Issuu on Google+

DILEMATECA Anul VI l nr. 62 l iulie 2011

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU

DANIEL VIGHI

AVENTURA VIE}II MELE

DOSAR Banda desenat` [i cinematografia

Lucian Dan Teodorovici


EDITORIAL

Mircea Vasilescu

Transform`ri La Facultatea de Litere a Universit`]ii Bucure[ti exist` un master de „teoria [i practica edit`rii“, coordonat de Ioana Pârvulescu. Este – conform noilor „clasific`ri“ – un master profesional: îi preg`te[te pe viitorii editori de c`r]i. Sau, m` rog, de ce-or mai fi fiind – c`r]i tip`rite, e-books, audiobooks, portaluri pe Internet, hypertexte [i alte combina]iuni multimedia. Nu putem pentru ca s` [tim ce-or mai inventa anul viitor de-alde Mr. Steve Jobs [i al]ii. Cert este c`, la sesiunea de încheiere a studiilor desf`[urat` zilele trecute, am fost în comisia de sus]inere a „diserta]iilor“ [i am plecat cu o impresie foarte simpatic`. Genera]ia tinerilor de azi prive[te foarte natural transform`rile „obiectelor de citit“ [i ale suporturilor lecturii. Multe dintre lucr`rile de absolvire (iar asta am observat [i în anii trecu]i) se ocup` de lumea virtual` ori de rela]ia c`r]ii tradi]ionale cu noile formate electronice. O absolvent` a spus chiar – [i a argumentat – c` „nu-i adev`rat c` nu se mai cite[te; se cite[te mai mult ca oricînd“. Bineîn]eles, se cite[te foarte mult online – ziare, reviste [i altele. De fapt, obi[nuin]a noastr` de a spune „citim c`r]i“ e – au afirmat-o cercet`tori ai lecturii – gre[it`: de fapt, citim texte, care

în vechime au fost scrise pe piei de animale, pe suluri de papirus [i pe alte suporturi, iar din Antichitatea roman` încoace au trecut pe volumen, obiectul care ni s-a transmis pîn` mai ieri drept principal purt`tor de texte. Simplificînd lucrurile, genera]ia crescut` cu computerul [i telefonul mobil la îndemîn` trece foarte firesc peste „drama“ schimb`rii suportului: nu-i o problem` c`, în locul paralelipipedului de foi tip`rite, textul este livrat acum pe ni[te ma[in`rii electronice. Important e c` îl avem [i îl putem citi. |n contrast cu o asemenea atitudine fireasc` [i pragmatic`, cei care plîng dup` „mirosul paginii tip`rite“ par „expira]i“, inutil-nostalgici, conservatori în]epeni]i în lumea „lor“. Numai c` – am constatat, iar`[i, la mul]i tineri – dezvoltarea instrumentelor electronice nu este privit` ca „moartea-c`r]ii-[i-preseitip`rite“. Noile canale de comunicare le completeaz` pe cele vechi, nu le distrug. Bineîn]eles, dezbaterea [i îndoielile despre viitorul c`r]ii r`mîn. Dar mi se pare c` uneori e nevoie s` revenim la ideile simple [i clare [i – mai ales – s` avem o privire ceva mai optimist`. Tinerii o au. n

3


SUMAR

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

INFO Bazar 5-8 10-11 3,14TECA

INTERVIU 48-56 Daniel Vighi „Arta modern` este o afacere a libert`]ii“

DOSAR 12-22 Dodo Ni]`, Aron Biro Banda desenat` [i cinematografia Mircea Stru]eanu (paginile 44-46)

Daniel Vighi (paginile 48-56)

RECENZII 26-33 Literatur`: Paul Cernat, Gabriela Gheorghi[or, Adriana Stan, Alexandru Budac, Elena Cra[ovan, Codrin Liviu Cu]itaru, Drago[ Zetu, {tefania Mihalache {tiin]e umaniste: Vlad Bedros 34 SF: Michael Haulic` 35 Filozofie: Alexander Baumgarten 36 Politologie: Bogdan Barbu 37 38-39 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu Psihologie: Lena Ru[ti 40 41 Muzic`: Florinela Popa

PROFIL 44-46 Mircea Stru]eanu, „Caut clipe“

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Iulian T`nase (pagina 59)

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Remus Runcan

Lucian Dan Teodorovici (paginile 72-78)

MERIDIANE 60-62 Petre R`ileanu, Maurice Nadeau la 100 de ani

4

ANCHET~ 66-71 de Marius Chivu Cum a fost la prima traducere?

AVENTURA VIE}II MELE 72-78 Lucian Dan Teodorovici Scurta via]` fericit` a arcului din lemn de sînger

RUBRICI 25 47 58 59 64

Ion Vianu, Portrete interioare Constantin Vic`, Tehnodrom Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“ Poemul din iulie: Iulian T`nase Ioana Bot, C`r]i de plastic

Revist` editat` de

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Ani[oara Sevastre (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: anisoara.sevastre@adevarulholding.ro)

Pentru abonamente suna]i la 0800.800.111 (num`r cu apel gratuit \n orice re]ea) Luni-Vineri: 8,00-22,00 S\mb`t`-Duminic`: 10,00-18,00

Publicitate: Dorina Petru]i (tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

Bazar Herta Müller se întoarce în Suedia. Laureat` a Premiului Nobel pentru literatur` pe anul 2009, Herta Müller va vizita Suedia în luna septembrie, la invita]ia Institutului Cultural Român de la Stockholm. Primul punct din turneu este Tîrgul de Carte Bok & Bibliotek de la Göteborg, unde Herta Müller va participa ca invitat de onoare. Scriitoarea va fi prezent` la o dezbatere – al`turi de, printre al]ii, scriitorul maghiar Péter Nádas – cu tema „Limba ca Heimat (patrie, \n german`)“ [i va lansa dou` noi apari]ii în limba suedez`: cartea de debut Niederungen, republicat` acum în Suedia în versiune revizuit` [i necenzurat`, [i volumul de eseuri Hunger und Seide. |ntîlnirile Hertei Müller cu cititorii suedezi vor continua pe 27 septembrie la Stockholm, cu o discu]ie care va avea loc pe Scena Interna]ional` a Scriitorilor. Pentru prima dat` în cei 27 de ani de cînd se organizeaz`, Tîrgul de Carte Bok & Bibliotek de la Göteborg va mai avea ca invitat [i un al doilea scriitor distins, anul trecut, cu Premiul Nobel – Mario Vargas Llosa, care î[i va lansa noul s`u roman: The Dream of the Celt. Printre scriitorii participan]i la edi]ia din aceast` toamn` se mai num`r`: Jonathan Franzen, Lionel Shriver, Tariq Ali, Nina Hagen [i Ioana Pârvulescu, invitat` cu ocazia lans`rii traducerii suedeze a romanului Via]a începe vineri. n Owsley Stanley a murit la 76 de ani într-un accident rutier în Australia. Dup` ce a activat o vreme ca dansator profesionist, Owsley Stanley a devenit una dintre figurile importante ale contraculturii psihedelice din anii ’60, ca produc`tor [i distribuitor de droguri, inclusiv pentru grupul de scriitori din San Francisco, numit Merry Pranksters, format în jurul lui Ken Kesey, autorul romanului-cult Zbor deasupra unui cuib de cuci. |n The Electric Kool-Aid

INFO Acid Test, cartea care documenteaz` istoria acestui grup de scriitori californieni, scriitorul [i jurnalistul Tom Wolfe îl nume[te pe Owsley Stanley „The Acid King“. Chimistul psihedelic a fost figura central` a festivalului de la Monterey unde a prelucrat un drog pe care l-a numit „Monterey Purple“, iar statisticile estimeaz` c`, între 1965 [i 1967, el a produs în laboratoarele sale nu mai pu]in de 1,25 milioane de doze de LSD – drog, pe atunci legal, [i c`ruia Owsley Stanley i-a stabilit standardele de calitate. Ca inginer de sunet i-a f`cut celebri pe Grateful Dead [i a înregistrat concerte istorice ale unor Jefferson Airplane, Janis Joplin, Santana [.a. Numele s`u apare în cîntece compuse de Frank Zappa, Grateful Dead, Steely Dan, dar [i în c`r]i. |n Mirkwood, A Novel About JRR Tolkien de Steve Hillard, unul dintre personaje, Osley, supranumit [i „Henry Ford al Psihedelicelor“, este inspirat de figura lui Owsley Stanley, iar Hunter S. Thompson îl men]ioneaz` în romanul-cult Fear and Loathing in Las Vegas. n Kundera premiat de USR Laureatul Marelui Premiu „Ovidius“ edi]ia 2011, acordat la finalul celei de-a zecea edi]ii a Festivalului Interna]ional „Zile [i Nop]i de Literatur`“, organizat de USR la Neptun [i Mangalia, între 10-12 iunie 2011, a fost desemnat scriitorul Milan Kundera. Printr-o scrisoare adresat` pre[edintelui juriului, Milan Kundera a acceptat premiul, regretînd c`, din motive de s`n`tate, nu poate participa la ceremonie. Scriitorul a donat acest premiu, în valoare de 10.000 de euro, Editurii Humanitas – care a editat de-a lungul vremii majoritatea volumelor lui –, în scopul sprijinirii literaturii române. Premiul, acordat de Ministerul Culturii [i Patrimoniului Na]ional, a fost înmînat lui Gabriel Liiceanu... |n scrisoarea sa c`tre Nicolae Manolescu, pre[edintele Uniunii Scriitorilor din România, Milan Kundera scria: „A[ vrea s` [ti]i c` premiul acordat m-a bucurat mult, date fiind dragostea mea pentru ]ara dumneavoastr`, pentru Cioran, vechiul meu prieten, ca [i admira]ia pentru Ionesco – cel care, pentru mine, a fost cel mai mare dramaturg al secolului.“ n

5

Herta Müller

Owsley Stanley

Milan Kundera


INFO

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

Bazar

Lucian Vasiliu

Din America despre social-democra]ia european` Cu pu]in timp înainte s` se sting` din via]`, Tony Judt lucra febril la manuscrisul ultimei c`r]i. }`rii îi merge prost. Un tratat despre nemul]umirea noastr` a ap`rut recent în Germania [i stîrne[te, ca fiecare carte a cunoscutului istoric, dezbateri aprinse. Volumul e un tablou (în tu[e uneori îngro[ate) al situa]iei politice [i sociale din Europa [i Statele Unite dup` cel de-Al Doilea R`zboi Mondial. Ce r`mîne din vechile clivaje? Care s` fie viitorul euro-atlantic în noua er`? Care sînt transform`rile pe care le aduce globalizarea în studiul istoriei recente [i contemporane? Die Zeit îi consacr` unuia dintre cei mai fini cunosc`tori (de dincolo de Atlantic ) ai problematicii europene un portret [i o recenzie a acestei ultime c`r]i. „Consensul social-democratic“ din secolul al XX-lea a produs cele mai vizibile progrese din

Dilemateca v` recomand` n Dac` nu v-a]i hot`rît încotro s` o lua]i în vara asta, consulta]i neap`rat nou ap`rutul Ghid Verde Michelin România (Meteor Press, 2011), m`car ca s` vede]i ce locuri de la noi au primit trei stele: m`n`stirile din Bucovina, Maramure[ul, Dragomirna, Sibiul, Transf`g`r`[anul, Horezu, Prejmerul [i Delta Dun`rii. De neratat mai ales pentru cine [tie ce greu se ob]ine o stea Michelin! (Simona Sora) n Amos Oz, Rime rime rime despre via]` [i moarte, roman (traducere

6

istorie. Niciodat` oamenii n-au avut atîtea [anse la un trai bun.“ – noteaz` Judt, citîndu-l pe Ralf Dahrendorf. |ncepînd cu anii ’80, au ap`rut [i limitele finan]`rii unei asemenea politici. A[tept`rile mari au fost, în cele din urm`, contrazise de e[ecul sistemului asisten]ial. Pentru elite, momentul a reprezentat un motiv de îngrijorare, pentru mase – a fost un prilej de revolt`. |ns` asta nu explic` lipsa de perspectiv` a social-democra]ilor de acum: una e s` reflectezi asupra resurselor de finan]are ale unui sistem bun, cu totul altceva e s`-]i pierzi încrederea în sistemul în sine – spune Judt. „Capitularea gîndirii“ în fa]a problemelor concrete, punctuale ale sistemului economic ar putea distruge „civiliza]ia euro-atlantic`“. Ce s-a întîmplat între timp [i cum s-au abandonat, pe parcurs, aceste idei fondatoare? Cînd spune c` „]`rii“ îi merge prost, istoricul se refer` la mult mai mult decît cre[terea inegalit`]ilor sociale sau la sl`birea sectorului public de cînd cu „revolu]iile ideologice“ centrate pe libertatea pie]elor. |n diagnosticul pe care îl face societ`]ii contemporane, Judt men]ioneaz` inclusiv acuta incapacitate a societ`]ilor de a se exprima politic – exist` deci [i o dimensiune subiectiv` a r`ului, care trece dincolo de datele obiective (statistice) invocate. n

din ebraic` [i note de Ioana Petridean, Humanitas Fiction 2011). Un scriitor celebru – inutil s` aib` nume – se întîlne[te cu cititorii s`i [i începe imediat s`-i fic]ioneze, montîndu-i în propria biografie. Oz – cel care ne-a dat odat` la Neptun un neuitat discurs despre defanatizare – r`mîne totu[i un fanatic: un fanatic al ironiei [i autoironiei f`r` de care nu poate gîndi nici un detaliu din omenia sa brav` [i, în cele din urm`, grav`. (Radu Cosa[u) n „îmi place trupul meu cînd e cu trupul / t`u. e a[a, un ceva, foarte nou. / mu[chi mai buni, nerv mai mult. / îmi

place trupul t`u. îmi place ce face, / îmi place stilul s`u. îmi place s`-i simt / coloana [i oasele [i tremur`toarea / fermitate catifelat` pe care iar / [i iar [i iar o s-o / s`rut, îmi place s`-]i s`rut a[a [i pe dincolo, / îmi place, încet mîngîind-o, tensiunea / bl`ni]ei tale electrizate [i ce vine dup` ce carnea / se desface… {i ochii mari firimituri ale dragostei // [i poate-mi plac tres`ririle // tale sub mine un ceva foarte nou“ – din Poeme erotice de E.E. Cumings, în traducerea lui Dan Sociu la Editura ART. (Marius Chivu) n


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

Bazar Lucian Vasiliu [i Radu Vancu, laurea]i ai Congresului Na]ional de Poezie, edi]ia a IV-a, eveniment desf`[urat la jum`tatea lunii trecute cu ocazia „Zilelor Eminescu“. Noul comitet de organizare a Congresului Na]ional de Poezie le-a oferit scriitorilor afla]i în Aula Universit`]ii „{tefan cel Mare“ din Suceava, ocazia de a dezbate tema acestei edi]ii – „Poezia român` contemporan` în context european. Traduceri, edit`ri, prezen]e în edituri, libr`rii, reviste –, [i de a propune lucruri concrete, finalizate printr-un apel adresat Institutului Cultural Român.

INFO amestec` binele cu r`ul.“ Autorul, cu dubl` cet`]enie, albanez` [i francez`, [i care are dou` domicilii, la Paris [i la Tirana, nu are nici o ezitare s` sublinieze „la noi, în Albania“, cînd vorbe[te despre ]ara sa. {i folose[te f`r` nici un complex termenul de patriotism. „Cuvîntul patrie trimite la cultur` [i la tradi]iile pe care aceasta le înglobeaz`. Nu are nimic de a face cu [ovinismul sau cu rasismul – fasci[tii nu au f`cut decît s` altereze sensurile no]iunii utilizînd aceast` semnifica]ie. Patriotismul nu e sinonim cu na]ionalismul.“ |n toat` aceast` nebuloas`, nici m`car recursul la istorie nu ajut` prea mult pentru a stabili defini]ii exacte. n

Radu Vancu

PUBLICITATE

n Ismail Kadare [i patriotismul balcanic |ntr-un interviu din Frankfurter Allgemeine Zeitung Ismail Kadare încearc` s` ofere o defini]ie a patriotismului: „Nu e bine s` vorbe[ti cu cineva din Balcani despre termenul de na]iune. C`ci se ajunge repede la neîn]elegeri. Noi, to]i cei din Balcani – croa]i, sîrbi, bosniaci, albanezi –, am avut întotdeauna o patrie, nu [i o na]iune. Imperiul Otoman nu ne acorda acest statut de na]iune. Era interzis. Concep]ia Imperiului Otoman era domina]ia islamic` – era, ca s` spunem a[a, un concept interna]ionalist pe baze religioase. Cînd s-au retras turcii, au venit comuni[tii. Nici comunismul nu-i un concept na]ional, ci unul interna]ional. Sub Enver Hodscha, n-am vorbit despre o na]iune albanez`; eram parte a Interna]ionalei comuniste. Dup` pr`bu[irea regimului Enver Hodscha, oamenii au confundat termenii de «libertate» [i «na]iune». Libertatea cî[tigat` a produs, dup` ce-am devenit o na]iune, [i unele lucruri urîte. Ne-a mers ca unui om care a avut o copil`rie nefericit`: cînd a ajuns la maturitate, deci la independen]`, s-a transformat într-o creatur` monstruoas`. La noi, în Albania, înc` se mai

7


INFO

Bazar

Carnetul de însemn`ri al lui Honoré de Balzac

Mircea C`rt`rescu

Balzac inedit Ce secrete ar mai putea avea unul dintre cei mai cunoscu]i scriitori din lume? S-a g`sit un carnet de însemn`ri ale lui Honoré de Balzac: e vorba de note [i desene datînd din perioada februarie-septembrie 1833. Documentul aduce clarific`ri în ceea ce prive[te geneza operei monumentale a autorului – Comedia uman`. Carnetul poart` titlul Pensées, Sujets, Fragments, este datat [i semnat de Balzac. Fabuloasa descoperire i se datoreaz` lui Gérard Lhéritier, colec]ionar [i fondator al Muzeului scrisorilor [i manuscriselor. Acesta a achizi]ionat pre]iosul manuscris acum un an. Documentul trecuse deja prin mîinile mai multor colec]ionari, îns` el nu a fost niciodat` expus sau consultat de speciali[ti. n C`rt`rescu la Vilenica Mircea C`rt`rescu a primit, la sfîr[itul lunii mai, Premiului Vilenica pentru literatur` 2011, în cadrul celei de-a 26-a edi]ii a Festivalului Interna]ional de Literatur` de la Vilenica – Slovenia. Acest festival literar interna]ional este organizat anual, din 1986, într-o pe[ter` situat` lîng` or`[elul Lokev din sud-vestul Sloveniei, prima pe[ter` din Europa în care s-au organizat spectacole (înc` din secolul al XVII-lea). „C`rt`rescu este autorul român despre care se vorbe[te cel mai mult în ultimele decenii. El a schimbat cu totul poezia româneasc` [i a trasat linia dintre modernism [i postmodernism“ – a motivat juriul. Punct culminant al Festivalului Interna]ional de Literatur` de la Vilenica, Premiul Vilenica este acordat în fiecare an de Asocia]ia Scriitorilor Sloveni, unui autor important din Europa Central`. Printre scriitorii distin[i cu acest premiu se reg`sesc Péter Esterházy, Ana Blandiana, Milan Kundera. n Cum ne construim du[manul Recent a ap`rut în române[te eseul lui Umberto Eco – Cum ne construim du[manul (trad. {tefania Mincu, Editura Polirom). Angajate sau pline de umor, textele din volum ne ofer`, în afara chestiunii centrale a „du[manului colectiv“, subtile

8

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11 analize pe teme ca absolutul, astronomiile imaginare, tezaurele catedralelor, insulele pierdute, destinul literar al lui James Joyce în epoca fascist` sau chiar recentul scandal Wikileaks. Iat` o mostr`: „Nici m`car taini]ele secretelor Puterii nu pot sc`pa unui hacker, deci raportul de monitorizare înceteaz` s` mai fie unidirec]ional [i devine circular. Puterea îl controleaz` pe fiecare cet`]ean, dar fiecare cet`]ean sau, oricum, hacker-ul ales drept r`zbun`tor al cet`]eanului poate cunoa[te toate secretele Puterii. {i chiar dac` marea mas` a cet`]enilor n-ar fi capabil` s` examineze [i s` evalueze cantitatea de material pe care hacker-ul o capteaz` [i o r`spînde[te, iat` cum se consum` un nou rol al presei ([i deja ea îl întruchipeaz` în zilele acestea), care, în loc s` înregistreze [tirile relevante – [i care anume ar fi [tirile cu adev`rat relevante decideau alt`dat` guvernele, declarînd un r`zboi, devaloriz\nd o moned`, semnînd o alian]` –, acum decide autonom care dintre [tiri ar trebui s` devin` relevante [i care ar putea fi trecute sub t`cere, pîn` la a hot`rî, de comun acord (cum s-a mai întîmplat) cu puterea politic`, ce secrete dezv`luite s` fac` publice [i pe care s` le treac` sub t`cere.“ Aviz paranoicilor! n Premiul Festivalului pentru un tîn`r scriitor Scriitorul Ognjen Spahic, cea mai puternic` voce în proza muntenegrean` de dup` divizarea fostei Iugoslavii, a fost recent premiat la Neptun, în cadrul celei de-a zecea edi]ii a Festivalului Interna]ional „Zile [i Nop]i de Literatur`“. Spahic a fost recompensat cu una dintre cele dou` mari distinc]ii ale evenimentului: Premiul Festivalului pentru un tîn`r scriitor, distinc]ie acordat` de Prim`ria Mangalia [i Uniunea Scriitorilor din România. Ognjen Spahic (n. 1977) a studiat ingineria [i filozofia la Universitatea din Muntenegru. Copiii lui Hansen, singurul s`u roman (Spahic a mai publicat o culegere de reportaje [i dou` volume de povestiri, în 2001 [i, respectiv, 2007), a ap`rut în 2004. Roman cî[tig`tor al Premiului „Mesa Selimovic“ (cel mai bun roman publicat în 2004 în Bosnia [i Her]egovina, Croa]ia, Muntenegru [i Serbia), Copiii lui Hansen a fost tradus în române[te în 2010, la Editura Polirom. n


Integrala Dostoievski Serie de autor

De miercuri, 29 iunie, numai cu ziarul Adev`rul Pre]: 14,99 lei cu ziarul Adev`rul

Cea mai mare întîlnire din via]a mea: Bach. Dup` el, Dostoievski; apoi scepticii greci, apoi Buddha... pe urm`, dar ce mai conteaz` ce vine pe urm`... E.M. CIORAN

Date de apari]ie: l l l l l l l l l l l l

Fra]ii Karamazov, volumul I – 29 iunie 2011 Fra]ii Karamazov, volumul II – 6 iulie 2011 Amintiri din casa mor]ilor. Juc`torul – 13 iulie 2011 Idiotul, volumul I – 20 iulie 2011 Idiotul, volumul II – 27 iulie 2011 |nsemn`ri din subteran`. Eternul so] – 3 august 2011 Crim` [i pedeaps` – 10 august 2011 Adolescentul – 17 august 2011 Dublul. Oameni s`rmani – 24 august 2011 Umili]i [i obidi]i – 31 august 2011 Demonii, volumul I – 7 septembrie 2011 Demonii, volumul II – 14 septembrie 2011

O „personalitate“ creatoare nu are decît dou` posibilit`]i: s` valorifice într-un sens nou, „personal“, existen]a, sau s` restaureze normele. Pot fi cita]i, în primul caz, Dostoievski sau Goethe; în al doilea, Dante, Calderon, Shakespeare, Racine. MIRCEA ELIADE


A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

n Aflu dintr-o biografie (Marcel Duchamp. Via]a pe credit de Bernard Marcadé) c` Duchamp [i Brâncu[i, în coresponden]a lor (dar [i în vorbire), î[i spuneau Morice: pentru Brâncu[i, Duchamp era Morice, pentru Duchamp, Brâncu[i era Morice. Numele Morice (cu varianta Maurice) era, pentru cel care îl primea, dovada unei pre]uiri deosebite. Iat` ce spune Lydie Sarazin-Levassor, prima so]ie a lui Duchamp: „Nu oricine putea fi Maurice, trebuia s` dai tot ce aveai mai bun în tine, iar acel ceva s` fie foarte curat, ca s` fii un Maurice. Am fost foarte flatat` cînd Brâncu[i, dup` dou` sau trei întîlniri, mi-a spus Maurice: «E[ti o persoan` cît se poate de bine. Cu totul desofisticat`. Solid` [i apt` s` înf`ptuiasc` orice. Nu-]i trebuie decît sim]ire [i inteligen]` [i, mai ales, s` fii tu îns`]i. Atît [i nimic mai mult. S` [tii s` la[i deoparte ce-ai dobîndit. S` ai o gîndire liber`. S` ignori doctrinele. S` nu te înregimentezi niciodat`. S` ac]ionezi întotdeauna din instinct, nu ascultîndu-]i ra]iunea. Mda, mda, po]i fi un adev`rat Maurice».“ D. S. n Dac` nu mi-ar pl`cea enorm povestirile lui Cheever, o fraz` ca asta, scoas` de editorii

10

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11 români pe clapet`, m-ar cam fi enervat, cu adev`rul ei incontestabil: „Adev`rata încercare a unui scriitor american nu este s` descrie nenorocirea unei femei în[elate, uitîndu-se plin` de jale la ploaia mohorît` de afar`, ci s` pun` în cîteva rînduri ner`bdarea unei mul]imi de patru sute de oameni bulucindu-se spre mingea sc`pat` în afara stadionului. Iat` adev`ratul regal literar“. S. S. n Statutul scriitorului rus a avut mereu ceva special. |n Geamantanul lui Serghei Dovlatov (volum recent ap`rut la Humanitas) pute]i g`si noi [i simpatice date în acest sens. De pild`, întrebat dac` el însu[i se consider` scriitor, autorul spune a[a: „M-am fîstîcit. Nu eram preg`tit pentru o asemenea întrebare. Mai bine m-ar fi întrebat: «E[ti genial?». A[ fi r`spuns lini[tit [i aprobativ. To]i prietenii mei se perpeleau sub povara genialit`]ii. To]i spuneau c` sînt geniali. S` spui îns` c` e[ti scriitor s-a dovedit a fi mai greu“. Sau, ceva mai încolo: „Trei lucruri poate face o femeie pentru scriitorul rus. Poate s`-i fac` de mîncare. Poate s` fie sincer convins` c` e genial. {i, în sfîr[it, femeia îl poate l`sa în pace“. Cu o foarte necesar` precizare final`: „…a treia condi]ie nu le exclude pe primele dou`“. {i ne mai mir`m c` sînt mari ru[ii! C. C. n Serghei Dovlatov, în Geamantanul: „Nu regret c` am tr`it în s`r`cie. Dac` e s`-l credem pe Hemingway, pentru scriitor s`r`cia e o [coal` indispensabil`. S`r`cia îl face pe om s` fie ager. {i a[a mai departe. Curios c` Hemingway a în]eles asta abia dup` ce s-a îmbog`]it“. Aceast` fraz`, cu tot dulcele-[i-amarul rusului, e motivul pentru care îl iubesc cu pasiune pe Dovlatov [i îl apreciez de la distan]` pe Hemingway. L. V. n Nu am în]eles de ce s-a f`cut atîta t`mb`l`u atunci cînd un înalt demnitar a fost trimis, foarte normal, la Munc`. R. C. n La o conferin]` despre educa]ie, discursul unei domni[oare ONG-iste, entuziasmat` [i plin` de avînt, era pres`rat cu sintagme de genul „vrem s` facem o diferen]`“, „trebuie s` ne brenduim“ etc. Dar, dac` aceste expresii ris-


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

c`, în contextul deja stîlcit al limbii române, s` i[te doar un oftat plictisit, toat` lumea a tres`rit evident la auzul verbului „a meciui“. C`ci, nu-i a[a, dac` vrem s` ne brenduim, trebuie s` facem o diferen]` într-ale meciuirii. S. G.

în agend` data petrecerii. Quelle erreur. Quelle horreur. M. M.

n |ntr-un articol din Time despre felul în care anii de liceu ne marcheaz` întreaga via]`, Annie Murphy Paul citeaz` un celebru fragment scris de Kurt Vonnegut pe cînd avea 47 de ani: „Cînd ajungi la vîrsta noastr` ai brusc revela]ia c` e[ti condus de oameni cu care ai fost coleg de liceu. {i dintr-odat` realizezi c` via]a nu este altceva decît un liceu“. Ei bine, m` tem c` dac` în America via]a e a[a cum spune Vonnegut, ca un liceu, în România liceul ar putea s` fie mai degrab` cum spune Bacovia. A. M. n Eram în parcarea unei importante institu]ii de stat [i o pîndeam pe func]ionara indolent` [i f`lcoas` ca o purcea, care îmi încurcase iremediabil actele. O v`d, dar pîn` s`-i sar la beregat`, se arunc` într-o ma[in` [i dispare. |ntîmplarea face c` avea num`rul de înmatriculare …SAU („scroaf`“, în german`). M-am sim]it r`zbunat. Cuvîntul lucreaz` pe c`i neb`nuite. M. P. n „Te mai intereseaz` studiile de civiliza]ie antic`?“, îl întreab` cel de la Uncut pe Iggy Pop, [ti]i voi, punker-ul `la nebun de 64 de ani care url`, la bustul gol, pe stadioane „I wanna be your dog“. {i tipul r`spunde a[a: „|nc` m` mai intereseaz`, de[i am fost pu]in dezam`git de o traducere recent` din Herodot. Dar, v` spun, cinci pagini despre conflictul dintre sci]i [i lidieni te prind imediat. |n ultima vreme îns` m-au interesat mai mult arta comer]ului [i începuturile economiei globale. Citesc acum volumul lui Timothy Brook, Vermeer’s Hat, o carte minunat` despre comer]ul cu China al companiilor olandeze“. M. C.

n Rue Sébastien-Bottin a fost rebotezat` de curînd Gallimard (cu ocazia s`rb`toririi a o sut` de ani de la înfiin]area editurii). N-a fost u[or, îns`. {i s` nu crede]i c` e vorba despre vreun bulevard. Ci despre o str`du]` mic`-micu]`, care nu are decît un num`r 5 [i un num`r 9. S-au luat biografia [i bibliografia lui SébastienBottin la bani m`run]i, s-a dezb`tut oportunitatea acestei schimb`ri, au fost proteste pe Twitter [i pe alte re]ele de socializare. La noi dispar str`zi cu totul, a[a c` e greu de în]eles de ce atîta tevatur` pentru o schimbare minuscul`. A. M. S. n La Editura ART a ap`rut volumul Primul meu job, în care 25 de scriitori î[i povestesc cea dintîi activitate din care au c\[tigat bani. Iat` ce au fost cî]iva dintre cei mai importan]i scriitori de azi în „zorile“ existen]ei lor ca oameni ai muncii: vînz`tori (de pantofi, confec]ii de dam`, lapte, carne), culeg`tor de fructe, lucr`tor la furnal, librar, osp`tar. Unul a pus peoplemetere la televizoare, altul a fost func]ionar în port, altul purt`tor de cuvînt la Prim`rie. {i uite-a[a, intr` în normal [i la noi genul acela de [tiri care, pîn` acum, d`deau culoare [i farmec doar scriitorilor str`ini: „|nainte de a se apuca de scris, Cutare a fost zidar / a sp`lat vase într-o pizzerie“ etc. M. V.

n Din cei 800 de invita]i la petrecerea organizat` pe 15 iunie de editura Gallimard pentru a s`rb`tori 100 de ani de existen]`, o singur` absen]` notabil`: cea a ministrului Culturii, Frédéric Mitterrand. A doua zi, de diminea]`, omul a trebuit s` se scuze: secretara sa notase gre[it

11


Banda desenat` [i cinematografia


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

DOSAR Dodo Ni]`

Interferen]e între A {aptea [i A Noua Art` |nc` de la na[terea lor, acum mai bine de un secol, cele dou` arte surori, banda desenat` [i cinematografia, au crescut (evoluat) împreun`, „împrumutîndu-[i“ de multe ori p`rin]ii (scenari[ti, desenatori, actori) [i hainele (tehnicile de realizare, subiectele [i personajele). F`r` s` facem o istorie cronologic` (ne-ar trebui pentru asta paginile unei c`r]i întregi), s` amintim c` primele spectacole cinematografice au fost prezentate public de fra]ii Lumière în 1895, la Paris. |n aceia[i ani, în presa pentru copii a vremii ap`reau primele benzi fran]uze[ti, desenate de profesorul Georges Colomb (La Famille Fenouillard, Le Sapeur Camember, Le Savant Cosinus etc.). Mai mult decît atît, în America, pe 5 mai 1895, caricatura zilnic` cu peripe]iile pu[tiului Yellow Kid se divide în mai multe casete, devenind astfel, prin secven]ialitatea sa, o band` desenat` (autor: Richard Outcault). Aceast` dat` este re]inut` de istoriografia oficial` drept data de na[tere a benzii desenate moderne. De-a lungul secolului al XX-lea, ca într-o adev`rat` partid` de ping-pong, banda desenat` [i cinematografia au interferat de nenum`rate ori.

De la cinema la BD |nainte de orice, trebuie spus c` banda desenat` a împrumutat de la cinema tehnicile de realizare, cu întregul lor limbaj specific. Influen-

]a cinema-ului asupra benzii desenate, din punct de vedere tehnic, este cople[itoare, lexicul tehnic al artei cinematografice aplicîndu-se în totalitate [i BD-urilor. Este suficient s` ne imagin`m caseta unei benzi desenate ca un ecran de cinema [i s` ne întreb`m apoi unde era plasat` camera de filmat [i cum s-a mi[cat ea cînd a filmat scenele pe care le avem sub ochi. Tehnicile de lucru cinematografice, precum cadrajul, planul (panoramic, mijlociu, american, apropiat, prim-planul [i planul detaliu) sau decupajul sînt utilizate cu succes [i de cea de-a noua art`. |n al doilea rînd, filmul a furnizat – [i o face [i ast`zi – eroi benzii desenate: începînd cu Charlot [i cuplul Stan [i Bran (bunicii no[tri – atunci cînd erau copii, prin anii ’30 – citeau cu pl`cere aventurile desenate ale acestor eroi de cinema, în paginile revistelor Diminea]a copiilor [i Universul copiilor), fra]ii Marx, Fernandel [i terminînd cu adaptarea în BD a diverselor filme de cap` [i spad` (Fanfan la Tulipe – în Pif Gadget, în anii ’70), de aventuri (James Bond), science-fiction (Blade Runner, Alien, Star Wars, Indiana Jones) [i a serialelor de televiziune (Mannix, Brett [i Danny, Dallas, Muppets). Mai mult, desenatorii s-au inspirat din chiar figurile unor actori celebri pentru a-[i crea propriile personaje: Daisie Mae, so]ia lui Li’l Abner,

13


DOSAR

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

seam`n` cu Marylin Monroe; cowboy-ul Blueberry – cu Belmondo; Louise Brookszowic, misterioasa polonez` care îl îngrije[te pe Corto Maltese într-una din aventurile sale, este, evident, actri]a Louise Brooks; Barbarella eman` acela[i erotism ca [i Brigitte Bardot; Archie Cash are tr`s`turile lui Charles Bronson, iar Orson Welles (interpretîndu-l pe Falstaff) a servit drept model pentru Giovanni Battista, eroul albumului La Tour (desen: François Schuiten, scenariu: Benoît Peeters, 1987).

lui René Lanoux sau Tron al lui Steven Lisberger – cel din 1982) [i Jean-Claude Mézières (care a desenat decorurile la Al cincilea element al lui Luc Besson; spectaculoasele taxiuri zbur`toare din film sînt împrumutate din albumul BD Les cercles du pouvoir, desenat tot de Mézières). Una dintre meseriile indispensabile realiz`rii unui film este cea de storyborder, artistul care deseneaz` scenariul unui film, cadru cu cadru, ca o adev`rat` band` desenat`. Unul dintre cei mai cunoscu]i storyborder-i din Fran]a este desenatorul BD Fabien Lacaf, iar în 1998, la Salonul BD de la Constan]a, edi]ia special` „BD-cinema“, el a expus în premier` mondial` desenele sale realizate pentru filmul Asterix [i Obelix contra lui Cezar, în regia lui Claude Zidi. {i cu aceasta ajungem la, poate, cea mai important` leg`tur` dintre cele dou` arte vizuale: benzile desenate reprezint` un izvor inepuizabil de inspira]ie pentru realizatorii de cinema. |ncepînd din perioada interbelic` [i pîn` ast`zi, sute de filme de cinema [i televiziune au fost adaptate dup` benzile desenate europene [i americane. Cîteva exemple din Fran]a: Becassine (1939), Les Pieds nickélés (1948), Bibi Fricotin (1950), La Famille Fenouillard (1960), Tintin et le mystère de la toison d’or (1962), Tintin et les oranges bleues (1964), Docteur Justice (1975). Din p`cate, mai toate aceste filme au fost mediocre, imita]ii palide ale benzilor desenate respective. Singura adaptare dup` un BD care a marcat epoca a fost Barbarella (rea-

De la BD la cinema Pe de alt` parte, [i banda desenat` a exercitat o anumit` influen]` asupra cinematografului, materializat` în primul rînd prin colaborarea dintre produc`torii de filme [i autorii de benzi desenate, ace[tia din urm` participînd la realizarea decorurilor sau a afi[elor filmelor: Enki Bilal, de exemplu, înainte de a trece el însu[i în spatele camerei de filmat ca regizor, a desenat afi[ul pentru filmul lui Alain Resnais, Mon Oncle d’Amérique, iar mai tîrziu a realizat o parte din decorurile pictate ale filmului La Vie est un roman al aceluia[i produc`tor. La noi, în perioada socialist`, au realizat afi[e de filme arti[tii BD Albin St`nescu, Pompiliu Dumitrescu [i Iacob Dezideriu (care deseneaz` chiar un mic BD pentru afi[ul filmului Artista, dolarii [i ardelenii). Trebuie apoi men]iona]i arti[tii BD francezi, precum Moebius (care colaboreaz` la filmele Alien al lui Ridley Scott, Les Maîtres du temps al

14


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

DOSAR

lizat de Roger Vadim în 1967, cu delicioasa Jane Fonda în rolul titular). |n ultimii ani, pe marile [i micile ecrane române[ti s-au difuzat mai multe adapt`ri dup` BD fran]uze[ti: Lucky Luke (1999 – de [i cu Terence Hill; 2009 – în care personajele principale sînt de fapt fra]ii Dalton), Iznogoud (2005) [i mai ales cele trei Asterix-uri (1999 – Asterix [i Obelix contra lui Cezar; 2002 – Misiune: Cleopatra; 2008 – Asterix la Jocurile Olimpice). Un al patrulea Asterix este pe drum (Asterix chez les Bretons), iar dup` aproape 50 de ani, Tintin revine – în carne [i oase – pe marile ecrane: în octombrie a.c. va fi lansat filmul The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn, realizat de marele Steven Spielberg himself.

da desenat`, continuînd aventurile lui Flash Gordon [i Mandrake pentru o revist` de copii, într-o societate italian` totalitar` care interzisese – printre altele – importul de comics-uri americane, revine dup` 50 de ani la pasiunea sa pentru cea de-a noua art` [i adapteaz` în BD proiectul avortat al unui film imaginat de el: Viaggio a Tulum. Astfel, el scrie scenariul, dar deseneaz` [i story-board-ul acestei benzi desenate somptuos de artistul BD Milo Manara [i publicat` în 1989 de revista... Corto Maltese. O a doua band` desenat`, rod al colabor`rii celor doi mae[tri, va ap`rea în 1992 în revista Il Grifo [i va fi tot o c`l`torie: Il viaggio di G. Mastorna detto Fernet – ultima c`l`torie a unui muzician care înc` nu [tie c` a murit. Revenind la ]ara noastr`: c`utînd cu aten]ie, putem g`si [i la noi astfel de interferen]e. Marin Iorda, creatorul nemuritorului Haplea, personaj de benzi desenate, dar [i de desene animate, cocheteaz` cu cinematografia [i chiar interpreteaz` un mic rol în propriul s`u scurtmetraj A[a e via]a (1928). Un alt actor, mult mai cunoscut, Iurie Darie, a pendulat mult` vreme între cele dou` arte, în tinere]ea sa realizînd ilustra]ii [i benzi desenate pentru revistele Cravata ro[ie [i Scînteia pionierului, iar mai tîrziu participînd la emisiunile Danielei Anencov, unde spunea pove[ti dr`gu]e [i desena în acela[i timp. Mare actor, mare desenator! Ne oprim aici, dar e sigur c` interferen]ele dintre cele dou` arte vor continua mult` vreme de acum înainte! n

„Schimbul de p`l`rii“ Ar mai fi multe de spus despre interferen]ele BD-cinema, dar spa]iul tipografic nu ne permite. Trebuie îns` neap`rat s` men]ion`m m`car „schimbul de p`l`rii“ dintre profesioni[tii celor dou` arte. {i vom da doar dou` exemple din spa]iul european. Astfel, artistul BD francez (de origine iugoslav`), Enki Bilal, trece grani]a [i regizeaz` trei filme de lungmetraj, inspirate de universul angoasant al propriilor benzi desenate: Bunker Palace Hotel, în 1989; Tycho Moon, în 1996 [i Immortel, în 2004 (ultimul fiind difuzat în 2007 [i de TVR 1, sub titlul Nemuritoarea). |n sens invers, Federico Fellini, dup` ce în tinere]ea sa (anii 1937-1938) cochetase cu ban-

15


DOSAR

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

Aron Biro

BD: una din ultimele speran]e ale cinematografului vizionar La cap`tul decadei 2000, putem conchide c` cele mai importante ([i mai de succes) tendin]e strategice din industria cinematografic` au fost remake-urile [i ecraniz`rile dup` benzi desenate. |n ce prive[te prima direc]ie, nimic interesant nu se poate ascunde în spatele ei, decît cel mult dorin]a de actualizare a valorilor de produc]ie. Tendin]a va fi probabil îngropat` de propria ambi]ie, mai exact de n`stru[nica idee a remake-urilor cadru-cu-cadru. Aspecte mai interesante s-au petrecut [i se petrec înc` pe a doua direc]ie, a ecraniz`rilor BD [i a convergen]ei între arta cinematic` [i arta secven]ial`.

I |n timpul unei prelegeri pe care am sus]inut-o prim`vara trecut` pe tema benzilor desenate, în fa]a unui cerc studen]esc, am solicitat interlocutorilor s`-mi spun` care este cel mai vechi erou de band` desenat` pe care îl [tiu. Unul dintre r`spunsuri a ie[it în eviden]` prin par]iala acurate]e [i caracterul de controvers`: Iisus Christos. Exist` mai multe perspective care s` confirme acurate]ea r`spunsului. Una istoric`, conform c`reia omul a fost dintotdeauna bîntuit de mitul persoanei providen]iale care rezolv` probleme nerezolvabile, chiar [i prin c`i ce pot p`rea supranaturale, hipernaturale ori doar nenaturale. Dintotdeauna, deleg`rile [i jocurile de putere au avut loc în jurul unor astfel de persoane pe care – cu întîrziere, ce-i drept, [i într-un cu totul alt context – am ajuns s` le catalog`m drept „supereroi“. Orînduiri, religii [i sisteme socio-politice de larg` anvergur` s-au agregat dintotdeauna în jurul supereroilor. Chiar dac` în scepticismul modern nu mai avem loc

16

pentru manifestarea supernatural`, mitul omului providen]ial a r`mas unul dintre reperele fundamentale ale umanit`]ii. La finalul decadei trecute, numeroase topuri BD l-au declarat drept cel mai important erou de band` desenat` al decadei pe Barack Obama. Concuren]ii s`i, McCain [i Palin, fuseser` la un pas de a c`p`ta notorietatea antieroilor BD. Nu e o glum`, c`uta]i titlurile lansate în preajma alegerilor preziden]iale din SUA. La noi, aceast` viziune asupra scenei politice nici m`car nu ]ine de domeniul caricaturalului, e îns`[i esen]a unei vie]i politice în care magia neagr` nu se mai poate delimita de drama pensionarilor [i de atentatele subversive ale mogulilor. Catwoman, Two-Face [i Joker au devenit realit`]i mult prea concrete ca s` le putem considera drept concepte infantile. Tr`im într-o lume a lui Kafka invadat` de entit`]i din universuri paralele. A doua perspectiv` are a face cu îns`[i natura benzii desenate care, în ciuda denumirii destul de „pe [leau“, este interpretat` adesea într-o cheie limitativ`, ca reprezentînd pove[ti desenate pentru copiii care nu [tiu s` citeasc`. |n realitate, unul dintre cei mai importan]i promotori BD ai erei noastre a fost Biserica, cu iconografia asociat`. Iisus Christos este personajul principal al cel pu]in unei benzi desenate, larg popularizate de Biseric`: Via Dolorosa [i cele 14 sta]ii ale sale. De asemenea, unele Biblii pregutenbergiene sînt benzi desenate adnotate sau volume decorate cu grafic` secven]ial`. La urma urmei, banda desenat` este exact ceea ce indic` denumirea sa: o band` cu desene, nicidecum o poveste cu Batman sau Rahan. Francezii au g`sit de cuviin]`, pentru a se eschiva de la trivializarea asociat` denumirii clasi-


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

DOSAR

ce, s` foloseasc` de la o vreme eticheta „art` secven]ial`“, par]ial imprecis` datorit` faptului c` secven]ialitatea nu e o cerin]` fundamental`, numero[i autori f`cîndu-[i chiar un scop din subminarea sa. Americanii au venit cu un alt termen, „graphic novel“, instituit pe la mijlocul secolului al XX-lea de Will Eisner, p`rintele pove[tii BD cu anvergur` de roman [i patronul premiilor cu acela[i nume (Oscar-urile benzilor desenate). Americanii mai lupt` cu o problem`, cu termenul „comics“, consacrat la finele secolului al XIX-lea, cînd banda desenat` era promovat` prin a[a-numitele „funny pages“ din ziarele duminicale. Toate aceste tentative de eschivare terminologic` au devenit subiect de anecdote în lumea BD, fiind memorabil` replica lui Neil Gaiman, cînd i s-a spus c` nu mai e considerat un autor de comics, ci unul de romane grafice: „I felt like a hooker who was referred to as a lady of the night.“ |n eforturile de ameliorare a percep]iei maselor asupra fenomenului BD, autorul nigerian Siku a publicat în 2008 The Manga Bible, care este exact ceea ce sugereaz` titlul – o versiune manga a Bibliei, cu Iisus Christos în postur` de samurai. Proiectul urmeaz` cîtorva tentative similare de ilustrare a C`r]ii C`r]ilor în cheie manga, dar lucrarea lui Siku e prima reprezen-

tare 100% BD a Bibliei. |n 2009, legenda underground-ului BD american Robert Crumb publica propria viziune grafic` asupra unui capitol biblic [i una dintre cele mai controversate lucr`ri BD ale anului, The Book of Genesis. |n lumina acestor observa]ii, g`sesc c` orice curs pe tema benzii desenate moderne ar trebui s`-[i înceap` argumenta]ia cu rolul Bisericii. Ori m`car cu Columna lui Traian, dac` dorim s` imprim`m [i pu]in specific patriotic. Nu înseamn` c` originile BD sînt localizate în astfel de lucr`ri, de aceea am specificat atributul „modern`“. Istoria propriu-zis` a fenomenului începe probabil cu picturile rupestre. {i totu[i, con[tiin]a colectiv` asimileaz` mai mult sau mai pu]in voluntar banda desenat` cu istorioarele recente adresate copiilor, avînd drept personaje principale pe Pif, Rahan, Superman sau X-men. Perspectiva, care abia acum începe s` dea semne de dezintegrare, s-a fixat undeva la mijlocul secolului al XX-lea, înlocuind viziunea precedent` care echivala banda desenat` cu caricatura [i umorul (originea etichetei „comics“), care, la rîndul s`u, a înlocuit o alt` viziune consacrat` la finele secolului al XIX-lea, unde se echivala banda desenat` cu pornografia sau cu, principalul concurent, satira politic`. Un simptom al acestor perspective limitate

Ion Manolescu, Benzile desenate [i canonul postmodern, Editura Cartea Româneasc`, 2011 N-avem o pia]` de carte pentru benzile desenate, dar avem o mîn` de desenatori pasiona]i care se „citesc“ între ei. N-avem comics-uri, manga, romane grafice, stripuri etc. – dar avem o libr`rie specializat` [i cîteva site-uri pentru cunosc`tori. Nu avem un fenomen de mas` BD, dar avem cîteva saloane anuale [i, mai nou, chiar [i un Muzeu al Benzii Desenate (deschis, pîn` în octombrie, la MNAC). Mi[carea BD e atît de ni[at` încît toate publica]iile de gen par doar o mic` insuli]` situat` foarte departe de platoul continental al produc]iei literare. |ntre cuvîntul tip`rit [i imagine e un h`u de netrecut. A[a se credea, pîn` nu de mult. Acum, pr`pastia nu mai e chiar atît de evident`. Postmodernismul, cu toate seismele provocate, a apropiat planurile, a schimbat percep]ia. Cam orice e [i imagine, cultura pop colonizeaz` teritoriile clasicului ([i invers), genurile se mixeaz`, canonul se relativizeaz`. Martor avizat [i cronicar al acestor mi[c`ri tectonice, Ion Manolescu descrie toate în detaliu tr`s`turile acestei mici apocalipse culturale. Deopotriv` teoretician [i practicant al postmodernismului, Manolescu construie[te o bibliotec` virtual` care s` acopere toate preferin]ele umanit`]ii: unul lîng` altul, cu drepturi egale, „Noica [i Corto Maltese, Marin Preda [i Asterix, C`rt`rescu [i Garfield, Sebastian A. Corn [i Pif“. (M. M.)

17


DOSAR

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

II

este confuzia dintre mediu [i stil/gen. Banda desenat` nu este o tipologie de poveste, ci un mediu de comunicare. Nu e o alternativ` la romantism sau realism, nici una la basm, proz` SF sau poli]ist`, ci o alternativ` la sunet, scriere, imagine static` sau dinamic`. Nu orice muzic` e jazz, nu orice carte e istoric`, nu orice film e comedie, de ce s-ar aplica o astfel de alocare asupra mediului BD? Ca gen literar, ]ine preponderent de dramatic, prin accentul pus pe dialog [i mizanscen`, prin structura de acte [i scene, dar nu rareori î[i asum` elemente lirice [i epice. Numeroase seriale TV de succes din ultimii ani (Lost) apeleaz` la scenari[ti BD pentru foiletonizarea con]inutului narativ, impus în industrie de ritmul de publicare [i modelul de business.

18

|n 1998, în recenzia ecraniz`rii primei p`r]i din trilogia Blade, criticul [i profetul cinematografic Roger Ebert f`cea o observa]ie care avea s` marcheze urm`toarea decad` în cinema (în traducere aproximativ`, cu referire la anii ’90): „...într-un moment în care prea multe filme sînt, sub aspect vizual, plate, filmate în stil TV, cu oameni care stau [i discut`, filmele inspirate din benzi desenate reprezint` una din ultimele speran]e ale cinematografului vizionar.“ Asta dup` ce, în perioada interbelic` [i postbelic`, banda desenat` fusese cea care se reinventa prin împrumutarea de tehnici cinematografice în desenarea cadrelor [i definirea posturilor personajelor. |nainte de momentul recenziei respective, banda desenat` a fost slab reprezentat` în istoria cinematografiei. Dintre pu]inele titluri de dinainte de 1995, au ie[it în eviden]` Superman-ul din anii ’70, apoi Batman-urile lui Tim Burton [i The Crow, restul fiind, în covîr[itoare majoritate, seriale [i filme TV de matineu. Blade [i, cu doi ani înainte, Spawn, f`r` a fi filme grozave, au fost totu[i primele semne ale investi]iei masive care avea s` urmeze în decada 20002010 în ecranizarea BD. Tendin]a a fost îmbr`]i[at` pe toate nivelurile, de la underground (American Splendor, Ghostworld) la mainstream (Spiderman, Batman [.a.), de la americani (produc]iile Marvel sau DC Comics) la francofoni (Blueberry, Persepolis) sau japonezi (Death Note) [i va culmina în curînd cu trilogia 3D TinTin în regia lui Spielberg [i produc]ia lui Peter Jackson, poate cea mai influent` lucrare BD din spa]iul francofon. E posibil ca motivele pentru care produc`torii de film [i-au îndreptat aten]ia spre BD s` se g`seasc` în dou` tipuri de criz` ce amenin]au cu cronicizarea la finele anilor ’90: una financiar`, de partea BD, [i alta a ideilor, de partea cinema-ului. |ntotdeauna mi s-a p`rut ciudat` no]iunea de „criz` a ideilor“ în cinematografie. Cinema-ul a demonstrat dintotdeauna c` se poate descurca [i în lips` total` de idei, mutînd accentul pe dimensiunea estetic` ce îl define[te ca form` de art`. A demonstrat [i c` se poate descurca


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

DOSAR

prin mai pu]in merituoasele strategii de reciclare de idei sau simplificare de idei, prin ecraniz`ri literare adresate celor care n-aveau timp sau chef de citit. Anul trecut, în cadrul TIFF (festivalul transilv`nean de film), am participat la o întîlnire între scriitori [i regizori (mai mult produc`tori, scenari[ti [i cronicari) care încercau s` g`seasc` terenul comun de care ar putea profita ambele arte. Printre altele, am în]eles de acolo c` nu orice text e ecranizabil [i c` nu orice text e rentabil în forma vizual`. Scosul pîrlelii în produc]ia de film e mult mai riscant decît în produc]ia de carte, unde proiectele de vanitate sînt mai la îndemîn`. |n literatura „normal`“, scriitorul rareori scrie cu gîndul la mizanscen`, în vreme ce, în film, regizorului îi pas` întotdeauna mai mult de for]a vizual` decît de for]a cuvîntului. Banda desenat`, prin faptul c` are un scenariu concret [i riguros formulat dup` regulile genului dramatic, se preteaz` transpunerii în cinematic. {i totu[i, puri[ti BD precum Alan Moore (guru al benzii desenate anglofone [i probabil cel mai ecranizat autor al industriei) consider` c` banda desenat` „autentic`“ e prin natura sa neecranizabil` [i n-ar trebui s` aib` de-a face cu filmul. Argumentele sale ]in de faptul c` în BD textul [i imaginea ar trebui s` fie complementare (fiecare s` spun` lucruri pe care cel`lalt mediu le ascunde în mod pervers, exploatînd tenta]ia „neaviza]ilor“ de a parcurge fie doar bulele de text, fie doar panourile grafice) [i c`, asemenea altor arte vizuale statice, în BD elementele absente sînt la fel de importante ca [i cele prezente (exploatînd tenta]ia cititorului de a completa mental spa]iul liber dintre panouri, din impulsul de a construi o continuitate logic`). |n mediul cinematic cadrele se deruleaz` adesea prea repede pentru a suporta astfel de strategii comunica]ionale, de aici un oarecare conflict principial între fanaticii BD [i noile tendin]e de popularizare a industriei prin reprezent`ri cinematografice.

rativ cu filmul [i chiar cu literatura, un impact mult mai redus al cenzurii, al controlului executiv [i al cerin]elor de pia]`, miza politico-economic` fiind mai mic`. Ca [i în muzic`, minimum interven]ionism d` un caracter explorator [i divers mediului. Idei care acum par inovatoare în film – noua viziune asupra lui Batman (filmele lui Christopher Nolan), westernul psihedelic (Blueberry), noua viziune asupra genului noir (Sin City, The Road to Perdition), biografiile experimentale (American Splendor), hiperbola istoric` New Age (300), comentariul social mascat în film coming of age (Persepolis, Ghostworld) sau distopia politic` supereroic` (Watchmen, V for Vendetta) sînt inspirate de lucr`ri care în industria BD au ap`rut în anii ’70’80 [i au ajuns în cinema cu o întîrziere medie de 20 de ani. Un factor important a fost [i fezabilitatea efectelor speciale, multe ecraniz`ri necesitînd decoruri complet digitizate, tehnic` dezvoltat` abia în ultima decad`. Influen]a BD se manifest` [i în „ecraniz`rile involuntare“ – vezi conflictul Jodorowsky-Luc Besson pe seama filmului The Fifth Element sau acuza]iile c` Matrix-ul s-ar fi inspirat cam mult din manga Ghost in the Shell. Mi-ar pl`cea s` continui avîntul argumentativ cu „dac` în anii ’80 se f`cea a[a ceva, sta]i s` vede]i ce se întîmpl` acum“, îns` lucrurile nu stau la fel de bine în secolul prezent. Totu[i, nu stau nici r`u. Principala piedic` împotriva creativit`]ii e tocmai succesul comercial auxiliar produc]iilor cinematografice care au salvat editurile BD mari din criza financiar` a anilor ’90, cu noi genera]ii [i categorii de public atrase spre un mediu artistic de care nu [tiuser` c` ar exista. Odat` cu ie[irea din underground, au ap`rut [i autorit`]ile care consider` c` industria BD se cuvine reglementat`, iar marile corpora]ii media au achizi]ionat cele mai puternice edituri. Filmele BD au început s` ias` aproape în fiecare lun`, nu întotdeauna cu rezultat pozitiv. Le pute]i remarca la Oscar-uri sau Globuri de Aur (Ghostworld, The Dark Knight, A History of Violence), dar [i la Zmeura de Aur (Whiteout, Jonah Hex). Viziunea limitat` conform c`reia BD-ul ar fi echivalentul pove[tilor pentru copii cu supereroi e ali-

III Neglijat` în general de autorit`]ile culturale, aceast` „A Noua Art`“ (cum o numesc francezii, pentru care e sport na]ional) a suferit, compa-

19


DOSAR

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

mentat` [i de Hollywood, produsele de gen avînd o expunere sensibil superioar` fa]` de BD-ul liric, realist, postmodern sau experimental, de[i ponderea speciilor [i stilurilor e echitabil distribuit` în industrie. De partea pozitiv`, industria BD r`mîne cel mai slab cenzurat [i reglementat mediu artistic, poate tocmai datorit` neglij`rii sale de c`tre autorit`]i, institu]ii [i ministere (în ciuda tentativei guvernului SUA de a impune, la mijlocul secolului trecut, un „cod al bunelor maniere“ pentru eroii BD). Printre evenimentele marcante ale istoriei BD recente se num`r` primul Premiu Pulitzer acordat unei benzi desenate (Maus), apari]ia primului supererou gay în mainstream (Batwoman), tentativa de reabilitare a pornografiei ca form` de art` (Lost Girls), transpunerea în BD a versurilor lui Tori Amos (volumul aniversar Comic Book Tattoo), migrarea unor scriitori considera]i „serio[i“ spre BD (Michael Chabon, Jonathan Ames), dar [i confirmarea unor autori BD în literatur` (Neil

Gaiman, Alan Moore). Regizorul de teatru [i film Alejandro Jodorowsky a abandonat în anii ’90 mediile care l-au format [i s-a reorientat spre band` desenat` datorit` plusului de libertate de exprimare pe care i-l oferea ([i a minusului de constrîngeri manageriale). |n România nu poate fi înc` vorba de ecraniz`ri BD, c`ci nu prea putem vorbi nici m`car de o pia]` BD, fanii mediului fiind organiza]i în secte masonice autiste. Sînt, totu[i, semne de deschidere, anul 2010 fiind deosebit de agitat în acest sens: organizarea Salonului European BD în România, recenta publicare a Istoriei benzii desenate române[ti (de Dodo Ni]` [i Alexandru Ciubotariu), primul portal românesc dedicat fenomenului (www.salonbd.ro), ori cariera unor autori români la edituri interna]ionale (de la clasici ca Sandu Florea la tineri precum Costel BD) pot oferi curio[ilor dovezi importante c` banda desenat` începe „s` se mi[te“ [i la noi.

Aron Biro are blogul de critic` [i promovare a culturii populare The Deleted Scenes – http://aronbiro.blogspot.com.

20

n


DOSAR

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

Dodo Ni]`

BD la Marea Neagr`! |n unele culturi, 21 de ani reprezint` vîrsta majoratului. Pentru Salonul Interna]ional al Benzii Desenate din România, cea de-a 21-a edi]ie (3-5 iunie 2011) a fost cea a consacr`rii. {i ce dovad` mai bun` ar putea fi, decît aceea c` plan[ele tinerilor creatori de BD sînt expuse la Muzeul de Art` din Constan]a, al`turi de tablourile marilor no[tri pictori – Grigorescu, Tonitza, Aman, Pallady – sau de faptul c` la manifestare au participat, animînd mese rotunde, jurizînd plan[ele concursului de mici creatori de BD sau lansînd c`r]i, doi profesori universitari de înalt` ]inut` intelectual`, precum Adrian Cio-

roianu [i Ion Manolescu? Un public divers [i cosmopolit, vorbind nu doar român`, ci [i francez`, englez` sau greac`, public format din profesori, arhitec]i, diploma]i (au fost prezen]i la vernisaj patru consuli din Constan]a!), turi[ti, studen]i [i elevi, a avut ocazia s` se întîlneasc` cu arti[ti BD români, francezi [i italieni, s` admire expozi]iile (Alexandru Ciubotariu: 15 ani de afi[e, Jules Verne în BD româneasc`, Rahan în România, Radu Cle]iu: caricaturi [i BD, Puiu Manu: Dim Dun`reanu, colectivul „Comics“, clubul BD al Alian]ei Franceze etc.), s` participe la

21


DOSAR

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

spectacole muzicale sus]inute de tineri dar talenta]i cînt`re]i, precum Alexandra Fits, [i s` primeasc` autografe desenate pe cele mai noi apari]ii BD, reviste, albume [i c`r]i. Ca pentru a sublinia [i mai bine interferen]a între BD [i literatur`, s-au lansat la salon mai multe albume BD adaptate dup` romanele unor autori români, precum Bucura Dumbrav` (Iancu Jianu, desene de Vali Ivan), Gheorghe Vîrtosu (O inim` de broscu]` de {erban Andreescu), Felix Crainicu & Cristi Ioni]` (Legendele Dacilor Liberi, de Mihai Gr`jdeanu) sau str`ini – Jules Verne (5 s`pt`mîni în balon de Vali Ivan, Doi ani de vacan]` de Livia Rusz). Au mai fost prezentate cel mai recent num`r al revistei Comics, mai multe fanzine locale [i bucure[tene, dar [i c`r]i de teorie a celei de-a noua arte: Benzile desenate [i canonul postmodern a lui Ion Manolescu, prima carte de critic` BD de la noi, precum [i monografia „Burschi“, despre unul dintre cei mai longevivi [i prolifici autori BD români, Max Emanuel Gruder (1928-2010).

}ara invitat` de onoare a fost în acest an Italia, fiind prezen]i la Salonul de la Constan]a Mario Cecchia, director editorial al Editurii Pavesio, dar [i director al {colii Interna]ionale de Benzi Desenate din peninsul`, împreun` cu profesorul [i artistul plastic Fabio Ruotolo. Al`turi de ei a participat Paul Laffont, fost ata[at cultural la Bucure[ti, cofondator al Salonului în 1991, iar in prezent traduc`tor [i reprezentant al Editurii Pavesio în Fran]a. Bineîn]eles, salonul s-a încheiat cu ceremonia de decernare a premiilor concursului BD pentru copii [i tineret. |n plus, dou` premii speciale au fost remise – pentru activitatea lor consecvent` de promovare a benzilor desenate – profesorilor Adrian Cioroianu [i Ion Manolescu. Organizatorii – Alian]a Francez` din Constan]a, Ambasada Fran]ei [i Asocia]ia Bedefililor din România – i-au dat întîlnire publicului pasionat de benzi desenate anul viitor, tot la Muzeul de Art` [i tot la începutul verii. n

Dodo Ni]` [i Alexandru Ciubotariu, Istoria benzii desenate române[ti, Editura Vellant, 2011 Peste o sut` de ani de BD românesc sînt inventaria]i, comenta]i [i ilustra]i în albumul Istoria benzii desenate române[ti, lucrare întocmit` [i îngrijit` de Dodo Ni]` [i Alexandru Ciubotariu. Dup` cum spun autorii, cartea s-a n`scut firesc, din necesitatea de a înl`tura confuzia din jurul acestei forme de art`, adesea confundat` cu ilustra]ia de carte, caricatura, desenul animat sau filmul de anima]ie. Rezultatul a peste 20 ani de documentare, dar [i al unei pasiuni neobosite pentru BD, cartea acoper` o zon` pu]in explorat` a artelor vizuale din România, conturînd în acela[i timp o istorie paralel` a secolului al XX-lea românesc. |mp`r]it` în trei capitole – „Vîrsta de Aur” (1891-1947), „Socialism [i BD” (19481989) [i „Banda desenat` contemporan`” (1990-2010) – cartea prezint` nu numai evolu]ia fenomenului [i a tehnicii BD în România, ci [i paradoxurile acestei evolu]ii: spre exemplu, banda desenat` a ajuns în România pe filier` austriac`, [i nu francez`, iar supereroii din prima perioad` a BD-ului românesc nu seam`n` deloc cu cei din Fran]a sau SUA, fiind mai degrab` continu`rile în cerneal` ale unor personaje populare precum P`cal`. Plan[e originale, pagini din reviste, decupaje din almanahuri – toate aceste materiale au fost adunate, scanate [i redate în Istoria benzii desenate române[ti, alc`tuind un album impresionant vizual, care ilustreaz` trecerea de la alb-negru la color, rafinarea scenariilor, a detaliilor, complicarea sau simplificarea bulelor de dialog. Peste 150 de arti[ti sînt analiza]i [i urm`ri]i în evolu]ia lor în perimetrul BD-ului românesc. Pentru mul]i dintre ace[tia, evolu]ia continu` în afara grani]elor, atît în timpul regimului comunist, cît [i dup` 1989.

22


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

f`urit cu toat` pasiunea inimii sale înfl`c`rate [i a personalt`]ii sale dominante. Inten]iona s` fie egal` cu mine în via]`, în ochii mei [i în ochii celorlal]i, s` fim noi dou`, izolate de lumea vulgar`, într-o superioritate magnific`, pe care eu, cu toat` dragostea mea pentru ea, îi voi face [i pe ceilal]i s-o recunoasc` [i s` o accepte. Din p`cate, eu nu doresc o astfel de intimitate cu nimeni. Eu sînt o solitar` modelat` de via]a [i de izolarea regal`. Nu pot tr`i o intimitate al`turi de cineva. Sînt o persoan` sincer`, apropiat`, prietenoas`, dar trebuie s` fiu liber`, total neimplicat` în ceva, iar sentimentalismul m` complexeaz`, m` face s` fiu nefireasc` [i, ca s` spun a[a, îmi creeaz` un sentiment nes`n`tos, care-mi d` o dorin]` de-a fugi departe. |n plus, cu Roxo mai exist` [i un contrast al voin]ei. Ea vrea s` m` domine, s`-mi fac` s`-mi dau seama c` nu este nici o superioritate în a fi regin`...“ |n ciuda unei anumite influen]e vizibile a literaturii romane[ti feminine, nu putem s` nu admir`m spontaneitatea, prospe]imea, juste]ea psihologic`, luciditatea Reginei Maria. Ea îns`[i este pasional`, dar condi]ia regal` pune o frîn` elanurilor inimii, creeaz` o anumit` închidere orgolioas` [i, în aceea[i m`sur`, salvatoare: „...s-a cultivat în mine – noteaz` ea în aceea[i zi – regula de fier a noblesse oblige la care ea, Roxo, nu a fost niciodat` obligat` s` se supun`. Ca atare, atitudinea sa dispre]uitoare, agresiv`, sfid`toare fa]` de al]ii o face, mai presus de toate celelalte lucruri, s` fie opus` mie.“ Plin` de pasiune, apt` pentru iubire, Maria era, o [tim prea bine, spontan`, de asemeni, dup` cum o atest` m`rturiile. Regalitatea era pentru ea mai mult decît o postur`: chiar o stare a firii. Dar condi]ia regal` este, nu totdeauna tainic, [i una a unor umiliri pe m`sur`. Chiar în acest volum al |nsemn`rilor..., dezertarea din calitatea de mo[tenitor a prin]ului Carol înseamn` pentru Maria o grav` ran` narcisic`. Sînt multe accente de leoaic` r`nit` în paginile din acel an, 1926, ale |nsemn`rilor... Orgoliul regal – aceast` condi]ie ontologic` atît de special` – serve[te pentru a frîna asalturile amoroase ale unei îndr`gostite prea focoase.

Ion Vianu

Roxo Volumul opt al |nsemn`rilor zilnice ale Reginei Maria (Editura Cognitia, 2010), consacrat anului 1926, pune în lumin` înc` o dat` personalitatea în acela[i timp luminoas`, pasional`, impetuos-feminin` a lui „Missy“. Mereu pe drumuri, fugind de un protocol prea strîns sau de ea îns`[i, delicios de îndr`gostit` de flori (pe care le [tie [i le cultiv` cu ardoare), de cai [i de c`l`rie, so]ie, mam`, amant`, suveran`, Maria trebuie s` fac` fa]` unor pasiuni pe care le-a provocat prin capacitatea ei nelimitat` de seduc]ie, pe care ajunge uneori s` o regrete, în felul ei, fermec`tor. Una dintre victimele-gîde ale Reginei este Roxo, so]ia marelui dirijor austriac Felix Weingartner. Iat` ce noteaz` Regina în 23 iulie 1926, aflat` la Bled, în Slovenia: „...prima scrisoare de la Roxo. Suferin]a sa fusese îngrozitoare. Din p`cate scrisoarea ei este plin` de am`r`ciune. Este înc` obsedat` de o pasiune aproape fanatic` pentru ceea ce eu nu-i pot oferi. Nu poate accepta afec]iunea real`, cald` [i camaradereasc` pe care i-o dau cu trup [i suflet. Ar vrea o prietenie imposibil`, care este mai mult un Verhältnis [rela]ie, tr. a.] de îndr`gosti]i decît altceva, [i acest lucru eu nu i-l pot da. Nu este în firea mea s` o fac.“ „Nimeni – mai scrie Regina Maria – nu poate face ceea ce nu vrea, sau s` p`streze ceva à la longue. {i totu[i îmi face absolut r`u s` dau aceast` lovitur` sentimentelor pe care ea le-a

n

25


RECENZII

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

L I T E R AT U R ~

tîn`rului Ion Alexandru, o copil`rie „s`lbatic`“, organic legat` de ritmurile existen]ei naturale: „Sînt puternic, puternic [i tîn`r / am crescut într-un sat cu z`pad` / cu p`duri întoarse de-a valma / ce ajungeau pîn`-n prag, / am crescut singur [i gol / cu o livad`, o pu[c` de lemn [i un bunic / alb cum sînt zorii l`pto[i...“ („3“); „Cît a tr`it bunicul meu eram un copil, / [i abia dup` moartea lui, / tot mai puternic, / în carne [i creier, / a început s` putrezeasc` / [i eu, / încetul cu încetul, / abia atunci, / ca o bucat` de carne l`sat` la fezandat, / cînd mucegaiul cuprinde toat` prospe]imea [i-i d` arom`, / de abia atunci am devenit cu adev`rat un om puternic / [i tîn`r [i plin de dorin]` / [i ca un tremur m-a cuprins toat` putreziciunea /.../ preg`tindu-m` de abia acum pentru via]` / în timp ce alunec pe panta asta din care nu se mai poate sc`pa“ („6“). Am mai avut prilejul s` semnalez întoarcerea lirismului înalt în poezia noilor promo]ii, evident, de pe alte coordonate – contingente, biografice, autoreflexive – decît cele ale modernismului abstract, impersonal. Decantînd experien]e moderne [i postmoderne, Cosmin Per]a se num`r` printre cei mai „tradi]ionali[ti“ reprezentan]i ai genera]iei 2000. O form` de identitate matur`, asumat` neostentativ... Fa]` de volumele anterioare, discursul poematic s-a limpezit, epurînd artificiile livre[ti [i îmblînzind striden]ele expresioniste în profitul franche]ei comunic`rii: „Afar`-i noapte vîn`t` / {i eu sînt aici, prins într-un ghem cald, familial, / mi-e bine, am tot ce-mi doresc // Eu scriu tot ce scriu din convingere, / Nu am un model, îl ocolesc, nu l-am citit, nu îl vreau. /.../ To]i prietenii mei scriu poezie, / Ei inventeaz`, ei abereaz`, ei imit`, ei adnoteaz` tot ce au scris / unii poe]i. / Eu nu scriu poezie, eu scriu tot ce simt, tot ceea ce nu tr`iesc“. Citind aceste poeme de o for]` calm`, deseori melancolice, uneori autopersiflante, rareori pîndite de retorism [i care, „coborînd din nord“, alc`tuiesc un epos purificat, ai senza]ia c`, dup` stresul [i poluarea metropolelor, respiri aer proasp`t de munte.

Aer proasp`t Cosmin Per]a, F`r` titlu Colec]ia „Avanpost“ Editura Paralela 45, 2011

15 lei

F`r` titlu, cel mai nou volum poetic al lui Cosmin Per]a, confirm` vitalitatea echinoxismului c`ruia tîn`rul poet îi apar]ine de fapt [i de drept, lucru remarcat înc` de la debutul editorial din 2002 cu Zorovavel. Parte dintre textele componente au ap`rut mai întîi acum cî]iva ani într-un opuscul f`r` ISBN, editat de un cristian (Bocete [i jelanii). Titlul care î[i neag` calitatea de titlu are un corespondent în dedica]ia c`r]ii de fa]` („Lui Vladimir. Aceasta nu e literatur`“), iar ceea ce la cuprins apare drept „referin]e critice“ sînt, în realitate, ni[te „scrisori de la prieteni“ (anume: Angela Marinescu, Mihail Vakulovski, Horea Poenar, Matei Florian). Mici trucuri nevinovate care, al`turi de titlurile poemelor („Poem de amintit“/„spus“/„uitat“/ „urlat“ etc., „Poem mult prea scurt“/„Al doilea...“/„Al treilea poem mult prea scurt“, cele denumite „f`r` titlu“ [i numerotate sau cele doar numerotate) constituie singurele teribilisme identificabile. |n privin]a „Scrisorilor“ mi-a atras aten]ia o observa]ie a Angelei Marinescu potrivit c`reia poezia „autofic]ional` [i elegant`“ a lui Cosmin Per]a ar avea, tipic „masculin`“ fiind, mai mult stil [i mai pu]in mister... Ceea ce frapeaz` la lectur` e, înainte de orice, acurate]ea înv`luitoare a lirismului grav, plin, ceremonial, tras în tonalit`]i biblice [i incantatorii, prin care eul confesiv î[i recupereaz` r`d`cinile rurale, maramure[ene, atacînd problemele „mari“ ale existen]ei (moartea, singur`tatea, alienarea, dragostea, familia [.cl.) cu un amestec de cruzime aspr` [i delicate]e tandr`, calofil`. Cele mai pregnante poeme sînt str`b`tute de experien]a descoperirii mor]ii prin dispari]ia celor apropia]i, de cea]a interioar` a alunec`rii în maturitate, sau evoc`, în linia

26

n Paul Cernat


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

L I T E R AT U R ~

Poker [i visuri Bogdan Co[a, Poker Editura Cartea Româneasc`, 2011

Romanul de debut al tîn`rului Bogdan Co[a (n. 1989) pare s` reprezinte un fel de dou`miism... Biedermeier. Nici nu se putea altfel, c`ci dou`mii[tii în[i[i (m` refer îndeosebi la nucleul hard al fracturismului) s-au temperat, s-au îmblînzit, au înlocuit furia cu melancolia. Poker (cî[tig`torul Concursului de Debut al Editurii Cartea Româneasc`, edi]ia 2010) p`streaz` notele atitudinale, tematice [i stilistice ale scriiturii milenariste, dar într-o variant` soft, fiindc` autorul pune mul]i bemoli la cheia crizismului neo-beat. Pe scurt, este vorba despre o lume underground, a jocurilor de noroc, schi]at` prin intermediul unor tineri rebeli (cu sau f`r` cauz`) ai zilelor noastre, care g`sesc, mai ales în poker, un mijloc de a scoate bani frumo[i. {i de a amîna înregimentarea social`. Revolta lor anticorporatist`, cumva abstract` (pu]ini au experien]a job-ului [i unii provin din familii înst`rite), e înt`rit` cu vodc` [i îmbîcsit` de nicotin` în nop]ile albe de la masa de joc sau din fa]a computerului: gambling-ul online se dovede[te mai profitabil, cazinourile putînd fi astfel „tri[ate“ (printr-o procedur` a conturilor multiple, dificil de în]eles de c`tre „profani“, ca [i detaliile „tehnice“ ale poker-ului, care ocup` bun` parte din povestire). Drogurile [i mafia (sîrbeasc`) sînt prezen]e absente, în sensul c` nu apar propriuzis în roman (cu excep]ia a doi junkies „aposta]i“), ci numai evocate în dialoguri. Protagonistul-narator, o figur` printre figuran]ii c`r]ii, d` consisten]` debusol`rii generalizate. Pentru el, pokerul nu înseamn` doar un antidot la plictis, o distrac]ie ori o surs` de adrenalin`, ci vehiculul spre o alt` via]`. Una normal`, bur-

RECENZII ghez`, de familist [i de profesor universitar, la care viseaz` neîncetat. Nu e un r`sf`]at al sor]ii (are o biografie traumatic`), îns` e diferit de ceilal]i: îngrije[te un motan, îi place s` g`teasc`, e absolvent de Litere, pasionat de literatur`. E, de fapt, un sensibil [i un sentimental, hot`rît s`-[i umfle mu[chii pentru a-[i îngropa trecutul [i pentru a-[i cl`di viitorul. La problemele generate de jocul de c`r]i (bate un m`sluitor, care îi preg`te[te apoi o r`zbunare) se adaug` o complica]ie erotic` (intriga amoroas` scîr]îie, pentru c` prozatorul nu reu[e[te s` motiveze psihologic alegerea personajului: de ce o prefer` altruistei, independentei [i frumoasei Andreea pe Ada, snoaba cu aere de artist` [i fiic` de securi[ti? – e ciudat c` are revela]ia iubirii în momentul în care afl` c` aceasta f`cuse un avort f`r` s`-i spun`). Poker este o nara]iune minimalist`, intens dramatizat`, cu adieri de umor, de o colocvialitate argotic` blînd`, care impresioneaz` prin percep]ia supradimensionat` a gesturilor m`runte. Privite prin ochiul microscopului, ele cap`t` o importan]` vital` în economia existen]ei (v., de exemplu, trezirea din „O diminea]` cu Ioan Es. Pop“). |n plus, ritmul în general alert al prozei este încetinit inteligent prin fragmente de respiro, unele aproape poetice, precum aceast` m`rturisire a oboselii, cu reverii vagante: „nu-mi doresc decît s-ajung mai repede în`untru, s-arunc hainele de pe mine [i s` m` bag în pat. S` r`mîn cît mai mult în starea aia de tranzi]ie, în care sim]i cum fiecare p`rticic`, fiecare os se a[az` în pat regulamentar, orizontal, ca pe masa de opera]ie. S` simt cum temperatura de sub plapum` cre[te [i-mi înv`luie corpul într-o amor]eal`, într-o dulce anestezie. S` trag înveli[ul `sta artificial peste cap, s` se-ntunece [i s` închid ochii. S` intru într-o stare de pl`cut` ame]eal`, ca-ntr-o barc`, [i cineva s` vîsleasc` [i s` m` duc` departe.“ Bogdan Co[a trece examenul de admitere în literatur`. Cu bine. Dar, la urm`toarele probe, în privin]a anvergurii [i a complexit`]ii construc]iei epice, preten]iile vor cre[te. n Gabriela Gheorghi[or

27

24,95 lei


RECENZII

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

L I T E R AT U R ~

la origine, diserta]ie masteral`) l-au servit de minune, în acest sens, pe Ionu] Miloi. Fixat în tema titular` („spa]iul“), pe el nu-l pa[te ispita de a fanda conceptual, spunînd atunci, sub marea umbrel` a postmodernismului, „totul“ – deci nimic. Din contr`, comprimarea unghiului exegetic îl oblig` s` stea aproape de partea vie a literaturii nedelciene, parcurs` astfel nu doar în litera teoretic`, ci mai ales în substan]a sa. C`ci înainte de a fi o abstract` metafor` critic` pentru modul postmodern de a configura nara]iunea, „spa]ialitatea“ este pur [i simplu un fapt obiectiv al prozelor nedelciene: personajele sale predilecte sînt naveti[ti, dezr`d`cina]i, în continu` agita]ie [i, în genere, cu un gust nestins pentru hoin`real`, deci geografia [i geografiile se afl` literalmente în avanpostul lumii fic]ionale. Or, privit` cu un ochi oarecum inocent, chiar de la firul textual, aceasta e cu des`vîr[ire fascinant` în „haosul“ ei. Atent` f`r` a fi pedant`, reconstituirea mi[c`rilor [i r`t`cirilor lui Gioni Scarabeul & Co. spune pe verso [i o poveste ontologic`, despre lipsa de repere [i sentimentul (istoric) de a-]i fugi p`mîntul de sub picioare. Tehnica narativ` a fragmentarismului se vede astfel motivat` nu doar în cadrele cunoscute ale postmodernismului certat cu marile nara]iuni, ci [i în contextul socio-istoric al comunismului românesc [i, deci, al unei „condi]ii umane“ ce-[i cerea în ecou o literatur` ie[it` din ]î]îni. Asemenea deschideri ideologice, vizînd politica (din jurul) literaturii, sînt sugerate în cîteva puncte ale eseului lui Ionu] Miloi; din p`cate îns`, în cele aproximativ 100 de pagini, acesta nu ajunge s` le dezvolte precum ar fi meritat. Echilibrat` [i argumentat`, partea aplicat` r`mîne cea mai bun` din studiul tîn`rului autor. Cî[tigat de aici iese Nedelciu însu[i – cu o fa]` palpabil`, lizibil`, uman` chiar. Eseistul d`, nu-i vorb`, partea Cezarului de bibliografie teoretic` [i seriozitate academic` (naratologia din primele capitole), îns` maturitatea scrisului s`u se cunoa[te, în cele din urm`, din calmul [i firescul cu care se întoarce, resorbind teoria, la „vechea“ analiz` de text. n

La pas, cu Mircea Nedelciu Ionu] Miloi Geografii semnificative. Spa]iul în proza scurt` a lui Mircea Nedelciu Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011

14 lei

Unele lucruri de la Cluj nu sînt a[a cum par – printre ele, [i vechea vorb` c` localnicii ar fi înce]i. De pild`, Ionu] Miloi, actualmente doctorand la Catedra de literatur` român` & teoria literaturii, nu a stat prea mult pe gînduri cu debutul critic, [tiind probabil c`, la fel ca mîncarea bun`, dac`-l la[i prea mult la „coacere“, risc` s` se ard`. Mic`, dar cuprinz`toare, cartea sa despre proza scurt` a lui Mircea Nedelciu arat` deja profilul unui eseist talentat [i deopotriv` disciplinat, care, pe m`sura renumelui [colii ardelene de litere, nu face exces de condimente. Or, autorul pe care alege s`-l reasezoneze d` adesea în foc, speculativ vorbind. Vedet` a comentariilor critice, prozatorul-fanion al optzecismului românesc e, totu[i, greu de confruntat pe propriul teren. Pentru c` despre Mircea Nedelciu, cel mai l`murit a scris Nedelciu însu[i: textele sale teoretice de escort`, cum sînt celebra prefa]` la Tratament fabulatoriu sau teoria diseminat` autoreflexiv în textura prozei, (supra)explic` în oglind` principiile de la temelia tuturor fic]iunilor sale. Ca exeget, e dificil, prin urmare, s` vii cu altceva decît un duplicat al deja-expusei poetici nedelciene. |n cazul lui, ca [i al altor optzeci[ti, abord`rile monografice, integratoare îmi par, din acest motiv, pîndite din start de redundan]`. Pe de alt` parte, o lectur` par]ial`, în manier` „tradi]ional“ tematic`, poate avantaja aici atît textul, cît [i comentatorul: pe primul îl las` s` respire [i nu-l supraexpune (riscînd atunci parafraza), iar celui de-al doilea îi ofer` libertatea s`-[i ramifice propria idee. Obliga]iile contextului academic (studiul e,

28

Adriana Stan


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

L I T E R AT U R ~

Metropolis Italo Calvino Ora[ele invizibile Colec]ia „Strada fic]iunii“ Editura ALLFA, 2011

Invizibile pentru privirile turi[tilor gr`bi]i în vacan]ele lor obligatorii, ora[ele lui Italo Calvino se arat` doar ochilor min]ii. Nu trebuie s` fii arhitect ca s` identifici în toate aceste a[ez`ri proteice un sublim atavism oriental, [i anume „T`rîmul Celest“, spa]iul vizionar unde doar sufletului îi era îng`duit s` se mi[te [i pe care în]elep]ii sufismului îl numeau „Hurqalya“. Terra lucida, interval angelic [i loc de desf`[urare a imagina]iei infinite, Hurqalya devine la Calvino nostalgie dup` formele str`vechi ale excelen]ei estetice. |mp`ratul t`tar Kubilai Han ascult` pove[tile dep`nate de neobositul c`l`tor Marco Polo [i-l iscode[te neîncetat cu privire la realitatea ora[elor evocate, parc` pentru a se asigura de stabilitatea propriului imperiu, descris la un moment dat drept un posibil „zodiac de fantasme ale min]ii“. C`utarea pasionat` a unui [ablon arhitectonic [i a unor mut`ri urbane comparabile cu intui]ia [i inventivitatea în jocul de [ah îl face pe împ`rat s` în]eleag` de ce nu exist` reguli [i cum trebuie s`-i r`spund` imaginativului vene]ian care-l atrage, de fapt, într-o competi]ie de creativitate. Urechea ascult`toare confer` sens pove[tilor, nu glasul c`l`torului venit de departe. |ntrucît nic`ieri nu te vei ciocni de limite de timp, spa]iale ori materiale, totul e îng`duit. Ora[ele invizibile – proz` imposibil de încadrat într-un gen anume – eman` o senzualitate de confesiune erotic`, are tonalit`]i de parabol`, gliseaz` delicat pe coordonate science fiction, se înclin` ironic-reveren]ios înaintea str`vechii Arte a Memoriei [i arunc` provoc`ri amuzante filozofiei contemporane a limbajului. Simetrii surprinz`toare, ca-

RECENZII re amintesc de perfec]iunea unor obiecte matematice, dubleaz` miza fantastic` a dialogului dintre Kubilai Han [i Marco Polo. Nu cred s` fie vreun cititor c`ruia s` nu i se împlineasc` m`car o dorin]` deschizînd cartea, indiferent c` vrea s` descopere o versiune italian` minimalist` a celor O mie [i una de nop]i ori c` ]ine mor]i[ s` verifice dac` felul cum se înnoiesc ora[ele, t`inuind planurile unei metropole uitate, corespunde viziunii lui Wittgenstein asupra limbajului ca urbe aflat` într-o perpetu` (re)construc]ie. Asupra mea, Ora[ele invizibile au, de fiecare dat` cînd le vizitez, efectul benign pe care pot s` mi-l mai între]in` doar cl`dirile hibride atemporale, amestec straniu de Art Nouveau [i linii extrem-orientale, din unele anima]ii ale lui Miyazaki. Anastasia te ademene[te cu pietre pre]ioase [i-]i aprinde dorin]ele doar pentru a te face sclav. La Cloe oamenii nu se cunosc [i nu vorbesc unii cu al]ii, c`ci prefer` s`-[i imagineze conversa]ii, întîlniri [i experien]e împ`rt`[ite. Despina ]i se dezv`luie într-un fel, dac` vii dinspre mare, [i într-altul, dac` ajungi de pe uscat. Valdrada se reflect` pîn` în cele mai mici detalii în apa unui lac, dar imaginea din oglind` e cea important`. Nimfe [i naiade st`pînesc Armilla, localitate f`r` cl`diri, sufocat` de luxurian]a obiectelor sanitare suspendate pe ]evi. La Isidora sose[ti b`trîn, nu-]i ajunge o via]` s` deslu[e[ti semnele Tamarei, iar în Ipazia prive[ti melancolic scene din via]a senzual` ce ]i-a fost refuzat`. Fiecare ora[ cu nume de femeie constituie un alt mod de a povesti. Astfel, Calvino îl întîlne[te pe Borges. Metropolele sînt labirinturi, atlasul tuturor formelor echivaleaz` cu o enciclopedie, frumuse]ea unei lumi multiplicate în oglinzi provoac` r`ni mortale. Odat` ce accep]i c` locuie[ti Infernul, trebuie s` distingi ce anume din jurul t`u nu are atribute infernale – conchide Marco Polo. Reversul sentin]ei se reg`se[te într-o povestire tîrzie a lui Borges, Roza lui Paracelsus, unde maestrul îi explic` discipolului neîncrez`tor c` divinitatea nu creeaz` niciodat` un spa]iu care s` nu fie Paradisul. n Alexandru Budac

29

19,90 lei traducere din limba italian` [i postfa]` de Oana Bo[ca-M`lin


RECENZII

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

L I T E R AT U R ~

ar putea exclama privilegia]ii auditori ai acestor lectori aduna]i în anticariatul Libri di Luca. A[a cum o descrie Birkegaard, lectura seam`n` mai mult cu experien]ele gen Matrix sau cu conectarea fizic` la o realitate virtual`. Dar de[i ac]iunea las` cîteva personaje f`r` suflare [i pe noi ne ]ine uneori prea „cu sufletul la gur`“, dac` lu`m totu[i o pauz` de respira]ie, ne ispitesc tot felul de nedumeriri teoretice: lectura este, în cea mai înalt` realizare a sa, doar vizualizare de scene intens colorate [i participare emo]ional` extrem`? {i cum se face c` personajele interpreteaz` la fel de acut – [i chiar mortal – o partitur` din Fahrenheit 451, Frankenstein, Divina comedie sau Pinocchio? Autorii [i calit`]ile estetice ale unor texte atît de diferite devin detalii minore, nivelate de poten]ializ`rile unor lecturi magice. Dac` o lectur` este cu atît mai reu[it` ([i lectorul mai talentat) cu cît poate transforma textul în imagine, într-o suit` de cadre manevrate spre încîntarea sau manipularea publicului, rolul c`r]ii în sine devine discutabil. Textul pare doar un pretext, iar cuvîntul – un rest, corp mort ce trebuie revitalizat vizual pentru valorificarea literaturii. |ns` exist` [i c`r]i aproape imposibil de vizualizat. Iar Birkegaard nu inventeaz` o solu]ie de supravie]uire pentru operele poetice sau pentru mare parte din literatura modern`, într-o lume în care lectura înseamn` doar proiec]ia unei pelicule, în care orice carte e un film ce î[i a[teapt` derularea. Din p`cate, autorul se las` ispitit de solu]ii facile [i, paradoxal, într-un roman care s-a dorit o declara]ie de dragoste pentru c`r]i, tocmai ele „pierd partida“. Iar excesul de recuzit` [i cli[ee filmice din scena înfrunt`rii finale (biblioteca-templu din Alexandria, întîlnirea membrilor sectei la miez de noapte, ascun[i sub pelerine, la lumina tor]elor, c`r]ile devenite arme în incanta]ii publice, confruntarea dintre erou [i „umbre“) transform` capitolul într-un bun scenariu pentru un film de gen sau într-un text ofertant pentru puterile magice ale unui „lector“. |ns` e p`cat c`, pentru cititorul de rînd, o atît de impresionant` desf`[urare de for]e produce un efect (estetic) atît de mic! n

Cînd anticariatul devine Matrix Mikkel Birkegaard Biblioteca umbrelor Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

29,95 lei traducere din limba danez` de Gabriela Sauciuc

Mikkel Birkegaard a început s` scrie Biblioteca umbrelor, provocat, dup` cum însu[i m`rturise[te, de o eviden]`: cartea e mai mult decît cerneal` [i hîrtie. Dar poate c` o carte înseamn` mai mult – sau chiar altceva – decît autorul [i scriitura lui. Mai mult chiar decît sensurile posibile ale textului! Cam a[a ar suna, reformulat` „pe în]elesul tuturor“, într-un roman de vacan]`, teoria recept`rii. Desigur, nu aceast` lectur` alternativ` a transformat debutul unui programator danez într-un best-seller interna]ional. Cheia succesului facil la publicul din peste dou`zeci de ]`ri e sugerat` de compara]ia cu alte c`r]i celebre, precum Codul lui Da Vinci sau Harry Potter – un thriller-fantasy dup` cunoscuta re]et`: ac]iune trepidant`, mister, puteri magice, societ`]i secrete, conspira]ii, manipulare, înfruntarea dintre bine [i r`u [i, desigur, o poveste de dragoste. Latura cea mai valoroas` a romanului este cea care pune în discu]ie rolul c`r]ilor, felul în care citim [i modelarea rela]iilor interumane în actul lecturii. Printre cititorii pasiona]i tr`iesc, necunoscu]i, „lectorii“, veritabili mae[tri ai manipul`rii textelor, care pot s` influen]eze în]elegerea, transmi]înd auditoriului propriile tr`iri, imagini, idei, sau care pot s` „citeasc`“ emo]iile celorlal]i, nuan]îndu-le, deturnîndu-le ori amplificîndu-le, transformînd receptarea unui text într-o experien]` „magic`“. Ca în orice veritabil fantasy, ghilimelele sînt de prisos, metaforele cap`t` consisten]a realului: în universul c`r]ii po]i p`trunde cu totul, „trup [i suflet“, iar experien]a lecturii e corporalizat` la o asemenea intensitate încît poate deveni fatal`. „Simt enorm [i v`d monstruos!“ –

30

Elena Cra[ovan


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

L I T E R AT U R ~

Anti-americanismul american Henry Miller Co[marul climatizat Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

Boemia a fost pentru Henry Miller, se [tie, o stare de spirit ireductibil`, un mod de via]` absolut, imposibil de nuan]at sau condi]ionat. |ntreaga lui biografie pare o fug` continu` de integrarea social`, perceput` fie [i pe un palier minimal. Alter ego-ul autorului din trilogia Rosy Crucifixation/R`stignirea trandafirie se vrea, programatic, un parazit al societ`]ii, neezitînd s` afirme, u[or insolent, în romanul al doilea al ciclului, Plexus, c` o mas` copioas`, un somn pe cinste [i o copula]ie relaxant` definesc o zi reu[it` a existen]ei sale. Acest Henry Miller epic se urc`, diminea]a la ora 8, pe locul cel mai înalt al autobuzelor newyorkeze supraetajate [i prive[te, cu satisfac]ie, mul]imea de „sclavi“ ce se îndreapt`, abrutizat, c`tre lucru, în timp ce el se str`duie[te s` aleag` între o vizit` la Gr`dina Zoologic` [i un film la matineu. Se în]elege c` unei astfel de structuri mentalitare, deopotriv` libere [i libertine, rigoarea protestant` a muncii [i disciplina puritan` a construc]iei sociale, dintr-o Americ` aflat` în plin progres industrial, i-au repugnat în mod fundamental. Exilul lui francez (ca [i nostalgiile europene care l-au urm`rit toat` via]a!) trebuie privit, în primul rînd, din unghiul evaziunii psihologice [i mai apoi drept efect al nevoii de exprimare artistic` necenzurat` (capodoperele milleriene au ap`rut mai întîi în Fran]a [i, abia în anii ’60, [i în SUA, dup` ce diverse tribunale americane le-au anulat clasificarea de „scrieri pornografice“). Europa a fost, pentru prozator, spa]iul civiliza]iei autentice, unde toleran]a estetic` reprezint` un exerci]iu comunitar înn`scut, [i nu o realitate

RECENZII stabilit` prin instan]e juridice. S` recunoa[tem totu[i: Europa a fost, simultan, [i o zon` a ritmurilor lente, ideale pentru natura contemplativ` a lui Miller! Revenit în SUA, scriitorul dore[te s` scape de prejudec`]i [i hot`r`[te s` c`l`toreasc` de-a lungul [i de-a latul Americii, pentru a-[i descoperi ]ara [i cultura. Voiajul va dura trei ani [i va fi f`cut al`turi de pictorul Abe Rattner, un bun prieten al autorului. Cartea ce consemneaz` aceast` expedi]ie a ini]ierii mentaliste americane e intitulat` de Miller, sugestiv, The AirConditioned Nightmare/Co[marul climatizat (ie[it` recent, în versiune româneasc`, la Polirom) [i constituie cronica unui e[ec previzibil. Identitar vorbind, prozatorul nu se mai reg`se[te în dinamica istoric` a Lumii Noi. Ceea ce pentru al]ii ar fi semnele mult-trîmbi]atului excep]ionalism american (ie[irea din Marele Crah, participarea la restabilirea ordinii mondiale, amploarea dezvolt`rii industriale [i garantarea libert`]ilor individuale) nu sînt pentru Henry Miller decît simptomele unei societ`]i bolnave de alienare, colonialism, capitalism s`lbatic [i fariseism. Co[marul climatizat surprinde, cumva subiectiv [i nedrept, îns` cu for]` jurnalistic` [i portretistic`, o Americ` în „descompunere“, în care cet`]enii au devenit „robii“ confortului, pierzîndu-[i treptat sinele în malaxorul de nest`vilit al progresului. Statele Unite sînt o ]ar` cu „spitale, ospicii [i pu[c`rii pline pîn` la refuz“, unde „sclipiciul, fardul, zorzoanele [i extravagan]a“ ascund, ca o masc`, „scepticismul, cinismul, goliciunea, sterilitatea, disperarea [i dezn`dejdea“. Dincolo de Ocean se afl` un interval al „r`ului“ ce atinge toate simbolurile tradi]ionale, de la industrializatul Detroit la veselul univers al lui Disney. Miller îi comp`time[te pe str`inii fascina]i de str`lucirea exterioar` a unui loc precum New York-ul. Pentru el, ace[tia, odat` ajun[i imigran]i americani, vor fi cu des`vîr[ire pierdu]i. Lumea Nou` seduce [i, ulterior, abandoneaz`. Volumul confirm`, ca atare, un b`trîn stereotip – acela c` America nu este pentru toat` lumea. Uneori, se vede bine, nici chiar pentru americani. n Codrin Liviu Cu]itaru

31

29,50 lei traducere din limba englez` de Sanda Aronescu


RECENZII

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

L I T E R AT U R ~

de faimosul impresar american Billy Rose. Acesta î[i folose[te averea [i rela]iile pentru a salva un num`r de evrei de la închisoare sau deportare. Pentru narator, extraordinara aventur` a lui Fonstein nu reprezint` nimic altceva decît un test de memorie, o colec]ie de fapte [i situa]ii interesante, care merit` re]inute, dar pe care nu [tie cum s` le interpreteze. Mai mult decît atît, r`mîne uimit de refuzul lui Rose de a primi mul]umiri de la cel pe care l-a salvat de la moarte. Putem deci observa c` e[ecul rela]iei dintre salvatorul Rose [i beneficiarul ac]iunii sale este, de fapt, prototipul rela]iei problematice dintre evreul european [i cel „americanizat“. Sorella, so]ia lui Fonstein, rezum` în cîteva fraze esen]a acestei crize identitare: „Evreii au rezistat la toate cîte le-a f`cut Europa [...]. Dar acum vine proba urm`toare, America. Mai pot ei s` se ]in` tari, sau Statele Unite or s` le vin` de hac?“ Expertul în memorie î[i d` seama c`, în cazul lui Billy Rose, r`spunsul este da: identitatea lui de american a erodat puternic structura sa intim` de evreu. „Ceva care s`-]i aduc` aminte de mine“ are în centru aceea[i preocupare pentru lucrarea memoriei. Un b`trîn îi scrie fiului s`u o scrisoare în care îi poveste[te cum, la vîrsta de 17 ani, a tr`it drama pierderii inocen]ei atunci cînd o prostituat` l-a convins s` se dezbrace în fa]a ei pentru ca apoi s` îi fure hainele. Tîn`rul a fost nevoit s` se întoarc` acas` îmbr`cat într-o rochie ponosit`. Motivul pentru care b`trînul dore[te ca fiul s`u s` citeasc` aceast` poveste nu este foarte clar. La o prim` lectur`, pare a fi un gest egocentric, n`scut din dorin]a de a r`mîne în amintirea urma[ilor drept autorul unui text. Pe de alt` parte, el las` în urm` o dovad` de dragoste, sperînd astfel s` nu reproduc` cu propriul fiu rela]ia lipsit` de comunicare pe care a avut-o cu tat`l s`u. Finalul este unul simbolic, cu atît mai mult cu cît povestirea este plasat` la sfîr[itul volumului. |n spatele cuvintelor b`trînului recunoa[tem, de fapt, vocea lui Bellow care ofer` textele sale în dar cititorilor: „Nu am l`sat cine [tie ce avere [i de aceea am scris aceste amintiri, ca un soi de supliment la mo[tenirea ta.“ n

Despre capcanele memoriei Saul Bellow Filiera Bellarosa [i alte povestiri Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

49,95 lei traducere din limba englez` de Ioana Zirra

Este arhicunoscut faptul c` Saul Bellow are nevoie de un spa]iu generos pentru a face pe deplin dovada talentului s`u. Astfel se explic` dimensiunile impresionante ale unora dintre romanele sale. Mai pu]in cunoscut` este îns` abilitatea cu care se serve[te de conven]iile prozei scurte. Filiera Bellarosa... este dovada puterii neobi[nuite pe care o exercit` laureatul din 1976 al Premiului Nobel, asupra cititorilor s`i, prin intermediul acestui gen literar acuzat pe nedrept c` nu s-ar ridica la în`l]imea romanului. Cele 13 povestiri care compun acest volum pot fi împ`r]ite în dou` grupe: pe de o parte, scrieri fic]ionale de dimensiuni apreciabile, cu un fir narativ complex, care par a-[i fi avut geneza în proiecte romane[ti abandonate; pe de alt` parte, povestiri clasice, dense, a c`ror ac]iune se desf`[oar` deseori pe parcursul unei singure zile [i care se concentreaz` în jurul unui singur personaj. Ambele tipologii au în comun o tem` care revine obsesiv în opera lui Bellow: atitudinea ambivalent` fa]` de avantajele [i neajunsurile rememor`rii trecutului. Protagonistul povestirii „Filiera Bellarosa“, fondatorul Institutului Mnemosyne care se ocup` cu studiul trecutului, este un profesionist al aducerii aminte. Acest narator misterios, ajuns la o vîrst` venerabil` [i chinuit de o singur`tate ap`s`toare încearc` s` g`seasc` un sens în colec]ia de amintiri pe care a adunat-o în timpul vie]ii. El rememoreaz` povestea incredibil` a unui evreu european, Fonstein, fugit din Polonia anilor ’40 din cauza persecu]iilor naziste. Fugarul ajunge în Italia, unde este arestat de poli]ia fascist`, pentru ca apoi s` fie eliberat de o organiza]ie clandestin`, condus` din umbr`

32

Drago[ Zetu


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

L I T E R AT U R ~

Unitatea în diversitate Doris Lessing Carnetul auriu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

O carte c`reia i s-a aplicat o etichet` hot`rîtoare – „Biblia feminismului“, iar la apari]ia sa în 1962, a fost ]inta unor vehemente critici în Marea Britanie, dar [i obiectul unor fulminante simpatii individuale, celebrul Carnet auriu – înso]it ulterior de o prefa]` explicativ` a autoarei – este un fenomen cultural care-[i p`streaz` înc` vitalitatea. Interesant de c`utat este tocmai motivul acestei longevit`]i neobi[nuite care – a[a cum autoarea îns`[i recunoa[te într-un articol scris pentru The Guardian – nu se datoreaz` calit`]ilor exclusiv literare ale romanului. |n parte, se datoreaz`, desigur, faptului c` discu]iile suscitate de el au atins subiecte fierbin]i ale istoriei, cum ar fi evolu]ia Partidului Comunist în Marea Britanie, adeziunea atîtor nume din upper-middle class-ul englez, apoi marea deziluzie de dup` dezv`luirile celui de-al XX-lea Congres de la Moscova [i reevaluarea capitalismului, sau, desigur, for]a cu care a ilustrat vocea critic` a femeilor, nevoia acestora de a c`p`ta identitate [i în afara casei, acolo unde atîtea femei „î[i pierdeau min]ile în t`cere“. Dar asta nu este totul. Romanul celor patru carnete (negru, ro[u, galben, albastru) scrise de Anna Wulf, autoarea unui roman de succes, aflat` acum într-un blocaj inspira]ional, st`, de fapt, sub semnul constat`rii c` „lucrurile se schimb` foarte repede“, c` societatea contemporan` este, inevitabil, una a f`rîmi]`rii [i a fragment`rii. Intui]ia avant-la-lettre, transformat` într-un simptom metafizic, constituie cu adev`rat centrul vital al c`r]ii. Ideea este exprimat` la toate nivelurile, începînd, bineîn]eles, cu forma romanului alc`tuit din cele patru carnetepuzzle, cu t`ieturi [i [ters`turi, c`rora haotica Anna se teme s` le impun` ordinea pentru c`

RECENZII acest lucru comport` mari dificult`]i filozofice [i psihologice. Tot aceast` intui]ie este cea care-i impune scrierii [i dialectica sau conflictul major: în ciuda con[tientiz`rii dezagreg`rii oric`ror mi[c`ri estetice, politice sau de idei, autoarea simte nevoia unei forme creative de tip „tare“, a unui roman clasic gen Anna Karenina sau Ro[u [i negru, care s` poate da seama, cu aceea[i for]`, de jum`tatea secolului al XX-lea. O alt` contradic]ie ce tensioneaz` cartea este cea dintre categoria „subiectivit`]ii“ [i noua „estetic`“ proletcultist` sosit` de la Moscova, care proclam` arta „impersonal`“. Predicînd cu înfl`c`rare noile precepte, Anna Wulf începe deodat` s` se bîlbîie... Perplexitatea ei vine [i ea din marea tem` a romanului: dac` mi[c`rile sociale [i estetice sînt friabile, „odat` stîrnite o presiune sau un curent, nu mai exist` vreun mod de a le evita.“ Asta se întîmpl` din cauza faptului c` nu mai exist` puterea gîndirii „tari“, al c`rei secret era caracterul unitar. |n acest sens, marxismul, care „a în]eles c` un eveniment din Siberia se va r`sfrînge asupra unuia din Botswana“, ar fi fost prima încercare de a crea „un cuget global, o etic` mondial`“, dac` nu s-ar fi risipit în subdiviziuni. (Crimele comunismului se adaug` mai tîrziu.) La fel, nelini[tea unit`]ii pierdute o resimt [i „femeile libere“, Anna [i Molly, care refuz` c`s`toria [i modul de via]` tradi]ional: renun]area la tipar las` mereu în urm` nostalgia dup` tipar: „trebuie s` recunoa[tem (...) c` niciodat` n-o s` avem vreun rost.“ Mai mult înc`, romanul pe care viseaz` s`-l scrie Anna trebuie s` fie „o carte insuflat` de o pasiune intelectual` [i moral` îndeajuns de puternic` încît s` poat` crea ordine, s` creeze un nou mod de a vedea via]a.“ Vitalitatea romanului lui Doris Lessing st`, deci, în contradic]ie [i cu faptul c` este situat în condi]iile unei imposibilit`]i culturale; din mijlocul dialecticii marxist-comuniste combinat` cu tensiunile rasiale [i cu un „spirit al veacului“ derutat dup` r`zboi, autoarea sufer` de nostalgia unit`]ii clasice. n {tefania Mihalache

33

64,95 lei traducere din limba englez` de Cristian Vi[an [i Ciprian {iulea


RECENZII

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

{TIIN}E UMANISTE

perat` – [i reinterpretat` – chiar [i la cump`na secolelor al XIX-lea [i al XX-lea datorit` antropologiei, sociologiei, psihanalizei, structuralismului etc., risc` s` fie evacuat` – al`turi de multe alte discipline care p`c`tuiesc prin excesiva lor orientare intelectualist` sau prin revendicarea lor de la tradi]ia europocentric` – din curricula axate pe competen]e, promovînd valori postcoloniale. Dic]ionarul de fa]`, adresat nu speciali[tilor, ci unui public cultivat, interesat nu doar de identificarea naiv` a unei referin]e mitologice, ci [i de o exegez` elementar`, este o întreprindere salutar` tocmai prin încercarea de a arunca un pod peste pr`pastia care pare s` se fi l`rgit între Parnasul clasici[tilor (care vor privi lucrarea cu condescenden]`, drept oper` de popularizare) [i lanurile unduioase de ignoran]` [i plictis (care trateaz` referin]ele antichizante drept mofturi de european cu papion sau drept anacronisme pedante). Arhitectura dic]ionarului, condensat` la maxim datorit` proiect`rii într-un singur volum, este judicios cînt`rit`, vocile cuprinzînd, al`turi de indicarea sumar` a mitologiei, [i referiri, dup` caz, la etimologie, cult, iconografie [i posteritate. Extrem de utile sînt precizarea accentului tonic corect, evitînd îns` complicarea grafiei, [i indicarea unor sumare referin]e bibliografice. Tabelul abrevierilor, care deschide dic]ionarul, reprezint` în sine un instrument de lucru bine-venit, iar includerea multor personific`ri [i alegorii (Demokratia, Felicitas, Iustitia etc.) sporesc interesul speciali[tilor din arii conexe, în special pe cel al istoricilor artei [i al arheologilor. Introducerea, semnat` de doamna Zoe Petre, este o succint` [i savant` schi]are a surselor, paradigmelor succesive [i problematicii studiului mitologiei clasice, subliniind transferul de la interpretarea ei drept marc` a identit`]ii la perceperea ei ca semn al alterit`]ii. Erudi]ie, concizie, adecvare la orizontul de a[tept`ri ale unui public dispus s` se mai raporteze totu[i la clasicism. Fie ca [tiin]ele umaniste s` î[i g`seasc` [i în aceast` ini]iativ` editorial` un atît de necesar sprijin. n

Pentru un public cultivat Zoe Petre, Alexandra Li]u [i C`t`lin Pavel (coord.) Dic]ionar de mitologie greco-roman`: zei, eroi, mituri Editura Corint, 2011

49,90 lei

|n cea de-a [asea carte a Cronografiei sale, Mihail Psellos men]ioneaz` o anecdot` devenit` faimoas`: la vederea amantei imperiale Sklerina, un demnitar vîrstnic îngîn` (sotto voce): „ou nemesis...“ Este incipitul versului III.156 al Iliadei, în care unul dintre b`trînii cet`]ii, la apropierea Elenei, m`rturise[te: „Nu e p`cat c` de mult dou` neamuri, troienii [i-aheii, pentru-o femeie ca asta se lupt` [i patimi îndur`.“ |n contextul nara]iunii lui Psellos, momentul serve[te portretiz`rii Sklerinei drept inteligent`, dar lipsit` de cultur` clasic` – ea intuind un compliment voalat, dar nu [i aluzia livresc`. |n studiile de bizantinologie, momentul a f`cut carier`, ca pild` a gradului de familiarizare cu mitul clasic într-o lume îndeob[te perceput` drept opac` la valorile culturii antice – în definitiv Justinian fiind cel care închisese Academia lui Platon. Dar asta-i cam de multi[or poveste... |n 2010, lumea academic` umanist` protesta la unison împotriva proiectului de suprimare a Catedrei de paleografie de la King’s College din Londra, singura cu acest profil în Regatul Unit. Decizia, purtînd simpaticul nume de strategic disinvestment, este simptomatic` pentru gîlceava managementului educa]ional cu umanioarele – aprins`, de oarece vreme, [i aici, acas`. Cele dou` istorisiri, complementare, î[i au noima lor în rela]ie cu dic]ionarul îngrijit de doamnele Zoe Petre [i Alexandra Li]u, al`turi de C`t`lin Pavel. Dup` o carier` secular` ca marc` a identit`]ii europene, mitologia clasic`, recu-

34

Vlad Bedros


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

SF

Fic]iuni speculative Ted Chiang |mp`r]irea la zero Colec]ia Nautilus, Editura Nemira, 2011

Mi-au pl`cut întotdeauna textele lui Ted Chiang, fie c` le-am citit în revistele SF române[ti, fie în antologii, fie profitînd de sezonul premiilor, cînd marile reviste de SF ale lumii pun la liber, pe site-urile proprii, povestirile nominalizate. Mi-a pl`cut pentru c` scrie ce vrea, a[a cum vrea, iar lumea se înghesuie s`-l citeasc`. Pe Ted Chiang nu-l procup` prea mult povestea cu sefeul, nu vrea neap`rat s` scrie SF. |[i spune pove[tile, [i atît. Dac` unii le consider` SF, treaba lor. Cred c` Ted Chiang este doar un povestitor, un scriitor care are de spus pove[ti cu tîlc, pove[ti în care î[i pune întreb`ri despre lume [i via]`, c`utînd r`spunsurile în faptele [i întîmpl`rile povestite. Dac` sînt oameni pentru care lucrurile acestea par SF, atunci acesta este publicul lui Ted Chiang, de[i ar putea foarte bine s` aib` orice public iube[te pove[tile bine scrise. Lui Ted Chiang i se potrive[te mai degrab` sintagma care circul` de cît`va vreme [i pe la noi (pe care Cristian Tudor Popescu a adoptat-o chiar ca titlu pentru una dintre edi]iile pove[tilor lui SF), [i anume fic]iune speculativ`. Pentru c` asta face scriitorul american în povestirile lui: ia o tem`, o întoarce pe toate fe]ele, îi caut` în]elesuri, explica]ii, speculeaz` pe marginea ei. Dac` e vorba de turnul Babilonului, omul trebuie s` [tie cum era via]a celor care lucrau la în`l]area lui, trebuie s` [tie ce se întîmpla acolo sus, în vîrf, unde oamenii erau atît de aproape de cer [i de Dumnezeu („Turnul din Babilon“). Cînd este vorba despre un om c`ruia îi este îmbun`t`]it` inteligen]a – iar cititorul se gînde[te fie la Flori pentru Algernon de Daniel Keyes, fie la Viteza întunericului de Elizabeth Moon –, specula]ia merge spre eviden]ierea vie-

RECENZII ]ii de zi cu zi a protagonistului, pe tiparele pe care acesta le recunoa[te în ac]iunile celorlal]i, pîn` cînd, deodat`, totul se transform` într-un thriller atunci cînd intr` în ac]iune CIA („|n]elegere“). Dac` vorbe[te despre contactul cu extratere[trii, atunci personajul principal este un lingvist [i cititorul asist` pe viu la înv`]area limbajului acelor fiin]e, pas cu pas, am`nunt lîng` am`nunt. Asta pe lîng` inser]iile din via]a privat` a lui Louise (specialista în lingvistic`), adic` un dialog pe care femeia îl poart` cu viitoarea sa fiic`, totul povestit la viitor – [i m` întreb cî]i scriitori au curajul s` fac` a[a ceva în SF. „Povestea vie]ii tale“ r`mîne preferata mea din tot ce a scris Chiang pîn` la data apari]iei acestui volum (2002). Religia face subiectul unei povestiri – „Iadul este acolo unde nu exist` Dumnezeu“ – din care m` voi mul]umi doar s` dau un citat: „Pentru majoritatea locuitorilor s`i, Iadul nu se deosebe[te prea mult de P`mînt. Principala pedeaps` este regretul de a nu-L fi iubit pe Dumnezeu destul pe timpul vie]ii, dar mul]i dintre ei suport` aceast` pedeaps` destul de u[or.“ Asta despre povestirile lui Ted Chiang. Despre versiunea lor româneasc`... |mi permit s` spun c` Nemira a gre[it cînd a încredin]at acest volum unei traduc`toare aflate la început de drum. Chiang este un autor greu, care poate fi citit [i cu interes, dar [i cu bucurie, dac`... dac` are un traduc`tor pe m`sur`. Cu expresii ca „testul de sobrietate“, „pentru a ob]ine suport“, „se simte neconfortabil“, „agre`m s` începem lupta“, „ceva de genul“, „cred c` al nostru creier dispune“ etc. nu-l apropii pe Ted Chiang de cititor. {i înc` ceva: nu [tiu de ce scrie pe coperta a patra „dou` premii Nebula“. Chiang are patru, iar în carte sînt trei povestiri premiate cu Nebula: „Turnul din Babilon“ (1991), „Povestea vie]ii tale“ (2000), „Iadul este absen]a lui Dumnezeu“ (2003). Lectura acestui volum, pe care-l a[tept de cinci ani s` apar` în române[te, n-a fost o s`rb`toare (au fost texte pe care nu le-am dus pîn` la cap`t). Dar mi-a amintit de un autor care mi-a pl`cut [i îmi place foarte mult: Ted Chiang. n Michael Haulic`

35

27,90 lei traducere din limba englez` de Ileana Bu[ac


RECENZII

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

FILOZOFIE

dului în care Heidegger a [tiut s` îi descopere pe filozofii presocratici Anaximandros, Heraclit [i Parmenide: pe rînd, cuvinte grece[ti precum apeiron sau chreon, logos sau lanthano, moira sau on spun în cartea lui Bogdan Minc` aceea[i poveste: c` stratul profund al culturii filozofice grece[ti con]ine intui]ia originar` pe care întreaga istorie a gîndirii o are ca reper destinal [i pe care o spune rostindu-se pe sine, întoars` sau nu cu fa]a spre începuturile proprii. A[a, pentru Bogdan Minc` însu[i, exerci]iul în]elegerii textelor devine o disponibilitate a propriei sensibilit`]i filozofice, un mod de afectare a gîndirii proprii cu nivelul intim al spiritului care suspend` dilema originalit`]ii în favoarea accesului la natura ei originar`. Cei trei presocratici „repovesti]i“ de Bogdan Minc` îl conduc spre conceptele heideggeriene fundamentale, de la sesizarea neobi[nuitului ca natur` de eveniment la natura destinal` a originarului [i la prezen]a originii care confer` unitate conferind rost [i diferen]` fiin]`rilor pe care le ad`poste[te. |n fiecare dintre cele trei secven]e ale c`r]ii se afl` cîte o tu[` discret` a autorului, care îl interpreteaz` pe Heidegger spre o antropologie menit` s` expliciteze diferen]a ontologic`: în fiecare dintre ele, raportul dintre fiin]a, a c`rei prezen]` ascuns` face loc omului, [i fiin]area uman` îns`[i este gîndit astfel încît fiin]area uman` s` poat` asuma în sens propriu riscul ascunderii [i al c`derii, complice la jocul paradoxal al fiin]ei: splendid` metafor`, în sensul acesta, a scufund`torului din Delos care, coborît în adîncurile menite s` scape puterilor umane ale celor mai limpezi ape ale Greciei, particip` cu propriile sale ascunderi [i echivocit`]i de rostire la modul prezen]ei absente a apelor d`t`toare de destin. Cînd Bogdan Minc` reia pe cont propriu o idee heideggerian`, la pagina 126 a c`r]ii sale, privind faptul c` rostirea participiului în limb` conduce la exprimarea diferen]ei ontologice, pentru c` ea red` simultan fiin]a [i fiin]area, dar [i pentru c` ea implic` exact în aceast` pliere a conceptelor rostitorul însu[i, el î[i atinge, cred, inima c`r]ii sale.

|n apele limpezi, ascunsul disponibil Bogdan Minc` Scufund`torii din Delos. Heidegger [i primii filozofi Colec]ia „Academica“ Editura Humanitas, 2010

49 lei

La timpul potrivit, un istoric al filozofiei române[ti va trebui s` dea seam` de anvergura unei exegeze a lui Martin Heidegger scrise de filozofii tineri care au dat recent doctorate cu profesorul Gabriel Liiceanu, publicîndu-[i tezele în Colec]ia „Academica“ a Editurii Humanitas. Acel istoric va trebui s` lase deoparte prejudec`]ile gîndirii ancorate în sesizarea unui prezent concuren]ial [i s` judece unitatea unei exegeze a c`rei anvergur` r`stoarn` percep]ia sim]ului comun angajat în privirea obiectelor aflate la distan]`: aici, cu cît distan]a e mai mare, cu atît anvergura acestei întreprinderi se întrevede a fi mai mare. Este cazul studiilor despre temporalitatea heideggerian` ale lui C`t`lin Cioab`, al c`r]ii despre critica heideggerian` a filozofiei valorilor a lui Christian Ferencz-Flatz, al celei despre hermeneutica vie]ii a lui Gabriel Cercel, al celei despre experien]a mor]ii la Heidegger scris` de Cristian Ciocan [i, acum, al c`r]ii Scufund`torii din Delos. Heidegger [i primii filozofi a lui Bogdan Minc`. Fiecare dintre ace[ti autori reconstruie[te secven]e ale filozofiei lui Heidegger, pref`cînd ceea ce un maestru întemeietor al unui mediu filozofic le-a oferit ca unitate a mediului tocmai în interioritatea diferen]elor g`zduite de acesta. E greu înc` de v`zut ce îi une[te, dar, citindu-le c`r]ile, am sentimentul unei flote bine echipate, cu scuturi care reflect` orbitor soarele [i marea, plecate în c`utarea lînii de aur într-o disciplin` [i o t`cere personalizate de murmurul ordonat al conceptelor [i referin]elor precise ale c`r]ilor lor. Cartea lui Bogdan Minc` este dedicat` mo-

36

n Alexander Baumgarten


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

POLITOLOGIE

Aripile fluturelui ro[u Peter Navarro China. R`zboaiele care vor veni Editura Niculescu, 2011

Atunci cînd un fluture î[i agit` aripile în China, este pus în mi[care un lan] de fenomene meteorologice ce pot declan[a taifunuri [i uragane în alte p`r]i ale globului – spune teoria haosului. Este imaginea pe care o folose[te [i Peter Navarro, profesor la universitatea California-Irvine [i autor al unor c`r]i de succes pe probleme de globalizare, atunci cînd vorbe[te despre efectele ac]iunilor Chinei asupra întregii planete. Aripile fluturelui chinezesc se agit` tot mai tare, iar undele de [oc se resimt din ce în ce mai puternic pe întreaga suprafa]` a planetei – consider` Navarro. Prima [i cea mai important` victim` este SUA, statutul s`u de lider mondial fiind erodat vizibil de zborul tot mai avîntat al fluturelui ro[u. Autorul î[i propune s` identifice [i s` analizeze principalele cîmpuri de lupt` pe care se vor purta în viitor ceea ce el nume[te „r`zboaiele Chinei“. Nu este vorba aici doar despre latura militar`, ci [i despre cele economice, comerciale, ecologice, politice, sociale, cele legate de drepturile omului [i de cucerirea spa]iului cosmic. |n fiecare dintre aceste domenii, China, aflat` în plin` expansiune, se va afla într-o confruntare de tip „sum` zero“, cu restul lumii. Argumentul lui Navarro pleac` de la o sintagm` tot mai des auzit` – „pre]ul chinezesc“ – fiind vorba despre acel pre] sc`zut care a ajuns s` reprezinte o sperietoare pentru produc`torii de bunuri de consum din toat` lumea. Dac` pentru produc`tori pre]ul chinezesc înseamn` amenin]area falimentului, pentru consumatori el reprezint` mirajul unor m`rfuri tentante nu atît prin calitate, cît prin faptul c` sînt foarte accesibile, prin compara]ie cu cele produse de companii [i sub branduri consacrate.

RECENZII Navarro sus]ine c` pre]ul chinezesc nu este altceva decît rezultatul unui cumul de practici economice [i comerciale incorecte. Copierea produselor pentru care companiile investesc enorm în cercetare [i dezvoltare, o întreag` industrie a m`rfurilor contraf`cute, subevaluarea artificial` a yuanului realizat` prin pîrghii politice, folosirea unei for]e de munc` ieftine [i care lucreaz` adesea în condi]ii extrem de precare, absen]a investi]iilor în tehnologii nepoluante, cu efecte devastatoare asupra mediului – acestea sînt, potrivit autorului, metodele aplicate pentru sc`derea pre]ului de produc]ie la produsele chineze[ti. Pre]ul chinezesc se afl` în centrul unei ofensive avînd ca principal obiectiv cucerirea pie]elor externe, prin folosirea armelor „de produc]ie în mas`“. Pornind de la aceast` observa]ie, Navarro face un tur al numeroaselor probleme create de ofensiva chinez`, începînd cu cea a produselor contraf`cute. Abilitatea fabricilor chineze[ti de a imita practic orice fel de produs – de la juc`rii la avioane – a f`cut ca produsele contraf`cute s` apar` [i în domenii în care pot deveni extrem de periculoase pentru consumatori. Medicamentele falsificate, care nu mai con]in substan]a activ` a produsului original, sau piesele de ma[in` executate din materiale de calitate slab` pot pune în pericol s`n`tatea [i chiar via]a oamenilor, a[a cum industria poluant` a Chinei afecteaz` în mod serios solul, aerul [i apele ]`rii [i, implicit, produc]ia agricol`, o parte însemnat` a acesteia fiind exportat`. Dosare sensibile – precum protec]ia mediului, respectarea drepturilor omului [i practicile folosite în explorarea spa]iului cosmic, înarmarea [i tensiunile legate de Taiwan, la care se adaug` presante probleme sociale interne, cauzate de condi]iile în care tr`iesc milioane de ]`rani, muncitori [i pensionari chinezi – contureaz` o percep]ie asupra Chinei pe care autorul a dorit-o foarte critic`, pentru a avertiza c` este nevoie ca atît atitudinea Occidentului fa]` de aceast` ]ar`, cît [i politicile statului chinez s` se schimbe. Cu cît mai rapid, cu atît mai bine. n Bogdan Barbu

37

24,53 lei traducere din limba englez` de Victor Bîrsan


RECENZII

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

ISTORIE

prezint`, în sine, subiecte suficient de mustoase încît s` merite volume aparte. Cel ce a[teapt` cît de cît l`muriri de la autorul Mangu va fi preponderent dezam`git: nu atît de dimensiunile unei c`r]ulii de 250 de pagini format de poche, cît de inconsecven]ele demonstra]iei, care nu ajunge la (nici un) cap`t. |n ciuda limbajului alambicat [i deseori prolix, cîteva ipoteze de lucru transpar totu[i din pagini [i invit` la reflec]ie. Un exemplu: Securitatea român` a fost cea care l-ar fi manipulat de la un moment dat pe N. Ceau[escu, chiar informîndu-l asupra amenin]`rii sovietice [i înscenînd o rebeliune pe care ulterior s-o „în`bu[e“, tocmai pentru a-[i proba fidelitatea; aceast` înscenare urma s` se petreac` în zona Ia[ului [i pe fondul ei (sub aparen]a unei „invazii str`ine“) s-ar fi operat apoi înl`turarea celui „protejat“. Creierul ([i bra]ul) acestei manipul`ri ar fi fost generalul Iulian Vlad, [eful Securit`]ii. O alt` solu]ie ar fi fost cea a asasin`rii directe a so]ilor Ceau[escu, f`r` nici un „decor revolu]ionar“ – o opera]iune pe care, teoretic vorbind, Securitatea ar fi putut-o oricînd duce la cap`t. Analiza consecin]elor unui astfel de act e corect` – semn c` autorul e cineva avizat în probleme militare. O alt` ipotez` discut` crearea unei false st`ri de pericol la adresa integrit`]ii na]ionale (printr-o manipulare combinat` a Departamentului Securit`]ii [i a Direc]iei Informa]ii Militare din cadrul Marelui Stat Major) [i urmarea unor etape obligatorii: prima, atragerea în strad` a popula]iei; a doua, dispersarea zvonurilor [i aparen]elor privind iminen]a unei interven]ii str`ine în România (de tip Cehoslovacia, 1968); [i a treia, apari]ia din neant a unor „trupe neconven]ionale“, alc`tuite din lupt`tori civili care s` provoace haos [i victime. Riposta lui Ceau[escu, oricare ar fi fost ea, nu putea decît s`-l compromit` [i mai mult. V` sun` cunoscut? Pledoaria (auto)ap`r`rii ex-generalului Vlad în procesul din 1990 încheie o carte modest scris` [i modest publicat`, dar care incit` m`car aten]ia în cîteva rînduri. Din p`cate îns`, ea se termin` exact acolo unde, de fapt, ar trebui s` înceap`. n

Dup` ce plan a fost înl`turat N. Ceau[escu? Valeriu Mangu |nl`turarea lui Ceau[escu, a[a cum a fost. Planurile Editura Semper Fidelis, 2011

24 lei

|nc` o carte despre Revolu]ia din decembrie ’89! Spunînd aceasta, brusc avem un echivoc: o jum`tate a paharului plin`, în sensul în care orice nou` analiz` – teoretic – e un pas spre adev`r, dar [i o jum`tate goal`, în sensul în care fiecare nou` analiz` complic` suplimentar un peisaj în care tocmai claritatea nu prisosea. Lucrarea dlui Mangu pleac` de la teza c` „Occidentul“ a avut un plan de destr`mare a comunismului (aici, analiza-i sub]iric` r`u), iar în paralel, perestroika lui Gorbaciov a fost (f`r` [tirea liderului sovietic) o capcan` în care URSS a picat, într-o încercare disperat` de a nu pierde cursa tehnologic` ini]iat` de SUA. Pe acest fundal, schimbarea garniturii de lideri ai ]`rilor comuniste era, pentru Gorbaciov, o tactic` de salvare a comunismului (aceast` din urm` idee e, cred, valid`). {i astfel ajungem la Nicolae Ceau[escu. Autorul – despre care afl`m din carte suficient de pu]ine detalii încît s` ne întreb`m, legitim, dac` nu cumva e pseudonimul vreunui personaj cu mult mai notoriu decît [i-ar dori-o în context – discut` aici trei planuri dup` care s-ar fi putut produce ([i poate s-a [i produs) debarcarea sîngeroas` a so]ilor Ceau[escu: i) planul ZZ (o ipotetic` ac]iune comun` a serviciilor de informa]ii române, din cadrul Ministerului de Interne [i Ministerului Ap`r`rii; ii) planul Departamentului Securit`]ii Statului [i iii) planul KGB/GRU de înlocuire a lui N. Ceau[escu precis cu un succesor numit Ion Iliescu. Evident, fiecare dintre cele trei „planuri“ re-

38

Adrian Cioroianu


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

ISTORIE

Secolul IV în istoria cre[tinismului Paul Veyne Cînd lumea noastr` a devenit cre[tin` (312-394) Colec]ia „Angelus Novus“ Editura Tact, 2010

Cunoscut publicului român pentru eseul s`u de tinere]e Cum se scrie istoria (1970; edi]ie româneasc` în 1999, la Meridiane), Paul Veyne este, înainte de toate, un reputat specialist al istoriei Romei antice. Acum, într-o colec]ie remarcabil` ca program [i inspirat numit` „Angelus Novus“, editura clujean` Tact ne propune t`lm`cirea româneasc` a uneia dintre cele mai recente c`r]i ale lui Paul Veyne (edi]ia francez` a ap`rut în 2007), dedicat` unei probleme de un interes nu doar istoric, ci [i cultural [i spiritual în sens larg: muta]ia secolului al IV-lea în istoria cre[tinismului. |nainte de a purcede la analiza c`r]ii, s` semnal`m excelenta calitate a îngrijirii [tiin]ifice a acestei edi]ii, care cuprinde o prefa]` substan]ial` [i note ce indic` [i trimiterile la edi]iile române[ti ale operelor citate de autor. Muta]ia secolului al IV-lea a fost subiect de controverse istoriografice [i teologice. Ea poate fi privit` [i ca istoria glorioas` a biruin]ei cre[tinismului asupra p`gînismului în Imperiul Roman, [i ca o abatere a cre[tinismului de la idealurile sale originare sub influen]a nociv` a puterii imperiale, care a patronat oficializarea Bisericii, separarea clerului de credincio[i [i, ulterior, persecutarea celor altfel gînditori, fie eretici, fie p`gîni. |n acest context, demersul lui Paul Veyne este mai sintetic [i mai univoc decît ar fi fost de a[teptat, mai ales dac` avem în vedere antecedentele sale iconoclaste intelectual. El trateaz` problema succesului cre[tinismului în Imperiul Roman al secolului al IV-lea mai ales

RECENZII la nivelul dialecticii ideilor, printr-o abordare cvasifilozofic`. Contingentul istoric este reliefat mai ales în leg`tur` cu politica religioas` a împ`ratului Constantin (306-337), de[i autorul sugereaz` c` rolul s`u a fost considerabil [i în alte momente, cum ar fi alegerea împ`ra]ilor Iovian (363) [i Valentinian I (364) sau victoria lui Theodosiu asupra adep]ilor p`gînismului în r`zboiul civil din 392-394. Referitor la cre[tinarea lui Constantin, Paul Veyne opteaz` pentru ideea unei conversiuni sincere [i timpurii, „pentru motive personale necunoscute“ (p. 145). El respinge ideea instrumentaliz`rii politice a religiei, postulînd: „Constantin nu a adoptat cre[tinismul în virtutea unui calcul realist, ci, f`r` a-[i calcula [ansele, a sim]it în noua religie, respins` de nou` zecimi din supu[ii s`i, un dinamism înrudit puternicei sale personalit`]i“ (p. 87). Argumentele contrare, care contest` autenticitatea unor afirma]ii atribuite lui Constantin de c`tre autori cre[tini ulteriori, sînt respinse de Paul Veyne f`r` o discu]ie pe fond. Totodat`, nara]iunea nu cuprinde mai nimic despre rolul P`rin]ilor Bisericii (Sf. Athanasie din Alexandria [i Sf. Ambrozie din Milano abia dac` sînt pomeni]i) [i nici despre muta]iile din organizarea institu]ional` a Bisericii în secolul al IV-lea. |n schimb, ea ofer` o discu]ie nuan]at` asupra politicii de toleran]` religioas` instituit` de Constantin [i men]inut` pîn` spre sfîr[itul secolului (cu atît mai important` ar fi fost aici o analiz` serioas` a schimb`rii de curs ini]iate de Theodosiu), ca [i despre persisten]a foarte tîrzie a unor insule de p`gînism. Excep]ionale sînt [i cele dou` excursuri finale: cel dintîi discut` într-o cheie mai degrab` sceptic-relativist` chestiunea r`d`cinilor cre[tine ale Europei actuale, iar cel de-al doilea analizeaz` erudit modul foarte gradual [i sinuos în care s-a impus monoteismul în cultura iudaic` a mileniului I î.Chr., eviden]iind elementele distincte ale monolatriei religioase în context politeist. Per total, o carte incitant` atît prin aspectele pe care le l`mure[te, cît [i prin cele asupra c`rora p`streaz` t`cerea. n Bogdan Murgescu

39

34 lei traducere din limba francez` [i prefa]` de Claudiu Gaiu


RECENZII

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

PSIHOLOGIE

profesional; care este diferen]a [i care este modalitatea prin care cadrul terapeutic folose[te empatia în beneficiul clientului? Pentru Norma Deitch Feshbach, empatia are un rol social, fiind asociat` comportamentelor sociale pozitive. |n acela[i fel, cadrul terapeutic empatic ofer` r`spunsuri psihologice adaptative. John Shlien trece de la empatie ca în]elegere a ceea ce simte cel`lalt, la empatie ca sim]ire a ceea ce simte cel`lalt, încercînd s` arate modul în care limba influen]eaz` gîndirea. Pentru el, empatia creeaz` o realitate experien]ial` ca un cadru de siguran]` în care clientul devine preg`tit s` vindece ceea ce nici nu [tia c` exist` anterior ca problem`. Chiar dac` empatia este întîlnit` ca no]iune în scrierile freudiene, ea nu are nici pe departe o importan]` major` [i difer` fundamental de sensul dat orient`rilor ulterioare. Dac` în gîndirea psihanalitic` accentul este pus pe în]elegerea empatic` a structurii incon[tiente a experien]ei, în terapia centrat` pe client accentul se mut` fundamental pe experien]a [i semnifica]iile atribuite realit`]ii tr`ite, în care persoana se simte prezent` [i ale c`rei informa]ii îi sînt accesibile în fiecare clip`. Oricare ar fi orientarea terapeutului, numele lui Carl Rogers va ap`rea, mai devreme sau mai tîrziu, în discursul s`u. Rogers este cel care a legitimat empatia [i i-a extins în]elesurile înspre zone pe cît de clare, pe atît de importante, trecînd de la efecte la procese. Rolul central al empatiei în terapia nondirectiv` a legitimat-o, ulterior, în toate orient`rile. Cazuri, revela]ii, povestiri despre victorii [i despre e[ecuri – toate au un real folos [i sînt prezente cu d`rnicie în acest volum. Prezent`rile de caz \l ajut` pe cititor s` se raporteze la informa]ia clinic` prin prisma propriei experien]e [i a propriei orient`ri. Adresat` unui public care se simte confortabil în limbajul psihologic, care are întreb`ri [i este în c`utare de r`spunsuri, cartea se va înf`]i[a ca un construct deschis: e plin` de sîrguin]a încerc`rilor (în limitele personale ale autorilor [i ale orient`rilor din care vin), f`r` a l`sa impresia infatuat` c` ar fi g`sit r`spunsuri definitive. n

Dimensiuni ale rela]iei terapeutice Arthur C. Bohart, Leslie S. Greenberg (coord.) Empatia în psihoterapie Colec]ia „Psihologie – Psihoterapie“, Editura Trei, 2011

69 lei traducere din limba englez` de Alexandra Timofte

Din dorin]a de a demonstra (iar [i iar) caracterul [tiin]ific al psihoterapiei, apare adesea nevoia unor no]iuni clare [i chiar m`surabile, prin cunoa[terea c`rora procesul vindec`rii s` devin` o variabil` (cît mai) controlabil`. No]iunea asupra c`reia se opre[te volumul în discu]ie este empatia, unul dintre cele mai întîlnite concepte folosite în munca terapeutic`, iar abordarea de aici al`tur` autori veni]i din diferite orient`ri psihoterapeutice, punctul de interes constituindu-l defini]ia [i modul de operare: Ce este empatia? Cum func]ioneaz` empatia? A vorbi obiectiv despre empatie devine, în carte, un demers integrativ, c`ci coordonatorii volumului caut`, prin autorii ale[i, cît mai multe [i mai diferite c`i de acces: de la psihanaliz` la integrativ`, trecînd prin experien]ial`, Gestalt-terapia sau terapia centrat` pe client sau pe solu]ie, de la perspective subiective la date statistice, de la experien]a clientului [i a valorilor sale culturale la cea a terapeutului [i a capacit`]ii lui de în]elegere a diferen]elor dintre el [i clientul s`u. Empatia este analizat` ca emo]ie sau ca proces, ca form` fundamental` de comunicare social`, întîlnit` în via]a noastr` de zi de zi, sau ca tehnic` bazat` pe cunoa[tere [i în]elegere, prin care-l po]i ajuta pe cel de lîng` tine s` se mi[te în direc]ia potrivit`. Trecerea de la emo]ia str`zii la cea a cabinetului de psihoterapie devine studiu [i tehnic`, dar cea de-a doua nu va putea exista f`r` cea dintîi. Inteligen]a emo]ional` a terapeutului devine, din nou, un criteriu extrem de discutat în recunoa[terea succesului demersului terapeutic. O alt` modalitate de analiz` a empatiei ]ine de raportul între înn`scut [i înv`]at social sau

40

Lena Ru[ti


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

MUZIC~

Delicatese cu Schumann Valentina Sandu-Dediu Robert Schumann Colec]ia „Muzica Viva“ Editura Didactic` [i Pedagogic`, 2011

„La ce bun o nou` monografie despre Schumann, cînd cel mai potrivit a scris-o compozitorul însu[i“? – e o întrebare pe care Valentina Sandu-Dediu a întîlnit-o deopotriv` la muzicologi europeni [i americani, care au interpretat (cu mai mult` sau mai pu]in` imagina]ie) jurnalele [i însemn`rile muzicianului german. Unii biografi americani au mers pîn` la în]elegerea în cheie erotic` a prieteniilor lui Schumann, insistînd asupra unor presupuse episoade homosexuale. Unor asemenea abord`ri pare s` le fie îns` cu totul str`in spiritul romantismului german, care „vorbea liber despre prieteniile strînse dintre b`rba]i, nici pomeneal` de vreo conota]ie erotic`!“ – observ` autoarea acestei monografii. Volumul Valentinei SanduDediu mizeaz` pe o contextualizare care-i permite cititorului o percepere nuan]at` a oric`rui detaliu, biografic sau componistic. Subtilitatea observa]iilor de stil – fie c` e vorba de muzica secolului al XIX-lea, privit` global, fie de cea a lui Schumann – construie[te o imagine a compozitorului impregnat` de spiritul romantic. Autoarea nu concepe separarea mecanic` a biografiei de crea]ie, mai ales c` „interferen]ele între via]` [i art` sînt, în cazul s`u, mai elocvente decît la oricare alt compozitor al secolului al XIX-lea“. Valentina Sandu-Dediu realizeaz`, într-un ingenios puzzle, nenum`rate conexiuni între momente, evenimente, perioade tr`ite de Schumann [i reflect`ri ale acestora în muzica sa. Astfel, „jocul“ literei ca dublu semn – litera [i echivalentul ei sonor în nota]ia literal` german` –, la care compozitorul apeleaz` în anumite opus-uri pianistice, nu e str`in de traseul afectiv al acestuia: de exemplu, melograma Varia]iunilor Abegg op. 1 i-a fost inspirat` de o iubire

RECENZII trec`toare, iar „cifrul“ complex din Carnavalul op. 9 are [i el puternice conota]ii autobiografice. Referitor la acest din urm` opus, analize rafinate pun în eviden]` rela]ia dintre procedee manieriste, „m`[ti“ sonore sub care se ascunde inclusiv semn`tura muzical` a lui Schumann, [i anumite „personaje“ din via]a sa. Uneori, leg`turile dintre biografie [i gesturile componistice sînt atît de puternice, încît transfigurarea muzical` a întîmpl`rilor din via]` poate fi mai sugestiv` decît biografia îns`[i. Bun`oar`, despre intensitatea iubirii dintre Schumann [i pianista Clara Wieck, cea care i-a devenit cu greu so]ie, în urma unui r`zboi psihologic de durat` cu tat`lui ei, vorbesc conving`tor „replicile“ componistice ale celor doi: „Sonata în fa diez minor, op. 11 [...] îi este dedicat` [Clarei] de «Florestan [i Eusebius» [alter ego-urile lui Schumann] [i con]ine o re]ea subtil` de motive ale leg`turii dintre cei doi. [...] Sonata dezvolt` o tem` dintr-o pies` a Clarei, Scène fantastique: Ballet de revenants, evocînd la rîndul s`u ritmul dactil al Fandango-ului lui Schumann.“ O alt` linie de for]` a volumului se traseaz` în jurul conceptului de ironie romantic`, pe care Schumann, deschis în egal` m`sur` fa]` de literatur` [i de muzic`, o traduce excep]ional în sonorit`]ile liedurilor sale. De asemenea, obsesia lui Schumann pentru un gen sau altul, dezvoltat` în anumite perioade, configureaz` în linii mari structura discursului muzicologic al Valentinei Sandu-Dediu: fantastic [i narativ în muzica pentru pian; liedurile; o nou` poetic` muzical` în simfonii, muzic` de camer`, oratoriu; opera muzical` ca literatur`: Genoveva, Manfred, Faust etc. Cartea mizeaz`, argumentat, [i pe demolarea unor mituri despre Schumann, pe reabilitarea unor genuri sau lucr`ri aflate pe nedrept în penumbr`. Interesul compozitorilor moderni [i contemporani fa]` de muzica lui Schumann – de la Berg, la Kurtág sau Widmann – indic` înc` destule resurse ale acesteia. Iar dac` un monograf al compozitorului, John Daverio, spunea c` gustul pentru Schumann se descoper` mai încet, precum caviarul, volumul Valentinei Sandu-Dediu ofer` o por]ie generoas` de delicatese pentru rafina]i. n Florinela Popa

41

15 lei


Cum ne construim du[manul de Umberto Eco Colec]ia „Plural“ Traducere de {tefania Mincu Problema du[manului colectiv a devenit un subiect predilect al lui Umberto Eco [i face obiectul primeia dintre scrierile reunite în volum. Angajate sau pline de umor, celelalte texte ne ofer` subtile analize pe teme ca absolutul, astronomiile imaginare, tezaurele catedralelor, insulele pierdute, destinul literar al lui James Joyce în epoca fascist` sau chiar WikiLeaks.

Pre]: 24,95 lei Opere III: Marocco (II) – seria de autor „George B`l`i]`“ Cronologie de Marilena Donea „Nu s-ar zice, citindu-i frazele sprintene, pline de verv` [i de umor (cu destul` autoironie), debitate cu un fel de spontaneitate a scepticismului de sine, c` George B`l`i]` e de fapt un maximalist, de nu chiar un fundamentalist al literaturii. Dar un fundamentalist cu religia mai degrab` ascuns` sub non[alan]` decît exhibat`.“ (Al. Cistelecan)

Pre]: 49,95 lei Nemesis de Philip Roth Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Radu Pavel Gheo Edi]ie revizuit` de Ramona Gönczöl „O revela]ie a prozei americane la fel de surprinz`toare precum descoperirea unei planete sau alinierea unei noi constela]ii. Dintre toate romanele scrise de Philip Roth, Nemesis este poate cel mai întunecat, una dintre cele mai provocatoare c`r]i contemporane.“ (Kirkus Reviews)

Pre]: 27,95 lei Pygmy de Chuck Palahniuk Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Ioana Filat „Un amestec formidabil de cli[ee publicitare, slogane stîngiste, slang adolescentin [i o propunere pentru cei cu gust pentru satir`.“ (San Francisco Chronicle) / „|nchipui]i-v` un scriitor precum Faulkner scriind despre un tîn`r comunist dement, capabil de lovituri letale [i cu o erec]ie aproape constant`... Apocalipsa Visului American n-a fost niciodat` atît de amuzant`!“ (Death+Taxes)

Pre]: 22,95 lei

Narcotice în cultura român`. Istorie, religie [i literatur` de Andrei Oi[teanu Edi]ia a II-a rev`zut`, ad`ugit` [i ilustrat`. Colec]ia „Plural“ Premiul special al edi]iei 2011 a Premiilor USR. „Volumul aduce o important` schimbare de orizont în antropologia noastr` cultural` [i se afirm` ca una dintre sintezele de pondere ale culturii române dintotdeauna.“ (Paul Cernat)

Pre]: 44,95 lei Via]a nu-i croit` dup` calapod – seria de autor „Aurora Liiceanu“ Textele Aurorei Liiceanu, adesea pline de umor, întotdeauna incitante, au subiecte dintre cele mai diverse, de la modernizarea satelor tradi]ionale, dramele psihologice ale dezr`d`cina]ilor [i degradarea societ`]ii, pîn` la educa]ia copiilor, supersti]iile moderne, fa]a ascuns` a VIP-urilor, complica]iile unor pove[ti de dragoste [i nevoia obsedant` de admira]ie a multora dintre noi.

Pre]: 24,95 lei Lumea sexului – seria de autor „Henry Miller“ Traducere de Alexandru Vlad Volum tradus în premier` în limba român`: un eseu despre lume [i lumea erotic` a lui Henry Miller. „Aceast` mic` bijuterie millerian`, mai degrab` apropiat` de lumea stranie a monadelor decît de fauna cu care ne-a obi[nuit autorul american, î[i urmeaz` parcursul în r`sp`r.“ (Sunday Book Review) / „|mi place Henry Miller [i, nu degeaba, cred c` este cel mai mare scriitor american contemporan.“ (Bob Dylan)

Pre]: 19,95 lei Misiunea directorului de resurse umane de A.B. Yehoshua Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Any Shilon „Acest roman are for]a [i simplitatea în[el`toare ale unei capodopere.“ (The New York Times Book Review) / Ecranizarea romanului, în regia ui Eran Riklis, a fost propunerea Israelului la edi]ia de anul acesta a Premiilor Oscar. Filmul a fost recompensat cu 5 premii la gala premiilor industriei de film din Israel [i cu premiul publicului la Festivalul de Film de la Locarno.

Pre]: 24,95 lei

www.polirom.ro


Despre comunism. Destinul unei religii politice de Vladimir Tism`neanu Humanitas „Nu este un «tratat despre comunism», ci o invita]ie de a gândi împreun`, autorul [i cititorul, despre soarta ideilor radicale, despre ceea ce Raymond Aron a numit opiul intelectualilor, deci utopia marxist`, [i, mai ales, despre cauzele e[ecului s`u istoric.“ (Vladimir Tism`neanu)

Pre]: 32 lei

Rime/Poezii de Michelangelo Humanitas, colec]ia Biblioteca Italiana „Poezia lui Michelangelo transmite prin frumuse]ea proprie o experien]` de via]` oarecum paradoxal`, conceput` filozofic [i tr`it` afectiv. |n maladia ei de o sculpturalitate aspr` explodeaz` note tragice, se a[tern lini[ti însp`imântate, se întind absen]e, se disting adormiri cumplite, treziri frem`t`toare. Toate învie în auz, dup` aproape o jum`tate de mileniu, amintirea unei furtuni.“ (C.D. Zeletin)

Pre]: 39 lei Ce am auzit de la al]ii. Amintiri de Radu Rosetti Humanitas, colec]ia Vintage Povestitor neîntrecut a fost [i Radu Rosetti, care a urmat îndemnul apropia]ilor [i a l`sat trei volume de amintiri. Cel dintâi, Ce am auzit de la al]ii, este istoria Principatelor între veacurile al XVIII-lea [i al XIX-lea construit` minu]ios din întâmpl`ri pline de tâlc petrecute în vremuri pline de dramatism [i de schimb`ri, cu eroi plini de savoare.

Pre]: 29 lei C`l`torie în România de Sacheverell Sitwell Humanitas, colec]ia Vintage |n 1937, scriitorul britanic Sacheverell Sitwell a fost invitat de familia de vechi boieri Callimachi s` ne viziteze ]ara. Rod al unui aranjament privat, c`l`toria unui cet`]ean britanic atât de cultivat [i de p`trunz`tor s-a dovedit mai fructuoas` decât orice ac]iune de propagand` cultural` pus` la cale de vreun minister de resort.

Pre]: 27 lei 101 cuvinte de origine turc` de Emil Suciu Humanitas, colec]ia Via]a cuvintelor Prezentul volum este un „compendiu“ al influen]ei turce[ti c`reia i-a fost supus` limba român` timp de aproape cinci secole. Urm`rind s` elimine unele confuzii [i incoeren]e în modul în care vorbitorii obi[nui]i ai limbii române apreciaz` aceast` influen]`, autorul se adreseaz` în special publicului interesat de istoria limbii române, dar [i de aspectele actuale ale acesteia.

Pre]: 23 lei

|mblânzirea infinitului. Povestea matematicii de Ian Stewart Humanitas, colec]ia {tiin]` |ncepând cu primele simboluri folosite în preistorie pentru numere [i încheind cu problemele subtile ale Epocii de Aur a Matematicii pe care o tr`im azi, Ian Stewart spune povestea celei mai abstracte discipline – care, la fiecare din momentele ei de r`scruce, se dovede[te a avea cea mai profund` influen]` asupra concretului vie]ii noastre.

Pre]: 57 lei De vei lua aminte la gre[eli de Andrea Bajani Humanitas, colec]ia Cartea de pe noptier` Venit în România s`-[i înmormânteze mama, eroul romanului lui Andrea Bajani penduleaz` permanent între amintirile unei copil`rii marcate de absen]a recurent` a mamei [i încercarea de a în]elege ce a însemnat existen]a [i sfâr[itul femeii a c`rei via]` dezordonat` refuz` s-o judece.

Pre]: 22 lei Habarnam în Ora[ul Soarelui de Nikolai Nosov Humanitas Habarnam porne[te într-o nou` c`l`torie! Dar nu oricum, ci la volanul unui automobil pe care a înv`]at s`-l conduc` r`sucind pur [i simplu bagheta magic` pe care a primit-o de la un vr`jitor [i pe care o va p`stra numai dac` va face fapte bune. {i nu oriunde, ci într-un ora[ fabulos, în care îns` totul e dat peste cap de sosirea lui Habarnam [i a celor doi prieteni ai s`i, }inti[oara [i Pestri]u.

Pre]: 27 lei

www.humanitas.ro


fotografii din arhiva personal`

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

PROFIL

„Caut clipe“ Mircea Stru]eanu fotograf

Oare cît de mult conteaz` pentru cititori chipul autorului pe care îl citesc? Ce poate spune un portret despre opera [i destinul unui scriitor? Mircea Stru]eanu a realizat o serie de portrete cu autorii în actualitate, o colec]ie de „chipuri [i taine“ pe care a expus-o, recent, la Institutul Cultural Român. Fotograful spune c` a vrut s` strîng` laolalt` „scriitori din toate genera]iile [i toate direc]iile“ pentru a dezv`lui „m`car pu]in din imaginea secret` a literaturii române“. Fotografiaz` din 2006. Pe vremuri f`cea poze, acum face fotografii. Totul a început cînd [i-a cump`rat un aparat bun. {i l-a luat pentru c` îi place s` c`l`toreasc` [i, de fiecare dat`, vrea s` ia cu el o parte a c`l`toriei. Tehnica, aparatul erau importante – în locurile s`lbatice [i greu accesibile prin care umbl` nu-[i permitea s` rateze momente din cauza unei camere proaste. Aparatul bun l-a „obligat“ s` înve]e s`-l foloseasc`. A fost autodidact – „la noi, cursurile oferite de diverse organiza]ii sau de [colile de art` nu sînt prea grozave“. De mare ajutor a fost Internetul. „G`se[ti totul – de la tehnic` foto-

44

grafic` la istorie, de la chestiuni legate de estetica imaginii foto la recomand`ri concrete cu privire la deschidere, timp de expunere etc.“ Ast`zi aproape oricine are o camer` foto, toat` lumea pozeaz`, tr`im într-o infla]ie a imaginii foto. Cum se face diferen]a între poze [i fotografii? „Pe vremuri conta doar tehnica: se spunea c` ai (sau c` n-ai) tehnic` fotografic`. Acum e diferit, c`ci avem cu to]ii acces la date [i la know-how prin intermediul site-urilor specializate. Din ce în ce mai mult se pune accent pe stilul fotografului, pe compozi]ie. Peisajele sale s`lbatice poart` de fiecare dat` amprenta unui împ`timit al c`l`toriilor care vrea s` descopere [i s` transmit`, dar care nu-l invit` neap`rat pe privitor la drume]ie. Imaginile sînt aproape anti-turistice: ele î]i arat`, dar nu-]i dezv`luie mari mistere.


PROFIL

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11 Peisajul se întîlne[te cu portretistica |n 2010, cînd a „lansat“ Proiectul „Scriitori români. Chipuri [i taine“, [i-a propus s` dezv`luie m`car pu]in din imaginea secret` a literaturii române. Peisajul se întîlne[te cu portretistica. „Am încercat s` g`sesc echilibrul delicat între un portret bun, o pies` de art` [i o fotografie personal` cu un om. N-a fost u[or deloc [i nu m` a[tept s` fie nici de acum încolo. Cel mai demanding e s` faci ceva în care nu e[ti foarte bun.“ {i tocmai de aceea a vrut s` fac` portrete: pentru c` era greu. „Portretul presupune un tip de comunicare cu subiectul fotografiat, pe cînd peisajul nu cere neap`rat a[a ceva – aici e diferen]a.“ – spune Stru]eanu. Exist` reguli? Re]ete? „Regula mea e s` nu am nici o regul`“, afirm` fotograful. Dar ceva „formalit`]i“ tot exist` [i în portretistic`: „Acord timp întîlnirii. Primul pas e deschiderea. Am încercat s` m` împrietenesc cu to]i oamenii pe care i-am fotografiat. Important` e senza]ia pe care i-o transmi]i tu celui pe care-l fotografiezi. Energia negativ` se transfer` [i în imagine, iar starea e foarte important`.“ Primul din seria de portrete a fost Radu Cosa[u, care l-a invitat chiar la el acas`. Shooting-ul a durat mult, volubil, Cosa[u i-a vorbit despre fotbal. „Au fost discu]ii în care m` sim]eam chiar pe lîng` – eu nu m` uit la meciuri – a[a c` am avut mult timp ca s` m` preg`tesc pentru fotografii. Caut clipe. Cu aparatul de fotografiat pot s` fur imagini. Atunci cînd fac portrete, încerc s` fotografiez f`r` s` atrag aten]ia. Fotografiez pe furate, în vitez`. Am încercat ni[te jocuri de umbre [i lumini cu obiectele de prin cas`. N-am stat pe loc o clip` – am c`utat mereu un unghi potrivit.“ – î[i aminte[te Stru]eanu. Cel mai lung shooting a fost cu Eugen Negrici. Au petrecut împreun` mai mult de jum`tate de zi. Acest timp împreun` a contat – spune fotograful – pentru c` a reu[it s` se apropie de „subiectul“ s`u. Pîn` atunci, au fost cîteva refuzuri [i amîn`ri. De fiecare dat`, omul avea alte priorit`]i. La un moment dat, a amînat, pentru a cîta oar`... întîlnirea cu Stru]eanu, pe motiv c` avea programat` o ie[ire din ora[, la vîn`toare. Exact asta îi trebuia [i fotografului – un prilej de

a-l urm`ri pe Negrici într-un mediu diferit de cel habitual. A[a c` i-a sugerat s`-l înso]easc` la vîn`toarea de fazani. „A fost munc` de gheril` – am alergat prin noroaie [i am încercat s` prind un unghi bun f`r` s` intru în b`taia pu[tii.“ – î[i aminte[te Stru]eanu. „Am alergat în jurul lui ca un electron în jurul nucleului.“ Dar efortul a meritat: „Cînd munce[ti mult, [i fizic, [i intelectual, ies mai bine pozele.“ Pe fotografie îl vedem p`[ind, înc`l]at în bocanci milit`re[ti, cu pu[ca la um`r; chipul i se reflect` într-o balt`, trunchiul îi este întret`iat de undele apei. Unghiul potrivit {i Gabriela Adame[teanu s-a l`sat greu convins`. A durat [ase luni – a sunat-o de cel pu]in 15 ori. Ba n-avea timp, ba nu era în ]ar`. |n cele din urm` a acceptat. {i-au dat întîlnire undeva pe Titulescu. A a[teptat-o cam o jum`tate de or` în fa]a blocului, timp în care a f`cut un tur al str`zii în c`utarea unui loc bun pentru fotografiat. L-a g`sit în spatele blocului: pe zidul cl`dirii a crescut o ieder` uria[` [i stufoas`. A[a a fotografiat-o, pe acel fundal în care natura se amestec` neverosimil cu artificialul.

45


PROFIL

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

Nici {tefan Agopian nu a fost u[or de convins. |n cele din urm`, dup` cîteva insisten]e, l-a primit acas`. „Introducerea în sistem“ au f`cut-o pisicile: lui Stru]eanu îi plac pisicile, Agopian e fan [i st`pîn de pisici. S-au jucat împreun`, au „vorbit“ cu felinele. „Agopian nu era tocmai relaxat în prezen]a aparatului de fotografiat, tocmai de aceea m-am bazat pe pisica lui preferat`, pe care o tot mîngîia, în timp ce încercam s`-l fotografiez. Imaginea re]inut` din shooting: Agopian la birou; în spate lui, un tablou de Ilfoveanu; mî]a tol`nit` pe mas`, întinzîndu-se. „O pozi]ie dinamic`, aproape ideal`. A fost greu de surprins momentul.“ – spune Stru]eanu. „Dar încerc s` nu-i las pe oameni s` se prind` cum îmi elaborez imaginile, s` afle cît de greu îmi este s` prind aceste unghiuri.“ Cu Elena Vl`d`reanu s-a întîlnit undeva pe lîng` Radio. „Am povestit foarte mult. Toate fotografiile le-am f`cut din mers. Nu ne-am oprit nici o clip` din plimbare, mergeam în fa]a ei [i-o fotografiam din fa]`. Era într-o dup`-amiaz`, soarele b`tea puternic [i f`cea un joc de lumini interesant, cu linii t`iate, în func]ie de cum b`teau razele pe acoperi[uri. A[a am prins-o: cu o parte a corpului luminoas`, cealalt` în penumbr`.“ A reu[it s` „fure“ [i de data asta. Cu Adela Greceanu s-a întîlnit la ceain`rie. Au stat mult de vorb` [i a tras doar cîteva cadre.

„A fost mai static, dar a ie[it bine.“ Stru]eanu spune c` evit` punerea în scen` sau indica]iile de regie – încearc` s` g`seasc` momentul optim în contextul dat. A „tri[at“ doar cînd l-a fotografiat pe Claudiu Komartin. „Era prima ninsoare din an. Amîndoi eram îmbr`ca]i nepotrivit, nici unul dintre noi n-am [tiut, cînd am plecat de acas`, c` va urma o dup`-amiaz` friguroas`. M-am întîlnit cu el la o cafenea undeva prin Centrul Istoric. Apoi am luat-o spre Mitropolie. Ultimele cinci minute de shooting au scos cele mai bune imagini. Era lumin` de apus. Soarele umplea doar jum`tatea unui gang. Am trecut prin pasaj [i am f`cut o poz` exact în clipa cînd capul era luminat. L-am fotografiat cumva de jos, de cîteva ori, în exact aceea[i pozi]ie, ca s` prind cel mai bun contrast. Pe fundal se vede tavanul acelui gang, cu ni[te l`mpi de neon delabrate.“ Dincolo de shooting, întîlnirea a fost simpatic`. {i-au dat seama, stînd de vorb`, c` au urmat aceea[i [coal`. Proiectul cu scriitorii „a prins via]` [i personalitate proprie [i, de mai multe ori, s-a întîmplat s` m` conduc` el pe mine.“ – spune Mircea Stru]eanu. „Cînd se întîmpl` asta, [tiu c` sînt pe calea cea bun`.“

46

n Matei Martin


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

tehnologic, obscur majorit`]ii, greu de în]eles în lipsa unui interpret – în cazul de fa]` nagivatorul web. De foarte multe ori, web-ul a fost comparat cu o bibliotec` infinit`, ceva între visul lui Borges [i Biblioteca din Alexandria. Compara]ia, la o privire mai atent`, este par]ial func]ional`. |n orice bibliotec` bine între]inut` exist` o leg`tur` între suprafa]a c`ut`rii informa]iei – adic`, indexul, catalogul, fi[etul etc. – [i adîncimea con]inutului – rafturile de c`r]i. Web-ul nu poate fi bine între]inut – nu exist` o autoritate central`, cineva care s` stabileasc` cum s` acces`m [i s` gener`m con]inutul. De aceea, ce g`sim la suprafa]a sa (cu ajutorul motoarelor de c`utare) nu seam`n` cu ce se afl` în adîncurile sale, adic` toate bazele de date imense, de articole sau obiecte digitalizate, adev`ratele biblioteci digitale. Google nu g`se[te imagini pe Europeana, de exemplu. Pentru a fi un bun c`ut`tor, trebuie s` nu urmezi c`r`rile b`tute de al]ii (în spe]` algoritmul PageRank de la Google), e nevoie de ac]iuni solitare [i, ar spune unii, anti-sociale. Pentru c` uneori con]inutul de care ai nevoie este ascuns [i controlat în spatele unor ziduri digitale, pe platforme închise marelui public. Cît` vreme orice om într-o bibliotec` poate g`si orice carte prezent`, pe web situa]ia e mult mai exclusivist`. O alt` diferen]` vine [i din rela]ia original / origine – copie sau original – derivat. |ntr-o bibliotec` putem urm`ri, de exemplu, fiecare edi]ie a unei publica]ii, leg`tura dintre variante fiind explicit` cînd le consult`m în paralel. Bibliotecile sînt spa]iu în timp. Web-ul e mai degrab` atemporal, iar transformarea unui con]inut sau copierea lui poate duce la pierderea definitiv` a sursei originale. Nu prea po]i stabili originea unui text pe o scar` cronologic`. Nu po]i afla unde î[i are originea o idee [i cum a evoluat ea în timp. Desigur, exist` [i module precum wiki care permit cronologia, dar în general func]ia-timp se estompeaz`. Cu toate acestea, zilele offline sînt mai triste decît zilele online.

Constantin Vic`

Ziua offline C` ne baz`m pe o tehnologie a[a fragil` [i incontrolabil` ca Internetul (din marea familie a tehnologiilor electronice) e un lucru cunoscut. |n lipsa unui terminal conectat, ne putem sim]i mintea înjum`t`]it` sau exclu[i, în afara lumii etc. Poate sem`na cu o stare de febr`, în anumite cazuri. {i atunci î]i îndrep]i privirea spre rafturile unde stau c`r]ile bine delimitate una de alta (prin copertele lor care te anun]` clar unde începe [i unde se sfîr[e[te aventura), aliniate, calme, poate pu]in pr`fuite. Dar, mai ales, singurele accesibile atunci cînd fluxul fluid al informa]iei nu te mai vrea. De altfel, circula o expresie – oamenii singuri, exclu[i sau rup]i de lumea social`, „se refugiaz` în c`r]i“. Cînd lectura social` nu te mai preocup` sau te dezgust`, r`mîne cea individual`, solitar`, închis` doar în mintea celui care cite[te. World wide web-ul e o practic` de lectur` social` chiar dac` st`m singuri în fa]a terminalelor, uneori ne credem anonimi, invizibili, îns` parcurgem [i ne pierdem într-un flux colectiv. Care are reguli clare [i cere o abilitate de în]elegere a codurilor socio-culturale din fiecare regiune unde te duce fluxul. Nu po]i fi pe Facebook a[a cum e[ti în Wikipedia. {i ceilal]i v`d de fiecare dat` cînd ai înc`lcat codul. Iar acest cod se sprijin` întotdeauna pe un cod

n

47


Š Remus Runcan


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

INTERVIU

„Arta modern` este o afacere a libert`]ii“ Daniel Vighi Scriitorul timi[orean Daniel Vighi conduce de zece ani gruparea cultural` „Ariergarda“, îns` membrii acesteia au trecut de mult de faza cenaclurilor literare [i a atelierelor de scris creator. Filmele documentare cu boemii ora[ului, cu uli]e [i castele, dic]ionarul de poe]i alcoolici, s`rb`torile str`zilor vechi sau chiar urm`rirea unui criminal de r`zboi – acestea sînt doar cîteva dintre activit`]ile grup`rii. La catedr`, profesorul Daniel Vighi face cursuri aproape experimentale [i \[i duce studen]ii pe planete necunoscute unde îi înva]` de la zero tot ceea ce înseamn` via]a din jurul lor. Ce face gruparea „Ariergarda“ acum, de cînd s-a pus pauz` la cenaclurile literare? N-am mai f`cut cenacluri pentru c` am fost implica]i în proiecte cu str`zile istorice ale Timi[oarei, pe zona de patrimoniu. N-am renun]at la literatur`, numai c` „Ariergarda“ [i-a diversificat departamentele. Pe lîng` cel de literatur` am mai f`cut unul de scriere de proiecte culturale. Acest departament este în colaborare [i cu masteratul dvs. de management cultural? Da. Masteratul a fost o idee mai veche, din

anii ’90, pe care, m`rturisesc, am furat-o de pe un gard. Era un afi[ în care o facultate privat` zicea c` e în c`utare de studen]i pentru o sec]ie de management cultural. Mi-a pl`cut atît de mult sintagma [i am sim]it c` e ceva cu ea. |ntre timp, facultatea aceea a disp`rut [i atunci i-am f`cut eu o propunere rectorului de la Universitatea de Vest din Timi[oara. „Ariergarda“ a avut mereu în vedere nu doar literatura, ci [i atitudinea. Am mo[tenit chestia asta, [i eu, [i Viorel Marineasa, de la prietenii

49


n Daniel Vighi (n. 1956) a absolvit în 1980 Facultatea de Filologie a Universit`]ii din Timi[oara, iar din 1990 este redactor al revistei Orizont. A debutat în anul 1985 cu volumul de proz` scurt` Povestiri cu strada Depozitului (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor). A mai publicat (selectiv): |nsemnare despre anii din urm` (roman, 1989), Valahia de mucava (eseu, 1996, Premiul ASPRO), Decembrie, ora 10 (roman, 1997, Premiul ASPRO), Tenta]ia Orientului (eseuri, 1998), Insula de var` (roman, 1999), Apocalipsa 9 (proz` scurt`, 1999), Lumea la 1848 (studii de istorie literar` [i imagologie, 2003), Personajul istoric în literatura pa[optist` (istorie literar`, 2003), Misterele castelului Solitude (roman, 2005), Cometa Hale-Bopp (roman, 2007), Onoarea [i onorariul (studiu universitar, 2007). A realizat proiectul epic în documentarele artistice Pubi [i Fiameta (produc]ie studioul Film and Go) [i documentarul artistic Boema de Timi[oara (produc]ie TVR Timi[oara) care a cî[tigat un premiu de film documentar în Slovenia [i a fost nominalizat la un festival de film documentar la Paris. |n 2005 a fost distins cu Premiul pentru literatur` al Funda]iei Principesa Margareta. Proza lui a fost tradus` în mai multe limbi. |n prezent este conferen]iar universitar la Catedra de literatur` român` [i comparat` a Facult`]ii de Litere a Universit`]ii de Vest din Timi[oara.

INTERVIU

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

no[tri germani din anii ’80. St`team [i ne uitam la ei a[a, de peste gard, noi cu admira]ie, al]ii cu ur` sau indiferen]`. Ne pl`cea atitudinea Hertei Müller, a lui Richard Wagner, în leg`tur` cu lumea în care tr`iam. Noi, românii, pileam la epitete, f`ceam rezisten]` prin cultur`. Ei f`ceau rezisten]` pur [i simplu. Literatura era o component` fundamental`, dar mai important` decît literatura era o form` de rezisten]`. Ne-am uitat cu admira]ie la lucrurile astea, dar nu am fost atît de vehement împotriva regimului. Am socotit c` literatura trebuie s` aib` o fa]et` angrenat` în lumea în care tr`ie[te ea. Nu s` fie tezist`, dar s`-i pese de ceva. Cea mai mare amenin]are e legat` de dragele noastre ziduri b`trîne de patrimoniu, cur]i interioare, locuri în care pe vremuri melancolizam cu poezii, beam votc` proast` sovietic` prin zone atît de frumoase ale arhitecturii în ruin` a Timi[oarei. De altfel [i scrie]i despre asta. Am scris tot timpul, [i în pres`, [i în c`r]i. Am tr`it [i am îmb`trînit între ziduri, ca noi to]i, de asta încerc s` le ap`r. Uite, de exemplu, în Timi[oara a venit Kaufland-ul [i a distrus Fructus-ul. Livius Ciocârlie îmi spunea c` nu-[i mai reg`se[te locurile copil`riei [i ale tinere]ii lui [i

c` a plecat la Bucure[ti f`r` p`rere de r`u pentru c` oricum nu mai este ce a fost. |n locul cl`dirilor cu arhitectur` industrial` au trîntit un cub. Interesul e s` fac` bani [i s` nu r`mîn` nimic în urm`. A[a c` ne-am implicat [i în aspectul `sta de ap`rare a patrimoniului. Cum am putea s` o facem? Cel mai bine prin mijloacele artei, ale literaturii, filmului [i prin a atrage aten]ia. S` facem manifest`ri cît mai ample, pentru c` degeaba sîntem într-un cerc restrîns. S` leg`m într-un fel lucrurile [i de turism, s` punem în valoare, s` ar`t`m c` exist` un poten]ial. Atunci am f`cut s`rb`tori ale str`zilor istorice din Timi[oara – trei edi]ii. Am început cu strada Emanuil Ungureanu, unde s-au plimbat doi împ`ra]i ai Austriei pe vremuri. Am descoperit personaje extrem de interesante, fiecare cl`dire cu istoria [i cu pove[tile ei, apoi am început s` scriem literatur`, în cadrul „Ariergarda“. Nu e la comand`, fiecare e liber s` trateze cum vrea. Sînt ni[te experimente extrem de interesante. A urmat strada Eugeniu de Savoya, a ie[it o carte interesant`, în patru limbi – limbile str`zii. |n 2010 a fost rîndul str`zii Mercy. Cînd vor fi bani, vom scoate [i aici o carte. Urmeaz` strada Augustin

© Remus Runcan

50


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

INTERVIU

Pacha, pe tematic` de cur]i interioare. De fiecare dat` am gîndit s`rb`tori cu muzic`, lecturi, activit`]i de tot felul. |nainte de proiectele de promovare a arhitecturii vechi, la „Ariergarda“ s-au organizat totu[i [i cenacluri, ateliere de scris creator. Au fost. Acum cî]iva ani, membrii „Ariergarda“ au preg`tit [i patru romane de debut. Este vorba despre Daniela Ra]iu, Alexandru Potcoav`, Gheorghe Miron [i Simona Constantinovici. Au ie[it interesante. M-a[ fi a[teptat la un premiu al filialei din Timi[oara a Uniunii Scriitorilor, dar din p`cate n-a fost s` fie, nu [tiu din ce considerente. A fost un moment important al literaturii de aici. Dup` care am continuat aceste întîlniri de scris creator, dar am trecut treptat spre proiecte în care literatura s` fie doar o parte component` a proiectului. A fost [i cazul criminalului de r`zboi. Este vorba de un proiect literar care porne[te de la fapte reale. Membrii „Ariergarda“ au fost pe urmele unui criminal de r`zboi, Androhov, care s-a ascuns zeci de ani într-o localitate din jude]ul Arad [i care, de[i era un intelectual ucrainean, a lucrat la Gostat. |n 1966, Androhov a fost g`sit, arestat [i expulzat în Uniunea Sovietic`, pentru a fi judecat. Ce s-a întîmplat cu acest proiect, între timp? Am început s` facem anchetele [i deplas`ri la Bulci, satul în care a locuit Androhov. Am scris proz`, mascare-demascare, am scormonit arhivele, am f`cut interviuri [i ne-am imaginat cum era el. Apoi am dat [i de fotografia lui, al`turi de so]ia sa. Au fost ni[te realiz`ri, [i acum vrem s` facem o carte. Avem peste 300 de pagini, inclusiv metatext foarte interesant. Sigur c` nu am ajuns pîn` la cap`t s` vedem ce s-a întîmplat cu Androhov, dar acest suspans poate fi unul benefic. Androhov a fost dus în Uniunea Sovietic`, la 70 de ani – ce s-o fi întîmplat cu el dup` aia r`mîne un final deschis. Urmeaz` doar construc]ia c`r]ii, corectur`, punere în pagin`.

men]ionat-o mai devreme... Da, într-un fel. Ei, scriitorii de limb` german`, f`ceau parte dintr-un cerc literar al lor, un cenaclu, iar rela]iile cu românii erau pe afinit`]i personale [i pe un anume tip de atitudine fa]` de regim, pe care o aveam [i noi. Dar nu în m`sura pe care au avut-o ei, asta sub nici o form`! Eram îns` ni[te apropia]i ai lor. Ei au avut cenaclul lor, „Universitas“, la Casa Studen]ilor, patronat de scriitorul Viorel Marineasa, care era atunci metodist. Acolo a debutat Herta Müller, cu poezie. Cenaclurile erau absolut explozive. Mai era un cenaclu unguresc [i Cenaclul „H.G. Wells“, de science fiction. Iar dvs. mergea]i la al patrulea cenaclu timi[orean din acea perioad`. Da, la Cenaclul „Pavel Dan“. Dar chiar [i a[a, eram într-un fel de solidaritate cu to]ii. Vi s-au pus multe întreb`ri imediat dup` ce Herta Müller a cî[tigat Premiul Nobel, pentru c` toat` lumea c`uta oameni care s` o [tie. Totu[i, în cîteva cuvinte, cum v-o aminti]i? Fum`toare înr`it`. Ei, scriitorii de limb` german`, erau mereu în ga[c`. La Casa Tineretului din Timi[oara era o cinematec` unde ne întîlneam. Spre exemplu, îmi aduc aminte c` am fost de mai multe ori, în grup, la Cu]itul în ap`, iar Herta era exploziv`, minunat`. {i restul erau la fel – Richard Wagner, de exemplu. {i [tii de ce? Pentru c` erau liberi! Iar noi, românii, atra[i de ei tocmai de asta. De ce erau a[a de liberi? Pentru c` ei înjurau pe fa]`, direct, se luptau direct cu Securitatea. E o libertate pe care o dobînde[ti, cred, dup` ce treci de primele anchete ale Securit`]ii. De asta erau a[a liberi, reu[iser` s` fac` fa]`. Trecuser` de pragul spaimei. Cînd a venit în România, am v`zut o Herta Müller pornit`, agresiv` într-un fel. Pentru c` Herta Müller este o fat` boem`, underground, c`reia nu i-au pl`cut niciodat` chestiile astea oficiale. |mi închipui cît de greu a suportat tot conven]ionalismul de la acordarea Premiului Nobel. Eu m-am mai întîlnit cu ea, cu cî]iva ani în urm`, cînd a venit în Timi[oara. Era neschimbat`. Am fost la fabric` unde a lucrat ea [i la cimitir. A fost la o prieten` la mor-

„Herta Müller – exploziv`, minunat`“ A]i f`cut parte, la un moment dat, din acela[i cerc cultural cu Herta Müller, pe care a]i

51


INTERVIU

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

© Zoltan Kiraly

2006. Acum, dup` cî[tigarea Premiului Nobel, nu [tiu cine ar fi cel mai potrivit s` o invite. Oricum, [i dac` vine, probabil va fi într-un cerc restrîns, a[a cum îi place ei. Rela]iile pe care le am cu ea sînt, totu[i, de încredere. Eu i-am f`cut filmul de prezentare pentru Premiul Nobel în Timi[oara, prin televiziunea suedez`. A venit o echip` de acolo trimis` direct la mine. Eu i-am dus în diverse locuri pentru a filma.

„Nimeni nu mai cite[te cît [i cum ar trebui“

mînt, o croitoreas` care a murit din cauza unui cancer pulmonar. Herta a aprins o ]igar` [i i-a pus-o pe mormînt prietenei sale, pentru c` acesteia îi pl`cea s` fumeze. A f`cut asta, de[i între timp aflase c` o turnase la Securitate. Ei nu-i plac festivit`]ile [i festivismele, are un fel de delicate]e pe care o ascunde sub agresivitate. N-a[ zice timiditate, pentru c` asta [i-o dep`[e[te, dar un soi de sensibilitate mascat` sub o atitudine ofensiv`. Cum ar mai putea vizita Timi[oara, acum, dup` ce a cî[tigat Nobel-ul? Mai ales c` aici s-a format ca scriitor. Ar trebui invitat` de un oficial? De un prieten din lumea literar`? Herta este imprevizibil` [i deciziile sînt ale ei. De exemplu, a venit de la Berlin la Stuttgart, cînd am avut eu lectur` cu Viorel Marineasa. A venit atîta drum pentru o or` de lectur`, în

52

Exist` via]` cultural` în Timi[oara? Nu în compara]ie cu Bucure[tiul, comparativ cu alte ora[e de aceea[i talie; de exemplu, Cluj. Exist`, dar slab`. Comparativ cu ora[e care au tradi]ie universitar` cum ar fi Ia[iul [i Clujul, nu. Sigur, Timi[oara este un ora[ cu o via]` cultural`, doar c` e de Divizia B. |n Liga Campionilor este Bucure[tiul, în Divizia A sînt Ia[iul [i Clujul, apoi sîntem noi, Oradea, Aradul, Sibiul. Oricum, [i în Timi[oara se întîmpl` lucruri interesante – muzic`, teatru, literatur`. Doar c` literatura nu are tradi]ie, nu are vechime, [i le-am spus asta [i studen]ilor. Nu are obliga]ii [i nu are de onorat nimic. Nici pe Sadoveanu, nici pe Marin Preda, nu are nimic în spate [i de asta este mai liber`, este postmodern`, î[i dep`[e[te genurile, se joac`. Plus c` unii dintre cei mai cunoscu]i scriitori timi[oreni nici m`car nu sînt din Timi[oara. Nu, dar tr`iesc aici. Foar]` e din Turnu Severin, dar este timi[orean pentru c` toat` via]a lui a scris aici. Noi pe lîng` el am înv`]at literatur`, iar el a creat un stil. El, Ujic`, Adriana Babe]i sînt scriitori care nu se înscriu în tradi]ia genurilor [i care sînt mai lega]i de cuvîntul `sta hulit pe nedrept, „postmodernitatea“. La Facultatea de Litere din cadrul Universit`]ii de Vest preda]i literatur` român` contemporan`. Cum reu[i]i s` îi scoate]i pe studen]i cu capul din cursurile plictisitoare? ~sta este unul dintre obiectivele mele. Reu[esc într-o anumit` m`sur`. De[i, n-o s`-]i vin` s` crezi, am reu[it mai bine cînd am predat literatur` veche. Am g`sit atunci tot felul de rela-


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

INTERVIU

]ion`ri cu arta plastic`, cu filmul, cu Internetul, cu toate chestiile astea. Mai demult proiecta]i filme în timpul orelor pe care le avea]i seara la Universitate. Era]i singurul profesor din facultate, în perioada aceea, la ale c`rui cursuri veneau s` asiste studen]i [i de la alte specialit`]i. Da, [i acum fac asta. La examen combin un Dimov [i Clovnii lui Fellini, sau Simplerozele [i Claude Monet, [i încerc s` fac ceva mai mult decît o estetic` a textului. Nu contest c` teoria textului este necesar`, dar încerc s` îmbun`t`]esc rela]ia cu literatura care e în mare suferin]`, în cazul elevilor [i studen]ilor. Fac asta prin rela]ion`rile cu film, cu art` plastic` sau muzic`. Dac` predau genera]ia optzecist`, apoi o s` vreau s` predau tot contextul [i ajung pîn` la rock, la beat, la mi[carea hippie, lucruri care s`-i mai înc`lzeasc`, pentru c` o poezie este expresia unei sensibilit`]i care se na[te nu doar din ea îns`[i, ci din muzic`, dintr-o poveste din anii ’80, dintr-o pereche de blugi. |ncerc s` nu r`mîn cantonat doar pe istorie literar`. Trebuie s` m`rturisesc, îns`, c` acum sînt pu]in mai didactic pentru c` sînt obsedat de urm`torul lucru. Nu m` intereseaz` în primul rînd studen]ii excep]ionali, cei care sînt de 10, cu-

rio[i, ci m` intereseaz` studentul indiferent cultural, `la m` provoac` grozav, m` atrage s` reu[esc s`-l stîrnesc minim. Dac` reu[esc s` fac asta printr-o fraz` muzical`, printr-un vers, printr-o imagine, prin ceva – e un pariu care m` fascineaz`. Altfel, risc`m s` ne cre`m ni[te alibiuri cu studen]ii buni. Trebuie s` ridic`m nivelul cultural pu]in [i ai nevoie de o întreag` strategie, cum s` îl apropii de la manele la blues, apoi la jazz. Trebuie s`-l sco]i de la poezia propagandistic`, s`-l duci înspre Mircea Iv`nescu. E greu, [tiu, dar po]i s` faci asta prin anumite canale, vorbind despre poezie cît mai simplu, mai ales punînd în valoare textul literar. Trebuie s` avem mare grij`, studen]ii de valoare vor citi [i singuri critica criticii [i metatextul. Dar eu zic c` studentul de 6 [i 7 e atras mai degrab` de text, atunci cînd se întîlne[te cu el, pentru c` ar putea s` g`seasc` acolo ni[te lucruri. La început rîde, apoi îl pune pe gînduri. Le-am prezentat studen]ilor Ioan Es. Pop, la început au zis c` este scandalos, dar erau [i atra[i într-un fel, pentru c` e un tip de sensibilitate comun`, de la versurile hip-hop la sensibilitatea mai aspr` a genera]iilor care scriu antiliric. Or, toate lucrurile astea m` provoac` [i m` intereseaz`. Dar studen]ii vin din mediul liceului, un-

© Remus Runcan

53


INTERVIU

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

de a[a au fost înv`]a]i, s` toceasc`... V` las` s` le „defileta]i [uruburile“ sau exist` o rezisten]`? Nu, nu m` las`. De exemplu, [i-ar dori foarte mult examene scrise, or acestea sînt o copiere f`r` margini, n-ai cum s`-i opre[ti. Nu este ca [i examenul de tip oral, pe texte, cu întreb`ri. Sigur, dureaz` mai mult, e obositor, dar acest lucru îi oblig` s` în]eleag` textul literar, s` se apropie de estetica artei moderne. Dup` ce vor în]elege, asta îi va obliga [i s` se îmbrace altfel, s` se uite la alte filme, s` asculte alt` muzic`, s` vad` altfel lumea. Desigur, trebuie mult` abilitate. Trebuie vorbit [i de contracultur`, [i de subcultur`, cu o anumit` în]elepciune. Dar nu po]i s` stai ca g`ina pe ou, s` spui c` ai în buzunarul t`u valorile estetice nenegociabile, c` le [tii pe toate [i s` decretezi de la în`l]imea catedrei cine este, de exemplu, cel mai mare poet. Adic`, într-un fel, trebuie pu]in „obliga]i“ s` fie liberi? Exact! Pentru c` arta modern` este într-un fel o afacere a libert`]ii. De exemplu, le aduc studen]ilor poezie din perioada proletcultist` [i poezie din aceea[i perioad` scris` de oamenii liberi. Veronica Porumbacu [i Constant Tonegaru. Asta ca s` vad` singuri de ce unul dintre ei e liber [i în ce fel. Sigur, ei pot zice – uite ce tîmpenii scrie aici Tonegaru, c` miroase a motorin` p`rul iubitei [i asta este scandalos [i tîmpit, pentru c` de obicei trebuie s` miroase a lev`n]ic`. Art` moart` vs art` vie. Mai citesc tinerii? Nu neap`rat studen]ii de nota 10. Nu prea mai citesc. Sînt informa]i pe tot felul de domenii, dar citesc pu]in, iar criza lecturii e generalizat` [i la profesori, [i în licee. Toat` lumea d` vina pe elevi [i pe studen]i c` nu citesc, dar nimeni nu mai cite[te cît [i cum ar trebui. Dar nu cumva asta cu oamenii care nu citesc e un fel de prejudecat` ca aceea cu „românii sînt lene[i“, „românii sînt s`raci“? Nu, criza lecturii exist`, doar c` este generalizat` în toat` lumea. Exist`, la un anumit nivel, nevoia de a te folosi de lecturile pe care le-ai avut, dar trebuie totu[i s` le ai. Fernando Pes-

soa spunea într-un citat al lui Eugen Negrici: „Nu mai am timp s` citesc, e mult mai important` orice clip` a vie]ii pe care o tr`iesc.“ Dar spunea asta din adîncul culturii.

54

„A avea un epic limpede cu miz`“ Ce p`rere ave]i despre teoria provincialismului în cultur`? Fraze de genul „Noi sîntem timi[oreni, bucure[tenii nu ne bag` în seam`, sîntem dezavantaja]i pentru c` nu locuim în Capital`“. Niciodat` n-am fost de acord cu chestia asta. Nu are nici o relevan]`. Scriitorii importan]i sînt b`ga]i în seam` oriunde ar locui. Nu cred c` trebuie s` gîndim a[a, ci în termenii urm`tori: exist` un fenomen de descentralizare a imaginarului creator. Cu cît e[ti mai periferic în ceea ce scrii, de la Salman Rushdie la [tiu eu ce scriitor japonez, s-ar putea s` fie chiar un atu. |n literaturile europene de dup` anii ’70 s-au afirmat mul]i scriitori, în dauna metropolelor culturale tradi]ionale – cum ar fi Parisul, Berlinul sau Londra. Nu trebuie s` ne sperie, ci s` ne îndemne s` facem performan]`. |n plus, pl`cerea scrisului e minunat` [i nu poate fi comparat` cu nimic. Una dintre întreb`rile formulate cel mai des atunci cînd vine vorba de cultur`: De ce nu se cî[tig` bine din art` în România? Nu se cî[tig` nici în alte p`r]i. Exist` eventual sisteme de a tr`i, din burse în burse, din lecturi în lecturi, e groaznic. Se tr`ie[te peste tot greu din cultur`. Arta este expresia libert`]ii, po]i s` încerci s` scrii ca s` faci bani, dar nici asta nu iese întotdeauna. Uite, Harry Potter, fa]` de c`r]ile lui Dan Brown, nu e scris r`u. Dan Brown e f`r` umor, iar asta nu-mi place, are un tezism încrîncenat. Harry Potter e o carte surîz`toare, aduce a Alice în }ara Minunilor. Plus c` umorul e foarte important în literatur`, al`turi de capacitatea de a fi ironic [i, mai ales, autoironic. Este o scriere fantasy inteligent`, deloc vulgar` în sensul estetic. Am plecat cu prejudec`]i atunci cînd am început s` citesc, dar autoarea J.K. Rowling se joac` frumos cu stereotipiile.


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

INTERVIU

Pe de alt` parte, m` intereseaz` – [i `sta e alt un pariu interesant – s` fii atr`g`tor, limpede la lectur`, dar s` ai profunzime. S` nu sari pe bietul cititor de la început cu ni[te impenetrabilit`]i. S`-l atragi [i dup` asta s`-i oferi, s` po]i s` faci din epic ni[te straturi de inteligen]` mai mare a semnifica]iilor, în ciuda unor abord`ri aparent limpezi. Aici e un risc, dac` nu ai suficient` inteligen]` a textului, ri[ti s` cazi în reportaj [i în proz` unilateral`, f`r` adîncime sau miz`. A avea un epic limpede cu miz` e o tradi]ie interesant` de la Borges sau al]i sud-americani. De exemplu, cînd îl cite[ti pe Llosa, vezi cum face lucrurile astea. Apoi Márquez, Kundera, care au capacitatea de a povesti frumos. Sînt mul]i – [i ru[ii, [i ungurii. Péter Nádas, Esterházy sînt scriitori foarte inteligen]i [i care sînt atr`g`tori dincolo de lectur`, sim]i o miz` literar`, c` po]i s` g`se[ti mai mult. De exemplu, la genera]ia tîn`r`, care a redescoperit epicul, exist` acest risc al unei proze reporterice[ti sub]iri, o proz` de nota]ie, iar în spatele ei, de multe ori, nu se afl` o miz` omeneasc`. Ce crede]i c` le lipse[te scriitorilor români pentru a deveni interna]ionali?

Le lipse[te limba – primul obstacol foarte greu de dep`[it. Apoi, o imagine pozitiv`. Sîntem periferici cultural. Sîntem anonimi. Degeaba ne împ`un`m în ]ar`, cînd mergi afar` ai alt` senza]ie. Ca anonimitate, sîntem mult sub scriitorii unguri, polonezi, cehi, ru[i – nu mai spun. România este o ]ar` anonim`, care nu reu[e[te. Cinematografia e o [ans` care s` trag` dup` ea [i alte domenii. M-ar interesa, de exemplu, la „Ariergarda“, s` facem un experiment literar despre ]igani, interlopi – teme extraordinare. Un fel de roman „docu-fiction“, s` reu[e[ti s` te apropii de alte lumi. La limita jurnalismului, oricum. Sigur, dar s` devin` literatur`. Pentru c` noi nu ne fructific`m toate realit`]ile spectaculoase ale ]`rii. Ce teme/imagini/teritorii/lumi ar putea s` foloseasc` scriitorii români [i nu sînt uzitate? Corup]ie, prostitu]ie, s`r`cie extrem`, boschetari, ]igani – toat` lumea pe care o socotim nedemn` de o a face subiect de literatur` [i care, de fapt, ar putea s` se vînd` grozav peste grani]e. Pe mine m` fascineaz`, dar nu [tiu cum s` m` apropii de aceste medii. Trebuie folosite

© Horia C`l`ceanu

55


INTERVIU

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

aceste lucruri, aceste realit`]i „nenobile“, care sînt foarte expresive din punct de vedere literar [i cu un poten]ial incredibil. Crede]i c` ar putea func]iona la fel de bine [i în literatur` aceast` „re]et`“ a comunismului care merge în noul val al cinematografiei? Eu zic c` ar trebui s` vin` o vreme în care s` se vînd` [i capitalismul românesc în zona lui abject`, care e minunat`. Nu doar comunismul. Lumea asta a grandomaniei [i a ilegalit`]ilor e un teritoriu interesant. Avem un teritoriu care nu este suficient exploatat. M` uit fascinat la boschetarii care dorm în canale. Ce lume au ei acolo? E un alt continent al României. Dar ar trebui s` tr`ie[ti o perioad` printre ei, ca s` te documentezi, pentru c` e una s` iei un interviu conven]ional, [i alta – s` tr`ie[ti un an în mijlocul unor ]igani culeg`tori de ciuperci la Radna. Sînt o sumedenie de posibilit`]i pe care le are România, epic vorbind. Apropo de libertatea de care vorbea]i, dvs. sînte]i liber ca scriitor? Da. M` consider liber. Sînte]i în situa]ia aceea ideal` în care nu depinde]i de nimeni [i de nimic, de burse, de termene? Da, fac ce vreau. Scriu. De asta am atîtea c`r]i [i nu le-am publicat înc`. Sînt norocos.

Problema e cînd ajungi cu c`r]ile la edituri, s` faci promov`ri, s` stai ca o mort`ciune în fa]a unor in[i care trebuie s` te laude. De asta nici nu am dat pîn` acum la tipar cele trei romane. M` îngroze[te, de asta le tot amîn [i cred c` le amîn pîn` mor (rîde). S` se ocupe de ele cine vrea, dup` aia. Despre ce c`r]i e vorba? Am trei romane dintr-o trilogie, Corso, care este gata. Mai am o carte scris`, Istoria din cutia de pantofi, din care am tot publicat în Observatorul cultural, [i acum lucrez la un alt roman, pe o tem` a reveriei. Sînt de fapt dou` reverii pe care le-am avut, legate de Toate pînzele sus [i de Moby Dick. Pornind de la aceste romane marin`re[ti, într-un joc absurd, cu un epic fantasy, am g`sit titlul: Expedi]ia goeletei Remeny. Remeny înseamn` „speran]`“ în ungure[te, asta apropo de vaporul din Toate pînzele sus. Este un joc. |ntr-un univers paralel, în care nu este nici scriitor, nici profesor, ce face Daniel Vighi? St` pe malul Mure[ului, se uit` la pe[ti [i î[i dore[te o undi]` în amintirea vremurilor cînd era pescar. n interviu realizat de Lavinia B`lulescu

© Remus Runcan

56


A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

BIBLIOTECA „PARADISO“

de rost, le asezoneaz` cu articole din Cahiers du cinéma [i le înghit la Cinematec`, în cantit`]i n`ucitoare pentru un spectator de ast`zi. „~sta nu e mai ’68, ci un vis de mai ’68“, scria Maximilian le Cain în Senses of Cinema, [i, întradev`r, vis`torii au parte de-o vîrst` de aur a tinere]ii lor, utopic` [i totu[i real`, visat` [i totu[i tr`it`. Dac` ad`ug`m la asta voluptatea generoas` a privirii lui Bertolucci [i interpretarea înduio[`toare [i bulversant` a lui Louis Garrel, Eva Green [i Michael Pitt, atunci avem un film numai bun de rev`zut cînd ni se face dor de dezvirgin`ri pe-o podea de buc`t`rie [i de b`tut recordul la str`b`tut Luvrul în alergare (ca-n Bande à part). Despre cartea dup` care s-a f`cut filmul – Vis`torii, de Gilbert Adair (Editura Trei, 2007) – spun doar c` e scris` mediu spre mediocru, cu o pasiune abundent` pentru compara]ii [i metafore la vedere. {i c` n-ar merita pomenit` dac` n-ar exista filmul. Al doilea Paris visat e fix pe sufletul meu: Midnight in Paris (2011, Woody Allen). E pentru prima dat` cînd v`d un film al lui Woody acolo unde trebuie, adic` la New York, într-un cinema cu s`li cochete din Chelsea. La finalul proiec]iei, dup` rîsete, chicoteli [i zîmbete în cascade, mi-am spus, în gînd, ca s` nu deranjez pe nimeni: Thank God for Woody Allen! Ce bine c` exist` pe lumea asta Woody Allen, ca s` pun` într-un film naivit`]ile [i stîng`ciile inimii noastre. Midnight in Paris e istoria nemul]umirii lui Gil (cel mai bun rol al lui Owen Wilson de pîn` acum): Gil e scenarist la Hollywood, dar vrea s` se fac` scriitor la Paris. {i, dorindu-[i el asta atît de mult, ajunge în Parisul anilor ’20, unde-[i tr`ie[te, în sfîr[it, vîrsta de aur. N-are rost s` dezv`lui mai multe, sperînd c` ve]i exclama ca [i mine, în diverse momente ale ac]iunii: „NU se poate a[a ceva!“ Adaug doar c` e cel mai încînt`tor film al lui Woody din ultimii ani, cel mai woody-anesc [i cel mai apropiat de surprizele adorabile ale literaturii sale. V` recomand s` v` preg`ti]i pentru premiera de la Midnight in Paris citind Jurnalul lui Alice B. Toklas, de Gertrude Stein (Humanitas, 2011). Unde, cu pu]in noroc, s-ar putea s`-l g`sim pomenit [i pe Gil al nostru. n

Luiza Vasiliu

Parisul visat Tuturor ne-ar pl`cea s` tr`im în alt` parte. N-am întîlnit pe nimeni care s` fie pe deplin mul]umit de aici-[i-acum-ul lui ([i, sincer, mul]umirile de sine sînt întotdeauna plictisitoare). Pentru mine, via]a visat` e Parisul. Parisul din anii ’20 sau, dac` nu se poate [i nu se poate, Parisul de azi. De[i l-am întors pe toate fe]ele [i-i cunosc sl`biciunile care-l fac detestabil în ochii altora, eu [tiu c` o parte din ora[ul `sta se suprapune perfect peste o parte din mine. Partea cu anii ’20, mai exact. |i aduc ca argumente în favoarea mea pe suprareali[ti (unul mai nesuferit ca cel`lalt), Picasso, Matisse, Modigliani, Fitzgerald, Vian tîn`r, Dalí rinocer, hotelurile mizere în care se scria în draci, nop]ile petrecute din bar în bar, cu dans [i pileal`, [i un aer plin de disperare [i posibilit`]i infinite. A[a se explic` de ce m-am bucurat atîta cînd am (re)v`zut în zile consecutive dou` filme cu Parisul visat. Primul e Vis`torii (2003, r. Bernardo Bertolucci), v`rul îndep`rtat [i mai pu]in crud al Ultimului tango la Paris. De data asta, perioada e martie-mai 1968, dar realitatea atît de brutal` din zilele acelea nu apare decît spre final, sub forma unei pietre de pavaj care sparge geamul apartamentului-ad`post. Ad`post construit de cei trei tineri, Théo, Isabelle [i Matthew, din jocurile erotice [i psihologice ale maturiz`rii, dar mai ales din buc`]i de filme. Pe care le [tiu pe

58


POEMUL DIN IULIE

Iulian T~NASE

Manualul |mbl\nzitorului de Cafele (fragment) 1. LUCIA ZONARIA. Acesta este fructul lichid despre ai c`rui sîmburi s-a spus c` se transform` în pulbere la prima atingere a unui nou-n`scut. 2. EMATURGA ATOMARIA. În adîncul ei cre[te arbustul numit „Pleoapa ghe]urilor“, eficace ca afrodiziac. Din el î[i fac femeile br`]`ri, coliere, vise. Recoltat prin surprindere, se preschimb`-n piatr`. 3. ROSANA SPECTRALA. Dac` este ars, za]ul ei cartilaginos, pur [i limpede, pune pe fug` [erpii, prin mirosul pe care îl r`spînde[te. 4. NOCTURNA PERSONA. Suport` bine cle[tii de fier ai ar[i]ei. Se dezvolt` la ploile de toamn`. Este singura cafea c`reia îi prie[te cea]a de pi]igoi. 5. UMBROSA ANTA. Mu[uroaiele în`l]ate din za]ul acestei regine înspumate reprezint` o delicates` imobiliar` pentru furnicile proscrise. 6. TRIMACULATA SUAVA. Dup` ce a trecut de al doilea clocot, cafeaua execut` un dans complicat, cu adîncul stîng înfipt în za]ul fierbinte [i adîncul drept înf`[urat într-o bul` de aer. 7. FLAMMEA GYPSILON. Insomniile provocate de ea pot fi prevenite dac` se înfige o ]epu[` de fier în inima spumei. 8. VIRIDARIA PROMISA. Este cafeaua solda]ilor de m`tase. B`ut` pe stomacul gol, poate provoca halucina]ii materne. 9. PATRIOTA DIVINORUM. Cel care î[i maseaz` fruntea cu za]ul ei uleios va începe s` vorbeasc` în dialectul fluturilor bruni [i pleoapele i se vor colora în culorile drapelului na]ional.

59


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

MERIDIANE Petre R`ileanu

Maurice Nadeau la 100 de ani La o sut` de ani împlini]i, cuvîntul „venerabil“ nu i se potrive[te. Maurice Nadeau este neschimbat: aceea[i siluet` înalt` [i dreapt`, aceea[i musta]` în form` de accent circumflex în spatele c`reia se ascunde surîsul ironic abia schi]at, [i el neschimbat, al acestui pince sans rire. Acest domn modest, potolit, care nu ridic` niciodat` tonul în cursul unei conversa]ii [i nu vorbe[te despre el decît pentru a-i celebra pe ceilal]i, este un monument al literaturii franceze din ultimul secol. Critic literar [i editor, Maurice Nadeau [i-a legat numele de autorii pe care i-a impus în spa]iul literar francez [i, în egal` m`sur`, de publica]iile pe care le-a înfiin]at [i condus, Les Lettres Nouvelles (1953-1976) [i La Quinzaine littéraire, revist` bilunar` aceasta din urm`, fondat` în 1966 [i care continu` s` apar` cu regularitate, în ciuda problemelor recurente de finan]are.

Un revolu]ionar în c`utarea revolu]iei N`scut la Paris la 21 mai 1911, intr` ca orfan de r`zboi la {coala Normal` Superioar` de la Saint Cloud [i se angajeaz` rapid în lupta ideologic`. Dup` excluderea sa, în 1932, din Partidul Comunist, r`mîne ata[at cercurilor militante de

60

stînga, unde are ocazia s`-i întîlneasc` pe Louis Aragon, André Breton, Jacques Prévert, Benjamin Péret. Fidel idealurilor sale, în anii celui deAl Doilea R`zboi Mondial va activa în cadrul unei re]ele clandestine din Rezisten]`, continuînd s` func]ioneze ca profesor de literatur`. Abia dup` r`zboi începe cariera literar` a lui Maurice Nadeau, prin apari]ia unei c`r]i, Histoire du Surréalisme, 1945, [i prin intrarea sa, în calitate de cronicar literar, în redac]ia celui mai influent ziar al momentului (peste 300.000 de exemplare tiraj), Combat, condus de Albert Camus. Maurice Nadeau vine în literatur` dinspre politic. Interesul s`u pentru suprarealism se datoreaz` înainte de toate cotiturii ideologice efectuate de Breton în 1938, prin apropierea de Trotski, [i într-o mai mic` m`sur` unor afinit`]i pur literare [i artistice. Istoria lui Maurice Nadeau r`mîne o referin]` în materie, mai ales pentru soliditatea document`rii [i datorit`, în mod paradoxal, neaderen]ei lui Nadeau la suprarealism. Defectul major al c`r]ii lui Nadeau este c`, oprind istoria în 1940, îi amputeaz` mi[c`rii lui Breton admirabila vitalitate subversiv` dezvoltat` în anii r`zboiului, ca [i prezen]a ei ca mi[care vie [i influent` înc` trei decenii. Nu e vorba, din partea lui Nadeau, de o simpl` neîn-


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

MERIDIANE

]elegere, ci de aplicarea unei grile ideologice: în ochii lui, angajîndu-se pe calea „revolu]iei interioare“, al c`rei punct terminus ar putea fi acela[i ca [i al Marii Opere a alchimi[tilor, suprarealismul [i-a abandonat idealul postulat în perioada sa eroic`, respectiv „edificarea unei noi ordini umane printr-o revolu]ie radical` în felul de a tr`i, de a sim]i [i de a gîndi, fie [i prin medierile propuse de Istorie.“ (Maurice Nadeau, Grâces leur soient rendues, Albin Michel, 1990, p. 43, trad. P.R.) Maurice Nadeau a continuat s` cread` în revolu]ie [i, cum Fran]a nu p`rea preg`tit` s` o înf`ptuiasc`, s-a dus s` o caute în alt` parte. |n 1967, cu un grup din care mai f`ceau parte scriitorii Marguerite Duras, Michel Leiris, Georges Limbour [i Jean Schuster, a f`cut o c`l`torie în Cuba, unde a constatat c` „revolu]ia era o s`rb`toare“. Episodul este povestit în cartea sa de memorii citat` mai devreme – Grâces leur soient rendues. Cînd l-am întîlnit pe Maurice Nadeau, la mijlocul anilor 1990, lumea era înc` sub impresia r`sturn`rilor spectaculoase din Europa de Est, a[a c` l-am întrebat dac` revolu]ia are acelea[i culori s`rb`tore[ti. Reproduc o parte din r`spunsul lui: „Nu v` a[tepta]i s` v` r`spund da. A[a ar fi trebuit s` fie. Dar nu erau doar iluzii atunci, pentru c` eu nu eram singurul care tr`iam acel sentiment. Eram pentru prima dat` în fa]a unei asemenea realit`]i. Eu fusesem în tinere]e comunist, apoi tro]kist, eram un revolu]ionar în c`utarea unei revolu]ii, care îns` nu se g`sea nic`ieri, nici în Rusia, nici în alt` parte. {i iat`, am fost invitat în Cuba [i am v`zut acolo cum se petrec lucrurile: l-am v`zut pe Fidel Castro, [eful statului, care vine în jeep s` ne vorbeasc`, mergem cu el într-un bistro, discut`m. Ei, ce p`rere ave]i despre ce se întîmpl` la noi? – ne întreab` el. Eram totu[i foarte mira]i, vedeam oamenii care aveau aerul de a fi ferici]i, care dansau pe str`zi, dar nu am remarcat c` magazinele erau goale, deja, la vremea aceea. Chiar dac` am fi remarcat, ne-am fi zis c` este o penurie trec`toare... Cînd mergeam pe trotuare, c`lcam pe mozaicuri de Wifredo Lam, pictorul suprarealist, ni se p`rea formidabil, Wifredo avea vîrsta noastr`... Deci, ne-am întors de acolo plini de iluzii. Mai întîi de entuziasm,

iluziile au venit dup`. {i deziluziile.“ Ast`zi, cum declar` în cartea de interviuri realizat` de Laure Adler (Maurice Nadeau. Le chemin de la vie, Éditions Verdier, 2011), Nadeau se declar` un tro]kist „refroidi“ – r`cit, deta[at de ideologia revolu]ionar`, dar nu [i de idealurile în care a crezut [i pe care Revolu]ia ar fi trebuit s` le aduc`.

„Exist prin ceilal]i“ Propozi]ia de mai sus, titlul unui capitol din cartea sa de memorii, reprezint` profesiunea de credin]` a criticului [i editorului Maurice Nadeau. Ceea ce el consider`, cu o siderant` modestie, drept o eviden]` nu face parte, s` recunoa[tem, din fondul ideilor cu mare circula]ie. Cu ocazia întrevederii noastre, l-am rugat chiar s` comenteze [i s` dezvolte aceast` idee. „|n ceea ce prive[te activitatea criticului literar, este evident: f`r` c`r]i, el nu poate exista. El începe s` existe prin ceea ce fac ceilal]i. |n ceea ce-l prive[te pe editor, de asemenea, dac` n-ar exista manuscrisele, el însu[i n-ar putea exista. Este o eviden]`. A[a stau lucrurile cu editorul, criticul, chiar cu scriitorul – cu toate c` acesta din urm` e diferit, se spune c` scriitorul are ceva de spus, nu e întotdeauna sigur, dar în fine... Criticul este la discre]ia apari]iilor: sigur, el alege, cutare lucru îi place, cutare – nu. El d` judec`]i pentru ceea ce estimeaz` a fi literatur`. Editorul este cam în aceea[i situa]ie – el nu accept` orice, nu editeaz` orice; chiar dac` [tie c` o carte s-ar putea vinde, el are o anume concep]ie despre literatur` care îl face s` aleag`, s` descopere scriitori. De fapt, marii critici, marii editori – nu [tiu dac` a[a ceva exist` –, ei în[i[i sînt, chiar dac` nu-[i dau seama sau au aerul de a o ignora, la discre]ia celorlal]i. Nu vreau s` spun c` un critic este pur [i simplu un instrument de înregistrare, dar el exist` dup` aceast` schem`: dac` exist` un apel dintr-o parte, exist` [i r`spunsul din cealalt` parte. E un dublu dialog: pe de o parte, un dialog cu autorul – care, în general, crede c` nu e niciodat` în]eles (dar asta e o alt` problem`) – [i un dialog cu publicul. Criticul e între cei doi, rolul s`u este de a face s` treac` un mesaj care nu e în mod obligatoriu sesizat de

61


MERIDIANE

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

public. El spune ba da, asta v` prive[te, e ceva care ar putea s` v` schimbe via]a. Vede]i, este un rol de intermediar. |n consecin]`, o existen]` oarecum parazit`: cineva care tr`ie[te pe seama unora [i a altora (autor [i public).“ Zîmbetul ironic al lui Maurice Nadeau confirm` [i infirm`, în acela[i timp, cele spuse; reclam`, în orice caz, din partea interlocutorului o recep]ie trecut` prin mai multe filtre. Acela[i zîmbet apare [i cînd îi evoc` pe prietenii s`i (cu sau f`r` ghilimele) Henry Miller sau Witold Gombrowicz, autori pe care i-a editat – primul în Fran]a –, lansat, ap`rat, [i care l-au „r`spl`tit“, cel dintîi – cu scrisori pline de injurii, al doilea – cu un dispre] suveran fa]` de meseria de editor: „Nu trebuie s` munce[ti, îi spune scriitorul american, munca te abrutizeaz`.“ |n fine, un ideal de artist, conchide Maurice Nadeau, f`r` nici o urm` de ranchiun`. Arti[tilor li se iart` orice, îi spune editorul unei prietene care-l g`zduie[te pe Malcolm Lowry [i care i se plînge c` autorul „lui“, lovit de o sete nemaipomenit`, i-a golit toate flacoanele de ap` de colonie din cas`. Serviteur! este titlul unui alt volum de amintiri literare (Albin Michel, 2002), scris din perspectiva aceleia[i incurabile modestii. {i totu[i, scriitorii despre care Maurice Nadeau a scris primul, în mijlocul unei indiferen]e generale, sînt nume precum Fernando Arrabal, Samuel Beckett, Tahar Ben Jeloun, Walter Benjamin, la care trebuie ad`ugate cele dou` monografii Gustave Flaubert, écrivain (1969) [i Sade, l’insurrection permanente (2002). Tot el este cel care atrage aten]ia asupra unui autor necunoscut, Cioran, care tocmai publicase o prim` carte cu un titlu derutant – Précis de décomposition. Placidul (cel pu]in în aparen]`) Maurice Nadeau, c`ruia i se cunoa[te un singur viciu patent, acela de a citi tot ce apare, simte un sunet nou la acest debutant în limba francez` [i public` în Combat (num`rul din 29 septembrie 1949) un articol care con]ine toate datele unei recept`ri adecvate a celui care va fi considerat mai tîrziu drept un dandy al disper`rii [i cel mai mare stilist al limbii franceze, sub titlul: Un penseur crépusculaire. Beckett e un caz special: dup` un articol despre Molloy, irlandezul îi

scrie plin de recuno[tin]`, impresionat de lectura atent`. Se întîlnesc dup` aceea de mai multe ori pentru a vorbi, dar mai ales pentru a t`cea împreun`, în jurul unui pahar. Oricît ar fi de flatat de aceast` prietenie, Nadeau recunoa[te c` Beckett nu e descoperirea lui, [i c` cel care l-a editat pentru prima dat` în Fran]a este Tristan Tzara – el a publicat Murphy în 1947, la o editur` specializat` în manuale [colare, unde fostul dadaist avea un post de consilier. {i tot el, Tristan Tzara, care ar fi avut motive s` fie sup`rat pe Maurice Nadeau, apare într-o zi intempestiv, la telefon, cu un mesaj cît se poate de precis [i de imperativ: „Aici Tristan Tzara, a[ vrea s` v` atrag aten]ia asupra unei c`r]i pe care tocmai am citit-o [i pe care mi se pare potrivit s` v-o semnalez. Pentru un articol în Combat. E de un irlandez. Samuel Beckett. A ap`rut la editura Minuit. Molloy, trebuie c` a]i [i primit-o.“ Lung` [i impresionant` este lista autorilor publica]i pentru prima dat` de Maurice Nadeau, fie ca editor, fie ca director de revist`. Roland Barthes, c`ruia, dup` ce i-a respins un prim articol, ca nepotrivit cu profilul ziarului Combat, i-l public` pe al doilea, venit la redac]ie cu un titlu misterios: Le degré zéro de l’écriture. George Perec [i Michel Houellebecq sînt publica]i de el dup` ce manuscrisele lor au fost respinse de alte edituri. Prin el intr` în Fran]a americanii John Hauwkes, Malcolm Lowry, Henry Miller, Jack Kerouac, englezul nomad Lawrence Durrell, italienii Ignazio Silone [i Leonardo Sciascia. Nici scriitorii români nu i-au sc`pat acestui bulimic cu profil de gourmet: dup` o edi]ie Max Blecher, Aventuri în irealitatea imediat`, alegerea lui, ghidat` de traduc`toarea Odile Serre, s-a oprit asupra unui optzecist: Gheorghe Cr`ciun, Compozi]ie cu paralele inegale. Maurice Nadeau, criticul [i editorul, este un fin degust`tor. El „ghice[te“, înaintea altora, care dintre scriitorii care-i trec pragul de]in perla rar` c`utat` de to]i. Cînd vine succesul, Nadeau îi las` s` plece la al]i editori, dac` nu cumva pleac` ei singuri (se mai întîmpl` [i asta), atra[i de alte miraje. |n fa]a industrializ`rii produc]iei de carte, Maurice Nadeau propune, de mai multe decenii, artizanatul editorial. Inspirat. n

62


A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

C~R}I DE PLASTIC

doar de la gustul, trendy azi, pentru fotografii vechi, de familie. Textul e scris adînc. El spune complicat lucruri simple, exprim` confuz locuri comune [i caut` s` scoat` aur din cli[eele unui mental frustrat [i s`rac. Totul, cu un sos de pre]iozitate a gîndirii vecin cu impostura intelectual`; copilul („rodul mi[c`rii pulsative“, n`scut de cea care nu [i-a pus steriletul la timp...) „cere imperios grija hranei, a protec]iei, a feririi de boli, urmînd apoi, efortul înv`]`rii...“, pentru a se înscrie în [irul neîntrerupt al speciei: „cînd produsele devin mature, ce fac? Repornesc ma[in`ria copula]iei f`cînd copii ce trebuie înv`]a]i, într-un efort f`r` sfîr[it“. Cartea ofer`, fire[te, solu]ii la apocalips`: steriletul, antiamericanismul, teoria complotului, antisemitismul – toate se amestec` în pelteaua unui stil încruntat [i agitatoric. Sintaxa e un inamic mai puternic al autorului decît Bush însu[i, cînd, mesia na]ional, el aspir` s` fie noul Heidegger: „C`ci, mul]i [i-ar dori o frumoas` [i terifiant` iluzie a opririi clipei în plan istoric. C`ci, tot timpul este cel care asigur` continuitatea dominînd o crea]ie desf`[urat` sub imperiul feromonilor Apropierii, mecanism atît de uluitor în complexitatea sa.“ De aici pornind, reflec]ia nu poate decît s` ating` în`l]imi intelectuale ame]itoare: „Abis [i pubis, fatalit`]i vag prezente cînd m` prive[te atît de limpede. Acum e momentul în care un spirit complicat poate pune o întrebare simpl`: oare ce anume î[i are izvorul în pubis? Binele sau R`ul?“ Ca [i al]i grafomani ai ziaristicii române[ti, C. Hâr[an e convins c`, citind acestea, poporul va „s`-[i ridice capul dintre mormanele de coji de semin]e [i r`cnete de manele“ –, dar nu sînt deloc sigur` c` el, autorul, [i l-a ridicat, cînd îl citesc n`cl`indu-ne cu panseurile sale despre „o Europ` castrat` de c`tre homosexualii molîi“, despre „erotismul global finan]at de masonerie, de `ia cu [or]ule]e“, despre femei (cumplite creaturi!), „fiin]e f`r` testicole dar care pot oricînd ad`posti Penisul“. Cu majuscul`, fire[te. Sex sells, se [tie, dar pentru ca sexualitatea s` devin` o metafor` reu[it` e nevoie de altceva decît de invocarea ei la tot pasul, cu sterilet sau f`r`... n

Ioana Bot

Din profunzimile ziaristicii na]ionale |ntre o criz` [i alta, nesminti]i în tranzi]ie, ziari[tii no[tri v`d enorm [i scriu monstruos: c`r]ile de publicistic` postcomunist` alc`tuiesc unul dintre cele mai consistente domenii ale produc]iei noastre de carte. Se poate ca România s` fie prima ]ar` care va r`mîne f`r` ziare, dar nu f`r` ziari[ti de opinie. Ace[tia scriu mai mult decît vom reu[i noi s` citim vreodat` ([i par s` publice tot ce scriu), confundînd, adesea, statutul de „intelectual public“ cu un amestec încruntat între administratorul de bloc, Casandra din sta]ia de autobuz jude]ean, poli]istul satului [i guru-ul unei viitoare religii a televizorului cu mileu deasupra. Produc]ia lor eseisticoatot[tiutoare e scris` dup` re]ete simple, vizibile într-unul, ca [i în miile de volume sub care gem rafturile libr`riilor [i pentru care se pr`vale sub fer`straie p`durile patriei... Se alege o editur` veche [i serioas`: Scrisul Românesc din Craiova. Apoi – un titlu actual [i vandabil: Sterilet. O copert` colorat` flou: o pictur` din 1832, de pe pere]ii bisericii din satul R`stoci, care are cu obiectul din titlu cam tot atît a face cît Vaticanul (dornic, afl`m, s` cumpere biserica respectiv`) cu autorul c`r]ii, patriot [i publicist: Carol Hâr[an, Special Investigations Reporter la www.nymagazin.com. Postfa]a (de Daniela Arsene) nu spune nimic, ci laud` autorul [i rezum` cartea la nivelul c`znit al compunerii corijentului la logic`. Ilustra]iile, neclare [i inadecvate, se revendic`

64


Cum a fost la prima traducere?

colaje de Dan Stanciu

Ioan GRO{AN l Dan LUNGU l R`zvan PETRESCU l Ioan Es. POP Andra ROTARU l Cecilia {TEF~NESCU l Lucian Dan TEODOROVICI


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

A N C H E T~

„|mi amintesc o poveste pe care o auzeam în copil`rie, cînd erau proaspete în amintiri cucerirea italian` a Libiei [i luptele împotriva bandelor de rebeli. Se vorbea despre un aventurier italian, înso]itor al trupelor de ocupa]ie, care a reu[it s` se angajeze ca traduc`tor de arab`, f`r` a cunoa[te deloc limba. Era capturat vreun eventual rebel care era supus unui interogatoriu; ofi]erul italian punea întrebarea în italian`, falsul traduc`tor zicea cîteva fraze într-o arab` de-a sa, inventat`, interogatul nu pricepea [i r`spundea cine [tie ce (probabil c` nu în]elegea nimic), interpretul traducea în italin` ce-avea el chef, de pild`, c` `la refuz` s` r`spund`, [i de obicei rebelul sfîr[ea spînzurat. |mi închipui c` uneori pe derbedeu îl mai apuca [i mila, punînd în gura nenoroci]ilor s`i interlocutori ni[te fraze care îi salvau. Oricum nu [tiu cum s-a terminat povestea. Poate c` traduc`torul a tr`it onorabil pîn` la adînci b`trîne]i cu banii achita]i pentru serviciile sale.“ (Umberto Eco, A spune cam acela[i lucru, traducere de Laszlo Alexandru, Editura Polirom, 2008)

n Ioan GRO{AN Prima mea traducere a fost în rus`. Cineva, nu mai ]in bine minte, dar cred c` soacra lui Mircea Dinescu, marea doamn` care e Elena Loghinovski, i-a dat cartea mea Caravana cinematografic`, ap`rut` în 1985, unei traduc`toare în ruse[te, dnei E. (Elena? Ecaterina?) Azernikova. Aceasta a luat nuvela care d` titlul volumului, a tradus-o (impecabil, mi s-a spus) [i-a publicat-o într-o antologie de proz` româneasc`, în care figuram al`turi de regreta]ii I.D. Sîrbu [i Ion B`ie[u, transpu[i în limba lui Tolstoi de al]i traduc`tori. Antologia se nume[te Bstrecia (cu slabele mele cuno[tin]e de rus` cred c` înseamn` |ntîlnirea sau |ntîlniri, preluînd titlul unei povestiri de B`ie[u), a

fost tip`rit` în 1988, e de format mic, de „poche“ sovietic, are pe copert` imaginea unei scoar]e oltene[ti [i costa atunci o rubl` [i zece copeici. Editura se numea Izvestia (probabil a cunoscutului ziar), iar colec]ia: „Innostranaia literatura“/„Literatur` str`in`“. Orice autor care prime[te un exemplar din prima lui carte tradus` „dincolo“ (chit c` asta însemna Uniunea Sovietic`) [tie ce-am sim]it eu tot învîrtind [i r`sucind voluma[ul cu pricina: speran]e, mîndria de a fi „p`truns“ într-o mare literatur` etc. etc. Ba un confrate mi-a spus c`, date fiind tirajele lor imense, o s` m` umplu de bani dac` merg dup` ei, la Moscova. Din p`cate pentru mine [i din fericire pentru tot Estul, între timp Gorba-

67


A N C H E T~

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

ciov începuse perestroika [i glasnost-ul, apoi a c`zut Zidul Berlinului, Uniunea Sovietic` s-a dus dracului [i rubla la fel. {i-apoi am aflat c` [i dna E. Azernikova s-a stins de cancer. M`car pentru bucuria pe care mi-a f`cut-o atunci, s-o ]in` Dumnezeu în împ`r`]ia Lui!

n Dan LUNGU |n ce m` prive[te, lucrurile s-au petrecut n`ucitor de simplu. |n 2004 am publicat primul meu roman, Raiul g`inilor, în de acum celebra Colec]ie „Ego.Proz`“ de la Polirom. V` aminti]i, sînt sigur, de eficienta campanie de promovare a colec]iei, „Vota]i literatura tîn`r`!“. Ei bine, cu aceast` ocazie am ajuns s` citesc un fragment din carte la L`pt`ria lui Enache, în timpul Tîrgului de Carte. Habar nu aveam c` în sal` se afl` o editoare din Fran]a, înso]it` de o tîn`r` traduc`toare pus` pe fapte mari. Nici nu aveam s` aflu asta pe loc, ci mult mai tîrziu. |n toamna lui 2005, Le paradis des poules a ap`rut la Editura Jacqueline Chambon, în traducerea lui Laure Hinckel. Cînd am ajuns la Paris, invitat fiind în proiectul „Les Belles Étrangères“, Laure m` a[tepta la aeroport, fluturîndu-mi, dincolo de peretele de sticl`, edi]ia fran]uzeasc` a c`r]ii. Mi se p`rea c` banda pentru bagaje se mi[ca înfior`tor de încet... |n vara de dinaintea apari]iei c`r]ii, Laure a venit la Boto[ani s` lucr`m pe traducere. Am vizitat strada Salcîmilor [i am vorbit vrute [i nevrute. Am lucrat mai ales la o teras` de pe pietonalul Unirii [i, încetul cu încetul, am v`zut cum expresii sau fraze, pe care le credeam intraductibile, sun` impecabil în francez`. A fost o experien]` teribil` în felul ei, c`ci era pentru prima dat` cînd mi se propunea s` privesc limba român` cu ochi de chirurg.

s-a p`rut un intelectual de foarte bun` calitate. A publicat scriitori valoro[i, printre care n-am priceput de ce m-am num`rat [i eu, pentru c` mai întîi am fost modest din educa]ie, iar acum sînt modest ca s` dau efect. Exist` [i posibilitatea mult mai fascinant` s` nici nu fie vorba de traducerea c`r]ii mele, ci de o cu totul alta – `sta-i avantajul atunci cînd e[ti publicat într-o limb` cu adev`rat str`in`. Or, o astfel de posibilitate na[te speran]a c` mi-a ap`rut în Israel o carte mult mai tare decît tot ce-am scris vreodat`, dar al c`rei autor va r`mîne necunoscut. Cel mai mult mi-a pl`cut faptul c` am fost pl`tit, de[i n-am f`cut traducerea, nici redactarea, nici corectura, nimic. Asta e fabulos. Cît despre ecouri critice, nu [tiu dac` a existat vreunul, sigur nu. Altfel a[ fi primit m`car o insign`. La Tel Aviv am ajuns într-o duminic` diminea]`. Ploua. M-a a[teptat la gar` un prieten medic pediatru, care m-a condus pîn` la coliba lui de piatr`, aflat` pe un deal. |n curtea din spatele colibei î[i legase soacra: îi d`dea de mîncare o dat` la dou` zile, cu condi]ia s` tac`. Cînd am venit eu, tocmai t`cea. |n sufragerie – care ]inea loc [i de dormitor, camer` de muzic` [i camer` de consulta]ii – m-am jucat cu c`]elul familiei, un spaniel-buldog antrenat s` dezamorseze. Ferestrele (dou`, mici) erau acoperite cu folii de celofan lipite-n cruci[ cu band` adeziv` ca s` nu se sparg` geamurile cînd bubuiau tunurile. |n beci era un arab. I-am ar`tat cartea [i s-a bucurat. Mi-a explicat cum s` ajung la Bibliotec`, unde trebuia s` vorbesc publicului evreu infiltrat cu musulmani avizi de literatur` român`. Nu am ajuns acolo, pentru c` acest paragraf nu s-a petrecut în realitate: a plecat altcineva la lansarea c`r]ii mele, cu siguran]` adev`ratul autor.

n R`zvan PETRESCU Cartea avea un format generos, era elegant` [i, cînd am deschis-o, am v`zut o limb` care se cite[te de la dreapta la stînga, cu semne ca ni[te v`lurele, am r`sfoit vreo 10 pagini [i faptul c` n-am în]eles absolut nimic m-a iluminat. A ap`rut la Editura Nymrod, editat` de domnul Yotam Reuveny. De[i nu am putut verifica traducerea, am r`mas cu impresia c` e excelent` pentru c` domnul Reuveny a luptat în R`zboiul de [ase zile. {i mi

n Ioan Es. POP |n 2009, la Sockholm, Suedia, Editura Tranan mi-a publicat volumul Ieud utan utgang, o selec]ie în traducerea extraordinarului Dan Shafran. Cu dou` luni înainte de lansarea care a avut loc în septembrie, la Institutul Cultural Român de la Stockholm [i apoi la Tîrgul de Carte de la Göteborg, mi s-a transmis printr-un e-mail: „Sînte]i absolvent de român`-englez`, deci nu v` va fi greu s` v` sus]ine]i lans`rile în englez`.“ Ba bine c` nu! |n a-

68


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

A N C H E T~

cele luni de var` mi-am autoevaluat bruma de englez` cu care r`m`sesem din facultate, acumul`rile ulterioare [i altele asemenea. Dezastruos. M-am repus cu burta pe carte [i, cu cît mai adunam ceva, cu atît realizam cît de pu]in [tiu. Tremuram lucrînd, lucram tremurînd. Sub amenin]area unui teribil e[ec, acolo, în Suedia. |ntr-atît devenisem de obsedat de acest e[ec, încît m-am îmboln`vit. Aveam atacuri de panic` de o duritate [i o frecven]` tot mai sufocante, aproape de grani]a cu nebunia. Pîn` la urm`, pe final de august, într-o duminic` dup`-amiaza, o tîn`r` doctori]` de la Spitalul 9, la care am ajuns dup` mult` cazn`, mi-a oferit o re]et` cu adev`rat binef`c`toare. Mai tîrziu, am în]eles c` medicamentele erau destul de cumin]i, dar în acele zile [i, ulterior, la Stockholm [i Göteborg, ele m-au ajutat s` m` comport ca un om normal. |n ciuda lacunelor, am reu[it dou` lans`ri onorabile în englez`. Ca o ultim` amintire a acelor momente, v` spun o povestioar` cu iz de snoav`. Nici nu sosisem bine la Stockholm cînd am fost anun]at c`, la amiaz`, urmeaz` s` am o întîlnire cu o distins` jurnalist` de la un post de radio din Malmö. In English, of course. Domni[oara era foarte profesionist` [i profund serioas`. La un moment dat, îmi fac autoportretul:

Ziua, sînt un slujba[ lucid, responsabil, aparent st`pîn pe sine [i pe slujba lui, interactiv, f`r` vicii – un meseria[, ce mai? Dar – îi spun eu domni]ei – pe la [ase-[apte seara, lui Pop de zi începe s` îi dea tîrcoale Pop de noapte. Care nu mai vrea s` fie st`pîn pe sine, începe s` bea [i s` fumeze, se turmenteaz` uneori r`u, devine iresponsabil, se automutileaz`. Totu[i, acela [i numai acela e poetul. Realmente speriat` de descriere, care avea [i partea ei de exagerare anecdotic`, domni[oara m-a întrebat cu cel mai serios ton de pe lume: „Bine, dar n-a]i consultat un psihiatru?“, „O, ba da, i-am r`spuns, dar omul avea tripl` personalitate.“

n Andra ROTARU A fost atît de traumatizant întregul demers de traducere a volumului |ntr-un pat sub cear[aful alb (2005), încît, dup` apari]ia c`r]ii în Spania, în 2008, mi-am propus s` nu mai am astfel de ini]iative, pentru o perioad` lung` de timp. Dup` sfaturi [i traduc`tori recomanda]i cu bun`voin]` de amici sau prieteni, care prezentau CV-uri bombastice [i titluri traduse la edituri de renume, m-am trezit în fa]a unei prime traduceri care nu m` reprezenta, iar, mai mult, nu corespundea cu originalul, gafa primului traduc`tor care m-a f`cut s`

69


A N C H E T~

D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

rîd [i s` ]ip, în acela[i timp, fiind memorabil`. Versul „între faliile lumii“ era tradus „între falusurile lumii“, iar de aici, concluzia c` bietul traduc`tor era fie b`ut, fie nu se dezmeticise din laudele anterioare primite la catastif. Am pierdut ulterior înc` un an [i jum`tate pîn` s`-mi g`sesc o echip` normal` [i cu sim]urile în alert`, cu care s` lucrez vers cu vers. Apoi, am trimis traducerea la diver[i profesori universitari din Mexic [i din Spania, care mi-au mai dat sfaturi utile. P`]ania cu „falusurile“ a avut [i un final fericit, pentru c` noua mea echip` de traduc`tori a fost extraordinar`, iar întîlnirea cu unul dintre supervizorii traducerii – un scriitor mexican pe care l-am cunoscut pe Internet, cu care m-am împrietenit odat` ajuns` în Mexic [i cu care am b`tut capitala în lung [i-n lat, am mîncat preparate din cactus, am vizitat studiourile unor arti[ti plastici [i ale unor regizori, am bîrfit despre lumea literar` [i asem`n`rile dintre cele dou` culturi –, absolut memorabil`. Acum, cînd mi se mai cere cîte un poem pentru a fi tradus, r`mîn cîteva minute în suspans... cu un fel de rictus ironic întip`rit pe fa]`.

n Cecilia {TEF~NESCU Prima traducere nu se uit` niciodat`, a[a ar trebui s` sune o zical`. Numai c` eu, avînd pe acea vreme senza]ia c` visez, în bun` m`sur` am uitat-o. Probabil [i pentru faptul c`, prea-tîn`r` fiind, nu m` a[teptam s` dea acel noroc peste mine care îi ocolise atît de înver[unat pe al]ii mai mari [i mai sclipitori decît eram eu pe atunci, ca scriitor debutant. Cu greu îmi acordam pîn` [i aceast` indulgen]`, de a m` numi scriitor. De cînd m` [tiu, am suferit de o modestie exagerat`, pe care doar orgoliul, bine camuflat, în faldurile unei con[tiin]e de om timid, o mai compensa. Pe vremea studen]iei mele, a fi tradus echivala cu un Nobel pentru fizic` sau un Palme d’Or. Nu numai c` nu-mi trecea prin cap c` voi fi tradus` în alte limbi, c` voi ajunge astfel în alte culturi s` vorbesc [i s` exalt cultura în care am crescut, claustrofob`, uneori vizionar` [i deseori provincial`, dar, ca s` fiu brutal de sincer`, nici m`car nu-mi st`tea mintea la asta. Traducerile erau pentru scriitorii mari, iar eu nu m` numeam înc` scriitor. Cînd am primit un telefon de la Laure Hinckel, cea care avea s`-mi fie prima tradu-

70


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

A N C H E T~

c`toare, dar [i prieten`, în limba francez`, o limb` pe care o studiasem în facultate [i pe care o iubeam atît de mult, am decis s` iau experien]a aceea ca pe un vis. |n momentul acela precis, eram mai degrab` nefericit` decît fericit`, mai degrab` pe un drum înfundat, cît` vreme editura care îmi publicase romanul de debut prefera s` nu distribuie c`r]ile, decît al speran]elor de a fi cunoscut [i tradus. }in minte [i azi drumul în TGV, al`turi de Laure, spre Colmar, cînd am discutat despre anumi]i termeni din idiolectul personajelor mele. Inventam cuvinte în francez`, eu, care în toat` facultatea abia scosesem dou` vorbe despre textele autorilor mei prefera]i. |nceputul a fost vis. Aventura prieteniei, mai întîi cu Laure, apoi cu traduc`torul c`r]ii mele în polonez`, Zdzislaw Hryhorowicz, cu Anita Bernacchia, traduc`toarea în italian`, a valorat mai mult decît greutatea autorului în aur. Pre]uiesc în continuare senza]ia aceea de început, c` scrii pentru un cititor care vorbe[te toate limbile lumii, singuratic, ideal, numai al t`u.

n Lucian Dan TEODOROVICI Dac` r`spunsul s-ar fi constituit într-un articol în toat` regula, l-a[ fi pus sub urm`torul motto: „I very much like what I have read of yours and would like to do your work in English. Strangely, when we met, I was thinking of you only as an editor and did not make the connection to you as the writer whose work I liked so much!“ {i-o s` explic de ce. Calitatea mea de editor, pe lîng` cea de scriitor, mi-a impus, o recunosc, [i anumite frustr`ri, uneori. Sau, de dragul corectitudinii, una singur`, dar important`: aceea de a nu putea vorbi niciodat`, în vreo întîlnire cu un editor str`in, despre propriile c`r]i. Evident, e suficient un exerci]iu de imagina]ie din partea oricui pentru a-[i da seama c`, în caz contrar, riscul penibilului ar fi fost uria[. Citatul cu care am început vine dintr-un e-mail trimis mie de John O’Brien, directorul Editurii Dalkey Archive, în martie 2008. El survenea unor întîlniri pe care reprezenta]ii editurii americane le avuseser` în Bucure[ti cu numero[i editori [i scriitori români. Eu, se în]elege [i din citat, am participat la una dintre întîlniri în calitate de editor. Evident, am spus deja, n-am avut cum s`-i

prezint directorului editurii propriile c`r]i, ci ale altor scriitori pe care îi reprezentam. Abia din discu]iile ulterioare primului contact prin email am aflat c` editorilor americani le fuseser` oferite, de c`tre traduc`torii cu care s-au întîlnit – în zilele periplului lor românesc –, [i fragmente din c`r]ile mele. Mai exact, domnilor Florin Bican [i Alistair Ian Blyth le datorez faptul c` au f`cut [i au prezentat acele traduceri. A ap`rut, în felul `sta, proiectul Our Circus Presents, cartea mea publicat` în SUA aproape doi ani mai tîrziu. Prima traducere. Despre reac]ia mea la primirea mesajului electronic mai sus citat nu mai vorbesc. E una destul de personal`. {i nici nu-s convins c` a[ putea s` redau în scris felul în care m-am bucurat în acel moment... n anchet` realizat` de Marius Chivu

71


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE

Lucian Dan Teodorovici

Scurta via]` fericit` a arcului din lemn de s\nger

Povestiri pe o tem` dat` Le-am propus mai multor prozatori s` scrie, special pentru revista noastr`, o povestire pe tema „Aventura vie]ii mele“. Vom publica în fiecare num`r cîte una. Vor mai urma (nu în aceast` ordine) {tefan Agopian, Adriana Babe]i, Adriana Bittel, Mircea C`rt`rescu, Radu Pavel Gheo [i Radu Paraschivescu.

|n amintirea reveriilor proprii provocate de vîn`torile lui Ernest Hemingway Era vremea prînzului [i st`team cu to]ii la umbra unui copac, unde luam masa, pref`cîndu-ne c` nu se întîmplase nimic. – Vrei ap`? l-am întrebat. – O s` beau un pic, mi-a r`spuns Micu. – {i eu la fel, a zis [i Adriana, prietena mea. – Da, cred c` ne-ar prinde bine tuturor, a dat din cap Micu. Cu o jum`tate de or` mai devreme, Micu, Adriana [i ceilal]i trei prieteni ai no[tri înc` rîdeau de mine. Cu o or` mai devreme, tr`sesem, cu arcul meu f`cut din lemn de sînger, dup` un fazan. Sau cel pu]in a[a îmi p`ruse mie, fazan. Am tras, s`geata a zburat pîn` dup` ni[te arbu[ti spre care o zbughise din iarb` pas`rea, a[a c` nimeni n-a putut vedea dac` într-adev`r îmi atinsesem ]inta. Cu inima b`tîndu-mi puternic, am f`cut cî]iva pa[i într-acolo. Ar fi fost prima oar` în via]a mea cînd vînam ceva [i mi se p`rea c`, în felul `sta, m` apropiam m`car un pic de b`rb`]ie. Sigur, n-aveam cum s` ating recordul lui Micu. Conform pove[tilor lui, în desele vîn`tori la care ie[ise împreun` cu tat`l s`u, omorîse nenum`rate vie]uitoare ale p`durii. Poate-l ajutase [i faptul c` taic`-su era vîn`tor cu acte, cu acte [i cu pu[c`, în timp ce eu n-aveam nici acte, nici pu[c`, nici m`car vîrsta tat`lui s`u, c`ci înc` nu împlinisem cin[pe ani, ci

72

doar un biet arc din lemn de sînger [i s`ge]i cu cîte un cui în vîrf. Cu ni[te cuie ceva mai speciale, recunosc, puse pe [ina de tren în a[teptarea marfarului de [ase jumate. Dar, chiar dac` dup` trecerea marfarului peste ele c`p`tau aspect de lam` de cu]it, tot cuie r`mîneau. Cuie legate cu sîrm` de vîrful unui b`] care, la cel`lalt cap`t, avea prinse de el ni[te pene de g`in`. Cînd ]ineai b`]ul acela în fa]a ochilor, îndreptîndu-]i mîna dreapt` din cot, chiar p`rea o s`geat`. {i totu[i, acum nu doar eu eram astfel echipat. De cînd pl`nuiser`m aventura asta, ie[irea la vîn`toare, nici nu se pusese problema pu[tii. Ini]ial, cînd prietenul meu venise cu propunerea, îmi f`cusem speran]e. Dar taic`-su îi d`dea pu[ca numai atunci cînd erau împreun` la vîn`toare, cel pu]in a[a se l`uda el. |l l`sa s` împu[te fazani [i ra]e s`lbatice [i chiar, de vreo trei-patru ori, poate de [apte, Micu nu-[i mai amintea, împu[case ni[te mistre]i. Dar numai cînd erau împreun`. Altfel, nu-l l`sa se se ating` de arm`. Dar asta nu-i o problem`, m` asigurase Micu, ne facem arcuri. Din lemn de sînger, mai ad`ugase el, oferindu-mi apoi posibilitatea s` aflu calit`]ile unui arbust de care nici nu auzisem pîn` atunci: era cel mai elastic din tot ce puteai g`si în lunc`, puteai s`-l întinzi oricît, f`r` frica de a se rupe. Dup` ce am f`cut arcurile, ne-am antrenat cu to]ii vreme de-o s`pt`mîn`. Cu to]ii, spun, pentru c`, pe lîng` mine [i Micu, în aventura


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE asta urmau s` vin` înc` doi b`ie]i. Robert, un tip cu cîteva luni mai mic decît mine, care n-avea prieten` [i, drept urmare, m` invidia. {i mai era [i Stan, dar el avea vreo [apti[pe ani, putea avea prieten`, f`r` a fi invidiat de Robert. Pe fete nu le-am pus s` trag`, nici nu le-am f`cut arcuri m`car. {i Adriana, prietena mea, [i Ioana, prietena lui Stan, [tiuser` de la bun început c` vor veni. Asistaser` la preg`tiri, veniser` peste tot cu noi, încurajîndu-ne, bucurîndu-se anticipat de ziua vîn`torii, entuziasmîndu-se al`turi de noi la pove[tile de vitejie preconizate, cu care nu rezistam s` nu ne împ`un`m dinainte. Un singur nor negru pentru mine. |n timpul antrenamentelor, cînd Micu nimerea cu s`geata lui mai to]i copacii desemna]i drept ]int`, aplauzele Adrianei, bucuria ei îmi p`reau mult mai entuziaste decît atunci cînd, din zece încerc`ri, nimeream [i eu o dat` ]inta. Sigur, m` aplauda, m` încuraja, ba chiar p`rea c` se bucur` pentru mine. Dar prea re]inut. A[a gîndeam. Ca s` nu mai vorbim de ziua, anterioar` temerilor mele, în care a[teptaser`m cu to]ii marfarul de [ase jumate. Micu venise cu ideea, tuturor li se p`ruse grozav`, de[i eu nu v`d nici acum ce mare idee era, oricine se putea gîndi la ea. |n fine, în ziua aceea, în seara aceea, de fapt, lungiser`m cîteva sute de cuie pe [ina de tren, iar Adriana ne privea cumva fascinat` la început. |ns` fascina]ia asta, în loc s-o ]in` lîng` mine, urmase apoi, cui dup` cui, drumul pe care-l f`cea Micu de-a lungul [inei. Eu pusesem pe [in` pumnul de cuie pe care el mi-l d`duse, la fel cum [i ceilal]i b`ie]i puseser` pe [in` pumnul lor de cuie. Dar punga r`m`sese la el, a[a c`, dup` ce mi-am ridicat privirea, am v`zut-o pe Adriana, la zece-cincisprezece metri în fa]`, al`turi de Micu. Cui dup` cui, al`turi de el. Glumea cu el, se vedea c` e vesel`, se vedea c`... A[a mi-a p`rut mie, se vedea c` îl admira. {i totu[i, dac` n-ar fi urmat bucuria prea pu]in re]inut` cînd Micu î[i ni-

merea ]intele f`cute din copaci, nu mi-a[ fi pus întreb`ri. Nori negri sau doar întuneca]i. Pu]ini totu[i. Cît s` m` fac` s`-mi jur c`, în ziua vîn`torii, voi vîna mai multe p`s`ri decît Micu. Cel pu]in dou`zeci. Poate chiar [i doi-trei mistre]i. De ce nu [apte? îmi spuneam seara, înainte de culcare. De ce nu opt? To]i îl auziser` pe Micu spunînd, în nenum`ratele lui pove[ti din vîn`torile cu taic`-su, c` omorîse vreo trei-patru, poate chiar [apte mistre]i, nu-[i mai amintea. Dar dac` eu, în ziua vîn`torii, voi omorî opt mistre]i? {i înc` f`r` pu[c`! Opt mistre]i, atît aveam s` omor. {i patruzeci de p`s`ri. Poate cincizeci. Pîn` spre prînz, cred c` a fost cea mai fericit` zi din via]a mea. N-am prins nimic pentru c` nimic nu ne-a ap`rut în fa]`. Dar înc` nu ajunseser`m departe, în p`dure, adic` acolo unde mi[un` fazanii [i prepeli]ele [i porcii mistre]i. |naintam to]i [ase, noi patru cu arcurile în mîn`, încrunta]i, încrunta]i [i mai abitir cînd cele dou` fete c`lcau pe cîte-o creang` care, trosnind, ne putea alunga ]intele. {i m` sim]eam grozav, b`rbat, [tiam c` merit admira]ia lor, a fetelor, [tiam c` toat` for]a lumii e în arcul meu, [tiam c` azi voi fi cel mai bun. Apoi afurisitul de fazan a ]î[nit dintre ierburi, iar eu, cel mai bun fiind, am fost primul care l-a v`zut. {i am tras. Mi-am întins arcul, arcul meu f`cut din lemn de sînger, iar sîngerul e cel mai elastic lemn ce poate fi cules din lunc`, am întins arcul meu din lemn de sînger cu toat` dorin]a de victorie scurs` brusc în mu[chi. {i am tras. S`geata s-a în`l]at lin, mult prea lin, mi s-a p`rut, mult prea în sus, apoi [i-a luat curba descendent` [i a c`zut. A c`zut în spatele arbu[tilor, exact acolo unde se repezise fazanul, sau ce naiba era pas`rea aceea. Lovitura fusese aiurea, îmi d`deam seama de asta pe cînd m` îndreptam spre pîlcul de arbu[ti, chiar dac` n-aveam experien]` de vîn`toare. |mi f`ceam totu[i speran]e. {i asta pen-

73

LUCIAN DAN TEODOROVICI (n. 1975) este coordonator al Colec]iei „Ego. Proz`“ a Editurii Polirom [i senior editor la s`pt`mînalul Suplimentul de cultur`. |ntre 2002 [i 2006, a fost redactor[ef al Editurii Polirom. A colaborat cu proz`, teatru [i articole la diverse publica]ii din ]ar` [i str`in`tate. Este coscenarist al serialului TV Animat Planet Show, difuzat de Antena 1, scenarist al lungmetrajului cinematografic Circul nostru v` prezint`, adaptare dup` romanul cu acela[i titlu, al lungmetrajului cinematografic Sînt o bab` comunist`!, dup` romanul omonim semnat de Dan Lungu, [i al scurtmetrajelor Bomboane de ciocolat`, O zi bun` [i Dup` gî[te, toate premiate [i finan]ate de Centrul Na]ional al Cinematografiei din România. Volume publicate: Cu pu]in timp înaintea coborîrii extratere[trilor printre noi (roman, Editura OuTopos, Ia[i, 1999; edi]ia a II-a rev`zut` [i ad`ugit`, Polirom, 2005); Lumea v`zut` printr-o gaur` de m`rimea unei ]ig`ri marijuana (povestiri, 2000); Circul nostru v` prezint` (roman, 2002; edi]ia a II-a rev`zut`, 2007); Atunci i-am ars dou` palme (povestiri, 2004).


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE Coautor, împreun` cu Dan Lungu [i C`t`lin Mihuleac, al volumului de teatru Antologia DramatIS (Editura Cartea Româneasc`, 2008). Coautor, împreun` cu Florin L`z`rescu [i Dan Lungu, al volumului de povestiri Pas question de Dracula (Éditions Non Lieu, Paris, 2007). |n 2009, volumul de povestiri Atunci i-am ars dou` palme a ap`rut în traducere german` (Pop Verlag, Ludwigsburg), iar romanul Circul nostru v` prezint` a fost tradus [i publicat în SUA (Dalkey Archive, Champaign Illinois) [i Ungaria (L’Harmattan Könyvkiadó, Budapesta), urmînd a fi tradus [i publicat în Italia (Aisara Edizioni, Cagliari) [i Egipt (Sphinx Publishing, Cairo).

tru c`, de dup` arbu[ti, pas`rea nu-[i continuase drumul. Odat` cu s`geata mea, în]epenit` acolo, în]epenise [i ea. Iar `sta era un semn bun. Am intrat între arbu[ti, am auzit un zgomot. Pas`rea se zb`tea, am gîndit, moment în care m-a cuprins un soi de fericire care mi-a sporit totodat` [i încordarea. Auzeam, vag, din spate întreb`rile b`ie]ilor. E acolo? Ai nimerit-o? M-am îndreptat spre locul din care venea zgomotul. Apoi am auzit un soi de groh`it [i am [tiut c` nu e vorba de nici o pas`re, c` e vorba de-un mistre], a[a am gîndit. {i asta mi-a fost de-ajuns s` simt, brusc, iar cînd zic c` am sim]it nu e nici o figur` de stil, s` simt, brusc, cum sîngele înghea]` în mine, pic`tur` cu pic`tur`, s` simt apoi cum buc`]ile acelea de ghea]` din sînge, ciocnindu-se între ele, îmi provoac` un tremur imposibil de controlat. Un leu r`nit e mai periculos decît un leu fl`mînd, citisem undeva asta, iar în clipa aceea, în locul leului mintea mea plasase un mistre]. Unul r`nit de o s`geat` aruncat` întîmpl`tor dup` un fazan, sau naiba [tie ce pas`re o fi fost, o s`geat` cu vîrf din cui turtit de marfarul de [ase jumate, înfipt` în spatele unui animal feroce, un animal cum nu-mi fusese dat s` v`d nicicînd, dar despre care auzisem multe. {iapoi, ni[te crengi s-au mi[cat, iar animalul mia ie[it în fa]`. O namil` alb`, fioroas`, s`lbatic`. S`lbatic` [i r`nit`. |n timp ce alergam spre b`ie]i, dar [i spre Adriana, jur c` n-am vrut s` urlu. Dar r`cnetul a ie[it din gîtlejul meu f`r` s`-l pot controla, un r`cnet de groaz`, din care ceilal]i au putut deslu[i totu[i, am aflat mai tîrziu, c` mistre]ul e r`nit [i are ni[te col]i imen[i. Nici acum nu-mi dau seama cum mintea mea paralizat` a putut trimite c`tre gur` acele cuvinte. – {i ia mai poveste[te-ne o dat` cum te-ai b`tut tu cu mistre]ul, a spus Micu, dup` ce i-a înmînat sticla cu ap` lui Stan [i s-a [ters la gur`.

74

– S` nu mai vorbim despre porc, a spus din nou Adriana, încercînd în continuare s` m` protejeze. Micu a privit-o f`r` s` zîmbeasc`, îns` acum ea a fost aia care a zîmbit. {i a zîmbit într-un mod care nu mi-a pl`cut deloc. – Foarte ciudat` ziua asta, am auzit-o din nou. Ceilal]i au început iar`[i s` rîd`. – O s` fie greu s` vorbim despre altceva, a completat ea, p`strîndu-[i zîmbetul. – Termin`, i-am spus. – Hai, m`, ce-i cu tine? Avem ditamai porcul mistre] despre care s` vorbim, nu s-a l`sat Micu. Mo[ Clemente, a[a ne-a zis c`-l cheam`, locuia la canton, în apropiere. Un canton în p`dure, dar lui îi pl`cea, a spus. St`tea singur, mergea în satul vecin, din cînd în cînd, altul decît satul nostru, [i-[i lua pîine, în rest avea de toate. Nici nevast` care s`-i fac` plozi ca noi nu i-a trebuit niciodat`, dar asta nu însemna c` nu s-a bucurat de femei cînd i-a fost vremea, ni s-a l`udat el, la scurt timp dup` ce intraser`m în vorb`. Ne-a chemat apoi pe to]i s` ne mînc`m mîncarea la el, la canton, dar am refuzat. De fapt, b`ie]ii au refuzat, c`ci eu nu mai aveam puterea s` scot vreun cuvînt. Dac` m-ar întreba cineva, nici n-a[ [ti s`-l descriu pe Mo[ Clemente. Habar n-am dac` avea sau nu barb`, dac` era chel sau pletos, dac` era gras sau slab. C`ci am stat toat` vremea cu ochii a]inti]i în p`mînt [i doar am auzit discu]ia. Vrem totu[i s` vîn`m ceva azi, i-a spus Micu [i ceilal]i au început s` rîd`. {i a început s` rîd` [i Mo[ Clemente, iar eu l-am urît chiar mai tare decît pe ceilal]i. Mai ales pentru ce a spus pe urm`, cum c` s` vîn`m dac` vrem, dar mai departe, c` el are o singur` scroaf` [i nu vrea s`-i ajung` acas` cu o s`geat` înfipt` în cap. {i-apoi a mai zis, dar se vedea c` intrase în joc [i f`cea glume, c` dac`, Doamne fere[te, i-am speriat scroafa, care-i a f`ta, cu s`geata aia a


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE mea, [i-o s`-i fac` numai vreo doi purcelu[i am`rî]i? {i iar`[i au rîs to]i. Apoi Mo[ Clemente a zis c` dac` nu vrem s` venim la canton, treaba noastr`, el ne-a invitat, dup` care s-a întors cu spatele [i a disp`rut la fel cum ap`ruse, printre copaci, de data asta mînîndu-[i cu un b`], din spate, [i scroafa. Dup` ce-am mîncat sub copacul acela, dup` ce-au mai rîs de mine o vreme, am plecat mai departe. Am plecat, ne-am afundat în p`dure, ne-am mai oprit din cînd în cînd, atunci cînd ni se p`rea c` vedem un fazan, o prepeli]` sau o ra]` s`lbatic`. Ne-am tot oprit, am pornit iar`[i, f`r` s` mai avem ocazia s` punem vreo s`geat` în arcurile noastre. Mie îns` nici nu-mi mai ardea de vîn`toare. Nu-mi mai ardea de nimic. A[ fi vrut doar s` plec`m cu to]ii spre cas`. A[ fi vrut s` plec [i singur spre cas`, la asta m` [i gîndeam, dar nu [tiam cum s-o spun. Nu [tiam cum s-o spun ca s` nu par din nou la[. A[a c` mergeam cu ei [i nu le spuneam ce vreau. Nu le spuneam nimic. {i-apoi, undeva spre sfîr[itul dup`-amiezii,

într-un moment cînd tocmai voiam s`-mi asum riscurile [i s` pomenesc despre întoarcerea acas`, l-am v`zut pe Micu ridicînd o mîn` [i l-am auzit [î[îind, adic` spunînd, autoritar, dominant, un „{îîîîît“ care i-a f`cut pe to]i s` în]epeneasc` în pozi]iile în care se aflau. – E mistre], a zis Micu. Iar eu, pentru c`-mi ajunseser` toate cele petrecute în ziua asta, toate glumele pe seama mea, toat` învîrtirea asta prin p`dure f`r` nici un scop, eu am trîntit în momentul `la arcul de p`mînt [i i-am r`spuns: – {tii ce? S` te duci dracului cu poantele tale [i cu vîn`toarea ta! Oricum nu cred c-ai împu[cat vreodat` un mistre], te lauzi numai! Nu cred c` taic`-tu ]i-ar da vreodat` pu[ca pe mîn`! E[ti un bou! i-am mai ]ipat. {i eu m` duc acas` c` m-am s`turat de voi! |n mod normal, n-a[ fi avut curaj s`-i zic toate astea, nu numai pentru c` era cu un an [i jum`tate mai mare decît mine, dar [i pentru c` se enerva repede, se b`tea, cînd îi venea lui, cu al]i b`ie]i, scuipa mult printre din]i, pentru

colaje de Dan Stanciu

75


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE c` avea [i o strung`rea]` care parc` era acolo tocmai pentru a-l ajuta s` scuipe mai înfrico[`tor pentru orice oponent. {i, mai ales, în mod normal n-a[ fi avut curajul s`-i spun astea pentru c` s-ar fi sup`rat pe mine, iar eu ]ineam la prietenia lui, fusese dintotdeauna prietenul meu cel mai bun [i n-a[ fi vrut s`-l pierd. |ns` atunci, în clipa aia, nu-mi mai p`sa de nimic, nici m`car de privirea încruntat` a Adrianei. A[ spune chiar c` tocmai privirea asta m` f`cea s` vreau s`-i spun [i mai multe lui Micu. Numai c` n-am apucat s`-i spun mai multe. Pentru c`, speriat de ]ipetele mele probabil, animalul a zbughit-o printre tufe, printre scaie]i, pe un soi de c`r`ruie, chiar în fa]a noastr`. {i b`ie]ii au început s` urle [i s` alerge dup` animal, în frunte cu Micu, care urla: – B`, nu mai alerga]i care-ncotro, înconjura]i mistre]ul! Era un animal brun, sem`na mai degrab` cu un urs micu] decît cu un mistre]. Sau, mai bine zis, cu imaginea pe care o aveam eu despre mistre]. {i mi se p`rea mai mic decît un

76

porc, în orice caz, mult mai mic decît scroafa pe care fusesem cît pe ce s` o vînez eu, scroafa gestant` a insuportabilului de Mo[ Clemente. To]i alergau urlînd, fetele ]ipau [i ele, fericite, b`teau din palme. Animalul se repezea pe dup` copaci [i reap`rea în mijlocul nostru, îl loc s` se îndep`rteze. Abia dup` ce b`ie]ii au alergat suficient încît s` înceteze s` mai urle r`zboinic, din cauza gîfîielilor, porcul a coborît într-o mic` vale, mai degrab` o groap`, iar cînd a luat-o într-acolo, am crezut [i eu, au crezut [i b`ie]ii c` a sc`pat. Numai c`, atunci cînd ne-am îndreptat cu to]ii aten]ia spre vale, spre groap`, am v`zut c` animalul se oprise sub povîrni[, un fel de mal surpat, [i am [tiut [i eu, au [tiut [i b`ie]ii c` de-acolo nu mai are cum s` ias`, decît urcînd din nou spre locul în care ne aflam noi. {i-abia atunci i-am v`zut pe cei trei prieteni ai mei, cei trei b`ie]i cu care venisem, punînd s`ge]i în arcurile lor cu vîrfuri din cuie turtite sub marfarul de [ase jumate, încordînd


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE apoi arcurile [i tr`gînd în bietul porc de sub povîrni[. A fost momentul în care am uitat c` vreau acas`. A fost momentul în care, pentru c` Adriana, prietena mea, a pus mîna pe mine, entuziast`, fericit`, am sim]it valul acela de hot`rîre, pe care probabil îl simte orice vîn`tor adev`rat, trecînd prin to]i mu[chii mei. Nu mai aveam îns` arcul. M-am întors s`-l recuperez de-acolo de unde-l aruncasem. Cînd am revenit lîng` fete, b`ie]ii erau deja în vale. Mistre]ul, am gîndit – iar în clipa aceea m-a apucat o groaz` imens`, amestecat` cu dezam`gire –, fusese doborît. Fusese doborît tocmai atunci cînd nimeni altul în afar` de mine n-ar fi avut dreptul s`-l doboare, cînd nimeni altul nu putea fi mai hot`rît. {i mai curajos. {i tocmai cînd m` n`p`deau toate celelalte sentimente, toate cele cunoscute în ultimele ore [i multe altele necunoscute, mistre]ul a început s` fug` spre deal, spre fete [i spre mine. S` alerge spre noi, cu o s`geat` înfipt` în spate, trecînd f`r` nici o problem` de b`ie]ii care c`utau de zor alte s`ge]i pentru a le pune-n arc, mai enervat [i mai fioros decît îmi imaginasem vreodat` c` ar putea fi un mistre]. Sau poate a[a mi s-a p`rut mie. Poate a[a li s-a p`rut [i fetelor care, speriate, au început iar`[i s` ]ipe, fugind din calea animalului. Eu am r`mas. Am aruncat arcul la p`mînt, mi-am dep`rtat u[or bra]ele de corp, m-am aplecat spre animalul care se apropia, [i am r`mas. Am r`mas [i, în secundele alea, premerg`toare marii înfrunt`ri, am sim]it c` nimic nu m` poate clinti din locul acela. C` un asemenea loc [i o asemenea confruntare, precum a marilor cavaleri de odinioar`, nu-mi oferiser` nici m`car cele mai îndr`zne]e reverii din serile în care îmi imaginam cum va decurge ziua de vîn`toare. Ziua mea de vîn`toare. Cînd mistre]ul s-a apropiat de mine, mi s-a p`rut c` încearc` s` m` ocoleasc`, pentru a se repezi spre fetele ascunse dup` copaci. {i m-am aruncat asupra lui, m-am aruncat [i

mi-am înfipt degetele în p`rul lui sîrmos, strîngîndu-l cu putere, urlînd. S-a arcuit, s-a r`sturnat. L-am îmbr`]i[at, iar victoria era a mea. Nu mai în]elegeam ]ipetele din jur, le auzeam doar. Le auzeam [i, în îmbr`]i[area aia fericit` cu mistre]ul, atît în]elegeam, c` victoria e a mea. Trebuia s` fie a mea. Dar îmbr`]i[area, cu toate ale ei, trebuie s` fi durat o secund`, poate dou`. Dup` aceea, mistre]ul, arcuindu-se din nou, a ajuns deasupra mea. {i-apoi, n-am mai avut cum s`-l ]in. A disp`rut dincolo de arbu[ti, îl priveam de jos cum dispare. |ns` nu sim]eam dezam`gire, nu-mi p`rea deloc r`u. Dimpotriv`, singurul lucru pe care l-am sim]it, l-am sim]it pur [i simplu [i l-am con[tientizat, a fost zîmbetul ce se întindea pe fa]a mea. Zîmbetul victoriei. Al cavalerilor. Al serilor de reverie împlinite. {i-apoi, am sim]it durerea. |n tot corpul. {i mai cu seam` durerea din pometele stîng, acolo unde probabil m` lovise, disperat s` scape din îmbr`]i[area noastr`, animalul. M-am ridicat, abia con[tient de durerile mele, m-am ridicat [i i-am privit pe ceilal]i. I-am privit, cu siguran]`, într-un fel anume. |n felul în care, în serile mele de reverie, am [tiut c` o s`-i privesc. {i-atunci, dup` ce eu l-am privit [i pe el în felul meu, Micu a dat din cap, cumva nemul]umit, a dat din cap, a scuipat printre din]i prin strung`rea]a aia a lui [i a zis: – B`, d`-o dracului de treab`! Era pui, era [i r`nit. Chiar n-ai putut s`-l ]ii? Nu m-am mai uitat la el în momentul urm`tor. M-am uitat la chipurile celorlal]i. Rînd pe rînd. M-am uitat la fa]a lui Stan. Stan avea col]ul buzelor ridicat. M-am uitat la fa]a lui Robert. Robert se sc`rpina în cap [i avea o privire asem`n`toare cu a lui Micu. M-am uitat la fa]a Ioanei. Ioana era pu]in încruntat`. M-am uitat apoi la fa]a Adrianei. Adriana m-a privit f`r` nici o expresie. M-a privit [i, dînd din umeri, a spus:

77


D I L E M A T E C A l I U L I E 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE – Greu ar fi fost s`-l ]ii. Nu era nici un sfert cît scroafa lui Mo[ Clemente! {i-apoi a zîmbit. {i dup` ea, au zîmbit [i ceilal]i. {i dup` zîmbete, au urmat rîsete. {i dup` rîsete, a vorbit din nou Micu. Iar cînd Micu a vorbit, ceilal]i n-au mai rîs. Mai mult, l-au aprobat dup` ce a zis c` a fost o vîn`toare de tot rahatul, au fost de acord cu el cînd a spus c` mai bine s` mergem acas`. {i-apoi a mai zis c` el de-acum merge la vîn`toare doar cu profesioni[ti, ca taic`-su. {i c`, la o adic`, i-ar putea lua [i pe ei la cîte-o vîn`toare dintr-asta, m`car a[a, ca s` mai înve]e. Pe ei, adic` pe Stan [i pe Robert. Apoi Robert l-a întrebat dac` ar putea s` vin` [i Ioana, iar Micu a zis c` da, de ce nu, doar e prietena lui. {i-atunci Adriana a p`rut sup`rat`. Ea ce-o s` fac`? l-a întrebat pe Micu. {i Micu i-a zis c` poate veni cu el, nici o problem`, taic`-su va fi de-acord. Toate astea nu le-au vorbit acolo, în locul în care m` luptasem cu mistre]ul. Toate astea [i multe altele le-au vorbit în timp ce mergeam cu to]ii spre cas`. Erau prin[i în discu]ia lor,

78

era [i Adriana prins` în discu]ia lor. Mergea al`turi de Micu [i de ceilal]i, vorbeau, se hlizeau, î[i d`deau coate. Eu îi urmam [i m` concentram la arcul meu din lemn de sînger, cel mai elastic lemn care putea fi g`sit în lunc`, îl strîngeam între mîini, ]inîndu-l de cele dou` capete, apoi îi d`deam drumul, iar îl strîngeam între mîini, iar îi d`deam drumul [i, tot f`cînd asta, la un moment dat m-am gîndit c` parc` a[ cînta la acordeon. A[a c` am continuat s` fac acelea[i gesturi, de parc` a[ fi cîntat la acordeon, în urma prietenilor mei. |n urma lui Robert, care m` invidia a[a de mult c` am o prieten`, în urma lui Stan, cel care avea [apti[pe ani [i nimeni nu se mira c` are o prieten`, în urma Ioanei, care venise cu noi numai pentru a fi al`turi de Stan, în urma lui Micu, cel pe care-l admirasem întotdeauna pentru felul lui de-a fi. {i în urma Adrianei, f`r` de care întreaga mea zi de vîn`toare nu [i-ar fi avut rostul. n



Dilemateca62_low