Issuu on Google+

septembrie 2006 DILEMATECA

SCRIERI

AUTORI

l

LECTURI

Angela Marinescu

INTERVIU

Ion Manolescu Derapaj

FRAGMENTE

Ce-a f`cut filmul din carte? (Ce-a f`cut cartea din film?)

DOSAR

PIA}A DE CARTE BRITANIC~

l

Anul I l nr. 5 l septembrie 2006

DILEMATECA

REPORTAJ

100 PAGINI l 5,50 LEI


A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

n Un englez a \nfiin]at o cofet`rie unde serve[te budinc` cu furnici. Eu \nsumi mare amator de furnici \nc` din copil`rie am cochetat cu ideea unei afaceri care s` ofere asemenea delicatese himenoptere. M` [i g\ndisem la un parteneriat cu Mircea C`rt`rescu, el trebuind s` scrie textele promo]ionale. Dar acum totul s-a sf\r[it. R`m\n neconsolat. Îmi mai r`m\n viespile [i cleiul de prun. M. C. n Din Sex \n fiecare zi de Jane Seddon (traducere de Raluca Maria Dumitru, Liviu Mateescu, Octav Ciuc`, Editura Paralela 45, 2006): „Luna 1, ziua 5; Ca pe-un fulg – pentru aceast` activitate, ve]i avea nevoie de o pan` curat`. S\nt ieftine [i se g`sesc u[or la orice magazin de solduri“; „Luna 1, ziua 6; Doamna dore[te fri[c` la cafea? – pentru aceast` activitate, trebuie neap`rat s` elibera]i m`su]a de cafea, pentru c` aceasta poate furniza o diferen]` de unghiuri esen]ial` \ntre picioare!“; „Luna 6, ziua 29; B\te [i pietre: uneori pot rupe [i oase. Îns` nu \n cazul acestei pozi]ii.“ I. P. n |nc` mai aud unii scriitora[i care, c\nd vine vorba despre De ce iubim femeile, spun cu un z\mbet de satisfac]ie: „Ei, drag`, e o carte sl`bu]`, cu mult sub nivelul lui Mircea“ sau, [i mai [i, „E o carte pentru coafeze“. {i afirm` asta ca [i c\nd ar fi ceva evident, cu care am fi cu to]ii de acord. Eu, unul, nu cred deloc c` e o carte sl`bu]`, ba chiar c` e foarte bun`. De unde

12

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 p\n` unde succesul ]ine numai de mediocritate? S`-i v`d pe cei care spun c` e o carte pentru coafeze c` scriu o carte la fel de bun` – pentru coafeze sau pentru oricine altcineva – [i pe urm` mai vorbim. Dar, dup` cum se vede, neputin]a este mare, iar invidia [i mai mare. C. P.-B. n Din ce \n ce mai multe imitatoare ale „m`micii“ lui Harry Potter se bucur` de succes, dar [i de conturi babane \n banc`. Una dintre ele, E. Rose Sbin (se poart` ini]ialele!), c\[tig`toarea premiului „Andre Norton Gryphon“ (ce premiu [ic!), este catalogat` drept „o autoare incisiv` al c`rei nume a ajuns s` fie men]ionat dintr-o suflare cu acela al scriitoarei J.K. Rowling“. Povestea din Bestiile atac` este cea a unor adolescen]i „dota]i“, elevi la o {coal` de Vr`jitorie, care se confrunt` cu r`ul de pe T`r\mul Teribil. Înc` o dovad` c` `[tia mici pot \nghi]i la nesf\r[it aceea[i poveste, spus` \n zeci de variante, de c`tre p`rin]i, fra]i, bunici, veri[oare, cumetre… A. P. n Fundoianu, Florin L`z`rescu, R`zvan R`dulescu (chiar aici, \n Dilemateca!), Kafka, Thomas Mann, H.P. Lovecraft (cu precizarea: „tot“...), Emily Brontë, Sacher-Masoch, Chuck Palahniuk, Houellebecq, Moravia, Vargas Llosa, Gogol (recitit, cu ad`ugirea: „WOW“), Micul prin] (cu sfatul: „pt un mic suris matinal“), 1984, biografia lui Andrei {erban („omul asta respira si traieste prin teatru. mr A.S. my ever lasting loyalty – cu mina la inima, precum Luca Brassi catre Godfather...“), François Weyergans (pe care user-ul autonumit „erectia eunucului“ \l descrie astfel: „A luat Goncuru anu’ trecut dar e varza. Prezinta simptomele literaturii franceze (din ultimii 10-15 ani): superfinisare, rafinare, bibilire dar o evidenta lipsa de balls. O frectie care trebuie evitata. Mai tare a fost Rodica Ojog Brasoveanu cu «Grasa si proasta».“) [i, \n fine, Flaubert – cu acest memorabil \ndemn: „se impune recitirea integrala a lui Flaubert“… Iat` numai c\teva nume de autori [i c`r]i de pe una singur` (intitulat` „Cartea preferat`“) din cele 27 de pagini ale forumului www.cinemagia.ro, unde scriu tineri [i foarte tineri cinefili (restul poate fi frunz`rit la http:// www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=2293&st art=650). Cine zicea c` nu se mai cite[te? Acela nu cite[te! a. l. [. n Dac` \n urma unei cur`]enii de toamn` o colec]ie de romane poli]iste, de dragoste [i de aventuri \[i g`se[te sf\r[itul \n portbagajul unei ma[ini, dac` ma[ina demareaz` din parcare [i se opre[te la un hipermarket, dac` peste gr`mada de Coru]i, Sandre Brown [i Danielle Steel, aflat` \n portbagaj, se a[az` o caserol` cu mici proasp`t achizi]ionat`, dac` micii s\nt


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

du[i la un gr`tar [i dac` pe o arie extins` de – s` zicem – 3 km2 nu exist` nici un element care s` \ntre]in` focul pentru gr`tar, ce soart` vor avea c`r]ile din portbagaj? R`spunsul este „ei bine, da“, \ns` concluzia – cred eu – lipse[te cu des`v\r[ire. M. F. n Încerca]i s` g`si]i Noul Dic]ionar universal al limbii române, scos la Litera Interna]ional. Eu abia \n a treia mare libr`rie am dat peste un exemplar, [i acela unic. S-ar p`rea c` acest universal e un succes na]ional. {i chiar estival, ceea ce nu-i banal. C. C. n Una dintre concluziile provizorii ale mesei rotunde „Scriituri, teritorii ale memoriei“ din cadrul colocviului francofon „Experien]e [i memorii“ ]inut la Bucure[ti la jum`tatea lunii septembrie a fost: „În lumea de azi, dac` nu [tii limba englez` e[ti socotit analfabet“. C\t realism, at\ta luciditate! S. S. n S-a zvonit c`, \n ultimul volum din seria Harry Potter, autoarea \l va „ucide“ pe micul vr`jitor. Cititorii – ba chiar [i vreo doi scriitori – i-au trimis apeluri disperate s`-[i schimbe „inten]iile auctoriale“. Acuma, ca unul care a tr`it zeci de ani \ntr-o societate \n care zvonerii aruncau c\te ceva pe pia]` pentru a testa reac]iile, vin [i zic: 1) bun PR are J.K. Rowling; 2) pe termen lung, e mai bine s`-l omoare \n volumul 7; va avea astfel posibilitatea s`-l re\nvie, la cererea publicului (a se vedea serialele americane), \n volumul 8. Pe c\nd, dac` vol. 7 se termin` cu bine, ce continuare mai po]i pentru ca s` scrii?... M. V. n Înv\rtindu-m` prin libr`ria Diverta, dau pe un raft de cartea Anarhia care va veni, a lui Robert Kaplan. Cartea e o culegere-bro[ur` de eseuri din anii ’90, celebre [i foarte dezb`tute [i habar nu aveam c` a ap`rut \n român`. Edi]ia este execrabil`, ap`rut` la Editura Antet, nici m`car nu scrie \n ce an. Exemplarul r`t`cit prin libr`rie era pu]in jerpelit, de[i necitit, probabil fusese plimbat mult prin depozite (semn c` e o apari]ie veche). Dar costa cam c\t o revist` s`pt`m\nal`, a[a c` l-am luat [i am dat s`-l pl`tesc. Casieri]a \mi ia banii pentru celelalte c`r]i, se str\mb` c\nd \l vede pe Kaplan de parc` o enervau ideile sale, apoi pleac`. A[tept vreo cinci minute, nu mai apare. Vine alerg\nd \ntr-un t\rziu [i \mi spune c` trebuie s` merg la depozit s` pl`tesc cartea, dac` chiar o vreau, pentru c` „nu e \n sistem“. Am \n]eles c` trebuie s` muncesc pentru ea, a[a c` m-am dus la depozit. Aici, o alt` anti-kaplinian` \mi taie chitan]`, o scrie cu pixul, dar nu are rest. În final, am plecat cu Kaplan sub bra] [i m` sim]eam de parc` tocmai achizi]ionasem un samizdat. C. G. n P\n` unde poate s` \i \mping` disperarea pe unii! Iat` ce mesaj ambiguu/alambicat am g`sit, din

\nt\mplare, pe www.jurnalul.ro.: „Poate am noroc. Caut fat` blond`, p`rul str\ns, c`s`torit`, care s\mb`t` 16 sept era la telecabina Bu[teni pe la 10,30, \ntr-un grup de 5-6, cu un so] ur\t, cu tel zapp, cu verigheta \n dou` culori, curea lat` la blugi, ne-am spus multe din priviri. Te caut` tipul \n trening albastru, [tii tu. Rog msj la 07…“. Mai pu]ine preten]ii, pls. Poate n-o s` ai prea mare noroc, [tii tu. R. T. n A \nceput a doua edi]ie a concursului „C\[tig` cu Scornelius“. Concuren]ii s\nt \ndemna]i s` „scorneasc`“ rime [i sensuri noi pornind de la primele versuri din Miori]a. Cea mai tare Miori]` modern` apare \n versiune... manga. Mai s\nt [i altele. Le g`si]i pe toate „pe-o gur` de ray“ la www.liternet.ro. M. M. n {tiu, a frecventa azi, la noi, un socialist utopic precum Charles Fourier li se va p`rea multora deplasat, de nu chiar toxic. Dar un voiaj senin prin paginile sale (de pild`, explorarea opului Noua lume industrial` [i societar`, din 1829) poate aduce foloase dintre cele mai pure, cum ar fi descoperirea acestei metode educative pe care \mi iau \ng`duin]a de a o transcrie aici: „Unei tinere fete \i place usturoiul, dar nu-i place studiul gramaticii. P`rin]ii ei vor dori ca ea s` renun]e la usturoi [i s` se consacre studiului, ceea ce ar \nsemna s`-i fie de dou` ori contrariate \nclina]iile naturale; \ncerca]i mai degrab` s` i le dezvolta]i \n dublu sens. Dup` ce a]i pus-o \n leg`tur` cabalistic`, la mas` [i \n gr`din`, cu amatorii de usturoi, ar`ta]i-i Oda \n cinstea usturoiului a dlui Marcellus; ea se va gr`bi s` o citeasc`, dac` este cu adev`rat pornit` \mpotriva acelora care ponegresc usturoiul. Profita]i de aceast` lectur` pentru a o ini]ia superficial \n poezia liric`, \n deosebirile dintre strofe [i versuri libere; s-ar putea s` fie pasionat` de poezie \naintea gramaticii [i una o va conduce cur\nd c`tre studierea celeilalte. Astfel, \nv`]`m\ntul societar \mbin` spiritul cabalistic [i \nclina]iile bizare spre a trezi \n copil gustul pentru \nv`]`tur`“. D. S. n

13


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

D E C U PA J E

Alexandru C`linescu

Cititul [i scrisul „Am citit \ntr-o carte c` obiectivitatea g\ndirii se poate exprima folosind verbul «a g\ndi» la persoana a treia, modul impersonal: spun\nd nu «eu g\ndesc», ci «g\nde[te», a[a cum se spune «plou`». Exist` g\ndire \n Univers, asta e constatarea de la care trebuie s` plec`m de fiecare dat`. Oare voi putea spune vreodat`: «ast`zi scrie», la fel ca «ast`zi plou`», «ast`zi ninge»? (…) {i verbul «a citi»? Se va putea spune, oare, «ast`zi cite[te», a[a cum se spune «ast`zi plou`»? Dac` ne g\ndim bine, lectura, mai mult dec\t scrisul, e un act \n mod necesar individual. Admi]\nd c` scrisul reu[e[te s` dep`[easc` limitele autorului, el va continua s` aib` un sens numai c\nd va fi citit de o persoan` singur` [i-i va traversa circuitele mentale. Numai faptul de a putea fi citit de un individ determinat dovede[te c` ceea ce e scris e parte din puterea scrierii, o putere bazat` pe ceva ce merge dincolo de individ. Universul se va exprima pe sine at\ta vreme c\t fiecare va putea spune: «Eu citesc, deci el scrie». Asta este fericirea special` pe care o v`d \nflorind pe chipul cititoarei, [i care mie \mi este negat`.“ (Italo Calvino, Dac` \ntr-o noapte de iarn` un c`l`tor, Editura Univers, 1999)

„În final, inginerul ia [i el cuv\ntul la [edin]`, ca s` spun`… Ce s` spun`? Întrebare f`r` r`spuns pentru c` tocmai aici scrie romancierul de zor, nu de alta, dar a promis redactoarei c` \i va da romanul p\n` mar]i, cel mai t\rziu. Dealtfel, aceasta a citit lungi fragmente din el, l-a considerat foarte curajos, f`c\nd doar ici-colo c\teva observa]ii [i cer\nd modific`rile de rigoare. În loc de «[i \l izbi cu un par \n um`r» s` se

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA r`m\n` la descrierea de natur` ini]ial`; \n loc de «Ghilotin` original`» a se scrie «borma[in` original`»; \n loc de «În biroul cu cei zece func]ionari se afla bustul unui must`cios care mirosea \ngrozitor. Dar nimeni nu a avut curajul, timp de patru ani, s`-l mute din acel loc, nici m`car s` comenteze \ntr-un fel sau altul duhoarea pe care o r`sp\ndea. Au r`bdat stoic p\n` dup` moartea personajului, au dus bustul \ntr-o pivni]` descoperind [i cauza mirosului: pe din`untru bustul fusese \mp`nat cu jurnale \mbibate \ntr-un clei puturos», a se renun]a la bust \ntruc\t e un caz cu totul particular; \n loc de: «mama lui de inginer» s` se spun` simplu: «inginerul»; \n loc de «un rus \nalt» – «un ins \nalt»; \n loc de «m\na lui alunec` pe pulpele…» (era vorba de pulpele farmacistei) a se scrie «m\na lui apuc` nervos pachetul de ]ig`ri...»“ (Costache Ol`reanu, Fic]iune [i infanterie, Editura Cartea Româneasc`, 1980)

„La primul transport de ajutoare venit dup` Revolu]ie direct la Teatrul German de Stat, domni[oara Reghina s-a ales cu o ma[in` de scris portabil` Erika, pe care a \nceput s-o ia cu sine [i \n turnee. A[a cum al]i colegi [i colege cro[etau sau tricotau \n zilele de turneu, ea scria la ma[in`. Nu deranja pe nimeni. Citea [i scria. Micu]a ma[in` portabil` era silen]ioas`, iar ea st`tea \n col]ul cel mai \ndep`rtat de restul lumii ca s` nu-i repro[eze nimeni ]`c`nitul rapid [i melodios. Pentru Reghina nu exista o muzic` mai plin` de semnifica]ii dec\t lovitura tandr` [i ritmic` a literelor de metal pe coala alb` de h\rtie, lovitur` atenuat` [i fructificat` de panglica neagr`. Acum, \n Lindenfeld, pe o m`su]` veche, micu]a Erika toca pagin` dup` pagin` din Iosif [i fra]ii s`i de Thomas Mann. {i-a ales Thomas Mann nu pentru c` era un mare scriitor, nu pentru calitatea literar`, ci pentru c` scrisese mult, fiecare carte era o provocare serioas`, nu o glum` de dou` sute de pagini. El a scris mult, [i ea va scrie mult. A[a cum observa cineva cu ironie, Reghina a reu[it s` \mbine scrisul cu cititul p\n` la suprapunere. Scria citind sau citea scriind, cine putea spune cu precizie cum era mai bine? Cuvintele scriitorilor treceau dintr-o parte \n alta prin buricele b`t`torite ale degetelor Reghinei.“ (Ioan T. Morar, Lindenfeld, Editura Polirom, 2005)

n

57


SUMAR

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

INFO Pro [i contra Günter Grass 6-8 Dilemateca v` recomand` 7-10 Bazar 11 Neajunsurile unui best-seller 12-13 3,14TECA 5

41 42

Eseu Cristian Ghinea Cartea [i filmul Iaromira Popovici Angela Marinescu (paginile 68-74)

LECTURI DOSAR 14-22 Alex. Leo {erban, Andrei Gorzo

Ce-a f`cut filmul din carte? (Ce-a f`cut cartea din film?)

54-55 Geo Bogza, cu o prezentare

de Radu Cosa[u

ANCHET~ 58-63 de Marius Chivu

LOCURI DE CITIT 25-26 Adina Popescu, Matei Florian

RECENZII 28-30 Literatur` român`

Sanda Cordo[, Paul Cernat, Adina Dini]oiu 31-33 Literaturi str`ine Claudiu Constantinescu, Marta Petreu, Alexandra Olivotto, Andrei Gorzo 34-35 Istorie Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu Politologie 36 Bogdan Barbu 37 Sociologie Magdalena Boiangiu 38-39 Filozofie Alexander Baumgarten, C`t`lin Avramescu Arte 40 Anca Oroveanu

Ce a]i fi vrut/putut s` fi]i dac` nu a]i fi fost scriitor/scriitoare?

PROFIL

Gellu Naum (paginile 82-84)

64-66 Vechi anticari

INTERVIU 68-74 Angela Marinescu: „S\nt o «doamn`»

frustrat`, agresiv` [i melancolic`“

DOCUMENTE 80-82 Dan Stanciu, „|n afara oric`rei Marius Chivu (paginile 86-91)

infiltr`ri a dresajului“ 82-84 Gellu Naum, O scrisoare inedit`

REPORTAJ 86-91 Marius Chivu, Pia]a de carte

britanic`

FRAGMENTE 92-98 Ion Manolescu, Derapaj Ion Manolescu (paginile 92-98)

3


EDITORIAL

Cu ochii \n ecran [i m\na pe mouse Google vrea s` pun` \n re]ea milioane de c`r]i (books.google.com). Exist` deja, pe diverse site-uri, versiunea integral` a textelor din autori clasici sau moderni, dar proiectul Google e cel mai mare: \n timp, va forma o bibliotec` digital` enorm`, cu acces gratuit. La prima vedere, inten]ia e nobil` [i m`rea]`: s` asiguri accesul liber la lectur` al tuturor, din orice col] al lumii, constituie un act civilizatoriu notabil. Deocamdat` \ns` inten]ia celor de la Google nu este scutit` de reac]ii potrivnice, \n primul r\nd din partea editurilor „tradi]ionale“ [i a de]in`torilor de drepturi de autor. E limpede c` textele care s\nt \nc` protejate de drepturi de autor (adic`, simplu spus, cele scrise de autori de la a c`ror moarte nu au trecut 70 de ani) nu pot fi puse pe web dec\t cu acordul autorilor sau al mo[tenitorilor acestora. A[a \nc\t biblioteca digital` se va constitui, \ntr-o prim` faz`, mai ales din textele clasicilor. Din punctul de vedere al cititorilor, e foarte bine [i a[a: nu po]i avea acces online la c`r]i de (s` zicem) Philip Roth sau Salman Rushdie, dar nu e r`u deloc s` ai la \ndem\n` „integrale“ ale marilor clasici. Dar dac` to]i clasicii vor fi disponibili gratis pe web (mul]i dintre ei deja s\nt), editorilor [i librarilor li se taie o felie consistent` din venituri: autorii „canonici“ (mai ales pentru c` s\nt studia]i \n [coal`) se reediteaz` permanent [i se v\nd bine. Deocamdat`, principala consecin]` a proiectului Google este lovitura economic` dat` edito-

DILEMATECA Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Adrian Cioroianu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Foto coperta I: Marius Chivu

4

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 rilor de c`r]i „pe h\rtie“. Exist` deja un precedent \n domeniul presei scrise. De c\nd s-au dezvoltat variantele online ale ziarelor [i revistelor (sau au ap`rut publica]ii exclusiv online), tirajele presei scrise au sc`zut \n mai toate ]`rile, multe ziare cu tradi]ie [i prestigiu au probleme financiare, mul]i patroni [i manageri de pres` prefer` s` investeasc` \n dezvoltarea con]inuturilor digitale, l`s\nd s` „moar` de la sine“ ori s` supravie]uiasc` minimal versiunile tip`rite. În toate aceste previziuni, \ns`, exist` un element imprevizibil: reac]ia publicului. Tehnologia a luat-o mult \naintea capacit`]ii umane de a „\nghi]i“ inova]ia [i de a-i acorda un loc \n comportamentele [i atitudinile sale. Deocamdat`, cititul unui text sub forma str`veche de volumen e o obi[nuin]` greu de abandonat, pentru c` obiectul-carte e mai comod [i mai prietenos dec\t ecranul. M` tem \ns` c` apare o nou` genera]ie (cea a copiilor de ast`zi) care cre[te cu ochii \n ecran [i cu mouse-ul \n m\n`. Pentru ei, paralelipipedul de h\rtie s-ar putea s` devin` ceva incomod [i ciudat, \n orice caz mai pu]in prietenos dec\t culorile [i str`lucirea ecranului. Dac` va fi a[a, to]i autorii [i de]in`torii drepturilor de publicare vor da buzna s` apar` pe Internet, nu pe h\rtie. S-ar putea ca Google s` bat` mai departe dec\t „noi, n ceilal]i“… Mircea Vasilescu C\[tig`toarea concursului organizat de revistele Dilema veche [i Dilemateca, av\nd ca premiu o excursie pentru dou` persoane la T\rgul Interna]ional de Carte de la Frankfurt este doamna ANA BOARIU din Media[.

Rubrici: {tefan Agopian, Ioana Bot, Alexandru C`linescu, Sanda Ni]escu, R`zvan Petrescu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Cosmin N`sui, Raluca Vlaicu Foto: Rare[ Avram DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. {coala Floreasca nr. 3, sector 1, 011641 Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Difuzare: Adrian Bucur (tel. 231.35.00 / 217) Publicitate: Laura R`dulescu (tel. 231.35. 00 / 121) ISSN 1842 – 1377


© Simion Ivanoschi

© Simion Ivanoschi © Simion Ivanoschi


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Adina Popescu

LOCURI DE CITIT

La o bere cu Philip Roth „Toat` bruma de cultur` pe care o am mi-am f`cut-o la c\rcium`“, \[i aminte[te Robert, 29 de ani, acum angajat la o multina]ional`. „Asta s-a \nt\mplat din clasa a noua, p\n` \ntr-a doi[pea, c\nd chiuleam de la [coal`, de unul singur, [i mergeam la c\rciuma de vizavi de liceu, o bodeg`. Totdeauna aveam la mine o carte, \mi luam o bere-dou`, [i citeam ca s` nu stau degeaba. La \nceput, m` bucuram c\nd mai ap`rea vreunul care chiulea, m` opream din citit ca s` st`m de vorb`. Dup-aia a \nceput s` m` deranjeze, c`ci m` sim]eam bine cu berea [i cu cartea mea. Am \nceput cu Dumas [i cu mu[chetarii, printr-a zecea am dat-o pe colec]iile SF de la Nemira, „Exorcistul“ [i treburi din astea, [i abia \n a doi[pea am trecut la treburi serioase, c`r]i mai grele, dar [i cu sex, care m-au marcat, cum ar fi, s` zicem, Luni de fiere. Din cauza c`r]ii `leia m-am desp`r]it de prietena mea de atunci!“, r\de Robert. Acum Robert nu mai are timp s` citeasc` nici m`car \n week-end sau seara, acas`. De obicei vine rupt de la job, m`n\nc` ceva [i prefer` s` se uite la TV. Ca mul]i al]ii, de altfel. Doar \n perioada adolescen]ei a fost un caz atipic, c`ci imaginea unui pu[tan de [ai[pe ani, singur la masa terasei de cartier, cu o bere la halb` \n fa]` [i cu o carte \n m\n`, nu pare una familiar`. La c\rcium` nu se cite[te. Din principiu. Sau poate pentru c` berea dezleag` limba, \]i vine s` tr`nc`ne[ti aiurea, ai nevoie de cel pu]in un interlocutor, iar cititul \n grup nu prea se practic`, dec\t de nevoie la bibliotec`. Sau poate pentru c` cititul presupune o intimitate pe care de regul` c\rciuma, ca mediu de socializare, nu ]i-o ofer`. Totu[i, chiar [i \n Bucure[ti, s-au g`sit c\]iva cititori care s` m` contrazic`. Dar numai \ntre orele 9 diminea]a [i 5 p.m. Adic` atunci c\nd terasele s\nt mai mult goale, iar consumul de b`uturi alcoolice este discret. În acest interval de timp pare chiar de bonton s` \mpar]i o bere sau s` stai la o cafea cu Murakami, C`rt`rescu, mai rar cu Balzac. „E un obicei pe care \l aveam \n studen]ie“, \mi poveste[te

Anca. „Plecam foarte devreme din c`min, c` tot nu suportam atmosfera de acolo, mergeam \ntr-un bar, beam cafea [i citeam. În general, cursurile. Dar deseori [i c`r]i, din acelea pe care nu le po]i l`sa din m\n`. M-am bucurat foarte tare c\nd s-a deschis ceain`ria de la libr`ria C`rtur`[ti, special \n acest scop. M-am dus [i nu mi-a pl`cut. Ceaiul era prea scump [i toate c`r]ile alea pe care le aveai la \ndem\n` parc` te obligau s` le cite[ti. Nu mai era op]iunea ta. {i nu se mai uita ciudat la tine nici un mo[ule] care \[i d`dea pe g\t vodca matinal`!“. La Cluj, am descoperit \nt\mpl`tor un local studen]esc care se vroia \ntr-un fel [i „un loc de citit“. Adic` pe l\ng` mesele obi[nuite avea [i c\teva separeuri, cu un soi de b`cu]e cu c\te un singur scaun, unde te puteai retrage ca s` r`sfoie[ti ceva. Am \n]eles de la clien]i c` erau destinate studen]ilor care vroiau s` se uite pe cursuri, f`r` s` fie deranja]i de larma din jur. Nu le folosea nimeni. În schimb, la c\rciuma cu stuf, din campingul de la Sf\ntu Gheorghe, se citea „la greu“. Tot \n prima parte a zilei, pentru ca cititorii s` se poat` folosi de „lumina natural`“ (c` tot eram \n timpul festivalului!). {i nu era vorba despre c`r]i de vacan]` pe care s` le po]i parcurge oriunde, oric\nd. Un t\n`r cu plete [i cioc se chinuia la un Liiceanu, \ntorc\nd o pagin` la o jum`tate de or`. Un altul st`tea lungit \ntr-un cot, pe una dintre b`ncile de lemn, cufundat \ntr-un roman de Philip Roth. Din c\nd \n c\nd \ntindea m\na dup` paharul de bere de pe mas`. O fat` ron]`ia hamsii \n compania Logodnicei locotenentului francez. Pe ea am \ntrebat-o ce cite[te [i de ce a ales s` citeasc` aici [i nu la plaj` sau \n cort (a doua \ntrebare recunosc c` a fost cam stupid`!). „Pentru c` e singurul loc din Sf\ntu Gheorghe unde bate v\ntul \n timpul zilei! Peste tot, mori de cald la ora asta. Aici e r`coare, e pl`cut!“, mi-a r`spuns ea. Apoi, suspicioas`: „Dar de ce m` \ntrebi asta? Deranjez pe cineva?“.

25


LOCURI DE CITIT

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Matei Florian

În ap`rarea clien]ilor din barurile cu biblioteci Proust, Petrescu (Camil+Cezar), Balzac, Rebreanu, Rodica Ojog-Bra[oveanu, St`nescu (= Nichita). Cronicarii, de obicei Neculce. Evident, Eminescu (poezii), Creang` (pove[ti, povestiri, amintiri), Caragiale (momente [i schi]e), Slavici (nuvele). Poate [i vreun Bulat Okudjava r`t`cit, h`rt`nit, f`r` coperte. Asta-i oferta. Rafturile s\nt pr`foase, pu]ine, de obicei patru sau cinci, ascunse de ochii clien]ilor [i plasate strategic \n drumul lor spre toalet`. S\nt asezonate cu literatur` science fiction [i, obligatoriu, cu Cire[arii. S\nt un element din decor, s\nt o justificare pentru numele barului. „La bibliotec`“ sau „Pipe [i c`r]i“. În barul „La bibliotec`“ nu mai e de g`sit nici o bibliotec`. Se g`sea c\ndva, probabil ca o r`m`[i]` a acelei idei care plasa l`ca[e de culturalizare prin parcuri. În acest caz, Ci[migiu. Aflat` \n imediata vecin`tate a izvorului lui Eminescu [i beneficiind de aportul lemnos al unui arbore (nu cred s` fie tei) care \[i avea (are) punctul de pornire \n chiar mijlocul

26

© Simion Ivanoschi

barului, micu]a bibliotec` nu a \nt\lnit, \n decursul existen]ei ei pa[nice, vreun cititor. Cel pu]in nu unul de care s`-[i aduc` aminte barmanul. Explica]ia pare simpl`: „lumea care venea aici avea alte lucruri de f`cut dec\t s` citeasc`“. De pild`, s` vorbeasc`. Sau s` bea. Iar vorbitul, b`utul [i cititul s\nt trei chestii care, pur [i simplu, nu s\nt f`cute s` func]ioneze laolalt`. A[a explic` barmanul. {i, de bine, de r`u, \l cred. Între Enigma Otiliei [i o a doua bere nu v`d de ce a[ alege-o pe Otilia. P\n` una, alta, cunosc destui oameni pe care nu-i cheam` Felix, dar care au avut de tras din cauza Otiliei, prin teze [i comentarii, p\n` ce le-a ie[it pe nas. Contez pe ei, atunci c\nd spun c` biblioteca din parcul Ci[migiu era doar un am`nunt lipsit de importan]`, pierdut \ntr-un spa]iu ostil \n care oamenii preferau s` fumeze, s` bea [i s` vorbeasc`. Cafeneaua „Pipe [i c`r]i“ are o brum` de justificare \n alegerea numelui. Bruma asta ar suna cam a[a: „În general, fumatul d`uneaz` grav s`n`t`]ii. Nu [i atunci c\nd este \nso]it de o carte bun`“. Bruma pare bun` \mpotriva politicilor corecte, are umor [i se afl` \n deplin` concordan]` cu locul. Un loc cu pian, cu pipe [i c\teva c`r]i. Aparent, un loc ideal pentru citit [i fumat pip`. Nu? Se pare totu[i c` nu. Se pare c`, la fel cum majoritatea oamenilor prefer` ]igara pipei, exist` \ntr-o cafenea un nu [tiu ce care-i face s` vorbeasc` [i s` bea, mai degrab` dec\t s` citeasc` [i altceva dec\t un ghid, o revist` sau un ziar. S-ar putea s` fie [i vina lui Hugo. Un Hugo posac [i mofluz, reticent la ideea c` ar putea exista cineva care s`-l coboare de pe raftul lui [i chiar s` afle ceva despre Mizerabilii. În plus, o singur` sear` n-ar fi de ajuns ca s` te l`mureasc` despre cum st` treaba \n roman. {i atunci, la ce bun? Ce vin` are un client de bar (m` rog, cafenea), chiar [i decorat cu pian, cu pipe [i c`r]i, pentru faptul c` Hugo a scris at\tea sute de pagini? A[a cum arat` statisticile, s-ar p`rea c`, \ntr-adev`r, nu are nici una.


A LT F E L D E S P R E A LT C E VA CINE CE CITE{TE

Dan Goan]`

Ingeniosul bine pip`rat Luca Dinulescu, Sir Sugismund Colec]ia „Biblioteca de duminic`“ Editura Polirom, 2006

18, 90 lei

Luca Dinulescu mi-a livrat cea mai jovial` surpriz` din ultima perioad`. Autorul (27 de ani, regizor [i scenarist) \mi pare un caz special. Pe de-o parte, e de-o obr`znicie radioas`, pe de alta, e un elev silitor. Nu mi-e clar cine era [eful catedrei, dar se simt bine cursurile lui Charles Bukowski [i, probabil, seminariile lui Dumitru „Pu[i“ Dinulescu (no relations, though). Volumul cu acest titlu promi]`tor (aristocratul men]ionat nu prea apare \ns`) se subintituleaz` „povestiri“. Mai corect ar fi fost „povestiri sardonice“, pentru c` miza principal` a nara]iunilor este s` epureze realul de toate conota]iile minore [i s` lase spa]iu de respira]ie absurdului \mpins p\n` la fantasticul cosmic. C\nd simte nevoia, Dinulescu este un bun prozator de tip clasic, cu ochi pentru detaliu [i nas pentru psihologie. Dar, de obicei nu simte nevoia. Uneltele lui preferate s\nt caricatura [i hiperbola narativ`, iar „eroii“ par \nclina]i s` cad` repede \n derizoriu. În „Domnul director“, profesorul asexuat [i dement Michael Berzelius Clossettino se izoleaz` \n cabinet, unde execut` un dans erotico-ritual menit s`-l apropie de Univers, de sensurile definitive. Ghinion, elevii dintr-a VIII-a C s\nt mai tari [i evadeaz` \n acela[i timp \n Cosmos, l`s\nd \n zidurile [colii o gaur` prin care n`v`le[te Infinitul. Poetul hiper-oficializat C`rpeni[teanu risc` s` fie detronat de un pu[ti, Elefterie M`ce[, care, culmea, nu numai c` e talentat, dar mai [i scrie \n joac`! Poetul vrea s`-l ucid` pe uzurpator, nu reu[e[te, a[a c`-[i deschide o patiserie. „B`nuiesc c` am luat literatura prea \n serios.“ (E [i teama cea mai vizibil` a autorului!) Obsedat de o crim`, Luca (\n calitate de personaj) se refugiaz` la Cenaclul lui John Euripide de la Uniunea Scriitorilor din Jackson City, unde e oripilat de povestea „Chiuveta de o]el“ scris` de Aurora Sticlaru. Cercul se \n-

78

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 chide prin alt` crim`. Un arab, Mo[ Abdullah, pus pe atentate, descoper` bucuriile vie]ii dup` o vizit` \n rai (unde n-are voie la fecioare) [i dup` alta la magazinul Unirea din Bucure[ti (unde face foamea). Organizatorul experimentelor e un fel de \nger moralizator, un june cu halat care-l \ntreab` sever: „Voi, `[tia care pune]i bombe, s\nte]i cretini?“. În multe cazuri, nara]iunea e sugrumat` brusc [i se transform` \n eseuri nervoase, care nu au nimic expediat, variante contrase ale cosmologiei finale din filmul lui Kubrick, 2001. M-am re]inut cu greu s` nu ilustrez cu citate rigoarea caustic` a c`r]ii, dar cred c` n-au relevan]` \n afara contextului. (În parantez`, nu [tiu de ce a ap`rut Sir Sugismund \n „Biblioteca de duminic`“. M-a[ fi g\ndit c` week-end-ul e pentru tratate de marketing [i fizic` cuantic`, iar restul s`pt`m\nii pentru c`r]i lejere – poli]iste, SF, umor, romance etc. Paradoxul e c` scrisul lui Dinulescu te captiveaz` nemilos, dar nu se aliniaz` nici pe departe la genul u[or, consumist). Dac` n-am fost un bun avocat, cump`ra]i-v` totu[i cartea (189.000 ROL) [i ataca]i pagina 90. Schi]a „Luca [i Emil“ o s` v` absoarb` rapid. Dac` nu, l`sa]i-o moart`! Eroii s\nt Luca Dinulescu (din nou) [i Emil Cioran, obliga]i s` joace \ntr-un guignol gros. Nu e vorba, cum v-a]i a[tepta, nici despre filozofie, nici despre penisul (zglobiu, s-ar zice!) al moroc`nosului moralist, ci despre fragilitatea gloriei. Sau cam a[a ceva. n


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

LECTURI Geo Bogza

O discu]ie despre America Noi, bogzienii, cei care [tim c` reporterul genial nu a scris doar Meridiane sovietice, noi, ace[tia, c\]iva, c\]i am mai r`mas, ultimul venit \n clubul nostru fiind Paul Cernat spre cea mai bucuroas` tres`rire a b`tr\nei mele inimi literare, noi, bogzienii nem\ntui]i, nu vrem s` l`s`m anul 2006 s` se piard`, f`r` a s`rb`tori unul din articolele \ntru totul formidabile ale publicistului: „O discu]ie despre America“. Se \mplinesc 70 de ani de c\nd, \ntr-un local de l\ng` strada Roman`, „La Chiriac“, doi domni l`utari distin[i, abolven]i ai Conservatorului, dup` toate aparen]ele, au discutat pe \ndelete – de la uimirea ini]ial`, de la acel „]]]“, p\n` la bubuitoarea l`murire final` – celebrul zvon al scufund`rii Americii \n 1936. De 50 de ani [i mai bine, [tiu pe dinafar` acest text. Nimic din lumea de azi nu m` poate face s`-l uit. Dimpotriv`. (Radu Cosa[u) Prietenul meu pianistul, care are un humor straniu \n felul de a povesti lucrurile, \mi relateaz` ultima sa aventur`: Am asistat la o discu]ie despre America, a \nceput prietenul meu. Aceasta s-a petrecut \ntr-un restaurant din Capital` [i m`rturisesc c` m-a interesat \n cel mai \nalt grad. Obi[nuiesc, a continuat prietenul meu pianistul, s` m`n\nc uneori c\te un mu[chi \n s\nge. S\nt seri \n care restaurantele cu gr`tar exercit` asupra mea o atrac]ie irezistibil`. De obicei le prefer pe

54

acelea cu aer de c\rcium`, \n care c\nt` un l`utar sau doi. Un astfel de local e pe undeva, pe l\ng` strada Roman`. Îi zice „La Chiriac“. În seara despre care e vorba, se nimerise s` fiu singurul mu[teriu la Chiriac. În afar` de mine, nu se mai aflau dec\t cei doi l`utari, a[eza]i pe estrada din col]. Nu c\ntau. {edeau unul l\ng` altul pe scaune [i priveau \n gol. P`reau s` fie oameni de vreo 40 de ani, corect \mbr`ca]i [i distin[i la \nf`]i[are, ceea ce m-a f`cut s` b`nui c` fac parte dintre l`utarii care au absolvit Conservatorul. Aveau acel aer, at\t de


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

LECTURI

cunoscut mie, a anumitor domni bucure[teni. Deodat`, a continuat prietenul meu, mi-am dat seama c` \ntre cei doi s-a angajat o discu]ie despre America. Eram aproape [i am auzit tot. – Cic` \n 1936 America o s` se scufunde, a \nceput unul. – }], ]] – a plesc`it cel`lalt din limb` – nu mai spune! – Da… Scrie la ziar c` se scufund`. – În 1936? – Da, a[a cic`, \n 1936. – M`i, m`i, toat` America? – P`i toat`. Se duce dintr-odat`. – Te pomene[ti. {i tare-i mare. – Oho! Nici nu se compar`. – S` [tii c-atunci dispare [i oceanul. – Care ocean? – P`i Pacific, eu zic. – S` [tii. O s` fie groas`. – P\n’ la noi n-ajunge, \n orice caz. – Noi s\ntem Europa. Pauz`. – Da’ cu America e sigur? – A[a e vorba. Cic` \n 1936. L`utarul pronun]a \ntreg: o mie nou` sute treizeci [i [ase. – Dar de ce naiba s-o fi scufund\nd? – Eu [tiu? O fi ceva. – La ziar nu scrie? – Nu. Numai c` \n 1936 se scufund`. – M`i, ce-o s` mai fie! Eu zic poate c` [i de casele alea \nalte… – De… – Prea le-au f`cut \nalte. – Prea de tot. Se duce p`m\ntul; nu poate s` le ]ie. – S-au ars americanii. – O s-o p`]easc` ur\t. – Treaba lor. – A[a e. Treaba lor. O alt` pauz`. Pe estrad`, cei doi l`utari stau scufunda]i \n g\nduri. Pe urm`: – M`i, scrie \n ziar? – Sigur, \n ziar. C`-n 1936. – M`i, americanii s\nt [mecheri. – Ce-are a face? – M`i, n-o fi cumva vreo propagand`? – Ce propagand`? – A[a, propagand`! S` se sperie to]i jidanii de acolo [i s` fug` \n Europa. – M`i… Ete-te… S` [tii c-o fi [i una ca asta. – S` [tii c-a[a e.

– Atunci e bun`. – Ce? – Propaganda. – He, he, americanii… – {mecheri, dom’le. S` [tii c` cu asta scap` de jidani. – Nu ca noi. – Te pui cu americanii? Ce s`-]i mai spun, a \ncheiat prietenul meu pianistul. Fusesem cam trist \n seara aceea. Dar trebuie s` m`rturisesc c` at\ta enorm` prostie m-a \nveselit. {efilor, le-am strigat, s` [ti]i c` mi-a]i pl`cut. Fac cinste cu un chil de vin. Izola]i pe estrad`, \ntr-o splendid` superioritate, ei au primit complimentul, z\mbind condescenden]i [i gravi. (Anii \mpotrivirii. Reportaje, pamflete, articole. 1934-1939, Editura Tineretului, 1953)

n

(de la st\nga la dreapta; sus Eugen Jebeleanu, Geo Bogza; (jos) George Macovescu, George Iva[cu, {tefan Roll (Gh. Dinu), Filip Brunea-Fox

55


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

DOCUMENTE Dan Stanciu

„|n afara oric`rei infiltr`ri a dresajului“ * „Gellu Naum, Descrierea turnului, Editura Albatros, 1975“ / „Bun de tipar 5.VII.75. Ap`rut 1975. Comanda nr. 991. Tiraj 940 bro[ate. Coli de tipar 6,75. Tiparul executat sub comanda nr. 1111 la |ntreprinderea Poligrafic` «13 Decembrie 1918» str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97, Bucure[ti, Republica Socialist` Romånia“ – „Gellu Naum, Descrierea turnului, Editura Litera, 1975“ / „S-au tras din aceast` carte 150 exemplare, nepuse \n comer]. Coli tipar 10. Iulie 1975. Tiparul executat sub comanda nr. 1309 la |ntreprinderea Poligrafic` «13 Decembrie 1918» str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97, Bucure[ti, Republica Socialist` Romånia“. Cu aceste cuvinte \ncep [i se \ncheie dou` volume de poezie identice [i felurite. |n spatele acestor cuvinte s-a derulat un episod din existen]a unui poet liber \ntr-un timp antiliber.

S\ntem, cred (revenind pentru o vreme la alte vremuri), \n primele luni ale lui 1974. De c\]iva ani prieten cu Gellu Naum, mergeam adesea la el acas`, pe strada Gala]i. Acolo ne dedam acelei activit`]i pe care o cunosc \ndeaproape cei lega]i printr-o prietenie: st`team de vorb`. Mai precis, el vorbea [i eu ascultam, bagajul meu de vorbe fiind pe atunci \n formare. (Nici azi nu-i prea deplin, dar n-are a face, trag n`dejde s` pot exprima cum trebuie ce mi-am pus \n minte s` exprim.) C\nd deschideam gura, \ndeob[te \ntrebam ceva (nu c-a[ fi fost curios din cale-afar` ori \nclinat a-i descoase pe oameni, asta ]inea mai degrab` de grija pentru bunul mers al motorului discu]iei, care trebuia alimentat c\nd [i c\nd cu un strop de petrol complementar). {i el \mi r`spundea prin largi ocoluri, o lua de la periferie spre centru sau viceversa, se oprea pe vreun palier mi[c`tor pentru a evoca un moment sau o figur`, apoi arunca o punte c`tre alte momente sau figuri (pe care le \mbr`ca \ntr-un labirint de paranteze luxuriante) [i revenea la zisa ini]ial`, de cele mai multe ori abrupt, fie pentru a-i pune cap`t printr-un „Hai s` vorbim despre altceva“, fie pentru a croi noi trasee. |ntr-una din zile (nu mai [tiu de unde pornise conversa]ia [i pe unde umblase ea p\n` s` ajung` aici), [i-a amintit de un vechi poem de-al s`u pe care, prin anii ’60, i-l d`ruise unui prieten din Iugoslavia, poetul Vasko Popa. Era, mi-a spus, un lucru „mi[to“ [i \i p`rea r`u c` nu-l mai are, ca s` mi-l arate. Dar mi l-a descris. G`sise c\ndva, printre filele unei reviste, o reclam` care prezenta ni[te gulere, o mul]ime de gulere

Gellu Naum [i Dan Stanciu, \n 1975

80

* Gellu Naum, Descrierea turnului.


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

DOCUMENTE

a[ezate frumos \n [iruri, unele sub altele. {i fiecare guler avea un nume: Johann, Karl, Franz etc. (toate numele erau germane). L-a atras galeria aceea de personaje \ntruchipate printr-un articol vestimentar anodin, transferul de sens dinspre obiectual spre uman, personalizarea impersonalului. (Fire[te, astea s\nt cuvintele mele, el nu aluneca \n teorie a[a cum, poate imprudent, am alunecat eu adineauri.) Drept care, chemat de Johann, Karl, Franz [i de ceilal]i, a scris pe spa]iile albe dintre gulere c\teva versuri [i astfel s-a alc`tuit poemul ce avea s`-i fie d`ruit, mai t\rziu, lui Vasko Popa. Nu a trecut mult de c\nd aflasem despre poemul cu gulere [i \nt\mplarea (pesemne \ndrumat` de o necesitate care la ora aia \mi sc`pa) a f`cut s` descop`r, \ntr-un anticariat, un catalog cu articole vestimentare de pe la \nceputul veacului XX: rochii, fuste [i jupoane, pelerine, haine de c`l`torie [i costume de c`l`rie, c`m`[i, pantaloni, m`nu[i, ciorapi de l\n` [i veste tricotate, [epci [i p`l`rii, botine [i pantofi de dam`, gulere etc. Era un str`mo[ al mai recentelor cataloage Neckermann, pe care marile magazine ale epocii \l ofereau clientelei pentru ca aceasta s`-[i comande ce dorea. L-am luat [i, la urm`toarea \ntrevedere, i l-am ar`tat lui Gellu Naum, spun\ndu-i c` (dac` \i place [i dac` vrea) ar putea scrie un poem nou, pornind de la un impuls \ntruc\tva similar. A vrut. Peste var`, la Comana (de prin mai p\n` spre sf\r[itul lui octombrie nu st`tea \n Bucure[ti), a scris poemele grupate sub titlul „Avantajul vertebrelor“ [i care, al`turi de altele, constituiau substan]a volumului Descrierea turnului, prev`zut s` apar` \n 1975, la Editura Albatros. |n toamn` s-a \ntors la ora[, a predat editurii manuscrisul [i s-a pus pe a[teptat. Destul de repede, a sosit primul [palt. „Azi avem o treab` de f`cut“, mi-a zis \ntr-o zi, c\nd am ajuns la el. Treaba era aceea de a da o form` final` „Avantajului vertebrelor“, fiindc` aveam (de o parte) paginile pe care le alesese din catalog, lipite din vreme de un me[ter pe ni[te cartoane solide, [i (de partea cealalt`) foile de [palt cu versurile lui, culese cu un corp de liter` minuscul. Trebuia, a[adar, ca aceste elemente \nc` disparate (dar pe care el le \mpreunase deja mental) s` fie aduse laolalt` \ntr-un tot concret. Zis [i (\n cele din urm`) f`cut. Am trudit o noapte \ntreag`, \mpreun` cu prietenul nostru Gheorghe Rasovszky, \n lumina chioar` a unei veioze, la \mbinarea vertebrelor.

Lucram cu unelte precare (o foarfec` [i un borcan de pelicanol), t`ind [i lipind, printre fantomele unor ve[minte de mult apuse, versuri precum „|]i d`ruiesc geografia mea / singura carte \n care am / \ncredere“ sau „Vedeam ceva nedefinit / departe“ sau „Sub baldachin aveam / vise de uria[ intram / ca un sprinten \n / necunoscut“. |ntr-un travaliu epuizant [i totodat` exaltant, noi decupam \n[iruirile acelea de litere c\t o g`m`lie, aten]i ca nu cumva s` v`t`m`m vreun cuv\nt, iar el ne spunea unde (la dreapta sau la st\nga c`rui ciorap ori pe um`rul c`rei cucoane elegante) s` le fix`m. |nspre zori eram gata. Ce am istorisit p\n` aici (a[a cum m-am priceput, eu nefiind, de felul meu, un povesta[) ]ine de zona senin` a celor petrecute. A urmat \nt\lnirea acestei zone senine cu una \ntunecat`, o \nt\lnire despre care nu [tiu prea multe (dar pu]inul pe care-l [tiu poate va \nlesni \n]elegerea documentului reprodus \n continuare). Pe la sf\r[itul iernii, l-am sim]it pe Gellu Naum \ncordat, se vedea c` nu e \n apele lui [i c` nu-i ardea de nimic, iar Lygia (so]ia sa) a fost, cred, cea care m-a l`murit: „Are probleme cu cartea“. De[i el s-ar fi crezut \ndrept`]it s` nu mai aib`: timp de 21 de ani b`tu]i pe muchie, \[i sorbise cupa de amar, exclus, ignorat [i redus la t`cere (din pricina op]iunii lui pentru suprarealism de care nu voise cu nici un chip s` se dezic` [i care era o negare vie a realismului socialist atotbiruitor), public\nd traduceri pentru a-[i duce zilele [i, la r`stimpuri, literatur` pentru copii. Apoi, situa]ia p`ruse a se schimba. |n 1968 \i ap`rea volumul Athanor, urmat de Poetiza]i, poetiza]i… (1970), Copacul-animal (1971), Tat`l meu obosit (1972), culegerea Poeme alese (1974). Lucrurile p`reau a fi intrat pe un f`ga[ c\t de c\t normal. {i, dintr-o dat`, zidul interdic]iei i se ridica iar`[i dinainte. Iar cauza „nu“-ului emis de cenzur` erau nevinovatele gravuri cu p`l`rii [i botine din „Avantajul vertebrelor“. Trebuie spus acum c` situa]ia chiar se schimbase pe undeva, prin p`r]ile superficiale. Activi[tii culturali de la 1975 nu mai erau culturnicii m`rgini]i din primii ani ai „democra]iei populare“, care nu [tiau dec\t s` dea cu barda pentru a face s` ]\[neasc` arta. Destui dintre ei se socoteau intelectuali fini, receptivi la modernitate [i ap]i s` guste metaforele lui Blaga ori s` vibreze la un stih arghezian. Ca atare, aveau o idee clar` despre cum se cuvine s` arate o poezie, oric\t de „modern`“ sau de „avangardist`“ ar fi ea. |n nici un

81

pagin` din „Avantajul vertebrelor“, \n volumul Descrierea turnului ap`rut la Editura Albatros

pagin` din „Avantajul vertebrelor“, \n volumul Descrierea turnului ap`rut la Editura Litera

coperta volumului Descrierea turnului ap`rut la Editura Albatros


Gellu Naum

DOCUMENTE

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

caz, \ntr-o asemenea poezie nu aveau ce c`uta desene cu ciorapi, c`m`[i, jupoane, [epci [i alte alea. Hai, dac` erau ilustra]ii artistice, fie ele [i un pic abstracte, mai treac`-mearg`, ar fi fost de \n]eles. Dar p`l`rii?… Ce-are poezia cu p`l`ria? „Tovar`[u’, poate nu e indicat s` d`m drumul la un volum de poezii ilustrate cu izmene“, am aflat c` i-ar fi zis, plin de un venin onctuos, unul dintre cenzori superiorului s`u ierarhic. {i cum a zis a [i f`cut cenzorul din Connecticut. Iar prietenul meu Gellu Naum era tot mai \nnegurat [i mai ab`tut. Un altul, \n locul lui, poate ar fi cedat, cuprins de lehamite, ca s`-[i vad` cartea publicat`. La urma urmei, de unde at\ta \nver[unare pentru ni[te pantofi sau [o[oni sau ce-or fi `ia? Poemele erau intacte, nu li se clintise un cuvin]el. Volumul putea ap`rea, bine-mersi, [i f`r` desene, cine-ar fi [tiut, cui i-ar fi p`sat? Putea ap`rea imediat, doar s` accepte s` fie aruncat` din el gr`mada aia de rufe. Nu a fost de acord, n-a vrut nici \n ruptul capului s` renun]e, a ]inut-o pe-a lui: ori \mi publica]i cartea a[a cum e, ori la revedere. |n aceast` stare de spirit, ca o ultim` \ncercare de a g`si o ie[ire din impas, i-a scris o scrisoare lui Dumitru Popescu, pre[edintele Consiliului Culturii [i Educa]iei Socialiste (rang echivalent celui de ministru al Culturii de azi), al c`rei con]inut poate fi citit mai la vale. {i s-a pus din nou pe a[teptat.

B`nuiesc c`, \n acest punct, hidra cu zeci de capete seci a cenzurii n-a mai avut pe unde scoate c`ma[a, \ntruc\t nu dorea s` creeze un „caz“ de r`sunet din ceva care, \n ochii func]ionarilor ei nepreg`ti]i s` \nt\mpine vreo rezisten]`, era totu[i un fleac: ni[te desene cu mostre de \mbr`c`minte [i \nc`l]`minte, al c`ror ecou \n plan ideologic nu putea fi dec\t nul. {i atunci s-a propus o solu]ie de compromis: volumul Descrierea turnului s` fie publicat de Editura Albatros f`r` desene, iar Editura Litera (o editur` unde se publicau c`r]i pe banii autorilor) s` tip`reasc`, pe cheltuiala Editurii Albatros, versiunea integral` a aceluia[i volum, \ntr-un tiraj de 150 de exemplare, nepuse \n comer]. Gellu Naum a zis OK. Toate cele 150 de exemplare i-au fost date lui, \n libr`rii fiind difuzate numai exemplarele din varianta epurat` a c`r]ii. El a fost mul]umit, nu-l interesau tirajele de mas` [i nu aspira la statutul de glas al celor mul]i, nu dorea dec\t ca poemele lui s` ajung` \n m\inile c\torva prieteni [i ale pu]inilor oameni care contau cu adev`rat pentru el. At\t am avut de povestit \n chip de introducere la scrisoarea de mai jos. Ea este un document al unei epoci nenorocite, pe care unii dintre noi am tr`it-o, mai bine sau mai r`u, fiecare dup` m`sura lui. Cum spune Gellu Naum, \ntr-un poem din Descrierea turnului, „era \ntr-o frumoas` murd`rie“.

Gellu Naum

Scrisoare Stimate tovar`[e Dumitru Popescu, V` fac cunoscut` prin prezenta scrisoare tortura fizic` [i moral` la care s\nt supus, prin mijloace culturale, latente, dar eficace. M` simt obligat, mai \nt\i, s` explic de ce folosesc acest cuv\nt [i nu altul: – Vorbesc de tortur` fizic` pentru c` \ndelungata [i ne\ntrerupta persecu]ie cultural` la care am fost supus ani de zile a avut drept

82

urmare profunda stare depresiv` \n care am c`zut cu 6-7 ani \n urm`. De atunci, medicii interzic\ndu-mi s` lucrez, am tr`it majoritatea timpului la ]ar` [i, prin nu [tiu ce minune, am reu[it s` \nving \ntr-o m`sur` grava criz` pe care o str`b`team [i, de bine, de r`u, s` m` socotesc convalescent. De c\t`va vreme \ns`, acelea[i mijloace de presiune asupra subsemnatului au fost reluate, cu duhul bl\nde]ei, e drept, dar cu eficacitate egal`. Rezultatul: starea mea fizic` (m` refer \n


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

DOCUMENTE

special la nervii mei f`cu]i praf \n acei ani) prezint` un \ngrijor`tor recul a c`rui urmare nu e greu de prev`zut. Poate nu e prea interesant` fi[a clinic` a unui poet, dar, fi]i sigur, starea mea se datore[te numai [i numai condi]iilor \n care tr`iesc [i lucrez ca poet de ani de zile. V-a[ fi recunosc`tor dac` a]i g`si dumneavoastr` un alt nume pentru presiunea cu urm`ri fizice care se exercit` asupra mea [i care, dup` ce mi-a zdruncinat total s`n`tatea, tinde s` m` ucid`. Atunci a[ \nlocui bucuros cuv\ntul tortur` prin cuv\ntul propus de dumneavoastr`.

mi[c`rii revolu]ionare cu dorin]a fireasc` de a elibera omul de exploatare, dar [i de a elibera poezia, de a o face conform` omului eliberat. A[ vrea s` ]ine]i seama de faptul c` aceste lucruri vi le scrie un cet`]ean loial, un poet cu imens` experien]` poetic`, un poet care [tie bine ce este [i ce trebuie s` fie poezia.

– Vorbesc de tortur` moral` pentru c`, \n mod sistematic, bruma care izbute[te s` se tip`reasc` din opera mea, \n tiraje ridicole, difuzat` pe canale c\t mai restr\nse, e ferit` cu grij` de popularizare. A[ vrea s` m` \n]elege]i bine, nu v` cer aici nici tiraje m`rite, nici publicitate sporit`. Nu v` cer absolut nimic. V` aduc pur [i simplu la cuno[tin]` un fel de fapt cultural care m` \ndoiesc c` serve[te \n mod real poezia [i societatea noastr`. {tiu exact cum se petrec lucrurile, [tiu exact cum se dr`muiesc cuvintele [i spa]iile rezervate mie, n-am s` insist aici asupra unor practici care, \ntr-un fel, m` las` indiferent. V` rezerv, la sf\r[itul scrisorii acesteia, c\teva opinii asupra mea care, poate, nu v` vor surprinde. S\nt opiniile unor oameni extrem de califica]i, din ]ar` [i din str`in`tate, care nu se sfiesc, imagina]i-v`, s` m` declare „mare poet“ sau s` afirme c` „apari]ia fiec`rei c`r]i a lui Gellu Naum constituie un eveniment“. {i atunci, cum v` explica]i c` ani de zile am fost scos din literatur`, c` a existat \ntr-o perioad` interdic]ia de a mi se pomeni numele ca poet, c` a existat mai apoi, \ntr-o perioad` mai deschis`, tendin]a persistent` de a m` transforma \n traduc`tor, \n scriitor pentru copii, \n orice, \n afar` de poet? Cum v` explica]i c` \n ultima vreme m` v`d din nou \n imposibilitate de a-mi publica scrierile? {i, mai ales, cui [i la ce folosesc toate astea? A[ vrea, stimate tovar`[e Dumitru Popescu, s` ]ine]i seama de faptul c` aceste lucruri vi le scrie un poet care s-a al`turat din fraged` tinere]e

Nu cumva s` crede]i c` m` vaiet sau c` v` cer ceva personal. Am \ndurat ani de zile, p\n` am c`zut jos, f`r` s` m` vaiet [i f`r` s` cer nimic de la nimeni. Am acoperit propria mea persecutare fa]` de oricine a vrut s` fac` un „caz“ din situa]ia incredibil` care mi s-a creat, sus]in\nd c` lucrurile se desf`[oar` firesc [i normal, c` la noi nu poate fi vorba de nici un „caz“ – cu alte cuvinte, am f`cut tot posibilul ca gre[elile func]ionarilor dumneavoastr`, de[i m-au \mboln`vit, s` nu devin` argumente \n m\inile celor care ne du[m`nesc. Se vede treaba \ns` c` buna mea credin]` e confundat` de ace[ti func]ionari cu sl`biciunea, cu lipsa de demnitate sau cu pl`cerea bolnav` de a \ncasa ghion]i. În ceea ce m` prive[te, nu-mi cunosc [i nu-mi voi forma niciodat` asemenea \nclina]ii. Am acceptat, de[i cuno[team cu luciditate valoarea exact` a operei mele, s` fie tratat` a[a cum este [i, crede]i-m`, nu m-au interesat nici galoanele, nici elogiile de circumstan]`. {tiu bine c` vremea m`tur` [i nu las` dec\t ceea ce merit` s` r`m\n`, \n ciuda oric`ror mistific`ri poetice. Am ajuns \ns` la o limit` fizic` \n care nu mai pot suporta jocul de-a \n]elege pumnii care ]i se trag \n cap cu o perseveren]` demn` de o cauz` mai bun`. Dumneavoastr` [ti]i c` pentru a scoate un voluma[ de poeme, poetul Gellu Naum, ajuns la 60 de ani cu convingerea ferm` c` demnitatea poetului e \nc` un lucru esen]ial, a trebuit s` treac` prin patru cenzuri (a redac]iei, a Direc]iei Presei, a a[a-numitei sinteze) pentru ca, dup` ce, cu nervii \n batist`, a ob]inut vizele respective, s` fie oprit la a patra cenzur` care se cheam` profil – sau a[a ceva – \n cadrul Consiliului Culturii? Dumneavoastr` [ti]i c` dup` s`pt`m\ni de co-

83

Gellu Naum, \n 1974


DOCUMENTE

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

colo[eli, de am\n`ri, de jignitoare suspiciuni, \n care timp sim]eam cum \mi revine starea psihic` \ngrijor`toare de acum c\]iva ani, am participat la o [edin]` \n biroul tovar`[ului Ion Dodu B`lan, la care a fost prezent [i domnia sa, [edin]` \n care mi s-a ar`tat toat` stima [i bun`voin]a, dar mi s-a cerut s` tai, ca la m`cel`rie, o halc` \ntreag` din voluma[ul meu? Cu mult` amabilitate, dorin]` de a m` ajuta, operativitate [i \n]elegere, \n fa]a mea se salva profilul unei edituri, sacrific\ndu-se f`r` mil` demnitatea poetului [i poezia. Cu multe argumente, fire[te, legate mai \nt\i de acel profil, apoi de inexistente dificult`]i tehnice [i \n fine de ideea fix` c` \n poezie cuv\ntul nu se poate \mbina cu imaginea grafic`. Din toate, am \n]eles exact c` voluma[ul meu nu va apare [i c` deci s\nt din nou interzis, cu bl\nde]e, din motive tehnice [i de profil.

rionete a luat marele premiu la festivalul interna]ional de la Var[ovia, unde participau reprezentan]ii a 17 na]iuni? {tia]i c`, recent, la Opera din Cluj-Napoca a avut loc premiera unei opere al c`rei libret \mi apar]ine [i care, se pare, se bucur` de succes? V` \n[ir toate aceste „succese“, care altminteri m` las` rece, ca s` v` spun c` volumul meu cuprinz\nd o parte din piesele enumerate mai sus am fost nevoit s`-l retrag de la o editur`, dup` ce z`cuse acolo peste trei ani, f`r` s` fie pus \n planul de apari]ie.

{ti]i, tovar`[e Dumitru Popescu, c`, printre lucr`rile mele se afl` [i c\teva lucr`ri dramatice care au aceea[i soart` cu a recentului volum pomenit mai sus? E cazul comediei „Ceasornic`ria Taus“, publicat` cu ani \n urm` \n revista Teatru, apoi \n limba francez` \n Revue Roumaine, publicat` cu elogii \n prestigioasa revist` Il Drama din Italia, [i cerut` prin contract la Fondul Literar pentru teatru, televiziune [i radio \n Argentina. E cazul comediei „Insula“, publicat` cu ani \n urm` \n revista Teatru, tradus` [i jucat` \n limba maghiar` [i \n curs de apari]ie \n R.D. German` \ntr-o antologie a teatrului românesc contemporan. {ti]i c` eu am f`cut, printre altele, dramatizarea Nepotul lui Rameau, al c`rei succes a trecut grani]ele ]`rii? (Diderot, precum [ti]i, nu a scris o pies` de teatru, ci o satir`, dar, fire[te, consecvent politicii duse fa]` de subsemnatul, contribu]ia mea la acest succes a fost, pe c\t posibil, trecut` cu vederea. {ti]i c` o pies` a mea pentru teatrul de maRedac]ia mul]ume[te Funda]iei „Gellu Naum“ pentru permisiunea de a publica acest text.

84

Iat`-m` a[adar, stimate tovar`[e Dumitru Popescu, din nou \n situa]ia de a nu mai putea publica [i, ceea ce e mai grav, de a retr`i momentele cumplite (crede]i-m` c` nu exagerez deloc) de acum c\]iva ani. Rezultatele muncii mele oneste [i, se pare, destul de valoroase, ale faptului c` nu mi-am tr`dat nici o clip` convingerile poetice cu care m-am al`turat acum 40 de ani mi[c`rii revolu]ionare, nu vor fi, e lesne de prev`zut, deloc fericite pentru existen]a mea fizic` [i moral`. V` asigur \ns` c` eu nu m` mai joc. Exist` o limit` a demnit`]ii peste care, cu tot regretul, nu pot c`lca. Poate \n noile condi]ii de interzicere care se contureaz` din ce \n ce mai clar \n jurul meu \mi mai r`m\ne solu]ia ultim`, solu]ia sinuciderii. Poate. În orice caz, dac` ajung la ea, am de g\nd s-o realizez \n acord cu \ntreaga mea via]`, adic` cu demnitate, a[a cum au realizat-o [i al]i poe]i \n situa]ii mai mult sau mai pu]in similare. Dar am s` adaug ceva inedit \n via]a mea de p\n` acum: dac` am s-o fac, fi]i sigur c` am s-o fac cu mare t`mb`l`u. Oricum, crede]i-m` c` nu mai s\nt deloc dispus s` reiau fericita existen]` de p\n` acum. Cu deosebit` stim`, Gellu Naum n


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

C~R}I DE PLASTIC

Ioana Bot

De citit cu o singur` m\n` În literatura român`, un poet a avut succes scriindu-[i versurile pe tencuial`, cu unghia de la m\na st\ng`. Cei care nu [tiu citi poezie, adic` nu v`d alegoria dintr-o asemenea ipostaz` creatoare, \[i imagineaz` c` – pentru a deveni un mare poet – the freakier, the better. {i, mai ales, c` e de-ajuns at\t, c` textul nu este dec\t ceea ce este, literalmente. C\nd, de fapt, el este mai ales altceva, ceea ce nu spune direct, risc\nd s` nu fie \n]eles de nimeni. Adrian Chivu (Schizosonet, Editura Brumar, Timi[oara, 2005, ilustra]ii sexual explicite de C. {uteu) nu a aflat \nc` ce e poezia [i o confund` cu logoreea unui adolescent frustrat (realitatea \l „masturbeaz`, [...] ejaculeaz` / amorf / penibil / \ncet / gregar“, [i referin]a sa nu dep`[e[te aria extazului din „s` intri \n colaps / cum intri \ntr-o femeie c`reia dup` ce / ejaculezi \i afli numele...“), posesor al unui orizont imaginativ extrem de s`rac [i a unui limbaj a[ijderea. Nu, nu scrie cu unghia de la m\na st\ng`, dar at\t „poemele“ sale, c\t [i ilustra]iile recomand` lectura, numit` de licen]io[ii literaturii vechi, „cu o singur` m\n`“. Care nu urm`re[te satisfac]ii estetice, fire[te. Monologul „poetic“ nu risc` nimic, nici \n curgerea sa nemotivat` estetic (p\n` la farmecul dureros al lui Molly Bloom calea e mult prea lung`!), nici \n figurile s`race ale unui eu s`rac („fumez [i m` \ntreb pe unde umbli / cine naiba se drogheaz` / cu gura ta erogen` / femeie infam`“, „m` simt [...] / un rahat / o vom` pe care o b`tr\n` / se pi[` din picioare / \ncerc\nd s` m` dizolve / este un exerci]iu de

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA p`r`sire...“), nici \n imagina]ia chinuit puberal` („c\nd lumina mi se pare / o femeie frigid` / ce se freac` de mine f`r` s` m` lase / s` o ating / c\nd p`s`rile se masturbeaz` / pe cea[ca de cafea...“). Ca una dintre cele mai codificate forme literare, poezia se define[te tocmai prin riscurile (de viziune [i de expresie a ei) pe care le pune \n act, prin violentarea rostirii. Desigur, cine scrie sau apreciaz` pasaje precum „s` m` legi, s` \mi explorezi trupul f`r` grab` / s`-mi atingi sexul numai dup` ce n-a r`mas nimic altceva de iubit / c\nd \l g`se[ti sleit de dorin]` de a[teptare un tumult preg`tit de / explozie sperm` saliv` urin` ejaculate abundent peste mine fa]` piept / abdomen sex fri[c`?“ nu are treab` cu poezia, ca s`-i vorbim pe \n]eles. Obscenit`]ile nu violenteaz` neap`rat rostirea poetiz\nd-o, ci o reduc – ca \n cazul de fa]` – la litania subintelectual` a unui limbaj de 200 de cuvinte. Simpla repeti]ie nu face laitmotivul: „[i afar` este o zi / de c`cat“, „iuda nu l-a tr`dat pe iisus pentru bani / ci pentru c` iisus era iubire / [i `sta-i alt lucru de c`cat“, „s` ne \nt\lnim / la finalul unei realit`]i / de c`cat“, „terasa actorilor mi se pare / de c`cat“. La fel cum liniile tipografice mai scurte dec\t l`]imea unei pagini nu s\nt neap`rat versuri. Ca mul]i adolescen]i (v\rsta sa biologic` real` este, aici, insignifiant`), Adrian Chivu a citit autori canonici, cu care face vocalize (Eminescu: „c\nd visez p`m\ntul o m`rgea neagr` / sp\nzurat` de g\tul t`u alb“; Bacovia: „afar` plou` [i eu continuu s` scriu / ca [i cum ai fi moart`“; C`rt`rescu: „s` mergem la bra] pe academiei / povestindu-ne...“); el scrie (fapt salutar, poate), [i public` (fapt regretabil). E-adev`rat [i c` Eminescu (din eroticele antume [i cumin]i) fusese declarat obscen, pe la 1880. Oare, poezia viitorului se afl` \n „te mai [tiu pe tine excit\ndu-]i labiile / [i clitorisul“ sau \n „m-ai \nveli cu urina ta sau poate cu a mea / mi-ai m\ng\ia \ndelung s\nii [i buzele [i umerii [i burta pe care le-ai / \ndatora ocazional cu aroma [i senza]ia fizic` a organului t`u v\rtos [i / ai ceda \n final implor`rilor sexului meu \nfierb\ntat \l vei rade [i l-ai mai cresta“ sau „\n gura mea / ]\]e penis pe care le sug a[tept\ndu-te“. Nu cred, pentru c` totul e aici limpede [i f`r` risc. A putea s` treci de la obscenitate la art` (un salt f`r` plas`) \nseamn` a fi scriitor; \n mod evident (mai pu]in pentru autorul \nsu[i, ca [i pentru editura prestigioas` care \l legitimeaz`), Adrian Chivu nu poate a[a ceva. n

75


RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

L I T E R AT U R ~ R O M Å N ~

place dac` mi-e bine / [i dac` [tiu c` eu s\nt femeia care va fi omor\t` la / amiaz` cu pietre // Aveai gust de sare marin` // {i bine\n]eles eu [tiam“. Într-o singur`tate f`r` rest („o singur`tate smintit`“), unde numai durerea (cu variantele ran`, jupuire, mutil`ri) \ntre]ine flac`ra vie]ii, aflat` \n aceast` tov`r`[ie ultim` („M` \ntreb dac` nu cumva anume ai uitat s`-mi la[i un semen pereche / numai pentru a m` p`stra un partener al t`u de palavre“), are loc o feroce oglindire de sine: „Acum pot \n sf\r[it s` m` caut / \n nisip \n nori \n piatr` \n aerul jilav / acum am vreme s` scotocesc \n ad\ncul oglinzii / c`ut\nd fata aceea n`uc` sub]ire care am fost [i care-a pierit / pot s` scurm dup` mine cu lope]ile m\inilor ude / \n carnea mea amar` de femeie \nvins` / Da. Pot s` sap. Da. Pot s` m` sf\rtec“. Introspec]ia este \nso]it` de o socoteal` ne\ndur`toare a propriei vie]i: „Eu am bog`]ia mea de remu[c`ri / am ru[inea / eu am gre[elile mele / colec]ia mea de fapte rele [i vinovate / eu \mi am mor]ii mei / {i am aceast` via]` / pe care am gre[it-o – \ntru slava nim`nui“. Pe talgerul acestei balan]e, singur` iubirea (acum secat`) e suitoare: „{tiu pentru ce / acum [tiu / pentru ce s-a petrecut aceast` c`l`torie neclar` / puntea corpului meu \ntre dou` nimicuri […] De c\teva ori / focul de artificii al s\ngelui meu a luminat beznele / iar eu [tiu / c` iubirile mele ca ni[te coloane au sprijit cerul [i l-au f`cut / mai \nalt / Aproape divin“. În acest timp de final (\n Ziua a noua, adic` „Ziua c\nd ai pierdut ceea ce mai era de pierdut / steaua din cer [i iluziile“), cel`lalt versant al sc`rii ([i-al c`r]ii) coboar` spre moarte: „Da. Voia s` moar` / ca un in care se destram` \n p`m\nt / ca o c\nep` care se tope[te \n r\u / ca un puf de p`p`die care se mistuie-n v\nt // […] A[a c` ea z\mbea tuturor sf\rtecat de departe“. În Scara lui Iacob, m\nia (din care mai r`m\n doar arare zv\cniri) a fost \nlocuit` cu un dens sentiment al z`d`rniciei, ceea ce face ca tonului r`zvr`tit, luciferic de p\n` mai ieri s`-i ia locul un timbru \ndurerat de litanie. Aici, o fiin]` uman` ce vorbe[te unui Dumnezeu incapabil de ocrotire sau de m\ntuire se \ncredin]eaz`, \nsp`im\ntat`, mor]ii, [i tot aici se \mbin`, \n tot at\tea ardente sinteze ale nimicniciei, via]a cu moartea, pustiul cu rodnicia, religiosul cu eroticul, fatalitatea cobor\rii cu dorin]a de a r`m\ne vertical. Prin toate acestea, prin construc]ia impecabil` a \ntregului, ca [i prin regimul de capodoper` al c\torva poeme, Scara lui Iacob este o carte r`v`[itoare, degaj\nd pe alocuri o tensiune insuportabil`, prin care Marta Petreu \[i dovede[te, \nc` o dat`, rangul de mare poet`. n

„Ferecat` \ntr-o singur`tate m`noas` cu gheare“ Marta Petreu, Scara lui Iacob

Editura Cartea Româneasc`, 2006

16,90 lei

Un univers constant exist` \n toate c`r]ile de poezie (superlativ primite de critic`) ale Martei Petreu: Aduce]i verbele (1981), Diminea]a tinerelor doamne (1983), Loc psihic (1991), Poeme neru[inate (1993), Cartea m\niei (1997). Într-un regim al convulsiei, (auto)sf\rtec`rii, angoasei [i revoltei, dou` s\nt dominantele acestei poezii [i ele organizeaz` antologiile: Apocalipsa dup` Marta (1999) e o selec]ie din poezia religioas`, \n vreme ce Falanga (2001) reune[te poezia erotic` (la care se adaug` un ciclu inedit, V\rsta de fier). P`str\nd intacte vocea (acum, inclusiv la propriu, gra]ie CD-ului) [i obsesiile poetei, Scara lui Iacob cuprinde 59 de poeme noi dispuse dup` un principiu al sc`rii. Str`juit` de dou` poeme corespondente (marcon]ine CD audio c\nd dou` momente ale unei \nt\lniri hot`r\toare), cartea pleac` dintr-un peisaj interior, subliniat uman, se \nal]`, prin vestitori [i mesageri, printr-o „rug`ciune de var`“, p\n` la poemele de dialog psalmic [i, \n general, de viziune despre „cerul pe unde eu am fost [i am umblat/ pe toate colinele“, de unde scara coboar`, pe treptele altui versant, „\n \mp`r`]ia ei din afund“. Tiparul biblic este locuit cu o mare libertate. Mesagerii s\nt „ponosi]i de pulberea neagr` a celeilalte lumini / cu aripile \mbibate de soarele negru al beznei“, iar tu este tat`l din cer, Dumnezeul celorlal]i, domine, Dumnezeul meu, cel ce e[ti cel ce nu e[ti, golul, nimicul, dar [i p`pu[arul, logodnicul visat, v\n`torul sau mirele ale c`rui semne [i apropieri s\nt, pe c\t de dorite, pe at\t de \nsp`im\nt`toare pentru c` aleasa (atinsa) este, \n acest imaginar, aceea[i cu (con)damnata: „Tu e[ti femeia aleas` s` fie omor\t` cu pietre – / ai spus sur\z\nd // Nu m` atinge. S\nt muritoare/ Carnea mea trist` uman` / te a[teapt` de la facerea lumii – am r`spuns / Dar aici [i acum nu m` atinge // {i-atunci tu mi-ai dezbumbat bluza / mi-ai descopciat fusta / [i m-ai dezbr`cat tacticos / Stam \n fa]a ta goal` pu[c` \n pia]a central` / ca o bucat` de carne \n galantar // […] {i tu m-ai iubit aproape tandru / pe asfaltul murdar / printre mucuri [i ambalaje goale de coca-cola / \ntreb\ndu-m` dac`-mi

28

Sanda Cordo[


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

L I T E R AT U R ~ R O M Å N ~

O biografie iradiant` Andrei {erban, O biografie Colec]ia „Ego-grafii“ Editura Polirom, 2006

Poate c` despre cartea „egografic`“ a reputatului regizor Andrei {erban ar trebui s` se pronun]e un critic dramatic. Cu at\t mai mult cu c\t ea nu este, nici nu \[i propune s` fie ceea ce se cheam` un volum de scriitor, ci doar biografia public` a unui intelectual incomod [i a unui om de teatru, una dintre multele versiuni posibile. Ne-o spune – tran[ant – autorul \nsu[i, \ntr-un text introductiv: „Cum nu inten]ionez s` furnizez un raport documentat pentru arhive, imaginat` sau adev`rat`, cartea mea va \ncerca s` traseze etape ale parcursului meu \n teatru, \n speran]a c` ele pot trezi [i interesul altora. De aceea a[ putea s` o intitulez O biografie (una dintre multele posibile, cea de fa]` fiind axat` \n special pe activitatea mea profesional`)“. Intimitatea se afl`, \n mod declarat, sub embargoul discre]iei, servit` cu parcimonie. Prins, dup` cum singur afirm`, „\ntre dou` lumi“, \ntre România [i str`in`tate, \ntre Bucure[ti [i New York, \ntre America [i Europa, \ntre regia de teatru [i cea de oper`, \ntre cariera de regizor [i cariera universitar`, \ntre tradi]ie [i experiment, Andrei {erban se simte „prins“ acum \ntre interactivitatea specific` teatrului [i solitudinea crispant` a paginii albe. Cu o precau]ie legitim` care-l \ndeamn` s` pun` sub semnul \ntreb`rii conven]ia sincerit`]ii, regizorul \[i ia toate m`surile de prevenire a riscurilor lipsei de experien]` \n domeniul scrisului. „Mo[it`“ de c`tre prietenul s`u Basarab Nicolescu, cartea de fa]` e, par]ial, rezultatul unui compromis: nu un produs strict „individual“, ci – \n prima jum`tate – rezultatul unei dialog \n trei, parteneri fiind doi „prieteni vechi“ [i, totodat`, doi critici de teatru din genera]ia lui Andrei {erban: George Banu (alias „Bi]`“) [i Ana Maria Narti. Dac` primul nu are nevoie de nici o prezentare, despre cea de-a doua trebuie spus c` a fost unul dintre primii jurnali[ti care au salutat, \n anii ’60, apari]ia pe scena teatral` bucure[tean` a studentului debutant. Am`nunt important, ambii s\nt expatria]i, unul – la Paris, cealalt` – \n Suedia. Conversa]iile purtate cu ei \ntre Stockholm, Paris [i coasta Atlanticului au servit ca declan[ator [i motor al scrisului. Prin ei, Andrei {erban revine \n Ro-

RECENZII mânia ca scriitor, explic\ndu-se, intr\nd \n dialog cu multiplele-i identit`]i [i \ncerc\nd, pe c\t posibil, s` le unifice. Dup` cople[itoarele mont`ri postdecembriste cu Tragedia antic`, au urmat – se [tie – experien]ele nefericite de la Teatrul Na]ional, valul de resentimente conservatoare [i obstruc]iile majorit`]ii mini[trilor culturii. „Acas`“, regizorul nu [i-a putut g`si locul. Iar \n urma unei conferin]e ]inute de Andrei {erban la Colegiul „Noua Europ`“, tizul s`u Andrei Ple[u a pus degetul pe ran`: „...observ cum tu tot revii \n ]ar`, de[i de fiecare dat` România parc` \]i spune r`spicat: Dom’le, noi nu te vrem, stai acolo la tine \n America [i las`-ne \n pace, ai \n]eles? Iar tu parc` te \nc`p`]\nezi [i nu vrei s` auzi mesajul. De ce, dom’le?“, r`spunsul à la manière de L`pu[neanu fiind: „Dac` voi nu m` vre]i, eu v` vreau!“. P\n` la urm`, calitatea de eveniment a acestui volum care va deveni, probabil, un succes de libr`rie, nu provine din calit`]ile sale „literare“ (de[i expresivitatea sobr`, intelectualitatea neostentativ` [i onestitatea afabil`, plin` de autoironie [i umor s\nt calit`]i evidente, iar capitolele despre copil`rie [i adolescen]` sau despre experien]a anilor ’50 s\nt savuroase), c\t mai ales din faptul c` are \n centru personalitatea lui Andrei {erban. Mai exact: parcursul biografic spectaculos al acestuia [i destinul s`u profesional de excep]ie. O biografie, \n felul ei, exemplar`, cu dezv`luirea multora dintre secretele meseriei [i ale marii performan]e artistice, o poveste de succes a experien]elor [i lecturilor formative, a \nt\lnirilor semnificative cu oameni de teatru [i oper`, actori, muzicieni [i regizori-reper (Ciulei, Pintilie, Grotowski, Beckett, Brook, Philip Glass [.a.), a spectacolelor (adev`rate aventuri creatoare) puse \n scen` pe \ntreg mapamondul, a evenimentelor istorice care le-au influen]at, a plec`rilor, revenirilor [i c`ut`rilor de sine, a „poeticii“ personale, a b`t`liilor duse pentru impunerea propriei arte. Dimensiunea polemic` nu \i lipse[te, [i ea „bate“ \n varii direc]ii politice. Nu \i lipse[te nici dimensiunea reflexiv`, dezv`luind ideile [i sensibilitatea unui teoretician avizat al teatrului, nu doar a unui practician. Autorul nu se afl` la ora recapitul`rilor nostalgice, e – cum se spune – \n plin` maturitate creatoare, un artist independent, con[tient de valoarea [i de imaginea sa, o personalitate puternic`, o prezen]` iradiant`. n Paul Cernat

29

24,90 lei postfa]` de Basarab Nicolescu


RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

L I T E R AT U R ~ R O M Å N ~

Kiropol, cu volume de versuri publicate dup` sf\r[itul exilului s`u). Autorii s\nt prezenta]i (au o scurt` fi[` bio-bibliografic`) \n ordine alfabetic`, poemele alese, la r\ndul lor, s\nt a[ezate cronologic (\n func]ie de anul public`rii lor/ volumelor, revistelor literare \n care au ap`rut). Cum se vede, Liliana Corobca a ales calea cea mai simpl` [i mai eficient` de a-i \nf`]i[a unui public „dou`miist“ destul de \ndep`rtat deja de perioada 1945-1989, pe care ea o nume[te extensiv postbelic` (consider\nd anii 1990-2000 perioad` de tranzi]ie, urm\nd ca literatura contemporan` s` \nceap` cumva de la anul 2000 \ncoace...). Adev`rul este c` timpul ne preseaz` [i „epocile contemporane“ se succed cu o vitez` accelerat`, ele devin istorie (literar`) mult mai repede dec\t ne-am a[tepta. Poezia exilului reprezint` o parte important` – \nc` insuficient restituit` – a unei astfel de istorii literare [i cartea \n discu]ie \ncearc` s` umple un gol de receptare de c`tre publicul românesc a literaturii exilului: „Dup` c`derea comunismului, recuperarea scriitorilor din exil se realizeaz` mai mult sau mai pu]in dinamic; de obicei, scriitorii care s-au bucurat de succes \n Occident vor g`si mai u[or calea spre cititorii români, necunoscu]ii \ns`, chiar dac` valoro[i, vor intra mai greu (sau deloc) \n con[tiin]a public` [i \n canonul literaturii române“ – spune Liliana Corobca, \n „Introducere \n poezia exilului“. Chiar dac` actul acesta de „justi]ie literar`“ vine mult prea t\rziu – canoanele estetice s-au schimbat, iar valoarea autorilor \n cauz` nu poate fi dec\t una istoricizat` –, de fapt esen]ial` nu este promovarea t\rzie a unor nume necunoscute la timp, ci redarea unei atmosfere generale comune – prin teme, stiluri [i genuri de poezie – care ne face s` vorbim de poezia exilului, pretutindeni, pe toate meridianele. Din Insulele Canare (unde scrie Al. Cior`nescu) sau Honolulu (unde se stabile[te {tefan Baciu), p\n` – s` zicem – \n Suedia (unde tr`ie[te Gabriela Melinescu). Dac` la nivelul formulelor poetice, poezia exilului va r`m\ne cumva „\n urm`“, \n zona (neo)modernismului – foarte aproape de marea poezie interbelic`, mul]i dintre exila]i emigr\nd \n tinere]e, \n anii imediat postbelici – nota caracteristic` e dat`, u[or de ghicit, de nostalgia originilor, de dorul de ]ar`. De lirismul melancolic, de t\njeala at\t de cunoscut` exilatului, redate uneori \n poeme at\t de pu]in moderniste, at\t de aproape, \n schimb, de biografismul minimalist al postmodernilor. n

Fi[e pentru o biografie a exilului Poezia româneasc` din exil Colec]ia „Diaspora” Editura Institutului Cultural Român, 2006

Din categoria antologiilor recuperatoare, \ntoarse, la modul selectiv, dar [i reprezentativ, spre trecut, face parte Poezia româneasc` din exil. La o prim` privire, antologia adun` numele cunoscute ale exilului românesc ({tefan Baciu, Ion Caraion, Alexandru Cior`nescu, George Cior`nescu, Aron Cotru[, Vintil` Horia, Virgil Ierunca, Gabriela Melinescu, Dorin Tudoran [.a.) – care s-au exprimat ([i) \n poezie, consecvent sau sporadic –, al`turi de altele mai pu]in sau chiar deloc [tiute, \ntre care unele pe nedrept ignorate (Al. Busuioceanu, \n primul r\nd, Ioan Cu[a, Al. Gregorian, Mira Simian etc.). Într-o „Not` asupra edi23,90 lei ]iei“, Liliana Corobca enumer` o (alt`) serie \ntreag` de autori de volume de versuri \n limba român` (puedi]ie [i prefa]` blicate \n exil), pe care \i exclude din antologia sa de Liliana Corobca pentru c` \i consider` „insuficient de reprezentativi“. A[adar, „tradi]ionalul criteriu valoric“ (cu vorbele Lilianei Corobca) r`m\ne esen]ial, al`turi de inten]ia recuperatoare. Evident, criteriile de selec]ie s\nt, \n cele din urm`, subiective, chiar dac` Liliana Corobca \ncearc` s` fie c\t mai riguroas` [i c\t mai pu]in subiectiv`, aleg\nd 31 de autori care au publicat „\n exil, \n limba român`, cel pu]in un volum de versuri \ntre anii 1945-1989“ (cu dou` excep]ii: Virgil Ierunca, al c`rui volum de poezii a ap`rut dup` 1989, [i Miron

Adina Dini]oiu

30

© Simion Ivanoschi


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

L I T E R AT U R I S T R ~ I N E

F`r` destin Juan José Saer, Martorul

Colec]ia „Cartea de pe noptier`“ Editura Humanitas, 2006

Argentinianul Saer (iunie 1937 – iunie 2005) are mai bine de un an de c\nd cred c` st` la [uete cu Blaga. Nu m-a[ mira ca Mircea Eliade s` chibi]eze [i el uneori, m`car a[a, pre] de o pip`. Martorul acestui sud-american str`mutat din 1968 \n Fran]a te face, \n orice caz, s` te g\nde[ti la o astfel de \nt\lnire. Romanul poveste[te frisonul descoperirii unui n`ucitor col] de lume, unde canibalismul e o form` ritualic` de identificare, de autodefinire, dar [i de celebrare orgiastic` a unei corole de minuni cu amprent` amazonia-

Documente din „marea revolu]iei ruse[ti“ Mihail Bulgakov, Coresponden]`. Jurnale Editura Polirom, 2006

Volumul Mihail Bulgakov, Coresponden]`. Jurnale, ap`rut \n acest an la Editura Polirom, \n traducerea Anei-Maria Brezuleanu [i cu o prefa]` de Ion Vartic, ne arat` fa]a de interior a celui care a scris Maestrul [i Margareta. Dup` ce [tii opera str`lucitoare a lui Bulgakov, \n care Maestrul [i Margareta este capodopera [i suprema transfigurare, iar restul prozei sale, precum [i piesele de teatru, relev` un uria[ scriitor care [i-a scris opera \n condi]iile celui mai dur totalitarism, lectura coresponden]ei lui Bulgakov [i a scurtelor lui jurnale este... oarecum dezam`gitoare. Am spus „oarecum“, pentru c` aceste documente s\nt o adev`rat` comoar` de informa]ii; dar s\nt „oarecum dezam`gitoare“ pentru c`, e limpede, talentul [i verva scriitorului au fost orientate \nspre oper`, iar nu \nspre documentele intime. Scrisorile [i jurnalele lui Bulgakov s\nt gr`bite, [i au avut un scop func]ional. Pentru cititorul care [tie opera lui [i care are r`bdare s` citeasc` aceste documente p\n` la cap`t, rezultatul este \ns` zguduitor. La fel ca \n jurnalele lui Rebreanu – ca s` dau un corespondent din cultura român` – efectul vine prin acumulare. Iar la sf\r[itul lecturii \]i dai seama [i de \nsp`im\nt`toarea fa]` cotidian` a comunismu-

RECENZII n`. Povestitorul \[i \ncepe istoria ca adolescent al str`zii \n perioada \n care Indiile erau c`utate peste m`ri apusene. Odat` \mbarcat personajul pe vas, te a[tep]i la un roman de aventuri inedit, un fel de C`pitan la cincisprezece ani cu o magic` v\n` latino. O vreme chiar a[a [i e, pentru c` ceea ce se exploreaz` e straniu, luxuriant, misterios p\n` la extaz [i abundent p\n` la sufocare. În jungla unde debarc` echipajul va urma \ns` ambuscada unui trib antropofag, naratorul – singurul venetic cru]at – devenind brusc, dintr-un om „venit din neant“, dintr-o f`ptur` „lipsit` de destin propriu [i de memorie“, un martor obligat s` \n]eleag`. Ceea ce va \n]elege – oprindu-se din povestit, l`s\nd un discret r\nd alb [i trec\nd la un eseu de senec13 lei tute – este unul dintre cele mai frumoase poeme date traducere din limba spaniol` de medita]ia unui romancier. n de Cornelia R`dulescu Claudiu Constantinescu

lui sovietic, [i de enorma priva]iune \n care a tr`it Bulgakov. Ion Vartic, prefa]atorul c`r]ii [i cel mai avizat bulgakolog român, atrage pe bun` dreptate aten]ia asupra c\torva leitmotive din aceste documente: [i anume, scriitorul era obsedat de ideea de cas`, de „acas`“, de dorin]a lini[tii, n`scut` – observ` Vartic – din oboseala cronic` a lui Bulgakov, oboseal` „mortal` care, din somatopsihic`, devine acum tot mai mult psihosomatic`“. A[a c` enigmatica sentin]` din Maestrul [i Margareta, c` maestrului i-a fost dat` odihna, iar nu lumina, \nseamn` de fapt, dac` ]inem cont de aceste documente intime, c` Bulgakov \[i proiecta \n roman o binemeritat` r`splat`, adic` o cas` ve[nic` \n care s` stea lini[tit. Ce te frapeaz` \n lectura acestei c`r]i este, de asemenea, extraordinara inteligen]` a lui Bulgakov, care se manifest` \n toate. Cred c` el a fost unul dintre primii intelectuali din lume care a intuit – asta \n 1923! – drumul istoriei europene \nspre totalitarism [i faptul c` acesta are dou` fe]e, egal de odioase: comunismul [i fascismul (vezi, \n acest sens, „Jurnalul meu. 19231925“). În cultura român`, „tizul“ s`u ar fi Eugen Ionescu, dar cam la 15 ani distan]` (sigur, Ionescu era alt` genera]ie). Ca document pentru interpretarea operei bulgakoviene [i pentru \n]elegerea perioadei interbelice, tr`it` [i v`zut` de un prizonier din sistemul comunist, din „marea revolu]iei ruse[ti“, acest volum, al`turi de memoriile Nadejdei Mandel[tam, este esen]ial. {i, cum spuneam, zguduitor. n Marta Petreu

31

13 lei traducere din limba rus` de Ana-Maria Brezuleanu, prefa]` de Ion Vartic


RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

L I T E R AT U R I S T R ~ I N E

Whitehall plus investiga]ia care \i urmeaz` [i marcheaz` via]a lini[tit` a unui clan format din familie [i prieteni. Trama poli]ist` [i r`sturn`rile de situa]ie, care se succed, fac ca autoanaliza – altfel perceput` ca exagerat` – s` capete un look constructiv, \n sens terapeutic [i func]ional, mai ales \n cazul eroului-detectiv John Ducane [i al celor trei femei care ocup` prim-planul, Mary, Kate [i Paula. Partiturile lor psihice s\nt programate s` fie ecouri ale diverselor stadii ale partiturii emise de Ducane. Tocmai din cauza acestei polifonii, alternate cu observa]iile ascu]ite ale unui narator omniscient [i creditabil, cititorul r`m\ne cu o frustrare. Murdoch scormone[te prea ad\nc [i scoate la iveal` o perversitate perfect contemporan` din acest clan anistoric, iar personajele dospesc prea mult(e) pentru un final dualistic [i simplist. Mai precis, femeile „se combin`“, iar b`rba]ii „se rezolv`“, pun\ndu-[i dezlegarea misterelor pe tava cititorului, prea u[or. Nu s\nt tocmai protagoni[tii pe a c`ror frunte s` tr\nte[ti o [tampil` cu happy-end [i s` \i trimi]i la culcare. Dar nu asta e miza, [i nici m`car intriga poli]ist`, aici un element de scenografie pentru orchestrarea a altceva. Revin la un citat care m` obsedeaz` din adolescen]`: „filosofia e osatura, literatura e carnea“. E obsedant pentru c` exprim` un deziderat rara avis \n proz`, unde arareori g`se[ti o anatomie complet`. Or, exact asta reu[e[te Murdoch, o scriitoare care a [i predat etic`, perfect capabil` s` o sublimeze \n literatur`, f`r` a da defini]ii sau verdicte. Se folose[te de o revenire la antici (evident` din accentul ap`sat pe personaje) – pentru ei, teoria lor moral` e axat` pe agent, a noastr` nu vede mai departe de ac]iune. Totu[i, dac` e s` for]`m o perspectiv` modern`, Murdoch ia calea consecin]ei (personalizate!), nu a deontologiei. Mai exact, Ducane ia o decizie bazat` nu pe principii, ci pe consecin]ele hot`r\rii nu asupra majorit`]ii, ci asupra unui singur personaj. Dar Murdoch \i \ntinde o capcan` [i lui Kant: grosul protagoni[tilor ei nu au o \nclina]ie natural` spre binele lor [i adesea refuz` s` [i-l fac`, mai ales c\nd e vorba exclusiv de m\na lor. Au, \n schimb, o \nclina]ie natural` spre binele altora, fiind deci nu „buni“, ci „de bine“, sp`l\nd chinurile prin care trec cu m\na binelui operat la adresa altora. Aici e cheia moralei anticilor \n varianta Murdoch: „eudaimonismul“ ei implic` virtutea (\n cazul de fa]`, a fi „de bine“, nu „bun“), \mpreun` cu exercitarea ei activ`, identice cu fericirea. De aici rezult` inevitabil happy-end. n

Cel p`c`tos, cel binef`c`tor [i cel onorabil

Iris Murdoch, Oameni buni [i oameni de bine Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2006

29,95 lei traducere din limba englez` de Anca-Gabriela S\rbu

1968: prim`vara praghez`, r`zboiul din Vietnam, revoltele studen]e[ti de la Paris, \mpu[carea lui Robert F. Kennedy, ascensiunea c`tre putere a lui Saddam Hussein, primul transplant de inim`. Anul care a zguduit lumea. Nici unul din aceste evenimente nu reu[e[te s` penetreze romanul lui Murdoch, ap`rut \n 1968, ea prelu\nd trendul lui Jane Austen, care a prins r`zboaiele napoleoniene, dar nu [i-a l`sat personajele tulburate de conflictele armate. Dac` cele din urm` aveau nevoie de un timp \nzestrat cu mult` r`bdare pentru a-[i dezvolta ample mecanisme de curtare, protagoni[tii lui Murdoch s\nt [i mai dependen]i de aceast` anistoricitate flagrant` (cu excep]ia unui personaj secundar, \mpov`rat de trauma unui lag`r de concentrare). Au o moralitate aproape la zi – revolu]ia sexual` pare s` existe c\t de c\t \n con[tientul lor – dar capacitatea de autoanaliz` e victorian` purs\nge. Pentru asta au nevoie, fire[te, [i de o restr\ngere a habitatului, pe care Murdoch le-o aplic` ferm „principalilor“: penduleaz` \ntre Londra [i casa de la ]ar`. Parohialism \n toat` regula. Gongul [i intriga constau \ntr-o sinucidere la

Alexandra Olivotto

32

© Simion Ivanoschi


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

L I T E R AT U R I S T R ~ I N E

Via]a \nainte de Hamlet John Updike, Gertrude [i Claudius, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere” Editura Paralela 45, 2006

De mult aveam eu o b`nuial` c`, de fapt, mi-ar pl`cea de ei. Era clar c` mai exist` pe-acolo [i un alt adev`r, care se zbate s` se fac` auzit. Dar parc` se mai poate auzi cineva de gura acelui b`iat \nchipuit! I-auzi la el: „Prive[te-aceste dou` zugr`veli, / Înf`]i[\nd pe fra]ii am\ndoi. / Înt\i, vezi fruntea aceea lini[tit`, / Un chip de Zeus, Hiperion la plete, / Ca Marte poruncind doar cu privirea, / Statura-naripatului Mercuriu / Pe-un v\rf de munte ce s`rut` cerul; / Fiin]` pl`smuit` parc-adins / S`-[i pun` zeii marele sigil / De-ncredin]are c-au f`cut un om: / E fostul so]. Prive[te-apoi al`turi: / E so]ul nou; acela[i spic de gr\u, / Dar plin de negi p`ro[i. Ai ochi, sau nu? / Un plai m`re] de munte dat \n schimb / Pe-un sm\rc buruienos...“ OK, judec\nd dup` cronica asta, concursul de frumuse]e „Mr. Elsinore 1200, toamna“ trebuie s` fi fost o afacere u[or de reglat. Pe de alt` parte, parc` n-ai b`ga m\na \n foc pentru acurate]ea descriptiv` a cronicarului: chiar at\t de bubos s` fi fost actualul so] al reginei? Chiar a[a s` se fi c`lcat \n picioare zeii, care s` semene mai tare cu predecesorul lui? Dar cine era el – Sean Connery? {i, dac` \ntr-adev`r ar`ta a[a, nu era cam \nsp`im\nt`tor? Chiar o po]i blama \ntru totul pe so]ia care la un moment dat se satur` s`-[i ia micul dejun sub privirea lui Marte [i se arunc`, recunosc`toare, \n primul sm\rc pe care-l vede? N-ai vrea s` mai auzi [i o alt` opinie? Iat` una care pe mine m-a uns pe inim`: „Ea se str`duia s` fie u[oar`, dar, cu toate acestea, el a scos un r\g\it mirosind a vin st`tut“. Cine s` fie acest cavaler? E Hamlet, regele Danemarcei, \ncerc\nd s`-[i treac` regina peste prag \n noaptea nun]ii. {i imediat urmeaz` partea cu adev`rat glorioas`: „Adormise. So]ul ei, cu o scufie ca o cutie tricotat` pe cap, se pr`bu[ise \n somn [...]. Un fir de saliv` ce-i curgea printre buzele rev`rsate sclipea ca o s`geat` mititic`“. În timpul acesta, fratele regelui „face turnire [i alian]e tainice dincolo de Elba“; se ]ine departe de Elsinore [i de regin`. Înc` dinainte de a-l vedea ca lumea \i miro[i sex-appeal-ul – un amestec imbatabil de aventurism, maniere alese [i melancolie glamoroas` – [i c\nd, \n sf\r[it, se \ntoarce,

RECENZII ce s` vezi? Ia negii cei p`ro[i de unde nu-s! În schimb, are o gur` bine desenat`, cu din]i inegali, dar ascu]i]i, \ntre o must`cioar` \ngrijit` [i o b`rbu]` ascu]it`, \n stil italian. Din momentul `la, poate s-o necinsteasc` pe regin` \n toate pozi]iile, cu binecuv\ntarea cititorului. Dar el se code[te – adorabil – mai bine de 10 ani. Ea e cea care preia ini]iativa: \l convinge pe Polonius s` le pun` la dispozi]ie un refugiu unde Claudius o viziteaz` o prim`var` \ntreag`, aduc\ndu-i daruri [i vorbindu-i despre minunile Constantinopolului, c`ci, printre alte calit`]i, el are „un fel anume de a exprima inexprimabilul“. Cu alte cuvinte, e omul lui John Updike, a c`rui proz`, dintotdeauna desfr\nat de frumoas` (poate cea mai voluptuoas` proz` american` de la Nabokov \ncoace), atinge [i ea cote de fast de-a dreptul bizantine (c\te o pagin` de descriere pentru fiecare potir!) atunci c\nd i se al`tur` lui Claudius pentru a recl`di Constantinopolul din cuvinte, din aerul pe care-l respir` Gertrude. (Din p`cate, traducerea \i cam las` pe am\ndoi de izbeli[te.) Ea are 47 de ani, dar e o ro[cat` cu ochi griverzui [i cu o strung`rea]` capabil` s` inspire poeme, pe c\t de teluric`, pe at\t de maiestuoas` atunci c\nd \i porunce[te lui Claudius s` n-o mai idealizeze at\ta [i s` treac` la treab`: e \nnebunitoare. Urm`rindu-i \n ac]iune ([i ai ce urm`ri), ai senza]ia c` asi[ti nu la un p`cat, ci la p`catul originar. Dar [i mai tulbur`tor este s`-i auzi coment\ndu-l, la rece, pe t\n`rul Hamlet (care \n romanul lui Updike nu e dec\t o umbr` care cade din c\nd \n c\nd peste patul de adulter); e ca momentul acela, pe final de adolescen]`, c\nd \n sf\r[it catadicse[ti s` ie[i din propriu-]i cap [i dintr-odat` realizezi nu numai c` p`rin]ii t`i pot fi v`zu]i [i altfel dec\t prin ochii t`i, ci [i c` tu \nsu]i te vezi altfel prin ochii lor: „E prea fermecat de sine \nsu[i... Este singurul om din acest univers. Dac` mai exist` [i al]i oameni care au sentimente, asta doar face mai viu spectacolul pe care el l-ar putea concepe... A-[i adora tat`l e pentru el o form` de autoadora]ie“. Corect. ~sta e Hamlet: un adolescent. Iar Hamlet \i apar]ine; el are puterea, el are monoloagele, [i le refuz` celorlalte personaje dreptul de a tr`i (nu [i pe acela de a muri) [i \n afara min]ii lui crude [i chinuite. Statutul lor de fiin]e captive [i curiozitatea de a le auzi vorbind s\nt lucrurile care au atras at\]ia scriitori, de la Tom Stoppard la Updike, al c`rui demers este cel mai evident-reparator: a existat via]` at\t \nainte de Hamlet, c\t [i \nainte de Hamlet, oric\t de mult i-ar displ`cea lui Hamlet. {i maic`-sii \i pl`cea sexul. Na! n Andrei Gorzo

33

19,90 lei traducere din limba englez` de Ana Andreescu


RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

ISTORIE

– evident – la Moscova. Acolo, la sf\r[itul lui octombrie 1961 avusese loc Congresul al XXII-lea al PCUS. Nikita Hru[ciov, cel care sp`rsese mitul lui Stalin \n 1956, denun]ase acum, \nc` o dat`, [i mai virulent, crimele stalinismului. La acest congres din 1961 Hru[ciov a propus ([i a ob]inut) scoaterea r`m`[i]elor lui Stalin din mausoleul din Pia]a Ro[ie. Aflat \n sal`, Gheorghiu-Dej (\nso]it de Bodn`ra[, R`utu, Chivu Stoica [i de mai junele N. Ceau[escu) \n]elege care-i direc]ia v\ntului schimb`rii [i, \n consecin]`, mai caut` un prilej pentru a se r`fui cu tovar`[ii epura]i – at\t triumviratul Ana Pauker & V. Luca & T. Georgescu, c\t [i cuplul M. Constantinescu & I. Chi[inevschi, \nl`turat \n 1957. Acest prilej a fost Plenara ale c`rei discu]ii dup` notele stenografiate (dar [i un num`r mare de cuv\nt`ri scrise [i necitite \n plen!) s\nt cuprinse \n aceste dou` volume. În fond, Gheorghiu-Dej urma traseul unei consecven]e pe care [i-o impusese singur \n ultimii cinci ani premerg`tori lui 1961. Tem`tor c` el \nsu[i ar putea c`dea victim` curentului destalinizator plecat din URSS, Dej a decis s` fie cu un pas \naintea lui Hru[ciov. {i a emis ideea c` \n România, de fapt, destalinizarea \ncepuse din 1952! Evident c` Hru[ciov nu a crezut nici o clip` c` omologul s`u român – de care avea s`-l lege, p\n` la sf\r[it, o suspiciune cu totul reciproc` – \ncepuse destalinizarea c\nd \nc` Stalin mai era \n via]`! Dar evenimente decurg\nd din conjunctura Estului european i-au apropiat, pe Hru[ciov [i pe Dej, c\nd ambii se a[teptau mai pu]in. E greu de spus, ast`zi, care ar fi fost soarta lui Dej dac`, la Budapesta, \n toamna lui 1956, liderul maghiar Imre Nagy n-ar fi \ncercat s` schimbe chipul comunismului. În fa]a revoltei maghiare, Dej l-a ajutat pe Hru[ciov cu fapta („g`zduirea“ lui Nagy la Snagov, trimiterea unor contingente regeneratoare pentru partidul comuni[tilor maghiari etc.) [i cu vorba. Ajut\nd la \ngroparea lui Nagy, Dej s-a salvat poate pe sine. În fine, un alt subiect al anului 1961 era [i conflictul programatic [i dogmatic dintre comuni[tii sovietici [i cei chinezi. Plenara PMR din 30 noiembrie – 5 decembrie nu adopt` un punct de vedere „românesc“ \n aceast` privin]` (el va ap`rea \n aprilie 1964), dar va fixa \n terenul politic al Bucure[tilor primii pa[i ai unei devieri de la punctul de vedere „oficial“ (i.e. sovietic). R`zboindu-se \nc` o dat` cu trecutul – [i mai ales cu fantoma care-i b\ntuia ne\ncetat, fosta lor coleg` [i inspiratoare Ana Pauker – comuni[tii grup`rii Dej \[i construiau astfel o platform` pentru viitor. n

Ana Pauker \n versiune CNSAS! Dosarul Ana Pauker, vol. 1, 2 Colec]ia „Biblioteca de istorie“ Editura Nemira, 2006

78,90 lei

selectarea [i editarea documentelor, studiu introductiv [i note de Elis Neagoe-Ple[a [i Liviu Ple[a, sub egida Consiliului Na]ional pentru Studierea Arhivelor Securit`]ii

„Re\ntor[i \n septembrie 1944 din Uniunea Sovietic`, Ana Pauker [i Luca Laszlo, (...) prin intrig` [i \n[el`ciune, au acaparat \n mod abuziv conducerea partidului. (...). [Ana Pauker] se bucura de foarte mare simpatie [i \ncredere, \n timp ce noi, activul din ]ar`, era c\t de c\t cunoscut, nu aveam nici rela]ii [i nu ne bucuram nici de simpatii.“ – cam asta le spunea, la \nceputul lui decembrie 1961, Gh. GheorghiuDej, pe tonul s`u de povestitor \nn`scut, tovar`[ilor aduna]i \ntr-o Plenar` l`rgit` a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Dosarele acestei plenare au fost f`cute publice, de cur\nd, de c`tre CNSAS. V-a]i imagina c` CNSAS mai patroneaz` azi [i altceva \n afar` de deconspirarea fo[tilor securi[ti? Ei bine, iat` c` o face ([i, a[ spune, chiar cu mai mult succes): acest „dosar“ al Anei Pauker – meritoriu alc`tuit de editorii s`i – este rodul disponibilit`]ii Consiliului de a \mbina grija pentru prezent cu preocup`rile de natur` istoriografic`. E foarte probabil ca titlul celor dou` volume s` fi fost decis din presupuse considerente „comerciale“. În opinia mea, titlul ales este ingrat [i constr\ng`tor – cele 800 de pagini de documente, plus excelentul studiu introductiv al editorilor, acoper` un peisaj mult mai vast dec\t cel sugerat pe copert`. Nu numai urcarea [i c`derea Anei Pauker s\nt prinse aici (cei interesa]i au la dispozi]ie, de c\]iva ani, un solid volum al lui Robert Lévy, ap`rut \n române[te la Editura Polirom), c\t mai ales atmosfera intern` la v\rful partidului unic \n acea Românie de la \nceputul anilor ’60. Nu soarta unui grup de devia]ioni[ti era miza acestei reuniuni a elitei comuniste române[ti. În acel moment erau deja aproape zece ani de c\nd Ana Pauker fusese \nl`turat` din Olimpul comunist român (1952), iar \ntre timp ea p`r`sise – \n dup`-amiaza zilei de 3 iunie 1960 – chiar [i lumea celor vii. De unde atunci aceast` \nver[unare la adresa ei? Nu grija fa]` de memoria Anei Pauker \l fr`m\nta pe Dej – ci preocuparea pentru propria sa siguran]`. Detonatorul se afla

34

Adrian Cioroianu


RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

ISTORIE

O biografie ratat` Mircea Dogaru, Singur \mpotriva Europei. Mihai Viteazul (1593-1601) Editura PHOBOS, 2005 [2006]

În aceast` var`, o prieten` austriac` a României m` \ntreba dac` la noi se poate observa folosirea istoriei na]ionale pentru legitimarea atitudinilor antieuropene. R`spunsul ini]ial a fost evaziv [i minimalizator, dar \ntrebarea m-a pus pe g\nduri. Iar la \ntoarcerea \n ]ar` s-a nimerit s` dau \n libr`rii peste ultimul volum al lui Mircea Dogaru, menit parc` s` serveasc` drept material didactic pentru un altfel de r`spuns la \ntrebarea cuno[tin]ei mele. Evident, aceast` carte nu este o monografie cu preten]ii de exhaustivitate dedicat` lui Mihai Viteazul. La num`rul s`u redus de pagini (format mic), aceasta nici nu era cu putin]`, iar faptul c` autorul \ncepe „de departe“ [i include numeroase digresiuni – cum ar fi un subcapitol \n care afirm` (cu insuficiente argumente) caracterul precump`nitor românesc al c`z`cimii din Ucraina (pp. 41-45) – face ca spa]iul alocat faptelor lui Mihai Viteazul s` fie [i mai sc`zut. De altfel, autorul nici nu se obose[te s` examineze critic izvoarele relevante, ci doar folose[te selectiv c\teva pasaje din acestea, pentru a-[i sus]ine ideile. Unele dintre aceste idei s\nt corecte sau plauzibile, altele sufer` de teribilismul revizionismului cu orice pre]. Teza principal` a volumului este c` \n 1597 „Mihai Viteazul s-a orientat spre o alian]` secret` cu Poarta, \ndreptat` at\t \mpotriva Poloniei cât [i, mai ales, \mpotriva aliatului s`u de circumstan]`, Imperiul Romano-German, care devenise, de facto, principala primejdie pentru români“ (p. 84). În consecin]`, coresponden]a cu Habsburgii [i cu al]i suverani ai Europei catolice ar fi exprimat „fireasca sa duplicitate pus` \n slujba interesului na]ional“ (p. 117). F`r` a eviden]ia contradic]ia cu ipotetica op]iune filo-otoman`, Mircea Dogaru sus]ine c` obiectivul lui Mihai ar fi fost nu numai unirea }`rii Române[ti, Transilvaniei [i Moldovei, ci „unificarea politico-statal` a \ntregului spa]iu etnic românesc, \ntre Dun`rea mijlocie [i Nipru, Carpa]ii P`duro[i [i nordul Greciei“ (p. 88). În fa]a enormit`]ii acestei afirma]ii, trebuie

totu[i s` preciz`m c` nici un izvor provenit de la Mihai Viteazul nu atest` o asemenea viziune politic` utopic` [i complet nerealist`. Mai mult, nici unul dintre textele r`mase de la Mihai nu con]ine vreun indiciu c` el ar fi fost animat de ideea unific`rii pe criterii etnice a teritoriilor pe care le lua \n st`p\nire. Dincolo de lipsa de sus]inere a tezelor sale principale, cartea lui Mircea Dogaru mai cuprinde [i un num`r considerabil de inexactit`]i factuale. {tefan R`zvan nu a fost niciodat` „hatman al românilor cazaci de la Margine (u Craina)“ (p. 71), \n octombrie 1599 Transilvania nu mai era „aliat`“ (p. 93), ci ie[ise din alian]a antiotoman` imediat dup` \nsc`unarea lui Andrei Bathory, iar aga Lecca [i banul Mihalcea nu erau etnic „români“ (p. 96), primul fiind albanez [i al doilea grec. De asemenea, referin]ele repetate la „Europa germano-catolic`“ („Europa uciga[`“) tr`deaz` superficialitate \n \n]elegerea pluralismului religios [i a mecanismelor decizionale ale vremii, ca [i subordonarea trecutului fa]` de op]iunile ideologice actuale ale autorului. Împreun` cu destule exprim`ri nefericite – de exemplu, Mihai ca „emana]ie a societ`]ii române[ti“ (p. 46) – aceste caren]e compromit eforturile autorului, lecturile sale [i poten]ialul s`u real de cercet`tor. Mihai Viteazul \[i a[teapt` \nc` biograful. n Bogdan Murgescu

© Simion Ivanoschi

35

15,99 lei


RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

POLITOLOGIE

virulen]a reac]iei globale negative la adresa hegemoniei americane [i a unilateralismului politicii externe a SUA; optimismul exagerat cu privire la [ansele de a utiliza ingineria social` pentru a democratiza nu doar Irakul, ci [i \ntregul Orient Mijlociu. Poate fi reconstruit sensul termenului „neoconservator“, dup` ce acesta a fost asociat cu ac]iunile lansate de administra]ia Bush? Solu]ia lui Fukuyama este aceea de a-l abandona [i de a construi o viziune alternativ` de politic` extern`, ce utilizeaz` elemente ale mo[tenirii neoconservatoare, dar aduce [i importante schimb`ri. Aten]ia acordat` politicilor interne ale altor state prin sus]inerea unor procese de consolidare [i dezvoltare pe termen lung, folosirea puterii americane, dar \n varianta pa[nic`, soft, pentru promovarea ]elurilor morale ale SUA [i precau]ia \n lansarea de proiecte de inginerie social` ambi]ioase, principiu „uitat“ de actuala administra]ie, s\nt, \n opinia autorului, principalele elemente utilizabile ale mo[tenirii neoconservatoare. Ceea ce aduce \n plus noua viziune oferit` de Fukuyama, pe care o nume[te wilsonism realist, este faptul c` acord` importan]` rolului institu]iilor interna]ionale [i cere o reg\ndire a structurilor guvern`rii globale. Autorul sus]ine c` este nevoie de institu]ii „realiste“, care s` combine puterea cu legitimitatea, f`r` a oferi \ns` solu]ii clare \n acest sens. De asemenea, sus]ine c` retorica „r`zboiului global \mpotriva terorismului“ trebuie s` \nceteze. Irakul [i Afganistanul vor r`m\ne puncte ale r`zboiului fierbinte, dar, \n rest, campania \mpotriva islamismului radical va trebui s` arate mai degrab` ca o ac]iune a Poli]iei [i Serviciilor secrete dec\t ca un r`zboi. Cartea lui Fukuyama ofer` o privire din interior asupra mecanismelor prin care ideile politice americane s\nt transformate \n ac]iuni de politic` extern`, \ndemn\ndu-ne s` observ`m c` \ntre neoconservatorismul la nivel teoretic, de [coal` de g\ndire, [i cel pus \n practic` de actuala administra]ie exist` importante diferen]e. De asemenea, ea pune \n dezbatere un proiect politic nou, de interes pentru to]i cei preocupa]i de felul \n care va ar`ta politica extern` american` dup` 2008. Cartea ne \ndeamn`, totodat`, s` reflect`m la modul \n care se va raporta România la o poten]ial` schimbare de direc]ie a modului \n care America \[i va defini rolul global \n perioada post-Bush.

Politica extern`, \ntre teorie [i practic` Francis Fukuyama, America la r`scruce. Democra]ia, puterea [i mo[tenirea neoconservatoare Editura Antet, 2006

16,40 lei traducere din limba englez` [i note de Andreea [i Nicolae N`stase

Politica extern` a administra]iei George W. Bush a ajuns la ora bilan]ului. Este momentul analizelor la rece [i al identific`rii gre[elilor. E deja timpul regrup`rilor [i al preg`tirii de noi strategii pentru perioada care va \ncepe odat` cu alegerile preziden]iale din 2008, ne anun]` Francis Fukuyama. De unde vine at\t de mult discutata agend` politic` neoconservatoare? Cum a fost ea pus` \n practic` de actuala administra]ie american`? Care este cea mai bun` cale de urmat pentru America perioadei post-Bush? Acestea s\nt principalele \ntreb`ri la care faimosul autor al controversatului best-seller Sf\r[itul istoriei [i ultimul om \ncearc` s` r`spund` \n ultima sa carte, tradus` \n române[te la mai pu]in de trei luni de la lansarea sa \n SUA. Demersul lui Fukuyama porne[te de la justificarea schimb`rii propriei pozi]ii fa]` de administra]ia Bush. Elev sau colaborator al unor intelectuali cu contribu]ii importante \n definirea g\ndirii politice neoconservatoare (Allan Bloom, Albert Wohlstetter, William Kristol, Paul Wolfowitz), Fukuyama a fost el \nsu[i un neoconservator „practicant“. Declan[area r`zboiului din Irak a produs \ns` ruptura: „am tras concluzia c` neoconservatorismul, at\t ca simbol politic, c\t [i ca ansamblu ideatic, s-a transformat \n ceva ce eu nu pot sus]ine“. Ideile fundamentale ale neoconservatorismului, a[a cum au fost ele dezvoltate \n ultimii 50 de ani, nu s\nt lipsite de valoare – sus]ine autorul – dar au fost \n bun` m`sur` compromise de ac]iunile administra]iei Bush, \n primul r\nd de r`zboiul din Irak. Principalele erori ale administra]iei, \n viziunea lui Fukuyama, au fost: supraestimarea amenin]`rii islamismului radical, asociat` \n mod eronat cu problema irakian` [i cea a armelor de distrugere \n mas`, care a plasat r`zboiul preventiv \n centrul strategiei de securitate a SUA; incapacitatea de a anticipa

36

n Bogdan Barbu


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

SOCIOLOGIE

Mirosul tranzi]iei Rose-Marie Lagrave, Prin ]`rile unei utopii apuse Colec]ia „Eseuri de ieri [i de azi” Editura Institutul European, 2006

România descris` de Rose-Marie Lagrave este familiar` [i \n acela[i timp necunoscut`. În 1990, c\nd autoarea a venit pentru prima oar` \n ]`rile din Est, acestea aveau nu doar un miros aparte, ci [i un peisaj uman ciudat, greu de \ncadrat \n categoriile obi[nuite. România, ca [i celelalte ]`ri din Estul [i Centrul Europei, tr`ia un \nceput de convalescen]` care sem`na mai mult cu boala dec\t cu starea de s`n`tate. Perceput imediat ca eventual partener de cooperare, oaspetele occidental era de \ndat` pus la curent cu dedesubturile unor situa]ii oricum de ne\n]eles, avertizat, curtat, suspectat, cople[it cu aten]ii inutile. Pe de alt` parte, [i ea \ns`[i era un mesager al Occidentului cu un mesaj diferit de cel a[teptat: interlocutorii ei doreau s` aud` o condamnare clar` a comunismului [i a ideilor originare, o pledoarie pentru capitalismul liberal [i perspectivele deschise de el pentru lumea cercet`rii. Or, Rose-Marie Lagrave nu era dispus` s` ridice \n sl`vi virtu]ile capitalismului r`mas singur \n aren` [i probabil, \n anii ’90, tonul ei temperat a st\rnit nu doar mirare [i dubii, ci [i ostilitate. Sociolog [i director la EHESS ({coala de \nalte studii \n [tiin]e sociale), Rose-Marie Lagrave era un oaspete interesat, doritor de contacte, gr`bit` s` refac`, nu prin discurs, ci prin ac]iune, firul evolu]iei normale a [tiin]elor sociale. Persoanele cu care se \nt\lnea, autorit`]i administrative [i autorit`]i [tiin]ifice, aveau fie de ascuns ceva, fie de ob]inut ceva, aveau vise [i ranchiune, totul dominat de graba de a recupera timpul pierdut \n lungile decenii dominate de [tiin]e false [i de oameni de [tiin]` suspec]i. Ea descrie oameni [i comportamente, cum se \mbr`cau [i cum se descurcau la restaurant aspiran]ii la colaborare: cu ochi de reporter sesizeaz` decalajul dintre via]a real` [i cea m`rturisit`. Acesta este contextul \n care Rose-Marie Lagrave a realizat [i a

RECENZII supravegheat Atelierele de [tiin]e sociale adresate doctoranzilor, locuri unde cei preg`ti]i s` primeasc` aveau posibilitatea s`-[i pun` la punct cuno[tin]ele, \ntr-un proces firesc de \nsu[ire, f`r` s` li se bage pe g\t un model, ]in\ndu-se seama de experien]a [i de datele acumulate de ei. Autoarea poveste[te aceast` experien]` din punctul ei de vedere, trec\nd \n revist` enormele dificult`]i birocratice (survenite \n ambele p`r]i), ciud`]eniile oamenilor, a[tept`rile \n[elate, dar [i satisfac]iile nea[teptate. Procesul de modificare a mentalit`]ilor, despre care vorbim at\t de mult f`r` s` [tim precis la ce ne referim, este descris de un ochi str`in [i tocmai de aceea \i poate marca toate avansurile [i retragerile. Angrenat` – de bun`voie – \n procesul de selec]ie [i de consolidare a noilor elite, autoarea se confrunt` cu ingerin]ele politicului \n via]a [tiin]ific`, cu rezisten]ele ierarhiei universitare, cu imobilismul institu]ional. Nu consider` c` toate acestea apar]in unei st`ri de \napoiere, ci unei practici istorice, de care e dificil s` te debarasezi, iar privirea ei ingenu`, \nso]it` de disponibilitatea de a ac]iona chiar \nainte de a \n]elege, e de ajutor nu doar pentru a l`uda ceea ce s-a petrecut sub patronajul EHESS, ci [i pentru eficientizarea \n viitor a unor eventuale cooper`ri. Desigur, \ntre timp oamenii s-au modificat, au \nv`]at s`-[i ambaleze mai bine interesele personale \n idei superioare, unii au c\[tigat \ncrederea \n sine [i discut` pe picior de egalitate cu omologii occidentali, al]ii stau bine ap`ra]i \n tran[eea na]ional` [i declar` c` n-au de \nv`]at nimic de la nimeni. Din c\nd \n c\nd afl`m fie cifrele unei statistici despre masteranzi sau doctoranzi r`ma[i pe la universit`]i str`ine, fie despre greut`]ile \nt\mpinate de cei veni]i cu diplome din str`in`tate c\nd vor s` se \ncadreze \n \nv`]`m\ntul superior din România. Procesul ale c`rui \nceputuri le descrie Rose-Marie Lagrave, cel de reconectare a [tiin]elor sociale române[ti la circuitul mondial, e departe de a se fi \ncheiat [i sinceritatea acestei c`r]i ofer` o oglind` mereu util` celor doritori s`-[i vad` imaginea adev`rat`. n Magdalena Boiangiu

37

39 lei traducere din limba francez` de Teodora Tudorache, prefa]` de Al. Zub, postfa]` de Mihai Dinu Gheorghiu


RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

FILOZOFIE

creatorul lui este implicat \n aceast` lume teleologic, iar Plotin ar fi urmat acest drum, dar dep`[indu-[i maestrul. Tot a[a cum, pentru Newton, mai mult dec\t pentru Leibniz, unitatea lumii este dat` de prezen]a creatorului, pentru Plotin difuzia continu` a unului care r`m\ne transcendent d` unitatea acestei lumi. Dar ([i aici apare interpretarea frapant`) produc`torul lumii plotiniene dep`[e[te demiurgul din Timaios: acolo un produc`tor con[tient de opera sa vine din arhetipul artizanului, \n vreme ce emana]ia din unul originar are ca arhetip crea]ia artistic`, a c`rei minte inspirat` [i, \n general, semicon[tient`, produce o realitate c`reia g\ndirea lucid` nu \i este piedic`. Exprim\nd o parte din mistica Antichit`]ii t\rzii, o parte din structura \ns`[i a personalit`]ii lui Plotin, aceast` tem` a semicon[tien]ei creatorului este o bun` deschidere a Enneadelor. Argumentul \ns` m-a frapat dintr-un alt motiv: cred c` aceast` tem` a semicon[tien]ei poate spune [i mai mult dec\t arat` studiul citat. Iat-o la Platon: el se \ntreab` de ce Ahile, cel necon[tient \n actele sale, are un acces la adev`r mai bun dec\t Ulise versatilul. Iat-o la Aristotel: g\ndirea omului se g\nde[te pe sine, uneori, dar chiar [i atunci este \nc` oarecum \n poten]`. Iat-o la Cassian: monahul adev`rat, c\nd se roag`, nu [tie c` se roag`. Iat-o la Alexandru din Afrodisia: niciodat` reflexivitatea nu este complet`, c`ci ea se ia pe sine doar ca obiect, nu ca substan]`. Sau \n Liber de causis, criticat`: numai o reditio completa a inteligen]ei poate asigura crea]ia lumii. Iat-o la Anselm: argumentul existen]ei divine poate s` apar` numai c\nd Dumnezeu \nsu[i \l \ntoarce de la sine c`tre el pe Anselm. Sau iat-o la Siger din Brabant, unul dintre pu]inii medievali care [i-o mai amintesc: reditio completa este imposibil`, deoarece ea ar anula diferen]a ontologic` [i ne-ar face dumnezei. Dintr-o dat`, tema devine imens` [i se poate constitui \ntr-o istorie special` a reflexivit`]ii incomplete, care \[i g`se[te o ocuren]` \n studiul domnului Cornea [i apare drept cheie de lectur` plotinian`. De fapt, iat-o la Plotin \nsu[i, spus` clar \n tratatul 46 (Enneade, I, 4, 10): „Cel ce studiaz` nu trebuie s` [tie c` studiaz`... nici curajosul c` este curajos... [i mii de alte exemple. C`ci con[tien]a pune \n pericol faptele obscure s`v\r[ite con[tient, [i numai c\nd ea este singur` este pur` [i ac]ioneaz` mai bine“. Ceea ce ar putea sugera faptul c` istoria con[tiin]ei este paralel`, \n definitiv, cu o istorie a uit`rii de sine. n

Plotin [i uitarea de sine Plotin, Opere, II

Editura Humanitas, 2006

23,50 lei traducere, l`muriri preliminare, studiu [i note de Andrei Cornea

Un text filosofic al Antichit`]ii poate fi tradus \n dou` feluri \ntr-o limb` modern`, dup` cum \i concedem puterea de a transmite sensuri. C\nd credem c`, \n general, cuvintele vorbesc prin puterea lor originar`, c` ele \[i au via]a intrinsec` sau c` folosirea lor le uzeaz` [i c` schimbarea lor \ntr-un set terminologic ne poate produce surpriza pl`cut` a re\nt\lnirii unei origini care s-a ascuns sub uzura \ns`[i, vom traduce textul l`s\nd deoparte transmiterea ulterioar` a lui [i tradi]ia pe care a instaurat-o, cu speran]a reg`sirii unei origini pierdute. Dimpotriv`, c\nd credem c` sensul este constituit de autorul lui \mpreun` cu tradi]ia creat` pe lectura lui continu`, \l vom traduce urm\nd fidel aceast` tradi]ie. Prima variant` este bine ilustrat` at\t de primul volum al operelor plotiniene tradus de Andrei Cornea, c\t [i de al doilea, ap`rut recent. Domnia sa reune[te \n al doilea volum, dintre cele 54 de tratate plotiniene, tratatele 22-37. Am avut pl`cerea s` comentez stilul [i op]iunile domniei sale cu un an \n urm`, \n Idei \n dialog, c\nd am confruntat deschis aceast` versiune \n curs de publicare cu \ncercarea noastr`, a echipei de clujeni, de reluare a textului Enneadelor. Nu voi relua nici tezele acelei confrunt`ri, nici nu \mi pot \ng`dui aici s` ilustrez cu exemple \n ce m`sur` traducerile noastre ilustreaz` cele dou` op]iuni spirituale schi]ate mai sus. Este destul, cred, dac` a[ m`rturisi c` urmarea confrunt`rii a fost, pentru mine, o admira]ie a alterit`]ii provocate de traducerea domnului Cornea. Exist` \ns` un alt aspect care m-a uimit \n acest al doilea volum [i care mi-a creat emo]ia unei comprehensiuni a textului lui Plotin la care nu m` g\ndisem. ĂŽn introducere, domnul Cornea propune o lectur` a temei originare a filosofiei lui Plotin. Astfel, pentru Platon arhetipul care produce explica]ia naturii universului este demiurgul care, av\nd \n afara sa ideile, produce o lume asemeni unui tehnician implicat \n realizarea scopurilor lumii sale. De aceea, o analogie devine posibil`: tot a[a cum Leibniz \l criticase pe Descartes pentru absen]a teleologiei universului s`u, [i Platon refuzase modelul universului lui Anaxagoras. De aceea, Platon ar fi deschis calea conceperii unui univers \n care

38

Alexander Baumgarten


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

FILOZOFIE

Ce \nseamn` s` fim moderni? Dana Jalobeanu, Inventarea modernit`]ii Editura Napoca Star, 2006

S\nt dou` feluri de a citi o carte care mi-au venit \n minte c\nd am parcurs lucrarea Danei Jalobeanu, Inventarea modernit`]ii. Primul presupune urm`rirea unui spor de erudi]ie, iar dac` asta se dore[te, atunci cartea aceasta este un real succes. Dana Jalobeanu relateaz` despre formarea modernit`]ii cu o exactitate care nu cred c` are echivalent \n literele române[ti. Ea insist` asupra rolului pe care l-au jucat Francis Bacon, Descartes [i Societatea Regal`, precum [i asupra contextului confrunt`rii dintre noua filozofie mecanic` a naturii [i disciplinele tradi]ionale, cum ar fi logica de extrac]ie aristotelian`. O singur` observa]ie critic`, aici: cartea se refer` exclusiv la evolu]ia a ceea ce s-ar numi acum „[tiin]ele exacte“, mai cu seam` fizica [i astronomia. Or, modernitatea, chiar [i aceea [tiin]ific`, este \nc` mai complicat` dec\t at\t, cum de altfel chiar Dana Jalobeanu o demonstreaz` la \nceputul c`r]ii. În special situa]ia din [tiin]ele vie]ii – s` spunem „biologie“? – s-a dovedit a fi destul de diferit`, dar suficient de important` pentru a merita, eventual, un loc \ntr-o istorie a modernit`]ii savante. A doua manier` de a citi presupune mai mult dec\t concentrarea asupra textului. Presupune – cred – concentrarea asupra noastr` \n[ine. Presupune \ntrebarea „Ce \nseamn` asta pentru mine?“. Iar povestea spus` de Dana Jalobeanu este una important` pentru fiecare din noi, dincolo de interesele noastre teoretice, pentru c` este istoria felului \n care lumea noastr` a devenit ceea ce este. Astfel, vom \n]elege ceea ce noi \n[ine s\ntem. Sau ar fi trebuit s` fim. Într-adev`r, pe c\t este modernitatea de influent`, probabil pe at\t e de r`u \n]eleas`. Noi tr`im \n mijlocul lumii moderne, pentru a relua o expresie a lui Ortega y Gasset, precum primitivul \n mijlocul p`durii. Lu`m totul ca atare, nu ne punem problema originii [i a sensului lucrurilor care ne \nconjoar`. Or, re-

RECENZII capitularea istoriei [tiin]ei [i filozofiei moderne ne dezv`luie \n ce m`sur` evolu]ia, care ne-a adus aici, este una improbabil`. {tiin]a noastr` este, \n fundamentele sale, rezultatul g\ndirii unui mic grup de genii care au tr`it pe la \nceputul veacului al XVII-lea [i care au creat \n condi]ii de o adversitate greu de imaginat ast`zi. E bine s` ne amintim asta, \ntr-o lume \n care Leibniz e o marc` de biscui]i pe care o g`sim la supermarket. Ceea ce aceste genii au creat – a[a cum o demonstreaz` foarte bine Dana Jalobeanu – este un nou fel de a privi Universul. El angajeaz` o aten]ie la faptele sim]urilor, o \ncercare de a aplica o metod` riguroas`, o tentativ` de a crea un sistem al explica]iilor bazate pe legi universale [i o introspec]ie critic` a subiectului cunosc`tor. Pe scurt, el \nseamn` un accent pus pe rolul [tiin]ei. Adic`, \ntre altele, credin]a c` [tiin]a este necesar` progresului nostru ca oameni. E bine s` ne amintim [i asta. Pentru majoritatea semenilor no[tri, „[tiin]a“ a devenit un termen fie peiorativ, fie abscons. Majoritatea dintre noi nu au idee nici c\t hidrogen e dizolvat \n ap`. Prin natura meseriei mele, discut adesea cu tineri. Nu \ncetez s` m` minunez c\nd realizez c\t de pu]in [tiu ace[tia despre unele fapte fundamentale ale existen]ei. Dac` am tr`i pe planeta Xenia [i am respira argon, le-ar fi perfect egal. Dar e oare cu putin]` o modernitate a ignoran]ei? Istoria relatat` de Dana Jalobeanu ne confirm` \nc` o dat` c` nu. Dac` e ceva indispensabil experien]ei, chiar sentimentului de a fi modern, aceasta este tocmai \ncrederea aproape mesianic` \n necesitatea [tiin]ei. S\ntem moderni pentru c` [tim mai mult [i pentru c` [tim altfel dec\t \nainta[ii no[tri. Proiectul modernit`]ii nu a fost acela de a n`scoci o [tiin]` de cabinet, ci una public`. Idealul s`u a fost \nv`]atulcet`]ean, nu savantul nebun din podul casei, inventat de romantismul negru. Mai presus de orice, modernitatea a fost o dorin]`, aceea de a eleva sim]ul comun p\n` la nivelul Revela]iei, de a permite oric`rei min]i s` descifreze marea carte a Naturii, opera divinit`]ii. M` \ntreb \ns` sub semnul c`ror pulsiuni mai st`m noi ast`zi. P\n` la urm`, s\ntem at\t de moderni pe c\t dorim s` fim. n C`t`lin Avramescu

39

27,50 lei traducere din limba englez` de Evagrina D\r]u


RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

ARTE

românesc [i \n cultura „cult`“ a României moderne [i c`tre surse \n mediul evreiesc de origine al eroilor c`r]ii: Tristan Tzara, Marcel Iancu [i Arthur Segal. Pe primul versant, exist` \n carte ample referiri la atmosfera cultural` a \nceputului de secol \n România, o investigare a forma]iei timpurii a celor trei, o discu]ie a \nceputurilor simboliste ale lui Tzara, toate acestea pres`rate cu indicii culese cu acribie ale „sincroniz`rii“ culturale a României. Printre precursori e inclus, desigur, Urmuz, dar [i Caragiale; \n paralel, Sandqvist evoc` insistent C`lu[arii sau Vicleimul ca surse de inspira]ie pentru spectacolul dadaist. Pe versantul evreiesc, reperele avute \n vedere s\nt de o mare varietate, de la Zohar [i hassidism la teatrul lui Goldfaden [i al urma[ilor s`i. Sandqvist parcurge traiectorii de investiga]ie dac` nu cu totul neumblate, atinse poate prea gr`bit [i nesistematic \n literatura de specialitate. El a depus eforturi notabile de documentare (care au inclus consultarea – cu sprijinul unor traduc`tori – de documente [i texte \n române[te) [i s-a str`duit, cu admirabil` dedica]ie, s`-[i dezvolte receptivitatea fa]` de o cultur` a c`rei cunoa[tere r`m\ne – prin for]a lucrurilor – exterioar` [i fragmentar`. Demonstra]iile lui, nu o dat` atr`g`toare, nu s\nt invariabil conving`toare. E o distan]` de la poten]ialul interes al unui precedent la relevan]a lui efectiv`, prea frecvent str`b`tut` prin argumentul plauzibilit`]ii, al posibilit`]ii de principiu, al improbabilit`]ii coinciden]elor; reconstruirea „preistoriei“ dadaismului nu furnizeaz` cu necesitate ingredientele lui propriu-zise; se porne[te prea adesea, \n c`utarea surselor sau ecourilor, de la izolarea unei tr`s`turi a dadaismului („absurdismul“, de exemplu); existen]a unui interes mai general \n epoc` pentru „primitivism“ [i „ad\ncuri“ nu face din anume moduri de actualizare a tradi]iei mo[tenite modele explicative pentru situa]ii doar \n parte asem`n`toare. Structura mozaicat` a c`r]ii reflect`, poate, dificultatea de a corela multitudinea [i disparitatea reperelor activate de autor [i nedorin]a de a conferi un caracter \ncheiat unei investiga]ii care r`m\ne – \n orice caz \n percep]ia mea – deschis`. Sugestiile lui Tom Sandqvist merit`, desigur, o evaluare mai detaliat` dec\t cea la care s\nt constr\ns` aici. E o carte care irit` spiritul critic [i care, \n]eleas` ca o implicit` invita]ie adresat` colegilor români la o revizitare scutit` de prejudec`]i (nu [i de rigoare) a avangardei istorice, ar putea prilejui dezbateri utile. n

Românii de la „Cabaretul Voltaire“ Tom Sandqvist, DadaEast. The Romanians of Cabaret Voltaire The MIT Press, Cambridge, Massachussets, London, England, 2006

Dup` recenta ei apari]ie \n suedez`, cartea lui Tom Sandqvist e acum disponibil` \n englez`, ceea ce va permite consultarea ei mai larg`. Publicat` de o editur` prestigioas`, ea are toate [ansele s` devin` o carte de referin]` privind contribu]ia româneasc` la geneza dadaismului; e unul din motivele care fac cunoa[terea ei \n mediile române[ti important`, cu at\t mai mult cu c\t ea e menit`, \n inten]ia autorului, s` suplineasc` pu]in`tatea contribu]iilor române[ti, \n special a celor \n limbi de circula]ie. Au existat \n ultimul deceniu c\teva tentative ambi]ioase de a reconfigura cartografia avangardei, conferind o importan]` sporit` contribu]iilor central [i est-europene; versiunea ei canonic` e \ns` suficient de tenace pentru ca recenta expozi]ie dedicat` dadaismului (la Centrul „Pompidou“ [i, \ntr-o versiune mai restr\ns`, la National Gallery, Washington [i la MOMA, New York), de o amploare f`r` precedent, s` o reactiveze f`r` remu[c`ri, p`str\ndu-i reperele deja tradi]ionale: Zürich, Berlin, Köln, Hanovra, New York, Paris. Sprijinindu-se pe pu]inele precedente, Tom Sandqvist e mai radical dec\t ele \n a conferi „românilor de la Cabaretul Voltaire“ un rol esen]ial \n constituirea mi[c`rii (un capitol al c`r]ii e intitulat, sugestiv, „Ex Oriente Dada“). În timp ce mul]i istorici ai dadaismului men]ioneaz` \n treac`t, ca pe o datorie „de serviciu“, originea româneasc` a unor protagoni[ti (titlul unei contribu]ii la num`rul special dedicat expozi]iei Dada \n Magazine littéraire este „Tristan Tzara, l’homme de nulle part“), Sandqvist face un efort considerabil de a reconstitui sursele române[ti ale mi[c`rii [i mobilizeaz` argumente \n sprijinul continuit`]ii \ntre acestea [i manifest`rile dadaiste. Miza este dubl`: a ar`ta c` dadaismul ([i avangarda \n genere) nu este o gref` artificial` \n cultura româneasc`; a-i trasa izvoarele \n dou` direc]ii, nu \ntotdeauna u[or de armonizat: c`tre antecedente \n folclorul

40

Anca Oroveanu


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

ESEU

Intelectualul serios Mario Vargas Llosa, Pe[tele \n ap` – Memorii Editura Humanitas 2005

Mario Vargas Llosa \n dialog cu Gabriel Liiceanu, Chipuri ale r`ului \n lumea de ast`zi Editura Humanitas, 2006

Pentru c` tocmai \i venise o idee [ugubea]`, domnul Radu Cosa[u m-a \ntrebat odat` ce scriitor a c\[tigat \n politic`, \n afara lui Havel. Atunci nu [tiam foarte multe despre experien]a lui Vargas Llosa de candidat la pre[edin]ia Perului. Ecua]ia din capul meu era scurt`: \nc` un intelectual care a crezut c` va muta mun]ii, a \ncasat o \nfr\ngere [i s-a \ntors la literatur`. S-a \ntors prost, zice domnul Cosa[u, care e convins c` orice experien]` politic` d`uneaz` nu doar s`n`t`]ii, ci [i operei. „Havel-pre[edinte nu a mai scris nimic. Iar ultimele romane ale lui Llosa nu se ridic` la nivelul celor mai vechi.“ Eu zic c` Paradisul de dup` col] bate romane mai vechi, dar nu vreau s` m` contrazic cu domnul Radu Cosa[u pe t`r\m scriitoricesc. Vreau \ns` s` \mi revizuiesc p`rerea despre Llosa-politicianul, dup` ce am citit memoriile. Ca \n romane, [i \n memorii alterneaz` planurile: un capitol din copil`ria, adolescen]a [i tinere]ea sa [i unul din experien]a politic`. Las la o parte primul plan, de[i e delicios pentru llosieni s` descopere ce era real din ceea ce au citit prin romanele sale (da, chiar a umblat din prim`rie \n prim`rie s` se \nsoare cu m`tu[a!). Intriga politic` ar putea sta \n urm`torul moment: Llosa st` la plaj`, iar vecinul de umbrelu]` \i spune: „Acum optsprezece ani am aflat din ziare c` Velasco \mi luase p`m\ntul. Iar acum aflu de la radio c` Alan García tocmai mi-a luat compania de asigur`ri“. Iar Llosa se enerveaz` de necazul omului. Ei dr`cie, un intelectual st` la plaj` cu asupritorii, \n timp ce ap`r`torii poporului din Guvern se lupt` cu hidra materialist`. Ce intelectual e `sta?! Un intelectual care scrie apoi articole pline de idei reac]ionare: c` oamenii din Peru s\nt s`raci nu din cauza capitalismului, ci din prea pu]in capitalism, c`

RECENZII Peru are nevoie de un stat minimal, pentru a ie[i din s`r`cie, [i nu de populism. M` rog, tot felul de idei \ndelung [i serios rumegate, anti-interven]ioniste, pro-pia]`, anti-bisericoase. A scris toate astea [i s-a pomenit c` o \ntreag` clas` de peruani, care apucaser` c\t de c\t s` se \nve]e cu bunul trai burghez, a ie[it \n strad`, a semnat peti]ii [i l-a desemnat purt`tor de cuv\nt. Au urmat trei ani nebuni, \n care Llosa a lucrat la un program de guvernare de sute de pagini, a umblat pe la mitinguri, a fost atacat cu ou` de golanii pl`ti]i de Guvern [i cu bombe de terori[tii maoi[ti, a \ncercat s` \mpace larga coali]ie de partide democratice firave pe care le-a adus sub acela[i steag, a fost f`cut praf de presa cump`rat` cu publicitate de stat pentru c` s-a declarat agnostic, adic` ateu, adic` Satana. {i toate astea povestite cu savoarea caracteristic`, la ceva vreme de la evenimente, c\nd s-a lini[tit [i s-a \ntors la via]a de scriitor. Finalul nu e fericit. A fost \nfr\nt \n al doilea tur de un tip care se plimba cu tractorul prin sate [i arunca de acolo programul s`u de guvernare fa]`-verso. Acum tipul respectiv este la \nchisoare, judecat pentru corup]ie, a fost urmat de un pre[edinte democrat f`r` vlag` (un fel de Emil Constantinescu peruan), iar \n 2006 poporul a avut de ales \ntre un extremist [i Alan García (da, acela care na]ionaliza \n primul s`u mandat, de l-a enervat pe Llosa – nu-i a[a c` istoriile seam`n`?). Dar eu zic c` nu e un \nfr\nt: a dovedit c` un intelectual poate fi serios ca politician [i nu e pu]in lucru. Editura Humanitas a publicat recent Chipuri ale r`ului \n lumea de ast`zi, o serie de dialoguri \ntre Gabriel Liiceanu [i Vargas Llosa (edi]ie bilingv` româno-spaniol`), \nregistrate c\nd scriitorul a vizitat România. Admira]ia lui Liiceanu pentru Llosa este exprimat` frumos, cu aceea[i patim`, talent [i nem`sur` cu care scrie apeluri [i scrisori. Liiceanu este Liiceanu, Llosa este Llosa [i se simt bine \mpreun`, vorbind publicului din România. Îndemnat de editorul român, scriitorul peruan penduleaz` din nou \ntre literatur` – puterea fic]iunii de a izb`vi omul [i utopii – [i politic` – \ncerc`rile de a trece utopia din plan individual \n plan social. Paralelele \ntre Peru [i România, observate de ambii interlocutori, te pun serios de tot pe g\nduri.... n Cristian Ghinea

41

35 lei traducere din limba spaniol` de Lumini]a Voinea R`u]

22 lei traducere din limba spaniol` de Ileana Scipione


RECENZII CARTEA {I FILMUL

M\ncarea, vinul [i adev`rurile lor Rex Pickett, Beat cri]`

Colec]ia „Bestseller” Editura Paralela 45, 2006

Nora Ephron, Arsuri la stomac Colec]ia „R\sul lumii“, Editura Humanitas, 2006

28 lei traducere din limba englez` de Liviu Neagoe [i Raphael C\rlig

28 lei traducere din limba englez` de Iordana [i {tefan Feren]

Exist`, \n ultima vreme, o mod`, sesizabil` at\t \n cazul volumelor pentru copii, c\t [i al celor pentru adul]i: dup` ce un film are succes, apare – la scurt timp – [i cartea dup` care a fost f`cut` ecranizarea. A[a s-a \nt\mplat, printre altele, cu filmul In vino veritas (Sideways), \n regia lui Alexander Payne, cu Paul Giamatti, Thomas Haden Church, Virginia Madsen [i Sandra Oh, distins, \n 2005, cu Oscarul pentru cea mai bun` adaptare cinematografic` a unui roman [i cu dou` Globuri de Aur pentru cel mai bun film de comedie [i cel mai bun scenariu. Romanul lui Rex Pickett, el \nsu[i scenarist, dup` care s-a f`cut filmul, a ap`rut, recent, [i la noi (sub titlul Beat cri]`), la cel pu]in c\teva luni dup` ce filmul a rulat pe ecrane. M`rturisesc c` am fost [i am r`mas o „fan`“ a filmului, care m-a cucerit prin hazul subtil, deloc grosier, al pove[tii fermec`toare [i atipice pentru american dream-ul obi[nuit, a doi rata]i ce \ncearc` s`-[i pun` vie]ile \n ordine \nainte de \nst`p\nirea banalei, dar \nsp`im\nt`toarei middle-age crisis. M-a cucerit [i prin jocul actoricesc [i m-a f`cut s` introduc \n topul personal c\]iva actori pe atunci mai pu]in cunoscu]i, precum Paul Giamatti sau Thomas Haden Church. Ba chiar s` m` identific cu personajul Miles, tipul complicat al intelectualului ratat din punct de vedere social (divor]at [i cu romanul s`u refuzat de to]i editorii, falit), dar p`str\ndu-[i, \n ciuda unor devieri [i excese comportamentale (\i fur` banii mamei din economiile ei [i e alcoolic), criteriile morale, decen]a, rafinamentul [i subtilitatea. Teoria sa asupra Pinot-ului, vinul s`u preferat, [i, p\n` la urm`, un alter-ego al personajului, pe care i-o \mp`rt`[e[te Mayei, viitoarea lui iubit`, este fascinant`: „e un strugure greu de cultivat (...), e temperamental (...), nu e un supravie-

42

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 ]uitor, ca [i Cabernet-ul (...), are nevoie de grij` [i aten]ie constant`, [i numai cei mai r`bd`tori [i grijulii dintre viticultori reu[esc s` \l cultive“. Replica e extras` din film. Desigur, exist` nenum`rate teorii asem`n`toare [i \n carte. Aceasta e scris` \ntr-un ritm alert, plin` de expresii colocviale, cu mult dialog: pl`cut`, dar f`r` profunzimile pe care fanii filmului [i le-ar fi dorit, printre imagini. Farmecul filmului primeaz`, cartea \ns`[i fiind mai cur\nd vizual` dec\t introspectiv`. Nu acela[i lucru se \nt\mpl` cu romanul Norei Ephron, Arsuri la stomac, ap`rut` la [i mai mult timp dup` filmul lui Mike Nichols, cu Meryl Streep [i Jack Nicholson, din 1986. Aceasta e de-a dreptul savuroas`, complet\nd filmul exact cu partea de scriitur` ce nu poate fi la fel de u[or redat` pe pelicul`, \n ciuda replicilor spumoase [i a sclipitorului joc actoricesc. Paralelele pe care eroina, Rachel Samstat, scriitoare de c`r]i de bucate atipice, le face \ntre st`rile ei [i diversele feluri de m\ncare nu s\nt mai prejos dec\t alte „teoretiz`ri“ mai t\rzii ale rela]iilor, de la Helen Fielding la Allan de Botton: „(...) ori de c\te ori m` \ndr`gostesc, eu \ncep cu cartofi. (...) Am f`cut o mul]ime de gre[eli \ndr`gostindu-m`, [i le regret pe majoritatea, dar niciodat` nu am regretat cartofii care le-au \nso]it. (...) La sf\r[it, \ntotdeauna vreau cartofi. Cartofi piure. Nimic nu e mai bun ca piureul de cartofi c\nd e[ti am`r\t. Nimic nu seam`n` cu momentul c\nd te urci \n pat cu un castron de piure fierbinte, amestecat deja cu mult unt“. Modul Norei Ephron de a dezbate lucruri grave pe un ton firesc, calm, informativ, ca [i cum nu ar fi vorba dec\t de ni[te fapte diverse dintr-un cotidian de interes mediu, evident autoironic, e fermec`tor [i foarte personal. {i face din romanul ei un posibil exemplu de carte care merit` citit` [i dup` ce ai v`zut ([i savurat) filmul. n Iaromira Popovici

© Alina Iordache


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

RECENZII

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Triunghiul erotic al Bermudelor Jean François Briant, Mireille Crétinon, Catherine Stoessel, În trei: un laborator sentimental Editura Trei, 2006

Aceast` carte este bazat` pe povestea real` de dragoste dintre un sculptor real [i dou` pictori]e reale, ale c`ror nume reale nu conteaz`, a[a c` \i voi diferen]ia prin numele personajelor din romanul autobiografic pe care m`rturisesc c` l-au scris \mpreun` pe trei voci, de[i e detectabil` una singur`, probabil a marocanului ce nu apare-n dram`, de[i ar fi avut un motiv fiziologic tare pentru a fi prezent, [i e numit Ernest, Anne [i Pauline (\n realitate, Crétinon, nume predestinat, nu m-am putut ab]ine s` nu-l dezv`lui). Crétinon e s`lbatic`, dar arta o va ajuta s` str`bat` prin ani. Anne vorbe[te cu pictura [i-i spune c` ea (pictura) nu este nici b`rbat, nici femeie. Ernest e foarte cerebral [i are un tors impudic. Face dragoste cu Anne ca o fiar`. Pauline Crétinon se \ndr`goste[te-n alt ora[ de profesorul ei de desen, care n-are un bra]. Anne ne spune c` s\nt zile c\nd se simte mai sexual` dec\t al]ii, a[a c` vrea s` tr`iasc`-n trei [i Ernest e convins cu u[urin]` de urgen]a situa]iei: o asemenea leg`tur` ar fi at\t de deosebit`, de rafinat`. Crétinon face fresce. Anne are un chip ca o carte deschis` [i o prezen]` foarte secret`. Deci nu-i suficient de rafinat`. Dup` multe c`ut`ri, cei doi o g`sesc pe Pauline. Ea seam`n` cu o pictur` de Modigliani, apoi cu o statuie gotic`,

pentru c`-i spiritual`. Ernest pred` ceramica unor handicapa]i [i seam`n` cu un tablou de Georges La Tour. Anne vrea o via]` mai ideal` [i conduce un atelier de pictur` pentru copii cu dificult`]i. În centrul geometric al c`r]ii, zice: „Vederea sexului lui \mi e fatal`“. Dar chiar a[a, muribund`, mai are puterea s` [opteasc`: „Chiar m` g\ndesc c` acest sex ar trebui s` le \mpace pe toate femeile din lume cu falusul“. A[adar, Ernest are [i sex, [i falus, spre disperarea noastr`. Nu [tim dac` are [i penis, aici e neclar. În sf\r[it, cele dou` instrumente ale sculptorului explic` de ce traiul \n trei e precum un bing bang rela]ional, ca-n copil`ria lui Lenin: „Mici revolu]ii de zi cu zi pot duce la marile revolu]ii colective [i universale mult mai sigur dec\t invers“. Ernest z`re[te un fluture pe iarba taluzului. Pauline se re]ine c\t se re]ine, [i-n cele din urm` accept` s` intre-n triunghiul erotic al Bermudelor. Accident de ma[in`. Crétinon: Am orbit! La spital: N-am orbit! Urmeaz` voiaj de nunt`-n trei \n Kenya. Pe Ernest \l fr`m\nt` o \ntrebare: ce este sculptura? În gospod`rie se \mpart sarcinile, unul dintre cei trei juc\nd rol de arbitru. Ernest: „Ce-ar fi istoria transportului oamenilor [i ideilor dac` nu s-ar fi inventat roata?“. {i g`se[te r`spunsul: „Nimic nu mi se poate \nt\mpla at\t timp c\t voi avea libertatea s` m\ng\i s\nii lui Anne [i popone]ul buc`lat al lui Pauline“. Crétinon exclam`: „Ernest nu-i normal“. {i fac amor pe r\nd. Lucru extrem de deprimant pentru marele cititor, care a[tepta \nc` din tipografie aceste pagini, dar nu pe r\nd, ci \mpreun`, un Big Tom, o roat`, un ceva mai subtil. Îns` via]a nu e just` [i vine vremea c\nd cele dou` pictori]e hot`r`sc s` fac` un copil. Pauline \l na[te pe Raphaël. Anne \l na[te pe Octave. Acuma-s cinci. Copiii s\nt picta]i. Ernest e foarte m`mos din fire [i se duce cu grupul \n vizit` la to]i p`rin]ii, care s\nt \n]eleg`tori, lumea progreseaz`, i se modific` ordinea, arti[tii c`l`toresc mult, din excursia la Sankt Petersburg re]inem c` b`ncile publice au 10 metri l`]ime. De-acum \nainte, vor locui la ]ar`. Într-un trianglu sentimental fran]uzesc cu anexe mici. Paralelogramul, piramida [i octogonul nu exist`, hélas, dec\t la arabi. Concluzie critic`: simt ceva mortal, aici.

43

19,90 lei traducere din limba francez` de Lumini]a Br`ileanu


A LT F E L D E S P R E A LT C E VA P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

Cine a fost Antonin Carême? Povestea \ncepe ca o melodram` ieftin`. În 1794, ajuns la cap`tul puterilor, un tat` s`rac lipit, \nc`rcat cu o familie de 25 de copii, ofer` o mas` frugal` fiului s`u \n v\rst` de 10 ani. Dup` care \i pune o valiz` \n m\n` [i-l p`r`se[te la un col] de strad`, spun\ndu-i: „De acum \ncolo, descurc`-te singur“. {i uite a[a, neav\nd \ncotro, copilul [i-a croit propriul drum. Mai \nt\i g`se[te de lucru la o c\rcium`. La 15 ani e deja ucenic-ajutor de buc`ta \ntr-un restaurant. Nimeni nu b`nuia c` acest pu[ti ie[it din nimic, f`r` educa]ie, va urca vertiginos treptele unei cariere fabuloase, devenind unul din cele mai mari nume \n gastronomia francez` [i \n lumea \ntreag`. Numele acestui t\n`r este Marie-Antoine Carême. Foarte cur\nd, ajuns la Paris, \i surprinde pe to]i printr-un talent ie[it din comun [i \[i prescurteaz` numele \n Antonin Carême. Timp de 12 ani lucreaz` cu celebrul cofetar Bailly din strada Vivienne, care-l servea pe Talleyrand. De aici se na[te predilec]ia lui pentru deserturi. Faima sa cre[te, marile personalit`]i ale timpului se bat pentru a-l avea. E angajat de prin]ul regent al Angliei, apoi la Sankt Petersburg de Împ`ratul Alexandru, pentru Ambasada Angliei de la Viena, \n fine [ef buc`tar la castelul Ferrières, pentru baronul de Rothschild, mare om de finan]e, fin gas-

44

© Simion Ivanoschi

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 tronom, celebru pentru banchetele pe care le d`dea, unde primea oaspe]i ca Balzac, Dumas sau Rossini. De[i f`r` [coal` (la \nceput abia [tia s` scrie), a fost [i un mare pasionat de arhitectur`, pe care a studiat-o singur, cutreier\nd bibliotecile, precum [i un excelent desenator. De altfel, dac` nu ajungea buc`tar, visul lui era s` fie arhitect. Deseori se pot vedea [i azi, pe pere]ii unor restaurante fine, reproduceri din desenele sale, mai cu seam` torturi alambicate, dar deosebit de decorative. S\nt, de fapt, proiectele lui de aplicare a arhitecturii \n arta culinar`. De la el au r`mas celebrele pièces montées, acele torturi monumentale servite \n lumea \ntreag`, cu ocazia nun]ilor [i a botezurilor. Antonin Carême a fost [i inventatorul unor volau-vent, mille-feuilles, charlotte sau petit four (pe române[te, prea cunoscutele „fursecuri“), ca [i al celebrei pâte feuilletée, transformat` [i ea \n românescul „foitaj“. Printre alte merite, a impus \n Fran]a serviciul à la russe, adic` modul de a servi felurile unul dup` altul, desp`r]ind gustul s`rat de cel dulce, obicei devenit curent – hors d’œuvre, plat, dessert. P\n` atunci se puneau de la \nceput toate pe mas`, fiecare se servea dup` plac, amestec\nd s`ratul cu dulcele, f`r` nici o noim`. Precursor \n dietetic`, a lansat a[a-zisa cuisine légère, suprim\nd, de pild`, excesul de mirodenii, pentru ca savoarea fiec`rui ingredient s` fie perceput` cu mai mult` claritate. F`r` a b`nui c` acest termen, inovant pe atunci, va fi mult controversat, revenind trei secole mai t\rziu sub alte forme, nici c` tendin]a general` va evolua spre o buc`t`rie din ce \n ce mai u[urat`. Dup` o via]` pasionat` [i pasionant`, Carême a l`sat multe m`rturii scrise. El este autorul unor c`r]i precum Traité de pâtisserie (1815), Le ma\tre d’hôtel français sau Le pâtissier pittoresque (cu 128 de desene ale autorului) [i altele. Înainte de moartea sa timpurie la 50 de ani, \[i dicteaz` 200 dintre cele mai bune re]ete. Carême a fost un deschiz`tor de drumuri, lans\nd \n Fran]a o nou` er`, aceea a buc`t`riei moderne. Este considerat drept unul dintre cei mai mari buc`tari ai tuturor timpurilor. Un geniu culinar. Cu toate acestea, c\]i s\nt cei care au auzit de el \n afara grani]elor Fran]ei, [i chiar \n Fran]a? În orice caz, Paul Bocuse, unul dintre cei mai mari confra]i, i-a consacrat, \n prestigiosul lui menu, acel Foie gras de canard maison en gelée de Sauternes „Antonin Carême“. n


8 Strategii pentru a deveni puternic` [i \ncrez`toare de Fran Hewitt [i Les Hewitt Este o carte dedicat` tuturor femeilor. Fiecare capitol cuprinde tehnici practice [i m`suri de ac]iune u[or de implementat. Ve]i citi [i c\teva pove[ti adev`rate dominate de succes. Lec]iile pe care le ve]i \nv`]a nu v` vor \mbog`]i doar spiritual, ci v` vor deschide [i sufletul.

100 cele mai frumoase muzee ale lumii Colec]ia „Cele mai mari comori ale omenirii“ Aceast` carte \]i prilejuie[te o c`l`torie prin cele o sut` cele mai frumoase muzee; colec]iile lor de art` fac din ele cele mai importante institu]ii culturale ale lumii contemporane. Fiecare muzeu reprezint` o istorie [i o cultur`, tradi]iile [i aspira]iile lor, trecutul [i viitorul.

|n curs de apari]ie

|n curs de apari]ie Captiv`. Povestea adev`rat` a unei copil`rii pierdute de Julie Gregory, traducere de Roxana Dude Colec]ia „C`r]i adev`rate“ Din fraged` copil`rie, Julie Gregory a fost supus` \ncontinuu radiografierilor, medica]iei [i interven]iilor chirurgicale, \n c`utarea de[art` a unei boli n`scute \n mintea mamei ei. Sindromul Münchausen indus sau prin proxy este cea mai ascuns` [i mai periculoas` form` de molestare a copiilor din lume.

Istoria Greciei. Pân` la moartea lui Alexandru cel Mare de J.B. Bury, Russell Meiggs, traducere de Diana Stanciu Colec]ia „Istorii ale marilor civiliza]ii“ Prima edi]ie a acestei faimoase lucr`ri a ap`rut \n 1900. De[i scopul autorilor a fost ca, prin aceast` lucrare, s` contribuie la informa]ia transmis` \n procesul de \nv`]`m\nt, cartea are \n vedere un cerc mai larg de cititori dec\t cel destinat unei discipline de studiu din [coal` sau universitate.

Pre] 19,90 lei

Pre] 64,90 lei

Publius Aurelius. Un detectiv \n Roma antic`, vol. IV. Cui Prodest? de Danila Comastri Montanari Colec]ia „Roman Istoric“ Un asasin nemilos omoar` sclavii lui Publius Aurelius din domus. Singurele indicii pe care patricianul reu[e[te s` le g`seasc` s\nt o urm` \ns\ngerat` [i o pies` de [ah. Prea pu]in pentru a descoperi un mobil, a g`si un vinovat. Aurelius \ns`, nu are de ales: trebuie s`-l dema[te pe uciga[.

Suflete pereche de Cecelia Ahern Colec]ia „Roman Istoric“ Rosie [i Alex: cei mai buni prieteni sau suflete pereche? Din copil`rie, Rosie [i Alex au fost nedesp`r]i]i. C\nd Alex se mut` \n America, se despart, iar Rosie se simte pierdut` f`r` el. C\nd e pe cale s` plece pentru a fi al`turi de Alex, prime[te ni[te ve[ti care \i schimb` via]a [i o fac s` renun]e la planul ini]ial.

|n curs de apari]ie

|n curs de apari]ie

Traian. Optimus princeps de Julian Bennett Colec]ia „|mp`ra]i romani“ Traian este unul dintre \mp`ra]ii romani care s-au bucurat mereu de un bun renume [i au avut o imagine pozitiv` \n toate epocile. Echilibrat, resping\nd excesele de orice fel, integru, comandant militar str`lucit, constructor inspirat, suveran respectat, Traian a devenit modelul \mp`ratului exemplar.

Vindecarea emo]ional` \n 7 s`pt`m\ni de Joan Mathews Larson, traducere de Ion Radu Emanuel Prin formule naturale eficiente, cartea v` va ajuta s` v` g`si]i stabilitatea emo]ional` [i starea de bine care v-au lipsit \ntreaga via]`. Dr. Larson v` ofer` [i formula ei unic` anti\mb`tr\nire, care \nt`re[te sistemul imunitar, amelioreaz` dispozi]ia [i tonusul energetic [i v` prelunge[te via]a.

Pre] 34,90 lei

|n curs de apari]ie

www.all.ro


Agonie de David Shobin, traducere de Daniela Neac[u Colec]ia „Thriller“ Imagineaz`-]i: ajungi la urgen]`. Medicii te duc la reanimare [i… acolo r`m\i. Imagineaz`-]i: lucrezi la cel mai bun spital din New York. Ai vrut s` devii medic ca s` salvezi vie]i, dar descoperi c` l`comia [i interesele personale primeaz`. Oameni nevinova]i s\nt ]inu]i artificial \n via]` pentru a li se lua fluidele vitale. Un thriller medical care v` va face s` v` g\ndi]i de zece ori \nainte s` intra]i \n spital.

Trauma de Ken McClure, traducere de Oana Matache Colec]ia „Thriller“ Refugiat pentru o noapte \ntr-un cimitir, John McKirrop este martorul deshum`rii cadavrului unui b`ie]el. Dar nimeni nu \l bag` \n seam`. Doctori]a Sarah Lasseter \[i une[te for]ele cu p`rintele Lafferty pentru a descoperi c` sub masca progresului medicinei se ascunde nu numai o inven]ie sinistr` [i oribil`, dar [i o descoperire minunat` pentru care cineva este dispus s` ucid`.

Leacul miraculos de Michael Palmer, traducere de Monica {erban Colec]ia „Thriller“ Accidentarea pune cap`t nu numai visului lui Brian Holbrook de a deveni juc`tor profesionist de fotbal. Dependent de calmante, \[i va pierde [i so]ia, [i dreptul de a profesa. Ca urmare a unei hot`r\ri de voin]`, va lua via]a de la cap`t la Institutul Cardiovascular Boston. Poate profita de ocazia de a participa la testele asupra unui nou medicament care va revolu]iona medicina: Vasclear este menit a combate arterioscleroza.

Casa [i lumea de Rabindranath Tagore, traducere de Oana Gr`dinaru Tagore creeaz` un tablou uman profund universal plasat \n India tulbur`rilor sociale: confesiunile p`tima[e ale celor trei protagoni[ti arunc` lumin` \n cele mai \ndep`rtate ad\ncimi ale umanit`]ii, revel\nd nu numai o f`r\m` de istorie, dar [i incredibile zbateri suflete[ti.

Cel mai bogat om din Babilon de George S. Clason, traducere de Iris Manuela Anghel-G\tlan Colec]ia „C&A – Business“ Milioane de cititori au ajuns s` cunoasc` celebrele „parabole babiloniene“ ale lui George S. Clason, adev`rate surse de inspira]ie, ce trateaz` at\t subiecte precum planificarea [i ob]inerea succesului financiar, asigurarea unui venit solid pentru viitor, dar [i principii financiare extrem de solide, de[i vechi de mii de ani.

Monologurile vaginului de Eve Ensler, traducere de Ana-Maria Murariu Colec]ia „Mileniul III“ O rait` viguroas` [i ilar` prospect\nd ultima frontier`, cartea celebreaz` sexualitatea feminin`, dezv`luit` f`r` a i se [tirbi nimic din complexitate [i mister. Volumul Monologurile vaginului inspir` o puternic` mi[care ce militeaz` pentru oprirea violen]ei \mpotriva femeilor.

Mitul managerului de Michael E. Gerber, traducere de Raluca-Elena Daniliuc Colec]ia „C&A – Business“ Inspir\ndu-se din lec]iile \nv`]ate de-a lungul experien]ei autorului cu peste 15.000 de organiza]ii mici, mijlocii [i mari, cartea exploreaz` modul \n care fiecare manager trebuie s` \[i asume responsabilitatea, s` reconcilieze viziunea personal` cu cea a organiza]iei [i s` \[i dezvolte o mentalitate antreprenorial` pentru a avea succes la nivel individual [i organiza]ional.

Mitul \ntreprinz`torului de Michael E. Gerber, traducere de Violeta Limona Colec]ia „C&A – Business“ În aceast` carte de mare succes, Michael Gerber risipe[te miturile care \nconjoar` pornirea unei afaceri proprii [i ne arat` cum ipotezele obi[nuite pot sta \n calea bunei administr`ri a unei afaceri. Apoi ne conduce prin etapele vie]ii unei afaceri. În final, Gerber face distinc]ia vital` [i adesea neglijat`, dintre a lucra la afacerea dvs. [i nu \n afacerea dvs.

www.amaltea.ro


Top 10 Madrid Colec]ia „Ghiduri Turistice Vizuale Top 10“ Muzeul Prado din Madrid e unul dintre marile muzee ale lumii, iar cei care doresc s` admire celebrul tablou „Guernica“ al lui Pablo Picasso, o pot face vizit\nd Centrul de Art` Regina Sofia. O descindere pe legendarul Santiago Bernabeu, locul magic unde Real Madrid joac` fotbal \n versuri, urmat` de o mas` copioas` tradi]ional spaniol`, \ntregesc profilul unui ora[ magic.

Pre] 29,90 lei

Top 10 Berlin Colec]ia „Ghiduri Turistice Vizuale Top 10“ De c\nd a c`zut Zidul Berlinului, simbol al r`zboiului rece, capitala ren`scut` a Germaniei poate fi admirat` \n toat` splendoarea sa. Poarta Brandenburg, Muzeul Bode, Catedrala ora[ului – cea mai mare biseric` protestant` din toat` Germania –, Castelul [i Gr`dinile de la Potsdam, centrele comerciale, restaurantele elegante recomand` un ora[ impresionant [i prietenos.

Pre] 29,90 lei

Top 10 New York Colec]ia „Ghiduri Turistice Vizuale Top 10“ New York e ca un dic]ionar de simboluri. Statuia Libert`]ii, Muzeul Metropolitan, Muzeul Guggenheim, Muzeul de Art` Modern`, unde pot fi admirate lucr`ri ale lui Brâncu[i, Opera Metropolitan, Madison Square Garden, Central Park, The Fifth Avenue, Empire State Building, amintirea dureroas` a lui World Trade Center, cosmopolitismul culinar [i cel vestimentar, toate te trimit la marele simbol: New York.

Pre] 29,90 lei

Top 10 Milano Colec]ia „Ghiduri Turistice Vizuale Top 10“ Milano e o destina]ie ideal`, deopotriv` pentru amatorii de shopping [i pentru iubitorii de muzic` ˇ clasic`. La Milano, \ntre o crea]ie a lui Verdi sau Puccini de la Scala [i ultima crea]ie de la Armani sau Versace de pe marile bulevarde ale modei, diferen]a e mic` [i poate fi sesizat` de pe cupola celebrului Dom din Milano. Iar cei care doresc s` fac` pasul dinspre Dan Brown spre adev`ratul Da Vinci, pot admira tulbur`toarea „Cina cea de Tain`“, de la biserica Madonna delle Grazie.

Pre] 29,90 lei

Top 10 Atena Colec]ia „Ghiduri Turistice Vizuale Top 10“ Pentru cei mai mul]i, Atena \nseamn` Acropole. Plus m\ncarea [i b`utura greceasc`. Sau o escal` \nainte de asaltul insulelor. Important, dar superficial. Pentru cei care ajung s` o cunoasc` [i s` o iubeasc`, Atena e o stare de spirit. Exist` o Aten` boem`, \n Plaka, una aproape uitat`, \n Anafiotika, o Aten` luxoas`, \n Kolonaki, o Aten` oriental`, \n Psirri. Un ora[ ca o istorie. Ca un muzeu permanent deschis...

The Romanian Millennium – 1000 Years of History in 2500 Images de Georgeta Filitti [i Dorin Mate, prefa]` de acad. Virgil Cândea, traducere de Irina Ionescu Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Un inedit album de cultur` [i civiliza]ie româneasc`, acum [i \n limba englez`. O carte de vizit` vie [i atractiv`, oferit` tuturor celor pasiona]i de trecutul [i prezentul românilor. Cuprinde peste 2.500 de imagini de arhiv`, \nso]ite de legende explicative.

Pre] 29,90 lei

Pre] 139 lei

Noul dic]ionar universal al limbii române de Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Z`stroiu Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Reprezint` un instrument de lucru indispensabil celor interesa]i de cunoa[terea lexicului limbii române [i de folosirea corect` a acestuia. Este cel mai amplu dic]ionar explicativ uzual al limbii române \ntr-un singur volum: cuprinde aproape 81.000 de intr`ri, dintre care 73.000 de articole propriu-zise.

Dic]ionarul proverbelor române[ti de Ion Cuceu (con]ine [i CD-ROM) Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Este compus din 7.777 de texte \nso]ite de trimiteri la surs` (localitate, zon`, culeg`tor sau colec]ionar) [i uneori de contextualiz`ri explicative. Este structurat \n cuvinte-cheie, a[ezate alfabetic, permi]\nd astfel o utilizare rapid` [i eficient`. Se adreseaz` \n egal` m`sur` speciali[tilor, dar [i marelui public.

Pre] 44,90 lei

Pre] 139 lei

www.litera.ro


Via]` scurt` de Juan Carlos Onetti, traducere din limba spaniol` de Ileana Scipione Colec]ia „Babel“ „To]i erau ai mei, n`scu]i din mine, mi-era mil` de ei [i \i iubeam; \n rondurile din pia]`, iubeam [i fiecare imagine necunoscut` a p`m\ntului; era ca [i cum le-a[ fi iubit \ntr-una singur` pe toate femeile din lume“ – m`rturise[te autorul.

Dic]ionar de {tiin]e ale Limbii de Angela BiduVr`nceanu, Cristina C`l`ra[u, Liliana Ionescu-Rux`ndoiu, Mihaela Manca[, Gabriela Pan` Dindelegan Colec]ia „Dic]ionarele Nemira“ Distins cu Premiul Academiei Române, Dic]ionarul de {tiin]e ale Limbii, cea mai modern` [i practic` lucrare de referin]` din domeniu, reune[te peste 700 de articole-titlu \ntr-o prezentare grafic` deosebit` spre a facilita \n]elegerea [i asimilarea no]iunilor de lingvistic`.

Pre] 59,50 lei

Pre] 23.90 lei Din ]ara m`garilor. Însemn`ri de {tefan Zeletin Colec]ia „Biblioteca de politic`“ „Din ]ara m`garilor. Însemn`ri – a filozofului [i sociologului {tefan Zeletin – este o carte tragic`. Prin urzeala firav` a alegoriei se str`vede cu u[urin]` faptul c` ]ara m`garilor e ]ara românilor, propria patrie a autorului. Dureros, nedureros – asta este... “

Omul [i sacrul de Roger Caillois, traducere din limba francez` de Dan Petrescu Colec]ia „Totem“ Dac` separarea sacrului de profan pare ˇ a fi instituit` de la \nceputurile umanit`]ii, Roger Caillois a fost primul care a \ncercat s` \n]eleag` semnifica]ia conceptului de sacru pe baza unui studiu comparativ al societ`]ilor arhaice [i al celor dezvoltate.

C.D. Zeletin

Pre] 19,90 lei

Pre] 24,90 lei

Însem(i)n`rile Magistrului din Cajvana de Luca Pi]u

Colec]ia „Totem“

„Greu de crezut c` dilema etic-estetic a primit, \n ultima sut` de ani [i ceva, o solu]ie mai inedit` dec\t scrisul lui Luca Pi]u. Nu este calofil, ci doar rafinat, nu mizeaz` \n primul r\nd pe armonie, ci pe ludic, nu \ncearc` s` \nc\nte, ci s` depeizeze.“ Ciprian {iulea

Pre] 30 lei

Pre] 27,90 lei

Texte esen]iale de Marshall McLuhan Antologie alc`tuit` de Eric McLuhan [i Frank Zingrone, traducere din limba englez` de Mihai Moroiu Arhiva esen]ial` a viziunii lui Marshall McLuhan, este mereu surprinz`toare. „Eu nu s\nt «critic cultural», pentru c` nu m` intereseaz` defel clasificarea formelor de cultur`. S\nt un metafizician, preocupat de via]a formelor [i de surprinz`toarele lor modalit`]i“ – declar` autorul.

Pre] 49,90 lei

Povestiri incredibile, #2, Antologie \ngrijit` de Michael Chabon, traducere din limba englez` de Gabriel Stoian, Alexandra Popescu, Cristina Iordache, Cristina Barbu Colec]ia „Suspans“ McSweeney’s este una dintre cele mai interesante idei de publicare din ultimii ani, o cale de promovare a noi stiluri [i topici narative. În volum s\nt incluse povestiri de: Margaret Atwood, Stephen King, Joyce Carol Oates, Peter Straub etc. Un regal al prozei scurte!

Pr`bu[irea Satanei de René Girard, traducere din limba francez` de Ion Doru Brana Colec]ia „Totem“ Pr`bu[irea Satanei – un eseu str`lucit la grani]a dintre teologie, filozofie [i sociologie care confirm` reputa]ia lui René Girard de mare g\nditor francez contemporan. Autorul sus]ine c` Evangheliile s\nt o teorie a omului \nainte de a fi o teorie a lui Dumnezeu, amintind filozofia lui Simone Weil.

Pre] 22,90 lei

www.nemira.ro


Vân`torii de zmeie de Khaled Hosseini Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Mihaela S. Oprea-Aron Aflat de 98 de s`pt`m\ni \n topul New York Times, tradus \n 36 de limbi [i v\ndut \n peste 5 milioane de exemplare, V\n`torii de zmeie se impune printr-o scriitur` alert`, cu scene de mare impact emo]ional, dar [i unele de o duritate extrem`, menit` s` atrag` aten]ia lumii asupra atrocit`]ilor comise de talibani \n Afganistan. The United Nations World Refugee Award (2006)

Sub ghe]ar de Halldór Laxness Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Crengu]a N`pristoc Sub ghe]ar este o carte plin` de umor, subtil` [i rafinat`, cu elemente de fantastic [i roman de eventuri. Este saga unui t\n`r din zilele noastre, trimis s` dezlege \nt\mpl`ri misterioase \ntr-o parohie din ]inuturile de poveste ale Islandei. „Una dintre cele mai amuzante c`r]i scrise vreodat`.“ (Susan Sontag) Premiul Nobel pentru Literatur` (1955)

Pre] 14,72 lei Cineva cu care s` fugi de acas` de David Grossman Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Ioana Mocan David Grossman este unul dintre cei mai cunoscu]i scriitori israelieni contemporani. Pe fundalul adolescentin al unei vacan]e de var`, Cineva cu care s` fugi de acas` \i aduce \n prim-plan pe Tamar [i Asaf, ale c`ror aventuri palpitante \n lumea interlop` a Ierusalimului \l vor ]ine pe cititor cu sufletul la gur`.

Pre] 19,73 lei

Pre] 24,42 lei

Beatriz [i corpurile cere[ti de Lucía Etxebarría Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Ioana Cornea Dou` ora[e: Madridul cel luminos [i Edinburgul \necat \n cea]`. Dou` fete: str`lucitoarea Mónica [i generoasa Caitlin. Dou` ispite: aventura [i tandre]ea. {i Beatriz – care, pentru a alege, trebuie s` \nve]e s`-[i dep`[easc` propriul trecut. Romanele Lucíei Etxebarría au fost traduse \n peste zece limbi.

Pre] 16,90 lei

19 Secunde de Pierre Charras Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Dan Radu Talpalariu Un cuplu de v\rst` mijlocie regizeaz` o \nt\lnire mai pu]in obi[nuit`, menit` s` pun` cap`t sau, dimpotriv`, s` ofere o a doua [ans` unei vie]i conjugale amenin]ate de rutin` [i uzur`. Dar, la cap`tul celor 19 secunde decisive, povestea de dragoste a celor doi va avea un final pe c\t de nea[teptat, pe at\t de brutal. Premiul FNAC (2003)

Pre] 11,99 lei

Farrago de Yann Apperry Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Laura Marin Departe de tot ce \nseamn` America anilor ’70, Homer Idlewilde, vagabond prin op]iune [i poet prin voca]ie, se lanseaz` \ntr-o aventur` plin` de farmec, menit` s` confere existen]ei lui banale semnifica]ia unui destin. O variant` modern` a lui Huckleberry Finn, scris` de un t\n`r [i foarte talentat scriitor francez. Premiul Goncourt des lycéens (2003)

Pre] 19,73 lei

Trei veri de Julia Glass Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Ana-Maria Baciu Distins cu prestigiosul National Book Award ˇ (SUA, 2002), Trei veri \[i poart` protagoni[tii din \nsorita Grecie \n cartierele boeme ale New Yorkului, din Sco]ia cea aspr` \n Parisul galeriilor de art` [i dintr-un trecut marcat de tr`d`ri spre un viitor al asum`rii lucide a propriilor op]iuni. National Book Award (2002)

ˇ ’ Muzeul capitul`rii necondi]ionate de Dubravka Ugresic Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Octavia Nedelcu, postfa]` de Simona Popescu ˇ ´ a fost Înc` de la debut, Dubravka Ugresic considerat` una dintre cele mai originale voci ale literaturii contemporane, caracterizat` printr-o pronun]at` dimensiune ludic` [i st`p\nirea unui vast repertoriu de tehnici narative. Muzeul capitul`rii necondi]ionate este construit sub forma unui colaj de fragmente, cu subiecte dintre cele mai diverse.

Pre] 22,12 lei

www.niculescu.ro


Théorie du corps amoureux. Pour une érotique solaire de Michel Onfray Editura LGF Michel Onfray, de]in`tor al premiului Medicis \n 1993, invit` la o erotic` solar`, ce vine \mpotriva vie]ii mutilate, prin pulsiunile libert`]ii vie]ii amoroase [i promovarea unui feminism libertin, a unui eros lejer, ludic, \n virtutea unui ideal hedonist, urm`rit \n idee printr-o relecturare a filozofilor materiali[ti [i senzuali[ti din Antichitatea greco-roman`.

Un climat de folie, suivi de La Morgue et Jours de bouverie de Ismail Kadare Editura Fayard Scriitorul albanez, c`ruia i-a fost decernat \n 2005 Man Booker International Prize, suprinde \ntr-un singur volum, prin cele trei microromane, amprenta crea]iei de-a lungul a patru decenii: Jours de bouverie – primul roman, ap`rut \n 1962 [i interzis ulterior drept decadent; Un climat de folie – de inspira]ie autobiografic`, ap`rut \n 2004; La Morgue – o cronic` balzacian` a perioadei comuniste.

Pre] 25 lei

Pre] 69 lei

Thèâtre complet de Eugène Ionesco Editura Gallimard În volumul de fa]` s\nt adunate at\t piesele cunoscute ale lui Eugène Ionesco, integral, c\t [i dou` piese inedite: „La Nièce-épouse“ [i „Le Vicomte“. De asemenea, s\nt reproduse litografii ale lui Eugène Ionesco, fotografii inedite din timpul spectacolelor, precum [i cupuri din originala „punere \n pagin`“ a „C\nt`re]ei chele“ realizat` de Massin [i Editions Gallimard.

La lenteur, L’identite, L’ignorace de Milan Kundera

Editura Gallimard

În volumul de fa]` s\nt reunite ultimele romane scurte scrise de Milan Kundera \n limba ˇ francez`; memoria, identitatea, \ntoarcerea, timpul, deziluzia – teme predilecte din opera scriitorului ceh – se reg`sesc \ntr-un stil ce face ca scrierea s` oscileze \ntre roman [i eseu.

Pre] 299 lei

Pre] 65 lei

Oeuvre poétique de Leopold Sedar Senghor Editura Seuil În onoarea autorului, Organiza]ia Interna]ional` a Francofoniei a decretat anul 2006 „anul Senghor“. Oeuvre poétique pare a fi versiunea definitiv` a poemelor autorului. În alc`tuirea ei intr` [ase culegeri de poeme, precum [i o sec]iune de „Poèmes divers“. Aceast` antologie include [i primele poeme pe care autorul nu a dorit s` le publice, consider\ndu-le imperfecte.

Femme nue femme noire de Calixthe Beyala

Editura LGF

Într-o Afric` urban` neagr`, unde mizeria [i neputin]a fac pereche cu resemnarea, autoarea reu[e[te s` scoat` \n eviden]` frumuse]ea uman`, \ndeosebi cea feminin`. Este o fabul` melancolic` care ne este povestit` de Calixthe Beyala, dincolo de aparen]ele unui roman erotic, de senzualitatea debordant` [i umor corosiv.

Pre] 109 lei

Pre] 19,90 lei

Avidité de Elfriede Jelinek Editura Seuil Satir` a unei lumi \nc` primitive, acest fals roman poli]ienesc nu trateaz` r`zboiul simplu dintre sexe, ci chiar asalturi impetuoase [i puternic sado-masochiste. Cartea a fost distins` cu Premiul Nobel pentru literatur` 2004.

L’Euphorie perpétuelle de Pascal Bruckner Editura LGF „Fi]i ferici]i! Dincolo de aparen]a-i afabil`, exist` oare \ndemn mai paradoxal, mai \ngrozitor? El formuleaz` un comandament c`ruia \]i este cu at\t mai greu s` i te sustragi cu c\t nu are obiect. Cum s` [tii dac` e[ti fericit? Cine fixeaz` norma? De ce trebuie s` fii fericit, de ce ia aceast` recomandare form` imperativ`? Ce s` r`spunzi acelora care m`rturisesc jalnic c` nu reu[esc?“

Pre] 19,90 lei

Pre] 89 lei

Libr`ria Noi


Théorie du corps amoureux. Pour une érotique solaire de Michel Onfray Editura LGF Michel Onfray, de]in`tor al premiului Medicis \n 1993, invit` la o erotic` solar`, ce vine \mpotriva vie]ii mutilate, prin pulsiunile libert`]ii vie]ii amoroase [i promovarea unui feminism libertin, a unui eros lejer, ludic, \n virtutea unui ideal hedonist, urm`rit \n idee printr-o relecturare a filozofilor materiali[ti [i senzuali[ti din Antichitatea greco-roman`.

Un climat de folie, suivi de La Morgue et Jours de bouverie de Ismail Kadare Editura Fayard Scriitorul albanez, c`ruia i-a fost decernat \n 2005 Man Booker International Prize, suprinde \ntr-un singur volum, prin cele trei microromane, amprenta crea]iei de-a lungul a patru decenii: Jours de bouverie – primul roman, ap`rut \n 1962 [i interzis ulterior drept decadent; Un climat de folie – de inspira]ie autobiografic`, ap`rut \n 2004; La Morgue – o cronic` balzacian` a perioadei comuniste.

Pre] 25 lei

Pre] 69 lei

Thèâtre complet de Eugène Ionesco Editura Gallimard În volumul de fa]` s\nt adunate at\t piesele cunoscute ale lui Eugène Ionesco, integral, c\t [i dou` piese inedite: „La Nièce-épouse“ [i „Le Vicomte“. De asemenea, s\nt reproduse litografii ale lui Eugène Ionesco, fotografii inedite din timpul spectacolelor, precum [i cupuri din originala „punere \n pagin`“ a „C\nt`re]ei chele“ realizat` de Massin [i Editions Gallimard.

La lenteur, L’identite, L’ignorace de Milan Kundera

Editura Gallimard

În volumul de fa]` s\nt reunite ultimele romane scurte scrise de Milan Kundera \n limba ˇ francez`; memoria, identitatea, \ntoarcerea, timpul, deziluzia – teme predilecte din opera scriitorului ceh – se reg`sesc \ntr-un stil ce face ca scrierea s` oscileze \ntre roman [i eseu.

Pre] 299 lei

Pre] 65 lei

Oeuvre poétique de Leopold Sedar Senghor Editura Seuil În onoarea autorului, Organiza]ia Interna]ional` a Francofoniei a decretat anul 2006 „anul Senghor“. Oeuvre poétique pare a fi versiunea definitiv` a poemelor autorului. În alc`tuirea ei intr` [ase culegeri de poeme, precum [i o sec]iune de „Poèmes divers“. Aceast` antologie include [i primele poeme pe care autorul nu a dorit s` le publice, consider\ndu-le imperfecte.

Femme nue femme noire de Calixthe Beyala

Editura LGF

Într-o Afric` urban` neagr`, unde mizeria [i neputin]a fac pereche cu resemnarea, autoarea reu[e[te s` scoat` \n eviden]` frumuse]ea uman`, \ndeosebi cea feminin`. Este o fabul` melancolic` care ne este povestit` de Calixthe Beyala, dincolo de aparen]ele unui roman erotic, de senzualitatea debordant` [i umor corosiv.

Pre] 109 lei

Pre] 19,90 lei

Avidité de Elfriede Jelinek Editura Seuil Satir` a unei lumi \nc` primitive, acest fals roman poli]ienesc nu trateaz` r`zboiul simplu dintre sexe, ci chiar asalturi impetuoase [i puternic sado-masochiste. Cartea a fost distins` cu Premiul Nobel pentru literatur` 2004.

L’Euphorie perpétuelle de Pascal Bruckner Editura LGF „Fi]i ferici]i! Dincolo de aparen]a-i afabil`, exist` oare \ndemn mai paradoxal, mai \ngrozitor? El formuleaz` un comandament c`ruia \]i este cu at\t mai greu s` i te sustragi cu c\t nu are obiect. Cum s` [tii dac` e[ti fericit? Cine fixeaz` norma? De ce trebuie s` fii fericit, de ce ia aceast` recomandare form` imperativ`? Ce s` r`spunzi acelora care m`rturisesc jalnic c` nu reu[esc?“

Pre] 19,90 lei

Pre] 89 lei

Libr`ria Noi


La miezul nop]ii de Stephen King Colec]ia „Romane psy“ Stephen King, „regele“ genului horror, v` d` \nt\lnire la miezul nop]ii cu o serie de nuvele. Una a fost ecranizat` \n 2004 – „Fereastra interzis`“, av\ndu-l ca protagonist pe Johnny Depp – iar cealalt`, numit` „Langolierii“, a devenit serial de televiziune \n 1995.

În alt` via]` de Marc Lévy Colec]ia „Romane psy“ Versiune modern` a lui Romeo [i Julieta, romanul de fa]` creeaz` o poveste plin` de suspans, pornind de la o sugestie metempsihotic`. Marc Levy, o persoan` cu o via]` aventuroas`, a devenit celebru ca scriitor dup` ce compania Dream Works a cump`rat drepturile de ecranizare ale primului s`u roman pentru 2 milioane de dolari.

Pre] 35 lei

Pre] 24,90 lei

Cartea dorin]elor de Dr. Gérard Leleu

Colec]ia „Eroscop“

Tratat de mângâieri de Dr. Gérard Leleu

Colec]ia „Eroscop“

Dr. Gérard Leleu este un celebru sexolog specializat \n problemele de cuplu. El este autorul Tratatului de m\ng\ieri, prima carte de acest fel din Fran]a. Cartea dorin]elor descrie evolu]ia acestui magic ingredient al rela]iilor: dorin]a.

Pentru a hr`ni imagina]ia cititorilor, autorul \i invit` la un parcurs senzual al \ntregului corp. M\ng\ierile pot oferi pl`ceri infinite, fiind minunate expresii ale artei de a iubi. Întotdeauna fericirea aman]ilor ia forma subtil` a m\ng\ierilor.

Pre] 29,90 lei

Pre] 29,90 lei

Fructul interzis. Romanul erotic al unei femei din lumea arab` de Nedjma Colec]ia „Eroscop“ O femeie din lumea arab` \ndr`zne[te s` transgreseze tabu-ul sexului [i al t`cerii pentru a-[i povesti via]a intim`! Aceast` carte voluptoas` este un act politic, o rec\[tigare a dreptului de a vorbi [i a tr`i. O capodoper` erotic`, o declara]ie de iubire [i m\nie.

Pre] 21,90 lei

Pre] 29,90 lei

Ca s` tr`ie[ti mai bine \n prezent, \mpac`-te cu trecutul de André Moreau Colec]ia „Psihologie practic`“ Aceast` carte descrie printre altele experien]a tr`it` \n comunitatea terapeutic` Y Voir Clair fondat` de c`tre autor [i aduce o contribu]ie special` asupra proceselor tr`ite \n familie, cuplu, munc` [i societate. Autorul este psihiatru, licen]iat \n psihologie, psihanalist, cu form`ri \n psihodram`, analiz` tranzac]ional` [i Gestalt terapie.

Pre] 24,90 lei

Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze de Belle de Jour Colectia „Eroscop“ În spatele pseudonimului Belle de Jour s-ar putea afla o persoan` erudit`, care tr`ie[te la Londra [i care a ales s` practice meseria de prostituat` de lux. Jurnalul ei, ap`rut online, a primit The Guardian Weblog Award, \nainte de a fi publicat sub form` de carte [i de a fi v\ndut \n peste dou`zeci [i cinci de ]`ri.

Psihanaliz` [i psihoterapii de Daniel Widlöcher [i Alain Braconnier Colec]ia „Psihologie“ Lucrarea Psihanaliza [i psihoterapiile, conceput` sub \ndrumarea lui Daniel Widlöcher [i Alain Braconnier [i consacrat` psihoterapiilor de inspira]ie psihanalitic`, este o lucrare de referin]` \n domeniu. Ei abordeaz` \ntr-o manier` practic` diferitele tipuri de psihoterapii psihanalitice: psihoterapia scurt`, psihodrama analitic`, psihoterapia de relaxare, terapia familial` etc.

Pre] 44,90 lei

www.edituratrei.ro


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

PROFIL

Simion Mihu], \n Anticariatul Curtea Veche

Cartea [i anticarul. Portret al celor care nu mai s\nt C\t poate tr`i o carte? Ce pove[ti ascunde drumul ei de la tipar p\n` la co[ul de gunoi? Care este strania leg`tur` care prinde omul \n vraja c`r]ii? Acea vraj` a formei c`r]ii, \mbr`c`mintei, a editorului, anului edit`rii sau alte detalii care nou`, de regul`, ne scap`? Cum au reu[it c\]iva oameni ca, \n vremea comunismului, c\nd to]i d`deau pe sub m\n` carne, ou`, m`sline sau ulei, s` dea c`r]i rare sau c`r]i interzise? Cine \[i mai aduce aminte de cei ce se numesc anticari [i care, cu riscuri pe care acum pu]ini le mai \n]eleg, au r`mas ce [i-au dorit: iubitori de c`r]i.

Portretul anticarului disp`rut Locuia pe o str`du]` \n spatele Pie]ei 1 Mai. Strada se numea \nainte de ’89 Barbu {tef`nescu Delavrancea. Acum se nume[te Petöfi Sandor. „Locuia \n fundul unei cur]i de mahala bucure[tean`, unde c\teva c`m`ru]e u[or igrasioase ad`posteau nu doar tandemul straniu dintre b`tr\nul anticar [i matusalemica sa mam`, lovit` de orbire, ci [i o droaie de clien]i febrili, printre picioarele c`rora se tot \mpleticea o m\]`“ – \[i aminte[te Teodor Baconsky, care i-a fost client lui Radu Sterescu pe vremea studen]iei. A fost anticar \n vremea comunismului, printre pu]inii care reu[eau s` fac` rost de orice carte interzis`. Filozofie, teologie, istoria religiilor, carte veche româneasc`, art` sau scriitori interzi[i, aproape orice putea fi procurat de la Radu Sterescu. „Vizitele la Sterescu aveau o demnitate ritual` [i

64

o cert` func]ie terapeutic`. Nu exista s` nu g`se[ti imediat nou`]i. Ba un Nikolai Berdiaev sau un Chestov, \n edi]ii fran]uze[ti, din anii ’30, ba un Leszek Kolakowski – istoria marxismului, publicat` \n paperback, la Oxford University Press, cu al treilea volum, The Breakdown, mult mai uzat dec\t primele dou` (The Founders [i The Golden Age), ba vreo edi]ie româneasc` dintr-o carte bun`, s` spunem Le Goff, pe care nu apucase[i s` ]i-o cumperi la data apari]iei“ – m`rturise[te Teodor Baconsky. Radu Sterescu nu era un anticar recunoscut oficial de sistem. În vremea comunismului, institu]ia care se ocupa de achizi]ia de c`r]i de la particulari \n beneficiul statului era similar`, ca responsabilit`]i, celei care func]ioneaz` [i acum, Compania de Libr`rii [i Anticariat din România. În cadrul acestei companii, anticarii, care acum s\nt invoca]i ca marii mentori – Simion Mihu], Alexandru Enescu, Ion C`r`ba[ – erau angaja]i cu aceste func]ii la anticariatele din ora[. Radu Sterescu lucra \n clandestinitate. De aici [i misterul de care se \nconjura. Cei ce se apropiau de el d`deau dovad` de curaj. Clien]ii lui proveneau \n majoritate din lumea diplomatic`. Un diplomat apropiat \i era pe atunci ata[atul cultural al SUA la Bucure[ti, Ernest Latham, istoric [i mare iubitor de România. A lucra \n clandestinitate \nsemna, \n acea


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

PROFIL

perioad`, o infrac]iune [i se pedepsea penal. De altfel, cei ce l-au cunoscut pe Sterescu povestesc c` a f`cut \nchisoare \n anii ’50 pentru aceast` activitate. Comer] cu c`r]i. Comer] cu idei. Nu fusese niciodat` \ncartiruit de regim. Nici ca func]ie, nici ca limbaj, nici ca atitudine. Marius Nicolescu, anticarul de la Curtea Veche, poveste[te: „era de o elegan]` de gentleman englez, cu o distinc]ie pe care de mult` vreme nu o mai v`zusem prin Bucure[ti. Ultima fotografie, \n acest anticariat am f`cut-o. Nu o mai am. Dar imaginea lui mi-e foarte clar` \n minte. Sem`na cu Samuel Beckett. Portretul acela br`zdat de vreme [i cu p`rul v\lvoi.“ Dumitru Grum`zescu, celebrul anticar de la Ia[i, proprietarul celei mai mari colec]ii Mihai Eminescu din ]ar` [i din lume, spune: „Eu am avut onoarea s`-i fiu ucenic lui Radu Sterescu. Se spunea despre el c` ar fi fost bibliotecarul Casei Regale. Eu am v`zut fotografii f`cute \n Constan]a, l\ng` cala vaporului din care se desc`rcau baloturi cu tone de c`r]i. Mi-a ar`tat ceva c\t am stat \n preajm`-i: am aflat de o doamn` v\rstnic` ce inten]iona s`-[i v\nd` biblioteca. Am mers acolo [i am g`sit o bibliotec` de vreo 7-8000 de volume. A pl`tit pentru tot, am str\ns vreo patru baloturi [i am ie[it. Din cele patru baloturi de c`r]i a ales vreo patru. Restul a ajuns la groapa de gunoi. Ce oprise? O edi]ie Carmen Sylva cu autograf, un incunabul sau vreun manuscris. Era un tip formidabil. St`tea acolo, pe Barbu Delavrancea, \mpreun` cu mama lui care a murit la aproape 100 de ani, oarb`, z`c\nd \n pat, cu c`r]i peste ea.“ Biblioteca personal` [i profesional` a anticarului a disp`rut complet. Dup` moartea lui, \n ’87, nu s-a mai g`sit nimic. Unii spun c` [i-ar fi sim]it sf\r[itul [i ar fi dat tot ce avea, al]ii spun c` toat` averea lui de volume a fost risipit` de cea care a r`mas dup`: nora sa. C`ci marea durere a lui Radu Sterescu, \n acea vreme, nu a fost nici Securitatea care-i st`tea pe urme, nu a fost nici teama de a fi din nou arestat, ci suferin]a mor]ii unicului s`u fiu, profesor de sport. „Radu Sterescu era un om foarte instruit. F`cuse Filologie la Ia[i. C\]iva oameni la fel de instrui]i am mai \nt\lnit – poveste[te Marius Nicolescu. Weinberg, cel mai cald [i bl\nd anticar de la Kretzulescu; Polack, urma[ al unui anticar interbelic, nepotul s`u are acum anticatriat la Paris [i la Tel Aviv [i mai trece pe la anticarii din Bucure[ti pentru vreo pies` veche [i rar`. Ar mai fi Alexandru Enescu, om [colit la Paris, mare colec]ionar

de c`r]i vechi despre duel, manuale vechi de secole despre sporturi elegante pe care el le adora. Ar mai fi Radu Berceanu, mare anticar \n vremea comunismului. Tat`l lui fusese primar al Bucure[tiului din partea liberalilor. Simion Mihu], nepotul lui Ion C`r`ba[, om cu o legendar` libr`rie - anticariat pe actuala General Berthlot. La el venea pricipesa Ileana cu ma[ina [i \nc`rca un portbagaj de c`r]i. La venirea comuni[tilor [i de teama schimb`rii pe care o aduceau cu ei, l-a pus pe Mihu], pe nepotul s`u, \n fa]a anticariatului \mbr`cat \n costum popular, pentru a-[i afirma statornicia.“ Ion C`r`ba[ ucenicise tot la un unchi al lui, la Pavel Suru, un alt celebru anticar ce s-a ridicat \n perioada interbelic`, \nv`]\nd meserie de la evreii despre care \nc` se mai scrie prin indexuri: Pohl, Alcalay, Pinath [i Steinberg sau Polack.

„Am a[teptat 12 ani un tablou“ Savantul Kien din Orbirea lui Elias Canetti are sl`biciunile [i fixa]iile unui anticar pasionat de colec]ia sa. Kien este \nchis \n turnul de filde[ al imensei sale biblioteci de specialitate, savantul care nu \n]elege s` accepte vreo alt` preocupare [i care nu vrea s` jertfeasc` nici o clip` \n afara cercet`rilor sale. „Noi s\ntem ni[te oameni indiscutabil de discutabili. Eu am muncit la o familie o lun` [i jum`tate pentru o edi]ie Eminescu. Cartea pentru mine este ca [i o femeie. Vine la tine, dac` ]i-o dore[ti!“ – poveste[te Dumitru Grum`zescu, moldoveanul cu graiul dulce [i vorba a[ezat`. „Eu am Ion C`r`ba[ (centru), anticar din vechea gard`

65


PROFIL

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

© Lucian Muntean

a[teptat 12 ani un tablou. Biblioteca mea profesional` ocup` un apartament \n \ntregime. Nimeni nu mai are loc acolo“ – m`rturise[te Marius Nicolescu. „Începuturile mele de colec]ionar aveau aviditatea pe care ]i-o d` numai disperarea c` nu se vor mai g`si c`r]i vreodat`. Anticariatul m` cople[ea ca o biseric` impozant` \n care nu [tiam cum s` m` comport. La \nceput \l luam cu mine pe c\te un coleg, pe care-l [tiam mai pu]in pasionat dec\t mine, alegeam c`r]ile [i, dac` nu-mi ajungeau banii, aveam curajul s` le las \n grij` colegului [i s` dau o fug` p\n` la tata, la serviciu, s` iau restul de bani. O atitudine pe care nu a[ putea [i nici nu a[ vrea s` o explic acum.“ Exist` istorii pe care cei mai mul]i se feresc s` le confirme sau s` le infirme, despre un colec]ionaranticar care, din teama de a nu i se vinde colec]ia de c`tre mo[tenitorii netrebnici, [i-a scris numele pe toate c`r]ile. {i cu c\teva luni \nainte de moartea sa, c`r]ile cu semn`tur` au ap`rut prin anticariatele din Bucure[ti.

Straniul destin al c`r]ilor C`r]ile au vie]i curioase. Mai puternice [i mai sigure dec\t cele ale proprietarilor lor. Fiecare anticar are povestea sa despre o carte pe care [i-o dorea [i care a venit la el, sau despre ceva despre care nu auzise vreodat` [i i-a picat \n m\n` cu stranietatea unei povestiri [tiin]ifico-fantastice. Ilie Constantinescu, oltean din Caracal, senator. Una dintre cele mai mari figuri politice ale anilor ’20.

66

Mare om de cultur`. Cu o parte din colec]ia sa de ziare, Biblioteca Central` Universitar` [i-a \ntregit fondurile. C\]iva ani buni, familia lui a tr`it bine. G`seai \n biblioteca lui Ilie Constantinescu ce nici \n Biblioteca Academiei nu era de g`sit. „Acum vreo doi ani – spune Marius Nicolescu – cump`r de la un nepot al lui Ilie Constantinescu dou` albume ale Expozi]iei de la Paris, 1888-1889. Intr` \n scen` acum al treilea personaj implicat \n povestea despre via]a stranie a c`r]ii: Iordan Munteanu. Un om cu anticariat \n Europa pe vremea c\nd Sterescu f`cea \nchisoare pentru v\nzarea de c`r]i. Un om care a deschis anticariat la Paris, la Monte Carlo, la Barcelona, cel mai mare colec]ionar de tot ce era românesc. Dup` ’89 s-a \ntors \n ]ar`. Era de o elegan]` absolut`, de la felul \n care se \mbr`ca, p\n` la programul pe care [i-l f`cea zi de zi. Lua pr\nzul la un restaurant din apropiere de Pia]a Roman` cu c\te o doamn` care \i accepta invita]ia. A murit ]in\nd \n m\n` num`rul taxiului care urma s`-l duc` s` pr\nzeasc`. Acest om \mi aduce, \n una dintre vizitele lui, o carte po[tal` romåneasc`. Era adresat` lui Ilie Constantinescu [i scris` de un anticar celebru \ntre r`zboaie, Eskenazi. Anticarul \i spunea senatorului c` [i-a uitat \n libr`ria lui cele dou` volume cu Expozi]ia de la Paris, 1888-1889. C\nd am citit, am \nghe]at. Pentru prima dat`, dup` mai bine de 50 de ani, cele dou` volume [i cartea po[tal` st`teau pe aceea[i mas` de anticar. Cartea po[tal` fusese adus` de Munteanu de la Barcelona.“ Radu Sterescu a f`cut biblioteca celor mai importan]i oameni de cultur` din deceniile [apte [i opt. Memoria lui merit` recuperat` \n cheia gratitudinii fa]` de valorile pe care le-a pasat prin ochiurile n`vodului totalitar – m`rturise[te \n cele din urm` Teodor Baconsky. Asemeni lui Teodor Baconsky, anticarii pe care acum \i \nt\lni]i la Curtea Veche, la Galeriile Orizont, la Dalles sau pe Calea Mo[ilor, vor vorbi cu respect despre cei ce au [tiut s` reziste \n regim comunist cu o meserie burghez`. Fie c` e Radu Sterescu, fie c` s\nt Simion Mihu], Ion C`r`ba[, Pavel Suru, Alexandru Enescu sau Radu Berceanu, merit` aminti]i. Despre ei, despre anticar, poate cu speran]a ascuns` c` mai departe ucenicii lor le vor purta portretul peste ani, v-au vorbit p\n` acum ucenicii: Marius Nicolescu [i Dumitru Grum`zescu. n Monica T`nase


TOP

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Primii 10 uciga[i din literatur` Romanul de debut al scriitorului britanic Nick Brooks, The Good Death (Weidenfeld & Nicolson), nu corespunde \ntru totul genului poli]ist tradi]ional. Hugh Madden, criminalul [i totodat` personajul principal, este h`ituit mai mult de propria con[tiin]` dec\t de anchetatorii crimei. Nick Brooks a alc`tuit un top al primilor 10 uciga[i din literatur`, multe dintre romanele alese f`c\nd subiectul unor ecraniz`ri de succes. C`r]ile pot fi comandate de pe www.guardianbookshop.co.uk. M. F. l Locul 10 – HUMBERT HUMBERT din LOLITA de Vladimir Nabokov. Spre deosebire de al]i criminali, Humbert Humbert ucide pentru a o p`stra pe micu]a Lolita. Talentul lui Nabokov este de „vin`“ pentru empatia resim]it` de cititor fa]` de un criminal \n acela[i timp monstruos [i civilizat, erudit [i depravat, pervers [i tandru. l Locul 9 – MONSTRUL din FRANKENSTEIN de Mary Shelley. Probabil unul dintre cele mai terifiante personaje literare, monstrul nu este n`scut, ci creat asasin de c`tre doctorul Frankenstein. Fiindu-i interzis` [i imposibil` dragostea uman`, respins de c`tre „tat`l“ s`u, monstrul se hot`r`[te s`-[i revendice iubirea prin crim`. l Locul 8 – JOE din YOUNG ADAM de Alexander Trocci. Joe, naratorul, \mpreun` cu Leslie, Ella [i fiul lor, descoper` cadavrul unei tinere fete plutind pe ap`. Mult mai t\rziu cititorul afl` [i leg`tura dintre Joe [i cadavru. Influen]at de Str`inul lui Camus, Young Adam provoac` prin amestecul de ambivalen]` [i mister. l Locul 7 – MACBETH din MACBETH de W. Shakespeare. F`r` comentarii. l Locul 6 – ROBERT WRINGHIM din THE PRIVATE MEMOIRS AND CONFESSIONS OF A JUSTIFIED SINNER de James Hoog. Personajul lui Hoog se crede un justi]iar divin a c`rui menire este s` propov`duiasc` Cuv\ntul lui Dumnezeu [i s`-i pedepseasc` pe p`c`to[i \n numele Lui. Cu sabia. l Locul 5 – RASKOLNIKOV din CRIM~ {I PEDEAPS~ de Dostoievski. Înfometat, s`rac [i febril, Raskolnikov ucide pentru a-[i dep`[i condi]ia uman`. Remu[c`rile \i vor dezv`lui de[ert`ciunea teoriilor sale. l Locul 4 – MERSAULT din STR~INUL de Albert Camus. Mersault omoar` din cauza soarelui

care \i str`luce[te puternic \n ochi. Este primul personaj al curentului existen]ialist. l Locul 3 – GEORGE HARVEY BONE din HANGOVER SQUARE de Patrick Hamilton. Be]ivan notoriu, George Harvey Bone are o rela]ie normal` cu Netta, asta p\n` c\nd un impuls nea[teptat \l \ndeamn` s` o ucide. Romanul lui Patrick Hamilton, cu un final demn de cea mai fin` m\n` de prozator, este un studiu perfect al psihozei. l Locul 2 – FRANCIE BRADY din THE BUTCHER BOY de Patrick MacCabe. Imediat dup` sinuciderea mamei sale, lumea lui Francie Brady \[i pierde treptat sensul. St`p\nit de furie, comite o crim` oribil`. Sanatoriul de boli mintale \n care este \nchis este locul unde, \n cele din urm`, \[i va reg`si lini[tea. Romanul a intrat pe lista scurt` a Premiului Booker \n 1992. l Locul 1 – PATRICK BATEMAN din AMERICAN PSYCHO de Bret Easton Ellis. Copilul din flori al lui Reagan [i Thatcher, absolvent de Harvard [i mo[tenitor al unei mari averi, Patrick Bateman ucide cu aceea[i pedanterie cu care se b`rbiere[te, tr`indu-[i, astfel, propriul „vis american“. Romanul redefine[te umorul negru [i traseaz` noi limite ale genului horror. n

© Simion Ivanoschi

67


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Pro [i contra Günter Grass În urma dezv`luirilor legate de trecutul nazist al lui Günter Grass, laureatul Premiului Nobel pentru pace, Lech Walesa, a insistat ca scriitorul german s` renun]e la statutul s`u de cet`]ean de onoare al ora[ului polonez Gdansk: „Dac` s-ar fi [tiut c` a f`cut parte din SS, onoarea nu i-ar mai fi fost acordat`“ – a declarat tabloidului german Bild fostul pre[edinte polonez. Conform spuselor prietenilor, Grass s-ar fi ar`tat afectat de reac]ia lui Walesa, p\n` de cur\nd unul dintre alia]ii s`i de opinie. N`scut \n 1927 la Danzig, port la Marea Baltic` ce \[i va schimba ulterior numele \n Gdansk, Grass de]ine de ani buni aceast` distinc]ie. La fel [i Lech Walesa. n Dezv`lurile lui Grass au fost \nt\mpinate cu \n]elegere de c\]iva scriitori germani, \n timp ce alte voci importante s-au ar`tat prea pu]in dispuse s` accepte motivul pentru care autorul Tobei de tinichea a t`cut \n to]i ace[ti ani. Joachim Fest, unul dintre cei mai importan]i istorici germani pe tema nazismului, autor, printre altele, [i a unei biografii a lui Hitler, g`se[te inexplicabil` t`cerea lui Grass. „Nu pot s` \n]eleg cum cineva poate juca dublu pentru mai bine de 60 de ani“. Fest a declarat cotidianului Bild: „El (Grass n.n.) este serios avariat. Ca s` folosesc un termen popular – nu a[ cump`ra o ma[in` folosit` de la acest om“. În schimb, Stefan Reinecke se arat` indulgent \n articolul pe care \l semneaz` \n Die Tageszeitung: „Oricine va privi faptele de aproape va avea \n]elegere pentru acel adolescent \mpins de propaganda nazist` s` se \nroleze \n Waffen SS.“ Hans Zippert, \n Die Welt, prefer` ironia: „Günter Grass s-a g\ndit mult timp cum s`-i conving` pe oameni s`-i cumpere memoriile. Apoi, din fericire, [i-a adus aminte c` nu a pomenit niciodat` c` a fost membru Waffen SS. Senza]ie garantat`!“ Michael Wolffsohn, istoric militar, este de p`rere c` munca de-o via]` a scriitorului este pus` sub semnul \ntreb`rii de aceast` t`cere nefireasc`. Opinie pe care o \mp`rt`[e[te [i liderul social democrat, Franz Müntefering: „Ar fi fost mai bine dac` aceast` m`rturisire venea mai devreme“.

INFO Pre[edinta organiza]iei evreie[ti din Germania, Charlotte Knobloch, s-a raliat corului de critici sus]in\nd c` orice comentariu f`cut \n trecut de scriitor pe tema nazismului german este, \n lumina dezv`luirilor recente, lovit de nulitate. Biograful lui Grass, Michael Jürgs vorbe[te chiar de tr`darea unei genera]ii: „L-am adorat nu numai ca pe o icoan` de moralitate, dar [i ca pe o persoan` care spunea adev`rul chiar atunci c\nd acel adev`r era dureros“. Este demn \ns` de semnalat c` nici o voce nu a insinuat c` Grass ar fi participat efectiv la crimele naziste. Hellmuth Karasek, de pild`, important critic [i autor german, percepe totul ca pe un act simplu de Lech Walesa oportunism. „Dac` ar fi m`rturisit la timp, probabil c` nu i s-ar mai fi acordat Premiul Nobel“. Alt critic literar, Walter Jens, este, \n schimb, mai nuan]at: „{tia c` o recunoa[tere \n public, acum c\]iva ani, i-ar fi diminuat serios influen]a politic`“. R`m\nd \n cadrul politicii, cre[tini-democra]ii, adversarii tradi]ionali a lui Grass, au supralicitat pozi]ia lui Walesa, insist\nd ca autorul s` renun]e nu doar la cet`]enia de onoare a ora[ului Gdansk, ci [i la Premiul Nobel. Conform surselor unor apropia]i, Grass a fost luat prin surprindere de valul de contest`ri care a survenit \n urma dezv`luirilor sale. Karasek a mai ad`ugat: „Ciudat. Este un fel de autodistrugere a unui sf\nt.“ n Într-un interviu acordat postului de radio BBC, scriitorul Salman Rushdie nu a negat faptul c` a fost [ocat la aflarea ve[tii, lucru pe care nu-l vede \ns` impiet\nd asupra gloriei literare a prietenului s`u, Grass. Rushdie respinge cu t`rie acuza]iile de ipocrizie care i-au fost aduse colegului german: „Întotdeauna a admis c` provine dintr-un mediu cu simpatii naziste. A precizat chiar c` [i el credea \n acele idei. Apoi a realizat c` totul se baza pe o uria[` minciun`“. Acestea s\nt motivele, crede Rushdie, care au dus la na[terea unei opere de excep]ie [i a unui mare scriitor. Iar Grass este nici mai mult, nici mai pu]in dec\t „cel mai mare scriitor \n via]`, al`turi de Gabriel Garcia Màrquez“. Concluzia pentru Rushdie nu poate fi dec\t una singur`: „Tot ceea ce trebuie s` face]i este s` citi]i o pagin` din c`r]ile sale. Toba de tinichea nu va \nceta s` fie un mare roman pentru c` \ntre timp am aflat despre autorul ei ceva ce nu [tiam p\n` acum dou` zile“. n Matei Florian

5


INFO

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Bazar n Pariuri pentru Premiul Booker

A fost nevoie de cinci judec`tori [i mai mult de 6 ore de discu]ii aprinse, un record absolut \n materie, pentru ca lista de 19 autori din care se va alege c\[tig`torul din acest an al Premiului Booker s` fie definitivat`. Anun]ul final nu i-a prilejuit mari momente de bucurie lui Irvin Welsh. V`zut ca favorit cert, Welsh nu a reu[it s` intre \n gra]iile juriului, una dintre cauzele posibile fiind, mai mult dec\t probabil, eticheta de dat` recent` pe care britanicul a c`p`tat-o la Edinburgh, cea de „misogin“. Nici Martin Amis nu a avut anul acesta o soart` mai bun`, romanul s`u, House of Meetings, fiind l`sat, de aceast` dat` f`r` multe polemici, \n afara concursului. Juriul, condus de profesoara de literatur` englez` de la Oxford, Hermione Lee, poetul Simon Armitage, scriitorii [i criticii Candia McWilliam [i Anthony Quinn [i actri]a Fiona Shaw, a avut de ales din nu mai pu]in de 95 de titluri, [i p\n` la sf\r[itul lui septembrie urmeaz` s` anun]e lista final` a preteden]ilor la premiu. {ansele, a[a cum s\nt listate la casele de pariuri (!), \l indic` drept favorit pe David Mitchell pentru Black Swan Green cu o cot` de 5/1, urmat de Peter Carey cu Theft: a Love Story [i Sarah Waters cu The Night Watch (cot` de 7/1). n Surprize pe lista final` a nominaliza]ilor la Booker În pofida cotelor de la casele de pariuri care \l indicau ca principal favorit, David Mitchell a p`r`sit cursa pentru Premiul Booker din acest an. Al`turi de el, un

Dilemateca v` recomand` n Mitch Albom, Cei cinci oameni pe care \i \nt\lne[ti \n rai, Editura Humanitas, 2006 – o viziune inedit` a lumii de dincolo [i o lec]ie \n privin]a (re)evalu`rii gesturilor [i rela]iilor de pe lumea asta (Iaromira Popovici) n Ghidul ipohondrului de John Naish, volum ap`rut la Editura Nemira – o delicioas` colec]ie de savantl\curi din presa medical`. Una din cele mai bune c`r]i umoristice pe care le-am citit. (Cezar Paul-B`descu) n Ana Selejan, Tr`darea intelectua-

6

alt pretedent cu [anse mari la premiu, australianul Peter Carey, nu se reg`se[te pe lista final` a competitorilor. Spre stupoarea celor mai mul]i comentatori [i critici literari britanici, nominaliz`rile unor scriitori celebri par s` lipseasc` \n acest an. Excep]ie fac autoarele Sarah Waters pentru The Night Watch, [i laureata Premiului Orange, Kate Grenville, cu noul s`u roman The Secret River. Surprizele vin din partea unor autori pentru prima oar` nominaliza]i la un premiu at\t de important ca Booker: Hisham Matar [i romanul s`u de debut In the Country of Men, Edward St Aubin cu Mother’s Milk, MJ Hyland pentru Carry Me Down [i Kiran Desai cu The Inheritance of Loss. n R`zboiul virgulelor

S-ar putea ca gramatica doamnei Lynne Truss s` nu fie cea mai celebr` carte din România. Atunci \ns`, c\nd subtitlul unei astfel de c`r]i, altminteri un best-seller nea[teptat \n Marea Britanie, este „toleran]` zero“ (evident, pentru gre[elile gramaticale), povestea se complic` u[or [i poate c`p`ta aspecte amuzante. David Crystal a luat, ceea ce nume[te ea, o „pozi]ie prieteneasc`“ \mpotriva lui Truss, fost` coleg` pe care recunoa[te c` a sf`tuit-o s` nu scrie o carte despre punctua]ie folosind argumentul, ce s-a dovedit ulterior gre[it, c` o astfel de carte „nu se vinde“. Crystal, [i ea expert` \n lingvistic`, \[i asum` gre[eala din trecut, \ns` comenteaz` subtitlul cu destul` ironie: „Zero toleran]`? ~sta-i limbajul pe care \l folosim pentru combaterea crimei sau a extremismului politic. Chiar nu ne deranjeaz` recomandarea c` ar trebui s` devenim fundamentali[ti ai lingvisticii? Lynne Truss nu pare s` se bucure de o companie prea pl`cut`“.

lilor. Reeducare [i prigoan`, edi]ia a doua ad`ugit`, cu indice de nume [i prefa]a autoarei, Editura Cartea Româneasc`, 2005. Noul volum, adun\nd laolalt` Tr`darea intelectualilor (1992) [i Reeducare [i prigoan` (1993) ale cercet`toarei Ana Selejan, este, p\n` \n prezent, cel mai documentat studiu, \n literatura român`, al perioadei de tranzi]ie spre realismul socialist (1944-1948). Relu\nd disputele [i polemicile din presa \nc` bipolar` a vremii (literatur` angajat` vs literatura „turnului de filde[“,„criza culturii“ „decadentismul“), Tr`darea

intelectualilor... ascunde un fabulos roman de moravuri (ideologice) cu genii, tic`lo[i, lichele [i vivandiere, roman care va trebui odat` [i-odat` dezgropat din documente. (Simona Sora) n Mihai C. Teodorescu, Teologia natural` [i etica planific`rii familiale, (Editura Paideia, 2006). Teologia natural` prin care autorul opereaz` judec`]ile sale nu este o alternativ` la teologia clasic`. Se deosebe[te \ns` de teologia revelat` prin confirmarea existen]ei lui Dumnezeu prin adev`ruri ra]ionale. Nu se revendic` din gnostici, dar le semnaleaz` prezen]a


INFO

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Bazar n Irvin Welsh fa]` cu misoginismul Atunci c\nd vine vorba de o scen` de sex \ntre un t\n`r de 20 de ani [i o oarecare doamn` care i-ar putea fi bunic`, Irvin Welsh, scriitorul britanic devenit celebru \n lumea \ntreag` pentru romanul Trainspotting, nu devine zg\rcit \n privin]a detaliilor. Aceste detalii nu se \nrudesc \n nici un fel cu pudoarea, cum, la fel de bine, nu [i-au propus s` prezinte o viziune tocmai roz despre corpul unei femei \n v\rst`. De aici \ns`, [i p\n` la acuza]ia de misoginism, este o oarecare distan]` pe care publicul prezent la Festivalul interna]ional de carte care a avut loc luna trecut` la Edinburgh a decis s` o parcurg` f`r` probleme. Verdictul a fost unanim [i nu a avut nuan]e: The Bedroom Secrets of the Master Chefs, ultima realizare a lui Welsh, nu merit` un tratament bl\nd. F`r` a se l`sa intimidat de acuza]ii, Welsh a preferat s` r`m\n` calm: „G`sesc ciudat` folosirea cuv\ntului misoginist \n ceea ce prive[te scena \n care Mary \l folose[te pe Skinner pentru propriile ei pl`ceri sexuale. A[ prefera mizantropic, \n nici un caz misoginist“. n Un best-seller garantat F`r` s` fie nevoie de predic]ii vr`jitore[ti, este c\t se poate de limpede c` tot acel succes comercial al unor doamne [i domni ca Rowling, Coelho, Brown, va fi serios pus \n umbr` de o superproduc]ie made in China. Se pare c` oric\t de bine ar func]iona serviciul de PR \n statele occidentale, el nu poate concura cu un aparat at\t de implacabil ca cel al propagandei chineze[ti, care, mai mult ca sigur, nu se va da \n l`turi s` pedepseasc` cu ani grei de \nchisoare orice autor care va \ndr`zni s` pe firul istoriei, \nc` din timpul apostolilor. „Trebuie s` \n]elegi pentru a crede, iar ra]iunea [tiin]ific` duce la credin]`“ – afirm` Mihai C. Teodorescu. Dac` mai punem la socoteal` [i unghiul u[or schimbat prin care e privit` etica planific`rii familiale, vom avea tabloul complet al unei c`r]i cre[tine interzise cu des`v\r[ire cititorilor habotnici. (Matei Florian) n Gheorghe Schwartz, Procesul. O dram` evreiasc`, Editura Hasefer. Nepotrivit parc` pentru rolul jucat \n istorie, c`pitanul Dreyfuss era un ofi]er m`rginit, o pies` \n angrenajul

scrie o recenzie negativ` despre Lucr`ri alese. În plus, cele trei volume \n cauz`, alc`tuite \n mare parte din discursuri, articole, scrisori [i decrete, nu au calitatea de a fi tocmai o lectur` u[oar`, [i asta \n toate sensurile posibile. Exist` [i un motiv: scriitorul care va beneficia de un asemenea tratament privilegiat este unul dintre principalii ideologi comuni[ti chinezi, nimeni altul dec\t fostul pre[edinte, Jiang Zemin. 75.000 de copii ale c`r]ii au fost deja rezervate personalului militar. Principalul cotidian chinez a relatat prompt: „Ofi]erii [i solda]ii au fost ad\nc mi[ca]i de primirea exemplarelor frumos legate... unul dup` altul s-au ad\ncit \n studiu pentru a Jiang Zemin se impregna de esen]a lui spiritual`.“ n Clasici \n China A durat mai mult de 70 de ani pentru ca edi]iile Penguin s` soseasc` \n China. Anun]ul a venit \n urm` cu pu]in timp [i nu las` loc interpret`rilor: Crim` [i pedeaps`, Moby Dick sau Oliver Twist vor fi traduse \n dialectul mandarin pentru a fi apoi comercializate, sub licen]` Penguin, pe pia]a cu cea mai rapid` dezvoltare din lume. Este pu]in probabil ca acest demers s` se soldeze cu un succes comercial imediat, asta [i datorit` faptului c` pia]a chinezeasc` nu este interesat` de produc]ia de carte occidental`, cu excep]ia normal` [i notabil` a aventurilor lui Harry Potter. De altfel, editura britanic` nu sconteaz` pe acest succes, ci pe un demers calitativ care va impune \n ani – sper` ei – o marc` de tradi]ie. Exist` [i un aspect bun \n deja a[teptatele v\nz`ri nesemnificative: lipsa total` a edi]iilor-pirat care, \n China, s\nt estimate la un procent aiuritor de 50-90% din oferta disponibil` pe pia]`.

unei ierarhii pe care o respecta f`r` s` o \n]eleag`. În cartea lui George Schwartz el este de altfel un personaj secundar, al`turi de alte celebrit`]i ale cazului, importante fiind aventurile dosarului de la baza scandalului. Un dosar imposibil de eliminat, de[i mereu se dau ordine \n acest sens, eforturile de distrugere ale falsului ini]ial de dragul triumfului ideilor populare, patriotice, de tipul „to]i nem]ii s\nt evrei“, s\nt mereu minate de elementele de adev`r aduse la suprafa]` de coinciden]e. Ordinea universului nu renun]` la dosar [i \l

scoate mereu la suprafa]`, ocolind voin]a mini[trilor, a generalilor, a [efilor serviciilor de spionaj. Printre to]i ace[tia circul` domnul Löbl, adev`ratul personaj misterios al c`r]ii: el vrea s` [tie totul [i nu afl` nimic, \i salut` pe to]i, dar nu cunoa[te pe nimeni, el este martorul ubicuu privind mereu \n alt` parte [i probabil c` el reprezint` imensa absen]` a „Sindicatului evreiesc“ evocat de cei care justific` falsul prin primejdia misterioasei solidarit`]i iudaice. Tain` prezent` nu doar \n procesul pedepsirii exemplare a unui ofi]er francez pen-

7


INFO

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Bazar n Despre George Bush, numai de bine

Exist` sondaje imposibil de trecut cu vederea. Bun`oar`, 57% dintre britanicii ruga]i s` r`spund` la un astfel de chestionar s-au ar`tat convin[i de faptul c` po]i stabili personalitatea unui om \n func]ie de c`r]ile pe care le cite[te. Nu mai pu]in de 42% au ridicat miza interpret`rii, fiind convin[i c` inteligen]a se poate depista \n acela[i fel. Unul dintre angaja]ii libr`riilor Borders a ales s` interpreteze sondajul \ntr-o cheie profesionist`: „At\t timp c\t oamenii s\nt predispu[i s`-]i evalueze inteligen]a, op]iunile politice sau preferin]ele \n lectur`, alegerea unei c`r]i devine extrem de important` pentru decriptarea personalit`]ii tale“. Se pare c` acest sfat a fost ascultat [i de George Bush care nu a f`cut secret` lectura sa din aceast` var`: Str`inul lui Albert Camus. Un purt`tor de cuv\nt al Casei Albe a precizat c` pre[edintele a g`sit cartea „interesant` [i u[or de citit“. În plus: „Am discutat despre originile existen]ialismului“. Conform grilei de interpretare propuse de Borders, George Bush este un cititor de „fic]iune literar`“ ceea ce \l desemneaz` ca fiind, mai mult dec\t probabil, „un individ educat care cite[te The Independent sau The Guardian“.

Paul McCartney

n Vot defavorabil lui Blair

Conform unui sondaj de dat` recent` realizat de Zogby International, 57% dintre americanii chestiona]i nu au dubii atunci c\nd trebuie s`-l recunoasc`

Dilemateca v` recomand` tru c` este evreu, dar [i \n lan]ul de cauzalit`]i de p\n` la Auschwitz [i dup` aceea. F`r` v\rst`, Löbl contempl` continuitatea antisemitismului, a respingerii celuilalt dornic s` se simt` la fel. Purt`tor al unui secret pe care \l percepe dar nu vrea s`-l traduc`, Gheorghe Schwartz scrie o dram` modern`, lipsit` de patetism, parc` \mp`cat` cu realitatea unei ostilit`]i cronice, cu crize acute f`r` leac. (Magdalena Boiangiu) n Caravana cinematografic` ([i

8

pe Harry Potter. Partea cu adev`rat amuzant` este c` doar 50% dintre participan]i au r`spuns corect \n privin]a lui Tony Blair. Sondajul, comandat de produc`torii unui joc interactiv bazat pe cultur` pop, a descoperit c`, \n timp ce 77% pot numi f`r` probleme doi dintre cei [apte pitici din Alb` ca Z`pada, doar 27% pot identifica doi judec`tori ai Cur]ii Supreme de Justi]ie. Se pare c` aceste concluzii i-au mul]umit \ntrutotul pe produc`torii implica]i. n Via]a [i aventurile lui Paul McCartney

Unul dintre acele r`zboaie mediatice pe cale s` devin` uitate se va transforma \n cur\nd \ntr-o veritabil` saga. În cazul mai mult dec\t probabil c` nu era]i la curent cu r`sun`torul divor] al lui Paul McCartney de Heather Mills, e bine de [tiut c` presa occidental` monden` se va ocupa de acela[i subiect fierbinte [i \n urm`toarele luni. Ceea ce p`rea a se fi \ncheiat cu o lumin` nu tocmai favorabil` aruncat` asupra vie]ii [i personalit`]ii fostei doamne McCartney, va c`p`ta \n doar c\teva luni, conform spuselor editorului John Blake, o turnur` spectaculoas` care va dizolva dispropor]ia culorilor, alb pentru Paul, negru pentru Heather, \ntr-o zon` incert` [i fr`]easc`, de coloratur` gri pentru ambii combatan]i. Motivul nu putea fi altul dec\t o carte. Doamna Mills va dezv`lui toate tainele unei vie]i de cuplu al`turi de un Beatle \ntr-un volum de memorii care nu doar c` \i va rotunji contul cu o sum` de peste un milion de dolari, ci \i va aduce [i o binemeritat` – sus]ine acela[i editor – disculpare. Se pare c` divor]ul continu` s` r`m\n` o afacere profitabil`.

alte povestiri) de Ioan Gro[an, \n edi]ia de la Corint, \ntruc\t cartea aceasta frumoas` foc [i prizat` cu extaz \n anii ’80 e, \n sf\r[it, [i impecabil` pentru un ochi bibliofil. (Claudiu Constantinescu) n Ara {eptilici, Dublul, un roman (Editura Paralela 45). Poezie de esen]` tare construit` pe o structur` solid` de autobiografie. (Matei Martin) n A]i citit D` d`mult, mai d` d`mult de I.L. Caragiale? Dac` da, e foarte bine, dar nu e totul. Dac` nu, \nc` nu e timpul trecut. {i dac` da, [i dac` nu, asculta]i noul audiobook Un

alt fel de Caragiale ap`rut la Editura Humanitas: texte mai pu]in cunoscute ([i, unele dintre ele, mai pu]in vesele) ale lui nenea Iancu \n lectura lui Andrei Ple[u. D` d`mult... (o parodie a lui Caragiale la basmele prietenului s`u Barbu Delavrancea) e o pies` excelent`, \ntr-o lectur` care pune \n valoare toate nuan]ele, subtilit`]ile [i ambiguit`]ile textului despre \mp`ratul Barlaboi [i baboiul \nghi]it de fiica sa... (Mircea Vasilescu)


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Bazar n Un parfum mai pu]in agreabil O a[teptare de 15 ani a luat sf\r[it \n seara de 7 septembrie, c\nd ecranizarea best-seller-ului lui Patrick Süskind, Parfumul, a avut premiera la München. Probabilitatea foarte firav` ca un astfel de roman, bazat pe un element at\t de imponderabil pentru film ca sim]ul olfactiv, s` poat` fi ecranizat, a provocat regizori importan]i ai lumii s` se arate interesa]i de proiect. Astfel, pe lista de a[teptare s-ar fi aflat la un moment dat Stanley Kubrick, Martin Scorsese, Ridley Scott sau Tim Burton. În final, misiunea i-a revenit regizorului german Tom Tykver. Cu un buget de 50 de milioane de euro, un record absolut pentru o produc]ie german`, Parfumul are \n distribu]ie nume celebre ca Dustin Hoffman sau Alan Rickman, al`turi de debutantul Ben Whishaw, folosit \n rolul-cheie al personajului Jean-Baptiste Grenouille. De[i criticii de film germani au avut cuvinte de laud` pentru costume [i interpretare, majoritatea au r`mas sceptici \n privin]a vizualiz`rii mirosului. „Nu s\nt de ajuns 27 de prim-planuri cu nasul protagonistului pentru a \n]elege cum simte el“– s-a conchis \n Die Zelt. n Schimbare de peisaj \n Neverland „Articolul publicat con]ine c\teva detalii noi, plus o seam` de neadev`ruri, astfel \nc\t nu sim]im c` secretul a fost deconspirat. Este, \ntr-adev`r, un incident nefericit, dar at\t timp c\t nu a fost dezv`luit totul, va trebui s` ne obi[nuim cu ideea.“ C\nd, \n 2004, scriitoarea Geraldine Mc Caughrean era aleas` dintr-o list` de 200 de participan]i pentru a duce mai departe aventurile lui Peter Pan, un astfel de incident era foarte pu]in previzibil. De acum \ns` – este lucru cert – c\teva p`r]i ale manuscrisului Peter Pan in Scarlet au fost deja publicate \n New York Times. Întrebarea legitim` este cum s-a \nt\mplat ca unul dintre cele mai bine p`zite secrete literare ale acestui an s` transpar` \n pres` \nainte ca romanul s` fie publicat. Supozi]iile s\nt la ordinea zilei, at\t pentru editur`, c\t [i pentru conduc`torii spitalului Great Ormond Street, proprietarul drepturilor de autor. P\n` c\nd misterul va fi rezolvat, este cazul s` spunem c` Wendy a devenit \ntre timp so]ie [i mam`, iar Neverland-ul se arat` a fi poluat. n Wayne Rooney \n ap`rare Povestea lui de p\n` acum (My Story So Far) ar putea s` capete o turnur` dezagreabil`. Iar \n acest

INFO caz nu este vorba de o accidentare care s`-l scoat` din fotbal pentru mai multe luni. Wayne Rooney, cel mai \n vog` atacant englez al momentului, ar putea s` priveasc` neputincios cum autobiografia sa este retras` de pe pia]`, \n cazul \n care acuzele antrenorului echipei Everton, David Moyes, vor fi probate \n instan]`. Totul ar fi pornit de la declara]iile pe care Moyes, pe atunci antrenorul lui Rooney, le-ar fi f`cut presei britanice, legate de juc`torul s`u, declara]ii care – sus]ine fotbalistul \n memoriile sale – i-ar fi distrus \ncrederea \n sine. Povestea devine cu at\t mai subtil` [i imposibil de probat, cu c\t Rooney \[i acuz` explicit antrenorul c` a dezv`luit lucruri cu caracter intim care nu ar fi trebuit s` ajung` niciodat` subiect de scandal. Se pare c` a venit r\ndul antrenorului s` acuze, s` infirme, s` a[tepte scuze, bani [i retragerea c`r]ii de pe pia]`. Capul de acuzare: nu el ar fi relatat jurnali[tilor acele lucruri. P\n` una-alta, \n lipsa probelor, imposibil de produs pentru ambele p`r]i, scuzele lui Rooney vor fi probabil de ajuns. n Bibliotecile publice \n pericol Scriitoarea britanic` Susan Hill a protestat vehement \mpotriva a ceea ce ea consider` o manevr` de \ndep`rtare a bibliotecilor de la func]ia lor de baz` \nspre o zon` de interes social cu foarte pu]ine conota]ii culturale. „De ani buni se \ncearc` s` se scape de povara c`r]ilor \n beneficiul unor lucruri care nu au nici o leg`tur` cu a[a ceva“– a declarat Hill. Se pare c` aceast` reac]ie a fost declan[at` de zvonurile din ce \n ce mai persistente c` achizi]ionarea unor volume noi va fi restric]ionat` sever de noile planuri guvernamentale ce privesc cultura. Deja o agen]ie guvernamental` a stabilit ca bugetul muzeelor, bibliotecilor sau arhivelor s` fie fixat la standardul minim stabilit \n urm` cu cinci ani. Unul dintre principalii vinova]i de aceste m`suri este, \n viziunea scriitoarei, Andrew Stevens, fost bibliotecar-[ef. Stevens a declarat de cur\nd, \ntr-un limbaj perfect diplomatic, c` „bibliotecile publice sprijin` \n mod vital demersul autorit`]ilor de a asigura comunit`]ii beneficii sociale, economice [i de mediu. Bibliotecile s\nt mai mult dec\t ni[te simple locuri de unde se pot \mprumuta c`r]i“. Pentru managerii acestor biblioteci, cuvintele d-lui Stevens au fost percepute ca o situa]ie de criz`. „Este un semnal evident c` fondurile alocate c`r]ilor vor fi, din nou, drastic diminuate“ – a tradus Tim Coates declara]ia lui Stevens.

9

Wayne Rooney


INFO

Bazar n Biografia unei sinucideri

În cazul \n care fantoma Sylviei Plath se face vinovat` pentru sinuciderea ta, se va g`si \ntotdeauna cineva interesat s` scrie o biografie despre felul \n care ]i-ai tr`it via]a. Iar dac` numele t`u a fost Assia Wevill, o rela]ie de [ase ani ca cea cu poetul Ted Hughes, so]ul aceleia[i Sylvia Plath, va fi, de bun` seam`, exploatat` la maximum. În A Lover of Unreason: The Biography of Assia Wevill, scris` de Yehuda Koren [i Eilat Negev, portretul lui Ted Hughes nu este departe de cel al unui tiran autentic. Ordine, restric]ii, un pronun]at apetit animalic [i convingerea, cel pu]in privitoare la Wevill, c` femeile nu se pot ocupa cu altceva dec\t cu treburile casnice, fac din Hughes un nefrecventabil [i mai mult dec\t improbabil domn. Romancierul Fay Neldon, un apropiat al acestui triunghi amoros, refuz` \ns` s`-l condamne pe Hughes: „Ted nu era cu nimic mai tiran dec\t to]i ceilal]i b`rba]i ai anilor ’60“. O carte plin` de sinucideri, pasiuni [i obsesii, cu un impact garantat asupra sensibilit`]ilor politic corecte. n Pu[kin vs Mall Stalin l-a deportat cu o sut` de metri. McDonald’s s-a a[ezat \n imediata sa apropiere. Cecenii au detonat o bomb` nu foarte departe de piciorul s`u st\ng. În ciu-

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 da at\tor \ncerc`ri grele, statuia lui Pu[kin a r`mas pe mai departe \n centrul Moscovei, ca o ultim` oaz` de calm. Se pare \ns` c` nu va mai dura mult. Dac` prim`ria ora[ului va primi aprobarea, un Mall de nu mai pu]in de patru etaje, dublat de un pasaj rutier, va ocupa spa]iul pe care poetul obi[nuia s`-l ocupe \mpreun` cu piedestalul s`u. Ceea ce \l a[teapt` pe Pu[kin este – se pare – o nou` deportare, de aceast` dat` cu mult mai semnificativ` dec\t cea pe care a suferit-o \n timpul dicaturii staliniste. Vladimir Maknah, un important arhitect moscovit, este de p`rere – o p`rere, de altfel, \mp`rt`[it` de majoritatea localnicilor – c` „\n cazul \n care Pia]a Ro[ie este inima ora[ului, statuia lui Pu[kin este sufletul lui“. În sprijinul afirma]iei sale vin sutele de persoane care se adun` sear` de sear`, cu treab` sau f`r`, \n jurul f\nt\nilor care \nconjoar` statuia. În fond, este doar una dintre nenum`ratele fric]iuni pe care inteligen]a moscovit`, sus]inut` \n acest caz de regizorul Nikita Mihalkov, le are cu noua clas` de afaceri[ti prosperi. Unul dintre argumentele irefutabile \n favoarea pasajului rutier este urm`torul: „cine cump`r` o hain` de blan` \n valoare de 15.000 de dolari nu merge cu metroul, nu?“ n Dragon vs Napoleon

Dup` puzderia de hobbi]i [i gorila uria[`, regizorul neo-zeelandez Peter Jackson \[i \ndreapt` aten]ia \nspre dragoni. Dup` ecranizarea cu succes uria[ St`p\nul Inelelor, literatura \l atrage din nou pe Jackson. Este vorba despre Téméraire, o serie de c`r]i istorice fantastice care aduc laolalt` legiuni de dragoni [i r`zboaiele lui Napoleon. Evident c` la mijloc se va strecura un ou neobi[nuit, cadou al \mp`ratului chinez pentru \nsu[i Napoleon, ou care, odat` ce va ecloza, va da na[tere unei viet`]i esen]iale pentru un roman de aventuri sau, la fel de bine, pentru un film al lui Peter Jackson. Regizorul a m`rturisit unui reporter de la Hollywood c` este ner`bd`tor „s` priveasc` o b`t`lie a lui Napoleon cu o divizie de dragoni“. Totodat`, Jackson nu se sfie[te s` declare c` „pentru asta merg eu la filme“. Seria de aventuri a fost scris` de o fost` programatoare de calculator, Naomi Novik: „Mi s-a atras aten]ia c` nu tot ceea ce se spune la Hollywood este conform cu realitatea. În privin]a acestei ecraniz`ri \ns`, nu cred s` mai existe umbre de \ndoial`“. M. F. n

10


INFO

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Neajunsurile unui best-seller James Frey, deja celebrul autor al unei autobiografii care s-a dovedit a fi false, Million Little Pieces, autobiografie promovat` \n cadrul emisiunii realizate de Oprah Winfrey pentru ca, ulterior, s` fie blamat`, deconspirat` [i negat`, se poate baza pentru urm`toarea sa carte pe c\teva \nt\mpl`ri spectaculoase [i, de aceast` dat`, 100% adev`rate. Dac` lupta sa emo]ionant` \mpotriva drogurilor sau am`nuntul sublim c` a citit R`zboi [i pace \n timpul deten]iei sale (deten]ie, cum s-a dovedit mai t\rziu, nu mai lung` de dou` ore...) nu au \ndeplinit cerin]ele adev`rului integral, ci dimpotriv`, am`nuntul c` unor cititori ai s`i li se va \napoia suma pl`tit` pentru carte este c\t se poate de veridic. {i n`ucitor. Pentru ca banii s` ajung` din nou \n buzunarele pl`titorilor, trebuie mai \nt\i s` se fac` o dovad` de bun`-credin]`. Astfel, numai acele persoane care au achizi]ionat Million Little Pieces p\n` la data de 26 ianuarie, dat` la care James Frey [i Editura Random House au recunoscut trunchierea adev`rului, vor beneficia de desp`gubire. Iar dovezile nu se opresc doar la at\t. Pentru returnarea celor 23 de dolari [i 95 de cen]i, c\t a costat edi]ia cartonat`, cititorul trebuie s` prezinte bonul \mpreun` cu pagina 163 a autobiografiei. Pentru cei 15 dolari, pre]ul unei edi]iii bro[ate, va fi necesar`, pe l\ng` bonul de cump`rare, [i coperta. Pentru 35 de dolari, costul unui audiobook, va fi nevoie ([i) de carcas`. În acest caz, stratagema pe care mizeaz` Random House pare s` mearg` pu]in mai departe fa]` de o simpl` [i

James Frey

nevinovat` etalare de probe: mul]i cump`r`tori vor pune serios \n balan]` dac` distrugerea (la propriu) a unei c`r]i celebre merit` osteneala de a rec\[tiga ni[te bani deja pl`ti]i. Între timp, o nou` edi]ie tocmai a ie[it pe pia]`. De aceast` dat` cu avertizarea lui James Frey: „Am \nfrumuse]at multe detalii ale exprien]elor mele trecute [i am intervenit asupra altora doar pentru a sluji unui sens superior al c`r]ii. Toate marile pove[ti au nevoie de tensiune“. At\t timp c\t literatura mai preocup` pe cineva, fie [i \ntr-o mic` m`sur`, grani]a \ntre biografie [i fic]iune n-ar trebui s` fie at\t de ireconciliabil`. n Matei Florian

Camuflaj pentru Harry Potter

În ciuda unor [erpi gigantici, demoni invizibili, dragoni sau vr`jitori r`u inten]iona]i, manuscrisul celui de-al [aptelea volum al aventurilor lui Harry Potter a aterizat, dup` un zbor transatlantic, \n Marea Britanie. Acest \ntreg bestiar a produs o adev`rat` panic` agen]ilor \ns`rcina]i cu securitatea zborului, din motivul, altminteri bine \ntemeiat [i cu siguran]` realist, c` J.K. Rowling a m`rturisit c` pentru cel din urm` capitol al vie]ii lui Potter nu are preg`tit`, p\n` acum, vreo copie. În fapt, cea mai a[teptat` carte pentru copii din istoria literaturii se afl` – dup` cum declar` autoarea – \nc` \n stadiul de mansucris, \n cel mai propriu sens al cuv\ntului. Este lesne de \n]eles de ce accesul \n avion al viitorului best-seller a fost privit cu reticen]` [i de ce a fost nevoie de un camuflaj special din benzi de elastic pentru ca lui Harry Potter, varianta manuscris, [i \nso]itoarei sale, J.K. Rowling, s` li se acorde, \n final, permisiunea de \mbarcare.

11


Fotografii de Marius Chivu


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

R E P O R TA J Marius Chivu

Pia]a de carte britanic`

E de-ajuns s` intri \ntr-o libr`rie londonez` ca s`-]i dai seama c` nu cuno[ti trei sferturi dintre autori, mai mult, c` printre cei recunoscu]i nu se afl` aproape deloc cei care la noi fac furori. Dan Brown s-a „ridicat“ [i la ei la peste 8 milioane de exemplare v\ndute, f`r` a o dep`[i \ns` pe Helen Fielding care a v\ndut din Jurnalul lui Bridget Jones nu mai pu]in de 10 milioane de cópii, \n timp ce Coelho este doar un autor \n plutonul scriitorilor de consum. Pentru cunosc`tori, Thomas Pynchon se vinde, \n medie, \n 25 de mii de exemplare. Prin compara]ie cu cea francez`, pia]a de carte britanic` este \ns` mai mic`. Statistica arat` c`, pe cap de locuitor, englezii citesc mult mai mult, dar v\nz`rile de carte s\nt ceva mai reduse. Literatura francez` contemporan` este \ns` cu des`v\r[ire absent` din libr`riile engleze. Nu-i vei g`si cu nici un chip pe Pascal Bruckner, Amélie Nothomb, D’Ormesson, pe Tournier sau pe Boris Vian, acesta din urm` complet necunoscut englezilor. Frédéric Beigbeder a fost la un moment dat tradus, iar Houellebecq a mers slab pe pia]a englez` \n ultimii doi ani, cei de la Random House fiind nevoi]i s`-i renegocieze contractul. „Francezii s\nt prea preten]io[i pentru publicul englez care nu gust` biografismul, autofic]iunea [i experimentele. Houellebecq este singurul nume francez din ultimii ani care a atras c\t de c\t aten]ia, dar acum e considerat un moft, doar un «monkey»“ – spune Jeremy Trevathan, director editorial la Macmillan. În schimb, destui scriitori italieni contemporani de care la noi nici m`car nu s-a auzit (Giuseppe Fenollio, Andrea Camilleri sau Andrea Riva) au o cot` bun` pe pia]a britanic`. În Anglia exist` dou` tipuri de public separate total [i dou` pie]e de carte aproape paralele. Pe de o parte, cititorii cu o anumit` educa]ie, cel pu]in cu studii medii, care citesc recenziile din suplimentele

s`pt`m\nale ale cotidianelor [i cump`r` frecvent c`r]i din libr`rii; pe de alt` parte, consumatorii de literatur` u[oar` (romane poli]iste, de spionaj, de dragoste, chic literature etc.) care-[i procur` c`r]ile, de obicei, din supermarket-urile ale c`ror re]ele de carte se limiteaz` strict la acest gen. Dac` la noi, g`se[ti pe rafturile cu c`r]i din Cora sau Carrefour inclusiv volume de Liiceanu, Patapievici [i C`rt`rescu, \n supermarket-urile britanice intr` doar 12 titluri noi pe s`pt`m\n`, toate atent selec]ionate din genul de consum. Un alt apect extrem de important este sistemul complex de monitorizare al v\nz`rilor. Editorii englezi [tiu \n fiecare moment ce autor [i ce gen de carte se cump`r` datorit` „book-track“-ului, o informa]ie electronic` ce con]ine toate datele c`r]ii [i care este „citit`“ automat odat` cu pre]ul din codul de bare al c`r]ii. Editurile au acces permanent la aceast` baz` de date care \i ajut` s` aib` o imagine foarte exact` [i, mai ales, actualizat` \n timp real asupra preferin]elor publicului. Tendin]ele comerciale ale editurilor britanice s\nt evidente. C`r]i de consum public` to]i \n ideea c` v\nz`rile de milioane de exemplare sus]in publicarea unor autori valoro[i, dar f`r` o cot` de pia]` prea ridicat`. Marele succes din ultimii ani al celor de la Penguin a fost cartea lui Jamie Oliver, You are what you eat, o carte cu re]ete culinare pentru o diet` echilibrat` ce s-a v\ndut \ntr-un milion de exemplare \n c\teva s`pt`m\ni. Datorit` acestei c`r]i, editura a putut continua seria de romane clasice aflat` \n pericol de a fi abandonat`. Multe edituri se concentreaz` de c\]iva ani pe c`r]ile pentru copii fa]` de care exist` un interes cresc\nd, iar \n zona fic]iunii pe romanele cu vampiri, paranormal romance, un gen importat din literatura nord-american`, [i pe „literatura fetelor“, chic literature, un gen respectat chiar [i \n cercurile selecte acolo unde Helen

87


R E P O R TA J

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Fielding nu este v`zut` ca o autoare comercial` \n ciuda succesului de libr`rie.

consum ajung s` fie, \ntr-un fel sau altul, m`car men]ionate \n pres`. Ideea c` \n presa cotidian` se comenteaz`, la sec]iunea cultural`, doar c`r]ile u[oare, de consum, l`s\nd adev`rata literatur` pe m\na periodicelor culturale, este un mit comod pe care jurnali[tii culturali de la noi \l \ntre]in ca pe un alibi. Nu vei citi niciodat` \n The Guardian Review, The Observer Review, The Independent’s Arts&Books&Review, The Sunday Review sau \n The Sunday Times Culture comentarii la c`r]i u[oare, cu at\t mai pu]in \n Times Literary Supplement sau \n London Review of Books, cele mai importante periodice literare engleze. Recenziile s\nt cele care influen]eaz` succesul c`r]ilor, mai ales c` numai 40% din totalul de titluri ajung s` fie comentate \n suplimentele sau \n periodicele deja men]ionate. Uneori editurile chiar \[i trimit c`r]ile celor „mai r`i“ recenzen]i \n speran]a unui scandal care s` impulsioneze v\nz`rile. Cu toate acestea, mul]i editori s\nt de p`rere c` mai eficient` dec\t o recenzie este reclama pl`tit` \n acela[i supliment. Apropo de reclam`, un alt mit care circul` la noi este acela c` acolo editurile \[i promoveaz` toate c`r]ile constant [i aproape agresiv. Adev`rul e c` reclama la c`r]i este modest`, decent`, tot \n mass-media cultural`, [i numai la acele c`r]i cu subiecte susceptibile de a face v\nz`ri uria[e, cum s\nt problemele terorismului sau ale dietei.

Hardcover vs Paperback Pentru a \n]elege cum func]ioneaz` pia]a de carte britanic`, s` intr`m \n c\teva detalii. Primul aspect important: c`r]ile cunosc dou` formate. La \nceput, editurile scot pe pia]` c`r]i \n format hardcover: format mare, coperte cartonate [i supracopert`, h\rtie groas`, corp de liter` mai mare, pagini mai multe [i un pre] \ntre 15-20 lire. Dup` 6 luni \n care speculeaz` la maximum interesul pentru nout`]i [i ner`bdarea cititorilor fideli, aceea[i carte apare \n libr`rie \n formatul clasic, mai mic [i mult mai pu]in preten]ios, numit paperback, la un pre] mediu de 7 lire. Dat fiind pre]ul ridicat, editurile sper` s` v\nd` c\t mai mult \n hardcover, \ns` tirajul mediu pentru hardcover este doar de c\teva sute de exemplare, \n timp ce aceea[i carte atinge \n paperback v\nz`ri medii de 10 mii de exemplare. Editorii spun c` formatul hardcover este din ce \n ce mai pu]in profitabil, de aceea cei de la Picador inten]ioneaz` s` scoat` c`r]ile direct \n paperback. Ce influen]eaz` v\nz`rile de carte? Depinde de care carte vorbim. Literatura de consum, care se vinde automat ca orice produs de uz constant, nu este recenzat` din principiu \n suplimentele de carte ale cotidianelor [i doar 10% din titlurile de

Administrarea e[ecului „Pia]a de carte britanic` s-a schimbat mult \n ultimii ani. {i-a pierdut idealismul, este tot mai pu]in dispus` s` ri[te [i tot mai comercial`. Nu mai intereseaz` valoarea cultural` a c`r]ii, ci poten]ialul ei financiar. V\nz`rile au ajuns s` justifice aproape orice. Editarea de carte a devenit o afacere dur` \n care c\[tigul mare [i imediat este motiva]ia principal`. Acum premisa de la care plec`m este c`, dac` nu putem da lovitura, atunci m`car s` pierdem c\t mai pu]in. Încerc`m s` reducem [i chiar s` control`m imprevizibilul, de aceea eu spun c` munca de editare a devenit un fel de administrare a e[ecului. Nimic nu mai e spontan, totul e atent calculat dinainte, adic` marketing: statistic`, strategie, promovare. {i asta \n ciuda faptului c` nimeni nu poate prevedea exact un succes, a[a cum s-a \nt\mplat cu Jurnalul lui Bridget Jones. Din fericire, exist` \nc` destul neprev`zut [i to]i sper` s` descopere un nou Jurnal..., dar exist`, de cele mai multe ori, ni[te tipare sigure, m`car pentru o anumit` perioad` de timp, pe care fiecare \ncearc` s` le speculeze. Ne permitem tot mai greu s` nu mergem la sigur atunci c\nd alegem s` public`m un manuscris. Editorii, \n special cei de la o v\rst` medie \n sus, resimt o mare presiune asupra lor [i foarte mul]i \[i doresc s` se retrag` la o editur` mai mic` unde s` aib` mai mult` libertate [i unde s` reg`seasc` savoarea de a descoperi autori cu adev`rat buni, care au un stil recognoscibil [i o voce a lor. C`ci adev`rata provocare a unui editor aceasta este.“ – Jeremy TREVATHAN, director editorial la Macmillan.

88


R E P O R TA J

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Institu]ia Booker Prize În fiecare an editurile s\nt invitate s` propun` c\te dou` titluri pentru Man Booker Prize, cel mai important premiu european de literatur` \n limba englez`. În septembrie, juriul (altul \n fiecare an) anun]` lista scurt` a titlurilor care intr` \n competi]ie, iar \n octombrie este aleas` cartea c\[tig`toare. Premiul este \n valoare de 50.000 de lire, \ns` fiecare dintre autorii nominaliza]i pentru lista scurt` prime[te c\te 2.500 de lire. Mul]i editori s\nt de p`rere \ns` c` \n ultimii ani prestigiul Premiului Booker a avut de suferit. „Acum zece ani, fiecare din cele [ase titluri atingea imediat dup` anun]area listei scurte v\nz`ri de c\teva zeci de mii de exemplare. Oameni care nu cump`rau \n tot restul anului nici o carte cump`rau \ntr-o singur` zi toate cele [ase titluri. C\teva c`r]i premiate \ns` neinspirat au f`cut ca oamenii s` fie tot mai circumspec]i. De pild`, cartea c\[tig`torului din 1994, James Kelman, How Late It Was, How Late, a fost mult prea experimental` pentru a fi gustat` de public. În urm`torii ani, v\nz`rile au avut de suferit“ – spune Jeremy Trevathan. Juriul din acest an este compus din Hermione Lee, pre[edinta juriului (critic \n The Guardian [i la radio BBC, profesoar` de literatur` englez` la Oxford University, biografa Virginiei Woolf), Simon Armitage (poet distins cu „Sunday Times Author of the Year“, prozator [i dramaturg, profesor de creative writing la Manchester Metropolitan University), Candia McWilliam (prozatoare distins` cu „Guardian Fiction Prize“, membr` a Royal Society of Literature), Anthony Quinn (critic literar \n The Daily Telegraph, The Observer [i The New York Times [i criticul de film al cotidianulul The Independent) [i Fiona Shaw (actri]` la Royal National Theatre, distins` cu Laurence Olivier Theatre Award, New York Critics’s Award [i London Critics Circle Theatre Award). Lista scurt` din acest an a fost aleas` dintr-un total de 19 titluri [i arat` astfel: Kiran Desai – The Inheritance of Loss (Hamish Hamilton), Kate Grenville – The Secret River (Canongate), M.J. Hyland – Carry Me Down (Canongate), Hisham Matar – In the Country of Men (Viking), Edward St Aubyn –

Mother’s Milk (Picador) [i Sarah Waters – The Night Watch (Virago). C\[tig`torul va fi anun]at pe 10 octombrie \ntr-o ceremonie ce va avea loc la Guildhall, Londra. Din p`cate, editurile române[ti traduc \n continuare foarte mult din francez`, de[i literatura contemporan` francez` nu \nseamn` mare lucru pe pia]a interna]ional`. Numero[i scriitori englezi valoro[i s\nt \nc` necunoscu]i \n România. Peter Carey, de pild`, c\[tig`tor de dou` ori al Premiului Booker este \nc` netradus.

Agen]ii literari Rareori se \nt\mpl` ca scriitorii s` negocieze direct cu editura publicarea unui manuscris. Unii scriitori au acela[i agent literar toat` via]a, al]ii \i schimb` \ncerc\nd s`-[i reg`seasc` norocul. Un contract bun, negociat de agent cu editura, \i poate aduce scriitorului c\teva zeci de mii de lire. Exist` \ns` [i contracte de milioane. Agentul literar are un procent de 15 % din contractele marilor scriitori [i de 10 % \n rest. În cazul unei traduceri, partea agentului este de 20 %. „Primesc sute de manuscrise de la scriitori care vor s` fie reprezenta]i de mine sau de altcineva din agen]ia noastr`. Nu m` mai impresionez at\t de u[or [i caut \ntotdeauna doar scriitorii care chiar au ceva de spus [i o fac cu un anume stil. Nu m` intereseaz` c`r]ile care pot deveni best-seller-uri, m` intereseaz` doar acelea care m` cople[esc. Nu m` intereseaz` nici literatura de avangard`, de cele mai multe ori e vorba doar de inteligen]` f`r` emo]ie. Ultimul scriitor care m-a impresionat [i c`ruia i-am ob]inut un contract de debut se nume[te Peter Hobbs. Acum tocmai am primit noul roman al lui Thomas Pynchon [i s\ntem cu to]ii foarte entuzia[ti. Lucr`m deja la textele promo]ionale.“ – Deborah ROGERS, Agen]ia literar` Rogers, Coleridge & White

89


R E P O R TA J

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

(Auto)biografii de consum

lor publicat recent de The Observer, autobiografia lui Frank Lampard, Totally Frank (Harper Sport), dep`[e[te cu mult autobiografia lui Wayne Rooney, My Story So Far (Harper Sport), de departe cea mai promovat` carte britanic` a verii 2006, ironizat` \ns` \n toat` presa. Jurnalistul Hoonter Davies de la Private Eye a rezumat biografia lui Rooney astfel: „Capitolul unu: M-am n`scut [i am \nceput s` joc fotbal. Capitolul doi: Am f`cut [coala [i am jucat fotbal. Capitolul trei: Am devenit fotbalist [i am jucat fotbal. Capitolul patru: ~``... Capitolul cinci: Asta a fost.“ Pia]a (auto)biografiilor fotbali[tilor este dinamic`, variat`, aproape agresiv`. Autobiografia lui Ashley Cole, My Defence: Winning, Losing, Scandals and the Drama of Germany 2006 (Headline), a ap`rut la nici o lun` de la terminarea Campionatului Mondial de Fotbal din Germania, autobiografia lui David Beckam, My Life, care a primit chiar un premiu special \n cadrul British Book Awards pentru cea mai rapid v\ndut` autobiografie din toate timpurile, a fost completat` de o carte scris` chiar de tat`l lui Beckam, iar Rooney a primit \n avans, pentru nu mai pu]in de cinci volume autobiografice, 5 milioane de lire. Fostul membru Take That, Gary Barlow, a primit de la Bloomsbury „doar“ 1 milion de lire pentru My Take, autobiografie ce va ap`rea luna viitoare.

Biografiile se afl` printre piesele de rezisten]` ale editurilor britanice. Anual se public` sute de biografii, iar interesul publicului este \n continu` cre[tere. Exist` o competi]ie neoficial` \ntre biografiile „autorizate“ [i „neautorizate“ (o banderol` specific` acest lucru), fiecare av\nd propriile atu-uri. Libr`riile londoneze dedic` rafturi \ntregi biografiilor, aranjate atent pe domenii. Exist` biografiile actorilor (Bette Davis, Ava Gardner, Audrey Hepburn, Katharine Hepburn, Ingrid Bergman, Lauren Bacall, Al Pacino, Tom Hanks, Johnny Depp, Goldie Hawn, Mel Gibson [.a.), ale sportivilor, \n special fotbali[ti [i juc`tori de cricket (Pele, Gascoigne, George Best, Bryan Robson, Gerrard, John Terry, Rio Ferdinand, Ryan Giggs, Thierry Henry [.a.), ale muzicienilor [i trupelor lor (Peggy Lee, Hendrix, Elvis, David Bowie, Bob Dylan, Rolling Stones, The Smiths, Robbie Williams [.a.), ale scriitorilor (Virginia Woolf, Italo Svevo, Proust, Kafka, Beckett [.a.), oamenilor de stat sau de televiziune, cum ar fi Jeremy Clarkson, prezentatorul emisiunii Top Gear. Dintre toate acestea, (auto)biografiile juc`torilor de fotbal s\nt cele mai v\ndute. Într-un top al v\nz`ri-

Poezie [i debuturi Poezia merge cu adev`rat r`u abia la ei. Prin compara]ie, interesul pentru poezie de la noi este un fenomen pentru care ar trebui s` fim recunosc`tori. Editorii englezi public` foarte rar poezie pentru c` tirajele plachetelor rareori dep`[esc c\teva sute de exemplare. În libr`rii, cele c\teva c`r]i de poezie se afl` \n cel mai \ndep`rtat col], pe cel mai dosit raft [i, dac` se poate, jos de tot. Nu se cunosc poe]i tineri, nu exist` cenacluri celebre, nu se discut` despre noi nume de genera]ii, nu exist` dec\t dou` reviste literare importante, TLS [i London Review of Books, iar reviste care public` poezie au un circuit \nchis. „Poezia nu mai intereseaz` pe nimeni, rareori mai cite[ti c\te o recenzie la o carte de poezie. Poe]ii se citesc ei \ntre ei [i pare c` s\nt singurii cititori de poezie“ – spune Antonia Till, lector la Bloomsbury. C\t despre debutan]i, editurile britanice nu public` mai mult de 1-2 debutan]i pe an. Editorii consider` c` o

90

pia]` precum cea britanic` nu poate produce [i asimila mai mult de at\t, iar preten]iile s\nt foarte mari. Un num`r prea mare de debutan]i nu ar face dec\t s` creeze suspiciune cu privire la valoarea lor, iar autorii s` se piard` \n peisaj. Acum c\tva timp o editur` a avut o strategie de promovare a debutan]ilor identic` cu cea de acum doi ani a Polirom-ului. Din cei [apte debutan]i propu[i de editura britanic` nu s-a deta[at nici unul ca autor eligibil pentru o astfel de pia]`. „Agen]ia noastr` prime[te c\teva mii de manuscrise \n fiecare an [i numai \n Londra exist` c\teva sute de agen]ii. Selec]ia trebuie s` fie foarte dur`, altfel ne pierdem credibilitatea \n timp. E prea riscant. Prefer`m s` alegem un singur debutant pe an, dar foarte bun, iar la a doua carte s` fie deja un nume consacrat, dec\t s` impunem o colec]ie. Un singur scriitor dar cu o «voce» a lui [i care \[i va c\[tiga cititori \nc` de la debut este o investi]ie mai important` pentru o editur` dec\t orice grup. Editorul nu ar trebui s` publice doar pentru c` e el \nfometat, ci numai acele manuscrise at\t de tentante \nc\t nu le poate rezista“ – spune Deborah Rogers, directoarea agen]iei literare RCW. n


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

R E P O R TA J

Edituri & libr`rii テ始 Anglia exist` patru mari grupuri editoriale, toate cu afaceri de 250 milioane de lire pe an. Random House (care \i public` pe comercialii Danielle Steel, Dan Brown, John Grisham, dar [i pe Julian Barnes, Saul Bellow, Anthony Burgess, Ian McEwan, Mテ。rquez, Philip Roth, Peter Ackroyd [.a.), Penguin (cu Sophie Kinsella, John Updike, William Trevor, David Lodge, Nick Horny [.a.), Hachette (care au cump`rat de cur\nd Time Warner Books, \i are ca autori pe John Le Carテゥ, Zadie Smith, Calvino, Salinger, Houellebecq [.a.) [i Harper Collins (cu Sandra Brown [i Coelho \n zona comercial`, [i cu Pynchon, Saramago, Martin Amis, Coetzee, Isabel Allende [.a. ca autori cu blazon). Macmillan (care i-a publicat pe ultimii doi scriitori premia]i cu Booker, John Banville [i Alan Hollinghurst [i \i mai are ca autori pe Ken Follet, Jeffrey Archer, Grahan Swift, Don deLillo, Bret Easton Elias, Helen Fielding, Beigbeder) are o cifr` de afaceri de 60 milioane de lire pe an, \n timp ce Simon & Schuster se descurc` cu doar 10 milioane de lire pe an (Jackie Collins, Stephen King, Colin Forbes [i Dalai Lama se num`r` printre autorii lor). Bloomsbury a dat lovitura cu Harry Potter, \ns` \i public` [i pe William Boyd, Margaret Atwood, Paul Auster, Russel Banks, Carlos Fuentes sau Jeffrey Eugenides, iar Faber & Faber \i au ca autori, printre al]ii, pe Kazuo Ishiguro, Haruki Murakami [i Gテシnter Grass. Atlantic [i Canongate, care \l are pe Yann Martel, cel mai de succes premiant Booker din ultimii ani cu mai mult de 1 milion de exemplare v\ndute din romanul Life of Pi, s\nt edituri mici. Deseori se \nt\mpl` ca editori ideali[ti [i nonconformi[ti, pleca]i de la marile edituri, s` \nfiin]eze edituri mici [i independente care \ns`, dup` ce descoper` un autor eligibil pentru Booker, ajung s` fie cump`rate tot de marile grupuri editoriale. Londra are nu mai pu]in de [apte lan]uri de libr`rii generale. Primele trei cele mai mari s\nt Borders, Waterstone [i Books Etc., urmeaz` Ottakers, Daunts, Foyles [i Bookends, aceasta din urm`, cum o arat` [i numele, fiind o libr`rie care vinde c`r]i ie[ite din circuitul curent. Alte libr`rii mai mici s\nt strict specializate pe un anumit gen de carte sau, pur [i simplu, v\nd la pre] redus. La Stanfords g`se[ti numai c`r]i de c`l`torie, albume [i atlasuri geografice, Soho comercializeaz` doar c`r]i [i albume erotice, Wildy & sons ]ine numai c`r]i juridice, alte

libr`rii v\nd numai c`r]i de art`, la John Sandoe g`se[ti sau po]i comanda c`r]i mai vechi, dar la prima m\n`, iar la Book Warehouse pre]ul c`r]ilor se poate negocia. Cele mai multe anticariate se afl` pe Charing Cross Road \ns`, de cele mai multe ori, nu pre]ul sc`zut face diferen]a. Apropo de pre], o strategie foarte important` pentru dinamica v\nz`rilor \l reprezint` faptul c` din 1995 nu mai exist` pre] fix. Libr`riile s\nt libere s` stabileasc` singure pre]ul c`r]ilor, ini]iaz` promo]ii [i ofer` discount-uri \n func]ie de propriile politici de marketing. Acest lucru este \n avantajul libr`riilor (v\nd mai mult [i evit` stocurile de carte) [i al cump`r`torilor (cump`r` mai ieftin), dar cu inconvenien]e pentru edituri (nu au control total asupra \ncas`rilor). Pe l\ng` c`r]i, libr`riile comercializeaz` cam tot ce poate avea leg`tur` cu cartea: carne]ele [i toat` gama de ustensile de scris, semne de carte, lupe, saco[e [i gen]i, pe care s\nt imprimate versuri sau panseuri ale unor scriitori celebri, [i chiar c`ni cu chipul scriitorului preferat sau coperte de c`r]i renumite. Cei de la Penguin au lansat o serie \ntreag` de asemenea c`ni, astfel c` \]i po]i cump`ra o can` Pride and Prejudice, Great Expectations sau Bonjour tristesse!. n

91


Ce a]i fi vrut/putut s` fi]i dac` nu a]i fi fost scriitor/oare? Radu Pavel GHEO l Florina ILIS l Doina IOANID l Dan LUNGU Norman MANEA l Mircea MIH~IE{ l Radu PARASCHIVESCU l Dora PAVEL Marta PETREU l Nicolae PRELIPCEANU l Cristian TEODORESCU

© Dan Stanciu


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

A N C H E T~ Cervantes [i Gogol au fost colectori de taxe, Herman Melville – gr`nicer \n portul New York, Joseph Conrad [i Malcolm Lowry – marinari, Antoine de Saint-Exupéry – pilot de avion, Raymond Carver a lucrat la un moment dat ca osp`tar, Irvine Welsh – ca infirmier, Wittgenstein – [ofer pe ambulan]`, Arturo Pérez-Reverte a lucrat pe un petrolier, Primo Levi era de forma]ie chimist, Ernesto Sábato – fizician, John Steinbeck – biolog marin, Italo Calvino – silvicultor, Robbe-Grillet – agronom, Al. Vona – inginer, Italo Svevo a lucrat \ntr-o fabric` de vopseluri, Dickens – \ntr-o fabric` de cerneal`, Anthony Trollope, Ioan Budai-Deleanu, Kafka [i Robert Frost au fost func]ionari ministeriali, Cehov [i Bulgakov au fost doctori, T.S. Eliot – bancher, Wallace Stevens [i Thomas Pynchon – agen]i de asigur`ri, Daniel Defoe, George Orwell, Jack London, Graham Greene, Paul Auster, Truman Capote, Tom Wolfe, Norman Mailer, John Updike, Cesare Pavese sau Márquez au fost jurnali[ti, John Milton – politician, Mark ˇ Twain – [i jurnalist, [i politician, Karel Capek, Pasolini [i Cocteau au fost regizori, Buzzati – scenarist, Aldous Huxley, Thornton Wilder, David Lodge [i John M. Coetzee au fost profesori de literatur`, Iris Murdock [i Alain de Botton – profesori de filozofie, Anton Holban [i Julio Cortázar – profesori de francez`, William Golding – profesor de latin`, greac` [i englez`, Soljeni]\n – profesor de matematic`, Bruno Schulz – profesor de desen [i lucru manual, Nabokov a dat lec]ii de tenis, Muriel Spark [i Elio Vittorini au fost editori, Borges – bibliotecar [i, la un moment dat, administrator al unei pie]e de p`s`ri… Ce alte meserii li s-ar fi potrivit scriitorilor români contemporani? La ce anume s-ar mai fi priceput ei? Ce altceva au visat s` ajung` [i ce vor face ei dac`, \ntr-o zi, nu vor mai scrie? (M. C.) n Radu Pavel GHEO Prima [i prima dat` am vrut s` devin pre[edintele Chinei populare. Asta se \nt\mpla \n 1976, c\nd a murit Zhou Enlai (Ciu Enlai), pre[edintele R.P. Chineze. Aveam [ase ani [i jum`tate. Eram sigur c`, dac` voi \nv`]a foartefoarte bine, n-aveam cum s` nu reu[esc. C`rtur`ria mi se p`rea echivalent` cu abilit`]ile de lider. Cred c` percep]ia mea era pu]intel eronat`. Mai apoi am vrut s` m` fac pop`. Uitasem de pre[edin]ie. Nu era

n SCRIITÓR s. 1. literat, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (\nv.) literator, (latinism \nv.) scriptor. (Un mare ~.) 2. autor. (~ ul meu preferat.) 3. (IST.) diac, gr`m`tic, logof`t, pisar, scrib, uricar. (~ \n cancelariile din ]`rile române.) Sursa: Dic]ionar de sinonime n MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau \ndeletnicire bazat` pe un complex de cuno[tin]e ob]inute prin [colarizare [i prin practic`, care permit celui care le posed` s` execute anumite opera]ii de transformare [i de prelucrare a obiectelor muncii sau s` presteze anumite servicii; \ndeletnicirea meseria[ului; calificarea profesional` a meseria[ului; me[te[ug, me[terie. u P. gener. Profesiune (de orice fel). v {coal` de meserii = [coal` \n care se preg`teau \n trecut cadre de muncitori califica]i. v Loc. adj. De meserie = calificat \ntr-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. u Ocupa]ie; preocupare. – Din mesereare (\nv. „slujb`, func]ie“ < lat.). Sursa: DEX ’98

un capriciu de pu[ti, ci o treab` serioas`. Umblam dup` preotul satului la fiecare slujb` de \nmorm\ntare, la botezuri, la nun]i [i chiar la slujbele obi[nuite. Ajunsesem s` merg permanent al`turi de el [i s`-i car cu m\ndrie una din c`r]ile alea mari [i negre. Nu revela]ia credin]ei m` \ndemna la asta. Nu eram cuprins de nici un strop de fervoare religioas`. M` fascina Cartea ca instrument al puterii. (Mai t\rziu – sau cam tot \n

59


Dac` m-a[ fi apucat mai devreme de golf [i i-a[ fi dedicat tot timpul, \n loc s` scriu povestiri [i alte asemenea, poate c` acum a[ fi ajuns s` am un handicap sub 18. P.G. WOODEHOUSE

A N C H E T~

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

aceea[i perioad` – am decis s` devin scriitor. Tot din cauza C`r]ii. Cumva, s-a rezolvat.) Am f`cut Liceul Silvic fiindc` a[ fi vrut s` devin p`durar. Dup` vreun an, mi-am dat seama de gre[eal`: mie mi-ar fi pl`cut de fapt s` fiu un fel de activist ecologist, care s` apere p`durea. Pe noi \ns` ne \nv`]au cum s-o t`iem. Nu era bine. În fine, ce mi-ar pl`cea cu adev`rat acum ar fi s` devin baterist la o trup` de rock. Am \ncercat timid o astfel de carier` prin anul I de facultate. Mi-am cump`rat un set de tobe Reghin la m\na a doua, am \ncropit o pseudoforma]ie cu doi chitari[ti la fel de naivi ca [i mine [i ne-am \ncheiat cariera repede, \n faza \n care c`utam un solist vocal [i \ncercam s` leg`m mai mult de cinci minute de c\ntat coerent. N-am apucat nici s` \nv`] mare lucru din meserie. Tobele le-am v\ndut. Indiferent ce-ar spune cei din jur, nu trebuie s` renun]i niciodat` la visele tinere]ii. C\nd ai f`cut-o, e[ti deja mort. Doar c` nu-]i dai seama. C\nd o s` am destui bani [i un loc tihnit, o s`-mi cump`r un set de tobe.

realizeze printr-o meserie sau alta. Înc` de foarte timpuriu am conceput via]a ca pe un loc \n care s` nu fie nevoie s` faci dec\t ceea ce-]i place cu adev`rat. De aici [i totala mea incapacitate de a m` folosi de oportunit`]ile profesionale pe care via]a mi le-a oferit. Nu mi-am dorit s` fac \ns` nimic altceva dec\t s` scriu. Era singura meserie care mi se potrivea. Am \n]eles totu[i c` nu voi putea s` practic scrisul ca meserie, ci c` va trebui s` mai [i muncesc ca s`-mi asigur existen]a. Am ales atunci singurul loc care mi s-a p`rut c` \mi va asigura un oarecare confort intelectual pentru scrisul meu, biblioteca. N-a[ putea spune c` nu m-au fascinat [i nu m-au atras alte meserii. O voi men]iona doar pe aceea pe care, din tot sufletul, mi-a[ fi dorit s-o practic, dar, din p`cate, n-a fost posibil. Aveam \n liceu rezultate excep]ionale la fizic` [i chiar cochetam \n ultimul an de liceu cu ideea de a face Facultatea de Fizic` din Bucure[ti, specializarea fizic` atomic`. M` \ndr`gostisem, \n mod special, de fizica cuantic`. Îmi doream s` devin \ntr-o zi astrofizician la NASA. Visam la asta. Dar, p\n` la urm`, am ales Facultatea de Litere. Pasiunea mea pentru fizic` nu s-a stins \ns`. Din prima mea ie[ire

n Florina ILIS Niciodat` nu m-am g\ndit la via]` ca la o perioad` de timp \n care cineva trebuie s` se

60

© Vasile Dorol]i


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

A N C H E T~

\n str`in`tate (Bruxelles, 1992) mi-am cump`rat, cheltuindu-mi toat` bursa de student, un telescop bun. Astrofizica e singura specializare pe care a[ fi f`cut-o cu mare d`ruire [i patim`. {i [ti]i ce e straniu? Faptul c`, dac` a[ fi urmat aceast` cale, aleg\nd, la absolvirea liceului, Fizica [i nu Literele, chiar a[ fi putut ajunge la NASA. S\nt convins` de asta. De fiecare dat` c\nd se lanseaz` o rachet` spre spa]iul cosmic, \mi imaginez c` m` aflu la NASA, \n fa]a unui calculator, a[tept\nd date noi despre Univers. Una dintre adresele meu preferate din Favorites este cea a Agen]iei Spa]iale Americane. Nu cred \ns` c` voi renun]a vreodat` la scris, doar dac` scrisul nu va renun]a la mine. {i, dac` se va \nt\mpla asta, nu [tiu ce voi face. Probabil c` abia atunci m` voi decide s` m` stabilesc definitiv \n Australia.

inginer. Evenimentele din ’89 au produs schimb`ri \n multe cariere profesionale ale genera]iei mele [i eu n-am sc`pat acestui fenomen. Altminteri, acum a[ fi fost, probabil, scriitor [i inginer. În România este destul de greu s` fii scriitor „profesionist“, dac` prin asta \n]elegem s`-]i c\[tigi p\inea de zi cu zi din scris, a[a c` majoritatea scriitorilor au, de fapt, dubl` ocupa]ie. Fenomenul nu este strict românesc. Nici \n Europa occidental` autorii nu tr`iesc doar din c`r]ile lor. Ba, mai mult, nu pu]ini scriitori consider` c` o a doua meserie le asigur` o anumit` independen]` fa]` de pia]a [i de gustul editorilor [i c` adev`rata oper` literar` nu se poate face dec\t \n contextul acestei independen]e. A[a c` a doua meserie, except\nd cazul mo[tenitorilor boga]i, este adesea v`zut` ca o resurs` \n cultivarea valorii estetice [i nu ca un blestem sau ca o sl`biciune a sistemului editorial/cultural, cum pare a fi tendin]a \n r\ndul scriitorilor români. Ca s` revin la tema anchetei, pot spune c` pentru o a doua meserie \mi pot imagina o mul]ime de variante, \ns` \n loc de scriitor nu-mi pot \nchipui nimic altceva. Deocamdat`.

n Doina IOANID Dac` n-a[ fi fost scriitoare, mi-ar fi pl`cut s` fiu buc`t`reas`. Îmi place s` g`tesc [i-mi place s`-i v`d pe ceilal]i m\nc\nd cu poft`. Dar cel mai mult mi-ar pl`cea s` stau s` citesc [i s` scriu. Un vis de-a dreptul irealizabil \n lumea prea z`ticnit` \n care tr`im, \n care trebuie s` faci o mul]ime de alte lucruri ca s`-]i c\[tigi existen]a. Oricum, nu [tiu dac` a fi scriitor mai e o meserie, ci mai degrab` un hobby. Nu [tiu c\]i dintre scriitorii de la noi se pot l`uda c` tr`iesc din scris. Dar mie \mi plac meseriile care nu-s de fapt meserii. C\nd eram mic` [i citeam Jules Verne, m` g\ndeam c` a[ putea s` devin c`l`tor. Asta p\n` mi s-a explicat c` a fi c`l`tor nu-i o meserie. Mai t\rziu, c\nd am \nceput s` citesc romane poli]iste, m-am g\ndit c` a[ putea deveni poli]ist. Dar mi s-a explicat iar c` la noi nu exist` dec\t mili]ieni [i securi[ti, a[a c` am renun]at [i la meseria de poli]ist. {i uite a[a, din dezam`gire \n dezam`gire, am ales s` fiu scriitoare. La scris nu m` g\ndesc \ns` s` renun] p\n` nu va renun]a el la mine. Dac` se va \nt\mpla totu[i, mi-a[ dori s` fiu rentier`. Dar o s` mi se explice iar c` nici asta nu-i o meserie. Ce ]i-e [i cu meseriile astea! n Dan LUNGU Copil fiind, am fost tentat de „meserii“ destul de bizare, at\t pentru v\rst` c\t [i pentru epoc`. Dintre cele pe care mi le amintesc acum, s\nt cea de bancher (n-a[ putea spune cum am ajuns la aceast` dorin]` „reac]ionar`“) [i cea de cowboy (f`r` s` fac, bine\n]eles, vreo leg`tur` cu v`carul autohton). În cele din urm`, iat`-m`-s scriitor [i sociolog, dup` ce pu]in a lipsit s` ajung

Pentru cititorii s`tui de operele mele [i care ar vrea s` m` opresc din scris, viitorul e foarte sumbru. Noel COWARD

n Norman MANEA Ce-a[ fi fost dac` n-a[ fi fost? Hm, a[ fi vrut s` fiu... Oblomov. n Mircea MIH~IE{ Las deoparte fantasmele de tip „aviator“ – la primul zbor cu avionul am v`rsat!, „detectiv“ – mi se \ntoarce stomacul pe dos la ideea c` sub comunism meseria asta o f`ceau securi[tii!, „explorator al oceanelor“ – \not ca o cizm`! În ciuda sfaturilor binevoitoare ale familiei, care m-ar fi vrut dedicat unor meserii mai „lucrative“ („O s` mori de foame cu c`r]ile tale, o s` ]i le m`n\nce [oarecii [i apoi o s` te ron]`ie [i pe tine...“), am e[uat acolo unde mi-a fost sortit s` e[uez. Fiecare ne atingem limitele propriei incompeten]e, nu? Mi-e greu s` spun ce meserii „mi s-ar fi potrivit“, dar [tiu ce a[ fi vrut s` fiu. La balotaj, am ezitat ani de zile \ntre meseria de librar [i cea de \nv`]`tor. Nu m` puteam imagina altfel dec\t \ntre c`r]i [i elevi, cu catalogul sub bra]. Ceea ce, nu [tiu cum, s-a [i \nt\mplat. Mai pu]in secven]a cu catalogul sub bra], care nu se prea poart` la Universitate. De priceput, cred c` m-a[ pricepe la multe. Presupun c` am o structur` de func]ionar, de om care face lucrurile metodic, f`r` s` se plictiseasc` s` repete acelea[i opera]iuni de sute [i de mii de ori. Dar a[ fi putut fi [i strungar, [i t\mplar, [i chiar fotbalist – evident, prin diviziile B sau C. Vor-

61

Literatura e plin` de oameni care, de fapt, nu [tiu ce s` spun`, dar resimt cu putere nevoia de a scrie. Paul VALÉRY


A N C H E T~ ba unui fost [ef de-al meu: „B`iete, un intelectual e capabil s` fac` orice munc`, oric\t ar fi ea de abrutizant`. Pe c\nd brutele nu pot face munca unui intelectual!“. Dac-a[ renun]a la scris (ceea ce-mi vine s` fac \n fiecare zi), probabil a[ r`m\ne cu cititul. E [i asta o meserie, nu? Dar, [i mai bine, m-a[ apuca de gr`din`rit, de tuns iarba, de plivit [i udat florile. Ba chiar de t`iat ramurile uscate ale pomilor. Primul pas l-am [i f`cut: mi-am cump`rat o drujb`!

Nu exist` fericire mai mare \n via]` dec\t atunci c\nd instalatorul se prezint` \ntr-un t\rziu ca s` desfunde ]evile. Nici un scriitor nu poate oferi o asemenea pl`cere. Victoria GLENDINNING

P`rin]ii m-au p`zit cu cerbicie de rampa dup` care t\njeam, de costum, de machiaj, de masca reprezent\nd pentru mine mereu fa]a mea cea mai ascuns` [i adev`rat`: balerin`, actri]`. Nora IUGA

n Radu PARASCHIVESCU Cunosc pe cineva care \n copil`rie dorea s` devin` musafir. Musafir profesionist. Cu carte de munc` [i tot tac\mul. Iar Mihai Fotino spunea \ntr-un interviu c` \n primii ani de via]` era tentat s` se fac` tren. Nu explorator, nu alpinist, nu c\nt`re] pop, nu v\n`tor de tigri sau \mbl\nzitor de cobre, ci tren. În ce m` prive[te, \n adolescen]` visam la o carier` de zoolog. Aveam caiete \ntregi cu fotografii [i articole despre via]a animalelor. M-am dezumflat c\nd am aflat c` nu exista facultate de zoologie [i c` pasiunea mea trebuia consumat` la pachet cu biologia, botanica, anatomia [i genetica. Mi s-ar mai fi potrivit, cred, meseria de profesor. De altfel, am [i practicat-o patru ani [i jum`tate, cu rezultate onorabile, din c\te ]in minte. {i da, recunosc, n-a[ fi refuzat o carier` de fotbalist. Sun` previzibil [i banal, dar asta e. Am jucat dou` decenii [i ceva pe maidane sau pe terenuri improvizate, ba[ca doi ani la o echip` de juniori din Bucure[ti, p\n` c\nd a trebuit s` aleg: ori carte, ori minge. Am ales cartea. Îi las pe al]ii s` decid` dac` am f`cut bine sau nu. Eu m` ab]in. Dar c\teodat` m` apuc` dorul de vestiar [i de iarb`. Cine s-a echipat m`car o dat` la un loc cu [apte-opt colegi de zburd` [tie ce vreau s` spun. Ca s` fiu sincer p\n` la cap`t, am cochetat c\ndva, discret [i aproape ru[inat, cu ideea actoriei. C\nd eram mic m` pricepeam s` imit diver[i oameni, de la Dem R`dulescu la Nicolae Ceau[escu. Am crezut c` aceast` dexteritate vocal` avea s`-mi netezeasc` drumul spre scen`. N-a fost s` fie, \n primul r\nd din cauz` c` am un sim] al ridicolului mai dezvoltat dec\t e cazul. În plus, dispun de ceea ce englezul nume[te self-consciousness. Ceva care nu \nseamn` „con[tiin]` de sine“, cum se traduce tot mai des [i mai gre[it, ci stinghereala celui care, [tiindu-se privit, n-are idee cum s` stea [i unde s`-[i pun` m\inile. Ce a[ face dac` a[ renun]a la scris? A[ bomb`ni o zi-dou` [i pe urm` m-a[ apuca la loc. Ah, era s` uit. „Rentier“ intr` tot la meserii?

62

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 n Dora PAVEL M` visam violonist`. Îmi amintesc. S\nt singur`. Desfac cheutorile tocului de vioar`. Nu-l scot din hus`. {tiu c` tocul e vechi, jupuit pe alocuri. Desprind vioara din matricea curbat`. Împrosp`tez p`rul arcu[ului, tr`g\ndu-l ap`sat peste bulg`rele de sac\z. R`[ina inform`, de culoarea chihlimbarului, miroase persistent a acru. Cu s\mburi sec]iona]i de nuc`, frec meticulos, centimetru cu centimetru, trupul cutiei de rezonan]`. Acum, str`luce[te. Îmi place. Dedesubt, \i prind cu elasticul contrab`rbia din m`tase, cusut` de mama. Ea are m`rimea palmei mele de copil. Proptesc „metoda“ de vioar` de t`blia patului. Patul e lipit de mas`. O deschid la piesa pe care o am \n studiu. Fixez baza viorii \ntre barb` [i clavicula st\ng`. Talpa mea dreapt`, cu un pas \naintea celeilalte, \ncepe s` bat` singur` m`sura indicat` \n capul portativului. Lic`rul doimilor, p`trimilor, optimilor [i [aisprezecimilor, minuscule ovale pline sau goale, cu sau f`r` codi]e [i stegule]e, \mi pare un limbaj facil, prea copil`resc, pe care \l descifrez cu cea mai mare u[urin]`. „Fata asta n-o s` poat` c\nta niciodat` la vioar`, are degete prea scurte“. Temerea mamei e spulberat` de meditatorul meu: „O singur` elev` am mai avut cu auzul ei. Acum profeseaz` \ntr-o orchestr` din New York“. La treisprezece ani \ns`, c\nd p`rin]ii m-au obligat brusc s` optez: cartea sau vioara de performan]`!, n-am protestat. Am „ales“ cartea. {tiam c` vioara i-ar fi obligat la un efort financiar pe termen lung. Totu[i, fusesem am`git`! De ce fusesem am`git`? Vorba lui Gregor Samsa: „Cum poate veni boala peste om! Asear`, \nc`, mi-era foarte bine“... n Marta PETREU Oh, mi-ar fi pl`cut s` fiu gr`dinar... Floricultor, mai ales. A[ fi cultivat mari straturi de flori [i a[ fi \ngrijit largi paji[ti de iarb`. În amintirea paradisului, fire[te. În Parcul Babe[ sau \n Gr`dina Botanic`, am\ndou` propriet`]i ale Universit`]ii Babe[-Bolyai, deci oarecum [i ale mele, visez un (imposibil) an sabatic, \n care s` locuiesc \n hotelul Universit`]ii [i s` lucrez toat` ziua la straturile de flori, de pild`, la acelea de lalele. n Nicolae PRELIPCEANU Am visat s` ajung ba una, ba alta, atunci c\nd de obicei se viseaz` astfel de lucruri, prin adolescen]`. Acum, c\nd nu mai e sigur nici dac` s\nt sau nu chiar scriitor, constat c`, poate, ar fi fost mai bine s` r`m\n, ca s` zic a[a,


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

A N C H E T~

\n r\nduri – nu c` a[ fi ie[it cine [tie c\t din ele – [i s` m` ocup, bun`oar`, de istorie. Dac` a[ fi tr`it \ntr-o alt` epoc` dec\t cea „de aur“ [i \n cea dinaintea ei, nu [tiu ce cale a[ fi ales. Asta e \ntrebarea pentru genera]iile sacrificate: ce ar fi f`cut dac` li s-ar fi oferit toate posibilit`]ile pe care le au cei \n situa]ia de a alege, azi. Din p`cate, nimic din ceea ce pare c` m` intereseaz` azi nu e sigur c` m-ar fi interesat [i \n cazul fericit \n care a[ fi avut \n fa]` tot e[ichierul ofertelor dintr-o lume liber`. Acum, regret c` n-am studiat sociologia. C\nd eram pe punctul de a termina liceul, am avut un puseu spre economia politic`, dar mi s-a spus: p`i, dac` studiezi asta, vei ajunge contabil. Or, eu m` \ndr`gostisem de teoriile economice, at\t c\t se \ntrez`reau ele, prin filtrul gros al marxism-leninismului. C`ci, s` [ti]i, se vedea c\te un col] de Adam Smith [i David Ricardo, ba chiar [i din al]ii. Dar astea s\nt fapte [i \nt\mpl`ri trecute. Ce rost are acum s` ne mai \ntoarcem la ele? Dac` tot m-a]i pus la m`rturisire, atunci s` v` spun c` via]a mea, oricum, a fost pe dos: \n tinere]e, c\nd ar fi trebuit s` fac gazet`rie, m-am refugiat \n poezie sau, m` rog, \n ceea ce credeam eu c` e poezia. Iar mai pe la prima b`tr\ne]e, iat`, fac gazet`rie. Într-o lume care a fost pe dos, merge. C\t despre renun]area la scris, a[a, perlat, am practicat-o [i v`d c` nu am murit \nc`. Sau, poate, vorba armeanului Zadig al lui {t. Agopian, poate s\nt mort [i nu [tiu. Dar m` tem c` [i cititul e tot un fel de scris. Pe partea cealalt` a oglinzii.

aceast` idee, pe c\nd poe]ii erau invita]i, \n urma unor sugestii amenin]`toare de partid, s` mai fac` [i altceva, pentru a-[i c\[tiga existen]a. „Jebe“, salvatorul poe]ilor profesioni[ti, a fost una dintre legendele \n via]` pe care le-am apucat la Madam Candrea, cum se numea locul de \nt\lnire al scriitorilor, restaurantul-cantin` de la parterul Casei Monteoru. Exista acolo, \ntr-un col], o mas` de care nu avea voie s` se apropie nimeni: Masa lui Jebe, binef`c`torul. C\nd b`tr\nul poet ap`rea acolo, se f`cea lini[te, uneori cu ghion]i. Iar dac` el avea aerul c` e dispus s` dea audien]e, se lipea de masa lui, cu temenele, c\te un scriitor cu o jalb` verbal` sau care nu voia dec\t s` se poat` l`uda c` a „discutat“ cu Jebeleanu. Ceea ce \mi amintea de apari]ia „b`tr\nilor“, la cantina de la Progresul: „Uite-l pe maestrul Mateianu!“. n a consemnat Marius Chivu

n Cristian TEODORESCU Mi-am dorit, \n copil`rie, s` fiu fotbalist. P\n` \n adolescen]` am jucat fotbal – portar. La Palatul Pionierilor, cum se numea atunci Cotroceniul, antrenorul Mateescu nu \n]elegea de ce vreau s` stau \n poart`, \n loc s` m` fac extrem`. C\nd trec pe l\ng` Palatul Cotroceni, m` apuc` uneori r\sul: Palatul Pionierilor Frunta[i de Azi. Am jucat [i la Progresul, [i la Granitul, la juniori. (Am r`mas, de-atunci, cu dureri de mijloc care m` viziteaz` imprevizibil [i adesea umilitor. Îmi dau un mers ridicol, de Charlot.) La l4 ani \ns` deja visam s` ajung portar de fotbal cum fusese Camus, \n Algeria, adic` s` [i scriu. Atunci, chinuiam h\rtia cu poezii proaste [i scriam proz` din pl`cerea de a povesti, care mi se p`rea detestabil`. Luasem \n serios t\mpenia care circula \n dezbateri, prin revistele literare, c` scrisul e 1% inspira]ie, restul, transpira]ie, pentru a justifica „meseria“ de poet. Jebeleanu a fost cel care a lansat

63

E greu pentru un român care [tie a citi s` nu scrie. I.L. CARAGIALE


Š Dan Stanciu


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

FRAGMENTE Ion Manolescu

Derapaj Iubirea conta enorm pentru mine. Înc` \nainte s` m` ]in singur pe picioare, am avut o atrac]ie iresponsabil` fa]` de buzele bonei mele, o ]iganc` vesel` [i-apetisant`: erau c`ldu]e [i miroseau bine, a nu mai [tiu ce. Le-am ciupit [i le-am s`rutat at\ta, p\n` m-am ales la patru ani cu-o mononucleoz`. Boala p`rea nostim`, m` \ng`lbenisem [i umpleam oala de noapte cu un lichid ro[u, ca Bem-Bem-ul. Febra m` r`sf`]a u[urel. Sigur c` nu puteam privi \n`untru, s`-mi v`d ficatul acoperit cu pl`ci negre [i f`r\micioase: n-a[ mai fi r\s at\ta. C\nd doctorii au aflat despre ce e vorba, bunic`-meu a pus m\na pe crava[` [i-a scos-o \n [uturi pe Jeni din cas`. Nu te jucai cu bunicu’ Vitalian, fostul ofi]er de cavalerie b`tea calm, preocupat, violent; parc` \i p`rea r`u c` e[ti at\t de prost \nc\t trebuie s-o fac`. Pe Jeni nu [tiu dac` am iubit-o, dar c\nd m-au desp`r]it de um`rul ei cafeniu, pe care adoram s`-l escaladez, m-am enervat [i-am s`rit din pat direct \n cap; cucuiul se simte [i ast`zi. Cine spune c`, la v\rsta aia, nu r`m\n urme [i amintiri minte de stinge. Eu \mi aminteam perfect. Crescusem pu]in, aveam vreo cinci ani, [i Jeni \nc` venea pe-ascuns \n spatele gr`dinii: \[i dezvelea bluza, str\ngea \ntre degete sf\rcul mic [i negru ca boala mea, [i mi-l a[eza \ntre buze. Închideam ochii, [i cred c`-i \nchidea [i ea. Timpul parc` trecea mai repede, nu se-auzeau dec\t trandafirii fo[nind. Serile se mi[cau [i ele, dar altfel, potolite \n lumina l`ptoas` a sufrageriei. În jurul mesei se-adunau bunic`-mea [i prietenele ei de tabinet, toate pudrate, demne, cu p`rul flambat violet ca flac`ra de aragaz. Încingeau partide grele, pe monede de cincizeci de bani. {i pe ele le iubeam, cu-o seriozitate care cre[tea cu c\t p`rin]ii mei \nt\rziau

mai mult la serviciu. Eram un pup`cios [i, dac` stau s` m` g\ndesc bine, nu unul oarecare. C`p`tasem anvergur`, [tiam s` m` gudur \n a[a fel \nc\t s` ob]in glezne [i coapse, umeri [i \ncheieturi. Cu un z\mbet [i pu]in noroc, mi se d`dea voie s` trec sub mas`: acolo, printre pantofi [i gentu]e, primeam acces liber la rochiile cu bumbi [i ciorapii de nailon. M` strecuram sub primele, morfolind cordonul \n gur`, \n c`utarea aromelor de [ifonier sau buc`t`rie. Unele rochii miroseau a naftalin`, altele a cozonac [i mai erau unele (pu]ine [i doar s\mb`ta) dup` care m` topeam, cu parfum de l`m\ie amestecat` cu scor]i[oar`. Despre ciorapi, nimic deosebit, f`ceam ce-ar fi f`cut oricine: \i pip`iam. Nu m` interesa materialul, gros ca lan]ul, cum anun]au la reclam` \nainte de Telejurnal. Doar gestul conta, perseveren]a prin care \mi \nvingeam timiditatea, urc\nd f`r` s` [tiu spre spa]iile ascunse ale pulpelor. Ce vedeam acolo nu v-a[ spune nici dac` m-a]i ruga frumos. Eram \mpins, \ndep`rtat cu piciorul, dar reveneam, mul]umit de chicotelile b`bu]elor. Pe la [ase ani, s-a terminat cu dulcea]a [i pup`turile: simplu, brusc, ineficient, a[a cum se termin` totul \n via]`. Odat` cu \nceperea [colii, ne-am mutat la bloc, c`r\nd dup` noi l`zi [i geamantane, ca-n r`zboi. Bunic`-meu \njura, apoi \ncerca s` z\mbeasc`, zic\ndu-mi: „E mai bine a[a“. Nu, nu era mai bine, auzeam diminea]a u[a tr\ntindu-se [i trop`ituri pe sc`ri, iar c\nd m` trezeam, i se profila [apca gri la col]ul str`zii [i sub ea fa]a transpirat`, prins` \n mul]imea de paltoane. Seara \l g`seam tot acolo. Oamenii a[teptau r`bd`tori, \[i aduseser` scaune [i tabure]i, unii mai inventivi st`teau pe c\te-o c`r`mid`. Citeau Sc\nteia sau jucau table. Noaptea f`ceau cu schim-

93


FRAGMENTE bul, p`zind plasele \n[irate pe trotuar. Femeile tricotau, cumin]i, soioase, cu p`rul pe picioare ca za]ul de cafea. Adun`tura asta de neferici]i se numea coad` [i-avea un farmec crud [i grosolan, ca bra]ele v\nz`toarei. La [coal` trebuia s` m` \ndr`gostesc de tovar`[ul Nicolae Ceau[escu. Insista directoarea, insistau portarii, ne b`tea la cap tovar`[a Pora, \nv`]`toarea noastr`. P\n` [i-ai mei m` sf`tuiau s` repet la ora de citire c` e „conduc`torul nostru n Ion Manolescu iubit“. Ar`ta rezonabil \n poza aia alburie de (n. 1968) este deasupra tablei: tinerel, voios, cu p`rul pus grijuliu lector universitar la Facultatea pe bigudiuri. Nici nu se sinchisea de noi. B`ie]ii \l de Litere, Universitatea bombardau pe-ascuns cu cret`, [i el z\mbea \n Bucure[ti. Din 1994 este membru al ASPRO (Asocia]ia continuare, ca un tembel. Parc`-mi ardea mie s`-i Scriitorilor Profesioni[ti din sar \n bra]e [i s` m` pupe sub ureche (a[a auzisem România), iar din 2000, c` proceda cu pionierii care-i duceau flori)?! membru fondator al CESI (Centrul de Excelen]` pentru T`ceam, f`c\nd pe prostul, dar [tiam eu mai multe. De-atunci, dintr-a-nt\ia sau a doua, s-a zis cu Studiul Imaginii), Bucure[ti. A debutat în 1998 cu romanul dr`g`l`[eniile. Z`ceam [ase ore pe zi \n sacul de Alexandru (Editura Univers). tergal al uniformei, \nconjurat de colegi, caiete Alte volume publicate: În c`utarea dictando [i tablouri cu str`mo[ii no[tri, [i-aveam comunismului pierdut timp destul s` le r`storn pe toate \n mine. Bunicu’ (\mpreun` cu Paul Cernat, Vitalian luptase la 23 August \mpotriva hitleri[tilor Angelo Mitchievici, Ion Stanomir, (cam tot atunci, bunic`-mea le sabota instala]iile Editura Paralela 45, 2000), petrolifere, turn\nd zah`r cu linguri]a \n No]iuni pentru studiul rezervoarele ma[inilor); pe maic`-mea o chema textualit`]ii virtuale (Editura Ars Docendi, 2002), c\nd Ecaterina Teodoroiu, c\nd Mama Maria, \n Videologia func]ie de anotimp, lec]ie [i dispozi]ia tovar`[ei (Editura Polirom, 2003), \nv`]`toare; p`rin]ii bunicilor mei erau Decebal [i O lume disp`rut`. Traian (pe vremea aia nu mi se p`rea nimic curios); Patru istorii personale urmate de un dialog [i, mai presus de toate, tovar`[ul [i tovar`[a cu H.-R. Patapievici Ceau[escu aveau grij` de noi to]i, [i de mine, [i de (Editura Polirom, 2004), Isaia Constantin Alexandru (colegul meu de Explor`ri în comunismul românesc banc`), [i de Chietreanu Olimpian (idiotul clasei), (vol. I, Editura Polirom, 2004; atent [i p`rinte[te. Nimeni nu se \mpotrivea, iar eu vol. II, Editura Polirom, 2005). cu-at\t mai pu]in. Sigur c` p\n` la urm` s-a \nt\mplat ceva, nu puteam s` trec lini[tit prin \nchisoarea „{colii Generale nr. 24“ din Floreasca (rebotezat` „Liceul 32“) [i, mai ales, s` ies \ntreg din ea. Poate de vin` a fost frecarea zilnic` a pantalonilor aspri, gro[i, pu]in cam str\m]i; poate figurile pufoase, antipatice ale fetelor (nici [oimii patriei nu s-ar fi \ndr`gostit de z\mbetele [tirbe, cu urme [i miros de dentist); poate aburii petrosinului plutind la fiecare \nceput de trimestru, prin clase. Era o lume curat`, zglobie, \ngrozitoare. Fetele purtau cordelu]`, bluz` cu m\nec` lung` [i sarafan albastru; iarna, \mbr`cau pantaloni de l\n` pe dedesubt. C`m`[ile noastre se z`reau de departe, \n carouri albe cu bleu; peste

94

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 ele f\lf\ia m\ndr` cravata de pionier, brodat` cu tricolorul ([i pe-`sta trebuia s`-l iubim). }i se-apleca de-at\ta armonie. Tot cu ce vroiau ei s-a \ntrerupt brusc, f`r` avertisment: \ntr-o zi, m-am hot`r\t s` nu mai pun` nimeni m\na pe mine. Str`luceam ca un bibelou, lustruit cu s`pun. Dac` urma s` fiu admirat, trebuia de la distan]`. La lec]ii, nu ie[eam la tabl`. M` feream de colegi prin clas`, de profesori pe holuri. La fotbal, jucam \n atac, la poman`, unde mingea ajungea rar; c\nd o primeam, tr`geam repede la poart`. C\nd mi se \ntindea premiul de sf\r[it de an, \l culegeam din v\rful degetelor; coroni]a mi-o puneam singur pe cap. La orele de „Lucru manual“, chiuleam (nu suportam nici traforajul, nici s` cos pui[ori pe etamin`); \mi f`cea rost maic`-mea de scutiri. În pauze, umblam singur, enerv\ndu-mi colegii. Ca s` evit contactul fizic din timpul b`t`ilor, scuipam [i-o luam la fug`. Doar fetelor le puneam piedic`, dup` ce le fug`ream prin curtea interioar`: \mi pl`cea s` le v`d c`z\nd. N-a ]inut o ve[nicie toat` povestea, poate c\teva luni, poate o zi-dou`, poate ceva mai mult \n mintea mea. I-am l`sat \n pace, s` vin`, s` pun` m\na, s` m` m\ng\ie oligofren pe cap. Ob]inusem ce vroiam: sentimentul c` s\nt altfel, important, desp`r]it prin c\teva g\nduri de mormanul de corpuri \n uniforme care n`v`lea la ore, desc`rcat din Dacii [i Wartburg-uri. Pe mine nu m` aducea nimeni, a[teptam cuminte la trecerea de pietoni p\n` venea c\te-un domn [i m` lipeam de el, \ncerc\nd s` nu m` pierd. }op`iam cu ghiozdanul \n spate, dup` pa[ii mari [i necunoscu]i. Mai t\rziu, c\nd au ie[it desenele animate cu Dexter, am recunoscut scena: hoarda puradeilor ]\[nind pe u[a [colii, \n urlete de bucurie, [i s`rind \n bra]ele stupide [i ner`bd`toare ale p`rin]ilor. Dexter st`tea deoparte: singur, trist, de[tept foc. Cum r`m\nea \ns` cu iubirea? Nici \n liceu lucrurile nu-mi p`reau mai clare. Corpul meu evolua viu, neatins, \mi apar]inea doar mie, ca o batist` curat`. Bine\n]eles c` aveam o prieten` (a[a spunea obiceiul pe vremea aia [i, dac` nu-l respectai, treceai drept fraier [i nu te primea nimeni la petreceri), o chema Dana [i ar`ta chiar bine: degete dintr-o alt` epoc`, fundule], un \nceput promi]`tor de s\ni. La fa]` nu se uita nimeni, nu era un concurs de frumuse]e. Fata se bucura de ceva notorietate: pe care-l \ntrebai, jum`tate din liceu se culcase cu ea. Cealalt` jum`tate fie o „bucise“, fie o „mamelise“; min]eau


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

FRAGMENTE

lini[tit, cu neru[inare. Ie[eam dup` ore, luam troleibuzul 83 spre Her`str`u (\ntorcea departe, la Roat`) [i ne plimbam de ne dureau picioarele. Ei \i pl`cea s` vorbeasc` (nimeni altcineva nu-[i pierdea timpul ascult\nd-o), iar mie, s` tac. Se bucura c\nd foloseam trucuri simple, care lumineaz` [i-ast`zi orice femeie, dar`mite pe-o pu[toaic`: \i cump`ram c\te 21 de trandafiri, ciocolat`, bomboane cubaneze de la „Cap[a“. Îmi s`rea \n bra]e, aproape m` ame]ea. O l`sam s` m` s`rute, o f`cea cinstit, ca un copil. Eu eram omul mare, mult mai mare dec\t v\rsta. Aranjam \n minte tot ce trebuia s` zic [i s` se \nt\mple; probabil c` ea [tia sau sim]ea asta, pentru c` m` urma orbe[te. C\nd vroiam s-o r`nesc, \i spuneam c` are degetele prea scurte sau prea aspre (o inven]ie cras`; niciodat`, cu excep]ia Mariei, nu urma s` \nt\lnesc ni[te m\ini at\t de \ngrijite). M`g`ria, umflat`, dar bine ticluit`, \[i producea imediat efectul: Dana izbucnea \n lacrimi. F`r` s`-l fi citit pe Shakespeare, \ncepeam s` aflu c` minciunile sfruntate loveau cel mai bine (sau, ar trebui s-o spun, cel mai r`u). Ne-am desp`r]it f`r` scandal [i f`r` s` fi f`cut nimic. Poate ceva totu[i s-a \nt\mplat, eu descuiam seara o c`m`ru]` \n pivni]a blocului, ei \i pl`cea s` vin` dup` ore pe la mine (o ascundeam de p`rin]i; a[a se proceda atunci), cine mai poate [ti [i cine mai are timp s`-[i aduc` aminte? Acolo se-adunau iarna [i prietenii mei, la o votc` sau un „Vinifruct“: Gino [i Cezar, coco]a]i pe dulapul bunicului, sub tavan; Mihnea [i cu mine, spate-n spate pe ziarele de pe du[umea; Anatol ]in\nd afar` de [ase (oricum n-ar fi \nc`put pe u[`). Noi ceilal]i, r`ma[i \n`untru, ne \ntrebam din priviri: c\nd mergem la medita]ii? cine ap`r` mar]i pe „Dinamo“? c\t o mai duce nea’ Nicu? dar Maurer? Povesteam filme, c`r]i, meciuri, croiam planuri m`runte de viitor (pentru mine, viitorul ar`ta ca un ochean \ntors pe dos). La plecare, trop`iam pe teancurile de reviste Femeia, \nc`lzi]i de furie, dezn`dejde [i-alcool. Iubirea [i sexul n-aveau ce c`uta acolo (cum nu mai avea nici Dana), oricum nu ne interesau detaliile, p\n` [i cinismul nostru de adolescen]i ai socialismului p`stra o decen]`, o limit` a curiozit`]ii greu de \n]eles ast`zi [i peste care nimeni, nici m`car b`ie]ii de-a dou`[pea, nu trecea. Înv`]am s` ne descurc`m pe pielea noastr`, f`r` mult zgomot. To]i eram campioni. Via]a mergea \nainte, \ntret`iat` de pofte [i frici. Mult mai t\rziu, \ntr-o epoc` \n care, odat` cu bunul-sim], activitatea ficatului [i firele de p`r din

cap, se mai r`riser` [i campionii, am rev`zut-o pe Dana, ie[ind la Mall dintr-un Oltcit. Scena avea ceva grotesc, nefeminin, ca [i \nf`]i[area ei neutr` [i inutil`, [i, \n clipa aia, m-am g\ndit la s\nul lui Jeni, cu tot cu mamelon, uitat prin cine [tie ce „Aprozar“ de provincie: mic, p`m\ntiu, trist ca o castan` turtit`. L-ar fi putut a[eza pe tejghea, printre cartofi, n-ar fi spus nimic nim`nui, nici m`car mie. Oamenii `[tia care \nsemnaser` ceva pentru mine nu disp`reau, dar eu nu-i mai observam, privirea \i ocolea sau trecea prin ei, gr`bit` [i jenat`. Îmi aminteau c` propriul meu succes cerea un pre], coincident cu cel al pr`bu[irii lor; rezultatul, de[i inevitabil, nu-mi f`cea nici mil`, nici pl`cere. M` \nfruptasem din seva [i energia lor, fuseser`m egali pentru o vreme, aproape invincibili, dar, la un moment dat, via]a lor s`rise de pe [in`, \n timp ce-a mea \[i v`zuse lini[tit` de drum, c`r`mid` cu c`r`mid`, pas cu pas, cadavru dup` cadavru.

© Lucian Muntean

95


FRAGMENTE

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Atmosfera Facult`]ii e [i mai greu de povestit. M` \nc`p`]\nasem s` dau la Filologie [i, ca s` fiu sigur c` intru, citasem din bel[ug din operele tovar`[ului Nicolae Ceau[escu. C`zuse un subiect din Rebreanu, dar ce mai conta: p`m\ntul, partidul [i poporul se \mpleteau firesc, \ntr-un comentariu cald [i dr`g`stos. Intrasem f`r` probleme, ca un om mare. Odat` \n`untru, surpriz`! Din cele 120 de figuri numite studen]i, 110 purtau must`cioar`; restul erau b`ie]i. Colegele [tiau \n ce an se n`scuse Vlahu]` [i c\te cronici scrisese Neculce; dac` \ntrebai de volumele lui Arghezi, ]i le ziceau pe de rost, \n ordine cronologic`. De data asta, nu mai p`ream eu preten]ios, [i nici exagerat. Nimerisem \ntr-o lume robust`, arhaic`, mirosind a o]et [i \nv`]`tur`. Dup` cum observa Blaga, ve[nicia se n`scuse la sat, iar acesta, la r\ndul lui, se mutase \n amfiteatrul „B`lcescu“. N-ai fi crezut c`-]i po]i g`si jum`tatea aici. {i totu[i, memoria o re]ine pe Felicia, colega mea de grup` din Constan]a. Nu eram doar colegi, ci [i prieteni sau aman]i (nici noi nu [tiam foarte clar, pe vremea aia). N-o iubeam sau poate o iubeam doar pu]in; m` comportam ca un om bun [i atent. Felicia \ntrunea toate calit`]ile pentru a deveni, c\ndva, o tip` nemaipomenit`: simpatic`,

brunet`, cu ni[te buze pe care ]i le imaginai oriunde altundeva, numai pe-obraz, nu. M` \ndr`gostisem imediat de ochii ei veseli: verzi, palizi, iriza]i de mici firicele de s\nge. Cel st\ng tr`gea pu]in c\[, dar tocmai asta \i d`dea farmec. Purta p`rul scurt, retezat la nivelul cefei. {uvi]ele c`deau drept [i imprecis, ca toat` fiin]a ei, buclate dup` ureche. Felicia avea gambele lungi, pu]in prea lungi chiar, [i ni[te genunchi proeminen]i, de fat` cuminte. C\nd urca pe scaun, \ncepea s` se foiasc`, azv\rlindu-[i picioarele \nspre toate punctele cardinale, ca ni[te suli]i. Era frumu[ic`, de[teapt`, ne\ndem\natic`, mai ales c\nd scria poezii la interminabilul curs de dialectologie. Despre s\nii ei, nu pot s` zic foarte multe: nu cred c` i-am atins de dou`-trei ori \n primele cinci luni. C`minul Feliciei ar`ta ca via]a ei. Discret, alburiu, ascuns de priviri. În plus, mirosea a varz` [i-avea ata[at la intrare vreo 60 de cutii po[tale: turtite, cr`pate sau \ncuiate cu dou` lac`te, sparte [i ele. Pe lift, un vizitator lipise o etichet`: „VÎND GARSOMIER~“. {irul st`tea str\mb, cineva proiectase gre[it ansamblul sau poate cutiile se descentraser`, ca urmare a loviturilor \ncasate. Unele u[i erau strivite, altele f`ceau unghiuri, majoritatea at\rnau despicate. O minte ager` ar fi observat acolo un experiment de Giacometti:

© Lucian Muntean

96


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

FRAGMENTE

aruncat la gunoi [i reconstruit de-o alt` minte, nu tot at\t de iscusit`. Pe grupul statuar tronau numele studen]e[ti, embleme vopsite sau ruginite ale iubitorilor de frumos: Gutue, Leabu, Copo] M., Lulelaru, Flegnea, fam. Borand` Virgil. În[iruirea punea probleme. Cine o fi fost Copo] M.: un b`rbat? o femeie? Dar Leabu: un nume de om? o firm` (oricum, nu existau firme-n ’87)? C\t despre Borand` Virgil, r`m\nea o enigm`: cum reu[ea, de unul singur, s` \ntruchipeze o familie? Nici profele noastre n-ar fi desc\lcit misterul. Felicia se dovedea un companion agreabil. Î[i sp`la mereu m\inile [i-obrajii cu s`pun „Fa“, dup` care turna cu entuziasm tone de deodorant „Impulse“ sub tricou (dou` rarit`]i, pe atunci). C\nd \[i f`cea apari]ia \n Facultate, roz` de bucurie [i-alerg`tur`, mirosea curat, a l`m\ie [i mosc. Ne iubeam simplu, prietene[te. Schimbam bile]ele \n timpul orelor, prin care aranjam \nt\lniri seara, \n Groz`ve[ti. Ignoram tabla \nc`rcat` de diateze b`tr\ne[ti sau transform`ri ale grupurilor fonetice [i s`ream peste ore [i portari direct \n c`min, la etajul doi, u[a 207, pe dreapta. Acolo ne m\ng\iam [i ne ridicam pu]in tricourile, sub privirile colegei de camer` sau ale papagalului Coco, pe care Felicia \l primise din Obor [i \l c`ra cu ea peste tot, inclusiv la Constan]a (\n România, to]i papagalii se

cheam` Coco sau Cocu]a [i s\nt transporta]i \ntr-o veselie dintr-o parte \ntr-alta, \n cu[ti [i cu un prosop deasupra). C\nd r`m\neam singuri, ne \mp`r]eam corpurile calm [i echilibrat, f`r` s` cobor\m mai jos de buric. Teritoriile \nchise de capse [i curele deveneau brusc indisponibile, degetele nu primeau permis de liber` trecere-acolo, iar limba, dac` ]i-o \nchipuiai undeva, puteai fi sigur c` nu-]i va p`r`si cerul gurii. Noaptea, pericolul unei invazii era [i mai mic. Draperiile n-acopereau tot geamul, iar re[oul electric nu emana destul` putere: un motiv temeinic ca Felicia s` doarm` cu perechea de chilo]i sub pijama. Dac` nu-l socoteai [i pe abjectul Coco, o flenduream c\te trei sau c\te patru \n camer` (\n func]ie de paza de la poart` [i dispozi]ia colegei din Mizil): paturile p`reau supra\nc`rcate, saltelele se l`sau printre droturi [i doar un student poate s` spun` cum te-odihneai \n condi]iile astea. Din toate punctele de vedere, Felicia p`rea tovar`[ul ideal de drum prin studen]ie. Dr`gu], educat, potolit – nu punea niciodat` \ntreb`ri complicate. Cuvintele „sex“, „avort“ sau „prezervativ“ \i lipseau din vocabular (ultimele dou`, [i de pe pia]a socialist`). Vorbeam despre Dimov sau Tiktin, urm`ream apari]iile de la Cartea Româneasc`, dezb`team problemele romanului

De acela[i autor


FRAGMENTE

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

[aptezecist (a fost sau nu un e[ec politic?) [i ne consolam merg\nd la cenaclurile optzeci[tilor, unde, o dat` pe an, Felicia citea poezie \n sala din Schitu M`gureanu. Era ca un Dic]ionar de sinonime, clar, ordonat, mereu g`sea cuv\ntul potrivit \nainte de-un s`rut sau de tema la LRC. În toat` povestea asta calm` [i ponderat`, plutea o singur` problem`. Felicia fusese \nzestrat` cu-o hib`, un mic defect de fabrica]ie, pe care i-l descoperisem abia dup` vreo dou` s`pt`m\ni de plimb`ri prin Ci[migiu [i pe sub CET Groz`ve[ti. Iubita mea din Facultate purta un dinte fals, rotativ, pe care medicii i-l \n[urubaser` \n locul unei m`sele care c`dea mereu. Opera]ia nu reu[ise pe deplin, a[a c` proteza, de[i foarte asem`n`toare cu originalul, se \nnegrise pe smal] [i pivota la fiecare s`rut: Felicia devenise un adev`rat corsar, pe care \l iubeam senin, nu [tiu cum. Medicii c`utaser` fel de fel de tratamente, plombaser` dintele ini]ial (doar cine n-are \n gur` gloan]ele negre de mercur nu [tie cum ar`tau plombele pe vremea lui nea’ Nicu),

cl`tiser` r`d`cina cu zeci de suspensii vitaminizate (doar-doar o cre[te la loc), ba \i lipiser` [i implanturi veritabile, luate de la al]i pacien]i sau chiar din gura ei, de la un dinte s`n`tos. Degeaba: toate c`zuser` dup` c\teva zile. Nici Z\na M`selu]` nu putea face minuni \n cazul ei. În cele din urm`, doctorii \i montaser` un dinte provizoriu, rotativ, care trebuia sp`lat de trei ori pe zi [i \ntre]inut cu substan]e speciale, ca formolul zoologilor. Drept urmare, Felicia umbla toat` ziua cu periu]a [i p`h`relul de plastic dup` ea: la [coal`, pe str`zi, \n camera de la c`min. P`rea mereu st\njenit`, iar s`ruturile noastre aveau un gust bizar, s`lciu, de camfor cu pu]in ulcerotrat: poate de-aia nici nu m` l`sa s-o ating cu limba. Gurile ni se transformau \n depozite bazice, mai bine p`zite ca unitatea de la Peenemunde: caninii r`m\neau str\n[i, saliva nu circula dincolo de v\rful gingiilor. Buzele se-atingeau prudent, delicat, departe de palatali; dac` nu eram aten]i, mi[cam din loc dintele, cu tot cu r`d`cina lui de-o]el. Doar nop]ile curgeau lini[tit, adormeam imediat, sub plapuma de dou` kile adus` de la Constan]a. C\t despre micu]ul [i antipaticul Coco, c\nd \l para[utai din cu[c`, te pi[ca de ureche sau zbura pe degetele Feliciei de la picioare [i se-apuca s` le piguleasc`. Era un peru[ verde, infect, c`ruia, trimestrial, \i c`deau penele [i fugea sub pat ca un [obolan. Procesul necrozei aviare p`rea accentuat [i de faptul c`, de fiecare dat` c\nd ajungeam \n c`min [i Felicia pleca la fabrica de p\ine sau dup` vreo coleg` la alt etaj, \l stropeam bine pe b\rzoi c-un jet de spray: m\nuiam f`r` ezit`ri „Fa“-ul verde, cu pulverizator. C\nd Felicia se \ntorcea cu p\inicile calde sau caietul de cursuri, duhnea toat` camera a l`m\i]`; Coco s`rea prin cu[c`, umed, pufos, decalcifiat. Ridicam din umeri, tandru ca un hitlerist. {i pe Felicia am pierdut-o undeva prin cotloanele memoriei, desp`r]i]i de rutina studen]iei comuniste [i sf\r[eala clipelor petrecute \mpreun`: semestre, luni, poate chiar ani; cine mai [tie [i cine mai are puterea s`-[i aminteasc`? (din romanul Derapaj, \n curs de apari]ie la Editura Polirom)

n

98


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

INTERVIU

„S\nt o «doamn`» frustrat`, agresiv` [i melancolic`“ Angela Marinescu A debutat publicistic cu poezie \n 1965. Ast`zi, dup` 14 c`r]i publicate, t\n`ra genera]ie de poe]i o recunoa[te pe Angela Marinescu drept model [i surs` de inspira]ie. La \nceputul verii, Angela Marinescu a publicat dou` noi volume de poezie, Limbajul dispari]iei [i Înt\mpl`ri derizorii de sf\r[it, ambele la Editura Vinea. Nicolae Manolescu a scris \n prefa]a singurei antologii din poezia ei, Skanderbeg (Editura Vinea), ap`rut` \n 1998: „Într-un alt climat istoric, poezia Angelei Marinescu reface experien]a bacovian`. Nu e vorba de reminiscen]e, ci de sensibilitate ca atare [i de expresia ei poetic`. Egocentric` [i obsesiv`, poezia aceasta \[i \ntoarce fa]a de la natura desc`rnat`, carbonizat`, spre fiin]a proprie, explor\nd-o cu o cruzime f`r` seam`n, scormonindu-i m`runtaiele, \n acela[i timp cu voluptatea [i onoarea… Am citit rareori o poezie mai patetic` \n sentimente [i mai re]inut` \n expresie dec\t aceea a Angelei Marinescu, original amestec de sinceritate [i decen]`. }ip`tul \ncremene[te pe o gur` pecetluit`. Ca \n gravura lui Munch.“ La un moment dat v-a]i m`rturisit regretul de a nu avea o forma]ie filologic`, dvs. fiind licen]iat` \n psihologie. V-a]i sim]it \n vreun fel tr`dat`, nesatisf`cut` de propria literatur`? Mereu m` simt tr`dat` de ceea ce \ntreprind. Fie c` e vorba de literatur` sau orice altceva. Posed o nesiguran]` nevrotic` fundamental`, de toat` frumuse]ea. Nu a[ vrea s` crezi \ns` c` m-a[ l`sa intimidat` de oricine. Am [i spirit critic [i autocritic \n a[a m`sur` \nc\t pot deveni „agresiv`“, la o adic`, [i cu mine, [i cu al]ii. Adev`rul adev`rat este c` am avut o nevroz` infantil` grav` p\n` pe la 14 ani. Copil`ria mi-a fost penibil`, eu m-am manifestat penibil – am tot scris despre nevroza mea [i nu mai repet [i aici felul \n care s-a manifestat –, familia o resim]eam ca fiind penibil`. Exact la 14 ani [i jum`tate, c\nd s-a mai atenuat penibilul nevrotic, am intrat cu dreptul \n lumea celor grav bolnavi de tuberculoz`. Boala m-a ]inut aproape 13 ani, timp \n care

am tr`it momente de ne\ncredere absolut` \n viitorul meu, de[i eram foarte t\n`r`. Începusem s` nu mai cred \n reperele morale. Derapam cu groaz` [i extaz. Cel mai greu a fost s` suport g\ndul c` nu voi mai putea avea o familie, deoarece cel mai dezvoltat [i mai constant sentiment al meu a fost acela al datoriei. P\n` la 20 de ani am citit enorm: Dostoievski, Tolstoi, Stendhal, Gogol, Goncearov, p\n` [i Fenomenologia spiritului a lui Hegel, de[i atunci nu am \n]eles aproape nimic, \n afara unei rigori pe care o intuiam [i care m-a fascinat. Dup` prima recidiv`, nu am mai crezut \n nimic. Am devenit confuz`, obsedat`, nelini[tit`, de un erotism mereu la limit`. Nimic, dup` aceea, nu a mai fost normal pentru mine. C\nd e[ti foarte bolnav, vrei s` evadezi, \n toate sensurile. Eu am evadat \n scris [i la \nceput scrisul mi-a fost aproape calofil, aproape senin, aproape naiv, dar, \n subtext, cu un extaz u-

69


… la 30 de ani

INTERVIU

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

[or paranoic, dat de suferin]`, ce prevestea evolu]ia mea ulterioar`. M` refer, \n special, la evolu]ia spiritual`. Nu am mai reu[it niciodat` de atunci s` pot fi atent`, la propriu. Am re]inut, de-a lungul timpului, doar ceea ce m` izbea \n moalele capului, atunci c\nd citeam. Nu stil, nu frumuse]e, nu senin`tate, nu armonie. C\nd pun m\na pe creion, devin, brusc, imprevizibil`. În fa]a h\rtiei nu m` pot controla. Nu am suficient` informa]ie [i nici lini[te interioar`, iar creierul nu mi l-am putut „sp`la“ astfel \nc\t s` pun jos un text care s` fie \ncadrabil, m`car valoric. Or fi textele mele anticulturale, contraculturale, subculturale?! Paranoice, prea sumbre, prea exaltate, a[a cum nu-i st` bine unei „doamne“. S\nt o „doamn`“ frustrat`, agresiv` [i melancolic`. Cu greu \mi pot reveni dup` ce pun pe h\rtie o asemenea fraz`. Exist` aceast` constant` voluptate a maladivului \n poezia dvs.; un fel de „c\t` boal`, at\ta poezie!“. Dar, \n to]i ace[ti ani, poezia n-a „vindecat“ chiar nimic? Nu visa]i s` scrie]i o carte senin`, de dragoste, optimist`? E ur\t visul, sper s` pot duce la cap`t ideea de a

nu mai scrie deloc. Nu m` intereseaz` [i nu-mi este proprie o carte de poezie senin`, de dragoste [i optimist`! Adic`, pentru cine ar trebui s` scriu astfel?! Am scris mereu ca s` uit c` a trebuit s` scriu pentru a m` echilibra, redresa, remonta, renun]a, reveni. Am vrut s` uit de scris, scriind. Cam greu, pentru c\t` obstina]ie am pus \n ambele direc]ii. Totu[i, m` consider unul dintre cei mai optimi[ti scriitori din literatura român`. M` rog, dac` mi se acord` dreptul de a apar]ine literaturii (române). Aceast` expresivitate total` [i \ntunecat` ]\[ne[te, pur [i simplu, nu e contraf`cut` [i nici provocat` artificial, ceea ce presupune existen]a unui optimism fundamental. Altfel, de unde expresivitate [i poezie [i lupt` cu boala etc.? S\nt \ns` sigur` de un lucru. Întunecarea mea treptat`, dar [i jocul de lumin` [i umbr`, c\t este \n scrisul meu, s\nt prelungiri fire[ti ale creierului meu construit \ntr-un anume fel. Nu am deloc de-a face cu boala. Mai cred c` boala fizic` mi-a fost oferit` de propriul creier, drept garan]ie pentru autenticitatea tr`irilor ce mi s-au dat. Drumul pe care am mers [i pe care \l parcurg chiar \n momentul de fa]` \mi provoac` momente de o pl`cere incomensurabil`. Se pare c`, dinafar`, drumul meu pare irespirabil. S-a scris despre dvs. ca despre o scriitoare grav`, \ntunecat`, aproape masculin` \n expresie [i obsesii, exhibi]ionist`, nevrotic`... Dar c\t de mult v` reprezint` aceast` imagine? M` reprezint` ceea ce vor vedea \n poezia mea, at\t c\t este, cei de peste c\teva zeci de ani. Nu am curajul s` avansez cifre mai seduc`toare. Cred c` s\nt [i a[a, [i a[a, [i ce spui tu, cel ce crezi astfel, [i ceea ce cred eu despre mine c\nd m` v`d neputincioas`, de o bl\nde]e agresiv`, bolnav`, b`tr\n` [i naiv`. Într-un eseu publicat la \nceputul acestui an vorbea]i despre „limbajul \ntrerupt“ [i de existen]a unui limbaj feminin. Exist` scriitura feminin` sau e doar o cochet`rie teoretic`? M` vezi pe mine cochet\nd teoretic?! Asta pute]i voi, tinerii critici [i esei[ti supradota]i intelectual. Eu cochetez cu via]a de-a dreptul. Nu [tiu cum se face c` jocul meu se termin` \ntotdeauna r`u. Jocul teoretic este un joc cu m`rgele de sticl` la care nu am acces. În alt` ordine, exist` \n scris [i aiurea un specific feminin, altfel de ce ar mai exista femei [i b`rba]i pe p`m\nt?! Se \ntrevede mereu diferen]a ([i repeti]ia) deleuzian`, amprenta str`lucitoare a fiec`ruia din timpul muncii sale. Ah, ce chestii scriu, pre]ioase [i futile, ni[te corpuri str`ine \n poezia mea, ca ni[te fire de praf \n ochi!

70


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Un orgoliu t`iat \n dou` V-a]i sim]it vreodat` neglijat` de criticii literari sau ne\n]eleas` de cititori? Ce e mai important pentru dvs.: recunoa[terea oficial`, adic` premii, fidelitatea cititorilor, \mp`carea cu sine? Pentru mine, toate acestea s\nt importante. Împ`carea cu sine vine, \ndeob[te, dup` „\ndeplinirea“ celorlalte dou` alternative. E-adev`rat c`, dup` o anumit` v\rst`, chiar otr`vit fiind din pricina rat`rii sociale, profesionale etc., apare un surogat al \mp`c`rii cu sine. {i asta dintr-o ra]iune exterioar` ]ie, ce ]ine de trecerea timpului, de reordonarea priorit`]ilor, de nep`sare patologic` [i de apari]ia, ca din senin, a g\ndului mor]ii ce te poate relativiza f`r` rest. Dar se poate s` nu se \nt\mple astfel, nici m`car la 80 de ani, dac` nu e[ti s`n`tos la minte. S`-]i stea mintea tot la nimicuri existen]iale ce ]in de sentimentul puterii sociale [i financiare. Eu m` simt tot timpul neglijat`, ne\n]eleas` etc. de c`tre ceilal]i – colegi, critici literari – [i, exact \n

INTERVIU acela[i timp, mi se cam f\lf\ie. Oricum, nici un premiu nu confer` valoare scrisului t`u [i mai degrab` \]i st` pe cap. G`[tile ce s-au format p\n` s` prime[ti un premiu – primul premiu l-am primit la 55 de ani – m`r[`luiesc dup` acelea[i criterii ce pot avea de-a face sau nu cu premiantul mai mult sau mai pu]in fericit. Pe mine nici Premiul Nobel nu m-ar satisface, din mai multe motive pe care nu le mai \n[ir. Ca s` se [tie c` nu numai unii se pot raporta la un asemenea eveniment, ci [i eu, subsemnata, A.M. Spune]i-ne m`car un singur motiv pentru care nu v` satisfac premiile? Posed sentimentul gratuit`]ii \n cel mai \nalt grad, iar scrisul, pentru mine, nu este o meserie, ci o ultrameserie. Adic` ceva ce pulseaz` \n jurul profesionalismului, a unei metode, a unei [tiin]e, a unui exerci]iu, prin aceea c` a irumpt dintr-o necesitate pe care mi-a dat-o extrema mea libertate de a fi. Prin scris \mi controlez via]a [i libertatea. Nu m-a satisf`cut, niciodat`, nimic altceva, dec\t o anumit` dialectic` \ntre scris [i non-scris. Scrisul m-a ajutat s` rezist pe marginea precar` a limitei sensibilit`]ii, adic` a unui sens, oricare ar fi el. {i la mine orice li© Rare[ Avram

71


INTERVIU © Rare[ Avram

mit` reprezint` o demarca]ie, o r`sp\ntie, \n spe]`, a scrisului [i a antiscrisului. Pe fran]uze[te spus, cu \ntunericul eseistic de rigoare, dar [i de st\nga, \mi plasez scrisul \ntre via]` [i moarte. Pe marginea filiform` a limitei cu pricina mergi \ng\ndurat, \ngrijorat [i plin de voluptate, deoarece totul este nesigur. Ce mai reprezint` un premiu pe l\ng` voluptatea de care vorbeam?! Am o idee: Domnilor, da]i-mi banii conveni]i pentru premiu, dar f`r` premiu! Pe [est. A[ fi fericit`. Mi-a[ asuma un orgoliu t`iat \n dou` [i o bun`stare material` pe m`sur`. A]i afirmat odat` c` a]i renun]a la scris, dac` v-ar da cineva 100 de mii de dolari. V-a]i tr`da cititorii? Este scrisul, la urma urmei, o corvoad`? Scrisul este o corvoad` dar, c\nd trece timpul \n acela[i stil, cu acelea[i probleme, cu acelea[i obiective [i cu acelea[i rezultate, te obi[nuie[ti cu \ndeletnicirea practicat`. {i \i creezi acestei \ndeletniciri rigori tot mai mari, legi mereu mai necru]`toare, o perfec]ionezi ca s` fie a[a pe zi ce trece [i, c\nd vezi

72

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 c` nu mai ai ce inventa nici aici, c` obiectul muncii tale devine mereu mai mic, mai altfel, mai disimulat, mai lipsit de sens, mai disipat, mai devalorizat, \ncepi s` lucrezi la distrugerea lui cu acelea[i rigori [i cu acelea[i legi. Nu m-am priceput dec\t s` tr`iesc \n spiritul muncii pentru a m` putea deta[a de o pl`cere prea mare ce mi-a creat dependen]`. Am scris o dat` \ntr-o cronic` literar` c` \n poezia dvs. egocentric` exist` totu[i o anume nostalgie religioas`. {tiu c` a]i fost intrigat`. Este literatura dvs. atee? Doamne fere[te, cum s` fie atee literatura?! Nu-mi amintesc s` fi fost intrigat` de observa]ia ta. Adic`, scrie Marius Chivu despre mine [i eu fac mutre!? M-a[ mira. Poate c` nu am \n]eles, mai degrab`. S\nt poe]i religio[i, asta e o treab`, [i toat` poezia adev`rat` este mistic`, asta e o alt` treab`. Eu am accente mistice cr\ncene [i paranoice, recunosc. A[a mi-a „ie[it“. Parfumul visceral de misticism a \mbr`cat toat` poezia mea \ntr-un v`l \n[el`tor. N-am ce s` fac. Cineva, \ncercat de suferin]` [i boal`, con[tient adic` de ceea ce ar putea reprezenta \n ordinea lumii [i suferin]a, [i boala, simte mereu nevoia irepresibil` de a evada, cu o vitalitate din ce \n ce mai mare, pe m`sur` ce [i sentimentul suferin]ei devine mai insuportabil. Vitalitatea exacerbat` care, presupun, apar]ine tuturor arti[tilor adev`ra]i, se cere a fi executat`. {i oare nu arta este aceea care, prin obliga]iile pe care ]i le impune practicarea ei (adic` retragerea \n singur`tate), te ajut` cel mai bine s`-]i canalizezi o tr`ire, inuman` prin intensitate, \ntr-o lucrare bine circumscris`, bine modelat`, p\n` la crearea unui anumit „frumos“ ce plute[te apoi, ca un aer necesar!? Chiar dac` mai mult sau mai pu]in \mpu]it. Exerci]iul execu]iei vitalit`]ii nu poate fi dec\t mistic. „mi se f\lf\ie de to]i tinerii ce vor s` m`n\nce / din poezia mea f`r` s` pl`teasc` o minim` tax` de intrare / \n frunte cu oricine \mi d` bani acum pentru ce / nu a fost atunci“... T\n`ra genera]ie de poe]i v-a recunoscut drept unul dintre modele. V` flateaz`? V` provoac`? V` sperie/amenin]` aceast` apropiere literar`? Sigur c` m` flateaz`, sigur c` m` provoac`, a[a cum [i eu i-am flatat [i i-am provocat pe tineri ([i pe al]ii, poate). Interac]ion`m \n lume, nu st`m s` ne uit`m unii la al]ii ca blegii. Dar nu m` sperie, nu m` amenin]`, nu tr`im pe un ring de box. Nu g\ndesc la ideea competi]iei \n acest mod. Cunosc [i lupta, dar am [i sentimentul gratuit`]ii \n cap. În numele


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

INTERVIU

lui s\nt competitiv` [i \n numele lui competi]ia mea nu are obiect (vizibil). Competi]ia mea este o noncompeti]ie \ntr-un spa]iu al competi]iei cu ni[te legi pe care le cunosc [i tocmai de aceea vreau s` le distrug. Prin non-competi]ia mea.

tre alt grup social ce se ocupa cu promovarea elitelor, pe criterii aleatorii, de cele mai multe ori. A precump`nit posibilitatea de a fi \ntr-un anumit fel din punct de vedere emo]ional, de a putea fi iute la replici, de a avea un umor dubios, ori o boem` ce nu se lipe[te de tine dec\t dac` e[ti s`n`tos tun, ori un „aristocratism“ \nfumurat [i tern. Pe deasupra, trebuia s` fii neap`rat oportunist prin voca]ie, iar scrisul t`u, \nconjurat de at\tea viet`]i mai mult sau mai pu]in subtile, ie[ea la iveal` din mormanul de smoal` clocotit` din cazanul p`zit numai [i numai de draci. De unde \ngeri? Instinctul vedetistic al elitei noastre sociale din r\ndul scriitorimii a invadat ca o caracati]` lumea literar`, s-a infiltrat cu precizie de laser acolo unde viclenia, oportunismul [i dispre]ul fa]` de adev`r „d`deau pe dinafar`“ [i, astfel, disiden]a, dintr-o revolt` nobil` a unor sclavi ai regimului, a devenit o \ntrecere \ntre cei mai bine pl`ti]i [i mai bine asuma]i scriitori ai regimului comunist. Ei, cei ce au dus-o bine \nainte de ’89, o duc la fel de bine [i acum. Nu ]i se pare comic?!

Voluptatea insuportabil` a vie]ii… În ultima vreme se tot vehiculeaz` cifre privind scriitori care ar fi colaborat cu Securitatea. Ce p`rere ave]i despre aceast` dosariad`? P`rerea mea, pe c\t de personal`, pe at\t de modest`, este c`, la noi, \n lipsa unei tradi]ii a existen]ei unei intelectualit`]i [i a unui proletariat ce ar fi putut pune \n valoare, pe l\ng` altele, o anumit` solidaritate de idei, de dependen]`, de scopuri, disiden]a noastr` scriitoriceasc` s-a produs \ntr-un mod limitat la un grup al unei a[a-zise elite sociale. Aceast` elit` a rezultat ca urmare, nu at\t a valorii profesionale, c\t a unei valori dat` din afar`, de c`-

73

… cu fiul ei, Alexandru Matei, \n 1971


INTERVIU

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Noi, cei „mici“, ce nu voiam s` fim „reprezentan]i“, c`ci eram chiar „poporul“, am r`mas pe dinafar`, incapabili s` ne exprim`m revolta [i s` fim proteja]i de cei din Occident ce „]ineau“ spatele a[a-zi[ilor disiden]i. „Spatele“ era foarte sigur [i foarte necesar. Nimeni nu a vrut s` fac` disiden]` cu pre]ul vie]ii. Eram intelectuali [i ne era fric`. A fi intelectual \nseamn`, \n primul r\nd, s`-]i poat` fi fric` [i, abia apoi, s` ]i-o po]i controla. Noi nu am reu[it s` ne trimitem textele peste hotare; elita de care vorbeam nu ne-a ajutat \n aceast` privin]`. Har Domnului c` noi, `[tia mici, mai puteam scrie [i \nc` \ntr-un asemenea hal \nc\t putem spune c` scrisul nostru a devenit politic, adic` viu, eficient, economic [i, vorba lui Urmanov, utilitar. Acesta este scrisul nostru: ac]iune concentrat` la maximum pe centimetru p`trat de cuv\nt. Un fel de politic` a penumbrei. A]i spus undeva c` iubirea cea mai pur` exist` numai \ntre persoane de acela[i sex. De ce? Vi se pare frustrant sau, dimpotriv`, reconfortant? Am spus asta?! Nu-mi amintesc, dar, recunosc, p`rerea mea este c` rela]ia homosexual`, din pricina apropierii ei de o limit` a inumanului, este cea mai pur` form` a iubirii, m` rog, reprezint` puritatea aceea sacr`. Nu cred c` \ntre partenerii homosexuali ar putea \nc`pea tr`darea, ru[inea, viclenia, dec\t cu pre]ul lu`rii vie]ii celui ce tr`deaz`. Tribunalul muncitoresc [i socialist nu are ce c`uta aici. Dar nu am disponibilit`]i homosexuale dec\t la nivelul g\ndirii. V` place s` g`ti]i, s` merge]i la pia]`, s` cur`]a]i florile din ghiveci? Ce face]i c\nd nu scrie]i / citi]i poezie? În afara scrisului, cel mai mult \mi place s` m` cert (s` discut, adic`, s\nt complicat` din ra]iuni obscure) [i s` nu fac nimic. Mie \mi place cel mai mult s` nu fac nimic chiar [i c\nd scriu. Adic` scriu cu g\ndul c` o dat` m` va salva de la voluptatea insuportabil` a vie]ii pe care o tr`iesc, pe care mi-o amintesc mereu ca pe un trecut infinit (scriam asta \n deschiderea la Skanderbeg). M` simt str`in` \n lume la v\rsta asta [i lumea o resimt, \n capul meu, ca profund str`in`. Mai asculta]i jazz? Ascult tot ceea ce \mi \ntre]ine [i \mi provoac` [i mai mult, dac` se poate, melancolia. Chiar [i jazz. {i \n jazz cel mai mult \mi place saxofonul. Saxofonul este instrumentul perfect al melancoliei.

Repetam mecanic, la telefon, ni[te cuvinte repetam mecanic, la telefon, ni[te cuvinte dar eu m` g\ndeam la sora mea de-a dreptul esoteric` [i la familia mea dezn`d`jduit`, la tuberculoza [i nebunia ce au ras de pe fa]a p`m\ntului c\]iva membri ai familiei mele zic [i eu, ce dac` m` sufoc [i invoc mereu suferin]a [i boala ar trebui s` m` t\r`sc pe lespezi ale bisericilor pentru a fi crezut`? pentru c` \ntrebarea mea despre lume este \ntotdeauna violent` ca un act sexual [i pentru c` \ntrebarea mea despre poezie este \ntotdeauna violent` ca un viol [i pentru c` nu pot renun]a la nimicuri dec\t atunci c\nd nu m` g\ndesc deloc [i c\nd nu m` g\ndesc scriu un anumit fel de poezie [i c\nd m` g\ndesc scriu alt fel de poezie [i chiar nici nu mai vreau poezie. s-ar putea, totu[i, ca poezia s` fie acel lucru ce \mparte lumea \n la[i [i dezn`d`jdui]i.

n

a consemnat Marius Chivu

74

(poem din volumul |nt\mpl`ri derizorii de sf\r[it, de Angela Marinescu, Editura Vinea, 2006)


CRAI DE CARTEA-VECHE

{tefan Agopian

Debutul lui Ion Vinea Ion Vinea (n.1895), pe numele lui adev`rat Ioan Eugen Iovanache, a avut toat` via]a un fel ciudat de a fi. Asta poate fiindc` – a[a zic gurile rele – nu era fiul lui Alexandru Iovanache. Cel pu]in a[a poveste[te Gh. Jurgea-Negrile[ti \n Troica amintirilor, volumul lui memorialistic: „F`r` o vorb`, Vinea m-a condus \ntr-o camer` unde pe o mas` era \ntins` \ntre patru lum\n`ri, doamna Iovanachi. Doamna Iovanachi, despre care am auzit at\tea alt`dat` de la bunica. Cea pentru care s-a \mpu[cat Victor Andreici Petrof (dar n-a murit) de la Lega]ia Rus` din Bucure[ti, cea pentru care bunicul meu, Kartanyschew, a vrut s` divor]eze de bunica, iubita lui Dundas, consulul englez din Gala]i, nobil englez sc`p`tat, cobor\tor dintr-o ilustr` familie, care l-a f`cut pe Vinea. Vinea andosat de un oarecare Iovanachi...“ Jurgea-Negrile[ti n-are nici o ezitare \n a-i atribui lui Vinea un tat` englez: „{i Petia, bunicul t`u se \nv\rtea pe acolo... Tot degeaba. Grecoaica era \ndr`gostit` de Dundas, consulul Marii Britanii... B`rbat bine, dintr-o familie ilustr`... Str`mo[ii lui erau regi ai Sco]iei, dar s-a n`scut f`r` avere. «Né sans fortune», \n limba veacului trecut, avea alt` rezonan]`. Bunica rostea vorbele ca [i cum ar fi spus c` s-a n`scut ciung [i f`r` un ochi. Avea o tr`suric` tras` de un poney, toc, toc-toc, toc, auzeau grecii de la cafenea. Se ducea englezul la Evantia. Parc` a[a o chema... P\n` la urm` s-a n`scut un b`iat... Blond, frumu[el, \l chema Gion...“ Greu de spus dac` Vinea a avut \ntr-adev`r un tat` englez drept tat` [i nu un englez oarecare, ci unul care se tr`gea din regii Sco]iei, dar – a[a se poveste[te – ar`ta ca un englez [i se comporta \ntocmai. În tinere]e fusese prieten cu Samuel Rosenstock, cel care va deveni celebru sub numele de Tristan Tzara, pentru ca la maturitate s` fie un intim al lui Pamfil

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 {eicaru. Îl [tia [i regele Carol II, care din c\nd \n c\nd se interesa de el. Împreun` cu viitorul Tristan Tzara, pe atunci numai S. Samyro, a scos \n 1912 revista Simbol. În 1922 sub direc]ia lui apare primul num`r al revistei Contimporanul, care revist`, avangardist` moderat, publica \n 1924 un manifest \n care se cerea hot`r\t „Vrem minunea cuv\ntului nou [i plin de sine, expresia plastic`, strict` [i rapid` a aparatelor Moise“. (v. Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe m\ine, vol. I). Am str\ns toate aceste informa]ii dintr-un motiv banal: acum c\teva s`pt`m\ni am avut norocul chiar s` g`sesc ([i s` cump`r) \ntr-un anticariat cartea de debut a lui Ion Vinea. Voluma[ul, modest ca \nf`]i[are, intitulat Desc\ntecul [i Flori de lamp`, a ap`rut \n 1925 \n Colec]ia „Biblioteca Diminea]a“ a Editurii Adev`rul. Era al treizeci[i[aptelea din respectiva colec]ie [i costa 6 lei. Eu am dat pe el 8 lei din `[tia noi. Modest ca \nf`]i[are – cum spuneam – e [i foarte modest \n con]inut. Con]ine scurte povestiri, de multe ori poeme \n proz` care nu fac dovada c` \[i g`sise – avea deja 30 de ani – un drum propriu. În perioada interbelic` a mai publicat un singur volum, Paradisul suspinelor, \n 1930. Paradisul... e foarte c`utat de colec]ionari nu neap`rat din cauza autorului, ci fiindc` a fost ilustrat cu 5 gravuri semnate de Marcel Iancu. Ce-ar mai fi de spus? Ion Vinea a refuzat cu obstina]ie s`[i adune poeziile \n volum. I-a \nc`lcat aceast` dorin]` so]ia sa, prozatoarea Henriette Yvonne Stahl, [i Vinea [i-a v`zut volumul, Ora f\nt\nilor (1964), cu pu]in \nainte s` moar`: „Inegalabilii lui ochi alba[tri au v`zut volumul editat. A p`rut s` aib` bucurie... dar po]i [ti?! Era at\t de politicos... Iar B`nu]` (directorul Editurii pentru literatur`, n.m.) l-a rugat s`-i pun` pe primul volum o dedica]ie. Iar Vinea s-a scuzat c` se simte obosit, c` \l va isc`li imediat ce va avea putere. Dar, iat` c` odat` cu acel «imediat», Ion Vinea a intrat \n agonie. Nimeni nu a avut un volum cu dedica]ie.“ (cf. Marian Popa, Istoria...). P.S. Simona Vasilache scrie \n România literar` nr. 36 despre Ora f\nt\nilor consider\nd acest volum un debut. „Debutul unui estet suspin\ndu-[i revolta“ – noteaz` \n finalul articolului domni[oara Vasilache. Din p`cate, nu cu Ora f\nt\nilor a debutat Ion Vinea.

85


Alex. Leo {erban, Andrei Gorzo

Ce-a f`cut filmul din carte? (Ce-a f`cut cartea din film?)


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

DOSAR

Un foarte influent critic francez de film, Serge Daney, spunea odat` despre cinematograful cvasi-tizului s`u Serghei Paradjanov c` este precum ipoteza unei lumi (aceea medieval`) care ar fi cunoscut A {aptea Art`: „Dac` ar fi existat Cinematograf \n Evul Mediu, a[a ar fi ar`tat!“ – sus]inea Daney. Nu [tim cum ar fi ar`tat lumea f`r` cinematograf, dar poate c` – ast`zi – nici Literatura nu s-ar fi sim]it prea bine f`r` acest hypocrite semblable [i frère…

„Slav` Domnului c` exist` filmele!“ Nathanael WEST

Cinema-ul a [tiut de la-nceput ce e bun pentru el Alex. Leo {erban: Dac` memoria nu m` \n[eal` (dar tu, fiind mult mai t\n`r, o s` m` corectezi cu siguran]`), n-a trecut prea mult pentru ca, dup` ie[irea muncitorilor din fabric` [i intrarea trenului \n gara La Ciotat – ambele filmate de Fra]ii Lumière –, Cinematograful s` se intereseze de Literatur`… Odat` dep`[it` perioada experiment`rilor (\n care putea intra orice – de la scamatorii [i trucuri vizuale la jurnale de actualit`]i) [i, practic, din clipa \n care Filmul a devenit o industrie, alibiul s`u „nobil“ – ca s` zic a[a – a fost opera literar`. Impresia mea este c` A {aptea Art`, fiind la \nceput, avea nevoie de un soi de garan]ie de credibilitate; adic`, divertisment-divertisment, dar „pe ce te bazezi“, totu[i?! Pe o art` nobil` precum Literatura, fire[te! Or, ce mi se pare amuzant [i, desigur, paradoxal este c` suportul acestor pove[ti cinematografice a fost literar, ei da, dar [i foarte popular. S-au „ecranizat“ (chit c` termenul este foarte departe de accep]ia lui de atunci!) Duma[ii, de pild`, dar Tolstoi a trebuit s` mai a[tepte... Pe undeva era normal ca Industria s` aib` \n vizor operele cu adev`rat cunoscute mai de toat` lumea, romanele „u[urele“, [i nu „c`r`mizile“ cu care-[i sparg capul criticii literari.

15


„Da, filmele m-au influen]at, dar cred c` nu mai mult dec\t pe al]ii. Oamenii de azi au ajuns foarte rafina]i \n tot ce ]ine de privitul [i cititul filmelor. S\ntem tot at\t de sofistica]i \n acest domeniu cum erau oamenii din secolul al XVI-lea \n \n]elegerea sonetelor.“ Michael ONDAATJE

DOSAR

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Andrei Gorzo: Nu s\nt sigur de Tolstoi, dar Dostoievski n-a trebuit s` a[tepte at\t de mult. Enciclopedia Secolul cinematografului (coordonat` de Cristina Corciovescu [i Bujor T. R\peanu) men]ioneaz` o ecranizare din 1913 dup` Crim` [i pedeaps`. {i un Germinal din 1913. {i un L’Inferno din 1909. Impresia mea e c` b`ie]ii au b`gat mare de la \nceput. Ia uite aici ce spune materialul publicitar al unui Richard al III-lea din 1912: „1500 de oameni, 200 de cai, 5 b`t`lii diferite, un vas de r`zboi cu trei catarge, plin de o[teni, pe ap` adev`rat`“. Sigur c` asta nu face dec\t s` confirme b`nuiala ta c` literatura era folosit` ca pretext nobil pentru lucrurile cu adev`rat mi[to [i cinematografice („5 b`t`lii diferite“), dar, oricum, nu vorbim despre un neica nimeni „pe ap` adev`rat`“, ci despre Richard „pe ap` adev`rat`“. Chiar nu cred c` pionierii erau genul de oameni care s` se lase intimida]i de literatur`. G\nde[te-te c\t de repede au ajuns ei la

Cartea C`r]ilor, [i mi se pare normal: acolo trebuia s` ajungi dac` voiai eleva]ie maxim`, plus sex [i violen]` la discre]ie. Cinema-ul a [tiut de la \nceput ce e bun pentru el. a.l.[.: Da, Cinematograful s-a orientat \nspre pove[tile – s` zic a[a – elementare [i cumva exemplare, de aceea (probabil) Biblia, Infernul, Crim` [i pedeaps` sau Richard al III-lea (titlurile \nsele s\nt semnificative!). Dar, oric\t de „dezinvolt“ Cinematograful \n a ataca astfel de opere canonice (ar fi fost fraier s` n-o fac`, doar „avea cu ce“, nu?) [i oric\t de mare tenta]ia de a ecraniza (pe mu]e[te!) Crim` [i pedeaps` (care r`m\ne cel mai filmat roman al lui Dostoievski), regula era – totu[i – ecranizarea romanelor populare: \nsu[i Edison a f`cut – \n 1911 – o versiune a Celor trei mu[chetari, urmat` de nenum`rate altele, \ntr-o succesiune foarte rapid`. Apoi, trebuie v`zut ce se ecraniza \n Europa [i ce, \n SUA! Cultura european` (\n care Cinematograful intra, cu pa[i timizi) este mai cur\nd patrimonial` (vezi L’Inferno!), \n timp ce aceea american` este achizitiv` [i importatoare...

Un film prost dup` o carte bun` sau un film bun dup` o carte proast`? a.l.[.: Î]i propun un soi de sistematizare, altminteri risc`m s` ne prindem urechile \ntre at\tea titluri de film identice cu titlurile de opere literare... Ar fi, mai \nt\i, capodoperele literare – care au dat, sau nu, filme pe m`sur`. În al doilea r\nd, filmele-capodoper`, inspirate de opere care nu s\nt tocmai „capodopere literare“. Filmele care ecranizeaz` best-seller-uri, apoi. Filmele „foarte fidele“ originalului – cum ar fi acestea? Dar filmele care se \ndep`rteaz` de „surs`“? Ce este preferabil, p\n` la urm`: un film prost dup` o carte bun` sau un film bun dup` o carte proast`? Ce rost au „noveliz`rile“, de exemplu (romane care povestesc filme)? A.G.: Asta e simpl`: rostul lor este s` le mai aduc` ni[te bani \n plus studiourilor de film. a.l.[.: {i probabil acela[i lucru se poate spune despre best-seller-urile devenite film. Eu cred c`, din clipa \n care o carte apare pe pia]` [i este „validat`“ ca bestseller, pe ea scrie, practic, „film“! Orice scriitor popular \[i dore[te s`-[i vad`

16


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 povestea transpus` pe ecran [i orice studio abia a[teapt` s`-[i \nfig` din]ii \ntr-un best-seller. C\nd am ie[it foarte tuflit (ca [i al]i 4000 de jurnali[ti!) de la submediocrul Cod al lui Da Vinci, ast`prim`var` la Cannes, am fost at\t de naiv \nc\t s` declar c` filmul va fi un e[ec comercial... De parc` ar exista o rela]ie de cauz` [i efect \ntre valoarea unui produs [i succesul lui comercial! Nu, nici vorb`; pe l\ng` cititorii nenum`ra]i ai lui Dan Brown (care se vor fi dus s` vad` ecranizarea), se vor mai fi ad`ugat cei care prefer` s` vad` un film dup` o carte, dec\t s-o citeasc`, plus curio[ii de serviciu. To]i ace[ti oameni „valideaz`“, de fapt, aerul timpului: nici Literatur`, nici Cinema, ci o stru]oc`mil` comercial` care duce \n c\rc` mituri [i marketing \n cantit`]i aproape egale. Ce ne facem \ns` cu unele p`reri radicale, care consider` c` ecraniz`rile nici m`car „nu s\nt Cinema“? Cum arat` acele filme ale c`ror scenarii au fost scrise de scriitori? {i, \n fine, dac` am c`zut de acord c` Literatura a fost o asemenea uria[` surs` de inspira]ie pentru Film la \nceputurile sale, ce se poate spune despre influen]a invers`: filme care au inspirat scriitorii contemporani \n asemenea m`sur` \nc\t romanele lor (m` g\ndesc, aici, la un Don DeLillo, un Jonathan Franzen sau un Jean Echenoz – pentru c` ei \n[i[i au m`rturisit aceste influen]e) preiau tehnici cinematografice? „Vast program“, cum se vede!... A.G.: M`rturisirile de genul `sta s\nt foarte numeroase – n`ucitor de numeroase, dup` cum am descoperit acum c\]iva ani, c\nd m` documentam pentru o lucrare de licen]` dedicat` tocmai influen]ei cinematografului asupra literaturii: Christopher Isherwood al t`u (cu faimoasa lui declara]ie: „S\nt o camer` de filmare.“), Graham Greene al meu („Walter Scott [i victorienii erau influen]a]i de pictur` [i construiau fundaluri statice, ie[ite parc` din m\inile unui Constable. Eu lucrez cu o camer`, urm`rind mi[c`rile personajelor.“), Evelyn Waugh al meu [i, pe vremuri, al t`u, Nabokov al nostru, „suspec]ii de serviciu“ Dos Passos [i Hemingway, p\n` [i un conservator ca François Mauriac (care spune undeva c` mi[carea g\ndului pe o fa]` omeneasc` era un fenomen aproape neinvestigat p\n` la apari]ia cinemaului), p\n` [i un poet ca Philip Larkin („Literatura modern` este direct` [i imediat`: merge drept la

DOSAR

sim]uri… Repet, cinematograful este arta modern`.“) – [i m-am rezumat la exemple din prima [i, hai, a doua genera]ie de scriitori veni]i \n contact cu cinema-ul. Dup` David Lodge, influen]a este [i mai mare: ea nu se reduce la aceast` nou` preocupare pentru exterior – pentru ce se vede [i ce se spune –, care las` reprezentarea interiorului \n seama noastr`, a cititorilor (exemplele lui Lodge s\nt Hemingway, Isherwood [i Waugh), ci explic` inclusiv „revenirea pove[tii“, care fusese aproape complet abandonat` de Joyce [i de Virginia Woolf \n eforturile lor de a reproduce pe h\rtie „fluxul con[tiin]ei“. Iar eu a[ merge [i mai departe [i a[ spune c`, dac` obiectul muncii scriitorice[ti a r`mas experien]a uman` (ceea ce Henry James numea „senza]ia de via]` tr`it`“), atunci scriitorul nu-[i poate permite s` ignore faptul c` o mare parte (mai mare dec\t oric\nd \n trecut) din experien]a contemporan` e experien]` mediat` [i o mare parte din imaginile [i amintirile cu care umbl`m dup` noi provin de pe ecrane (e adev`rat, din ce \n ce mai rar de pe marile ecrane).

Doamnele Bovary de azi se uit` la televizor A.G.: Pentru c` tot l-ai pomenit pe Don DeLillo, nu [tiu dac` i-ai citit un eseu, publicat acum c\]iva ani \n The New Yorker, despre film [i memorie (o tem` care te obsedeaz` [i pe tine), despre fragmentele de film care ies la suprafa]a fluxului con[tiin]ei ca [i c\nd ar fi fragmente din

17

Marlene Dietrich \n |ngerul albastru

„Efectul a o sut` de ani de cinema asupra practicii literare a fost considerabil.“ E.L. DOCTOROW


„Romeo [i Julieta de William Shakespeare. Alte dialoguri: Sam Taylor.“ (De pe genericul unei ecraniz`ri din 1929)

Hamlet, 1913

DOSAR

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

via]a ta „tr`it`“; lucrul frumos – adaug` DeLillo – este c` nu po]i s` [tii cu cine \mpar]i amintirile acelea, dar po]i s` b`nuie[ti c` e vorba despre mul]i oameni. Mult mai important dec\t orice \mprumut de ordin tehnic (ochiul-camer`, t`ietura de montaj) mi se pare faptul c` filmul ([i, ulterior, televiziunea), interac]ion\nd at\t de puternic cu vie]ile oamenilor, invad\nd experien]a, a sf\r[it prin a-i oferi literaturii un nou subiect – mai precis, a sf\r[it prin a-i modifica obiectul muncii. C`r]ile nu mai au puterea de a influen]a un num`r mare de vie]i; nici filmele n-o mai au, de[i \n prima jum`tate a secolului XX au avut-o; doamnele Bovary de azi se uit` la televizor. Dar c`r]ile pot s` vorbeasc` despre influen]a asta. DeLillo vorbe[te foarte bine despre ea. La fel [i Salman Rushdie (cum s` nu vorbe[ti despre ea, dac` vii din Bombay –

Hollywood-ul Asiei)? John Updike are un roman, In the Beauty of the Lilies, \n care vorbe[te, printre altele, despre ascensiunea [i declinul religiei (religiei!) hollywoodiene. {i mai s\nt [i al]ii. Presupun c` e momentul s`-mi exprim regretul c` scriitorii [i, \n general, litera]ii români n-au bunghit niciodat` fenomenul. L-au abordat ba cu un aer con[tiincios [i cu un set de criterii provenite exclusiv din frecventarea artelor \nalte, ba cu un aer condescendent-curios [i cu m`nu[i care s`-i protejeze de posibilele infec]ii. Marea excep]ie e, desigur, Radu Cosa[u, care s-a infectat devreme [i a \n]eles c` aceast` condi]ie nu-i poate fi dec\t benefic` unui scriitor al secolului XX. Vezi [i declara]ia lui Rushdie (dup` [tiin]a mea, cea mai scurt` [i clar` din c\te s-au f`cut pe tema asta) c` experien]a care a f`cut din el un scriitor a fost prima vizionare a Vr`jitorului din Oz. a.l.[.: DeLillo aminte[te la r\ndul lui, \ntr-un interviu, c\t de influen]at a fost – \n modul lui de a g\ndi literatura – de filmele unor Antonioni sau Godard... Dar, cum spuneai [i tu, acestea s\nt doar influen]ele m`rturisibile; Cinematograful \nsu[i – cu tot ce produsese p\n` la acea dat`, anii ’60 s` zicem – era un imens generator de forme [i de tehnici, [i acest lucru nu putea l`sa indiferent` Literatura. Practic, cred c` scriitorului i se deschideau \n fa]` dou` op]iuni: s` scrie \n continuare ca [i cum Cinematograful nu ar fi existat, \ntr-un soi de „autism“ autojustificativ, sau s` ia act de existen]a lui seminal` [i s`-l „pun` la treab`“ \n pagina de carte. Tertium non datur! Unele opere literare au \nceput s` „semene“ cu ni[te filme contemporane lor, \n timp ce unele filme (trebuie spus [i asta) au reu[it, \n asemenea m`sur`, s` fie „profunde“ [i „complexe“, \nc\t „par Literatur`“: filmele lui Dreyer, Bergman, Fellini sau Tarkovski (ca s` dau numai c\teva exemple) s\nt „Cinema 100%“, fire[te, dar con]in at\tea zone de mister [i sofisticare psihologic` \nc\t pot fi comentate la nesf\r[it exact ca [i o oper` literar`... {i aici intervine un handicap, pentru c` cei care nu prea gust` Cinema-ul se refer` – \ndeob[te – la aceste nume cu sub\n]elesul: Vede]i? ~[tia s\nt cinea[tii mari [i adev`ra]i! Este un tip de abordare a Cinema-ului care pe mine, unul, m` irit`: respectivii nu s\nt mari pentru c` au adus Cinematografului ceva nemaiv`zut p\n` la ei, ci pentru c` se conformeaz` unei preconcep]ii literarocentriste.

18


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006

Filmul poate privi Cartea \n ochi f`r` s` se ru[ineze? Acum ceva timp am r`spuns, \n Cotidianul, unei anchete care \[i propusese exact acest lucru: s` identifice „cele mai bune“ filme f`cute dup` opere literare. Cum \mi cuno[ti mania topurilor, \]i dai seama c` n-am rezistat! Am \ntocmit, a[adar, un top 10 \mp`r]it \n dou`, 5 [i 5: mai \nt\i filmele române[ti, apoi cele str`ine. Constr\ns de spa]iu [i de regula pe care eu \nsumi mi-am impus-o, am pus – fire[te – P`durea sp\nzura]ilor al lui Liviu Ciulei, apoi am continuat cu Reconstituirea lui Lucian Pintilie (dup` o povestire de Horia P`tra[cu), cu Nunta de piatr` al tandemului Mircea VeroiuDan Pi]a (dup` Agârbiceanu), cu Adela aceluia[i Veroiu (dup` Ibr`ileanu) [i m-am oprit la Morome]ii lui Stere Gulea. Mi-a p`rut r`u: a[ fi vrut s` mai includ m`car \nc` unul din cele mai bune filme române[ti, cred eu – Iacob al lui Mircea Daneliuc, dup` Geo Bogza... La filmele str`ine am pus Dispre]ul lui Godard (dup` Moravia), Blowup al lui Antonioni (dup` o povestire a lui Cortázar), Inocentul lui Visconti (dup` D’Annunzio), Ran al lui Kurosawa (dup` Regele Lear) [i Salo al lui Pasolini (dup` marchizul de Sade). S\nt convins c` lista ta ar ar`ta cu totul altfel, dar ideea nu e s` ne compar`m listele – mai ales c` te [tiu reticent la topuri... Ce m` intereseaz` este altceva: putem c`dea de acord c`, cel pu]in \n privin]a acestor titluri de filme, sau altele (nu foarte multe, din p`cate), Cinematograful poate privi Literatura drept \n ochi f`r` s` se ru[ineze? A.G.: De acord. a.l.[.: Nu cred c` este nici un paradox, pe de alt` parte, dac` marile opere literare, „capodoperele absolute“ (chit c` acestea vor fi intrat, corectitudinea politic` oblige, \ntr-un amplu proces de relativizare…) nu au dat, \n Cinema, capodopere comparabile. Posibil s` existe excep]ii, dar m` g\ndesc c` – de pild` – Satyriconul lui Fellini nu este tocmai unul dintre cele mai bune filme ale lui Fellini, dup` cum nici Moarte la Vene]ia nu este o capodoper` cinematografic` (a[a cum cred unii…); \ncerc`ri de a ecraniza În c`utarea timpului pierdut au tot existat (dac` nu e legend`, chiar Visconti lucra – se pare – la o versiune; ca [i Pinter, pentru

DOSAR n Don DeLillo (n. 1936) este unul dintre cei mai importan]i scriitori americani contemporani. Printre romanele lui cele mai reprezentative se num`r` White Noise (National Book Award, 1985), Libra (1988), Mao II (1991; tradus \n 1996 de Liviu Tar]a pentru Editura RAO) [i Underworld (1997). Cu ocazia apari]iei lui Mao II, romancierul [i criticul britanic Martin Amis scria: „Don DeLillo este un postmodernist exemplar. Poate chiar deschide un drum mai departe – dincolo de postmodernism. Dac` majoritatea contemporanilor s`i s-au orientat spre l`untric, spre ludic [i spre ermetic, el a mers \n direc]ia opus`: scrie – realist – despre noua realitate. Fic]iunea lui este public`. Scrie despre figuri iconice [i persoane publice: politicieni, asasini, conspiratori, culti[ti. Societatea lui are dou` clase: cei care modeleaz` mintea modern` [i cei care-[i las` min]ile pe m\na modelatorilor. n În anii ’80-’90, numele produc`torului Ismail Merchant (1936-2005) [i al regizorului James Ivory (n. 1928) au devenit sinonime cu ecranizarea de lux [i, implicit, cu o concep]ie larg r`sp\ndit` despre cinematograful britanic (\n realitate, Ivory e american – ca [i unul dintre furnizorii s`i prefera]i de modele literare, Henry James). Dintre filmele lor: Europenii (1979), Bostonienii (1984), Camer` cu vedere (1986), Maurice (1987), Howards End (1992), Potirul de aur (2000). n Jean Echenoz (n. 1947) este autorul unor romane ca Méridien de Greenwich (1979), Cherokee (Premiul Médicis, 1983), Lac (1989), Je m’en vais (premiul Goncourt, 1999), Au piano (2003). Scriitura lui a fost adesea comparat` cu jazz-ul, dar [i cu cinema-ul, de care se apropie nu numai prin ritm, ci [i prin incursiunile frecvente \n genuri prin excelen]` „cinegenice“ (thrillerul, aventura exotic`), precum [i prin concentrarea pe realitatea material`, \n defavoarea psihologismului. n Evelyn Waugh (1903-1906) este un mare scriitor britanic a c`rui oper` satiric` – o formidabil` campanie \mpotriva modernit`]ii (dintr-o perspectiv` filoaristocrat` [i romano-catolic`), de o asiduitate [i de o ferocitate f`r` egal – r`m\ne uimitor de comic` [i de modern`. Titluri de referin]`: Vile Bodies (1930), Black Mischief (1932), A Handful of Dust (1934), Scoop (1938), Brideshead Revisited (1945). n Christopher Isherwood (1904-1986) este autorul clasicelor Povestiri din Berlin, care au stat la baza musical-ului Cabaret.

19


DOSAR „Atunci mi-am dat seama c` romanul, care \n

adolescen]a mea \nc` mai era cel mai puternic [i mai suplu mijloc de a transmite g\nduri [i sentimente de la o fiin]` omeneasc` la alta, era pe cale s` devin` subalternul unei arte comunale care, indiferent dac` e pe m\na negustorilor de la Hollywood sau a ideali[tilor ru[i, nu poate reflecta dec\t g\ndul cel mai comun, sentimentele cele mai evidente. O art` \n care cuvintele se subordoneaz` imaginilor, \n care puterea personalit`]ii e inevitabil diminuat` prin colaborare. Înc` din 1930, presim]eam c` filmul sonor \l va face p\n` [i pe best-seller-istul de carier` s` par` la fel de arhaic precum filmul mut. Pentru mine era o umilin]` de nevindecat, aproape o obsesie.“ F. SCOTT FITZGERALD „Am v`zut primul meu film c\nd aveam [ase ani; b`nuiesc c` de-atunci am v`zut \n medie – [i f`r` s` pun la socoteal` televizorul – un film pe s`pt`m\n`; \n total, vreo dou` mii cinci sute de filme, s` spunem. Cum ar fi fost posibil ca o experien]` at\t de frecvent repetat` s` nu lase o amprent` de ne[ters asupra modului meu de a imagina? La un moment dat mi-am analizat visele \n detaliu: iar [i iar am descoperit \n ele efecte pur cinematografice… panoramice, prim-planuri, travelling-uri, jump cut-uri [i a[a mai departe…Pe scurt, acest mod de a imagina a p`truns prea ad\nc \n mine pentru a mai putea fi eradicat; [i nu doar \n mine, ci \n toat` genera]ia mea.“ John FOWLES „M-am n`scut cinefil. Cinema-ul \i pune pe oameni sub un microscop; po]i s`-i examinezi ca pe ni[te insecte. E drept, comportamentul pe care-l vezi pe ecran nu e adev`rat; e joc actoricesc – [i cel mai adesea joc prost. Dar \ntotdeauna exist` o anumit` leg`tur` \ntre el [i via]a normal`; [i, \n scurt timp, dac` e[ti un habitué ca mine, falsit`]ile ajung s` te supere la fel de pu]in cum \l sup`r` scrisul de m\n` al elisabetanilor pe un expert \n documente vechi. Privit din acest punct de vedere, p\n` [i cel mai stupid film poate fi o surs` de revela]ii cu privire la tempoul [i dinamica vie]ii cotidiene; vezi cum se leag` anumite ac]iuni, c\t spa]iu [i c\t timp cer.“ Christopher ISHERWOOD

20

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 Losey), dar p\n` la urm` ne-am c`ptu[it doar cu un film „ilustrativ“ semnat Volker Schlöndorff (Un amour de Swann) – Schlöndorff fiind, s` nu uit`m totu[i, autorul unei extraordinare ecraniz`ri a romanului Toba de tinichea, dup` Günter Grass! – [i cu un altul, ceva mai experimental, dar parc` mai apropiat de Proust, semnat Raoul Ruiz (Le temps retrouvé). Exist`, apoi, ceea ce trebuie s` numim – ap`s\nd tare pe tastatur` – „c`r]i neecranizabile“: ce Dumnezeu po]i face cu un Joc cu m`rgele de sticl`, s` zicem, sau cu Ulysses!? Îmi amintesc c` am v`zut, prin studen]ie, un film fran]uzesc al c`rui protagonist se chema Leopold Bloom, era jucat de un caricaturist celebru (Folon) [i se vroia – chipurile – o „versiune“ la celebrul roman al lui Joyce. Era interesant, dar era cu totul altceva. Sau, chiar, o „ecranizare“ (presupun c` e singura!) a lui Finnegans Wake, englezeasc`, destul de amuzant`, dar care, de[i se dorea „film de fic]iune“, era mai degrab` un documentar BBC despre bog`]ia lexicului joycean... Filmul Orlando (dup` romanul Virginiei Woolf) exist`, e semnat tot de o femeie (Sally Potter), dar nu e la \n`l]imea c`r]ii – e o Woolf trendy-posh, cum ea n-a fost, s`raca, niciodat`! Beckett (cu „antiromanele“ sale) nu cred c` poate fi ecranizat – sau poate, dar, vorba bancului, ar fi p`cat. (Culmea e c` Beckett \nsu[i este autorul unui film care se cheam` chiar a[a – Film –, care e mut [i cu Buster Keaton!) Repet: nu orice poate – [i trebuie – ecranizat. Iar asta m` consoleaz` [i m` confirm`, \ntr-un fel, pentru c` (tu [tii asta) eu cred c` o poveste are o singur` form` – ideal` – de exprimare: dac` un roman sau o nuvel` sau o povestire s\nt perfecte, ce rost are s` le „vizualizezi“?! Ca s` „vezi ce iese“? P`i, nu poate ie[i dec\t ceva derivat – [i inevitabil inferior. E ceea ce a f`cut, cu tenacitate, echipa Ismail Merchant-James Ivory: un compendiu de versiuni cinematografice ale unor opere literare. Harnicul SRL M & I a pus \n imagini mai multe Henry James-uri, mai mul]i E.M. Forster-i, plus un Kazuo Ishiguro (R`m`[i]ele zilei) – care, zic eu, nu e mai slab dec\t romanul. Filmele respective s\nt decente, destul de „cumin]i“ – \n sensul \n care nu-[i iau mari libert`]i fa]` de textele originare; dar – vorba lui Otar Iosseliani, cineastul gruzin tr`itor la Paris: s\nt ele Cinema? Sau un fel de „novelizare“ invers`? E clar c` s\nt opere secundare...


DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006 A.G.: Eu s\nt \nc` [i mai mefient fa]` de ecraniz`rile cuplului Merchant-Ivory. Ele s\nt l`udate invariabil pentru rafinamentul lor [i tare m` tem de ce \n]eleg l`ud`torii prin rafinament. Tare m` tem c`, de fapt, vor s` spun` c` filmele astea s\nt pline de oameni rafina]i, din \nalta societate; \n asta const` farmecul lor, atuul lor la box-office, [i e ceva pernicios \n asta. În loc de cinema (sau de literatur`) ele promit mobile, toalete [i maniere elegante. Nu ne \ncurajeaz` dragostea pentru literatur`, ci snobismul – o nostalgie mul]umit` de sine, complet necritic`, dup` un stil de via]` care n-a fost niciodat` al nostru. Între]in ideea c` `[tia s\nt clasicii – c`ile noastre de acces \ntr-o lume disp`rut` a bunuluigust [i a bla-bla-bla. Poate c` exagerez, dar m` deranjeaz` s` [tiu c` James [i Jane Austen s\nt frecventa]i din astfel de motive. Pe de alt` parte, e normal s` vrei s`-]i vezi personajul favorit \ntrupat pe ecran. Ce s` fac dac` inima mea a fost \nrobit` pe veci de Elizabeth din M\ndrie [i prejudecat`? Asta e, s\nt blestemat s`-i v\nez toate re\ncarn`rile filmice, c\te zile oi avea. Ultima versiune, de exemplu, mi s-a p`rut groaznic` (m` gr`besc s` adaug c` nu din cauza Elizabethei – Keira Knightley), dar crezi c` regret vreo secund` c` am v`zut-o? Parc` niciodat` nu mi s-a ar`tat at\t de clar ce minte bun` [i dreapt` [i aerisit` avea Jane Austen, p\n` n-am v`zut versiunea asta surescitat`, „senzualizat`“ aiurea. {i alchimia pove[tii e inalterabil` – oric\t de r`u ai gre[i tonul, oric\t de ur\t ai banaliza procesul, oric\t de prost ai doza, n-o po]i rasoli de tot: spectatorul tot o s` vibreze la momentul \n care domnul Darcy \[i abandoneaz` \n sf\r[it rezerva [i severitatea [i-i spune lui Elizabeth: „E[ti prea generoas` ca s` r\zi de mine“. În sensul `sta, cred c` [i cele mai proaste ecraniz`ri dup` c`r]i mari fac p\n` la urm` ceva bun: testeaz` cartea [i-[i testeaz` epoca. Felul \n care ne raport`m la o carte de acum dou` sute de ani spune ceva despre noi; faptul c` n-o mai putem privi nici pe Jane Austen dec\t cu ochii tulburi de sex spune ceva despre noi. Aten]ie, nu e vorba despre un efect de tip „Marele X – contemporanul nostru“. E vorba despre felul \n care fiecare epoc` \[i proiecteaz` propriile obsesii \ntr-un text clasic. Cinema-ul e un martor bun al acestui proces. Fie [i numai din cauza asta, ecraniz`rile s\nt importante.

DOSAR

Douglas Fairbanks \n Cei trei mu[chetari

Scriitori-scenari[ti-regizori a.l.[.: Mai interesant mi se pare altceva: c` scriitori contemporani au sim]it nevoia s` scrie scenarii pentru anumi]i cinea[ti. Nu m` refer, aici, la acea colaborare „la comand`“, mercenar` – cum a f`cut Faulkner \nsu[i, sau cum au f`cut-o Tennessee Williams [i Paul Bowles atunci c\nd au contribuit la scenariul lui Senso al lui Visconti... M` refer, strict, la cei care au scris scenarii pentru cinea[ti cu care aveau o anume afinitate: Robbe-Grillet pentru Alain Resnais (Anul trecut la Marienbad), Harold Pinter pentru Joseph Losey (Servitorul, Accident...) sau Peter Handke pentru Wim Wenders – care a trecut de la o versiune a propriului s`u roman (Frica portarului \n fa]a loviturii de la 11 metri) la scenarii originale, dintre care unele, str`lucite (Cerul deasupra Berlinului). Ca s` nu mai vorbim despre scriitori care au trecut, direct, \n spatele camerei de filmat: Pasolini sau Marguerite Duras. S\nt exemple care m` fac s` constat c`, \ntr-adev`r, grani]ele \ntre aceste dou` arte s\nt destul de permeabile, c` exist` – cum spuneai [i tu – interferen]e [i aliment`ri reciproce [i c`, uneori, operele cinematografice cele mai interesante vin ([i) din aceast` zon` de grani]`… n

21

„Era un scriitor foarte cultivat, dar nu \n domeniul literaturii, ci al filmului, cu toat` mitologia [i cancanurile lui. Aceast` mitologie – pseudorealitatea creat` de personajele, situa]iile [i visele filmelor – e marea lui tem`.“ Mario VARGAS LLOSA despre Manuel Puig



dilemateca5-mic