100 PAGINI ● 7 LEI
mai 2009
DILEMATECA Anul IV ● nr. 36 ● mai 2009
SCRIERI
●
AUTORI
●
LECTURI
INTERVIU
CHRISTINE ANGOT
DOSAR Pamfletul e tifla, [i-i lectura cea mai pl`cut`
FRAGMENTE
DILEMATECA
António Lobo Antunes Via]a cu tine
SUMAR
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
PROFIL
INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-10
63-65 Jean Mattern
MERIDIANE DOSAR
66-69 Ioana Bot
În ]ara european` a h\rtiei
14-23 Magda R`du]`, „Pamfletul e tifla,
Jean Mattern (paginile 63-65)
[i-i lectura cea mai pl`cut`“
DEZBATERI RECENZII
70-77 Martin von Koppenfels
Eul-narator infam. Littell [i Céline
24-33 Literatur`: Adriana Stan,
Paul Cernat, Michael H`ulic`, Elena Cra[ovan, Cosmin Borza, Gabriela Gheorghi[or, Codrin Liviu Cu]itaru, Gabriela Gl`van, Alexandru Budac, Florin Irimia 34-35 Eseu: Florina P\rjol, Octavian Buda Filozofie: Alexander Baumgarten 36 37-38 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 39 40-41 Politologie: Bogdan Barbu, Mihail Neam]u Psihologie: Victor Popescu 42 Arte: Irina C`r`ba[ 43 Literatur` de consum: 44 Iaromira Popovici
INTERVIU 80-85 Christine Angot:
„Literatura este singurul instrument prin care putem vedea [i auzi cum cineva g\nde[te \n direct“
LOCURI DE CITIT 86
56-62 de Marius Chivu
Pove[ti din Slovenia
FRAGMENTE 90-97 António Lobo Antunes
Via]a cu tine
RUBRICI 45 46 55
ANCHET~
Martin von Koppenfels (paginile 70-77)
78 87
Prima dat` la cinematograf 89 98
R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic Cine ce cite[te: Costin Giurgea
3
Christine Angot (paginile 80-85)
António Lobo Antunes (paginile 90-97)
EDITORIAL
Film [i literatur` O fi de vin` prim`vara – vorba c\ntecului – dar am o oarecare predispozi]ie c`tre visare. Nu din cauza cine [tie c`rei inspira]iuni ori a vreunui fior metafizic, ci pentru c`, \ntr-un num`r din Figaro Littéraire de acum c\teva s`pt`m\ni am citit c`, \n Fran]a, dup` decernarea Oscarurilor, v\nzarea romanelor dup` care au fost f`cute filmele premiate a crescut consistent: \n c\teva s`pt`m\ni, s-au v\ndut zeci [i sute de mii de exemplare. Bine\n]eles, editurile care publicaser` versiunile franceze ale respectivelor romane prev`zuser` mi[carea [i au suplimentat tirajele, pentru a face fa]` cererii. Avem de-a face cu un caz tipic \n care filmul sus]ine literatura [i face mai mult dec\t orice campanie pentru promovarea lecturii. Dar acest lucru e posibil pentru c` „acolo“ func]ioneaz` foarte bine o \ntreag` industrie media care „leag`“ lucrurile, care e atent` la mersul pie]ei, care planific` [i organizeaz` produc]ia de carte [i film etc. {i la noi lucrurile au \nceput s` se mi[te \n acela[i sens. Unele dintre c`r]ile care au fost transpuse \n filme de box office s-au tradus, iar editurile le pun c\te o banderol` sau alt „semn distinctiv“ \n care men]ioneaz` filmul. Nu [tiu \ns` dac` v\nz`rile cresc at\t de spectaculos. În România – ]ara cu cele mai pu]ine cinemato-
DILEMATECA
Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 grafe – nici m`car filmele de box office nu atrag un public numeros (cu at\t mai pu]in filmele mai preten]ioase, pentru un public avizat). E adev`rat, ele s\nt desc`rcate de pe re]elele de file sharing [i v`zute acas`, \n singur`tate, ceea ce e un pic altceva: nu creeaz` emula]ie, nu predispun la „socializare“, nu devin un fenomen public despre care s` se discute \ndelung \n pres`, la televizor, la radio. A[a \nc\t nu se constituie fundalul socio-cultural care s` duc` la sus]inerea literaturii de c`tre film, la transferul unei p`r]i din public dinspre cinema spre carte. Dar – [i aici \ncepe visarea mea – dac`, totu[i, cu romanele str`ine transpuse pe pelicul` o scoatem la cap`t, n-avem deloc o „sinergie“ \ntre literatur` [i film. S\nt multe c`r]i bune care ar putea deveni filme bune, dar n-avem „industria“ care s` lucreze rapid [i eficient \n acest sens. N-avem seriale TV dup` mari romane – nu capodopere, ci ecraniz`ri bine f`cute, care s` difuzeze \n mas` spiritul [i ideile c`r]ii. N-avem seriale biografice despre scriitori (cum au alte culturi), care ar contribui [i ele la „\ntre]inerea“ unui anumit interes pentru literatur`. A[a c` visez la vremea c\nd televiziunile se vor apuca s` produc` [i a[a ceva. Nu m` \ndoiesc c` un serial bine f`cut despre via]a lui Caragiale, de pild`, ar atrage destul` audien]`… ■ Mircea Vasilescu
DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl
CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)
Reclama]ii abonamente
(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)
Publicitate: Dorina Petru]i
(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)
ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS
4
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
Bazar Banda desenat` româneasc` \n Polonia În cadrul programului „Libertatea la 20 de ani“, pentru aniversarea Revolu]iei Române din decembrie 1989, Institutul Cultural Român din Var[ovia a colaborat cu Asocia]ia Central` (Central Europe Comics Art) [i Funda]ia Transmisja din Polonia, la organizarea a dou` expozi]ii de benzi desenate: ● „45-89. Comics behind the Iron Curtain“, cu benzi desenate din Cehia, Slovacia, Slovenia, Serbia, Croa]ia, Bulgaria, România [i Polonia. Vernisajul a avut loc \n data de 3 aprilie 2009 la Biblioteca Universit`]ii din Poznan [i a fost urmat de o conferin]`, sus]inut` de Michal Slomka din Polonia, Tomas Procupek din Cehia [i Dodo Ni]` din România, \n prezen]a unei audien]e numeroase, format` din studen]i (inclusiv la limba român`), profesori [i c\]iva români stabili]i la Poznan. ● „Social Reality in Romanian Comics“ cu extrase din benzi desenate de Valentin Iordache, Marian Mirescu, Viorel P\rligras, Valentin T`nase, Titus Or`dean, Lucian Amarii [i Alexandru Ciubotariu (care a semnat [i desenul afi[ului). Vernisajul a avut loc pe 4 aprilie la cafeneaua artistic` Chlodna 25 din Var[ovia. Expozi]iile au r`mas deschise toat` luna aprilie, dup` care vor deveni itinerante \n alte ora[e din Polonia, dar [i la Praga, Bratislava, Belgrad, Budapesta [i, anul viitor, la Constan]a. ■ Marxist, iranian, copil Cartea scriitorului americano-iranian Saïd Sayrafiezadeh se nume[te C\nd plan[ele pe rotile vor fi gratis (The Dial Press) [i autorul \[i poveste[te anii copil`riei c\nd, \nainte de culcare, \n chip de poveste i se citea Capitalul de Karl Marx. El este fiul unui tat` iranian, Mahmoud, conduc`tor al Partidului Socialist al Muncitorilor, care func]iona \n Statele Unite. Mama lui, Martha Harris, provenit` din clasa mijlocie american`, s-a n`scut \n Mount Vernon, N.Y. Copilul a fost
INFO crescut \n cel mai strict respect al dogmelor marxiste revolu]ionare: \ntrebat \n 1979, \n timpul crizei ostaticilor din Iran (52 de diploma]i americani au fost re]inu]i de c`tre revolu]ionarii Ayatolahului Khomeini, timp de 444 de zile) ce crede despre situa]ie, el a r`spuns: „Sus]in lupta muncitorilor [i ]`ranilor iranieni \mpotriva imperialismului Statelor Unite“. Copilul sus]inea aceast` lupt` al`turi de mama lui, mereu absent` din cas`, devotat` cauzei, particip\nd la [edin]e, lipind afi[e, merg\nd din u[` \n u[` cu liste de subscrip]ie pentru ziarul partidului. Dincolo de lozinci, Saïd era un b`iat tipic american, t\njind dup` bunurile materiale din rucsacurile colegilor lui, accept\nd p\n` la un punct sacrificiul de sine. „Iluminarea“ lui s-a produs c\nd a fost molestat de unul dintre tovar`[ii de lupt` ai mamei sale. Mama lui s-a pl\ns unui superior „pe linie de partid“, acesta a dat din umeri [i a r`spuns: „toat` lumea are probleme \n capitalism“. Cronicarul sec]iunii literare de la ziarul The New York Times, Dwight Garner, g`se[te c` proza este scris` „f`r` patetism, dar impresionant“. ■ Bordelurile \n timpul ocupa]iei Istoria Fran]ei sub ocupa]ia nazist` este \nc` un subiect dificil, doar istoricii str`ini au reu[it s` desc\lceasc` adev`rul din ghemul eroic al Rezisten]ei prezentate ca unic` op]iune [i ac]iune a \ntregii popula]ii. Treptat, apar nuan]ele: istoricul Patrick Buisson, \n cartea sa Anii erotici, descrie perioada 1940-1945 drept cea mai \nfloritoare pentru bordelurile din Hexagon. Înainte de r`zboi, era c\t pe ce s` fie \nchise, din cauza presiunii aboli]ioniste, dar au re\nflorit odat` cu p`trunderea armatei germane pe teritoriul francez. Versiunea oficial` sus]ine c` femeile au fost v\r\te cu for]a \n patul ocupantului, dar multe au cedat farmecului [i polite]ii de care d`deau dovad` \n aceste \mprejur`ri ofi]erii [i solda]ii armatei germane. Pe timpul ocupa]iei au lucrat \n Paris 100.000 de prostituate, de cinci ori mai multe dec\t \nainte. Guvernul de la Vichy percepea impozite de la bordeluri. Ocupan]ii au impus controale medicale severe, orice neglijen]` \n domeniu era considerat` „sabotaj“. ■
5
INFO
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
Bazar
Mohammed Hanif
Judith Krug
Debut pakistanez În martie, s-au anun]at c\[tig`torii regionali ai Commonwealth Writer’s Prize pe anul 2009. La categoria debut – Best First Book Award – premiul pentru Europa [i Asia de Sud a revenit scriitorului de origine pakistanez` Mohammed Hanif pentru romanul A Case of Exploding Mangoes. Mohammed Hanif s-a n`scut \n 1965 \n Okara, Pakistan. A lucrat pentru o serie de publica]ii precum Newsline, India Today, The Washington Post, The New York Times [i Counter Punch. A scris piese de teatru pentru BBC [i pentru scen`. Hanif a absolvit cursurile de Creative Writing de la University of East, Anglia. În prezent locuie[te la Londra [i este [eful sec]iei \n limba urdu al BBC. Se pare c` romanul – \n curs de traducere \n române[te la Editura Leda – este primul roman pakistanez care a c\[tigat vreodat` Commonwealth Writers Prize. ■ C`r]i interzise A murit, \n v\rst` de 69 de ani, Judith Krug, neobosit` [i eficient` lupt`toare pentru accesul liber al oric`rui cititor la orice carte. Baz\ndu-se pe primul amendament al Constitu]iei americane, care garanteaz` liberta-
Dilemateca v` recomand` ■ Zaruya Shalev, Via]a amoroas` (traducere din ebraic` de Ioana Petridean, Editura Humanitas Fiction, 2009), cea de-a doua carte tradus` \n române[te (dup` So] [i so]ie, Editura Polirom, 2008) a unei scriitoare rare, a c`rei poveste, din c\teva perspective simultane, ajunge incredibil de departe d\nd impresia c` se ]ine, frivol, la suprafa]a lucrurilor. Realmente, unul dintre pu]inii scriitori contempo-
6
tea cuv\ntului, fiind \n fruntea Asocia]iei bibliotecarilor americani, ea s-a opus tenta]iei legiuitorilor de a interzice anumite c`r]i. }intele cenzurii de acest tip au fost foarte diverse: de la Huckleberry Finn [i Mein Kamf, la Little Black Sambo [i De veghe \n lanul de secar`. În 1982, a sprijinit organizarea S`pt`m\nii c`r]ilor interzise, un eveniment repetat de atunci anual, cu turnee ale autorilor citind din c`r]ile prohibite. Ea s-a luptat pentru includerea pe raftul bibliotecilor a unor c`r]i pe care ea \ns`[i le considera insult`toare, cum ar fi The Blue Book, a ultraconservatorului John Birch Society. „Înclina]iile mele personale nu influen]eaz` reac]iile mele de bibliotecar` – a declarat ea \ntr-un interviu din 1972. „Serviciul prestat de biblioteci \n aceast` ]ar` trebuie s` fie \ntemeiat pe principiul libert`]ii intelectuale, presupun\nd furnizarea c`tre cititor a \ntregii informa]ii pertinente, \n a[a fel \nc\t el s`-[i poat` forma o opinie prin propriile puteri.“ Controversa c`p`ta aspecte dramatice de c\te ori reprezentan]ii „majorit`]ii t`cute“ cereau interzicerea din biblioteci a c`r]ilor de educa]ie sexual` sau c\nd administra]ia Bush a introdus \n Patriot Act dreptul agen]ilor federali de a verifica fi[ele de bibliotec` ale cititorilor. Doamna Krug era de partea libert`]ii de expresie, \n \n]elesul cel mai curat al ideii, idee mereu pus` \n discu]ie de complicatele realit`]i ale vie]ii. ■
rani care ar trebui tradus integral \n române[te. (Simona Sora) ■ Michel Braudeau, Cafea. Cafenele (traducere din limba francez` de Raluca Sava, Editura Art, 2009). O incursiune prin c\teva cafenele mari din mari ora[e europene [i prin istoria nu lipsit` de legende a cafelei. O carte cu caimac [i cu un za] fin, \n care s` ghice[ti c\te nici nu visai. (Claudiu Constantinescu) ■ Molvania. O ]ar` neatins` de binefacerile dentisticii moderne (traducere de Silvia Colfescu, Editura
Vremea), ghidul turistic satiric al unei ]`ri fictive, alc`tuit de trei jurnali[ti australieni, \n care se reg`sesc informa]ii, trimiteri [i imagini din toate ]`rile est-europene. Acest ghid de un sarcasm [i un umor negru necru]`toare, este, de fapt, opera unui Borat occidental trimis s` fac` harta turistic` a unui Est fost-comunist ca un b\lci interlop primitiv [i mizer. Ve]i recunoa[te u[or contribu]ia României. Rareori am citit fic]iuni mai pline de adev`r! (Marius Chivu)
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
INFO \ntunecat secret al Europei. Prin urmare, este un text indispensabil“.
Bazar Andrei Oi[teanu tradus peste Ocean În Statele Unite a ap`rut de cur\nd volumul lui Andrei Oi[teanu Inventing the jew. Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures (traducere de Mirela Ad`sc`li]ei, University of Nebraska Press, Lincoln & London). „Cartea este erudit`, bogat documentat` [i inteligent scris`. Dar, \nainte de toate, cartea lui Andrei Oi[teanu este foarte curajoas`“ – scrie Moshe Idel \n prefa]a volumului, iar Andrei Codrescu recomand` eseul, al`turi de Norman Manea, scriind c` „acest studiu scrupulos documentat reprezint` o profund` revela]ie a «celuilalt» \n cultura occidental`. «Evreul imaginar», \n incarnarea lui româneasc` [i central-est-european`, reverbereaz` de-a lungul tuturor miturilor europene ale R`ului, \ncep\nd cu primul secol cre[tin. Încreng`tura de pove[ti [i imagini are efectul unei capodopere a filmului horror. Cartea lui Andrei Oi[teanu arunc` o privire curajoas` asupra celui mai
■ Scriitori români \n maghiar` În cadrul T\rgului Interna]ional de Carte de la Budapesta, desf`[urat \n perioada 23-26 aprilie [i unde România a fost invitat` de onoare, s-au lansat (urm\nd edi]iei speciale a revistei Lettre Internationale intitulate „Caleidoscop românesc“) traducerile maghiare ale romanelor Venea din timpul diez de Bogdan Suceav` (roman \n curs de traducere, cu sprijinul ICR, \n bulgar` [i \n englez`), Zilele regelui de Filip Florian [i Trimisul nostru special de Florin L`z`rescu, precum [i o avanpremier` a romanului Circul notru v` prezint`: de Lucian Dan Teodorovici. Printre multe alte evenimente ale t\rgului (discu]ii, prezent`ri, expozi]ii, concerte de jazz [i lans`ri de filme), Adela Greceanu a fost invitat` s` participe cu romanul Mireasa cu [osete ro[ii la European First Novel Festival, al`turi de scriitori din Slovenia, Slovacia, Austria, Croa]ia, Belgia, Danemarca, Germania, Marea Britanie, Italia etc., iar Gabriela Adame[teanu a dialogat \n cadrul unei \nt\lniri publice cu scriitorul maghiar Péter Esterházy. ■
7
INFO
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
Bazar
Marcel Reich-Ranicki
„}ara culturii“ [i „]ara f`pta[ilor“ În Germania a avut loc recent premiera filmului Mein Leben (Via]a mea), realizat dup` volumul autobiografic al scriitorului [i criticului literar Marcel Reich-Ranicki. Marcel Reich s-a n`scut \n 1920 \n Polonia, \ntr-o familie de evrei, a tr`it c\]iva ani la Wloclawec, apoi a petrecut c\]iva ani \n Germania, \n „]ara culturii“ – cum o numeau p`rin]ii s`i – \nainte ca nazi[tii s`-i deporteze \n ghetoul din Var[ovia; p`rin]ii s`i pier \ntr-un lag`r nazist, iar dup` r`zboi, el se \nscrie \n partidul polonez al muncitorilor uni]i, din gratitudine fa]` de Armata Ro[ie, care l-a eliberat; lucreaz` ca cenzor al Securit`]ii, apoi ca ofi]er de informa]ii al consulatului polonez de la Londra (sub numele conspirativ Ranicki); \n 1949 este rechemat la Var[ovia [i dat afar` din serviciul de securitate, fiind b`nuit de simpatii tro]chiste; reu[e[te s` se angajeze la editura Ministerului Ap`r`rii, unde coordoneaz` o colec]ie de traduceri din literatura german` contemporan`; \n a-
Dilemateca v` recomand` ■ Eurozine – re]eaua revistelor culturale europene – public` de ceva timp un „serial“ numit Literary Perspectives. Dup` introducerea redactorului-[ef Carl Henrik Fredriksson (care crede c` „e nevoie de o re-transna]ionalizare a criticii literare“), apar „dosare“ consistente, pe ]`ri (Suedia, Croa]ia, Austria, Olanda, Ungaria etc.), analize [i comentarii despre cei mai interesan]i autori actuali ([i fragmente din scrierile lor), un interviu cu Harold Bloom [i altele – adic` tot ce se adun` de vreo trei ani \ncoace pe http://www.eurozine.com/comp/
8
cela[i timp este corespondent literar pentru publica]ii din Germania; \n 1958 ob]ine o burs` \n Germania Federal` [i profit` de ocazie pentru a p`r`si definitiv Polonia comunist` spre a se instala \n „]ara f`pta[ilor“. Biografia lui Marcel Reich-Ranicki era cunoscut`, autobiografia – publicat` \n urm` cu c\]iva ani – a fost o carte comentat` \n presa cultural` [i a devenit chiar best-seller, era deci firesc ca [i filmul s` st\rneasc` reac]ii. Cotidianul Die Welt a realizat un interviu cu Marcel Reich-Ranicki, la scurt timp dup` premiera filmului. Cum e s`-]i vezi via]a pe ecran? Ce au \n]eles regizorul (Dror Zahavi) [i scenaristul (Michael Gutmann) din autobiografie? Matthias Schweighöfer, actorul care interpreteaz` rolul principal, l-a vizitat pe ReichRanicki \nainte s` \nceap` film`rile. A vrut s` cunoasc` omul din spatele personajului. Ce l-a sf`tuit omul? „I-am spus c` orice ar fi, oricum va ar`ta filmul, va fi mult mai bl\nd, mult mai pu]in dramatic dec\t via]a pe care am tr`it-o.“ P\n` la urm` tocmai acesta ar fi [i punctul forte al filmului: renun]area la patos – crede Marcel Reich-Ranicki, dup` ce a v`zut filmul „de dou` ori [i jum`tate“. Din c\te poveste[te, nu l-au n`p`dit lacrimile, dar nici nu s-a plictisit. ■
literaryperspectives.html. Avantajul Internetului – stocheaz` [i „monteaz`“ laolalt` texte pe care o carte nu le poate cuprinde. (Mircea Vasilescu) ■ O carte care promite, \nc` de la titlu, este La limita vulgarit`]ii. Mic tratat de mare pudoare, a francezilor Hélène Sirven [i Philippe Tretiack (Nemira, 2009, traducere de Alin Mih`ilescu). Citez de pe coperta a IV-a: „S` spunem r`spicat: vulgaritatea e util` pasiunilor democratice! Ea permite tuturor s` se afirme, s` se manifeste, s` fac` proast` impresie, iar adesea chiar s` calce \n str`chini. Putem agita vulgaritatea ca s` o combatem mai bine, a[a cum odinioar` se
agita drapelul ro[u \n China lui Mao pentru a combate drapelul ro[u. Vulgaritatea e, \n acela[i timp, [i c\rp`, [i drapel“. Într-adev`r, \mi place cum sun`... Aflu c` Sirven este conferen]iar` la Paris-I, „specialist` \n exotismul contemporan“, iar Tretiack este arhitect, scriitor [i reporter la Elle. În plus, c\teva dintre tezele c`r]ii au fost f`cute harcea-parcea pe pagina de comentarii online a unui cotidian, evident f`r` s` se fi citit cartea, ceea ce este \ntotdeauna o excelent` recomandare... E clar, o s-o citesc! (Alex. Leo {erban) ■
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
Bazar O suburbie a sufletului A murit, pe 19 aprilie, scriitorul englez J.G. Ballard, una dintre cele mai cunoscute figuri ale literaturii underground, prin The Atrocity Exhibition (1970), Crash (1973; Polirom, 2007), Concrete Island (1974) [i High Rise (1975). Ultimele sale romane – Cocaine Nights (Nop]i de cocain`, 1996, nominalizat la Whitbread Novel Award; Polirom, 2009), Super Cannes (2000, laureat al Commonwealth Writers Prize), Millennium People (2003) [i Kingdom Come (2006) – consolideaz` o viziune \ntunecat` [i violent` asupra societ`]ii contemporane. Vorbind despre temerile sale privind viitorul, nonconformistul Ballard spunea: „Teama mea \n privin]a viitorului poate fi rezumat` \ntr-un singur cuv\nt: plictiseala. Mi-e fric` doar de un singur lucru: c` totul s-a petrecut deja, c` nu se va mai \nt\mpla nimic nou sau interesant, iar viitorul va fi doar o mare [i conformist` suburbie a sufletului“.
INFO Dac` pentru cei mai mul]i critici Schimbarea la fa]` a României e p`catul originar al lui Cioran, pe care acesta l-a ascuns pentru a putea vinde o imagine acceptabil`, unui Occident naiv, Alain Finkielkraut o consider`, mai degrab`, o convertire, dec\t o t`inuire vinovat`: pentru Cioran, aceast` carte de tinere]e este reprobabil`. Întreaga sa crea]ie ulterioar` este, \n fond, cl`dit` pe revocarea fascina]iei ini]iale pentru totalitarism. Schimbarea la fa]` a României este opera \n urma c`reia Cioran \[i isp`[e[te exalt`rile, se converte[te, \mpotriva for]ei primare, la scepticism, la disperare radical` [i \ncepe s` scrie \n francez`. Cioran a ales Fran]a, nu pentru cet`]enie, ci pentru limba eliber`rii de instinct. ■
■ Schimbarea la fa]` a României (1936) – reeditat` la Bucure[ti \n 1990, \ntr-o versiune amendat` chiar de Cioran: „Am crezut de datoria mea s` suprim c\teva pagini preten]ioase [i stupide. Aceast` edi]ie este definitiv`. Nimeni nu are dreptul s-o modifice.“ – a fost publicat` pentru prima dat` integral, \n limba francez`, la editura L’Herne. Le Figaro littéraire a publicat, cu acest prilej, un dosar Emil Cioran. Criticul Sébastien Lapaque vede \n aceast` carte „confesiunile ardente ale unui t\n`r disperat, aflat sub influen]a Declinului Occidentului a lui Oswald Spengler. […] Schimbarea la fa]` a României este cartea tuturor tenta]iilor: tenta]ia fascismului, a anarhiei, a nihilismului, a colectivismului, a disper`rii“. Dar – adaug` Lapaque – Cioran s-a dezis de antisemitism [i de puseurile totalitare \nc` \nainte de sf\r[itul celui de-Al Doilea R`zboi Mondial.
9
J.G. Ballard
INFO
Bazar
Azadeh Moaveni
Carla Del Ponte
O dictatur` capricioas` Depinde ce cite[ti: articole de opinie [i reportaje din Iran relat\nd realit`]ile unei ]`ri dominate de fundamentalismul religios [i de autoritarismul politic sau alte ecouri de acolo care descriu o via]` colorat`, unde tinerii tr`iesc ca [i cum n-ar [ti c` se afl` sub controlul mullahilor, fetele se rujeaz`, perechile danseaz` rock and roll, citesc c`r]i interzise, pe sub tejghea circul` DVD-uri cu filme noi. Cea mai nou` carte a lui Azadeh Moaveni – Luna de miere la Teheran – \ncearc` o sintez` a acestor realit`]i. Fiic` a unor imigran]i iranieni, crescut` \n California, doamna Moaveni a lucrat pentru revista Time, a revenit \n ]ara ei [i prima concluzie a fost c` „iranienii au ajuns la o acomodare tacit` cu Guvernul care va duce la reconsiderarea tabu-urilor“. Dar concesiile unei dictaturi nu s\nt doar capricioase, ci [i periculoase. „Liberalizarea“ a fost dat` peste cap f`r` nici un avertisment: au fost atacate dulapurile femeilor, unde g`rzile revolu]ionare n-au g`sit \mbr`c`mintea tradi]ional`. 150.000 de femei au fost re]inute de poli]ie pentru c` nu s-au supus codului de \mbr`c`minte tradi]ional. {i apoi, Guvernul islamic a \nceput s` intervin` \n toate aspectele vie]ii private: a legiferat cum s` organizezi nunta, ce nume s` dai copilului, ce s` vorbe[ti cu copiii, deoarece \nv`]`torul are obliga]ia de a raporta dac`, la [coal`, elevul expune alte valori dec\t cele oficiale. Doamnei Moaveni i s-a interzis s` lucreze [i, \n perspectiva unei anchete judiciare, s-a mutat \n Anglia. Cum se explic` aceast` involu]ie, care prive[te at\t via]a oamenilor \n general, c\t [i cea a fiec`rui om \n particular? „Tinerii iranieni s\nt mai preocupa]i de g`sirea unui serviciu [i de ridicarea nivelului lor de trai, dec\t de preocuparea dac` islamul e compatibil cu valorile democra]iei occidentale. Pe de alt` parte, riscurile implicate de revolt` au dep`[it eventualele beneficii.
10
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 Investi]iile \n dob\ndirea calit`]ilor necesare traiului \n emigra]ie au \nceput s` prevaleze \n fa]a dorin]ei de a schimba Iranul, obiectiv himeric, l`sat pe seama genera]iei viitoare.“ ■ Singur`tatea unui procuror Însc`unat` pe unul dintre locurile cu bun` vizibilitate din via]a public` mondial`, procuror al Tribunalului interna]ional de la Haga pentru crime de r`zboi, Carla Del Ponte a \ncercat s` fac` dreptate \n lume. „Procuror elve]ian, a luptat \mpotriva zidului de p\sl`, de care se loveau eforturile ei de a scoate la lumin` tranzac]iile murdare ale Mafiei. Apoi s-a b`tut \n capitalele vestice \mpotriva zidului de p\sl` care obstruc]iona crimele din Balcani [i Ruanda“ (The New York Times, 29 martie). A reu[it, par]ial. Dar o dreptate par]ial` nu satisface pe nimeni: de aceea, probabil, cartea ei este at\t de m\nioas`. Procuror la Tribunalele interna]ionale pentru fosta Iugoslavie [i Ruanda, Carla Del Ponte a \ncercat s`-i aduc` \n boxa acuza]ilor pe cei vinova]i de crime de r`zboi, persoane ac]ion\nd \n v`zul tuturor, cu puternice sus]ineri politice [i militare. A fost nevoie de mult` \nc`p`]\nare [i determinare, pentru ca Slobodan Milo[evici, fostul dictator s\rb, s` fie adus la Tribunalul de la Haga, pentru ca Radovan Karadzici, fostul lider bosniac s\rb, s` fie adus \n deten]ie. Scris` \mpreun` cu reporterul Chuck Sudetic, cartea – Madame Prosecutor Confrontations With Humanity’s Worst Criminals and the Culture of Impunity: A Memoir (other Press) – descrie delicatele tratative cu oficialii s\rbi [i croa]i, cu propriii superiori [i tensiunile cu birocra]ia Na]iunilor Unite. Evocarea unor m`rturii – oameni care s-au smuls din gr`mezile de cadavre printr-un ultim impuls al voin]ei de a tr`i – d` dimensiunea realit`]ii: justi]ia interna]ional` a \ncercat s`-i pedepseasc` pe responsabilii crimelor \n mas`, [efi de stat, convin[i fiind c` aceast` func]ie le asigur` impunitatea. Departe de a fi irepro[abil`, ac]iunea Tribunalului de la Haga a fost totu[i o \ncercare de a restabili normalitatea pe terenul marcat de gropi comune. Pasiunea Carlei Del Ponte a fost un factor decisiv \n defri[area unor poteci pe unde dreptatea s` poat` c`lca. ■
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
3 ,1 4 T E C A
■ Conquiztador.ro nu este un joc de cultur` general`. În mare parte este un joc de noroc [i de exersare a memoriei. Concuren]ii demonstreaz` c` pot ]ine minte ce ad\ncime maxim` are nu-[tiu-care iaz din mun]ii Retezat, dar [i ce c`r]i a scris Nietzsche. Asta e partea bun` a lucrurilor: oamenii cu un nivel mediu de cultur`, care au o idee despre istorie sau despre geografia lumii, \ncep treptat s` re]in` c` Lacrimi [i sfin]i a fost scris` de Emil Cioran, [i nu de Noica, sau c` Toma de Aquino a tr`it pe la 1200 [i ceva, [i nu \n secolul al XIX-lea, cum credea un doctor din Baia Mare. De aici p\n` la a pune m\na pe-o carte nu mai este dec\t un pas. Partea proast` e c` anumite \ntreb`ri se repet` obsesiv [i inutil. De exemplu, c\teva zeci de mii de juc`tori, fie ei jurnali[ti, profesori, elevi de liceu sau secretare – care au renun]at de mult` vreme s` mai joace Solitaire – nu vor uita niciodat` data na[terii Ruxandrei Cesereanu: 1963! A. P. ■ Scriitorul basc Fernando Aramburu, \ntr-un editorial aforistic din Babelia: „Un fanatic al toleran]ei e fanatic sau e tolerant?“. La ei, la San Sebastián, ca la noi, la Bucarest, un fanatic al oric`rei virtu]i r`m\ne, p\n` la urm`, un fanatic. S. S.
12
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 ■ Da, [tiu c` v-am promis \n continuare citate din delicioasa Encyclopédie capricieuse du tout et du rien a lui Charles Dantzig – un cadou de 800 de pagini! –, dar ce s` fac dac`, \ntre timp, am mai primit o carte de-a domnului respectiv? Dictionnaire égoïste de la littérature française – un titlu anterior Enciclopediei dantzigiene – a ap`rut \n „Livre de poche“, a[a c` l-am primit, [i pe acesta, cadou (are „numai“ 1142 de pagini…). {i nu m` pot ab]ine s` v` dau un citat: „O \ntreag` genera]ie a tr`it terorizat` de Aragon: «}in minte c` Sartre insista asupra «terorii» pe care stalini[tii o f`ceau s` domneasc` \n lumea literelor. Dac` e s`-l credem, era de ultim` impruden]` s` conte[ti public meritele poetice ale lui Aragon: riscai s` nu te mai treze[ti a doua zi.» (André Breton, Convorbiri). (…) Aragon e scriitorul care n-a r\s niciodat`.“ a. l. [. ■ „Teatrul din Ia[i joac` regulat \n toate stagiunile c\te o pies`, dou`, din ale mele. De at\ta vreme n-am mai pomenit drepturi de autor. M` rog vou`, cerceta]i, dac` ave]i c\teva momente de pierdut, c\te parale s-or fi str\ns acolo, socotind dup` regulament, 10 la sut` din bruto asupra seratelor respective; [i vede]i cum a[ putea s` le cap`t. Mai ales acuma, c` e director Lecca, [i el, ca autor, interesat asupra chestiei propriet`]ii literare, cred c` reclama]ia mea n-are s` \nt\mpine vreo \mpotrivire. Ori[ic\t a[ avea de luat, nu-i cu cale s` mi se re]in`“ – \i scria, de la Berlin, I.L. Caragiale unui prieten \n octombrie 1907. Ast`zi, un secol mai t\rziu, „chestia propriet`]ii literare“ este \n continuare o form` aproape institu]ionalizat` de furt editorial. M. C. ■ În topurile italiene, continu` s` ocupe primele locuri s`pt`m\ni la r\nd, de c\te ori scoate o nou` carte, Andrea Camilleri. A fost scenarist [i regizor, a lucrat \n televiziune (produc\nd, \ntre altele, seria Inspectorul Maigret), a fost profesor la Academia de Art` Dramatic` [i, \ntr-un t\rziu, s-a apucat s` scrie romane poli]iste (cel dint\i a ap`rut \n 1994, c\nd autorul avea 69 de ani). Personajul acestora este Comisarul Montalbano – cu nimic mai prejos dec\t al]i
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
detectivi/comisari/inspectori celebri din literatur`. M` \ntreb dac` vreun editor român \l va descoperi. Cred c` merit`. M. V.
trimentul oralit`]ii, unui nou curent scriitoricesc, scriitorul de esemes-uri? S. G.
■ Un pasaj frumos din cartea lui Michel Braudeau, Cafea. Cafenele: „De la moartea sa, \n 1924, la 41 de ani, fantoma lui Franz Kafka b\ntuie Praga la fel cum cea a lui Pessoa b\ntuie Lisabona. N`scut [i \nmorm\ntat la Praga, dorea s` fie un nimeni, fiind de nic`ieri, evreu pentru germani, german pentru cehi, str`in lui \nsu[i, vie]ii («A[ putea tr`i [i nu tr`iesc»), acestui ora[ pe care l-a iubit p\n` la ur`, f`r` a putea s`-l p`r`seasc`. Praga se r`zbun` ast`zi: Kafka se vinde pe tricouri, postere. Fiecare loc pe care l-a frecventat este marcat pe un traseu cu s`ge]i. Are muzeul lui, strada lui, statuia lui enigmatic` [i ur\t`, ca Pessoa. Toate onorurile pe care le-ar fi detestat. {i, ca s` punem sare pe ran`, o cafenea Kafka“. Eu zic c` e [i ceva piper \n sarea asta de pe ran`. C. C. ■ În Japonia face furori un nou gen literar: se nume[te keitai shosetsu [i \nseamn`, pe scurt, povestiri scrise pe telefonul mobil. De[i exist` de mai bine de un deceniu, abia de cur\nd s-a transformat „dintr-un subgen mai pu]in cunoscut \ntr-un fenomen literar“, relateaz` CNN online. Ultimul as al genului poart` numele scriitoricesc de Yume-Hotaru (\n traducere „licuriciul vis`tor“), are 22 de ani [i [i-a scris romanul, intitulat Prima experien]`, prin mesaje pe telefonul mobil, compuse oriunde: \ntre dou` cursuri la universitate, \n autobuz, \n pat, \nainte de culcare. Editurile japoneze s-au b`tut s`-l publice \n form` tip`rit`, iar \n scurt timp a devenit best-seller. Personal, c\nd [tiu c\t timp \mi ia s` scriu un SMS oric\t de laconic, m` \ntreb: n-ar fi mai simplu [i mai rapid pe un calculator obi[nuit sau chiar \n forma clasic`, cu peni]a [i coala de h\rtie? Pesemne arta cere, \n continuare, sacrificii. M. {.
■ Biblioteca public` din ora[ul Rouen a deschis recent site-ul www.bovary.fr. Da, e vorba de romanul lui Gustave Flaubert Madame Bovary. De fapt, biblioteca a desc`rcat pe site peste 8.000 de manuscrise (copii dup` ciorne, \n diverse etape ale scrierii romanului) [i le-a publicat \n paralel cu transcrierea \n franceza modern` a textului. Speciali[tilor le-a luat patru ani s` realizeze site-ul. Vou` c\t v` ia s` citi]i? M. M. ■ O utopie rea pentru noi `[tia, care mai \nnegrim h\rtia cu altceva dec\t cifre, apare \n cartea Limanora, Insula Progresului de Godfrey Sweven (publicat` la New York [i Londra, \n 1903, [i citat` \n Dic]ionarul locurilor imaginare de Alberto Manguel [i Gianni Guadalupi). Acolo se zice a[a: „Limba limanorian` este o institu]ie public`. Nici un cuv\nt nu este utilizat f`r` aprobarea comunit`]ii adul]ilor [i f`r` s` i se fi \nl`turat orice ambiguitate. Nu exist` literatur`, \ntruc\t ideea form`rii unei limbi c`utate, cu caracter elitist, ar putea ar`ta c` limba de fiecare zi nu \[i \ndepline[te rolul [i c` ea ar trebui reformat`. Lucrul cel mai apropiat de fic]iune, \n civiliza]ia limanorian`, s\nt reprezent`rile viitorului, la Teatrul Futura]iei, ai c`rui actori s\nt ni[te automate. M\ndri de precizia limbii lor, limanorienii au inventat expresii precum Totul e fals dac` vorbele s\nt incerte sau Ave]i grij` de cuvinte [i g\ndurile \[i vor purta singure de grij`“. P`zea! D. S.
■ Parlamentul European voteaz` ca pre]ul mesajelor scrise pe telefonul mobil (SMS-urile) s` fie redus cu 60%. Cu alte cuvinte, pe plan european scrisul va deveni, de la 1 iulie, mult mai ieftin ca vorbitul. Oare asta va da na[tere, \n de-
13
Magda R`du]`
„Pamfletul e tifla, [i-i lectura cea mai pl`cut`“
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
DOSAR Pamfletul se vede cel mai bine c\nd cel \njurat nu mai poate s` se supere, fiindc` se minuneaz` [i cade pe g\nduri, dup` ce aplaud` c\t de frumoas` e \njur`tura. Form` de indignare turnat` \n fraze cu me[te[ug [i stil – lucru [i mai greu c\nd „unitatea func]ional`“ e insulta –, pamfletul intr` \n literatur` dinspre gazet`rie, ca reportajul, [i se impune ca discurs al furiei [i silei nest`p\nite, al cuvintelor spuse verde \n fa]`, al portretelor \n care r`sun` un sonor „\i ur`sc, m`!“ al pamfletarului. El, singur \mpotriva tuturor, e cel care [tie reaua alc`tuire a lumii; tuturor celorlal]i, ca \n poveste, le-a intrat un ciob \n ochi [i v`d, \n loc de negru, alb. Discurs activ [i violent, pamfletul nu urm`re[te s` „\ndrepte“ nimic: r`ul e f`cut, definitiv [i irevocabil; ceea ce \i mai r`m\ne acestui gen al spumegatelor indign`ri e s` denun]e, acid, ipocrizia [i proastele alc`tuiri. Recunoscut [i impus ca text agresiv, al violen]ei limbajului, abia din secolul al XIX-lea (odat` cu p`rintele s`u modern, PaulLouis Courier), pamfletul se revendic` de la protestul direct [i public, de la publicistica angajat` [i inflamat`, de la atacul \n for. Are, prin urmare, [i retoric`, [i „art` cu tendin]`“, [i actualitate.
Pu]in` etimologie Pentru explicarea termenului „pamflet“ se invoc` de obicei dou` ipoteze: una (preluat` [i de dic]ionarele de specialitate române[ti) descriind numele genului drept o adaptare a unui nume propriu din literatura latin` de secol XII, cealalt` explic\nd apari]ia numelui de pamflet printr-un fenomen de hiperetimologie greac`, pornind de la dou` cuvinte grece[ti ale c`ror sensuri ar r`spunde scopului [i func]iei pamfletului: pan (totul) [i phlégô (a arde). Prima ipotez` etimologic` vede \n pamflet rezultatul unei modific`ri de nume al unui personaj literar: Pamphiletus (diminutiv de la Pamphilus), personaj din comedia latin` Pamphilus seu de Amore. Substantivul latin e el \nsu[i un derivat de la grecescul pamphilos (\ndr`git de to]i). Eu [i Europa, nr. 1/1 sept. 1936, Deva
15
DOSAR
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
Ipoteza hiperetimologic` a „arderii de tot“ e pus` \n circula]ie \n secolul al XIX-lea, prin defini]ia din Dic]ionarul etimologic al lui Ch. SaintLaurent, care l-ar fi g`sit – sus]ine el – \n scrierile lui Sofocle. În sf\r[it, unde exist` \ntr-adev`r un consens \n materie este c`, \n spa]iul francez, termenul a venit pe filier` englez`: Chaucer \l scria cu e final \n cartea a treia din The Testament of Love, iar primul tipograf englez, Caxton, \l ortografia paunflet [i \i d`dea [i o etimologie franco-fantezist`: par un fil. Pentru un etimologist englez din secolul al XVI-lea, etimologia e mai ra]ional`: cuv\ntul ar veni de la paulm, forma veche a lui palm (c`u[ul m\inii), ceea ce se apropie de sensul obiectual al „foii volante care \ncape \n palm`“, un palmefeuillet.
În Fran]a enciclopedi[tilor, termenul intr` \n dic]ionarele Academiei av\nd sensul de „scriere volant` de dimensiuni reduse“. Epoca sa de glorie francez` se \ntinde de-a lungul \ntregului secol al XVII-lea, c\nd produc]ia de pamflete ajunge la mii de titluri. Un astfel de pamflet fran]uzesc, folosit ca substitut de pres` politic` [i de propagand` \n disputele religioase dintre catolici [i protestan]i [i \n conflictele din interiorul familiei regale, ar`ta ca o bro[ur` cu 5-6 pagini, circul\nd sub forma unor foi volante, u[or de citit [i de dat mai departe (de unde apropierea de palme-feuillet). Tip`rit` pe am\ndou` fe]ele ale unei foi de h\rtie ieftin`, uneori cu reproduceri de gravuri \n lemn, \mp`turit` de trei ori [i v\ndut` \n libr`riile populare din Rue Saint Jacques [i din Quartier Latin, dar [i prin colportori, „opera“ pamfletar` era, de cele mai multe ori, o oper` colectiv` [i anonim` (doar c\teva erau semnate de autori pl`ti]i „la bucat`“, de obicei preo]i sau avoca]i, clien]i ori alia]i ai celor ce duceau lupta politic`). P\n` \n epoca de glorie, inaugurat` de PaulLouis Courier, istoria pamfletului se confund` cu istoria pasiunilor publice de orice fel. Text ce se poate defini mai degrab` prin func]ie [i prin spirit dec\t printr-o form` specific`, pamfletul se afl` mult` vreme la grani]a dintre pledoarie [i rechizitoriu. Odat` cu „p`rintele democra]iei“, Paul-Louis Courier, \ncepe epoca pamfletului profesionist: d\rz anticlerical, fostului c`pitan din armata lui Napoleon, ajuns \n temni]` pentru a fi scris \mpotriva a ceea ce mai t\rziu se va numi establishment, i se datoreaz` una din primele arte poetice ale pamfletului universal, construc]ia dialogat` numit` Pamfletul Pamfletelor (1824).
E. Lovinescu, T. Maiorescu, capitolul XVIII („Contra [coalei B`rnu]iu: distinc]ia \ntre spiritul polemic [i cel pamfletar“) Confuzia \ntre spiritul polemic [i spiritul pamfletar este at\t de r`sp\ndit` la noi, \nc\t merit` o disociere [i o delimitare mai precis`. De[i con]ine \n sine elementul viril al ini]iativei personale, al luptei dure [i necru]`toare, tocmai \n vederea unor scopuri agresive, spiritul polemic presupune lini[te, st`p\nire de sine, calcul [i strategie […]. De[i de esen]` tot critic`, spiritul pamfletar nu porne[te din ra]iune, ci din sentiment: de substan]` afectiv`, nu se adreseaz` inteligen]ei, ci emotivit`]ii; nu vrea s` conving`, ci s` mi[te. Pornit dintr-o stare sufleteasc` de exaltare, nu cunoa[te argumentarea logic`, verosimilitatea, nuan]a; ignor\nd spiritul de fine]`, procedeaz` prin afirma]ii masive, globale, f`r` respectul adev`rului [i al propriei sale demnit`]i; pentru a promova o distrugere material` sau numai o panic` moral`, arunc` cu orice-i vine la \ndem\n`. […] Îns`[i esen]a \ntregii noastre culturi este de natur` pamfletar`; nu numai o form` a talentului, pamfletul este deci [i o form` a unei faze de evolu]ie. Temperamente abrupte [i vijelioase se g`sesc pretutindeni, dar aiurea ele s\nt oprite \n manifestarea lor fie de cultura proprie, fie de nereceptivitatea ambian]ei. Caracteristic \ntregii noastre culturi, fenomenul producerii intensive a pamfletului la noi nu se explic` prin apari]ia c\torva temperamente explozive, ci prin prezen]a unei ambian]e morale care-l \ng`duie, \l solicit` [i \l promoveaz`, semn al unei faze de evolu]ie cultural` \n care domin`, f`r` alt corectiv, afectivitatea.
16
La noi – sau c\nd \njur`m frumos Istoria pamfletului românesc se confund` cu istoria literar` \n sine; sau, cel pu]in, a[a sus]in aproape toate cronologiile pamfletului scrise p\n` acum la noi, cele care poart` drept motto cuv\ntul c`linescian justificator: „hot`r\t lucru, literatura român` a \nceput prin pamflet“. Dar istoria pamfletului cu ce \ncepe? Cu
prima bucat` publicistic` mai aspr` a lui Heliade R`dulescu, cu blestemele din panegiricul Viia]a Sf\ntului Nifon al lui Kyr Gavriil Protul sau cu marile portrete caustice din Istoria Ieroglific` ori din cronica lui Neculce? S` fie exerci]iul semierotic al dezlipirii cu uncrop a protezei domne[ti de la Neculce mai pamfletar, \n gimnastica lui descris` atent, dec\t strig`tele (ca din uli]a larg`) ale lui Stoica Ludescu: „Iar` Radul Arma[ul era de mo[ie rumân. {i tat`-s`u era gr`dinariu de verze la Ploie[ti. Pentru aceia s-au poreclit numele s`u de i-au zis V`rzariul. O, rea s`m\n]` au fost, c` nu s-au f`cut varz` bun`, ci de mic au r`s`rit fiul dracului. […] C`, adev`r, cum nu poate face den m`r`cine strugure [i din rug smochine, a[a nu s` poate face din neamul r`u, bun; ci din varza cea rea, de-i zic morocean, au ie[it fie-s`u [i mai morocean el“? Chiar dac`, pentru a deveni gen \ntreg, pamfletul trebuie s` a[tepte v\rsta modernit`]ii noastre (pe cea a publicisticii interbelice, mai ales), nu se poate s` nu vedem c` fr\nturi pamfletare se g`sesc \n literatura noastr` \nc` de la \nceputuri. S\ntem, cum se vede, sceptici din n`scare, cu naturelul sim]itor la „bube, mucegaiuri [i noroi“, aten]i la defectele tuturor celorla]i [i \ntotdeauna gata de a le scoate [i mai mult la vedere, hiperbolici, emfatici [i oximoronici; carevas`zic`, avem, de foarte devreme [i constant, toate calit`]ile pentru a deveni pamfletari sau m`car pentru a pre]ui genul. O sudalm` r`core[te, chiar dac` nu eroizeaz` – dovad`, la noi nu exist` vreun echivalent al vestitului cuv\nt al lui Cambronne, comandant al g`rzii lui Napoleon, intrat \n istorie nu doar pentru nemuritoarele vorbe spuse la Waterloo generalului englez Colville („Garda moare, dar nu se pred`!“), ci [i pentru ceea ce a urmat acestei fraze glorioase: la insisten]ele britanicului – care voia o capitulare \n toat` regula, cu sabia \nclinat` –, Cambronne a replicat f`r` s` stea pe g\nduri: „Merde!“. Cuv\ntul de ru[ine a r`mas \n amintirea tuturor [i e dovada c` grosol`nia, c\nd e eroic`, poate trece drept mai pu]in grosolan`. La fel [i pentru insult`: pentru unii neliterar`, devine culme a expresivit`]ii c\nd e lucrat` atent, ornamentat` \n straturi [i volute, desf`[u-
Facla, an VI, nr. 16, 17 aprilie 1916
DOSAR
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
Pa[tele vostru de bandi]i!…
M. Eminescu, [„Românul ne someaz`...“], Timpul, 6 martie 1881 […] Ia s-o descurc`m odat` dezghe]at [i române[te. […] fiindc` Costinescu n-are mo[ie, ia venitul unei mo[ii mari de la patrie, fiindc` Carada n-are mo[ie, ia rent` de mo[ier de la patrie, fiindc` St`tescu n-are mo[ie, patria trebuie s`-i creeze veniturile de boier mare. Este acesta \n]elesul d-voastr` economic [i social, onorabile Caradale, cu politica na]ional`, da ori ba? Dac` este, ce ne umbla]i cu \ntreb`ri de politic` exterioar`, ce Dun`re, ce regat, ce politic` ruseasc` ori nem]easc`? La Mazar Pa[a jura]i \n numele turcului... S\ntem turci, turci \n puterea cuv\ntului, ]ipa d. C.A. Rosetti la gazet` [i, c\nd colo... ce s` vezi? Iese frumu[el cu capul pe tipsie \naintea \mp`ratului rusesc, oferindu-i p\ine [i sare. […] A calcula \n v\nt, a f`g`dui \n v\nt, a vorbi v\nt, a sem`na v\nt, precum face]i d-voastr` fiind \n opozi]ie, numai pentru ca s-ajunge]i, ca [oarecele lui Gr. Alexandrescu, \n ca[cavalul de Parma al bugetului, e treaba d-voastr`, nu a noastr`. C`ta]i-v` de treab` pe c\t timp pute]i [i nu ne mai \ntreba]i unde e buricul p`m\ntului.
17
DOSAR T. Arghezi „Ion de domnul L. Rebreanu sau cum se scrie române[te”, \n Cugetul Românesc nr. 1, februarie 1922 Platitudine de pl`cint`rie [i mediocritate total`. Ochi mort, minte somnolent`. Un artist se sp\nzur` [i nu d` la tipar asemenea rezultate. Demnitatea literar` \]i impune un rol activ \n spectacol, o atitudine \n cuvinte, o fr\ntur` \n imagini, o iu]ire [i o abreviere lapidar`, un ritm – o mie [i una de sarcini pe care trebuie neap`rat s` le r`stoarne scriitorul. Ceva s` umble prin fundul cuvintelor, s` le re\nsufle]easc`, s` le croiasc` un destin, s` le st`p\neasc` [i s` le comande. Limba nu poate s` fie o magazie [i un depou de unelte sterpe ca dic]ionarul, dec\t \n c`r]ile proaste. O carte \n care ]i-e cu neputin]` s` treci peste dou`zeci [i [apte de pagini, c\te am avut puterea s` \ndur`m, \n Ion, nu este cartea unui scriitor. O carte \n care de-a lungul acestui imens num`r de pagini nu g`sesc o inven]ie, o surpriz`, o lumin`, nimic care s` m` intereseze, cu toat` marea mea bun`voin]`, e-o carte de registratur`, nu de scriitor. […] Autorul lui Ion a c`zut \ntr-o putin` cu clei \n care se zbate, [i c\nd vrea s` ias` cade \napoi [i re\ncepe. Ion merita un titlu mai adecvat: Musca [i sosul.
Ion Vinea, „Domnia mo[negilor”, \n Cuvântul, nr. 932, 21 noiembrie 1927 R`zboiul vanit`]ilor a g`sit o solu]ie \n coco]area b`tr\nilor la posturile de onoare [i de comand` ale omenirii. Respect convertit \n ascultare. Tr`im \n epoca senilit`]ii. […] Ni s-a relevat [i s-a \nte]it, zece ani dup` r`zboi, un antagonism mai d\rz dec\t cel al sexelor, mai cr\ncen dec\t cel de clas`, \ntre genera]iile sc`pate din tran[ee, sau de cur\nd sosite din [coli, [i convoiul senil care le-a suplinit \n pauza s\ngeroas` a steagurilor. Niciodat` lumea n-a fost at\t de des`v\r[it prad` acestor hr`pitori cu dantura de cauciuc, dictatori ventriloci, potenta]i tron\nd \n fotoliul tabèsului, ca ast`zi. Nicic\nd nu s-a mai \nt\mplat o asemenea oprire \n fa]a toiagului, o asemenea prosternare dinaintea papucului de flanel`. În mandarinate, \n dreg`torii, \n finan]e, \n o[tire, \n pres` se \n]eas` cheliile, bron[ita, reumatismul [i hernia. […] M`suri de salubritate se impun. S` cl`dim lazarete [i azile. Obosi]ii s-ar obi[nui cu \ncetul, acolo, dac` le-am trimite ziare, zaruri, tutun [i fotografii pornografice.
18
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 rat` ritmic [i armonic. S` ne g\ndim c` uneori [i admira]ia, la noi, e tot sub form` invectiv`: „e dat \n m`-sa“ (ori cel pu]in „\n pa[te“) zicem, c\nd vrem superlative ad hominem. Vorba nesupravegheat` ne e delicioas`, atacul r`spicat e aplaudat ca lipsit de ipocrizie, iar \ndr`zneala de „a arunca cu pietre [i nuci dup` oameni“ (cum define[te Arghezi, \ntr-un loc, pamfletul) legitimeaz` instantaneu [i durabil: efectul de stupoare e cel mai memorabil dintre toate – ne \nva]` tradi]ia unei posterit`]i indiscrete. „Adev`rul \n anun]`ri plate e mai pu]in conving`tor [i activ dec\t o infamie bine redactat`“, scrie un poet delicat [i pamfletar de temut, Ion Vinea, \ntr-un articol de la 1928, continu\nd: „adev`rul e confundat cu cinismul din pricina efectului s`u strident asupra sensibilit`]ilor ipocrite. Serve[te adesea de baz` pamfletului, dar numai \n parte“. Mecanismele agresiunii s\nt neputincioase f`r` o bun` redactare. Expresivitatea formal` modific` raporturile dintre infamie [i adev`r \n favoarea celei dint\i; doar „sensibilit`]ile ipocrite“ confund` adev`rul cu cinismul, iar din agresivitatea brut` [i (doar) brutal`, nefasonat`, adic` nepus` \n form` expresiv`, nu se na[te pamflet. Nici violen]a denun]ului, nici abominabilul faptelor, nici monstruozitatea uman` nu s\nt \ndeajuns pentru a face substan]a pamfletului, dup` cum un subiect bun nu d` un roman „bun“. Savoarea izb`ve[te pamfletul de oroare; la fel, ura turnat` \n expresie liric` \l \ndep`rteaz` de simpla agresiune verbal`, transform\ndu-l \ntr-o form` de paradoxal` iubire, un fel de amour-haine f`r` opreli[ti. C\nd lipse[te for]a expresiei, actul de revolt`, oric\t de aprig, e inutil [i ignobil. Tot de domeniul ineficacit`]ii ]ine [i lipsa de ecou. Publicul e destinatarul privilegiat al pamfletului [i criteriul s`u principal de evaluare: f`r` o reac]ie (indignare ori aplauze – nu conteaz`, pentru c` \ntre ele e doar o diferen]` de gradare), textul cade, neputincios. Manque de pointe, ca prim` condi]ie de e[ec pentru un gen ce e, \nainte de orice, de opinie. Instrumentul principal al realiz`rii efectului pamfletar este „\njur`tura artistic`“. Ridicat` la rang estetic [i produc\nd efecte de admira]ie mut`, ca orice oper` ce n-are de-a face cu etica,
insulta lucrat` expresiv pare a fi m`sura cea mai \nalt` a talentului liric. De unde aceast` fascina]ie pentru domeniu [i pentru instrumentul s`u esen]ial? Nu doar dintr-un efect de mod` venit din modernismul literar, care s` dicteze nediferen]iat fascina]ia global` pentru La Charogne, Flori de mucigai [i Poemul-invectiv` doar pentru c` s\nt toate \n r`sp`r [i-l epateaz` pe burghez. E, evident, [i o voluptate a violent`rii sim]ului comun, dar pare insuficient` pentru a justifica o asemenea abunden]` superlativ` a genului. E, mai degrab`, o fascina]ie pentru greutatea me[te[ugului de a „\njura cu stil“, pentru proba de m`iestrie care e prelucrarea celui mai ingrat material lingvistic p\n` la ob]inerea unui efect de art` literar`. Consecvent identific`rii totale cu lirismul, tot Ion Vinea, \ntr-un alt articol, stabile[te ierarhii ferme [i criterii de performan]`: „Înjur`tura e cea mai grea dintre artele cuv\ntului, [i pentru a o \ntrebuin]a cu folos [i frumuse]` trebuie cu totul alt individ, alt s\nge, alt` voce, alt accent, alt` inspira]ie!“. Individ-s\nge-voce-accent-inspira]ie: enumerarea face, sintetic, portretul ideal al pamfletarului de ras`, singurul capabil de st`p\nirea ambivalen]ei pamfletului (binomul folos [i frumuse]` relu\nd dubletul caracteristic gen gazet`resc / gen literar). Personalitate [i temperament, retoric` ferm`, \n sf\r[it, inspira]ie (o condi]ie de neocolit a lirismului de orice form`, cum [tim de la romantici \ncoace) – iat` elementele ce compun ideal-tipul pamfletarului.
C\nd vitriol, c\nd cerneal` violet` Pamfletul românesc, dezvoltat pe acest fertil „c\mp al posibilelor“, se apropie de la \nceput de formele literaturii „mari“. Mai \nt\i, prin practican]ii genului: cum ocupa]iunea de baz` a scriitorului de la noi e s` fie homme de plume, gazetari cu rubric` fix` [i cu preocup`ri de actualitate, practica pamfletului vine s` \ntregeasc` opera. Heliade R`dulescu, neguros din fire [i vajnic combatant, se afl` mereu \n mijlocul polemicilor, pe motiv de conduit` nerevolu]ionar` [i suspect de pact cu puterea. „Marii clasici“
DOSAR
Pamflet – hebdomadar literar-artistic- social. An I, nr. 1/6 decembrie 1934
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
N. Georgescu, „Libertinaj [i «[coal`» arghezian`“, \n Neamul Românesc, nr. 264, 14 decembrie 1936 Domnilor de la S\s\r\, scrisul abject care batjocore[te fundamentul moral al societ`]ii, el este dincolo de lege? […] D. Arghezi poate deci s` otr`veasc` \n voie sufletele, liber [i nest\njenit. S` anarhizeze min]ile, s` conrup` tinerimea, s` duc` cetele erotizate pe drumul porcocainomaniei, [i de acolo la viciu [i la asasinat! E slobod [i d\nsul, [i to]i anarhi[tii scrisului, s` c\nte dec`derile [i „materia“, s` \noate \n cloaca infam`, descriind apoi, cu lux de am`nunte, savoarea exhala]iilor, lungimea sau ad\ncimea organelor genitale. […] D. G. C`linescu – hiper critic – profesor ca [i d. Pompilius Constantinescu, cerberi ai scrisului românesc […] ridic` \n sl`vi „fr`gezimile“ ]ig`ncilor [i „cruditatea“ cu care Arghezi [i-a umplut colec]ia Icoanelor spurcate [i aleile mortuare ale nu mai [tiu c`rui cimitir.
19
DOSAR
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
scriu la gazetele conservatoare profesionist, adic` neutru, cu grij` pentru informa]ia de tip depe[`. Genul de opinie r`m\ne la fel de eterogen, de plurivalent [i de polimorf ca \n v\rsta artizanal` a presei pa[optiste. Singurul lucru ce pare s` se schimbe este ]inuta polemic` a presei: odat` cu marile polemici politice, provocate de o via]` parlamentar` din ce \n ce mai articulat`, genul publicistic al opiniei tinde s` se sistematizeze [i s` capete forme de sine st`t`toare. Pamfletul nu face excep]ie: marile scandaluri ce au \nso]it na[terea României moderne aduc moduri noi de pamfletizare sau le perfec]ioneaz` pe cele deja existente. Se na[te astfel un lung [ir al portretiz`rilor pamfletare din paginile ziarelor, care \n]eleg s` poarte campanii de pres` pe motive doctrinare, dar cu mijloacele caricaturii. Construc]ia pamfletului redescoper` mecanisme retorice de sorginte clasic`, articul`ri ce ]in de o fastuoas` punere \n scen` [i mari desf`[ur`ri verbale. Pamfletele lui Eminescu \mbin` oratoria cu parodia, demonstra]ia pe model didactic cu citarea ironic` a discursurilor parlamentare, retorica bine controlat` cu por-
tretiz`rile acide, caricaturale, ale adversarilor deveni]i din oponen]i ideologici, un fel de inamici personali. O situa]ie cu totul nou` este adus` de publicistica lui I.L. Caragiale. Ce scrie la gazet` Caragiale are un „aer de familie“ pamfletar, un loc difuz \n care se \nt\lnesc ironia, intertextul, prelucrarea parodic`, caricatura mu[c`toare [i marele sur\s superior-mali]ios al pamfletarului ce \[i contempl` victima. Dificultatea legat` de publicistica lui Caragiale aici se afl`: \n greutatea de a selecta un pamflet „pur“ din multitudinea de hibrizi pamfletari pe care \i includ articolele ap`rute nu doar \n gazete precum Moftul Român, Claponul ori Ghimpele, ci [i \n publica]ii „de ]inut`“, precum Voin]a Na]ional` sau Constitu]ionalul. S\nt articole politice \n care pata pamfletar` se \ntinde [i arde tot, ca vitrionul englezesc (modelul 1907. Din prim`var` p\n`-n toamn`), s\nt altele mimat-grave, uneori dramatizate pentru a p`rea [i mai dramatice, dar care las` s` se \ntrevad` subtextul comic`riei gratuite de teatru de marionete („momentul“ \n care se parodiaz` cli[eul jurnalismului de senza]ie: Variet`]i literare. Canard-r`]oi). {i mai exist` [i categoria mixt`, jum`tate vitriol, jum`tate cerneal` violet`, din care ar putea face parte, la rigoare, Toxin [i toxine ori Caradale sau budalale, micu]e scene de gen, cuplate dialogal, \n care marioneta este supus` demoniacului grotesc [i umorului copios ce deriv` din prezentarea mimat-neutr` a alc`tuirilor ilogice.
Geo Bogza, Instantanee, 1935 În societatea noastr` civilizat`, dac` se \nt\mpl` ca pe strad` un domn s` loveasc` din gre[eal` cu piciorul alt domn, atunci spune deodat` foarte afectat pardon, \[i scoate p`l`ria, face o plec`ciune [i spune \nc` o dat` pardon, \n timp ce al doilea domn spune [i el pardon, [i se \nclin` [i-[i scoate p`l`ria. E mai mare pl`cerea s` stai [i s`-i prive[ti c\t s\nt de civiliza]i [i cum \[i cer unul altuia mii de scuze. Mii de scuze, domnul meu, nu v` pot spune c\t regret. Vai, nu face nimic, e pu]in [i din vina mea. {i iar \[i scot p`l`riile [i se salut`. Lucrurile se schimb` \ns` c\nd unul dintre ace[ti domni se afl` la volanul unei ma[ini [i d` peste alt domn. Nu numai c` nu se opre[te s`-l ajute, ci de \ndat` ce [i-a dat seama c` a f`cut una boac`n`, o [terge cu toat` viteza. {i cel c`lcat r`m\ne \n mijlocul drumului, amestecat cu praful, plin de s\nge, cu oasele rupte. Nici saluturi p\n` la p`m\nt, nici pardon, nici mii de scuze. Domnii \n chestiune nu s\nt politico[i [i civiliza]i dec\t atunci c\nd nu-i cost` parale. Dac` te-au c`lcat o dat` pe b`t`tur` s\nt capabili s`-]i cear` scuze toat` via]a. Dar dac` ]i-au zdrobit oasele, nu stau nici o clip` pe g\nduri s` spele putina.
20
Vina lumii care [i-a pierdut \ntocmirea Odat` cu modernismul interbelic, pamfletul intr` \n literatur` mai \nt\i pentru c`, \n generoasa deschidere, totul devine un vast poem: [i proza, [i poezia, [i gazet`ria. „Parte concav` a poeziei, forma l`untric` a elanului“, „cealalt` fa]` a ve[nicului poem“, „poezia indign`rii“ define[te Vinea succint pamfletul, pentru c`, pe urmele avangardei, gazet`ria e privit` ca fapt literar, la fel ca – dac` nu mai literar dec\t – romanul \nsu[i. În prelungirea strig`tului avangardist „S` vie Reporterul!“, genurile p\n` acum nonliterare cap`t` drept de cetate, \ntr-o evi-
dent` logic` a \nlocuirii unei paradigme (ce privilegia grand récit-ul) cu alta (a informa]iei rapide, furnizate sacadat [i concentrat). Un alt manifest avangardist face, la 1930, din fraza de exerci]iu de [coal` primar` (Sublinia]i subiectul cu o linie [i predicatul cu dou`) o poetic` \ntreag`: excluderea descriptivului nefunc]ional [i a divaga]iei, plasarea ac]iunii, a dinamicit`]ii, \nainte de orice („dou` linii“ s\nt pentru verb), concentrarea maxim` a expresiei, p\n` la fraza lapidar`. Literar, pamfletul e [i pentru c` se revendic` de la gratuitatea artei pentru art`: „pamfletul tr`ie[te prin sine[i [i […] se poate cultiva pentru frumuse]ea sa, ca un ficat \ntr-un bocal“, scrie Arghezi. Dar e aici [i altceva: e o autonomie care exclude finalitatea, un act care se dovede[te gratuit nu doar fiindc` e artistic \n fibra lui, ci [i pentru c` [tie c` nu mai poate \ndrepta nimic, nici dac` ar vrea. De aceea, tragicul pamfletelor e cel al unei lumi ce se [tie f`r` salvare; exasper`rile acestei neputin]e au drept consecin]`, pe de o parte, o minu]ioas` isterie (pe care {erban Cioculescu, scriind despre Arghezi, o \ndulce[te pe muntene[te, zic\ndu-i p\r]ag...) a descrierilor [i portretelor, iar pe de alta, o neoprit` dorin]` de a ar`ta, de a face vizibile urm`rile acestei imposturi victorioase. Pamfletarul nu se mai \ntreab` (dec\t \n joac` retoric`) cine e vinovat. El cunoa[te ([i declar` nemijlocit) distribu]ia vinei \n lumea care-l \nconjoar`. Pentru cel care scrie pamflet, nu e nevoie de vreun proces de stabilire a adev`ra]ilor culpabili sau de vreo asumare a gre[elilor; el pur [i simplu cunoa[te vinova]ii [i \i arat`, construindu-[i astfel chipul profetului dezam`git. Dac` pamfletarul are vreo putere, \n afar` de aceea a verbului s`u, atunci poate c` aceasta este asumarea dreptului de a numi vinova]ii. La Arghezi, de pild`, lumea \ntreag` e gre[it`, din temeliile sale, raportarea pamfletarului la ea f`c\ndu-se cu disperarea celui care [tie c` nu se mai poate \ndrepta nimic [i, mai ales, c` [i cuvintele sale s\nt zadarnice – de unde se na[te \ntreaga sf\[iere de lirism amar din Poarta Neagr` sau din Cimitirul Buna-Vestire. Al]i pamfletari (majoritatea celor interbelici: Pamfil {eicaru, L. Kalustian, T. Teodorescu-Bra-
Facla, an VI, nr. 16, 17 aprilie 1916
DOSAR
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
Kaizerul c\nt`!…
Pamfil {eicaru, „Olfactivitate moral`?“, \n Hiena, nr. 11, 28 iunie 1919 […] Sosit de la Paris cu o prefa]` cer[it` de la Faguet, a bombardat toate redac]iile c`ut\nd un plasament pentru maculatura manuscriselor sale, \n care afecta atunci un sceptic impresionism en vogue. Cine nu-[i aminte[te hilarianta tentativ` de a \mperechea numele s`u cu al lui Ibsen, \ntr-un articol din Via]a Literar` unde autograful dramaturgului norvegian era utilizat ca o reclam` de ap` dentifrice? Cine nu-[i aminte[te exasperarea cu care Via]a Româneasc` i-a aruncat la co[ dulceg`riile impresioniste cu care o asedia junele critic, romancier, nuvelist, fantezist etc.? Cine nu cunoa[te naveta dintre d. M. Dragomirescu [i Convorbiri literare, cum [i u[urin]a cu care \[i \ncovoia spinarea de cauciuc \n fa]a celor care pe r\nd aveau posibilitatea s`-i asigure catedra universitar` la care jinduie[te [i acum? […] Era legitim, dar, ca acest om d\rz [i inflexibil s` vorbeasc` despre morala scriitorilor. C\t despre opera dlui Lovinescu... În afar` de gramaticile [i manualele [colare, fariseul Sbur`torului are pe con[tiin]` o vast` maculatur` literar`, de care, curios, nimeni nu pomene[te vreodat`.
21
DOSAR
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 Spermul mor]ei Facla, an VI, nr. 14, 3 aprilie 1916, caricatur` nesemnat`
T. Arghezi, Cimitirul Buna-Vestire. Poem (1936) Se \nt\mpla ca b`rbatul cel mai hidos din epoc` s` fie [i de]in`torul celor mai depline puteri pentru extorcarea milioanelor bugetare. Rareori s-ar fi putut ivi, \n patologie, o figur` at\t de \nsp`im\nt`tor derivat` de la modelul ei uman, un hibrid monstruos [i imposibil, o corcitur` mai fenomenal`, ca dintre un cimpanzeu retras \n scorbura lui cu o broasc` \ndelungat fornicat`, [i cu burta-n sus, [i culcat` pe burt`. Acestui amant cu pielea jupuit` de o maladie bizar`, permanent`, interpus` \ntre r\ie, sifilis [i lepr`, i se descuamau pometele ro[ii [i b`rbia violet`, de straturi suprapuse de pelicule dermice. Obrazul lui in folio se r`sfoia succesiv, ca o testea de foi]e de ]igar`. Personajul p`rea confec]ionat din pojghii de parafin`, cojite la infinit. Toate materialele interne [i externe, din care era construit [i improvizat, se \mp`recheau dup` o formul` satanic fantezist`, [i omul p`rea c` se n`scuse f`r` s\nge, ca mu[amaua, din doi suroga]i, mascul [i femel, ai unei fabrica]ii de pergamoid. Buzele uscate erau pres`rate cu un praf ca de c\rp` scrobit`, [i o suvenire de p`r tocat \i \mbr`ca un craniu jumulit ca o perie veche.
22
ni[te, Vinea \nsu[i) \[i construiesc pamfletul dirijat univoc, spre o singur` ]int`, esen]ial vinovat` pentru r`ul mers al lumii: sistemul politic. O alt` diferen]`: la Arghezi, nedreptatea, eroarea, \nc`lcarea codurilor se poate s` se fi produs sau nu; cum fundamentele lumii s\nt esen]ial gre[ite, atunci cronologia strict` nu mai are importan]` – chiar dac` nu a avut loc, eroarea are toate (ne)[ansele s` aib` loc. Arghezi poate scrie pamflet politic lu\ndu-[i „la ]int`“ un eveniment politic ce \nc` nu a avut loc, dup` cum poate face pamflet ad hominem cu totul generalizat, f`r` s` numeasc` omul. Pentru pamfletarii politici, pamfletul e mereu post festum; sistemul politic, vinovatul suprem pentru marea injuste]e a lumii sociale ([i doar sociale!), e disecat atent, \n toate manifest`rile [i componentele sale: parlamentarismul, puterea guvernamental`, procesul electoral, jurnalismul de partid ([i consecin]a sa, aservirea presei). Cum ajung aceste evenimente subiect de pamflet? Care e mecanismul selec]iei \n urma
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 c`ruia un anume eveniment sau chip politic devine obiectul unui proces de constant` agresiune verbal`, de atac nemilos, uneori la grani]a cu insuportabilul (cum s\nt, de pild`, strig`tele lui N. D. Cocea „ai s` mori, majestate... ah, ai s` mori, majestate“ ori necroloagele pamfletare scrise de I. Vinea pentru M. Pherekyde, Ion I.C. Br`tianu [i Vintil` Br`tianu)? Uneori trebuie ca un s\mbure de ridicol sau de grotesc s` existe deja \n obiectul supus pamfletiz`rii. Fizionomiile din tu[e groase, gesturile amor]it-mecanice sau, dimpotriv`, isterice \n lipsa de st`p\nire, discursurile cu voce spart`, afi[`rile indecente s\nt, toate, nelipsite din via]a politic` real` a oric`rei epoci. Originalitatea articolului de pres` nu st`, a[adar, \n aten]ia acordat` acestora; dac` s\nt permanente, nu prezen]a lor va face obiectul pamfletului, nici gradul de insolit al re-prezent`rii, ci modalitatea de punere \n scen`, ridicarea la exemplaritate (el, atacatul, e doar un „simbol“ al \ntregului), combinatorica [i recuperarea poten]ialit`]ii lor pamfletare. Doar Arghezi nu are nevoie de aceast` disponibilitate c`tre pamflet a materiei lumii; n-ar avea ce face cu ea, l-ar stingheri aproape, pentru c` principalul mecanism arghezian este pamfletizarea „prin adaos“, prin grefarea succesiv` pe obiect a „\nsu[irilor“ (venite din fic]ionalizare, din sim]ul [i ochiul monstruos al pamfletarului), \ntr-o mi[care ce are ca prim` consecin]` dispari]ia „suportului“ obiectual de la care s-a pornit. Procedeul obi[nuit e \ns` altul: pamfletarul recupereaz` din real obiectul, sim]indu-i disponibilit`]ile [i punctele prielnice pamfletiz`rii, [i „lucreaz`“ asupra acestora, aduc\ndu-le \n fa]`, \n ochii cititorului, printr-un procedeu de \ngro[are care seam`n` cu al caricaturii. „Talentul“ ar fi aici capacitatea de a recunoa[te din prima secund` disponibilitatea uneia sau alteia dintre scene sau \nf`]i[`ri de a „na[te“ pamflet [i exploatarea ei p\n` la epuizarea obiectului – adic` p\n` la uciderea lui \n efigie sau, pentru utopicul complet care e Arghezi, p\n` la a-l face s` se opreasc` pe g\nduri: „Un pamflet \[i atinge scopul c\nd izbute[te s` strecoare otrava \ndoielii \n insul \nsu[i al celui pamfletizat“. ■
DOSAR N.D. Cocea, „Hienele“, \n Facla, nr. 49, 10 decembrie 1917 Trec hienele. Sub cerurile crepusculare, \n zarea fr`m\ntat` de cruci, de lespezi funerare [i de morminte, trec hienele t`cute, sumbre, cu coamele zb\rlite de fiorul etern al mor]ii. […] S\nt hienele. Cu ochii sfredelind p`m\ntul [i cu spin`rile spre cer, ele respir` \n aerul \nc`rcat de miresme [i printre ierburile \nflorite, duhoarea mor]ii. Pentru ele via]a e un osp`]. Iat`-le, trec\nd \n cete sau solitare, dibuind, sub lumina diafan` a lunii, mormintele m`noase. Acolo, \n c`m`rile acestea pline, desfundate ca ni[te haznale, vor g`si cu ce s`-[i potoleasc` foamea. Tidve sparte, coaste pr`bu[ite, oase sf`r\mate, ochi ie[i]i din orbite ca stele c`z`toare, limbi ulcerate, m\ini alunecate de pe piept, s\ni care s-au umflat de toate dorurile lumii [i care acum at\rn` ca cimpoaie dezumflate. […] Ochii nu vorbesc, nu spun nimic. Dar gurile se agit`, se deschid, cl`mp`nesc, vor parc` s` apuce, s` \nghit` noi afaceri, noi \ntreprinderi, vie]i de ]`rani [i regii cointeresate, dureri muncitore[ti [i terenuri petrolifere, tot ce a fost vis [i n`zuin]` [i tot ce a r`mas dezn`dejde [i hoit \n ]ara asta, \n care parc` nu mai s\nt dec\t morminte de exploatat [i hiene strecur\ndu-se \n umbr`. Privi]i-le. S\nt Br`tienii! T. Arghezi, Pamfletul [Oroarea de a t`cea c\t mai pu]in], \n Lumea, nr. 11, 18 ianuarie 1925 Ca s`-[i ating` scopul, pamfletul trebuie neap`rat s` concretizeze vizual [i s` corespund` egal cu subiectul: el lucreaz` \n ad\ncime, cu intui]ia [i cu imaginea. Pamfletul se \nv\rte[te \n jurul obiectului cu oarecare frumuse]e de corb: \ntre dou` zboruri circulare, ciupe[te, zg\rie, \n]eap`, rupe. Pamfletul se lucreaz` cu undreaua, cu peria de s\rm`, cu r`z`toarea sau cu fier`str`ul bijutierului; [i uneori, \n clipele supreme, cu sculele m`cel`riei. […] În pamflet, ca \n comedie [i ca \n toat` satira, rezid` puterea imbatabil` a sur\sului. Scriitorul \[i domin` subiectul. În proza dogmatic` [i banal afirmativ`, scriitorul sufer` disciplina greoaie a dramaturgiei, a tragicului, cople[it. Pamfletul e tifla – [i acestui gest i se cuvine o m\n` curat`, elegant`, [i chiar o bijuterie pe degetul mic. Pamfletul frumos, animat [i stropit cu lumin`, reune[te toate \nsu[irile care fac pre]ul lucr`rilor de art` – [i-i lectura cea mai pl`cut`.
23
RECENZII
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
L I T E R AT U R ~
patic [i pasionat, criticul valorizeaz` operele pe m`sura portan]ei ontologice, \n func]ie de coeficientul de via]` pe care-l cuprind. Autorul, textul [i cititorul se \nt\lnesc, fenomenologic, \ntr-o zon` mai larg` dec\t biograficul [i, deopotriv`, dec\t esteticul. Aparent simple, premisele acestui parcurs s\nt, \n fond, tr`ite \n absolut. Critica se hr`ne[te din utopia, asumat` f`r` rest, a complicit`]ii ini]iale dintre literatur` [i lume, deci tot ce va putea face mai bun e s`-[i rup` centurile de siguran]` ale analizei pentru a re-crea, inspirat, „starea de gra]ie“. Vizionar prin fascina]ia „miracolului creator“, Lucian Raicu \[i urm`re[te cu o fervoare aproape platonician` idealul despre literatur`. Standardul s`u e plasat decisiv \n orizontul maximal al capodoperelor, ceea ce-i asigur`, \ntr-un fel, deta[area necesar` din perspectiva asupra actualit`]ii. Aforistic uneori, anecdotic \n alte d`]i, criticul ne reaminte[te de fapt, cu patos [i f`r` dichis academic, pur [i simplu de ce citim literatur`. Nu cunosc, de altfel, un aperitiv mai \mbietor pentru lectura lui Tolstoi, Gogol sau Rebreanu. Remarcabil` este la Lucian Raicu naturale]ea cu care comentariul ia o form` dramatic personalizat`, ie[ind totu[i de sub suspiciunea unui impresionism facil. Cu aparatul teoretic retras discret \n fundal, acesta deschide \n jurul c`r]ilor un spa]iu de ecou vital, o febrilitate atmosferic` \n care sinele critic vibreaz` patetic. „Lectura pe dedesubt“, condus` de o acuitate intim`, amplific` sfera de rezonan]` a operelor, leg\nd-o totalizator de con[tiin]a celui care cite[te. Comentariului \i succed` confesiunea, iar capacitatea de a g\ndi viu asupra textelor se conjug` cu luciditatea privirii \ntoarse c`tre sine. Carmen Mu[at a fost un lector, la r\ndul s`u, inspirat: antologia rezultat` e un concentrat de esen]e tari, cam pe trei sferturi citabile literal. Fulgurante, dar intense, aluzive, dar de o stranie limpezime, medita]iile lui Lucian Raicu s-ar putea s` fie tot ce a dat p\n` acum critica româneasc` mai acut \n tangen]` cu „adev`rurile ultime“. ■
Critic` [i adev`r Lucian Raicu, Dincolo de literatur` Editura Hasefer, 2008
32,7 lei antologie [i comentarii de Carmen Mu[at
De[i retragerea sa la Paris \n 1986 l-a scos inevitabil din prim-planul vie]ii literare autohtone, Lucian Raicu r`m\ne una dintre figurile cele mai autentice [i eclatante ale criticii române[ti. Marcat` firesc de o nostalgie de discipol, antologia alc`tuit` recent de Carmen Mu[at constituie o recuperare necesar`, adun\nd fragmente din cele mai importante c`r]i ale autorului, \n structur` modular` ce coregrafiaz` eseistic c\teva teme obsedante. Rosturile criticii ca discurs secund, dar de rezonan]`, raportul dintre experien]a tr`it` [i „misterul“ genezei scrisului sau regimul de analiz` al capodoperelor – s\nt puncte fixe tatonate, cu elegan]` [i claritate, at\t \n idealul, c\t [i \n concretul acestora. Convins c` „adev`rata literatur` totdeauna tinde s` fie mai mult dec\t literatur`“, expresie deci a unei realit`]i interioare autentice, Lucian Raicu e, oric\t de cli[eistic ar suna, un critic profund [i asumat moral, nu doar un metodolog al „profunzimilor“. Analitica genevez` a con[tiin]ei ca [i fragmentarismul barthesian pot fi, desigur, considerate repere intelectuale proxime \n discursul s`u. De asemenea, pledoaria ardent` pentru recuperarea autorului [i a subiectivit`]ii din dubla perspectiv` a genezei [i a recept`rii operei \l pune \n ton cu teoria literar` a ultimelor decenii. Palpitul scriiturii criticului român e \ns` de g`sit dincolo de umbra modelor exegetice ale vremii. Lucian Raicu e fidel unei singure metode, aceea dictat` de text \n dialogul organic cu cititorul. Iar dac` se descotorose[te sistematic de „cadavrele de idei“, somate \ndeob[te s` \ncercuiasc` fenomenul viu al literaturii, o face nu at\t din frond` (anti)teoretic`, ci mai cur\nd de pe pozi]ii con[tient etice. Em-
24
Adriana Stan
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
L I T E R AT U R ~
Noul autenticism c`minist Zoltán Rostás, Sorin Stoica Jurnal de c`min Seria „Actual“ Editura Curtea Veche, 2008
La trei ani [i mai bine de la trista [i prematura dispari]ie a prozatorului Sorin Stoica, proiectele la care a fost coautor continu` s` vad` lumina tiparului. Cea mai recent` apari]ie din bogata serie de „istorii orale“ ini]iat` \mpreun` cu sociologul [i universitarul Zoltán Rostás propune o radiografie – dac` nu [i o monografiere – a vie]ii de c`min din România ultimului deceniu. Aceast` lume pestri]`, pu]in explorat`, a servit deja drept materie prim` pentru c\teva romane „tinere“, dar n-a produs, deocamdat`, mai nimic notabil \n literatur`. Poate doar Povestirile cu \njur`turi ale aceluia[i Sorin Stoica [i alte dou`-trei texte \nrudite – toate av\nd drept precursor interbelic romanul Într-un c`min de domni[oare al Ani[oarei Odeanu. Întrebarea care se pune \n cazul volumului de la Curtea Veche este dac` putem trata drept literatur` ni[te e[antioane confesive cu miz` declarat sociologic`. R`spunsul cel mai plauzibil ar fi c` avem de-a face cu o bun` literatur` autenticist` [i cu un la fel de bun pretext sociologic. La urma urmei, e[antionul ales nu este reprezentativ dec\t \n parte. Mai precis – \n privin]a campusurilor bucure[tene, opt la num`r (Leu, Groz`ve[ti, Regie, Kog`lniceanu, Panduri, Pallady, Fundeni, C`minul Universit`]ii de Arte), nu [i \n privin]a num`rului de studen]i reponden]i (numai 23). 23 de „jurnale de c`min“, a[adar, realizate la cerere de ni[te oameni tineri capabili s`-[i relateze \n scris, expresiv [i credibil, experien]ele cotidiene de c`mini[ti. Evident, nu avem de-a face cu ni[te profesioni[ti ai scrisului, dar selec]ia realizat` de coordonatori nu pare s` ignore calit`]ile scriptice ale celor investiga]i – dimpotriv`. Metodologia sondajului abia se las` ghicit`, la o lectur` atent`; \n schimb, concrete-
RECENZII ]ea meticuloas` a discursurilor ne \ndrept`]e[te s` credem c` avem de-a face cu un experiment prozastic reu[it. La urma urmei, microistoria social` – \n]eleas` aici ca sum` de istorii personale – se las` cel mai bine pus` \n pagin` tot prin intermediul literaturii, fie ea [i involuntar`. A rezultat o culegere de proz` nonfic]ional` cu 23 de „euri“ [i tot at\tea perspective asupra unei lumi. 23 de voci [i de experien]e care „dau seama“ de mizeria, dezorientarea [i lipsa de repere a tinerei societ`]i române[ti contemporane, dar [i de prospe]imea, dezinvoltura, mobilitatea ei. Depinde cum privim lucrurile: prin lentile „apocaliptice“ sau „integrate“... Pentru cei care [i-au dus via]a de c`min \nainte de 1989 sau chiar \n anii ’90, aparenta lips` de orizont intelectual [i de „idealuri \nalte“ a junilor diari[ti poate p`rea oarecum [ocant`, asociat` cu promiscuitatea existen]ei la comun, derizoriile distrac]ii „consumiste“ sau pragmatismul rudimentar. Pe de alt` parte, fidelitatea/ luciditatea descrierilor de via]` cotidian`, firescul dezarmant al unor atitudini complet lipsite de ifose, dinamismul, umorul (uneori negru), lipsa de complexe [i directe]ea observa]iei sociale dau seama despre o schimbare semnificativ` de sensibilitate [i mentalitate, inclusiv \n cazul studen]ilor din Republica Moldova. Între constat`rile amuzate ale Anc`i T`nc: „Oamenii `[tia tr`iesc adev`rate telenovele. Se ceart`, se \mpac`, schimb` partenerii \ntre ei – ce mai, via]a bate telenovela lejer!“, relat`rile sinistre ale lui Claudiu Berbec despre c\inii Groz`ve[tiului [i simpaticele instruc]iuni ale Dianei Drânceanu adresate b`ie]ilor: „Azi nu ai voie: s` ba]i la u[` (ie[im noi din c\nd \n c\nd) / s` ui]i s` DEZVOL}I / s` ui]i gelul de du[ la baie (dec\t dac` recipientul e gol) / s` ne enervezi (s\nt suficien]i g\ndacii din camer`) / s` m` poluezi fonic / s` te descal]i \n camer` (afar` e destul loc pentru jego[ii t`i) / s` ui]i c` [i m\ine e o zi“ – e loc pentru un \ntreg continent uman, fojg`itor, dar viu. Tonic, \n pofida unui cadru adesea deprimant, Jurnal de c`min ]ine loc cu succes [i de sociologia, [i de literatura vie]ii de student c`minist \n România de azi. ■ Paul Cernat
25
30 lei
RECENZII
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
L I T E R AT U R ~ S F
Pretextul dezbaterilor propuse de autor \n Vincent nemuritorul poate p`rea unul facil, la \ndem\n`: \ntr-un talk-show TV s\nt invita]i filozofi, preo]i, medici, oameni de [tiin]` care discut` problema transferului, moralitatea, utilitatea [i efectele sociale ale lui. Pare la \ndem\n` pentru c` este, \ntr-adev`r, primul lucru care (probabil) s-ar \nt\mpla dac` s-ar pune \n termeni reali problema transferului \n societatea \n care tr`im, unde totul se \nt\mpl` mai \nt\i la televizor... Nu to]i fanii SF vor fi mul]umi]i de acest roman ([i blogurile sefi[tilor au exprimat, p\n` acum, p`reri [i pro, [i contra) \n care nu abund` gadget-urile (sau, oricum, nu s\nt spectaculoase), dar Suceav` a \nv`]at lec]ia de baz` a genului: nu scriem despre gadget-uri, scriem despre oameni. Despre oameni este vorba \n povestea lui Vincent Carlsley care, \n 2036, diagnosticat cu cancer, se hot`r`[te s` recurg` la programul Spring After Winter (SAW), s`-[i transfere personalitatea pe suport magnetic. Dup` momentul opera]iei afl`m c` via]a lui Vincent merge mai departe, c` el poate s` comunice cu so]ia [i copilul, poate s` asculte orice muzic` vrea, poate s` vad` orice loc din lume, conectat la camerele de luat vederi amplasate peste tot pe suprafa]a p`m\ntului, \[i face prieteni, munce[te [i... {i are sentimente: iube[te \n continuare, este gelos... Finalul romanului \l plaseaz` pe Vincent \n plin` odisee spa]ial`, numai c`, \n locul valsului din filmul lui Kubrik, e posibil s` asist`m la partide nesf\r[ite de [ah... Uneori, ca s` vorbim despre oameni, trebuie s` for]`m pu]in lucrurile – [i asta face [i Bogdan Suceav` \n Vincent nemuritorul, aleg\nd temele [i motivele SF pentru a spune ce are de spus. Nemurirea a fost [i este un subiect abordat de filozofi [i de scriitori. Omul contemporan, pragmatic [i legat de [tiin]`, caut` alte rezolv`ri. Utiliz\nd SF-ul ca mod de exprimare, Bogdan Suceav` atac` [i el subiectul. {i \i iese, zic eu. În SF totul este posibil. Probabil? Vom vedea... Aproximarea de 800.000 de ani de func]ionare a unui modul SAW e ceea ce un matematician-scriitor poate oferi. ■
Despre moralitate, \ntre posibil [i probabil Bogdan Suceav` Vincent nemuritorul Editura Curtea Veche, 2008
20 lei
La Gaudeamus 2008, c\nd s-a lansat romanul Vincent nemuritorul de Bogdan Suceav`, cineva a spus c` acesta nu este un roman SF, este unul filozofic. De parc` romanele SF nu pot fi filozofice sau poli]iste sau melodrame sau de aventuri... De parc` un roman SF nu poate fi dec\t o suit` de pagini \n care se descriu nave cosmice, robo]i, arme, clan]e... adic` gadgeturi. Iar personajele nu au alt rol dec\t acela de a pune \n lumin`, prin folosire, navele, armele, clan]ele... Romanul lui Bogdan Suceav` are ca tem` transferul de personalitate (una dintre temele clasice ale literaturii SF) [i autorul o \ntoarce pe toate fe]ele, abord\nd-o din punct de vedere filozofic, religios, social, [tiin]ific, tehnologic. Tema poate fi atacat` \n mai multe feluri, [i dou` exemple le avem \n traduceri ap`rute \n ultima vreme la noi: Richard Morgan, \n Carbon modificat (Editura Tritonic, 2008), consider` problema rezolvat` [i pleac` de aici mai departe \n construirea unui roman cvasipoli]ist, de aventuri, \n timp ce Robert J. Sawyer, \n Alegerea lui Hobson (Editura Nemira, 2008), pune problema realiz`rii transferului, analizeaz` implica]iile, dup` care \[i construie[te aventura personajelor. Bogdan Suceav` abordeaz` tema \n maniera lui Sawyer, numai c` sacrific` partea de aventur` [i \ncearc` s` se conving` ([i s` ne conving`) c` a epuizat ipotezele de lucru, a[a cum \i st` bine unui matematician. Dar s` nu uit`m scriitorul... {i aici ar fi de punctat versatilitatea scriitorului Bogdan Suceav`, care se adapteaz` subiectului, a[a cum a f`cut-o [i \n celelalte c`r]i. Un cuv\nt [i despre coperta romanului, adaptat` [i ea mediului virtual, minimalist`, dar expresiv`, chiar dac`, prin asta, s-a sacrificat atractivitatea.
26
Michael H`ulic`
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
L I T E R AT U R ~
Peregrin`rile povesta[ului Lucian Dan Teodorovici Celelalte pove[ti de dragoste Colec]ia „Ego. Proz`“ Editura Polirom, 2009
Ultimul volum de povestiri al „t\n`rului prozator“ s-a bucurat de aten]ia criticii, fiind onorat cu lecturi atente [i cu varii reac]ii. De la rezerva fa]` de gratuitatea textelor [i facilitatea mecanismelor, la entuziastele asocieri cu clasici europeni precum Flaubert sau Henry James. Ambele pozi]ii par s` r`spund` unui text provocator, c`ruia \ncearc` s`-i denudeze procedeul ori s`-i multiplice (pentru uzul cititorului) farmecul. Titlul e ambiguu: „pove[tile de dragoste“ ar trimite spre zona cli[eelor romantice – \nt\lnirea dintre el [i ea, \ndr`gostirea, finalul previzibil. „Celelalte“ s\nt, evident, altfel: f`r` re]et`, cu ingrediente noi sau doar \n combina]ii [i dozaje nemai\ncercate. Prin urmare, savoarea este surprinz`toare. În pu]ine dintre cele unsprezece povestiri avem \n centru protagoni[tii amoreza]i. De regul`, cei doi s\nt \ntr-o pozi]ie marginal`, mai degrab` rezoneuri ai unei \nt\mpl`ri \n care s-au trezit f`r` voie. Naratorul-personaj le monitorizeaz` reac]iile [i acestea, \nl`n]uite, arat`, indirect, alte fe]e ale dragostei. Cartea nu ofer` eroi pasionali, cu care s` empatizezi [i s` a[tep]i telenovelistic continuarea. În locul scenariilor ample [i al prozei de analiz` – abia schi]ate prezen]e, gesturi banale, pove[ti reluate de alte personaje, \n alte contexte [i registre, de la dramatic la (auto)ironic. În cele din urm`, \nt\mpl`rile se dovedesc episoade din via]a aceluia[i „eu“: so] rutinat, copil, adolescent, proasp`t \nsur`]el, proasp`t divor]at... Nedispuse cronologic, abia pe parcurs le asambl`m ca parte a unei macroistorii autobiografice. Îns` nu tenteaz` completarea scenariului; istoriile s\nt autonome, miz\nd pe sub-
RECENZII tilit`]ile faptului m`runt. Fiecare secven]` este o poveste cu final nea[teptat: istoria unui copil care \nva]` s` mearg` pe catalige se termin` cu o sinucidere; o scen` de gelozie [i dubl` tr`dare, urmat` de suspiciuni s\c\itoare – cu \mp`carea; be]ia a doi so]i blaza]i – cu hot`r\rea de a a[tepta marea dragoste, „fiorul“, speran]` abadonat` \ns`, c`ci „uneori a[teptarea \[i poate pierde orice urm` de frumuse]e din cauza unui fapt banal precum urinatul“. Deznod`m\ntul nu are greutatea din povestea clasic`; \nt\mplarea e suspendat` [i proza vireaz` brusc spre un detaliu f`r` semnifica]ie, f`r` coeren]` fa]` de firul urm`rit, ca [i cum nu s-a petrecut nimic (orice p`rea c` s-a \nt\mplat nu mai conteaz`). De parc` naratorul nu mai are chef s` termine, cuprins de-o nea[teptat` plictiseal`... Marile drame se evapor` \nainte ca povestea s` ajung` la final, materialul se epuizeaz`, r`m\ne ceva ca un refren... [i cititorul – abandonat \ntre nedumerire, iritare, incitare. Surprinde tocmai diferen]a dintre tonul naratorului [i muzica lectorului. Un „zumzet“ – cum ar zice Mircea Horia Simionescu – [i \nc`p`]\narea c` „ceva tot trebuie s` fie“. Nu senza]ionalul, ci bizarul, atipicul; ori nici m`car at\t, ci doar atrac]ia pentru privirea care se uit` mai nu-[tiucum [i scr\nte[te lucrurile din „f`ga[“, [i cli[eele, [i pove[tile... p\n` le transform` \n „celelalte“. Tehnica scenariului cinematografic (propozi]ii scurte, detalii de mi[care), tonul monoton, repeti]iile (redundan]a creeaz` efecte stilistice aparte!) fac rezumatul irelevant. Miezul e limbajul: tonul alb \n care s\nt relatate mari tragedii, alunecarea \n melodramatic [i alternan]a de ziceri argotice (ale ]iganilor, pu[tilor, be]ivilor, ale oamenilor de la ]ar`). Provocatoarele r`sturn`ri ale cronologiei nu s\nt exploatate \n sofistic`ri moderne, ci l`sate a[a, ca la voia \nt\mpl`rii. Scriitura mimeaz` r`t`cirile unui narator care ar povesti cum [i pe unde \i vine, stimulat de un auditor variabil, care mereu „mai vrea“ [i, ni]el ame]it de muzic` ori de redundan]a „banal`“ [i ritualizat` a zicerii, repet`, \n r`stimpuri: „Înc` una, [amane!“. ■ Elena Cra[ovan
27
29,95 lei
RECENZII
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
L I T E R AT U R ~
sine“, primitive. Str`in de aceast` realitate, consider\ndu-se o povar` pentru propriul fiu, epuizat de boli, doctorul Cassian Robert se izoleaz` \ntr-o caban` de munte, hot`r\t s` se \mpace cu moartea. Între dou` rug`ciuni disperate, medicul identific` \n transcrierea propriilor st`ri \ntr-un caiet profilaxia \mpotriva mor]ii. Acest dramatic testament spiritual \[i schimb` totu[i func]iile odat` cu apari]ia Marei. F`r` a deveni o Lolita, fata \l fascineaz` pe b`tr\n prin exuberan]a [i naturale]ea ei, dup` cum \l \nsp`im\nt` prin modul \n care \[i mortific` existen]a tr`ind \n acele locuri s`lbatice. Moartea fizic` e mai pu]in tragic` dec\t aceea psihic`, identitar` – con[tientizeaz` medicul. El renun]` la pateticele nota]ii cvasidiaristice [i alege s` rememoreze o serie de istorii senza]ionaliste ale unor oameni dezabuza]i, veritabili mor]i-vii: tinere]ea socrului Darius Pop, trecutul telenovelist al Claudiei (iubita fiului Dan) sau idila de factur` hollywoodian` cu viitoarea so]ie Daria. Izb`vit prin capacitatea de a \nsu[i identit`]i at\t de eteroclite, naratorul lui Buzura iese \ns`n`to[it, consum`, \nvinov`]indu-se, o noapte de dragoste cu Mara [i ia decizia s` o duc` \n „civiliza]ie“. Personajul lui Buzura \l pune \n dificultate, totu[i, pe autor. În Raport asupra singur`t`]ii, [i psihologiile feminine, [i cele masculine devin variante destul de artificiale ale unei unice personalit`]i hiperbolizate. De la autodidacta Mara, la mondena Claudia [i p\n` la intelectuala Daria, femeile lui Buzura g\ndesc, vorbesc, se comport` cu aceea[i emancipare, \n timp ce \ntre priapicul [i libertinul Serafim (primul b`rbat al Marei), idealistul Darius, eticul [i spiritualul Cassian ori pragmaticul Dan diferen]ele ]in doar de contextele \n care s\nt nevoi]i s` se manifeste. Tocmai de aceea cred c` cea mai recent` carte a prozatorului [aizecist va r`spunde pe deplin orizontului de a[teptare al publicului s`u fidel, \ns` cu greu va putea c\[tiga noi cititori. Pe de alt` parte, prin capacitatea de a construi trame epice complexe ori conflicte narative autentice, Augustin Buzura dovede[te o for]` romanesc` superioar` scriitorilor „dou`mii[ti“ considera]i de prim` m\n`. ■
Supravie]uirile lui Buzura Augustin Buzura Raport asupra singur`t`]ii. Primul caiet Colec]ia „Fiction Ltd“ Editura Polirom, 2009
42,95 lei
De nu [i-ar fi impus un criteriu at\t de restrictiv – promovarea scriitorilor tineri ca alternative viabile pentru cei consacra]i –, seria „Ego. Proz`“ a Editurii Polirom ar fi trebuit s` sustrag` colec]iei „Fiction Ltd“ cel de-al doilea roman postdecembrist al lui Augustin Buzura. Nu neap`rat pentru c` protagonistul Raportului asupra singur`t`]ii, Cassian Robert, un medic psihiatru foarte cult [i cu talent literar, aminte[te de autorul \nsu[i. Nici m`car datorit` faptului c` rememor`rile autobiografice ale doctorului reiau destule secven]e relatate chiar de prozator \n paginile sale memorialistice. Calitatea de autofic]iune a acestui prim „caiet“ e conferit`, \n schimb, de modul \n care Augustin Buzura \nsceneaz` obsesia tematic` din majoritatea c`r]ilor anterioare: moartea psihic`. În timp ce \n romanele din anii ’70-’80 autorul justifica aluziv pierderea identit`]ii spirituale prin confruntarea cu o societate comunist` abuziv`, Raportul... se fundamenteaz` pe ideea c` „experien]ele s-au transformat \n sentimente, \ntr-un fel de a fi [i de a ra]iona“. Opresiunea identitar` nu mai ]ine aici de o ideologie totalitar` anume, ci de o acumulare psihic` \ndelungat` ce f`r\mi]eaz` dureros existen]a individului. În mod paradoxal, supravie]uirea devine de acum sinonim` cu asumarea scind`rii interioare, adic` a multiplelor ipostaze conferite de o biografie convulsionat`. Obi[nuit \nc` din tinere]ea comunist` cu automistificarea, psihiatrul realizeaz` c` revolu]ia decembrist` a dat na[tere tot unei lumi „asa-
28
Cosmin Borza
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
L I T E R AT U R ~
Via]a [i moartea cuvintelor Matei Vi[niec Sindromul de panic` \n Ora[ul Luminilor Colec]ia „Proz`“ Editura Cartea Româneasc`, 2009
Ca [i Cafeneaua Pas-Parol, Sindromul de panic` \n Ora[ul Luminilor este un metaroman fantasmatic [i distopic. Matei Vi[niec p`streaz` formula din prima produc]ie romanesc`, dar „\mbl\nze[te“ imaginarul co[maresc, de factur` suprarealist` [i expresionist`, responsabil de ecloziunile monstruosului [i ale grotescului. Pe aceea[i linie de continuitate, Sindromul de panic` \n Ora[ul Luminilor tematizeaz` [i textualizeaz` transgresarea frontierelor: \ntre R`s`rit [i Apus, \ntre diverse limbi, \ntre genurile literare, \ntre via]` [i vis, \ntre realitate [i fic]iune. „Maestrul de ceremonii“, \n aceast` metascenerie romanesc`, nu este \ns` „autorul“ Matei Vi[niec, a c`rui biografie fic]ionalizat` ocup` o bun` parte din nara]iune, ci domnul Cambreleng, „mare editor parizian“ f`r` editur`. În cafeneaua Saint-Médard, un loc unde „totul este posibil“, „editorul“ str\nge laolalt` „autori“ [i „personaje“, organiz\nd [i conduc\nd un fel de atelier de crea]ie [i de lectur`. „Autorii“ s\nt scriitori rata]i, emigran]i din Gulagul comunist, care, dup` succesul unor c`r]i mai mult sau mai pu]in „demascatoare“, ajunseser`, odat` cu dispari]ia Cortinei de Fier, la lada de gunoi a istoriei literare. Crepusculul caracterizeaz`, de fapt, \ntregul ora[ – „o corabie prea grea, \nc`rcat` cu cadavre“, \n curs de scufundare, un muzeu b\ntuit de spectrele arti[tilor faimo[i de odinioar`, un Babilon al migra]iei [i al infla]iei de creatori, seto[i de glorie [i deja agonici. Unele
RECENZII dintre „personaje“, precum François (asistentul bancar expulzat din locuin]a sa de propria pisic`, \n complicitate cu o fantom`) ori Georges (un patron de cafenea dependent de [tirile audio-vizuale), s\nt pur [i simplu „r`pite“ din „realitatea“ lor de domnul Cambreleng [i inserate \n fic]iunea „autorului“ Matei Vi[niec. Scris, cuv\ntul g\ndac, de pild`, se materializeaz` [i se plimb` prin carte. Universul din Sindromul de panic` \n Ora[ul Luminilor este fluid [i elastic, „dalinian“, absurd, ontologiile lumilor posibile se fragilizeaz`, „realul“ [i virtualul interfereaz` [i se amestec` „la vedere“. Toate personajele, inclusiv „autorii“, \[i con[tientizeaz` condi]ia precar` de „fiin]e de h\rtie“, de marionete ale p`pu[arului „Matei Vi[niec“, supus, la r\ndul lui, demiurgiei cuvintelor. De altfel, „via]a“ [i „moartea“ cuvintelor \n epoca postmodern`, a sunetului [i a imaginii, constituie axul ideatic al volumului. Numeroasele c`r]i necitite, bolnave [i muribunde url` \n rafturile libr`riilor. Domnul Cambreleng colec]ioneaz` c`r]i moarte [i salveaz` temporar autori stoca]i de edituri. Domni[oara Faviola, libr`reasa bibliofil`, \ncearc` s` aline suferin]a c\t mai multor c`r]i, citind fragmentar [i \ncontinuu. În urma unei revolte masive, cuvintele \n libertate copuleaz` \n creierul lui François, apoi i se sedimenteaz` \ntr-o cocoa[`. Cuvintele cli[eizate din reclamele societ`]ii de consum paraziteaz` marile ora[e, a[a cum produsele grafomanilor sufoc` exemplarele valoroase. „Autorul“ vede, camilpetrescian, nu idei, ci cuvinte plutitoare. Lumea, \n totalitatea ei, devine aici o imens` carte, scris` de „Majestatea sa Via]a“. Roman experimentalist, construit cu mortarul teoriei textualiste, Sindromul de panic` \n Ora[ul Luminilor proiecteaz`, \n ciuda excrescen]elor discursive [i a articula]iilor transparente, pe alocuri friabile, o viziune sumbr` asupra paradisului parizian al Literelor. Aceast` demitizare simbolic` trage \ns` un semnal de alarm` care prive[te, \n general, practica proliferant` a scrisului [i destinul nefast al c`r]ilor f`r` cititori. ■ Gabriela Gheorghi[or
29
42,95 lei
RECENZII
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
L I T E R AT U R ~
lueaz` rapid spre alcoolism, chinuindu-se s` p`streze aparen]ele unei familii stabile. Lewis nu mai poate fi \ns` salvat. S`tul de ipocrizia \nconjur`toare, el se transform` \ntr-un adolescent violent [i ajunge \n \nchisoare. Problema aparen]elor \n[el`toare [i, din acest motiv, distrug`toare este, \n realitate, tema psihologic` a romanului, ramificat` [i pe alte paliere ale nara]iunii (de pild`, familia lui Dicky Carmichael, [eful lui Gilbert, reprezint` ea \ns`[i un spa]iu al traumelor mistificate: Clare, so]ia lui Dicky, \mpreun` cu cele dou` fiice, Tamsin [i Kit, \ncearc`, la r\ndul lor, cu disperare, s` salveze imaginea fals` a unui pater familias devotat [i politicos, disimul\nd-o pe cea autentic` a unui tat` agresiv [i tiranic). Sadie Jones scrie un text al muta]iilor de identitate, care pot c`p`ta, la rigoare, aceea[i intensitate precum cele imaginate de Stevenson \n faimoasa lui dedublare „doctorul Jekyll“/„domnul Hyde“. Întors din pu[c`rie, t\n`rul Lewis realizeaz` c` nu mai apar]ine, psihic [i moral, acestui Waterford mistificat, unde de altfel nici nu mai este acceptat (Kit r`m\ne singura care \l iube[te sincer, \n secret). A devenit „proscris“, b\ntuind, asemenea unei fantome, universul (paradoxal, func]ional tocmai \n disfunc]ionalitatea sa) al unei comunit`]i hr`nite cu propriile ei fic]iuni. Ca [i Heathcliff, \n La r`scruce de v\nturi, el personific` se-ul \ntunecat, prea mult` vreme reprimat, al unei colectivit`]i obsedate de un supraeu str`lucitor doar \n aparen]`. El va fi refuzat drept „corupt“ de o lume care, ironic, l-a „corupt“ ea, de fapt, pe erou. Substratul psihanalitic al romanului lui Jones se afl` dincolo de orice dubiu. Indivizii portretiza]i de ea nu s\nt numai ni[te ipocri]i benigni, ci ni[te farisei patologici. În terminologie strict freudian`, Waterford nu constituie doar un spa]iu al reprim`rii, ci, simultan, [i unul al sublim`rii, unde traumele, instinctualitatea reptilian` [i secretele obscure nu s\nt numai ascunse, ci [i modificate, transformate simbolic \n altceva. Inaderen]a la acest exerci]iu psihic fundamental te impinge, nemijlocit, c`tre alienare. ■
O lume sublimat` Sadie Jones, Proscrisul
Colec]ia „Love & Life“, Editura Leda, 2009
38,90 lei traducere din limba englez` de Adrian Buz
Romanul de debut al scriitoarei britanice Sadie Jones, The Outcast (2008), ap`rut recent la Editura Leda, \n traducerea lui Adrian Buz [i cu titlul Proscrisul, a fost o revela]ie a criticii din Albion timp de mai multe luni. T\n`ra autoare a vrut s` ofere o nara]iune de analiz`, \n cea mai bun` tradi]ie a realismului psihologic. În foarte mare m`sur`, ea a reu[it. Întocmai ca la prozatorii victorieni, personajele sale s\nt scindate \ntre lumea aparen]elor sociale (ce trebuie p`strate cu orice chip) [i universul interior, ascuns cu \nver[unare de privirile celorlal]i, un univers al traumelor nevindecabile, al impulsurilor sordide [i al secretelor \ntunecate. Protagonistul, Lewis Aldridge, \[i vede, \n 1945, pe c\nd are doar [apte ani, oaza de fericire (creat` al`turi de mama sa, Elizabeth, \n satul natal Waterford) intrat` \n disolu]ie, la \ntoarcerea tat`lui – Gilbert – din r`zboi. Gilbert (educat \n atmosfera sever` a internatelor engleze[ti antebelice) crede c` Elizabeth l-a r`sf`]at excesiv pe Lewis, devenit astfel inapt pentru durit`]ile existen]ei mature. De fapt, tat`l sufer` de un handicap afectiv, care \l face distant [i adesea neconcesiv. El este un supravie]uitor al istoriei traumatizante, c`l`uzit de ideea fix` c` via]a „se cucere[te“, nu „se tr`ie[te“ pur [i simplu. Întreaga familie sufer` din cauza acestei „ideologii“ existen]iale, iar Elizabeth ajunge treptat alcoolic`, \nec\ndu-se pe parcursul unei partide de \not combinate cu etilism. Martor la accident, Lewis \[i tr`ie[te drama \n stare de [oc, neput\nd oferi vreo explica]ie tat`lui furibund. Gilbert se rec`s`tore[te cur\nd cu timida [i supusa Alice – ea \ns`[i o natur` introvertit`, incapabil` s` furnizeze confort psihologic copilului marcat suflete[te. Ca atare, [i noua so]ie evo-
30
Codrin Liviu Cu]itaru
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
L I T E R AT U R ~
Spre est, c`tre centru Jean Mattern B`ile Király Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009
Romanul de debut al lui Jean Mattern, B`ile Király, este istoria unei arheologii a memoriei individuale. Protagonistul Gabriel, un individ matur [i aparent mul]umit de existen]a sa \nchegat`, traverseaz` o criz` identitar` sever`, declan[at` de faptul c` va deveni tat`. Scenariul aparent banal, al b`rbatului \ngrozit de ideea paternit`]ii, nu se bazeaz` \ns` pe un cli[eu. Motivul pentru care Gabriel se retrage (temporar sau definitiv) din aceast` poveste este unul ce ]ine de substratul de profunzime al personajului – mai precis, de identitatea sa. O c`l`torie la Budapesta, prilejuit` de un colocviu al traduc`torilor lui Thomas Mann – \n r\ndul c`rora Gabriel ocup` un loc onorabil – \i ofer` [ansa, de mult a[teptat`, a \nt\lnirii cu patria familiei sale. Exila]i ce au dorit s` lase \n urm` mo[tenirea grav` a renun]`rii [i exilului, p`rin]ii l-au ]inut permanent la distan]` de orice contact direct cu limba [i cultura maghiar`. Liminar, doar elementul culinar se p`streaz` \n noua existen]`, st`ruind cu insisten]a unei nostalgii insurmontabile \n toate etapele vie]ii lui Gabriel. Moartea prematur` a surorii sale, Marianne, amplific` dificultatea rela]iilor cu p`rin]ii [i stabile[te fondul solid al crizei ce va urma. Pentru a limita efectele oric`rei tragedii – \n acest caz, a \nstr`in`rii [i a mor]ii –, familia adopt` un cod al resemn`rii, verbalizat o singur` dat` de c`tre tat`, la moartea surorii, prin formula biblic` ce va dob\ndi \n memoria lui Gabriel rezonan]ele unei obsesii: „Domnul a dat, Domnul a luat“. Angoasa e amplificat` de neputin]a funciar` a \mp`rt`[irii [i comunic`rii – Gabriel simte c`
RECENZII so]ia sa, Laura, nu ar putea \n]elege propor]iile crizei sale interioare [i \i adreseaz` un mesaj confesiv doar prietenului celui mai apropiat, Leo. Op]iunea scriitorului de a face apel la o manier` oarecum cli[eizant` prin care conflictul dintre so]i explodeaz` – Laura g`se[te scrisoarea electronic` adresat` prietenului [i ia decizia furioas` de a-l p`r`si – nu reprezint` neap`rat un compromis de stil, ci mai degrab` consolideaz` impresia veridicit`]ii. Zonele mai pu]in dense ale romanului se contureaz` \n zona articul`rii cuplului Laura-Gabriel, \n \ncercarea de a conferi m`sura just` a profunzimii unei rela]ii aproximativ ideale. Cei doi s\nt compatibili [i complementari, se presimt [i se confund` \ntr-un extaz prelungit al corpului, \ns` durata compact` a romanului focalizeaz` mai mult metamorfozele protagonistului [i nu permite concentrarea coerent` a unei expuneri substan]iale a conexiunii dintre cele dou` individualit`]i. Om al cuvintelor [i explorator al semnifica]iilor, Gabriel porne[te \n aventura reg`sirii unei patrii iluzorii [i imateriale – limba copil`riei, maghiara [optit` tainic de c`tre p`rin]i, reamintit` ca limb` interzis` ce concentreaz` suferin]a dezr`d`cin`rii. Pentru a se \n]elege pe sine, trebuie s`-[i recupereze genealogia, s`-[i apropie ebraica [i maghiara [i s` se elibereze de obsesia mor]ii absurde a surorii sale. Romanul implic` [i o dialectic` de fond, \ntre t`cere [i exprimare, fie c` prin verbalizarea direct` se \n]elege comunicarea propriu-zis`, confesiunea sau exprimarea st`rilor ambigue ale con[tiin]ei. Gabriel percepe constant greutatea cuvintelor, simte acut necesitatea de a redescoperi o limb`, o cultur` [i un spa]iu ce i-au determinat \n mod necesar existen]a. C`l`toria spre centrul imaginar al identit`]ii sale, cu toate implica]iile ei simbolice sau concrete, este un gest recuperator ce caut` reechilibrarea individului \n raport cu sine \nsu[i. Pentru a-[i putea asuma paternitatea, Gabriel trebuie s`-[i asume, \n primul r\nd, mo[tenirea complex` a familiei [i a \ndelung visatului acas`. Doar citit \n acest mod, finalul deschis al romanului prime[te sensul unei metafore a reconstruc]iei identitare. ■ Gabriela Gl`van
31
24,95 lei traducere din limba francez` de Silviu Lupescu cuv\nt \nainte de Gabriela Adame[teanu
RECENZII
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
L I T E R AT U R ~
iese din \ntuneric [i se apropie amenin]`tor de ma[in`, pu[ti prea curio[i \n[f`ca]i de glezne chiar \nainte s` ias` din casa cu fantome – toate s\nt locuri comune \n filmele de groaz`. Unele texte, de[i interesante la \nceput, rateaz` finalul. În Negarea, Bruce Sterling construie[te o band` Möbius via]`-moarte, dar povestea sf\r[e[te \ntr-o incoeren]` perfect`. Jeffrey Ford \[i imagineaz`, \n Vacan]a luntra[ului, c`l`toria lui Charon pe o insul` inventat` de un b`rbat ce pl`nuie[te s` evadeze din Infern. Imaginea unui barcagiu al sufletelor con[tient c` lumea pe care o str`bate de milenii ar putea fi o fic]iune nu e rea deloc, dar parabola devine la un moment dat prea transparent`. În schimb, St`ri de penumbr` de Albert E. Cowdrey – istoria unui autor de povestiri fantastice uciga[ [i psihotic, ce-[i atrage victimele \n propria-i carte pentru crime f`r` urme – merit` aten]ia. Delia Sherman e prezent` \n volum cu povestirea nostim` despre o familie confruntat`, \ntr-o diminea]`, cu o stranie cas` victorian` r`s`rit` peste drum. Locuin]a apar]ine unui cuplu excentric de lesbiene [i are o gr`din` superb` cu plante exotice, mereu verzi. Nou-venitele s\nt vr`jitoare, dar numai copiii pot s` le intuiasc` imediat adev`rata identitate. Intriga din Dup`-amiaza Walpurgiilor se construie[te \n jurul unor personaje simpatice [i se pune \n mi[care prin curiozitatea vecinilor care \nva]` s` accepte miraculosul. Incident pe plaja agatelor de Marly Youmans, textul cel mai frumos [i cel mai izbutit stilistic, este povestea plin` de melancolie a \nt\lnirii, la malul oceanului, dintre Marsha (o femeie pasionat` de agate) [i un copil foarte frumos, f`r` nume, ce mi-a amintit \n egal` m`sur` de personajele androgine ale lui Andersen [i de Ichtyandro, Omul amfibie. Captivant` [i trist`, rela]ia celor doi devine cu at\t mai fermec`toare cu c\t finalul ei r`m\ne mai deschis. Asemenea antologii prezint` cel pu]in un avantaj major: datorit` selec]iei generoase, surprizele pl`cute vor ap`rea negre[it, mai devreme sau mai t\rziu. Trebuie doar s` ai r`bdare. ■
Arcane [i fiori Ellen Datlow, Kelly Link Gavin J. Grant (coord.) The Year’s Best Fantasy & Horror (1) Colec]ia „Nautilus“, Editura Nemira, 2008
49,90 lei traducere din limba englez` de Roxana Br\nceanu
Scriitorii vizionari s\nt o specie pe cale de dispari]ie. Ceea ce \n trecut era de la sine \n]eles – anume c` fantezia e una dintre condi]iile literaturii – a devenit ast`zi, \n era artei angajate politic, excep]ie. Genul fantasy, dac` ]inem la etichet`, presupune \n primul r\nd o estetic` anume, ale c`rei origini pot fi urm`rite \n timp p\n` la romantici [i chiar mai departe, prin Paradise Lost de Milton, la piese shakespeariene precum A Midsummer Night’s Dream sau The Tempest. Literatura fantastic` prime[te o lovitur` ori de c\te ori imita]ii ilizibile cu v\nz`ri record \[i revendic` aceea[i titulatur`. Simpla prezen]` a elfilor, s` zicem, nu garanteaz` nimic fabulos, a[a cum simpla c`l`torie intergalactic` nu \nseamn` science fiction. Imagina]iei trebuie s` i se al`ture stilul, a[a \nc\t lumea pl`smuit` de autor, oric\t de fantezist`, s` poat` deveni un univers alternativ unde cititorul s` r`m\n` absorbit. Antologiile The Year’s Best Fantasy & Horror, deja o tradi]ie \n lumea anglo-saxon`, \ncearc` s` fac` dreptate genului. Colec]ia pe anul 2006, tradus` la Editura Nemira \ntr-un prim volum, cuprinde optsprezece povestiri, nuvele [i poezii. Textele s\nt inegale [i, din p`cate, modeste, cu c\teva excep]ii. Cei mai mul]i dintre autori – unii consacra]i, al]ii debutan]i – se simt mai confortabil cu nuan]ele horror, \ns` imaginarul lor e mai degrab` cinematografic. Povestirile par scrise pentru a deveni scenarii. Posed`ri demonice, turi[ti americani r`t`ci]i \n str`in`tate [i sacrifica]i ritualic de popula]ii ostile (evident, drept represalii pentru politica lui George W. Bush), vedete TV mutilate \n urma unor opera]ii estetice, chei ce refuz` s` intre \n contact taman c\nd o siluet`
32
Alexandru Budac
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
L I T E R AT U R ~
C`r`rile fic]iunii Madeleine Thien Certitudine Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2009
Uneori, vie]ile noastre s\nt asemenea unui jurnal codificat, neinteligibile dec\t pentru noi \n[ine, uneori nici at\t. C\t tr`im ne str`duim s` \n]elegem ceva, ne fix`m un ]el, urm`rim o idee. Dar cel mai adesea, propriile noastre individualit`]i r`m\n un mister pentru ceilal]i. Altcineva trebuie s` p`[easc` atunci pe scena tuturor nel`muririlor despre noi, cineva care s` ne fac` mai accesibili \n reprezent`rile celorlal]i. To]i avem nevoie de certitudini, dar to]i reprezent`m o enigm`. Paradoxul e stimulant. Te poate face s` scrii un roman... La [ase luni de la moartea nea[teptat` a lui Gail Lim (o jurnalist` canadian` de origine malaezian`), familia [i prietenii apropia]i se adun` pentru ceea se dore[te a fi un parastas. Toat` lumea e \ndurerat` [i vrea s` uite de durere prin chiar evocarea celei disp`rute at\t de timpuriu [i \n condi]ii at\t de misterioase. Afl`m astfel c`, \nainte de a muri, Gail intrase, \n sf\r[it, \n posesia cheii descifr`rii unui jurnal de r`zboi codat, apar]in\nd unui soldat canadian luat prizonier \n Hong Kong, de c`tre japonezi, \n anii ’40. Jurnalista inten]iona s` realizeze un documentar, pentru c` – am`nunt interesant – autorul \nsu[i uitase la un moment dat algoritmul \ncifr`rii [i murise l`s\nd familiei responsabilitatea identific`rii acestuia. Gail se las` prins` \n acest joc al enigmelor [i \ncepe investiga]iile, contact\nd o serie de speciali[ti \n criptologie, care s-o ajute. Dar, \n procesul decript`rii acestui mister, ea va porni o investiga]ie paralel`, de data aceasta \n trecutul propriei familii, pentru a l`muri o alt` enigm`, [i anume identitatea unei femei [i rolul jucat de aceasta \n via]a tat`lui ei. Dac` Stendhal avea dreptate [i un roman e
RECENZII ca o oglind` purtat` de-a lungul unui drum, Certitudine nu se putea \ncadra mai bine acestei defini]ii. Cu precizarea c`, \n cazul nostru, oglinda este purtat` de-a lungul mai multor drumuri – geografice, dar [i mentale, reale, dar [i \nchipuite –, iar fiecare c`l`torie este o nou` c`utare a unor mereu alte r`spunsuri, \n scopul stabilirii unor noi [i noi certitudini. Din p`cate \ns`, singura certitudine pe care o avem \n via]` este chiar moartea, revela]ie trist`, banal`, lipsit` de orice fior poetic. „La un moment dat, c\nd nu va mai fi nimic de aflat, noua fiin]` uman` va trebui s` tr`iasc` f`r` mister“ – se \ngrijoreaz` un personaj \n debutul romanului, ceea ce spune multe despre menirea scrierii sale. Ceea ce e fascinant \n via]` – pare autoarea s` spun` – este tocmai c`utarea certitudinilor, [i nu neap`rat aflarea lor. Înainte s` moar`, Gail va descoperi cheia faimosului jurnal al lui William Sullivan, dar informa]iile ascunse acolo nu s\nt neap`rat spectaculoase. Misterul este ingredientul ce d` savoare c`ut`rilor noastre, fragmentarul, incompletul, presupunerea. Este remarcabil` abilitatea lui Thien \n a uni pove[ti [i destine aparent divergente. Dar la fel de remarcabil` este [i for]a stilistic` a scrisului ei, pentru c` Certitudine te vr`je[te pe ambele planuri. Epicul, multistratificat spa]ial [i temporal, este maiestuos controlat, \n timp ce stilul – languros, [optit, melancolic – acompaniaz` perfect nara]iunea, reflect\ndu-se \n tr`irile personajelor. „Cuvintele s\nt ca o scar` prin care putem cobor\ \n propria memorie“ – spune, inspirat, un alt personaj din roman. Dar scara e [ubred`, iar subteranele memoriei s\nt \ntunecoase. În Certitudine, fiecare personaj va face aceast` descindere \n catacombele propriului trecut pentru a scoate ceva la lumin`, iar noi, cititorii, \l vom \nso]i de fiecare dat`. În acest context, romanul – orice roman – nu e doar o oglind` purtat` de-a lungul unui drum, este chiar drumul. Ceea ce vom afla la sf\r[itul c`l`toriei poate sau nu reprezenta ceva important, dar preumblarea \ns`[i pe c`r`rile narative ale fic]iunii merit` tot efortul. ■ Florin Irimia
33
27 lei traducere din limba englez` [i note de Carmen Ciora [i Domnica Drumea
RECENZII
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
ESEU
Teoria, pus` \ntr-un „abis“ narativ deloc ingenuu, e relativ simpl`: \n ultimele trei secole europene, literatura s-a schimbat fundamental – \n form`, idee, func]ie, misiune. Ea a tr`it povestea Cenu[`resei, \ns` à rebours, ajung\nd ast`zi complet lipsit` de prestigiul de acum c\teva sute de ani. A devenit, altfel spus, o victim`. Eseistul francez distinge trei faze succesive \n evolu]ia ultimelor secole: expansiunea, autonomizarea [i, finalmente, devalorizarea literaturii, ultima dintre ele dur\nd deja de „mai bine de un secol“ \ncoace. Aceste faze – atrage aten]ia Marx – nu s\nt simple borne cronologice – pentru c` „istoria literar` se disperseaz` \n cronologii multiple“, variind de la o cultur` la alta, de la un autor la altul –, ci au o valoare tipologic`. Mixarea lor e posibil`, dup` cum s-a v`zut \n cazul eclecticului secol al XIX-lea. Istoria \n sine (a citirii modernit`]ii literare ca drum, \nchis, spre devalorizare [i chiar dispari]ie) e extrem de palpitant`, dar devine de-a dreptul teribil` \n a doua parte a eseului (capitolele „Poezia dezastrului“, „Dezastrul poeziei“ [i „Sinucideri \n serie“). Interesant` e analiza poeziei „fa]` cu“ dou` catastrofe – cutremurul de la Lisabona din 1755 [i Holocaustul; poezia nu mai vindec`, nici nu mai \nlocuie[te realul, iar „dezastrele umane se vor transforma \n dezastrele limbajului“. Ultimul pas e sinuciderea \n mas`: moartea scriiturii, a autorului [i chiar a criticii, despre care deja s-a vorbit imens \n ultimii ani. Ce mai urmeaz`? – aceasta-i \ntrebarea. O ghost-story a literaturii, poate. O er` experimental` – spune Marx: „Literatura a intrat astfel \ntr-o faz` de experimentare din care nu a ie[it \nc` (...). Formele se deschid, stilurile se \ntretaie, fic]iunea \[i denun]` ea \ns`[i iluziile. {i explozia vertiginoas` a romanului ofer` literaturii un magnific buchet final“. O carte despre chestiunea valorii literaturii azi, acum, aici: inteligent`, scris` cu farmec, ocolind poncifele [i limbajul – de lemn, \n fond – ale teoriei literare (de[i multe dintre idei par banale, „interpretarea“ e cu adev`rat savuroas`). Adic`, ceva ce pe teren autohton n-o s` vedem prea cur\nd. ■
Literatura \n dizgra]ie William Marx R`mas-bun literaturii. Istoria unei devaloriz`ri: secolele XVIII-XX Colec]ia „Teorii de azi“ Editura România Press, 2008
27 lei traducere din limba francez` de Liliana Dragomir, Ana Stan, Carmen Hab`r`, Diana Coman [i Alexandra Gheorghe prefa]` de Alexandru Matei
Din p`cate, \l cheam` Marx. Din fericire, nu Karl, ci William. Este profesor de literatur` francez` [i comparat` la Universitatea din Orléans [i e una dintre cele mai flexibile [i mai ascu]ite min]i ce reflecteaz` ast`zi asupra lilteraturii. Î[i \mbrac` ideile \ntr-un discurs lejer, accesibil, care nu-]i „crap` din]ii“ (citez din folclorul urban), [i asta nu e pu]in lucru. Rareori, [ti]i bine, o minte bine mobilat` rezist` trufiei de a-[i ambala demonstra]ia \n glan]uri terminologice cu circuit \nchis. De altfel, eseistul nu face altceva dec\t s` ilustreze practic, \n exerci]iul func]iunii, teza anun]at` \nc` din titlu; folosind un limbaj specializat, hiperteoretic, s-ar fi autosabotat flagrant. Un récit lizibil, pl`cut, construit \ntr-o manier` romanesc` (cu momente bine structurate, cu fr\nturi de istorie literar`, dese trimiteri [i referin]e bibliografice, dar [i cu elemente de anecdotic`, crescendo-uri, suspans, „personaje“, atmosfer` etc.) e mult mai potrivit \n context. Nu e vorba despre un studiu f`cut din spatele gardurilor opace ale literaturii – cu judec`]i valorice exclusiv literare, cu analize laborioase de opere sau autori –, ci despre o abordare mai ampl`, mai aerisit` care-[i propune s` sublinieze valoarea \n sine a literaturii \n contextul vie]ii, al realit`]ii. Acesta-i beat-ul c`r]ii, perceptibil \nc` din primele pagini: „Într-o manier` mai trivial` c\nd cineva declar`: «poezia este...», «romanul este...», «literatura este...», \mi vine s` scot un revolver (pe care nu-l am, trebuie s` precizez), numai pentru a-mi for]a interlocutorul s` adauge un complement de timp [i unul de loc“.
34
Florina P\rjol
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
ESEU
Am corp... deci exist! Alain Corbin, Jean-Jacques Courtine, Georges Vigarello (coord.) Istoria corpului (I). De la Rena[tere la Secolul Luminilor Editura Art, 2008
Parafraz\ndu-l pe Descartes, cred c` nu g\ndirea este factorul prim al fiin]ei noastre, c\t \nsu[i corpul \n care mintea [i spiritul dau esen]a fiec`ruia dintre noi. Ideea unei antologii de studii comparate consacrat` unei teme at\t de generoase cum este corpul uman este cu at\t mai fascinant` cu c\t ea ne poate oferi o dimensiune cu adev`rat pluralist`. Într-un astfel de volum, istoria medicinei se completeaz` cu istoria mentalit`]ilor culturale, antropologia se \nt\lne[te cu istoria religiei, anatomia – cu tehnicile plastice, filozofia [i scolastica medieval` – cu estetica trupului, doctrinele medicinei sociale – cu cele politice. C`ci, dup` cum se precizeaz` \n preambul, Istoria corpului pare menit` s` satisfac` toate curiozit`]ile [i toate gusturile unui public c\t mai variat. Meritul coordonatorilor este cu at\t mai mare cu c\t ei ne ofer` o istorie fundamental`, mai ales medical`, pun\nd cititorul \n contact cu o lume poate pu]in cunoscut`, dar necesar` pentru \n]elegerea unor fenomene ce ]in de \ns`[i evolu]ia mentalit`]ilor culturale. Primul volum (dintr-o serie de trei, ap`rute la editura parizian` Seuil) este coordonat de Georges Vigarello [i are un pronun]at caracter iatro-istoric – cu alte cuvinte, prevaleaz` abordarea despre reprezent`rile corpului din perspectiva sensibilit`]ii fizice, a conceptului de s`n`tate fizic` [i a \nceputurilor de ra]ionament igienic [i terapeutic, a[a cum se configureaz` ele mai ales odat` cu Secolul Luminilor. Vigarello, autorul unor lucr`ri de referin]` privind
RECENZII istoria practicilor [i repezent`rilor corporale (Le corps redressé, Le Propre et le Sale, Histoire du viol, Histoire de la Beauté), a coordonat acest prim volum cu „ridicarea corpului“ la nivelul unei realit`]i per se. Aceast` optic` a schimbat \n istorie modul de abordare a maladiilor, transform\nd medicina tradi]ional`, cea hipocratic` [i galenic`, orientat` pe principiul str\nsei coresponden]e dintre fiin]a uman` [i mundan. Bolile ajung s` fie tratate – \n perioada modern` – din ce \n ce mai obiectual [i cu corela]ii mecaniciste, dup` cum reiese din capitolul [apte, „Corpul, s`n`tatea [i bolile“, analizate de Vigarello [i Roy Porter (acesta din urm`, poate cel mai prolific istoric al medicinei din ultimii ani, din spa]iul anglo-saxon). Istoria corpului ne ofer` perspectiva trupului prins \ntr-o re]ea de semnifica]ii, iar demersul istoricului se apropie aici de hermeneutic`. Vigarello \l citeaz` pe Marcel Mauss, subliniind m`sura \n care gesturile noastre cele mai „naturale“ s\nt fabricate de normele colective, de modalit`]ile \n care valorile umane se raporteaz` la cele mai concrete utiliz`ri ale corpului. De aici [i posibilitatea utiliz`rii largi a demersului istoric: de la portretul pictat la fotografie, de la \ngrijirile individuale la preven]ia colectiv`, de la esen]a bolii la terapie, de la sexualitatea moralizat` la sexualitatea psihologizat`, avem de-a face cu tot at\tea viziuni diferite asupra lumii [i implic`ri diferite \n corporal. Iar raport`rile social-istorice la corporalitate ne ofer`, \n acest volum, tot at\tea categorii antropologice: „anatomia“ hristologic`, relicvele [i cadavrul, v\rstele trupului, sexualitatea, prostitu]ia [i promiscuitatea, lumea senzorialit`]ii, disec]ia [i organul, fiziognomia [i caracterul, terapia [i imaginarul patologic, inumanul [i monstruosul, sublimul, na[terea corpului modern [i „dezvr`jirea“ acestuia \nspre singular [i interioritate. Cartea are o dimensiune a contextualit`]ii [i comparatismului care, iat`, ne arat` c\t de nea[teptat de divers` poate fi abordarea unei teme cu deschidere c`tre istoria medicinei [i nu numai. ■ Octavian Buda
35
60 lei traducere din limba francez` de Simona Manolache, Gina Puic`, Mugura[ Constantinescu, Giuliano Sfichi
RECENZII
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
FILOZOFIE
Vulcan – jud. Hunedoara, el este inginer, dar a absolvit [i Facultatea de ziaristic`. Este, de asemenea, master al Facult`]ii de Filosofie [i Jurnalism Bucure[ti; doctorand al Institutului de Filosofie [i Psihologie «C. R`dulescu Motru»; doctorand al Facult`]ii de Filologie [i Istorie a Universit`]ii «1 Decembrie 1918» din Alba Iulia“. Am citat din biografia al`turat` de Eugen Evu, din recenzia sa numit` „Efigii hunedorene: {tefan Nemecsek“, publicat` \n Agero, revist` pe Internet a Asocia]iei Germano-Române, din Stuttgart. Pentru c` recenzia domnului Evu are \n vedere [i cartea men]ionat` a domnului Nemecsek despre Locke [i pentru c` ea are al`turat` [i o fotografie personal` a autorului c`r]ii, s\ntem acum siguri c` domnul Nemecsek [i domnul Rus s\nt persoane diferite. A[adar, domnul Nemecsek l-a plagiat pe domnul Rus. În aceast` situa]ie, raportul nu se \ncheie doar \ntre dou` p`r]i, ci \ntre patru. Cei doi, pe de o parte; pe de alta, Universitatea „Babe[-Bolyai“ [i spa]iul editorial public. Universitatea se simte lezat` prin faptul c` ea a licen]iat o tez` care ulterior a fost plagiat`, iar prin aceasta ea \ns`[i este datoare s` reac]ioneze [i s` \[i apere licen]iatul. Spa]iul editorial public este dator s` reac]ioneze prin con[tientizare, \ntruc\t asemenea situa]ii au mai existat, iar frecven]a lor seam`n` prezen]a unei violen]e ner`scump`rate \ntr-o comunitate pa[nic` [i cu reguli ferme. Consecin]a este retragerea titulaturii de doctorand a domnului Nemecsek de la cele dou` institute, anume Institutul de Filosofie al Academiei Române [i Facultatea de Filologie [i Istorie a Universit`]ii din Alba Iulia. Fire[te, ele vor fi sesizate, iar onorabilitatea unor asemenea institu]ii \n raport cu institu]ia lezat` le va cere s` procedeze \n consecin]`. Trec\nd peste amalgamul de teme adunate echivoc \n carte, trec\nd peste eviden]a plagiatului, r`m\ne o nedumerire privind folosul acestui gest. Ce po]i c\[tiga plagiind o tez` de licen]` care con]ine idei corecte, oneste, care ilustreaz` lecturi adecvate nivelului licen]ei, [i nu mai mult? Notoritate? Dosar de publica]ii? Un cotor \n propria bibliotec`? E de ne\n]eles. ■
Plagiat cu patru parteneri {tefan Nemecsek Toleran]a \n filosofia lockeean` Editura Realitatea Româneasc`, 2006
pre] neprecizat
În anul 2004, \n sesiunea din var`, domnul Rus Octavian Vladimir a sus]inut o tez` de licen]` \n filosofie numit` Scrisoare despre toleran]`. Impactul lockeean asupra spiritualit`]ii moderne, cu 50 de pagini. El a sus]inut aceast` tez`, sub coordonarea domnului conf. dr. Ion Copoeru, la Departamentul de Filosofie al Universit`]ii „Babe[-Bolyai“ din Cluj. În anul 2006, domnul {tefan Nemecsek a publicat o lucrare numit` Toleran]a \n filosofia lockeean`, la Editura Realitatea Româneasc` din Vulcan, \n jude]ul Hunedoara, de 226 de pagini. În debutul c`r]ii, pe pagina 4, se precizeaz` faptul c` drepturile apar]in editurii men]ionate [i autorului. Totu[i, de la pagina 17 la pagina 77 a c`r]ii domnului Nemecsek, reg`sim r\nd cu r\nd teza de licen]` a domnului Rus, a[a cum a fost ea sus]inut` \n iunie 2004, p`strat` \n termenul legal \n secretariatul Facult`]ii, depus` \n arhiva de licen]` a Universit`]ii „Babe[-Bolyai“ sub procesul-verbal num`rul 23254 din 13.05.2008 [i \nregistrat` \n catalogul licen]ia]ilor din anul 2004 la pozi]ia 26. Restul c`r]ii domnului Nemecsek cuprinde c\teva prezent`ri ale altor g\nditori moderni (pp. 78-88) asupra c`rora nu e necesar s` facem aprecieri, apoi urmeaz`, p\n` la final, o serie de considera]ii asupra ateismului [i asupra mi[c`rilor literare din Valea Jiului, pentru ca pe coperta ultim` a c`r]ii s` ne fie livrate ideile unui viitor roman filosofic al domnului Nemecsek. Cel mai important aspect care trebuie l`murit este c` domnul Rus Octavian Vladimir este o alt` persoan` dec\t domnul {tefan Nemecsek. Primul este n`scut \n 1981 [i este profesor de filozofie la Liceul „Mihai Eminescu“ din Petro[ani. Al doilea este „n`scut la 19 iunie 1956, \n
36
Alexander Baumgarten
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
ISTORIE
Un secol, o familie, o cas` Dinu C. Giurescu De la Sovromconstruc]ii nr. 6 la Academia Român`, Editura Meronia, 2008
De n-ar fi vorba despre o „dinastie“ de istorici – Constantin (bunicul), Constantin C. (tat`l) [i Dinu C. (nepotul) –, aceast` rememorare a celui mai t\n`r membru al triadei ar putea trece lesne (p\n` la un punct) drept povestea unei familii române[ti din upper middle class – a[a cum aceast` categorie chiar exista p\n` \n anii ’40. A[adar, un universitar (Constantin C. Giurescu), ocupat uneori cu politica [i mai tot timpul cu scrisul [i cu cititul, o familie cu trei copii, cu o m\n` stra[nic` de femeie \n cas` (so]ia profesorului, Maria, n`scut` Mehedin]i), cu bunici, cu unchi [i m`tu[i, cu rude [i prieteni – lumea ulterior hulit` a burgheziei române[ti. Cel care poveste[te este cel mai mare dintre copii – actualul academician Dinu C. Giurescu (n. 1927). Dinu a.k.a. Gongu (de la un gong aflat \n casa bunicilor, cu care era chemat` lumea la mas`) petrece \n tihn` anii ’30, face [coala primar` [i \ncepe gimnaziul (la Sf. Sava), \nva]` fran]uze[te, colec]ioneaz` timbre, ascult` radioul, c\nt` la pian, merge la cinematograf [i, mai ales, alearg` prin curtea casei familiei din strada Berzei nr. 47. Deprinde s` citeasc` revistele pentru copii, dar [i ziarele – unde, pe l\ng` benzile desenate cu Omul de cauciuc, apare treptat [i omul de o]el Stalin. În spiritul ni[ei sociale c`reia-i apar]inea, familia Giurescu \[i face – din bani munci]i [i din credit – o vil` la Mangalia (unde copiii fac b`i de soare vara [i m`n\nc` gogo[i de la v\nz`tori ambulan]i) [i o alta la Predeal (unde cei mari \l primesc \n vizit` pe Gheorghe T`t`rescu [i-l salut` peste gard pe
RECENZII vecinul Ion Antonescu). La \nceput, toate nenorocirile \ncep ca ni[te detalii: precum ziua din 1938 \n care bunicul Simion Mehedin]i \l ia pe Gongu pe genunchi [i, cu harta \n fa]`, \i face o prezentare geopolitic` a pericolelor ce p\ndesc România ([i care se vor confirma). Dup` ce trupele române trec Prutul, \n iunie ’41, Dinu \[i cump`r` o hart` german` pe care, \n anii viitori, va urm`ri linia frontului, dup` comunicatele din ziare. În ]ar` se tr`ie[te aproape normal, hrana e \ndestulat` [i deloc scump`. În 1942, bucure[tenii – inclusiv Giure[tii – \nc` mai merg \n august la mare; din 1943 vor \ncepe bombardamentele americane (asupra Ploie[tiului) [i ruse[ti (\n zona litoralului). România intrase pe contrasensul istoriei. În prim`vara lui ’44, parte din familie ajunge la Istanbul; c\t pe-aici ca Dinu s` r`m\n` acolo, ca viitor so] al frumoasei {ulé – fata unui distins avocat turc. În noiembrie ’45, totu[i, familia revine \n ]ar` – sau, cum \i spune Maria Giurescu so]ului ei, „uite cum ne trage a]a spre Siberia!“. Capul familiei nu va ajunge \n Siberia, ci la Sighet. Familia e lovit` crunt – de comunism, dar [i de stupiditatea unor oameni. Dinu face Facultatea de Istorie [i ajunge normator la Sovromconstruc]ii (va reveni \n profesie la mijlocul anilor ’50, aproape odat` cu tat`l s`u!). Averea familiei – de la imobile la c`r]i – e delapidat` \n numele RPR. De exemplu, casa din Berzei 47 – povestea confisc`rii, rec\[tig`rii [i ulterior a demol`rii (sub Ceau[escu) este reluat` de c\teva ori de-a lungul c`r]ii. Nu-i o gre[eal`; pur [i simplu, Dinu C. Giurescu a r`mas obsedat de felul \n care povestea unei case poate s`-]i redea drama unui \ntreg stat \ntr-un secol al extremelor. Dac`, \n 1945, {ulé ar fi fost pu]in mai insistent`, Dinu C. Giurescu ar fi sc`pat, poate, de multe chinuri ale vie]ii. Dar Universitatea Bucure[ti ar fi pierdut unul dintre cei mai buni [i elegan]i profesioni[ti. Pe drumul dintre bine [i r`u s\nt milioane de nuan]e. Despre acestea, de fapt, vorbe[te [i aceast` carte a acestui Profesor cu majuscul`. ■ Adrian Cioroianu
37
49 lei
RECENZII
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
ISTORIE
lor“ care au \mp\nzit teritoriile române[ti \n mileniul ce a urmat retragerii aureliene, l`s\nd amprente puternice [i asupra evolu]iilor ulterioare form`rii statelor medievale. Totodat`, Ovidiu Pecican afirm` cu sinceritate c` ceea ce prezint` el s\nt rezultatele preliminare ale unei cercet`ri \n curs de desf`[urare, f`r` preten]ia definitivit`]ii, [i conchide c` „ceea ce s-a conturat este mai degrab` eviden]a unui proces de ad\nc` prefacere [i diferen]iere socio-politic`“. Pruden]a este legitim`, pentru c` demersul s`u nu este imun la critic`. Demersul de tip postmodern este pe deplin legitim \n istoriografie, iar con[tiin]a limitelor cunoa[terii [tiin]ifice este salutar`, dar ele nu scuz` insuficienta luare \n considerare a contribu]iilor anterioare la elucidarea unor probleme istorice. Astfel, de[i \l citeaz` abundent pe Henri H. Stahl, Ovidiu Pecican nu prea ia \n considerare nici rolul factorului mongol \n geneza }`rii Române[ti, nici rolul etapei \n care, \n primele dou` decenii ale secolului al XIV-lea, regiunea Dun`rii de Jos a fost supervizat` \n numele hanilor Hoardei de Aur de c`tre Teodor Svetoslav, ]arul bulgar de la Târnovo. Surprinz`tor este faptul c` Ovidiu Pecican nu intr` \n dialog intelectual nici cu Neagu Djuvara, care a readus \n aten]ie teoria originii cumane a Basarabilor. Dincolo de aceste limite, ca [i de altele – de exemplu, absen]a unei discu]ii serioase despre dificult`]ile [i costurile \n timp [i bani ale comunica]iilor medievale sau aplecarea, mo[tenit` poate de la Hasdeu, spre o anume suprainterpretare a terminologiei medievale –, cartea lui Ovidiu Pecican are virtu]i incontestabile. Multe argumenta]ii s\nt pertinente, iar referin]ele la observa]iile mai generale ale lui Fernand Braudel, Henri H. Stahl, Massimo Montanari [i Alain Demurger ajut` la ridicarea nivelului discu]iei intelectuale. Totodat`, ideea central` a c`r]ii lui Ovidiu Pecican – nevoia de a reg\ndi istoria medieval` a românilor din perspectiva diversit`]ii microregionale a teritoriilor locuite de ace[tia – este mai mult dec\t binevenit` [i fertil` istoriografic. De aceea, a[tept`m cu interes contribu]iile viitoare la elucidarea acestei problematici. ■
Evul Mediu regional Ovidiu Pecican Regionalism românesc. Organizare prestatal` [i stat la nordul Dun`rii \n perioada medieval` [i modern` Editura Curtea Veche, 2009
24 lei
Ovidiu Pecican este una dintre personalit`]ile cele mai dinamice ale istoriografiei române actuale. Intelectual angajat, format la [coala profesorului Pompiliu Teodor, el nu s-a limitat la studiile specializate referitoare la cronicile [i tradi]iile medievale, ci s-a afirmat totodat` ca scriitor, publicist, editor [i animator de dezbateri cultural-politice de actualitate. Volumul pe care profesorul de la Facultatea de Studii Europene al Universit`]ii „Babe[-Bolyai“ \l prezint` acum publicului, sub un titlu care echivaleaz` cu un veritabil program istoriografic, are o structur` cvasipostmodern`. El este compus din 5 studii de m`rimi [i anverguri tematice cu totul inegale. Conform notei asupra edi]iei, primele dou` studii, dedicate originilor statului \n spa]iul românesc [i formelor de organizare colectiv` din Evul Mediu românesc, au mai fost publicate \ntr-o carte ap`rut` \n 2003, dar r`mas` practic nedifuzat`, avatar ce reflect` func]ionarea sincopat` a pie]ei de carte \n România ultimilor ani. Al`turi de acestea, Ovidiu Pecican a mai ad`ugat studii mai succinte cu privire la problema domina]iei bulgare la nordul Dun`rii, la rela]ia dintre relief [i resursele agrare necesare func]ion`rii structurilor politice de tip statal [i la ceata de feciori. Diversitatea tematic` a studiilor reflect` modul \n care Ovidiu Pecican abordeaz` istoria medieval` [i converge cu sensul profund al argumenta]iei sale. Autorul respinge ideea unei excesive unit`]i [i/sau omogenit`]i a lumii române[ti [i insist` asupra specificit`]ii diverselor (micro)regiuni, asupra „]`rilor“, „munteniilor“, „codrilor“ [i „jupanate-
38
Bogdan Murgescu
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
M E N TA L I T~} I
„S` nu p`c`tuie[ti trupe[te“ Jean Verdon Dragostea \n Evul Mediu. Trup, sexualitate [i sentiment Editura Humanitas, 2009
A scrie o istorie a sexualit`]ii medievale este o sarcin` extrem de dificil`, pentru c` istoricul dispune doar de surse lacunare, greu de interpretat. Totu[i, istoricii au g`sit mijloacele de a explora domeniul cel mai intim al vie]ii oamenilor de alt`dat`. Tot ceea ce [tim despre dragostea [i sexualitatea medieval` provine mai ales din scrierile teologice, din tratate medicale sau din literatura epocii. Mai \nt\i, istoricul francez se ocup` de modul \n care p`rin]ii Bisericii au impus treptat o nou` etic` sexual` – de fapt, o condamnare general` a trupului [i a sexualit`]ii. Biserica admitea rela]iile trupe[ti \ntre so]i doar dac` finalitatea actului sexual era procrearea. Orice activitate sexual` s`v\r[it` de cei doi so]i doar pentru ob]inerea pl`cerii este \ns` un p`cat capital. Aceast` viziune asupra sexualit`]ii se reg`se[te [i la Augustin, care condamn` acele „acte trupe[ti \nf`ptuite din lipsa \nfr\n`rii, f`r` a avea drept scop unic z`mislirea [i uneori f`r` nici o inten]ie de a z`misli“. Potrivit moralei cre[tine, actul sexual conjugal nu trebuia s` fie pasional, voluptuos, frivol, ci re]inut, pudic [i cast („honesta copulatio“). Jean Verdon exploateaz` o surs` excep]ional` pentru istoricii sexualit`]ii: peniten]ialele, acele manuale destinate preo]ilor, con]in\nd \ntreb`rile pe care ace[tia trebuiau s` le pun` enoria[ilor \n vederea spovedaniei. Din aceste texte afl`m c\t de atent erau supraveghea]i so]ii de crucifixul pus deasupra patului, preo]ii fiind, \n acest sens, adev`ra]i gestionari ai vie]ii sexuale de cuplu. Biserica autorizeaz` sau interzice practici, impune un ritm al sexualit`]ii. Canoanele con]in o mul]ime de prescrip]ii sexuale: cuplul trebuia
RECENZII s` se ab]in` \n zilele de miercuri, vineri, s\mb`t` [i duminic`, \n posturile mari, \n zilele de s`rb`toare, \nainte de \mp`rt`[anie, \n timpul menstrelor sau gravidit`]ii etc. P\n` [i pozi]iile sexuale erau reglementate, singura admis` fiind cea a „misionarului“, celelalte fiind proscrise [i considerate p`cate trupe[ti. Verdon face un calcul [i descoper` c` sexualitatea conjugal` dispunea de maximum 93 de zile pe an. Ne putem \ntreba \ns` \n ce m`sur` erau respectate aceste interdic]ii, dac` exista o falie \ntre prescrip]ii [i practic`. Istoricul francez afirm` c` marea mas` a oamenilor de r\nd, c\t [i elitele respectau \ndeaproape recomand`rile Bisericii, aduc\nd argumentul c` „iubirea de Dumnezeu este mai important` dec\t cea conjugal`“. Putem fi surprin[i s` afl`m c` dragostea, premarital` sau conjugal`, nu era \nc` un ideal, un model de urmat, o asemenea dispozi]ie sufleteasc` nu era considerat` o necesitate \n vederea mariajului. Societatea medieval` nu punea pre] pe sentimente, c`s`toria avea alte scopuri: procrearea, cre[terea puterii familiale [i \ncheierea de alian]e. Clericii propov`duiau o iubire cump`tat` \ntre so]i, lipsit` de pasiune [i limitat` ca pl`cere. În \ncercarea de a trasa o „hart` a tandre]ei“, Verdon investigheaz` literatura medieval`: c\ntece de gest`, lirica trubadurilor, romanul, povestirile populare \n versuri („fabliaux“). Surprinz`tor, ele aduc la lumin` un alt Ev Mediu, subtil, dedicat pl`cerilor, subversiv [i inventiv \n materie de sexualitate [i erotism. R`m\ne \ns` \ntrebarea: \n ce m`sur` a fost tr`it` \n realitate aceast` conduit` amoroas` alternativ`, reflectat` de literatur`? Autorul se ocup` [i de controversata „dragoste curteneasc`“, despre care mul]i istorici au afirmat c` a avut doar o existen]` literar`, exprim\nd fantasmele epocii, [i nu realitatea. Istoricii s\nt prizonieri ai surselor de care dispun [i nu pot merge mai departe. În postfa]`, Jean Verdon recunoa[te c` „via]a intim` a str`mo[ilor no[tri ne r`m\ne \n mare parte necunoscut`“. Cititorul va fi oricum \n c\[tig, chiar [i din pu]inul pe care l-a scos aceast` carte la iveal`. ■ Alexandru Ofrim
39
34 lei traducere din limba francez` de Dana-Ligia Ilin prefa]` de Ioan Pânzaru
RECENZII
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
POLITOLOGIE
curgerea unei bibliografii interdisciplinare vaste. Teorii ale globaliz`rii, studii de securitate, paradigme de rela]ii interna]ionale, studii de na]ionalism, studii culturale, analiz` de discurs s\nt lansate la foc continuu c`tre cititorul care urm`re[te eroic linia argumenta]iei. Efortul intelectual al autoarei este remarcabil [i trebuie salutat. Totu[i, lucrarea cade \n categoria acelor scrieri academice care, odat` intrate \n v\rtejul discursiv al teoriilor, nu mai reu[esc s`-l p`r`seasc`, pentru a reveni \n realitate. Cum ar putea modelul socio-lingvistic propus s` securizeze, practic vorbind, identitatea na]ional` a românilor? Cine implementeaz` modelul, care s\nt institu]iile, care s\nt politicile? Cum \l convingi pe nea Vasile, care vinde morcovi \n pia]`, s` vorbeasc` „cu inten]ie“? {i dac` tot am cobor\t din lumea lui Francis Fukuyama, Zygmunt Bauman [i Noam Chomsky \n cea a lui nea Vasile, nu ar fi bine s` ne uit`m cu mai mult` aten]ie \n jur [i s` descoperim c` altele s\nt amenin]`rile [i riscurile imediate la adresa modelului valoric românesc? Nu cumva c`ut`m paiul din ochiul globaliz`rii [i pierdem din vedere b\rna local`? Modelul (non-)valoric construit de Gigi, Ogic`, Magda, Tolea – Tr`da]i \n dragoste, Vacan]a mare, Bancher sau [omer – [i \mbr`]i[at de o mare parte a popula]iei este cumva un produs ale globaliz`rii? Trecutul pe ro[u, aruncatul de h\rtii pe jos, \njuratul, scuipatul, furatul s\nt tot consecin]e ale globaliz`rii? Nu cumva acestea erodeaz` \n prezent modelul valoric românesc mai mult dec\t efectele globaliz`rii? Nu cumva \n]elegem mai multe despre democra]ie de la globalizatele CNN [i BBC – dec\t de la televiziunile române[ti? Nu cumva afl`m lucruri mai serioase despre alian]a militar` din care facem parte [i ale c`rei valori le \mp`rt`[im urm`rind canalul global History Channel, [i nu serialul românesc Tr`sni]i din NATO? Probabil c` strategiile de consolidare a identit`]ii na]ionale ar fi mai eficiente dac` ar \ncepe prin adresarea tarelor care ne sap` din interior. Rezolvarea acestora ne-ar plasa, cu siguran]`, \ntr-o pozi]ie mai favorabil` interac]iunii benefice cu vectorii globaliz`rii. ■
Paiul din ochiul globaliz`rii M`lina Ciocea Securitatea cultural`. Dilema identit`]ii \n lumea global` Colec]ia „Studii de securitate“ Editura Tritonic, 2009
28,50 lei
Globalizarea ar trebui s` ne \ngrijoreze. Îmbr`]i[area ei, tot mai str\ns`, risc` s` ne [ifoneze identitatea. Nu doar cea individual`, ci [i, mult mai grav, cea na]ional`. Cam asta dore[te s` ne transmit` M`lina Ciocea c\nd vorbe[te, \n debutul c`r]ii, despre contextul globaliz`rii ca fiind unul cu poten]ial insecurizant pentru identitatea na]ional`. Globalizarea e deja la u[a noastr`, sun` la sonerie, dac` nu a intrat deja \n cas`, cu arme [i bagaje. Ce e de f`cut, cum ne protej`m de influen]a nefast` a vizitatoarei nepoftite, enervante [i chiar periculoase, care vorbe[te engleza non-stop, poart` blue-jeans, bea Coca-Cola [i duhne[te a McDonald’s? Autoarea ne propune o re]et`. Se ia una bucat` identitate na]ional`, se analizeaz` modelul s`u valoric [i se sus]in, promoveaz` [i cultiv` acele valori care dau consisten]` modelului. În acest fel, se poate ad`uga strategiei de securitate na]ional`, cl`dit` \n mod tradi]ional pe pilonii politic [i militar, o dimensiune axiologic`. Pentru a ob]ine un preparat identitar reu[it, trebuie s` ne folosim neap`rat de instrumente socio-lingvistice. Pornind de la ideea c` limba reflect` valoare, demar`m un program de cultivare a capacit`]ii limbii de a reflecta valorile modelului identitar na]ional. Cum? Folosind limba-program, limba vorbit` cu inten]ie. Cu ce inten]ie? Aceea de a reconstrui leg`turile degradate dintre limb` [i valori [i de a lupta astfel \mpotriva par[ivei globaliz`ri. Lucrarea M`linei Ciocea este una onest`. E alc`tuit` cu o rigurozitate cu care nu se pot l`uda multe c`r]i scrise de autori români. Ofer` un model teoretic propriu, construit dup` par-
40
Bogdan Barbu
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
POLITOLOGIE
Un Marx necunoscut Leszek Kolakowski Principalele curente ale marxismului (I) Editura Curtea Veche, 2009
Secera [i ciocanul r`m\n ast`zi simboluri ale vitalit`]ii ideii comuniste \n ]`ri foarte apropiate, cum ar fi Moldova, Belarus sau Rusia, dar [i marca unei perverse nostalgii exprimate \n mediile st\ngiste occidentale. Cine a fost cu adev`rat Karl Marx [i care s\nt cele mai importante versiuni ale doctrinei sale economice, politice [i sociale? Volumul \nt\i al prestigioasei analize a lui Leszek Kolakowski este rezultatul unei atente confrunt`ri cu textele originale [i cu exegeza marxologic` a primei jum`t`]i de secol XX. Autorul identific` sursa \ndep`rtat` a g\ndirii dialectice \ntr-o tradi]ie metafizic` pe care Marx \nsu[i a contestat-o: Plotin, Eriugena, Cusanus. Dac` g\nditorii antici [i medievali propuneau o solu]ionare de tip contemplativ-religios a problemei dualit`]ii trup-minte sau materiespirit, f`c\nd mereu recurs la sinele mai profund al interiorit`]ii, modernii – \ncep\nd cu Hegel – introduc un element nou \n ecua]ia autocomprehensiunii: Istoria. Progresismul optimist al epocii Luminilor face ca nu trecutul mitic sau originea transcendent` s` reprezinte punctul de fug` al tabloului lumii, ci viitorul unei umanit`]i \nnoite prin revolu]ia social-politic`. Aceasta a fost viziunea [colii hegeliene de st\nga, refractar` la elementele de conservatorism din Filosofia dreptului scris` de autorul Fenomenologiei spiritului. T\n`rul Marx s-a hr`nit din viziunea atomist-materialist` a lui Democrit (opus` hedonismului pasiv al epicurienilor), critica psihologist` a religiei operat` de Ludwig Feuerbach (1804-1872) [i demitolo-
RECENZII gizarea Bibliei propus` de c`tre David Strauss (1808-1874), filosofia ac]iunii schi]at` de contele August Cieszkowski (1814-1894) [i ateismul cinic al lui Bruno Bauer (1809-1882). Numai aceast` suit` de angaj`ri polemice [i fraterniz`ri interesate scoate la iveal` semnifica]ia primei propozi]ii a c`r]ii lui Kolakowski: „Karl Marx a fost un filozof german“. Autorul Capitalului n-ar fi existat f`r` negarea prealabil` a \ntregii tradi]ii idealiste care c`uta esen]a umanit`]ii nu at\t \n exerci]iul brut al muncii fizice, c\t \ntr-o sc\nteie divin` reflectat` mistic, liturgic ori speculativ la intersec]ia dintre eu-natur`-Dumnezeu. În compara]ie cu Rousseau, Saint-Simon sau Fourier, Marx nu eman` aerul utopiei rurale sau al fanteziei burgheze. Prelu\nd doar tropul literar al mesianismului neo-umanist, Marx caut` \ntemeierea epistemic` tare a viziunii sale despre societate. Manuscrisele de la Paris indic` reducerea cunoa[terii istoriei la o interminabil` serie de conflicte sociale. Pe aceast` scen` violent`, proletariatul – identificat \n mod univoc drept „clasa exploatat`“ a oric`rei epoci – caut` eliberarea de constr\ngerile [i alienarea impuse prin „logica banului“. De aici, nevoia de ideologie – un tip de discurs mobilizator care supline[te vechile intui]ii poetic-sacrale despre sensul posibil al totalit`]ii fiin]ei. Întemeiat` pe hermeneutica suspiciunii fa]` de orice suprastructur` (cultur`, religie, art`), ideologia marxist` \nlocuie[te teodiceea tradi]iilor metafizice europene, c`ut\nd s` explice aproape totul printr-o trimitere la „rela]iile de produc]ie“. Dup` \nt\lnirea cu Engels, acest imanentism filozofic contureaz` profilul viitoarei retorici a protestului [i revoltei (Manifestul Partidului Comunist). {i atunci c\nd comenteaz` impulsul prometeic, romantismul rezidual [i aplombul [tiin]ific al operei lui Marx, expertiza lui Kolakowski este imbatabil`. G\nditorului polonez – el \nsu[i unul dintre marii disiden]i anticomuni[ti ai estului european – nu-i scap` nici un detaliu important. Exhaustivitatea bibliografic` [i p`trunderea analitic` fac din aceast` carte de Leszek Kolakowski o veritabil` capodoper`. ■ Mihail Neam]u
41
34 lei prefa]` de Vladimir Tism`neanu traducere din limba polon` de S.G. Dr`gan
RECENZII
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
PSIHOLOGIE
tul“, afl`m din volumul Rela]ii de iubire. Am simplificat cele dou` seturi de explica]ii pentru a marca diferen]ele enorme dintre evolu]ioni[ti [i psihanali[ti. Acelea[i deosebiri apar [i \n definirea iubirii mature, \mplinite. Diferen]ele de abordare pot fi ilustrate, oric\t de straniu ar p`rea, plec\nd de la analiza filmelor pornografice. Ciccotti poveste[te c` b`rba]ii p`c`li]i de iluzia cinema-ului se excit` pentru c` „se preg`tesc s`-i urmeze celuilalt, activ, profit\nd de faptul c` femeia este \nc` disponibil`“. Totul este doar o competi]ie \ntre masculi, \ntre semin]ele lor. C\nd apare copilul, vulnerabil pe o durat` mai lung` dec\t al]i pui de mamifere, vicleana natur` inventeaz` \nc` ceva pentru a-i ]ine \mpreun` pe p`rin]i. Instrumentul evolu]iei const` \n liota de hormoni ai fericirii, declan[a]i de o m\ng\iere sau de un s`rut. |n lipsa pasiunii, „exist` alte fenomene care pot \nlocui [i pot ad\nci ata[amentul \ntre parteneri“ – observ` psihologul francez, amintind de occitocina produs` de s`rut, care genereaz` o stare de bine [i o relaxare a corpului. Pe de alt` parte, Kernberg afirm` c` at\t filmele de dragoste conven]ionale, c\t [i cele porno p`c`tuiesc prin acela[i lucru: separ` radical sexualitatea de rela]ia tandr` [i protectiv`. Analiz\nd filmul Atrac]ie fatal`, din 1987, \n care so]ul are o rela]ie extraconjugal` cu o femeie acaparatoare [i r`zbun`toare, psihanalistul observ` cum pelicula „surprinde rela]ia erotic` a \ndr`gosti]ilor, dar evit` exprimarea intimit`]ii sexuale a celor doi so]iì. Or, dihotomia dintre afec]iune [i pasiune ]ine de o „conven]ie exagerat de simplificat`“ – crede Kernberg, pentru care iubirea matur` include obligatoriu [i flac`ra erotic`. Ar fi nedrept dac` n-am spune, la final, c` ambele c`r]i trateaz` [i altceva \n afar` de subiecte centrate \n jurul iubirii [i sexualit`]ii. Astfel, Rela]ii de iubire devine, spre final, mai degrab` un tratat despre agresivitate, a[a cum reiese din capitolele dedicate narcisismului [i patologiei masochiste. Pe de alt` parte, cele 150 de experimente... r`spund unor \ntreb`ri mult mai diverse: „De ce vocea femeilor \i obose[te pe b`rba]i?“, „De ce b`rba]ii nu trebuie trimi[i la cump`r`turi?“ sau „Cine suport` mai bine alcoolul?“. ■
De ce se uit` b`rba]ii la filme porno Serge Ciccotti 150 de experimente pentru cunoa[terea sexului opus. Psihologia feminin` [i psihologia masculin` Editura Polirom, 2009
Otto F. Kernberg Rela]ii de iubire. Normalitate [i patologie Editura Trei, 2009
29,95 lei traducere din limba francez` de Elena G\rlea
35 lei traducere din limba englez` de {tefania D. Ni]`
Dup` 30 de ani de via]` sexual`, b`rba]ii \[i doresc, \n mod ideal, s` fi avut 6,6 partenere, iar femeile s-ar fi mul]umit cu 2,5 parteneri – arat` un chestionar realizat \n 53 de ]`ri. „B`rba]ii s\nt mai motiva]i dec\t femeile s` aib` rela]ii sexuale de termen scurt, adic` de o noapte“ – interpreteaz` Serge Ciccotti, psiholog la Universitatea Paris 10. Explica]ia \n cheie evolu]ionist` sun` cam a[a: \n ochii masculului, perpetuarea cu orice pre] este pe primul loc, pe c\nd o viitoare mam` se g\nde[te de dou` ori c\nd accept` s` se culce cu un str`in, pentru a fi sigur` c` va avea un sprijin c\nd va trebui s` aib` grij` de progenitur`. „La toate mamiferele, masculii tind s` se orienteze mai mult spre rela]ii de termen scurt dec\t femelele“ – se subliniaz` \n cartea 150 de experimente pentru cunoa[terea sexului opus. Psihanalistul american Otto F. Kernberg reia ideea: b`rbatul caut` s` se reproduc`, femeia caut` siguran]`, o rela]ie ferm`. Numai c` explica]iile s\nt cu totul altele. A[a cum era de a[teptat, psihanalistul face un detur spre copil`ria timpurie. Mama nu investe[te sexualitatea feti]ei, consider\nd c` aceasta ]ine mai degrab` de sfera intim` a rela]iei cu tat`l. |n schimb, sexualitatea b`iatului este un motiv de m\ndrie pentru ambii p`rin]i. Pentru a fi admirat` [i acceptat`, cu sexualitatea ei cu tot, fata se \ndreapt` spre tat`, c`ut\nd mai \nt\i s` stabileasc` o rela]ie bazat` pe \ncredere. Astfel, „femeia adult` are, poten]ial, mai mult curaj [i o capacitate mai mare de angajament heterosexual dec\t b`rba-
42
Victor Popescu
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
ARTE
Avangard` [i tradi]ie Roland Prügel Im Zeichen der Stadt. Avantgarde in Rumänien 1920-1930 Böhlau Verlag, Köln-Weimar-Wien, 2008
Dac` literatura de avangard` din România a avut parte de lucr`ri de sintez`, fie ea par]ial` sau chiar cu inten]ii totalizatoare, istoria artei a evitat \n general acest tip de demers, prefer\nd studiile ]intite asupra unei personalit`]i sau probleme. Privirea sintetic` a fost \ns` adoptat` de unele expozi]ii mai mari, care au inclus art` avangardist` [i se reflect` inerent [i \n cataloagele r`mase \n urma lor. Cartea lui Roland Prügel ap`rut` la finele anului trecut \n Germania este a[adar, \n genul ei, prima care \[i propune o dare de seam` asupra avangardei artistice române[ti \n ansamblu. Autorul, originar din Timi[oara, cu studii la Freiburg [i Paris, nu este necunoscut breslei c`ci, de-a lungul anilor, a publicat [i a participat la conferin]e autohtone. Istoria avangardei române[ti v`zut` de Roland Prügel este, \n primul r\nd, o istorie a personalit`]ilor, a arti[tilor al c`ror ata[ament fa]` de avangard`, dincolo de metamorfozele acesteia, a fost constant, cel pu]in \n perioada care \l intereseaz` pe autor, [i anume anii 1920-1930. Fiecare deceniu circumscrie un stadiu al avangardei constructivist/cubist [i, respectiv, suprarealist, fiecare cu publica]iile, expozi]iile, arti[tii sau grupurile sale reprezentative. Micile capitole despre activit`]ile publice comune ale arti[tilor preced monografiile comprehensive ce \i au pe r\nd ca subiect pe M.H. Maxy, Victor Brauner, Marcel Iancu, Corneliu Mich`ilescu, Hans Matttis-Teutsch [i Jules Perahim. Victor Brauner pare singurul artist care apar]ine \n egal` m`sur` ambelor etape ale avangardei [i, prin urmare, singurul care se reg`se[te \n ambele sec]iuni. Aici apare o nou` dimensiune a traiecto-
RECENZII riei lui, care nu ]ine nici de grafica de sorginte constructivist` din Contimporanul, Punct, Integral [i nici de suprarealismul cu care este \ndeob[te asociat. Este vorba de Brauner de dinaintea intr`rii oficiale \n grupul de avangard` de la Bucure[ti [i, mai ales, de o serie de picturi cu subiecte din Vechiul Testament pe care autorul o comenteaz` [i recontextualizeaz` extrem de conving`tor. Acest mod „personalist“ de a scrie istoria permite, spre deosebire de cel centrat pe grupuri [i publica]ii – mai mult sau mai pu]in efemere –, trasarea unei continuit`]i a unei atitudini/practici sau a unui anume spirit avangardist. Astfel, istoria avangardei române[ti se \ntinde f`r` sincope, de la \nceputul anilor 1920 p\n` \n primii ani ai regimului comunist (c\nd se na[te [i moare ultimul grup de avangard` din România, cel alc`tuit din poe]i suprareali[ti cu preocup`ri pentru artele vizuale). Exist`, pe de alt` parte, o semnifica]ie contextual` a avangardei, de aceea, ca \ntr-un joc de contraste, un capitol consistent se ocup` de segmentul radical opus, de ceea ce se nume[te – cu un termen general – „tradi]ionalism“. Chestiunea specificului na]ional, central` aici, este discutat` cu modera]ie [i concizie, at\t \n aspectele sale teoretice, c\t [i \n cele ale practicii artistice. Chiar dac` interesant [i ca atare, capitolul func]ioneaz` \n primul r\nd ca preambul al p`r]ii finale despre receptarea avangardei. De asemenea, el serve[te, ca de altfel [i primul capitol al c`r]ii, drept introducere \n istoria [i dezbaterile modernit`]ii române[ti, f`r` de care \n]elegerea avangardei ar fi poate tulburat`. Spa]iul recept`rii face ca p`r]ile adverse s` se \nt\lneasc` – avangarda, dup` cum structura c`r]ii anun]ase deja, pare condamnat` la izolare [i intoleran]`. Atitudinile pe care ideile avangardei le st\rnesc – [i ale c`ror resorturi pot fi de ordin estetic, tematic, politic sau etnic – se \nscriu \n aceea[i categorie a refuzului. Totu[i, concluzia c`r]ii tempereaz` opozi]ia nemijlocit` \ntre avangard` [i tradi]ie: ele [i-au pus uneori acelea[i \ntreb`ri, iar r`spunsurile nu au fost \ntotdeauna radical diferite. ■ Irina C`r`ba[
43
RECENZII
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
CARTE DE CONSUM
jul din Shining, unde prezen]a unui tat` alcoolic, violent nu poate trece f`r` s` lase urme pe via]`. Jack, de[i mult mai evoluat dec\t tat`l s`u (absolvent de colegiu, scriitor, un om capabil s` se cunoasc` [i autoanalizeze), nu reu[e[te s` scape de mo[tenirea sa criminal`. Problemele eroilor lui King ajung, p\n` la urm`, de ordinul patologicului. Jack Torrance \nnebune[te, nu se mai poate st`p\ni [i se transform` \ntr-un uciga[. Nici istoria malefic` a hotelului \n care acesta \[i g`se[te o slujb`, nici prezen]a elementelor suprarealiste, a fantomelor oaspe]ilor [i patronilor implica]i \n crime anterioare nu pot constitui o explica]ie suficient` pentru ac]iunile acestuia. Jack se dovede[te un om slab, care se las` \n voia instinctelor [i ajunge s`-i fac` r`u propriei familii. Desigur, exist` scene pasionante \n care s\nt implicate elementele supranaturale – precum cea a s`lii de bal re\nsufle]ite sau a tufelor \n form` de animale care prind via]` [i \ncep s` atace. Ele s\nt fascinante, dar nu tot at\t c\t lupta vocilor bune [i rele (iar`[i, simplist, \ngerul [i diavolul...) din mintea lui Jack [i rela]ia lui controversat`, chinuit`, vinovat` cu so]ia [i copilul s`u. În cadrul acestora din urm`, scriitura nealambicat` – [i repetitiv` – devine capabil` s` redea o neputin]` absurd`, a c`rei durere o po]i sim]i [i tu, cititorul. C`r]ile lui Stephen King reu[esc, printre altele, s` \]i lase, firesc, senza]ia c` \n locul eroului principal poate fi oricare dintre noi. Shining debuteaz` cu o imagine aparent lini[tit`, de familie medie, la prima vedere normal`, a c`rei singur` dorin]` este s` se men]in` pe linia de plutire, s` supravie]uiasc`... Evenimentele care se succed, inclusiv deregl`rile psihice ale eroului par s` vin`, pur [i simplu, dintr-un fond necontrolabil... Nu putem nega vinov`]ia lui Jack Torrance [i nici demen]a lui. În acela[i timp \ns`, acestea par cumva scuzabile [i... transferabile – ceea ce le face cu at\t mai \ngrozitoare. C\t despre tonul abordat de Stephen King, acesta e perfect adecvat construc]iei discrete, implicite a suspansului. ■
Marele horror de familie Stephen King, Shining
Colec]ia „Suspans“, Editura Nemira, 2008
49,90 lei traducere din limba englez` de Ruxandra Toma
Editura Nemira continu` s` publice c`r]ile lui Stephen King, unul dintre cei mai cunoscu]i autori de horror-uri din lume. Au ap`rut deja, printre altele, Carrie, Christine, Misery, Apocalipsa, Ora[ul b\ntuit. {i Shining, romanul la care m` voi referi \n cronica de fa]`. L-am ales, poate, datorit` filmului lui Stanley Kubrick, din 1980, cu Jack Nicholson \n rolul principal, pe care l-am considerat, mult timp, etalon al genului. {i care m-a f`cut s`-mi doresc – la vremea aceea – s` citesc cartea. Romanul – parcurs acum, la o cu totul alt` v\rst` – nu m-a dezam`git. Stephen King r`m\ne, pentru mine, scriitorul ideal de c`r]i horror. Poate pentru c`, \n primul r\nd, nu face parte din facila categorie a celor care \n]eleg prin acest gen exces de s\nge, torturi, crime – toate c\t mai spectaculoase [i grote[ti, \ntr-o descriere naturalist`. Cred c`, dimpotriv`, cu c\t am`nuntele scabroase s\nt mai pu]ine, reduse la o sugestie minimalist`, cu at\t suspansul se poate contura \ntr-un mod mai lipsit de inhibi]ii [i de divaga]ii inutile. Romanele lui Stephen King ar putea fi catolgate, simplist, drept „horror-uri psihologice“. Cauzele \nt\mpl`rilor nefericite din ele, ale crimelor sau ale altor dezastre vin, de cele mai multe ori, din interiorul eroului sau eroinei, din inadverten]ele lor psihologice [i din neputin]ele emo]ionale. Elementele supranaturale, ce pot ap`rea pe parcurs, nu s\nt dec\t adaosuri sau cadre propice pentru evolu]ia, p\n` la sc`pare de sub control, a „evenimentelor“. Frustr`rile [i inhibi]iile afective ale personajelor ies la suprafa]` pe fundalul problemelor familiale. Acestea au, la Stephen King, un rol esen]ial – ca \n cazul lui Jack Torrance, persona-
44
Iaromira Popovici
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
CARTEA DE NOAPTE
R`zvan Petrescu
Ultimul stilist Witold Gombrowicz Bakakai Editura RAO, 2008
Celebru mai ales pentru romanele sale (Ferdydurke, Cosmos, Pornografie), proza scurt` fiindu-i mult mai pu]in comentat`, cum e [i normal \ntr-o lume tot mai lihnit` dup` roman [i c`r]i de mestecat, opera autorului polonez e conectat` de critici [i teoreticieni la traseele intelectuale ale lui Michel Foucault, Roland Barthes, Deleuze, Lacan [i Sartre. La existen]ialism [i structuralism. Bakakai mi-a adus \ns` aminte de Eugen Ionescu [i Boris Vian. „În realitate, existen]a lumii nu mi se pare absurd`, ci de necrezut, c`ci, \n interiorul existen]ei [i lumii se poate vedea clar, descoperi legi, stabili reguli «rezonabile»“ (Eugen Ionescu, Note [i contranote). Toat` lumea pare s` fie de acord c` Witold a scris lucr`ri marcate de o „profund` analiz` psihologic`“ [i absurd (cu oblice accente comice). Numai c`, spre deosebire de Ionescu, absurdul polonezului este analizabil \n profunzime doar \ntr-o lume de nebuni [i, mai important, nu este dublat de tragedie, cel pu]in \n aceast` carte. Chiar dac` apare la un moment dat cuv\ntul tragifars`, durerea [i disperarea [i revolta [i strig`tul dramatic din Regele moare, de pild`, lipsesc cu des`v\r[ire. Gombrowicz, de[i vrea [i aici s` lanseze atacuri asupra societ`]ii, asupra realit`]ii artificiale, a conven]iilor etc., mizeaz` de fapt pe un joc baroc [i at\t. Desigur, se joac` tare frumos, este ludicul unui stilist de mare anver-
RECENZII gur`, al unui scriitor sfid`tor, ce cunoa[te toate posibilit`]ile [i subtilit`]ile lingvistice, ce [tie cu precizie valoarea cuvintelor pe care le arunc`-n pupila cititorului cu o naturale]e ie[it` din comun, cu rafinament, cre\nd \ntors`turi nea[teptate de fraz` sau de sens \ntr-un perfect controlat derapaj al delirului imaginativ [i al originalit`]ii. „M` consider un realist extrem. Una dintre finalit`]ile principale ale scrierilor mele este s` r`zbat prin realitate spre Realitate. Ea a fost probabil prima himer` de care m-am lovit“ – spune scriitorul. {i Boris Vian ne arunc` \ntr-o lume fic]ional`, \ntr-o suprarealitate ale c`rei legi le parodiaz` pe acelea ale realit`]ii. Numai c` nu am v`zut la Gombrowicz ceea ce am v`zut \n Spuma zilelor, o carte sf\[ietoare, de neuitat (prozele din Bakakai le ui]i cam la vreo 34 de minute dup` ce le-ai citit, remarc totu[i c` \n momentul lecturii e[ti subjugat, fermecat, ai pl`ceri), nu am dat nici de fream`tul liric [i gravitatea pe care le degaj` Toamn` la Pekin. Nici un fream`t. În schimb, totu-i plin de registre comice [i ironice. De cea mai bun` calitate. O poveste despre un homosexual (probabil), una despre p`rin]i, maturizare [i imaturitate, o alta amintind de Allan Poe (!), una despre ni[te nobili canibali, alta despre doi tineri logodi]i – „Virginitate“ (unde umorul absurd atinge cote maxime), una despre un personaj din \nalta societate atras de slujnice hidoase, o alta despre un criminal (salvat` numai de [tiin]a des`v\r[it` a scrisului lui Witold) [i ultima („Banchetul“), \n care autorul \[i bate joc \n termeni f`r` pic de ad\ncime de un rege [i curtea lui imaginar`, proz` ce putea lipsi. Mai e o povestire („Înt\mpl`ri pe bricul Banbury“), cea mai lung` din volum, pe care am citit-o cu multe pauze oculare, nu exist` aici dec\t jocuri (regret c` m` repet), [i, c\nd salturile imagina]iei s\nt gratuite, te plictise[ti ca la dentist. Atunci de ce mi-a pl`cut Bakakai? Poate pentru c` am dat peste unul dintre ultimii stili[ti ai lumii.
traducere de Cristina Godun
45
RECENZII P R E PA R AT E D I N C A R T E
Sanda Ni]escu
Patima ciocolatei Cu ani \n urm`, c`l`toream cu trenul prin Fran]a. Cobor\nd pe peronul unei mici g`ri de provincie, mi s-a p`rut c` am halucina]ii olfactive. M` izbea o arom` catifelat` de ciocolat`, ca [i cum v`zduhul ar fi fost o imens` cofet`rie. Mult mai t\rziu, aveam s` descop`r misterul acestor pretinse halucina]ii: existen]a efectiv` a unei fabrici de ciocolat` \n acea zon`. Înt\mplarea respectiv` mi-a revenit \n minte citind cartea Le goût du chocolat. L’art de vivre au XVIIIe siècle (Grasset, 2008). Mi-am zis c` asemenea efluvii trebuie s` fi plutit prin saloanele elegante, c\nd consumul excesiv al ciocolatei calde cuprinsese lumea. Iar aceste pagini pasionante mi-au p`rut \ntr-adev`r b\ntuite de efluvii... de ciocolat`. Pentru prima oar` aveam \n m\n` o carte de gastronomie scris` de un italian, Piero Camporesi. Tradus \n francez`, studiul s`u mi-a revelat un demers bogat, plin de spirit, \n care erudi]ia se \mbina cu umorul. Textul se desprinde treptat de la nivelul primei fascina]ii, pentru a ne p`trunde organic, visceral, plimb\ndu-ne printr-o jungl` de informa]ii erudite, citate inedite, ciud`]enii (de multe ori \n versuri), descrieri de c`l`torii, memorabile ospe]e. Camporesi situeaz` criza con[tiin]ei europene \ntre anii 1680 [i 1715; atunci axa cultural` se deplaseaz` de la Mediterana spre Marea Nordului, declan[\nd criza tradi]iei culinare a Rena[terii. Fran]a \ncepe s` exporte, \mpreun` cu noii filozofi, o armat` de buc`tari, coafori, mae[tri de balet – interpre]i sociali ai unor noi mentalit`]i, ai unui nou stil de via]`, ce aveau s` duc` prestigiul Fran]ei pe primul loc \n lume. Acel rafinament,
46
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 acel savoir vivre – ast`zi, at\t de tipic fran]uze[ti – se impun cu dezinvoltur`. Mesele greoaie, ospe]ele \nc`rcate, costumele \nfoiate ale Rena[terii s\nt \nlocuite treptat cu un spirit nou, mai gra]ios. Corpurile se sub]iaz`, pantalonii bufan]i devin aproape lipi]i de corp. Alimenta]ia se schimb` [i ea: se vorbe[te de regim, de digestie u[oar`; v\natul, porcul s\nt proscrise, fiind \nlocuite cu „carnea alb`“. A trecut moda „formelor pline“, a femeilor robuste, pline de via]`; to]i vor s` sl`beasc`, doamnele galante devin anorexice, fragile, „\nclinate spre conversa]ii extenuante, spre jocuri de societate nocturne, dar [i spre un eros sofisticat [i delicat... iubeau mai degrab` cu capul dec\t cu inima“. Asist`m la un permanent „du-te-vino“ \ntre dou` mentalit`]i, ciocolata fiind un semn al timpurilor, un fir conduc`tor \n complexitatea acestor pagini de istorie a artei de a tr`i. „Rafinamentul [i senzualitatea societ`]ilor galante se \ntrupeaz` \n acest gust al ciocolatei... dar abia \n secolul XVII devine de bon ton s` se bea cafea [i ciocolat` cald`. Parfumul suav al ciocolatei invadeaz` saloanele, budoarele, sub nenum`rate variante [i subtilit`]i pe care ini]ia]ii [i le \ncredin]eaz` \n cel mai strict secret... Apar abuzuri necunoscute p\n` atunci, lumea se ded` unor orgii inedite... unii gurmanzi, mai ales cei din Roma, ajung s` bea p\n` la trei sau patru castroane \n fiecare diminea]`.“ Cosimo al III-lea p`streaz` ca pe o comoar` secretul ciocolatei cu iasomie, dezv`luit numai la moartea lui. Iezui]ii joac` un rol important \n importarea [i propagarea acestei „molimi“ \n Europa (ei pre]uind ciocolata [i pentru c` se poate consuma inclusiv \n postul mare). Dar mediile catolice nu accept` cu un egal entuziasm introducerea ciocolatei \n ritualurile sociale: ele privesc cu circumspec]ie aceast` „b`utur` indian`“ care putea s` provoace o „\nfierb\ntare excesiv` a s\ngelui“. Piero Camporesi, istoric al literaturii italiene, profesor la Universitatea din Bologna, a publicat o serie de eseuri majore asupra imaginarului epocii moderne, printre care Seva vie]ii: simbolism [i magia s\ngelui sau P\inea s`lbatic`: imaginarul foamei, din Rena[tere p\n` \n secolul al XVIII-lea. Un autor demn de re]inut. ■
Pre]: 19,50 lei
Bora ´Cosi´c, Rolul familiei mele \n revolu]ia mondial` Traducere de Georgina Ecovoiu Într-un stil alert, mustind de un umor nebun, ni se deruleaz` \n fa]` o lume v`zut` prin ochii unui copil mai inteligent decât oamenii mari din jurul s`u: un tat` be]iv, o mam` isteric`, m`tu[i \ndr`gostite de vedete de cinema [i un unchi playboy.
Michel Braudeau, Cafea. Cafenele Traducere de Raluca Sava Po]iune magic` pentru filozofi, elixirul diavolului pentru oamenii obi[nui]i, cafeaua a cucerit, \n câteva secole, \ntreaga lume. Aceast` „pudr`“ \n c`utare de aventuri a ridicat pretutindeni temple \n cinstea savur`rii ei p`gâne: cafenelele.
Daniel Arasse, Nu vede]i nimic Traducere de Laura Albulescu {tiin]a nu trebuie s` fie neap`rat serioas`, ]eap`n`, moroc`noas`. Anchetând cu umor [i subtilitate tablouri celebre ale lui Velázquez, Ti]ian, Bruegel sau Tintoretto, Daniel Arasse ne \nva]` – \ntr-o declara]ie de iubire f`cut` picturii – s` privim ceea ce vedem.
Julien Green, Necunoscutul Traducere de Lumini]a Br`ileanu La ceea ce Julien Green nume[te „romanul“ s`u se adaug` alte [ase povestiri despre destinele ne\mplinite ale unor fiin]e \nsingurate. Personaje prinse \n propriile vise, chinuri ale unor inimi prea fragile, r`v`[ite de plictisul de a tr`i [i de frica unei existen]e banale.
Pre]: 19,50 lei
Daniel Defoe, Jurnal din Anul Ciumei Traducere de Antoaneta T`n`sescu „Jurnal din Anul Ciumei este una dintre c`r]ile mele preferate. Ceea ce mi se pare curios este c` marile epidemii au produs \ntotdeauna mari excese. Îi fac pe oameni s`-[i doreasc` s` tr`iasc` mai mult. Aceast` dimensiune aproape metafizic` este ceea ce m` intereseaz`.“ Gabriel García Márquez
Pre]: 19,50 lei
Pre]: 39 lei
Pierre Bayard, Cum se amelioreaz` operele ratate? Traducere de Nicolae Bârna; versuri t`lm`cite de {erban Foar]` Constructiv, acest eseu propune amelior`ri concrete. Schimb`ri ale formei, varia]ii ale intrigii, deplas`ri ale personajelor dintr-o oper` \n alta. S` ne imagin`m ceea ce ar fi putut fi aceste opere \n lumi literare diferite.
Pre]: 28,90 lei
Pre]: 24,90 lei
Max Blecher, Întâmpl`ri \n irealitatea imediat` „Bizara aventur` de a fi om nu este decât aceast` zbatere inutil` \n ghearele unei condi]ii din care nu exist` ie[ire. Unul dintre cei mai originali scriitori interbelici, M. Blecher are azi, ca [i Mateiu I. Caragiale, cea mai \nalt` cot` de pre]uire.“ Nicolae Manolescu
Robert Adkinson (coord.), Simboluri sacre. Popoare, religii, mistere Traducere de Oana Zamfirache Cu peste 770 de ilustra]ii, dintre care 595 color Un compendiu vizual al eforturilor necontenite de a explica [i de a st`pâni universul \nconjur`tor, aceast` carte pune laolalt` unele dintre cele mai puternice semne [i imagini sacre ale lumii.
Pre]: 24,90 lei
Pre]: 97 lei
www.editura-art.ro
Despre geopolitic`, de Oleg Serebrian Cu o prefa]` de Prof. Dr. Wilfried Heller Colec]ia Cartier Istoric „Oleg Serebrian nu apeleaz` la tradi]ia geodeterminismului politic, pentru el actul politic fiind dictat nu at\t de factori de ordin naturgeografic, c\t de interac]iunea acestora cu fenomene de natur` social`, cultural` [i economic`.“ (Prof. Dr. Wilfried Heller)
Pre]: 28 lei Orienturi / Occidenturi. 25 de secole de r`zboaie, de Thierry Camous Traducere din francez` de MiraMaria Cucinschi Colec]ia Cartier Istoric „Povestea raporturilor dintre civiliza]iile occidentale [i cele orientale, cu siguran]`, nu ]ine doar de carnagii; ea are leg`tur` [i cu artele, [tiin]ele [i g\ndirea.“
Pre]: 46 lei
Ma[in`ria sexual`. Când [tiin]a exploreaz` sexualitatea, de Edourad Launet Traducere din francez` de Liliana Rusu Colec]ia Cartier Polivalent „...sexul este o geografie ame]itoare, o combina]ie exploziv`, un orizont \mpins, f`r` \ncetare, tot mai departe. De fapt, ar trebui s` ne imagin`m sexul ca pe un cosmos...“.
Pre]: 25 lei
Jurnal, André Gide Prima versiune româneasc` integral`, Traduceri de Cezar Sandu, Alexandra Sandu, Luiza Vasiliu, Raluca V\rlan, Coordonator traduceri: Sorina D`n`il` Colec]ia Cartier Clasic „E o carte ce nu poate lipsi din biblioteca cititorilor adev`ra]i.“ (Ciprian M`ce[aru, februarie 2009, Sapte seri)
Pre]: 260 lei
Teorema papagalului, de Denis Guedj Traducere din francez` de Alexandru {iclovan Colec]ia Biblioteca deschis` „În jurul unei intrigi destul de complicate, autorul [i-a propus s` ne povesteasc` matematica, \ntr-un str`lucit roman poli]ist \n care \nt\lnim toat` elita interna]ional` a cifrelor [i a numerelor. Un adev`rat tur de for]`.“ (Jean-Rémi Barland).
Pre]: 48 lei Filozofia pe \n]elesul fiicei mele, de Roger-Pol Droit Traducere din francez` de Adrian Ciubotaru Colec]ia Verde „A face filosofie nu \nseamn` pur [i simplu a g\ndi, a avea idei. Înseamn` a \ncepe s` observi propriile tale idei ca [i cum le-ai privi dintr-o parte, ca [i cum ai vrea sa-]i faci cur`]enie \n cap.“
Pre]: 18 lei
Macho pe \n]elesul fratelui meu, de Clementine Autain Traducere din francez` de Georgeta Barbu-Anghel Colec]ia Verde „Egalitatea dintre b`rba]i [i femei este ea, oare, cu adev`rat dob\ndit`? Suntem \nc` departe de aceasta egalitate… Comportamentele celor cunoscu]i drept «macho» stau m`rturie \n acest sens.“
Pre]: 18 lei Pagini bizare, Urmuz Cu 15 interven]ii de Dan Perjovschi Colec]ia C(art)ier „Toate pictogramele astea, care las` loc mai multor interpret`ri dec\t ce fac \n mod obi[nuit, reprezint` via]a mea dintre 2003 [i 2008, sunt cele mai urmuziene desene ale mele“ (Dan Perjovschi)
Pre]: 28 lei
www.cartier.md
Oamenii c`r]ii de Geraldine Brooks Traducere: Sorana Munteanu Câ[tig`toarea Premiului Pulitzer dezv`luie povestea aventuroas` a Hagadei din Sarajevo, celebrul manuscris miniat creat \n sec. XV \n Spania [i salvat din recentul r`zboi bosniac: din Convivencia spaniol` la ruinele din Sarajevo, din Vene]ia Inchizi]iei la piatra pârjolit` de soare din nordul Australiei.
Pre]: 46,90 lei
{tiri de acas` de Annie Proulx Traducere: Ana Constantinescu Roman distins cu Pulitzer Prize for Fiction, National Book Award, Irish Times International Fiction Prize [i Chicago Tribune Heartland Award Ecranizat \n 2001, cu Kevin Spacey [i Julianne Moore \n rolurile principale. Un roman de atmosfer`, o poveste \nc`rcat` de lirism semnat` de una dintre cele mai talentate voci ale literaturii americane de azi.
Pre]: 44,90 lei Dervi[ul [i moartea de Meˇsa Selimovi´c Traducere: Voislava Stoianovici Celebrul roman \nc`rcat de poezie al scriitorului bosniac, capodopera care i-a adus autorului s`u notorietatea interna]ional`, rescrie povestea fascinant` a unui col] de Balcani aflat sub st`pânire otoman`.
Pre]: 44,90 lei
Întoarcere la Brideshead de Evelyn Waugh Traducere: Mihnea Gafi]a Colec]ia Mae[trii Leda Roman inclus de revista Time \n topul celor mai bune 100 de romane ale tuturor timpurilor Magnum opus al unuia dintre cei mai \ndr`gi]i [i aprecia]i scriitori britanici, despre un castel fastuos, o familie aristocratic` [i o lume magic`.
Pre]: 44,90 lei
Cum s` spui adio de Katherine Taylor Traducere: Ioana Iepureanu Colec]ia Love & Life Leda Înc` din adolescen]`, Katherine are planuri mai mari decât \i poate oferi provincialul ora[ Fresno, iar anii petrecu]i \n atmosfera incitant` din internatul unei [coli de pe Coasta de Est o vor preg`ti pentru via]a agitat` din Manhattan. „Direct [i intim cum pu]ine romane reu[esc s` fie.“(T.C. Boyle)
Pre]: 39,90 lei
Proscrisul de Sadie Jones Traducere: Adrian Buz Colec]ia Love & Life Leda Roman distins cu COSTA FIRST NOVEL AWARD 2008 Comparat cu Isp`[ire de Ian McEwan [i R`m`[i]ele zilei de Kazuo Ishiguro, cu ecouri din filmele cult ale anilor ’50, Rebel f`r` cauz` (cu James Dean) [i S`lbaticul (cu Marlon Brando), Proscrisul este un roman plin de pasiune [i de suspans despre cei care \ncalc` regulile [i cei care le respect`.
Pre]: 38,90 lei Sigiliul templierilor de Adriana Koulias Traducere: Alexandra Mu[at Colec]ia Thriller Leda Anul 1307. Vechiul Ordin al Cavalerilor lui Cristos [i ai Templului lui Solomon este \n primejdie. Regele Fran]ei [i papa Clement al V-lea comploteaz` pentru a-[i \nsu[i cel mai sacru simbol al templierilor: inelul-sigiliu al Marelui Maestru, care con]ine un mister antic sub forma unei inscrip]ii codificate. Cine va reu[i s` reziste ispitelor ce \nconjoar` puterea mistic` a sigiliului?
Pre]: 46,90 lei
O insul` prea mic` de Andrea Levy Traducere: Liviana Tane Colec]ia Mae[trii Leda Roman distins cu Orange Prize for Fiction 2004, Orange of Oranges 2005, Whitbread Book of the Year 2004, Commonwealth Writers’ Prize 2005 Anul 1948. Londra \[i revine dup` r`zboi. Dar pe Nervern Street, la nr. 12, conflictul de-abia a \nceput… „O saga captivant` despre schimbarea la fa]` a Marii Britanii.“ (Mirror)
Pre]: 47,50 lei
www.ledabooks.ro
Magic English, de Ionela Mateciuc O culegere de exerci]ii de limba englez` pentru copiii din ciclul primar, ilustrat` atr`g`tor [i sugestiv. Cuprinde o sec]iune de vocabular [i gramatic` precum [i una de chei ale exerci]iilor. Ofer` o lectur` pl`cut` [i amuzant`, este util` copiilor, p`rin]ilor [i profesorilor.
Pre]: 16 lei
Visiting London, de Alice Loretta Mastacan Sunte]i invita]i \ntr-o aventur` \n unul dintre cele mai spectaculoase ora[e ale lumii – LONDRA. O abordare diferit` a limbii engleze, prin care se propune o plimbare imaginar` \n spa]iul britanic, spre o cunoa[tere mai bun` a locurilor, oamenilor, tradi]iilor [i obiceiurilor acestora.
Pre]: 15 lei
Înva]` cu Tangram, de Elena Lup[an Lucrarea se adreseaz` copiilor, pe care \i \nva]` s` compun`, cu ajutorul Tangramului, diverse figuri (oameni, animale, plante, litere, cifre, motive zoomorfe, florale, colaje, compozi]ii decorative etc.), \ntocmai puzzle-lui, dezvoltându-le imagina]ia, spiritul creativ [i \ndemânarea.
Smashing Toys, de Alice Loretta Mastacan O carte minunat` care este \n sine o juc`rie pentru copiii dornici s` \nve]e limba englez`. Conceput` pentru \ncep`tori, ea include un vocabular adecvat vârstei, exerci]ii incitante [i rime u[or de memorat. Desenele superbe care \nso]esc textul sporesc pl`cerea \nv`]`rii.
Pre]: 10 lei
Portul popular, de Elena Lup[an Lucrarea este un ghid de prezentare a portului popular din România. Dup` câteva no]iuni generale despre costumul popular, sunt prezentate tipurile folclorice regionale, insistând pe costumele specifice fiec`rei zone geografice, cum sunt: costumele din Muscel, Romana]i, P`dureni etc.
Pre]: 16 lei
Mereu polite]ea, de Traian Cosma Cartea se adreseaz` cu prec`dere adolescen]ilor [i tinerilor, prin stilul direct, alert [i u[or glume] al autorului, reu[ind s` impun` [i s` justifice ra]ional valabilitatea unor norme comune de conduit` civilizat`. Ofer` r`spunsuri la unele dintre \ntreb`rile cititorului.
Pre]: 12 lei
Pre]: 9,50 lei
Cartea jocurilor clasele I-II [i clasele III-IV, de Magdalena Catranji, Otilia Elena Bor[ Concepute pentru elevii din clasele primare, cele dou` volume con]in jocuri didactice captivante, frumos ilustrate [i ordonate pe obiective specifice, clase [i discipline prev`zute de programele [colare.
Pre]: 14 lei + 18 lei
Doi amici: Licurici [i Colorici, de Celina Iordache, Elena Dr`gulelei Dumitru Micu]ii cititori pot s` afle povestea unui licurici curios, dar curajos. La miez de noapte, el a pornit-o prin p`durea \ntunecat`, \ncercând s` g`seasc` aromatele [i gustoasele mure. Peripe]iile sunt amuzant [i artistic ilustrate, \ns` desenele nu sunt colorate complet. E rândul lui Colorici s` intre \n ac]iune [i s` refac` filmul \ntâmpl`rilor.
Pre]: 9 lei
www.edituradp.ro
Curriculum pedagogic, de Sorin Cristea [i colectiv Con]ine patru module de studii: Fundamentele pedagogiei, Psihologia educa]iei, Sociologia educa]iei [i Cercetarea pedagogic` experimental`, necesare \n activitatea de formare ini]ial` [i continu` a tuturor celor angaja]i \n cariera didactic`, la toate treptele [i disciplinele de \nv`]`mânt.
Pre]: 42 lei
Studii de pedagogie general`, de Sorin Cristea Ap`rut` \n colec]ia „Idei Pedagogice Contemporane“, lucrarea prezint` teoria general` a educa]iei [i instruirii, problemele reformei \nv`]`mântului, proiectarea instruirii, didactica func]ional`, teoria curriculumului, cercetarea pedagogic`, subiecte fundamentale ale preg`tirii [i perfec]ion`rii personalului didactic.
Istorie. Teste pentru admiterea la Academia de Poli]ie, de Maria Grecu Prin varietatea [i complexitatea materialului pus la dispozi]ie, culegerea este un excelent instrument de lucru oferind posibilitatea unei orient`ri adecvate a preg`tirii pentru examen [i ajutând candidatul s`-[i valorifice cât mai deplin eforturile, cuno[tin]ele [i deprinderile.
Pre]: 20 lei
Educa]ia [i via]a cotidian`, de Ioan Jinga Ap`rut` \n edi]ia rev`zut` \n colec]ia „Idei Pedagogice Contemporane“, evoc` teza optimist` lansat` de UNESCO – „societatea \ns`[i ar trebui s` devin` educativ`“ [i realitatea, de fapt, din societatea modern` [i postmodern`, autorul punctând curajos, solu]iile reformatoare ale strategiei educa]iei la nivel na]ional.
Pre]: 27,50 lei
Pre]: 30 lei
Strategii didactice interactive, de Crengu]a-L`cr`mioara Oprea A ap`rut edi]ia a IV-a \n colec]ia „Idei Pedagogice Contemporane“. Define[te strategii de interac]iune pentru o \nv`]are temeinic`, u[oar` [i pl`cut`, cu un pronun]at caracter activ-participativ al elevilor/studen]ilor, cu posibilit`]i eficiente de cooperare [i comunicare \ntre ace[tia [i cadrul didactic.
Pre]: 25 lei
Doctrine pedagogice, de Ion Albulescu Prima lucrare din colec]ia „Istoria Gândirii Pedagogice“ face primii pa[i pe o cale de cuno[tere istoriografic` a [tiin]elor educa]iei, surprinzând, sintetic, principalele dimensiuni, conceptele tematice prezentate \n scrierile unor autori reprezentativi, din Antichitate pân` \n zilele noastre.
Pre]: 27 lei
Climatul educa]ional [i managementul [colii, de Daniela Ion Barbu Ap`rut` \n colec]ia „Idei pedagogice contemporane“, este adresat` cu prec`dere managerilor de [coal`, catedr` [i colectivelor didactice. Cartea demonstreaz` cum climatul, al`turi de cultur` [i management, reprezint` o variabil` esen]ial` \n calitatea elevilor [i elevilor [i profesorilor.
Pre]: 24 lei Pedagogia experimental` \n România, de Monica Moraru Ap`rut` \n colec]ia „Istoria Gândirii Pedagogice“, lucrarea sintetizeaz` evolu]ia pedagogiei experimentale române[ti, cu cele trei orient`ri: psihologic`, sociologic` [i centrat` pe metode de investiga]ie. Acoper` un gol \n documentarea preg`tirii istorice, ini]ial` [i continu` a cadrelor didactice.
Pre]: 25 lei
www.edituradp.ro
Platon [i ornitorincul intr` \ntr-un bar de Thomas Cathcart & Daniel Klein Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Adriana B`descu Bestseller interna]ional, tradus \n 20 de limbi. O introducere ireveren]ioas`, neconven]ional` [i plin` de umor \n marile tradi]ii, [coli, gânditori [i concepte filosofice. Filosofia de la A la Z pentru to]i cei care [tiu c` lucrurile serioase trebuiesc luate \n râs.
Efectul Lucifer de Philip Zimbardo Colec]ie: Biblioteca de psihologie Traduc`tori: Roxana Melnicu, Dana Verescu Cum ajung oamenii buni s` devin` f`pta[i ai r`ului? De ce suntem cu to]ii susceptibili de a fi ademeni]i de „t`râmul \ntunecat“? Oferind exemple din istorie, dar [i din cercetarea inovatoare, expertul \n psihologie social` Philip Zimbardo arat` modalit`]ile prin care indivizii pot rezista tenta]iei r`ului.
Cum s` ai \ntotdeauna dreptate de Hannes Stein Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Mihai Moroiu „O lucrare \n care se relateaz`, dup` [tiin]a [i credin]a autorului, opiniile care pot fi adoptate despre oricare subiect de pe lume. Pentru a le descoperi mai u[or, volumul este \mp`r]it \n cinci mari sec]iuni, corespunzând marilor domenii de interes ale speciei umane.“ (Hannes Stein)
La limita vulgarit`]ii de Hélène Sirven [i Philippe Trétiack Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Alin Mih`ilescu O radiografie \nveninat`, dar plin` de savoare, a fenomenului care tinde s`-[i pun` amprenta asupra epocii: vulgaritatea. Opus` distinc]iei, vulgaritatea implic` atingerea limitei: dintre intim [i public, corporal [i spiritual, privilegiat [i declasat.
Elegan]a ariciului de Muriel Barbery Colec]ie: Babel Traduc`tor: Ion Doru Brana Bestseller interna]ional tradus \n 27 de ]`ri [i ecranizat \n 2008, cu Josiane Balasko [i Garance Le Guillermic \n rolurile principale. Un roman tandru, amuzant [i filosofic. Dou` eroine: o feti]` precoce [i o port`reas` care ascunde o femeia citit`, foarte erudit` [i fin`. Dou` singur`t`]i care, o dat` cu trecerea timpului, ies \ncetul cu \ncetul din singur`tate, se schimb`, se transform`, renasc.
Snobii de Julian Fellowes Colec]ie: Babel Traduc`tor: Gabriel Stoian Snobii este o poveste care ar face cinste unei Jane Austen contemporane, amintind [i de scrierile lui Anthony Trollope sau P.G. Wodehouse. „O r`pitoare comedie de moravuri povestit` de un actor care se mi[c` dezinvolt printre membrii aristocra]iei sfâr[itului de secol XX, prezentându-ne \n acela[i timp sl`biciunile [i cusururile acesteia. {i are destule de povestit.“ (Clare Colvin, Daily Mail)
Masele [i puterea de Elias Canetti Traduc`tor: Ion Doru Brana Volumul Masele [i puterea, un eseu de antropologie social`, reprezint` principala oper` a scriitorului Elias Canetti, laureat \n 1981 al Premiului Nobel pentru Literatur`. Ivit ini]ial din experienta celor dou` mari tiranii ale secolului XX – hitlerismul [i stalinismul – cartea iese din cadrul strict istoric [i devine o medita]ie, concret [i pitoresc argumentat`, asupra naturii umane.
Confesiuni de Sf. Augustin Traduc`tor: Eugen Munteanu Confesiunile Sf. Augustin reprezint` una dintre c`r]ile cele mai frecvent traduse [i tip`rite: culturile mari de]in, câteva duzini diferite, realizate dup` principii [i cu finalit`]i diferite, \ncepând de la reproduceri strict literale [i pân` la parafraz`ri foarte libere. Simpla consultare a fi[ierelor marilor biblioteci ne poate da o imagine elocvent` asupra num`rului mare de edi]ii ale acestui text fundamental al culturii europene.
www.nemira.ro
4 decenii, 3 ani [i 2 luni cu filmul românesc de Alex. Leo {erban Colec]ia „Cinema“ Volumul cuprinde cronici de film [i eseuri despre fenomenul cinematografic românesc publicate \n diverse reviste autohtone [i interna]ionale \n perioada 1990-2008. Autorul nu e un simplu observator, ci se implic` efectiv \n subiectele pe care le abordeaz`, d\nd note de valoare, propun\nd solu]ii [i clasamente. Apar portrete ale unor mari oameni de film de la noi [i s\nt exersate conexiuni cu filmul european.
Pre]: 32,95 lei {ase feluri de a muri de Marius Oprea Colec]ia „Ego-grafii“ Prefa]` de Zoe Petre Volumul lui Marius Oprea evoc` pove[tile unor oameni care au fost, existen]a lor fiind atestat` de arhive [i biografii \ndosariate. Autorul \[i dep`[e[te rolul de simplu evocator al unor \nt\mpl`ri mai mult sau mai pu]in \ndep`rtate, \ncerc\nd s` devin` contemporan cu eroii s`i, pun\ndu-se \n imediata lor apropiere [i sim]ind al`turi de ei r`suflarea rece a mor]ii.
Pre]:27,95 lei Nop]i de cocain` de J.G. Ballard Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Traducere [i note de Ona Frantz „Un scriitor de o originalitate debordant`. Ballard face parte din elita romancierilor britanici.“ (Anthony Burgess, autorul romanului Portocala mecanic`)
Pre]: 32,95 lei
Bunul, r`ul [i ur\tul \n cinema de Andrei Gorzo Colec]ia „Cinema“ Al`turi de c`r]i, filmul reprezint` singura modalitate de a visa, aflat` la \ndem\na oricui. Autorul, printre cei mai cunoscu]i critici români de film din prezent, ofer` cititorului un instrument util pe baza c`ruia s` poat` face o alegere din mul]imea de produc]ii cinematografice.
Pre]: 29,95 lei Blocul 29, apartamentul 1 de Corina Sab`u Colec]ia „Ego. Proz`“ Prefa]` de Nora Iuga Irina are doisprezece ani [i locuie[te cu bunicul, un b`tr\n tipicar, obsedat de gospod`rie [i re]ete vegetariene, [i o neverosimil` bunic`, frumoas`, inteligent` [i aiurit`, pentru care mica eroin` dezvolt` o adev`rat` obsesie. În fundal evolueaz` perechea mama-tata, doi inadapta]i \n plin` criz` social`, sentimental` [i marital`, plus pleiada de vecini de bloc [i amici de familie.
Pre]: 22,95 lei Vagabonzii Dharma de Jack Kerouac Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XX“ Traducere de Dan Sociu Ca [i Pe drum, Vagabonzii Dharma este un roman autobiografic, ce descrie o perioad` de c`ut`ri spirituale intense din via]a lui Kerouac. Sub numele fictive se ascund identit`]ile multor prieteni ai scriitorului, printre care se num`r` poe]ii Gary Snyder [i Allen Ginsberg [i prozatorul Neal Cassady.
Pre]: 24,95 lei Stupul de Camilo José Cela Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XX“ Traducere de Ioana Zlotescu Considerat` imoral` de Biserica Catolic` [i de guvernul generalului Franco, Stupul (1951), capodopera lui Cela, a fost interzis` \n Spania pentru mul]i ani, fiind publicat`, din acest motiv, \n Argentina. Romanul prezint` o viziune panoramic` a degrad`rii [i dificult`]ilor pe care le are de \nfruntat clasa de mijloc dup` R`zboiul Civil.
Pre]: 32,95 lei
Azaleea Ro[ie de Anchee Min Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Traducere de Mihaela Negril` Azaleea Ro[ie este o carte de memorii, \nf`]i[\nd anii copil`riei [i tinere]ii autoarei \n China maoist` a Revolu]iei Culturale: traiul unei familii str\mtorate, terorizat` s` nu fac` un pas gre[it, \ndoctrinarea prin [coal` [i operele revolu]ionare difuzate la radio, v\narea paranoic` a du[manilor poporului, lipsa de speran]` a unei vie]i complet subordonate ideologiei de stat.
Pre]: 26,95 lei
www.polirom.ro
Amitav Ghosh, O mare de maci Colec]ia Taj Vintage, prima carte din trilogia Ibis Traducere de Mihnea Columbeanu Roman finalist BOOKER Prize 2008, scris de unul dintre cei mai mari autori ai lumii! O mare de personaje, pe puntea corabiei Ibis, \n c`utarea unei noi dinastii… O capodoper` a secolului al XXI-lea, cu ecouri din Conrad [i Melville, o saga halucinant`, cu suspans, satir`, cruzime pervers` [i bun`tate profund`… Aventur` à la Dumas al`turi de introspec]ie tolstoian`!
Vikas Swarup, Vagabondul milionar Colec]ia Taj Vintage Traducere de Irina-Margareta Nistor Un basm modern de neuitat. Emo]ie, dramatism, ging`[ie, suspans. O poveste sclipitoare, colosal`, vibrant`, labirintic` precum India. N-o \ncepe]i dac` vre]i s` dormi]i la noapte! Tot ce a atins aceast` carte magic` s-a transformat \n aur. Inclus` de Exclusive Books \ntre Cele 101 c`r]i de citit \nainte s` mori, cu o ecranizare de Oscar 2009, amenin]` s` devin` un cult…
Amitav Ghosh, Cromozomul Calcutta – Un roman despre febre, delir [i descoperiri Colec]ia Taj Vintage Traducerea: Mihnea Columbeanu Premiul Arthur C. Clarke. Un roman f`r` egal pe raftul literaturii indoengleze. Un cocteil irezistibil ce trebuie b`ut pân` la ultima pic`tur` – thriller medical, SF, poveste cu fantome, istorie a malariei, teorie a conspira]iei, ritualuri str`vechi, poveste a sufletelor re\ncarnate, splendide portrete ale Indiei – victorian` [i contemporan`… de un scriitor cu mii de fe]e!
Adelina Patrichi, India picant` – Pelerinaj la Mirodenii [i Temple Colec]ia C`r]i pentru Maharani Cartea a patra din seria Indoglinda O incursiune \n sudul Indiei, \n Karnataka [i Kerala. Un ghid ilustrat, de arhitectur`, legende, zei, condimente. Cunoa[tem pe acei oameni minuna]i [i mirodeniile lor arz`toare de la… Ministerul Mirodeniilor! Ne defileaz` prin fa]` o istorie paralel`, hot`rât` de mirodenii. Cu b`t`lii, expedi]ii, r`zboaie [i crime… În final, lor li s-a datorat explorarea globului!
Pre]: 28 lei Rabindranath Tagore, Chaturanga Colec]ia Taj longseller – Clasici orientali Traducerea de Adelina Patrichi [i Lelia Popescu, prefa]` de Adelina Patrichi Inaugureaz` seria Tagore (premiul Nobel 1913), \ngrijit` de un colectiv de indiani[ti. Un roman concentrat, cu form` [i putere de fulger. În]elegem esen]a religiei hinduse, total diferit` de cre[tinism, \n continu` transformare, deschis` reformelor…
Pre]: 24,90 lei Satyajit Ray, Fort`rea]a de aur [i vie]ile anterioare Colec]ia Crime & Mistere orientale Traducere de Irina-Margareta Nistor Aventur` [i umor de calitate. Carte dramatizat` \n 2007 de BBC. O celebr` p`]anie din Rajasthan a detectivului Feluda, Sherlock Holmes-ul indian, ecranizat` de autor (cel mai mare regizor indian) [i de fiul s`u. Un copil este obsedat de amintirile dintr-o via]` anterioar`, [i asta \i poate fi fatal…
Pre]: 15,50 lei
Pre]: 35 lei
Pre]: 29,90 lei Saratchandra Chattopadhyay, Devdas, o iubire indian` Colec]ia Taj longseller Traducere de Irina-Margareta Nistor, prefa]` de Adelina Patrichi. O nemuritoare poveste de dragoste a marelui clasic indian. Un triunghi amoros devenit \n India loc comun. O proz` aspr`, dezgolit` de poleiala bollywoodian`, a adus acestui Love Story indian un succes instantaneu. Ast`zi, ajungând [i \n România, prima edi]ie a c`r]ii s-a epuizat rapid...
Pre]: 19,90 lei Satyajit Ray, Crim` [i Ramayana Colec]ia Crime & Mistere orientale Seria Feluda Traducere de Iulia Arsintescu Îmbinând exotismul cu cotidianul [i apelând la str`vechea Ramayana, Feluda rezolv` un caz de crim`, dup` furtul noti]elor unui biochimist din Calcutta, odinioar` ajuns \n pragul unei mari descoperiri [i la un pas de premiul Nobel. Fiecare caz al lui Feluda se desf`[oar` \ntr-un alt loc legendar al Indiei.
Pre]: 8 lei
www.editurataj.ro
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
TEHNODROM
se \nscria \ntr-o retoric` iluminist`: s` oferim cunoa[tere tuturor, s` oferim acces liber la patrimoniul ideilor tip`rite. Dar inten]ia s-a ciocnit de problema copyright-ului [i de ceea ce, ironic, a fost numit „Mickey Mouse Protection Act“, din 1998 – document prin care, \n SUA, s-a extins copyright-ul la 70 de ani dup` moartea autorului. Acest document, adoptat de Congresul american sub presiunea marilor companii de entertainment, a extins imoral perioada \n care o oper` artistic` r`m\ne \n proprietate privat`, iar unul dintre motive a fost faptul c` Mickey Mouse „pica“ \n domeniul public. În septembrie [i octombrie 2005, asocia]ii de editori [i autori au contestat dreptul Google de a digitaliza c`r]ile sub copyright, chiar dac` acestea erau out of print [i nimeni nu mai avea interesul s` le retip`reasc`. Pe 28 octombire 2008, p`r]ile au ajuns la un acord care instituie un aranjament profitabil pentru ambele p`r]i, dar care elimin` tocmai caracterul public al unei biblioteci [i transform` toat` inten]ia iluminist` \ntr-un monopol imposibil de \nvins. Google a digitalizat un milion de c`r]i ie[ite de sub copyright, un milion de c`r]i prezente \n libr`rii [i aflate sub copyright [i cinci milioane de c`]i epuizate (out of print), dar sub copyright. Aceste cinci milioane de titluri reprezint` c`r]i ap`rute \ntre 1923 [i anii 2000. Google va oferi acces diferen]iat la cea mai mare bibliotec` digital` din lume: pentru universit`]i va exista o licen]` special`, bibliotecile publice vor avea acces gratuit doar de pe un singur calculator, iar persoanele fizice vor pl`ti o „licen]` de consum“. 63% din profit se va duce c`tre de]in`torii drepturilor, iar 37% c`tre Google. Ca [i p\n` acum, aproximativ 20 de procente din fiecare carte sub copyright vor fi \n vizualizare liber`. Cei care nu vor s` ia parte la aceast` \n]elegere mai au timp p\n` pe 5 mai s` dea Google \n judecat` sau s` \[i retrag` volumele. Astfel, \n ciocnirea dintre sistemul romantic al dreptului de autor [i lumea digital`, singurele victime s\nt cititorii, mai ales cei din ]`rile s`race. În locul visului iluminist al cunoa[terii accesibile, se ridic` un gigant informa]ional, umflat de ipocrizia [i insisten]a malign` a editorilor [i autorilor, mici Mickey Mouse \n lanul de secar`. ■
Constantin Vic`
Google, ultima frontier` 5 mai este ultima zi \n care editorii [i autorii se pot retrage din aranjamentul negociat \ntre Google [i c\teva asocia]ii de editori [i autori din Statele Unite ale Americii. Dup` 5 mai, GoogleBooks – serviciul Google dedicat digitaliz`rii c`r]ilor – va deveni cea mai mare bibliotec` cu acces pl`tit din lume. Cu alte cuvinte, Google este noua Bibliotec` din Alexandria, numai c` la o scar` global`. Acum, GoogleBooks ofer` \n preview pagini disparate din c`r]i [i diferite linkuri c`tre biblioteci [i libr`rii unde se g`sesc acele c`r]i. Din 5 mai, Google va de]ine monopolul de facto asupra accesului la c`r]i. Cum s-a ajuns aici? Un articol din The New York Review of Books ap`rut \n februarie 2009 („Google and the Future of Books“), semnat de Robert Darnton, profesor [i director al Bibliotecii Harvard, explic` conjunctura prin care Google, compania care domin` world wide web-ul, a reu[it s` domine [i o alt` pia]` a ideilor – cunoa[terea scris` [i tip`rit`. În urm` cu cinci ani, un proiect secret al Google iese la suprafa]`. Inten]ia sa: s` digitalizeze toate c`r]ile din lume, indiferent de vechime [i limb`. Partea tehnologic` era deja gata – ma[ini speciale care pot scana [i recunoa[te orice tip de corp de liter` f`r` a altera cartea ca obiect. Partenerii Google au fost ([i s\nt) mai multe biblioteci universitare, printre care Harvard, Michigan, Oxford, Stanford, dar [i New York Public Library. Din cele 15 milioane de volume au fost scanate p\n` acum [apte milioane. Scopul ini]ial
55
Prima dat` la cinematograf
colaje de Dan Stanciu
Emil BRUMARU ● Marius CHIVU ● Radu COSA{U ● {erban FOAR}~ Ion IOVAN ● {tefan MANASIA ● Cosmin MANOLACHE ● Ioana PÂRVULESCU Ana Maria SANDU ● Lucian Dan TEODOROVICI ● Daniel VIGHI
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
ANCHET~ „Cinematograful este un spectacol care \mi place. Intru c\nd vreau, ies c\nd poftesc, nu-mi pierd noaptea \ntreag`, nu trebuie s` m` \mbrac \n smocking [i am prilejul s` v`d cu bani pu]ini (relativ) o serie bun` de fotografii, dac` nu altceva, [i uneori ascult muzic` bun`. {i oricum, dac` piesa e o inep]ie, neduc\ndu-m` eu dec\t la acelea cu actorii favori]i, m` delectez cu privirea unor chipuri de femei frumoase, lucru care la teatru \mi este aproape refuzat…“ (G. C`linescu, „La cinematograf“, \n Adev`rul literar [i artistic din 20 noiembrie 1933) ■ Emil BRUMARU Eram prin clasa a doua sau a treia, la Belce[ti, c\nd taic`-meu, av\nd ni[te treburi legate de serviciu, m-a luat pentru prima dat` cu d\nsul la Ia[i. {i fiindc` nu avea unde m` l`sa p\n` \[i termina \ndatoririle, m-a dus la un cinematograf, Sidoli, aflat prin centru, d`r\mat acum. Mi-a cump`rat bilet [i ne-am \n]eles c` vine s` m` ia c\nd se termin` filmul. Nu mai fusesem niciodat` s` v`d un film. {i nici nu mi se explicase nimic despre cinema. Am urm`rit cu sufletul la gur` un film cu Stan [i Bran la r`zboi. S-a f`cut lumin`, taic`-meu nu a sosit, s-a f`cut iar \ntuneric [i am r`mas ]intuit \n scaun. De aici a \nceput enorma mea uluire. Stupefac]ia a fost c` am rev`zut, \nc` o dat`, acela[i film. Or, eu crezusem c` ce se \nt\mpl` pe ecran este irepetabil, are loc \n chiar clipa \n care priveam ac]iunea, real` \n mintea mea. A fost o descoperire pe cont propriu s` constat ceva decep]ionant: totul se repeta! Buim`cit, am ie[it ca din pu[c` din cinematograf [i am luat-o la goan` spre gar`, \n speran]a c`-mi voi g`si tat`l distrat. Înt\mpl`tor, m-a z`rit [i m-a strigat de pe cel`lalt trotuar: eram salvat! Drept compensa]ie mi-a luat un Robinson Crusoe \n format mare, ilustrat, carte pe care o mai am, cu c\teva r\nduri scrise de el pentru Milache, cum mi se spunea… N-am m`rturisit nim`nui c` \n timpul filmului, pe ascuns, am f`cut [i pipi pe jos, ne[tiind c` exist` un loc anume amenajat pentru urgen]ele de felul `sta.
■ Marius CHIVU Coada la casa de bilete a Cinematografului Unirea se lungea pe bulevard \n jos, numai c` mama cump`rase biletele mai devreme, imediat ce ie[ise din tur`. În hol, oameni, pe trepte, oameni, \n loje, la fel. Sala era deja arhiplin`, iar unii se urcaser` p\n` [i pe balustrade. Noi aveam bilete la etaj. C\t de tare \mi b`tea inima c\nd luminile s-au stins progresiv, iar mul]imea \nghesuit` a t`cut, disp`r\nd \n \ntunericul t`iat doar de fasciculul de lumin` venit de undeva din spate! La un moment dat, Stan a a[ezat un ou pe o mas`, iar oul a \nceput s` se rostogoleasc` prin spatele lui Bran. C\nd oul era gata s` alunece de pe mas`, am ]ipat speriat. Sala mi-a amplificat ]ip`tul, mul]imea a r`spuns cu hohote, inclusiv mama, care m-a luat de m\n` [i nu mi-a mai dat drumul p\n` la final, iar eu, eu m` f`cusem [i mai mic \n scaunul ro[u plu[at. Nici acum nu [tiu dac` oul acela a c`zut sau dac` nu cumva rotofeiul Bran, alertat de ]ip`tul meu, l-a prins \n ultima clip`. ■ Radu COSA{U Nu e nevoie s` m` \ntind pe un divan freudian ca s` dezleg mesajul primului meu film v`zut la Cinema Roxy, pe Lipscani (sediul Ansamblului „Cioc\rlia“ \n anii ’50). Stan [i Bran veneau de pe ecran spre mine cu o ma[in` [i eu – ag`]\ndu-m` de m\na tat`lui meu – \ncercam s` m` feresc, s` nu dea cu ma[ina peste mine [i s` m` calce. P\n` la urm`, m-au c`lcat, cu v\rf [i \ndesat, pe via]`.
57
A N C H E T~
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
■ {erban FOAR}~ {tiu [i c\nd, [i unde, [i cu cine, [i ce anume am v`zut: august 1946 (\mplinisem patru ani \n iulie), la c`derea serii, la gr`dina (unde rulau [i filme) Ateneului din Turnu-Severin, cu mama,-n dreapta c`reia st`team, pelicula (color) fiind Cezar [i Cleopatra (care dateaz` – [tiu acum – din ’45, cu, \n rolurile principale, Claude Rains [i Vivien Leigh, [i \n regia lui Gabriel Pascal). Singurul dubiu este dac`-l voi fi v`zut \ntr-adev`r. Copiii (ca [i c\inii, vorba lui Leonid Dimov) „n-au epic“. Dac`-i pui s`-]i povesteasc`, dup`, filmul, – confabuleaz`, nu-l descriu. E ca [i cum ar povesti un vis; [i tot astfel, „ca prin vis“ adic`, ne-aducem, uneori, aminte, de, eventuale, déjà-vu-urile noastre. Apoi filmul, popular altminteri, era, nu mai pu]in, savant. Or, faimosul cuplu Cezar [i Cleopatra nu mi-era foarte familiar… Zic „foarte“, c`ci fusesem instruit, de bine, de r`u, de mama \n leg`tur` cu protagoni[tii, – ceea ce, vai, nu prea avea s` descre]easc` varza din capul meu! Cam asta-i tot. Am stihuit acum vreo [apte ani (\n vederea unei c`r]i de amintiri, \n versuri, din copil`rie), cineaventura mea dint\i: „În ’46, prin august, \ntr-a patra / viie]ii mele var`, v`zut-am pe ecran, / cu mama, la gr`din`, un film american / ([tiam ce-nseamn` asta) cu Cezar [i Cleopatra // (ce nu [tiam ce-nseamn`). – Era un vis color / pe care, la trezire, a-
veam s`-l dau uit`rii; / mai pu]in scena-n care noului zeu al }`rii / Egiptului, regina i-apare din covor // (cum viermele molatic, din frunza de l`ptuc` / ce-ar sem`na cu pasta prelins` dintr-un tub, / de nu ar fi mi[carea-i de sfredel sau [urub), – / covorul scump \n care avea s` i se-aduc`.“
58
■ Ion IOVAN Prima amintire cinematografic` – memoria ei st`ruie \n mine, sigur` [i pregnant`. N-a[ putea indica titlul romanului care m-a captivat \nt\ia[i dat`; la fel, debuturile celorlalte arte \n aducerea mea aminte nu s\nt identificabile, dar cea de-a [aptea a reu[it s`-[i \nfig` r`d`cinile, s-a fixat. Era prin 1953-’54. Multe filme am v`zut de atunci, \nghi]ind cuminte canonurile prin care se reinventa crea]ia cinematografic`, dar [i literatura; le asociez pe astea dou` fiindc`, etimologic vorbind, dac` cinematografie \nseamn` scrierea mi[c`rii, literatura te duce cu g\ndul la mi[carea scrierii. {i \n forfota asta, am devenit eu \nsumi creator. Autor de fantasmagorii pe h\rtie. V`d filme [i azi, chiar dac` nu \n sala de cinema – nici unul nu m` acapareaz` precum pelicula mea princeps. Secven]ele cele mai emo]ionante s\nt distruse de artificiul transfoc`rii sau deplas`rii de traveling. Con[tientizez tehnica, precum buc`t`ria narativ` dintr-o proz`. Cu c\t s\nt mai sofisticate regiile, cu at\t imaginile m` p`trund mai pu]in. R`m\n stafidite la suprafa]a scoar]ei cenu[ii sub care se l`f`ie, viu [i colorat, filmul inocen]ei de acum 55 de ani. Pe atunci rolele pentru cinematograful nostru provincial veneau o dat` la [apte zile. Elev, \n fiecare luni din s`pt`m\n` f`ceam practic` la cresc`toria de porci din marginea urbei, r\neam ore lungi prin mizerabilele \ngr`dituri ale r\m`toarelor. Dup` o asemenea zi, am mers la film. Aveam \n ochi imaginea ciurdei de mangali]e abia p`r`site. Vedeam negru. N-am avut succes \n \mbulzeala pentru un loc pe scaunele de placaj, unele f`r` sp`tar, a[a c` m-am a[ezat \n [ir cu al]i porcari \n fa]a primului r\nd, direct pe du[umelele unse cu bradolin`. Vaporii emana]i erau de-a dreptul ame]itori la 50 de centimetri de podea. Rula Cazacii din Kuban. O feerie. Feerie de culori, toate vopselele iu]i ale lumii jucau \n nesf\r[ite holde aurii. Colhoznice
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
A N C H E T~
policrome, fl`c`i exuberan]i \n rub`[ti albastre, treier`toare verzi, coloane de camioane ZIL cu steaguri purpurii… Totul \ntr-o simfonie de balalaici, punctat` de idila dintre cazacul erou [i c`z`ci]a din bri[ca aceea imperial`. Care str`bate peisajul c\nt\nd sub triluri de p`s`ri vestita melodie a filmului (v. YouTube, Kubanskie kazaki 2/11). {i, \n sf\r[it, iarmarocul: baloane ro[ii, pepeni dunga]i, tarabe cu papagali de m`t`suri, piepturi pline de decora]ii, corul rusoaicelor \n postelci multicolore, roata curcubee a marelui carusel din mijlocul b\lciului… Dup` \ntreruperile de rigoare, pelicula sf\[iindu-se des, timp \n care eram readus brutal \n ambian]a cenu[ie a s`lii, pe ecran ap`ru Kone] filma [i imensa emblem`, c\t statuia Libert`]ii, a studiourilor Mosfilm. Ie[ind \n strad`, am \nchis ochii p\n` acas` pentru a p`stra \n ei splendoarea. M` sim]eam escrocat – nu de filmul lui P\r\iev, ci de faptul c` nu vie]uiam [i eu \n mirificul Kuban. C` abia peste o s`pt`m\n` voi putea evada din nou, dup` cei voi traversa iar negricioasa lume porcin`. A[tept\nd clipa aia, [tiam de pe atunci: culoarea e \n alt` parte.
■ {tefan MANASIA Nu [tiu c\t de „decre]el“ s\nt (ai mei sus]in [i-acum c` nu), dar fac parte din genera]ia celor care-au descoperit cinematograful la mijlocul anilor ’80, mai \nt\i Sala Flac`ra, la parterul unui enorm bloc de cartier muncitoresc, pe urm` Cinema Modern [i Unirea, ceva mai bine-ntre]inute [i luminate, undeva mai aproape de buricul R\mnicului (V\lcea) \n care-am crescut. Pentru c\]iva ani, amintirile mele se leag` de Cinema Flac`ra, unde asociam filmul, \n chip firesc, cu tapi]eria forfecat` de m\rtani nev`zu]i, cu mirosul s`rat al semin]elor de dovleac, cu urina de [obolan [i-mbr`]i[`rile \ntrev`zute-n ultimele r\nduri (ai mei m` pozi]ionau totdeauna la mijloc, s` nu-mi stric vederea), prin \ntunericul de plu[ vi[iniu. Ochii-mi digerau western-uri pe pelicul` zg\riat` (tata spunea c` Ceau[escu nu mai are dolari s` cumpere altele), primele episoade din Star Wars (tata le v`zuse [i pe-astea \ntr-una dintre nenum`ratele lui delega]ii), filme chineze[ti cu arte mar]iale (al c`ror – ei bine! – fan \nr`it devenisem, \nv`]\nd, de pild`, s` m` ca]`r cu pi-
cioarele din perete-n perete, p\n` pe tavanul unor holuri \ntunecoase, \nguste). Dar astea nu se pun. Erau filme v`zute cu \nso]itorul „legal“, tata-mama-sau-tataia-aterizat-la-ora[, nu m` puteam esprima-n timpul lor ca prietenii de bloc sau repeten]ii din {coala nr. 9 pe care zadarnic \i invidiam… A[a c` am \nghi]it \n sec adun\nd banii de brifcor [i \nghe]at`, cump`r\nd, \mpreun` cu Florentin Mih`iescu, primul meu bilet, la un film „de r`zboi“, Du-te [i vezi, regizat de Elem Klimov. Spre ru[inea mea nu l-am mai rev`zut de atunci, p\n` anul trecut nu m-a mai interesat numele regizorului, de[i e filmul care mi-a injectat cinemadependen]a, m-a t\r\t \n taigaua aia unde plou` cu soare [i adolescen]ii ascult` jazz [i pare-mi-se se [i iubesc… \nc\t nu mai conteaz` nazi[ti tipiza]i, arunc`toare de fl`c`ri, cadavre sub mla[tin`, arme sub nisip… Pe mine m` interesau atunci adev`rurile simple, murd`ria vie]ii vs luminozitatea glandelor, nu poezia, nu lirismul acestui manifest anti-r`zboi.
59
A N C H E T~
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
■ Cosmin MANOLACHE Cinematograful meu este un burete pe care \l pot stoarce la nesf\r[it. M-am \mprietenit cu cinematograful meu, mai abitir, c\nd bunicu-miu mi-a povestit prima lui amintire dintr-un cinematograf. Tat`l lui era vatman pe un tramvai – \n Bucure[ti –, care oprea \n fa]a unui cinematograf. Deseori, \n vacan]e \l aducea s` se zbenguie la Capital`. Odat` l-a luat cu el \n tramvai, au oprit \n fa]a cinematografului, i-a luat bilet [i i-a zis s`-l a[tepte acolo dup` finalul filmului. Tramvaiul avea ruta fix`, ca [i acum. {i poate c` ruta nu era foarte lung`, cum nici Bucure[tiul nu avea \ntinderea de azi. Am \ncercat s` identific traseul, cinematograful, [i mi-am zis c` pe undeva prin preajma G`rii de Nord trebuie s` se fi \nt\mplat povestea asta. Habar n-am c\t o fi durat filmul. Jurnalul proiec]iei, care, b`nuiesc, era \mp`nat cu tot felul de [tiri, a adus pe ecran o locomotiv` \ndrept\ndu-se inevitabil spre camera de filmat. Adic` spre spectatori. A fost o sperietur` grozav` atunci, pe care bunicul meu a \nregistrat-o meticulos, a[a cum el \nsu[i era, de vreme ce mi-a tot povestit episodul `sta, pe care acum mi-l amintesc ca [i cum mie mi s-ar fi \nt\mplat. N-a rezistat experien]ei. A ie[it degrab` din sal` [i se prea poate s`-[i fi a[teptat tat`l un timp care, probabil, i s-o fi p`rut interminabil. Dar \n fa]a cinematografului a \nregistrat alte detalii, pe care apoi avea s` le povesteasc` celorlal]i copii la ]ar`, unde de fapt locuia. Imaginea asta, cu un copil \nsp`im\ntat \n fa]a unui ditamai ecranul, c\t cearceafurile unui pluton de execu]ie puse cap la cap, ca \ntr-un puzzle, s-a rafinat cu timpul. Al`turi de bunicul meu stau eu, \ntr-un cinematograf de var`, pe litoral, unde ruleaz` ba un film cu comisarul Moldovan [i \mpu[c`turile care nu prea-l puteau nimeri, fie cu v`p`ile unui incendiu din Ro[covanul. Iar \n jurul meu simt apoi subit sughi]urile unor valuri de pl\ns sp`rg\ndu-se \n ]`rmul batistelor – la filmele indiene [i nord-coreene –, mun]ii cojilor de semin]e prin v`ile c`rora John Wayne c`l`re[te ca un alerg`tor de curs` lung`, trompetistul din Prive[te \napoi cu m\nie… Toate mi le scot parc` dintr-o negur` de timp, din prima mea zi la cinema.
■ Ioana PÂRVULESCU Toate cele cinci cinematografe ale copil`riei mele bra[ovene aveau nume proletare sau patriotice: Popular, Patria, Tineretului, Astra [i Arta. De data asta, filmul care ne interesa pe noi, ni[te ]\nci „scunzi, peltici“, era cam departe de cas`, la Tineretului, l\ng` Uzina Hidromecanica. Cum am aflat de el? Probabil de pe panoul din strada pietonal`, care afi[a s`pt`m\nal „programul de azi“ [i „programul viitor“, cu c\te dou` poze alb-negru. În lips` de alt` distrac]ie, lumea se oprea \ntotdeauna s` se uite la fotografii. La Tineretului rula Stan [i Bran la r`zboi. Printr-un telefon f`r` fir care func]ioneaz` incredibil de bine \n lumea celor mici, [tiam [i c` trebuie s` fim acolo cu mult timp \nainte, c`-i omor. A[a c` am pornit-o \n expedi]ie, ca de at\tea ori, de capul nostru: v`rul meu, cel mai mare, avea unsprezece ani, fratele meu – opt, iar eu – [ase. Nu-mi amintesc cum am ajuns p\n` acolo, b`nuiesc c` pe jos (cresc\nd aveam s` facem drumurile pe biciclete), dar [tiu c` am g`sit o \mbulzeal` clasa-nt\i. „Stai aici!“, mi-au spus b`ie]ii, l`s\ndu-m` \ntr-un loc mai ferit, \n timp ce ei s-au dus s` se bat` pentru un bilet \n gr`mada care se formase la cas`. S-au strecurat \n ea ca la rugby. Dup` un timp care mi s-a p`rut greu de suportat, au venit \n fug`, ciufuli]i [i victorio[i. Harababura de la cas` era \nc` la fel de mare. Filmul \ncepuse deja, dar ce conta, aveam bilete! Femeia de la u[` le-a rupt, zorindu-ne, [i-am intrat, ]in\ndu-ne \n [ir unii dup` al]ii, ca bobocii de ra]`, \ntr-o sal` cufundat` \n bezn`, \n care copii de toate m`rimile [i c\]iva adul]i erau a[eza]i alandala. Era o atmosfer` cald`, rumoare, bucurie, iar ecranul alb-negru avea toate privirile lipite de el. Am nimerit [i noi, pe orbec`ite, trei scaune pe dou` r\nduri, la margine de tot, [i-am \nceput s` urm`rim aventurile bravilor solda]i Stan [i Bran \n Legiunea Str`in`. {i mai ]in minte at\t: la un moment dat, hohotele [i chiotele din sal` ajunseser` at\t de puternice \nc\t ar fi putut s` sparg` tavanul. Cel mai tare r\deam noi. {tiu asta pentru c` a trebuit, la un moment dat, s` ne \ntoarcem cu spatele la ecran ca s` nu ne plesneasc` burta de at\ta r\s. Un r\s pe via]` [i pe moarte. Doar era film de r`zboi!
60
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
A N C H E T~
■ Ana Maria SANDU În T\rgu-Jiu existau \n anii ’80 dou` cinematografe mari. S\nt sigur` c` prima dat` am intrat la un film la Dacia, care era cel mai nou [i mai cochet dintre ele. Se st`tea la coad` s` cumperi bilete, uneori de afar`, din dreptul afi[elor mari, protejate de ni[te vitrine uria[e, pe care erau lipite dou` banderole pe care scria: „Ast`zi“ [i „În programul viitor“. Bunica, o femeie dintr-o bucat`, f`r` prea mult` [coal` [i cu principii clare \n via]`, m-a luat \ntr-o dup`-amiaz` de la c`min [i mi-a zis c` mergem la cinema s` vedem O floare [i doi gr`dinari. Cu siguran]`, colegele ei de serviciu \i f`cuser` recomandarea. Am intrat cu greu, tot ora[ul p`rea c` se mutase \n sala \ntunecoas` care mirosea \n]ep`tor a petrosin. Nici n-am respirat dou` ore [i ceva c\t au c\ntat, au suferit [i au dansat oamenii de pe ecran. De la un punct m-am plictisit. Am renun]at la ecran, mi se p`rea mai interesant ce se \nt\mpla \n sal`. Nu-mi mai puteam dezlipi ochii de la bunic`-mea. Î[i scosese batista [i, la fel ca to]i ceilal]i spectatori, sincroniza]i perfect, ca \ntr-un cor bine organizat, \[i [tergea f`r` \ncetare ochii [i nasul. Cred c` a fost prima [i singura dat` c\nd am v`zut-o cu lacrimile \nnodate sub b`rbie. Mi se rupea inima [i a[ fi vrut s` ie[im. Am luat-o de m\na \n care \[i ]inea batista mototolit`. Mi-a str\ns-o, dar nu \n felul acela \n care o f`cea c\nd nu eram cuminte, ci altfel. Ca [i c\nd ar fi plecat departe [i i se f`cuse fric`. Au urmat alte filme, la care am stat multe ore pe jos, pe du[umeaua tare sau \n primul r\nd, pentru c` numai acolo mai r`m`seser` locuri libere. Am r\s cu lacrimi la gagurile lui Stan [i Bran, chiar dac` le [tiam deja finalul. Mi-au pl`cut Sandokan, tigrul Malaeziei, [i Spartacus. Mult mai t\rziu, au venit la r\nd Peter O’Toole [i Paul Newman.
filmul \n sine. {i asta nu pentru c` atunci s-ar fi trezit criticul de film din mine, ci pentru c` p\n` atunci beneficiasem, pentru orice film str`in v`zut la televizor, de un interpret: mama. Ea \mi citea de fiecare dat` replicile personajelor, a[a c` puteam fi \ntruc\tva cointeresat. La cinematograf mi-a spus \ns` c` nu poate s`-mi [opteasc` ce-[i spun `ia de pe ecran, pentru c` am deranja al]i oameni, prin urmare, s` m` mul]umesc cu ceea ce v`d. Am f`cut efortul s` citesc singur subtitrarea, pentru c` deja cuno[team literele, dar n-am reu[it, disp`rea prea repede de pe ecran. A[a c` prima mea experien]` cinematografic` s-a transformat \ntr-o plictiseal` teribil` [i, din c\te-mi amintesc, foarte lung`. Primul film v`zut la cinema care mi-a st\rnit cu adev`rat interesul a venit \ns` cam cu un an mai t\rziu, c\nd s-a inaugurat C`minul Cultural din satul \n care-am copil`rit. Atunci a rulat Lancea de argint, iar `sta e al doilea film de cinema pe care l-am v`zut \n via]a mea. Numai c`, fascinat fiind, nu l-am v`zut o singur`
■ Lucian Dan TEODOROVICI V\rsta exact` nu mi-o amintesc, trebuie s` fi avut cinci, maximum [ase ani, iar primul film pe care l-am v`zut a fost Vagabondul. Eram cu mama \ntr-o vacan]` la mare, \mpreun` cu o prieten` a ei [i cu fiul celei din urm`. Iar cinematograful era unul \n aer liber, o sal` care mie mi s-a p`rut absolut \nsp`im\nt`toare \n prima faz`, asta \mi amintesc cu exactitate. Dezam`girea a fost \ns`
61
A N C H E T~
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
dat`, ci de [apte ori la r\nd. La C`minul Cultural a[a rulau filmele: o dat` pe sear`, timp de o s`pt`m\n`. A[a se face c` Lancea de argint, o produc]ie chinezeasc` sau coreean`, nu mai [tiu, a r`mas pentru mine pe locul \nt\i \n topul nostalgiei [i, mai mult, filmul care m-a f`cut s` m` \ndr`gostesc iremediabil de cinematograf.
spunea tot, c\nd nu mai era nimic de aflat, atunci [efu’ mare f`cea u[or din cap, gata, d`-i drumul, e destul, nu mai avem nevoie de el, e vremea s` nu mai fac` degeaba umbr` p`m\ntului [i gata, mi ]i-l tr`snea barosanu’ pl`tit direct \n cap. {i nenorocitul se chircea, apoi d`dea din picioare ca o g`in` pe care o cump`r` maika Gripa de la pia]` [i-i taie grumazul [i ea bate degeaba din picioare [i-[i lunge[te grumazul scurtat de cap dup` aer. A[a era [i cu `la, se chircea, „aah“, mai apuca s` zic` [i gata. „L-or terminat, Ilie“, zicea Poligrad [i barosanii urc` repede \n ma[ina luxoas` [i dau col]ul, ies din hal`, din hangar, din atelier, de unde \[i g`seau ei locurile potrivite ca s` execute tr`d`torul care nu merita s` tr`iasc`. De fiecare dat` c\nd se termina filmul, Ilie trebuia s` mai explice o dat` ce s-a \nt\mplat [i s` spun` cum e cu toate \ncurc`turile. Pe urm`, Poligrad scotea bani [i mai luau un r\nd de bilete ca s` vad` exact cum anume s-a petrecut treaba. De fiecare dat`, Ilie avea acelea[i obliga]ii de care se achita \ntocmai.
■ Daniel VIGHI Poligrad venea cu so]ia lui C`p[unica. P`[eau grav la balcon. Îi pl`teau biletul lui Ilie ca s` le citeasc` subtitrarea, se pricepea mai bine [i nu se chinuia ca ei s` silabiseasc` toate cuvintele. De cele mai multe ori se \nt\mpla c` veneau multe cuvinte, mai ales c\nd cei de pe ecran erau sup`ra]i, strigau tare, spuneau tot felul, ca tot omul la sup`rare. Alteori \ncerca c\te unul mai slab s` explice de ce anume nu e vinovat, pistolul era \ndreptat fix spre capul lui, era tr\ntit jos, legat cu m\inile de bra]ele scaunului sau de piciorul unei mese din fier \ntr-un atelier auto, b`tut zdrav`n, cu obrajii m\nji]i de s\nge, cu buzele zdrelite de pumni [i normal c` \i umbla gura ca s` explice situa]ia, s`-i conving` pe barosanii care l-au g`bjit, era foarte important s` se [tie, s` afle to]i p\n` nu o mierlea, ceea ce se \nt\mpla mai ales dup` ce
62
■ anchet` realizat` de Marius Chivu
Fotografii de Rare[ Avram
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
PROFIL „|mi petrec timpul spun\nd «nu»“
Jean Mattern editor Coordonatorul colec]iilor „Du monde entier“ [i „Arcades“ ale editurii Gallimard ar putea fi considerat un tip insensibil [i rece. Ca s` croiasc` programul celei mai prestigioase edituri din Fran]a, e nevoit s` refuze 90% dintre propunerile de publicare. Cu toate acestea, Jean Mattern e un tip simpatic [i sensibil. Adun` informa]ii despre ce se \nt\mpl` prin alte ]`ri, sintetizeaz` impresii de lectur`, extrage tendin]e, departajeaz` teme, distileaz` limbaje, decanteaz` valori, traseaz` h`r]i literare [i alege, cu dificultate, c`lc\ndu-[i uneori pe inim`, cele doar 35 de romane str`ine pe care le public` anual editura. Jean Mattern [i-a dorit dintotdeauna s` fie \nconjurat de c`r]i. Înc` din tinere]e spera s` devin` scriitor, bibliotecar, librar sau editor. A studiat Literele, [i-a luat licen]a \n literatur` comparat`. Pe la \nceputul anilor ’90, t\n`r absolvent, era stagiar la \nc` necunoscuta peatunci editur` Actes Sud. I s-a oferit [i un post: responsabila cu drepturile pentru romane str`ine p`r`sea editura, a[a c` i-a preluat atribu]iile. A fost – dup` cum \[i aminte[te – perioada romantic`: „Lucram \ntr-o editur` micu]`, eram la \nceput de carier` [i lumea era minunat`. Mi se p`rea c` totul este posibil. Citeam enorm, propuneam c`r]i pentru colec]iile editurii, c`r]ile a-
p`reau. Cititul avea un sens – [i un impact – mai mare, mult mai mare dec\t propria pl`cere. Mi se p`rea c` eu fac [i desfac destinele unor c`r]i sau ale unor autori“. Ceea ce – recunoa[te – presupunea [i o enorm` responsabilitate, pe care o con[tientiza oric\t de t\n`r [i romantic era. A avut noroc de colegi minuna]i, de la care a \nv`]at enorm. „Nu s\ntem o editur`-laborator“ Opt ani mai t\rziu este invitat la Gallimard pentru a coordona seriile de autori str`ini. În Fran]a, aceast` editur` are un asemenea prestigiu, o asemenea tradi]ie, \nc\t simpla pronun]are a numelui echivaleaz` cu o formul` magic`. Spui Gallimard, spui „Sesam, deschide-te!“. Prestigiul editurii ofer` editorilor de aici o libertate pe care mul]i nu o au. „Avem un catalog impresionant, [i o stabilitate – inclusiv financiar` – pentru care cei mai mul]i colegi de breasl` ne invidiaz`. Stabilitatea aceasta \nseamn` libertatea de a alege“ – spune Mattern. Cu acordul lui Antoine Gallimard (casa a r`mas proprietate a familiei, Antoine fiind cel de-al treilea lider al ei), editura reu[e[te s` se men]in` \n top. „Poate unele alegeri s\nt dificile, riscante, \ns` tocmai pentru c` s\ntem Gallimard, ne permitem s` risc`m.“
63
PROFIL
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
Ca director de achizi]ii pentru colec]iile de romane str`ine, Mattern este unul dintre [efii editurii care trebuie s` fac` alegerile cele mai dificile. {i asta pentru c` la Gallimard se public` anual doar \ntre 30-35 de romane traduse. Cum se fac aceste alegeri? „Încerc`m s` g`sim un echilibru \ntre limbi. Vrem s` deschidem catalogul spre toate literaturile lumii, s` avem o diversitate a unghiurilor de vedere, a sensibilit`]ilor literare. Nu s\ntem limita]i de op]iuni lingvistice, politice sau financiare.“ E o munc` de echip`, pentru c` exist` coordonatori pentru fiecare literatur` „mare“, responsabili pentru traducerile din spaniol`, englez`, german`, consilieri pentru alte limbi.
mos Oz, de Bernard Schlink, de Peter Handke etc. „Aproape tot programul de traduceri e ocupat de autori pe care \i public`m regulat, de dou`zeci, treizeci de ani. A[a c` mai r`m\n pu]ine locuri, [i pe acelea le folosim pentru coupde-coeur: s\nt recomand`ri din partea editurilor, agen]ilor, chiar a cititorilor. Îns` e o munc` dureroas`, eu \mi petrec timpul spun\nd «nu».“ {i Jean Mattern spune „nu“ foarte des, de vreme ce prime[te \n jur de 2500-3000 de propuneri pe an. „Nu s\ntem o editur`-laborator. Gallimard e o editur` cu voca]ie clasic`. A[a c` public`m doar nume prestigioase \n ]ara de origine a scriitorilor.“ Ultimul autor publicat din literatura român` e Gabriela Adame[teanu, cu Diminea]a pierdut`, care i-a fost recomandat` lui Jean Mattern de Marie-France Ionesco. Îns` \n seriile „Du monde entier“ [i „Arcades“ nu au ap`rut, de-a lungul timpului, prea mul]i autori români... Jean Mattern sesizeaz` imediat „capcana“ afirma]iei: da, [tie c` exist` frustr`ri \n leg`tur` cu lipsa de vizibilitate a scriitorilor români \n Fran]a. Dincolo de triada Ionesco-Eliade-Cioran, s-au tot publicat, \n ultima vreme, autori români: „Nu mi se pare pu]in faptul c` au fost traduse romane recente ale unor scriitori precum Mircea C`rt`rescu, Norman Manea sau Dan Lungu“. Exist` – spune el – ]`ri mult mai pu]in reprezentate prin traduceri dec\t România, [i aminte[te de Bulgaria sau de Polonia. „Chiar a[a, c\]i autori din ]`rile baltice, de pild`, s-au tradus \n român`?“ În general, \n Fran]a e greu s` impui un nume de autor str`in, e greu s` provoci interesul pentru literaturi despre care nu se [tie mai nimic. „Numai pe termen lung se pot impune nume noi [i autori str`ini. Pentru c` publicul \i \n]elege cu greutate, presa vorbe[te rar despre ei, [i pentru c` nu apar la televizor – deci s\nt necunoscu]i. E mult mai greu [i mult mai scump s` publici un roman scris de un autor str`in clasic, dec\t s` debutezi un autor francez. Avem at\t de multe c`r]i bune \n Fran]a, avem o literatur` at\t de interesant`, \nc\t trebuie g`sit un echilibru \ntre produc]ia autohton` [i traduceri.“ Gallimard e una dintre cele mai active edituri franceze: \n fiecare an, \n la rentrée litté-
Llosa, Oz, Schlink, Handke, Adame[teanu „Principiile de alegere s\nt dificile. Alegem ce e mai important, ce credem c` e necesar s` apar`.“ De fapt, nu e vorba de selec]ie, ci de eliminare. Exist` ni[te imperative, [i atunci trebuie s` refuze alte oferte care apar pe parcurs. Programul editorial e ca [i f`cut pe perioade foarte lungi: locurile s\nt ocupate de ultima carte a lui Vargas Llosa, de ultima carte a lui A-
(...) Mattern e un delicat subtil care ]ese din ce]uri m`runte negura grea [i ad\nc` a unui suflet strivit. Proza lui pune un pariu – at\t de dificil ast`zi – cu patosul, pe care \l c\[tig` \ntr-un mod deloc patetic, pe tonul [optit al unui singuratic obi[nuit cu t`cerea. Personajul c`r]ii e un astfel de solitar, ne\ncrez`tor \n puterea cuvintelor. P`rin]ii i-au ]inut ascuns trecutul familiei (evrei unguri), moartea surorii sale a impus un doliu \nc` [i mai mut, iar el, Gabriel, crescut \n limba francez`, [colit \n Anglia [i ajuns un traduc`tor poliglot, nu mai poate dec\t s` t`lm`ceasc` vorbele altora, s` se ascund` \n spatele lor, acestea \nlocuindu-i orice m`rturisire de sine. Cartea e tocmai \ncercarea lui de confesiune [i are farmecul pe care \l au pove[tile despre abisurile ascunse sub t`cere. Nu e un roman despre Ungaria, ci despre interioritatea unui om cl`dit din goluri [i absen]e pe care \ncearc` s` le exorcizeze, s` le umple prin \n]elegerea propriei biografii [i prin dest`inuirea ei. (...) (Claudiu Constantinescu, \n Dilema veche)
64
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
PROFIL
raire apar \n jur de 600-700 de romane noi scrise de autori francezi. Cam 100 s\nt publicate de Gallimard. {i cele mai multe au succes. „Fiecare carte e un caz particular“ C\t de mult conteaz` critica literar` la v\nzarea c`r]ilor? „Critica e o m`sur` a greut`]ii unui autor. Ei a[teapt` acest gen de recunoa[tere, vor s` se vorbeasc` despre c`r]ile lor. Din p`cate pentru noi, am constatat c` puterea presei a sc`zut \n ultima vreme. De multe ori avem dosare de pres` consistente, cronici elogioase, care \ns` nu au nici un efect asupra v\nz`rilor.“ În schimb, a avut parte de succese de libr`rie pentru c`r]i cu un profil public sc`zut. De pild`, romanul Elégance du hérisson al lui Muriel Barbery a fost un succes imens [i o surpriz` aproape nesperat` pentru Gallimard: cartea s-a v\ndut \n aproape un milion de exemplare \nc` \nainte ca editura s` \nceap` s` o promoveze. {i era doar al doilea roman al autoarei! Romanul s-a promovat singur, din gur`-n gur`. Altfel dec\t mul]i editori afecta]i de criza financiar` global`, Jean Mattern nu vede dec\t „o u[oar` sc`dere“. Pentru Gallimard, sf\r[itul anului trecut a fost excelent, mult mai bun dec\t bilan]ul pe 2007. În Fran]a – spune el – editorii s\nt mai proteja]i de criz` pentru c` oamenii obi[nuiesc s` citeasc`, s` cumpere c`r]i. Oricum, \n Fran]a cartea nu este scump` \n raport cu salariul mediu. Dimpotriv`, lectura e o modalitate ieftin` de petrecere a timpului liber, mult mai ieftin` dec\t teatrul, concertele sau cinematograful. Gabriel nu e Jean, Jean nu e Gabriel Jean Mattern e at\t de discret \nc\t a reu[it s`-[i surprind` chiar [i colegii de editur` c\nd le-a propus romanul B`ile Kiraly. Cartea a ap`rut \n septembrie anul trecut, dar Jean Mattern lucra, pe [est, de mai bine de trei ani. Cartea ap`rut` la \nceputul toamnei trecute a fost primit` cu entuziasm de critica literar` francez` (romanul a ap`rut recent, \n traducere româneasc`, la Editura Polirom). Romanul e scris cu discre]ie de un autor sensibil [i t`cut, de un
scriitor care parc` \[i cenzureaz` propriile emo]ii, care le interzice personajelor sale excese sentimentale. România este o referin]` constant` \n carte, c`ci p`rin]ii autorului s\nt de origine est-european`. Iar povestea este inspirat` par]ial de trecutul s`u [i al p`rin]ilor s`i. „Gabriel nu e Jean, Jean nu e Gabriel, dar \ntreb`rile pe care [i le pune Gabriel mi le pun [i eu. Pornind de la aceste probleme am construit o poveste de fic]iune \n jurul unei teme care exist` \n familia mea.“ Mattern lucreaz` de mult` vreme la acest roman. La un moment dat, s-a apucat de scris, [i timp de dou` zile a lucrat necontenit, „f`r` pauz` de respira]ie“. Apoi a \ncuiat totul \ntr-un sertar. „Nu aveam de g\nd s` scriu o carte, am luptat \mpotriva dorin]ei de a scrie.“ Dup` vreo doi ani, manuscrisul a revenit pe masa de lucru. „Cartea – de fapt, cele vreo [aizeci de pagini deja scrise – m` b\ntuia. Am reluat povestea [i am rescris-o, am pus aceast` brum` de poveste pe un schelet ferm, care i-a dat structur`, am pus cuvintele pe o partitur`, le-am dat ritm. }ineam ca aceast` carte s` emane o muzic` special`, tocmai de aceea am transpus povestea \ntr-o logic` a contrapunctului. Aceast` etap` a fost lung` [i anevoioas`, a durat mult p\n` s` g`sesc tonul just, echilibrul.“ ■ Matei Martin
65
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
MERIDIANE Ioana Bot
|n ]ara european` a h\rtiei Finlanda este, pentru cei mai mul]i dintre noi, o ]ar` alc`tuit` din cli[ee: frigul, Cercul Polar, Mo[ Cr`ciun, cele o mie de lacuri, Nokia, sauna, Kalevala, o limb` foarte \nrudit` cu maghiara de l\ng` noi (deci: grea sau de ne\n]eles). Îns`, citit` mai \ndeaproape, Finlanda e mereu altfel dec\t o descrie graba noastr` necunosc`toare. Înainte de a fi „]ara din care vine Nokia“, este unul dintre cei mai mari produc`tori de h\rtie de tipar din lume [i statul european cu cele mai eficiente politici [colare [i culturale de mas` din perioada postbelic`.
Publica]ii, cititori, lectur` Statisticile PISA situeaz` mereu Finlanda pe primele locuri \n privin]a apetitului pentru lectur` al elevilor s`i (aproximativ 50% din ei ating la testele respective scoruri maxime, fa]` de o medie de 32% pentru \ntreaga Europ`). Peste 80% din familiile finlandeze s\nt abonate la cel pu]in un ziar [i – pentru a sus]ine lectura \ntre reflexele celui mai modest cotidian – politicile de stat descurajeaz` dublarea emisiunilor str`ine de la televizor. Finlandezii citesc, adic`. Mult. Nu [tiu dac` asta are leg`tur` neap`rat cu produc]ia de h\rtie sau, mai nou, de suporturi [i tehnologii multimedia substitutive (\mi place s` cred c` da). {tiu sigur, \n schimb, c` atitudinea e \nr`d`cinat` \n pragmatismul finlandez. A[eza]i („uita]i“, le place s` spun`) de Dumnezeu sub Cercul Polar [i \ntre dou` imperii (suedez, respectiv ruso-sovietic), vorbitori ai unor
66
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
MERIDIANE
dialecte pe care nu le \n]elegea nimeni din jur, popor mic (azi: 5,3 milioane) locuind o ]ar` \ntins` (a opta ca suprafa]` din Europa), finlandezii [i-au construit identitatea na]ional` pe ideea c`, pentru a avea parte, trebuie s` ai carte. În a doua jum`tate a secolului al XIX-lea, scriitorii lor romantici au creat o limb` literar` din dialecte care greu se \n]eleg p\n` ast`zi \ntre ele, iar preo]ii au alfabetizat popula]ia prin metode radicale – de pild`, refuz\nd s` \i cunune pe miri, dac` nu puteau citi, pe loc [i-n mijlocul ceremoniei, din c`r]ile sfinte... O identitate na]ional`, pe de o parte, mereu amenin]at` politic \n primul s`u secol de existen]`, iar pe de alt` parte, construit` pe mitizarea cuv\ntului scris [i a c`r]ii. Consecin]ele s\nt, \nc`, palpabile: ast`zi pia]a editorial` finlandez` nu se poate l`uda cu tiraje mari (s\nt cca 5 milioane de finlandezi, respectiv 300.000 de suedezi – cump`r`tori [i cititori \n mod curent); exist`, totu[i, 200 de ziare (tirajul maxim, al cotidianului Helsingin Sanomat, editat de trustul de pres` WSOY, dep`[e[te 430.000 de exemplare), 320 de s`pt`m\nale de tip magazin, 2100 de reviste profesionale [i, anual, pia]a local` vinde cam 12.000 de titluri noi de carte, respectiv 12 milioane de dis-
curi/audio-book-uri/\nregistr`ri. Re]elei na]ionale de biblioteci i se adaug`, \n ultimul deceniu, suportul tehnologiilor de ultim` genera]ie (bibliotecile finlandeze fiind deja printre cele mai bine informatizate din lume). În 2007, existau un milion [i jum`tate de conexiuni Internet, cam 287 la mia de locuitori.
Strategii de promovare Politicilor de formare a cititorilor li se al`tur` altele, la fel de coerente, de sus]inere a produc]iei locale de carte [i de literatur`; \n 1865, deja, se acordau trei premii substan]iale celor mai importan]i scriitori na]ionali – azi, num`rul acestora a dep`[it suta, iar 10% din bugetul alocat culturii merge c`tre granturi [i burse de crea]ie pentru scriitori (cea mai mare parte a aceluia[i buget fiind destinat` dezvolt`rii bibliotecilor publice). Fiindc` pia]a local` a c`r]ii e, oricum, foarte mic`, institu]iile statului apreciaz` c` subven]ionarea generoas` reprezint` singura alternativ` viabil`. Cu acela[i pragmatism, finlandezii au acceptat dintotdeauna c` limba lor este una dificil de \nv`]at, rar` [i aparte \n concertul european. În
67
MERIDIANE
loc s` se lamenteze pe tema necunoa[terii ei sau a intraductibilit`]ii – a[adar, refuz\ndu-[i rolul convenabil al victimei contextului istoricogeografic (recunoa[te]i melodia?) –, au trecut la treab`... [i nu s-au mai oprit. Încurajate de diverse programe (de stat sau private), \ntre 1977 [i 2001 s-au publicat 4000 de titluri de literatur` (fiction & non-fiction) finlandez` \n lume (numai 23 s\nt române[ti, fa]` de 242 \n francez` sau 380 \n englez` sau 34 \n bulgar`); ele s\nt indexate azi de o baz` de date (Finnish literature in translation) a portalului Societ`]ii Literare Finlandeze (SKS, Suomalaisen Kirjalisuuden Seura – www.finlit.fi). Portalul \n sine, dinamic [i \nc`rcat de informa]ii utile pe teme conexe, realizat at\t \n finlandez` [i suedez` (limbile na]ionale), c\t [i \n englez` (un soi de „a treia limb` obligatorie“ a oric`rei construc]ii de imagine, \n Finlanda actual`), ofer`, programatic, „cultur` finlandez` pe \n]eles“-ul str`inilor. Nu e vorba numai despre a traduce dintr-o limb` rar`, ci despre a duce spre cel`lalt, a-i oferi, a-i
68
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 explica. Îmi place s` reg`sesc \n diversitatea strategiilor de mediere cultural`, la care finlandezii s\nt printre cei mai buni profesioni[ti din Europa, complexitatea conotativ` a verbului käntäa („a traduce \n alt` limb`“, pentru c` „a traduce \n finlandez`“ se zice suomentaa): a fura, a \ntoarce pe dos, a r`sturna, a trece pe invers... a trece dintr-o identitate intraductibil` \ntr-o alteritate radical`, cu alte cuvinte. {i m` \ntreb dac` acest context dificil [i diferit, al culturii finlandeze \n peisajul european, nu a adus-o mai repede [i mai bine spre esen]a unei probleme de „traducere“ cu care se confrunt` fiecare cultur` na]ional`. Tot ce se poate. Avantajele Internetului [i ale englezei ca lingua franca vin s` se adauge unei experien]e str`vechi a limitei lingvistice. Cele mai importante publica]ii literare au edi]ii electronice, de la rafinatul Parnasso (www.parnasso.fi), la Books from Finland (www.booksfromfinland.fi). Desigur, traducerea de literatur` \[i are coeficientul s`u de pierderi [i de risc – mai ales c\nd este vorba despre un corpus unde cea mai important` tem` a modernismului (dominant, \nc`) este aceea a indicibilului, a negativit`]ii, a ne\ncrederii \n limbaj. Solu]ia cea mai interesant` mi se pare aceea a revistei electronice de poezie Electric Verses (www.electricverses.net), care ofer` traduceri substan]iale [i rafinate din autori contemporani, \n mai multe limbi de circula]ie (uneori, mai multe versiuni „babelice“ put\nd fi citite \n paralel cu inabordabilul original). FILI (Centrul Finlandez de Informa]ii Literare), Ministerul Educa]iei [i cel de Externe, funda]ii private [i trusturi de pres` \[i dau m\na pentru sus]inerea constant` a unor asemenea ac]iuni de propagand` cultural`.
Traduce cineva? Desigur, cititorii [i scriitorii lor se lamenteaz` pe temele [tiute: bugetele subven]iilor s\nt mereu amenin]ate de reduceri, muta]iile de mentalitate [i de stil de via]` ale ultimelor decenii au fost resim]ite traumatic de artele finlandeze, gener\nd teme ale identit`]ii dilematice, ale depresiei [i solitudinii, sau exacerb\nd accentele sumbre [i incomunicabile care constituiau
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
MERIDIANE
timbrul artei secolului al XX-lea. Dar lamentourile nu determin` renun]area la traduceri, explica]ii, festivaluri [i alte „r`sturn`ri ale con]inuturilor locale“ spre alte limbi. Filmele fra]ilor Kaurismäki sau ambiguitatea amar-depresiv` a benzilor desenate cu Moomi, ale lui Tove Janssen, mai cunoscute poate publicului românesc (la Editura Echinox, \n 2003 [i 2006, au ap`rut dou` c`r]i de Janssen, P`l`ria vr`jitorului, respectiv O iarn` fermecat`, [i au trecut neobservate, de[i autoarea se bucur` de prestigiu pe multe alte meridiane), nu s\nt cazuri izolate, ci exemple tipice ale unei anumite structuri de profunzime pe care, ca [i \n cazul dificult`]ii limbii finlandeze, localnicii [i-o asum` [i caut` s` ne-o dea „pe \n]eles“. Cel mai mare succes editorial al anului 2008, \n Finlanda, este romanul Puhditus (Epurare sau Cur`]enie sau Purificare) al tinerei Sofi Oksanen (n. 1977), distins cu cele mai importante premii literare na]ionale – Runeberg [i Finlandia (prima carte ce a realizat vreodat` acest „mare [lem“). La o privire atent`, scriitura revoltatei Oksanen se \nscrie \ntr-un trend global al vremii: ea vorbe[te \n tu[e violente despre dreptul la memorie, despre istoria de nespus a sovietiz`rii Estoniei [i a finlandiz`rii minorit`]ilor postbelice locale, despre violuri, trafic uman, s`r`cie [i c`utarea propriilor r`d`cini (estoniene, \n cazul autoarei \nse[i). Sarah Kane nu e departe, iar Atwood, Lessing sau J.C. Oates dau accentele de fundal ale referin]elor culturale. Altminteri, finlandezii citesc cam ce cite[te toat` lumea \n satul global: \n topurile lecturii conduc, [i la ei, Dan Brown, Patricia Cornwell, Ken Follet sau Paulo Coelho, al`turi de Tony Hillerman, Juha Nuorisen, Kari Hotakainen, Leena Lehtolainen, Sofi Oksanen sau Hannu Raitila. Da, cititorilor români ultimele nume ale listei le s\nt necunoscute. Spuneam c` baza de date a SKS indexeaz` doar 23 de traduceri de literatur` finlandez` \n român`, dup` Al Doilea R`zboi Mondial. Vechea genera]ie de traduc`tori români, format` la [coli sovietice \n anii ’50, nu a fost urmat` de (aproape) nimeni, pentru aceast` limb` „dep`rtat`“. Ceea ce face s` avem
acces la clasicii veacului trecut (Aleksis Kivi, F.E. Sillanpää, Veijo Meri, Mika Waltari) – o proz` realist` bine articulat`, comparabil` cu Sadoveanu, Rebreanu sau Marin Preda –, dar contactul publicului nostru larg cu lumea literar` finic` s` r`m\n` oarecum incidental [i intermitent. În anii din urm`, Polirom a ini]iat seria de autor Mika Waltari (un clasic, accesibil [i „\n]elept“), \n traducerea lui Teodor Palic, inginer stabilit dup` 1991 \n Finlanda [i care, dup` propriile-i declara]ii (http://www.romanialibera .ro/a97229/o-viata-cu-waltari.html), neput\nd \nv`]a finlandeza tehnic`, spre a-[i practica meseria, a ales s` traduc` literatur` \n programe subven]ionate, pentru a nu depinde exclusiv de ajutorul social finlandez. Pentru cineva familiarizat cu sonurile moderniste ale modelului T.S. Eliot, cum e cititorul român de poezie, un scriitor de genul lui Paavo Haaviko (1931-2008) ar fi, poate, o fericit` descoperire. Dup` cum Erotica/Eroica lui Ilpo Tiihonen ar poten]a interesant caden]ele revoltate ale ter]etului Erotica/Eroica/Esopica ale colegului s`u de genera]ie Dorin Tudoran, iar vedeta Sofi Oksanen s-ar potrivi „Ego.Prozei“ tinerilor furio[i de azi. Multe s\nt asem`n`rile dintre culturile noastre, dincolo de limbile ce ne despart. Traduce cineva? C`ru]e \ntregi de c`r]i a[teapt` s` \[i „r`stoarne“ h\rtiile fo[nitoare \n cultura cealalt`. ■
69
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
D E Z B AT E R I
Eul-narator infam. Littell [i Céline Martin von Koppenfels (Universitatea Bielefeld)
De la apari]ia lui \n 2006, romanul lui Jonathan Littell – Les bienveillantes – a fost discutat \n Germania cu aprindere. Este vorba de memoriile fictive ale unui veteran SS [i criminal de r`zboi, a c`rui relatare documentat` minu]ios \l plimb` pe cititor \ntr-un mod chinuitor de direct prin numeroase locuri de ac]iune ale genocidului comis de na]ional-sociali[ti \mpotriva evreilor, ca [i ale r`zboiului purtat contra Uniunii Sovietice. Ecoul st\rnit de acest text \n presa german` a fost preponderent negativ. Criticii au vorbit despre „o carte plicticoas` de moarte“, despre „estetizarea groazei“, despre „pornografia violen]ei“ (Harald Welzer) [i „voyeurism“, despre o „monstruozitate“, despre „un kitsch dezgust`tor“ (Iris Radisch); cartea a mai fost taxat` drept „pornografie select`“ sau drept „\mperecherea unui roman de senza]ie cu biblioteca unui istoric“ (Jürgen Ritte). În tab`ra cealalt` se g`sea o minoritate euforic`, care pe de-o parte \]i cerea s` te apropii de opera lui Littell manifest\nd o atitudine pozitiv` fa]` de literatura de consum (Klaus Theweleit), iar pe de alt` parte vedea \n acest roman prima crea]ie epic` scris` din perspectiva f`pta[ilor, ba chiar o oper` epocal` care realizeaz` schimbarea paradigmei de la m`rturia personal` a victimelor supravie]uitoare la reprezentarea fic]ional` operat` de cei n`scu]i dup` dispari]ia primilor – amintirea a ceea ce a fost Shoah trec\nd astfel de la o gene-
ra]ie la alta (dup` cum a afirmat-o deja „descoperitorul“ lui Littell, spaniolul Jorge Semprún). Nu m` preocup` etica reprezent`rii („Ce este \ng`duit s-ar`]i, [i \n ce fel anume?“), ci analiza actului de lectur`. Punctul de la care plec e o \ntrebare c\t se poate de simpl`, pe care \n ultimii ani am fost nevoit s-o aud deseori atunci c\nd studiam autori precum Flaubert (Flaubert cel din Éducation sentimentale), Céline, Marguerite Duras sau Jonathan Littell \nsu[i. Întrebarea suna astfel: „De ce cite[ti mereu c`r]i a[a de primejdioase?“. Fiind vorba de o problem` ce ]ine de actul de lectur`, voi \ncerca s` m` apropii de r`spunsul la \ntrebare pe calea lecturii. Mai precis, voi c`uta s` ar`t ce efect are asupra noastr` un anumit tip de narator, pe care \l voi numi „eulnarator infam“, [i care poate fi lesne studiat \n romanul lui Littell. Cum \n literatura francez` din secolul al XX-lea acest tip de narator joac` un rol \nsemnat, voi vorbi aici un pic [i despre
71
■ Martin von Koppenfels este profesor de literatur` universal` [i comparat` la Facultatea de Lingvistic` [i Teorie Literar`, Universitatea Bielefeld. A studiat Filologie, Filosofie, limbile spaniol` [i latin` la University of Virginia, la München, Barcelona [i la Berlin. La \nceputul anului 2009 i s-a acordat premiul „Anna Krüger“ conferit de Wissenschaftskolleg zu Berlin – distinc]ie acordat` pentru opere [tiin]ifice scrise \n limba german` – pentru volumul Immune Erzähler. Flaubert und die Affektpolitik des modernen Romans.
D E Z B AT E R I
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
istoria literaturii. Am inten]ia s`-l inserez pe Littell \ntr-o anume tradi]ie a nara]iunii scandaloase, [i-o voi face confrunt\ndu-l cu un predecesor de frunte al s`u. Obiectul cercet`rii mele \l constituie remarcabila constela]ie \n care se \nscrie romanul lui Littell cu opera unui autor francez, \ntr-altfel scandalos dec\t Littell, [i anume Louis-Ferdinand Destouches alias Céline.
nostalgic trimi]\nd la \ndeletnicirea mamei sale [i la lumea disp`rut` a acelei belle époque. Mai cu seam` \n pasajele care descriu pr`bu[irea celui de-Al Treilea Reich, Littell nu poate evita influen]a exercitat` de trilogia german` a lui Céline. Asta se refer` la o chestiune esen]ial`, cum este descrierea bombardamentelor, dar, de exemplu, [i la dou` detalii tematice prin care Céline vrea s` marcheze c` a fost atins` limita sferei umane: \n haosul refugierii naratorul lui d` peste un grup de copii debili mintal, care de aici \ncolo \l \nso]esc d\nd dovad` de o iscusin]` de pisic`, pentru a supravie]ui. Corespunz`tor, la Littell citim despre \nt\lnirea cu o trup` de solda]i-copii abrutiza]i, care masacreaz` fugarii prin[i \n no-man’s-land-ul dintre liniile de front. {i ambii autori dedic` animalelor scena lor final`, scris` de o manier` frapant liric`. La Céline, la sf\r[itul romanului Rigodon, pe plaja din Copenhaga apar ni[te p`s`ri exotice care au zburat din gr`dinile zoologice germane distruse de bombardamente; la Littell este vorba despre procesiunea animalelor supravie]uitoare ale Gr`dinii Zoologice din Berlin, unde sf\r[e[te romanul s`u: un t\n`r elefant, trei cimpanzei, un leopard. Un alt laitmotiv de o mare \nsemn`tate structural` este [i rana la cap a naratorului. La Céline – care p\n` [i \n via]a real` a scornit o \ntreag` poveste despre rana suferit` de el la cap \n timpul Primului R`zboi Mondial – ea are \nc` de la prima sa oper`, Voyage au bout de la nuit, o func]ie de alibi \n sens at\t juridic, c\t [i narativ: rana justific` intercal`rile halucinante care fac ca nara]iunea s` deraieze, dar totodat` o [i structureaz`. (...) Littell copiaz` aceast` strategie \n mod direct, atunci c\nd mai \nt\i un lunetist g`ure[te la Stalingrad capul naratorului s`u, iar mai apoi acesta sufer` o como]ie cerebral` \n timpul bombard`rii Berlinului, ceea ce justific` ni[te lungi intermezzi delirante, \n care protagonistul – asem`n`tor cu cel al lui Céline – porne[te \n c`utarea celor mor]i [i a mumelor. Ca la Céline, un efect secundar al acestei structuri narative \l constituie pledoaria implicit` pentru iresponsabilitate. (...) Dac` \n lectura mea pornesc de la leg`turile lui Littell cu Céline, nu fac dec\t s` aleg la \nt\m-
Céline [i Littell Céline e un autor la care bucuros am vrea s` renun]`m, dar \n mod nelini[titor el a reu[it s` devin` indispensabil – ca amintire rea ce b\ntuie canonul literaturii franceze. A r`mas \n memorie – pe de-o parte – ca revolu]ionar al prozei franceze, iar pe de alt` parte – ca simpatizant nazist [i agitator antisemit. (...) O caracteristic` a fenomenului Céline e faptul c` persoana autorului [i eul-narator se contamineaz` sistematic – ceea ce \n sensul teoriei narative clasice reprezint` o stare insalubr`. Pseudonimul „Céline“ denume[te tocmai aceast` contaminare, [i nu cum s-ar putea presupune o persoan`. În acest punct au [i e[uat \ncerc`rile de a-l separa pe stilistul Céline de persoana privat` discreditat` Louis Destouches, de a-l izb`vi de sine \nsu[i pe temeiul categoriei stilului autonom. Céline a avut grij` ca la lectura romanelor sale grimasa autorului s` se v\re mereu \naintea m`[tii naratorului, astfel \nc\t ambii s` se contopeasc` \ntr-o pseudoidentitate. Aceast` contopire se refer` la ambele laturi: nara]iunea la persoana I e impregnat` de material autobiografic, iar biografia autorului – de mituri care, la r\ndul lor – p`trund \n substan]a romanesc`. Astfel, de pild`, infamia rasistului [i a colabora]ionistului condamnat a p`truns \n eul-narator repulsiv creat de Céline \n opera sa t\rzie, a[a-numita Trilogie allemande (D’un chåteau á l’autre, 1957, Nord, 1960, Rigodon, 1969). (...) M` voi opri la c\teva citate din Céline – citate evidente sau disimulate – pe care le \nt\lnim [i la Littell. Chiar de la \nceput, pozi]ia de director al unei fabrici de dantele a naratorului Max Aue face aluzie la una dintre obsesiile predecesorului discreditat: \n opera lui Céline, dantelele cro[etate reprezint` un indiciu
72
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 plare una dintre numeroasele alte conexiuni (o sl`biciune a acestui text este afi[area dependen]ei sale de modele literare). Oricum \ns`, optica célinian` ne permite o privire privilegiat` asupra fenomenului discutat aici: figura naratorului infam. Ea constituie cheia perspectivei narative a lui Littell, [i prin aceasta a \n]elegerii operei sale \n ansamblul ei, oper` ale c`rei provoc`ri s\nt \n esen]` chiar de natur` perspectivic`. Acuza de pornografie a violen]ei i-a fost adus` tocmai din cauza persoanei I singular care structureaz` cartea, a privirii [i vocii ei specifice. Aceast` persoan`, care prin mecanicitatea eului aminte[te ocazional de optica anumitor jocuri video (ego shooters), este ma[in`ria cu ajutorul c`reia Littell flutur` corpusul amenin]`tor de studii despre exterminarea evreilor [i despre r`zboiul din R`s`rit, [i cu ajutorul c`reia mobilizeaz` arhivele. Dac` ai elimina aceast` persoan` I, stihia s-ar transforma la loc \ntr-un mald`r de documente. Iar atunci cele dou` linii narative ale romanului – [i anume memoriile criminalului nazist de r`zboi, pe de-o parte, [i romanul de familie al unui matricid psihopat, pe de alta, s-ar dezintegra [i ele. Cu alte cuvinte, de aceast` persoan` I se leag` cea mai mare ambi]ie a lui Littell: aceea de a racorda din nou povestirea despre catastrofa secolului al XX-lea la tragic – mai precis, la mitul Atrizilor, [i \nc` mai precis: la versiunea lui Eschil a mitului, la Orestia, din a c`rei a treia parte [i-a extras romanul titlul s`u: Eumenidele, zei]ele pacificate ale r`zbun`rii.
M`rturie [i paranoia: eul-narator modern Înainte de a-mi \ndrepta aten]ia spre figura naratorului infam, voi face mai \nt\i c\teva observa]ii de natur` istoric` menite s` ne ajute s-o situ`m. Ceea ce preocup` ni[te povestitori precum Céline [i Littell s\nt traumele colective. Evenimentele traumatice pun \ns` memoria, [i prin aceasta [i nara]iunea, \n fa]a unor dificult`]i deosebite. Printre altele ele prejudiciaz` modelarea afectiv` a nara]iunii („eliberarea“ unei mari cantit`]i de emo]ii ]ine de psihologia experien]ei traumatice). În ce prive[te actul narativ,
D E Z B AT E R I
Louis-Ferdinand Céline
asta \nseamn` c` acel tip de modelare exemplar` a suferin]elor, pe care poetica tradi]ional` o numea patos, nu mai este posibil` dec\t \n mod foarte limitat \n fa]a unor asemenea evenimente. Ele par s`-i cear` celui ce vrea s` le nareze o anume form` de imunizare. Aproape invariabil consecin]a este tendin]a spre relatarea distan]at` [i „rece“ sau spre alte forme ale unei afectivit`]i dislocate. În fapt, povestitorii „reci“ [i distan]a]i de regul` s\nt recepta]i negativ de c`tre cititor. Lipsa de empatie e considerat` o caren]` moral`. În acest context e suficient s` amintim de indignarea cu care a fost \nt\mpinat Flaubert dup` publicarea romanului Madame Bovary. Stilul narativ impersonal pe care l-a introdus a fost interpretat de cititori ca o nemiloas` vivisec]ie a eroinei sale. Exist`, ce-i drept, [i excep]ii: acele subiecte la care empatia [i patosul e[ueaz` \n mod obiectiv, astfel \nc\t chiar [i intuitiv ele s\nt percepute drept false. Într-un asemenea caz tocmai stilul narativ distan]at pare a fi cel mai potrivit din punct de vedere afectiv. Înc` \n 1961 George Steiner a observat asta cercet\nd relat`rile victimelor politicii de exterminare na]ional-socialiste. În eseul s`u The Death of Tragedy, el a f`cut leg`tura dintre aceast` constatare [i valoarea de utilizare tot mai sc`zut` a poeticii tragediei: „S-ar zice c` limba se sufoc` din pricina faptelor. Unicul
73
D E Z B AT E R I
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
mod de a mai combina cuvintele, apt s` se mai apropie de nucleul sentimentului, \l reprezint` genul de relatare nud` \n proz` cum \l \nt\lnim \n Jurnalul Annei Frank“. Ca urmare, delimitarea de paradigma tragic` este unul din elementele esen]iale ale trat`rii estetice a crimelor na]ional-socialiste. Hannah Arendt a polemizat \mpotriva percep]iei publice a lui Adolf Eichmann ca fiind un „mare criminal“ [i „monstru“ \n sensul modelelor oferite de tragediile lui Shakespeare. Iar Imre Kertész a constatat lipsa categoriilor de personalitate [i destin personal, pe care le socotea ca pe ni[te premise ale model`rii tragice a materiei literare. Pe acest fundal se remarc`, pe de-o parte, sporirea importan]ei istoriografiei, care ajunge s` preia anumite func]ii ale model`rii estetice, iar, pe de alt` parte, \mpotriva discursului impersonal al istoriografiei se afirm` instan]a fragil` a eului care depune m`rturie. Eul-narator a revenit \n aten]ie dup` 1945, \n contextul povestirilor unor supravie]uitori ai lag`relor de concentrare – [i anume, legat de no]iunea de m`rturie. Aceasta ofer` un sprijin persoanei I singular, fiindc` m`rturiile au numeroase func]ii extraliterare: istorice, juridice, etice, politice, terapeutice. Dar c\nd o asemenea m`rturie e inventat`, ea treze[te suspiciunea de uzurpare a autorit`]ii etice a martorului. Ocazional, Jonathan Littell face o reveren]` \n fa]a tradi]iei nara]iunii impersonale a secolului al XIX-lea, ca de exemplu atunci c\nd un comisar sovietic la Stalingrad citeaz` din Le rouge et le noir al lui Stendhal (573) sau c\nd strecoar` \n buzunarul eroului s`u care fuge de Armata Ro[ie un exemplar din Éducation sentimentale a lui Flaubert (1250 [.u.) {i pentru c` veni vorba, detestatul p`rinte vitreg francez al lui Max Aue se nume[te Moreau, la fel ca dezagreabilul protagonist al lui Flaubert, ceea ce ne sugereaz` c` la Littell, revolta de genera]ie a tinerilor nazi[ti se \ndreapt` \mpotriva unei atitudini burgheze resemnate de genul celei din Éducation sentimentale. Dar aceste rememor`ri ale stilului flaubertian impersonal s\nt neesen]iale \n compara]ie cu prezen]a masiv` a unei tradi]ii narative fascinate de eu. Am aici \n vedere mai \nt\i acea categorie a relat`rilor victimelor supravie]uitoare. Poves-
tirea ex-Obersturmbannführer-ului Max Aue, \n schimb, se afl` cu ele \ntr-un raport de identificare negativ`: \n povestirea victimei, care este m`rturie, se oglinde[te cea a f`pta[ului, care este deopotriv` m`rturisire [i autojustificare. Dar mai important` – [i \ntr-asta const` provocarea mai mare – este racordarea la tradi]ia modern` a nara]iunii la persoana I, patologic transgresive, care \n Fran]a e legat` de numele lui Céline. Fiindc` spre deosebire de Germania, \n Fran]a din prima jum`tate a secolului al XX-lea eul reintr` \n roman pe scar` larg`. Dar se re\ntoarce ca instan]` mai mult sau mai pu]in patologic`. Cei doi romancieri francezi, care deseori s\nt numi]i dintr-o suflare (o suflare \nc`rcat` politic) ca fiind cei mai \nsemna]i din ultimul secol – anume Proust [i Céline –, intercaleaz` ambii un eu cu tr`s`turi paranoide \ntre universul lor romanesc [i cititor. În cazul lui Proust, este vorba de gelozia obsesiv` a lui Marcel, \n vreme ce la Céline avem de-a face cu \nchipuirile eroilor s`i Bardamu, Ferdinand [i Céline, care se simt persecuta]i, \nchipuiri \n care se face auzit ecoul obsesiilor antisemite ale autorului. Îmi \ng`dui s` amintesc aici c` \n vremea c\nd ap`reau primele volume din Recherche ale lui Proust, Sigmund Freud tocmai f`cea cotitura spre analiza eului, \ndrept\ndu-[i a[adar aten]ia asupra acelui ciudat organ sufletesc care \n scrierile sale apare c\nd ca un „finsterer Despot“ (despot sinistru), c\nd ca „armes Ding, welches unter dreierlei Dienstbarkeiten steht“ (biet lucru supus la trei servitu]i felurite): presiunea realit`]ii exterioare, for]a de absorb]ie a instinctelor [i cnutul supra-eului. Iar \n anii ’50, c\nd Céline a scris trilogia german`, Jacques Lacan \[i elabora versiunea radicalizat` a analizei eului, conform c`reia eul nu mijloce[te nicidecum \ntre instinct [i realitate, ci se afl`, ca „func]ie imaginar`“, \ntr-un raport divizat cu am\ndou`. Eul – spune Lacan \n Le séminaire I – nu-i nimic altceva dec\t un „simptom privilegiat“, simptomul uman prin excelen]`, boala mental` antropologic`. Eul-narator paranoid al lui Céline e un asemenea simptom. El se autodiscrediteaz` ne\ncetat, st\rne[te \ndoial` [i-l \mbr\nce[te pe cititor \nd`r`t spre text, fiindc` \n loc s` depun`
74
D E Z B AT E R I
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 m`rturie despre realitate, el obtureaz` accesul la ea. Poten]ial, pierderea realit`]ii a fost dintotdeauna inclus` \n forma povestirii la persoana I: ochii naratorului prin care cititorul prive[te lumea fictiv` ar putea fi [i ochii unui nebun. În afar` de asta, at\t la Proust c\t [i la Céline eul povestitor [i-a format tr`s`turi despotice, tr`d\nd \nclina]ia spre o megalomanie, o supral`rgire a perspectivei sale inevitabil restr\nse. Vocea naratorului lui Littell preia aceste dou` tr`s`turi structurale, continu\ndu-le \ntr-o form` exacerbat`. Aici, pierderea realit`]ii pe care o sufer` eul se manifest` (ca [i la Céline) \n lungi inserturi halucinante, care pe planul con]inutului (la fel ca [i la Céline) s\nt motivate precar de rana la cap a povestitorului. Iar mania célinian` a persecu]iei transpare nu numai din antisemitismul lui Max Aue [i al colegilor s`i, ci [i din \ntreg scenariul persecu]iei care d` titlul romanului: adev`rat \ns` c` aici Eriniile ce-l h`ituiesc pe matricid nu provin nicidecum din Orestia, ci din benzile desenate cu Tintin. Un tandem grotesc de poli]i[ti \nlocuie[te aici r`zbunarea divin`. O alt` tr`s`tur` célinian` [i totodat` o alt` fa]et` a eului s`rman-sublim o reprezint` disponibilitatea pentru „supratura]ie“, pentru virajul \n grotesc. Supral`rgirea perspectivei eului, o mo[tenire proustian`, s-a extins la Littell devenind paradox fundamental: romanul s`u \[i arog` calitatea de a reuni fascina]ia perspectivei limitate, ba chiar demen]iale a eului, cu privirea transgresiv` care vede tot ce a scos la iveal` cercetarea istoric` cu privire la r`zboiul de nimicire din Europa de Est. {i ca la Proust, dep`[irea limitelor perspectivei se combin` cu transgresarea unui tabu al reprezent`rii. Nu \nt\mpl`tor i s-a adus repro[ul de pornografie: e vorba despre a vedea lucruri interzise. Aici avem de-a face – ca [i la Proust – cu o sexualitate tabuizat` (homosexualitate, perversiuni, incest – tot ce-i poate trece omului prin minte), dar mai ales cu o violen]` tabuizat`: scandaloas` e mai \nainte de toate privirea aruncat` \n r\pa de la Babi Iar. Trebuie spus c` la Littell \ntre cele dou` tabuuri exist` o leg`tur` subteran`, fiindc` \n cazul s`u privirea a]intit` asupra actelor de violen]` este prea ades o privire erotizat`.
Jonathan Littell
Dincolo de simpatie Jonathan Littell spune despre sine c` nu poate scrie dec\t la persoana I. Ce \nseamn` asta? Persoana a III-a este o non-persoan` gramatical` situat` \n afara scenei dialogate, fiindc` nu se poate vorbi cu ea, ci doar despre ea. C\nd o asemenea persoan` \i inspir` autorului spaim` fiindc` este un eu excesiv, asta nu poate s` \nsemne dec\t c` el vrea s` se apere de mecanismul pe care psihanaliza \l nume[te proiec]ie – acel mecanism, care \n fapt e deosebit de la \ndem\n` totdeauna atunci c\nd literatura vorbe[te despre r`u. În acest sens, de pild`, trebuie considerate proiec]ii acele furiae de care eul se teme fiindc` nu le recunoa[te drept \ntruchip`ri iscate de propria-i sete de s\nge sau de propria-i con[tiin]` revoltat`. Littell vrea deci s` evite tocmai acest joc. Dar de ce ar inspira persoana I mai pu]in` fric`, [i asta chiar [i atunci c\nd, precum aici, ea reprezint` persona non grata a persecutorului?
75
D E Z B AT E R I
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
Ce fel de distan]are ]i-ar putea oferi o asemenea persoan`? Probabil c` una singur`: distan]area de tine \nsu]i. A-]i pune masca persecutorului [i a vorbi cu vocea sa \nseamn` s`-]i abandonezi pozi]ia eului, strecur\ndu-te \ntr-un eu str`in; pe care-l la[i s` pun` st`p\nire pe tine printr-un act ce aminte[te de fenomene rituale cum s\nt posedarea de demoni [i exorcismul. Cuv\ntul „distan]are“ e folosit aici a[adar \ntr-un sens paradoxal: situa]ia amenin]`toare nu e \nvins` prin ]inerea la distan]` a celuilalt, ci dimpotriv`, contopindu-te cu el. Asta aminte[te de procedeul de ap`rare psihic` pe care Anna Freud l-a numit „identificarea cu agresorul“. Un exemplu deconcertant pentru acest mecanism, \ntru totul l`muritor \n privin]a romanului lui Littell, \l g`sim \n romanul lui Imre Kertész, F`r` destin. M` refer la pasajul \n care, \n momentul sosirii sale la Auschwitz, b`ie]a[ul evreu admir` frumuse]ea solda]ilor SS care se plimb` agale pe rampa de selec]ie pentru camerele de gazare, ]in\nd \n m\n` elegantele lor crava[e. Ceea ce imagineaz` aici Littell \n chip nedeslu[it nu e, deci, \ntru totul cazul banal al unei identific`ri \n care eul \[i \nsu[e[te vocea [i privirea altuia, pentru a evolua odat` cu ele. C`ci disponibilitatea pentru un asemenea tip de identificare n-ar fi nimic altceva dec\t bun`voin]a retoricii tradi]ionale – aceea la care c`-
uta s` ajung` prin captatio benevolentiae. Aici, \n schimb, e vorba de o identificare \n ciuda relei-voin]e, al c`rei obiect e un anti-eu abject, f`c\nd \n aparen]` totul pentru a distruge dorin]a de identificare cu el – [i a]\]\nd-o astfel [i mai tare. Dar pe mine nu m` intereseaz` \ntrebarea de ce recurge autorul la o asemenea mascarad`, ci ce-l intereseaz` pe cititor la ea. Cu asta m` re\ntorc la \ntrebarea ini]ial`: de ce citim c`r]i primejdioase? De ce ne captiveaz` naratorii infami? Ce face ca ni[te c`r]i care de-a dreptul te invit` s` le respingi, s` ajung` p\n` la urm` chiar best-seller-uri? Cea mai simpl` explica]ie ar fi c` asemenea texte satisfac nevoia de pedeaps` a cititorilor lor. Explica]ia nu e totu[i prea plauzibil` \n privin]a lui Céline [i Littell, c`ci acela[i scop ar putea fi atins cu mult mai eficient slujindu-te de un erou ce sufer` [i te invit` f`r` echivoc s` te identifici cu el – ceea ce aici nu-i cazul. {i tocmai aceast` identificare anevoioas` [i divizat` desparte irevocabil universul romanelor lui Céline [i Littell de paradigma tragic` care f`g`duia purificarea emo]ional` printr-o reprezentare suplinitoare a suferin]elor. E greu de presupus c` cineva ar putea urm`ri cu groaz` [i mil` povestea fugii eroilor celor doi autori, ca s` nici nu mai vorbim de faptul c` aceste pove[ti se termin` relativ bine pentru protagoni[tii lor
Jonathan Littell
76
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
D E Z B AT E R I
– ceea ce le [i integreaz` \n schema impunit`]ii r`ului, pe care Aristotel o define[te ca pe „cea mai netragic`“ dintre toate ac]iunile posibile. {i-atunci, care-i c\[tigul – cu ce premiu al pl`cerii caut` s` ademeneasc` naratorii infami? Mai ales \n cazul lui Littell nu putem fire[te exclude nici unele \nclina]ii perverse, voyeuriste, care s\nt satisf`cute de descrierea masacrelor [i a transgres`rilor sexuale. Dar pentru a ajunge la asemenea satisfac]ie exist` c`i mai simple dec\t lectura unor romane monstruoase. Iar conectarea cititorului la vocea acestor naratori e mai pu]in o pl`cere c\t o fascina]ie sau o constr\ngere. Exist`, deci, pesemne, alte avantaje psihice care \l silesc pe cititor s` intre \ntr-o asemenea rela]ie. Cel pu]in pentru cititorii de la noi, cadrul acestei rela]ii \l ofer` cu siguran]` obsesia reiter`rii istorice: confesiunile antisemi]ilor [i veteranilor comandourilor speciale \l for]eaz` pe cititorul german s` se transpun` o dat` \n plus \n trauma vinov`]iei. Ca \n co[marurile repetitive ale pacien]ilor suferind de traume, aici intervine dorin]a de a g`si \n sf\r[it simbolul potrivit, [i poate c` [i izb`vitor, ce confer` tuturor lucrurilor un sens. Un alt motiv e nevoia de a personifica, o dat` pentru totdeauna, ceea ce nu vrei s` fii; s` te delimitezi a[adar de ceea ce-]i provoac` spaima – [i mai ales spaima de a fi acel cineva. Acest motiv include [i el elemente de proiec]ie: naratorii infami ofer` mari suprafe]e de proiec]ie impulsurilor pe care cititorii nu vor s` le perceap` la ei \n[i[i. Semnificativ \n acest context e c` at\t Céline c\t [i Littell creeaz` alter ego-uri cu rateuri patologice. Astfel ei \nlesnesc nu numai identificarea negativ` de tipul: Acesta nu-s eu, ci [i o deculpabilizare mai radical`, care declar`: Eu nu s\nt eu. Aceast` identificare ar fi, desigur, nul` \n sens literar, dac` n-ar fi sus]inut` de o leg`tur` cu \nsu[i actul narator. În cazul lui Céline, leg`tura se raporteaz` \n mod v`dit la vocea naratorului. Ea vizeaz` aceast` voce anarhic`, \nt`r\tat` [i care se g\tuie, acest hip-hop rasist. În cazul lui Littell, baza stilistic` a fascina]iei trebuie c`utat` \n mecanica privirii. Romanul s`u nu atrage defel aten]ia din punct de vedere al limbii, el nu inoveaz` dec\t acolo unde se fac auzite
vocile moarte ale birocra]iei naziste. În schimb, este vizual \n mod agresiv. Scriitura aminte[te de un travelling virtual prin zonele tabu ale istoriei; un travelling care nu \nsufle]e[te lucrurile, ci le agit`. Principiul fascina]iei e aici montajul documentelor ce formeaz` laolalt` o monstruoas` halucina]ie a istoriei. Locul psihic unde ace[ti naratori s\nt la ei acas` este scena transferului negativ: cine p`trunde, citind, \n interiorul unei asemenea scene, activeaz` ni[te funeste modele rela]ionale ce n-au a[teptat dec\t aceast` posibilitate s` se constituie \n simboluri. Oamenii citesc asemenea c`r]i [i pentru a identifica \n ei latura lor funest` [i a r`m\ne \n contact cu ea. Asta creeaz` o leg`tur` care nu are nimic de-a face cu simpatia, [i care totu[i poate fi puternic`. În ambele cazuri, la Céline [i Littell, aceast` leg`tur` este o func]ie a nara]iunii la persoana I. Dar asta nu are nimic de-a face cu o re\ntoarcere a tragicului, chiar dac` Littell afirm` c` Max Aue al s`u are „dimensiunile unei figuri a tragediei grece[ti“. Aue este \ns` \n realitate un personaj dublu: pe de o parte, el este \ntruchiparea – median` din punct de vedere sociologic – a birocratului SS, iar pe de alt` parte, un transgresor de tipul celor \nt\lni]i la Bataille, care \l cite[te pe Blanchot, viseaz` s` fac` sex anal cu sora lui [i-[i sugrum` \n pat mama. Nici una din aceste dou` identit`]i nu-l calific` pentru a deveni un erou tragic. Incongruen]a dintre cele dou` identit`]i este un double bind de o factur` absolut modern`, [i \n nici un caz un conflict tragic. {i s` supor]i pre] de 1400 de pagini raporturile neprecizate dintre cele dou` identit`]i este un tur de for]` de neimaginat dec\t \n mediul ambiguu, patologic al nara]iunii infame scrise la persoana I. ■ Traducere din limba german` de Alexandru Al. {ahighian Textul de fa]` este transcrierea prescurtat` a conferin]ei pe care profesorul Martin von Koppenfels a sus]inut-o, la sf\r[itul lunii martie, la Colegiul „Noua Europ`“.
77
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
P O R T RE T E I N T E R I O A RE
devine un best-seller cu b`taie lung`, a[a cum [i-l poate dori orice literatur`. Mi s-ar p`rea oportun ca ziua de 29 martie s` devin` una periodic-festiv`: s`rb`toarea literaturii bucure[tene – sau a literaturii, pur [i simplu. În Irlanda, 16 iunie este „Bloomsday“. În 16 iunie 1904 se petrec \ntreaga ac]iune a romanului Ulise al lui James Joyce [i peripe]iile personajului Bloom; [i tot \n acea zi, memorabil` dintr-un motiv pur literar pentru irlandezi, a cerut-o Joyce \n c`s`torie pe Nora Barnacle. Este un prilej, \n Irlanda, de lecturi publice, de [ez`tori, de spectacole etc. – o zi de celebrare a literaturii \n toat` varietatea [i plenitudinea ei, o s`rb`toare na]ional`. F`r` a diminua importan]a general-româneasc` a romanului matein, cred c` el este, \n esen]`, un fenomen bucure[tean, al acelor Bucure[ti („Hilariopoli“) cosmopoli]i, vitali, mizeri [i totdeauna scandalo[i, \ns`[i substan]a tandr` [i abject` a existen]ei noastre. Nu exist` metafor` mai potrivit` a m\ndriei [i umilin]ei, a n`dejdilor [i disper`rilor noastre dec\t Craii… C`ci „Fiin]a noastr` se cl`de[te cu scriptura ta, Matei“. C\t de bine i-ar sta, \n \nceput de prim`var`, ora[ului nostru s` fie cuprins de febr` literar`! A[a cum exist` o noapte a muzicii, ar putea exista [i dou`zeci [i patru de ore ale literelor, cu scriitori ap`r\nd \n performan]e publice, cu istorici [i critici literari celebr\nd opere trecute, cu manifest`ri muzicale inspirate de literatur`; o zi, de asemeni, \n care libr`riile [i-ar deschide mai larg por]ile... iar literatura s-ar risipi \n strad`, ar descinde \n parcuri [i gr`dini... ne pl\ngem c` nu se v\nd c`r]ile... ar fi un prilej, \ntre altele, de-a face cartea \n genere mai cunoscut` [i mai iubit`. Faptul c` Mateiu I. Caragiale, snobul nem\ntuit, idolul unor minuscule elite intelectuale care-i \nv`]au opera pe de rost, devine azi un scriitor major (dac` nu chiar acel „prim [i ultim Caragiali“ pe care-l exalta autorul „Protocolului“), este o prea frumoas` success-story pentru a nu face din ea un motiv de s`rb`toare, de bucurie sau, cel pu]in, de reflexie pentru cei ce iubesc literatura sau pentru virtualii ei aman]i. Iat` de ce am ]inut s` dau acestei cronici un ton [i un con]inut mai pu]in obi[nuite. ■
Ion Vianu
29 martie, o zi a literaturii În Agende, la data de 29 martie 1929, Mateiu I. Caragiale noteaz`: „Seara. Punerea \n v\nzare a Crailor de Curtea-Veche la «Cartea Româneasc`» (am 44 de ani [i 4 zile)“. Consemnarea v\rstei aduce cu o c`utare-reg`sire a timpului pierdut. Cartea, dup` cum se [tie, s-a v\ndut bine, un al doilea tiraj s-a f`cut \n toamn`. A fost premiat` de Societatea Scriitorilor Români. Cariera ei, surprinz`toare, a continuat. Considerat` mult timp un soi de ciud`]enie, o oper` „superior ratat`“ (G. C`linescu), un produs al literaturii fanteziste, pitore[ti (T. Vianu), punctul de raliere al unor „fani“ literari, al unor bucure[teni maniaci, Craii… devin, mai ales \n anii postcomuni[ti, o carte favorit` a cititorilor români; recent, prin Istoria lui N. Manolescu: o carte canonic` a literaturii române. Ceea ce nu face dec\t s` \nchid` cercul, confirm\nd percep]ia primului recenzent, Ion Barbu, mai mult dec\t un entuziast al Crailor…, care desemneaz` cartea ca pe o „medita]ie... grav` asupra aventurii [i ticluirii Fiin]ei“, percep]ie \nt`rit` de receptarea contemporan`. {i o mai nume[te Ion Barbu, „carte de \n]elepciune, pe care un act de discre]ie [i gust o disimuleaz` sub grele catifele de pitoresc oriental“. O lectur` mai „grav`“ a Crailor… predomin` azi asupra celei vechi, „frivole“. Capodoper` de concentrare, bogat` \n aluzii, deliciu al hermeneu]ilor de toate gradele, romanul lui Mateiu
78
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
INTERVIU
„Literatura este singurul instrument prin care putem vedea [i auzi cum cineva g\nde[te \n direct“ Christine Angot O scriitoare impulsiv`. {i foarte direct`. N-are tact [i – dup` cum m`rturise[te – nu face concesii. Probabil de aceea Christine Angot a iscat at\tea scandaluri \n Fran]a, iar venirea ei la Bucure[ti (\n martie a.c.) a fost precedat` de negocieri intense cu agentul s`u. Voia s` vin` cu prietenul ei actual – care nu e c\nt`re]ul de rap Doc Gyneco, ci un produc`tor de muzic` jamaican – \ntr-o zi de s\mb`t`, pentru a pl`ti mai pu]in pe biletul lui de avion. Nu voia s` se epuizeze \n interviuri, dar se pare c` n-a sc`pat. A publicat 14 romane, din 1990 p\n` ast`zi, dintre care doar unul singur, Rendez-vous, a ob]inut un premiu – Flore. În schimb, este o autoare studiat` \n facult`]ile de Litere (teoreticianul Laurent Jenny o are \n bibliografia pentru cursul despre autofic]iune de la Literele din Geneva), pentru c` romanele ei ilustreaz` exemplar – la prima vedere – o categorie literar` caracteristic` culturii europene decadente: autofic]iunea. Dar scriitura Christinei Angot este scandaloas` nu din perspectiva autofic]iunii. {i nici a limbajului licen]ios, care nu abund`. Este scandaloas` pentru c` proiecteaz` o lume \nchis`, lipsit` de dimensiuni.
O tragedian` postmodern` De cele mai multe ori, naratorul romanelor dvs. se nume[te Christine Angot. V-a]i g\ndit vreodat` s` \ntrebuin]a]i un narator omniscient? Am f`cut-o \n Dezaxa]ii. Dar jocul persoanei \nt\i este subversiv, cu at\t mai subversiv cu c\t acea persoan` nu este o reflec]ie a eului auctorial, ci o voce care se joac` [i care se sprijin` pe
acest joc, pentru a vorbi despre un eu cu care se poate identifica oricine. E ca \n tragedia antic`: cineva care spune lumii „iat` ce mi s-a \nt\mplat“, fiind mereu vorba despre ceva de ordinul vie]ii private. Asculta]i ce v` spun, zice personajul, ceea ce v` spun intereseaz` \ntreaga cetate, de[i \n joc e persoana mea intim`. Or, eu fac la fel. Da, dar \n tragedia antic` exist` ceea ce se cheam` o logic` tragic`, fiecare episod trimite c`tre deznod`m\nt. Dvs. dramatiza]i
81
■ Christine Angot (n. 1959) este una dintre cele mai controversate scriitoare franceze de azi, at\t datorit` temelor pe care le abordeaz` \n romanele sau piesele sale de teatru (sexualitatea, incestul), c\t [i datorit` apari]iilor sale publice [i televizate, foarte teatralizate, provoc\nd, nu o dat`, scandaluri mediatice. A refuzat eticheta critic` de „autofic]iune“ pus` c`r]ilor sale, preciz\nd c` romanul nu \nseamn` nici autobiografie, nici m`rturisire de sine. Din opera sa, par]ial tradus` [i \n române[te: Vu du ciel (1990); Not to be (1991); Léonore, toujours (1994); Les Autres (1997); Sujet Angot (1998); L'Inceste (1999); Quitter la ville (2000); Pourquoi le Brésil? (2002); La Peur du lendemain (2003); Les Désaxés (2004); Une partie du cœur (2004); Rendez-vous (2006), Premiul Flore, 2006, Le marché des amants (2008)
INTERVIU
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
mai pu]in, cititorului \i este greu s`-[i croiasc` un drum c`tre un deznod`m\nt. Reveni]i, face]i salturi, focaliza]i de mai multe ori, la r`stimpuri diferite, acela[i eveniment. C`r]ile dvs. s\nt \n acela[i timp foarte u[or de citit, la nivelul enun]ului, dar [i foarte greu de terminat pentru c` lipse[te de obicei ancorarea \n real. Exist` o interioritate strivitoare \n c`r]ile acestea. Exist` o ac]iune, ea progreseaz`; exist` foarte multe lucruri care se \nt\mpl` acolo, dar toate au ritmul \n]elegerii personajului principal. Asta poate fi fascinant, dar [i foarte dificil. Eu cred c` literatura este singurul instrument prin care putem vedea [i auzi cum cineva g\nde[te \n direct. Chiar dac` a]i vrea s`-mi explica]i, c\t mai cinstit, ceea ce g\ndi]i, n-a]i putea niciodat` s` m` face]i s` \n]eleg cum se \nt\mpl` acele lucruri. Nici pictura, nici cinematograful nu reu[esc s` fac` ceea ce numai literatura poate. Literatura este singurul instrument cunoscut pentru a afla ce se \nt\mpl` \n mintea, \n ra]ionamentele altcuiva dec\t tine \nsu]i. E, totu[i, ceva extraordinar. Da, dar aici e un paradox. Pentru c` l`sa]i de \n]eles c` limbajul nu poate oferi accesul la interioritate, la adev`r. Astfel c`, de pild`, \n c`r]ile dvs., nu po]i cunoa[te personajele, din simplul motiv c` ele apar construite din fluxuri lingvistice, care vin din necunoscut [i se pierd tot \n necunoscut. Personajele acestea se mi[c` mereu, nu po]i spune ceva definitiv despre ele, nu le po]i fixa. De aceea literatura dvs. e – a[ spune – bergsonian`. Bergsonian`? Da, pentru c` Bergson este cel care spune c` limbajul are puterea de a dispune de spa]iu, ajut` la o cunoa[tere prin adunare, \n vreme ce via]a e flux, durat`, ceva ce scap` mereu \ntinderii [i organiz`rii spa]iale E intensitate, energie, nu sum` de elemente... E foarte interesant ce spune]i. Eu nu-l prea [tiu pe Bergson [i nu s\nt o foarte bun` cunosc`toare a filozofiei, dar e foarte interesant ce spune]i. Da, personajele mele nu s\nt niciodat` fixe. Cineva spune ceva la pagina 12, iar la pagina 13 va ap`rea o nuan]`. Numai c` aceast` nuan]` este cea pe care o adaug` via]a lucrurilor. Asta mi se pare foarte aproape de adev`r. A-
poi, mai e ceva. Ceea ce fixeaz` personajul \n literatur` – [i persoanele, \n via]` – este o viziune social`, sociologizant` asupra oamenilor. E drept c` fiecare dintre noi ad`postim viziuni despre societate [i c` fiecare dintre noi le ilustr`m \ntr-un fel sau altul. {i ]in cont de treaba asta. În Rendez-vous exist`, de pild`, bancherul, care caricaturizeaz` \n mod evident aceast` lume a boga]ilor cu aspira]ii culturale. Personajul meu, \ns`, caut` s` ob]in` altceva dec\t aceast` caricatur`, sociologizant`, a cuiva. Practic, eu \ncerc s` fac dou` lucruri: s` ofer imaginea cuiva pe un fundal social, dar [i s` v`d dac` nu se mai ascunde ceva \n spatele ei, s`-i las personajului [ansa de a sc`pa de etichete. Unii scap`, al]ii nu. Personajele care vorbesc adev`rat reu[esc s` scape. {i eu \ncerc mereu s`-i las s` se salveze. În ultima mea carte, Le Marché des amants (care va ap`rea \n versiune româneasc` la Editura Leda), \ncerc s` dau aceast` [ans` c\t mai multor personaje, s` dezmint imaginea lor social`, comun`. Apropo de tragediile despre care vorbea]i, pe care spune]i c` le relua]i... Da, nu e vorba de copierea lor, ci de reluarea acestora din punctul de vedere al vorbirii, al vorbirii unei naratoare care, precum personajele tragediilor, nu se expune ca avatar al autorului tragediei sau al actorului care \l interpreteaz`, ci ca un om oarecare, care vorbe[te despre oameni \n general. Dar [i aici, \n tragedii, exist` ni[te prejudec`]i, mitologizante. Personajul tragic este mereu nobil, cel al confidentului este mereu vulgar, exist` ni[te repere foarte clar fixate, ni[te cadre de g\ndire care ambaleaz` psihologicul. Asta are leg`tur` cu raportul dintre adev`r [i verosimil. Tragedia e verosimil`, iar dvs. viza]i adev`rul, care de multe ori n-are virtu]i estetice, pare plat [i chiar este. Acesta este, cred, motivul pentru care cititorul r`zbe[te greu prin c`r]ile dvs.: pentru c` nu ]ine]i cont de verosimil, ci numai de adev`r. {i atunci, ca o compensa]ie, cititorul va face identificarea – fals`, spune]i – \ntre naratorul care, ca [i \n Rendez-vous, v` poart` numele, [i autorul \n carne [i oase. În felul acesta, cititorul transpune adev`rul \n verosimil [i reu[e[te s`-[i
82
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 creeze motiva]ia pentru continuarea lecturii. Altminteri, \i este greu s` ia personajele pe care le propune]i ca pe ni[te entit`]i compacte. Sper din tot sufletul s`-i fie greu s` le ia astfel. Cu at\t mai bine. Ceea ce conteaz` este c` tot ceea ce se \nt\mpl`, chiar [i \n construc]ia personajelor, apar]ine naratoarei. Totul se reprezint` prin intermediul ei. Nu po]i face nimic \n afara ei, ritmul este impus de ea. Dar important nu e s` o observi pe ea, ci ceea ce ea arat`. E drept c` [i ea se arat` ca personaj, c` exist` o mul]ime de referin]e psihologice asupra ei \nse[i... N-a[ zice c` personajele mele s\nt neinteresante...
Nu paria]i pe mine! Da, dar nici acest personaj, naratoarea, nu ajunge s` ofere o imagine coerent` asupra ei \nse[i, de[i, numindu-se, noi [tim mereu c` e vorba despre ea. {tiu ce s` v` r`spund: acest personaj e un personaj liber. De aceea poate s` spun` ceva la pagina 12 [i altceva la pagina 14 – c` bancherul e oribil, apoi c` e \ndr`gostit` de el, apoi, \n fine, c` nici nu mai vrea s` aud` de el. Prin urmare, cuvintele nu fac dec\t s` o \nso]easc`, ele nu reu[esc s-o numeasc`, ci doar, \ntr-un fel, alearg` \n urma ei. Ar putea fi acestea sau altele. Nu, nu, deloc. Cuvintele n-ar putea fi altele. În fapt, naratoarea se g\nde[te, pur [i simplu. O
INTERVIU Rendez-vous este impregnat de un oarece lirism, absent \nainte de Les Désaxés (Dezaxa]ii, 2004), o carte strivitor de „interioar`“. Pove[tile de iubire care \i constituie parcursul se \ntretaie \n func]ie de aleatoriul unui dialog intim, \n care nici o ordine a discu]iei nu poate fi premeditat`. De[i prev`zut cu doze mici de linii de dialog, Rendez-vous este un roman care se scrie \n timp ce e tr`it, sau care expune ceea ce Mircea C`rt`rescu numea „texisten]a“. Ce fel de existen]` are personajul Christinei Angot? Una strict afectiv`. Realul este \nvestit f`r` rest de afect, e ca [i cum am vedea lumea prin intermediul unui ecran termosensibil. Nimic nu apare \n afara alc`tuirilor semnificante, dar aici intervine \nc` ceva, care z`d`rnice[te lectura. Eroina face psihanaliz`. Probabil c` pare bizar, dar acest roman este unul \n \ntregime psihanalitic. În ce sens? Societatea \n care tr`ie[te personajul Christinei Angot este o re]ea de indivizi care interac]ioneaz` \ndeob[te \nt\mpl`tor. Nu exist`, pentru ei, nici un fel de model de urmat. Nu exist` cadre de comportament mo[tenit, \nvestite axiologic. Tot ceea ce se \nt\mpl` \n aceast` re]ea este supus interpret`rii ingenue din momentul contactului cu exteriorul. Revizuit` \n func]ie de alte contacte, mereu temporare, interpretarea ini]ial` e spulberat` de altele, ulterioare, \ntr-un flux omogen, f`r` ierarhie. Distan]a dintre acestea este de obicei mic`. De la o zi la alta (adic` de la o pagin` la alta) sau de la un an la altul – dar [i pe \ntinderi mai mari –, semnifica]ia contactului cu realul se modific`. Nimic, \n afara afectelor capricioase, nu stabilizeaz` aceste semnifica]ii. {i asupra fiec`reia dintre ele planeaz` \ndoiala, repede adus` pentru confirmare psihanalistului. Psihanalistul, personaj discret, este, de fapt, un Mefisto din umbr` al felului \n care func]ioneaz` eroina c`r]ii. El ac]ioneaz` contradictoriu: pe de o parte, o \ncurajeaz` pe Christine s` fac` ceea ce simte – ca orice psihnaliast. Ordinea e a incon[tientului, nu a cerului sau a blazoanelor sociale. Pe de alta \ns`, acord` o putere discre]ionar` cuvintelor, adic` interpret`rilor. (Al. Matei)
83
INTERVIU Întreg discursul Christinei Angot func]ioneaz` ca o ra]ionalizare a unui flux vital nedeterminat, o numire imediat pus` la \ndoial`, „nuan]at`“ a inomabilului. Pove[ti de dragoste, \n fond – dar Christine (naratoarea) nu iube[te \n sens clasic, iar cei trei b`rba]i din via]a ei, un bancher c`s`torit, bogat [i pervers, un b`rbat care o iube[te oarecum patetic [i un actor fascinant c`ruia, \ntr-un fel, romanul \i este dedicat, simt \n feluri greu de pus \n cuvinte. Rela]iile dintre ea [i fiecare din cei trei au o doz` imens` de nesiguran]`, \nt\mplare, precar. Pe de o parte, romanul Christinei Angot – scriitoarea – este la fel de adev`rat ca [i cele ale Virginiei Woolf (adev`rat, nu bun sau prost). Dar autenticitatea lui este grevat` estetic de \nscrierea discursului monologat \n aceast` v\rst` psihanalitic` a individului, \n care ]i se spune c` realul este un univers de semnifica]ii (ca \n Evul Mediu), doar c` toate s\nt \ndoielnice, pentru c`, numite, din ele nu r`m\ne dec\t ceea ce poate fi spus – con[tientizat, adic`. Iar literatura psihanalistului devine, astfel, un efort sisific de a epuiza gaura neagr` a incon[tientului. O adev`rat` literatur` francez` decadent`, asta e Rendez-vous. (Al. Matei)
Ceea ce frapeaz` la Angot este candoarea cu care reia, \n discursul s`u despre literatur`, tr`s`turile definitorii ale literaturii franceze moderne, f`r` con[tiin]a teoretic` [i istoric` a spuselor ei. „Marea provocare, spune ea, este de a scrie o carte din nimicurile cotidiene. Încerca]i s` v` apuca]i s` a[terne]i pe h\rtie povestea unei zile obi[nuite, [i vede]i ce v` va ie[i. Probabil c` ve]i fi dezam`gi]i. Nu dezarma]i. Continua]i [i, prin perseveren]`, poate c` la un moment dat va ie[i o carte. Se va na[te literatura.“ Iar ceea ce-l deosebe[te pe scriitor de nonscriitor nu este – [i nu trebuie s` fie – o via]` interesant` fa]` de una banal`, ci puterea primului de a face din exact acela[i material pe care [i ultimul \l are la dispozi]ie... art`. (Al. Matei)
84
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9 vedem \n timp ce se g\nde[te. În timp ce \[i pune \ntreb`ri, \n timp ce nu [tie ce s` fac`, ce decizie s` ia, \n timp ce \[i d` seama de unele lucruri. Acum \n]eleg ce vre]i s` spune]i [i o s` v` ofer o explica]ie prin recursul la o compara]ie cu limbajul economic. Naratoarea nu e niciodat` previzibil` [i, de aceea, nu seam`n` cu o valoare imobiliar` \n care po]i investi pentru c` [tii, aproximativ, c\t profit ai putea scoate. Personajele mele nu pot fi calculate, manifest`rile lor nu pot fi incluse \ntr-o ra]ionalitate [i nu po]i paria pe ele. Într-o societate ca a noastr`, ideea e s` po]i investi \n ceva. S` po]i conta pe ni[te lucruri, \ntr-un sens economic, s` le po]i estima valoarea [i s` afli despre ele toate informa]iile care te vor face s` [tii c\t po]i paria pe acestea. Personajele mele nu pot deveni valori comerciale. Î]i dau senza]ia c` da, se poate, dar imediat se dezmint [i pierzi tot ce ai pariat pe ele. Nu le po]i defini \n func]ie de o oglind` \n care le po]i vedea reflect\ndu-se. Pentru c` nu stau niciodat` \n fa]a unei oglinzi. La fel [i \n privin]a naratoarei: lucrurile s\nt cele care o transform`. Nu viziunea ei despre ea \ns`[i o transform`, ci lucrurile din jur. M` g\ndesc acum la un alt motiv datorit` c`ruia lectura c`r]ilor dvs. e dificil`... E dificil` dintr-un punct de vedere personal, nu tehnic. Dar v` asigur c` [i scrierea, din punct de vedere personal, e foarte dificil`. Probabil – de[i, la lectur`, nu se vede. Dar voiam s` spun c` ceea ce \ngreuneaz` lectura este faptul c` tot ce se \nt\mpl` \n text apare \ntr-o continuitate lipsit`, cum se spune, de unit`]i discrete. Pentru a distinge lucrurile aflate \n spa]iu, e nevoie ca \ntre ele s` existe o distan]`, care s` le constituie cumva ca obiecte separate pentru percep]ie. Or, la dvs., totul trece dintr-una-ntr-alta. Da, a[a este, pentru c` totul e scris cu vorbe. O s` v` spun ceva: acest flux ac]ioneaz` [i asupra mea. Mi se \nt\mpl` ca, la pagina 70, s` nu mai [tiu ce am scris la pagina 60. E o chestiune de prezen]`. Altfel spus, trebuie s` fii prezent \n momentul \n care se spune, se \nt\mpl`, s` fii acolo \n timp ce se vorbe[te, pentru a putea ar`ta chiar asta – prezen]a. În clipa aceea, chiar n-are nici o importan]` s` [tii c\nd s-a \nt\mplat,
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
INTERVIU
dac` e \nainte sau dup` altceva. Eu n-am \n]eles niciodat` filmele poli]iste, de pild`; nu pricep de ce se \nt\mpl` ceva sau altceva, a[a c` nu m` mai intereseaz` [i m` desprind repede de ele. Pentru c`, \n via]`, nu se \nt\mpl` niciodat` ca \n filmele poli]iste. În c`r]ile mele, \ncerc s` fac \n a[a fel \nc\t povestea s` nu fie niciodat` mai important` dec\t felul \n care oamenii tr`iesc [i g\ndesc. Încerc s` p`strez libertatea personajelor mele fa]` de poveste. Nu cred c` faptele s\nt importante, ci felul \n care noi le tr`im.
Nu fac produse „literare“ M` \ntreb, acum, dac` nu v` vede]i apropiat` de un scriitor care mizeaz` totul pe voce – ce-i drept, el e [i dramaturg –, Valère Novarina. {i la el, pretutindeni e numai voce. Da, dar pe mine nu m` intereseaz` numai asta, adev`rul vocii. Pe mine m` intereseaz` s` fac romane care au aerul unor romane de gar`, dar nu s\nt a[a ceva. Valère Novarina nu-mi place fiindc`, pentru mine, inten]iile lui s\nt prea u[or de ghicit. Pe Valère Novarina se poate paria. Se poate investi \n el. Ce e Valère Novarina? O-la-la, e „marea literatur`“! Pe mine nu m` intereseaz` asta. El fabric` un obiect, literar \n cel mai \nalt grad. Eu, m` scuza]i, n-am chef s`-mi pun un panou pe care s` scriu „literatur`“. A[a, dac` lua]i un roman scris de mine \n ideea c` e un roman de gar`, ave]i mai mult dec\t at\t. E mult mai greu, \ntruc\t cei care vor un roman de gar` vor fi dezam`gi]i, iar cei care se a[teapt` s`-l g`seasc` pe Valère Novarina vor descoperi doar un roman de gar`. Pentru mine, asta \nseamn` frumuse]ea: imprevizibilitatea stilului. O ultim` \ntrebare: ce a]i f`cut de ziua dvs.? Pe 7 februarie a]i \mplinit 50 de ani... A fost frumos. Am fost la Roma, mi-am serbat ziua cu fiica mea Léonore [i cu prietenul meu, dup` care, a doua zi, am avut lectur` la Vila Medici. ■ interviu realizat de Alexandru Matei
85
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
LOCURI DE CITIT Matei Martin
Pove[ti din Slovenia În România se vinde mai pu]in de o carte pe cap de locuitor pe an. E o cifr` cu mult mai mic` dec\t media european`: \n Europa occidental` se v\nd anual \ntre [ase [i zece c`r]i pe cap de locuitor \n fiecare an. Pia]a româneasc` de beletristic` [i de manuale este estimat` la aproximativ 75 de milioane de euro. E o cifr` de patru ori mai mic` dec\t cea din Ungaria, o ]ar` a c`rei popula]ie se ridic` la 11 milioane de locuitori, adic` jum`tate din popula]ia României. A[adar, pia]a este mic` [i are tendin]a de a sc`dea cu peste 30% \n anul 2009, din cauza crizei – economice – sus]in editorii. Cu toate acestea, un lan] interna]ional de libr`rii vrea s` se extind` \n România. E vorba de grupul sloven Mladinska Knijga. Este unul dintre cele mai extinse lan]uri de libr`rii din Europa de Est [i cel mai mare din aceast` ]ar`... mic`. Editura Mladinska Knijga a fost \nfiin]at` la Ljubliana \n 1945. Editura [i-a „ata[at“ o libr`rie, apoi \nc` una, apoi s-a extins \n toate ]`rile fostei Iugoslavii [i \n alte state ale Europei de Est, cum ar fi Ungaria, Cehia sau Slovacia. În ultimii ani, grupul s-a extins puternic, ajung\nd la peste 80 de libr`rii. Intrarea pe pia]a româneasc` \nseamn` \n primul r\nd accesul la o pia]` mare, mult mai mare dec\t cea sloven`: România e cea mai recent` destina]ie a grupului, dar e cea mai mare pia]` spre care se deschide. Mladinska a \nceput prin a deschide, \n urm` cu doi ani, o editur` la Bucure[ti. A fost primul pas, \nainte de inaugurarea libr`riei, primul
86
test al pie]ei de aici – dup` cum explic` Vesna Virant, directoarea grupului: „Am \nceput \n 2006 [i de-atunci am publicat, \n România, cam 40 de titluri. E un principiu al nostru: de fiecare dat` c\nd ne extindem \ntr-o ]ar`, \ncepem prin a deschide o editur`. Public`m c\teva c`r]i, vedem cum merge treaba... De abia dup` aceea deschidem [i libr`rii. De publicat, public`m \n primul r\nd enciclopedii [i c`r]i de [tiin]`. E vorba despre ceea ce numim «infopedii». Avem [i c\teva c`r]i pentru copii pe care le-am tradus din sloven`. Îns` de regul` ne concentr`m pe c`r]ile de [tiin]`, nu pe beletristic`.“ Dar grupul Mladinska e interesat \n primul r\nd de extinderea re]elei de difuzare. În urm`torii cinci ani, vor mai fi deschise cel pu]in 12 libr`rii, primele ora[e vizate fiind Arad [i Constan]a. Toate libr`riile urmeaz` s` fie amplasate \n cadrul marilor centre comerciale. Grupul Mladinska se bazeaz` \n primul r\nd pe publicul de la mall-uri sau din hipermagazine, [i nu neap`rat pe clien]ii obi[nui]i ai libr`riilor, pe cei care citesc frecvent. Din c\te am putut observa \n prima libr`rie, deschis` la centrul comercial din Militari, oferta din libr`rie este destul de s`rac`: titluri pu]in numeroase, cea mai mare parte s\nt c`r]i de consum, utilitare, ghiduri [i c\teva romane publicate la editurile mari, despre care se [tie de la \nceput c` vor avea c`utare. În schimb, libr`ria atrage prin ambian]a pl`cut` [i prin expunerea foarte vizibil` a tuturor c`r]ilor. Mladinska e un mini-market de c`r]i la supermarket. ■
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
S C R I I T O R I P E D I VA N
aib` sentimente fa]` de clien]ii s`i. În termeni specializa]i, transferul [i contratransferul psihanalistului erau privite reprobativ, ca deficien]e ale form`rii sale. Rela]ia terapeutic` avea un singur sens, de la pacient spre terapeut. Dar poate fi vorba de vindecare \n asemenea condi]ii? Romanul \ncepe cu povestea unui psihanalist vestit \n Statele Unite – Seymour Trotter, recunoscut pentru succesul \n a trata cazurile cele mai dificile – care se confrunt` cu \nc` un astfel de caz (borderline), dar, paradoxal, nu reu[e[te s`-l „rezolve“ dec\t implic\ndu-se total, trup [i suflet. Treptat, t\n`ra [i frumoasa Belle reu[e[te s`-i transmit` nevoia sa de nelimitat: „Problema mea era c` Belle tuna [i fulgera \mpotriva tuturor limitelor, de parc` ar fi fost un taur cu un steag ro[u \n fa]a ochilor. De c\te ori impuneam o limit`, ea \ncerca \n continuu s` o \ncalce“. Tranzac]ia pe care Seymour o \ncheie cu Belle (ca timp de doi ani ea s` renun]e la comportamentele autodistructive, \n schimbul unui week-end petrecut \mpreun` \n San Francisco) se dovede[te a-i fi fatal` terapeutului: nu numai c` este exclus din comunitatea profesional` c`reia \i apar]ine, dar rela]ia cu Belle se transform` dintr-o rela]ie terapeutic`, \ntr-una obi[nuit`. Morala: poate fi util pentru terapie ca analistul s` aib` sentimente pentru analizand(`), dar este d`un`tor s` le traduc` \n act. O alt` form` de vulnerabilitate a psihanalistului este ilustrat` de psihoterapeutul Ernest Lash, care pare a fi alter ego-ul autorului. Atitudinea sa este moderat`: \[i permite s` aib` sentimente pentru pacien]i, chiar le comunic` acestora \n anumite circumstan]e, dar nu le pune \n act; pe de alt` parte, nu accept` s` adere la programul de formare cerut de societ`]ile de psihanaliz`, pe care \l consider` prea rigid. Inteligent [i precaut, nu numai \ndr`zne] \n a experimenta noi metode terapeutice, dr. Lash nu reu[e[te totu[i s` detecteze minciunile unei paciente care intr` \n terapie doar pentru a-l seduce [i distruge profesional. Dac` psihanalistul (psihoterapeutul) nu este nici „oglind`“, nici „ecran alb“ (pentru c` nu poate fi), [i nici atotputernic sau atoate[tiutor (pentru c` poate fi min]it [i manipulat), \i r`m\ne oare atributul de persoan` „presupus` a [ti“, cum sus]inea Lacan? ■
Vasile Dem. Zamfirescu
Psihoterapeutul scriitor Dac` psihoterapeutul se nume[te Irvin Yalom, atunci a[teptarea unei \nt\lniri fericite \ntre talentul terapeutic [i talentul literar nu va fi dezam`git`. Dimpotriv`. C\nd prezint` cazuri pentru speciali[ti (C`l`ul dragostei, Editura Trei, 2008), cititorul este uimit de maniera comunic`rii, foarte aproape de romanesc, care le confer` atractivitate. C\nd scrie romane, cum este Minciuni pe canapea (Editura Humanitas, 2009), cititorul simte c` autorul [tie ce spune, c` „fic]iunea“ sa se hr`ne[te din priceperea [i cunoa[terea unuia dintre cei mai reprezentativi psihoterapeu]i contemporani. De[i este un psihoterapeut care folose[te metode din mai multe forme de terapie, adic` eclectic, Yalom are o temeinic` formare psihanalitic` [i cunoa[te bine asocia]iile profesionale, ale psihanali[tilor. P\n` \n anii ’70-’80, psihanaliza a dominat cu autoritate scena psihoterapiei, iar psihanalistul \ntrupa paradigma psihoterapeutului. Adesea figur` de prim-plan a lumii universitare [i mediatice, a[a cum a fost \n Fran]a J. Lacan, psihanalistul a r`mas \nconjurat de mister. Yalom ne introduce \n mintea [i mai ales \n sufletul psihanalistului. Dac` nu cuno[ti istoria psihanalizei, te miri, desigur, cum de a r`mas secret` lumea unui personaj cultural important, timp de decenii. În tot acest timp, a fost \n vigoare modelul psihanalistului „oglind`“ sau „ecran alb“, propus chiar de Freud. Terapeutul nu trebuia s` comunice analizandului dec\t ce venea de la acesta, nimic despre sine. Mai mult, nu era recomandabil ca analistul s`
87
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
C~R}I DE PLASTIC
morfia [i erec]ioporoza \ngreuneaz` \n]elegerea, f`r` s` se deschid` spre vreo dimensiune superioar`. Involuntar`, cea mai potrivit` art` poetic` a lui {i[manian se dezv`luie ca „abstrac]ionism cu scremet“, dup` care to]i trebuie, probabil, s` „disp`rem \n cosmos paramenta]i“. F`r` titlu, numerotate [i scrise \ntr-un continuum frastic scandat de puncte negre, textele volumului ar putea sem`na cu experimentele suprarealiste, dac` simplitatea construc]iei imaginilor-\ncompara]ie nu ar reduce radical efectele de insolitare ale modelului lor literar: „copaci puls\nd ca textul unei inimi“, „silabele se descompun ca ni[te m\ini“, „triunghiul ca sinecura unor sincere efemere“. Ar putea fi textele inspirate ale unui delir halucinogen (damna]ii moderni au trecut pe acolo, dar ei erau poe]i de talent), \ns` nimic nu se na[te – artistic vorbind – din logoreea narcisiac` de fa]`. Caden]ele poetice se sprijin` lene[ pe desinen]ele gerunziului („cu gura risipind [i chem\nd, chem`ri \mp`durind [i \nl`crim\nd – [i pe[ti prin multele-i vagine [i mul]i-i s\ni de ap` alunec\nd“), iar dezvolt`rile imagistice, pe rela]ii atributive st\ngace („hiperspa]iul ce le gust` [i le completeaz` cu avis clepsidra meontofor`“, „cristalul \ntunericului ce-[i plimb` pe fe]e transparente neantul de \nceput“ etc.). Ceea ce \i reu[e[te unui asemenea tip de scriitur` este – paradoxal – s` fie deopotriv` greu de \n]eles [i previzibil` \n mecanismele sale. Or, poezia – chiar dac` joac` pe cartea inspira]iei transcendente, a inova]iei absolute ori a ritualului magic – invit` la \n]elegere [i surprinde prin oscila]ia nou` a sensurilor propuse. Sexul, violen]a [i moartea nu s\nt \n sine atractive pentru art`, dar autorul Migrenelor V nu pare s` o [tie. Dimpotriv`, insisten]a cu care reia acelea[i imagini \n 110 poeme ni-l dezv`luie prizonierul propriilor obsesii [i al unei imagini s`race despre actul artistic. Pentru c` a scrie despre „fotografii porno [ce] coboar`-n avalan[` pe heroina erec]iilor, hélas, patriarhul [i-a violat sorafica, anusul e o camer` unde negrul se tope[te cu sperma \nghe]at` pe degete“, despre „cazanele [op\rc`ite ale vr`jitoarelor [i [...] coama r`[chirat` a vaginului ei de r`scruci [i-acutele orgasmului“ nu \nseamn` a face art`, ci doar a da dureri de cap cui \ncearc` s` citeasc`. ■
Ioana Bot
Poezie [i dureri de cap Migrenele lui Ara Alexandru {i[manian nu [i-au aflat, de ani de zile, leacul: la Editura Ramuri a ap`rut al cincilea volum al ciclului, \nceput \n 2003 la Cartea Româneasc` [i anun]at ca o „hexalogie“ liric`. Mai e pu]in p\n` la final, dar mai e \nc` foarte mult p\n` la poezie – ce pare a se dep`rta de autorul migrenatic cu fiecare nou volum. A[a cum se spune \n deschiderea c`r]ii, {i[manian a fost studentul la Orientalistic` al lui Sergiu Al-George, a semnat Apelul din 1977 al lui Paul Goma, a fost persecutat de Securitate, a plecat din ]ar`, a creat [i prezideaz` \n Fran]a asocia]ia „Les amis de I.P. Couliano“. Dar nimic dintr-o biografie eroic` nu garanteaz` accesul la art`. Specialist \n istoria religiilor orientale, el ignor` faptul c` poezia, pentru a fi experien]` de cunoa[tere, nu se poate mul]umi cu abunden]e logoreice, voit [ocante, construind c`znit imagini onirice repetitive [i c`, de[i obscuritatea sensului a fost mereu asociat` cu poezia, nu tot ce e de ne\n]eles e – automat – literatur`. Imperturbabil ca [i „migrenele“ sale, Ara Alexandru {i[manian chinuie cuvintele limbii române rotindu-le \n jurul unui num`r redus de imagini onirice, de la escatologic la sexual, pe unica dimensiune a violen]ei. Dar niciodat`, \n literatur`, obsesia personal` nu e de-ajuns pentru a deveni Crea]ie, cu un sens transpersonal. Poezia Migrenelor V \ncearc` \n zadar din goluri a se na[te, din acumul`ri c`znite de cuvinte inventate. Omvidul, desdestina]iile, indestina]iile, delicvescentele, scheletalele, organismosteroza, migrenoniropoli-
89
Š Dan Stanciu
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
FRAGMENTE António Lobo Antunes
Via]a cu tine Nu-mi place c` locuiesc \n Alcântara pentru c` e departe de liceu: dou` autobuze, plus timpul de a[teptare dintre ele m` fac s` pierd cel pu]in o or`. Iar dup`-masa e [i mai r`u, chiar c\nd nu plou`, cu oamenii care se \ntorc de la serviciu \mbr\ncindu-se \n sta]ii. Pe urm`, nu exist` un cinematograf: doar case, ber`rii, ateliere [i vagabonzi \n depozitele p`r`site. Nici un cinematograf, nici o cafenea, nici un snooker ca s` ne mai distr`m [i noi, nimic. E cap`tul lumii, asta e: mizerie [i ziduri n`ruite. Poate c` nu ar fi trebuit s` plec`m din Lourenço Marques: mama locuia cu tat`l ei pe o insul` cu maimu]e [i cocotieri pe plaj`, astfel c` atunci c\nd s\nt plictisit` \mi imaginez maimu]ele a[ezate pe nisip, privind marea. La Gr`dina Zoologic` maimu]ele nu privesc marea: ne fixeaz` pe noi cu o triste]e \ndurerat`, cum face [i `sta care doarme cu mine, cer[ind arahida unui s`rut. C\nd ne adun`m la mas` dege]elele lui scot oasele de pe[te cu delicate]ea cu care mandrilii \[i puric` puii, iar dup` cin` pune cu]itul [i furculi]a \n cruci[ pe farfurie [i dispare \n curtea din spate ca s` pl\ng` f`r` zgomot, ca animalele. Nu-l v`d, dar \l simt acolo, pe banca de piatr`, d\nd fr\u liber lacrimilor sub nuc. Sau r\z\nd. Sau ascult\nd trenurile de-acolo de jos, de l\ng` fluviu, [i farul care muge[te \n cea]`. C\nd ne-am cunoscut mi-a povestit c`, \n copil`rie, auzea farul mugind toat` ziua, strig\nd dup` ajutor, un fascicul m`tura necontenit camera \n c`utarea lui, iar el se ghemuia \n pat, de team` ca lumina s` nu-l descopere [i s`-l ia de acolo. Atunci i-a
murit na[a, l-au adus la Lisabona [i farul a t`cut. Locuin]a noastr` din Quinta do Jacinto e format` din camera mea, camera lui tanti [i odaia tatei, buc`t`ria, \nc`perea cu televizorul [i masa de sufragerie. Pe m\ini ne sp`l`m \n [opronul unde se afl` o oglind`, periu]ele de din]i [i un lighean pentru baie. Ur`sc oglinda aceea fiindc` pe cositorul ei nu-mi v`d z\mbetul, ci un r\njet \nsp`im\nt`tor, ca \n fotografiile la minut. Eu cu gura plin` de Colgate [i chipul meu cer-
91
traducere din limba portughez` de Micaela Ghi]escu
© LM Palomares
■ António Lobo Antunes s-a n`scut \n 1942 la Lisabona. Este de forma]ie medic psihiatru, urm\nd tradi]ia familiei, dar [i-a abandonat cariera medical` \n favoarea scrisului. În timpul r`zboiului colonial a fost \n Angola ca locotenent, chirurg [i psihiatru, experien]` traumatizant` care a devenit o tem` predilect` a prozei sale. Face parte din genera]ia de romancieri lansa]i dup` Revolu]ia din 1974 [i e considerat cel mai valoros scriitor portughez contemporan. Debuteaz` \n 1979 cu Memória de elefante. Urmeaz` o serie de romane care \l consacr`, printre care: Os cus de Judas (1979), Conhecimento do Inferno (1980), Explicação dos pássaros (1981), Fado alexandrino (1983), Întoarcerea caravelelor (As naus, 1988; Humanitas, 2003).
FRAGMENTE
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
cet`tor: nu m` judec`, nu m` condamn`, ci doar m` prive[te cercet`tor, sper\nd s` m` ve[tejesc ca s` ajung la v\rsta lui a[a cum platanii a[teapt` v\ntul de octombrie ca s` semene cu ei \n[i[i, redu[i la cocleala membrelor. Locuin]a din Quinta do Jacinto se afl` pe strada Opt, pe unde se ajunge la Tejo, iar dincolo de Tejo s\nt vapoarele [i podul, astfel c`, dac` tata nu d` drumul la televizor, vecinii de sus tac [i nici o crati]` nu sf\r\ie pe aragaz, buciumul podului face s` se cutremure lampa din tavan [i locomotivele aflate \n vitez` \i r`spund cu [uier`turile lor. Cum prefer t`cerea, m-a[ muta \ntr-o zon` din Lisabona unde s` existe cinematografe, patiserii [i snookers \n locul fluviului, iar `la care doarme cu mine s` nu aib` o banc` sprijinit` de nuc. În Alvalade, de exemplu, ca veri[orii mei care nu s-au n`scut \n Africa [i nici nu obi[nuiesc s` g`ureasc` podeaua ca s` zboare pe sub p`m\nt, veri[orii mei care \i trateaz` pe tanti [i pe tata la per tu [i c`rora tata [i tanti le spun domni[orilor f`r` s` \ndr`zneasc` s` ia loc, Alvalade sau Campo do Ourique, unde locuie[te bunica Laurei, l\ng` teatru, [i se pot p\ndi de la fereastr` arti[tii c\nd intr` la repeti]ii. Dar locuim aici din lips` de bani pentru un
apartament \n care s` nu plou` iarna, unde s` nu cl`n]`nim din din]i \n decembrie [i ianuarie, unde panta Quintei s` nu se transforme \ntr-o b`ltoac` [i c\inii s` nu alerge pe str`zi, locuim aici unde ne coacem \n august [i dureaz` secole s` ajungi din Alcântara la liceu [i de la liceu \n Alcântara, secole [i secole \n traficul dimine]ii, \n traficul dup`-amiezii. Locuim aici, [i \nainte ca `sta care doarme cu mine s` pl`teasc` chiria, b`c`nia [i m`cel`ria, treceau luni de zile \n care nu achitam lumina [i tata \[i aprindea l`mpa[ul de pe casc` [i declara Parc` ne-am \ntors la Johannesburg, fetelor, da]i-mi picam`rul c` simt miros de aur \n pere]i, [i tanti-mea Nu e nici un fel de aur, Domingos, \nceteaz` [i stai lini[tit c` ne d` afar` proprietarul, [i tata, f`c\ndu-[i curaj cu o du[c` de bere, Cum s` nu, Orquídea, cum s` nu, uite vagonetele cu minereu apropiindu-se de noi, iar eu, \ngrijorat` s` nu g`ureasc` vreunul din pere]i, Nu s\nt vagonetele cu minereu, e trenul de Cascais, bubuiala trenului cre[tea, ajungea la apogeu [i se \ndep`rta, iar tata, dezam`git, l`sa jos picam`rul [i, a[ez\ndu-se pe scaunul pe care-[i petrecea zilele, zicea Canaliile de negri au plecat [i nici nu s-au uitat la noi, m\ine am s`-l anun] pe [eful de echip`. Tanti-
92
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
FRAGMENTE
mea, uit\nd de boala de rinichi, a cerut bani cu \mprumut de la o vecin` pentru plata luminii, iar tata, \nnebunit c` \ntrerup`toarele func]ioneaz`, se afunda \n scaun asigur\ndu-ne Cu prima ocazie c\nd vom cobor\ cu colivia o s` vin cu o roab` plin` cu nisip [i pietre [i o s` fim boga]i. {i cam pe atunci l-am cunoscut pe `sta care doarme cu mine la patiseria de la col]ul liceului. Ca s` fiu sincer`, la \nceput nici nu l-am observat, Laura a fost cea care mi-a [optit, de \ndat` ce am descoperit o mas` liber`, Uite acolo un b`tr\n care s-a amorezat de tine, iar Ana [i cu mine am \nceput s` r\dem pentru c` de at\ta p\ndit arti[tii de la teatru dramele i s-au urcat la cap [i Laura vedea pasiuni pretutindeni c\nd de fapt ce vor b`ie]ii e s` se ating` de noi, s` ne pip`ie pieptul [i adio, pentru c` dup` ce au aflat c` s\nt diabetic` [i nu pot s` beau r`coritoare [i nici s` mestec gum` din cauza zah`rului din s\nge nu m-au mai salutat [i au \nceput s` m` evite, iar eu am sim]it c` le era fric` s` nu ia boala de la mine cum se zice c` am luat-o eu de la mama, care f`cea [i ea injec]ii cu insulin`, ea pe care n-am cunoscut-o [i habar n-am dac` mai e \n via]` sau a murit \n Mozambic, ea care a refuzat s` se \napoieze cu vaporul \n Portugalia, iar eu nu o critic pentru asta fiindc`, dac` m-a[ afla pe o insul` cu maimu]e [i cocotieri pe plaj` [i a[ [ti de Quinta do Jacinto, a[ face sigur la fel. Nu exist` pe lumea asta loc mai r`u unde s` tr`iasc` cineva. N-am dat aten]ie Laurei [i entuziasmelor ei, dar mi-aduc aminte c` ploua, oamenii \[i scuturau umbrelele ca ra]ele c\nd ies din ap`, [i atunci Ana m-a tras de m\nec` Nu te uita c` b`tr\nul a plecat de la tejghea [i vine direct spre noi, [i Laura Nu m-a]i crezut, [i aveam dreptate, [i eu Poate e bunicul uneia din clasa noastr`, n-a reu[it s-o \nt\lneasc` [i vine s` ne \ntrebe de ea, [i am sim]it greutatea unei umbre deasupra mea, am sim]it un z\mbet care m` c`uta, am auzit o voce [optit` \ntreb\nd Îmi da]i voie? Laura [i Ana s-au \ndep`rtat, pufnind \n r\s, \ntr-o parte, un ceai de l`m\ie a alunecat \n direc]ia apei mele minerale (medicul mi-a interzis sucurile, Coca-Cola, laptele cu ciocolat`, iaurturile) [i un tip chel, scund [i ur\t, de v\rsta tatei, a
ap`rut d\nd bob\rnace unui plicule] cu zah`r [i spun\nd Scuza]i-m` dac` deranjez, m-am g\ndit c` n-o s` v` sup`ra]i s` sta]i de vorb` cu mine, doamnele de la masa \nvecinat` s-au uitat la el, scandalizate, doi indivizi care citeau ziarul l-au privit cu mil`, iar el, f`r` s`-[i dea seama de ridicolul situa]iei, a v`rsat zah`rul pe l\ng` cea[c`, gr`un]ele lipicioase sclipeau pe mas`, el [i-a cerut iertare, sco]\ndu-[i bastista din buzunar, S` nu mi-o lua]i \n nume de r`u, dar c\nd s\nt r`cit am \ntotdeauna chef s` stau de vorb` cu cineva, [i Ana {i r`ci]i \n fiecare s`pt`m\n`, domnule? [i una din doamne Mare-i gr`dina lui Dumnezeu, z`u a[a, [i el Înt\mpl`tor nu, [i \nc` e bine pentru c` suf`r de bronhii, m-a picnit a doua oar` \n iarna asta, [i de[i era doar ora patru, patronul snack-bar-ului a aprins neoanele din tavan, \n care fluorul cre[tea \nainte de a se fixa \ntr-un [uvoi ce despuia fe]ele de tr`s`turi [i expresii, iar b`tr\nul, amestec\ndu-[i ceaiul de l`m\ie cu linguri]a Îmi da]i voie s` v` \nso]esc p\n` acas`? Locui]i \n Alcântara, nu-i a[a? [i Laura S-a amorezat, s`racul, [i Ana Accept` fiindc` poate are ma[in`, [i eu S` m` \nso]i]i p\n` acas`? [i b`tr\nul E un pretext ca s` ne plimb`m prin Lisabona, un pretext ca s` vedem trenurile [i fluviul, \mi place foarte mult Tejo-ul, [i doamna de la masa vecin` Vai ce poft` am s`-i \nvine]esc mutra, dac` n-a[ fi femeie, de mult i-a[ fi tras una, iar unul dintre cei cu ziarul F`-i pe plac lui mo[ulic`, feti]o, [i Laura Accept`, proasto, c` poate are ma[in`, [i chelnerul, lu\nd aminte la hainele [i manierele celui care doarme cu mine, V` deranjeaz` domnul? [i Laura Ce-o s` mai r\dem c\nd o s` povestim asta la liceu, [i eu Nu, nu ne deranjeaz`, e un prieten al tatei, au lucrat \n Africa de Sud, c\t cost` apa de Pedras? C\nd am ajuns \n Alcântara continua s` plou`, o ploaie gri ca depozitele, garajele [i zidurile din Avenida de Ceuta, [i maidanul unde ]iganii \[i ancoreaz` rulotele, \nfig\ndu-[i \n noroi corturile peticite, [i eu mi-am spus Pariez c` plou` [i \n cas`, pariez c` s\nt peste zece oale, iar apa r`p`ie pe aluminiu, tanti trop`ind cu o g`leat` [i o c\rp`, [i tata, cu sticlu]a de bere \n m\n` [i casca pe cap, asigur\ndu-ne Asta nu-i nimic \n compara]ie cu Johannesburg-ul, asta nici nu e ploaie, e burni]`, nu-s fulgere, nu-s tunete,
93
În 1992 public` Ordinea natural` a lucrurilor (A ordem natural das coisas ), roman pentru care e comparat cu Gogol [i Canetti. Opera sa mai cuprinde: O esplendor de Portugal (1997), Manualul inchizitorilor (Manual dos inquisidores, 1996; Humanitas, 2005), Cuv\nt c`tre crocodili (Exortação aos crocodilos, 1999; Humanitas, 2004), Não entres tão depressa nessa noite escura (2000), Que farei quando tudo arde? (2001), Bun` seara lucrurilor de pe aici (Boa tarde às coisas aqui em baixo, 2002; Humanitas, 2006), Ontem nâo te vi em Babilônia (2006), O meu nome é legiâo (2007). António Lobo Antunes a primit Premiul France Culture (1996 [i 1997), Prémio da Associaçao Portuguesa de Escritores (1999), Premiul Uniunii Latine [i Marele Premiu Ovidius (2003), Premiul Ierusalim (2005), Premiul José Donoso (2006) etc. În Colec]ia „Raftul Denisei“ se afl` \n curs de traducere Arhipelagul insomniei (O Arquipélago da Insónia, 2008).
FRAGMENTE
D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 9
\ntr-o zi, debarc\nd acolo sus din colivia minei, cartierul muncitoresc disp`ruse din cauza furtunii, mai r`m`sese un perete ici, un perete colo, [i negresele \n fa]a mobilierului naufragiat, [i tanti-mea Nu e Johannesburg-ul, e Lisabona, ce m` intereseaz` pe mine Johannesburg-ul, Domingos, iar c\nd am s`rit din autobuz nu se vedea Tejo-ul, nu se vedeau b`rcile, cel care doarme cu mine m-a invitat la un ceai cu l`m\ie la ber`ria din rotond` \n care camionagiii care se preg`teau s` traverseze Alentejo \[i f`ceau curaj s` treac` peste stejarii de plut` de pe ap` \nghi]ind biftecuri [i pahare cu vin, [i cum n-aveam nici un chef s` ajut la distribuirea oalelor pe covor \n timp ce tata ]inea prelegeri despre taifunurile de la tropice, l-am urmat patin\nd printre rigole, iar el, scutur\ndu-[i apa de pe hain` [i str`nut\nd, Ce noapte frumoas`, nu-i a[a? Ce minun`]ie de vreme, iar eu mi-am zis E ramolit, asta-i din cauza v\rstei, apa mi se scurgea de-a lungul [irei spin`rii, M\ine o s` m` trezesc cu febr` de patruzeci de grade [i o pneumonie, am prev`zut eu, [i `sta \mi vorbe[te de frumuse]ea serii [i de minun`]ia de vreme, firma ber`riei se reflecta pe trotuar, un p\r\ia[ alu-
neca pe pov\rni[ul din Quinta do Jacinto [i nu era ]ipenie de om pe strad`, nici ]iganii pe care ploaia nu-i ud`, ocroti]i de clopotele de sticl` ale misterului, doar aliniamentul fa]adelor, crengile copacilor [i semin]ele pic`turilor \n haloul felinarelor, nici un camionagiu nu s-a \ntors s` ne priveasc`, patronul a \ncetat s` mai trimit` comenzi la buc`t`ria unde bodog`nea cineva [i a venit s`-[i [tearg` m\inile cu o c\rp`, [i b`tr\nul, v`rs\nd plicule]ul cu zah`r \n cea[c` [i scutur\nd gr`un]ele cu m\neca, Nu te superi dac` \]i propun s` ne c`s`torim, nu-i a[a? S\nt momente c\nd \mi spun c`, dac` tata nu m-ar fi adus la Lisabona, a[ fi fost fericit`, [i prin a fi fericit` vreau s` spun c` nu m-a[ fi aflat singur` cu boala ca aici, urm`rind-o, observ\ndu-i \naintarea \n interiorul corpului meu, calcul\ndu-i progresele \n ficat, \n inim`, \n rinichi, inject\ndu-m` de dou` ori pe zi, dac` m` simt ame]it`, la toaleta de la liceu, astfel \nc\t colegele mele s` nu b`nuiasc` nimic, fiindc` cele c`rora le-am spus \[i imagineaz` c` transport o moarte contagioas` cu mine [i nici lui tanti nu-i spun nimic, m` \ntorc de la doctor [i ea, pref`c\ndu-se c` nu [tie unde am fost, Bun` seara, feti]o, tantimea c`reia nu i-a pl`cut niciodat` c` tata s-a \nsurat \n Africa cu o necunoscut`, poate cu o mulatr`, f`r` s`-[i anun]e familia, f`r` s` o aduc` mai \nt\i \n Portugalia, la Esposende, ca s` le cear` binecuv\ntarea bunicilor mei, [i singura dat` c\nd au debarcat pe neanun]ate \n Porto, au f`cut restul c`l`toriei cu autocarul, cu mama c`ut\nd cu privirea Mozambicul la ferestre, [i [i-au f`cut apari]ia \n casa bunicilor mei, la ora pr\nzului, cu o valiz` plin` de statuete [i m`[ti din lemn, [i bunicul, care vindea stofe \ntr-un magazin numit Perla Terilenului, Ce-i asta? [i bunica f`c\ndu-[i cruce Ia de-aici mutra asta a Diavolului, Domingos, c` simt miros de infern \n cas`, [i era mirosul diabetului, [i mama mea c`tre tata, f`r` s` le dea aten]ie, f`r` s` le adreseze cuv\ntul, sprijinit` de pervaz \n c`utarea traulerelor din insul`, mama, intrigat` de sturzi, Ce p`s`ri s\nt astea, Domingos? [i bunicul meu, lu\nd o giraf` de filde[, Fii atent` la animalul `sta, OrquĂdea, acolo unde locui]i voi s\nt elefan]i? [i tata S\nt sturzi, \nghit vapoarele p\n` nu mai r`m\ne nici o urm` de spum` \n urma eli-
94
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
FRAGMENTE
celor, [i bunica, ag`]\ndu-se de m`t`nii, Miroase a infern, v-am spus eu c` miroase a infern, miroase a flori de mort, d`-mi [alul s` m` duc dup` domnul p`rinte, [i bunicul, servindu-se din rachiu, A[ da [i zece metri de flanel` ca s` v`d elefan]i galop\nd prin p`dure, [i tanti-mea {i hipopotami, Domingos, cum fac hipopotamii? [i tata Sturzilor nici negura, nici v\ntul nu le scap`, devoreaz` tot ce pot, chiar [i un cinema ambulant care a fost pe aici le-a disp`rut \n stomac, nu-i a[a, Orquídea, nu-i a[a c` nu s-a mai [tiut niciodat` de cel care umbla cu ma[in`ria? [i tanti-mea Cinematograful s-a dus la Póvoa, Domingos, unde ai mai v`zut sturzi ciugulind filme? [i bunicul, mai lu\nd un rachiu, N-am v`zut unul dec\t \n calendarul de la c\rcium`, iar tata Nu ciugulesc filme, dar l-au ciugulit pe prietenul t`u care vindea biletele, cel care nu te-a mai dr`g`lit, [i bunicul Ce anume? [i tata Orquídea s` r`spund`, Orquídea s`-]i vorbeasc` de s`lciile pletoase, [i tanti-mea Mincinosule, darar Domnul s` ]i se-nmoaie picioarele, mincinosule, [i bunicul S`lciile pletoase, ordinar` ce e[ti?, [i maic`-mea Sturzi, spui tu, sturzi se numesc, Domingos? [i tanti-mea Ce [tiu eu, e o n`scocire a lui Domingos, aerul din Mozambic i-a \nce]o[at mintea, [i tata c`tre bunicul meu
Nu vrei s` vii s` zbori cu mine pe sub p`m\nt? [i domnul p`rinte, ocupat s` binecuv\nteze lada [i col]urile magazinului [i s-o acopere pe mama cu un crucifix enorm, Într-adev`r, miroase a infern [i a flori ale Satanei, dar nu-i de la statui, e de la p`c`toasa aceea de-acolo, [i bunicul c`tre tata Tu zbori pe sub p`m\nt, b`iete? [i bunic`-mea c`tre tata Vai, cum l-ai adus cu tine pe ucig`-l toaca, Domingos, [i p`rintele, arunc\nd agheasm` peste mama, În numele lui Isus Christos, vade retro, \mp`rat al beznelor, \]i poruncesc s` o eliberezi pe roaba ta [i s` te \ntorci \n \mp`r`]ia ta, [i bunica {i dac` ea o s` nasc` un v\rcolac, ei? [i tata c`tre bunicul Mata la mina din Johannesburg, tat`, dac` ai avea un picam`r [i ai vrea s`-l \ncerci, te \nv`] eu, deschidem o groap` \n sol [i gata, iar p`rintele Vade retro, [i mama Devoreaz` vapoare, dar acum zboar` deasupra noastr` piuind, poate o s` ne [i \nghit`, [i bunica, arunc\nd pe fereastr` crocodili [i papagali arara de lemn, Un bebelu[ negru, plin de p`r, ce oroare, un bebelu[ care s` sar` din leag`n [i s` trop`ie prin cas`, acum mul]i ani, veneam eu cu trenul din Lamego, am descoperit doi \n dep`rtare, r\z\nd \n hohote \ntr-o p`dure de pini, p`rintele a apucat-o pe mama de bra] Vade retro, iar tata Stai a[a, [trengarule,
95
FRAGMENTE
D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 9
ia m\na de pe nevast`-mea, [i bunicul Picam`r nu am, o grebl` nu-i bun`, fiule? [i tanti-mea Eu nu m-am culcat cu nici un b`rbat pe prelat` dup` spectacole, n-am vrut s` pierd ceea ce [tii c` ai abia c\nd o pierzi, [i care e important` doar c\nd \nceteaz` s` mai fie pentru c` atunci c\nd o ai nu exista [i ce aveam eu a r`mas pe nisipul din Esposende [i e o parte din mareele [i arbu[tii de pe plaj`, [i mama Eu n-am inten]ia s` sf\r[esc c\r\ind, ca ei, deasupra acestei case, [i tata c`tre p`rinte Dac` o mai atingi, te plesnesc peste bot, du-te s` strope[ti cu ap` \n alt` parte [i bunica {i t`m\ia, domnule p`rinte, dac` a]i adus c`]uiele cu dumneavoastr`, afuma]i-o pu]in [i gata, iar bunicul Dac` spun grebl`, spun ceva care g`ure[te, o lopat`, un bolovan, o foarfec`, trebuie s` s`p`m o groap`, nu-i a[a? [i tanti-mea Nu l-am v`zut niciodat` cu capul descoperit, nu l-am v`zut niciodat` gol, dar \mi lipse[te r`suflarea lui \n urechi, \mi lipsesc degetele lui, \mi lipse[te pacea de dup` [i marea care \mi love[te oasele de st\nci [i eu nu voiam, tat`, nu voiam, voiam [i nu voiam, nu voiam s` vreau [i voiam, m-am dus la PĂłvoa s`-l vizitez [i salariatul A venit o fat` aici pentru tine, Claudino, [i el c`tre salariat Eu pe asta n-am v`zut-o \n via]a mea, spune-i c`-i o gre[eal`, b`iete, [i sala-
riatul c`tre mine Nu v-a v`zut \n via]a lui, [i eu f`r` s` am curajul s` vorbesc, eu prinz\ndu-mi agrafele \n p`r f`r` s`-mi dau seama c`-mi prindeam agrafele \n p`r, [i p`rintele, stropindu-l cu agheasm` pe tata, Nu m-am atins de nevasta dumitale, domnule, am venit s`-l exorcizez pe Principele R`ului, [i bunicul, cioc`nind \n podea, Trebuie s`pat foarte ad\nc ca s` se poat` zbura, Domingos? [i tanti-mea Dar am r`mas p\n` la sf\r[itul filmului, iar c\nd spectatorii au ie[it [i salariatul a stins luminile [i a \nchis u[a cu lac`tul, a \ncuiat ghereta pentru bilete [i a disp`rut pe str`zile t\rgului, c\nd patronul cinematografului a s`rit treptele cabinei, acolo eram eu, cea care era o gre[eal`, cea pe care n-a v`zut-o \n via]a lui, fix\ndu-l, [i el Ce este? [i eu A[ vrea doar s`-mi \napoiezi ce mi-ai luat la Esposende ca s` pot pleca, [i mama, obi[nuit` cu cocotierii acolo pe plaj`, Sturzii au m\ncat traulerele, ce p`cat, [i tata c`tre bunicul, P`i vreo zece, cincisprezece metri s\nt de ajuns, c` pe urm` lu`m colivia minei, [i b`tr\nul c`tre mine, la ber`ria camionagiilor care-[i f`ceau curaj pentru Alentejo, sufl\ndu-[i nasul, cer\nd \nc` un ceai cu l`m\ie, pun\ndu-[i palma peste a mea, retr`g\nd-o, pun\nd-o iar, b`tr\nul aranj\ndu-[i p`rul scurt [i rar cu m\na liber`, Domni[oar`, \nc` nu mi-ai r`spuns la \ntrebare, p\n` la urm` te m`ri]i cu mine sau nu? {i atunci l-am dus \n strada Opt \n ideea ca locuin]a din Quinta do Jacinto s`-l dezam`geasc`, \n ideea ca acel cartier, daliile ve[tejite [i noroiul de pe trotuare s`-l sperie, \n ideea c` o s`-[i spun`, cum credeam c` toat` lumea ar spune, c` e ceva oribil s` locuie[ti \ntr-un cvartal pe care trenurile \l traverseaz` [i \i distrug pere]ii, dar b`tr\nul, cu patima ren`scut`, tot mai ciuciulete, tot mai naufragiat extras cu un c\rlig din r\u, Nu-i r`u deloc, nu-i r`u deloc, ave]i aici un mic cartier reziden]ial care e uimitor, locuin]e lini[tite, gr`dini cochete, Tejo-ul, iar eu A[a g`si]i, c`-i un cartier reziden]ial, a[a a]i spus? [i nici m`car felinarele de pe ulicioare nu func]ionau [i noi b\jb\iam prin \ntuneric ca [i cum am fi dibuit treptele pe un coridor necunoscut, iar \n vestibul, f`r` lumin` electric` la fel ca [i \n restul casei, ca [i \n restul Quintei, [i \ntr-o parte din Alcântara, de la Avenida de
96
D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 9
FRAGMENTE
Ceuta p\n` la trecerea de nivel, \n vestibul, adic` o c`m`ru]` de dimensiunile unui dulap, l`mpa[ul tatei ne-a orbit cu lumina sa verde ca soarele printr-o bolt` de vi]`-de-vie, [i tanti-mea Cine e cu tine, Iolanda? [i b`tr\nul, str`nut\nd [i \mpiedic\ndu-se de cuier, B`nuiesc c` s\nte]i m`tu[a domni[oarei, \nc\ntat, doamn`, \mi cer mii de scuze c` v-am invadat a[a intimitatea, [i eu g\ndindu-m` C\nd am s` povestesc asta la liceu, Ana o s` le[ine, iar tanti-mea, indiferent` la curtoazia b`tr\nului, Cine e cu tine, Iolanda? [i lumina electric` s-a \ntors dezv`luind mobilele salvate parc` dintr-un incendiu din camer`, scaunele, masa cu cartea de telefon dedesubt pentru c` avea un picior mai scurt, sticlele, tapetul dezlipindu-se de pe pere]i, pardoseala pe care picam`rul o f`cuse praf, iar cel care doarme cu mine Permite]i s` m` prezint, doamn`, am venit s` cer m\na acestei domni[oare, televizorul a re\nceput s` func]ioneze url\nd [i tanti-mea, storc\nd c\rpa de[i medicul de rinichi o sf`tuise s` nu mai munceasc`, C`s`torie, asta-i nebunie curat`, ai chef s` te m`ri]i cu ]icnitul `sta, Iolanda? iar eu, buim`cit` de
zgomotul televizorului, resim]ind lipsa insulinei, eu spun\ndu-mi Trebuie s`-mi fac injec]ia [i r`spunz\nd {tiu [i eu, deoarece chiar nu [tiam, deoarece nu m` g\ndisem la asta, deoarece corpul \mi devenise slab [i parc` se golise, deoarece dincolo de frig mi-era cald, deoarece zambilele din respira]ie mi se \nmul]eau pe limb`, deoarece aveam s` mor, s` mor cu b`tr\nul acela anun]\nd-o pe tanti c` se c`s`tore[te cu mine, deoarece tocmai alunecam \ntrun le[in, sprijinindu-m` de comod` \n timp ce \nc`perea se \nv\rtea cu mine, v`z\ndu-l pe tata c`-[i stinge l`mpa[ul de pe frunte, destup\nd a zecea, sau a suta, sau a mia, sau a milioana sticl` de bere din seara aceea, v`z\ndu-l c`-i arat` picam`rul [i \ntreab` asemenea cuiva care se intereseaz` de o avere sau o dot`, sau de un cadou Dumneata [tii s` zbori pe sub p`m\nt, amice? â– (fragment din romanul Ordinea natural` a lucrurilor, \n curs de apari]ie la Editura Humanitas Fiction)
97
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
D I L E M AT E C A ● M A I 2 0 0 9
CINE CE CITE{TE
rut iertare pentru tot timpul pe care l-a petrecut \n singur`tate. Departe de a fi un experiment genetic de genul retriever-ului cu con[tiin]` uman` pe care-l mai g`sim \n c`r]ile scrise de Koontz, Enzo este pur [i simplu un c\ine care-[i spune cu o voce naiv` [i ton de copil povestea vie]ii. Enzo t\nje[te la condi]ia uman` aproape la fel de mult ca Data, doar c`, spre deosebire de android, c\inele nostru nu sper` la o transformare, ci viseaz` la re\ncarnare \n trup de om. A[a a v`zut el \ntr-un documentar la televizor c`, \n Mongolia, c\inii s\nt \ngropa]i dup` ce mor pe cel mai \nalt munte [i c` cei mai buni dintre ei se re\ncarneaz` \n b`rba]i. Ecua]ia pentru Enzo e simpl`. La c\t de multe documentare TV [i experien]` de via]` a acumulat \n via]a asta de c\ine [i la c\t de frumos se va maturiza \n via]a de om, Enzo [tie c` va ajunge un b`rbat des`v\r[it. Nu de alta, dar cursele \n care piloteaz` st`p\nul lui au coresponden]` direct` cu via]a de zi cu zi, iar valorile dup` care-[i ghideaz` via]a [i cariera un pilot de succes s\nt cele care-]i pot transforma via]a uman` \ntr-una foarte fericit`. Totul e ca re\ncarnarea s` nu-i [tearg` [i memoria lucrurilor pe care le-a tr`it \n via]a asta de c\ine. Ar fi p`cat s` se piard`. Mai ales c` a devenit clar pentru toat` lumea: cursele nu mint niciodat`, iar ceea ce trebuie s` demonstrezi se afl` tot timpul \n fa]`. Cartea te manipuleaz` [i se joac` cu sentimentele tale aproape la fel de mult ca Top Gun. Din fericire, exact ca \n Top Gun, \]i place at\t de mult, \nc\t \mbr`]i[ezi manipularea, ]i-o asumi [i te t`v`le[ti \n ea de parc` ai fi un narcisist care a g`sit un morman de zah`r pudr` [i vrea s` nu-i scape nici o bucat` de piele neatins`, \n a[teptarea dulceg`riilor inevitabile de dup`. Oricum, dac` n-a[ trece printr-o perioad` de sinceritate debordant` – culmea, tocmai \n s`pt`m\na dinaintea Pa[telui – [i dac` n-a[ avea un c\ine care deja m-a \nv`]at mai multe lucruri dec\t a[ fi crezut atunci c\nd l-am luat prima dat` \n bra]e, mi-ar fi foarte greu s` recunosc c` [i Enzo m-a \nv`]at c\teva chestii despre arta de a pilota pe ploaie. ■
Costin Giurgea
Via]` de labrador Garth Stein ENZO sau arta de a pilota pe ploaie Editura Leda, 2009
traducere de Doina Doru
Costin Giurgea este redactorul-[ef al revistei Top Gear (www.topgear.ro).
Citesc ENZO sau arta de a pilota pe ploaie [i \ncerc s` \n]eleg de ce-mi place. Garth Stein are un labrador pe care-l cheama Comet, eu am un golden retreiver pe care-l cheam` Cosmo. El are un interes v`dit pentru cursele cu ma[ini, eu scriu pentru Top Gear. El a f`cut filme documentare ani de zile, iar eu pun botul foarte des la Discovery Channel. Desigur, probabil asem`n`rile dintre mine [i autorul c`r]ii se opresc aici. Pentru c` el locuie[te \n Seattle, unde s-a \ntors dup` optsprezece ani \n New York, iar eu m` chinui s` m` \mpac cu propriul sine \n agita]ia din Bucure[ti. Pentru cei care au avut vreodat` o leg`tur` c\t de c\t semnificativ` cu un c\ine, cartea are un efect devastator [i genereaz` un mix bun de sentimente care merg de la frustrare sau ambi]ie prin regret [i suferin]` sincer` p\n` la dragoste. Iar eu am fost tot timpul un... sucker for love stories, a[a c` nu m` feresc s` spun c` \n momentul \n care am pus trufa mea neagr` [i umed` pe cartea asta, am facut o pauz` doar c\t s`-mi chem c\inele \n cas` ca s` putem citi \mpreun`, \ncol`ci]i. {i, citind, am r\s la fiecare prostie de-a lui Enzo pe care o face, desigur, [i Cosmo, m-am crispat citind cam cum este pentru un c\ine s` fie certat de st`p\nul lui plin de nervi, dup` care m-am f`cut ghem [i i-am ce-
98
100 PAGINI ● 7 LEI
mai 2009
DILEMATECA Anul IV ● nr. 36 ● mai 2009
SCRIERI
●
AUTORI
●
LECTURI
INTERVIU
CHRISTINE ANGOT
DOSAR Pamfletul e tifla, [i-i lectura cea mai pl`cut`
FRAGMENTE
DILEMATECA
António Lobo Antunes Via]a cu tine