100 PAGINI ● 7 LEI
DILEMATECA Anul IV ● nr. 40 ● septembrie 2009
SCRIERI
●
AUTORI
●
LECTURI
DOSAR
Istoria… lui G. C`linescu, \n anchet` ministerial` MERIDIANE
Petre R`ileanu Gherasim Luca. Ontopoetica sau calea trans-suprarealist`
INTERVIU Paul Bailey
SUMAR
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
INTERVIU
INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-10
62-68 Paul Bailey:
„România a schimbat cursul vie]ii mele de scriitor“
DOSAR DOCUMENTE
14-21 Istoria… lui G. C`linescu,
\n anchet` ministerial`
70-72 Scrisori c`tre Liviu Petrescu
ANCHET~
EVENIMENT 22-23 Iulia Popovici
D. Popovici (paginile 14-21)
74-79 de Marius Chivu
Personajul favorit din literatura român`
Second Life [i Kafka, la Zagreb
RECENZII LOCURI DE CITIT
26-34 Literatur`: Cosmin Borza,
Adina Dini]oiu, Alexandru Budac, Florina P\rjol, Paul Cernat, Mihail Neam]u, Codrin Liviu Cu]itaru, Florin Irimia, {tefania Mihalache SF: Michael Haulic` 35 36-38 Eseu: Bogdan Barbu, Alexander Baumgarten, Adriana Stan 39 Spiritualitate: Alice Popescu 40-41 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu 42 Mentalit`]i: Octavian Buda Psihologie: Victor Popescu 43 44 Arte: Ruxandra Demetrescu 45 Carte pentru copii: Adina Popescu Literatur` de consum: 46 Iaromira Popovici
REPORTAJ 54-61 Nadine Vl`descu
Cu ric[a prin India. Delhi-Agra-Jaipur
80-82 Matei Martin
Prima libr`rie dedicat` exclusiv c`r]ilor de benzi desenate
Paul Bailey (paginile 62-68)
MERIDIANE 86-89 Petre R`ileanu
Gherasim Luca. Ontopoetica sau calea trans-suprarealist`
FRAGMENTE 90-98 Radu Niciporuc, Jurnal de babord Gherasim Luca (paginile 86-89)
RUBRICI 24 47 48 83 84 85
Ioana Bot, C`r]i de plastic Sanda Ni]escu, Preparate din carte Cine ce cite[te: Florentina }one Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Ion Vianu, Portrete interioare Constantin Vic`, Tehnodrom
3
Radu Niciporuc (paginile 90-98)
EDITORIAL
Albume de art` Înainte de 1989, exista Editura Meridiane, specializat` \n arte. A ap`rut acolo o colec]ie foarte interesant` de eseuri [i studii, „Biblioteca de art`“, dar au ap`rut [i multe albume de pictur`. Tiparul nu era grozav, multe reproduceri erau alb-negru, num`rul de pagini nu era prea mare, dar exista \ntotdeauna un studiu introductiv scris de un specialist [i un aparat critic minimal care \l putea familiariza pe cititor/privitor cu opera unui mare artist. Pe vremea aceea, nu era pu]in, dat fiind c` albume str`ine (mai bune) nu se g`seau dec\t pe c`i „neoficiale“. Prin libr`rii ap`reau doar, din c\nd \n c\nd, albume ruse[ti cu capodopere de la Ermitaj – era „maximum“ ce se putea g`si. Dup` 1989, Editura Meridiane a disp`rut. Studii [i eseuri despre art` apar la alte edituri, dar albume nu prea. Doar Noi Media Print a publicat sistematic albume de pictur` (unele \n coedi]ie cu Taschen). În rest, ele mai apar \n mod excep]ional la o editur` sau alta. Sigur, s\nt costisitoare, pre]ul de v\nzare e ridicat, deci s-ar spune c` „nu avem pia]`“ pentru ele. {i totu[i, s\nt destule exemple de succes: albume care s-au v\ndut bine tocmai pentru erau de bun` calitate, deci scumpe. Dac` produc]ia strict intern` a sc`zut, au ap`rut versiuni române[ti ale
DILEMATECA
Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu , Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Coperta I: desen de J.C. Leyendecker
4
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 unor albume publicate \n str`in`tate, iar unele edituri str`ine specializate \n a[a ceva au deschis birouri sau fililale \n România, \ncerc\nd s` intre – cum se spune \n afaceri – „pe o pia]` emergent`“. S-a diversificat [i oferta: pe l\ng` albumele „monografice“, de mari dimensiuni, au ap`rut [i altele, care cuprind doar operele esen]iale, [i chiar formate mici, cu informa]iile strict necesare [i c\teva reproduceri. Începem s` avem o pia]` a albumelor de art`? N-ar fi r`u. Desigur, „fanaticii“ picturii vor spune c` un tablou trebuie admirat exclusiv \n forma sa original`, la dimensiunile g\ndite de pictor: dac` transpui o pictur` de 2x3 m \ntr-o biat` poz`, \i denaturezi sensul, strici actul de contemplare. Posibil. Dar nu toat` lumea ajunge \n marile muzee. {i apoi, reproducerile din albume (plus informa]iile [i textele aferente) au rolul de a deschide apetitul pentru art`, de a-i ini]ia pe copii [i pe tineri \n acest domeniu, de a ne \nv`]a „s` privim“. În mod normal, bibliotecile [colare ar trebui s` aib` albume, iar profesorii s` le foloseasc` la orele de educa]ie estetic` (domeniu la care st`m prost de tot \n România). Dac` socotim c\te biblioteci [colare [i or`[ene[ti exist`, ajungem la un tiraj poten]ial destul de mare pentru orice fel de album. S` nu spune]i (iar) c` nu s\nt bani! Arta cost`, dar f`r` ea nu ne putem numi o ]ar` civilizat`. ■ Mircea Vasilescu
DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl
CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)
Reclama]ii abonamente
(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)
Publicitate: Dorina Petru]i
(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)
ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
INFO
Herta Müller, \n c`r]i pentru Buchpreis Toamna se num`r`… premiile literare. Deutscher Buchpreis (cel mai important premiu pentru carte german`) este oferit anul acesta pe 12 octombrie. Printre nominaliza]i se afl` [i scriitoarea de origine român` Herta Müller. Ea a fost inclus` pe lista nominaliza]ilor cu romanul Atemschaukel publicat recent la prestigioasa editur` Hanser. Herta Müller s-a n`scut 1953 \ntr-un sat b`n`]ean. A studiat germanistica la Timi[oara. Ca student`, a activat \n cadrul Aktionsgruppe Banat, constituit din tineri scriitori de expresie german`. Printre ace[tia, Wiliam Totok, Rolf Bossert, Richard Wagner, Ernest Wichner. Urm`rit` de Securitate, a reu[it s` emigreze \n Germania. Scrie regulat articole de opinie \n presa german` [i a publicat peste dou`zeci de volume de poezie, proz` [i eseuri. Considerat` una dintre cele mai importante scriitoare din spa]iul cultural german, este o intelectual` angajat`, care scrie adesea despre istoria recent` a Europei, despre totalitarism, despre na]ionalism [i problemele etnice din Balcani. Exilul e ca un fel de furt al biografiei – spune autoarea. {i \n Atemschaukel, cel mai recent roman al s`u, e vorba despre trecutul recent [i despre exil. În 1945, dup` terminarea celui de-Al Doilea R`zboi Mondial, generalul Vinogradov a ordonat deportarea tuturor etnicilor germani din România \n Uniunea Sovietic`. Conform unor statistici, se pare c` 30.000 de sa[i din Transilvania au fost muta]i cu for]a \n lag`re de pe teritoriul Ucrainei [i obliga]i s` munceasc` \n minerit [i \n industria grea. Herta Müller vorbe[te despre aceast` istorie pornind de la istorii personale. Romanul – pentru c` e vorba de o oper` de fic]iune – are la baz` o intens` documentare sociologic` [i istoric`. Autoarea s-a \nt\lnit cu fo[ti de]inu]i ai acelor lag`re, cu supravie]uitori sau cu urma[ii lor. Unul dintre supravie]uitorii lag`rului sovietic este poetul Oskar Pastior, care
i-a l`sat Hertei Müller c\teva \nsemn`ri \n jurnal din perioada deport`rii. Atemschaukel – un titlu pe c\t de sugestiv, pe at\t de greu de tradus \n român` (ar \nsemna „leag`nul respira]iei“) – vorbe[te pe un ton personal despre aceast` terifiant` experien]` colectiv`. For]a romanului e dat` de oscila]iile dintre experien]ele reale descrise [i imaginarul lingvistic al autoarei. De abia ap`rut \n Germania, volumul a fost \nt\mpinat la superlativ de critica literar`: Die Welt noteaz`, de pild`, c` romanul Hertei Müller „ne oblig` s` reflect`m la durerea la care oamenii \i pot supune pe semenii lor \ntr-un despotism absurd [i inexplicabil“. A[adar, o carte care ne las` cu respira]ia t`iat`... ■
5
INFO
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 Scriitorilor din Bucure[ti), Cerul din burt` (2005), Cenotaf (2006), Aventurile lui Arik (Editura Corint Junior, 2008). Volumul Nordul a ap`rut \n traducere german` (Der Norden) la Pop Verlag (2008). Poemele sale au fost publicate \n antologii din Fran]a, Marea Britanie, Canada, Bulgaria, Austria [i Suedia.
Bazar O pas`re pe s\rm` apare \n traducere italian` Una dintre cele mai cunoscute edituri italiene, Alberto Castelvecchi, a achizi]ionat drepturile de traducere pentru romanul O pas`re pe s\rm` al Ioanei Nicolaie. Cartea urmeaz` s` apar` \n 2010 [i va fi prezentat` la T\rgul de Carte de la Torino. Romanul O pas`re pe s\rm` reprezint` debutul \n proz` al scriitoarei. Ioana Nicolaie (n. 1974) a absolvit Facultatea de Litere a Universit`]ii Bucure[ti \n 1997 [i cursurile de masterat din cadrul aceleia[i institu]ii \n 1998. A lucrat \n presa cultural`, \n \nv`]`m\nt [i \n domeniul editorial. A debutat cu volumul de versuri Poza retu[at` la Editura Cartea Româneasc`, 2000. A mai publicat: Nordul (Editura Paralela 45, 2002, nominalizat pentru premiul ASPRO), Credin]a (2003, nominalizat la Premiile Asocia]iei
Dilemateca v` recomand` ■ George Banu, Repeti]iile [i teatrul re\nnoit. Secolul regiei (Editura Nemira, 2009, traducere de Mirella Nedelcu-Patureau). O intrare intempestiv` \n buc`t`ria marilor regizori: George Banu coordoneaz` o echip` de anali[ti care analizeaz` la rece ingredientele din care se face un spectacol [i procesele din culise. O carte util` pentru cei care vor s` \n]eleag` mai mult din ce se vede pe scen`. (Matei Martin) ■ Ghidul xenofobului editat de Nemira, din care am bifat italienii, spaniolii, francezii, germanii, austriecii,
6
■ Hugo Loetscher Scriitorul elve]ian Hugo Loetscher a murit la 79 de ani. Loetscher se num`r` printre cei mai importan]i scriitori ai Elve]iei germanofone, asemuit adesea cu Friedrich Dürrenmatt [i cu Max Frisch. Docent al Universit`]ii din München, membru al Academiei pentru Limb` [i Poezie Darmstadt, Loetscher a publicat numeroase romane, povestiri, eseuri, piese de teatru [i reportaje de c`l`torie. A debutat \n 1960, la teatrul din Zürich, cu drama Schimb de tur`. În 1963 public` primul s`u roman, Ape reziduale. Din 1969, scrie ca autor independent. Dintre lucr`rile sale cele mai importante fac parte romanul Imunul (1975), urmat de continuarea Actele imunului (1986), Toamn` \n Big Orange (1982), Cheia de la sp`l`torie [i alte helvetice sau Ochii mandarinului (1999). ■
israelienii – [i, acum, irlandezii… Un mod simpatic [i inteligent de a deturna prejudec`]ile [i stereotipurile, privindu-le drept \n ochi. C`rticelele s\nt scrise alert [i vioi, uneori chiar de na]ionalii ]`rilor respective; citat din Frank McNally, care, irlandez fiind, le cam [tie: „Sigmund Freud a afirmat odat` c` irlandezii s\nt unica ras` (s.m.) care nu poate fi ajutat` de psihanaliz`. Irlandezii nu [tiu exact ce anume a vrut s` spun` prin cuvintele acelea, iar la onorariile pe care le percepea, s-au temut s` \ntrebe“. Sau: „…se spune c` fiecare irlandez are o carte \nl`untrul s`u. Foarte pu]ini pot fi convin[i s-o lase acolo“. Se \ncu-
met` cineva s`-i scrie pe români – care, cum [tim, se nasc poe]i, dar nu pot fi convin[i s`-[i lase poezia acolo? Eu l-a[ propune pe Radu Paraschivescu, dar nu [tiu onorariul s`u. (Alex. Leo {erban) ■ Excelenta monografie Jean Starobinski sau ucenicia privirii de Carmelo Colangelo (Editura Limes, 2006, traducere de Ioana Bot), o privire clar` [i succint`, din interior, asupra {colii critice de la Geneva [i mai ales asupra operei celui care definea arta ca fiind nici mai mult, dar nici mai pu]in dec\t „o sim]ire pus` la treab`“. (Simona Sora) ■
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
Bazar Caricaturile daneze [i liderii musulmani În 2005, musulmani din lumea \ntreag` au ie[it \n strad` protest\nd violent dup` ce cotidianul danez Jyllands Posten a publicat c\teva caricaturi mali]ioase ale profetului Mahomed. Demonstra]iile au durat s`pt`m\ni bune, jurnali[tii au fost amenin]a]i, trustul de pres` a fost dat \n judecat` – a fost o mini-revolu]ie antidemocratic`. O politoloag` german` a publicat, recent, un volum despre acele demonstra]ii. Jytte Klausen e de p`rere c` „r`zboiul caricaturilor“ nu a fost nicidecum apogeul unor proteste spontane, ci o mi[care orchestrat` de ni[te lideri cu agende bine definite. Dup` ce a intervievat lideri politici [i religio[i din mai multe state europene [i orientale, Klausen a ajuns la concluzia c` episodul caricaturilor a fost folosit de musulmanii extremi[ti pentru a destabiliza guvernele din Pakistan, Liban, Libia [i Nigeria. Deocamdat`, cartea – ap`rut` la o editur` universitar` (Yale University Press) – nu a st\rnit reac]ii printre liderii musulmani. Studiul urmeaz` s` apar` [i \n Germania, \n luna noiembrie. ■ R`zboi [i p`s`ri Jonathan TrouernTrend, un fost soldat american mobilizat \n Irak \ntre 2004 [i 2005 este autorul unei c`r]i destul de disputate \n SUA. Volumul Birding Babylon. A soldiers journal from Iraq (Babilonul p`s`rilor. Jurnalul unui soldat din Irak) ap`rut \n 2006 e de fapt o serie de observa]ii asupra faunei [i mai ales asupra speciilor aviare \nt\lnite de autor, fost student la Biologie, pe teritoriul aflat sub protec]ia Armatei. Soldatul [i-a prezentat mai \nt\i jurnalul pe un blog [i, pentru c` pove[tile sale despre r`zboi [i p`s`ri au avut succes, le-a publicat [i \n volum. Cartea a ap`rut recent [i \n Germania. Aici, ea intr` \ntr-o tradi]ie
INFO onorant`: toute proportion gardée, cronicarii [i-au amintit imediat c` [i Ernst Jünger cerceta via]a fluturilor \n timp ce era mobilizat \n Caucaz. În Fran]a, dac` o s` apar`, probabil c` recenziile \l vor men]iona pe un anume Claude Lévi-Strauss, soldat deta[at \n zona defensiv` de la Maginot, care, \n timpul misiunii, \[i petrecea timpul urm`rind structura petalelor de flori. ■ Fidel cel din c`r]i Luna trecut`, la doar c\teva zile dup` ce Fidel Castro [i-a s`rb`torit aniversarea de 83 de ani, a fost lansat la Havana un Dic]ionar de cuget`ri ale comandantului suprem. Salomon Susi Sarfati, autorul volumului, a adunat, \n ordine alfabetic`, opinii [i idei exprimate de omul de stat, urm`rind „dimensiunea educativ`“ a „operei politice [i filozofice“. Dic]ionarul cuprinde aproape 2000 de articole care sar de 350 de pagini. Nu e vorba de o „c`rticic` ro[ie“ sau de cine [tie ce manifest comunist, ci de o apari]ie care se vrea c\t se poate de serioas`. Ambi]iile filozofice ale liderului le s\nt binecunoscute cubanezilor, care pot urm`ri regulat \n ziarul Granma „Reflec]iile“ sale. Chiar dac` a dip`rut din prim-planul politicii cubaneze \n 2006, l`s\ndu-l la c\rma ]`rii pe fratele s`u, Raul, Fidel Castro este \n continuare foarte vizibil. Sau, mai degrab`, citibil. ■ Fernanda Pivano a murit Muza european` a Beat-Generation – prieten` apropiat` a lui Ernest Hemingway –, autoarea, jurnalista [i traduc`toarea care a contribuit decisiv la r`sp\ndirea literaturii nord-americane a secolului al XX-lea \n Italia, a murit, \n v\rst` de 92 de ani, la Milano. ■ Arundhati Roy la Festivalul de Literatur` din Berlin Scriitori din India, Ungaria, Paksitan, Anglia, Fran]a, Irlanda [i Germania vor participa, \ntre 9 [i 20 septembrie, la Festivalul Interna]ional de Literatur` de la Berlin. Printre oaspe]ii cei mai de seam` se afl` Arundhati Roy, autoare cunoscut` pentru romanul s`u Dumnezeul lucrurilor m`runte, dar [i pentru ac]iunile sale politice prin care a avertizat asupra pericolelor globaliz`rii. ■
7
INFO
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
Bazar
Milan Kundera
Ap`rarea lui Kundera Filozoful Guy Scarpetta l-a ap`rat pe Milan Kundera p\n` la cap`t, chiar [i atunci c\nd au ap`rut dedica]iile scriitorului ceh pentru celelalte dou` personaje implicate \n scandal, pe care Kundera spunea c` nu le-ar fi cunoscut niciodat`. Guy Scarpetta scrie, de fapt, \n Le monde diplomatique, despre noul volum de eseuri al lui Kundera, Une rencontre (O \nt\lnire) prin lectura c`ruia vrea s` demonstreze, pe de o parte, c` literatura kunderian` nu este una tezist-politic` [i, pe de alta, c` „odioasa campanie de calomnie“ este manevrat` de c`tre „regimul ultraliberal proamerican care st`p\ne[te azi \n ]ara lui natal`“ [i \n fa]a c`ruia Kundera \nsu[i ar p`stra „spiritul intact al Prim`verii de la Praga, din care n-a pierdut nimic [i al c`rei reprezentant este... spirit al celor care au vrut s` construiasc` un
Dilemateca v` recomand` ■ Adam Michnik, M`rturisirile unui disident convertit (prefa]` de Vladimir Tism`neanu, postfa]` de Joszef Tischner, traducere [i note de Sabra Daici, Editura Polirom, 2009). Tot ce-am citit \n aceast` var` mai peptimist (contrac]ie \ntre „pesimist“ [i „optimist“) \n problema number one de la r`scrucea mileniilor noastre: „Fiecare revolu]ie, inclusiv cea de catifea, are \nscris` \n logica ei o dilem`: justi]ie sau mil`, r`zbunare sau \mp`care, recucerire sau reconciliere?“. Michnik ne cere imperios ce este mai greu – s` nu simplific`m. De aici \ntrebarea final` a profesorului preot Tischner: „«De ce
8
«socialism cu fa]` uman`» [i care nu se reg`sesc \n triumful, construit pe ruinele comunismului, al unui capitalism cu fa]` de bestie“. Ca s`-l cit`m pe Kundera \nsu[i, cu fraza final` a micului eseu, „Idila, fiica ororii“ din volumul recent ap`rut la Gallimard, O \nt\lnire: „De-o parte, idila cotidianului, idila reg`sit`, revalorizat`, transformat` \n c\nt; pe de alt` parte, t\n`ra fat` sp\nzurat`“. ■ De la Galilei la Apollo 11 S`rb`torirea, anul acesta, a 40 de ani de la prima aselenizare [i a 400 de ani de la construirea primului telescop de c`tre Galileo Galilei a prilejuit publicarea mai multor c`r]i de [tiin]` dedicate celor dou` evenimente epocale. Dar dac` prima privire aruncat` pe Lun` a beneficiat, \n epoc`, doar de dou` scurte volume, Sidereus nuncius (1610) de Galileo Galilei [i Astronomia nova de Kepler, „micul pas“ din 20 iulie 1969 a constituit subiectul mai multor c`r]i, printre care dou` ap`rute foarte recent: cea a istoricului Ricardo Artola, Cursa spa]ial`. De la Sputnik la Apollo 11 [i cea a jurnalistului Dan Parry, Obiectiv Luna. ■
l-a creat Dumnezeu pe Michnik?» R`spuns: «Ca de[teptul s` se mai de[tepte oleac`, iar prostul s` se prosteasc` mai dihai»“. (Radu Cosa[u) ■ Povestirile mortale ale lui Mihai G`inu[` (Editura Polirom, 2009). Citite chiar [i pe 15 septembrie, v` vor face s` v` sim]i]i \ntr-o vacan]` inspirat`. Ce-i drept, se cam moare aici – dar se moare cu stil (varii stiluri), cu schepsis, cu mister uneori [i \ntotdeauna cu un umor larg \nconjur`tor. Pute]i da „vina“ lini[ti]i pe imagina]ia \n cascad` a autorului [i pe savuroasele jocuri de scriitur`, c` nu gre[i]i. (Claudiu Constantinescu) ■ Cea mai teribil` imagine a vie]ii de dincolo de moarte, \n romanul Indig-
nare de Philip Roth (traducere de Radu Pavel Gheo, Editura Polirom): „Oare `sta s` fie rostul eternit`]ii: s`-]i ba]i capul cu toate fleacurile tr`ite de-a lungul vie]ii? C\nd eram \n via]`, nu [tiam dec\t ceea ce era, iar dup` moarte ceea ce este s-a dovedit a fi ceea ce a fost. Cum nu eram credincios, presupuneam c` \n via]a de dup` moarte nu exist` ceas, trup, creier, suflet, dumnezeu – c` nu exist` nimic care s` aib` form` ori substan]`, ci doar descompunere [i at\ta tot. De unde s` [tiu c` nu numai c` n-o s` am parte de lipsa amintirilor, ci [i c` prezen]a amintirilor o s` \nsemne totul?. Nu memoria este cea care dispare aici, ci timpul.“ (Marius Chivu) ■
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
Bazar O lume dilatat` cu natur` moart` Cel mai important scriitor olandez al momentului, Cees Noteboom, autorul a mai mult de 25 de romane, c`r]i de poezie, cronici de c`l`torie sau eseuri politico-filozofice a cutreierat lumea, plec\nd din ora[ul s`u natal la 17 ani, dup` o tentativ` de a r`m\ne acolo, \ntr-o m`n`stire. Într-un recent interviu acordat revistei Babelia (El País) \n casa sa din insula Menorca, Noteboom \i sf`tuie[te pe tinerii scriitori care vor cu adev`rat s` c`l`toreasc`, s` scape mai \nt\i de capcana turismului: „Numai \n Bolivia [i Argentina am mai \nt\lnit tineri care [tiu s` c`l`toreasc` a[a cum se f`cea pe vremuri: \]i dai un an ca s` descoperi lumea merg\nd cu autobuzul, cu bicicleta; trebuie s` te la[i dus de val! Ajungi \ntr-un ora[, te duci la sta]ia de autobuz, iei unul la \nt\mplare [i te opre[ti unde vrei. Doar a[a poate ap`rea aventura, doar a[a pot ap`rea lucruri frumoase sau ur\te, lume interesant` sau plictisitoare. Astfel, lumea se dilat`, numai a[a lumea poate s` fie, cu adev`rat, mare [i diferit`“. C\t despre propriul scris, Cees Noteboom crede c` „nu po]i scrie roman dac` nu ui]i o mul]ime de lucruri, ca s` la[i suficient loc imagina]iei“ [i c` tr`s`tura sa cu totul olandez` este „descrierea lucrurilor cu acela[i ochi cu care mae[trii olandezi pictau naturile moarte.“
INFO scop mai degrab` etic dec\t literar, c`ci „a povesti ceea ce se \nt\mpl` azi \n Mexic este mult mai dificil dec\t a inventa“. Personajul principal al acestei epopei narcoliterare este cunoscutul jurnalist Jesús Blancornelas, fostul director al s`pt`m\nalului din Tijuana, Zeta, pe capul c`ruia cartelul de droguri local a pus fabuloasa sum` de 5 milioane de dolari, dar care n-a murit ucis de trafican]i, ca doi al]i directori de la Zeta, ci la spital, \nconjurat de propria familie. Blancornelas a publicat doar [ase c`r]i, dintre care patru antologii de articole. Cu toate acestea, pentru tinerii scriitori mexicani de azi (Luis Astorga sau Jorge Fernández Menéndez, printre al]ii) el este nu doar „un investigator cu voca]ie de povestitor“, ci un scriitor adev`rat care-[i cuno[tea extrem de bine materia prim`. ■
■ Narcoliteratura Se pare c` literatura mexican` [i-a inventat un nou gen literar: narcoliteratura – cum o nume[te scriitoarea spaniol` Lolita Bosh (autoarea romanului Familia tat`lui meu, 2008) care face \ntr-un num`r recent din Babelia istoria acestuia. Aflat` mai aproape de jurnalism dec\t de fic]iune, narcoliteratura nu este, cum ne-am a[tepta, genul acela de confesiune narcomanic` sau de „dereglare a sim]urilor“ metodic`, ci, \n principal, o devoalare a mecanismelor traficului cu droguri \n Mexic, cu
9
Cees Noteboom
INFO
Bazar
Enrique Vila-Matas
Günter Grass
Khaled Hosseini
Dublu salt editorial Scritorul spaniol Enrique Vila-Matas (ale c`rui romane – Bartleby & Co sau Parisul nu are sf\r[it – au fost traduse [i \n române[te) s-a aflat \n aceast` var` \n mijlocul unui scandal editorial, iscat de mutarea sa intempestiv` de la editura care i-a publicat cele mai multe c`r]i [i l-a f`cut celebru, Anagrama, la grupul editorial Planeta, dar [i (cu anumite titluri) la Random House Mondadori. Astfel, noul roman al lui Vila-Matas, Dublinesca (titlu provenind dintr-un poem al lui Philip Larkin despre moartea unei prostituate) va ap`rea abia \n martie la Seix Barral. Editorii p`r`si]i atrag aten]ia c` nu e dec\t o previzibil` „\nghi]ire“ a micilor edituri independente de literatur` de c`tre mari trusturi care urm`resc strict profitul. De altfel, Vila-Matas a mai plecat o dat` (de la Tusquets Editores la Anagrama) dar atunci, a plecat – cum a declarat recent – doar de la cei care-l debutaser`, la unii care mai \n]elegeau \nc` ce \nseamn` metafic]iunea din cele mai multe romane ale sale. ■ Günter Grass la „muls“ de sepii Günter Grass e [i un mare povestitor de basme. Vara, \n Portugalia, pe coasta Atlanticului, Günter Grass \[i pune costumul de baie [i se scufund`, cu masca pe fa]`, \n ap`. Urm`re[te insistent o sepie [i o ciupe[te de tentacule p\n` c\nd animalul agresat fuge, \mpro[c\nd cerneal`. În acel moment, Grass scoate, agil, un dispozitiv special cu care absoarbe lichidul \ntunecat, [i revine la mal. Artistul Grass deseneaz` apoi cu ajutorul cernelii astfel „mulse“, a[a cum a f`cut \n volumul Lemn mort (1990), despre p`durile muribunde sau \n Foile-Calcutta (1988) despre experien]a lui din India. Faptul c` Günter Grass extrage el \nsu[i cerneala din sepii este adev`rat; episodul cu h`r]uiala subacvatic`, in-
10
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 clusiv „mulsul“ este \ns` scornit \n \ntregime. „Exist` oameni care au crezut povestea“ – poveste[te, r\z\nd, laureatul Premiului Nobel, cunoscut pentru pl`cerea cu care fabuleaz`. Scriitor [i artist plastic, Grass \[i ilustreaz` singur c`r]ile. S` fie oare vorba de un instinct economic al ca[ubianului crescut \ntr-o gospod`rie modest` din Danzig-Langfuhr? „Nici g\nd, vroiam doar o cerneal` natural`“ – explic` Grass. Grass a fabricat pentru prima oar` cerneal` \n anii ’60, \n timpul unui concediu \n Bretania. G`tea adesea sepii [i a observat c` sosul ob]inut prin fierbere c`p`ta o frumoas` nuan]` brun`. De atunci, de fiecare dat` c\nd are nevoie de tu[, se duce la casa lui de vacan]` din Portugalia. Prepararea este simpl`. Cump`r` o sepie, \i cresteaz` glanda cu cerneal`, adaug` apoi pu]in` ap`, pentru a dilua lichidul negru-v\scos [i scoate, \n cele din urm`, cu o linguri]`, solu]ia ob]inut`, \ntr-un pahar. Grass a desenat o mare parte dintre schi]ele sale cu cerneala astfel ob]inut`, \n ciuda unicului dezavantaj: „Dac` folose[ti cerneala pentru mai multe zile, \ncepe s` put` \ngrozitor.“ Chiar [i desenele p`streaz` mult` vreme un miros specific, [i dup` ce s-au uscat. C\nd este vreme umed`, mirosul de pe[te al desenelor re\nvie – poveste[te Grass. Cerneala de sepie este foarte durabil`. „Nu vei putea scoate niciodat` o pat` de cerneal` de sepie de pe o c`ma[`“ – spune Grass. O alt` \nsu[ire a cernelii, pe care Grass o apreciaz` \n mod deosebit, este aspectul ei granulos, mai pu]in uniform dec\t al cernelurilor chimice fabricate industrial. Din 2001, accesul cu lichide, inclusiv cu cerneal`, la bordul avioanelor a fost interzis. De atunci, Günther Grass \mpacheteaz` pre]iosul tu[ cu foarte mare grij`, pentru a nu-[i distruge toat` ruf`ria din bagajul de cal`. ■ Milioane de cititori din lumea german` cump`r` c`r]ile lui Khaled Hosseini. Cele dou` best-seller-uri ale lui Hosseini: V\n`torii de zmeie [i Splendida cetate a celor o mie de sori au fost v\ndute \n 11 milioane de exemplare, \n \ntreaga lume. Mai mult de un sfert din aceast` cifr` de v\nz`ri se datoreaz` cititorilor din spa]iul german. ■
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
3 ,1 4 T E C A
■ Videoclipurile de promovare a României, sub titlul Land of Choice, cele cu Nadia Com`neci, Ilie N`stase [i Gheorghe Hagi, s\nt difuzate la Eurosport [i CNN, dar [i pe a[a-numita fa]ad` media (cic` cea mai mare din Europa) a magazinului Cocor. Adic` tot românii de pe Lipscani asist` la promovarea propriei ]`ri, \n care tr`iesc, chiar dac` n-au ales-o. Probabil c` speciali[tii ornitologi de la Ministerul Turismului au mizat pe faptul c`, iarna, magazinul Cocor pleac` \n ]`rile calde [i poate fi v`zut [i de str`inii mai de la sud. A. M. ■ Din Too Brief a Treat (scrisorile lui Truman Capote – 1936-1982 –, editate de biograful s`u, Gerald Clarke), care este, \ntr-adev`r, un „treat“ (prea „brief“…) da capo al fine: (scrisoare c`tre Cecil Beaton, datat` 26 august 1951) „Voiajul \napoi acas` a fost un co[mar – dou` furtuni [i c`pitanul vaporului s-a sinucis“. a. l. [. ■ M-am \ntrebat, destul de mult timp, de ce retrasul, serenul, taoistul, practicantul de Advaita vendata J.D. Salinger l-a dat \n judecat` pe neinspiratul, copistul, arivistul J.D. California, tipul care s-a apucat s` scrie 60 Years later: Coming Through the Rye, o a[a-zis` continuare
12
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 a c`r]ii lui Salinger De veghe \n lanul de secar`. De ce s-o fi cobor\t, chiar dac` unii dintre biografii s`i apropia]i au scris deja c` n-ar fi prima dat` c\nd se coboar`? L-am \n]eles pe Salinger abia s`pt`m\na trecut`, c\nd, recitind cu maxim` aten]ie Seymour: o prezentare, am dat peste urm`toarea fraz`, apar]in\nd, desigur, fratelui Buddy Glass: „…c\nd lucram cu Seymour la radio, era cu noi \n echip` un b`iat extrem de inteligent [i simpatic, Curtis Caulfield, care, mai t\rziu, a fost omor\t \n timpul unei debarc`ri \n Pacific“. Dac` pe ne\nsemnatul Curtis, care nici m`car nu mai apare \n vreuna dintre celelalte c`r]i ale lui Salinger, l-a urm`rit p\n` \n Pacific, cum ar fi putut un perfec]ionist ca acesta s` lase destinul eroului s`u favorit, Holden Caulfield, pe m\na unui suedez milenarist care semneaz` California? S. S. ■ Cum e s` te cheme Croitoru [i s` fii croitor sau Cizmaru [i s` fii cizmar? Ori Popa [i s` fii pop`, Dasc`lu [i s` fii cadru didactic, Florescu [i s` fii botanist sau floricultor? Sau, \n spa]iul altor limbi, s` te cheme Temple [i s` fii compozitor de muzic` liturgic` sau Pay-Pay [i s` fii guvernatorul B`ncii Centrale din Zair? N-am idee ce simt purt`torii unor asemenea nume [i \mi \nchipui c` s-au obi[nuit s` le poarte, a[a cum te obi[nuie[ti, vr\nd-nevr\nd, s` \]i por]i fa]a sau spinarea. Dar situa]ia lor (aceea c\nd \ntre numele unei persoane [i profesia sa apare o leg`tur` str\ns`, numele p`r\nd cumva predestinat) poart` [i ea un nume, exist` un cuv\nt care o define[te: aptonim. D. S. ■ „Via]a \i stric` pe oamenii de pe ecran, \i ur\]e[te…“; „e mai bine cu t\mpenii \n cap dec\t cu fric`“; „oriunde ai lucra, o profesie \]i stric` psihicul“. Am pescuit aceste constat`ri de via]` din romanul Fra]ilor Presniakov, Ucide arbitrul! Tot aici am g`sit [i o mostr` de cobeal` a rusului contemporan: „Totul e pe vechi… eu tot a[tept p\n` c\nd pre[edintele va ]ine o cuv\ntare [i va spune: «Z\mbi]i – s\nte]i cu to]ii la camera ascuns`». {i drapelele ro[ii vor f\lf\i, [i iar`[i va fi URSS, Zidul Berlinului va ie[i din p`m\nt…“. De team` s` nu z\mbesc, am r\s. C. C.
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
■ Dup` 40 de ani de la Woodstock („festivalul celor trei zile de pace [i muzic`“, petrecut \n burni]`, frig [i noroi), \mi place s`-mi reamintesc spusele lui David Crosby, din forma]ia Crosby, Still, Nash & Young: „Nimeni nu a omor\t pe nimeni, nimeni nu a violat pe nimeni, nimeni nu a \mpu[cat pe cineva. |n istoria umanit`]ii, cred c` e singurul grup de oameni, de o asemenea dimensiune (500.000 – n.m.), \n care astfel de lucruri nu s-au \nt\mplat“. R. C.
prins o scen` de necrezut: o frunz` lat` [i grea de ar]ar s-a desprins din copac [i s-a lipit de fa]a unui trec`tor cu care tocmai m` intersectam. Un singur moment omul a fost un tablou suprarealist, Magritte: b`rbat cu fa]` de frunz` ar`mie, stelat`, [i cu p`l`rie pe cap. Apoi frunza a c`zut [i trec`torul a ie[it din raza privirii mele…“ M. C.
■ Ce crede]i c` este o s`punier`? Un suport pentru s`pun care se g`se[te de regul` \n baie? Ei bine, nu numai. Este [i „un aparat digital de fotografiat compact, de amatori“. O replic` a unui turist român la Paris poate fi: „Ia uite, b`, ce s`punier` are chinezu’ `la!“. Ce este un f\]\iac? Unul care se f\]\ie tot timpul, desigur. Iar un blogoflender e o persoan` care face comentarii pe bloguri f`r` a de]ine nici unul. Atunci c\nd schimbi sensul \n trafic, prin locuri nepermise, se cheam` c` ai f`cut „o româneasc`“. Iar atunci c\nd caroseria ma[inii ]i-a ruginit at\t de tare \nc\t ]i-a ap`rut o gaur` \n podea \nseamn` c` „ai ajuns la Fred [i Barney“. Ave]i grij` s` nu pleca]i de acas` f`r` „schimb`torul de p`reri“, o b\t` care se ]ine la \ndem\n`, \ntre scaune sau \n portbagaj! Dac` folosi]i transportul \n comun, feri]i-v` de Men in Black, adic` de controlori! Mai multe defini]ii pute]i g`si pe dictionarurban.ro. Utile, dar mai ales amuzante. A. P. ■ Varianta \mbun`t`]it` a Miori]ei o putem admira, ba chiar locui \ntr-o pensiune la Bu[teni. „New Miori]a“. S` fie, aceast` formul` upgradat`, o mioritzha r`zboinic`, care \n loc s` r`m\n` pl\ng`toare [i pasiv` la deja patentatul fatalism al ciobanului, devine o feminist` convins` [i nu doar c` \i m`tr`[e[te pe cei ungureni [i vr\nceni, dar \l mai [i feng-shuiaz` pe muntean, \i spune: „Fii b`rbat!“ [i \i mai angajeaz` [i un bodyguard? S. G.
■ În continuare, \n topul c`r]ilor celor mai v\ndute \n Italia, Andrea Camilleri [i personajul s`u, comisarul Montalbano, se situeaz` sistematic pe primele locuri. Vara aceasta, cu romanul La danza del gabbiano („Dansul pesc`ru[ului“). Am mai scris \n Dilemateca: Montalbano nu e cu nimic mai prejos dec\t personaje celebre precum Maigret sau Hercule Poirot, Andrea Camilleri (fost jurnalist [i produc`tor de radio [i TV) este un maestru, c`r]ile lui se v\nd \n sute de mii de exemplare [i s\nt ecranizate sistematic de RAIUNO. Este vreun editor român interesat? M. V. ■ Norvegia celebreaz` 150 de ani de la na[terea lui Knut Hamsun, autor, printre multe altele, al unui roman intitulat Foamea. În onoarea sa, a fost b`tut` o moned`. M. M. ■ Clasicul „Diagram Prize for the Oddest Book Title of the Year“ din Marea Britanie are [i o versiune german`. La Berlin, a avut loc selec]ia celor mai stranii titluri ale anului 2009. {ez\nd, se fuge mai bine; Allah iart`, administratorul, nu (de Kerim Pamuk); Permite]i, v` rog, groparul!; Moartea \n les`; Cu c\t mai scurt`, cu at\t mai lung`. Cele mai populare confuzii sexuale; Scuza]i-m`, s\nte]i c\rnatul?; S\nt mort, [i s-a-nt\mplat a[a… – s\nt numai c\teva dintre titlurile selectate de juriu pentru umorul involuntar. Decernarea premiului va vea loc la T\rgul de Carte de la Frankfurt, pe 14 octombrie. M. P.
■ O secven]` frumoas` din cartea de publicistic` a Ioanei Pârvulescu, Întoarcere \n secolul 21 (Editura Humanitas), o scriitoare cu un rar sim] al detaliilor: „Trec\nd prin Ci[migiu, am
13
Istoria‌ lui G. C`linescu, \n anchet` ministerial`
D. Popovici fotografie din arhiva Bibliotecii Jude]ene Cluj
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
DOSAR În 1942, anul urm`tor apari]iei Istoriei literaturii române de la origini p\n` \n prezent a lui G. C`linescu, Ministerul Culturii Na]ionale [i al Cultelor prime[te o reclama]ie la adresa istoricului literar, din partea urma[ilor scriitorului Alexandru Davila – care pretind c` figura acestuia ar fi fost calomniat` de portretul ce i se face \n Istorie… Este o reac]ie diferit` de recept`rile critice sau de verdictele cititorilor „simpli“ – dar episodul \n sine ne poate ajuta s` deschidem o poart` c`tre o epoc` [i – mai ales – c`tre o anumit` mentalitate. La 22 mai 1942, Ministerul Culturii Na]ionale se adreseaz`, printr-o scrisoare oficial` semnat` de ministrul \nsu[i (pe atunci – filosoful Ion Petrovici), profesorului universitar clujean Dimitrie Popovici, \ns`rcin\ndu-l cu efectuarea unui raport asupra celor reclamate de urma[ii lui Alexandru Davila, \n urm`torii termeni: „D-na Perticari Davila se pl\nge Ministerului \mpotriva d-lui Conferen]iar Gh. C`linescu de la Facultatea de Filosofie [i Litere din Ia[i, precum c` Dsa \n lucrarea Istoria Literaturii Române ar aduce aprecieri injurioase la adresa r`posatului Alexandru Davila. În acest scop, Ministerul, av\nd \n vedere Decizia Nr. 47.504/1938, publicat` \n Monitorul Oficial nr. 66 din 21 martie 1938, v` deleag` cu facerea anchetei prev`zute \n susmen]ionata Decizie“. Doamna Perticari Davila era Elena Davila, una dintre cele trei surori ale lui Alexandru Davila, c`s`torit` cu generalul Perticari [i devenit`, dup` moartea fratelui, executoarea testamentar` [i de]in`toarea arhivei acestuia. Potrivit lui Ionu] Niculescu, care \n 2001 a publicat o micro-monografie dedicat` lui Alexandru Davila, sora scriitorului era o „pasionat` biograf` a familiei“, public\nd ea \ns`[i, \n 1935, un volum intitulat Din via]a [i coresponden]a lui Carol Davila. Reclama]ia sa arat` c` era, de asemenea, o pasionat` p`str`toare a prestigiului familiei – [i c` aluziile din Istoria… c`linescian` o deranjaser`
prin ceea ce i se p`rea c` insinuau cu privire la via]a personal` a faimosului ei frate, iar nu la valoarea operei acestuia. Cercetarea \ntreprins` de profesorul Popovici avea s` se finalizeze printr-un text av\nd cu pu]in peste [apte pagini dactilografiate, pe care la 21 iulie 1942, dup` aproximativ dou` luni de c\nd i se \ncredin]ase sarcina, avea s`-l trimit` Direc]iunii Înv`]`m\ntului Superior. Arhiva D. Popovici pare s` conserve toate actele legate de episodul anchetei: este vorba despre raportul \n cauz`, de scrisoarea trimis` profesorului, precum [i de o solicitare adresat` de c`tre D. Popovici, Direc]iunii Înv`]`m\ntului Superior privitoare la restituirea sumei de 12.000 de lei, bani pe care \i cheltuise pentru a se deplasa \n dou` r\nduri la Bucure[ti: o dat`, c\nd fusese chemat telegrafic pentru a i se comunica \ns`rcinarea, iar a doua oar`, \n vederea culegerii unor date din Biblioteca Academiei Române. Tot \n acest dosar se g`sesc [i c\teva fi[e de lectur` manuscrise, cuprinz\nd, majoritatea, informa]ii culese din presa cotidian` a momentului asupra tentativei de asasinat \mpotriva lui Alexandru Davila, petrecut` \n anul 1915, respectiv spicuiri din articole scrise la moartea sa, \n 1929. Toate documentele Arhivei D. Popovici – intrate \n proprietatea statului român dup` moartea, \n 1999, f`r` urma[i, a criticului literar Liviu Petrescu (ginerele lui D. Popovici) – se afl` \n Fondul de colec]ii speciale al Bibliotecii Jude]ene „O. Goga“ din Cluj. Acolo am g`sit [i acest dosar, care este – credem – mai mult dec\t un document dintr-o anchet` administrativ` a unui minister interbelic: el vorbe[te despre moravuri [i mentalit`]i, prinz\nd \ntr-un unghi insolit de receptare a Istoriei… c`linesciene, ca \ntr-o oglind` ascuns`, ceva din vibra]ia uman` a unei epoci. ■ Romulus M\necan
15
DOSAR
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
Raport asupra lucr`rii
Istoria literaturii române de la origini pân` \n prezent a D-lui G.C`linescu Ministerul Culturii Na]ionale, Prin ordinul nr. 96.856/1942 \mi cere s` fac o anchet` \n limite determinate asupra lucr`rii D-lui G. C`linescu, Istoria literaturii române de la origini pân` \n prezent, Bucure[ti, Funda]ia Regal` pentru Literatur` [i Art`, 1941. Lucrarea D-lui G. C`linescu, Istoria literaturii române, care a stârnit o atât de vie discu]ie \n publicistica româneasc`, este f`r` \ndoial` o lucrare de merite [i de sc`deri deopotriv` de mari. Lipsit` de unitate de concep]ie, de o lips` de informa]ie istoric` surprinz`toare din partea unui specialist, lucrat` sub anumite obsesiuni, aducând o constant` deviere a razei de apreciere estetic` sub influen]a concep]iei sociale, ea dovede[te \n anumite momente o excep]ional` inteligen]` artistic`, gra]ie c`reia sunt compensate \ntr’o mare m`sur` sc`derile sale grave. Era firesc ca prin aceste \nsu[iri ea s` entuziasmeze pe unii [i s` nemul]umeasc` pe al]ii. Izvorât` \n primul rând dintr’un pronun]at spirit de contradic]ie, ea ne arat` pe autor \n lupt` nu numai cu confra]ii, dar adesea \n lupt` cu autorii \n[i[i [i nu rareori \n lupt` cu valori definitiv consacrate. Cum lucrarea nu poate fi urm`rit` \n toate detaliile sale – ar \nsemna o refacere complet` a ei –, voi limita considera]iile mele la cele dou` capitole vizate de plângerea D-nei Perticari Davila, care a prilejuit sesizarea Ministerului [i a provocat prezentul raport. Ambele capitole sunt indicate s` defineasc` metoda autorului. În prefa]`, D-l C`linescu face afirma]ia c` lucrarea sa urm`re[te „izolarea culturalului de artistic, supunerea \ntregii materii la acelea[i metode strict literare“ [i c` ea se preocup` numai cu „con[tiin]a artistic`“. Pornind de la aceast` concep]ie, D-sa este \ndrept`]it s` dep`[easc` acea „pioas` confuzie \ntre cultur` [i literatur`“
16
[i astfel s` lase definitiv la o parte pe un Coresi, s` treac` „\n sbor“ peste scriitorii din {coala Ardelean`. Aplicat cu stricte]e, principiul ar fi impus autorului s` lase \n afar` pe un scriitor ca Dinicu Golescu, a c`rui activitate intereseaz` \n primul rând istoria culturii, iar nu pe cea a literaturii. Într’adev`r, \n ce m`sur` este izolat culturalul de artistic \n unele scrieri ca Elementuri de filosofie moral`, Adunare de pilde biserice[ti [i filosofe[ti sau Adunare de tractaturile ce s’au urmat \ntre prea puternica \mp`r`]ie a Russii [i Înalta Poart`, pe care D-sa g`se[te necesar s` le \nregistreze [i, \n cazul Adun`rii de pilde, s` le urm`reasc` \n izvoarele lor? Analiza pe care o face celebrei Însemn`ri a c`l`toriei a lui Dinicu Golescu se caracterizeaz` prin lipsa de \ncadrare istoric` [i printr’o vizibil` tendin]` de minimalizare. Dar dac` \n acest domeniu autorul se ridic` pân` la discutabil, acolo unde el r`mâne cu totul \n afara adev`rului este \n portretul pe care \l face scriitorului [i \n pictarea c`ruia arbitrariul interpret`rii joac` rolul fundamental. Pentru D-l C`linescu marele boier a fost pur [i simplu „un boer ca to]i boerii, smerit \n fa]a m`rimilor, stând \n slujbe [i luând bani dela nevoia[i, precum m`rturise[te, tr`ind o via]` trândav` care pân` la sfâr[it \l face c`ut`tor de tihne [i v`it`re] la oboseli“ (p. 85). Caracterizarea se \ntemeiaz` pe anumite pasaje din Însemnarea c`l`toriei, al c`ror spirit este \ns` cu des`vâr[ire falsificat. Cu tot rusofilismul s`u, Golescu este unul dintre cei mai devota]i fii ai ]`rii sale [i unul dintre spiritele cele mai demofile din cultura român`. Nu voi insista asupra sprijinului pe care el \l d` marilor ini]iative culturale ale timpului: gra]ie lui poate lua na[tere Societatea literar` din 1827 [i apare primul ziar român, Curierul Românesc. Opera analizat` de D-l C`linescu ne descoper` un om de factur`
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 sufleteasc` total deosebit` de aceea pe care i-o atribuie criticul de la Ia[i. Departe de a fi „un boer ca to]i boerii“ care ia bani de la nevoia[i, Golescu este un aspru critic al boierimii, al func]ionarilor [i un ap`r`tor f`r` fric` al celor nevoia[i. G`sesc necesar s` reproduc \n continuare textele pe care se \ntemeiaz` \n parte D-l C`linescu [i care vor infirma una dup` alta convingerile sale: „Ace[tea m` silesc s` ar`t pricinile pentru cari bircul }`rii Române[ti, care l`cue[te \ntr’acel bogat [i frumos p`mânt, este \ntr’o s`r`cie [i \ntr’o tic`lo[ie atât de mare, \ncât un strein este peste putin]` s` creaz` aceast` proast` stare. {i c` pentru banii de bir s’au urmat [i pedepse, ca s` dea ceea ce nu are, [i atâ]i câ]i nu poate agonisi. O! s` cutremur` mintea omului, când \[i va aduce aminte c` f`ptura Dumnezeirii, omenirea, fra]ii no[tri, au fost câte zece a[ternu]i pe p`mânt cu ochii \n soare [i o bârn` mare [i grea pus` pe pântecele lor, ca mu[cându-i mu[tele [i ]ân]arii, nici s` poat` a se feri. Aceasta de nu s’a urmat de nimenea, \mpung`-m` pre mine cugetul c` scriu o minciun`; iar de au s`vâr[it-o un Român c`tr` fra]ii lui Români, numai ca s` s` \ntoarc` cu bani mul]i strân[i, ar`tându-se cu slujb` c`tr` st`pânitor, acela citind [i aducându-[i aminte, \mpung`-l pe el cugetul, [i de acum \nainte p`r`seasc`-s` de acele urm`ri, c`ci condeele nu vor mai fi uscate. {i asemenea urm`ri nu vor mai fi cunoscute numai duhovnicilor [i suferite de p`tima[i; ci condeiul va da \n vileagul ob[tii atât urm`rile cele spre folosul neamului, cât [i cele spre pr`p`denia lui. Al]i cre[tini, tot pentru dare de bani, au fost spânzura]i cu capul \n jos, [i al]ii iar`[i \nchi[i \n co[are de vite, unde le-au dat fum, [i alte multe asemenea pedepse. Pe care cine va voi s` afle vremea \ntru care s’au urmat, [i obrazele care au avut a[a mult` bun`voin]` spre slujbe [i bun cuget, cerceteze slujba[ii de peste Olt, pe care vor avea temere de Dumnezeu“. (Op. cit., ed. Prietenii Istoriei literare, p. 83-84.) „Pricina este c`ci Domnii [i noi boerii nu vedem pe ace[tia niciodat`, ci \i v`d numai aceia cari merg s`-i sileasc`, s`-i pedepseasc` [i s` \mplineasc`, care au suflete otr`vite [i f`r`
DOSAR G. C`linescu
nicio cuno[tin]` de datoriile c`tr` omenire“ (Id., p. 86). „O! cum \mi aduc aminte, [i cum sunt silit s` m` spovedesc c` sunt foarte gre[it. C`ci eu nu numai nu am f`cut niciun bine cât de mic patriei spre mul]umire, c`ci a hr`nit, a \mbog`]it, a cinstit pe str`mo[ii mei, mo[i [i str`mo[i, ci dela cea dintâi dreg`torie [i pân` la cea din urm` n’am contenit luând lu`ri nepr`vilnicite dela acest norod, care nu-[i are nici hrana din toate zilele“. (Op. cit., p. 92). Este drept, D-l C`linescu noteaz` \n continuare „schimbarea la fa]`“ a lui Golescu \n timpul c`l`toriei [i ajunge la constatarea c` „revolu]iunea au f`cut-o \ntâiu boerii“, constatare care nu se \mpac` cu blamul pe care \l arunca la \nceputul articolului asupra \ntregii clase boiere[ti. Dac` D-sa ar fi \n]eles s` se raporteze la istorie, ar fi \n]eles c` preocup`rile de luminare a poporului nu le-a ini]iat, \n familia Golescu, Dinicu, ci c` ele erau o mo[tenire de la genera]ia precedent`; ar fi \n]eles \n felul acesta c` anumite \nvinuiri, pe care acesta [i le aducea lui \nsu[i, trebuiesc interpretate ca un \ndemn
17
DOSAR
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
fotografie din arhiva Bibliotecii Jude]ene Cluj
D. Popovici
spre mai bine, iar nicidecum ca exprimând purul adev`r. În linii mari, Golescu ne apare nu ca un zbir al poporului, cum vrea D-l C`linescu, ci ca un „Aufklärer“, precursor al socialismului militant. Al doilea pasaj pe care \l vizeaz` plângerea D-nei Perticari Davila este acela referitor la Alexandru Davila. În cartea D-lui C`linescu, el se afl` la paginile 579-580. Evident, plângerea nu putea fi determinat` de aprecierea elogioas` a operei Vlaicu Vod`, ci de indica]iile biografice introductive, referitoare la autor [i la tat`l aceastuia, generalul Davila. În linii mari, D-l C`linescu scoate la lumin` acele date care, dup` morala curent`, pot fi socotite ca negative [i se mul]ume[te s` aminteasc` fugar marile calit`]i ale personajului. În \ntregul lui, pasajul sun` \n felul urm`tor: „Generalul Carol Davila, tat`l lui Al. Davila, era un aventurier. Numele \i suna spaniole[te, Carlos Antonio Francesco Davila (= D’Avila), se n`scuse la Parma, dintr’o mam` cosmopolit`, contesa d’Agoult, care-l cre[te \n Germania. F`cu studiile de medicin` \n Fran]a [i veni \n România ca Francez. Tat` se insinuiaz` a fi fost, [i lucrul nu e incredibil, Franz Liszt, muzicantul, cât despre mam`, cunoscut` ca publicist` sub
18
numele de Daniel Stern, era evreic` sau semievreic`, fiic` a unui emigrant francez [i a unei fete de bancher din Frankfurt-pe-Main, von Bethmann. Aceast` amestec`tur` de sânge d`du lui Carol Davila nelini[tea [i nevoia de a-[i g`si undeva o patrie. În România el \ntemeie \nv`]`mântul medical [i fu \n toate privin]ele un om excep]ional. El se c`s`tori aci cu o Goleasc`, cu Ana, l`sând fiilor s`i sânge românesc din cel mai vechiu. Dar din linia patern` veneau ecouri \ndep`rtate, oarecari neastâmp`re. N`scut la 12 Februarie 1862, dup` studii liceale \n ]ar` [i la Paris, Davila intr` \n diploma]ie, \n jurnalistic`, apoi deodat` \n teatru, f`cându-se \ntreprinz`tor de companii, autor, director. Epoca \n care Davila a condus Teatrul Na]ional a fost str`lucit` [i a atins o culme nemai ajuns` dup` aceea. Deodat` o \ncercare de asasinat, \n 1915, din partea unui servitor, descoperi \n via]a dramaturgului lucruri scabroase. Muri, uitat ca om, \n 1929“. Unele afirma]ii din acest pasaj sunt discutabile [i le voi discuta \n continuare; dar, trebuie s` se recunoasc`, D-l C`linescu a prins \ntr’\nsele multe date de circula]ie curent` \n leg`tur` cu familia Davila. Prin faptul c`, la chemare, Davila [i-a p`r`sit ]ara [i s’a stabilit \n Muntenia, el nu poate fi calificat drept un „aventurier“; puternica lui ata[are de ]ara cea nou` poate dovedi orice afar` de aventur`. O aventurier` este \ns` contesa d’Agoult, mama generalului. Este drept, recent s’a emis p`rerea c` Davila n’ar fi fiul contesei d’Agoult (G. Oprescu, Câteva episoade necunoscute din via]a lui Franz Liszt, \n Revista Istoric`, XXVII, nr. 1-12), dar ea nu poate rezista \n fa]a m`rturiilor certe contrare (v. \ntre altele amintirile lui Al. Davila \n Rampa din 23. Oct. 1929). Contesa d’Agoult era, dup` p`rerea d-lui C`linescu, „cosmopolit`“, o caracterizare incontestabil motivat`: tat`l ei, de Flavigny, era un nobil francez refugiat \n timpul revolu]iei, iar mama era fiica celebrului bancher von Bethmann de la Frankfurt. Nu numai prin origine, ci [i prin spirit contesa era o cosmopolit`. Scrierile sale sunt o m`rturie \n acest sens. Este probabil c` ascenden]a ei matern` [i pseudonimul s`u literar, Daniel Stern, au determinat pe D-l C`linescu s` fac` afirma]ia c` era Evreic`
DOSAR
sau semi-Evreic`. Adev`rul este extrem de dificil de urm`rit sub raportul acesta; de aceea am crezut necesar s` m` adresez unui bun cunosc`tor al problemei evreie[ti \n Germania, Dl J. E. Gyurgyevich, ale c`rui cercet`ri au dus la concluziuni negative [i a c`rui comunicare o anexez acestui raport. În sprijinul aceleia[i constat`ri s’ar putea invoca [i atitudinea antisemit` a contesei (unele indicii \n articolul citat al Dlui Oprescu, p. 104), dac` ea nu ar fi dictat` de gelozie [i dac` numeroase cazuri nu ne-ar face s` vedem c`, asemmenea altor popoare, Evreii sunt capabili s`-[i piard` complet, \n unele \mprejur`ri, con[tiin]a originii lor etnice. Într’un adâncit studiu, Le Romantisme, Paris, 1932, Pierre Moreau spune (p. 235): „La femme de 1830 est cette comtesse d’Agoult, qui signe du nom de Daniel Stern des romans, des études esthétiques ou sociales, des souvenirs où se traduit son caractère original: voyageuse, qui voulut s’évader de la société régulière, se donner à l’art, associer son esprit d’aventure et d’indépendance au génie de Liszt; amie de George Sand qu’avait grisée le destin de Lélia; reine d’une société brillante, qui sentait l’amertume de sa vaine royauté.“ În cadrul mi[c`rii romantice ea este definit`
ca o „leoaic`“, – „une lionne“. Din aceea[i lucrare a lui Pierre Moreau, p. 235, desprind defini]ia personajului, defini]ie care are, pentru noi, avantajul de a include un text caracteristic \mprumutat din contesa d’Agoult: „Elle aspire à la vie intense, étale une élégance cavalière, soutient virilement les plus solides repas, le punch, le champagne; comme George Sand, elle porte un habit de rapin, fume comme un bousingot, jette son défi aux convenances, déconcerte les naifs par son extravagance. M-me d’Agoult la décrit dans ses Souvenirs, «Cavalière et chasseresse, cravache levée, botte éperonnée, fusil à l’épaule, cigare à la bouche, verre en main, toute impertinence et vacarme». La mode des faiblesses reveuses et poétiques est passée: la lionne n’aime pas les faibles“. În am`nunt, imaginea „leoaicei“ a fost pictat` de Louis Maigron \n studiul s`u Le Romantisme et les mœurs, Paris, 1910. Al`turi de ea – [i tot atât de paradoxal` – era Vesuviana, „la Vésuvienne“. Însetate de iubirea liber`, \n al lor Chant du départ se spunea \ntre altele: „Par un décret tout neuf supprimons nos époux!“ (Maigron, op. cit., p. 429, nota 1). © TNB
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
Al. Davila [i I.L. Caragiale
19
DOSAR ROMÂNIA MINISTERUL CULTURII NA}IONALE {I AL CULTELOR DIREC}IUNEA ÎNV~}~MÂNTULUI SUPERIOR Adresa po[tal`: Telefon: 4.24.00 Strada Spiru Haret Nr. 12, s. II DOMNULUI PROFESOR DUMITRU POPOVICI FACULTATEA DE LITERE {I FILOSOFIE, SIBIU 22 mai 1942 Dosarul [i Nr. nostru (a se repeta \n r`spuns) 96.856/ 1942, Avem onoarea de a v` face cunoscut c` D-na Perticari Davila se plânge Ministerului \mpotriva d-lui Conferen]iar Gh. C`linescu dela Facultatea de Filosofie [i Litere din Ia[i, precum c` D-sa \n lucrarea Istoria Literaturii Române ar aduce aprecieri injurioase la adresa r`posatului Alexandru Davila. În acest scop, Ministerul, având \n vedere Decizia Nr. 47.504/1938, publicat` \n Monitorul Oficial Nr.66 din 21 Martie 1938, v` deleag` cu facerea anchetei prev`zute \n susmen]ionata Decizie. MINISTRU DIRECTOR
Bolile de care sufereau aceste femei se numeau „Adriatcisme“, „Florencite“ [i „Vénisite“ (id., p. 22-23). D-l C`linescu \nclin` s` cread` c` tat` al Generalului ar fi fost muzicantul Franz Liszt, amantul de ani de zile al contesei d’Agoult. P`rerea este curent` [i D-na Perticari Davila \ns`[i pare a o \mp`rt`[i (v. Din via]a [i coresponden]a lui Carol Davila, Bucure[ti, Funda]ia pentru Literatur` [i Art` „Regele Carol II“, 1935, p. 17). Toate m`rturiile pe care le avem ne determin` s` credem c` Davila este fiul contesei d’Agoult, dar afirma]ia c` el ar fi [i fiul lui Liszt nu rezist` la analiz`. Se spune c` s’a n`scut la 8 Aprilie 1828, la Parma sau lâng` Parma (v. \ntre al]ii Dr. G. Z. Petrescu, Via]a [i opera lui Carol Davila. 1828 – 1884, Mem. Ac. Rom., Sec]ia {tiin]ific`, S. III, T. VI). Data 1831, care ne \ntâmpin` \n unele acte oficiale, nu are sprijinul actelor oficiale. Dar chiar dac` s’ar fi n`scut \n 1831, situa]ia nu ar fi fost alta. Contesa d’Agoult s’a c`s`torit \n 1827. În documentatul s`u studiu, Liszt, Stuttgart-Berlin, 1924, Iulius Kapp afirm` c`, \nainte de c`s`torie, „genoss sie eine ungetrübte aber auch eine ungebändigte
20
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 Jugend“ (p. 39). Este probabil c` gra]ie acestei „ungebändigte Jugend“ se datore[te apari]ia pe lume a viitorului doctor, c`ruia i se d` numele Carlos Antonio Francesco, a[a dar ceva ce aducea aminte de Spania [i, poate, de un anumit Spaniol. Pe Liszt \l cunoa[te \n iarna anului 1833/1834, când acesta este adus \n salonul s`u de Berlioz. De[i \n acest timp \i moare un copil, contesa este totu[i robit` de muzicant, a c`rui metres` ajunge \n toamna anului 1834. În 1835 \[i p`r`se[te casa [i pleac` \n Elve]ia, unde Liszt o g`se[te scurt timp dup` aceea. Tr`iesc \mpreun` ani \ndelunga]i (Kapp, op. cit., p. 3839). Datele comunicate aici ne duc la concluzia c` Davila nu putea fi copilul lor amânduror. To]i biografii lor sunt de acord c` ei au avut trei copii: dou` fete [i un b`iat. Acesta, Daniel, a murit \n vârst` fraged`. Informa]iile pe care D-l C`linescu le d` \n leg`tur` cu Al. Davila sunt exacte \ntr-o m`sur` cu mult mai mare. Se [tie c` dramaturgul a fost victima unei \ncerc`ri de asasinat din partea feciorului din cas` al s`u, Jean Dumitriu. Faptul a avut loc \n ziua de 5 Aprilie 1915. Asasinul, prins la Br`ila, a f`cut unele m`rturisiri de ordin intim de a[a natur` \ncât ziarele, care \n primele zile d`deau ample informa]ii, ajung s` amu]easc` cu des`vâr[ire. Se dau \ns` fotografii ale sale, cu inten]ia vizibil` de a ar`ta c` era un b`iat dr`gu] ca \nf`]i[are. Am urm`rit sub acest raport ziarele Adev`rul [i Universul din Aprilie 1915 [i ele se g`sesc \n situa]ia amintit`. La 3 Septembrie 1915, Davila m`rturisea, \n sanatoriu, lui A. de Herz c` se preg`te[te s` spulbere, cu prilejul procesului ce se apropia, „calomniile“ (Rampa, I, nr. 2). Le-a spulberat? Pân` ast`zi persist` convingerea c` nu. Cu prilejul mor]ii sale, \n 1929, articolele cele mai numeroase au trecut elegant, a[a cum se cuvenea, asupra faptului. Unele, ca acela al lui Enescu din Rampa, 1929, amintesc nu numai gloria, ci [i „hula“ ce a urm`rit pe dramaturg. Reabilitarea public` a lui n’a fost \ns` \ntreprins` [i, dac` familia dispune de materialul documentar necesar, ar fi momentul ca ea s` fie f`cut`, oricât de delicat` ar fi situa]ia. Aceasta este atmosfera moral` \n care se g`se[te Al. Davila [i acestea sunt datele ce se pot aduce \n leg`tur` cu familia. Pentru un anumit
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
DOSAR
sector, D-l C`linescu a prins opinia curent`, f`r` s` caute s`-[i verifice afirma]iile. Ele corespund \n parte realit`]ii; trebuie s` recunoa[tem \ns` c` aceast` realitate nu poate fi prins` \n toate detaliile sale. Întrebarea care cred c` ar trebui s` se pun` \n leg`tur` cu toate aceste fapte ar viza nu atât exactitatea informa]iei cât motivul real pentru care autorul le-a concentrat \n lucrarea sa. Preocupat numai de „con[tiin]a estetic`“, dup` cum m`rturise[te \n prefa]`, D-sa nu le pune la contribu]ie \n niciun fel \n analiza f`cut` operei Vlaicu Vod`. Partea referitoare la opera dramatic` se reduce la rezumarea ei [i la reproducerea câtorva versuri, \n alegerea c`rora autorul a avut unul din cele mai pu]in fericite momente ale sale. Inutilitatea notelor biografice o subliniaz` autorul \nsu[i \n capitolul imediat urm`tor, \nchinat lui Gh. Diamandy, \n care el se dispenseaz` total de sprijinul lor. R`spunsul nu poate fi dat decât raportându-ne la ]inuta general` a operei D-lui C`linescu. Ea se
caracterizeaz` mai presus de orice prin setea de publicitate; de aci, necesitatea de a exploata col]urile sumbre ale biograficului; de aci, acea invazie a anecdoticului sub forma ilustra]iilor. D-l C`linescu dovede[te prin aceasta o rar` putere de p`trundere a psihologiei mul]imii: preg`tit` de romanele poli]iste [i de biografiile roman]ate, aceast` mul]ime trebuia s` primeasc` cu entuziasm o lucrare care, afi[ând programatic necesitatea de a separa culturalul de literar [i de a valorifica pretutindeni criteriul estetic, \[i construia \n acela[i timp un punct de rezisten]` comercial` \n divulgarea secretelor de alcov. Este una dintre sl`biciunile ce stric` unitatea unei lucr`ri care, dup` cum am afirmat la \nceputul acestui raport, aduce [i incontestabile calit`]i. G`sesc c` nu intr` \n c`derea mea s` fac Onoratului Minister vreo propunere concret` \n leg`tur` cu opera sau cu autorul ei. ■ Dumitru Popovici
D. Popovici (1902-1952) era titularul catedrei de Istoria literaturii române de la Universitatea „Regele Ferdinand I“ din Cluj: originar din Oltenia, studiase la Bucure[ti (fusese studentul [i apoi asistenul onorific al profesorului D. Caracostea, la Universitatea din capital`) [i \[i f`cuse doctoratul la Paris, \n anii ’30, unde predase, de asemenea, limba român` ca lector la {coala de Limbi Orientale. În 1936, urmare a unui concurs la care se prezentase str`lucit, fusese numit profesor universitar la Cluj, \nving\ndu-i chiar [i pe „candida]ii locului“. De[i era mai pu]in cunoscut \n presa noastr` cultural` dec\t G. C`linescu, D. Popovici se bucura de prestigiu academic, ca istoric literar al unui „nou val“, preocupat de modernizarea metodelor de cercetare; publicase, p\n` atunci, studii despre Ion Heliade R`dulescu ([i \ngrijise o edi]ie a Operelor scriitorului, r`mas` p\n` ast`zi de referin]`: volumul I ap`ruse \n 1939, al doilea va fi publicat \n 1943) [i despre pa[optismul românesc (Poezia lui Cezar Bolliac, \n Via]a Româneasc` din 1929, vol. Ideologia literar` a lui I. Heliade R`dulescu, 1935, vol. „Santa cetate“. Între utopie [i poezie, 1935). Avea s` conduc` Seminarul de Istoria literaturii române din Universitatea clujean` p\n` la moarte. Cursurile sale de Istoria recept`rii lui Eminescu \n critica [i istoria literar` (de fapt, o istorie a ideilor literare române[ti pe pretext eminescian, publicat` postum de fiica sa, Ioana Em. Petrescu, \n 1988), ni-l arat` extrem de sceptic fa]` de perspectivele [i de modelele critice c`linesciene, pe care le comenteaz` cu ironie [i cu deferen]`. Dar, deocamdat`, \n 1942, el se vede \ns`rcinat cu \ntocmirea unui raport \n care asemenea diferen]e de op]iuni metodologice nu \[i au locul. Este de presupus c` ministerul i se adreseaz` \n calitate de specialist al domeniului [i universitar; raportul restituit aici r`spunde \n primul r\nd acestor cerin]e „oficiale“. (RR. M.)
21
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
EVENIMENT Iulia Popovici
Second Life [i Kafka, la Zagreb Conferin]a Performance Studies International, edi]ia a 15-a E pentru a doua oar` c\nd ajung \n Croa]ia – mai exact, la Zagreb. E un ora[ mic, iar venind din haoticul Bucure[ti, condi]ia lui de capital` recent` (nici 20 de ani) a unei ]`ri minione e aproape palpabil`. Exist`, e adev`rat, [i Noul Zagreb, cartierele de blocuri „titoiste“ de dincolo de r\ul Sava, pe l\ng` care am trecut, ie[ind de pe autostrad`, dar chiar [i a[a, \ntreaga popula]ie a ora[ului nu trece de 850.000 de locuitori. Un prieten al unei prietene \mi povestea c`, \n copil`rie, se sim]ea mult mai \n siguran]` \n Noul Zagreb dec\t se simte acum, adult, \n centru – lucru pe care, trebuie s` recunosc, nu l-am \n]eles prea bine, judec\nd eu dup` cur`]enia general`, civiliza]ia [oferilor, a bicicli[tilor [i a pietonilor [i magazinele \nchise duminica, \n conformitate cu legea promovat` de Biserica Catolic`. M` ab]in totu[i s` comentez scandalul f`cut \n week-end de claxoanele ma[inilor de nunt` afi[\nd \n frunte, spre marea mea surpriz`, c\te un imens steag al Croa]iei. De fapt, distan]ele mici dintre orice [i orice s-au dovedit un mare avantaj \n alegerea Zagrebului drept loc de desf`[urare pentru o edi]ie a conferin]ei Performance Studies International (nu c` board-ul organiza]iei se va fi g\ndit neap`rat la asta – urm`toarea conferin]` se va
22
]ine la Toronto). PSI adun` laolalt` cercet`tori, teoreticieni [i critici din domeniul artelor spectacolului (\n cel mai vast sens al cuv\ntului), \n general afilia]i unor mari universit`]i [i institute de cercetare din toat` lumea, doctoranzi cu aceea[i sfer` de interese profesionale [i arti[ti de performance, \ntr-o re]ea de comunicare, colaborare [i transfer de experien]`. În fiecare an, o conferin]` reunind toat` aceast` mul]ime de oameni (PSI are peste 500 de membri, cu prec`dere din zona de influen]` anglosaxon` – „performance studies“ e o inven]ie de sorginte american` –, iar limba utilizat` este engleza) e organizat`, de fiecare dat` \n alt` ]ar`, \ntr-un efort de a acoperi o arie geografic` tot mai larg`. Dintre statele fostului Bloc estic, Croa]ia [i Slovenia s\nt singurele unde exist` direc]ii de cercetare, studii teoretice, reviste destinate performance-ului (Frakcjia [i Maska) [i, evident, pentru ca toate astea s` fie posibile, mi[c`ri artistice de performance (BAD Co., Shadow Casters, \n Croa]ia, iar \n cazul Sloveniei, emanate, mai ales, din NSK, faimoasa Neue Slovenische Kunst). Pe scurt, exist` o voce distinct` a acestor arti[ti [i teoreticieni \n discursul critic nu doar european al studiilor de performance, caracterizat, pe de o parte, de racordarea la di-
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
EVENIMENT
rec]iile generale de g\ndire [i analiz`, iar pe de alt` parte, de preocuparea, critic original`, pentru specificul cultural [i mental al zonei (m` g\ndesc, printre altele, la Mount Triglav – o abordare performativ` a simbolului na]ional al Sloveniei independente – [i la succesivele lui variante, semnate, \n timp, de trei grupuri de arti[ti: OHO, Irwin [i Janez Janˇsa/Janez Janˇsa/Janez Janˇsa – ace[tia din urm`, trei arti[ti care au transformat \n proiect artistic gestul de a-[i schimba numele \n cel al prim-ministrului sloven al epocii). A[a se explic` atipica alegere a capitalei Croa]iei drept punct „performativ“ de \nt\lnire.
[i ZKM, teatrul pentru copii [i tineret, o institu]ie mult mai dinamic` dec\t s-ar zice, unde aveau loc a[a-numitele shifts, prezent`rile etc. ale arti[tilor invita]i. „Deturul“ (ca s` trimit la tema conferin]ei) presupunea frecventarea unei s`li a Academiei de Muzic`, unde a avut loc primul episod, Vacation_from_history, al trilogiei Process_city (produc]ie Shadow Casters, regia Boris Bakal), care ne-a oferit senza]ia unic` de a urm`ri un spectacol preponderent de sunete, \ntin[i pe paturi de campanie, cu vizibilitate redus`, ori cea a Centrului Studen]esc, un complex de galerii [i spa]ii de spectacole, \ntr-o curte imens`, unde s-a \ncheiat Process_city, cu un performance mix\nd noile tehnologii [i un tip de joc dezactivat emo]ional, pornind de la Procesul lui Kafka. Un detur care, oricum, nu ne-a scos dec\t mental din kilometrul p`trat al centrului… Am plecat din Zagreb sim]indu-m` ciudat. Ciudat, pentru c` reveneam de undeva de foarte departe (nu, nu din fosta Iugoslavie). Pentru performance nu exist` un cuv\nt românesc – oare de ce? ■
* * * Tema conferin]ei PSI din 2009 s-a rotit \n jurul rat`rii, gre[elii, transversalit`]ii, decontextualiz`rii, al multiplicit`]ii de sensuri ale particulei engleze[ti mis- (titlul a fost Misperformance: Misfiring, Misfitting, Misreading), pe o plaj` larg`, de la „corpul abject“ \n cultura popular` la reconstituirea \n Second Life a unor momente importante din arta contemporan` mondial` (un proiect al arti[tilor Eva [i Franco Mattes), de la „reconstruc]ia ratat`“ \n teatrul verbatim, citit` prin teoriile lui Derrida (din Echo [i Narcis), la estetizarea amazoanelor din Dahomey \n Europa secolului al XIX-lea. (Partea nostim` \n peisajul general al direc]iilor de analiz` ]ine de un fapt evident \n prezent`rile de la PSI: \n timp ce universitarii francezi abordeaz` o perspectiv` istorizant` \n cercetarea din artele spectacolului, filozofia [i teoria critic` francez` – de la Lévinas [i Badiou la Barthes, Baudrillard, Derrida, Deleuze –, pe care cona]ionalii lor le consider` „nocive“ pentru teatru, film [i dans, s\nt grilele preferate de lectur` \n lumea anglosaxon` a „performance studies“. Chiar c` nimeni nu-i profet \n ]ara lui.) Recunosc, sun` complicat [i exotic – ideea de a pune sute de oameni s` traverseze mii de kilometri, \n esen]`, pentru a se asculta, unii pe al]ii, vorbind, \n]eleg c` poate p`rea cu totul ciudat` –, a[a c` mai bine m` \ntorc la istoria cu distan]ele. Zagreb-ul participan]ilor la PSI 15 s-a desenat, \n linie dreapt`, \ntre Facultatea de Arhitectur` (unde se ]ineau [edin]ele de lucr`ri)
P.S. Doamna din fotografie, [ez\nd pe treptele Facult`]ii de Arhitectur` dup` una dintre sesiunile de lucr`ri ale PSI 15 [i pozat` discret, cam f`r` talent, se nume[te Lois Weaver [i e o legend` vie a artelor spectacolului: cofondatoare, \mpreun` cu Peggy Shaw [i Deb Margolin, a grupului Split Britches, a revolu]ionat (cu adev`rat) peisajul performance-ului de gen (queer). Acum, printre altele, pred` la Queen Mary University din Londra.
23
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
C~R}I DE PLASTIC
tr\nul Vitruviu / denominat \n rug`ciune“ (I.V. Str`tescu). Expresia direct` nu se deschide nic`ieri spre vreo „figur` retoric`“: „se pare c` moartea / e un golan isteric / care-]i r`sare brusc \n fa]` / [i-]i fute un pumn \n gur`“ (R. M\ndroiu). Metafora e invariabil s`rac` – [i e, de fapt, compara]ie: „sim]im \nserarea ca pe o ap`sare [...] fusta prostituatei s-a scurtat ca orice poveste bun`“ (I.V. Str`tescu), „foamea \ntins` ca o alifie pe chip“ (R. M\ndroiu), „patul gol ca un sicriu“ (R. Furman). Ca [i pe vremea lui Maiorescu Întemeietorul, „\n contra“ acestei poezii se pot folosi chiar propriile ei arme; imaginarul s`u nu reu[e[te s` se ridice deasupra banalului [i a sfor]`rii, dec\t \n secven]ele de un copios umor involuntar, \n care „poetul“, vorbind f`r` de sine, vorbe[te de fapt cel mai bine despre sine [i... despre limitele sale: „Noaptea trece, ea nu vine... / Nu [tiu ce s` fac. / S`-ncui u[a? Nu e bine. / S` \ncep s` m` dezbrac?“ (R. Furman); „o musc` face turul od`ii ca un bolid / aripile ei produc curen]i de aer / b\z\itul ei ne scoate din anonimat“ (I.V. Str`tescu); „s\nt dobitoci sini[tri care /se masturbeaz` de plictiseal` / dobitoci sini[tri nesp`la]i care zac / pe trotuar sau prin baruri dup` be]ie / dobitoci sini[tri care scriu poezii / pe-ntuneric / cu p`tura-n cap“ (R. M\ndroiu). Apetitul vizionar e ucis c\nd de platitudini („{i visez \ntruna / La al t`u s`rut / {tiu c` e zadarnic / {tiu c` te-am pierdut“ – R. Furman), c\nd de exhibi]ionismul unei adolescen]e insuficient metabolizate („mi-e fric` de femeile / care scriu poezii, pentru ele / orizontul e un [li] orizontal / pe care l-ar putea desface / cu din]ii / ele \[i pot \ntinde vaginul / de-a lungul \ntregului poem“ – R. M\ndroiu). Ca orice alt` art`, nici poezia nu se poate na[te din golurile unor ego-uri narcisiace, care nu au cunoscut rafinamentul cultural, gustul, bog`]ia imagina]iei – fie [i spre a le respinge, teribilist, dup` o \ndelungat` convie]uire cu ele. Versuri ca „privind \n jos \mi v`d fiin]a nud` / Ce greu ar fi descris` de un scrib“ (R. Furman) nu s\nt despre eu sau despre arta lui poetic`: pur [i simplu nu s\nt poezie. Convin[i c` s-au n`scut poe]i, asemenea autori nu mai consider` c` trebuie s` [i \nve]e s` scrie – e destul s` [tie s` publice. ■
Ioana Bot
Poezie, meserie… {tim: la noi s\nt codri verzi de brad, c\mpuri de m`tas` [i convingerea na]ional` c` „românul e n`scut poet“, poten]at` de „nu e om s` nu fi scris o poezie“, ceea ce umple rafturile libr`riilor [i agendele culturale din fiece urbe, unde \nfloresc festivaluri [i fo[nesc pagini de noi [i noi reviste doldora de versuri. Ce fel de poezie? Merg\nd pe m\na unor prestigioase edituri specializate – Vinea, respectiv Eminescu – am c`utat eu \ns`mi bucuria descoperirii unor voci lirice noi... Zv\cnetul acela inexplicabil, st\rnit de recunoa[terea Poeziei, \n ocuren]ele ei mereu surprinz`toare. Am parcurs, a[tept\nd miracolul, volume de Ion V. Str`tescu (Dansul coco[ului decapitat, Editura Vinea, 2008 – al 19-lea, al autorului, din 1977 \ncoace), Robert M\ndroiu (Efectul de pelicul`, Editura Vinea, 2006 – Marele premiu de debut \n poezie al editurii) [i Robert Furman (Migra]ie spre albastru, Editura Eminescu, 2008 – nici o alt` informa]ie disponibil` despre autor...), poe]i diferi]i ca v\rst`, experien]` [i – fire[te – factur`. Îns`, \nainte de orice pl`cere a lecturii, m-am \mpotmolit \n gre[elile, banale, de limb`: „ca un osuoar [sic!] al \nceputurilor“ (I.V. Str`tescu), „versurile triste a [sic!] iubirilor pierdute“ (R. Furman). Ca de obicei, c\nd problemele \ncep la acest nivel, gre[elile se dovedesc vestitoarele discursului liric c`znit, aflat \n prizonieratul unei substan]e cleioase, „dificultoase“, lipsite de identitatea limbii poeze[ti, cu vorbe precum pietrele de moar`: „Nu pot s`-i las pe cei din jur s` vad` / C` n-am uitat nicic\nd a te iubi“ (R. Furman), „b`-
24
RECENZII
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
L I T E R AT U R ~
r`m\ne unul dintre pu]inele moduri de a fi modern“. Consider\nd „modernitatea conservatoare“ drept o form` distinctiv` a g\ndirii [i spiritualit`]ii central-europene, Adrian L`c`tu[ reface sistematic un context socio-politic [i o tradi]ie cultural` menite s` \i confere identitate [i individualitate. El inventariaz`, prin urmare, metamorfozele raportului tensionat dintre religie[tiin]`-art` din timpul dinastiei habsburgice, precum [i impactul filozofiei nietzscheene asupra mentalit`]ii secolelor XIX-XX. Apoi, Adrian L`c`tu[ analizeaz` \ntr-un stil curios – prin \mbinarea celor mai subtile nuan]`ri cu truisme/didacticisme generalizatoare – m`rcile \nregistrate ale unei modernit`]i contrarevolu]ionare gravit\nd \n jurul Vienei [i al Berlinului: dezvoltarea romanului eseistic, ce renun]` la iluzia reprezent`rii ori a narativit`]ii, pentru a reflecta la „imperfec]iunea [i scindarea lumii“; promovarea omului-kitsch h`r`zit, prin „inautenticitatea sa inocent`“, s` dema[te artificialitatea fiin]ei; revigorarea ironiei pentru anularea subiectivit`]ii/lumii, oricum vidate de substan]`, ca semn al unei con[tiin]e tragice \nc` active. Dar, lu\nd \n calcul cel pu]in literaturile est-europene, vom constata c` mecanismele creatoare evocate cunosc o arie de r`sp\ndire mult mai larg`. Astfel, dac` se dore[te un simplu demers de popularizare/exemplificare a implica]iilor laturii conservatoare a modernismului \n spa]iul central-european, cartea lui L`c`tu[ constituie o reu[it`. (Neinspirat – straniu chiar – r`m\ne, totu[i, capitolul despre Kundera, unde autorul \ntreprinde close-reading-uri tematice, stilistice [i retorice, \n timp ce crea]iile celorlal]i scriitori s\nt abordate exclusiv din punct de vedere mentalitar/ideologic.) Pe de alt` parte, dac` Modernitatea conservatoare \[i propune decelarea unor invarian]i ai Mitteleuropei, atunci cred c` studiul necesit` o a doua edi]ie, revizuit`, \n care m`car concep]ia lui Compagnon s` devin` o referin]`, eventual polemic`. Sau, cine [tie, fiecare are dreptul s`-[i teoretizeze propriii antimoderni. ■
Antimodernii lui Adrian L`c`tu[ Dou` opinii despre o carte
pre] neprecizat
Adrian L`c`tu[ Modernitatea conservatoare. Apecte ale culturii Europei Centrale Editura Universit`]ii „Transilvania“ 2009
În prefa]a la traducerea româneasc` a studiului Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes, Mircea Martin \[i exprim` \nc\ntarea c` tipologia propus` de Antoine Compagnon \n 2005 „este menit` s` le dea sugestii fecunde, \nnoitoare, cercet`torilor literaturii [i culturii române“. C\nd a f`cut respectiva observa]ie, teoreticianul bucure[tean nu b`nuia c` modelul analitic francez cunoa[te antecesori \n spa]iul autohton. Cel pu]in aceasta e impresia l`sat` de volumul de comparatistic` (la origine, o tez` de doctorat) publicat recent de Adrian L`c`tu[ – Modernitatea conservatoare. Aspecte ale culturii Europei Centrale. F`r` s`-l fi citit pe Compagnon (cele 148 de volume din bibliografie nu-l men]ioneaz`), universitarul bra[ovean \[i structureaz` cartea urm\nd o strategie similar`. Între o introducere [i o concluzie, sec]iunea referitoare la ideile moderni[tilor conservatori (capitolele 2-4) este completat` prin studiile de caz dedicate oamenilor (L. Wittgenstein, G. Lukács, H. Broch, Th. W. Adorno, M. Kundera) reprezentativi pentru scepticismul mitteleuropean manifestat ca replic` la discursul progresist-triumfalist al ideologiilor dominante. Mai mult, chiar sintagma din titlu este definit` de L`c`tu[ \n spiritul – nu neap`rat [i litera – caracteriz`rilor f`cute de Compagnon antimoderni[tilor s`i „contrarevolu]ionari“, „pesimi[ti“, care privesc „nostalgic“ spre trecut, dar „agreeaz`“ prezentul: „atitudinea conservatoare (...) nu este o \ntoarcere \napoi, imposibil`, ci un refuz de a merge «\nainte» \n direc]ia catastrofal` (...) un astfel de conservatorism sceptic
26
Cosmin Borza
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
L I T E R AT U R ~
Modernitatea conservatoare a Europei Centrale Adrian L`c`tu[ Modernitatea conservatoare. Apecte ale culturii Europei Centrale Editura Universit`]ii „Transilvania“ 2009
Cartea universitarului bra[ovean Adrian L`c`tu[ – Modernitatea conservatoare. Aspecte ale culturii Europei Centrale – propune o problematic` pu]in abordat` \n spa]iul românesc [i, \n acela[i timp, ambi]ioas`, \ncerc\nd s` pun` \n eviden]` o anumit` „modernitate conservatoare“ central-european`, printr-o serie de analize culturale [i comparatiste a datelor comune c\torva mari g\nditori din Europa Central` (scriitori, filozofi, teoreticieni ai culturii). Demersul autorului este concentrat [i informat, precis [i condus cu m\n` sigur`. Adrian L`c`tu[ selecteaz` cu scrupulozitate sensurile conceptelor cu care opereaz` – \n spe]` al „modernit`]ii“ –, circumspect \n fa]a pericolului reprezentat de „spectrul unei indetermin`ri nominaliste“. În decuparea acestei modernit`]i conservatoare, autorul dep`[e[te vechile unelte ale comparatismului – c`utarea „temelor“ [i „motivelor“ comune –, aduc\nd la zi cercetarea \n domeniu printr-o analiz` teoretico-cultural` de o anvergur` l`rgit`, ating\nd domeniul filozofiei [i al studiilor culturale. Dup` ce fixeaz` defini]iile „de lucru“ ale modernit`]ii (dintr-o perspectiv` acultural`, care implic` explica]ii sociale ori „bazate pe ra]ionalizare“), Adrian L`c`tu[ formuleaz` pozi]ia ocupat` de conservatorism: „N`scut ca o reac]ie la modernitate – [i nu \ntotdeauna \mpotriva acesteia –, conservatorismul s-a plasat, ca pozi]ie intelectual` [i filozofic`, \ntr-o permanent` ambiguitate. El este produsul modernit`]ii lupt\nd \mpotriva modernit`]ii cu tac-
RECENZII ticile modernit`]ii [i adesea de pe pozi]iile unei modernit`]i timpurii, ideale, care a produs fic]iunea individului liber“. Conservatorismul modern identificat de autor \n spa]iul central-european seam`n` foarte mult cu „antimodernitatea“ [i „antimodernii“ de care vorbe[te Antoine Compagnon \n spa]iul cultural francez. El este \ns`, aici, hr`nit de un context istoric [i politic precis: pr`bu[irea monarhiei austroungare. Prin 1918-1919, scriitori ca Hugo von Hofmannsthal, Robert Musil sau Hermann Broch publicau articole care tr`dau „sentimentul apocaliptic [i dezorientarea“. Conservatorismul modern este, \n context, mai pu]in legat de tradi]ia intelectual` [i mai mult de „sentimentul \ngrozitor c` o societate sau o institu]ie pe care au aprobat-o sau au considerat-o \ndrept`]it` [i de care au fost intim lega]i ar \nceta brusc s` mai existe“ (Samuel P. Huntington, citat de autor). Aproape to]i marii autori ai spa]iului central-european vor fi marca]i de experien]a exilului: Musil, Broch, Wittgenstein, Gombrowicz, Kundera etc. Studiul pertinent [i concentrat al lui Adrian L`c`tu[ este structurat \n nou` capitole, care \mbin` excelente pagini de analiz` literar` [i comparat` (capitolul 8, „Imaginea modernit`]ii la Milan Kundera“, sau capitolul 4 – „Imagini ale corpului [i sexualit`]ii \n reveriile redemptive ale decadentismului central-european“) cu excursuri \n filozofia lui Nietzsche [i Wittgenstein (capitolele 3 [i 6) [i \n teoriile despre roman formulate de Georg Lukács, Hermann Broch [i Theodor W. Adorno. În economia studiului mai intr` un capitol (2) privitor la tradi]iile politice, religioase [i estetice ale culturii central-europene [i unul consacrat romanului – azi uitat – al unui scriitor bra[ovean (sas) de la \nceputul secolului XX, Adolf Meschendörfer. Capitolul final situeaz` problematica central-european` \n context românesc [i pune \n lumin` specificul cultural transilvan dat de „istoria specific` a zonei [i de o anumit` norm` de civiliza]ie occidental` [i cosmopolit`“. A[a se [i explic` existen]a „surselor majore“ provinciale \n ce prive[te discu]ia \n jurul conceptului de „Europa Central`“ \n spa]iul românesc. ■ Adina Dini]oiu
27
Dou` opinii despre o carte
pre] neprecizat
RECENZII
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
L I T E R AT U R ~
tuturor ego-scriitorilor, de fapt) [i ritmul bine calculat al unei scriituri profesioniste. Fic]iunea [i, mai ales, autofic]iunea acestor „pastile pentru bucurie“ dezv`luie o prozatoare excelent` pe spa]ii mici, atent` la detaliile cotidianului aparent nesemnificativ [i fermec`toare \n felul non[alant \n care decupeaz` realitatea \n texte. Rolul taumaturgic al crochiurilor de fa]` – care ipostaziaz` discret concentrate de fericire, momente de bucurie, antidepresivele perfecte pentru un pasionat de lectur`, nu? – este cel al literaturii, \n general. De[i mesajul Adrianei Babe]i e unul simplu – bucuriile simple s\nt cele mai pre]ioase –, lectura unor texte vioaie [i pl`cute, cu miez moale-confesiv e \n sine o mic` [i necesar` doz` de bucurie. Un „egoprozac“ – ca s` folosesc un termen patentat de autoare, care mi-a pl`cut teribil. Nici nu cred c` a[ [ti s` descriu cu precizie compozi]ia unei pastile pentru bucurie (nu „pentru fericire“ – aici e, poate, schepsisul titlului), marca Adriana Babe]i. S\nt mici fr\nturi de pove[ti, amintiri [i acolade autoreferen]iale, delicios ambalate \n h\rtia apetisant` a fic]iunii. Consumate sub form` de hapuri zilnice, ele pot aduce z\mbetul pe buze [i cheful de lectur`; consumate \n volum, ele bucur` o \ntreag` dup`-amiaz` de var` torid`, accesorizat` cu dulce]uri [i ap` rece. Preferatele mele: textele despre dans („Hai la joc!“, „Alte dansuri, alte bucurii“, „Let’s rock everybody“), „Sarsanela“ (fiindc` [i eu s\nt, \n felul meu, o „femeie-ric[`“), „Remaiem [i bobin`m“ [i mai toate „pastilele“ ce con]in amintiri despre feti]a de odinioar`. „Laculebedelor“ [i „Roman“ s\nt de-a dreptul emo]ionante. Cred c` un roman al copil`riei, al „feti]ismelor“ – vorba Simonei Popescu – ar prinde-o foarte bine pe autoare, \ntruc\t are tot ce-i trebuie pentru o astfel de proz`: condei exersat [i inteligen]` narativ`, farmec [i imagina]ie, suficient` „ego-aplecare“ pentru rama autobiografic` a textului, dar [i un cap teoretic bun, capabil s` descurce i]ele nesuferite ale genurilor subiective. Între timp, a[tept`m cartea cu amazoane, cea-\ndelung-preg`tit`.
Prozacul nostru cel de toate zilele Adriana Babe]i Prozac. 101 pastile pentru bucurie Colec]ia „Egografii“ Editura Polirom, 2009
27,95 lei
De la coautoarea romanului Femeia \n ro[u [i antologatoarea telqueli[tilor sau a „primului“ Barthes de la noi, la autoarea splendidului studiu despre dandysm – Adriana Babe]i nu \nceteaz` s` m` uimeasc`. Îmi place c` e foarte serioas`, f`r` s` fie rigid` [i c` are cu adev`rat for]`, f`r` s` fie lipsit` sau ru[inat` de propria-i feminitate. Iar textele ei publicistice, ap`rute \n Suplimentul de cultur` [i adunate deja \n dou` volume p\n` acum, completeaz` un profil scriitoricesc destul de eclectic [i – ce bine! – deloc plictisitor. Titlul e grozav ales: cine [tie c\]i vor fi cei care-l vor cump`ra f`r` s` [tie ceva despre autoare (sau despre colec]ie), imagin\ndu-[i c` e o carte cu re]ete miraculoase de fericire, \n vremi de restri[te emo]ional`, c\nd ne biruiesc relele [i ne \ngroap` falsele fericiri consumiste! De fapt, chiar e vorba de un re]etar pentru g`sirea minutului de fericire cotidian`, \ns` nu \n linia c`r]ilor self-helping, care au \mp\nzit pia]a \n ultimii ani, ci \n codul generos [i miraculos al fic]iunii. Baza c`r]ii o constituie rubrica pe care autoarea o ]ine \n acela[i s`pt`m\nal cultural ie[ean, intitulat` pozna[ „Secretul Adrianei“, dar ea mai con]ine [i texte ce figureaz` \n lucr`ri colective sau publicate deja \n Secolul 20. Între cele dou` „sec]iuni“ – rubrica [i restul textelor – exist` mai ales o coeren]` a vocii, care se p`streaz` de-a lungul foiletonului revuistic, oric\t de mici ar fi textele-episoade ce \l compun. Aceast` voce – de care te ata[ezi treptat – afi[eaz` textual un amestec fericit \ntre complicitatea c`lduroas`, dar \n[el`toare a memoriali[tilor (a
28
■ Florina P\rjol
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
L I T E R AT U R ~
Travelling arrière Magda Mih`ilescu François Truffaut, b`rbatul care iubea filmele Editura Curtea Veche, 2009
Nu-mi amintesc s` mai fi citit, printre c`r]ile criticilor no[tri de film, o monografie care s`-]i \ntre]in`, de la prima p\n` la ultima pagin`, senza]ia c` e[ti al`turi de un cineast la lucru, a[a cum reu[e[te s-o fac` François Truffaut, b`rbatul care iubea filmele. În unele lucr`ri, documentarea consistent` oculteaz` interesul fervent al criticului, iar \n alte cazuri, exuberan]a cinefil` afecteaz` discern`m\ntul profesionistului. Magda Mih`ilescu scrie despre Truffaut ca [i cum el i-ar fi fost un prieten apropiat ori un membru al familiei, [i izbute[te s` fac` acest lucru f`r` s` sacrifice nimic din expunerea elitist`. De[i tonul este afectuos, nu ui]i nici un moment c` ai \n m\ini o carte conceput` pour les connaisseurs. Probabil c` relatarea dens` [i comentariul avizat vor selecta ferm cititorii Magdei Mih`ilescu, dar, \ntr-o cultur` precum a noastr`, \n care canoanele estetice s\nt stabilite mai degrab` conform opiniei litera]ilor, [i unde artele vizuale ocup` un rang inferior, oarecum frivol, o asemenea selec]ie e de dorit. Dup` cum bine [tim, gustul se formeaz` cu pasiuni dificile. Demersul autoarei evit` hagiografia [i con]ine doar datele biografice necesare unei bune \n]elegeri a carierei lui Truffaut. Tat`l necunoscut, filmele \ndr`gite \nc` din copil`rie, regizorii prefera]i, perfec]ionismul \mpins la extrem, spectaculoasele contradic]ii r`s`rite din dubla lui calitate, de critic [i de realizator de produc]ii cinematografice, desp`r]irea de Godard [i de programul Noului Val (s\nt memorabile evoc`rile atmosferei de la Cinematec` [i din redac]ia Les Cahiers du Cinéma), primul succes la
RECENZII Cannes, afinit`]ile cu un climat cultural efervescent din care au ap`rut [i Lévi-Strauss, RobbeGrillet sau Barthes constituie premisele necesare interpret`rii operei unui artist excep]ional, solitar, \n cele din urm`, un copil pe c\t de teribil, pe at\t de sensibil. Analiza crea]iilor lui Truffaut, alunecarea iscoditoare a privirii criticului pe suprafa]a acelor „ou` de filde[“ – dup` cum \[i descria cineastul filmele – este \nso]it` de fotografii alese pe spr\ncean` (imaginile cu Françoise Dorléac s\nt preferatele mele) [i de dialoguri captivante cu persoane din anturajul artistului. Felul cum Truffaut a sfidat falia dintre cinema-ul comercial [i cel de autor, influen]a lui Hitchcock, anularea rela]iilor cauz`-efect \n nara]iunea filmic`, feti[ul pentru picioarele femeilor (\l reg`sim la Buñuel, unul dintre mae[tri, dar [i la discipolul Tarantino), rela]ia sofisticat` cu textul literar (aici \i seam`n` lui Welles), re]eaua ingenioas` de comunicare dintre toate filmele sale ne fac s` \n]elegem mai u[or de ce trebuie s` vedem „cinefilia ca apar]in\nd unui domeniu al melancoliei“. Magda Mih`ilescu descoper`, cu fler detectivistic, coresponden]e subtile \ntre toate filmele regizorului, \ncearc` s` descrie c\t mai precis maniera cum \[i concepea memorabilele imagini, surprinde jocurile cromatice [i logica succesiunii planurilor, face portretul minu]ios al unor personaje ce aveau s` devin`, instantaneu, arhetipuri. Femeile fatale din La Mariée était en noir [i La Sirène du Mississippi s\nt atipice, deznod`m\ntul adulterului din La Peau douce ]ine mai degrab` de codurile cinema-ului, a[a cum lumea teatrului [i lumea viitorului f`r` c`r]i din Le Dernier métro [i Fahrenheit 451 s\nt transpuneri pe pelicul` nu ale fr`m\nt`rilor dramaturgice ori ale vizionarismului lui Bradbury, ci ale imaginilor din mintea lui Truffaut. P\n` [i moartea prematur` a cineastului pare s` fi fost o intempestiv` \nchidere \n iris, nicidecum un fade to black. Magda Mih`ilescu se apropie cu delicate]e de arta lui Truffaut, ca [i cum ar atinge cu o m`nu[` catifelat` cercurile vie]ii din sec]iunea unui arbore sequoia. Cunosc`torii [tiu la ce m` refer... ■ Alexandru Budac
29
25 lei cuv\nt \nainte de Serge Toubiana
RECENZII
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
L I T E R AT U R ~
O Elev`) care cunoa[te via]a din c`r]i se d` \n dragoste cu balaurul {aptecapete... To]i ace[tia, \mpreun` cu o zmeoaic` abandonat` de Zmeu, \l vor \nso]i pe singuraticul [i tristul Pitic Bun din Francia (]ar` a bunului plac [i a bunului gust...) \n drumul c`tre Prin]esa ce sufer` \n castelul ei, chinuit` de pl`ceri solitare. Cei doi \ndr`gosti]i nu s-au cunoscut direct, ci poetic [i epistolar, prin intermediul scrisorilor trimise \n necunoscut de c`tre Repede-Repede [i \nm\nate de Ciupercu] piticului care i le „descarc`“ de sub p`l`rie... Iar cele [apte dealuri str`b`tute ini]iatic, dup` tipic, desemneaz` tot at\tea etape simbolice pe drumul dintotdeauna al iubirii: Dealul Insuportabilei Singur`t`]i, Dealul Dorului, Dealul Jocului, Dealul Dragostei (cu „\nnegurata Vale a Îndoielii“ – marea piatr` de \ncercare), Dealul \mbel[ugat al Rodului, urmat compensator de Dealul R`bd`rii [i, la urm`, de cel al Plictiselii. În tot acest timp, la castel, Prin]esa cu s\ni mici [i coapse pline se consoleaz` cu animalul ei de companie (Rechinuca) [i \[i transform` \n stane de piatr` numero[ii pretenden]i – c`pc`uni nevrednici s-o ating`. În drum spre happy end, c`l`torilor li se al`tur` [i doi „povestuci“ – BB [i VV, alias W – care le scriu din mers \nt\mpl`rile, conferind basmului o dimensiune metaliterar`. Descrierile [i personajele plutesc \ntr-o feerie tipic „brumarian`“ (cu flora [i fauna specifice), plin` de rotunjimi senzuale, de volupt`]i [i fr`gezimi. Replic` postmodern` la eminescianul C`lin (file din poveste), Basmul... – \nrudit pe departe cu Submarinul iertat al tandemului Andrei Codrescu [i Ruxandra Cesereanu – p`c`tuie[te \ns` prin caracterul pe alocuri expediat (repede-repede!) [i printr-o insuficient` subliniere a momentelor de tensiune [i suspans, cu at\t mai mult cu c\t v\rful expresivit`]ii artistice \l reprezint` (culmea!) apocaliptic-arghezienele poeme din Valea Îndoielii. Dar p`catele nu s\nt capitale... Copil`rindu-[i rafinat formulele, Emil Brumaru [i Veronica D. Niculescu aduc un omagiu iubirii adulte printr-o carte \nc\nt`toare, mustind de poezia perversit`]ilor candide [i galante.
Erotic fantasy Emil Brumaru, Veronica D. Niculescu Basmul Prin]esei Repede-Repede (o poveste pentru adul]i) Editura Polirom, 2009
44,95 lei ilustra]ii de Mircia Dumitrescu
Pe lista fantasy-urilor hibride ap`rute la noi \n ultimii ani s-a \nscris, de cur\nd, [i o „poveste pentru adul]i“ n`scocit` de Emil Brumaru [i de Veronica D. Niculescu. Dintr-un interviu publicat \n Suplimentul de cultur` am aflat c` povestea a fost conceput` \ntr-un dialog de pe blogurile celor doi (Hobbitul, respectiv Floribunda), c` Brumaru a fost responsabilul exclusiv cu secven]ele \n versuri ale c`r]ii, iar Veronica D. Niculescu sa ocupat à tour de rôle de secven]ele \n proz`... Rezultatele s\nt notabile. De[i vin, fiecare, dup` o anume criz` de inspira]ie, ambii autori reu[esc, practic, s` se reinventeze. „Mariajul“ celor dou` genuri literare s-a constituit \n jurul diferen]ei de vitez` dintre ele, poeziei fiindu-i specific` iu]eala, iar prozei – elaborarea lent`. Totul – pe canavaua unui metabasm \mp`nat cu epistole trubadure[ti \n versuri, condensat \n poemul-envoi ce deschide [i \nchide, circular, cartea. Un basm „pentru adul]i“, \mbibat de panerotism (\ns`[i formula „repede-repede“ trimite la masturbarea virginal`, taina nedezlegat` a nubilei Prin]ese din Lentmania...), dar f`r` bulin` ro[ie. Cel mult cu o bulin` roz. Licen]iozitatea e sublimat`, prezent` exclusiv la nivelul fantasmelor, al dorin]elor [i reveriilor voluptuoase, exprimat` prin aluzii echivoce. C`ci „mariajul“ fericit dintre versuri [i proz` se suprapune peste cel dintre rafinamentul hedonist [i naivitatea pofticioas`, dintre erosul libertin [i cel, s`-i spunem, trubaduresc de louh. Dar [i peste un mariaj \ntre regnuri incompatibile, ca la Eminescu, Urmuz, Ion Barbu [i Mircea C`rt`rescu: spre exemplu, o ciupercu]` (numit` Ciupercu]...) este iubit` de un blajin C`]eloi \nso]itor, iar o nimfet` (numit`
30
■ Paul Cernat
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
L I T E R AT U R ~
Apoteoza minciunii Alexandr Soljeni]\n Arhipelagul Gulag (3 volume) Colec]ia „Cotidianul“ Editura Univers, 2008
În aceast` var` s-a \mplinit un an de la moartea lui Alexandr Soljeni]\n – figura gigantic` a literaturii ruse[ti din secolul XX care a contribuit decisiv la demolarea colosului sovietic. Reeditarea c`r]ii Arhipelagul Gulag ne reaminte[te profunzimea verdictului cu care Soljeni]\n a definit esen]a metafizic` a proiectului comunist: minciuna. Ceea ce \n textele lui Karl Marx p`rea doar promisiunea utopic` a unui paradis terestru, \n m\inile lui Lenin, Tro]ki [i Stalin s-a transformat, pentru milioane de oameni, \ntr-un infern al duplicit`]ii. Opera de inginerie social` a comunismului a atins propor]ii maxime \ntr-un sistem concentra]ionar schi]at la doar c\teva luni dup` triumful revolu]iei bol[evice din 1917. Practicile teroriste de eliminare a adversarului politic au consacrat „via]a \n minciun`“: de la rostirea \nfrico[at` a adev`rului cu jum`tate de gur` chiar \n familie [i de la duplicitatea raporturilor dintre delatori (fiecare turn`tor fiind un turn`tor turnat) s-a ajuns apoi la minciuna de propor]ii cosmice, incluz\nd rapoarte sistematic false privind rezultatul „cincinalelor“ din agricultur` sau industrie [i informa]ii eronate despre starea armatei pe front. Dubla contabilitate ajunsese \n Uniunea Sovietic` [i ]`rile-satelit chiar una dintre premisele de func]ionare a opera]iunilor economice [i militare. Minciunile prosperau apoi hiperbolic \n discursul propagandei de partid, sufoc\nd [i encomiile ritualice oferite Liderului Suprem. Tipologia minciunii totalitare include, a[adar, frauda benign` sau involuntar`, cunoscut`
RECENZII [i de societ`]ile libere; urmeaz` apoi minciuna defensiv` ori pl`smuirea schizofrenic-burlesc`, \n genul \n[el`ciunilor unui Ostap Bender (personajul consacrat de Ilf [i Petrov); \n sf\r[it, minciuna patologic-piramidal` era a[ezat` la temelia unui \ntreg sistem pentru care negarea realit`]ii devenise condi]ia sine qua non a continuit`]ii unui crez ideologic. „Umanismul“ socialist putea coabita astfel cu fabricile mor]ii de la Canal. „Pasiona]i s` \nve[m\nteze minciuna judiciar` \n zorzoane dialectice“ – cum spune Soljeni]\n – comuni[tii au justificat tortura dintr-o perspectiv` teleologic`, integr\nd „lupta de clas`“ [i denun]ul chiaburilor \ntr-o dinamic` „emancipant`“ specific` „istoriei proletariatului“. Interac]iunea dintre „mili]ia poporului“ [i de]inu]ii politici relev` profunzimile b`t`liei pentru via]a \n adev`r. Anchetatorul are dreptul s` intimideze, s` bat`, s` \n[ele [i s` schingiuiasc` – pu[c`ria[ul, \n schimb, nu poate omite nici un detaliu din via]a sa privat`. Onoarea se pierde ori se c\[tig` printr-o simpl` declara]ie. „În Krasnodar – afirm` undeva Soljeni]\n – inventaser` o metod` original`: \i sileau pe aresta]i s` semneze file de h\rtie albe, apoi ei le umpleau cu minciuni.“ Înaintea productivit`]ii muncii, lezarea demnit`]ii [i anihilarea vocii con[tiin]ei au reprezentat scopul deten]iei politice. Numai ascunzi[ul, f`]`rnicia, conformismul [i lep`darea oric`rui Decalog al inimii puteau garanta supravie]uirea fizic` sau prosperitatea material` \ntr-o societate controlat` de ceea ce Alexandr Soljeni]\n nume[te „minciuna monoton` a statului“. Slujind „tat`l minciunii“ (Ioan 8, 44), comunismul a retezat din fa[` nostalgia pentru puritate, poetica sincerit`]ii [i dreptul la inocen]`. Nici copiii sau elevii din Uniunea Sovietic` n-au fost scuti]i de sinistra \nregimentare \n slujba idolatriei politice, fiind asmu]i]i s` raporteze – ca „pionieri ai spiritului revolu]ionar“ – orice mi[care eretic` pe frontul luptei de clas`. {i din acest motiv, m`rturisirile din Arhipelagul Gulag vor r`m\ne ve[nic expiatoare. ■ Mihail Neam]u
31
49,90 lei traducere din limba rus` [i note de Nicolae Iliescu
RECENZII
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
L I T E R AT U R ~
ia via]a, \nghi]ind o cantitate imens` de somnifere. Este tratat`, \ntr-un institut de s`n`tate mental`, cu [ocuri electrice. Momentul a fost transfigurat fic]ional \n singurul roman al scriitoarei – The Bell Jar/Clopotul de sticl` (1963) –, semnat cu pseudonimul Victoria Lucas. Textul – un veritabil roman à clef, \n opinia unanim` a criticilor – exploreaz` obsesiile suicidale ale tinerei Esther Greenwood (Plath \ns`[i) cu o curiozitate [tiin]ific` [i artistic` \nfior`toare. La o lun` dup` apari]ia volumului, autoarea s-a sinucis, la Londra, de-adev`ratelea, introduc\ndu-[i capul \n cuptorul deschis. În camera al`turat` dormeau cei doi copii pe care Plath \i avea din mariajul cu poetul englez Ted Hughes. Johnny Panic and the Bible of Dreams/ Johnny Panic [i Biblia Viselor, ap`rut` recent la Editura Polirom, e o culegere de proz` scurt`, publicat` postum (1977), ini]ial \ntr-o edi]ie scurt` (cu treisprezece povestiri) [i, ulterior, \ntr-o variant` extins`, \n patru p`r]i, care include [i texte mai vechi ale autoarei (edi]ia \n chestiune constituie punctul de referin]` al versiunii române[ti). Aici, Plath reface, pe segmente epice scurte [i \n registre narative diferite, experimentul autoscopic nevropat din poeme [i din roman. Johnny Panic, straniul personaj inaugural, este o metafor` a psihicului devastat, un fel de Domnul Moarte din poezia lui Emily Dickinson sau intrusul Moartea Ro[ie din povestirile lui Edgar Allan Poe. „El“ guverneaz` lumea [i, \n cele din urm`, to]i muritorii \i apar]in. T\n`ra naratoare a nuvelei de deschidere, care vrea s` alc`tuiasc` o „Biblie a Viselor“ combin\nd halucina]iile pline de simboluri bizare ale pacien]ilor unui spital psihiatric, realizeaz` ultimativ faptul c` regizorul din umbr` al acestei mari comedii umane r`m\ne obscurul Johnny, st`p\nul panicii, al fobiei, nevrozelor, al psihozelor [i decompens`rilor totale. Personajele celorlalte „istorii“ cuprinse \n volum, personaje la r\ndul lor depresive [i suicidale, reprezint` figuri liniare din insectarul durerii, ipostaze succesive, dar complementare ale unei tragedii existen]iale supreme, investite cu sens estetic, a c`rei protagonist` [i creatoare a fost Sylvia Plath. ■
Depresie [i suicid. Modelul estetic Sylvia Plath Johnny Panic [i Biblia Viselor Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009
32,95 lei traducere din limba englez` [i note de Anacaona M\ndril` Sonetto
Pu]ini scriitori au reu[it cu adev`rat s` se supun` introspec]iilor absolute, \n interiorul c`rora autoscopia s` capete dimensiuni de examen clinic sever – riguros p\n` la masochism chiar –, [i s` p`streze totodat`, la suprafa]` m`car, culoarea benign`, atr`g`tor-inofensiv` a fic]iunii. Radiografierea necenzurat` a intimit`]ii r`m\ne, \n pofida triumfalismului afi[at de esteticile „obiectiviste“ [i „autenticiste“, mai noi [i mai vechi, un exerci]iu traumatizant [i alienant p\n` [i pentru un artist nonconformist \n mod radical. Între cei care au dep`[it, cumva neverosimil, bariera (fireasc`) de recluziune a sinelui, Sylvia Plath, americanca naturalizat` \n Anglia, ocup`, f`r` \ndoial`, o pozi]ie frunta[`. Poemele sale (care au f`cut-o faimoas` \n literatura lumii) [i, cu prec`dere, dramaticele, exoticele, morbidele Daddy/T`ticule, Lady Lazarus/Doamna Lazarus [i The Colossus/Colosul trec de pragul strict biografic (obligatoriu, p\n` la urm`, \n orice experien]` estetic`) [i sondeaz` – cu o voluptate singular`, a[ zice, \n lirica modern` [i postmodern` – subliminalul auctorial, acolo unde numai psihanalistul [i duhovnicul pot avea, eventual, acces. Scurta existen]` (de treizeci de ani) a Sylviei Plath, intens` [i convulsiv`, a oferit, ne\ndoios, materialul potrivit unei astfel de incursiuni psihedelice. N`scut` la Boston, \n vremea crahului economic (1932), \ntr-o familie dominat` de tat`l v\rstnic [i instabil emo]ional (Otto Plath), prototipul lui „Daddy“ de mai t\rziu, Sylvia dezv`luie calit`]i intelectuale excep]ionale, dublate \ns`, nefericit, de o natur` depresiv`, cu \nclina]ie c`tre suicid. Ca student` \ncearc` s`-[i
32
Codrin Liviu Cu]itaru
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
L I T E R AT U R ~
Mereu bine [i \mp`cat cu sine (II) Richard Ford Ziua Independen]ei Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2009
În volumul doi al trilogiei bascombeiene, Frank \[i continu` peregrin`rile americane, dup` un scurt intermezzo petrecut \n Fran]a, \n compania unei femei mult mai tinere dec\t el, cu care acum nu se mai vede. Au trecut patru ani de atunci [i eroul nostru, aflat permanent \n c`utarea fericirii (chiar dac` este con[tient c` n-o va g`si niciodat`), a renun]at [i la meseria de cronicar sportiv (dup` cea de scriitor) pentru a deveni agent imobiliar – o slujb` care \i permite \n continuare s` c`l`toreasc`, de[i nu pe distan]ele de odinioar`, [i s` cunoasc` tot felul de oameni, vie]ile lor m`runte fiind cel mai bun pretext pentru narator de a ne vorbi despre Via]`. La fel ca \n Cronicarul sportiv, ac]iunea din Ziua Independen]ei se petrece pe durata unui week-end, mai precis cel dinaintea zilei de 4 iulie 1988, dar ramifica]iile ei vor cuprinde o arie temporal` mult mai mare – merg\nd, dac` vre]i, p\n` la 1776, c\nd ni[te oameni care abia dac` se cuno[teau \ntre ei semnau un document ce avea s` schimbe destinul umanit`]ii pentru totdeauna. Frank nu inten]ioneaz` s` schimbe destinul omenirii, ci, dac` s-ar putea, doar pe al fiului s`u, Paul, care se afl` \ntr-un moment dificil al existen]ei sale, fiind la un pas de [coala de corec]ie dup` ce a agresat cu brutalitate o agent` de paz` care-l surprinsese fur\nd ni[te prezervative dintr-un magazin. Predispozi]ia pentru violen]` a b`iatului s-a manifestat recent [i prin lovirea \n cap, cu o v\sl`, a actualului partener al fostei so]ii a lui Frank, gest pe care acesta din urm`, cel pu]in \n sinea lui, nu-l condamn` defel, at\ta vreme c\t sentimentele sale fa]` de acest republican bogat (de[i probabil
RECENZII inofensiv) nu difer` foarte mult de cele ale adolescentului. Totu[i, situa]ia este grav` [i tocmai de aceea Frank [i-a propus ca de Ziua Independen]ei s`-[i duc` fiul \ntr-o excursie cu valoare ini]iatic`, \n cursul c`reia, dincolo de o vizit` la Muzeului Baseball-ului, inten]ioneaz` s`-i vorbeasc` b`iatului despre Emerson [i al s`u SelfReliance, dar [i despre P`rin]ii Fondatori – poliloghie care, \n mod evident, nu prea are sor]i de izb\nd` \n fa]a unui adolescent inteligent, dar confuz [i extrem de afectat de divor]ul p`rin]ilor (traum` care, simbolic, a luat forma mor]ii timpurii a c\inelui familiei – eveniment de care Paul \[i aminte[te cu o precizie \nfior`toare, de[i nu avea pe atunci dec\t [ase ani). {i ca [i cum toate acestea n-ar fi de-ajuns, Frank mai trebuie s` fac` fa]` ezit`rilor paranoice ale so]ilor Markham afla]i \n c`utarea unui nou domiciliu, grosol`niei familiei McLeod care refuz` s`-[i pl`teasc` chiria, spaimelor asociatului s`u care se teme c` va fi omor\t de o band` de latinos, fantomei lui Clair Devane (o coleg` de culoare cu care a avut o aventur` [i care a fost ulterior omor\t` chiar \n timp ce prezenta o cas`), dar [i fantomei fostei sale identit`]i de scriitor. {i, nu \n ultimul r\nd, propriei nehot`r\ri \ntre a se dedica prezentului, simbolizat de actuala lui prieten`, Sally, sau a r`m\ne prizonier trecutului, \ntruchipat de fosta so]ie, pe care \nc` o mai iube[te. C\t despre \nt\lnirea dintre tat` [i fiu – anun]at` \nc` din primele pagini ale romanului, dar concretizat` abia \n capitolul opt –, ei bine, ea va porni prost numai ca s` se termine [i mai prost, ceea ce nu \nseamn` c` Frank \[i va schimba \n vreun fel perspectiva asupra vie]ii (o combina]ie unic` de cinism [i optimism, adoptat` de pe vremea Cronicarului…). Fie c` v` place Bascombe sau nu (unora li se va p`rea probabil enervant` atitudinea lui Frank \n fa]a „provoc`rilor vie]ii“), un lucru nu i se poate contesta acestui personaj: \ndr`zneala de a vorbi \n numele unei na]iuni de amploarea [i diversitatea celei americane [i de a r`m\ne, \n acela[i timp, extrem de conving`tor. Nu ne-ar strica nici nou` asemenea personaje! ■ Florin Irimia
33
43 lei traducere din limba englez` de Iulia Gorzo
RECENZII
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
L I T E R AT U R ~
sele“ lui. Mai mult, Firmin resimte acut necesitatea de a-[i asimila lumea prin aplicarea de etichete [i formule scriitorice[ti – Norman Shine, proprietarul libr`riei, devine „Prima fiin]` pe care a iubit-o Firmin“, iar \ntr-o situa]ie de criz`, Firmin alege s` reac]ioneze astfel: „am rostit cuv\ntul ÎNVIERE [i l-am l`sat s` lic`reasc`“. Desigur c` nici o trimitere nu este \nt\mpl`toare, iar tensiunea cultural` dintre semnificant [i semnificat este una dintre sursele cele mai viguroase de umor ale c`r]ii. Procesul de transformare a lui Firmin nu se opre[te \ns` aici: „asimilarea“ literaturii na[te nevoi complexe, merg\nd p\n` la cea absolut`, care pune [i cele mai mari probleme – comunicarea cu oamenii. Cu toate c` nu reu[e[te nicic\nd s`-[i dep`[easc` handicapul \nf`]i[`rii (o alt` ironie fin` la adresa scriitorului obsedat de Frumos), Firmin nu \nceteaz` s` spere c`, odat` ce va g`si mijlocul eficient de comunicare paralingvistic`, to]i \l vor iubi [i admira pentru vastele sale cuno[tin]e [i capacit`]i. Dup` c\teva nepl`cute peripe]ii care-l aduc aproape de moarte, Firmin se reg`se[te \n compania „celui mai mare scriitor de pe planet`“, Jerry Magoon, [i reu[e[te s` asimileze un singur semn dintr-un dic]ionar pentru surdo-mu]i: Adio fermoar. Am`r`ciunea de a nu se putea dezv`lui a[a cum este cu adev`rat (eterna criz` identitar` scriitoriceasc`) \i va umbri \ns`, c\teodat`, fericirea de a tr`i al`turi de boemul, be]ivul, depresivul, generosul, genialul, dec`zutul Jerry, pe care lui Firmin \i place s`-l considere un fel de dublu al s`u uman. Hot`r\t s` mearg` cu acest experiment p\n` la cap`t, autorul \[i poart` \ncercatul personaj [i prin ultima mare tem` absolut` – aceea a distrugerii lumii. Scollay Square este demolat`, zid cu zid, piatr` cu piatr`, sub privirile nostalgice ale unui Firmin r`mas singur [i b`tr\n. Reac]ia este previzibil`: recontopirea total` cu literatura, pe partitura, \nt\i, a unui vis grandios (dansul cu Ginger Rogers), apoi pe cea a unei lamenta]ii – „Dar sil` mi-e de to]i [i sil` mi-e de tot. Singur \n singur`tatea mea“ – ingurgitat`, ca \n primele zile de via]`, la propriu. ■
Hrana cu literatur` Sam Savage Firmin. Aventurile unei vie]i subterane Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009
22,95 lei traducere din limba englez` [i note de Vali Florescu
Debutul t\rziu al lui Sam Savage aduce pe scen` un personaj c`ruia \i st` \n fa]` o carier` str`lucit`: este un [obolan literat. Aceste dou` coordonate \i las` autorului spa]iu larg de manevr` la nivel simbolic: Firmin, [obolanul, este exponentul scriitorului marginal, boem, plin de vise hiperbolice, incapabil de comunicare, ciudat, uneori monstruos, alteori \n drum spre sublim. N`scut – \n primul r\nd, datorit` speciei din care face parte – sub zodia discrimin`rii [i a pericolului absolut, cresc\nd, al`turi de fra]ii s`i, \n subsolul unei libr`rii din Scollay Square, o zon` r`u famat` a Bostonului anilor ’60, Firmin ingurgiteaz`, practic, pagini \ntregi de c`r]i, fiind prea slab ca s` concureze pentru laptele mamei. Nu peste mult timp, capacit`]ile sale intelectuale se dezvolt` peste m`sur`, astfel \nc\t Firmin \nva]` s` citeasc`, [i renun]` la „hrana“ cu literatur`, \n favoarea tradi]ionalei lecturi. De aici \ncolo, „ie[irea \n lume“ a lui Firmin se va desf`[ura sub semnul livrescului. Excursiile pentru c`utarea hranei la cazinoul Rialto s\nt, pentru Firmin, nu ocazia de a se n`pusti, ca mama [i fra]ii lui, asupra floricelelor v`rsate pe jos [i a resturilor de hot-dog, ci o memorabil` revela]ie a Frumuse]ii: [obolanul r`m\ne fascinat de afi[ele cu actri]e de filme porno, filme pe care le va viziona ulterior aproape cu un fel de religiozitate. Iat`-l deci pe Firmin \mpov`rat cu „deforma]iile“ meseriei de scriitor: nevoia de a scoate din cotidianul tern conceptele cu majuscule [i de a le adora apoi necondi]ionat. Firmin e \n c`utarea „scriitorilor cu S mare“, iar actri]ele porno s\nt „Frumoa-
34
{tefania Mihalache
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
SF
Pistolul lui Sawyer Robert J. Sawyer Programatorul divin Editura Leda, 2009
Nu s\nt un fan al ac]iunii, nu caut \n c`r]i urm`riri [i \mpu[c`turi, b`t`lii [i alte groz`vii... dar totu[i... ceva ar trebui s` se \nt\mple din c\nd \n c\nd \ntr-un roman... Puteam s` citesc o carte de Simon Singh dac` m` pasiona o discu]ie despre Big Bang, sau mai [tiu eu ce c`r]i despre teoriile evolu]ioniste sau crea]ioniste... Cam a[a g\ndeam pe c\nd citeam primele o sut` dou`zeci de pagini din romanul Programatorul divin (\n versiunea original`: Calculating God, 2000), al canadianului Robert J. Sawyer, de altfel un nume celebru printre fanii SF, de]in`tor al premiilor Hugo, Nebula [i John W. Campbell Memorial, dar [i al altor premii, acordate de japonezi, spanioli, francezi etc. De dou` ori am abandonat cartea, apoi povestea c`ut`rii acelui Dumnezeu-programator m-a furat, ca [i specula]iile autorului \n jurul teoriilor crea]ioniste sau evolu]ioniste ilustrate prin cele dou` personaje – savantul extraterestru Hollus [i paleontologul canadian Jericho. Cei doi se \nt\lnesc la Muzeul Regal Ontario: extraterestrul plecat \n c`utarea lui Dumnezeu, cel care programase Universul, iar Jericho – aflat \n ultimele luni de via]`, atins de un cancer pulmonar (de[i nu era fum`tor!) – \ntr-o tentiv` de \mp`care cu soarta, cu moartea. {i, cu toate c`, ini]ial, cancerul paleontologului mi-a p`rut doar o inser]ie melodramatic` \n text, s-a dovedit c` totul, dar totul avea leg`tur` cu asta, c`, \n absen]a bolii, savantul p`m\ntean nu s-ar fi putut apropia de anumite interpret`ri, n-ar fi luat decizia din finalul romanului... {i poate n-ar fi ajuns nici s` se \ndoiasc` de necredin]a lui, chiar [i \n lipsa unei dovezi a existen]ei lui Dumenzeu (adic` „pistolul fumeg\nd“ din romanele poli]iste). Avem aici trei lumi care se intersecteaz`: cea
RECENZII a forhilnorilor (ras` din care face parte Hollus), a wredilor (cu care forhilnorii au venit pe P`m\nt) [i a oamenlilor. Sawyer este atent \n descrierea celor trei rase, [i nu m` refer neap`rat la aspectul fizic, ci la modul de via]`, la filozofia existen]ei lor, la felul \n care cele trei civiliza]ii pun cap la cap observa]iile [tiin]ifice pentru a \n]elege de unde vin [i spre ce se \ndreapt`. Iar cititorul, uimit, g`se[te o urm` de logic` \n teoria crea]ionist` cu care au venit extratere[trii, de[i, poate, plecase de la ideea expus` de Jericho: „Totu[i, \ntr-o ras` avansat`, cu [tiin]` de carte [i cu dorin]ele materiale \mplinite prin puterea tehnologiei (...) to]i [tiu c` Dumnezeu nu-i dec\t un mit, o simpl` poveste, a[a c` putem renun]a la pref`c`torie, lipsindu-ne de religie“. Personajul Jericho fascineaz`, probabil, [i fiindc` romanul este scris la persoana \nt\i, din punctul lui de vedere, [i – a[a cum spune [i Sawyer \ntr-un motto – „Numai fosilele autentice costituie m`rturii reale, la persoana \nt\i, despre trecut; spre deosebire de ele, contribu]iile restauratorului s\nt similare unei nara]iuni la persoana a treia“. Numai la persoana \nt\i, ascun[i \n interiorul personajului, puteam afla lucruri – m`runte, poate, dar at\t de expresive – despre el, ca, de pild`, acesta: „În aceea[i m`sur` \n care cancerul m` speria ca victim`, m` fascina ca biolog“. Am g`sit \n acest roman teme pe care Sawyer le mai abordase \n Alegerea lui Hobson (Editura Nemira, 2008), cum ar fi existen]a artificial`, cea spre care s-au \ndreptat c\teva rase inteligente descoperite de forhilnori \n drumul lor spre P`m\nt. Tem` pe care, la noi, o g`sim \n Vincent nemuritorul de Bogdan Suceav`, finalul Programatorului..., \n care chiar se \nt\mpl` lucruri, duc\ndu-m` din nou c`tre romanul lui Suceav`. Un roman cu extratere[tri poate fi exploziv, te poate purta prin galaxii, pe planete \ndep`rtate, prin r`zboaie, dar poate fi [i (aparent) lini[tit, desf`[ur\ndu-se (cel pu]in \n primele trei sute de pagini) \ntr-un birou. Ideile pot fi m`re]e chiar [i \ntr-un sertar, de fapt. ■ Michael Haulic`
35
44,90 lei traducere din limba englez` [i note de Mihai-Dan Pavelescu
RECENZII
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
ESEU
cultural-antropologic`: s\nt analizate mecanismele culturale care au contribuit la construirea identit`]ii – sau, mai bine zis, identit`]ilor – arabe. Autoarea ne \ndeamn` s` evit`m cli[eele [i simplific`rile [i s` observ`m c`, \n lumea arab`, a fi arab [i musulman nu \nseamn` unica identitate posibil`. În acest sens, s\nt interesante informa]iile oferite \n leg`tur` cu arabii cre[tini [i leg`turile dintre ace[tia [i }`rile Române \n perioada st`p\nirii otomane. Afl`m, de exemplu, c` unele dintre primele c`r]i biserice[ti tip`rite \n arab` au fost realizate \n tiparni]e române[ti [i c` unii speciali[ti consider` chiar c` prima tiparni]` cu caractere arabe din Orientul Mijlociu, cea din Alep, a fost adus` din }ara Româneasc` la \nceputul secolului al XVIII-lea. Autoarea [tie c` o bun` metod` de a descoperi tr`s`turile unei comunit`]i este aceea de a o pune \n contrast cu principalii s`i oponen]i, a[a c` \i prezint` pe arabi al`turi de concuren]ii sau adversarii istorici. Ace[tia au fost situa]i, de-a lungul timpului, at\t \n interiorul lumii islamice, c\t [i \n exterior. Concuren]ii tradi]ionali din interior au fost [i continu` s` fie persaniiiranienii, \n timp ce Imperiul Otoman a fost inamicul \mpotriva c`ruia s-au coagulat mi[c`rile na]ionale moderne \n lumea arab`. Desigur, principalul oponent extern actual este Occidentul, considerat responsabil pentru multe dintre problemele cu care se confrunt` \n prezent lumea arab`. Cartea abund` \n referin]e [i citate din mari personalit`]i ale lumii culturale arabe, precum [i din speciali[ti occidentali, dovedind c` autoarea st`p\ne[te cu autoritate domeniul. Acest atu se transform` \ns` \n dezavantaj \n finalul c`r]ii, \n condi]iile \n care Nadia Anghelescu – a[a cum \[i asum`, de altfel, \n introducere – \i las` pe arabi „s` vorbeasc` despre ei \n[i[i“ p\n` c`tre ultima pagin`. Se sim]ea nevoia ca, la finalul unei lucr`ri de o asemenea anvergur`, s` avem un capitol \n care autoarea s` renun]e la abunden]a de citate, oferind o sintez` a propriilor concluzii. Per total \ns`, este vorba de o lucrare solid`, ce nu trebuie s` lipseasc` din bibliografia obligatorie a subiectului. ■
De la beduini la globalizare Nadia Anghelescu Identitatea arab`. Istorie, limb`, cultur` Colec]ia „Plural M“, Editura Polirom, 2009
40,90 lei
Legenda spune c`, atunci c\nd un poet or`[ean a venit \n fa]a marelui Harun-al-Rashid \n ]inuta sa de toate zilele, vestitul calif i-a cerut s` se \mbrace \n costum de beduin [i numai dup` aceea s` se prezinte \n fa]a lui pentru a recita. Aceasta este – \n viziunea lui al-Jahiz, cel mai mare prozator al literaturii arabe clasice – dovada c` adev`ratul poet arab nu poate fi dec\t beduin. Astfel ia na[tere mitul beduinului ca depozitar al limbii arabe \n stare pur`, unul din reperele culturii arabe clasice. Libertatea pe care i-o ofer` via]a \n de[ert, curajul, ata[amentul fa]` de familie, clan sau trib, puritatea limbii arabe vorbite fac din beduin, potrivit acestui mit, prototipul arabului perfect. Povestea poetului [i a califului este unul dintre numeroasele exemple anecdotice folosite de Nadia Anghelescu pentru a prezenta ingredientele care stau la baza identit`]ii arabe. Autoarea, profesoar` la Universitatea Bucure[ti, este specializat` \n lingvistic` [i antropologie cultural` arab`, cu c`r]i publicate \n România, Italia, Fran]a [i Emiratele Arabe Unite. Lucrarea ofer` un veritabil tur de for]` prin epocile [i etapele de construc]ie ale identit`]ii arabe, din perioada preislamic` [i p\n` azi. Perspectiva este una dubl`. Pe de o parte, e vorba despre un discurs istoric ce fixeaz` cu precizie elementele cronologice, fiecare capitol fiind dedicat unei perioade istorice distincte. Începuturile islamului, cuceririle arabe, perioada marelui Califat, st`p\nirea otoman`, na]ionalismul arab modern [i impactul globaliz`rii asupra lumii arabe ne s\nt prezentate \ntr-o succesiune cronologic` precis`. Pe de alt` parte, e vorba de o perspectiv`
36
Bogdan Barbu
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
ESEU
Ziarul scris cavalere[te Marta Petreu Diavolul [i ucenicul s`u: Nae Ionescu – Mihail Sebastian Editura Polirom, 2009
Dup` r`sturn`rile de optic` ale percep]iei genera]iei ’27 pe care le-a produs cu alte c`r]i, Marta Petreu a reu[it s` uluiasc` istoriografia literaturii printr-o reevaluare a publicisticii lui Mihail Sebastian. Deja teza a st\rnit rumori propor]ionale cu schimbarea spectaculoas` de percep]ie propus`. Pe scurt: s\ntem obi[nui]i cu romancierul Sebastian de dup` 1935, din care am re]inut decep]ia pe care discipolul lui Nae Ionescu o resimte \n fa]a prefe]ei antisemite pe care mentorul i-o scrie la romanul De dou` mii de ani... Totu[i, Marta Petreu ne convinge c` \ntre anii 1927 [i 1935 Mihail Sebastian a fost un sus]in`tor al Cuv\ntului, c` articolele sale de polemist tr`deaz` influen]a deplin` [i reluarea zeloas` a lui Nae Ionescu, c` pozi]ia lui apar]ine dreptei române[ti, mai \nt\i prin comentarii literare, apoi politice. Dar evolu]ia personalit`]ii lui Sebastian, foarte t\n`r \n anii s`i de polemist, este explicat` de Marta Petreu folosind o baz` arhivistic` irepro[abil`, dublat` de un ochi format pe teren diferit (surpriz`!) de al istoricului literar – [i anume cel al psihanalizei. Cartea convinge: citatele articolelor lui Sebastian dezv`luie un imitator \ndr`gostit al Profesorului, pe care ultimul \l folose[te iste] pentru a crea cupluri armonice \n numere ale gazetei sale. Adularea lui Mussolini, ridiculizarea ini]ial` a lui Hitler, urmat` de glorificarea Anschluss-ului, teoria statului na]ional \nchis, „pe baze ]`r`ne[ti“, exaltarea revolu]iilor na]ionalsocialiste, mistica regelui s\nt teme prezente la am\ndoi. Dar succesul tezei [i plauzibilitatea concluziilor c`r]ii ne par a fi asigurate, de fapt, prin dublarea istoriei literare de psihanaliz`. C`ci, peste aceste teme, Marta Petreu pune o
RECENZII gril` de lectur` a afectelor celor doi. Nae Ionescu, dun`reanul, are ucenic un alt dun`rean. Cel din urm` are tracul ini]ial de a fi evreu, dar prime[te o parte din responsabilitatea Cuv\ntului. Nae Ionescu pare nederanjat ini]ial de acest aspect, ba chiar \l folose[te c\nd, la o aniversare regal`, a[az` un articol propriu l\ng` unul al discipolului s`u, spre a sugera regelui – crede Marta Petreu – legitimitatea leg`turii lui cu Elena Lupescu. Simetric, celebra prefa]` \i pare autoarei un material didactic pentru legionari. Nu ne intereseaz` aici oportunismul cu care Nae Ionescu trateaz` chestiunea antisemit`, ci faptul c` Marta Petreu vede aici un complex de natur` psihanalitic`. Sebastian l-ar iubi sado-masochist pe Nae Ionescu, dorindu-[i tragicul rela]iei lor [i asum\nd dezacordul ei t\rziu, dup` ce „tragedia“ prefe]ei fusese calmat` de bucuria zglobie a c\torva zile petrecute la Balcic de cei doi, unde Sebastian prime[te un neuitat costum de marinar de la „biner`uf`c`torul“ lui. Marta Petreu aduce de-a lungul c`r]ii sale dovezi (iubirea lui Sebastian pentru Leny Caler, \n registru asem`n`tor) pentru aceast` lectur` care o fac at\t de plauzibil` \nc\t, \ncheind cartea, m` simt tentat s` \i mai caut un nume. Astfel, dac` adolescentul Sebastian se simte la Cuv\ntul asemenea unui cavaler al Mesei Rotunde tutelate de o figur` arthurian`, tocmai urmarea prea fidel` a Tat`lui face din el figura tipic` a fratelui fiului risipitor. Mul]i ar putea aici juca rolul fratelui, dar fidelitatea, gelozia, tragicul decep]iei [i fericirea hiperbolizat` a costumului de marinar trimit discret la acest rol care, chiar nenumit \n carte, d` dreptate lecturii Martei Petreu. Iar analiza nici nu se poate opri aici, ca [i cum am avea de-a face doar cu o istorie literar` redus` la psihanaliz`. Faptul c` reducerea taberelor intelectuale interbelice la istoria confrunt`rii unor incon[tiente poate fi relevant` \nseamn` c` luptele dreptei, st\ngii, sionismului [i antisemitismului s\nt doar \nt\lniri \ntre fra]ii aceluia[i secol c`rora numai distan]a le poate judeca lec]ia privind traumele omului modern, mai universale chiar dec\t genera]ia ’27. ■ Alexander Baumgarten
37
32,95 lei
RECENZII
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
ESEU
piciune a devian]ei ar suna neavenit. „Eu n-am iubit dec\t prin sim]uri“, conchide eul adult, [i aceasta pare s` dezlege personalitatea, implicit maniera critic` a lui Negoi]escu, stimulate de o egal vulnerabil` ardoare. Prin tr`irile infantile hiperbolice [i voluptatea lor cumva autoerotic` transpare gustul pentru metamorfoze creatoare [i universuri fantasmatice al autorului de mai t\rziu al Poeziei lui Eminescu. Îi vine greu, \n ambele ipostaze de v\rst`, s` pun` distan]` fa]` de obiectul contempla]iei sale. Definirea sa ca subiect al pl`cerii \[i v`de[te prioritatea existen]ial`, nu doar cronologic`, \ntruc\t din „dragostea pentru c`r]i ca obiect“ [i din „posibilul contact strict personal“ cu ele se na[te [i stilul s`u intelectual, ce ]ine mai cur\nd de intensiv [i calitativ dec\t de geometria arid` a ideilor. Temperatura biografiei se apropie, \n fond, de spiritul operei critice ulterioare, p\n` la a incita toate cli[eele ideii de psihanaliz` a crea]iei: micul Negoi]escu e marcat de o psihologie a excesului, simte enorm, \nchipuie monstruos, e din fire transgresiv, hipersensibil, histrionic, d\nd de pe acum semne c` emuleaz` spontan o cultur` asimilat` organic. Geneza afectiv` a ideilor [i g\ndirii lui Negoi]escu explic`, de altfel, [i episodul legionar, accident de conjunctur` al unui adolescent prea candid [i cosmopolit pentru a nutri simptomele unei intoleran]e de ad\ncime. Autobiografia curmat` de moarte se \ncheie chiar cu ideea de „a-mi \n`l]a sim]`mintele la nivelul min]ii“, sub inciden]a simbolic` a \nt\lnirii cu Lovinescu. Cititorilor acestor memorii, anul 2023, fixat prin testament pentru publicarea integral` a Jurnalului, le va fi \nf`]i[\nd o a[teptare prea lung`. Am\narea deliberat`, legat` probabil de calculul pragmatic al acumul`rii unui capital simbolic, anticipeaz` praguri maximale ale confesiunii. Oricum, \n sensul \n care via]a sa, \mp`r]it` de timpuriu \ntre tirania sim]urilor [i atrac]ia spre sublimare „euphorionist`“, seam`n` cu o oper` de art`, autobiografia neterminat` a lui Negoi]escu ar fi ajuns [i ea, \n condi]iile unui timp mai r`bd`tor, tocmai ce [i-a dorit criticul: opera sa capital`. ■
Iubirea „prin sim]uri“ I. Negoi]escu Straja dragonilor. Memorii 1921-1941 Editura Humanitas, 2009
29 lei edi]ie \ngrijit`, prefa]` [i note de Ion Vartic cuv\nt \nainte de Ioana Pârvulescu
În ultimul an de via]`, o ciudat` urgen]` l-a f`cut pe criticul I. Negoi]escu cu des`v\r[ire absorbit de scrierea memoriilor. Cele dou` capitole \ncheiate – publicate ini]ial \n 1994, reeditate \n 2009 – \ntind p\n` \n jurul v\rstei de dou`zeci de ani o proz` confesiv` singular` \n literatura noastr`. Întrebarea mare despre „ce r`m\ne dintr-o via]`“ nu-i f`r` rost aici, Ion Vartic suger\nd \n interesantele schi]e de portret „un punct de plecare abisal“ al acestor pagini. Relativ stabile civil, cu o familie respectabil` [i bogat` \n rubedenii de tot soiul, copil`ria [i adolescen]a lui Negoi]escu palpit` \n senza]ii [i tr`iri. Autobiograful \[i \nc`lze[te anticamera mor]ii cu un hinterland protector, redescoperind eul infantil ce simte lumea baroc, e atras de mitologia obiectelor, portretizeaz` fastuos [i se lipe[te de figuri formatoare, multe dintre ele pe jum`tate fantasmatice. Pornit` s` reg`seasc` proustian acest s\mbure de via]`, \ntrun discurs capricios, cu efuziuni tulbur`toare [i divaga]ii spontane, rememorarea eului adult are deci prea pu]in de-a face cu un jurnal obi[nuit de scriitor, construit [i orientat. Calmul extragerii sensurilor morale \i lipse[te, iar miza autenticist` a lui „a spune totul“ aproape se precipit` \ntr-un exhibi]ionism de factur` masochist` [i antieroic`. Sexualitatea precoce [i debordant` e, nu \nt\mpl`tor, cheia acestei recuper`ri disperate. În puritatea lor „pervers`“ [ican\nd obscenitatea, experien]ele erotice cu b`ie]i, feti]e [i mai ales cu „ordonan]ele“ devin expresii ale unei vitalit`]i \n fierbere. Copilul avid de dragoste, hedonist [i dionisiac, acceseaz` f`r` cenzuri un paradis al instinctelor, fa]` de care orice sus-
38
Adriana Stan
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
S P I R I T U A L I TAT E
Spre un alt far Elizabeth Clare Prophet Flac`ra violet`. Pentru vindecarea corpului, a min]ii [i a sufletului Editura Meteor Press, 2009
O carte mic`, discret`. O autoare cu un nume care te face s` te \ntrebi dac` a[a o cheam` \ntr-adev`r ori a[a a ales s` o cheme, [i \]i r`spunzi c`, probabil, cea de-a doua variant` este cea corect`: Elizabeth Clare Prophet. C\nd ajungi acas`, descoperi c`, \mpreun` cu so]ul ei, Mark Prophet, este \ntemeietoarea unei mi[c`ri religioase intitulate „The Summit Lighthouse“. În orice caz, este vorba despre un far [i o culme, ceea ce, \ntr-o traducere mediocr`, ar \nsemna „Farul de pe culme“ – sau ceva cu mult mai poetic, \n versiunea unui traduc`tor cu mult mai bun. Ceea ce \mi place este coperta violet a c`r]ii [i absen]a oric`rei \ncerc`ri de reprezentare a farului. Asta e bine. Mai \mi place violetul [i pentru c` este cel de-al doilea nume al meu. În aceast` privin]`, nu am avut de ales – numele mi-a fost dat, a[a c` [i atrac]ia pentru culoarea c`r]ii a fost irezistibil`. {i totu[i, stau [i m` \ntreb: tema fl`c`rii violet a fost abordat` la noi, \ntr-o apari]ie de anul trecut, de c`tre psihologul [i psihoterapeutul Teodor Vasile, cu a c`rui carte nu s\nt familiarizat`... [i ea era violet (dup` cum am v`zut \ntr-o emisiune televizat`), dar destinele noastre nu s-au \nt\lnit \nc`. De ce? De asemenea, spre deosebire de Casanova, de Guy Ballard, de Elizabeth Clare Prophet \ns`[i [i de foarte mul]i al]ii, nu m-am \nt\lnit cu Saint Germain (ori m`car s` fi comunicat) [i nici nu pot indica \n acest moment (chiar cu aproxima]ie) vreo via]` anterioar` \n care s` se fi \nt\mplat acest lucru. Mai mult, dac` Platon a fost una dintre re\ncarn`rile lui Saint Germain (sau, fire[te, invers), lucrurile s\nt foarte complicate [i nici maieutica nu ne mai poate duce foarte
RECENZII departe. Pe cine, ce s` \ntrebi? Prin urmare, dac` aceast` concluzie este adev`rat`, tot ceea ce pot face este s` rezum datele c`r]ii renun]\nd de la bun \nceput la orice preten]ie de adev`r, rezonabilitate, certitudine sau ironie. {i crede]i-m`, este cel mai u[or lucru s` renun]i la adev`r, oamenii o fac tot timpul, dar s` renun]i la ironie e un adev`rat sacrificiu \n zilele noastre – iar eu s\nt dispus` s` \l fac, deoarece, \n materie de lucruri inefabile, este mai \n]elept s` te ab]ii de la eviden]e apriorice, c\t` vreme nu de]ii ori nu po]i proba instrumentul discrimin`rii subtile, dar [i c\t` vreme nu renun]i nici la cel al ra]iunii. În anul 1930, un american care studiase ocultismul [i teozofia, Guy Ballard, prime[te, pe muntele Shasta (California), acreditarea de a deveni mesagerul lui Saint Germain. Multe dintre informa]iile c`r]ii lui Prophet ([i ea \n comunicare cu Saint Germain) pornesc de aici. Se pare c` flac`ra violet – sau cea de a [aptea raz` dumnezeiasc` – este o energie spiritual` din a cincea (sau a patra – aici am g`sit mai multe variante) dimensiune. În orice caz, se afirm` c` ea ar fi fost d`ruit` omenirii prin mijlocirea lui Saint Germain, de unde o \ntreag` mi[care religioas` cu ritualuri, simboluri rug`ciuni, invoca]ii etc. Flac`ra violet este superioar`, ca vibra]ie, energiei subtile propriu-zise a culorii \nse[i [i poate fi accesat` fie prin ini]iere, fie prin recitarea de rug`ciuni sau invoca]ii (prezentate la sf\r[itul c`r]ii). Efectele acestei practici spirituale s\nt [i ele superioare, const\nd \n vindecare pe toate nivelurile fiin]ei (fizic, emo]ional, mental, spiritual), inclusiv a traumelor sau negativit`]ii din vie]ile anterioare, ceea ce presupune, spre deosebire de simpla hipnoz`, transmutarea bagajului karmic negativ (acces la un plan interior foarte profund), printr-un proces alchimic (so St. Germain! – ar spune americanii...). Desigur, eu nu pot garanta pentru dl conte, o persoan` cu care nu am avut pl`cerea s` m` \ntre]in [i cu o reputa]ie at\t de controversat`... \ns` dac` \ntr-adev`r nu a murit [i va dori s` schimb`m vreo vorb` la lumina fl`c`rii violete... ■ Alice Popescu
39
16,90 lei edi]ia a doua traducere din limba englez` de Viorica Horga
RECENZII
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
ISTORIE
toare pentru istoric [i gr`itoare pentru cel atent la politica de azi (vezi conflictul endemic dintre candida]ii sprijini]i la centru [i cei cu sus]inere local` – un fragment de istorie electoral` prezent [i \n Scrisoarea pierdut` a lui Caragiale!). Prin presa epocii, Alexandru M`descu reia analitic alegerile din 1931 [i 1932 – \nceputul deceniului carlist, \n care p`rea c` politica partinic` tradi]ional` \n România \nc` mai are un viitor (dar Carol al II-lea credea altceva). Cornel Micu [i Gabriel Moisa propun dou` studii de caz cu parfum local: episoade electorale din Br`ila, respectiv Bihor – ambele sugestive pentru unitatea de moravuri transregional` a politicii române[ti. În opinia mea, trei studii ofer` acestui volum osatura sa interpretativ`: mai \nt\i, Adrian Her]a analizeaz` structura sistemului electoral românesc al vremii [i l`mure[te (o nebuloas` \n mintea unor „anali[ti“ de azi!) ce a \nsemnat sistemul interbelic al primei electorale, inaugurat \n 1926. Apoi, Mihail Petcu comenteaz` alegerile din decembrie 1933 – an de criz` economic`, de tensiuni sociale, de av\nt al Mi[c`rii Legionare. I.G. Duca tocmai inaugurase m`suri \mpotriva radicalismului de dreapta – [i a[a se ajunge la crima „nicadorilor“ din gara Sinaia, imediat dup` alegeri. În fine, Florin Müller – coordonatorul volumului – analizeaz` alegerile din decembrie 1937 din perspectiva acelui imbroglio politic ce face ca, opu[i liberalilor, ]`r`ni[tii lui Maniu s` ajung` la un pact cu legionarii lui Codreanu. Politicieni obscuri sau personalit`]i clasicizate – precum Octavian Goga – se reg`sesc aici. „Actualul regim murdar trebuie m`turat, trebuie omor\t cu conduc`tori cu tot, chiar [i cu Lupeasca, jidanca de la Palatul Regal, iar (...) pe cadavrele acestora trebuie s` cl`dim o ]ar` nou`, o ]ar` legionar`“ etc. – se spunea \ntr-un material electoral distribuit \naintea alegerilor. Problema este: apar]inea el legionarilor? Sau Siguran]ei statului, care dorea compromiterea acestora? Iat` deci ce pasionant` poate fi istoria noastr` interbelic`! M`car de-ar ajunge la \ndem\na cititorilor români! ■
Cum s-a ajuns la pactul Maniu-Codreanu? Florin Müller (coord.) Elite parlamentare [i dinamic` electoral` \n România, 1919-1937 Editura Universit`]ii din Bucure[ti, 2009
29 lei
Principala problem` a editurilor din România – chiar [i a celor mari – este difuzarea c`r]ii. Obstacole stupide, mercantilisme de gang, [mecherii str`ine de galaxia Guttenberg – toate acestea se interpun \ntre scriitor [i cititor. Lucrurile s\nt \nc` [i mai grave \n cazul editurilor mici. {i s\nt de-a dreptul dramatice \n cazul editurilor universit`]ilor! Este imposibil s` g`se[ti, \n sistemul nostru de difuzare, c`r]i publicate de edituri universitare. C\[tig` cineva de pe urma acestei anomalii? De pierdut, pierdem to]i. Întrebare retoric` [i inutil` \ntr-o recenzie – dar acesta a fost primul g\nd atunci c\nd am deschis cartea coordonat` de profesorul Müller. Al`turi de masteranzi ai Facult`]ii de Istorie din Universitatea Bucure[ti [i de un coleg cercet`tor din Oradea, Müller [i-a propus revizuirea unor fragmente din istoria electoral` a României interbelice. Mai clar: istoria interbelic` a României e acel capitol de istorie na]ional` \n leg`tur` cu care totul pare a fi fost spus, dar aproape totul r`m\ne de rescris. Pe scurt, volumul propune \ncercarea a [apte tineri istorici de a reanaliza dinamica politic` a României din anii ’20 [i ’30 ai secolului trecut, \ntr-o perspectiv` echilibrat`, documentat` [i complet` ([i poate, pe alocuri, prea tehnic`). În ansamblu, efortul e l`udabil. În trei studii de caz, FlorinR`zvan Mihai analizeaz` alegerile din mai 1926, mai 1927 [i decembrie 1928, cu bilan]ul fiec`rui partid \n parte – plus unele elemente surprinz`-
40
Adrian Cioroianu
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
ISTORIE
Justi]ie [i dreptate Raluca Grosescu, Raluca Ursachi Justi]ia penal` de tranzi]ie. De la Nürnberg la postcomunismul românesc Editura Polirom, 2009
Justi]ia este o problem` acut` \n România de azi. De[i majoritatea dezbaterilor se refer` la (ne)rezolvarea litigiilor actuale, felul \n care justi]ia a tratat problemele trecutului nu este scutit de aprecieri critice. În acest context, Raluca Grosescu [i Raluca Ursachi ne propun, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului \n România [i cu sprijinul decisiv al Funda]iei Konrad Adenauer, o analiz` a justi]iei penale de tranzi]ie \n România postcomunist`. Structura c`r]ii e un prim punct c\[tigat. P\n` acum, problematica proceselor de dup` 1989 a fost abordat` mai degrab` simplist, cu referin]e la situa]iile din alte ]`ri doar c\nd acestea serveau retoric la accentuarea indign`rii fa]` de ne\mplinirile din România. Dimpotriv`, doamnele Grosescu [i Ursachi ne ofer` o perspectiv` comparativ` larg`, fundamentat` teoretic. Ele \ncep preciz\nd c` prin „justi]ie de tranzi]ie“ \n]eleg „ansamblul de politici care vizeaz` gestionarea trecutului recent, cu dublul scop de a face dreptate [i de a realiza trecerea la o nou` ordine democratic`“, apoi realizeaz` o ampl` prezentare a felului \n care s-a realizat aceasta \n Germania dup` 1945, \n Portugalia, Grecia [i Spania, \n diverse ]`ri ale Americii de Sud, \n Africa de Sud dup` eliminarea apartheid-ului [i, evident, \n ]`rile Europei de Est dup` 1989-1991, iar abia dup` aceast` ampl` parte informativ` analizeaz` sistematic fenomenele din România postcomunist`, incluz\nd at\t procesele Revolu]iei, c\t [i procesele referitoare la alte delicte ale regimului comunist. Fa]` de calitatea structur`rii materialului [i seriozitatea analizelor, sup`r` unele neglijen]e de informare [i redactare. Astfel, Dönitz nu a preluat conducerea NSDAP dup` moartea lui
RECENZII Hitler (p. 33), ci doar func]ia de pre[edinte al Reich-ului, Franco a murit \n 1975, [i nu \n 1977 (p. 49), men]ionarea unui acord de \ncetare a focului \ntre Ion Iliescu [i comandan]ii armatei \n dup`-amiaza lui 22 decembrie (p. 111) ar avea nevoie de o sus]inere documentar`, iar a vorbi despre „aripa Iliescu-Brucan a Consiliului FSN“ \n contextul deciziei de organizare a procesului Ceau[escu (p. 122) este cel pu]in derutant, av\nd \n vedere divergen]ele dintre cei doi. Aceste sc`p`ri s\nt totu[i minore \n raport cu meritele c`r]ii. Cele dou` autoare surprind corect evolu]ia treptat` de la procesele „revolu]ionare“ – rapide, dar cu mari vicii procedurale – la procesele desf`[urate conform principiilor legale, precum [i caracteristicile diferitelor cicluri de procese, considerabil influen]ate de ciclurile politice. S\nt analizate procesul Ceau[escu, procesul membrilor CPEx, procesele militarilor, ca [i cele c\teva cazuri \n care s-a reu[it aducerea \n instan]` a unor crime anterioare anului 1989, cum ar fi cazul „Autobuzul“, uciderea \n \nchisoare a lui Gheorghe Ursu sau procesul intentat fostului comandant al penitenciarului Aiud, Gheorghe Cr`ciun. Analizele s\nt complexe [i nuan]ate, iar concluziile – echilibrate, bilan]ul justi]iei de tranzi]ie fiind realizat din perspectiva celor patru func]ii ale acesteia: pedepsirea vinova]ilor, restaurarea demnit`]ii victimelor, reinstaurarea ordinii legale [i construirea unei nara]iuni asupra trecutului totalitar. Cele dou` autoare consemneaz` at\t faptul c` \n procesele Revolu]iei au fost 245 de inculpa]i, dintre care 176 au fost condamna]i, c\t [i felul \n care decretele de amnistie din 1988 [i ianuarie 1990 [i dep`[irea termenelor de prescrip]ie au blocat func]ionarea justi]iei de tranzi]ie. S\nt eviden]iate at\t limitele angajamentului societ`]ii civile, c\t [i inconsecven]ele diverselor instan]e [i implica]iile politice ale proceselor. Cartea ofer` un bogat material de reflec]ie despre România de dup` 1989 [i ne \ndeamn` s` a[tept`m cu interes un studiu similar asupra mecanismelor administrative ale justi]iei de tranzi]ie. ■ Bogdan Murgescu
41
32,95 lei
RECENZII
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
M E N TA L I T~} I
zent`ri comunitare ale corpului. Vitalismul transform` „corpul viu \ntr-un spa]iu dinamizat, \n care numeroase c`i de comunica]ie [i drumuri se intersecteaz` [i se \nt\lnesc“. De aici [i o paradoxal` terapeutic` prin exces: „transformarea unei dureri cronice \ntr-o durere acut`, \nso]it` de o criz`, poate conduce la vindecare“. Exist`, de asemenea, substan]iale raport`ri conceptuale la art`: noul realism artistic, nudul, modelul [i privirea fotografic`, imagistica simbolic` a corpului [i expresionismul caricatural (Honoré Daumier). În inima unei culturi „somatice“ dominate de o terapeutic` [i o fiziologie tehnico-experimentale (Claude Bernard), apar primele repere ale unei noi medicini: medicina social`. „L’homme machine“ al lui La Mettrie din secolul al XVIII-lea este \nlocuit de o fiin]` social` cu infirmit`]i fizice, cu tare degenerative [i dizabilit`]i rela]ionale; se vorbe[te de portretul „antifizicului“ [i de o „medicin` a diformit`]ilor“, apare teratologia (ca [tiin]` a malforma]iilor congenitale). O antropologie a marginalului social se creeaz` pe baze empiric-clinice [i pe principiile de func]ionare a institu]iilor azilare [i de caritate (acestea din urm`, r\nd pe r\nd, devenind – din fort`re]e [i \nchisori – azile de nebuni [i cer[etori, pentru ca, \n final, s` ajung` spitale). Medicina legal` se dezvolt` prin eforturile unui Mathieu Orfila sau Ambroise Tardieu, crima devenind obiect de studiu biologic [i medical, iar criminalii fiind „clasifica]i“ din perspectiva stigmatelor \nn`scute – atavismele (Cesare Lombroso). Boala psihic` \ncepe s` fie abordat` printr-o disciplin` modern` a criteriilor psihopatologice [i clasific`rilor clinice, precum efemera teorie a degener`rii (Bénédict Morel), iar studiile asupra isteriei (Jean Martin Charcot) \l vor impulsiona ulterior pe Sigmund Freud. Încetul cu \ncetul, corpul uman \ncepe s` capete o istorie proprie desprins` dintr-o re]ea de semnifica]ii medicale, dar [i social suportive, iar din aceast` ]es`tur` va emerge omul secolului XX – un secol al totalitarismelor politice, dar [i al exceselor culturale [i medicale. ■
Corpul, fiziologia [i cultura „somatic`“ Alain Corbin, Jean-Jacques Courtine, Georges Vigarello (coord.) Istoria corpului (II). De la Revolu]ia Francez` la Primul R`zboi Mondial Editura Art, 2008
53 lei traducere din limba francez` de Simona Manolache, Camelia Biholaru, Cristina Drahta, Giuliano Sfichi
Periplul cultural [i iatro-istoric al reprezent`rilor [i interpret`rilor corpului uman acoper`, \n acest al doilea volum, secolul al XIX-lea. Corpul se redefine[te, \n aceast` perioad`, el fiind subiect de cercetare al [tiin]elor umane, \n cadrul unei antropologii pluraliste, profund legat` de modernitate [i de progresul social occidental. Ca [i \n primul volum, cititorul trebuie s` fac` fa]` unei variet`]i aproape deconcertante de abord`ri [i subiecte de cercetare – \n fond, o istorie conceptual` eterogen`, marcat` prin dezvoltare [tiin]ific`, maturizare ideatic`, crize doctrinare [i abandonuri teoretice inevitabile. Tomul secund, dintr-o serie de trei, este coordonat de Alain Corbin, care organizeaz` tematica acestuia prin problematici strict precizate, cu apeten]` pentru studiile de caz: influen]a anatomiei patologice [i apari]ia craniologiei prin frenologia lui Franz Gall, \nceputul riscant al anesteziei, elaborarea unui imaginar modern (bazat pe criterii biologice) al rela]iei fizice carnale [i dezvoltarea implicit` a sexologiei, na[terea noilor tehnologii medicale impus` de revolu]ia industrial`, scientizarea raportului dintre fizic [i mental, impunerea igienismului [i epidemiologiei (Louis Pasteur, Robert Koch), remodelarea clasicizant` a corpului prin apari]ia sportului [i a spiritului olimpic. Trupul face acum parte dintr-o construc]ie social` a realit`]ii, \n care localiza]ionismul cerebral (Paul Broca) [i anatomia func]ional` a organismului fizic se completeaz` cu noile repre-
42
Octavian Buda
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
PSIHOLOGIE
Ce v`d psihoterapeu]ii \n desenele noastre Judith Aron Rubin (coord.) Art-terapia. Teorie [i tehnic` Editura Trei, 2009
Dna L. schi]eaz` absent` un pastel. În acela[i timp, \i poveste[te psihoterapeutei cum va lua lec]ii de art` dup` terminarea curei. C\nd termin` desenul, \l prive[te mai atent`. Nu vede dac\t o amib`, o „ap` noroioas`“. În desenul nefigurativ se disting totu[i trei linii \ngro[ate. „Dac` ar fi oameni, cine ar fi?“, \ntreab` terapeuta. „Probabil c` asta s\nt eu la mijloc“, r`spunde pacienta, o t\n`r` mam` de 27 de ani. Proasp`t divor]at`, se teme c` nu e o mam` suficient de bun` pentru cei doi copii. Una dintre linii i se pare c` este fata sa, Lori, mai sensibil` [i mai tem`toare. Dar, de fapt, [i ea are obsesii [i temeri similare. Doar c` fuge de ele, le neag`. Or, desenele s\nt ocazia ideal` de a vorbi deschis despre furie [i suferin]`. S\nt prilejul unei „con[tientiz`ri \nsufle]ite care permite ca tot felul de lucruri ce odat` p`reau inexplicabile s` capete sens“, scrie Judith Aron Rubin, coordonatoarea tratatului Art-Terapia. Teorie [i tehnic`. Psihiatru, psihanalist [i fost pre[edinte al Asocia]iei Americane de Art-Terapie, Rubin a invitat \n cartea de peste 500 de pagini speciali[ti din toate orient`rile majore din psihoterapie: de la jungieni [i gestalti[ti la cognitivi[ti [i terapeu]i de familie. Discipolii lui Jung caut` \n desenele pacien]ilor arhetipurile „umbrei“ sau ale „Marii Mame“, terapeu]ii umani[ti cred c` scopul final al art-terapiei const` \n autenticitatea [i \mplinirea clien]ilor, pe c\nd speciali[tii \n terapia sistemic` \ncearc` s` identifice rela]iile din familie pornind, de pild`, de la desenul \n care un copil se portretizeaz` f`r` m\ini, cu bunica aproape [i cu mama alungat` \ntr-un col] al plan[ei. Dar nu e vorba doar despre desen. Modela-
RECENZII jul \n plastilin` utilizat de un copil orb cu retard, muzica [i dansul folosite pentru con[tientizarea blocajelor psihice sau tapiseria dup` o poz` cu partenerul care tocmai s-a stins (pentru desensibilizare [i doliu) s\nt modalit`]i la fel de adecvate \n art-terapie. La fel de diverse s\nt [i interpret`rile expresiilor artistice. C\nd vrei s` \n]elegi mesajul pacientului, nu ajunge s` aplici un simbolism universal (mitologic), a[a cum fac psihanali[tii – atrage aten]ia terapeutul umanist Josef E. Garai. El aminte[te cazul unui t\n`r director executiv care viseaz` cum se ca]`r` pe un port-drapel foarte \nalt [i cade cu pu]in \nainte de a ajunge \n v\rf. V`z\nd c` interpretarea legat` de pierderea poten]iei sexuale nu ]ine, terapeutul pune lucrurile \n context: „Port-drapelul este simbolul pentru dorin]a lui de a ajunge \n v\rful ierarhiei, \n cadrul companiei“. Pentru adul]i, art-terapia este adesea un mijloc de dezvoltare personal`, un drum pentru mai buna coabitare cu angoasele ascunse [i cu r`nile nevindecate. Tehnica se na[te \ns` \n zorii psihanalizei \n lucrul cu micii pacien]i, care nu pot sau nu [tiu cum s` verbalizeze conflictele interioare. Un exemplu interesant e oferit de terapia comportamental-cognitiv`, considerat` uneori mult prea ra]ional` pentru a ajunge la copii. Larry e un pu[ti hiperactiv, cu retard, care a dat foc camerei sale – poveste[te psihiatrul Ellen Roth. Ajut\ndu-l s` picteze [i s` construiasc` o cas` din buc`]i de lemn, terapeutul la impulsionat pe b`iat s`-[i dezvolte g\ndirea spa]ial`, s` aib` \ncredere \n sine [i s`-[i domoleasc` sentimentul de vin`, printr-o repara]ie simbolic` (construc]ia casei \n miniatur`). F`r` s` fie suficient` \n cura terapeutic`, practicarea artei are dou` avantaje: fisureaz` subtil barierele afective pe care pacientul [i le-a impus [i poate fi adaptat` oric`rei orient`ri terapeutice. Dac`, potrivit studiilor neurocognitivie, trauma \nghea]` creierul nostru emo]ional, atunci jocul, fantezia, realizarea repetitiv` a artei nu fac dec\t s` dezghe]e imaginile traumatice [i s` ofere un sentiment de control asupra „darurilor Pandorei“ – conchide unul dintre coautori. ■ Victor Popescu
43
89 lei traducere din limba englez` de Ilinca Halichias
RECENZII
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
ARTE
mensiunile intelectualului adev`rat, dincolo de [tiin]` [i mai presus de erudi]ie. Aten]ia devine [i generozitate fa]` de contemporanii s`i [i, ca atare, un corectiv de comportament, de civilitate colegial`. În „Direc]ii [i elemente de analiz`“, Adrian Gu]` devine exigent cu el \nsu[i [i ambi]ios \n a demonstra nu numai excelenta cunoa[tere a fenomenului artistic circumscris genera]iei ’80, ci [i capacit`]ile de teoretizare, evidente \n subcapitolele alese: noul antropocentrism, corpul, biografismul, condi]ia uman`, condi]ia citadin`, raportul reiterat art`/literatur` [i, evident, redescifrarea postmodernismului. S\nt, \n fond, reperele, constantele [i obsesiile artei contemporane. Dac` nu m` \n[el, este afirmat` aici o provocare acceptat` cu delectare de critic, pentru c` ambi]ia lui este, \n cele din urm`, descifrarea artistului contemporan. Iar aceast` misiune este suficient de complicat` \nc\t s`-i fi canalizat toate energiile [i curiozit`]ile intelectuale. Încheierea are tonul unei apologii: aici autorul \mprumut`, poate f`r` s` vrea, c\te ceva din cel mai vechi topos al literaturii artistice occidentale – ap`rarea cauzei arti[tilor, care trebuie analiza]i pentru a se demonstra caracterul de excep]ie al activit`]ii lor. Apologia lui Adrian Gu]` este formulat` \n termeni f`r` echivoc: genera]ia ’80 reprezint` un capitol important \n cuprinsul artei contemporane române[ti. Afirmarea [i consacrarea ei marcheaz` schimb`ri semnificative, dar [i o relativ` raportare la tradi]ia imediat anterioar` (a anilor ’60-’70). Optzeci[tii au impus paradigma postmodern` \n arta româneasc`, promov\nd limbajele alternative. În fine, genera]ia ’80 exercit` influen]e asupra promo]iilor care i-au urmat [i angajeaz` un dialog – adev`rat [i fertil – cu genera]ia urm`toare, lansat` dup` 1990. Dac` arti[tii cuprin[i \n limitele trasate de Adrian Gu]` se vor reg`si sau vor face mac`r efortul s` se reg`seasc`, atunci efortul lui critic [i teoretic [i-a atins scopul. Pentru genera]ia criticilor tineri, exemplul lui nu mai trebuie s` fie reiterat: el este o certitudine. ■
Un alt optzecism Adrian Gu]` Genera]ia ’80 \n artele vizuale Editura Paralela 45, 2008
65 lei
Ultima carte a lui Adrian Gu]` (ap`rut` la sf\r[tiul anului trecut, dar lansat` public abia la Bookfest-ul din iunie a.c.) constituie, f`r` \ndoial`, o surpriz` (de) mult a[teptat` [i o continuare fireasc` a volumului, publicat tot de Paralela 45, Texte despre genera]ia ’80 \n artele vizuale (2001). În l`muririle preliminare, autorul \[i asum` explicit caracterul fragmentar al discursului, iar autoasumarea unei „work in progress“ se transform` \n procedeul firesc prin care „textul devine solidar cu fenomenul \n desf`[urare la care se refer`“. Genera]ia ’80 este definit` prin condi]ia citadin`, devenit` art` de for public, activist`, „\n continuare pe baricade“, promov\nd o lec]ie recurent` a „deschiderii“. Un capitol incitant \l constituie cel dedicat artei (culturii) alternative, care reprezint` una dintre cele mai interesante istorii culturale [i artistice ap`rute la noi \n ultima vreme. Aici profunzimea analizei dep`[e[te cu mult urgen]a exerci]iului critic. Propun\ndu-[i o atent` „disecare“ a fenomenului, autorul \ncearc` o abordare sistematic` [i exhaustiv` a tuturor aspectelor [i momentelor; reperele cronologice \mbin\ndu-se firesc cu cele tematice. A[ sublinia aici „Întoarcerea acas`“ [i „C`r]i [i idei“, \n care se restituie o \ntreag` istorie intelectual` a genera]iei apropiate mie; presupun c` al]i colegi mai tineri se vor putea reg`si – direct sau indirect – \n „Chipuri [i mecanisme“. Iar arti[tii [i scriitorii – \n toate celelalte subcapitole. Meritul acestei ample secven]e \l reprezint` aten]ia fa]` de realitatea cultural` tr`it` [i experimentat`. Acest tip special de aten]ie define[te una dintre di-
44
Ruxandra Demetrescu
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
RECENZII
CARTE PENTRU COPII
tre care au dep`[it doar un pic v\rsta pove[tilor cu z\ne – de[i s\nt convins` c` au suspinat la c\teva pagini [i suratele lor ceva mai mari. Una peste alta, \n esen]`, avem de-a face cu o telenovel`. Imposibila iubire dintre fata s`rac` [i b`iatul bogat devine una \ntre o adolescent` tipic` [i un vampir, diferen]ele de clas` social` transform\ndu-se \n cele de... specie. În rest, fiorii atingerilor, s`ruturile, fluturii din stomac, pieptul lui perfect, z\mbetul lui de reclam` ne amintesc de c`r]ile semnate de Danielle Steel, iar materializarea iubitului, noaptea, \n iatacul inocentei domni[oare, doar ca s` o ]in` \n bra]e, de[i ea se intereseaz` subtil dac` vampirii s\nt \n stare [i de altceva reprezint` chintesen]a viselor pubere ale fetelor din \ntreaga lume. Amurg e plin` de cli[ee, dar se \ncadreaz` perfect \n trend-ul pove[tilor moderne cu vampiri din ultimii ani. Pe alocuri, seria pare identic` cu o alta, de data aceasta „pentru tineret“, Vampirii Sudului, a c`rei autoare, Charlaine Harris, ]ine mor]i[, la r\ndul ei, s`-i integreze pe vampiri \n societate, s`-i fac` s` se \ndr`gosteasc` de fete obi[nuite pentru a forma familii mixte [i s`-i hr`neasc` cu s\nge artificial, \mbuteliat de japonezi. Romanul lui Meyer are un singur merit: surprinde toate stereotipurile [i tiparele adolescen]ei, \ncadr\nd \n poveste majoritatea prototipurilor acestei v\rste. Bella este adolescenta „cu probleme“, ciudat`, oarecum complexat`, care nu se crede frumoas`, de[i e \nconjurat` de admiratori, nesigur`, romantic`, introvertit` doar pentru c` \[i a[teapt` prin]ul pe un cal alb. Mike, principalul ei pretendent „uman“, este b`iatul perfect, dar banal. Jessica e „cea mai bun` prieten`“, frivol` [i b\rfitoare, dar cu suflet bun. Charlie e tat`l necomunicativ care \nc` sufer` de pe urma divor]ului. Iar vampirul Edward este b`iatul inaccesibil, dar care p\n` la urm` poate fi cucerit, a[a c` nu v` pierde]i speran]a, fetelor, \n caz c` El v` ignor` [i nu v` arunc` nici o privire \n recrea]ie, c`ci, de fapt, e timid [i v` iube[te \n secret, chiar dac` nu-[i dore[te s` v` guste s\ngele [i ar fi fericit doar s` ie[i]i \mpreun` la o pizza! ■
O telenovel` pentru feti]e de 12 ani Stephenie Meyer Amurg Editura RAO, 2008
Bella, o adolescent` de 17 ani, se mut` din Phoenix \n ve[nic mohor\tul or`[el Forks, pentru a locui \mpreun` cu tat`l s`u. Aici se va \nscrie la liceu [i-l va cunoa[te \nc` din prima zi de [coal` pe Edward Cullen, acel b`iat misterios [i fermec`tor care b\ntuie, de regul`, g\ndurile oric`rei fete. Bella se \ndr`goste[te iremediabil de Edward, f`r` s` [tie c` el este, de fapt, vampir. În momentul \n care va afla, va \ncerca s` treac` peste acest am`nunt [i peste faptul c` atrac]ia lui pentru ea poate s` fie un pic diferit`. Îns` Edward este un vampir bun [i se ab]ine s` se hr`neasc` cu s\ngele Bellei (al c`rui miros \l \nnebune[te), c`ci o iube[te sincer. De altfel, el face parte dintr-o familie de vampiri respectabili care [i-au renegat neamul [i dispre]uiesc poftele specifice acestuia. Totu[i, idila cu Edward \i va provoca Bellei destule nepl`ceri, printre care aceea de a fi v\nat` de un vampir r`u, cu apuc`turi barbare. Desigur, Edward o va salva \n ultima clip`, \ns` dup` aceast` experien]`, singura dorin]` a fetei este s` fie mu[cat` de iubitul ei, pentru a fi asemeni lui. Aceasta este povestea care a isterizat toate feti]ele de 12 ani pe care le cunosc. {i-au uimit p`rin]ii citind o carte \ntr-o singur` noapte (dup` ce ace[tia insistaser` zadarnic s` termine m`car una pe lun`), [i-au ascu]it sim]urile ca s` descopere care dintre colegii lor de [coal` au date pentru a fi vampiri, [i-au tapetat pere]ii camerelor cu postere din film. C`ci Amurg nu este un roman pentru adolescen]i, e o carte pentru feti]ele emancipate ale vremurilor noas-
Adina Popescu
45
49,99 lei traducere din limba englez` de Laura Frunz`
RECENZII
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
CARTE DE CONSUM
elevat spus În]eleapta) [i Cuceritoarea (cu varianta mai hard Curtezana, [i \nc` mai hard – Vicioasa). Întreaga desf`[urare a romanului are menirea de a le \mpinge pe Leigh, Emmy [i Adriana s` ias` din starea ini]ial` [i din limitele caracterului schi]at la \nceput, spre opusul acestuia: de fapt, spre des`v\r[irea lui prin antitez`, un soi de rotunjire a personalit`]ii prin revela]ia contrariilor. Emmy \[i demonstreaz` sie[i, prietenelor ei [i nou`, cititorilor, c` poate s` dep`[easc` pattern-ul femeii matrimoniale cu orice pre], f`c\nd sex ocazional; Adriana descoper` c` e \n stare s` transforme propria-i frivolitate \ntr-o profesie; iar Leigh c`, de fapt, nu-l iube[te pe logodnicul ei, perfectul, ci e \ndr`gostit` de un cu totul alt tip de personaj, un scriitor care nu se \ncadreaz` \n [abloanele obi[nuite. Universul celor trei prietene se \nv\rte \n jurul b`rba]ilor, carierei, modei, ie[irilor, ]ig`rilor, alcoolului, Internetului... {i se contureaz` printr-o modalitate simpl`: ve[nicul dialog. Cu orice pre] dinamic, iute, spiritual (meritul traducerii Lumini]ei Gavril`): „P`i, ce defecte avea? Obiceiuri ur\te? (...) / Suferea de narcisism? (...) / Probleme de erec]ie? / Pl\ngea mai mult dec\t tine? / Era un be]iv violent? / Dependent de m`mica?“. Tirul \ntreb`rilor de mai sus se refer` la Duncan, fostul prieten al lui Emmy, care o abandoneaz` pe aceasta pentru o instructoare de fitness virgin`. Din succesiunea de mai sus, precum [i din profilul „celeilalte femei“ se pot deduce modul de g\ndire al celor trei prietene [i opiniile lor \n privin]a b`rba]ilor: s\nt o specie necesar`, dar capabil` de orice [i posibil de st`p\nit numai prin manipulare. Aceast` complicitate sugerat` \ntre eroinele roamanului, cititoarele lui [i cele ale seriei \n general e ca un cod de comunicare \ntr-o fr`]ie feminin`. O g`sesc simpatic`, \n ciuda s`r`ciei inova]iei, \n anumite cazuri. {i capabil`, dac` nu de fiori estetici, m`car de senza]ii de mul]umire: c\nd femeile s\nt ironice [i deta[ate, iar la sf\r[it se aleg cu tot ce-[i doresc, de ce s` te superi? ■
Caractere [i small talk Lauren Weisberger Pe urmele lui Harry Winston Colec]ia „Chic“, Editura Polirom, 2009
36,95 lei traducere din limba englez` de Lumini]a Gavril`
Înc` o carte cu [i pentru femei, din Colec]ia „Chic“. La prima vedere, c\nd v`d c`r]ile roz, bleu, verzi sau galbene ale colec]iei \n cauz`, str`lucitoare ca ni[te acadele, sper, mereu, \ntr-o formidabil`/surprinz`toare delectare feminino-feminist`. M` a[tept la noi formule care, pe de o parte, s` rezolve problemele serioase, afective [i de carier`, ale doamnelor [i domni[oarelor, iar pe de alta, s` ne ofere – tot nou`, acelora[i doamne... – fulminante solu]ii pentru pove[ti reale [i pasionale... Din p`cate \ns`, cu c\t citesc mai multe c`r]iacadea, cu at\t constat c` [i acestea se \n]elep]esc prea tare. Da, au personaje femei, care tr`iesc drame mai mult sau mai pu]in \nsemnate cu b`rba]ii lor. Dar ele devin mai degrab` voci, \n stilul celor din piesele clasice cu alegorii, dec\t personaje vii [i veridice. Aceasta pare s` se \nt\mple [i cu cele trei prietene din Pe urmele lui Harry Winston: Leigh, Emmy [i Adriana s\nt astfel de tipuri. Desigur c` scheletul lor moral à la La Bruyère st` bine pitit sub ploaia de small talk spumos. Dar facil spumos. Cele trei prietene s\nt trei tipuri clasice posibile: femeia „de cas`“, dornic` doar de rela]ii lungi [i serioase, care se viseaz` la nunt` [i cu pruncul \n bra]e de la prima \nt\lnire (Emmy); profesionista intelectual` aparent cu to]i sacii \n c`ru]`, dar de fapt nemul]umit` de propria-i via]` [i dornic` de ceva mai palpitant (Leigh); aventuriera senzual`, doldora de pove[ti de amor, dar incapabil` s` fac` ceva „semnificativ“ cu via]a ei (Adriana). Conform unui La Bruyère contaminat de terminologia culturii populare, cele trei eroine ar putea fi: Familista (\n versiune tradi]ional` – Virtuoasa), Profesionista (mai
46
Iaromira Popovici
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
RECENZII
P R E PA R AT E D I N C A R T E
tuoase, frecventate de boema timpului, de lumea spectacolului, a literelor, a arti[tilor ne\n]ele[i care-[i d`deau tablourile pentru o mas`, a revolu]ionarilor ce puneau ]ara la cale \n \nc`peri sumbre, g`l`gioase, impregnate de miros greu de tutun. În Anul 93, Victor Hugo evoc` descinderea lui Robespierre, Danton [i Marat la Le Procope, unde a fost lansat` „boneta frigian` a revolu]ionarilor“. Cei care au propulsat-o la apogeu au fost intelectualii, scriitorii, arti[tii, muzicienii, to]i cei care-[i foloseau mintea cu intensitate [i aveau nevoie s` r`m\n` treji c\t mai mult timp. Bach, Beethoven, Voltaire, Balzac au fost fanatici amatori de cafea. Ast`zi s\ntem departe de efervescen]a acelor timpuri glorioase, iar tablourile at\t de veridice ale cafenelelor din [ase capitale ale lumii – Florian (la Vene]ia), Slavia (la Praga), cafeneaua Gijon (la Madrid), A Brasileira (la Lisabona), Les Deux Magots (la Paris) – ne las` un sentiment de melancolie, de am`r`ciune. Numele lor celebre figureaz` \n toate ghidurile, printre atrac]iile turistice de vizitat „neap`rat“. Turi[tii s\nt atra[i de acele locurile „mitice“ \n care se pot a[eza pe fotoliile pe care, cu secole \n urm`, luaser` loc marile spirite ale vremii. Dar aceste locuri cu un trecut glorios au ajuns \n prezent ni[te locuri moarte, f`r` farmec, „\ndulcite“ pe gustul turi[tilor sau al snobilor, pentru a le oferi un maximum de confort burghez. „Cafeneaua Arco... este ast`zi o cafenea lustruit`, care nu ar inspira nici un vers fostului s`u zeu, Guillaume Apollinaire.“ O singur` excep]ie: Hawelka (la Viena), local care a sc`pat de „plastifierea modern`“, p`str\nd ceva din farmecul „cafenelelor de alt`dat`“. Fiecare capital` [i-a creat propriul stil. Pentru Madrid, specifice s\nt acele „tertulia“ – „form` de convivialitate restr\ns` [i paradoxal`, intim legat` de cafea“. În cafenelele pragheze se p`streaz` \nc` obiceiul ca orice scriitor, chiar mediocru, s`-[i citeasc` operele \n public. Ast`zi, cafenelele „vii“ s\nt tocmai cele anonime, care nu figureaz` \n nici un ghid [i care vor deveni, poate, celebre mai t\rziu. În urma acestei lecturi savuroase, o cea[c` de cafea aburind`, sorbit` tihnit \ntr-o cafenea ne va evoca secole \ntregi de istorie pasionant`, cu nobile caimacuri. ■
Sanda Ni]escu
Cafea, cafenele, caimacuri „Trasa]i harta cafenelelor [i ve]i ob]ine unul din punctele de reper ale no]iunii de Europa.“ Pentru G. Steiner, cafenelele reprezint` una din institu]iile specifice Europei. În Cafea, cafenele, Michel Braudeau – romancier [i critic – compune pe tema cafelei un text viu ca un roman de aventuri, \mbin\nd legend`, cifre, date istorice [i realitate. Fiecare capitol – despre cafenelele celebre din [ase capitale europene – este urmat de unul despre cafea ca ingredient (istorie, geografie, economie, botanic`). „Cu dou` mii de ani \n urm`, \n Etiopia, arbu[tii de cafea cre[teau \n stare de s`lb`ticie \n provincia Kaffa. Din ei se extr`gea un fel de terci hr`nitor amestecat cu unt.“ De atunci, cafeaua, departe de a fi ignorat`, a dezl`n]uit pasiuni, controverse, denigr`ri, \nainte de a deveni bunul cel mai acceptat [i cel mai iubit din lume. Prima cafenea, Le Procope, a ap`rut la Paris \n 1686, dar cafeaua a ajuns \n Europa cu mult \nainte. „În 1630, la Cairo existau o mie de cafenele.“ „Racine este trec`tor ca [i cafeaua.“ Cu o asemenea inep]ie, Dna de Sévigné s-a ridiculizat \n fa]a istoriei. De atunci, cafeaua a triumfat, invad\nd lumea. Ast`zi, se situeaz` pe locul doi – dup` petrol – \n schimburile mondiale Pentru clerici, virtu]ile sale euforizante ascu]eau spiritele, dezlegau limbile, trezind periculoase elanuri revolu]ionare. În optica lui Montesquieu, cafenelele erau „locuri primejdioase pentru viitorul ]`rii“. Talleyrand, fascinat de cafea, spunea c` este „neagr` ca dracul, fierbinte ca iadul, pur` ca un \nger, dulce ca amorul“. La \nceputurile lor, cafenelele erau locuri tumul-
47
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
CINE CE CITE{TE
spatele casei, de frica nem]ilor, [i despre banii str\n[i la nunt`, cu care – dup` reforma monetar` – n-a mai reu[it s` cumpere dec\t „un polonic [i-o crati]`“. Dar mi-e drag` [i Kety Gioroc, profesoara de muzic` din R\mnicu-V\lcea, a c`rei \ntreag` via]` s-a \nv\rtit \n jurul pianului. {i mi-e drag` [i Mita Dumitru din Ogrezeni care [i-aminte[te, de pild`, cum s`pase mama ei un tunel \n p`m\nt, „ca un fel de pivni]`“, \n care se-ascundeau \n timpul bombardamentelor: „Eram ca ni[te [obolani. Ne c`dea praf \n gur`, \n cap, nu mai vedeam nimic“. C\teva pagini mai \ncolo, din pove[tile Elisabetei Ovanesov din Slatina aflu ce vorbea lumea c\nd s-a dus Ceau[escu \n vizit` \n Anglia: „Chiar s` f`cea [i bancuri: «Uite b`, ce i-o fi dus cadou reginii, o p`reche de pantofi?»“. Elenei Poiat` din Sulina i-au r`mas \n minte detaliile refugiului pe ap`, cu mai multe b`rci, „c\nd s-a spus la radio c` a \nceput r`zboiul“. {i castronul cu bomboane, primit de la ni[te ru[i, dup` ce, feti]` fiind, le servise drept translator la o mas`. {i prima discu]ie cu viitorul so]…“. Mai iau o cais` [i r\d [i eu, al`turi de „Madam Poveste“, \nv`]`toarea din Ploie[ti, care n-are nevoie de \ntreb`ri, de interlocutori. Poveste[te lin, frumos, cursiv Lelia Du]` [i are o memorie fantastic`. {tie clar ce i s-a \nt\mplat la o dat` sau alta [i ]ine minte evenimentele mari cu ajutorul celor mici: \n ziua \n care a \nceput rebeliunea legionarilor, de pild`, i s-a \nt\mplat un necaz, nu citise „Dan, c`pitan de plai“ [i a luat un 4 la român`. Parc` vezi, odat` cu ea, [i mormanul de cioburi [i amestecuri din c`mar` dup` cutremurul din 1940 [i, printre r\nduri, sim]i regretul de a se fi spart bun`t`]ile de borcane cu gemuri. Parc-o vezi pe Lelia adolescent`, c`l`torind \ntr-o locomotiv` pe c`rbuni, de frica ru[ilor, toat` \nv`luit` \ntr-un praf negru, o vezi \nv`]`toare de-acum glumind cu elevii ei sau r`]oindu-se la un conduc`tor de ferm`, care-o trimisese s`-i spele ciorapii [i batistele. „Dar eu s\nt comunist!“, utilizase el argumentul suprem. „Po]i s` fii [i pre[edintele comuni[tilor!“, \i replicase ea. „Ah, e[ti contra regimului?“, o chestionase el. „Nu s\nt contra regimului, s\nt contra ciorapilor [i-a batistelor! Afar`! Afar` p\n` nu scot varga de sub pat!“. E o bijuterie interviul cu Lelia Du]`. ■
Florentina }one
Caise [i pove[ti Cealalt` jum`tate a istoriei. Femei povestind Editura Curtea Veche, 2008
coordonatori Zoltán Rostás, Theodora-Eliza V`c`rescu
Florentina }one este redactor la Adev`rul
M`n\nc caise coapte de la tanti L`c`tu[, vecina mea de-acas`, de la Jirl`u, [i nu pot s` m` decid care anume e interviul meu preferat din volumul de istorie oral` Cealalt` jum`tate a istoriei. Femei povestind. Am luat cartea cu mine \n week-end, \n vizit` la mama [i la tata, mi-am a[ezat un pled ro[u pe o buturug` din gr`din` [i recitesc fr\nturi din cele [aptesprezece interviuri ale c`r]ii. S\nt [aptesprezece pove[ti, [aptesprezece femei care, aproape cumva de cap`tul firului, ies din via]a lor [i, de deasupra, de undeva, a[az` \n cuvinte experien]e, gusturi, amintiri, momente bucuroase, revela]ii, tragedii. Via]a lor \n c\teva zeci de file, a[a cum hot`r`sc ele s-o prezinte, cu \n]elesuri pe care ele \nsele le construiesc, \n fa]a unor interlocutori – studen]i la Jurnalism – care [tiu bine lec]ia: ascult`, intervin c\t mai pu]in. Cum v` spuneam, mi-e greu s` m` decid. N-o cunosc pe Ioana Rotaru din localitatea vr\ncean` C\nde[ti, dar aproape c` mi-o \nchipui povestind pe ton grav despre trecerea for]at` a oamenilor din sat „la colectiv“, pentru ca fa]a ei zb\rcit` s` se \ntind` apoi \ntr-un z\mbet scurt, la amintirea lui Ionic` Sava, profesorul care obi[nuia s`-i deseneze pe s`tenii care se-ascundeau din calea „comisiei cu colectivizarea“: „Cum auzea el c` se ascundea Cut`rescu – s-a ascuns unu’, Coman, s-a ascuns \ntr-un butoi – [i l-a f`cut \ntr-un butoi cu o burt` mare c\t butoiu’ pe nea Coman“. Parc-o v`d, cu m\inile mici \n poala rochiei, povestind [i despre cazanul cu untur` \ngropat \n p`m\nt, \n
48
Via]a sexual` a pre[edin]ilor americani de Nigel Cawthorne Traducere din limba englez` de Ionu] Constantin Udroiu Sexul [i puterea, se spune, sunt strâns legate \ntre ele. Via]a sexual` a pre[edin]ilor americani este dezv`luit` pentru prima dat` \n paginile acestei c`r]i, de la puritanii p`rin]i fondatori, pân` la orgiile sexuale ale lui J. F. Kennedy, nelipsind nici „rochi]a p`tat`“ a Monic`i Lewinsky, nici scandalul Paula Jones.
Pre]: 23,90 lei Labirintul lui Putin de Steve LeVine Traducere din limba englez` de Cristina Jaleru „Labirintul lui Putin“ este mai mult decât o prezentare minu]ioas`, lucrarea c`p`tând un aspect biografic. Este o carte meditativ`, ce examineaz` chestiunea descump`nitoare a milioanelor de ru[i care \ncearc`, de fiecare dat`, s` supravie]uiasc` violen]elor.
Pre]: 19,60 lei Enciclopedia s`n`t`]ii copilului de Dr. Gunhild Kilian-Kornell, dr. Annette Eiden Traducere din limba german` de Doina Fischbach Lucrarea abordeaza cele mai des intâlnite boli [i probleme psihosomatice ale bebelu[ilor, ale copiilor mici [i ale adolescen]ilor. Enciclopedia con]ine indica]ii pentru diagnosticarea rapid` a afec]iunilor, informa]ii concise referitoare la tratamentul imediat aplicabil acas`, precum [i contraindica]iile \n fiecare caz.
Pre]: 39,24 lei Colesterolul de Dr. Pierre Ambrosi Traducere din limba spaniol` de Niculina Bercan Acest ghid ofer` r`spunsuri la toate \ntreb`rile referitoare la colesterol, atât pentru cei la care problemele au ap`rut deja, cât [i \n cazul celor care doresc s` adopte un stil de via]` de prevenire a acestor probleme.
Pre]: 15,26 lei
Via]a sexual` a marilor arti[ti de Nigel Cawthorne Traducere din limba englez` de Carmen Grama Are vreo leg`tur` zâmbetul Mona Lisei cu Leonardo? Cine era prostituata c`reia Van Gogh i-a dat urechea t`iat`? De ce sim]ea nevoia Picasso s` aib` mereu studioul plin de modele care s`-i pozeze nud? Îl inspirau sau, dimpotriv`, \l f`ceau s` transpire?
Pre]: 23,90 lei China modern` de Michael Lynch Traducere din limba englez` de Cristian China-Birta Cartea este un ghid esen]ial pentru \n]elegerea‚ „gigantului vremurilor noastre“. Informativ` [i pl`cut`, cartea analizeaz` modul \n care China a evoluat de la trecutul s`u imperial pentru a deveni, \n prima decad` a secolului al XXI-lea, una dintre cele mai importante puteri pe plan mondial.
Pre]: 19,60 lei Ghidul complet al \ngrijirii copilului (0-5 ani) de Lilian Leistner Traducere din limba englez` de Eliza Ro[u Folosind o metod` holistic` [i totodat` pragmatic`, sora Lilian abordeaz` toate grijile unui p`rinte, \n cadrul unor capitole tematice precum: cunoa[te-]i bebelu[ul cu adev`rat; colicile; al`ptatul, hr`nitul cu biberonul [i \n]`rcatul; primele alimente pentru bebelu[; somnul; introducerea disciplinei; folosirea toaletei; erup]ia primilor din]i[ori; ce op]iuni au p`rin]ii care lucreaz`.
Pre]: 34,80 lei Manual antistres de Terry Looker, Olga Gregson Traducere din limba englez` de Magda Dumitru Acest manual analizeaz` to]i factorii de stres [i, astfel, te ajut` cu adev`rat s` preiei controlul asupra vie]ii tale [i s` te sim]i din nou calm [i echilibrat. Cartea prezint` cele mai moderne tehnici de management al stresului, precum programarea neurolingvistic`, dar [i informa]ii de ultim` or` despre avantajele exerci]iului fizic [i mental.
Pre]: 19,60 lei
www.niculescu.ro
Dic]ionarul Mara, de Dan Coman Colec]ia Rotonda „Magistral` revan[` a primordialului, aceast` «laud` a al`ptatului natural» (nu f`r` bemolul unor substitute: «iat-o ie[ind [i pe ea cu sticlu]a de milumil \n bra]e»)! Astfel \nc\t, conceput ca un ghid al tat`lui, Dic]ionarul Mara se \ntoarce, iat`, \ntr-un adev`rat imn al maternit`]ii.“ (Em. Galaicu-P`un)
Pre]: 18 lei
Un anotimp \n Berceni, de Claudiu Komartin Colec]ia Rotonda „Stilist des`v\r[it, Claudiu Komartin devine, pe volum ce trece un poet tot mai bun. Am citit din stadiul de manuscris cartea lui f`r` sa simt vreo clip` \ntre pagini aerul \nchis al atelierului. Dovad` c` prima tenta]ie a fost aceea de a-i dedica pe loc o cronic` entuziast`. În care urma s` spun c` genera]ia \ncepe s`-[i dea, \n ciuda nemul]umi]ilor c`ut`tori de aram`, platina pe fa]`.“ (Cosmin Ciotlo[)
Pre]: 18 lei Monstrul fericit, de Radu Vancu Colec]ia Rotonda „Poezia lui Radu Vancu este asemenea unei radiografii, dac` te ui]i la ea pur [i simplu vezi umbre \nce]o[ate, dar pus` \n lumin`, po]i vedea un splendid cancer ca o floare crescut` monstruos devor\nd ficatul, ca \n Calea regal` – este una dintre poeziile ini]iatice ale unui [aman care psalmodiaz` incanta]iile lui.“ (Angelo Mitchievici)
Pre]: 18 lei Cartea lui CÂND, de Laura Jaffe Traducere de Cristina Str`til` [i Camelia Capverde. Ilustra]ii de François Cointe Colec]ia Cartier Junior „R`spusuri cu umor [i seriozitate \n egal` m`sur` la [aptezeci [i una de \ntreb`ri referitoare la art`, istorie, tehnic`, educa]ie civic`, spa]iu, natur`, sentimente, via]` cotidian`, corp uman [i multe alte lucruri...“
Pre]: 61 lei Primele sentimente de dragoste, de Anne Vaisman Traducere de Georgeta Barbu-Anghel. Ilustra]ii de Rémy Tricot. Fotografii de Bertrand Machet Colec]ia Verde „De la noi dorin]e la primele pove[ti de dragoste, o carte care vorbe[te despre na[terea sentimentului de iubire.“
Pre]: 49 lei
Cartea lui DE CE, de Martine Laffon, Hortense de Chabaneix Traducere de Camelia Capverde. Ilustra]ii de Jacques Azam Colec]ia Cartier Junior „{aptezeci [i una de r`spunsuri la \ntreb`ri serioase [i amuzante ce exploreaz` domenii la fel de variate precum via]a cotidian`, micile manii, corpul, natura, sentimentele, credin]ele [i moartea.“
Pre]: 61 lei Cartea lui CUM, de Martine Laffon, Hortense de Chabaneix Traducere de Cristina Str`til`. Ilustra]ii de Jacques Azam Colec]ia Cartier Junior „{aptezeci [i unu de r`spunsuri la \ntreb`ri serioase sau mai u[oare, cotidiene sau amuzante, despre animale, sentimente, via]a \n comun, arte [i tehnici \n termeni pe c\t de haio[i, pe at\t de preci[i.“
Pre]: 61 lei Primele experien]e sexuale, de Anne Vaisman Traducere de Georgeta BarbuAnghel. Ilustra]ii de Rémy Tricot. Fotografii de Bertrand Machet Colec]ia Verde „De la primele \nt\lniri la gesturile de iubire, o carte care \i \ndrum` pe adolescen]i \n via]a sentimental` [i sexual`.“
Pre]: 49 lei
www.cartier.md
Cinema de Angelo Mitchievici Colec]ia „Ego. Proz`“ Prefa]` de Paul Cernat „Angelo Mitchievici este o apari]ie remarcabil` [i insolit` \n zona prozei noastre \nc` tinere, un explorator fantast de lumi enigmatice, fermec`tor desuete [i un dreamer cu o personalitate atipic`, venit` «din alt film».“ (Paul Cernat)
Exerci]iu de sinceritate de Ion Vianu Colec]ia „Ego-grafii“ „Dac` te \ncume]i s`-i judeci pe contemporanii t`i, e necesar s` faci simultan exerci]iul de-a te judeca pe tine. {i dac` vei avea curajul s` fii aspru cu propria ta persoan`, abia atunci s` ai cutezan]a s` aplici aceea[i m`sur` [i altora. Fii cel putin a[a de aspru cu tine c\t e[ti cu ceilal]i.“ (Ion Vianu)
Pre]: 29,50 lei
Pre]: 24,95 lei
Lucruri transparente de Vladimir Nabokov Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Anca-Gabriela S\rbu Centrat` \n jurul a patru c`l`torii, toate av\nd efecte dramatice, ale protagonistului din America sa natal` \n Elve]ia, ac]iunea romanului este doar un pretext pentru o ]es`tur` dens` de aluzii literare [i culturale, polemici deghizate [i acroba]ii lingvistice.
Gr`dina Raiului de Ernest Hemingway Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Ionu] Chiva Îmbin\nd \ntr-o manier` \nc\nt`toare scenele \nc`rcate de erotism, pasajele descriptive [i reflec]iile asupra artei scriiturii, Gr`dina Raiului abordeaz` una dintre temele predilecte ale literaturii universale: pierderea inocen]ei.
Pre]: 27,95 lei
GOG de Giovanni Papini Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Ileana Zara O satir` incisiv` la adresa umanit`]ii [i surprinz`tor de actual` chiar [i dup` trei sferturi de veac de la apari]ie, GOG (1934) este considerat una dintre cele mai reprezentative lucr`ri ale lui Papini, cititorul reg`sind aici cu pl`cere ironia mu[c`toare din Un om sf\r[it, dublat` de un umor cuceritor.
Pre]: 24,95 lei
Mo[tenirea Boleyn de Philippa Gregory Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Anacaona M\ndril`Sonetto „Philippa Gregory este \n mod incontestabil o maestr` a romanului istoric. Evoc\nd culorile, priveli[tile [i sunetele de la curtea lui Henric al VIIIlea, cartea reu[e[te cu succes s` transporte cititorul \n acea epoc`. O poveste credibil`, plin` de suspans [i ingeniozitate, care \]i taie pur [i simplu respira]ia.“ (Sunday Express)
Pre]: 34,95 lei
Pre]: 32,95 lei
Orb prin Gaza de Aldous Huxley Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Irina Eliade „Categoric, unul dintre cele mai puternice romane ale acestui scriitor total.“ (The New York Times) / „Un triumf literar [i un tour de force intelectual, \n acela[i timp. Un roman sclipitor, cinic, dar [i sentimental despre c`utarea identit`]ii \ntr-o lume rigid` [i plin` de dogmatism.“ (The New Statesman)
Pre]: 36,95 lei
Din v\rful degetelor de Sarah Waters Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Ioana Filat Cartea anului 2003 \n Marea Britanie: „Consistent, \ntunecat, palpitant prin nea[teptatele r`sturn`ri de situa]ie, acest roman ofer` cititorului o experien]` pe care n-o va uita prea cur\nd.“ (Guardian). Nominalizat la Booker Prize [i Orange Prize \n 2002, romanul a fost ecranizat de BBC \ntr-un serial de succes.
Pre]: 39,95 lei
www.polirom.ro
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
REPORTAJ Nadine Vl`descu
Cu ric[a prin India Delhi-Agra-Jaipur Defini]ie: OM/AUM – cuv\ntul sacru, simbolul universal al Crea]iei. Cele trei sunete (A-U-M) reprezint` cele trei st`ri (de veghe, de vis, de somn profund), cele trei planuri (material, subtil, cauzal), cele trei niveluri (con[tient, incon[tient, subcon[tient), precum [i cele trei procese universale ciclice (sosirea, fiin]area, plecarea). Lini[tea absolut` de dincolo de ele – t`cerea dup` AUM – este transcenden]a divin`. OM, cuv\ntul de \nceput.
Delhi, trezirea: \ntre cerul albastru [i iluzia de[art` Avionul coboar` din ceruri prin norii alba[tri ca Rama [i Krishna. Pe aeroport, umezeala te izbe[te imediat, e cald ca \ntr-o baie turceasc` [i miroase a h\rtie veche [i praf. Nu e sear` \nc`, dar lumina e ciudat`, confuz`. {irurile de c`l`tori \nainteaz` lent prin vam`; m` ustur` ochii [i e prea mult` lume. O [tampil` [i e[ti gata s` intri, s`-]i croie[ti propriul drum prin subcontinentul indian, s` te pierzi printre cei peste un miliard de indieni. Namaskar, Namaste, pierde-te, g`se[te-te, welcome to India! Incredible India. Aventura mea \n India \ncepe cu dou` ve[ti
54
proaste: nu voi putea ie[i pe strad` ne\nso]it` [i ar fi mai bine s` renun] la fustele care nu ating p`m\ntul. Vestea bun` e c` pielea alb` e la mare c`utare. De fapt, acesta e chiar primul lucru men]ionat \n anun]urile matrimoniale din Times of India, cu care m` delectez \n fiecare diminea]`. La c\t de alb` s\nt, a[ putea ajunge maharani, m` [i \mp`unez, dar visul de m`rire mi se spulber` brusc c\nd \n strad` trebuie s` suport privirile tuturor [i c\rdurile de adolescen]i cu siluete nervoase sau de femei b`tr\ne f`r` din]i care umbl` dup` noi (unele chiar se apropie [i vor s` pip`ie „minunea alb`“). Hélas, \mi zic, nici adora]ia maselor nu mai e ce-a fost. Unicul se contempl` \n multiplu, eternul \n efemer, g\ndesc privind la roiul de oameni, asurzit` de zumzetul motocicletelor [i de claxoanele camioanelor pictate [i \mpodobite ca
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
R E P O R TA J
pentru o perpetu` s`rb`toare \n mi[care. Pe [osea, printre elefan]i, ma[ini, ric[e [i familii suprapuse pe c\te o motociclet` care te dep`[e[te \n chiote, ai dou` griji: s` te dai la o parte din fa]a celui mai mare [i s` fere[ti vaca din mijlocul drumului. C\teodat` \ns`, \nghesuit \ntre camioane, mai prime[ti c\te un corn \n portier`, o atingere de bun augur pe care o botez, r\z\nd, The Holy Touch. Se pare c` zeii [tiu c\t iubesc c`r]ile, c`ci primul drum \l fac la Delhi Book Fair, \n uria[a expozi]ie Pragati Maidan, unde se afl` [i Crafts Museum, o incursiune \n aer liber \n istoria artizanatului indian, foarte variat de la o regiune la alta. „M`rea]a Indie“ (Mahãbhãrata) e at\t de \ntins` [i limbile sale s\nt at\t de multe \nc\t f`r` engleza impus` de britanici un indian din nord nu s-ar fi \n]eles niciodat` cu unul din sud. Hindi, limba oficial` a Republicii India (al`turi de englez` [i de alte 21 de limbi din toate statele), e azi vorbit` mai mult \n familie sau \n r\ndul claselor needucate, c`ci \nv`]`m\ntul se desf`[oar` \n englez` (la [coal`, singura materie predat` \n hindi e chiar... hindi). În vorbirea curent`, hindi [i engleza formeaz` un delicios ames-
tec, hinglish, limba genera]iei MTV, fascinat` de cultura pop [i de infuzia american` de modernitate. În t\rg, m` plimb printre miile de c`r]i. I know my classics, \mi spun, d\nd cu ochii de Kalidasa, Tagore, Kipling, Forster, Naipaul [i g\ndindu-m` la Eliade. Îmi cump`r City of Djinns (A Year in Delhi) de William Dalrymple, care mi-a fost un ghid al Delhi-ului mai bun chiar dec\t voluminosul Lonely Planet India, pe care l-am c`rat cu stoicism prin tot ora[ul. În India, am s` petrec mult` vreme \n lini[tea garnisitelor libr`rii, sorbind un ceai tare [i dulce, cu lapte. Acolo, am s` m` hot`r`sc din prima zi c`, dintre cei 330 de milioane de zei, patroana mea spiritual` va fi Saraswati, zei]a cunoa[terii [i so]ia lui Brahma, creatorul. Brahma, Vishnu, Shiva, treimea absolut`, trimurti: creatorul, p`str`torul [i distrug`torul. Lumea nu exist` \n absen]a lor [i via]a urmeaz`, ca \ntr-o mantr` repetat` la infinit, acela[i ciclu de crea]ie, p`strare, distrugere [i iar crea]ie, care [i-a pus pecetea [i asupra istoriei turbulente a Delhi-ului. Capitala mai multor imperii, Delhi [i-a schimbat \nf`]i[area de [apte ori, distrus [i reconstruit pe r\nd, pe m`sur` ce dinastiile Gupta sau Rajpute, ma-
© Nadine Vl`descu
55
R E P O R TA J
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
melucii [i sultanatele, \mp`ra]ii moguli sau englezii cu al lor British Raj au trecut de-a valma peste acest p`m\nt uscat [i ro[u, unde, \n vremea legendei, s-a \ntins Indraprastha, cetatea regilor-fra]i Pandava din Mahãbhãrata. Dup`-amiaza la ora cinci, soarele p`le[te, lumina scade [i seara arunc` umbre asupra vechiului ora[, Old Delhi, care se \ntinde la nord, \n jurul Fortului Ro[u (Lal Kila), bastionul \mp`ra]ilor moguli. Peste drum se deschide o strad` lung`, Chandni Chowk, inima b`tr\nului ora[, un furnicar ame]itor de bazare, l`ca[uri de cult, pie]e de mirodenii, fructe sau flori, unde milioane de petale a[teapt` cumin]i clipa ofrandei. În mijlocul unei \ntinse gr`dini, o platform` de granit negru – la care vin s`-[i aduc` omagiile to]i [efii de stat afla]i \n vizit` la Delhi – marcheaz` locul unde a fost incinerat Gandhi, „p`rintele“ independen]ei ob]inute \n 1947. Independence Day este una dintre cele trei s`rb`tori na]ionale, al`turi de ziua de na[tere a lui Ghandi [i de Republic Day, c\nd are loc parada fastuoas` la care asist` mul]imi uria[e adunate de-a lungul arterei Rajpath dintre India Gate [i Rashtrapathi Bhavan, re[edin]a pre[edintelui [i fostul palat al viceregelui Indiei. Una dintre atrac]iile
paradei e defilarea g`rzii c`lare a pre[edintelui, cu solda]ii \n costume ro[ii, din care mul]i s\nt indieni sikh, rapid identifica]i dup` turbanele \n care \[i \nf`[oar` p`rul lung pe care religia lor le interzice s` [i-l taie [i pe care \l feresc de privirile „neaveni]ilor“. Indienii sikh au aspectul [i reputa]ia de fioro[i (doar ei au asasinat-o pe Indira Ghandi), dar aparen]ele \n[al`, zic, judec\nd dup` experien]ele mele mai degrab` pa[nice, \n ciuda anumitor circumstan]e agravante, cum ar fi aceea c` la primul drum spre India, \n avion, era s` comit o crim` de lèse-majesté. Încerc\nd s`-mi reglez scaunul [i s`-l aduc la pozi]ia vertical` pentru aterizare, am tras v\rtos, odat` cu sp`tarul, de elaboratul turban al unui sikh din spatele meu, care dormea ad\nc, cu capul sprijinit de scaunul din fa]`. P\n` s` se dezmeticeasc` sardarul, r`mas mut de uimire c` a[a ceva i se putea \nt\mpla, crima aproape se comisese, astfel \nc\t, atunci c\nd \n sf\r[it m-am \ntors, ne\n]eleg\nd ce-mi opunea rezisten]`, imaginea ce mi s-a \nf`]i[at m-a speriat at\t de tare c` nici m`car nu mi-a mai venit s` r\d: un turban \ntr-o r\n` [i doi ochi dispera]i care, de deasupra must`]ilor stufoase, m` implorau s` © Nadine Vl`descu
56
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 \ncetez masacrul. Dup` scuzele [i polite]urile de rigoare, am r\s am\ndoi. La alt drum spre India, un b`tr\nel sikh, ascu]it [i inchizitor ca un dervi[, mi-a oferit patern um`rul cam noduros drept pern` [i, de[i la \nceput l-am refuzat politicos, p\n` la urm` gravita]ia [i-a spus cuv\ntul, a[a c` am dormit lini[ti]i, \n tête-à-tête, p\n` la sosire. La mijloc, Rajpath intersecteaz` Janpath, bulevardul \n]esat de tarabele negustorilor „I give you good price“ din toate regiunile Indiei (colibele tibetanilor din Kashmir s\nt o \nc\ntare!), unde po]i avea tot ce-]i dore[te inima, cu condi]ia s` \nve]i arta de a te tocmi la s\nge. Str`b`t\ndu-l, observ delhiwallah de toate felurile care scuip` pe jos paan-ul ro[u mestecat; e clar c` n-au auzit de Mirza Nama (Cartea gentleman-ului des`v\r[it), manualul de etichet` de la curtea mogulilor, care te \nva]`, printre altele, s` nu te tocme[ti, s` nu mergi nici \n ruptul capului pe jos, s` nu discu]i vreodat` despre bani sau religie, s` n-ai p`reri proprii sau idei originale [i s` nu te \ncrezi \ntr-o persoan` bine \mbr`cat` care pretinde a fi poet, artist sau... autor. În cap`t, apare Connaught Place, pia]a cu dou` inele circulare de arcade, centrul cosmopolit al New Delhi-ului, cu birouri, restaurante, magazine [i multe... libr`rii. O nou` vizit`; de data asta m` \nt\lnesc cu Arundhati Roy (Dumnezeul lucrurilor m`runte), Kiran Desai (Zarv` \n livada de guave, Mo[tenitoarea t`r\mului pierdut), Jhumpa Lahiri (Interpretul de maladii, o bijuterie!), Salman Rushdie (Copiii din miez de noapte, ce poveste!), Heinrich Zimmer (Regele [i cadavrul – dearest old friend...) [i descop`r o carte splendid`, The Last Song of Dusk de Siddhart Dhanvant Shangvi, pe care mult a[ vrea s-o traduc \n române[te. Iat`-l [i pe Mirza Ghalib, e printre prieteni: Omar Khayam, Rumi, Hafiz. Morm\ntul lui Mirza Ghalib, cel mai iubit poet de limb` urdu, se afl` \n cartierul Nizamuddin, locul de pelerinaj la dargah-ul (morm\ntul) sf\ntului sufi Nizamuddin Auliya, din satul medieval aflat la sud-est de New Delhi. În acest loc al vr`jii de nespus, dervi[ii zbur`tori se rotesc \n trans` cu gra]ia nep`m\ntean` pe care ar invidia-o orice balerin`. C\t` senzua-
R E P O R TA J © Nadine Vl`descu
litate \n misticismul lor, \n dimensiunea ezoteric` a islamului, sufismul! {i ce amestec fantastic de hinduism [i de islam e Delhi-ul, de tradi]ie [i modernitate, de s`r`cie lucie [i opulen]`, de agita]ie [i a[teptare, de exotism [i sfial`, de viu [i iluzie!
Agra, visul sau c\nd un b`rbat iube[te o femeie Trenul Taj Express intr` \n gara din Agra la ora 10 diminea]a, dup` o c`l`torie de trei ore. În lumina str`lucitoare, totul e alb [i proasp`t, \n ciuda soarelui orbitor. Dup` amor]eala pl`cut` \n aerul condi]ionat, c`ldura \]i taie r`suflarea. În drum spre hotel, Tahir, proprietarul unei ric[e motorizate nou-nou]e [i noul nostru ghid, ne smulge z\mbete cu r\sul s`u tonic [i tr`nc`neala ne\ntrerupt` despre splendoarea Taj-ului, cei trei copii ai s`i [i hotelul mai bun pe care-l [tie. Pe genunchi, \n hurduc`turile ric[ei pe drumul bolov`nos, \ncerc s` las un mesaj posterit`]ii \n caietul pe care Tahir \l \ntinde tuturor clien]ilor s`i, instrument de m`surat gradul de satisfac]ie a c`l`torilor leg`na]i pe drumurile Agrei, printre ale c`ror vorbe \n toate
57
R E P O R TA J
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
limbile p`m\ntului descop`r cu \nc\ntare [i r\nduri \n române[te. În aceast` vale udat` de apa galben` a Yamunei, UNESCO a \nscris \n patrimoniul mondial trei monumente celebre: o fort`rea]`, un palat [i un b`tr\n ora[-fantom`. Fortul Agra, Taj Mahal-ul [i Fatehpur Sikri, capitala abandonat` a lui Akbar [i ocrotitoarea morm\ntului sf\nt al lui Salim Chisti, misticul sufi, f`c`torul de miracole. Urc\nd drumul de piatr` dintre zidurile masive, \nalte de 21 de metri, c`tre intrarea \n Fortul Agra, m` simt ca un cruciat ridic\ndu-[i cu umilin]` privirea spre poarta Ierusalimului.
Cel mai important fort din India, c`minul \mp`ra]ilor moguli [i-a cunoscut perioada de v\rf \n secolele XVI [i XVII, c\nd Babur, Akbar [i Shah Jahan [i-au condus imperiul de aici. Înv`luit \n sclipirea ro[iatic` a gresiei, fortul tr`ie[te suspendat \n timp; oriunde \]i a[ezi privirea, ceva te cheam` \n trecut; auzi ciripitul glasurilor din zenana (haremul imperial), susurul bazinelor de marmur`, forfota curtenilor \n Meena Bazaar, iar \n Musamman Burj, turnul \mpodobit cu splendide \ncrusta]ii de pietre pre]ioase, \l z`re[ti parc` pe Shah Jahan (\nchis aici \n ultimii ani ai vie]ii de c`tre fiul s`u Aurangzeb) privindu-[i melancolic preaiubitul Taj Mahal. La ora opt diminea]a, marmura imaculat` a Taj Mahal-ului \]i arde t`lpile goale. P`[e[ti \n t`cere prin c`ldura ce se ridic` \n valuri, prin lumina care \mbrac` \n culori perfec]iunea acestui vis alb al timpului ce doarme. Nimic nu a precupe]it sultanul, nici un sacrificiu nu a fost prea mare pentru construc]ia feeriei \n piatr`, care plute[te \ntre cer [i p`m\nt, \mpodobit` cu toate comorile lumii: aur [i argint, pietra dura, perle [i pietre pre]ioase, flori, frunze [i vaze sculptate. Alb sclipitor, alb de unt, galben, roz, albastru-vine]iu – \n fiecare moment al zilei, Taj Mahal-ul e altul. O lacrim` pe chipul timpului, a[a i-a zis Tagore. Sub dalele fierbin]i, Mumtaz Mahal [i [ahul dorm netulbura]i \n vraja ve[nicei \mbr`]i[`ri. Departe de via]`, de voluptatea Kamasutrei, eternitatea [i moartea s-au unit pentru iubire. La miezul zilei, pe turnurile [i crenelurile „Ora[ului Victoriei“ (Fatehpur), Maya \[i unduie[te trupul \n soare, am`gindu-te cu urme de mi[care \n lumea \ncremenit`. Timpul st` imobil \n cosmica sa religiozitate. A pierit zarva, n-ai crede c` ora[ul-fantom` a fost c\ndva plin de via]`. Cl`dit de Akbar \n 1571, \n jurul locuin]ei ascetului Salim Chisti, care \i prezisese na[terea multdoritului mo[tenitor, Fatehpur Sikri a fost abandonat dup` numai 14 ani, din cauza secetei. Un ghid localnic, tocmit ad-hoc, ne plimb` printre cl`dirile [i palatele cu forme neobi[nuite, vorbindu-ne de cele trei so]ii ale lui Akbar cel Mare, cea hindus`, cea musulman` [i cea cre[tin`. Panch Mahal, palatul cu cinci etaje, ne uime[te cu cele 176 de coloane sculptate, iar
58
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 \n Diwan-i-Khas, sala audien]elor private, ne contorsion`m g\turile cu ochii la platforma circular` de deasupra noastr`, sprijinit` pe o singur` coloan` cu 36 de arce, de unde \mp`ratul \[i privea supu[ii [i modera discu]iile \ntre \n]elep]ii de diferite confesiuni. În Seduc`toarea din Floren]a, Salman Rushdie \nvie curtea lui Akbar \n povestea ce se petrece chiar aici. L\ng` ora[, se afl` marea moschee (\n care \ncap zece mii de dreptcredincio[i) [i locul de pelerinaj la morm\ntul sf\ntului sufi. Ne l`s`m pantofii la intrare [i p`[im \n incinta imens`. E mizerie pe jos, trebuie s` fii atent unde calci. În jur, forfot`. Sute de pelerini presar` petale de trandafir pe morm\nt [i leag` a]e ro[ii de paravanul din jur, lini[ti]i la g\ndul c` sf\ntul le va \ndeplini dorin]ele. C\te fire, at\tea dorin]e, \mi spun, \n timp ce \nnod la r\ndul meu, cu smerenie, [nurul sub]ire. În moschee, credincio[ii cufunda]i \n murmur se ridic` [i se a[az` ritmic pe pre[urile pentru rug`ciune. În arcul uria[ei por]i, Buland Darwaza, \nalt` de 54 de metri, umbra aduce lini[te. Se las` seara, c`ldura s-a mai \nmuiat, \n cur\nd au s` apar` [i insectele. Înapoi spre Agra, \n confortabilul Ambassador negru, limuzina made in Hindustan, \nchid ochii. Via]a e vis...
R E P O R TA J
Jaipur, ora[ul roz de v\nt [i miere unde de[ertul prinde via]` Septembrie, \n Rajahstan, e anotimpul melancoliei. E cald, prea cald pentru un c`l`tor european, dar vara a trecut, cu v\ntul ei fierbinte, Loo-ul, care spulber` praful de[ertului [i face aerul s` vibreze. Se simte o a[teptare, ca o pruden]`. Via]a e grea \n mijlocul pustiet`]ii, oamenii s\nt agresivi. La ie[irea din gar`, m` sufoc. S\ntem \ncercui]i de oameni cu ric[e care se \mping \n noi [i ]ip`: pick me, come with me, sir, I take you. Z`resc un b`tr\nel care se ]ine deoparte. Arat` ca un ascet [i e \mbr`cat \n alb imaculat. Ca scos din cutie; oare cum face s` nu se murd`reasc` pedal\nd? {i la c\t e de slab [i de firav, are oare for]a s` ne duc` pe am\ndoi? Îl lu`m. Încet, de-abia respir\nd [i \ncord\ndu-ne ca s` p`rem mai u[ori, ajungem la hotel. Madhuban, re[edin]a familiei Patan, mo[tenitorii vechiului stat din Rajahstan. Un haveli ca o oaz`, o \nc\ntare, departe de aglomera]ia din centru. În`untru e r`coare [i \nc`perile arat` ca \ntr-un serai. La parter, \n salonul oaspe]ilor, ne uit`m la poze vechi din care ne privesc suveran b`r-
© Madhvi Karol
59
R E P O R TA J
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
ba]i chipe[i cu must`]i [i s`bii sclipitoare [i femei m\ndre, \nc`rcate de bijuterii. Gr`dina e minunat`, verde, cu iepuri albi [i flori purpurii de bougainvillea. Ah, deci a[a arat` florile astea de vis, pe care le-am mirosit de-at\tea ori \n c`r]ile sud-americanilor. P\ine pr`jit`, ceai [i miere [i pornim la drum. „Ora[ul Roz“, numit astfel \n 1876, c\nd a \mbr`cat culoarea de [erbet pentru vizita Prin]ului de Wales, e o explozie de culori [i turbane [i un amestec de labirint medieval cu agita]ie modern`. Începem cu o idee neinspirat` – un tur de ora[ \n ric[` – [i ne trezim url\nd \n mijlocul unei intersec]ii, \n care, ca peste tot \n India, singura regul` e a celui mai tare. Ma[ini, vaci, ric[e [i armate de motocicli[ti zumz`ie, amenin]` [i se reped unele \n altele. Pe Shiva-Ji, e palpitant, dar c\nd cobor din ric[` cu gura plin` de nisip, dup` o curs` nebun` pe contrasens, de care [i Hollywood-ul [i Bolywood-ul ar
fi m\ndre, simt nevoia s` m` a[ez pe marginea drumului. Emblema ora[ului e Hawa Mahal (Palatul V\nturilor), cu chipul s`u de dantel` roz asemenea coroanei lui Krishna, din spatele c`ruia, ascunse dup` ferestre, femeile de vaz` de la curtea maharajahului priveau cu jind, de la \n`l]imea coliviei lor de aur, iure[ul bazarelor din strad` [i procesiunile opulente. Construit` ca un nai cu multe orificii, fa]ada prin care sufl` v\ntul aduce [i r`coarea mult r\vnit`. Din`untru, de la una din numeroasele ferestruici, privesc nostalgic trecutul acestui ora[ din O mie [i una de nop]i, renumit pentru arta bijutierilor s`i [i pentru rubinele [i smaraldele maharajahilor. Totul e ornat, colorat, iar b`rba]ii [i femeile, oric\t de s`raci ar fi, dar [i elefan]ii, caii [i c`milele poart`, fiecare, m`car o podoab`. Palatul regal – \n care se afl` [i Chandra Mahal, re[edin]a particular` a descenden]ilor maharajahilor de Jaipur, spre care am aruncat priviri furi[e din Hawa Mahal – dezv`luie fastul de odinioar` [i c\teva dintre comorile ascunse: miniaturi, manuscrise rare, costume de curte, ]es`turi fabuloase, arme, harna[amente [i bijuterii. Ce figuri [i maharajahii `[tia: Sawai Madho Singh I, ale c`rui haine s\nt expuse \n muzeul palatului, avea 2 metri \n`l]ime [i c\nt`rea 230 de kilograme; urma[ul s`u, Madho Singh al II-lea, [i-a luat cu el \n c`l`toria la Londra, din 1901, dou` vase masive din argint, \nscrise azi \n Cartea Recordurilor drept cele mai mari obiecte de argint din lume, \n care era transportat` apa sf\nt` din Gange. Tot el, ca gentleman autentic [i arbiter elegantiarum ce era, poruncise ca hainele [i lenjeria s`-i fie sp`late [i c`lcate \ntotdeauna doar la Londra. La ie[irea din City Palace Museum, m` holbez proste[te la pere]ii celor dou` magazine de bijuterii, burdu[i]i de sus p\n` jos cu argint, perle [i pietre pre]ioase. Claie peste gr`mad`, \]i iau ochii: br`]`ri, cercei, coliere, vase, cutii, paftale, hamuri [i alte multe [i m`runte, \nc\t nici nu trebuie s` cumperi nimic, privitul e de-ajuns. Satisf`cu]i, ne \ntoarcem spre noi \n[ine [i medit`m \n lini[tea crepuscular` a observatorului astronomic cu nume de incanta]ie, Jantar Mantar, aflat al`turi. Foarte bine conservat, observatorul con]ine 16 structuri ale c`ror forme
60
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
R E P O R TA J
geometrice au fost t`iate \n piatr`, cu rigoare matematic`. Dup` cadranul solar \]i po]i regla ceasul cu o precizie de dou`zeci de secunde. Un Stonehenge \n miniatur`, mai logic [i mai practic, folosit [i ast`zi de astrologi, mai ales pentru previziunile din sezonul musonic. Un vis de ploaie \n mijlocul de[ertului. Cu ochii spre constela]ia mea de deasupra zodiacului de piatr`, \mbr`]i[ez din Zodia Fecioarei fascina]ia hindu[ilor pentru horoscoape, astrograme [i potriviri celeste. Seara, \n baia de marmur` cu u[i de santal, las apa s` spele \ndelung nisipul de[ertului. A doua zi de diminea]`, plec`m spre Fortul Amber. Înfipt \n v\rful unei culmi st\ncoase, fortul ofer` o vedere panoramic` a celor dou` gr`dini cl`dite \n mijlocul Lacului Matoa [i a colinelor din jur, pres`rate cu temple hinduse ca ni[te stupi uria[i de nisip ud. Din cauza c`ldurii [i a elefan]ilor nervo[i care nu prea ne \mbie, \nc`lc`m obiceiul [i urc`m spre intrare nu pe spatele pachidermelor, ci \ntr-unul din jeepurile care fierb zilnic \n soare \n a[teptarea turi[tilor. Drumul e \ngust [i abrupt, dar priveli[tea e fantastic`. În`untru, m` minunez \n Sheesh Mahal (Sala Oglinzilor), unde tavanul acoperit de mo-
zaicul de oglinzi minuscule se transform` la flac`ra lum\n`rii \ntr-un cer \nstelat, a c`rui lun` devine, \n poveste, chiar chipul preafrumoasei maharani. Ame]i]i, d`m din cap asemenea dansatorilor din Rajahstan [i ie[im din fort pe sub Poarta Lunii, Chand Pol, \n praful de[ertului, amintindu-ne c` s\ntem praf c`l`tor, uscat de soare [i purtat de v\nt... \napoi la Delhi. O gean` de lumin` p`trunde prin obloanele ferestrei. Shiva deschide ochii [i universul \ncepe iar, \n lumina ce]oas` a dimine]ii care miroase a fum [i a t`m\ie. În India, lumina e urma unei transcenden]e, o ve[nic` iluzie. Î]i \mp`ienjene[te ochii [i te p`c`le[te cu voluptate, fiica Mayei, care r\de zgomotos din spatele v`lurilor de culoarea nisipului. Rotocoale argintii se apropie de la r`s`rit, leg`n\ndu-se lene[. S\nt djinii – \mi spun – s\nt duhurile care se trezesc [i se amestec` printre muritori, ajut\ndu-i sau \ncurc\ndu-i la treburile zilnice. Soarele va aprinde \n cur\nd ora[ul. P\n` la amiaz`, Kali va arunca s`ge]i de foc, asmu]ind c`ldura mi[c`toare. O nou` zi \n care eternitatea respir` molcom, netulburat`. ■
© Nadine Vl`descu
61
Š Mark Gerson, 1970
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
INTERVIU
„România a schimbat cursul vie]ii mele de scriitor“ Paul Bailey Este singurul scriitor britanic nominalizat la Booker Prize, care a scris nu unul, ci dou` romane cu subiect românesc: Kitty and Virgil (1998) [i Uncle Rudolf (2002). Fost actor, autor de romane, memorii [i biografii, laureat al E.M. Forster Award [i Somerset Maugham Award, Paul Bailey a publicat [i numeroase eseuri despre Mihail Sebastian, precum [i prefa]a edi]iei engleze a romanului lui M. Blecher, Inimi cicatrizate, tradus \n englez` anul trecut la Old Street Publishing. Dup` apari]ia \n limba român`, la mijlocul anilor ’90, a romanelor La „Jerusalem“ [i Solda]ii b`tr\ni (reeditate de Editura Minerva acum c\]iva ani) [i Kitty [i Virgil, la \nceputul acestei veri Editura Humanitas a publicat, \n Colec]ia „Cartea de pe noptier`“, romanul Unchiul Rudolf, emo]ionanta poveste a unui tenor român celebru la Londra care-[i \nfiaz` propriul nepot pentru a-l sc`pa din România legionar` a anilor ’30. Timp de opt ani a]i fost actor; cum a]i ajuns s` juca]i teatru? Cariera mea \n teatru a fost lipsit` de orice str`lucire. M-am hot`r\t s` devin actor pe la cincisprezece ani, c\nd am avut rolul principal \n trei spectacole [colare: Sarah, Ducesa de Marlborough, \ntr-o pies` acum uitat`, a lui Norman Ginsbury, intitulat` Viceroy Sarah; Emma Woodhouse, \ntr-o adaptare nu prea reu[it` a Emmei de Jane Austen [i Regele Henry al IV-lea, \n prima parte a piesei istorice omonime a lui Shakespeare. Apoi am aplicat pentru o burs` la London County Council [i am c\[tigat-o. Asta \nsemna c` bursa mea de studii la
Central School of Speech and Drama din perioada 1953-1956 a fost pl`tit` de un departament al Prim`riei locale. În acest timp jucam \n tot felul de roluri de adolescen]i [i de tineri delincven]i, \n piese de televiziune [i \n seriale poli]iste. Am p`r`sit {coala dramatic` \n vara lui 1956 [i am fost actor profesionist p\n` \n 1964, c\nd am decis c` e de-ajuns. Interpretasem roluri foarte mici la Shakespeare Memorial Theatre din Stratford-on-Avon, cu un an \nainte ca The Royal Shakespeare Company s` fie \nfiin]at`. În 1959, c\nd am jucat, pentru English Stage Company la Royal Court Theatre, rolul principal \n
63
© S. Hyde
■ Scriitorul englez Paul Bailey s-a n`scut pe 16 februarie 1937, la Londra. În 1953 a ob]inut o burs` de studii la Central School of Speech and Drama; \ntre 1956 [i 1964 a lucrat ca actor, iar \n 1967 a devenit scriitor liberprofesionist. A fost Literary Fellow la universit`]ile Newcastle [i Durham, iar dup` ce a primit \n 1976 Bicentennial Fellowship, a c`l`torit \n America unde, \ntre 1977 [i 1979, a fost Visiting Lecturer in English Literature la North Dakota State University. Printre distinc]iile care i s-au acordat se num`r` E.M. Forster Award (1974) [i George Orwell Prize pentru eseul „The Limitations of Despair“.
INTERVIU
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
piesa Annei Jellicoe, The Sport of My Mad Mother, spectacolul a fost retras dup` numai dou` s`pt`m\ni. O parte din public a fost amabil` cu noi, dar cei mai mul]i spectatori ne-au insultat, ne-au ironizat [i ne-au huiduit la scen` deschis`. {tii cum se spune c` \nve]i din gre[eli, iar eu cu siguran]` am \nv`]at din gre[elile mele – nici o critic` nu este mai important` dec\t autocritica... Oricum, nu m-am rupt complet de teatru, printre prietenii mei se num`r` mul]i actori. Cum v-a]i decis s` scrie]i literatur`? În timpul liber citeam clasicii literaturii engleze care \mi erau at\t de utili \n „cariera“ de actor [i cred c` [tiam deja c` scrisul este adev`rata mea voca]ie. Pe vremea aceea lucram la Harrods, celebrul magazin, [i acolo am \nv`]at multe despre ciudatele c`i ale comportamentului uman. Am \nceput cu poezie [i am scris destul de mult` poezie proast` \n acei ani.
urantele de pe trotuare sem`na, \ntr-adev`r, cu Parisul. Acea asem`nare \ns` disp`ruse cu totul. M-a amuzat \n mod deosebit faptul c` securi[tii erau \mbr`ca]i cu regularitate \n haine de piele neagr` – erau cea mai pu]in secret` poli]ie din lume –, dar probabil c` asta era [i inten]ia lor: s` fie prezen]i [i vizibili. La un moment dat, am f`cut o plimbare prin ora[ [i, imediat ce am ie[it din hotel, mi-am dat seama c` eram urm`rit de doi b`rba]i \mbr`ca]i \n acele haine de piele neagr`. Dintr-odat` eram un personaj dintr-un roman de John le Carré sau Graham Greene. P\n` s` ajung \n Bucure[ti, presupuneam c` Eugen Ionesco este un scriitor absurd. Atunci am \n]eles c`, de fapt, era un scriitor realist, iar o pies` precum Rinocerii – declara]ia sa plin` de adev`r. Mul]i romancieri englezi – printre care Martin Amis sau Julian Barnes – au scris \n ultimii ani fic]iuni inspirate de istoria recent` a Europei de Est. Cum v` explica]i acest interes? Martin Amis folose[te Rusia doar ca fundal, at\t, c\t despre Porcul spinos, romanul lui Julian Barnes situat \n Bulgaria, nu l-am citit \nc`. În ceea ce m` prive[te, cele dou` romane ale mele plasate \n România [i \n Anglia – Kitty [i Virgil [i Unchiul Rudolf – n-ar fi existat dac` n-a[ fi vizitat ]ara voastr` „trist`, plin` de humor“, atunci, \n 1989. Cum a]i scris aceste dou` romane? Kitty [i Virgil a avut nevoie de mult` documentare, am citit teancuri de c`r]i, bune [i proaste, privitoare la istoria recent` [i veche a României [i am petrecut mult timp la bibliotec` pentru a m` informa despre familia regal`. Am descoperit Istoria Românilor, cartea din 1943 a lui R.W. Seton-Watson, o lucrare remarcabil`, scris` cu mult` dragoste [i care mi-a deschis apetitul pentru istoria României. Din p`cate, am observat c` multe c`r]i despre România aflate la bibliotec` nu mai fuseser` \mprumutate de mai bine de patruzeci de ani. Unchiul Rudolf, pe de alt` parte, a fost doar pur` pl`cere a scrisului: l-am scris \n opt luni. Poate [i de aceea este una dintre cele mai bune c`r]i ale mele. Obi[nuiesc s` m` ata[ez de per-
„Cel mai trist loc de pe P`m\nt“ Cum a \nceput povestea dvs. româneasc`? Prima dat` c\nd am venit \n România – \n prim`vara lui 1989 – am fost oripilat [i n`ucit de ceea ce am v`zut [i auzit. Trebuie s` recunosc c` România de atunci mi s-a p`rut cel mai trist loc de pe P`m\nt. Am v`zut mizeria \n care tr`iau românii, frica, suspiciunea, teama de a vorbi liber... Oamenii erau suspicio[i unii cu al]ii p\n` \n punctul \n care deveneau paranoici. Am stat atunci numai o s`pt`m\n`, dar acea s`pt`m\n` a[ putea spune c` a schimbat cursul vie]ii mele de scriitor. Am v`zut oameni st\nd la coad` pentru p\ine [i pentru buc`]i meschine de carne. Am fost atunci dus \ntr-un fel de tur VIP, trebuia s` v`d Casa Poporului, demen]a arhitectural` a „Conduc`torului“, versiunea kitsch a Versailles-ului, [i am privit la televizor performan]ele robotice din Parlament ale lui Ceau[escu. Aflasem despre cl`dirile vechi demolate la cererea sa [i, c\nd m-am \ntors la Londra, m-am uitat pe ni[te albume cu fotografii din Bucure[tiul sf\r[itului de secol XIX [i \nceput de secol XX: ora[ul, cu bulevardele sale largi [i cu resta-
64
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
INTERVIU
sonajele mele, chiar [i de cadavericul Felix, tat`l lui Kitty, [i de nebuna ei sor` geam`n` Daisy, dar pe Rudolf cel trist, pe Andrei [i pe p`rin]ii s`i i-am iubit, am avut pentru ei o afec]iune cu totul special`. Am fost trist c\nd am terminat de scris despre ei; m` obi[nuisem at\t de mult cu compania lor! Dup` ce am \ncheiat romanul, n-am putut r`bda triste]ea desp`r]irii de personaje [i am mai scris o povestire, The Empty Seat, \n care Andrew descrie via]a f`r` unchiul s`u. Merge la concerte [i la oper` [i continu` s` fac` rezerv`ri pentru dou` locuri, unul pentru el, cel`lalt pentru fantomaticul Rudolf. Înnebune[te lent, \n maniera celor care \[i pierd punctul de sprijin \n via]`. A]i dedicat romanul Unchiul Rudolf, Cellei [i lui Norman Manea; c\nd [i cum v-a]i cunoscut? Am citit Despre clovni imediat ce am ajuns acas` dup` prima mea vizit` \n România [i am fost amuzat [i \ngrozit afl\nd cum se tr`ia sub ace[ti Macbeth, dac` i-a[ putea numi a[a pe so]ii Ceau[escu. Apoi am fost solicitat de c`tre editorii Times Literary Supplement s` recenzez romanul lui Norman Manea Plicul negru, lucru pe care l-am [i f`cut \ntr-un text destul de lung. C\teva s`pt`m\ni mai t\rziu am primit o scrisoare de mul]umire de la Norman din New York. Apoi, timp de mai multe luni, am devenit prieteni prin coresponden]`, iar c\nd Norman [i Cella au venit la Londra, i-am invitat la cin`. Ne-am rev`zut de c\teva ori la New York [i la Roma [i ]inem leg`tura prin telefon sau prin e-mail. De altfel, cititorii Dilematecii au parcurs textul dvs. despre acea \nt\lnire \n nr. 17 din 2007. V-a ajutat Norman Manea s` descoperi]i literatura român`? Sigur, datorit` lui Norman Manea am descoperit majoritatea scriitorilor români care acum \mi plac. Ion Creang`, de pild`, a fost tradus prin 1930, dar suna \ngrozitor \n englez`, nu se \n]elegea mai nimic. Mi-ar pl`cea s` fie retradus, cel pu]in cu acea poveste teribil de amuzant` a lui Ivan Turbinc`. Tot Norman Manea mi-a vorbit despre Jurnalul lui Mihail Sebastian, publicat mai \nt\i \n State [i despre care am scris un eseu tot \n Times Litterary Supplement. Cunosc foarte bine memoriile lui Primo Levi, care a su-
pravie]uit lag`rului nazist, am citit [i celebrul jurnal al lui Victor Klemper, dar cred c` jurnalul lui Sebastian este cea mai important` contribu]ie la \n]elegerea acelei epoci... Pe l\ng` Creang` [i Sebastian, pe care [tiu c` \l aprecia]i enorm, v` mai plac Bacovia, Blecher, Mateiu I. Caragiale... Da, despre Blecher [i despre Sebastian am scris destul de mult, dar nu [i despre Bacovia, cel pu]in nu p\n` acum. Destinul lui Sebastian \ns` are o poveste extrem de emo]ionant` [i pentru orice occidental a fost o mare surpriz` s` descopere un scriitor din Estul Europei, inteligent [i talentat, aflat la curent cu tot ce se \nt\mpla \n culturile europene... Dar Sebastian era [i o persoan` extraordinar`, un adev`rat erou. Pentru mine, el reprezint` decen]a fiin]ei umane \n timp de r`zboi [i \ntr-o societate ostracizant`, care \i interzice s`-[i practice meseria [i chiar s` tr`iasc`. Jurnalul lui Sebastian a devenit una dintre c`r]ile mele favorite din toate timpurile. Am scris [i prezentat la Radio o lucrare despre el [i am fost deasemenea \nc\ntat s` o intervievez pe unica lui prieten` \n via]`, fosta lui mare iubire, Nadia Lacoste, care locuie[te acum la Paris.
„Eram doar diferit“ La un moment dat v` documenta]i pentru un al treilea roman cu subiect românesc, inspirat de povestea familiei Bibescu... Am fost \ntr-adev`r atras de ideea de a scrie un roman despre Emanuel Bibescu, frate al mult mai faimosului Antoine. Cei doi s-au n`scut la sf\r[itul secolului al XIX-lea, o perioad` foarte interesant` din istoria României, \ntr-o familie foarte cultivat`. Mama lor c\nta la pian \n duet cu Franz Liszt, era o admiratoare a lui Wagner, iar la Paris a ]inut un salon renumit. M-a fascinat via]a acelei aristocra]ii foarte cultivate, cu un destin plin de urcu[uri [i cobor\[uri, precum cel al ]arilor ru[i. Bibe[tii erau o familie dinastic` \ntr-o lume s`rac`. P`trunseser` \n lumea rafinat` [i \nalt`, cuno[teau muzicieni, pictori, scriitori renumi]i, dar f`r` ]`ranii care s` le \ntre]in` mo[iile nu [i-ar fi permis acest lux. Pe atunci, doar astfel de familii aveau privilegiul culturii.
65
Romanele sale mai cunoscute s\nt At the Jerusalem (1967; trad. rom. Angela Jianu, 1996, Editurile Univers / Minerva), care a ob]inut Somerset Maugham Award [i Arts Council Writers’ Award, A Distant Likeness (1973), Peter Smart’s Confessions (1977), nominalizat` la Booker Prize, Old Soldiers (1980; trad. rom. Angela Jianu, 1996, Editurile Univers / Minerva), Gabriel’s Lament (1986), nominalizat` la Booker Prize, Sugar Cane (1993), Kitty and Virgil (1998; trad. rom. Irina Horea, 2005, Editura Minerva), Uncle Rudolf (2002). A coordonat The Oxford Book of London (1995), iar scrierile sale mai includ piese pentru radio [i pentru televiziune, dou` volume de memorii, An Immaculate Mistake: Scenes from Childhood and Beyond (1990) [i A Dog’s Life (2003), precum [i dou` biografii, An English Madam: the Life and Works of Cynthia Paine (1982) [i Three Queer Lives: An Alternative Biography of Naomi Jacob, Fred Barnes and Arthur Marshall (2001). Editura Humanitas a publicat recent, \n Colec]ia „Cartea de pe noptier`“, romanul Unchiul Rudolf, \n traducerea lui Marius Chivu.
INTERVIU
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
Fra]ii Bibescu erau prieteni cu Proust [i cred c` Proust se \ndr`gostise, \n secret, de Antoine, c`s`torit \ns` cu fiica prim-ministrului. Emanuel era un tip profund melancolic, pasionat de arhitectur`, a c`l`torit peste tot, \n Japonia, \n Persia, la Constantinopol, apoi, inexplicabil, s-a sinucis \ntr-un hotel din suburbia londonez`, dup` ce, cu mai bine de o lun` \nainte, le-a spus tuturor prietenilor c` vrea s-o termine cu via]a. Proust a fost devastat atunci, nu putea pricepe cum un t\n`r at\t de bogat [i de talentat \[i pune cap`t zilelor. Emanuel suferise \ns` o parez` facial`, fa]a lui a fost acoperit` cu o e[arf` albastr`, de aceea cred c` e posibil s` se fi sinucis din vanitate. S\nt convins c` Emanuel era gay. M-a intrigat dintotdeauna melancolia lui [i am vrut s` \n]eleg de ce s-a sinucis. Ce s-a \nt\mplat cu aceast` proiectat` carte? Din p`cate, am abandonat cartea \ntre timp, de[i acum c\]iva ani am fost, pentru documentare, la Corcova, satul unde \n urm` cu un secol se afla mo[ia Bibe[tilor. E posibil totu[i s` folosesc via]a lui Emanuel ca baz` pentru un eseu sau pentru o monografie. Dup` La „Jerusalem“, Solda]ii b`tr\ni, Kitty [i Virgil [i Unchiul Rudolf, ce carte a]i alege s` v` fie tradus` \n român`? Mi-ar pl`cea ca urm`toarea carte tradus` s` fie An Immaculate Mistake, memoriile mele. Cred c` tinerii români ar aprecia-o. A fost deja tradus` \n italian`, german` [i olandez`, iar receptarea a fost peste tot foarte bun`. Am citit multe m`rturii despre c\t de greu era s` fii gay \n anii ’60 [i ’70; acesta a fost motivul pentru care a]i scris An Immaculate Mistake? Dup` moartea mamei, care m-a n`scut dintr-o „imaculat` gre[eal`“, la o v\rst` \naintat` c\nd credea c` nu mai poate avea copii, m-am apucat s` scriu aceast` autobiografie ca pe o succesiune de scene din copil`rie. O scriam doar pentru mine – ini]ial nu m` g\ndeam s` o public –, \ns` \i tot trimiteam fragmente unei prietene aflate pe patul de moarte, \n \ncercarea de a o mai \nveseli. Ea este cea care m-a convins, p\n` la urm`, s` o [i public. An Immaculate Mistake este povestea unui
b`iat din clasa muncitoare, \ndr`gostit de Shakespeare [i de poe]ii elisabetani, cititor de Dickens [i Jane Austen, \nnebunit dup` Mozart, Bach, Brahms [i Beethoven... Mama era uluit`, credea c` nu s\nt normal, dar eu eram doar diferit fizic. Nu po]i \n]elege cum e s` provii dintr-o familie din clasa de mijloc, \n anii ’50, [i s` mai fii [i gay! Nimeni nu vorbea despre asta pe atunci, dec\t \n termeni de abuz. Mama credea c` homosexualitatea este o perversiune cu care se \ndeletniceau doar cei din p`turile superioare, o treab` ur\t` care niciodat` nu i se putea \nt\mpla unui b`iat din clasa muncitoare. Ca [i al]ii, eram un ciudat. Din fericire, revolu]ia sexual` din anii ’60 a schimbat at\tea. Istoria mergea \ntr-o direc]ie cu totul diferit`. Mama se bucura c` public, c` am succes, c` se scrie despre mine \n toat` lumea... Am hot`r\t c` e prudent s` nu-i spun nimic, [i nu pentru c` mi-ar fi fost ru[ine, dar pentru c` am [tiut c` ar fi durut-o adev`rul pus \n cuvinte. Locuiam cu un b`rbat, era evident, [i cred c` a [tiut. Sora mea a \n]eles \ns` devreme [i mi-a spus: „Tu e[ti diferit, nu-i a[a!? S` [tii c` nu-mi fac probleme“. Au fost printre cele mai bune cuvinte pe care le-am auzit \n via]a mea. Îmi amintesc c`, atunci c\nd ne-am cunoscut \n 2002, ]i-ai exprimat surpriza c\nd ai aflat c` s\nt gay. B`nuiesc c` te a[teptai ca un gay s` fie complet efeminat. Sper c` România nu mai are prejudec`]i \n ceea ce prive[te homosexualitatea masculin`. Tocmai de aceea v` rog s` repovesti]i acea comic` discu]ie din ’89 cu securistul de la hotel. C\nd am venit atunci prima dat` \n Bucure[ti, eram \nso]it de un tip de la Securitate pe care l-am \ntrebat, la un moment dat, cum e via]a homosexualilor aici. Tipul s-a uitat lung la mine [i a spus: „By gay do you mean humourous?“. I-am explicat, iar el a exclamat speriat: „O, Doamne, nu! Nu avem asemenea oameni \n România!“. Bine, dar trebuie s` fie c\]iva [i \n Est, am insistat eu. „Da, dar to]i s\nt \n Budapesta!“ S\nt fericit s` confirm: avea dreptate. C`ci, la o lun` dup` acea vizit` la Bucure[ti, am ajuns la Budapesta [i am constatat c` diferen]a dintre culturile voastre era extraordinar`.
66
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
INTERVIU
V-a]i convertit la catolicism acum doi ani. De ce [i de ce acum? Este o \ntrebare dificil` la care nu pot r`spunde scurt. Tocmai scriu un eseu despre aceast` convertire a mea la catolicism. Mai bine v` voi trimite eseul s`-l publica]i \n revist`. Un detaliu semnificativ: \n Unchiul Rudolf este icoana ortodox` a mamei lui Andrei. Dvs. \n[iv` v` plac icoanele ortodoxe [i ave]i acas` c\teva... Da, am acas` patru icoane ruse[ti – dou` cu Sf\ntul Nicolae, una cu Fecioara [i Pruncul [i una cu Isus – [i \nc` c\teva, naive, pictate pe sticl`, aduse din România. Nefiind semnate, arti[tii care le-au pictat r`m\n necunoscu]i pentru totdeauna. Asemenea pio[enie [i re]inere m-au atras foarte mult.
{tiu \ns` c` v` plac mult [i Billie Holliday, [i Ella Fitzgerald [i c` avem chiar o pasiune comun`: Peggy Lee... Sigur, \mi plac [i alte genuri de muzic`. Înc` de t\n`r am f`cut o pasiune pentru muzicalurile americane din anii ’20-’40. Îi venerez pe Cole Porter, Gershwin, Jerome Kern, Rodgers [i Hart, Harold Arlen… S\nt fericit s` m` laud c` [tiu pe de rost majoritatea c\ntecelor lor. Admir felul \n care Ella \[i c\nt` baladele [i cum Billie Holiday face orice prostioar` s` sune ca marea art`. V-a]i n`scut aproape de Battersea Station, faimoasa cl`dire care apare pe coperta albumului Animals de la Pink Floyd. {ti]i vreun c\ntec de-al lor? {tiu mai multe despre c\ntecele gregoriene dec\t despre Pink Floyd. Battersea Station, a[a cum o [tiam eu din copil`rie, e foarte diferit` de cea de acum.
Muzic` clasic`, muzicaluri, jazz Asculta]i mult` muzic` clasic`, a]i scris chiar [i un mic eseu despre preferin]ele muzicale ale lui Mihail Sebastian... Este romanul Unchiul Rudolf [i o expresie a acestei pasiuni? Am iubit muzica clasic` \nc` de c\nd eram foarte mic, iar acum via]a f`r` Bach, Schubert, Beethoven [i ceilal]i ar fi de-a dreptul insuportabil`. Inspira]ia pentru Unchiul Rudolf a fost, de fapt, Richard Tauber, tenorul care [i-a f`cut un nume \n operet` c\nt\nd aria „Dalla sua pace“ din Don Giovanni de Mozart, pe un disc foarte vechi. L-am asociat \ntotdeauna pe Richard Tauber cu prostioarele sentimentale, dar pe acel disc c\nt` sublim o muzic` sublim`. S`rmanul Rudolf, tenorul român din romanul meu, c\[tig` faim` [i avere c\nt\nd \n spectacole de operet` pe care le consider` triviale… În acest roman at\t de muzical, dincolo de personaje [i referin]e culturale române[ti, evoca]i un episod real: ultimul concert al lui Dinu Lipatti ]inut la Beçancon. Dinu Lipatti avea s` moar` la mai pu]in de trei luni dup` acel concert, la numai 33 de ani. Da, din fericire, \nregistrarea acelui ultim concert a fost imprimat` pe disc [i \l ascult frecvent noaptea t\rziu. Este cel mai mare pianist pe care am avut [ansa s`-l ascult.
„Scriu pentru c` \mi place“ A]i debutat \n anii ’60; care crede]i c` este schimbarea major` \n c\mpul editorial de ast`zi? C\nd a ap`rut romanul meu de debut, At the Jerusalem, \n 1967, publicarea era o afacere foarte onorabil`. Existau sute de libr`rii mici, conduse de femei [i b`rba]i inteligen]i, care [tiau exact ce vindeau. Marile lan]uri de libr`rii,
© Jane Bown
67
© M. Chivu
INTERVIU
\ncep\nd cu Waterstone’s, au ap`rut \n anii ’80, iar magazinele mici au falimentat \ntre timp. Cred c` au mai r`mas aproximativ [ase \n Londra. În acest moment, c\nd cultul celebrit`]ii a ajuns la cote aiuritoare, prezentatorii TV, starurile de film, starurile rock [i fo[tii participan]i la Big Brother \[i scriu biografiile [i c\[tig` enorm, primind sume inimaginabile \n avans. Acest gunoi editorial – \mpreun` cu c`r]ile de buc`t`rie de m\na a doua – este programat an de an pentru sezonul S`rb`torilor, astfel c` literatura scriitorilor adev`ra]i intereseaz` [i este sus]inut` tot mai pu]in. Romanele dvs. au fost nominalizate la Booker Prize; v-a]i sim]it frustrat c` nu a]i c\[tigat? Sigur c` \mi doream s` c\[tig Booker Prize [i sigur c` am fost dezam`git c` nu s-a \nt\mplat. Îns` celelalte premii pe care le-am primit s\nt \nc` importante pentru mine. Într-o lume ideal`, literatura bun` ar trebui s` poat` supravie]ui, financiar vorbind, [i f`r` premii. S\nt \ns` un scriitor tradus, am primit destule premii, am beneficiat de numeroase burse... Important pentru mine este s` scriu bine, c`ci succesul este at\t de relativ [i de trec`tor. În literatur` doar viitorul conteaz`, ceea ce r`m\ne \n urma ta, ceea ce vor citi oamenii cu mult dup` ce tu nu vei mai fi printre ei. Asta e singura mare provocare a unui scriitor adev`rat. Tocmai a]i terminat un roman, dup` [apte ani de t`cere...
68
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 Da, noul meu roman se nume[te Chapman’s Odyssey. Este povestea unui b`rbat numit Harry Chapman [i a celor dou` spt`m\ni petrecute de el \n spital. S\nte]i laconic. Ce-a[ putea spune mai mult!? S\nt laconic prin natur`. Adev`rul e c` s\nt foarte ata[at de acest nou roman [i abia a[tept s` fie publicat. To]i cei care l-au citit, prieteni [i editori, \mi spun c` este cea mai bun` carte a mea din ultimii ani. Asta cred [i eu [i a[tept s` fie acceptat` c\t mai repede de editor. Gabriel’s Lament este romanul de care s\nt cel mai m\ndru, poate [i pentru c` l-am scris cu lacrimi [i s\nge. Am vrut s`-l termin \nainte ca David, partenerul meu de 22 de ani, s` moar`. N-a fost s` fie. David a renun]at s` mai lupte cu moartea \n martie 1986, iar cartea a ap`rut abia \n septembrie. Am scris ultimele cincizeci de pagini \ntr-un singur week-end, dormind pe furi[ \nainte s` m` \ntorc la scris. Acest nou roman, Chapman’s Odyssey, de[i mai concentrat, are \ns` multe \n comun cu Gabriel’s Lament, \n m`sura \n care vorbe[te despre aceea[i am`r`ciune a pierderii. Apropo de spital [i de moarte, v-a pl`cut [i a]i [i scris despre Moartea Domnului L`z`rescu, filmul lui Cristi Puiu... Da, m-a impresionat acel film, este un film bun [i adev`rat, iar filmele române[ti s\nt, \n sf\r[it, demne de a fi v`zute. Ave]i 72 de ani, de ce a]i scris, de ce mai scrie]i? Scriu pentru c` vreau [i pentru c` \mi place. Nimic mai simplu – sau mai complicat – dec\t asta. Scriu romane pentru c` \nc` s\nt curios \n ceea ce-i prive[te pe semenii mei, scriu literatur` pentru c` misterul uman nu are cap`t [i \mi place s`-l explorez \n \ncercarea de a \n]elege c\t mai mult. {i scriu \mp`rt`[ind ambi]ia de-o via]` a lui Isaac Babel pentru simplitate, concizie [i precizie. Îl citez deseori cu aceast` zicere: „Nici o lam` de o]el nu poate str`punge inima uman` precum fiorii unei paranteze la momentul oportun“. Sper ca m`car unul dintre punctele mele s` fac` acela[i lucru. ■ interviu realizat de Marius Chivu
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
DOCUMENTE
Scrisori c`tre Liviu Petrescu Florin Mugur (1934-1991), poet [i prozator, publicist (a fost redactor la Albatros, Cartea româneasc`, ESPLA, Editura Tineretului [i la Radiodifuziunea Român`), apare \n scrisorile de fa]` ca voce a unei epoci [i a unei „bresle“, surprinse \n mi[c`rile lor „banale“, cotidiene. Bucure[teanul Florin Mugur corespondeaz` cu clujeanul Liviu Petrescu (1941 – 1999), \n primul r\nd pe teme literare. Prieteniile se suprapun (Liviu [Petrescu] [i Florin, Norman [Manea] [i Liviu, Florin [i Norman...), m`[tile camaraderiei celor doi asemenea (destinatarul e fie confident al insomniilor lui Mugur, fie critic al scrierilor acestuia) \n r\nduri r`mase mereu ([i voit) la statutul de „bilete“, departe de „m`rea]a scrisoare“ pe care Mugur o anun]` mereu, f`r` a o mai scrie. Perioada \n care Florin Mugur \i scrie lui Liviu Petrescu e cea \n care, fiind redactor la Editura Cartea Româneasc`, \[i preg`te[te colec]ia de interviuri realizate \ncep\nd cu 1969. Volumul invocat – Profesiunea: scriitor – va ap`rea cu un titlu u[or modificat (Profesiunea de scriitor), patru ani mai târziu (\n 1979, la Editura Albatros). Dat`rile scrisorilor au fost f`cute pe baza [tampilei po[tei. Maria Cristina Goje
Maria Cristina Goje este masterand` a programului de Studii Literare Române[ti de la Universitatea „Babe[-Bolyai“ din Cluj.
70
DOCUMENTE
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
[30.07.75] Mult stimate domnule Liviu Petrescu, Între anii 1969 [i 1971, acum aproximativ un mileniu, am cunoscut pl`cerea de a m` juca de-a interviurile. Am publicat un num`r de texte lungi \n diferite reviste, pe care m` g\ndeam s` le adun c\ndva \ntr-un volum. O voi face acum, de[i [ansele de a tip`ri cartea (am propus-o editurii „C.r.“, unde lucrez) nu s\nt mari, iar puterea mea de a lupta pentru tip`rirea unei c`r]i datat` ’71 nu e de ajuns... Am \ndr`zneala, totu[i, de a v` ruga s`-mi r`spunde]i \n scris la un num`r de \ntreb`ri, pe care vi le voi trimite, de \ndat` ce-mi ve]i da acordul \n principiu. S\nte]i, dup` opinia mea, unul dintre cei mai importan]i scriitori de azi [i un om cu un caracter integru. Nu [tiu dac` volumul Profesiunea: scriitor va fi bun, dar v` pot asigura c` va fi o carte curat`. Tema \ntreb`rilor mele? S` spunem: capacitatea liric` (poetic`) a prozei – marea poezie a romanului, despre „poetizarea“ stupid` [i despre poezie \n c`r]ile de proz`. Nu numai at\t, dar pornind de aci [i re\ntorc\ndu-ne. În a[teptarea unui „da“, Cu cele mai bune sentimente, Florin Mugur
* Iubite Domnule Liviu Petrescu, Profit de faptul c` Mugur v` scrie din casa mea pentru a umple acest rest de pagin`... V-ar surprinde, poate, dac` v-a[ m`rturisi [i c` am ]inut \n sertar aproape o jum`tate de an o scrisoare c`tre Dumneavoastr`, scris` toamna trecut`, \ntr-un moment de dezn`dejde. Cum n-aveam un curier prin care s-o trimit [i cum, apoi, tot a[tept\nd... momentele de disperare au devenit prea numeroase [i fire[ti, am trimis p\n` la urm` v\ntului cuvintele pe care vi le adresam. A[ vrea, totu[i, s` aflu c` exista]i, cu aceea[i credin]` \n c`r]i [i \n autorii c`r]ilor... ceea ce, poate, mi-ar sluji drept \mb`rb`tare. M-ar bucura s` am o veste bun` de la Dumneavoastr`, Cu definitiv` prietenie Norman Manea
* [13.09.75] Iubite domnule Liviu Petrescu, E numai vina dumneavoastr`: mi-a]i scris o scrisoare prea frumoas` [i am \nceput s` caut un ceas bun, \n care s` fiu \n stare s` v` r`spund. Dar au fost numai ceasuri rele, c\te dou`zeci [i patru pe zi, [i m` temeam. De vreo doi ani, fiecare gest pe care-l fac, \n \ncerc`rile mele de a comunica, e o gaf` – numai somnul scap` lumii gafelor. Nu voiam s` rup un fir care pare s` se ]eas` [i care va fi, poate, de aur. Eu s\nt un vechi privitor \nc\ntat al luminilor voastre \n desf`[urare, iar acum, c\nd luminile se v`d mai aproape, am devenit fricos. Am vrut s` vin la \nceputul lui septembrie la Cluj; discutasem cu poetul A. R`u (autorul unui vers pe care mi l-am ales ca motto pentru utopica mea Carte Frumoas`: „huidui]i-m` \ncet“),
71
DOCUMENTE
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
s` ne \nt\lnim [i m` g\ndeam s` \ncerc – cu dv. [i cu domnia-sa – s`-mi realizez planurile de intervievator. [Argumentele pe care mi le-a]i dat nu m-au convins; cu pistolul \n m\n` – cea[ca de cafea neagr` – am s` v` iau [i banii (c\]i vor fi, dac-or fi!) [i via]a (care este [i d` lumin`)]. Dar iat` c` trebuie s` am\n totul pentru octombrie (poate-i [opti]i un cuv\nt de scuz` din parte-mi domnului A. R`u), iar de r`spuns, fie [i prin acest bilet (care ]ine locul m`re]ei scrisori) trebuie s` v` r`spund. A[tept cu ner`bdare un r\nd dela dumneavoastr`. Chiar vom deveni prieteni? Ar fi nemaipomenit. Fl. Mugur
* [07.02.76] Iubite domnule Liviu Petrescu, Scrisorile – at\t de rare – pe care le primesc de la domnia voastr` m` \nc\nt` [i, pu]in, m` sperie. S\nte]i un admirabil autor de epistole, un om care [tie s` fie sincer f`r` a-[i pierde elegan]a. Exact ceea ce nu [tiu eu. Iar dumneavoastr`, care a]i ghicit \n leg`tur` cu mine lucruri pe care eu doar le b`nuiesc, domnia voastr` (vede]i? cuv\ntul acesta pre]ios l-a n`scut frica mea de a nu v` dezam`gi) care a]i intuit perfect ni[te lucruri esen]iale, m` ve]i crede: c\nd \i spun unui prieten adev`rul, nu mai s\nt nici prin] (ca [i cum a[ fi fost vreodat`...) [i nici Valter nebunul (ca [i cum...), ci un b`iat de Bucure[ti; de aceea [i simt nevoia s` vorbesc \n numele prin]ului sau al lui V.; g\ndindu-se la motivul comun al necazurilor noastre din aceste clipe, b`iatul respectiv roste[te, prea pu]in olimpic, o \njur`tur` de mam`. Împlinesc peste dou` zile patruzeci [i doi de ani, iar primul meu volum a ap`rut pe c\nd aveam optsprezece. A trecut aproape un sfert de secol. Însp`im\nt`tor. Iar acum, de un an sau doi, din motivele la care face aluzie – cu oarecare violen]` – \njur`tura de mai sus, am \nceput s` simt acest sfert de secol. Deci: somnolen]e, insomnii; a face coad` la doctor; a c`uta medicamente care nu se g`sesc; a [ti c` \n fond e[ti perfect s`n`tos [i c` boala nu \n tine se afl`... O, dac-a[ putea s` v` scriu f`r` crispare! Dac-a[ putea scrie, \n general, f`r` s`-mi tremure m\na! }in nespus de mult la prietenia dv. (acest „dv.“ parc` e mai firesc), v` citesc toate articolele (despre B`l`i]` a]i scris cu o rar` p`trundere – dealtfel nici nu s\nte]i un om fin; sau s\nte]i fin ca un bun bisturiu nem]esc; g\ndirea dv. e precis` [i violent`; tran[eaz` decis, elibereaz`, ucide, \nal]`; totul \n fraze elegante, puse pe arcuri de o]el – dar a[ fi vrut s` citesc mai mult, mai mult...) [i pre]uiesc ultima dv. scrisoare (dac` v-a pl`cut „Roman“, e formidabil; numai s` nu min]i]i; violen]a nu exclude bun`tatea [i chiar sentimentalismul) ca pe o mie de articole ale cine [tie cui care m` laud` pentru c` are o carte inept` pe masa mea de editor. (Nici o grij`: articolele idio]ilor \[i g`sesc [i loc „de plasament“ [i apar f`r` \nt\rziere; idio]ii n-au probleme, nici m`car probleme idioate; probleme idioate avem, uneori, noi). Dar s` \nchid toate parantezele [i s` nu v` bat la cap. Ca s`-mi da]i curaj, scrie]i-mi c\teva r\nduri \n fuga condeiului. Am s` v` r`spund imediat. Cu dragoste prieteneasc`, Florin Mugur
72
Personajul favorit din literatura român`
Marius CHIVU ● Bogdan CRE}U ● Gabriel DIMISIANU Gabriela GL~VAN ● Lumini]a MARCU ● Dan C. MIH~ILESCU ● Irina PETRA{ Simona SORA ● Andrei TERIAN ● Cornel UNGUREANU
© Dan Stanciu
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
ANCHET~ „Numai mentalitatea de literatur` mic` [i implicita recunoa[tere c` avem o literatur` mic` pot na[te \ntreb`ri despre cel mai mare poet, prozator, despre cel mai bun roman, despre cea mai bun` pies` de teatru, despre cel mai mare personaj literar. S-au tot pus astfel de \ntreb`ri \n publica]iile noastre sau la televiziune, s-au \ntocmit, pornind de la ele, clasamente st\rnitoare de discu]ii. Unii au spus ceva, al]ii – altceva. Preocup`ri de factura acestora nu s\nt \ns` de conceput dac` ne raport`m la marile literaturi, la marile culturi. Noi la rigoare putem vorbi, \n privin]a personajelor, despre Ion, despre Mara, despre Moromete, despre Ioanide, dar cititorul rus despre cine s` vorbeasc` mai \nt\i? Cel mai bun/mare personaj din literatura rus`? Iat` o ame]itoare \ntrebare sortit` s` nu primeasc` r`spuns“ – ne-a scris criticul [i istoricul literar Gabriel Dimisianu c\nd am vrut s` afl`m care ar fi cel mai bun/mare personaj din literatura român`. A[a c` ne-am revizuit curiozitatea din mers [i am reformulat \ntrebarea \ncerc\nd s` afl`m care s\nt personajele literare favorite ale criticilor literari. P\n` la urm`, doar opt critici, totu[i din trei genera]ii, au avut amabilitatea (dar [i curajul, [i umorul) s` intre \n jocul confesiv al Dilematecii.
■ Marius CHIVU Tot citindu-i romanele, proza scurt`, \nsemn`rile de c`l`torie, publicistica [i coresponden]a, m-am trezit c` nu mai puteam distinge \ntre scriitorul Anton Holban [i personajul Sandu din romanele [i din prozele sale. Sandu nu scrie propriul roman, ci biografia roman]at` a autorului care-l scrie pe el (se [tie c` prototipul Irinei din O moarte care nu dovede[te nimic a fost Nicoleta Ionescu, dup` a c`rei moarte real` – prev`zut`, a[adar, de scriitor –, s-a c`s`torit cu Maria Dumitrescu, fost` elev` a Nicoletei Ionescu [i cea care va deveni ea \ns`[i personajul din Ioana). Între iluzie, pe de o parte, [i decep]ie, de cealalt` parte, se na[te adev`rul, adic` scriitura – cum ar spune Barthes. Av\nd conven]ia de partea sa, autorul
evadeaz` din via]` prin literatur`, \n timp ce personajul con]ine destul` autenticitate c\t s` aib` preten]ia transcenderii literaturii. Fiecare se simte exilat \n mediul s`u viciat din sensul opus: Anton fuge de autobiografie, Sandu \nainteaz` \n roman. „Urm`rirea“ continu` [i dup` moarte, profilurile celor doi suprapun\ndu-se aproape perfect la fini[ul continuu al competi]iei livre[ti. Anton [i Sandu par doi omule]i identici care urc` \nsingura]i treptele unei c`r]i r`sturnate \n oglind`. Se urm`resc, se simt reciproc, dar nu se vor \nt\lni niciodat` pentru a-[i uni \mp`ca]i jum`t`]ile de realitate [i de fic]iune. Destinul [i g\ndul lor tragic nu pot fi dec\t comune. Anton Holban [i-a scris via]a [i [i-a tr`it c`r]ile. Din aceast` minunat` ambiguitate se scriu
75
A N C H E T~
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
fic]iunile de sine ale lui Holban, undeva \ntre via]` [i literatur`, \n acea minuscul` fant` \n care biografia se strecoar` ca o discret` foi]` de indigo. De-asta e favoritul meu: pentru c` e viu [i tragic. Nici nu putea avea alt destin, dec\t s` moar` t\n`r.
c`, \ntr-o construc]ie epic`, indiferent de arhitectura structurii, cel mai important este personajul. Or, literatura român` nu a produs un Don Quijote, o Madame Bovary, un Raskolnikov sau m`car un Oskar Matzerath ori vreun soldat Svejk. Prin urmare, cum r`spunsul la o asemenea \ntrebare ar presupune o identificare cu personajul X, recunosc c` trebuie s` m` g\ndesc cu mult` bun`voin]` la c\teva posibile exemple. S\nt personaje care \mi s\nt simpatice, dar al c`ror tipar nu mi se potrive[te. Moromete, de pild`. E h\tru, e ironic, e independent, r`m\ne, \n ciuda oric`ror piedici, vertical. E, altfel spus, b`rbat. Dar pentru el am mai mult respect dec\t admira]ie. Prin urmare, dac` tot trebuie s` aleg, optez pentru Pa[adia. Amestecul de erudi]ie, noble]e, discre]ie [i viciu m` atrage; este un personaj care ilustreaz` estetismul, care \[i transform` marile calit`]i \n garan]ii ale e[ecului. Dar parc` nici Pa[adia nu mi-a[ dori s` fiu...
■ Bogdan CRE}U C\nd vine vorba s` m` g\ndesc la personajul meu favorit din \ntreaga literatur` român`, cititorul profesionist din mine dispare [i las` locul pu[tanului care \n copil`rie participa trup [i suflet la aventurile muschetarilor lui Dumas sau se visa \n ipostazele uneori \ndr`zne]e ale elevului Dima dintr-a VII-a. Pe vremuri f`ceam fixa]ii pentru cutare sau cutare personaj, m` amorezam de Nastasia Filippovna sau de Alejandra din Despre eroi [i morminte. Recunosc, nici un personaj din vreun roman românesc nu mi-a indus astfel de sentimente. Într-un articol inclus \n Fragmentarium, Mircea Eliade discuta acest handicap al romanului românesc, care nu se va universaliza p\n` c\nd nu va reu[i s` impun` mituri. Pentru
76
■ Gabriela GL~VAN Pentru a putea da un r`spuns onest, am \ncercat s` las la o parte rela]iile critic-vicioase pe care le-am avut cu personjele literaturii române [i m-am g\ndit simplu, precum un cititor inocent, cine mi-a[ dori s` fiu dac`, printr-un efect special nemaiv`zut, a[ putea „intra“ \ntr-o lume fic]ional`. A[a mi-am dat seama c` a[ vrea s` fiu protagonistul lui Blecher din Înt\mpl`ri \n irealitatea imediat`. S` r`t`cesc prin t\rguri de provincie, s` privesc p`pu[i triste [i fotografii anonime, s` am senza]ia paralizant` c` lumea \ntreag` e alc`tuit` dintr-o materie compact` [i amenin]`toare, iar oamenii fac parte dintr-un spectacol derizoriu montat la marginea neantului. Adolescentul aflat \n c`utarea identit`]ii descoper` c` eul s`u este o iluzie, iar existen]a sa e reversul inutil al vidului. Melancolia metafizic`, frisonul de moarte a „locurilor rele“, revolta perpetu` a instinctelor, fascina]ia autoanihil`rii, atrac]ia artificialului [i a obiectualului s\nt doar c\teva dintre motivele pentru care anti-eroul lui Blecher mi se pare unic [i fascinant. De fapt, prin intermediul acestui personaj, scriitorul construie[te o viziune, iar „irealitatea“ ei are efectul unei c`l`torii prin infernurile simultane ale unui co[mar. Mi se pare c` nu exist` \n toat` litera-
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
A N C H E T~
tura noastr`, dec\t \n proza lui Mircea C`rt`rescu, un personaj cu o at\t de intens` percep]ie a realului, cu sim]uri ce intuiesc toate dimensiunile lumii, aceea[i lume pe care noi, ceilal]i, o locuim naiv.
\n mod firesc, atunci ca [i acum, \n România [i \n oricare dintre lumi, asupra lui Ionic` se revars` palme, ghionturi, picioare, „unu-l l`sa de ostenit, [-altul-l lua de odihnit“. Dar Ion nu cedeaz`. Oric\t ar pierde, oric\te b`t`i ar \ncasa, oric\t de nepricopsit ar r`m\ne, Ionic` „s-a dus cu pas potrivit“ mai departe, de[i, inevitabil, o [tie din copil`rie, se va \nt\lni, oriunde va face popas, cu sora lui, curteana cea str`lucitoare, cu sora lui mainstream, \n timp ce el va r`m\ne de-a pururi, underground. Cred c` [tiu pe dinafar` povestea lui Caragiale. În mod ciudat, nu e un text prea cunoscut. Aproape nimeni nu-l [tie [i nu l-am \nt\lnit nic`ieri comentat. C\nd sora curtean` pe care o avem to]i \n noi tinde s`-l \nfr\ng` pe Ionic` pe care de asemenea \l avem pe undeva, prin vreun cotlon al min]ii, citesc proza lui Caragiale. Ionic` cel b`tut, cel \nfr\nt, cel penibil \n \nc`p`]\narea lui la care nu g`se[te nici m`car un singur p`rta[ printre comeseni, Ionic` e de fapt cel mai tonic personaj pe care l-am g`sit vreodat` \ntre paginile unei c`r]i. {i c\teodat`, rareori, l-am \nt\lnit [i \n via]a real`.
■ Lumini]a MARCU Personajul meu literar preferat este Ion. Nu Ion al lui Rebreanu, ci Ion al lui Caragiale. Dintr-o mic` bijuterie \n proz` care se nume[te chiar a[a, „Ion...“. Punctele de suspensie fac diferen]a. Nu e un Ion rural, ahtiat dup` p`m\nt. Cred c` Ion al lui Caragiale nu posed` de altfel nici o proprietate [i e mereu pe drum. E traveller. A[ spune chiar c` e un Ion proto-urban, pentru c` \l \nt\lnim prima dat` \ntr-un han. La mas` cu al]i oameni, care „treceau unii la deal [i al]ii la vale“. E cuviincios, d` bun` ziua la toat` lumea, e „s`rac, ostenit [i pr`fuit“. Cere p\ine, br\nz` [i o b`rdac` de vin mai ieftior. {i-[i poveste[te via]a. Ion are o sor` geam`n`, cu care nu s-a \n]eles de mic. Ion e loserul absolut \n ordine social`, pentru c` „nu se poate s`lta din nevoie“ [i tot „schimb` mereu la st`p\ni“. Dar sora lui e „procopsit`, doamn` mare, primit` pe la cur]i \mp`r`te[ti“. Care e diferen]a esen]ial` dintre cei doi? Ionic` nu se poate preface. Nu poate aplauda. Nu poate fi \n consens cu marele public. Atunci c\nd vede un m`gar, c\nt\nd din gur` „Carnavalul de Vene]ia“ cu varia]iuni, Ionic` pune dou` degete \n gur` [i fluier`, pentru c` – zice el – „N-a mai putut suferi...“. {i prime[te palme, [i pumni, [i oc`ri. {i sora lui comenteaz`, pe bun` dreptate: „Tutulor, nou`, [i \mp`ratului [i-mp`r`tesei, la to]i boierii, la tot norodul, mie [i dv., ne place la to]i; numai dumnealui nu-i place! To]i, [i eu [i dumneavoastr`, s\ntem ni[te pro[ti; numai dumnealui, pricopsitul! mai cu mo]!... Vine s` strice petrecerea [i mul]umirea [i cheful la o lume-ntreag`...“ Ionic` nu e critic muzical. El nu explic`, nu argumenteaz`. El doar spune, din r`runchii unui bun sim] pe care doar el se pare c` \l mai posed`: „Cum o s` v` plac`, nene, s`racul de mine?... m`gar! din gur`! Carnavalul de Venezia! cu varia]iuni!!!“. Iar atunci c\nd i se cere totu[i un argument, o explica]ie, Ionic` spune doar at\t: „Nu trebuie s` v` plac`! C` nu e de pl`cut!“. {i
■ Dan C. MIH~ILESCU Primul impuls, citindu-v` \ntrebarea, a fost: patrulaterul Crailor mateini. Sper c`, dup` at\ta exegez`, s\nte]i de acord c` Pa[adia, Pantazi, Pirgu [i Povestitorul, cele patru spade \ncruci[ate (P de la Putere) s\nt punctele cardinale ale aceleia[i f`pturi. Sau c` m`car pot fi citite astfel. A doua mi[care a fost de revolt`. Adic` de ce s` fiu obligat s`-mi \nchid evantaiul [i s`-mi fac v\nt doar cu snopul care petrece aripile? De ce s` \i fac uita]i pe Dan-Dionis-ul eminescian, pe Ladima, Fefeleaga, Mara, Gheorghidiu sau Adela, pe Monica Medelenilor, Bologa, Vitoria Lipan, ori alte asemenea vrednice \ntrup`ri narative r`mase din epoca manualelor? {i de ce s` nu fiu l`sat s` numesc personaj inclusiv ochiul care a (de)scris fermec`tor Manualul \nt\mpl`rilor [i auzul care ne-a \mpodobit blazonul cu Momentele caragialiene? Dar de ce s` cedez convenien]elor [i s` nu-i dau ca personaje pe Cioran, cea mai spectaculoas` nebunie a literelor române, pe cople[itoarea Ani]a Nandri[-Cudla, ori pe Costic` Argetoianu? Dup` revolta mental` a urmat detenta sentimental` [i mi-am spus c`, \n
77
A N C H E T~
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 per` de art` asupra c`reia se poate interveni cu reflectoare [i umbriri ingenioase, f`r` a-i putea altera independen]a, individualitatea. În portretul ei, totul este mi[care, nedefinire, dibuire tensionat`, „ad\ncurile fiziologice“ frem`t\nd sub controlul unei inteligen]e senzuale cu disponibilit`]i infinite, \n dispre]ul mor]ii ori, mai degrab`, \n ]inerea ei la distan]` printr-o \nfrigurat \ntre]inut` stare de veghe. Cu doamna T., cunoa[terea \[i poate desf`[ura trupele, „punerea \n contact“ e cu putin]`. Doamna T. e o cale, nu un mijloc. Le-a[ mai ad`uga pe Vitoria Lipan, pe Ilisafta... Personaje feminine puternice. Nu uit, fire[te, c` s\nt proiec]ii masculine ale idealului feminin, dar pariez pe ele oric\nd.
fond, asta e regula jocului: ]i se cere un singur nume, musai s` dai un nume. A[a c` am reformulat \ntrebarea: cine adun` cele mai multe fire? care este ghemul de st`ri [i idei cel mai cuprinz`tor, ipostaziat \ntr-un personaj din literatura român`? R`spunsul a c`zut ca salc\mul t`iat: Ilie Moromete. Nu [tiu s` spun precis c\t i se datoreaz` asta lui Marin Preda [i c\t cuplului Victor Rebengiuc – Stere Gulea, \ns` faptul `sta este. Ilie Moromete.
■ Irina PETRA{ Cu „M` duc oriunde se deschide o strad` nou`“, plus replica t`cut`: „Deschid o strad` nou` oriunde m` duc“, Camil Petrescu este autorul personajului meu preferat: Doamna T. Fiecare este at\t c\t vede [i are \n st`p\nire ceea ce este \n stare s` vad`, accederea la vedere fiind un moment de accent introdus \n existen]a lui Fred de Doamna T.: „...m-a oprit din drum numai ca s` priveasc`... [i de atunci am \nceput s` v`d [i eu...“ Ochii ei „c\nd se fixau asupra unui obiect \l creau parc`“. Privirea creatoare extrage o form` din haos, efectele fiind ontologice [i cosmologice deopotriv`. Doamna T. nu decoreaz` interioare, ci creeaz` locuri-de-recunoa[tere-esen]ial`-a-locuitorului. Frumuse]ea ei \mbrac` mi[carea nervoas` a inteligen]ei, e mobíl` [i nuan]at`. Centru firesc al unei adun`ri [i al interesului celor prezen]i, doamna T. e o solitar` privilegiat` care \[i \ng`duie abateri personaliza(n)te de la regula zilei. Luminat` de o „aten]ie l`untric`“ asemeni unui vas Gallé, e privit` la r\ndu-i ca o o-
78
■ Simona SORA Personajul prin excelen]`, un eu fic]ional pus de c\teva ori \n abis \ntr-o singur` pagin` [i pe care nu-l ui]i niciodat` este Walter din Înt\mpl`ri \n irealitatea imediat` de Max Blecher. Walter e, de fapt, o fantasm`, dar la fel de bine ar putea fi, \n regim diurn, ini]iatorul sexului (cu o pan` neagr`), un M inversat, provocator de crize [i scind`ri interioare pentru personajul Înt\mpl`rilor... Walter e urma mnezic` a lecturii [i prietenul imaginar, \ntruparea senza]iei [i justificarea rememor`rii acesteia: „Extatic`, miraculoas`, figura lui Walter \[i p`streaz` [i azi lumina ei fascinant`. C\nd l-am \nt\lnit st`tea \n umbra unui salc\m, pe un trunchi de copac [i citea o fascicul` din BuffalloBill... Îmbr`c`mintea lui nu era deloc obi[nuit`: purta o tunic` vi[inie cu nasturi sculpta]i din os, pantaloni din piele de c`prioar` [i pe picioarele goale sandale \mpletite din laniere fine de piele alb`. Mi se p`rea c\teodat` c` eu inventasem toat` povestea cu pana [i c` Walter nu existase niciodat`“. To]i cei care \l mai consider` azi pe Blecher un minor cu noroc (doar literar), ar trebui s` vad` cum e construit Walter [i cum se pulverizeaz` definitiv exact c\nd prinde contur. E un tur de for]` pe care pu]ini scriitori români l-ar fi putut face. ■ Andrei TERIAN Preferatul meu din literatura român` este Fred Vasilescu. Patul lui Procust m-a fascinat \nc` de la prima lectur`. Ce-i drept, \n adolescen]` eram fan Ladima,
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
A N C H E T~
care \ntre timp a ajuns s`-mi par` monomaniac, ba chiar pu]intel demonic [i, implicit, artificial. În orice caz, m-am oprit la Fred nu pentru c` de atunci \ncoace m-a[ fi „maturizat“ (asta e discutabil), ci pentru c` \l consider pe fiul Lumân`rarului cel mai modern personaj din toat` proza noastr`. Modern nu neap`rat prin „complexitatea construc]iei narative“ sau alte prostii de genul `sta, c\t prin modul de a se integra \ntr-un anume ritm al vie]ii citadine. Nu e vorba \ns` nici de comportamentul s`u de playboy sau de metrosexual (aici, dimpotriv`, Camil Petrescu alunec` spre un snobism tenden]ios), c\t de naturale]ea cu care junele aviator tr`ie[te toate pl`cerile [i comodit`]ile civiliza]iei contemporane. Fire[te c`, atunci c\nd vine vorba de intrig` [i iubire, Fred se mai satur` [i el de glamorama de[ert`ciunilor mondene. Dar, una peste alta, el r`mâne un Gatsby român care se simte \n marele ora[ ca pe[tele \n ap`. Au trecut, iat`, trei sferturi de veac de la apari]ia c`r]ii lui Camil Petrescu. Iar \n acest interval literatura român` s-a \mbog`]it cu numero[i intelectuali tortura]i
de „drame existen]iale“, cu niscaiva min]i diabolice [i cu fi]o[i de tot soiul. Îns` to]i ace[tia continu` parc` s` miroas` a usturoi [i br\nz`, \n compara]ie cu Fred Vasilescu.
■ Cornel UNGUREANU Personajul meu preferat este Alexandru Fin]i din Ucenicul neascult`tor de George B`l`i]`. Pentru cititorul neatent, amintesc c` el este omul vesel [i gras, locuitor al capitolului „Un om vesel [i gras“ din \nainte pomenitul roman. Precizez c` el este personajul meu favorit fiindc` face cas` bun` cu lupt`toarele de sumo, japonezele ezoterice care defileaz` prin cele patru volume al antijurnalului meu Despre regi, saltimbanci [i maimu]e. Dac` ve]i repeta \ntrebarea peste o lun`, o s` v` r`spund c` personajul meu preferat apare \n volumul cinci al acestui ciclu, totu[i, romanesc. E o viitoare campioan` de sumo care se preg`te[te s` candideze la titlul Miss Univers, 2015. Se nume[te Mitsuko. ■ anchet` realizat` de Marius Chivu
79
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
LOCURI DE CITIT Matei Martin
Entuziasmul e cel mai bun plan de business În România, benzile desenate nu s\nt fenomen de mas`. C`r]ile se distribuie \n tiraje nesemnificative, iar publicul e format \n general din oameni trecu]i de prima tinere]e. Amatorii genului s\nt din aceia care au apucat, \n adolescen]`, s` citeasc` Pif, una dintre pu]inele reviste str`ine tolerate de regimul comunist. Nici autorii nu s\nt prea numero[i: Jurnalul na]ional [i Evenimentul zilei s\nt singurele ziare care public`, cu regularitate, stripuri. De c\]iva ani s-au putut vedea unele tentative mai hot`r\te de a cuceri aceast` pia]`: libr`rii precum C`rture[ti, English Book Shop sau Kombinat au deschis sec]iuni specializate, [i c\teva edituri mari public` sistematic albume de benzi desenate (printre acestea, grupul Corint, Nemira, All); chiar [i publica]ii periodice (pentru copii) au \nceput s` apar` – e vorba de titlurile clasice, cum ar fi Spiderman, Donald Duck, Tom [i Jerry. Recent s-a deschis [i prima libr`rie dedicat` exclusiv c`r]ilor de benzi desenate.
O vil` veche \n centrul ora[ului, (pe strada General Praporgescu nr. 31), cu o curte \nc`p`toare [i o teras` cochet`. Sub bolta dens`, c\teva mese [i scaune din fier forjat. Meniurile generoase de la Café Lente ne ademenesc cu re]ete de cocktailuri [i b`uturi fine, cafele de toate soiurile [i preparate culinare fusion. Deschis \n urm` cu mai pu]in de un an, localul e deja un brand de referin]` printre cluberii care caut` „calea lent`“. Aici, chiar \n holul de intrare al cafenelei, s-a deschis [i prima libr`rie specia-
80
lizat` \n BD. Se cheam` Libr`ria Jum`tatea Plin`. Jum`tatea goal` e deja cunoscut`: \n România, consumul de literatur` BD este redus, amatorii de romane ilustrate, benzi desenate sau alte forme de literatur` grafic` s\nt foarte pu]in numero[i. Anamaria Pravniceru [i Octav Avramescu v`d \ns` \n acest deficit un poten]ial: chiar [i (sau mai ales) pe fondul unei absen]e, se poate construi! Libr`ria Jum`tatea Plin` [i-a propus o munc` de pionierat \n domeniul promov`rii benzii desenate de calitate.
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
LOCURI DE CITIT
Oferta libr`riei este, de altfel, centrat` pe albumele de autor, pe c`r]ile de art`: „Nu vrem cu tot dinadinsul s` fim populari sau simpatici. C`r]ile noastre nu se afl` pe listele de best-seller ale marilor editori. Am adus \n România c`r]ile care ne plac, c`r]ile inovatoare ale arti[tilor care au schimbat aceast` lume a benzilor desenate“ – spune Octav Avramescu. Librarul poate vorbi ore \n [ir despre farmecul discret al c`r]ilor clasice, despre subtilit`]ile [i rigorile genului manga, despre „noul val“ \n romanul grafic sau despre diferen]ele culturale care au f`cut ca \n SUA [i \n Japonia s` se dezvolte curente radical diferite. Absolvent de Litere (a studiat la University of British Columbia, \n Canada, [i la Paris), cunoa[te bine libr`riile specializate [i mediul editorial. În ultimii 20 de ani, au ap`rut noi tendin]e [i autori care au revolu]ionat tehnicile narative ale romanului grafic. De la tehnicile romane[ti ale unor Hergé sau Goscinny [i p\n` la romanele manga de ast`zi, s-au consumat zeci de etape, s-au reinventat limbaje [i s-au redefinit contururile nara]iunii grafice. Formatele pentru copii se \mpart \n nenum`rate ni[e (pe sexe, pe categorii de v\rst`, pe rase [i na]ionalit`]i etc.), \n vreme ce albumele pentru adul]i ating – acolo unde BD este un fenomen de mas` – audien]e imense, greu de cuantificat. Mainstream [i underground au devenit concepte desuete, inutilizabile \n evaluarea fenomenului BD: autori-vedet` \ntr-o ]ar` sau regiune pot fi „citi]i“ ca independen]i \n alt` parte, debutan]ii pot ajunge rapid clasici-contemporani. Tintin, Astérix & Obélix sau al]i eroi celebrisimi r`m\n pe raftul \nt\i, chiar dac` uneori le mai ia fa]a c\te un ilustru necunoscut. Toate aceste fluxuri [i refluxuri s\nt insesizabile \n libr`riile române[ti: editurile de aici public` (aproape) numai autori consacra]i, titluri deja verificate pe alte pie]e. Se traduce mult, \n dauna produc]iei locale. De[i desenatori [i scenari[ti valoro[i exist` [i la noi, ne asigur` Octav Avramescu. C\teva dintre albumele lor s\nt expuse [i \n libr`ria sa. „Încerc`m s` de-
fotografii de Rare[ Avram
Jum`tatea plin` [i jum`tatea goal`
venim gazd` pentru arti[tii români.“ Printre ace[tia, l-am descoperit, de pild`, pe t\n`rul Mihai Ionu] Gr`jdeanu, cu albumul Dup` gratii, o poveste despre via]a din \nchisoare. Cartea a fost conceput` \n cadrul unui program pentru prevenirea consumului de droguri [i a infect`rii cu HIV \n penitenciarele române[ti, \ns` dincolo de mesajul tezist-educativ, romanul e interesant. {i nu e singura carte româneasc` bun` pe care am g`sit-o \n libr`rie...
Un proiect curatorial În ceea ceea ce prive[te oferta de carte str`in`, aceasta se concentreaz` pe titluri cu miz`, pe autori importan]i, ale c`ror c`r]i au fost distinse la festivalurile de gen [i publicate la cele mai mari edituri independente din Fran]a, Belgia, Canada sau SUA. „Noi promov`m un anumit gen de benzi desenate, e vorba de literatur` ca experiment grafic, de romane grafice.“ Printre titlurile clasice care apar la raft: Orfeu \n Infern [i Maestrul [i Margareta. Multe alte romane BD au fost selectate ca „piese de muzeu“, ca elemente dintr-un tablou mai mare care ar trebui s` vorbeasc` publicului despre posibilit`]ile acestei forme de literatur`.
81
LOCURI DE CITIT
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
Jum`tatea Plin` nu e numai o libr`rie, ci [i un proiect curatorial. O galerie de art`. A[a c` din ofert` nu puteau lipsi c`r]ile de art` grafic` (Lih de Gili Mocanu, Bucure[ti, proasp`t de Oana Lohan, [i Naked Drawings de Dan Perjovschi), volumele conceptuale sau teoretice (am v`zut, de pild`, o extraordinar` enciclopedie de arhitectur` [i urbanism ilustrat` cu decupaje din benzile desenate) sau revistele de specialitate (\ntr-un num`r din Bang! apare un amplu dosar consacrat erotismului [i sexului \n romanele grafice). „Din toamn`, vom organiza \nt\lniri publice cu autori de BD, prezent`ri de colec]ii, expozi]ii etc.“
mâni sau str`ini. Aceea[i asocia]ie a coordonat, \n urm` cu doi ani, [i un concurs na]ional de benzi desenate la care s-au \nscris peste 500 de ilustratori. Cei 20 de finali[ti au participat la un atelier \n compania lui Lewis Trondheim. Oferta de carte str`in` din libr`rie este o prelungire a contactelor de p\n` acum ale asocia]iei cu arti[ti [i editori. „Pe m`sur` ce vom cunoa[te autori noi, vom \ncerca s` le aducem c`r]ile \n România.“ E vorba de c`r]i remarcate de critici, albume interesante, care au ceva de spus, nu neap`rat best-seller-uri. Un alt proiect al asocia]iei este traducerea \n român` a romanului grafic Travesti, de Mircea C`rt`rescu, ilustrat de artistul francez Edmond Baudoin. Una dintre problemele pe care \ncearc` s` le dep`[easc` ]ine de percep]ia asupra acestui gen. „Publicul de la noi asociaz` benzile desenate cu o form` de literatur` pentru copii – ceea ce e fals sau, \n orice caz, doar par]ial adev`rat“ – precizeaz` Octav Avramescu. Tocmai de aceea, \n oferta actual`, literatura BD pentru copii este slab reprezentat`: „ne concentr`m pe publicul t\n`r [i adult“. Clien]ii libr`riei s\nt vizitatorii expozi]iilor temporare [i ai atelierelor organizate, \n ultimii ani, de Asocia]ia Jum`tatea Plin`. S\nt, \n general, oameni care lucreaz` \n domeniul industriilor creative sau colec]ionari pasiona]i, oameni cu o cultur` vizual` bine antrenat`. „Oricum, \i privim ca pe ni[te prieteni ai libr`riei, nu ca pe ni[te clien]i“, conchide Octav Avramescu. C\t este de profitabil? „Ne propunem s` respect`m statutul [i... s` nu facem profit“ – conchide Avramescu. „Afacerea“ pus` la punct \mpreun` cu partenera Anamaria Pravniceru nu are \n vedere profitul. Cei doi [i-au propus s` aduc` cele mai interesante c`r]i [i s` le v\nd` la pre]ul de achizi]ie. Non-profit nu \nseamn` [i absen]a unui plan [i a unor perspective concrete de dezvoltare: rulaj c\t mai mare de titluri, public c\t mai numeros, identificarea unor ni[e etc. – iat` c\teva dintre obiective. Entuziasmul e cel mai bun plan de business.
Libr`rie-ONG Asocia]ia Jum`tatea Plin` (care de]ine [i libr`ria) a realizat p\n` acum mai multe expozi]ii temporare, ateliere [i seminarii cu autori ro-
■ Octav Avramescu
82
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
S C R I I T O R I P E D I VA N
te, menit` a izb`vi prin sex de dorul de alt` femeie. În cazul \n care personajul – transformat \n persoan` – mi-ar cere o analiz` personal`, iar discursul s`u ar consta \n cele 51 de schi]e, a[ utiliza, pentru a \n]elege, unul dintre procedeele interpret`rii viselor. În lumea oniric`, nu de pu]ine ori, din motive care ]in de cenzur`, efectul apare \naintea cauzei, a[a \nc\t leg`tura cauzal` este mascat`. În partea a doua a c`r]ii, a treizeci [i opta [i a treizeci [i noua schi]` descriu infernul unei c`s`torii care a \nceput cu o iubire. „Zbang un pumn \n plin` figur`, apoi o palm` [i un picior \n spate. Femeia a c`zut peste oalele de pe ma[ina de g`tit“ (p. 279). Sau: „– Scroaf`, te str\ng de g\t… / – Ce vrei, nenorocitule? }i-am spus s` nu mai pui m\na pe mine. Pul` bleag`!“ (p. 292). Ca [i \n vis, \n carte apar mai \nt\i urm`rile unui mariaj e[uat [i apoi chiar mariajul \n c\teva ipostaze concludente, ca [i cum personajul nu este dispus s` accepte c` e[ecul c`s`toriei a fost at\t de important pentru el [i c`, poate, nu s-a lecuit \nc` de acest arhetip. Ar fi prea simplu s` vedem \n frenezia sexual` a personajului din debutul volumului un act de r`zbunare, a[a cum el \nsu[i sugereaz`: „Femeia pe care o iubeam tocmai m` anun]ase c` pleac` la Budapesta. Definitiv. Sim]eam nevoia s` m` r`zbun. Cum altfel dec\t execut\nd o alt` femeie?“ (p. 82). Dincolo de aceast` suprafa]` \n[el`toare se afl` ceva mult mai serios. În urma traumei produse de e[ecul marital, curentul senzual s-a rupt de curentul tandru, \mpreun` cu care d` con]inut Erosului. În varianta s`n`toas`, cele dou` s\nt str\ns \mpletite [i se poten]eaz` reciproc. La extrema cealalt`, \n patologia nevrotic`, devin antagoniste [i nu pot coexista \n leg`tur` cu aceea[i persoan`. Concret, b`rbatul respectiv devine impotent cu o femeie pe care o iube[te, dar este pe deplin potent cu femeile pe care nu le iube[te – cu prostituatele, de exemplu. De[i personajul prefer` prostituatele pentru exerci]iile sale sexuale, \ntruc\t are din c\nd \n c\nd nostalgia vie]ii amoroase complete, presupun c` se afl` doar temporar \n tab`ra adep]ilor sexului pur. C\nd rana i se va vindeca, curentul tandru [i cel senzual se vor reuni \n cadrul Erosului, unde le este locul \mpreun`. ■
Vasile Dem. Zamfirescu
Sex sau Eros? Într-una din libr`riile din Oradea, mi-a atras aten]ia o carte rarisim` pentru literatura român`: Schi]e erotice de Florin Ardelean, publicat` \n 2007 de Editura Arca \n Colec]ia „Biblioteca Revistei Familia“. Frapant` pentru mine, care s\nt un cititor clasicizant de beletristic`, a fost utilizarea consecvent` a denumirilor populare pentru organele genitale, precum [i pentru actul sexual. S` fie manifestul revolu]iei sexuale à la roumaine, un amestec de O mie [i una de nop]i [i Decameronul aduse la zi? Deoarece nu am r`spuns pentru nici una dintre \ntreb`rile de mai sus, v` propun o alt` \ntrebare, mai la \ndem\n` pentru mine: se afl` personajul principal – pe care nu am naivitatea de a-l confunda cu autorul (de[i, \n majoritatea schi]elor, nara]iunea este la persoana \nt\i) – \n posesia re]etei fericirii, conferit` de libertatea sexual`? Pentru c`, \ntr-adev`r, sexul necenzurat [i performan]a sexual` par a-i fi principalele ra]iuni de a tr`i. Iat` o ilustrare: „Nu-]i face probleme. Nu m` intereseaz` dac` m` iube[ti sau nu, c\t` vreme totul merge strun`“ din punct de vedere sexual. Avansez ipoteza c` personajul principal poate fi satisf`cut sexual, m\ndru de performan]ele sale virile, dar c` este, totu[i, nefericit. Uneori feedback-ul emo]ional negativ este imediat [i chiar somatizat, c\nd experimentul sexual cade \n derizoriu [i umilitor: „Am pus m\na pe um`rul uneia dintre ele [i am sim]it o piele cleioas`. Mi s-a f`cut, brusc, r`u. M-am \ntors [i am vomitat, dup` ce am reu[it s` deschid u[a“ (p. 128). A[a se sf\r[e[te aventura compensatorie cu dou` prostitua-
83
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
P O R T RE T E I N T E R I O A RE
sianism pasionat pe care-l g`sim [i la Dostoievski, dar [i la autori mai moderni [i mai critici, ca Alexandru Zinoviev. În acela[i timp, na]ionalismul fervent al lui Soljeni]\n nu este imperialist. El recomand` poporului rus s` se retrag` \n limitele unui spa]iu restr\ns din care ar fi originar, regener\ndu-l [i recucerindu-[i identitatea r`t`cit`. „Rusia str`fundurilor este un regat m\njit; bisericile au devenit lemn`rii, clopotni]ele str`lucite s\nt spintecate; de o mie de ani aceste frumuse]i modeste s\nt c`lcate \n picioare, ne[tiute“ (Nivat, p. 257); „Rusiei patriotarde i se opune o Rusie sacrificat` [personificat` de generalul ]arist Samsonov]: acest cap descoperit, cu \nalta lui triste]e, aceast` fa]` ruseasc` de neconfundat, ruseasc` f`r` nici un amestec, cu p`rul abundent, cu barba deas` [i neagr`, urechile masive, nasul masiv, umerii de gigant cov\r[i]i de o povar` invizibil`, aceast` lung`, regal` str`batere evoc\nd Rusia dinaintea lui Petru cel Mare – toate acestea nu chemau blestemul“ (p. 272). Pe c`i de ne\n]eles \nc`, declar` Soljeni]\n, „Întregul curs al vie]ii de pe planeta noastr` se va schimba c\nd se vor produce schimb`ri \n regimul sovietic. Aici este nodul \ntregii istorii omene[ti“ (p. 261). A[adar, Rusia nu are o voca]ie a cuceririi; m\ntuirea lumii prin Rusia cunoa[te alte c`i! Natura utopic`, nostalgic` a n`zuin]elor soljeni]iene poate dezorienta. Regresia profund` \n timp (Rusia a fost cu adev`rat ea \nainte de Petru cel Mare!), o adev`rat` inversare a sensului Istoriei, pare suprem nerealist`. Oare nu ar trebui s` invoc`m pentru marii creatori un drept la utopie? Exist` \n iubirea trecutului, \n paseism, o valoare estetic` de esen]`. Aceasta explic` conservatorismul – pentru a nu spune reac]ionarismul – unor mari creatori (Eminescu poate fi inclus aici). Poezia trecutului, la ei, este coextensiv` cu iubirea necondi]ionat`, luminoas` [i oarb`, pentru trecut, pentru tradi]ie. Imensa gre[eal` de judecat` istoric` este iertat` pentru c` f`r` ea, f`r` aceast` felix culpa, poezia intrinsec` a compunerii epice sau lirice nu ar fi ie[it niciodat` din g`oace, din mintea acestor genii. Trebuie s` preconiz`m un dublu demers, lucid [i iert`tor, \n modul cum percepem literatura marilor spirite conservatoare. ■
Ion Vianu
Soljeni]\n, dreptul la utopie Georges Nivat Le phénomène Soljénitsyne Fayard, 2009
Georges Nivat, profesor emerit de literatur` rus` la Universitatea din Geneva, este cel mai bun cunosc`tor al operei lui Soljeni]\n [i, totodat`, un istoric al ideilor, un intelectual cu vaste perspective umaniste. Toate aceste \nsu[iri \l \ndrept`]eau s` scrie monografia Fenomenul Soljeni]\n ap`rut` \n 2009. Lunga [i dramatica via]` a autorului rus, temperamentul vulcanic, curajul leonin, \ntinderea operei sale (aproape de necuprins, cum de necuprins s\nt [i dimensiunile spa]iului rusesc al c`rui avatar uman pare s` fie Alexandru Isaievici) chemau o astfel de carte. Este mai ales o apreciere critic` [i \ndr`gostit` a scriitorului [i, \n acela[i timp, o introducere ra]ional` \ntr-o oper` imens`. Nu am inten]ia s` fac o dare de seam` a operei lui Nivat. Vreau doar s` atrag aten]ia asupra ideologiei politice [i na]ionale a autorului rus. C\nd a sosit \n Occident, \n 1974, lumea a descoperit c` respingea \ntr-o tot at\t de mare m`sur` liberalismul vestic pe c\t era de critic fa]` de comunism. {i a continuat s-o fac`, \n tot decursul exilului s`u american, dar [i dup` \ntoarcerea \n Rusia, \n 1994. Soljeni]\n nu pare s` aib` un proiect politic coerent. Pentru Rusia a preconizat revenirea la zemstve, un sistem de reprezentan]` popular`, rod al reformelor lui Alexandru al II-lea, ]arul asasinat de anarhi[ti \n 1881. Izbitoare, de[i nu surprinz`toare, este iubirea fierbinte a lui Soljeni]\n pentru Rusia, pentru poporul rus, pentru care adopt` acela[i me-
84
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
TEHNODROM
nativii digitali v`d pirateria drept ceva „sexy“. Desigur, nu se referea doar la pirateria de material pornografic. Sau chiar la producerea acestui material de c`tre nativii digitali, tinerii care s-au n`scut odat` cu generalizarea accesului la Internet. Pe 16 iulie, apare un articol despre dreptate informa]ional` \n rela]ie cu sfera privat` pe care o mai ai online. Exist` sfere ale intimit`]ii \n func]ie de resursa informa]ional` [i de protocolul permis sau ales. Pe 18 iulie, alt scandal str`bate media: Amazon.com a retras de pe reader-ul s`u Kindle, f`r` a anun]a pe nimeni, romanul 1984 al lui Orwell. S-a discutat aprins despre viabilitatea unei paradigme a accesului \n care centrul de emisie [i de putere (\n cazul acesta, Amazon.com) poate decide unilateral c\nd s` anuleze accesul la o resurs` pentru care, desigur, ai pl`tit. Totul a avut un aer conspirativ pentru c` volumul-victim` a fost tocmai romanul autorului britanic. Scandalul se \ncheie cu autocritica marketizat` a companiei. Pe 19, pe Boing Boing, apare o prelegere a lui Howard Rheingold despre calit`]ile, necesitatea [i importan]a comunit`]ii \n utilizarea noului limbaj digital. Pe 22 iulie, am citit \ntrebarea cea mai bun` a anului: ce vom studia c\nd Internetul o s` dispar`? Dispari]ia lui, de fapt, \nseamn` dispersia [i ubicuizarea sa: ce vom studia c\nd \ntre indivizi [i re]ea nu vor mai exista interfe]e? Citesc, pe 23 iulie, o critic` interesant` a webului [i marketingului excesiv \n jurul unor concepte \nc` ineficiente, precum „cultur` claborativ`“ sau „co-crea]ie“. Teza articolului sus]ine c` modelul colaborativ online nu va \nlocui prea cur\nd modelul top-down din mediul de afaceri, iar \ntreaga ideologie a eliber`rii online de vechiul mod de produc]ie capitalist trebuie deconstruit`. 26 iulie contrazice articolul de mai sus: profesorul James Grimmelmann de la NY Law School a ini]iat un wiki care s` fie platforma de studiu comun [i colaborativ al Google Settlement, \n]elegerea prin care Google Books ar deveni cea mai mare libr`rie din lume, poate pentru totdeauna. Luna s-a \ncheiat minunat, cu un documentar special pentru web – Vaslui, ora[ de film – despre filmul lui Corneliu Porumbiu, Poli]ist, adjectiv. Pe veioza-arte.blogspot.com. ■
Constantin Vic`
Iulie pe web Mi-am urm`rit practica lecturii online \n luna iulie 2009 [i am descoperit urm`toarele: selectez \n medie dou` articole pe zi publicate pe diferite site-uri [i bloguri (din 123 urm`rite cu serviciul Google Reader), pun la comun (share) \n jur de 10 pe zi (\n acestea s\nt incluse [i cele pe care le selectez \n mod special pentru mine), primesc \n medie cam 15 pe zi (cu numai patru parteneri de Google Reader activi). Pe 1 iulie, o t\n`r` cercet`toare \n aspectele sociale ale Internetului sus]inea c` web-ul, de fapt, accentueaz` diferen]ele sociale, nu le dep`[e[te. Tot pe 1 iulie, corsarul Sarkozy este demascat de c`tre La Quadrature du Net, o re]ea foarte puternic` ce militeaz` \mpotriva legii HADOPI din Fran]a. Pe 3 iulie, un principiu fundamental al webului – „dreptul la link“ – este contestat de un judec`tor conservator american, Richard Posner. Cel pu]in a[a sus]ine The Guardian, care comenteaz` critic situa]ia. Pe 8 iulie, Google anun]` viitorul sistem de operare, Google Chrome OS, pe blogul oficial. A fost [tirea s`pt`m\nii \n lumea Internetului. Mie mai interesant` mi s-a p`rut prezentarea unei noi tehnologii (Disruption-Tolerant Networking) care va permite o re]ea conectat` la Internet \n spa]iul cosmic. Am citit-o pe un blog de popularizare – Popular Science. Pe 10 iulie, comisarul Uniunii Europene pentru Telecomunica]ii [i Media, Viviane Reding, se pl\nge c`
85
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
MERIDIANE Petre R`ileanu
Gherasim Luca
(Bucure[ti, 1913 – Paris, 1994) Ontopoetica sau calea trans-suprarealist` Venirea pe lume a lui Gherasim Luca, „un nume [i o r`t`cire“, se petrece ca \ntr-una din miraculoasele \nt\lniri pe care nu a contenit, de-a lungul \ntregii sale vie]i, s` le provoace [i s` le „obiectiveze“ \n via]`, ca [i \n poezie. Dou` realit`]i r`t`cind pe orbite \ndep`rtate [i pe care nici o necesitate aparent` sau inerent` nu le destina \nt\lnirii intr` \n contact, se intersecteaz` [i dau na[tere unei noi planete. Dorin]a adolescentului Salman Locker care se preg`te[te s` debuteze \n poezie [i care \[i caut` un nou punct de emergen]` \n via]`, \n afara accidentului na[terii, se \nt\lne[te cu vestea mor]ii lui „Gherasim Luca, Arhimandrit de la Muntele Athos [i lingvist emerit“. Precum \n riturile de ini]iere care imit` \n]elepciunea naturii, moartea genereaz` via]`. Pentru t\n`rul „étranjuif“ român, cum se va numi el \nsu[i, cu sim]ul s`u unic de a pune precizie p\n` [i \n ambiguitate, acest nume este primul „obiect g`sit“ [i primul semn al uimitoarei coeren]e ce se stabile[te \n-
86
tre a tr`i, a muri [i a scrie. Gherasim Luca este o fantom`, \n cel mai bun caz, o fic]iune distilat` de opera sa. Foarte devreme, textele sale s\nt plasate sub semnul unui imperativ programatic: reinventarea unui alt univers, care s` nu mai fie prizonierul mitului œdipian. A reinventa via]a, dragostea, moartea este ceea ce face \n mod natural orice Poet demn de acest nume, dar Luca \i confer` amprenta anti-œdipian`, care \i marcheaz` existen]a [i opera. O revolu]ie comparabil` se produce [i la nivelul limbajului, perceptibil` \n special \n opera sa francez`. Poetul ne pune \n prezen]a unei revela]ii atunci c\nd ne face s` descoperim c` sacrul este „asociat“ masacrului, c` via]a (la vie) este prezent` \n vid (le vide) [i c` iubirea (l’amour) este nedesp`r]it` de moarte (la mort). C\teva eviden]e ce nu reies doar din hazardul \nt\lnirilor fonetice, ci \[i alimenteaz` substan]a din logica implacabil` a cuv\ntului poetic.
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 *
* * Primele texte publicate de Luca la Bucure[ti, \n special \n revista Alge, \n ambian]a avangardist` a anilor 1930, arat` o surprinz`toare familiarizare cu poetica modern`. La fel ca la predecesorii s`i imedia]i, pe care \i citise \n publica]iile de avangard` – Tzara, Vinea, Voronca, Roll, Bogza –, deconstruc]ia sintaxei [i re\nnoirea limbajului poetic ocup` un loc important, ca [i noul tip de imagine definit` ca loc de \nt\lnire a realit`]ilor celor mai \ndep`rtate. C\teva r`m`[i]e de retoric` grandilocvent` sau, pe alocuri, repeti]ii, simetrii, nume proprii cu rezonan]e exotice constituie ultimele vestigii ale marii epoci simboliste. Dar, \ncep\nd cu aceste texte, Luca se angajeaz` ferm pe calea discursului direct, ca o „lovitur` de pumn“, \ndelung teoretizat de predecesorii s`i, dar practicat cu timiditate. Pariul lui Luca nu este s` transforme \n absurd orice trop [i metafor`, dup` cum avea s` pretind` mai t\rziu Paul Celan, ci pur [i simplu s` renun]e la ele. Poemele pun \n circula]ie o serie de imagini extrem de violente, dar trebuie remarcat c`, la Gherasim Luca, violen]a este fructul unui delir rece, luciditatea este mereu activ`, d\nd o expresivitate surprinz`tor de just` teribilei dezordini senzoriale din poezia t\n`rului Luca. Crim`, sinucidere, autodis-
MERIDIANE trugere, automutilare s\nt adesea prezente \n aceste texte. Contemplarea propriei fiin]e fragmentate, ca \ntr-un vis sau ca [i cum ar fi vorba de altcineva sau de un dublu, anticipeaz` experien]ele descrise mai t\rziu \n Moartea moart` ca [i, \n plan vizual, cubomaniile care, plasate \n aceast` perspectiv`, ne reveleaz` sado-masochismul lor constitutiv. Revolta social` nu poate fi separat` de celelalte „teme“ prezente \n textele din ace[ti ani, ea impregneaz` noul program poetic – Poezia pe care vrem s` o facem. Acest manifest colectiv marcheaz` o ruptur` fa]` de mi[carea de avangard` care l-a precedat [i c`reia i se repro[eaz` c` a redus poezia la o simpl` chestiune tehnic`. Breton („frumuse]ea violent`“), Lautréamont („O poezie pentru to]i“) s\nt aluziv prezen]i \n acest text, dar manifestul las` la o parte aspectul artistic sau „cultural“, \n favoarea unei „estetici elementare a vie]ii“. Un pas decisiv \n direc]ia suprarealismului era f`cut, ceilal]i vor urma: un sejur de doi ani la Paris, 1938-1940, \n acela[i timp cu poetul Gellu Naum, \nt\lnirea cu André Breton [i anturajul acestuia [i, mai ales, re\nt\lnirea cu Victor Brauner, marele ini]iator \n toate formele de g\ndire [i de expresie susceptibile s` conduc` la revelarea lumii suprasensibile. Dincolo de c\teva ne\n]elegeri sau accidente, Luca [i Brauner r`m\n in-
87
MERIDIANE
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
destructibil lega]i printr-un fel de fraternitate a angoasei [i prin pericolele asumate de ipostaza de exploratori ai profunzimilor interioare, echivalentul a ceea ce ei numesc „via]` \n via]`“. La \nceputul anului 1941, grupul suprarealist român era constituit [i programul s`u poate fi sintetizat \n ace[ti termeni: reabilitarea visului, conferindu-i statutul de realitate obiectiv`; eliminarea con]inutului s`u latent, care nu este dec\t un rezumat simplificat al „complexului lui Œdip“, \n favoarea con]inutului s`u manifest; acordarea \ntregii aten]ii dorin]ei, considerat` un fel de cifru al personalit`]ii umane. Suprarealismul românesc este \n mod esen]ial experimental [i realitatea lui tr`it` reprezint` particularitatea sa cea mai pregnant`, care-l singularizeaz` \n contextul suprarealismului interna]ional.
dragostea [i moartea care \l ]in \n captivitate pe „omul axiomatic Œdip“, r`sp\ndit ca o „epidemie obscurantist`“ de c\teva mii de ani. A refuza na[terea, a respinge orice axiom`, „chiar dac` ea poate avea aparen]a unei certitudini“, aceasta este solu]ia propus` [i care ar trebui s` preg`teasc` venirea omului f`r` trecut, f`r` repere, f`r` pre-cunoa[tere. Iubirea trebuie [i ea reinventat`, mai ales iubirea, [i poetul \[i asum` libertatea de a nu iubi o fiin]` deja conceput` de Creator. Femeia iubit` este „ne-n`scut`“, venirea ei pe lume este asem`n`toare apari]iei unei noi planete. Ea trebuie inventat` [i reinventat` \n fiecare clip` – nu e o fiin]`, ci o „sintez`“, locul de \nt\lnire a mai multor corpuri de femei, de fragmente, de diamante, de guri, de pleoape, de gene, de p`r, de voaluri. Femeia este o crea]ie a artistului, asemenea unei cubomanii, chiar rezultatul confuziei programate dintre Posibil [i Real. Cu u[urin]a care \i este proprie de a comprima \n acela[i segment de text mai multe registre, Luca insufl` acestui episod – a c`rui aparen]` este aceea a unei teoreme poetice, totu[i, pasiunea \ntunecat-malefic` a unei crime-sacrilegiu [i solemnitatea unei cosmogonii.
* * * Vampirul pasiv – scris \n 1941 [i publicat la sf\r[itul r`zboiului, \n 1945 – este primul text propriu-zis suprarealist. El concentreaz` op]iunile teoretice ale poetului, ca [i pozi]ionarea sa \n interiorul suprarealismului. Poezie, vis, magie intr` \n universul metamorfozelor [i transmut`rilor, unde timpul nu mai este univoc [i se dilat`, permi]\nd deplasarea f`r` piedici, ca \n spa]iu, \nainte [i \napoi – o lume \n care Posibilul \nlocuie[te Realul. Cu Vampirul pasiv, Luca de]ine instrumentul real [i simbolic [i punctul de sprijin ce permit bascularea dintr-o lume \n alta: din universul dirijat de mitul œdipian ([i situat sub semnul „Paraliticului General Absolut“ care este moartea) \n lumea corespunz\nd „delirului nostru interior“. Acest instrument este p\rghia inefabil` a dialecticii [i punctul de sprijin nu este altul dec\t incon[tientul, erijat \n domeniu continuu al g\ndirii nedirijate. Cu aceste atuuri [i renun]\nd la orice cale de \ntoarcere, se dedic` cu pasiune unui demers demiurgic delirant. Inventatorul iubirii, urmat de Parcurg imposibilul [i de Moartea moart`, reprezint` o nou` etap`: construc]ia explicit` a universului non-œdipian. „Totul trebuie reinventat, nu mai este nimic \n lume“ r`sun` ca un laitmotiv de-a lungul \ntregului text: na[terea trebuie inventat`, la fel
88
* * * Un lup v`zut printr-o lup` a fost scris \n român` \n 1942 [i editat \n 1945. Dup` mai mult de patruzeci de ani, edi]ia francez` a p`strat forma \n proz`, conserv\nd, astfel, aspectul de magm` fluid` al acestui poem, \n ciuda organiz`rii sale \n[el`toare din mai multe unit`]i. Culegerea con]ine toate temele [i obsesiile de p\n` acum, mai pu]in furia teoretico-programatic` din Inventatorul iubirii sau Vampirul pasiv, [i constituie punerea halucinant` \n scen` a marelui spectacol al visului s`lbatic care \l \mbl\nze[te pe vis`tor. Textul semnaleaz`, \n pofida „satanismului poetizat“, prezent la tot pasul, presentimentul unui reconfort luminos, sprijinindu-se pe mecanica oniric` \n rolul de p\rghie ac]ion\nd asupra lumii. Ca metamorfozele succesive din Acest castel presim]it. Aceea[i dialectic` apare \n secven]a care are drept titlu Dorin]a dorit` [i care ofer` imaginea unei volute ce leag` increatul de finalitatea
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 sa previzibil`. Cuv\ntul nu a trecut de bariera din]ilor, cum spunea Homer, dar con]ine, \n mod real [i virtual, realitatea pe care o exprim` [i pe care o transfer` \n sfera existen]ei. Dorin]a dorit` este acest loc „unde timpul [i spa]iul dispar, unde moartea este animat` [i vie via]a...“. Dorin]a dorit` este [arpele care-[i-mu[c`-coada, Ouroboros, emblema alchimi[tilor, iar trimiterea la Nicolas Flamel, c`ruia \i apar]ine aceast` sintagm`, le désir désiré, demonstreaz` caracterul simultan al dublului demers al lui Luca: c`utarea poeziei [i a Artei Regale, dar [i extinderea pe care \n]elege s` o dea c`ut`rii sale – atingerea punctului de convergen]` a contrariilor, intrarea \n regiunea \n care domne[te armonia \n afara timpului [i a spa]iului [i din care via]a \[i extrage sevele. De altfel, men]ionarea direct` \n text a lui Nicolas Flamel [i a misterioasei sale c`l`torii \n Spania, \n care nu face „dec\t s` uite un vis“, ca [i \nsu[irea sintagmei acestuia ca titlu („dorin]a dorit`“) s\nt tot at\tea indicii \n direc]ia ini]ia]ilor, a tuturor celor care caut` „aurul timpului“. Experien]ele purtate \n lumea obiectelor [i revelarea calit`]ilor lor mediumnice \n Vampirul pasiv sau \ntr-un text pierdut, A oniriza lumea, ca [i femeia-medium, a[a cum apare \n Parcurg imposibilul, pe care Luca l-a l`sat, \n mod misterios, doar \n român`, s\nt propriile sale contribu]ii pe aceast` cale ce conduce \n inima miraculosului (le merveilleux). Dup` cum suprareali[tii români \l informeaz` pe Breton \ntr-o scrisoare de la \nceputul anilor 1950, spiritismul [i magia operatorie au constituit obiectul interesului lor. Greu de \n]eles ast`zi, dintr-o perspectiv` radical modificat`, ei mai citeaz` printre domeniile subversive [i homeopatia: „În urma unor \mprejur`ri particulare, grupul a cunoscut pu]in astrologia judiciar`, tarotul [i a[a-numitele arte primitive, dar s-a interesat, \n paralel, de «spiritism», homeopatie, magie operatorie, \n func]ie de momente“. Înc` [i mai revelator, \n scrisoare este men]ionat` tendin]a grupului de la Bucure[ti „de a se organiza \ntr-un centru secret, de tip ini]iatic“. Un lup v`zut printr-o lup`, ca [i alte texte ale suprareali[tilor români confer` o form` narativ` anumitor etape care conduc la „piatra filozofal`“.
MERIDIANE
Pictorii suprareali[ti au mers cu experien]ele lor p\n` \n punctul care le permitea contemplarea invizibilului [i transpunerea lui \n vizibil. Ultima treapt` a expresiei poetice este t`cerea. Paul Celan viza involu]ia limbajului, a cuv\ntului poetic spre „o ultim` silab`, str`in` deja de cuv\nt“, [i poeziile sale se depun ca ni[te stalactite indestructibile de t`cere. Luca g`sise alte nume pentru a \nlocui cuv\ntul „poezie“, care i se p`rea a fi denaturat: ontophonie/ontofonie sau silensophone.
* * * Cititorul acestui autor reputat drept intraductibil este repede antrenat \n subteranele luminoase ale operei sale, prins \n capcanele pe care textul le multiplic` la fiecare pas. C`ci opera lui Gherasim Luca func]ioneaz` asemenea unui enorm palimpsest, unde mai multe straturi de semnifica]ii [i registre de stil coexist` \ntr-o simultaneitate derutant`. Actul traducerii, oric\t de dificil, se situeaz` \n regiunile exalt`rii, c`ci revela]iile s\nt poliglote. Ca [i t`cerea. Ca [i uitarea. Traducerea \n limba englez` efectuat` cu virtuozitate de Julian Semilian este o dovad` a acestei realit`]i. Ea pune \n lumin` coeren]a textului poetic, echivalen]a intempestiv` [i complet` \ntre semnificant [i semnificat, \ntre \ntreg [i parte, \ntre cer [i p`m\nt. Ca pe Tabula smaragdina! Intensific\nd lumina zilei sau „\ntunec\nd \ntunericul“. ■
89
colaje de Dan Stanciu
DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2009
FRAGMENTE
Radu Niciporuc
Jurnal de babord Mediterana care \mi curge prin nervi Mediterana e peste tot \n jurul meu, [i o v`d cum tremur` u[or, pe diagonala pupilelor, cu promisiuni de lini[te [i \nserare: \n prelungirea indigoului, ora[elele pres`rate pe coasta Calabriei, cu c`su]ele lor stacojii, str\nse una \n alta, par turme de oi \nnebunite de c`ldur`... De dincolo de mare, de pe cel`lalt mal, de[ertul \[i scuip` fierbin]eala p\n` aici, peste nav`, [i peste capetele noastre. M` simt capturat de ceva ce ar putea fi, dar nu este, o nostalgie \nrobitoare, [i m` g\ndesc dac` m-am mai \nt\lnit c\ndva cu acest sentiment, a[a cum mi se distileaz` el acum. Parc` tot ce v`d [i respir se desprinde dintr-o imagine primordial`, a c`rei inocen]` nu se mai poate reconfigura \n memorie. Se \nt\mpl`, deci, ca pe m`sur` ce m` las p`truns de am`nuntele peisajului, s` m` pot [i elibera de ele, \n secunda urm`toare, f`r` urme de regret consistent. Am mai trecut prin asemenea \nser`ri, dar niciodat` nu am ie[it din ele at\t de imperfect [i de \ntreg.
Criz` de ataraxie Asear`, dup` ce am \nchis telefonul [i mi-am amendat vocalizele de frizer, m-am surpat \ntr-o amor]eal` lucid` provocat` de ridicolul strident \n care m` \mpotmolisem. Apoi, a[a cum mi se \nt\mpl` de obicei, mi-am propus s` m` concentrez asupra celui ce m` admonestase. Casa se cufundase \n somn, v\ntul [uiera pe sub ferestre, iar undele lui reci angajau turniruri aeriene cu fluxurile de c`ldur` ale teracotei. {i deodat` se \nt\mpl` s` decupez cu o claritate uimitoare (c\nd s-or fi pus cap la cap toate aceste imagini trunchiate, fragmente de desen [ters, ]ipete f`r` sunete, valurile unei iubiri p`tima[e drenate tot timpul spre nevroz`, dureroasa capcan` prins` de suflet sau de gleznele lui, t`cuta [i \ncr\ncenata supravie]uire, obliga]ia de a tr`i, p\nza sub care r`m`seser` uitate un entuziasm discret [i o superb` feminitate timid`?) laborioasa amputare executat` \n lini[te \n to]i ace[ti ani \n care, iat`, nu \mi amintesc s-o fi auzit r\z\nd. Sau poate gre[esc de team` s` n-o r`nesc. Simt c` acolo, unde alt`dat` era carne vie, cre[te acum o pieli]` sub]ire ca pe fruntea mestecenilor.
91
FRAGMENTE
O amintire
■ Radu Niciporuc (n. 1950) lucreaz`, din 1974, ca inginer electrician pe nave de curs` lung`. În paralel, public` poeme (\n revista Steaua), proze traduse din diver[i autori hispanici (\n Vatra, Tribuna, România literar`), iar \n 2003 \[i \nfiin]eaz` propria editur`, Fabulator, unde promoveaz`, pe cont propriu, versiunea româneasc` a c`r]ilor de care se simte ata[at (\n colec]iile „Autorii vorbesc“, „Hispanica“, „Mae[trii genului poli]ist“). A semnat ca traduc`tor volumele: Povestirile Evei Luna de Isabel Allende (Editura Elit, 2001; Editura Humanitas, 2007), Mici infamii de Carmen Posadas (Editura Fabulator, 2004), Omul pierdut de Ramón Gómez de la Serna (2004), Fascina]ia cuvintelor de Julio Cortázar [i Omar Prego Gadea (2006), Mauricio sau alegerile locale de Eduardo Mendoza (Editura Humanitas, 2008). În Dilemateca a fost prezent cu \nsemn`ri de c`l`torie (\n numerele din martie [i aprilie 2009) [i a f`cut obiectul unui „Profil“.
În ultimul timp, chiar propria-mi memorie \mi face un fel de curte, [i nu pot s` n-o iau \n seam`, cel pu]in aici, \n jurnal: bun`oar`, azinoapte mi-a proiectat un filmule] pe care \l asamblase demult, \ntr-un mai n`p`dit de verdea]`, pe malul Some[ului, \n Parcul Feroviarilor, cu Pedro (nu mai [tiu dac` [i \n realitate fusese prezent!), cu D., cu mine [i, bine\n]eles, TU, fiin]a \n jurul c`reia se \nv\rteau toate \n ziua aceea, [i mi-e greu acum s` spun ce culori, ce nuan]e sau ce mirosuri \mi amplificau tulburarea. Imaginile erau extrem de clare, \ntr-o lumin` orbitor de limpede [i de concret`, cu infuzii delicate de alb [i negru, care te protejau. Vorbeam [i alergam, dar nu auzeam nimic, vedeam c\inele cum s`rea peste tufi[uri [i l`tra fericit de \nt\lnirea cu D., a c`rui amprent` olfactiv` o recunoscuse [i la ale c`rui comenzi r`spundea cu determinarea animalului t\n`r [i liber, iar eu \mi tamponam nervos vinov`]ia de a-mi fi pl`cut mai mult dec\t oricare alt` fat` \nt\lnit` p\n` atunci, [i g\ndul c` nu
92
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009 reu[eam [i c` totul mi se vedea pe chip m` f`cea s` suf`r, la fel cum avea s` mi se \nt\mple \n to]i anii de dup` aceea, c\nd m-am str`duit din r`sputeri s` te uit. Filmul avea imagini memorate din unghiuri diferite, cu apropieri [i dep`rt`ri, cu gesturi prinse pe jum`tate, z\mbete [i priviri amestecate cu miros de meri[or [i nuc` strivit`, unul pe care, mi-am dat seama, \l sim]isem tot timpul. S-a terminat ca orice film, ajung\nd la un sf\r[it pe care nu mi-l amintesc, dar am avut impresia c` s-a stins lumina [i m-am trezit alarmat. Am \n]eles, buimac, c` visasem, dar nu [tiam ce. Era dureroas` smulgerea din lumina acelor imagini, cu fotoni pe care parc` \i mai sim]eam rostogolindu-mi-se sub piele [i cu dorin]a gata s`-mi perforeze timpanele [i s`-mi ]\[neasc`, fierbinte, prin urechi.
Alt` amintire: delfinii Era una dintre duminicile c\nd nu-mi ardea de t`bli]a lui Vancu pe care trebuia s` scriu unde m` voi afla \n urm`toarele ceasuri; to]i [tiau c` duminica dup`-amiaza, la tropice, m` duceam la
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
FRAGMENTE
pupa, s` stau \ntins pe gr`tarele de lemn din jurul bazinului. Dup` ce trecusem de str\mtoare [i ie[isem la ocean ruliul ne z`p`cise, iar \n ultima noapte un generator ne f`cuse figuri. Eram nedormit [i m` g\ndeam cu jind la dup`-amiezele \n care f`ceam pluta, pe spate, \n bazinul proasp`t vopsit, cu ochii pironi]i \n cer [i cu p`c`nitul co[ului \n urechi. Am dat plictisit din m\n` [i m-am dus s`-mi iau prosopul [i cartea. R`bufnirile brizei, berberul v`zut c\ndva pe coastele Mauritaniei, dormind la soare, \n burnuzul lui, au fost imaginile cu care am a]ipit. Apoi, dup` un timp, realitatea mi s-a strecurat din nou \n auz cu zumzet de mu[te, ciripit de vr`bii, f\[\it de ap` \n furtunuri, lip`it de cizme [i fr\nturi de glasuri r`stite, cum se \nt\mpl` c\nd se spal` pun]ile [i hambarele. O vreme, mi-am prelungit anestezia mestec\nd \ntre pleoape, pe linii tot mai fr\nte [i \n planuri tot mai mobile, r`zboiul aerian: norul de mu[te ie[it din magazii era decimat de vr`bii, iar acestea v\nate, la r\ndul lor, de ere]i. La babord, de unde v\nturile africane aduceau pudra de nisip strecurat` p\n` [i \n cuzine]ii motoarelor, lumina era vag ar`mie. C\nd m-am ridicat \n picioare zarva se potolise, furtunurile erau la locurile lor, f`cute colac, iar din puntea \ncins` ie[eau aburi. În castel era r`coare [i nici c\nd am chemat ascensorul, nici c\nd am ie[it cu gunoiul, dup` du[, nu [tiam c` ziua avea s`-[i mai desc\nte o vreme culorile [i c` tocmai atunci, la ie[irea din camera tomberoanelor, „gunoierul“ p\ndea ceva, cu un [lap \n m\n`, un carcalac sau poate un scorpion r`t`cit pe bordaj \n soarele ce sc`p`ta. – Cum merge treaba? \i arunc \ntr-o doar`, \ns` tresar c\nd lunganul negricios, cu tatuaje pe piept, dezvele[te din]i galbeni [i str\mbi sub o privire pierdut`. {i-a ridicat m\na [i [i-a repezit-o spre ap`. Am auzit plesc`itura [i imediat i-am v`zut capul \ntors spre mine, parc` nedumerit. – Ce faci, hombre? – Nimic, m` duc dup` el… {i odat` cu s`ritura lui \ncremenesc, dau din m\ini, alerg, strig, \mi aud vocea \n creier, g\tul mi-e uscat, m` uit dup` un colac de salvare, m` n`pustesc \n castel, urc pe sc`ri, degetele \mi
tremur`, urlu \n primul telefon, secundul repet` aproape simultan, difuzoarele bubuie \n cabine [i pe pun]i, om la ap` la babord, oamenii ies bezmetici, sirena muge[te, nava se \nclin`, \ntoarce, revine \n siaj, [tiam \ns` c` o f`cea degeaba. Ce s` g`se[ti la o asemenea vitez`? Urc p\n` la comand` [i, printre g\f\ituri, \i relatez lui Tata-Mare1 \nt\mplarea, se scarpin` la ceaf`, pe burt`, m` calmeaz`. „Bine c-ai fost pe faz`, zice cu vocea lui de buhai de balt`, a luat-o pe pustii! R`m\nem \n zon` p\n` m\ine. Marea-i ca-n palm`, ]inem sc`rile la juma’ de metru de ap` [i un om pe punte. Asta-i piesa.“ Nici atunci, nici mai t\rziu, c\nd st`team \ntins \n penumbra cabinei, n-am putut sc`pa de sur\sul ponosit cu care, \ntr-o zi ploioas` de martie, urcase la bord, \nalt [i de[irat, cu o valiz` de r`can pe um`r, dup` ce trop`ise \n noroiul de pe cheiuri, \n c`utarea vaporului. Nostromul2 l-a etichetat „gornist“, apoi a revenit [i l-a f`cut „gunoier“ [i l-a trimis la tomberoane, acolo unde \[i f`cuser` stagiul [i cei dinaintea lui, figuri [terse care nu ne l`saser` nici o amintire, nici nou`, nici cabinei \n care noul venit urma s` locuiasc`. Apoi, \ntr-o sear`, \ncurcat [i adus de spate, mi-a b`tut la u[` [i din cuvintele lui \nc\lcite [i intens \nmuiate \n saliv` am \n]eles cu greu ce voia: me[terea cor`bii de lemn pe care le vindea \n porturi [i avea nevoie de becule]e. I-am dat [i cablu, [i [techere, iar dup` aceea, de fiecare dat` c\nd ne \nt\lneam pe punte, se gr`bea s` valideze o complicitate cu care se m\ndrea, \[i flutura m\na, dar revenea imediat [i \[i rotea palma \ntr-un fel din care trebuia s` \n]eleg c` ceva nu era „co[er“. Chiar a[a zicea, cu o r`suflare acr` [i [uier`toare, [i grimase care parc` se r`zboiau \ntre ele. La el totul era str\mb [i, c\nd \l vedeam cum p`[ea pe punte, cu mi[c`ri descompuse [i frac]ionate, m` g\ndeam c` de s-ar izbi de vreun parapet, s-ar transforma brusc \ntr-un morman de oase. În urm`toarele ceasuri nu m-a \ntrebat nimeni nimic, dar pe timpul nop]ii cei mai vechi au tot dat t\rcoale, tulbura]i, irita]i, tem`tori, ar fi putut s` telefoneze, dar se sim]eau mai \n largul lor s` se anun]e printr-o daraban` moale, la u[`, iar eu s` le deschid [i s` ne privim \n ad\ncul ochilor p\n` \[i fereau c`ut`tura, c`l`-
93
1
Tata-Mare (jupîn) = comandantul navei, în argoul marin`resc românesc; Old Man în cel englezesc, iar în cel italian [i croat, Barba. 2 Nostrom = {ef de echipaj, mai marele peste marinari.
FRAGMENTE
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
ream m`rile de ani buni \mpreun` [i dac` m-ar fi \ntrebat, le-a[ fi spus tot ce [tiam, f`r` ocoli[uri, unii pufneau de ciud`, le sc`pase, n-apucaser` s`-l str\ng` cu u[a [i le p`rea r`u, sufereau pentru ascunz`toare, se h\r\iser` cu el din vorbe, \l anun]aser` [i pe jup\n, ca s` [tie, dar c\nd le-am zis c` omul se scr\ntise, au ridicat din umeri, a[a era dintotdeauna, nu [tii dumneata, nu l-ai v`zut cum prindea pesc`ru[ii cu a]a [i cum st`tea de vorb` cu pas`rea [i cum \i f`cea cu degetu’ [i c\teodat` cu pumnu’ c` \[i l`sa g`ina]u’ pe partea vopsit` de el, sau cum r`scolea prin gunoaie, \n porturi, [i aduna vechituri, de f`cuse ghen` din dulap, ce mai, nici nu i-au dat voie s` le duc` la sp`lat. {i au ]inut-o tot a[a p\n` mi s-a f`cut lehamite, le-am f`cut semn s`-[i ia t`lp`[i]a [i \ntr-un t\rziu au plecat, i-am auzit fo[nind, ba pe unul, ba pe altul, [tiam c` le venea s` umble la sticle, dar se temeau c`-i dibuie[te Tata-Mare [i, peste c\teva zile, la Abidjan, \n loc de gighi-gighi, o s` n`du[easc` pe covert`3, la ma]agon4, cu frun]ile \mbrobodite. Au mai tr`nc`nit o vreme, apoi au t`cut. Se auzea forn`itul hidroforului, vuietul \nfundat al ventilatoarelor, iar orizontul desena la tribord o incizie alburie \n r`coarea nop]ii. Pe urm`,
\ntr-un t\rziu, cu clinchetele care veneau de la buc`t`rie, semn c` ajutorul de buc`tar se de[teptase [i aduna dup` cei ce m\ncaser` peste noapte, am adormit. Nu [tiu c\nd am sim]it c` tensiunea co[marului \mi cobor\se \n pleoape, dar eram \ngrozit c` nu-mi puteam deschide ochii. St`team aplecat peste copastie5, la pupa, sim]eam pe obraz stropii bulboanelor macerate de elice, fiertura m` atr`gea cu o for]` c`reia nimic din mine nu i se putea opune, puntea \mi vibra \n t`lpi [i-n vintre, rotocoalele de ap` \mi dansau \n fa]a ochilor, le auzeam bolboroseala [i c`deam, dar una din glezne \mi r`m\nea captiv` \n saula6 de la pavilion. Nu [tiu cum mi se \nf`[urase \n jurul gleznei [i cum ajunsesem s` at\rn cu capul \n jos, deasupra apei, cu spaima c` p\n` va veni cineva \n ajutor, \mi va ]\[ni s\nge din urechi. Acel cineva venea, m` ridica, dar c\nd \ncercam s` m` \ntorc, alunecam [i c`deam din nou. C\nd m-am trezit, eram leoarc` [i cu g\tul ars de vom`. Afar`, \ntunericul \ncepuse s` se destrame [i, odat` cu vizibilitatea, crescuse [i ner`bdarea secundului. Î[i \ncepuse explorarea la \nceputul cartului, c\nd nu se vedea mai nimic, pornind
3
Covert` = puntea principal` a unei nave. 4 Ma]agon = un fel de tîrn`cop de mici dimensiuni folosit la spargerea pl`cilor de rugin` sau a bavurii rezultate în procesul de sudur` electric`. În argoul marin`resc, formula „la ma]agon“ are [i conota]ii peiorative, fiind echivalent` cu o pedeaps`, cu o munc` umilitoare. 5 Copastie = partea lat`, de deasupra balustradei pun]ii principale. 6 Saul` = funie de uz curent, folosit` la amararea diverselor obiecte la bordul unei nave.
94
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
FRAGMENTE
mereu din prova navei; se agita \ncontinuu, scormonea cu lentilele, din minut \n minut, sectoare tot mai \ntinse, pe direc]ii pe care le ]inea de fiecare dat` minte. Din c\nd \n c\nd \[i l`sa instrumentul, tr`gea un fum de ]igar` [i o lua de la cap`t: sectoare noi, direc]ii noi. Nimeni nu avea ochii lui. Brusc, r`mase nemi[cat, \[i propti mai bine instrumentul \n orbite, \l cobor\, \l ridic` [i, dom’ comandant, \n babordul pupei se \nv\rte ceva! Tata-Mare \[i l`s` ]igara, se sc`rpin`, tu[i, se \ncrunt`, \[i \nfipse spr\ncenele \n binoclu, se uit` apoi \n radar, ce curios, ce dracu’ s` fie?, ia barca [i du-te s` vezi, iar zgomotele de la puntea b`rcilor, boc`niturile, loviturile metalice, p`c`niturile de motor au anun]at expedi]ia. Dar numai bufnitura gruiului7, uruitul vinciului [i \mbarcarea echipajului de barc` i-au scos pe to]i \n bordul de unde profilul ei portocaliu s-a v`zut o vreme cu ochiul liber, apoi numai cu binoclurile din timonerie, de unde, la r`stimpuri, Tata-Mare vorbea cu secundul la aparatele lor portabile, legate cu curele. Apoi, din nou lini[te, de parc` nu s-ar fi \nt\mplat nimic: oamenii \[i luau micul dejun, carturile se preg`teau de schimb, iar diminea]a \[i etala efluviile de iod. M-am \nv\rtit o vreme \n jurul gruiului pov\rnit, i-am cercetat limitatorii, apoi, \n sil`, m-am dus la ale mele. Am dat o rait` pe la instala]ii, am \nlocuit un senzor la cambuz`8, am verificat ascensorul [i, tot ca de obicei, mi-am terminat traseul pe puntea de comand`. TataMare st`tea cu aparatul la ureche, u[or aplecat de spate, pe scaunul \nalt, f`cut de t\mplar, [i asculta vocea g\f\it` a secundului. Din c\nd \n c\nd tu[ea cu h\r\ituri de fum`tor \nr`it. {i cum, \nc` nu se vede? Se vede, dom’ comandant, da’ nu \n]eleg, e ca un roi de delfini. P`i, io n-am v`zut nici un delfin \n zon`! S-au adunat, dom’ comandant. Cu duduitul motorului \n fundal, glasul secundului se auzea \ntret`iat. C\t mai ai? Mai pu]in de juma’ de mil`, dom’ comandant. Bine, d`-i b`taie! Ai auzit?, [i-mi face semn s` m` apropii. Omu’ t`u s-o fi \necat [i acum \l p`zesc delfinii. Am mai auzit din astea! S` vezi balamuc dac` o s` trebuiasc` s`-l congel`m! De undeva din spate, din sta]ia radio, se auzea t\nguitul unui saxofon. Am sim]it c` nu mai pot s` stau l\ng` Tata-Mare. Am ie[it \ntr-o arip`, am ocolit co-
manda, am urcat pe etalon [i, de acolo, pe catarg. Pe vapor, catargul e locul cel mai lini[tit: urm`resc de acolo fosforescen]a norilor, pulverizarea luminii, spinarea u[or \ncre]it` a oceanului. Dom’ comandant! M` auzi]i? Încep s` dispar`! Cine, m`? Delfinii, dom’ comandant, au mai r`mas c\]iva. A, brancardierii, zice TataMare [i-[i [terge nasul cu dosul palmei. E aici, dom’ comandant, se-nv\rteau \n jurul lui, l-am v`zut! E viu? Da, dom’ comandant, ne apropiem, st` cu fa]a-n sus [i r\de! Ce face? R\de, dom’ comandant. Bine c` nu pl\nge! F`-i o poz` [i ai grij` cum \l ridici! V\r`-l \n p`turi! Secundul a confirmat [i minute \n [ir nu i s-a mai auzit glasul. Tata-Mare [i-a butonat aparatul, i-a verificat bateria, a tras cu n`duf din ]igar` [i, m`i b`ie]i, ce-i cu voi?, a]i amu]it?, dar de la barc` nici un semn. Într-un t\rziu, s-a auzit, tot acoperit de motor, glasul secundului: dom’ comandant, s\ntem pe drum. Fl`c`ul n-a vrut s` urce [i l-am croit cu v\sla. Voia s` m\ng\ie delfinii pe cre[tet. L-am priponit [i s\ntem \n forma]ie complet`. TataMare [i-a aprins imediat o ]igar` [i s-a instalat la computer s` raporteze armatorului situa]ia: „gunoierul“ trebuia repatriat [i propunea pentru asta Dakar-ul, portul cel mai apropiat. Am luat de pe pupitrul h`r]ilor un binoclu [i am \nceput s` explorez orizontul. Din sintetizator, saxofonul continua s` reverse nostalgii de King Leopardi, [i atunci mi-am amintit de miniatura de filde[ cump`rat` de lungan la o escal` anterioar`, tot la Dakar, de la un b`tr\n cu c\rje [i p`l`rie. O ]inea pe noptier`, iar c\nd m-a chemat s` mi-o arate, mi-a spus c` bor]oasa cu urcior pe cap era o zei]` a somnului: el adormea \ntotdeauna greu, dar c\nd se uita la ea, \ncepea s` ca[te. Mi-a [optit odat` pe punte, de parc` mi-ar fi \ncredin]at o tain` ucig`toare, c` zei]a era prea singur` [i c` voia s`-i g`seasc` o pereche. {i \n timp ce \mi \ntorceam capul, cu binoclul la ochi, m` g\ndeam c` a doua zi, pe \nserat, dup` acostare, a[ fi avut r`gaz s` dau o rait` la bazarul de pe chei, s`-i caut zei]ei o pereche [i s`-i fac lunganului o bucurie. Nu [tiu dac` bunadispozi]ie care m-a cuprins venea de la acest g\nd sau de la pata portocalie care se dilata \n lentilele binoclului. I-am f`cut semn ofi]erului
95
7
Grui = supor]ii în care st` suspendat` o barc` de salvare la bordul unei nave. Din construc]ie, ei pot culisa în exteriorul bordajului, îng`duind b`rcii s` fie coborît` la ap`. 8 Cambuz` = spa]iul frigorific destinat p`str`rii alimentelor la bordul navelor moderne.
FRAGMENTE
DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2009
de cart, iar acesta, dup` ce s-a dumirit, dom’ comandant, vine barca. Tata-Mare p`rea s` se amuze, nu s-a mai sc`rpinat, mi-a tras doar cu ochiul, a[adar s`-l ridic`m pe nea Coliv`. Ai v`zut cum patruleaz` rechinii \n bórduri? Li se v`d periscoapele. A avut baft`, dac` nu-l ap`rau delfinii, \i m\ncam deja coliva. Apoi, glasul lui r`gu[it s-a auzit \n difuzoare, chem\ndu-l pe nostrom la vinci. Sosirea unei b`rci de salvare e primit` \ntotdeauna cu \nsufle]ire de \ntregul echipaj: marinarii ac]ioneaz` energic, execut` manevrele cu precizie, ambarca]iunea trebuie prins` rapid \n c\rlige, \n dreptul gruiului, c`ci valurile o pot r`suci [i, \n anumite situa]ii, chiar izbi de nav`. Abia dup` acel moment critic, c\nd barca e de-acum capturat` [i \ncepe s` fie ridicat` cu vinciul, oamenii se relaxeaz`, \[i fac semne [i glumesc cu cei ce a[teapt` s` fie c\t mai repede pu[i la ad`post. De data aceasta \ns`, oamenii se mi[cau f`r` tragere de inim`, dup` o noapte \n care somnul se lipise de ei cu greu, \[i t\r[\iau \nc`l]`rile [i le alune-
cau uneltele din m\n`. M` uitam cum se \ndreptau alene spre puntea b`rcilor [i cum, dincolo de siluetele lor, \[i \nro[ea oglinzile o \ntinsur` de mare. Dar numai cu aruncatul saulelor, cu zgomotul strident al motorului electric [i cu zb\rn\itul s\rmelor ce ridicau barca, au priceput c` urmau s` dea ochii cu cel ce tr`ise luni de zile \ntr-o continu` h`ituial`, [i mi s-a p`rut atunci c` ceva nel`murit se petrecea cu ei, c` odat` cu \ndreptatul spin`rilor [i a unui alt mod de a privi \n jur, \ncepeau s` ias` din via]a lor f`r` dimensiuni, \n care nelini[tea nu se confunda niciodat` cu spaima, c` renun]au s` mai pluteasc` unul la suprafa]a celuilalt, intuind c` [i acel om, ca to]i ceilal]i, era victima propriilor sale alegeri. Apoi zgomotele au \ncetat [i abia dup` c\teva minute, c\nd l-am v`zut \nfofolit \n p`turi, purt\nd pe chip amprenta unei nefericiri f`r` nume, [i am cules de pe buzele lui un nu l-am g`sit rostit aproape f`r` glas, dar adresat numai mie, am \n]eles c` niciodat` nu ne dorim dec\t ceea ce am avut c\ndva.
96
DILEMATECA ● SEPTEMBRIE 2009
FRAGMENTE
Sincope cu arcule]e [i contoar Poate ar fi nevoie de un cinism exersat sau de o ipocrizie de meduz` (sau poate de am\ndou`!) ca s` pot pune sub semnul beneficiului de inventar \mprejurarea c` ajung \n fiecare zi, la aceea[i or`, [i aproape asimptotic, \n punctul \n care nu numai un gest, dar chiar [i un g\nd e prea mult. În secunda aceea de maxim` minimizare a fiin]ei s\nt nevoit s` m` opresc [i s` respir. S` respir aer fierbinte! Apoi, treptat, dup` previzibila [i de-acum inevitabila sincop`, acvariul r`v`[it se limpeze[te [i lucrurile se a[az` \ntr-o ordine numai a lor, pe care o privesc c\teodat` cu deta[are, alteori cu invidie. {i cu \nc` un drum \ntre frumuse]ea Mediteranei pe timp de var` [i musonii lipicio[i de pe cerul Indiei, [i cu \nc` un glas din lumea umbrelor care oxideaz` arcule]ele contorului nostru afectiv, via]a trece. Genial Anton Pavlovici, nu-i a[a? * * * Reg`sesc \n scrisorile ei (de acum [apte, [ase [i cinci ani) chemarea \ndep`rtat` a feminit`]ii timide, \ngrijorat` din pricina lumii \n care tr`iam, hr`nindu-se cu n`dejdea unor \nt\lniri din care timpul s` fie extirpat. Mi se uita \n suflet cu o delicate]e infinit` [i se bucura c\nd reu[eam s` m` apropii de el cu inima vie [i trupul senin, c\nd izbuteam s`-l scot din ve[mintele ce-l str\ngeau sau din cele ce nu i se potriveau. Îi primeam scrisorile cu uimire [i le citeam p\n` la punctul de lichefiere al pleoapelor, [i cred c` numai a[a le-am salvat, purt\ndu-le ca pe un talisman \n lumea larg`. Nu [tiam ce s` fac cu ele. Le p`strez \n seiful unei triste]i grele, ca semnul unei ne\mpliniri f`urite parc` \nadins. Le citesc [i acum, transfer\ndu-le \n dosare digitale, [i retr`iesc confuzia [i surpriza de atunci. De ce am l`sat s` treac` at\ta timp? Ce m-a f`cut s` [ov`i \n fa]a afec]iunii ei discrete [i exemplare? Întreb`rile m` tulbur` [i azi, cu at\t mai mult cu c\t r`spunsurile ar fi venit doar dup` c\teva develop`ri \n trecutul apropiat. Pe atunci \ns` nu [tiam c` cele mai \n[el`toare deplas`ri de sens mi le aplicam tocmai mie.
* * * Încerc s` reduc din fumat, doar at\t c\t s` persiste izul de alg` \n papilele limbii. Confuzia se ridic`, dar triste]ea e de prea mult timp cuib`rit` \n mine ca s` se poat` risipi prin simpla dorin]`. Dac` plecarea n-ar fi fost at\t de abrupt`, poate am fi vorbit mai mult [i a[ fi sc`pat de c\teva din nuan]ele ei mai \ntunecate. Curios, pe din`untru fiin]a mi-e „trepanat` de muzic`“, \n vreme ce o tensiune f`r` nume, venit` din afar`, m` apas` pe umeri. Parc` a[ cobor\ pe un fund de mare. * * * A fost o noapte grea, a trebuit s` v\slesc \ntre o disperare cleioas` [i o bucurie am\nat`. Un ceas de[tept`tor mi-a sunat \n creier ca un geam spart. Muzica de ieri s-a stins. Aud cuvintele ei rostite cu greu, \n [oapt`, cu maxilare
97
FRAGMENTE
DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2009
\n]epenite, uzurpate de un pl\ns ce nu ajungea s` se articuleze. N-am prev`zut c` b`rbatul insalubru din mine, p`strat \ntotdeauna ca personaj de rezerv` pentru spectacole u[oare, \mi va aplica o lovitur` at\t de bine ]intit`. Se hr`nise destul din suspiciuni [i gelozii nefiltrate, [i m-am bucurat c` \n ultimul moment interven]ia ei l`muritoare l-a expediat \n \ntuneric. Dar putea s` nu reac]ioneze. G\ndul acesta m-a \n[urubat instantaneu \n trecut. Armonia des`v\r[it` pe care o prefigurasem de-a lungul anilor mai plutea \ntre noi cu spaima c`-[i va pierde \n]elesul, iar dup`-amiaza de tain`, visat` [i ea \ndelung, p`rea s` se team` \n aceea[i m`sur`. ĂŽn amintire, una f`r` cealalt` era greu de \ndurat. A[a cum [i singur`tatea e mai grea dac` con]ine absen]a cuiva. * * * Drum lung spre Haiti, Republica Dominican` [i Guatemala. Instalat \n pustiul vie]ii de vapor, dizolvat de doruri [i absen]e. Am \ncercat s`-i scriu, dar n-am izbutit. Cu at\tea ple-
c`ri se pierde mereu c\te ceva. Nici de Povestirile Isabelei nu m-am putut apropia dec\t cu o st\ng`cie inexplicabil`. O vreme n-am putut s-o fac din pricina m`rilor reci [i obraznice, acum din pricina c`ldurii. F`c\ndu-mi ordine \n geanta computerului, am g`sit notat pe un petec de h\rtie o observa]ie care m-a expediat \ntr-o melancolie profund`. Constata, uimit`, c\t de trist e s` fii de meserie marinar, depl\ng\nd dispari]ia celui ce inducea nostalgii cu pove[tile lui atinse de hybris. Cu trecerea anilor, se vede c` n-am f`cut chiar tot ce trebuia pentru a-l asasina pe acel individ. Mi-am b`tut \ns` joc de el cu v\rf [i \ndesat! Ca s` descop`r c` fiin]a ce nu se l`sase anulat` se hr`ne[te cu sonorit`]i de fraze virile [i tr`ie[te ascuns` \ntr-un domn corpolent, cu chelie [i barbi[on, c`ruia leneveala cu o carte \n m\n` i se potrive[te cel mai mult pe aceast` lume. â–
98
(fragment din volumul Jurnal de babord, \n preg`tire la Editura Fabulator)