere a num`rului de intern`ri, de[i din descrierile de cazuri, niciodat` „inocente“, e greu de spus, în ambian]a de suspiciune generalizat` [i de insecuritate, dac` e vorba de nebunie sau doar de angoase provocate de o form` nou` de tensiune insuportabil`. Nu pu]ine sînt cazurile în care intern`rile sînt forma de sanc]ionare a unui delict de opinie antirevolu]ionar, Revolu]ia inaugurînd astfel complicitatea medicilor alieni[ti cu puterea, [i ambiguitatea dintre azil [i închisoare politic`. „Revolu]ia a inventat nebunia modern` sau cel pu]in a pus bazele organiz`rii ei administrative [i a tratamentului medical, recunoscîndu-se prin asta ca fiind sursa ravagiilor produse. Ea va crea mijloacele de îngrijire a unui r`u pe care l-a provocat sau doar l-a intensificat [i r`spîndit.“ Revolu]ia a adus cu sine o inven]ie responsabil` în mod direct de înmul]irea [i intensificarea formelor de delir, angoase, obsesii, comportamente deviante: ghilotina. Aceast` ma[in` este purt`toarea tuturor particularit`]ilor modernit`]ii: construit` în conformitate cu legile geometriei [i ale gravita]iei, impersonal` [i eficient`, ea asigur` o moarte f`r` dureri, egalitar` [i democratic`. Fiind pus` s` evolueze în public, ea ofer` în acela[i timp un spectacol de o incomparabil` for]` de persuasiune. Un pur produs de inginerie, din categoria celor pe care timpurile moderne le vor multiplica [i perfec]iona la nesfîr[it, ea este învestit` înc` de la început [i cu o puternic` func]ie simbolic`. Timp de secole, în Fran]a, ideea de na]iune s-a întrupat exclusiv în persoana regelui, dup` celebra formul` – apocrif` – atribuit` regelui Ludovic al XIV-lea, L’État c’est moi. Or, ziua de 21 ianuarie 1793 marcheaz` o cotitur` în istorie: odat`

cu ]easta ultimului rege (Ludovic al XVI-lea), se rostogole[te la co[ tradi]ia sacr` a unui regim secular. Dezmembrarea corpului profan [i în acela[i timp sacru al regelui este un principiu de regenerare a na]iunii, Republica ia na[tere în valuri de sînge [i frenezie distructiv`, ambian]` care, în mod paradoxal, poate avea aparen]ele unei s`rb`tori – „fêtes de la destruction“, cum noteaz` în Memoriile sale Chateaubriand. Din martie 1793 [i pîn` în august 1794, 17.000 de execu]ii au loc pe teritoriul Fran]ei, dintre care în jur de 3000 doar în Paris. Nu e de mirare c` proximitatea real` [i fantasmatic` a ghilotinei ocup` tot orizontul epocii, dînd na[tere la tot felul de manifest`ri, de la cele mai grave la unele – derizorii – precum aceast` anecdot` despre o pretins` (sau adev`rat`) gre[eal` de tipar culeas` într-o carte de medicin`: în loc de „Trebuie ghilimetate toate alineatele“, tipo-

„Nebunii“, desen de Steinlein, 1895

57

Laure Murat


MERIDIANE

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011 cum sugereaz` „istorica“ apari]ie a unui sens propriu al expresiei „a-]i pierde capul“). Chiar dac` spectrul ghilotinei se va [terge în timp, obsesia dezmembr`rii corpului adus` de ea, a dezarticul`rii, sinonim` cu teama de castrare, preocuparea pentru integritatea eului [i a con[tiin]ei vor continua, în forme patologice sau nu, s` bîntuie timpurile moderne [i post-.

Stamp` din epoc` reprezent\nd ghilotina

Deliran]i sau disiden]i?

graful a cules: „Trebuie ghilotina]i to]i aliena]ii“. Medicii alieni[ti înregistreaz` o nou` form` de delir: b`rba]i [i femei tulbura]i de amenin]area iminent` a decapit`rii, al]ii care tr`iesc cu senza]ia c` au fost decapita]i [i c` apoi au fost ierta]i [i capetele le-au fost lipite la loc, dar altele decît ale lor proprii. Peste cîteva decenii, subiectul va intra în literatur`, alimentînd pasiunea nocturn-metafizic` a romanticilor, ca [i gustul lor pentru zonele abisale ale fiin]ei. Charles Nodier, Villiers de L’Isle-Adam, Victor Hugo abordeaz` diferit decapitarea: în sensul aprofund`rii vie]ii psihice – primii doi din perspectiva rechizitoriului împotriva pedepsei cu moartea – ultimul. Alexandre Dumas public` în 1849 culegerea de povestiri Les Milles et Un Fantômes [i romanul Femeia cu colierul de catifea, consacrate aceluia[i subiect. Credin]a în persisten]a unor forme de via]` la decapita]i, niciodat` confirmat` [tiin]ific, devine la Dumas tema iubirii absolute [i a frontierei fragile [i permeabile dintre via]` [i moarte. Dac` na[terea psihiatriei coincide cu apari]ia ghilotinei, aceasta nu e o întîmplare – sus]ine Laure Murat –, ci un fapt de corelare istoric` (corelare semantic` de asemenea, dup`

58

O consecin]` nea[teptat` a întoarcerii în Fran]a a r`m`[i]elor lui Napoleon, în ziua de 15 decembrie 1840, a fost înregistrarea în ospiciul de la Bicêtre a 13 sau 14 „împ`ra]i“. Iat` a[adar, statistic vorbind, fundamentul istoric al acestei propozi]ii devenite loc comun cînd e vorba de delirul de megalomanie: To]i nebunii se cred Napoleon. {i totu[i, dup` cum arat` arhivele, azilele erau pline de monarhi [i profe]i: Isus Cristos, Mahomet [i Ludovic al XVI-lea suscitau numeroase „voca]ii“. Prin ce anume figura lui Napoleon ajungea s` fie preferat` lui Charlemagne sau lui Ludovic al XIV-lea? Mania grandorii, cunoscut` [i sub alte etichete, precum monomania orgolioas` sau ambi]ioas`, este definit` în Dic]ionarul Littré drept „dorin]` exagerat` de putere [i dominare“. Cei predispu[i la un asemenea delir – imaginativi, exalta]i, ambi]io[i, orgolio[i, permeabili la halucina]ii [i iluzii de viitor – sînt sensibili la fulguranta ascensiune a micului corsican. Panta coborîtoare face [i ea parte din destinul hors normes al marelui cuceritor. |ntr-o societate „dezîncîntat`“ cum e cea francez` a deceniului ’30-’40 al secolului al XIXlea – dominat` de bani [i care inventeaz` vizibilitatea mediatic` [i gloria individual` –, figura lui Napoleon contribuie la „eroizarea lumii“, dup` cum o dovede[te [i gustul pentru personajele de fic]iune cu trasee existen]iale spectaculoase, de la Vautrin la Contele de Monte Cristo. Diagnosticul formulat de Alfred de Vigny este pe cît de concis, pe atît de precis [i complet: „Tot r`ul secolului prezent vine din dou` cauze; poporul care a trecut prin ’93 (1793, Teroarea) [i prin 1814 (abdicarea lui Napoleon prin Tratatul de la Fontainebleau) poart` în inim` dou` r`ni. Tot ce a fost nu mai e; tot ce va fi nu e înc`.


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

MERIDIANE

Nu c`uta]i în alt` parte secretul suferin]elor noastre.“ Monomania orgolioas`, boal` romantic` [i literar`, aduce pentru prima dat` în dezbatere problemele de identitate [i de subiectivitate, de uzurpare [i de proiec]ie, [i tensiunile dintre a fi [i a se imagina, a se crede, a se pretinde, a se lua drept. O simptomatologie ilustrat` de unele personaje ale operelor literare din epoc`, precum Raoul Spifame sau Madame Bovary, dar de care nu sînt scuti]i nici autorii, Gérard de Nerval [i Flaubert. Victor Hugo pusese s` scrie deasupra intr`rii casei sale: Ego Hugo. (justificînd butada lui Jean Cocteau: „V. Hugo era un nebun care se lua drept V. Hugo“). Mania orgolioas` este pe cale s` detroneze melancolia de pe postamentul de boal` a secolului. Ea este, în epoca la care ne referim, echivalentul a ceea ce va fi la Viena, la sfîr[itul secolului al XIX-lea, isteria. Anul 1848, cu proclamarea celei de-A Doua Republici [i seria de reforme democratice, aduce cu sine un nou val de deliruri. Instaurarea sufragiului universal masculin este un eveniment de propor]ii: b`rba]ii apar]inînd tuturor categoriilor sociale, inclusiv servitorii [i solda]ii, particip` la vot. Corpul electoral trece brusc de la 250.000 de cet`]eni la 9.500.000, o veritabil` revolu]ie. |n termeni psihiatrici, aceast` nou` pasiune egalitar` constituie o nou` form` de nebunie: la maladie démocratique sau morbus democraticus. Nebunul este prin defini]ie opozant? R`spunzînd da, psihiatria se pune f`r` ezitare în slujba puterii. A[a cum dovede[te aceast` stranie întîlnire dintre un medic american de la jum`tatea secolului al XIX-lea [i regimul sovietic descris de Vladimir Bukovsky. |n 1851, Samuel A. Cartwright inventeaz` „drapetomania“ (din grecescul drapetes – „fugitiv“, în sensul de „evadat“, [i mania – „nebunie“) pentru a stigmatiza „boala“ sclavilor negri din Statele Unite de a se elibera prin fug` de sclavie. Teoria lui Cartwright a fost ulterior incorporat` în categoria „rasism [tiin]ific“. Disidentul sovietic Vladimir Bukovsky a petrecut 12 ani într-un spital psihiatric [i, în 1971, reu[e[te s` trimit` în Occident manuscrisul unei m`rturii edificatoare: O nou` maladie mental` în URSS: opozi]ia,

publicat în acela[i an de editura parizian` Seuil. Puterea politic` a g`sit un sprijin printre medici, alieni[ti, psihiatri, angaja]i ideologic sau doar adep]i ai ordinii, ai normei. |n 1871, dup` c`derea Comunei din Paris, medicul francez Alexandre Brierre de Boismont reclam` crearea unor stabilimente de s`n`tate speciale pentru internarea cet`]enilor cu idei subversive, a c`ror particularitate ar fi tocmai abolirea diferen]ei dintre spital psihiatric [i închisoare politic`: „Dac` aceast` m`sur` ar fi adoptat` în Fran]a, a[a cum a fost deja în Anglia, to]i cei care ar emite idei subversive, ce ar putea conduce la evenimente de felul celor la care am asistat (Comuna din Paris), ar fi imediat condu[i în aceste aziluri [i supu[i unor mijloace mecanice îndat` ce ar intra în criz`, ar profera amenin]`ri sau ar c`uta s` evadeze...“ |ntr-adev`r, nebunia a fost mereu asociat` cu opozan]ii, cu subversiunea, niciodat` cu violen]ele nu o dat` extreme ale puterii politice dintr-un moment sau altul [i nimeni niciodat` nu s-a gîndit s` le administreze un du[ rece lui Robespierre sau lui Napoleon, pentru a nu mai vorbi de marii lideri nebuni ai secolului al XX-lea. De aceea cea mai bun` concluzie este aceast` reflec]ie a lui Ionesco din Journal en miettes: „La raison c’est la folie du plus fort. La raison du moins fort c’est la folie“. n

59



DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

a[eze. Aici, singur` lua loc stafia fostei lui so]ii, moart` în tinere]e, cu care teologul avea lungi convorbiri, spre marea nemul]umire a celei în via]`, care-i d`duse numero[i copii. Dar [i bunica Preiswerk, Gustele, avea viziuni – [i, mai ales, poseda ceea ce Jung avea s` descrie ca o dubl` personalitate: „personalitatea nr. 1“ apar]inea vie]ii cotidiene, în timp ce „personalitatea nr. 2“ era expresia unei rela]ii cu o lume misterioas`, identificat` mai tîrziu de Jung cu incon[tientul colectiv. Trecerea de la o personalitate la alta era perceptibil` prin schimbarea vocii care devenea grav`, „profetic`“. Capacitatea de-a comunica cu lumea spiritelor s-a transmis [i la fiica ei, m`tu[a Gusteli, care avea o rela]ie privilegiat` cu junele Carl Gustav. Tîn`rul a avut astfel ocazia nu numai s` participe la [edin]e de spiritism cu m`tu[a sa, dar [i s` organizeze altele într-un cerc colegial de tineri. Decizia de-a studia medicina este interesant de analizat. |n ce-l prive[te pe Jung, sigur c` nu misterele fiziologiei l-au incitat s` porneasc` acest studiu. Lui Jung, ca altor viitori psihiatri, îi displ`cea atingerea trupului pacien]ilor. Bair este conving`toare cînd afirm` c` voca]ia medical` [i psihiatric` a lui Jung a pornit de la dorin]a de a g`si o explica]ie ra]ional`, pe cît posibil, a fenomenelor spiritiste, dar [i a religiei in genere. Copil`ria lui Jung este invadat` de straniu. Pe de alt` parte, figurile care profesau aceast` ira]ionalitate erau prea-respectabile pentru tîn`r, nu puteau fi invalidate prin ironie. Jung a f`cut acest pariu: s` r`mîn` un om de [tiin]` [i, în acela[i timp, s` descifreze misterul care ne împresoar`. Jung [i-a pus acelea[i probleme pe care [i le pune [i mistica, dar a respins neîncetat tendin]a elevilor sau a admiratorilor lui de a-l considera drept un profet ori un mistic, sau s` fac` din psihologia analitic` o religie. Pentru el era important în primul rînd s` r`mîn` un om de [tiin]`, chiar dac` domeniul [tiin]ific c`p`ta astfel o extensie necunoscut` pîn` la el. Astfel putea fi dezvr`jit universul opresant al copil`riei lui. Dar dezvr`jirea nu l-a împiedicat s` r`mîn` un vizionar, apropiat într-un anumit sens de bunicii Preiswerk. Este de ajuns s` citim ultima sut` de pagini ale Amintirilor... sale pentru a vedea c` via]a-i s-a terminat cum începuse: ca spectator al unei defil`ri de fantome. n

Ion Vianu

Tinere]ea lui C.G. Jung Deirdre Bair Jung. O biografie Editura Trei, 2011

Apari]ia, în române[te, a C`r]ii ro[ii a lui Jung a l`sat oarecum în umbr` o alt` realizare remarcabil` a Editurii Trei, traducerea (de c`tre Mihaela Negril`) a marii biografii a lui Jung datorat` lui Deirdre Bair. Cele dou` c`r]i se lumineaz` una pe alta. Spre pild`, am`nuntele biografice despre mediul familial în care s-a n`scut [i dezvoltat tîn`rul Jung nu pot s` nu explice (în mare parte) concep]iile psihologice ale celui care avea s` devin` întemeietorul „psihologiei analitice“. Se [tie c` Jung, provenit prin tat` [i mam` dintr-o lung` ascenden]` de oameni de biseric` [i de medici, a fost crescut într-o atmosfer` ultracultural`. Biblia, limbile clasice îi erau familiare. |n acela[i timp, nu poate fi omis faptul c` pe ramura matern`, Preiswerk, exista o apeten]` neobi[nuit` pentru experien]ele spiritiste. Samuel Preiswerk, bunicul lui C.G. Jung, era Antistes, adic` [eful comunit`]ii pastorilor din Basel, un fel de episcop protestant. Nu era numai un conduc`tor, un om autoritar [i respectat, ci [i un erudit ebraizant, un autor de studii teologice. Dar Antistes-ul din Basel era [i un adept fervent al experien]elor spiritiste. Era vizitat deseori de fantome. |n biroul lui exista un scaun pe care nimeni nu avea voie s` se

61


A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

BIBLIOTECA „PARADISO“

c`re[ti ce se întindeau ca o cunun` pe sub b`rbie, cu must`]i ]epoase deasupra buzei de sus“ cu un cadru din filmul lui Josef von Sternberg (avea o musta]` ca o salcie), în care camera cuprinde generos, dar mai ales expresionist, chipurile schimonosite de viciu (observa]i retorica moralist`) ale spectatorilor de la cabaretul „|ngerul albastru“. 4. Nici nu v` închipui]i cum e s` cite[ti „ceva ca un nor trandafiriu flutur` peste obrajii col]uro[i ai profesorului“ sau „totul s-a m`rginit, ca s` zic a[a, la zburd`lnicii“ sau „în]elese c`, odat` cu stofele [i cu pudra, se poate aproape pip`i [i mirosi [i sufletul, c` pudra [i sufletul nu sînt, în fond, mult mai pu]in decît însu[i sufletul...“ chiar de Ziua Mondial` a Duio[iei (13 noiembrie), [i s` o vezi apoi pe Marlene Dietrich cîntînd fals-resemnat „Falling in love again / Never wanted to do / What am I to do / I can’t help it“. 5. Nici nu v` închipui]i cît de sfî[ietor poate s` fie un actor ca Emil Jannings într-un film despre care-ai crede c-a trecut de mult la categoria „casate“, mai ales cînd îl vezi transformîndu-se, sub ochii t`i, dintr-un pedagog de [coal` nou`, luat parc` din Caragiale, un b`trîn la fel de vertical ca stîlpul moralit`]ii, într-un clovn tragic, c`lcat în picioare de singura iubire adev`rat` din via]a lui. {i cît de surprinz`tor e s` descoperi c` romanul de la care porne[te filmul face din profesorul Unrat/Scîrn`vie, personajul jucat de Jannings, un tiran mizantrop de a c`rui dec`dere nu po]i decît s` te bucuri. 6. Nici nu v` închipui]i cu ce veselie l-am descoperit pe traduc`torul Eugen Filotti, secretar general al Ministerului de Externe între anii 1944-1945, practicantul unei limbi române colorate [i sonore, în care „[anteza“ e „o cînt`rea]` într-un [antan“, iar |ngerul albastru al lui Heinrich Mann se transform` într-un roman pe care vrei neap`rat s` i-l cite[ti cuiva cu glas tare. {ase începuturi doar ca s` v` spun c` merit` s` citi]i |ngerul albastru de Heinrich Mann [i s` vede]i apoi Der blaue Engel, cu Marlene Dietrich [i Emil Jannings în rolurile principale. Pentru c` nici nu v`-nchipui]i cît de mult bine v` pot face romanele [i filmele de acum aproape un secol. n

Luiza Vasiliu

Nici nu v` închipui]i De fiecare dat` cînd trebuie s` scriu textul pentru Dilemateca, am în minte mai multe începuturi posibile. Fiecare dintre ele m-ar duce, probabil, într-o cu totul alt` direc]ie, a[a c` sînt nevoit` s` m` opresc la unul singur. Dar pentru c` acu[’ vine Cr`ciunul, a[ vrea s`-mi fac cadoul mai multor începuturi, a[a cum un produc`tor generos i-ar permite unui regizor s` filmeze [ase variante diferite pentru primele cinci minute ale filmului s`u, l`sîndu-l apoi s` aleag` ce-i convine. A[adar: 1. Nici nu v` închipui]i cum v` poate schimba rela]ia cu un scriitor faptul c`, într-o dup`mas` de februarie, în timp ce v` plimba]i prin Literaturarchiv din Marbach (cea mai mare arhiv` literar` a Germaniei), da]i peste rochi]a lui de botez, alb`, brodat` [i apretat`, expus` într-o vitrin` de muzeu. Asta am p`]it eu cu fra]ii Mann – Heinrich [i Thomas. {i mi-ar pl`cea s` o p`]esc [i cu al]i regizori [i scriitori de care mi-e team`. Cu Dostoievski [i Haneke, de exemplu. 2. Nici nu v` închipui]i ce gur` de aer proasp`t poate fi o carte scris` în 1905, dup` ce v-a]i îndeletnicit în ultima vreme cu literaturi contemporane [i acide. Ca s` nu mai vorbesc de filmele din anii ’30, consumate, dac` se poate, la Cineclubul Film Menu, miercurea, la Union. 3. Nici nu v` închipui]i cît de bine se potrive[te pasajul „Unrat v`zu [iruri întregi de guri c`scate, negre, cu cî]iva col]i galbeni printre locuri goale, altele cu cîte o semilun` de os alb de la o ureche pîn` la cealalt`, tivite cu b`rbi pes-

62


POEMUL DIN DECEMBRIE

Anca MIZUMSCHI

Cerul care doare Am nevoie de altceva. Am nevoie de un cer care s` stea tot timpul deschis ca o u[` batant` în]epenit` cu o piatr` luat` din strad`. Am nevoie de un cer b`tr\n, obosit, un cer care s` î[i cear` iertare mult mai des c` a fost în alt` parte. Un cer care spune c` nu eu s\nt de vin`, de vin` e cerul din mine care doare

63


Cu cine din istoria literaturii rom창ne v-ar fi pl`cut s` fi avut o aventur`? Emil BRUMARU l Marius CHIVU l Radu C`lin CRISTEA Adela GRECEANU l Ioan GRO{AN l Florin IARU l Nora IUGA Ana Maria SANDU l Dan STANCIU l Cecilia {TEF~NESCU


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

A N C H E T~ „CALIOPI: Galanteria dumitale, domnule baron, m` înc\nt`, de[i m` îngrij`[te c` n-oi pute îndestul r`spunde la opiniunea ce v` face]i de mine. FLAIMUC: O, ia; la noi, cuconi]`, femeile au obicei s` se m`rite ca s` fac` chinder; eu doresc un femeie care s` fac` la mine poezii zo vi der {iller, vi der Ghete. CALIOPI: Ghete! {iller! ce nume înalte ai rostit, baron! Feblele mele talente cum vor r`spunde la a[teptarea dumitale? FLAIMUC: Sile[te [i poate. Aber nu trebui s` g\nde[ti che asta opre[te pe noi de a face chinder, und chinder und poezi. Ia, main [a]! CALIOPI: Ah! Limbagiul acesta testimoneaz` c` sim]ibilul amor [-au stabilit lucr`toria înfocatelor sale darde în s\nul vostru.“ (Constantin Negruzzi, Muza de la Burduj`ni, 1851)

n Emil BRUMARU Ancheta mi se pare u[or ambigu`. |n istoria literaturii române sînt [i autorii (autoarele), [i personajele c`r]ilor lor. M` feresc prudent de autoare! Prefer s` m`rturisesc c-a[ risca o aventur` la B`l]`te[ti, cu Adela, Adelina… Dar în memorie, a[ începe ca [i tizul meu, Emil (Codrescu), de la vîrsta cînd ea mi se urca pe genunchi, în bra]e, doar la cî]iva ani[ori, naiv-impudic`, pronun]înd peltic cuvintele (te iube’c ta’e), în timp ce eu, vorba lui Garabet, „jenat s` dezmierd feti]a în fa]a tuturor, îi devoram ochii, n`sucul, obr`jorii, ceafa, cînd eram numai noi singuri“. De remarcat „marea ei pasiune“ de-atunci: îmi c`uta, [i scotea, precoce, ceasornicul din buzun`relul confec]ionat anume lîng` centura pantalonului. {i atrac]ia exercitat` de must`]i [i cravate! Jocurile astea, evident, r`mîn, se p`streaz` în incon[tientul copilei. Cînd o reîntîlnesc la 15 ani, este deja extrem de periculoas`, salt` delicat, ritmic, obse-

dant, pe-un cal negru, poart` rochii lungi, cu tren`, vîneaz` vr`bii cu arcul ca o amazoan`, are o coad` blond`, groas`, strîngîndu-i p`rul cîrlion]at pe spate, zb`tîndu-se înnebunitor deasupra feselor fine, în`l]`m frenetici zmeie, dînsa, fragil`, sub tensiunea corzii, c`zînd delicios în fundul totu[i m`ricel prin turtire, îmi zice „mata“ c-un soi de par[ivenie surîz`toare, îi dirijez lecturile, atr`gîndu-i aten]ia asupra anumitor pasaje indecente, o ini]iez pe viu, hm, pe foarte viu, în tainele naturii, m` ca]`r în copaci [i-i arunc, cu schepsis, fructele-n poal`, pescuim fantasmînd, ochim feroci, cu pra[tia, pi]igoi, ne b`l`b`nim, romantic [i excitant, pe iaz, cu barca etc. Iar la B`l]`te[ti, în fine, acum, iat-o [i fraged divor]at`, în jur de dou`zeci de ani! E o femeie cu ochi alba[tri, sîni mici, umeri largi [i rotunzi, bazin suplu, talie longilin`, genul tipelor-lupoaice de azi. Cite[te Creang`, [tie pe de rost fraze [i replici în doi peri din Mo[ Nichifor Co]cariul

65


A N C H E T~

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

(profit [i-i aduc pe-ascuns de maic`-sa cele dou` pove[ti „corosive“!), Anna Karenina, se lupt` îndelung cu R`zboi [i pace. |i pasez, pe [est, [i trilogia R`stignire trandafirie. Cel mai îndr`zne] apropou olfactiv i-l fac cump`rînd de la o negustori]` evreic`, femel` superb`, o jum`tate de caracati]` care pute afrodiziac. Ea, cam satanist`, propune s-o înhum`m! (Trec peste faza hardcore, nocturn`, cu pumnul ei fierbinte, desf`cut în buzunarul pardesiului meu, pentru a-mi palma, din mers…) Totul culmineaz` într-un act clasic de feti[ism, la desp`r]ire, cînd o s`rut între degetele r`[chirate senzual ale unei singure mîini! P`strez, desigur, m`nu[a ei drag`. Alte obiecte-feti[: un degetar (purtat pe-un sfîrc), o dantel` alb` (minima lenjerie intim`), o pan` de pitpalac (gîdilirea la t`lpi), un ac de siguran]` (pu]in sado-maso nu stric`).

Bengescu. Apoi, în vara anului urm`tor, a[ fi cunoscut-o la Techirghiol pe Enigel, o tîn`r` scandinav` aflat` într-un voiaj prelungit spre Sud. A[ fi fost fermecat de pielea ei alb` [i de costumul de baie în dungi, am fi mîncat înghe]at` de fragi pe plaj`, în timp ce pielea noastr` s-ar fi bronzat nestingherit` la soarele-n]elept zvîrlit sus pe cer ca un inel, [i am fi b`ut frappé-uri pe la terase discutînd despre Buster Keaton, Cole Porter, Proust, Coco Chanel [i despre tot felul de nimicuri la mod`. |n cîteva zile a[ fi fost îndr`gostit lulea de ea, mi-a[ fi l`sat balt` toate interesele [i am fi plecat împreun` spre una dintre insulele grece[ti. Cu un detur prin Isarlîk, s`-i iau e[arfe [i m`rgele.

n Marius CHIVU La Sinaia, la petrecerea de Cr`ciun a anului 1933, a[ fi cunoscut-o pe Lydia Manolovici, cu care a[ fi avut, vreme de cîteva luni, o aventur` tumultuoas` (scrisori, telefoane, urm`riri cu ma[ina pe la Cernica, poate chiar focuri de arm`), adic` tot ce mi-ar fi trebuit ca s-o uit pe nevrotica Hortensia Papadat-

66

n Radu C`lin CRISTEA „A avea o aventur`“ prelinge într-un echivoc semantic în care dic]ionarele deslu[esc o „ac]iune îndr`znea]` [i riscant`“, ba chiar „dubioas`“, dar [i o „leg`tur` amoroas` întîmpl`toare ([i trec`toare)“. Ambiguitatea întreb`rii se l`mure[te un strop inducîndu-se un condi]ional-optativ la timpul perfect în care ar zburda, la limita n`valei, ideea de „pl`cere“. Or, zic [i eu, unde-i pl`cere nu mai import` riscul. Cît platonism [i cît`, ca s` gîndesc pe [leau, bucurie la a[ternut cuprinde numita „leg`tur` amoroas`“? |]i po]i imagina, laolalt` [i deodat`, îndr`gostirea abstract` de femeia-Röntgen, numai oase [i cam fantom`, [i starea de rut în care te ademene[te femeia cu f mare cu to]i nurii la vedere [i deplin func]ionali? Nu. Aleg a[adar, dintre alunecoase multitudini, o desfrînare ce m-a subjugat hormonal, cu vreo trei decenii în urm`, în Casa Scînteii, lîng` liftul Ei. Era doar al Ei. Am sim]it-o p`truns` în lift, înv`l`tucit` de bl`ni]ele lui rubinii, de clarobscurul lasciv al becule]elor, de butona[ele mîngîiate, de parc` n-ar fi fost ale Ei ori poate tocmai pentru c` erau ale Ei, ca pe „sînul cu bumbi de dude“ de Tudor Arghezi. Am fost hî[îit din zon` [i mai multe voci s-au contopit într-un unic murmur: „Vine!“. {i a venit. Era Ea, Tovar`[a, Sus`nica Gîdea, Pre[edintele Consiliului Culturii [i Educa]iei Socialiste. La cîte c`r]i a oprit de la tipar sau cenzurat Sus`nica, locul Ei în istoria nescris` sau cro[etat` a literaturii române e garantat sut` la sut`. Asta ca s` n-avem


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

A N C H E T~

vorbe. Revin la lift. S` fii Pre[edinte [i s` te cheme Sus`nica este o împerechere ce se strecoar` lasciv în tractirul reveriilor androgine. Nu era cazul. Ea, Tovar`[a, Sus`nica, te înv`luia cu voluptatea Ei de muiere trupe[` estic orientat` care siluia to]i Ruben[ii frigidit`]ii lui de Vest pudibond, cu c`lc`tura Ei ap`sat` de Nadin` în`bu[ind r`scularea lui Petre Petre pe ar`tur`, cu [oldurile [i ]î]ele Ei de tutungeoaic` din Amarcord, cu c`rt`rescienii Ei ochi orbitori, cu me[a Ei rebel` Leana-Spornic-Dobrin-Mure[an-G`inu[e vintage style, ce parc` [optea libidinos cocului Ei, ca în Philippide, c` se atîrn`, m` rog, de poezia lui „ca un copil de poala mumii“. Pierdeam cîrma ra]iunii. Am mai apucat s` scuip în sîn, bolborosind: „Eu sînt pudic, f`-m` lubric!“. Am închis ochii. Devenisem, ce s-o mai lungesc, o invizibilitate erotomorf`. Am t`b`rît pe urmele Ei, în liftul Nostru, închi[i ca între valve b`loase de scoic`, sus-jos, biel`-manivel`, într-o dezl`n]uire de sim]uri de animale de mont` în extazul orgiastic al încheierii cu succes a colectiviz`rii. Tr`iam disiden]a suprem`: m` acuplam cu comunismul. Atunci i-am pip`it în toat` dezgoliciunea lor cizmele Ei lubrifiate cu vacs a]î]`tor, n`b`d`io[ii Ei chilo]i tetra all seasons slujind mari fesieri mic-burgheji, buricelul Ei de CPEx restrîns, sutienul plesnind berbece[te din cupele cît crapii îmbl`ni]i din Mateiu [i cu sfîrcurile de care m` ag`]am ca Vasile Roit` de sirena de la Grivi]a, buzele Ei, cu neru[inarea limbii Ei frecîndu-se de v`lurile palatine, oftaturile Ei chem`toare de umede culmina]ii, orga… „A[tepta]i, Tovar`[a Ministru!“ – mi-a bubuit brusc în urechi. Lumea încremenise ca anul trecut la Marienbad. Eu r`m`sesem nemi[cat, lîng` lift. Sus`nica a privit peste um`r, ah, am uitat de umerii Ei, apoi i-a strîns mîna nenorocitului `luia care a f`cut praf visul meu de mascul alfa copulîndu-se cu întunecimea totalitar`. Era Dulea. Mihai Dulea. Am coborît c`tr`nit sc`rile, bodog`nind: „Voyeur-ul naibii de Dulea, iar mi-a respins cartea…“

tul plictisitoare, dac` nu enervant`. A[a c` mi-e destul de greu s`-mi imaginez o aventur`, fie [i cu cineva din istoria literaturii române. Pot, în schimb, s` povestesc o întîmplare real`, un fel de aventur` într-o ]ar` a minunilor. Acum cî]iva ani am tr`it cîteva zile cu senza]ia c` sînt într-un poem de Mircea Iv`nescu. Nu ca într-un poem [i nu într-un poem anume, ci cumva lumea se organiza [i func]iona conform poeziei lui [i eu f`ceam parte din lumea asta. Oriunde m` uitam, orice spuneam, orice se întîmpla, oricît de departe a[ fi mers, eram în plin poem de Mircea Iv`nescu. {i nici m`car nu-l citisem recent. Habar n-am cum am nimerit în aventura asta [i cum am ie[it din ea. {i nici de ce am primit acest dar teribil.

n Adela GRECEANU Mama spiritului de aventur` avea alte treburi cînd am venit eu pe lume. Nici mama ludicului nu prea m-a b`gat în seam`. Sînt de-o seriozitate uneori de-a drep-

n Ioan GRO{AN Fiind un partizan al ideii de monarhie [i gîndindu-m` la micul, dar vioiul ei talent literar, mi-ar fi pl`cut s` am o aventur` cu Carmen Sylva. n Florin IARU Cu Natalia Negru. Dar a[ fi vrut s` am aventura în secolul al XIX-lea. Nu mai tîrziu! Natalia Negru

n Nora IUGA M`rturisesc, dup` o or` de c`utare în care m-am tîrît ca un p`ianjen b`trîn [i cam uituc prin cutele îng`lbenite ale scoar]ei mele, doar-doar oi g`si printre b`rba]ii [i femeile literaturii noastre un personaj care s`-mi reaprind` dorin]a uitat` nu mai [tiu în care sertar,

67


A N C H E T~

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

mi-am dat seama c` efortul meu e zadarnic, fiindc` toate personajele astea sînt atît de fade, de comune, de neinteresante… Ce dezolant! La ru[i g`seam imediat un Mî[kin, un Ivan Karamazov, la americani – un Rhett Butler, la francezi – un Fabrice… Se pare c` românii nu prea au nimic seduc`tor pentru mine, nici în c`r]i, nici pe strad`. Singurul care iese din uniformitatea asta de chibrituri stinse [i care scap`r` e Mendebilul, dar, dac` îndr`znesc s`-mi exprim public aceast` op]iune, m` vor cataloga drept pedofil` [i s-ar putea s` primesc [i propuneri de viol. A[a c`, dac` tot am f`cut-o de oaie, o s` merg pîn` la cap`t, cu riscul de a fi acuzat` de zoofilie. Mi-ar pl`cea s` stau pe o banchiz` al`turi de Fram, ursul polar, cam zgribuli]i, sub un soare gri, ca acei oameni s`rmani (Teodor [tie la cine m` refer, sper c` [i dvs.) [i s` descoperim cît de multe întîmpl`ri pot lega via]a unui om de un urs. Sînt atîtea întîmpl`ri între mine [i Fram, între momentele lui de glorie sub lumina reflectoarelor, în ropotele de aplauze, [i surghiunul în pustietatea amenin]`toare a nop]ii lui polare, încît sînt sigur` c` afinit`]ile – histrionismul nostru, ascunz`torile noastre, unicitatea noastr`, care poart` semnul lui Cain [i ne

hr`ne[te orgoliul [i, în cele din urm`, superioritatea minoritarului asupra majorit`]ii, a opozi]iei asupra celor la putrere, acel am`nunt invizibil care se revolt` [i se distinge – m-ar fi f`cut s` vreau s`-l ]in de lab`, s` ne privim ochi în ochi [i s` povestim. Dar ce p`cat c` Fram nu [tie s` scrie scrisori! P.S. Culmea, dac` a[ fi avut porniri lesbiene, nu mi-a[ fi putut dori o aventur` decît cu Leb`da cu dou` intr`ri. Vede]i, nici de data aceasta cu un om!

n Ana Maria SANDU Primul personaj masculin care m-a fascinat a fost eroul din Jurnalul adolescentului miop. {tiu, sun` excesiv de romantic, dar am scris nenum`rate pagini în carnetul meu despre cît de tare era tipul `sta. A[ fi dat orice s`-l cunosc [i s` m` bage în seam`. Apoi, mi-a pl`cut discursul erotic al lui {tefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de r`zboi a lui Camil Petrescu. Era o combina]ie de sl`biciune [i de putere care m-a f`cut s` visez cu ochii deschi[i [i s` citesc de nenum`rate ori romanul. Cel mai straniu [i frumos b`rbat scriitor mi se pare, din poze, Gellu Naum. M` atrage [i m` sperie în egal` m`sur`. O fi din cauza poemelor?

© Dan Stanciu

68


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011 n Dan STANCIU Poftim de vezi: ce întrebare-i asta, amice, mai c` era s`-mi deie mu[tarul pe nas auzind-o din gura-]i… P`i, mai încape vorb`, ne putem tocmi pe a[a ceva? Or fi literele române într-atît de necuprinse [i de bogate în comori de amor încît s` te împiedici la tot pasul de f`pturi iubibile? Se perind` printre filele literaturii noastre alaiuri nesfîr[ite de Beatrice din Sîngeorz ori de Juliete ot Dorohoi? |]i sar în fa]`, la fiece col] de capitol, puzderie de mîndre demoazele, cuconi]e sau matroane apte s` inspire pasiuni ori m`car s` i[te vreun zvîc? Sincer, mira-m-a[. Sau poate n-am b`gat de seam`, fiind oarecum absent de pe-acilea. Dar întrucît î]i port respect [i nu vrui s` te las mofluz, am stat [i-am cugetat un pic, ba chiar am scotocit destul de ap`sat prin minte [i prin amintire: e cu putin]` s` nu fie nimeni? Tr`im (literalmente [i scripturalmente) într-un pustiu al sim]irilor adormite? Amarnic` dilem` îmi trezi[i, din care totu[i (într-un tîrziu sau, mai curînd, într-un devreme) s-a încropit o cale spre lumin`: ba da, ar fi ceva. E ea, „singura fiin]` de sex femeiesc cu un tub de comunica]ie ce i-ar fi permis s` satisfac` [i cerin]ele dragostei, [i interesele superioare ale [tiin]ei“. De pîlnia lui Stamate î]i vorbesc, ai priceput. Cu dînsa mi-a[ dori s` pot avea o aventur`, s` m` înal] (înaripîndu-ne) c`tre acele „interese superioare“, apoi s` intru în picaj (ca un Aurel Vlaicu într-o Elena CaragianiStoenescu) [i iar s` m` înal]. Ar merita, fii convins. Cu un singur lucru (de fapt, sînt dou`) a uitat vrednicul Urmuz s`-[i înzestreze pîlnia (iar întruchiparea unei aventuri înalte ar avea de suferit în lipsa lor): odicolon [i peruzele. Grabnic m-a[ duce la dumneaei, s` i le a[tern la picioare. n Cecilia {TEF~NESCU |n visul meu, care poate func]iona uneori [i ca un co[mar, la fel de bine, eu sînt doamna T [i el, Fred Vasilescu Lumîn`raru’. |n ciuda handicapului s`u, am merge la cinematograf împreun` [i i-a[ [opti în urechea beteag`, tocmai pentru a avea libertatea s`-i pot declara, printre comentariile pe marginea filmului mut, [i dragostea nem`surat`. |ntors de pe front [i ros de gelozie, m-ar urm`ri [i m-ar p`r`si, de bun` seam`, pe nedrept, eu a[ v`rsa cîteva lacrimi [i m-a[ sim]i ne-

A N C H E T~

fericit` pe vecie, dup` care ne-am arunca unul în bra]ele celuilalt, hohotind dramatic. {tiu c` n-a fost un b`rbat la fel de frumos ca Gellu, nici la fel de bogat ca Sadoveanu, nici damnat, ca Eminescu, nici cu monoclu [i celebru în lume ca Tzara. Dar simt c`, dac` ne-am fi tol`nit amîndoi, în desuuri caraghioase, eu, [i în indispensabili, el, pe un divan, ar fi avut ce povesti, el, [i ce asculta, eu. Mai tîrziu ne-am duce pe o teras` la mare [i am bea vin în p`h`rele micu]e [i am cerceta, chiorî[, lumea din jurul nostru. Ar fi o lume pestri]`, ni[te grobieni din vremurile mele, ni[te neamuri proaste din vremurile lui. Camil i-ar arunca vreunui fante m`nu[a în obraz, doar pentru c` mi-a aruncat o ochead`. {i acolo s-ar [i sfîr[i totul.

n anchet` realizat` de Marius Chivu

69



DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

a mirosurilor [i frumuse]ii.“ Competen]ele invocate sînt cele de …nevast` cu state vechi („am 48 de ani de c`snicie“) [i de nepoat` iubitoare a unei bunici care ]inea casa lun`, buc`t`ria raz` [i lumin`, snop de flori la sub]iori, vorba cîntecului. Anacronismul viziunii – cartea este, insistent [i explicit, adresat` femeilor c`s`torite [i gospodine, singurele responsabile de c`lcatul c`m`[ilor [i de sp`latul vaselor, ca [i de chematul preotului la sfe[tanie în final – se asociaz` unui na]ionalism al cur`]eniei („tot românul [tie [i simte“ c` trebuie s` aib` casa curat`…), amestecat rizibil în sosul unei viziuni inadecvate asupra muncilor gospod`re[ti (la cap`tul lor, de pild`, sîntem sf`tui]i – pardon, sf`tuite – insistent s` ardem „gunoiul [i toate lucrurile inutile“, în fundul cur]ii sau la col]ul blocului), indiferent` la regulile minimale ale convie]uirii în spa]iul urban (pentru un îngr`[`mînt ieftin, putem pune la macerat pe balcon 1 kg de gunoi de p`s`ri în 10 l de ap`, dar autoarea uit` s` ne spun` cum facem ca mirosul pestilen]ial al concoctului s` nu-i înnebuneasc` pe vecini, înainte de a ajuta florile – plantate anterior de p`rin]i [i de copii – s` creasc`). Defazat` istorice[te [i prost scris`, cartea s-ar putea salva, eventual, prin „tips and tricks“-urile sfaturilor mici, din categoria „cum s` aduni p`rul pisicii din covor“. Dar [i aici, singura „calitate“ care le consteleaz` banalitatea uria[` [i improbabilitatea solu]iilor pentru gospod`riile postmoderne este acela[i anacronism orb la vremuri. Apa de ploaie, recomandat` ca panaceu purificator, este din p`cate inutilizabil` în ora[ele unde, neferici]i, locuim – e murdar`, ca [i aerul pe care îl spal` c`zînd. Ana Hu]anu ignor` cu superbie a[a detalii minore (s` nu-[i fi încercat propriile re]ete?). Jum`tate cartea ofer` re]ete de fabricare a s`punului de cas` din „resturi de gr`sime animal`“ (cam 10 kg, fierte în le[ie, într-un cazan special, cîteva ore, pe aragaz…), convins` c` salveaz` economia unei co[ni]e [i echilibrul ecologic al planetei. |n acela[i registru, afl`m cum s` atîrn`m o juc`rie pe lan]ul rezervorului WC-ului, spre a înveseli atmosfera din cas`. Desigur, dac` simpla lectur` a unui asemenea op nu ne-a înveselit îndeajuns. {i, la sfîr[it, s` chem`m preotul, pentru a sfin]i cur`]enia locuin]ei. n

Ioana Bot

Sfaturi ecologic-cre[tine[ti pentru gospodine |n aceste vremuri de criz`, de miz` [i de antrepriz`, efortul unora dintre editurile prestigioase de a-[i educa publicul cititor în spiritul unor principii ecologice trebuie salutat, promovat [i comentat. Astfel c` am luat din raftul „de suflet“ al unei libr`rii elegante un titlu publicat de Editura Eikon, cu bucurie; nu era semnat` de Petre }u]ea, nici de Vasile Dâncu, dar venea din aceea[i „cas` editorial`“ (cum spun francezii) cu ei. Inspira încredere, chiar dac` se deschidea spre o tem` cu totul diferit`. Este vorba despre Cur`]enia gospod`riei prin mijloace naturale, de Ana Hu]anu (autoare, în 2005, [i a unui Dic]ionar gastronomic [colar). Degeaba am visat îns` s` aflu cum s` înlocuiesc naftalina cu lev`n]ica. Dac` volumul e scris din dorin]a autoarei – autodefinit` ca o gospodin` împlinit` [i cre[tin-ortodox` – de a ne înv`]a arta cur`]eniei str`mo[e[ti, efectul este de umor involuntar, prin inadecvarea la vremurile sub care st`m. Naturismul din titlu las` repede locul unei sf`to[enii care, neavînd idei, scrie frumos [i crede c` face literatur`: „pentru a putea s` v` be]i cafeaua în acest col] de natur`“ care e balconul de la bloc, recomandarea plantelor de plantat e însiropat` dup` cum urmeaz`: „p`rin]ii vor opta, poate, pentru panselu]e catifelate, margarete sau cîrcium`rese, iar copiii pentru ghiocei, zambile sau condura[i. Toate, îns`, se vor armoniza, se vor completa într-o simfonie a culorilor,

71


Š Mehder


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

AVA N P RE M I E R ~ Orhan Pamuk

Eu |n clipele de fericire – copil`ria mea abund` în ele – aveam sentimentul c` nu existen]a mea, ci lumea în sine era un loc bun, frumos, pl`cut, însorit. O mîncare ce-mi displ`cea, un gust dezagreabil, un ac ce mi se-nfigea în deget, momentele în care mu[cam furios [ipcile unei cu[ti de lemn (numit`, nu [tiu de ce, „]arc“) în care eram închis cînd eram mic, ca s` nu fug, sau orele de plîns insistent, a[a cum se întîmpla într-una dintre cele mai însp`imînt`toare amintiri din copil`rie, cînd îmi prinsesem degetul la portiera ma[inii unchiului meu (o vizit` plin` de temeri la un doctor care mi-a f`cut radiografie) nu erau înv`]`minte privitoare la eul meu, ci la ideea de r`u [i suferin]`, de care trebuia s` te fere[ti. Printre fluxurile [i refluxurile con[tiin]ei mele, printre tot soiul de fantasme, eram îns` cople[it treptat, ca de un sim]`mînt de vinov`]ie, de sentimentul c` eram eu, c` la mijloc se g`sea un „eu“. Cum fratele meu, care era cu doi ani mai mare decît mine, începuse s` mearg` la [coal`, între patru [i [ase ani m-am distan]at de sentimentul de tov`r`[ie [i camaraderie care se statornicise între noi. |n acei doi ani [colari, în care m-am sim]it ceva mai bine pentru c` izbutisem s` m` desprind de sub domina]ia lui, s` scap de sentimentul de rivalitate pe care mi-l de[tepta [i pentru c` Blocul Pamuk îmi r`mînea cu totul mie pe parcursul unei bune p`r]i din zi, a[a cum se-ntîmpla [i cu afec]iunea [i interesul ma-

mei, am descoperit, pe de o parte, singur`tatea, [i am acumulat, pe de alt` parte, primele amintiri zguduitoare, pe care nu aveam s` le pot uita niciodat`. |l puneam pe fratele meu s`-mi citeasc` baloanele cu dialoguri din revistele cu benzi desenate pe care [i le cump`ra, iar apoi, cînd el era la [coal`, deschideam din nou revistele [i „citeam“, din amintiri, ceea ce-l auzisem citind pe el. |ntr-o dup`-amiaz` blînd` [i cald`, cînd fusesem a[ezat în patul meu pentru somnul de prînz [i cînd, neputînd adormi imediat, m` uitam prin revista Tommiks, am b`gat de seam` c` mi se înt`rise juc`rica (mama îi spunea „coco[el“). Faptul acesta se petrecea în timp ce m` uitam la o piele-ro[ie pe jum`tate despuiat`. B`rbatul cu pricina, care avea legat` în jurul mijlocului o sforicic` sub]ire, purta, de la pîntece în jos, o bucat` de pînz` desf`[urat` ca un drapel, care-i ascundea „coco[elul“, iar în mijlocul acelei pînze era desenat un cerc. |ntr-o alt` zi, cînd st`team întins sub plapum`, îmbr`cat în pijama [i preg`tit pentru acela[i somn de dup`-amiaz`, vorbind cu ursule]ul pe care-l aveam de cînd lumea, am sim]it aceea[i îmb`]o[are. Prefacerea aceasta, a c`rei magie nu reu[eam s-o pricep, dar pe care nu doream s-o vad` [i al]ii, se petrecuse pentru c` tocmai atunci îi spuneam ursule]ului meu „am s` te m`nînc!“. Strania învîrto[are s-a petrecut [i cu alte prilejuri cînd mi-am luat ursule]ul, de care nu

73

traducere din limba turc` [i note de Lumini]a Munteanu


n Orhan Pamuk (n. 1952) este cel mai cunoscut [i, totodat`, cel mai controversat scriitor turc contemporan, asumat de întreaga Europ` ca una dintre cele mai valoroase [i originale voci ale ultimilor ani. N`scut la Istanbul, Pamuk a urmat studii de arhitectur` la Universitatea Tehnic` din ora[ul natal, abandonate ulterior; în 1976 a absolvit Institutul de Jurnalistic` al aceleia[i universit`]i. Din 1974 s-a consacrat aproape în întregime scrisului, dup` ce, o vreme, cochetase cu pictura. Opera sa, elogiat` cu entuziasm de critici [i tradus` în peste 40 de limbi, cuprinde romane – printre care Fort`rea]a alb`, Cartea neagr`, Via]a cea nou`, M` numesc Ro[u, Z`pada – [i un volum de memorii dedicat ora[ului Istanbul. Recunoa[terea interna]ional` s-a concretizat [i într-o pleiad` de premii prestigioase, precum: The Independent Award for Foreign Fiction, Prix de la Découverte Européenne, Prix du Meilleur Livre Étranger, International IMPAC Dublin Literary Award, Prix Médicis Étranger, Friedenspreis [.a. |n octombrie 2006 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatur`.

AVA N P R E M I E R ~

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

m` sim]eam peste m`sur` de ata[at, [i cînd l-am amenin]at. Auzisem replica „am s` te m`nînc“ mai ales în momentele terifiante ale basmelor pe care mi le istorisea mama. Acei daeva care, în literatura clasic` iranian`, erau fra]i cu diavolii, cu djinnii [i care fuseser` înf`]i[a]i de c`tre miniaturi[ti, cu patru secole în urm`, sub forma unor mon[tri însp`imînt`tori, m`run]i la trup [i înzestra]i cu coad`, deveniser`, odat` cu trecerea de la cultura persan` la cea turc` [i apoi la basmele istanbuleze, uria[i. |mi f`cusem o idee despre ei v`zînd coperta unei mici antologii cu Basmele din Dede Korkut1. Aici, un monstru pe jum`tate despuiat, întocmai ca pieile-ro[ii, for]os [i oarecum nesuferit, p`rea s` st`pîneasc` întreaga lume. |n basmele pe care mi le dep`na mama, cuvintele „am s` te m`nînc“ aveau nu numai sensul de „a mînca“ [i „a înghi]i“, ci [i sensul de „a ucide“, „a nimici“ pe cineva. Cam în aceia[i ani, unchiul î[i cump`rase un mic aparat de proiec]ie [i începuse s` închirieze, de la atelierul unui fotograf din Ni[anta[ı, filme de scurtmetraj, cu durata de zece-dou`sprezece minute (Charlot, Walt Disney, Laurel [i Hardy), pe care le proiecta pe peretele de deasupra [emineului (fotografiile bunicului [i ale bunicii erau date atunci jos cu mare ceremonie), cu ocazia s`rb`torilor, a Revelionului, în fa]a întregii familii. Colec]ia unchiului includea un filmule] de scurtmetraj semnat de Walt Disney, care n-a putut fi proiectat decît de dou` ori, [i aceasta din cauza mea. |n filmul de care vorbesc, micul Mickey Mouse era alergat de un monstru primitiv, înapoiat la minte, greoi [i mare cît un bloc, se ascundea în fundul unui pu], iar apoi, cînd uria[ul smulgea pu]ul din p`mînt [i sorbea apa din el ca pe un pahar cu ap`, se rostogolea în gura uria[ului – moment în care Orhan începea s` plîng` în hohote. Tabloul Saturn devorîndu-l pe unul dintre fiii s`i de Goya, care se afl` la Muzeul Prado [i în care am observat imaginea unei fiin]e omene[ti minuscule r`pite de pe p`mînt [i sfî[iate de un gigant, continu` s` m` însp`imînte [i acum. O dat`, pe la prînz, cînd era ora mea de somn [i cînd îmi amenin]am din nou ursule]ul, sim]ind, pe de alt` parte, o ciudat` afec]iune fa-

]` de el, u[a s-a deschis pe nea[teptate, iar tata m-a z`rit o clip` cu pantalonii în vine [i coco[elul învîrto[at. U[a s-a închis la loc ceva mai încet decît se deschisese, dar cu o venera]ie pe care o percepusem chiar [i atunci. Tata obi[nuia s` vin` acas` în pauza de prînz, s` m`nînce, s` doarm` pu]in, iar apoi s` intre la mine în camer` [i s` m` s`rute, înainte de a se întoarce la slujb`. Eram fr`mîntat oarecum de sentimentul c` gre[isem cu ceva, ba mai r`u, c` f`cusem ceea ce f`cusem din pur` pl`cere, iar sentimentul acesta otr`vea treptat pl`cerea pe care o încercasem. Cu un alt prilej, cînd d`daca adus` acas` dup` una dintre nesfîr[itele certuri dintre p`rin]ii mei, care se sfîr[ise cu plecarea mamei, îmi f`cea baie în cad`, mi s-a întîmplat din nou acela[i lucru. |mi amintesc c` femeia aceea mi-a spus, pe un ton care era departe de a fi afectuos, c` eram „ca pot`ile“, dar mie îmi f`ceau pl`cere lucruri precum apa, baia, c`ldura. Aceste experien]e erau înfrico[`toare, ru[inoase nu numai pentru c` trupul meu nu reu[ea s` controleze asemenea reac]ii. Credeam c` învîrto[area aceea era o ciud`]enie care mi se întîmpla doar mie, ceea ce era [i mai r`u. Abia peste [ase-[apte ani, cînd eram la gimnaziu [i cînd nimerisem într-o clas` în care se aflau doar b`ie]i, am priceput, ciulind urechea la unele discu]ii dintre copii, de genul „a mea s-a sculat“, c` „învîrto[area“ nu-mi era specific` doar mie. Ajunsesem la concluzia c` trebuia s` t`inuiesc „r`ul“ care m` st`pînea, de team` ca nu cumva învîrto[area [i r`ul s` m` caracterizeze doar pe mine. Iar faptul acesta m-a deprins s` tr`iesc într-o a doua lume, o lume ermetic`, inaccesibil` celorlal]i. Sim]eam c`, dincolo de învîrto[are, care nici m`car nu se petrecea prea des, r`ul meu î[i avea cu adev`rat obîr[ia în obiceiul de a m` l`sa purtat de fantezii nelalocul lor [i, în timp ce m` aflam în înc`perile apartamentului-muzeu, visam, pur [i simplu de plictiseal`, c` locuiam în alt` parte, c` eram o alt` persoan`. |mi era foarte u[or s` m` refugiez în cea de-a doua lume, pe care o purtam în minte ca pe o tain`: st`team, de pild`, în salonul bunicii [i m` pomeneam deodat` visînd c` m` aflam într-un submarin. Pe vremea aceea fusesem dus pentru

74


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

AVA N P R E M I E R ~

prima oar` la cinematograf [i v`zusem, la Cinematograful Saray2 din Beyo˘glu, unde mirosea a praf, o adaptare dup` Dou`zeci de mii de leghe sub m`ri de Jules Verne, care m` însp`imîntase prin lungile sale momente de t`cere. Cadrele dominate de semiobscuritate ale filmului albnegru, spa]iile interioare umbrite, care nu se puteau furi[a cu nici un chip din fa]a camerei de luat vederi aminteau, de fapt, de casa noastr`. Am pierdut pesemne foarte multe am`nunte, c`ci nu puteam s` citesc înc` subtitrarea, dar oare nu descifram în acela[i fel [i benzile desenate ale fratelui meu mai mare? |mi era foarte u[or s` inventez, gra]ie fanteziei, ceea ce nu izbuteam s` deslu[esc. (Chiar [i acum, cînd citesc o carte, sînt interesat nu atît s` în]eleg, cît s` pot visa cu ochii deschi[i la ceea ce citesc.) Aceste reverii, pe care le adaptam mereu, de parc` a[ fi p`truns de bun`voie [i în mod con[tient într-un vis, nu erau „prelungiri“ care s` se sustrag` puterii mele, a[a cum se întîmpla în cazul „învîrto[`rii“, ci lumi pe care le puteam controla cu u[urin]`. F`ceam s` dispar` într-o clip` masa sculptat`, cu t`blie ampl` [i intarsii de sidef, ce se afla sub lustra mare, cu lucr`tur` [i decora]iuni pe care le-a[ putea numi oarecum baroce,

[i-mi imaginam c` în locul acela se ridica un munte falnic, la fel ca în revista ilustrat` pe care tocmai o „citeam“, dup` cum îmi închipuiam, la fel ca în cazul acelui munte falnic [i straniu, c` acolo s`l`[luia o civiliza]ie aparte. |n vremea aceasta începeam s` v`d în fiecare dintre obiectele aflate în înc`pere cîte un munte, deveneam avion, zburam printre ele [i prindeam vitez`. – Nu mai bî]îi a[a din picioare c` m` ia cu ame]eal`! îmi spunea bunica, care st`tea a[ezat` în fa]a mea. Nu mi le mai bî]îiam, dar avionul din imagina]ia mea se n`pustea [i se f`cea nev`zut în norul de fum pe care-l r`spîndea ]igara Gelincik din mîna bunicii, care puf`ia, nu tr`gea în piept, p`trundeam cu privirile în p`durea n`p`dit` de iepuri, frunze, [erpi [i lei pe care-i identificasem [i descoperisem ceva mai devreme printre desenele de pe covor, apoi m` cufundam într-o aventur` inspirat` de revistele cu benzi desenate, iscam un incendiu, ucideam cî]iva oameni, c`l`ream un cal, îmi aminteam cum risipisem bilele fratelui meu în timp ce el era la [coal`, îmi d`deam seama, dup` zgomotul f`cut de u[a ascensorului, care tocmai se trîntea, c`ci o parte a min]ii mele era receptiv` la sunetele

1

2

fotografii de Alix Vrana

75

Ciclu epic, în proz` [i versuri alternante, care dateaz`, probabil, de la sfîr[itul secolului al X-lea [i care reflect` perioada de tranzi]ie a turcilor oguzi (str`mo[i direc]i ai turcilor din Turcia actual`) de la nomadism la via]a sedentar`. O parte dintre episoadele pe care le include circul` [i sub form` de povestiri sau basme independente. Palatul, seraiul (tc.).


3

Subdiviziune a lirei turce[ti.

AVA N P R E M I E R ~

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

care r`zb`teau din bloc, c` portarul Ismail urcase la etajul la care locuiam noi, iar atunci eram purtat spre o nou` aventur` cu piei-ro[ii pe jum`tate despuiate. |mi pl`cea s` m` gîndesc c` d`deam foc la case, c`-i potopeam cu gloan]e pe cei afla]i în casele cuprinse de fl`c`ri sau c` m` g`seam eu însumi într-o cas` incendiat` [i c` m` salvam printr-un tunel s`pat de mine, dup` cum îmi pl`cea s` strivesc încetul cu încetul cîte o musc` pe care o prindeam între perdeaua de tul, care duhnea a ]igar`, [i geam, [i s`-mi închipui, în vreme ce musca se pr`bu[ea în agonie pe masca radiatorului, c` era vorba de un tîlhar care-[i primise pedeapsa cuvenit`. Pîn` la vîrsta de patruzeci [i cinci de ani, obi[nuiam s` ucid mereu pe cîte cineva în r`stimpul acela dulce dintre somn [i trezie, c`ci [tiam c` gîndul acesta urma s`-mi fac` bine. Le cer scuze persoanelor care-mi c`deau victime – uneori era vorba de rude apropiate, ba chiar foarte apropiate, precum fratele meu mai mare, alteori de politicieni, scriitori ori meseria[i, dar în cele mai multe cazuri apelam la persoane imaginare. Mi s-a întîmplat, de asemenea, de multe ori s` bat m`r cîte o pisic` [i s`-mi bat joc de ea f`r` s` m` vad` nimeni, într-un moment de impietate, disperare [i urît, de[i îndr`geam pisicile [i aveam sentimente prietene[ti fa]` de ele, pentru ca apoi s`-mi fie ru[ine de mine, iar sufletul s`-mi fie cuprins de afec]iune fa]` de bietele animale. Peste dou`zeci [i cinci de ani, în perioada stagiului militar, unul dintre camarazi avea s`-mi spun`, în timp ce toat` compania fuma [i bîrfea dup` masa de prînz, pe cît` vreme eu îmi imaginam c` cei [apte sute cincizeci de solda]i care st`teau a[eza]i pe scaune [i care, privi]i de departe, sem`nau to]i unii cu al]ii, fuseser` scurta]i de cap, iar beregatele lor însîngerate se leg`nau înceti[or în cantina aceea mare, înv`luit` în fum de ]igar`, care-i conferea o nuan]` de albastru blînd, transparent, „m`i, b`iete, nu mai bî]îi a[a din picioare, ajunge, c` am obosit!“. P`rea c` doar tata era la curent cu existen]a celei de-a doua lumi în care vie]uiam, pe care, copil fiind, o t`inuiam, întocmai a[a cum se întîmpla cu „învîrto[area“, [i pe care o socoteam ned`un`toare cît` vreme r`mînea ascuns`. |n timp ce m` gîndeam la ursule]ul meu c`-

ruia îi smulsesem, într-un acces de mînie, singurul ochi pe care-l mai avea, [i pe care-l f`cusem s` arate [i mai sl`b`nog dup` ce-i mai scosesem un smoc de paie prin despic`tura din pîntece, sau în timp ce îmi imaginam, dup` ce stricasem a treia oar` o juc`rie (un fotbalist de-o [chioap` ce lovea o minge cînd ap`sai pe un buton, montat pe cap) care-mi mai fusese cump`rat` o dat`, c`ci o stricasem de dou` ori din prea mult` dragoste [i înfl`c`rare, c` omule]ul meu î[i d`dea poate ultima suflare în locul în care-i t`inuisem trupul r`nit pentru a treia oar`, sau cînd reflectam, însp`imîntat, la dihorii despre care Esma Hanım, slujitoarea de la etajul la care locuiam noi, pretindea, cu aceea[i convingere de care d`dea dovad` cînd vorbea despre Allah, c` se plimbau pe acoperi[ul casei de al`turi, tata îmi spunea deodat`: – Dac` m`rturise[ti la ce te gînde[ti, î]i dau dou`zeci [i cinci de kuru[i3! Cum r`mîneam t`cut, neputîndu-m` hot`rî dac` s` spun întocmai ce aveam în minte, s` mai schimb cîte ceva sau s` îns`ilez o minciun`, ad`uga zîmbind: – Gata, s-au dus, trebuia s` spui imediat. Era oare cu putin]` ca [i tata s` fi tr`it în cea de-a doua lume? Cît de îndrept`]it eram s` cred c` faptul acela, despre care aveam s`-mi dau seama abia peste ani de zile c` era de mult încet`]enit prin expresia „a visa cu ochii deschi[i“, reprezenta pe atunci doar o ciud`]enie a min]ii mele? Evitam s`-mi pun aceast` întrebare, nu doar pentru c` mintea-mi era cuprins` de nelini[te la auzul spuselor tatei, ci [i pentru c` aveam capacitatea de a uita, cu bun`-credin]`, tot ceea ce-mi stîrnea tulburare. Un alt motiv care m` determina s` percep reveria ca pe o ciud`]enie specific` mie [i s` t`inuiesc ceea ce gîndeam se lega de faptul c` nu întîmpinam nici un fel de dificult`]i cînd reveneam la realitate. |mi imaginam ce voiam [i cum voiam, a[a cum se-ntîmpla cînd, mijind ochii c`tre razele de soare care, a[a cum st`team a[ezat în fa]a bunicii, se strecurau printre draperii întocmai ca luminile proiectoarelor iscoditoare ale vapoarelor ce alunecau noaptea pe Bosfor, prin fa]a mea începeau s` se perinde deodat` nave cosmice ro[ii, cum îmi dorisem,

76


DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

AVA N P R E M I E R ~

pentru ca apoi s` revin împ`cat la lumea obi[nuit`, „stingînd visul“, asemenea cuiva care stinge lumina cînd iese dintr-o înc`pere (cuvintele „stinge lumina“ se num`r` printre cele mai frecvente cuvinte pe care le-am auzit rostite în copil`rie). Diferen]a dintre cel c`ruia-i place s` se viseze neîncetat Napoleon [i cel care se crede Napoleon este diferen]a dintre vis`torul fericit [i schizofrenicul nefericit. |l în]eleg foarte bine pe „schizofrenicul“ care nu poate tr`i f`r` a visa la o alt` lume, f`r` a adopta o alt` personalitate, dar mi-e mil` [i (în tain`) îi desconsider pe adev`ra]ii schizofrenici pentru c` r`mîn prizonierii celei de-a doua lumi, pentru c` nu au o lume a „originalului“, fericit` [i sigur`, la care s` poat` reveni. Ceea ce m` izgonea în cea de-a doua lume sau ceea ce m` îndemna s` cred c` la Istanbul, într-o alt` cas`, exista un alt Orhan c`ruia i-a[ fi putut lua locul nu era atît propria-mi nefericire, cît faptul c` via]a, salonul [i holurile, covoarele (detest covoarele) [i grupul acela de b`rba]i pozitivi[ti, pasiona]i de matematic` [i de cuvinte încruci[ate, care locuiau în casa-muzeu, îmi stîrneau un plictis nespus, faptul c` acolo se g`seau mult prea multe semne care tr`dau absen]a vie]ii spirituale (îmb`trînind, au negat acest lucru), a dragostei, a picturii [i a literaturii (a basmelor), ca [i faptul c` locuin]a aceea ticsit` de lucruri era întunecoas` [i deprimant`. Pentru c` în copil`rie, mai cu seam` în cei doi ani care au precedat începerea [colii, m` sim]eam foarte fericit. O spun cu ironie: eram un copil inteligent, cuminte, pe care nu doar familia, nu doar prietenii [i cuno[tin]ele, ci [i ceilal]i îl g`seau foarte „dulce“, foarte „dr`g`la[“, pe care toat` lumea îl s`ruta de zor [i care trecea din bra]e în bra]e. S`rut`rile, elogiile, vorbele pl`cute, m`rul pe care-l primeam de la vînz`torul de legume [i fructe („nu-l mînca înainte s`-l sp`l`m“, îmi spunea imediat mama), smochinele uscate pe care mi le d`ruia vînz`torul de cafea („ai s` le m`nînci dup` mas`“, îmi spunea mama, adresîndu-i b`rbatului un zîmbet curtenitor) [i dulciurile pe care mi le oferea o m`tu[` prin alian]` pe care-o întîlneam uneori pe strad` („mul]ume[te-i“, îmi spunea mama), la fel ca [i multe alte lucruri îmi sugerau c` se

cerea s` în`bu[ în mine cea de-a doua lume, însp`imînt`toare, stranie, necuvenit`, care s`l`[luia în minte. Nemul]umirile mele din copil`rie se legau de faptul c` nu puteam vedea ceea ce se afla dincolo de ziduri, de faptul c` atunci cînd m` uitam pe fereastr` nu puteam contempla strada [i nici m`car blocul de vizavi, ci doar cerul, de faptul c` atunci cînd m` duceam cu mama la m`cel`ria aflat` chiar vizavi de sec]ia de poli]ie,

77


AVA N P R E M I E R ~

DILEMATECA l DECEMBRIE 2011

care duhnea (dup` o vreme uitam de mirosul acela puturos, dar cînd ie[eam în aerul proasp`t al str`zii mi-l reaminteam), nu-l puteam vedea pe m`celar cum t`ia carnea pe tejgheaua de lemn, folosindu-se de ni[te satîre la fel de lungi ca picioarele mele, de faptul c` nu puteam z`ri ce se afla în cutiile cu înghe]at`, ori pe tejghele, ori pe mese, [i c` nu puteam ajunge la butoanele ascensoarelor sau la clan]ele u[ilor. Cînd eram pe strad` [i survenea vreun accident m`-

runt de circula]ie, sau trecea pe nepus` mas` poli]ia c`lare, m` pomeneam cu vreun adult postat chiar în fa]a mea [i pierdeam jum`tate din ceea ce se petrecea. La meciurile de fotbal la care tata obi[nuia s` ne duc` de mici, to]i cei afla]i pe rîndul din fa]a noastr` se ridicau brusc în picioare de îndat` ce se ivea vreo faz` periculoas`, a[a c` mi-era imposibil s` v`d cum se marcau golurile. Dar nu sufeream atît de mult ca fratele meu din aceast` cauz`, c`ci nu eram atent atît la minge, cît la lipiile cu brînz`, la pîinea pr`jit` cu ca[caval, la ciocolatele învelite în staniol pe care ni le cump`ra tata. Lucrul pe care-l uram cel mai mult era s` m` trezesc prins între picioarele puhoiului de b`rba]i care înaintau îmbrîncindu-se, la ie[irea de la meci, înghesui]i ca ni[te sardele, [i s` v`d, în timp ce sim]eam c` m` sufoc, întreaga lume ca pe o p`dure întunecat` [i în`bu[itoare de picioare b`rb`te[ti – o p`dure alc`tuit` din pantaloni [ifona]i [i înc`l]`ri pline de noroi. Nici nu pot s` spun c` m` d`deam prea mult în vînt dup` adul]i, exceptîndu-le pe femeile frumoase, ca mama. Erau slu]i, p`ro[i [i b`d`rani. Erau prea m`t`h`lo[i, prea greoi [i prea reali[ti. B`gaser` de seam` cîndva c` în lume s`l`[luia un al doilea univers, dar î[i pierduser` capacitatea de a se minuna [i de a visa. |mi f`cea pl`cere s` constat c` m` g`seau dr`gu], c`-mi spuneau mereu cît eram de dulce, c`-mi zîmbeau cu blînde]e cînd m` vedeau, c`-mi f`ceau daruri [i m` r`sf`]au, dar m` deranja faptul c` m` s`rutau, nici una, nici dou`. Mirosul de ]igar` pe care-l r`spîndeau respira]iile lor sau mirosul greu de parfum care se degaja dinspre ei îmi repugnau, iar firele de p`r [i b`rbile cu care le erau g`tite fe]ele m` în]epau. Nu-mi pl`ceau firele de p`r de pe degetele, de pe ceafa b`rba]ilor, [i nici cele care le ]î[neau din urechi, din nas [i m` gîndeam c` era vorba de ni[te fiin]e mai rele, mai rudimentare. Toate aceste sup`r`ri mut` discu]ia înspre existen]a din afara casei, înspre str`zi [i Istanbul. (din volumul Istanbul, în curs de apari]ie la Editura Polirom)

n

78




Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.