Issuu on Google+

100 PAGINI â—? 6,50 LEI

DILEMATECA Anul III â—? nr. 28 â—? septembrie 2008

SCRIERI

â—?

AUTORI

â—?

LECTURI

INTERVIU

R~ZVAN PETRESCU DOSAR

Intelectualii

De la „drama interioar`“ la celebritatea TV

FRAGMENTE

Lucian Dan Teodorovici Dup` g\[te

MERIDIANE

Simona Sora Siria \n c`r]i

BBFRSBSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


BBFRSBSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


SUMAR

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

INTERVIU

INFO 5

Istoria Caucazului

6-11

Bazar

66-73 R`zvan Petrescu:

„E vorba de un ridicol cu sf\r[it garantat tragic“

12-13 3,14TECA

PROFIL

DOSAR 14-24 Intelectualii – de la „drama

77-80 Matei Martin

interioar`“ la celebritatea TV

C`r]i cu baterie

RECENZII

MERIDIANE

26-34 Literatur`: Sanda Cordo[,

Paul Cernat, Gabriela Gheorghi[or, Lumini]a Corneanu, Gabriela Gl`van, Elena Cra[ovan, Florin Irimia, Codrin Liviu Cu]itaru, Alexandru Budac 35 Filozofie: Alexander Baumgarten 36-38 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu, Bogdan Barbu Documente: Magdalena Boiangiu 39 Psihologie: Victor Popescu 40 41-42 Spiritualitate: Mihail Neam]u, Alice Popescu Carte pentru copii: Adina Popescu 43 44 Literatur` de consum: Iaromira Popovici

82-84 Simona Sora

Siria \n c`r]i

REPORTAJ 86-91 M`d`lina {chiopu

FRAGMENTE 92-98 Lucian Dan Teodorovici, Dup` g\[te

RUBRICI 45 46 55 57 75

58-64 de Marius Chivu

Cum e s` fii p`rinte?

Angel Ancin (paginile 77-80)

Printre c`r]i, \n ]ara Premiului Nobel

65

ANCHET~

R`zvan Petrescu (paginile 66-73)

85

R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Cine ce cite[te: Bogdan Dumitrescu Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic

3

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

M`d`lina {chiopu (paginile 86-91)

Lucian Dan Teodorovici (paginile 92-98)

30

30


EDITORIAL

Digitalizarea trecutului St`m prost cu trecutul. Descoperim cu delicii pl`cerile prezentului (inclusiv pe cele literare), trendurile, modele, vrem s` fim Ă  la page, conecta]i la „ce se \nt\mpl` \n lume“, ne bucur`m c` noile bestsellers occidentale se traduc rapid [i la noi, \not`m \n „noul val de prozatori“, „noul val de cinea[ti“ [i alte noi valuri, \n fine, ne \nscriem [i noi \n ceea ce Giovanni Sartori numea „fuga \nainte“. Dar st`m prost cu trecutul. Cet`]ile [i monumentele scumpei noastre patrii se degradeaz`, ceea ce din c\nd \n c\nd treze[te c\te-o indignare publicistic` sau civic`. Dar aproape nimeni nu se indigneaz` c` „monumentele scrise“ ale trecutului zac, [i ele, \n p`r`sire. Edi]ii critice nu se mai fac. Mari c`r]i ale trecutului nu se reediteaz`, c`ci „cost` [i nu se v\nd“ (spun editorii priva]i, [i au dreptate). Sau se reediteaz` dac` patronul editurii iube[te \n mod deosebit cartea aceea [i \[i asum` riscul [i cheltuiala. Numai c`, \n astfel de cazuri, se preia pur [i simplu edi]ia veche (uneori facsimilat`). Or, acesta e doar un act omagial, nu unul editorial: o reeditare ar \nsemna revizuirea textului, ad`ugarea unui aparat critic actualizat, alc`tuirea unui „dosar al recept`rii“ etc. N-are sens, de pild`, s` republici \ntocmai Getica lui Vasile Pârvan, c`ci edi]ia facsimilat`

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Rare[ Avram

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008 a acesteia se g`se[te, \n format pdf, la http://www. cimec.ro/Arheologie/parvangetica/getica.htm. Se spune c` fiecare genera]ie trebuie s` reia editarea critic` a marilor autori din trecut. Frumoas` utopie, nu? Nici m`car utopie nu i se mai poate spune: vechea genera]ie de speciali[ti \n edi]ii critice e pe cale de dispari]ie, iar tinerii nu se \ndreapt` spre o astfel de profesie pentru c` n-au de lucru. Solu]ia par]ial` este digitalizarea. Cheltuielile s\nt mai mici (c`ci dispar costurile de h\rtie, tipar [i difuzare), accesibilitatea pentru cititori e infinit mai mare [i, \n plus, s\ntem [i la mod`. Comisia European` a pornit proiectul unei mari biblioteci digitale, „Europeana“ (www.europeana.eu [i www.theeuropeanlibrary.org), \n care s` depoziteze o bun` parte a patrimoniului cultural european (c`r]i, manuscrise, reviste, fotografii, filme, \nregistr`ri audio). Va ie[i probabil ceva complicat [i „babelic“, stufos [i cam sucit (spre deosebire de simplitatea practic` a lui Google Books), dar va ie[i. ĂŽn România exist` deja c\teva proiecte de digitalizare, pornite din ini]iativa unor profesioni[ti con[tiincio[i (c` unele se suprapun ori c` „n-au aflat unii de al]ii“ face parte din specific, passons...). R`m\ne \ns` o problem`: ca s`-i asigur`m trecutului un viitor, ne trebuie, \n prezent, speciali[ti \n editare de carte. Datorit` digitaliz`rii, devine o meserie de viitor. Se \nscrie cineva?... â–  Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

4

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

INFO

Istoria Caucazului Istoria de azi s-a scris ieri. C`r]ile despre trecut au uneori calitatea de a o lua \naintea prezentului, alteori de a explica i]ele \ncurcate ale evenimentelor de dup` scrierea lor. Din aceast` ultim` categorie face parte, \n opinia recenzentului de la The Times Literary Suplement, cartea istoricului Charles King The Ghost of Freedom („Fantoma Libert`]ii“) Este o istorie a Caucazului, regiune devenit` \n luna august un spa]iu de \nfruntare al discursurilor agresive, \nso]ite de tancuri, arme de asalt [i cu rezultate \n mor]i, r`ni]i, refugia]i. O regiune nu mai mare dec\t Anglia [i Sco]ia, dar unde se vorbesc 40 de limbi complet diferite – unele av\nd statut de limbi ale unei literaturi, altele n-au nici m`car alfabet scris. Aceste popoare, at\t de diferite, au [i istorii neasem`n`toare [i doar georgienii [i armenii se pot referi la o statalitate consistent`, cu evolu]ia similar` a na]iunilor din Occident. O lung` istorie a invaziilor nu numai c` a mutat grani]ele [i a deplasat popula]iile, dar a distrus p\n` [i m`rturiile despre existen]a unor popoare disp`rute. Nu se [tie unde este morm\ntul prin]esei Tamara, personalitatea istoric` real`, intrat` \n legend`. ĂŽn mul]imea de date arheologice [i de cronologii exist` mari goluri, perioade de timp obscure. Acestor greut`]i a trebuit s` le fac` fa]` istoricul Charles King, specialist \n problemele Estului european (printre altele [i bun cunosc`tor al României). Atitudinea acestor na]ionalit`]i fa]` de cucerirea rus` de la \nceputul secolului al XIX-lea, c\nd a sc`zut puterea Imperiului Otoman [i a celui Iranian, nu a fost unitar`: „Georgienii au acceptat-o, armenii [i osetinii au primit-o bucuro[i, cecenii [i locuitorii din Daghestan au luptat cu \nver[unare \mpotriva noului ocupant. Ru[ii nutreau o pervers` admira]ie pentru triburile care \i urau [i dispre] pentru na]iunile dispuse s` se integreze. Ast`zi, c\nd Caucazul de Sud a atins un oarecare nivel de statalitate, iar Caucazul de Nord a fost \nvins [i demoralizat, ru[ii s\nt domina]i de o ur` pa-

ranoic` fa]` de to]i ÂŤnegriiÂť (persoane din regiunea Caucazului)“. E nostim: \n Statele Unite, poli]ia denume[te „caucazian`“ orice persoan` de ras` alb`. Perspectiva lui King \ncearc` o explica]ie pentru evenimentele prezentului, de[i e evident c` autorul [i-a scris istoria \nainte de declan[area conflictului dintre Georgia [i Rusia, pentru Osetia de Sud: „Viziunea romantic` alimenteaz` atitudinea fa]` de noile state din Sudul Caucazului – Azerbaidjan, Armenia [i Georgia – unde dorin]a de a asigura un drum al petrolului [i al gazului, inaccesibil toanelor lui Putin sau Medvedev, este prezentat` ca o aspira]ie a Uniunii Europene de a \ncuraja respectarea drepturilor omului [i democra]ia. Analiza modului cum Georgia a ie[it din situa]ia de ÂŤstat e[uatÂť, condus de obositul Eduard {evarnadze, pentru a se \mpotmoli \n corup]ie, relatarea evolu]iilor din Azerbaidjan sub dinastia fo[tilor KGB-i[ti Aliev [i a celor din Armenia, condus` de na]ionali[ti violen]i [i de comuni[ti \n stil sovietic, vag deghiza]i, e foarte competent`“. Istoria lui King e bogat` \n argumente [i \n adev`ruri nepl`cute pentru cei care consider` c` este suficient` \nl`turarea tiraniei domestice sau a ocupa]iei str`ine, pentru ca mar[ul spre democra]ie s` se desf`[oare acompaniat de fanfare triumfale. „De aproape o mie de ani, georgienii [i armenii au cerut sprijin european, pentru c` erau cre[tini, pentru c` erau europeni prin cultur`, dac` nu prin geografie, [i au fost tra[i pe sfoar` de Crucia]i, de Ludovic al XIV-lea, de Papii de la Roma, de pre[edin]ii Wilson, Roosevelt [i de cei doi Bush; lor \nc` nu le vine s` cread` c` tot ce vor ob]ine vor fi scuzele formale prin care o s` fie \n[tiin]a]i c` interesele majore ale statelor occidentale s\nt de partea marilor parteneri comerciali, nu al`turi de fra]ii lor culturali [i spirituali“ conchide recenzentul de la The Times, Donald Rayfeld, specialist \n Rusia [i Georgia, profesor la Queen Mary College, University of London. â– 

5

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


INFO

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

Bazar Dup` reportaj, literatura istoric` ĂŽn Fran]a, cotidianul Le Monde a inaugurat \n luna august o serie de 10 mari articole dedicate bestseller-urilor mondiale. Arturo PĂŠrez-Reverte, scriitor spaniol, autor al unor thriller-uri istorice, este unul dintre cei mai citi]i autori ai lumii. Cea mai recent` carte a sa Ziua m\niei poveste[te r`scoala madrilenilor \mpotriva trupelor lui Napoleon, pe 2 mai 1808. Evident, un subiect interesant [i pentru cititorii de dincolo de Pirinei, urma[i ai solda]ilor care au reprimat r`scoala. La 56 de ani [i 18 romane publicate, PĂŠrez-Reverte a ajuns la acel grad de notorietate c\nd promovarea propriei imagini este inutil`, \i refuz` pe gazetari [i echipele de televiziune [i nu i se pare c` alegerea lui \n Academia regal` spaniol` ar fi un eveniment care i-ar impune obliga]ii. „M` m\ndresc c` nu am prieteni \n aceste medii“ afirm` el \ntr-unul dintre pu]inele interviuri acordate. A venit \n literatur` din

Dilemateca v` recomand` ■ Citi]i Eat, pray, love: One Woman’s search for Everything Across Italy, India and Indonesia (tradus`, la Humanitas, de Alexandra Ghi]`, sub titlul M`n\nc`, roag`-te, iube[te) de Elisabeth Gilbert, jurnalist` american`, autoare a unui roman (Stern) [i a unei c`r]i de povestiri (Piligrims), mai ales pentru partea indian` a c`r]ii, pentru umorul nea[teptat [i pentru alte c\teva lucruri despre care pu]ini se pricep s` scrie simplu. {i ce bine ar fi ca acest jurnal spiritual s`

gazet`rie – a fost aproape \n toate ]`rile unde se petreceau ciocniri armate. A fost \n Israel, \n timpul r`zboiului de Kippour (1973), \n Bosnia, \n Mozambic [i Nicaragua, \n Malvine [i \n Ciad. Provine dintr-o familie a marii burghezii din Sud [i a primit o educa]ie potrivit` acestei condi]ii: Virgiliu, Homer, Xenofon, Balzac, Hugo, Stendhal, Dumas, literatura secolului de aur spaniol. „A fi scriitor \nseamn` pentru mine rescrierea tuturor istoriilor citite de mine, trecute prin filtrul experien]ei mele personale, \n micul ungher ocupat de mine \n s\nul literaturii. S\nt un artizan, nu un artist.“ Romanele sale istorice, unde peripe]iile joac` un rol eficace, s\nt traversate de un erou obosit. Un erou obosit este „cineva care a pierdut tot ceea ce via]a poate r`pi unui om: prieteniile, iluziile. Un individ jupuit. Eroul nu devine erou dec\t c\nd e obosit, asta e marca lui. N-am aflat tot ce [tiu despre via]` din c`r]i, ci \n bordelurile din Thailanda, pe str`zile din Sarajevo, \n de[ertul Sahara sau \n Mozambic, cu persoane reale. N-am avut nevoie de lectura lui Joseph Conrad ca s` aflu: am f`cut propria mea c`l`torie \n inima tenebrelor“. ■

deschid` o colec]ie \n care ar \nc`pea boom-uri ale genului de care nici un editor român nu s-a apropiat p\n` acum: de pild` Women who Run with the Wolves de Clarissa Pinkola EstÊs sau The Power of Now de Eckhart Tolle. (Simona Sora) ■ O carte pe care mi-a[ dori s-o am \n bibliotec` este Le CinÊma burlesque ou la subversion par le geste, de Emmanuel Dreux, ap`rut` la L’Harmattan anul trecut – [i recenzat` de o somitate a criticii de film precum Alain Masson \ntr-un num`r re-

cent din Positif... Zice Masson: „Deta[\nd burlescul de comedia de moravuri [i de satir`, ca [i de umorul bazat pe miraculos, trebuie s` discernem valorile stranii pe care gagul, mimica [i mi[carea le deleag` \n corp [i spa]iu“. {i \nc`: „Au fost opu[i, c\teodat`, Chaplin lui Keaton sau filmul sonor celui mut, neg`sindu-se virtu]i filmice dec\t \n cazul celui de-al doilea: sprijinindu-se pe o viziune mai fin` [i mai complet`, analizele acestei c`r]i demonstreaz` c\t de artificiale s\nt aceste antiteze“. (Alex. Leo {erban)

6

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


INFO

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

Bazar O ni[` \n expansiune Dup` 80 de ani, a fost reeditat` la Londra, cartea lui Marguerite Radclyffe Hall The Well of Loneliness, considerat` \nceputul literaturii despre lesbiene. Descrierea felului cum rela]iile dintr-un cuplu s\nt distruse de respingerea social`, cobor\rea \n infernul disper`rii, durerea sufleteasc` alinat` doar prin consumul de droguri [i de alcool, a provocat un asemenea scandal \nc\t criticul literar de la Sunday Express, James Douglas a scris atunci c` „ar prefera s` dea o fiol` de acid prusic unui b`iat sau unei fete s`n`toase, dec\t s` recomande lectura acestei c`r]i“. Judecat` dup` standardele moderne, cartea este cast`; doar o referin]` la dragostea \ntre dou` femei, prezent` \ntr-un singur r\nd: „\n noaptea aceea nu s-au mai desp`r]it“. Cartea a fost l`udat` [i sus]inut` de Virginia Woolf [i EM Forster, a fost publicat` \n Fran]a [i \n Statele Unite, a

Dilemateca v` recomand` â–  Viitorul religiei. Solidaritate, caritate, ironie (traducere de {tefania Mincu, Editura Paralela 45), volum ce cuprinde dou` texte despre religie semnate de Richard Rorty [i Gianni Vattimo, texte teoretice urmate de un dialog pasional, inteligent [i provocator, \ntre cei doi filozofi, despre criza bisericii, actualitatea, provoc`rile (fa]` cu islamul) [i, mai ales, condi]ia religiei dup` metafizic`. (Marius Chivu)

fost tradus` \n 14 limbi, dar a r`mas interzis` \n Anglia p\n` \n 1949, la [ase ani dup` decesul autoarei. Controversa iscat` dep`[e[te problema de moravuri: s-a scris [i se scriu fic]iuni de toate genurile, romane poli]iste [i [tiin]ifico-fantastice. Autoarele s\nt lesbiene [i ]inta lor s\nt cititoarele lesbiene, dar au ap`rut [i c`r]i (multe) scrise de scriitoare lesbiene \n care este descris` lumea de dincolo de problematica specific`, parte a unui peisaj general al literaturii [i s\nt citite pentru altceva dec\t preferin]ele sexuale ale autoarelor sau ale personajelor. Una dintre cele mai cunoscute scriitoare britanice apar]in\nd acestei ni[e, Sarah Waters (Tipping the Velvet) crede „c` a[a-zisa ÂŤfic]iune lesbian`Âť se adreseaz` unui spectru larg de cititori, identitatea comun` fiind dat` de ceea ce exist` dincolo de politic` [i de \nc`rc`tura emo]ional` valabil` pentru nucleul dur al audien]ei, care dore[te \n continuare s` vad` o reprezentare corect` [i onest` a vie]ilor lor \n c`r]ile citite de toat` lumea. C\t timp aceast` \nc`rc`tur` va exista, eticheta „lesbian`“ r`m\ne important`“. (The Guardian, 8 august)

â–  Per Olov Enquist, Cartea despre Blanche [i Marie, Colec]ia „Raftul ĂŽnt\i“, Editura Humanitas, 2006. Scriitorul suedez a m`rturisit c` s-a documentat vreme de aproape trei decenii pentru scrierea acestui roman (publicat \n 2005), care altminteri \[i permite destule derog`ri de la realitate \n beneficiul fic]iunii. Cele dou` femei din titlu s\nt nimeni altele dec\t Marie Curie [i Blanche Wittman, aceasta din urm` fiind cea mai cunoscut` pacient` isteric` a profesorului Charcot, personaj principal \n [edin]ele de hipnoz` cu pu-

â– 

blic al savantului de la spitalul Salpêtrière. De[i romanul se \nv\rte \n jurul pove[tilor lor de dragoste, aspectul cel mai tulbur`tor este atmosfera sumbr` care \nv`luie na[terea [tiin]ei secolului XX, pe care o asociem de obicei cu credin]a \n progres [i meliorismul umanist. Or, experimen]ele [tiin]ifice au fost adesea salturi riscante \n necunoscut, \nso]ite, ca \n religiile de odinioar`, de sacrificii umane – prevestiri ale secolului zbuciumat [i crud ce avea s` vin`. (M`d`lina {chiopu)

7

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


INFO

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

Bazar

Junot Diaz

A doua carte confirm` ĂŽn 1996, dup` debut, revista New Yorker \l considera pe Junot Diaz, un t\n`r scriitor dominicano-american, unul dintre cele mai promi]`toare talente ale secolului XXI. Publicase Drown, o carte unde naratorul \[i povestea, \ntr-o spanglish foarte nostim`, copil`ria pauper` din Republica Dominican` [i violen]a rasist` tr`it` \n exilul din New Jersey. A doua carte \nt\rzia s` se materializeze, de[i, atunci, \n 1996, semnase cu editorul, Riverhead Books, un contract pentru urm`toarele dou` c`r]i, pe c\teva sute de mii de dolari. ĂŽntr-un recent interviu (Le Monde, 8 august) \[i aminte[te de aceast` perioad` neagr` a vie]ii: preda la un colegiu [i criticii \l d`deau drept exemplu al limitelor acestui fel de literatur`, care se sluje[te de apartenen]a la o minoritate pentru a deveni vizibil`: „subcategorii [i bisericu]e cum ar fi lesbienele din triburile eschimo[ilor, un epifenomen identitar“ (Harold Bloom). ĂŽn toamna lui 2007, public` romanul The Brief Wondrous Life of Oscar Wao (Scurta [i minunata via]` a lui Oscar Wao). E salutat de criticul de la New York Times ca un „Mario Vargas Llosa \n combina]ie cu Star Trek,

Dilemateca v` recomand` â–  GyĂśrgy Dragoman, Regele alb (traducere din limba maghiar`, sun\nd excelent \n romĂĽne[te, de Ildiko Gabos-Foar]`, Editura Polirom, 2008). Un pu[tan – \nc` la v\rsta fotbalului cu nasturi – tr`ie[te cu obsesia tat`lui s`u ridicat [i dus la Canal, cu „C“ mare, indica]ie suficient` pentru a afla \n ce ]ar` se petrece ac]iunea. Unsprezece pove[ti la a-nt\ia se

una dintre cele mai irezistibile voci ale fic]iunii contemporane“. ĂŽn prim`vara lui 2008, romanul ob]ine premiul Pulitzer [i National Book Critics Circle Award, locul 28 pe lista de bestsellers. Oscar Wao este fiul caraghios al unui imigrant latino, instalat \n New Jersey. Premiant, obez, obsedat de fetele frumoase [i de literatura [tiin]ifico-fantastic`, ar vrea s` devin` un Tolkien dominican. C\nd ajunge student, viseaz` s` devin` autor de mari romane [i aspir` la iubirea unei singure femei capabile s`-l iubeasc`. Colegul lui de camer` e convins c` Oscar sufer` de „fuku“, ceva asem`n`tor cu destinul Atrizilor, care a lovit-o at\t pe mama lui, c\t [i pe el, eternul ghinionist \n dragoste. Aceasta este povestea ini]ial` declan[\nd scrierea unei fresce extraordinare despre dictatura lui Trujillo care a distrus Santo Domingo, incidentele s\ngeroase cu consecin]e [i pentru familia lui Oscar, visele despre o realitate ancestral`, motiv\nd, \n cele din urm`, re\ntoarcerea pe p`m\ntul natal. ĂŽn insula sa de ba[tin`, Oscar descoper` locul de jonc]iune al culturilor: „Insula Hispaniola, \n acela[i timp dominican` [i haitian`, este pivotul: acolo lumea veche a basculat \n cea nou`. Este ÂŤNivelul ZeroÂť al Lumii noi“. Junot Diaz suport` destul de greu succesul. A r`mas „un b`iat de cartier“, citind cu nelini[te ceea ce scriu al]ii despre el.

leag` temeinic \ntr-un roman de o concizie superb`, f`r` de concesii la absurdismul tentant. Nu, via]a \n copil`rie e doar complicat`, plin` de spaime care nu-]i cer dec\t at\t: s` nu fii la[! De mult, pe o tem` veche, la care [tiu c\te mofturi se pot emite, nu am citit o proz` mai proasp`t` [i mai inteligent`. (Radu Cosa[u) â–  So] [i so]ie de Zeruya Shalev (traducere din limba ebraic` [i note de Ioana Petridean, Editura Polirom,

â– 

2008). Un roman de o fine]e infinit` despre istoria unui cuplu, unde triste]ile s\nt caritabile [i senzuale, deziluziile tr`deaz` inteligen]` [i sensibilitate, iar discursul alunec` peste toate, aduc\ndu-le \ntr-un prezent al tr`irii care vrea s` nu uite nimic, nici m`car fleacurile. O poveste pus` sub „o lumin` cald`... o lumin` binecuv\ntat`, lipsit` de splendoare“. O carte-cheie pentru burlaci [i soacre. (Claudiu Constantinescu) ■

8

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

Bazar Adev`rul unei identit`]i false Fabrizio Gatti este c\[tig`torul prestigiosului premiu italian Terzani, acordat lucr`rilor de nonfic]iune. Reporter la s`pt`m\nalul L’Espresso, Gatti a decis s` treac` dincolo de locurile comune ale scrierilor gazet`re[ti despre emigran]i. A creat un personaj, Bilal, c`ruia i-a atribuit identitatea unui emigrant din Kurdistan. Apoi a \nceput s` tr`iasc` via]a acestuia. Cu o serviet` unde avea doar o vest` de salvare, trei cutii de sardele [i o sticl` cu ap`, cu c\]iva dolari \n buzunar, bagajul derizoriu al unui „om invizibil“, Gatti a plecat la Dakar. ĂŽmpreun` cu al]i tineri senegalezi, goni]i de acas` de s`r`cie, s-a \ndreptat spre Tripoli pe ruta Bamako, Nyanmei. Desigur, scopul era intrarea ilegal` \n Italia; o viz` legal` cost` 50.000 de euro, sum` la care candida]ii la emigrare nici nu \ndr`znesc s` viseze. Un drum plin de primejdii cu moralul la p`m\nt. To]i [tiu c` „nici un tat`, nici un frate, nici un stat, nici o organiza]ie umanitar`, nici unul dintre guvernele vinovate de situa]ia lor, nu va pl\nge la morm\ntul lor“. C`l`toria se termin` – dac` se poate spune a[a – cu bine: nu s\nt l`sa]i \n drum de vreo c`l`uz` prea lacom`, nu ajung prizonierii cine [tie c`ror rebeli [i s\nt pescui]i din apa m`rii de gr`nicerii italieni care \i duc pe insula Lampedusa. Ziaristul tr`ie[te, al`turi de tovar`[ii s`i de drum, co[marul acestui centru de triere, semi-\nchisoare, semi-lag`r. Cartea Bilal. Il mio viaggio da infiltrato nel mercato del nuovi schiavi a fost tradus` [i bine v\ndut` \n multe ]`ri. O carte-anchet` despre aventura vie]ilor clandestine. â–  C`l`toriile unui mizantrop Georges Simenon nu a fost un simplu croitor de romane poli]iste izbutind s` impun` un personaj popular, inspectorul Maigret, ci un autor mult mai complicat. A ap`rut recent \n Fran]a o antologie a reportajelor sale de c`l`torie, alese [i comentate de Beno\t Denis, dezv`luind un om mereu prost dispus, iritat de modul cum „totul

INFO se aseam`n`“. Les Obsessions du Voyageur \n[ir` impresiile unui autor „m\nios, coleric, mizantrop, nedrept, nu departe uneori de infamie – cu accente Ă  la CĂŠline – dar care [tie s` priveasc`, s` aud`, s` simt`... mirosurile, c\nd p`r`se[te coconul familiar“ (Le Monde, 1 august). Din 1928 [i p\n` la \nceputul celui de-al doilea r`zboi mondial, Simenon a c`l`torit \nt\i pe ape: canalele Fran]ei (\nso]it de so]ia sa Tigy, de secretara Boule [i de c\inele Olaf), apoi, tot pe ap` \n Belgia, \n Olanda, Germania, Africa [i \n URSS. A parcurs Mediterana \n goelet` [i a f`cut un „ocol al lumii \n 155 de zile“ – New York, Panama, insulele Galapagos, Australia, \ntoarcerea prin Oceanul Indian, Bombay, Ceylon... Dup` r`zboi a c`l`torit \n America. Toate aceste c`l`torii au fost consemnate \n lungi reportaje \n revistele-magazin ale epocii. Evident [i mereu prost dispus, scriitorul \[i mobileaz` singur`tatea descoperind ceea ce [tia de mult: efectul cum scrie cronicarul este „o solid` [i brutal` \n]elepciune“. â–  Presiunea adev`rului Se [tie, orice via]` e un roman, dar nu toat` lumea are timp s`-l scrie. Marie-Christine Daunis \i ajut` pe cei care au timp, dar nu [tiu cum s-o fac`. Nu, nu e un negru, ci a[a cum ea \ns`[i se autodefine[te un „biograf public“: ea noteaz` m`rturiile unor persoane doritoare s` se dest`inuiasc` [i prefer` un necunoscut membrilor familiei. Unele dintre m`rturiile astfel ob]inute s\nt publicate, \n general pe banii autorului, \n c\teva zeci de exemplare. „E inevitabil, unii m` confund` cu psihanalistul. Ascult lucruri \nsp`im\nt`toare, de o violen]` extraordinar`. Al]ii vor pur [i simplu s` regleze conturile. Trebuie s` le aduc aminte mereu c` tot ceea ce \mi spun va fi citit [i va r`m\ne consemnat. (...) E mai simplu c\nd familia te consider` un necunoscut. E mai simplu s` le oferi un text, dec\t s` le spui \n fa]` ce ai de spus.“ Marie-Christine Daunis a \nceput s` practice aceast` meserie dup` 50 de ani, \ntr-un moment de r`scruce al vie]ii, ei [i a \nv`]at pe parcurs c\teva lucruri esen]iale: s` p`streze distan]a, s` nu se implice, s` elimine excrescen]ele \n procesul transcrierii. â– 

9

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


INFO

Bazar Alt clasament Lista celor mai bune o sut` de romane e tip`rit` de The New York Times. E o list` unificat`, alc`tuit` dup` criterii netransparente; ni se spune c` e rezultatul op]iunilor publicului la care se adaug` cele ale criticilor de specialitate, to]i din Marea Britanie, Statele Unite, Australia [i Canada. ĂŽntruc\t lista a fost alc`tuit` \n ]`ri unde se vorbe[te limba englez`, ea este dominat` de c`r]ile literaturii anglo-saxone. Autorii listei specific` o singur` bizarerie: doar un singur titlu apare pe toate listele, [i de aceea pe cea publicat` de NYT este num`rul 1: 1984 de George Orwell. Urmeaz`: Marele Gatsby de Fr. Scott Fitzgerald, Fructele m\niei de John Steinbeck, De veghe \n lanul de secar` de J.D. Salinger, Catch-22 de Joseph Heller, Un veac de singur`tate de Gabriel Garcia Marquez, Pe aripile v\ntului de Margaret Mitchell, Ulysse de James Joyce, Pe drum de Jack Kerouak, St`p\nul inelelor de J.R.R. Tolkien. Primul scriitor rus men]ionat este Lev Tolstoi, la num`rul 16, cu R`zboi [i pace, primul scriitor francez, la num`rul 44, este Victor Hugo cu Mizerabilii. â–  Pedepsi]i pentru naivitate ĂŽn revista britanic` Spectator, Anne Applebaum, o bun` cunosc`toare a spa]iului european fost comunist, recenzeaz` cartea lui Tim Tzouliadis, Abandona]ii, dedicat` sutelor de comuni[ti americani care \n timpul Marii Depresiuni s-au refugiat \n Uniunea Sovietic`. F`r` s` aib` acces la arhivele sovietice, autorul a cercetat memoriile, scrisorile, documentele diplomatice, pentru a da de urmele lor. Euforia ini]ial` a f`cut treptat loc tragediei, au \nceput arest`rile, interogatoriile, deport`rile. NKVD nu credea deloc \n bunele lor inten]ii [i prin toate mijloacele se str`duia s` afle c`rei agenturi \i apar]in. ĂŽn acei ani, ostaticii, prizonierii politici nu interesau pe nimeni, a[a c` ace[ti oameni au fost abandona]i [i de propria lor ]ar`. Mul]i dintre ei au primit cet`]enia sovietic` f`r` s-o cear` [i pentru

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008 ace[tia orice apropiere de gardul unei ambasade era periculoas`. „Tzouliadis poveste[te \ngrozitoarele destine ale unor anonimi, americani prin[i \n capcan`, care dup` ce s-au apropiat pe strad` de [oferul ambasadei americane cer\nd ajutor, au disp`rut [i n-au mai fost v`zu]i niciodat`“. {i dac` naivitatea victimelor a fost pl`tit` at\t de greu cu propria lor via]`, ignoran]a [i indiferen]a autorit`]ilor americane s-a tot prelungit [i consecin]ele ei s\nt prezente [i \n acordul de la Yalta, unde s-a legiferat \mp`r]irea postbelic` a Europei. â–  Un r`zboi uitat ĂŽn recenta sa carte Cea mai rece iarn`, David Halberstam poveste[te un r`zboi uitat: cel din Coreea, desf`[urat \n 1951-1953, conflict \n care au murit 2 milioane de coreeni, c\teva mii de chinezi, 37 de mii de solda]i americani, britanici, [i al]ii din trupele ONU. Reporter de r`zboi, Halberstam a avut acces la arhivele sovietice, ba chiar [i la cele chineze, [i astfel a putut s` restabileasc` datele ini]iale ale declan[`rii conflictului: Stalin a fost de acord ca trupele Coreei de Nord s` lanseze atacul, convins c` americanii nu vor interveni [i astfel va mai sl`bi [i influen]a chinez` din regiune. Trupele americane conduse de legendarul Mac Arthur au r`spuns, dar prima lor victorie, str`lucit`, a fost anulat` prin umilirea \nfr\ngerii ulterioare. Aceasta a fost [i iarna cea mai rece din r`zboiul [i a[a rece. ĂŽn opinia scriitorului britanic, la 70 de ani, generalul Mac Arthur devenise un megaloman periculos, gata s` alc`tuiasc` planuri de folosire a armei atomice. Mac Arthur a fost demis [i noii conduceri militare i s-a dat ordin s` ob]in` o partid` nul`, nu o victorie. A mai durat doi ani, a murit Stalin [i de abia apoi Coreea a revenit la situa]ia ini]ial`: dou` ]`ri, desp`r]ite de o grani]` practic inexpugnabil`. „Azi, una dintre ele este o democra]ie prosper` [i un tigru economic, cealalt` – una dintre cele mai jalnice tiranii de pe p`m\nt. Spre deosebire de alte conflicte, r`zboiul din Coreea a meritat s` fie purtat. Aceasta este concluzia lui Halberstam [i cititorii s`i vor \n]elege de ce“ (Times, 10 august). â– 

10

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

Bazar Lectur` [i filantropie Scriitorii, criticii literari, oamenii lega]i de produc]ia literar` se pl\ng de sc`derea num`rului de cititori, de lipsa de apetit a genera]iei tinere fa]` de carte. Poate tocmai de aceea trebuie p`stra]i mai cu grij` cititorii adul]i sau mai mult de at\t. S` r`m\n` m`car ei. O ini]iativ` se r`sp\nde[te \n locul unde te-ai a[tepta cel mai pu]in. La New York, ora[ vertical rece [i indiferent, exist` dou` organiza]ii mari – Lighthouse International [i Visually Impaired – care coordoneaz` eforturile a sute de voluntari vizitatori ai oamenilor b`tr\ni sau cu vederea diminuat` [i le citesc. The National Federation of the Blind furnizeaz` un serviciu telefonic gratuit, ]in\nd la dispozi]ia celor interesa]i lecturi din 200 de ziare [i reviste, iar Jewish Guild for the Blind ofer` un program similar, folosind frecven]e radio. Dincolo de aceste forme organizate, cuplurile de \ntr-ajutorare, alc`tuite \n afara oric`rui sistem, descrise \ntr-un reportaj din New York Times, dovedesc c` prin carte oamenii pot comunica [i \[i pot prelungi \ntr-un mod demn existen]a pe p`m\nt.

INFO blici? Distreaz`-te! Scoate ni[te bani din [i nu te mai fr`m\nta at\ta!Âťâ€œ, spunea \n Vanity Fair Dmitri Nabokov, ca pentru a \nchide gura celor care sus]in c` cea mai potrivit` hot`r\re ar fi respectarea dorin]ei autodului, adic` arderea manuscrisului. ĂŽn v\rst` de 74 de ani, Dmitri Nabokov este un bun cunosc`tor [i traduc`tor al operei tat`lui s`u [i, mai mult ca sigur, cel mai \n m`sur` s` hot`rasc` cu privire la viitorul Laurei. Vladimir Nabokov a \nceput s` lucreze la acest roman cu c\]iva ani \nainte s` moar`. Din c\te se [tie, \[i nota zilnic, pe fi[e, c\te o idee, c\te o schem`, c\te un capitol. ĂŽn 1976 se str\nseser` aproape 140 de fi[e: potrivit editorului s`u, avea deja structura, esen]a romanului. Nu a mai apucat s` scrie povestea propriu-zis`. Editorii s-au ales p\n` la urm` doar cu aceste fi[e. E un puzzle literar care, virtual, s-ar putea transforma \ntr-un roman. â– 

■ Laura, salvat` de foc Totu[i, o s` apar`: Laura, romanul pe care Vladimir Nabokov hot`r\se s` nu \l mai publice, va fi, p\n` la urm`, tip`rit. În 1977, la moartea scriitorului, a r`mas manuscrisul unui roman intitulat The Original of Laura: Dying is Fun, [i un testament \n care se interzicea \n mod expres publicarea c`r]ii. Fiul scriitorului, Dmitri, a anun]at \ns` recent (\n Vanity Fair) c` romanul va ap`rea \n cur\nd, f`r` \ns` a preciza o dat` exact` a public`rii. Hot`r\rea lui Dmitri a pus pe jar lumea literar`: este etic s` \ncalci ultima dorin]` a p`rintelui? Dar po]i oare \mpiedica circula]ia unei opere literare doar pentru c`, pe patul de moarte, [i proabil cu mintea \nce]o[at`, autorul a interzis publicarea? „Acum m` g\ndesc c` dac` mi-ar vorbi de pe lumea asta sau din cealalt`, probabil c` ar z\mbi [i mi-ar spune: \mi dau seama \n ce situa]ie e[ti. De ce nu-l pu-

11

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ M` \ntreb de mult` vreme – [i nu \ntrez`resc vreun r`spuns clar \n viitor – dac` to]i cei, foarte numero[i, care \n numele realismului [i al m\ndriei lor de sine v`d \n jurul lor doar tic`lo[i nu s\nt, la urma urmei, cei mai sumbri \nchipui]i. R. C. ■ Speciali[ti americani au creat pe computer un personaj cu tr`s`turi foarte apropiate de cele ale unei femei reale. Emily este, se pare, cel mai reu[it asemenea model creat \n lumea virtual`. E de a[teptat acum s` apar` [i un personaj masculin, un fel de Adam al lumii virtuale, o lume \n care, dup` c\te se pare, crea]ia se desf`[oar` invers [i unde oricum, \naintea personajului cu tr`s`turi umane mai sus amintit, a fost m`rul mu[cat (de la McIntosh). A. M. ■ Am aflat c` grupul german Bertelsmann va tip`ri (repet, tip`ri!) \ntr-un volum de aproximativ 900 de pagini o parte dintre cele mai citite/accesate articole ale enciclopediei online Wikipedia. M-a uns pe suflet. Ca vechi bomb`nitor \mpotriva numitei enciclopedii, pe ideea simpl` c` interactivitatea, colaborarea online [i toate celelalte bla-bla-uri cu care ne aburesc „wikipedi[tii“ nu te pot transforma peste noapte \n Diderot sau D’Alembert, ca unul care a sus]inut [i sus]ine

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008 \n continuare c` Internetul poate fi extraordinar de folositor \n multe feluri, dar c` o enciclopedie nu se poate elabora cu „volintiri“, ci cu oameni care se pricep, nu pot dec\t s` must`cesc \nc\ntat la ideea c` „wikipedi[tii“ au apelat la b`tr\nul [i desuetul tipar‌ M. V. â–  Am luat, plin de speran]`, cartea 101 lucruri pe care ar trebui s` le faci \nainte s` mergi \n Rai – de David Borden & Tom Winters (nici eu n-am auzit de ei). Nu m` pasioneaz` perspectiva de a ajunge \n Rai (nu c` a[ avea vreo [ans`!), dar mi-au pl`cut \ntotdeauna listele de genul `sta, ca [i titlurile care \ncep cu „101“. Mare dezam`gire! Este, de fapt, un fel de colec]ie de banalit`]i new age/neo-protestante scris` \n acel „stil“ pa[nic & cumsecade pe care-l detest – amestec de manual cu predic` duminical` baptist`‌ Ce ar trebui s` face]i ca s` merge]i \n Rai? Nicidecum ce v-a]i imagina; cartea propune un „florilegiu“ semi-ignar din care „spicuiesc“: „Risc` s` cazi de prost“ (cump`r\nd cartea deja am f`cut-o, dar mersi de sugestie), „Cur`]` toaleta altcuiva“ (mul]umesc, nu!), „Devino psalmist“ (asta mai lipsea‌), „Du-te din nou acas`“ (?!?), „Tr`ie[te la \n`l]imea numelui t`u“ (o fac zilnic), „Roag`-te pentru cei de la [tiri“ (dar ei se roag` pentru mine??), „Du-te s`-]i faci un masaj“ (vine masorul la mine), „Studiaz`-]i arborele genealogic“ (al meu e studiat, a[ vrea ale altora), „Refuz` s` te compor]i conform v\rstei“ (o fac de c\nd m-am n`scut), „Ia-]i o vacan]` exact unde locuie[ti“ (o fac non-stop), „Îmbr`]i[eaz` aspectele spinoase ale vie]ii“ (o simpl` atingere cu degetul pe um`r cu se poate?), „Salut` zorii zilei“ (o fac \n fiecare diminea]`, dar ei nu-mi r`spund), „Împrietene[te-te cu o s`lb`ticiune“ (alta dec\t massmedia?), „Fere[te-te de avioane, trenuri [i automobile“ (toate la un loc sau pe r\nd?), „Contempl` o panselu]`“ (anul `sta nu mi-am pus flori pe balcon), „Înva]` s` iube[ti un bun roman poli]ist“ (o fac de mult) [i, \n fine, nr. 101: „F` ce ]i-a r`mas pe lista personal`“; a[ fi pus NU cump`ra aceast` carte! – dar e prea t\rziu‌ a. l. [. â–  S\mb`t`, 9 august, un concurs la un post de radio (Smart FM). Premiile s\nt anun]ate cu m\ndrie [i zgomotos tam-tam: „Un pachet de c`r]i, numa’ bune de citit!“. Dar oare la ce-or mai fi bune c`r]ile? S. G.

12

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

â–  Un fir sub]ire (dar clar) duce de la Contele de LautrĂŠamont la Caragiale, trec\nd prin FrĂŠdĂŠric DamĂŠ. |n 1870, pe pagina de titlu a volumului Poezii, semnat de Isidore Ducasse (acela[i care, sub pseudonimul LautrĂŠamont, publicase C\nturile lui Maldoror \n 1869), s\nt reunite sub umbrela unei ample dedica]ii mai multe persoane: [ase prieteni apropia]i, trei colegi de liceu, doi directori de reviste, un num`r neprecizat de „prieteni trecu]i, prezen]i [i viitori“ [i un profesor de retoric`. Unul dintre cei doi directori de reviste era FrĂŠdĂŠric DamĂŠ. Jurnalist, comunard [i mason (era amic, printre al]ii, cu Bonifaciu Florescu, fiul natural al lui B`lcescu), DamĂŠ a emigrat, \n 1872, \n RomĂĽnia. A \nv`]at repede [i bine romĂĽna (a tradus \n francez` C\ntecul gintei latine de V. Alecsandri [i Istoria critic` a romĂĽnilor de B.P. Hasdeu), a fost profesor la „Sf. Sava“, a redactat un dic]ionar francez-romĂĽn \n cinci volume. A publicat o |ncercare de terminologie poporan` romĂĽn` (recent reeditat` la Editura Vestala), unde apar cuvinte precum bedreag, sb\n]uri, gu[be, chiscoaie, jirghiu]ele i]elor, ciumpei, gripci, t`lpe]i, pohodnicioar` etc., ce vor fi p`rut destul de stranii unor urechi n`scute \n Fran]a. {i, \mpreun` cu I.L. Caragiale, a fondat dou` gazete efemere, Na]iunea romĂĽn` [i Drapelul romĂĽn. De c\nd am aflat chestia asta, o \ntrebare nou` mintea mi-o str`bate: nu cumva Nenea Iancu o fi citit C\nturile lui Maldoror? D. S. â–  Am vrut s`-mi cump`r un calculator [i am intrat pe un forum de computeri[ti ca s` cer ni[te sfaturi. Iat` ce am aflat: „Combina]ia de MB [i CPU pe care o ai tu acum fr\neaz` zdrav`n orice plac` din asta mai nou`. La nVidia cu PCI-E 2.0 pl`cile s\nt [i mai mofturoase cu sloturile PCIE vechi (\n mod special pe MB cu chipset VIA). Mai degrab` te \ndrep]i spre un ATI. Un HD3850 sau eventual HD3870 cred c` nu ar face mofturi cu slotul t`u PCI-E, dar vor fi penalizate de viteza x4 a slotului [i de procesor“. M-am l`murit bu[tean! E clar: „computereza“ are doar vagi asem`n`ri cu limba român`. A. P. â–  Noile propuneri pentru nomenclatoarele de calific`ri profesionale (dup` care se orienteaz` \nv`]`m\ntul preuniversitar) aduc c\teva schimb`ri interesante. Una dintre ele: dispare profesia de traduc`tor, pentru c` pia]a muncii o

cere \n prea mic` m`sur`, \n schimb \[i face apari]ia cea de asistent manager. Ei da, era [i timpul ca nomenclatoarele respective s` ]in` pasul cu vremurile. Doar se [tie foarte bine, de ani buni, c` visul oric`rui absolvent de limbi [i literaturi str`ine din România este s` devin` asistent manager \ntr-o companie cunoscut` [i potent` financiar. Numai a[a se mai poate evalua c\t` prezen]` ai acumulat la cursurile din facultate. M. {. â–  Mihai Gâdea este jurnalistul care acum c\]iva ani contesta, din motive de pornografie, prezen]a \ntr-un manual alternativ a romanului Muzici [i faze de Ovidiu Verde[. ĂŽn]elegerea de c`tre Gâdea (absolvent de teologie adventist`) a literaturii erotice este nul`. A dovedit-o din nou \n edi]ia Sintezei zilei c\nd l-a acuzat pe Cristian Neagoe, PR-ul ICR New York, c` bea urin` [i se drogheaz` folosindu-se de un text literar al acestuia. Cu fric` dar [i cu oarecare compasiune pentru acest personaj, am re]inut singurele dou` idei ale lui Mihai Gâdea despre literatur`: 1) literatura trebuie judecat` exclusiv cu criterii morale [i ar trebui s` aib` un statut penal, prin urmare, nu exist` text (inocent) de fic]iune, orice scrii poate fi folosit \mpotriva ta; [i 2) pentru ca, totu[i, unui text s`-i fie recunoscut statutul de fic]iune el ar trebui validat, \n unanimitate, de popor. ĂŽn numele acestor dou` idei, [i nazi[tii, [i comuni[tii au b`gat scriitori la \nchisoare. Fundamentali[tii musulmani o fac [i acum. M. C. â–  ĂŽn Bali – scrie Elisabeth Gilbert \n jurnalul ei indo-italo-indonezian recent tradus la Humanitas –, la \ntrebarea despre situa]ia matrimonial` trebuie r`spuns cu maxim` precau]ie, pentru a nu nelini[ti, cu dezechilibre afi[ate brutal, sufletul balinez. „Dac` e[ti femeie nem`ritat` [i c`l`tore[ti \n Bali – scrie autoarea –, cel mai potrivit r`spuns la \ntrebarea ÂŤE[ti c`s`torit`?Âť este ÂŤNu \nc`‌ {i dac` ai 80 de ani sau dac` e[ti lesbian`, feminist` militant`, c`lug`ri]` sau c`lug`ri]` feminist` lesbian` de 80 de ani care nu s-a c`s`torit niciodat` [i nu are de g\nd s-o fac` vreodat`, cel mai politicos r`spuns pe care-l po]i da e tot ÂŤNu \nc`Âť.“ S. S. â– 

13

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Mircea Vasilescu

Intelectualii

– de la „drama interioar`“ la celebritatea TV –

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

DOSAR

„Drama intelectualului la Camil Petrescu.“ A[a sun` una dintre temele cele mai frecvente date elevilor de liceu la teze ori la bac. Nenum`ra]i profesori de român` din toate genera]iile \[i aleg acest subiect pentru „lucrarea de grad“; culegerile de comentarii [i analize pentru preg`tirea examenelor \l trateaz` [i ele, iar Google g`se[te 15.500 de ocuren]e ale acestei expresii \n 0,28 secunde. Ca personaj literar, intelectualul r`m\ne, pentru orice absolvent de liceu, legat de romanele lui Camil Petrescu [i de imaginea unei „drame interioare“. ĂŽn zilele noastre \ns`, intelectualii devin „personajele“ altui gen de c`r]i. {i nu neap`rat pentru c` s\nt fr`m\nta]i de vreo dram`‌

Camil [i Camus Camil Petrescu a l`sat \n memoria publicului un fel de „prototip“, comentat \n [coal` p\n` la cli[eizare: intelectualul este o fiin]` complicat`, \ntr-o rela]ie proast` cu lumea din jur (care, evident, nu-l \n]elege), cu principii morale ferme, care mediteaz` (prea) mult asupra \mprejur`rilor prin care trece, este nelini[tit [i ezitant, \[i face probleme de con[tiin]` [i nu vrea s` renun]e cu nici un chip la luciditatea care, altminteri, nu-i aduce dec\t suferin]` („c\t` luciditate, at\ta dram`“). Anii \n care Camil Petrescu a scris Ultima noapte de dragoste‌, Patul lui Procust [i piesele de teatru „cu [i despre intelectuali“ erau, pentru societatea [i cultura noastr`, o perioad` \n care figura social` a intelectualului \ncepea s` fie recunoscut` [i valorizat`. Era vremea \n care Mircea Eliade, la

Not`: Acest text este un capitol dintr-o carte \n curs de elaborare. A[a c` \mi asum „lipsurile“ \n tratarea subiectului. Cine simte nevoia s` critice, s` se mire, s` fie contra sau s` m` \ncurajeze este rugat s`-mi scrie pe adresa mircea.vasilescu@satiricon.ro.

doar 20 de ani, propunea, \n Itinerariu spiritual (seria de articole ap`rute \n Cuvântul \n toamna lui 1927), un fel de program pentru cl`direa interioar` a noilor elite intelectuale [i st\rnea o dezbatere care a durat ani \ntregi. Prin intermediul presei – care ajunsese s` alc`tuiasc` atunci, \n România, un sistem pluralist [i divers – intelectualii deveneau figuri publice cunoscute \n societate (m`car \n r\ndurile publicului burghez care citea ziare, popula]ia rural` fiind \nc` \n mare parte analfabet`) [i se \nfiripa un fel de comunicare social` specific` modernit`]ii. Toate cotidienele aveau consistente pagini culturale, \n care semnau numele mari ale criticii literare [i artistice din epoc`. ĂŽn plus, scriitorii, criticii, profesorii universitari f`ceau [i publicistic` „de toat` m\na“, pe cele mai diverse subiecte – de la politic` la mod`, de la comentariul social la tableta de moravuri. Intelectualii

Albert Camus

15

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DOSAR

DILEMATECA � SEPTEMBRIE 2008 \n Sr`inul, intelectualul revoltat, ca r`spuns la absurdul existen]ei. Lumea se schimbase, mai trecuse un r`zboi mondial, intelectualii participaser` la construc]ii ideologice pe care fascismul [i nazismul le utilizaser` pentru a-[i „justifica“ pornirile r`zboinice [i criminale. Un fel de asumare a „vinii colective“, dar [i o punere de acord cu evolu]ia societ`]ilor industriale au generat o alt` sensibilitate [i un alt tip de rela]ie \ntre intelectual [i „lume“. Doctorul Rieux, Tarrou [i Rambert, din Ciuma, ilustreaz` ipostazele „angaj`rii“, dar [i ale relat`rii despre confruntarea cu absurdul, cu situa]ia-limit`.

Angaj`ri [i renun]`ri \n r`zboiul rece

deveneau, \ntr-un fel, modele [i repere pentru „clasa de mijloc“ \n formare, beneficiind [i de respectul popular instinctiv, de sorginte rural`, fa]` de „oamenii cu carte“. Intelectualii lui Camil s\nt, sociologic vorbind, ni[te tipuri care „vin“ din secolul al XIX-lea: problemele [i nelini[tile lor s\nt mai aproape de epoca lui Eminescu [i Baudelaire, dec\t de anii c\nd se afirma expresionismul, iar avangardi[tii \l invitau pe cititor s`-[i „deparaziteze creierul“. Prin reflec]iile lui {tefan Gheorghidiu ori prin fronda lui Ladima, Camil Petrescu sintetizeaz` un gen de personaje [i de sensibilitate uman` care vine din proza anterioar`, dar \[i g`se[te expresii diferite [i \n romanul secolului XX, la noi [i aiurea. Dac` Gheorghidiu era reflexiv, nelini[tit [i dilematic, Albert Camus va propune, \n eseuri [i

ĂŽn lumea real`, dup` izbucnirea r`zboiul rece, angajamentele au \nceput s` fie tot mai accentuate, iar revolta – una dintre „armele de lupt`“ ale intelectualilor din lumea occidental`. Fie c` era vorba despre manifesta]ii \mpotriva r`zboiului din Vietnam ori \n favoarea drepturilor civile \n SUA, despre campaniile \mpotriva \narm`rii ori despre drepturi sindicale \n diverse ]`ri europene, intelectualii au devenit un fel de catalizator al mi[c`rilor civice. Asta \n timp ce, \n fic]iune, intelectualul \ncepea s` nu mai fie un personaj „la mod`“. ĂŽn orice caz, nu ca p\n` atunci: nu ca figur` emblematic` a disputei interioare \ntre mari principii [i adev`ruri, nu ca fiin]` care \[i pune, nelini[tit`, \ntreb`ri esen]iale despre lumea din jur. Dincoace de Cortina de fier, intelectualii au fost figuri ale rezisten]ei \mpotriva totalitarismului. ĂŽn primul r\nd, pentru c` \n ]`rile „socialismului real“ au reu[it s` scrie, s` creeze, \n ciuda cenzurii, \ntre]in\nd astfel un anume sentiment al libert`]ii [i al spiritului critic. Pentru asta, a trebuit adesea s` produc`, de fapt, discursuri „subversive“ prin ambiguitate, aluzie, alegorie [i alte tehnici posibile/permise \n regimuri care nu permiteau exprimarea liber` [i direct` a opiniilor. ĂŽn literatura român` (dar [i a altor ]`ri din Est), intelectualii ca personaje de fic]iune au persistat. ĂŽn anii ’50, \n plin` dictatur` a proletariatului, s` faci literatur` cu personaje din lumea intelectualilor era cel pu]in

16

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

DOSAR

nerecomandabil. {i totu[i, \n acei ani au ap`rut Bietul Ioanide [i Scrinul negru de G. C`linescu. Criticate, desigur, ([i) pentru „intelectualism“, ele fixeaz` un „cap de pod“ al literaturii care vorbe[te despre trecerea de la „lumea veche“ la „lumea nou`“, despre „reac]ionari“ obliga]i s` fac` fa]` „progresului“ adus de „democra]ia popular`“, despre erorile [i e[ecurile „celei mai drepte or\nduiri“, cum se autodefinea sistemul comunist. Mai t\rziu, romanele despre „obsedantul deceniu“ s\nt, de fapt, romane despre intelectuali confrunta]i cu o istorie potrivnic` [i nedreapt`. De la Constantin }oiu la D.R. Popescu, prozatorii anilor ’70 au \ncercat, ca urmare a delimit`rii oficiale a regimului de abuzurile perioadei staliniste, s` profite de „bre[a din sistem“ [i s` reia, tematic [i stilistic, romanul modern interbelic. Rela]ia dintre intelectual [i lume era o tem` la \ndem\n` [i, mai ales, permitea „criptarea“, \n textul romanesc, a unor mesaje politice [i sociale. Reprezentative pentru aceast` categorie s\nt romanele lui Augustin Buzura: de la Orgolii (1974) p\n` la Refugii (1988), fiecare are \n centru un intelectual cu dileme morale, confruntat cu „sistemul“, cu politica [i istoria, care „filozofeaz`“ pe marginea acestor teme \n lungi (uneori stufoase) pagini, alternate cu o epic` de

tip realist, \n care apar episoade total interzise cu c\]iva ani \nainte (de]inu]ii politici, cooperativizarea for]at`, abuzurile Securit`]ii etc.). Dar [i Bunavestire a lui Nicolae Breban, [i Cel mai iubit dintre p`m\nteni al lui Marin Preda (pentru a pomeni c`r]ile considerate, atunci, „subversive“ tocmai pentru c` aveau \n centru figuri de intelectuali „anti“, „protestatari“, „neintegrabili“) s\nt, dincolo de diferen]ele structurale [i stilistice, tot romane cu/despre „dramele interioare“ ale intelectualilor respin[i/marginaliza]i/nedrept`]i]i de „sistem“, de „societate“. O tem` – totu[i – a modernit`]ii, care \n lumea liber` a avut o evolu]ie fireasc`, a devenit, \n regimul comunist, un mijloc de a glosa, prudent [i mascat, pe marginea politicii [i a practicilor totalitare. At\t c\t s-a putut, intelectualii [i-au asumat uneori, [i \n „lumea real`“, rolul public despre care \n fic]iune se putea vorbi doar aluziv ori „\ncifrat“. La noi, pu]inele episoade de disiden]` au avut drept protagoni[ti c\]iva intelectuali: Paul Goma, Mircea Dinescu, Dorin Tudoran, Andrei Ple[u. Vaclav Havel, \n Cehia, a ilustrat [i prin scrierile sale, dar [i prin gesturile publice aceea[i tem` a „intelectualului angajat \mpotriva sistemului“. La fel, Adam Michnik ori Bronislaw Geremek, \n Polonia. Paradoxal, la baza acestor atitudini st` aceea[i schem` a „re-

Nu c`l`uze, ci slujitori „[‌] turma laic` a dob\ndit azi con[tiin]a for]ei sale [i este hot`r\t` s`-l pun` la punct pe scriitorul care \i spune altceva dec\t ar vrea el s` aud`. Atitudinea aceasta nu apare numai \n rela]iile laicului cu scriitorii (sau cu presa: un ziar care nu-[i \mbie cititorii cu eroarea scump` lor este imediat p`r`sit), ci [i – lucru absolut remarcabil – \n rela]iile lui cu directorii s`i de con[tiin]`, prela]ii care vorbesc \n numele Domnului. Se poate afirma c` oratorul care, din \naltul amvonului cre[tin, s-ar \ncumeta s` atace pasiunea na]ional` sau s` umileasc` orgoliul burghez, [i-ar pierde foarte repede

Vaclav Havel

Adam Michnik

credincio[ii (\n special \n Fran]a), [i c` ace[tia, nemaifiind \nsp`im\nta]i de nici o sanc]iune, necrez\nd dec\t \n real, se simt mult mai puternici dec\t el [i nu se \nclin` \n fa]a vorbelor lui dec\t dac` \l aud cru]\ndu-i sau chiar ridic\ndu-i \n sl`vi idealurile scumpe. ĂŽn ziua de azi, omenirea vrea s` aib`, \n persoana celor ce-[i spun \nv`]`torii ei, nu c`l`uze, ci slujitori. Ceea ce au \n]eles perfect cei mai mul]i dintre ei.“ Julien Benda, La Trahison des clercs, 1927; edi]ie româneasc`: Tr`darea c`rturarilor, traducere de Gabriela Cre]ia, prefa]` de Andrei Pippidi, Editura Humanitas, 2007

17

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DOSAR

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

voltei [i angaj`rii“ care \i mobiliza [i pe intelectualii vestici \n atitudinile lor fa]` de sistemul \n care tr`iau. Diferen]ele s\nt \ns` enorme: democra]iile vestice \[i creau propriii critici, libertatea de expresie stimula apari]ia discursurilor „alternative“ ori „anti“, \n timp ce regimurile totalitare din Est \[i reprimau criticii, \ncerc\nd s` reduc` totul la „discursul unic“. ĂŽn Vest, opozi]ia intelectual` [i critica sistemului au devenit, \n timp, „regul`“, mod de a fi, stil de via]` pentru elitele intelectuale: era de bon ton s` protestezi, s` critici, s` te la[i arestat al`turi de manifestan]ii „din popor“ (cum a f`cut Jean-Paul Sartre) pentru a dovedi c` „sistemul“ e „nedrept [i abuziv“. ĂŽn Est, arest`rile se f`ceau rapid [i discret, uneori pentru o simpl` scriere „cu probleme“, dar intelectualii care au reu[it totu[i s` produc` [i s` difuzeze texte critice la a-

dresa sistemului au jucat un rol public esen]ial prin faptul c` au \ntre]inut, printre cititori, sentimentul „posibilului“. Evident, au existat [i intelectuali care „au semnat pactul“ cu regimurile totalitare [i au contribuit, \ntr-un fel sau altul, la sistemul comunist de propagand`. ĂŽn primii ani ai comunismului, c\nd decapitarea elitelor a fost o directiv` politic` de prim ordin [i s-a f`cut cu sistem, alegerea era dramatic`: se aplica principiul „cine nu-i cu noi e \mpotriva noastr`“. Cea mai mare parte a elitelor interbelice, care asiguraser` efervescen]a de idei [i de creativitate din anii ’20-’30, a ajuns la \nchisoare sau a primit interdic]ia de a publica. Unii (precum Mihail Sadoveanu, Mihail Ralea, C.I. Parhon [i al]ii) s-au salvat trec\nd rapid de partea noii puteri, care le-a r`spl`tit obedien]a, cu demnit`]i publice, [i

„[‌] Rezultatul evolu]iilor actuale, s-a argumentat, a fost \n at\t de mare m`sur` alterarea echilibrului mediului cultural local, \nc\t intelectualii au fost pe punctul de a disp`rea. Condi]ii \n care aceast` specie ar fi ajuns \nchis` \ntr-o vitrin` de sticl`, \n muzeul de istorie natural`, cu urm`toarea inscrip]ie: Homo intellectualis: creatur` logofag` \nt\lnit` \n primele trei p`trimi ale veacului al XX-lea; a tr`it din considera]ie pentru cultur`; habitatul ia fost distrus de epidemia jocurilor televizate [i a cancanurilor despre celebrit`]i; str`mo[ al ’personalit`]ii media’ comune (Physiogia showbizia). [‌] [‌] Se sus]ine c`, \n ultimii ani, suporturile constitutive ale acestei autorit`]i (intelectualul, n.r.) au fost [ubrezite de cre[terea tendin]ei de comercializare a culturii populare, de mas`. Spa]iul public \n care intelectualii obi[nuiau s` se desf`[oare a fost reconfigurat \n a[a fel \nc\t singurii oameni capabili s` mai suscite aten]ia publicului larg s\nt chiar crea]iile mediilor populare, bun`oar` staruri de cinema, sportivi, personalit`]i TV [i alte figuri din zona tabloidelor. Pe de alt` parte, aceast` situa]ie este

v`zut` ca o latur` a unui pattern mai amplu de transformare social`, \n care o cultur` a educa]iei, c\ndva suveran`, se reg`se[te \nfr\nt` [i defensiv` \n fa]a unor forme mai vehemente ca niciodat` ale egalitarismului cultural. Iar dac` intelectualii \nc` mai trebuie asculta]i, se spune acum, ei trebuie s` accepte rigorile acestei lumi, cu rezultatul abandon`rii rolului lor istoric [i dedic`rii lor \n vederea produc]iei de sloganuri, acompaniate de imagini vizuale captivante [i danturi impecabile. ĂŽn loc s` se pronun]e cu privire la sensul vie]ii, intelectualii s\nt acum, \n cel mai bun caz, adjunc]ii industriei lifestyle, o industrie care [tie s` exploateze o m\n` de vorbitori iscusi]i [i prezentabili ce aspir` poate, prin aceste calit`]i, s` intre \n r\ndurile unor granzi contemporani de teapa consilierilor de mod` autoritari, a gr`dinarilor dr`g`la[i [i [efilor slino[i.“ Stefan Collini, Absent Minds. Intellectuals in Britain, Oxford University Press, 2006, cap. 21, p. 473-474

18

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008 le-a permis, de fapt, un mod de via]` burghez \n plin` societate egalitarist`. Unele documente ap`rute ulterior (jurnale, memorii, coresponden]`, relat`ri ale „martorilor epocii“) arat` c`, pentru unii dintre cei care au semnat „pactul cu diavolul“, gestul n-a fost lipsit de drame interioare [i de dileme morale. Ar fi extrem de interesante ni[te biografii bine documentate ale intelectualilor care – constr\n[i de \mprejur`ri, [antaja]i, amenin]a]i ori din pur oportunism – au trecut \n barca noului regim. Dac` s-ar scrie, astfel de biografii ar completa radiografia rela]iei intelectualilor cu „ideologiile r`ului“ din secolul trecut. Dar, din p`cate, la noi, genul biografic nu prea se practic`. A[a c` trebuie s` ne mul]umim doar cu memoriile [i jurnalele celor care au aderat din convingere la comunism [i au fost dezam`gi]i. De la AndrĂŠ Gide [i Panait Istrati la Arthur Koestler [i Milovan Djilas, experien]ele de acest gen au produs scrieri interesante nu numai „documentar“, ca relat`ri ale unor experien]e tr`ite, dar [i ca descrieri ori analize ale propriilor „drame interioare“ declan[ate de entuziasme, treziri, euforii, lucidit`]i – toate puse sub semnul ideologiei acaparante. Dac` drama interioar` a intelectualului ori dilemele angaj`rii sale publice au \ncetat s` mai ofere substan]` pentru scrierile de fic]iune, explica]ia st` [i \n invazia c`r]ilor care consemneaz` experien]e tr`ite: la ce bun s` imaginezi introspec]ii fictive, c\nd at\]ia intelectuali ai secolului al XX-lea [i-au publicat propriile „disec]ii“, multe dintre ele devenind c`r]i de succes \n aceea[i m`sur` ca romanele? ĂŽn societ`]ile occidentale, \ncep\nd cu anii ’70-’80, c`r]ile de nonfic]iune ocup` tot mai mult loc \n gusturile cititorilor, \n topurile libr`riilor [i \n paginile de comentarii ale revistelor. Fenomenul nu e str`in de dezvoltarea televiziunilor [i de invazia [tirilor \n direct, ca form` de agresiune a realit`]ii imediate asupra vie]ii interioare a publicului. La noi, prozatorii genera]iei ’80 scriau texte scurte [i „minimaliste“, ca ni[te [tiri de telejurnal, populate cu figuri de profesori naveti[ti [i poe]i rata]i care st`teau la cozile de la magazinele ceau[iste [i se \mb`tau cu vodc` ieftin`. Dramele interioare de odinioar` se topiser` \n mizeriile existen]iale ale unui cotidian

DOSAR

cenu[iu [i represiv. Un fel de reality-show consemnat \n scris, \n care ]es`tura social` putred` se \ntrevedea printre detaliile aparent banale. Nimic interesant despre „via]a interioar`“ a intelectualilor: una peste alta, \n Vest deveniser` un fel de middle class cu ideologie (mai degrab`) de st\nga, \n Est se proletarizaser` deprinz\nd tehnicile de supravie]uire \n regimul comunist [i abia dac` mai aveau timp [i energie s` se g\ndeasc` la libertate, la con[tiin]`, la moral` [i la alte asemenea lucruri f`r` de care {tefan Gheorghidiu nu putea nici s` respire. „Intelectualul de fic]iune“ a murit, tr`iasc` intelectualul public! {i mediatic.

Ce caut` intelectualii la televizor? De-a lungul a dou` secole, modernitatea occidental` s-a construit ([i) datorit` particip`rii publice a intelectualilor (chiar dac` termenul \n sine a ap`rut mai t\rziu, dup` J’accuse al lui Émile Zola). Poate \n primul r\nd datorit` intelectualilor, posesori [i practican]i ai unei \nsu[iri

Andrei Cornea

19

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DOSAR

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

necesare [i intrinseci democra]iei: spiritul critic. De la RĂŠpublique des Lettres \ncoace, intelectualii [i-au cl`dit o notorietate [i un prestigiu incontestabile. De c\tva timp – semn al decaden]ei, al „sf\r[itului“? – \n toate culturile occidentale s-au \nmul]it c`r]ile \n care intelectualii vorbesc despre ei \n[i[i. {i nu oricum, ci aplic\nd acela[i spirit critic care i-a f`cut faimo[i, iubi]i, admira]i atunci c\nd \l aplicau \n scrierile lor despre politic`, despre societate, despre conduc`tori nedrep]i ori abuzivi. ĂŽnceputul \n acest sens l-a f`cut Julien Benda cu La trahison des clercs, ap`rut` \n 1927 [i privit` cu ostilitate de intelectualii francezi de toate culorile, ceea ce n-a \mpie-

dicat-o s` devin` „una dintre c`r]ile \ntr-adev`r mari ale secolului XX“ (Andrei Pippidi). Dar pe atunci, o asemenea carte era mai degrab` o excep]ie. ĂŽn zilele noastre, c`r]ile scrise de intelectuali despre ei \n[i[i s\nt un trend, un fenomen, o categorie \n sine. Un fel de narcisism \ntors pe dos a generat dou` lucruri: 1) transformarea multor dezbateri publice \n discu]ii „parohiale“, \n „daraveri de clopotni]`“, \n simple lupte pentru suprema]ia discursului \ntre diverse grup`ri sau orient`ri ideologice, complet neinteresante pentru public; 2) analizarea rolului intelectualilor \n societ`]ie postindustriale [i globale, \n care prestigiul ideilor „generale“ scade \n favoarea ideilor „practice“, iar predominan]a culturii scrise este \nlocuit` de civiliza]ia imaginii. „Punctul 1“ ne pare cunoscut. Din 1990 \ncoace, presa român` e plin` de polemici pe teme precum „condi]ia intelectualului“, „ne invadeaz` subcultura“, „intelectualul [i politica“ [i altele asemenea. Temele \n sine s\nt de interes public, de acord. Dar modul \n care au fost, cel mai adesea, discutate a e[uat \n dispute \ntre grup`rile [i orient`rile culturale ori \n atacuri ad hominem. C\nd Dilema veche a publicat, \n dou` numere succesive, un amplu dosar pe tema „De ce se ceart` intelectualii?“ (s` mai spun c` era vorba de un sens figurat al cuv\ntului „ceart`“?‌), intelectualii chiar au ajuns s` se certe. La propriu. Din reac]iile [i replicile \ncruci[ate ap`rute \n presa central`, local`, literar` [i nonliterar` se poate alc`tui un volum consistent. Nu \nseamn` c` s-a [i g`sit r`spunsul la \ntrebare. Dar – pentru a nu le da ap` la moar` adep]ilor expresiei „ca la noi, la nimeni“ – putem da un exemplu din Fran]a, sora noastr` mai mare. ĂŽn 2002, Daniel Lindenberg a publicat un „pamphlet“ de 94 de pagini: Le Rappel Ă  l’ordre. EnquĂŞte sur les nouveaux rĂŠactionnaires (Éditions du Seuil), tradus [i \n române[te de Valentin Protopopescu (Editura Compania, 2003). ĂŽntr-un amestec greu de \n]eles, autorul \i demasca pe Michel Houellebecq, Pascal Bruckner, Alain Finkielkraut, Alain Badiou, Pierre Manent, Marcel Gauchet, Luc Ferry, Alain Besançon, Jean-Claude Milner, Pierre-AndrĂŠ Taguieff, Pierre Nora [i al]ii ca

20

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

DOSAR

fiind „noi reac]ionari“. Textul pare scris dintr-o suflare, „la sup`rare“, e destul de superficial \n argumenta]ie [i se bazeaz` mai ales pe prezen]ele publice, \n pres` [i la televiziune, ale celor demasca]i. Polemica a ]inut afi[ul presei franceze [i („c`r]ile din c`r]i se fac“, era principiul Evului Mediu‌) a provocat alte c\teva volume (sau capitole de volume) „\n replic`“: RĂŠgis Debray, Supplique aux nouveaux progressistes du XXIe siècle, Gallimard, 2006 (65 de pagini, tot sl`bu] argumentate, dar scrise cu talent, dintr-o suflare‌), Pierre-AndrĂŠ Taguieff, Les contre-rĂŠactionnaires, DenoĂŤl, 2007 (620 de pagini, cu subtitlul: „Le progressisme entre illusion et imposture“), Jean-Alain Miller, Le Neveu de Lacan, Verdier, 2003 (384 de pagini, volum subintitulat „satir`“). Oric\t de pasionante, asemenea dezbateri ajung s`-i priveasc` exclusiv pe participan]ii \n[i[i (plus chibi]ii [i fanii lor) [i reprezint` mai degrab` un semn de criz` dec\t de for]` a ideilor. La RĂŠpublique des Lettres a fost \nlocuit` de La RĂŠpublique des IdĂŠes (aceasta e, de altfel, [i denumirea colec]iei de la Seuil \n care a ap`rut pamfletul lui Lindenberg), dar noua Republic` se teme c` e minat` din interior [i cade \n teoria conspira]iei. Ideologiile secolului XX [i

diviz`rile produse de r`zboiul rece \[i las` amprenta c\t se poate de puternic asupra dezbaterilor din jurul acestui „caz“. Maniheismul st\nga-dreapta, recursul la „tradi]ia antifascist`“, \n lipsa unor fasci[ti de comb`tut, ori la „anticomunism“, \n lipsa unui pericol comunist real \n Fran]a de ast`zi, insisten]a dogmatic` de a defila \n continuare cu ideile lui Marx, Lenin, Mao ori Tro]ki neglij\nd consecin]ele istorice, politice [i umane ale g\ndirii [i ac]iunii lor – toate acestea [i \nc` altele arat` c`, \n absen]a ideologiilor de acum c\teva decenii [i ca urmare a transform`rii lumii \n „altceva“ dec\t o disput` \ntre dou` superputeri, mul]i intelectuali francezi ([i nu numai) au r`mas orfani [i dezorienta]i. ĂŽntr-un punct, RĂŠgis Debray are perfect` dreptate: „Polemiz`m, \n secolul XXI, cu cuvintele secolului al XIX-lea“. Dar [i aceasta face parte din „excep]ia cultural`“ francez`. {i, \n multe privin]e, [i european`. Anglo-saxonii s\nt, desigur, mai practici [i mai sistematici. Sintagma „intelectual public“ a fost, de altfel, lansat` de un autor american, Russell Jacoby, \n 1987, \n volumul The Last Intellectuals: American Culture in the Age of Academe. Jacoby prevedea, atunci, declinul intelectualilor americani ca prezen]e publice [i

Idealul de om cultivat „Ar fi cu totul trist ca, remarc\nd c` noi nu s\ntem o cultur` \n care domeniile de specialitate s` fie adecvat reprezentate \n spa]iul public, s` arunc`m, o dat` cu apa murdar` din copaie, [i copilul pe care l-am sp`lat. Copilul, \n cazul de fa]`, este cultura general`. Exist` [i un atu pe care \l au culturile periferice, cum este cultura româneasc`, culturi care au fost p`strate de vitregia istoriei \n afara circuitului occidental al celor mai noi valori [i al celor mai la mod` prejudec`]i (din p`cate, se pare c` nu le putem avea pe unele f`r` celelalte). Atuul este c` s\ntem printre pu]inele culturi europene care \nc` mai p`strea-

Mircea Dinescu

Gabriel Liiceanu

z` un contingent de oameni general educa]i, care ofer` un suport sociologic foarte semnificativ ideii de cultur` general`. Num`rul oamenilor inteligen]i care au interese cognitive [i dincolo de specificul profesiunii lor este la noi \nc` remarcabil de mare. Num`rul medicilor, avoca]ilor, economi[tilor, inginerilor, constructorilor, matematicienilor etc. cu adev`rat cul]i este la noi, \nc`, sensibil mai mare dec\t \n culturile occidentale de azi, unde prestigiul idealului de om cultivat este aproape nul.“ Horia-Roman Patapievici, Despre idei & blocaje, Editura Humanitas, 2007, p. 153

21

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DOSAR

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

d`dea o explica]ie genera]ional`: noii intelectuali se retrag \n campusurile universitare, se specializeaz` \n domeniile lor [i s\nt mai pu]in dispu[i s` se adreseze publicului larg. Dup` 20 de ani, \n rubrica sa din The Chronicle Review, Russell Jacoby constat` c` lumea intelectual` e dominat` cam de acelea[i figuri. Între timp \ns`, alte c`r]i confirm` ceea ce prevedea Jacoby la sf\r[itul anilor ’80. Cea mai cunoscut` [i discutat` este Public Intellectuals. A study of decline de Richard A. Posner, profesor de drept la Universitatea din Chicago [i – evident – el \nsu[i intelectual public, cu neobosite prezen]e \n mass-media. De altfel, acesta e termenul-cheie: mass-media. Transformarea \ntr-o industrie de mas` a crescut cererea de expertiz`, de opinii despre evenimentele politice, economice [i sociale ale zilei. Posner alc`tuie[te un lung tabel \n care \nregistreaz` apari]iile \n media, hit-urile web [i cit`rile \n lucr`ri de specialitate ale celor

mai cunoscu]i intelectuali americani; analiz\ndu-l, ajunge la concluzia „declinului“: cu c\t un intelectual are mai multe apari]ii \n media [i pe web, cu at\t e mai pu]in citat de speciali[tii din domeniul s`u de baz`. Discutabil` metodologic, cartea lui Posner atinge totu[i punctul esen]ial: \ntr-o lume dominat` de mass-media, intelectualii devin deopotriv` „personaje mediatice“ [i „carne de tun“ pentru industria opiniilor exprimate rapid, „pe picior“, \n cuvinte pu]ine [i pe \n]elesul tuturor. Devin cunoscu]i [i cap`t` autoritate acei intelectuali care [tiu s` utilizeze armele noilor modalit`]i de comunicare prin media – [i care nu s\nt \ntotdeauna cei mai buni \n domeniul lor. Odat` intra]i \n sistem, ajung s` nu mai poat` ie[i din propriile roluri. Iar pe m`sur` ce le cre[te celebritatea, ajung un fel de „produse de consum“ pe care publicul larg pune etichete u[or de re]inut, a[tept\ndu-se s` g`seasc` din-

C`r]i po[tale [i dureri de cap „G\nditori de la \nceputul secolului XX, precum Lewis Mumford [i Edmund Wilson, au ]inut universitatea [i sistemul ei la distan]`. Adesea, chiar au dispre]uit-o. Ei s-au orientat c`tre un public educat [i au scris, ca atare, o proz` nesofisticat`, c\[tig\nd astfel un auditoriu nespecializat. C\nd faima sa crescuse, Wilson a tip`rit o carte po[tal`, pe care o trimitea celor care \i solicitau servicii, dup` ce bifa, \n prealabil, c`su]a corespunz`toare: Edmund Wilson nu scrie articole sau c`r]i la comand`; el nu scrie prefe]e [i introduceri, nu d` interviuri, nu apare la televizor [i nu particip` la simpozioane. Genera]iile ulterioare de intelectuali, incluz\nd, \n mod paradoxal, cohorta rebel` a anilor ’60, dau interviuri, scriu texte la cerere [i, mai ales, particip`, \n mod evident, la simpozioane. Ei s-au format \ntr-un campus universitar mult mai

extins [i nu s-au \ndep`rtat niciodat` de pav`za lui protectoare. Intelectualii mai tineri au devenit profesori [i s-au adresat, prin munca lor, colegilor [i revistelor de specialitate. Iar dac` aceast` genera]ie – genera]ia mea! – a p`[it spre postmodernism, postmarxism [i postcolonialism, unde Daniel Bells [i Lewis Mumford nu au c`lcat niciodat`, a f`cut-o renun]\nd la partea accesibil` publicului larg. Iar proz` accesibil` nu [i-a dorit [i, dup` o vreme, nici nu a mai putut s` scrie. Noii g\nditori au devenit intelectuali universitari – nu publici –, f`r` mare c`utare \n afara cercurilor de specialitate. Dac` o carte a lui Edmund Wilson poate fi citit` cu pl`cere de c`tre un cet`]ean educat, un volum scris de o minte luminat` a universului academic, ca Homi K. Bhabha sau Fredric Jameson, i-ar da dureri de cap.“ Russell Jacoby, „Big Brains, Small Impact“, \n The Chronicle Review, 11 ianuarie 2008

22

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA � SEPTEMBRIE 2008 colo de ambalaj ingredientele cunoscute. Noam Chomsky, de pild`, nu mai poate ap`rea altcumva dec\t ca „radical antisistem“ care critic` interesele capitalismului mondial, nu mai poate ezita, nu-[i mai poate exprima \n direct vreo dilem` sau vreo nuan]`: publicul a[teapt` de la el s` dea de p`m\nt cu mon[trii capitali[ti [i cu multina]ionalele. Mircea Dinescu nu poate ap`rea la TV pentru a-[i recita poeziile, pe un fundal muzical adecvat (sau poate, dar 80% din telespectatori vor schimba canalul), ci doar pentru a-i lua \n t`rbac` pe politicieni, gesticul\nd abundent [i vorbind plastic (de fapt, liric, c`ci pamfletul era la origine o expresie a genului liric). Asta ca s` d`m doar exemple de mare audien]`. Pe m`sur` ce devin celebri, intelectualii s\nt „consuma]i“ ca atare de industria mass-media [i de marele public. Stefan Collini, profesor la Cambridge University, ajunge, \n cartea sa Absent Minds. Intellectuals in Britain (Oxford University Press, 2006), la concluzia c` intelectualii parcurg drumul de la autoritate la celebritate: lumea s-a schimbat, comportamentele sociale s-au schimbat, iar dac` vor s` mai spun` ceva lumii, intelectualii trebuie s` accepte „vecin`tatea“, la televizor, cu b\rfele despre vedete, concursurile cu premii [i reality-showuri. Frank Furedi, profesor de sociologie la Universitatea Kent, ajunge [i el la aceea[i concluzie, observ\nd c` societatea britanic` (dar nu numai) este obsedat` de „cultura celebrit`]ii“.

Boieri [i precupe]i La noi, c`r]ile intelectualilor „despre ei \n[i[i“ \nc` nu reprezint` un trend. ĂŽntr-un fel, „\ntoarcerea privirilor spre sine“ a \nceput cu Jurnalul de la P`ltini[: citit \n anii ’80, c\nd regimul comunist c`zuse \n faza sa ultim`, na]ionalist-stalinist`, propunea un model de cunoa[tere [i de rela]ie intelectual` care p`rea „din alt` lume“ [i impresiona prin firescul [i soliditatea sa. ĂŽn plus, Jurnalul de la P`ltini[ este scris admirabil, ca o bun` carte de literatur`. A[a \nc\t notorietatea autorilor, dincolo de profilul intelectual al fiec`ruia, \[i are originea [i \n aceast` carte de grup care, la lectur`, d`dea senza]ia p`trunderii \n ni[te „laboratoare ale ideilor“ pe

DOSAR

care regimul de atunci s` str`duia s` le reprime. Dup` 1990, „grupul de la P`ltini[“ nu s-a mai comportat, \n fapt, „ca grup“: n-a produs o „doctrin`“, un „program“, un „manifest“, n-a provocat, \n mod asumat [i con[tient, vreo „mi[care“. Autorii Jurnalului [i-au construit, fiecare, propria carier` individual` [i, tocmai datorit` competen]elor personale, au devenit ceea ce americanii ar numi „intelectuali publici“. ĂŽntre preocup`rile intelectuale, \ntre „tipul“ de c`r]i scrise de Andrei Ple[u, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea [i H.-R. Patapievici s\nt mari diferen]e [i, \n orice caz, nu se vede \n ele vreo „ideologie de grup“. Dar faptul c`, de multe ori, ace[tia au ap`rat \n public cauze [i idei comune a determinat perceperea lor ca o „grupare“ ori ca un „grup de prestigiu“, conform formulei lui Sorin Adam Matei. Cartea sa Boierii min]ii (Editura Compania, 2004) a fost prima \ncercare de ana-

23

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DOSAR

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

liz` sistematic` a lumii intelectuale române[ti. E[uat`, din p`cate, din cauza excesivei ideologiz`ri [i a aplic`rii „din exterior“ a teoriei grupurilor de prestigiu (cu tenta ei conspira]ionist` cu tot) la o realitate haotic` precum cea din societatea româneasc`. Titlul bine g`sit, cu bune valen]e de marketing, [i faptul c` autorul \i punea \n discu]ie pe intelectualii cei mai cunoscu]i ai momentului au generat \ns` lungi polemici. O alt` carte ap`rut` la Compania, Noii precupe]i de Adrian Gavrilescu, cade de tot \n conspira]ionism [i e scris` nu ca un studiu serios, ci \n stilul dezv`luirilor de la ziarul Ziua: s\nt povestite, de fapt, biografiile profesionale ale unor intelectuali (foarte amesteca]i: unii autentici, al]ii „semiâ€œâ€Ś), pentru a „dovedi“ oarecari leg`turi subterane‌ S-ar p`rea c`, \n cultura român`, \nc` „nu a venit momentul“ ca intelectualii s` devin` obiectul de studiu al unor autori serio[i, \n c`r]i academice scrise cu metod`, f`r` patim` [i f`r` „amprent`“ ideologic` de grup. C\t despre prezen]a intelectualilor \n massmedia, din 1990 \ncoace e o adev`rat` saraband`, iar apele \nc` nu s-au ales. E sigur deocamdat` c` ziarele [i televiziunile au avut de profitat de pe urma lor (pentru c` astfel a fost creat`

„pia]a opiniilor“, f`r` de care mass-media nu poate func]iona), dar pe unii i-au [i exploatat, transform\ndu-i \n „personaje media“ [i st\rnind invidia „celorlal]i“, neinvita]i la televizor pentru c` „nu fac audien]`“. Cifrele ne arat` c` audien]a cea mai bun` o au (tot) membrii „grupului de prestigiu“ de la P`ltini[, de[i televiziunile n-au [tiut s`-i foloseasc` la adev`rata lor valoare. Dup` cum, din grab` sau din prejudecat`, televiziunile n-au [tiut s`-[i apropie al]i intelectuali, buni comunicatori, [i s` aib` r`bdare p\n` c\nd audien]a devine notabil`. ĂŽnc` n-am ajuns la un „declin“, precum britanicii, francezii ori americanii, dar nici nu s-ar putea spune c` prezen]a intelectualilor ca „personaje publice“ mai are, \n societatea noastr`, impactul de acum c\]iva ani. Ast`zi, \n lumea noastr` real`, {tefan Gheorghidiu ar fi tr`it „drama“ alegerii \ntre o rubric` la Cotidianul sau un blog personal, iar Ela ar fi fost invitat` (\n calitatea ei de absolvent` de Filozofie, desigur) la emisiunile cu personaje mondene de pe Antena 2, al`turi de Monica Tatoiu [i C`t`lin Botezatu. Motivele de gelozie ar fi r`mas intacte. „Luciditatea“ [i „drama“ ar fi avut de suferit. â– 

24

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


SGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


RECENZII

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

tian Popescu, Caius Dobrescu [.a.) este remarcabil`. Paginile autobiografice nu se rezum` \ns` doar la literatur` (de[i, f`r` \ndoial`, [i cu toate rezervele exprimate, pentru R`zvan Petrescu literatura este centrul), ci ele ating existen]a \ntr-un sens mai larg: boala (proprie sau a femeii iubite), moartea, tinere]ea petrecut` \n comunism („Nici urm` de nostalgie, dimpotriv`: groaza. {i o nesf\r[it` ur`“), prima c`l`torie \n Occident etc. ĂŽn partea de cronic` cultural`, scriitorul este un neconven]ional, interesat nu de descrierea filmului ori a c`r]ii, ci de \mp`rt`[irea, foarte liber`, a opiniei care are aici, ca [i aiurea, mult` intensitate [i libertate. De un interes aparte, inclusiv \n dimensiune documentar`, s\nt cronicile TV [i revista revistelor care reconstituie, cu mult` autenticitate, „b\lciul presei“. La \nceputul anilor ’90 (mai precis 1990-1992), R`zvan Petrescu citea cu foarte mult umor [i cu un calm – de cele mai multe ori – olimpian gazete dintre cele mai diverse: Adev`rul, România liber`, Diminea]a, România Mare, Semnal, Detectiv, Românul, }ara, Ora, Revista jandarmeriei, Lumea ghicitoarelor, Un b`rbat [i o femeie, Scorpion etc. Cu teancul \n fa]`, cititorul sare de la o publica]ie la alta cu verv` [i cu o continu` uimire, halucinanta panoram` f`c\ndu-l s` exclame: „La psihiatru, birjar!“. Scriitor care simte enorm [i vede monstruos, „un neuroromantic“, \n defini]ie proprie, decep]ionat [i, \n acela[i timp, viu interesat de o lume absurd` [i f`r` noim`, dar care „cap`t`... uneori... momente de insuportabil` frumuse]e“, R`zvan Petrescu d` \n Foxtrot XX o carte vie, acut`, \n care [i cititorul poate g`si ritmul propriilor mi[c`ri. Potrivit unui interviu acordat lui Bogdan Romaniuc pentru Suplimentul de cultur` (iunie 2008), scriitorul l-a exprimat pe-al s`u: „pentru c` melodia pe care se danseaz` are un ritm rapid, sincopat, iar dansul e de tip \ncet-\ncet-repede-repede, potrivindu-se cu maniera \n care scriu; pentru c` foxtrotul, de[i ap`rut \n 1914, r`m\ne un dans care mi se pare c` define[te cam \ntreg secolul, or, despre ultimul lui deceniu vorbesc \n text. {i pentru c` se danseaz` \n perechi, iar \n carte am o mul]ime de parteneri de dans, pe care-i calc pe picior“. â– 

„S\nt un neuroromantic“ R`zvan Petrescu, Foxtrot XX Editura Cartea Româneasc`, 2008

24,95 lei

Unul dintre reprezentan]ii majori ai prozei scurte de azi, dar [i dramaturg apreciat, R`zvan Petrescu a reunit \n Foxtrot XX activitatea sa publicistic`. Aceast` „carte eterogen`“, o „mixtur` ce poate fi editat`, sem`n\nd cu timpurile \n care tr`im“, con]ine o dens` sec]iune de m`rturii literare, o alta ce reune[te cronici de film, o parte ce reia savuroasa revist` a revistelor sus]inut`, sub pseudonimul H. Parcea, \n Cuv\ntul, Amfiteatru, Cuv\ntul de ambe sexe, eseuri pe teme date [i cronica de carte g`zduit` \n anii din urm` \n Dilemateca. Volumul are, \n primul r\nd, importan]` \ntruc\t aduce \n prim-plan opera acestui scriitor pe c\t de \nzestrat, pe at\t de rezervat \n apari]iile editoriale. Apar aici, ca [i \n c`r]ile sale de fic]iune, acuitatea perceptiv`, stilul de o elegan]` nervoas`, exasperat`, capacitatea de a re]ine „cotidianul carnivor m`runt, care te macin` \n ]ara lui Menumorut“ ori „groapa-n care respir`m“ [i puterea de a reda „o nelini[te tot mai tensionat`“, dup` cum este prezent umorul care pleac` din inocen]a contrariat` [i nonsens [i ajunge \n sarcasm. Pre]ioase s\nt paginile de confesiune literar`, fie c` e vorba despre profesiunile de credin]` („pentru via]a mea de la balcon [i pentru personaje am nevoie doar de c\teva segmente prelevate de la f`pturi reale – niciodat` nu mi-am extras din realitate o vietate \ntreag` ca s-o pun pe h\rtie, ce rost ar avea – la care adaug fragmente psihosomatice, fictive, [i a[a se na[te, uneori cu mari dureri, un personaj de h\rtie“), fie c` apar evoc`ri ale mediului literar. Cea consacrat` lui Mircea Martin, Cenaclului Universitas pe care l-a condus \n anii ’80 [i lumii sale (Sergiu Radu Ruba, Horia Gârbea, Cris-

Sanda Cordo[

26

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

Fiul lui Mateiu Caragiale Ion Iovan Ultimele \nsemn`ri ale lui Mateiu Caragiale... Editura Curtea Veche, 2008

S` m` explic: titlul acestui articol despre ultima carte a lui Ion Iovan face trimitere la romanul lui Paul Feval, Fiul lui D’Artagnan. Exist` \ns` – ve]i spune – o leg`tur` \ntre celebrul personaj al lui Dumas [i fiul marelui Ion Luca? Exist`, dac` pornim de la premisa c` Povestitorul din Craii de CurteaVeche e un alter ego al autorului, [i de la compara]ia metaforic` \ntre crai [i muschetari. Ce leg`tur` este, atunci, \ntre popularul autor francez de romane istorice [i mult-experimentalul Ion Iovan, atras de misterele lui Mateiu Caragiale? Fiul lui D’Artagnan a fost scris de dragul cititorilor, pentru a duce mai departe ceva din gasconul ucis de Dumas \n finalul Vicontelui de Bragellone. Iar masivul roman „istorico-literar“ [i contrafactual intitulat, nu mai pu]in senza]ional, Ultimele \nsemn`ri ale lui Mateiu Caragiale... este scris \ntru recuperarea autorului favorit al lui Ion Iovan, cu tot ce s-a pierdut din el. S` st`m str\mb [i s` judec`m drept. Ce matein n-ar dori, oare, s` aib` sub ochi jurnalul [i agendele disp`rute misterios de la Funda]iile Regale \n anii rebeliunii legionare (c`ci transcrierile neglijente [i selective ale lui Perpessicius nu mul]umesc pe nimeni)? {i ce matein n-ar dori s` aib` acces la ni[te ipotetice \nsemn`ri ale ultimelor zile din via]a scriitorului, disp`rut subit la nici 51 de ani? N-ar fi, oare, frumos ca sterilul Mateiu, c`s`torit cu b`tr\na Marica Sion, s` fi avut, ca [i ilustrul s`u tat`, un fiu din flori, confirm\nd blestemul atavic al „stirpei“? {i n-ar fi, oare, frumos ca respectivul fiu, tr`itor (s` zicem) la Paris, s` se afle \n posesia lor, \n[tiin]\ndu-l – spre bucuria noastr` – pe Ion Iovan? Ba ar fi. Dup` ce, \n Portretul unui dandy român, a al-

RECENZII c`tuit o frumoas` docu-dram` romanesc` a vie]ii lui Mateiu, ap`r\ndu-l \n fa]a detractorilor [i ascunz\nd, pios, destule aspecte neconvenabile, autorul Comisiei speciale revine cu un volum masiv \n care biografia matein` este ridicat`, definitiv, la puterea fic]iunii. Pornind de la datele din jurnalul [i agendele lui Mateiu, dar [i de la atmosfera bucure[tean` a epocii \n care acesta se mi[ca, primele 350 de pagini \nchipuiesc „ultimele \nsemn`ri“ ale scriitorului, mai bogate dec\t \ntreaga sa oper` editat`. Urmeaz` un savuros – chit c` par]ial necreditabil – „index al fiin]elor, lucrurilor [i \nt\mpl`rilor“ din via]a ultimului Caragiale [i, last but not least, un „inedit epistolar“ av\ndu-l \n prim-plan pe „fiul“ \nchipuit al acestuia, Jean-Mathieu Zilverstein, rezident la Paris [i conceput \n toamna lui 1935 cu o t\n`r` evreic` de la Funda]ii. Opt\nd pentru homosexualitate, cel n`scut dup` moartea tat`lui s`u pune, \n fine, cap`t [irului de bastarzi ai familiei. Se exileaz` la Paris, viziteaz` oripilat Bucure[tiul \n timpul mineriadelor [i ia zadarnic contact cu diver[i editori pentru publicarea pre]ioaselor manuscrise paterne. Ce p`cat c` autorul nu l-a pus s` comenteze [i rezultatele anchetei din Observator cultural‌ A fost sau n-a fost Mateiu otr`vit de Florica Sion, sora Marichii? Care vor fi fost p`rerile sale despre „t\n`ra genera]ie“ criterionist`, [tiut` fiind admira]ia lui Sebastian pentru el? S\nt \ntreb`ri la care numai un romancier ar putea r`spunde. Ion Iovan o face cu farmec – \ntr-o (meta)nara]iune sofisticat` [i savuroas`, scris` Ă  la manière de, cu materialele istoriei literare, dar cu spuza tras` abil pe turta fic]ional` proprie. O nara]iune ce se vrea exact`, cel pu]in \n privin]a datelor folosite, de[i con]ine [i c\teva sc`p`ri (cum ar fi aceea referitoare la v\rsta t\n`rului Luca Ion Caragiale, mai t\n`r ca Mateiu cu 9 ani, nu cu 15). Un lucru e cert: dac` p\n` la pagina 520 dinamismul este ca [i absent, epistolarul \[i ia revan[a la modul senza]ional. Ce bine e totu[i c` Mateiu a l`sat \n urm` at\tea mistere! Din golurile scrisului s`u s-au n`scut continu`rile lui Radu Albala, Al. George & Co la Sub pecetea tainei. Iar acum, iat`, neobi[nuita compozi]ie a lui Ion Iovan‌ Culmea ar fi ca Jean-Mathieu s` existe! â– 

30 lei

Paul Cernat

27

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


RECENZII

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

r`toare [i \l introduc pe cititor \n universul dictaturii comuniste: func]ionarea mecanismelor sistemului prin instituirea fricii, prin abuzuri [i compromisuri, prin minciun` [i manipulare (rota]ia cadrelor, falsificarea rapoartelor de produc]ie, cenzura [i controlul presei); discrepan]a dintre retorica propagandistic` [i ac]iunea nemijlocit`; disimularea [i tr`darea idealurilor „generoase“; lupta m\r[av` pentru putere (reclama]ii, turn`torii, subminarea colegului de partid cu poten]ial de promovare); starea de fapt jalnic` a societ`]ii române[ti \n „epoca de m`re]e realiz`ri“ (criza alimentar`, lipsa utilit`]ilor, condi]iile groaznice de munc`); autoiluzionarea \n privin]a construirii „lumii noi“ [i e[ecul \ncerc`rii de a transpune utopia \n via]`. ĂŽns` personajul nu este o victim`, ci un „produs“ al partidului (cum noteaz` [i Constantin M. Popa pe coperta a patra). C\nd i se ofer` [ansa reabilit`rii, dup` o a[teptare torturant`, Baldovin fenteaz` institu]ia Puterii (pe Marele Prim, \ntr-o \nt\lnire la Re[edin]a de la Neptun), folosindu-se de propriile ei trucuri – eludarea datelor realit`]ii [i \mb`tarea cu himere. ĂŽn Copilul partidului mi[carea epic` se dovede[te minimal`, precump`nitoare fiind dialogul [i monologul interior (cu frecvente flash-back-uri \n trecut). Imaginea epocii se contureaz` \ns` cu o fidelitate demn` de o cercetare istoric` (structuri de partid, moduri de ac]iune, comportamente, mentalit`]i, limb` de lemn). De altfel, \n prezentarea de la lansarea romanului, criticul Eugen Negrici afirma c` acesta ar putea fi propus ca anex` la Raportul Tism`neanu. Copilul partidului se re]ine mai ales pentru valoarea lui documentar`, de[i scriitura lui Marin Be[teliu reveleaz` [i virtu]i artistice, [i fine]e analitic`. Nu po]i totu[i s` nu te \ntrebi, citind acest roman politic, ce priz` ar avea el la tinerii care nu cunosc dec\t vag – sau deloc – perioada de dinainte de ’89. Probabil minim` pentru c` autenticitatea relat`rii e at\t de acut` \nc\t lumea zugr`vit` pare un artefact. Din p`cate, pentru cei trecu]i prin ea, a fost c\t se poate de real`‌

ĂŽmb`tarea cu himere Marin Be[teliu Copilul partidului Editura Aius PrintEd, 2008

pre] neprecizat

Se poate spune c` romanul Copilul partidului de Marin Be[teliu reprezint` o dubl` surpriz` editorial`. Pe de o parte, pentru c` este vorba despre un debut \n proz` tardiv al unui critic [i istoric literar (cunoscut prin volumele Realismul literaturii fantastice, Alexandru Macedonski [i complexul modernit`]ii sau Tudor Arghezi – poet religios); pe de alt` parte, pentru c` autorul scrie o carte \n care reconstituirea istoriei recente a comunismului românesc se realizeaz` dintr-o perspectiv` diferit` de cea a nara]iunilor postdecembriste pe aceea[i tem`. Copilul partidului este un roman realist-obiectiv despre „epoca de aur“, care aduce \ns`, prin intermediul protagonistului (activist de profesie [i de voca]ie), [i o privire din interiorul sistemului politic dictatorial. Ilie Baldovin, secretar cu propaganda \n Comitetul de Partid al unui jude] din Oltenia, ins calculat [i prev`z`tor, h\r[it \ntr-ale politicii (trecuse pe la „{tefan Gheorghiu“ [i era activist \nc` din perioada colectiviz`rii), se treze[te \n fa]a unei situa]ii nea[teptate: destituirea din func]ie. Ne\n]elegerea deciziei venite „de sus“, alienarea de sine [i identificarea fiin]ei cu masca / persona, precum [i pierderea privilegiilor curente \l arunc` pe „soldatul devotat al partidului“ \ntr-o chinuitoare criz` de con[tiin]`. (Auto)analiza lucid` [i confruntarea cu realitatea nepoleit` (discu]iile neoficiale cu fo[tii subalterni, la un chef, statul la cozi) \i prilejuiesc lui Baldovin o serie de revela]ii tulbu-

â–  Gabriela Gheorghi[or

28

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

Un copil pe o tabl` de [ah GyĂśrgy DragomĂĄn Regele alb Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2008

C`r]ile cu naratori-copii, mai mult dec\t altele, reu[esc s` etaleze \n fa]a cititorului \ntreaga cruzime a lumii, perceput` cu acuitate tocmai prin inocen]a perspectivei, prin constrastul cu puritatea sufleteasc` a celui care \nregistreaz` [i red` aspecte sordide ale existen]ei. Via]a \ntr-un sistem totalitar reprezint` o excelent` tem` de abordat \n acest fel, iar literatura noastr` recent` a \nregistrat c\teva reu[ite remarcabile (\ntre care Iepurii nu mor de {tefan Ba[tovoi [i Visul copilului ce p`[e[te pe z`pad` f`r` s` lase urme de Gabriel Chifu). Din Ungaria vecin`, un scriitor n`scut \n România vine cu un roman al copil`riei sub comunism care face serie cu cele sus-men]ionate, at\t prin cadrul socio-temporal comun, c\t [i prin perspectiva narativ`. Evenimentele din Regele alb se petrec \n România lui Ceau[escu (de[i nu se precizeaz` nic`ieri, dar toponimele [i detaliile cotidiene aici conduc), iar naratorul, Dzsåtå, este un copil de 11 ani al c`rui tat` e arestat [i trimis la Canal pentru c` semnase o peti]ie contra regimului. Dzsåtå nu [tie toate astea de la bun \nceput, c`ci tat`l, ca s`-l protejeze, \i spune c` se duce la un institut de cercetare de pe malul m`rii [i c` va dura ceva vreme p\n` se va \ntoarce. De aici, povestea va curge pe dou` planuri: via]a familiei lui Dzsåtå, marcat` de \ngrijorarea [i nedumeririle copilului [i de disperarea cresc\nd` a mamei, pe de o parte, iar pe de alta, via]a de copil obi[nuit a lui Dzsåtå, care merge la [coal`, face n`zb\tii, joac` fotbal, se r`zboie[te cu copiii din vecini, se \ndr`goste[te de o coleg` de clas`, caut` aur \ntr-o min` \n care nu

RECENZII exist` a[a ceva, m`n\nc`, el [i prietenul lui, cret` colorat` ca s` scape de [coal` [i c\te altele. Farmecul [otiilor copil`re[ti este \ns` umbrit de triste]ea arest`rii tat`lui, realitate care va deveni, \ncet-\ncet, evident`. Pe tot parcursul romanului, DzsĂĄtĂĄ se hr`ne[te cu speran]a c` tat`l s`u nu e mort (cum \i spuneau vecinii r`uvoitori), ba chiar c` se va \ntoarce acas`. C\teva scene s\nt antologice: cea \n care Szabi [i DzsĂĄtĂĄ, dispera]i c` au pierdut la ma[inu]e banii de fondul clasei, \ncearc` tot felul de tertipuri care nu le reu[esc, hot`r\nd \n cele din urm` s`-[i fractureze c\te un picior pentru a c\[tiga simpatie [i a face uitat` povestea; cea \n care eroul merge la furat lalele, pe care i le aduce mamei, dorind s` suplineasc` astfel lipsa tat`lui \ntr-o zi special`; scena \n care o mul]ime furioas` devasteaz` o Alimentara [i-i gole[te depozitul plin cu bun`t`]i nemaiv`zute, aproape lin[\nd-o pe v\nz`toare, ori scena din finalul romanului, cu \nmorm\ntarea bunicului lui DzsĂĄtĂĄ tulburat` de apari]ia grotesc` a celei mai bune prietene a bunicii, tanti Ivon, care-[i cere dreptul de a sta m`car acum la c`p`t\iul „iubitului ei iubit“. Epicul cap`t` cu at\t mai mult` consisten]` cu c\t avalan[a de evenimente este condimentat` de o galerie de personaje memorabile: nea Gic` (antrenorul de fotbal de o violen]` inimaginabil`), CsĂĄkĂĄny (fostul de]inut de la Canal, desfigurat complet, posesorul unei galerii subterane \n care cre[te nenum`rate p`s`ri de tot felul), bunicul lui DzsĂĄtĂĄ (un fost activist c`ruia chiar [i familia \i spune „tovar`[ul secretar“) ori mama eroului (frumoas`, elegant` [i discret`, care refuz` hot`r\t compromisul). Titlul romanului face referire la piesa de [ah furat` de erou de la un ambasador pe care \l vizitase \mpreun` cu mama sa, pies` ce se va dovedi \n cur\nd un nesperat porte-bonheur pentru el. Furtul regelui din jocul de [ah este un simbol al refuzului „\nregiment`rii“ \n jocul cu roluri fixe, dinainte scrise, care era comunismul: libertatea, \ntr-o astfel de lume – pare a spune scriitorul –, nu putea fi dec\t furat`.

34,95 lei traducere din limba maghiar` de IldikĂł GĂĄbos-Foar]`

â–  Lumini]a Corneanu

29

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


RECENZII

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

surd, acest roman onomastic este proba extrem` a libert`]ii autorului \n raport cu lumea fic]ional`. Numele personajului con]ine \ntregul poten]ial narativ, toate genurile literare [i modurile povestirii pot fi iscate, aproape magic, de un nume oarecare, \ntotdeauna sonor, bizar sau fatalmente banal. Dac` \n dreptul numelui Absolon g`sim adresa complet` a unui „Absolon Pop“ – adic`, \n conformitate cu cele \nscrise \n cartea de telefon, „str. Colonel P. Ionescu, nr. 19, Bucure[ti. (Ct.)“ –, Agop pare desprins din Paginile bizare urmuziene: „Dou` cefe, dou` bur]i, dou` buzunare, dou` pr`v`lii, dou` neveste, dou` inimi, dou` fete gemene. Biografia lui se \nscrie \ntre cele dou` r`zboaie mondiale“. Criticul literar Elizarie Dasc`lu, \nnobilat de un nume predestinat aventurilor cunoa[terii, caut` \n literatur` re]etele practice ale traiului comod [i ale prepar`rii vinului gustos. Galileo Galilei marcheaz` „\nceputul unei declin`ri incorecte“, Creon e evocat prin lamenta]iile elevului pis`log Ionescu P. Ion („D`mi, b`, un creon!“), anonima Fifi, „gras`, parfumat`, ochioas` – e ca un puf de toalet` \nc`rcat cu pudr`“, iar despre Filimon nu ni se spune dec\t „pronun]a]i vocativul [i ve]i fi edificat: Filimoane!“. Dincolo de aleatoriu [i carnavalesc, putem intui existen]a unei dinamici de crea]ie ce urmeaz` [i alte traiectorii ordonatoare dec\t evidenta cursivitate alfabetic`. Arbitrarul asocierilor dintre nume [i caractere implic` \n acela[i timp o relativizare a tr`s`turilor specifice genurilor literare clasice, iar Mircea Horia Simionescu traverseaz` aceste registre \ntr-o deplin` cunoa[tere a rolului s`u \n raport cu lumile textului. Orice pare, astfel, posibil – schi]e-fulger de c\teva r\nduri, eseuri meditative ce par nesf\r[ite, dar \ncap \n dou` pagini, fragmente de roman sau chiar romane \n miniatur`, aforisme [i comentarii filozofice, nuvele concentrate dramatic \n tensiuni narative ce pot modifica liniaritatea grafic` a textului, dispun\ndu-l \n geometrii atipice. Dic]ionarul onomastic este, a[adar, o carte f`r` sf\r[it, un labirint \n care cititorul poate p`trunde prin oricare dintre infinitele sale oglinzi. ■

O carte f`r` sf\r[it Mircea Horia Simionescu Dic]ionar onomastic Editura Humanitas, 2008

49 lei edi]ia a III-a, definitiv`, \ntregit` cu volumul Jum`tate plus unu [i o prefa]` a autorului

A treia reeditare a Dic]ionarului onomastic, volum prin care Mircea Horia Simionescu a inaugurat tetralogia Ingeniosul bine temperat, reafirm` statutul de clasic al autorului [i prilejuie[te \nt\lnirea cu una dintre c`r]ile mereu actuale ale literaturii române. O carte de nisip, dac` \n]elegem borgesian Dic]ionarul, o carte de telefon f`r` numere, dar cu nenum`rate personaje, un fabulos acvariu \n care se intersecteaz` genuri [i specii literare, ca ni[te viet`]i iscate din cuvinte [i purtate prin lumi neobi[nuite ce le sporesc frumuse]ea [i stranietatea. Consensul critic a plasat volumul \ntre textele semnificative ce anticipeaz` metafic]iunile [i jocularitatea postmodernismului, \ntr-o descenden]` caragialian` [i urmuzian`. C\teva observa]ii, precum cea a lui Nicolae Manolescu – „un roman al numelor proprii... (\n care) nu lucrurile poart` nume, numele poart` lucrurile“ –, subliniaz` insolitul unui proiect ce reg\nde[te modul \n care literatura poate fi scris`/citit`. Dincolo de aceste considera]ii ce pot orienta cititorul \n lectur`, cu adev`rat semnificativ este modul \n care textul r`m\ne autentic [i fascinant. Binomul semnificant/semnificat este supus aici unui continuu proces de dezarticulare/rearticulare ce constituie, \n mod esen]ial, resortul ultim al spectacolului literaturii [i fic]iunii. Autorul, maestru de joc ironic [i omniscient, creeaz` lumi \n miniatur` pentru amuzamentul savant al unui cititor-complice la fel de con[tient de tehnicile de seduc]ie [i persuasiune prin care mimesis-ul literar, simultan, dezv`luie [i ascunde. Intertextual [i metatextual, impregnat de un comic adesea ab-

Gabriela Gl`van

30

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

Lumea ca anagram` Salman Rushdie Grimus Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2008

Cronicile de \nt\mpinare la Grimus (1975) au fost, \n urm` cu trei decenii, mai degrab` rezervate. Ulterior, critica a revenit asupra c`r]ii de debut a lui Rushdie, reinterpret\nd-o din perspectiva constantelor tematice [i stilistice prezente \n romanele lui de succes. De[i poate fi citit [i ca dezvoltare narativ` a prolematicii postcolonialismului, lectura lui Grimus ca roman fantastic ar fi una mai onest` [i, probabil, mai pl`cut`. Caracterul hibrid al textului nu faciliteaz` \ns` o interpretare conform conven]iilor generice. Grimus a fost caracterizat ca scriere fantastic`, fantasy sau chiar roman SF, ambiguitate care provine tocmai din inten]ia autorului de a combina filozofia oriental` [i tehnicile literare occidentale. Principalul text cu care dialogheaz` intertextual romanul este Sfatul p`s`rilor, un amplu poem sufit, alegorie a c`l`toriei sufletului \n c`utarea sensului existen]ei. Misteriosul titlu, Grimus, reprezint` anagrama miticului Simurg din tradi]ia persan`, o pas`re uria[`, de trei ori martor` la distrugerea lumii, dob\ndind astfel toat` \n]elepciunea veacurilor. ĂŽn romanul lui Rushdie, Grimus este misteriosul personaj care c`l`tore[te \n alte dimensiuni, de unde revine cu elixirul nemuririi. Bucur\ndu-se de perspectiva unui viitor nesf\r[it [i a cunoa[terii infinite, Grimus devine demiurgul lumii pe care o creeaz`, conform principiului „g\ndesc, deci exist`“. Control\nd vie]ile unor oameni ale[i pentru a-i \mp`rt`[i statutul de nemuritor, \i „ajut`“ s` ajung` pe Insula Calf, ]`rmul unde cei condamna]i la via]` ve[nic` pot \ndura mai u[or povara unui trecut prea lung, a unui viitor indefinit, a unui prezent paralizant. C`ci, departe de a fi Utopia, Paradisul terestru, Muntele Calf este un spa]iu infernal. Ora[ul K, a[ezat pe coastele \mp`durite, este o trimi-

RECENZII tere transparent` la Kafka: nemuritorii \nchipui]i de Rushdie s\nt redu[i la o filozofie oarb`, marionete primitive care tr`iesc monomaniacal, concentrarea asupra unei obsesii ferindu-i de nebunie. Efectul Grimus este cel al materializ`rii [i al coexisten]ei lumilor posibile: „ar putea exista o infinitate de dimensiuni, ca ni[te palimpseste, deasupra [i \n`untrul [i \n jurul dimensiunii noastre, f`r` ca noi s` fim capabili s` le vedem \n vreun fel sau altul“. Iar dimensiunile interioare s\nt infernul fiec`ruia, pe care nu \l po]i str`bate dec\t cu riscul autodistrugerii, risc de care se protejeaz` nemuritorii prin refuzul memoriei, al imagina]iei, cufunda]i \ntr-o demen]` f`r` cap`t, cu aparen]a normalit`]ii. ĂŽns` eroul povestirii nu este Grimus, ci Vultur\n-Zbor, str`inul nemuritor, c`l`tor \n c`utarea b`tr\ne]ii [i a mor]ii, care p`trunde \n aceast` lume [i \i fisureaz` certitudinile, f`c\ndu-i pe locuitori vulnerabili [i, deci, muritori. Iar cel mai aproape de perspectiva naratorului omniscient nu este nici Grimus, nici alter-ego-ul s`u, Vultur-\n Zbor, ci Gorf, o creatur` misterioas`, venit` pe Insula Calf dintr-o alt` dimensiune. Un bloc imens de piatr`, imobil, sem`n\nd cu o broasc` (engl. frog, anagramat „gorf“), care poate schimba lumea prin infinite permut`ri ale elementelor sale, c`ci existentul reprezint` doar una din infinitele reordon`ri posibile ale realit`]ii. Romanul este, la nivel compozi]ional, o continu` anagramare de spa]ii [i timpuri fic]ionale, iar stilistic – un joc al indiciilor intertextuale, de la Divina Comedie, Furtuna sau Robinson Crusoe, p\n` la poemele Orientului. De[i i s-au repro[at excesul de livresc [i artificialitatea stilului, nara]iunea este incitant`, iar rezolvarea conflictului, surprinz`toare. Insula se destram` \n p\cla necreatului \n momentul \n care pierde leg`tura cu dimensiunile \nrudite, c`ci ceea ce consider`m a fi realitatea nu poate exista f`r` v`lul lumilor posibile care o \nconjoar` \n afar` [i \n`untru. Pove[tile \nse[i – spune Rushdie – „ar trebui s` fie ca [i via]a, u[or destr`mate pe margini, pline de fire l`sate libere [i vie]i juxtapuse din \nt\mplare“. Literatura ca anagramare a vie]ii. Sau viceversa.

39,95 lei traducere din limba englez` [i note de Daniela Rogobete

â–  Elena Cra[ovan

31

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


RECENZII

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

narative s\nt polistratificate, iar happy-ending-ul, oarecum previzibil, are grij` s` nu se extind` la toate personajele, din r\ndul c`rora cei mai conving`tori r`m\n Regele [i consoarta lui, Kirsten Munk, femeie fascinant` prin lascivitatea [i egoismul s`u aproape neverosimil, [i care ]ine un jurnal absolut savuros ([i repugnant \n aceea[i m`sur`) – o combina]ie de superficialitate cras` [i \n]elepciune naiv` prin care vorbe[te, a[ \ndr`zni s` spun, nu doar Femeia ca parte a speciei, ci \ns`[i Omenirea, \n toat` tic`lo[ia, perversitatea, disimularea, dar [i... sinceritatea frust`, dezarmant` care, din c\nd \n c\nd, o viziteaz`. Undeva \nspre finalul c`r]ii, regele Christian al IV-lea (una dintre cele mai marcante figuri regale ale Danemarcei, reformator prin excelen]`, de la care ne-a r`mas binecunoscutul observator astronomic RundetĂĽrn din chiar centrul Copenhag`i) \i scrie o scrisoare regelui Charles I al Angliei, nepotul s`u. Rememor\nd evenimentele care l-au \ncercat \n ultimii ani ([i \n special \n anul de gra]ie 1630 care – faimosul Tycho Brahe \i prezisese – avea s` fie cel mai dificil al s`u), Christian m`rturise[te c` tr`ie[te cu impresia c` suferin]a va fi deacum \nlocuit` cu o perioad` de „lini[te binecuv\ntat`“. Dar tot el este \ndeajuns de sceptic pentru a ad`uga: „Istoria ne \nva]` c` toate aceste st`ri pl`cute trebuie tratate cu suspiciune“, \ntruc\t „nu s\nt nimic altceva dec\t un r`gaz, momente scurte dintre o iarn` [i alta, dintre r`zboaie care au trecut [i cele care vor veni“. Fic]iunea, la r\ndu-i – pare Tremain s` sugereze –, ca [i muzica, nu e nimic altceva dec\t una din aceste st`ri pl`cute, un scurt moment dintre dou` ierni, dintre dou` vrajbe, c` tot vorbeam de Shakespeare. Dar, mi-a[ permite s` adaug, ea nu trebuie privit` cu suspiciune, ci cu \ncredere c`ci, dac` este scris` m`car la fel de bine ca romanul de fa]`, ne poate garanta acele lucruri pe care istoria uneori ni le refuz`: pl`cerea, satisfac]ia, bucuria, \mplinirea. Iar dac` peste var` v` ve]i delecta cu Muzic` [i t`cere, din toamn` ve]i putea citi \n traducere româneasc` [i ultima carte a cunoscutei scriitoare britanice, The Road Home, roman distins anul acesta cu Orange Prize. â– 

Din Copenhaga, cu dragoste, cu ur` Rose Tremain Muzic` [i t`cere Colec]ia „Mae[trii Leda“ Editura Leda, 2008

45 lei traducere din limba englez` [i note de Andreea Dumitru [i Lavinia Vasile

„Ceva e putred \n regatul Danemarcei“, spune Marcellus \n Hamlet, iar Muzic` [i t`cere confirm` c` la 1630 situa]ia continua s` se degradeze. Este ceea ce \nsu[i regele Christian al IV-lea – personaj istoric, dar [i de roman – pare s` confirme c\nd, \nc` din primele pagini ale acestei c`r]i, declar` m\nios c`, „ceva trebuie eradicat din Danemarca dac` vrem s` ne ]inem fruntea sus \n lume (...) iar acel ceva este lucrul de m\ntuial`“. Replica ar trebui re]inut` m`car pentru valabilitatea ei etern` mai ales \n ceea ce ne prive[te... Dar mai bine s` revenim la Shakespeare care, trebuie spus, abund` \n acest roman cu pronun]ate accente de basm: trei sonete citate [i trimiteri constante la opera bardului, unele directe („faptul de a nu fi Shakeapeare i se pare o povar` deloc u[oar` pe care to]i englezii s\nt nevoi]i s` o poarte“), altele mai pu]in („Danemarca e plin` de fantome. Nu te-a avertizat nimeni \n privin]a aceasta?“). O f`r\m` de realism magic, un strop de metafic]iune, o linguri]` de erotism carnal amestecat cu pu]in` iubire duioas` (care reu[e[te s` nu cad` \n melodramatic), o uncie de feminism [i mult` muzicalitate a frazei – iat` ingredintele care compun cea de-a noua crea]ie a lui Rose Tremain, o fic]iune istoriografic` uneori bl\nd`, alteori violent`, precum c`derea z`pezii \n Danemarca, ce pare c` se a[terne pe fiecare pagin` a acestui roman la sf\r[itul c`ruia „oamenii nu vor mai [ti ce este adev`rat [i ce nu, ce a fost ad`ugat [i ce a fost l`sat deoparte“. Personaje reale se amestec` cu altele fic]ionale, \ngerii se iau la tr\nt` cu demonii, trecutul se tope[te \n prezent [i anun]` viitorul, planurile

Florin Irimia

32

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

Rescrierea mitologic` GĂźnter Grass Calcanul Colec]ia „Mae[trii Leda“ Editura Leda, 2008

Un celebru basm german (cules [i prelucrat de Fra]ii Grimm) – p`truns [i la noi cu titlul Povestea pescarului [i a moruna[ului – sugereaz`, la nivelul mentalului arhaic, o interesant` alegorie peratologic`. Un pescar s`rac prinde \ntr-o zi o cambul` (morun sau calcan, \n alte variante) care \i vorbe[te \n mod miraculos. Pe[tele implor` s` fie eliberat, sus]in\nd c` este, de fapt, un prin] faimos, transformat astfel de o vr`jitoare malefic`. B`tr\nul, om blajin [i smerit, ascult` cererea moruna[ului [i \l red` m`rii. Afl\nd isprava, so]ia pescarului (Ilsebill, \n formula ini]ial` a basmului) \l apostrofeaz` pe b`tr\n, trimi]\ndu-l \napoi pentru a-[i revendica plata. Rechemat la mal, cu o subtil` invoca]ie teurgic`, pe[tele revine [i ascult` pe r\nd – \ndeplinind apoi! – cererile nes`]ioase ale femeii. Ea vrea bog`]ii [i castele, primindu-le, treptat, pe toate. Dore[te ulterior s` fie \nsu[i Papa de la Roma [i, culmea, visul ei scelerat devine realitate. ĂŽn sf\r[it, \i cere morunului fermecat s` o fac` „Dumnezeu“, acest din urm` hybris r`sturn\nd ordinea fireasc` a lucrurilor [i arunc\ndu-i pe cei doi b`tr\ni \n s`r`cia lucie de la \nceput. Morala nu las` loc vreunei controverse. Natura individului e, paradoxal, excesiv`, merg\nd cumva \mpotriva condi]iei sale (a condi]iei umane, \n general) care r`m\ne, f`r` nici un echivoc, limitat`. Orice impuls (excesiv) al „naturii“ va fi cenzurat brutal pe patul procustian al „condi]iei“ (limitative). De[i tr`im permanent cu irepresibila iluzie a schimb`rii, din noi \n[ine nu reu[im s` ie[im. Avem aici o tem` a[a-zic\nd „peratologic`“, legat` de tragedia omenescului [i a contradic]iilor lui funciare.

RECENZII ĂŽn 1977, scriitorul german GĂźnter Grass prelucreaz` acest mit \n romanul Der Butt/Calcanul – ap`rut recent, \n limba român`, la Editura Leda, \ntr-o foarte bun` traducere a lui Corneliu Papadopol [i cu o detaliat` prefa]` a Rodic`i Binder. „Prelucreaz`“ reprezint` un termen mai degrab` restrictiv. ĂŽn fond, Grass rescrie critic („rescrierea critic`“ ori, mai corect spus \n acest caz, „rescrierea mitologic`“ fiind practicat` avant la lettre de laureatul Premiului Nobel, \nainte ca ea s` fac` furori, \n postur` de „nou` fa]`“ a intertextualit`]ii, \n literatura postmodern` american`!) textul folcloric, construind – \n imensul s`u efort epic (Calcanul are, \n edi]ia româneasc`, 654 de pagini!) – o istorie alegoric` a „genului“. Ilsebill [i partenerul ei s\nt, \n viziunea autorului, un fel de cuplu primordial care traverseaz` – sub diverse identit`]i – toate epocile de evolu]ie a umanit`]ii, tras\nd liniile simbolice ale rela]iei dintre sexe pe p`m\nt. Pe[tele fermecat apare \n roman ca un personaj negativ (r`sturnarea axiologic` constituie, de altfel, o strategie intertextual` frecvent`: \ntr-o frumoas` nuvel`, Rappacinni’s Daughter/ Fiica lui Rappacinni, romanticul american Nathaniel Hawthorne „rescria“ Facerea biblic`, d\ndu-i „[arpelui“ valoare pozitiv` [i femeii, prioritate, \n actul crea]iei, \n raport cu b`rbatul). El \l sf`tuie[te pe b`rbat cum s`-[i impun` voin]a, subjug\ndu-[i, gradual, partenera. Prin urmare, avatarurile lui Ilsebill (unsprezece buc`t`rese, \ntre care atrag aten]ia, prin construc]ia epic-psihologic`, Ava, Wigga, Mestwina, Dorothea, Gret [i Maria) ajung – de la v\rstele matriarhatului p\n` la cele ale modernit`]ii – entit`]i instrumentale ale b`rbatului (dup` ce, \n prealabil, fuseser` entit`]i dominante). Eul masculin ob]ine „centralitatea“, marginaliz\ndu-[i, ipocrit, jum`tatea feminin`. ĂŽn final, calcanul malefic va fi judecat de un tribunal feminist („Feminalul“) [i va fi reconvertit ironic (devine „consilierul“ feminit`]ii). Grass schimb`, iat`, tema „peratologic`“ a basmului, miz\nd, inteligent, pe parabola cultural`. Publicarea Calcanului \n român` este, f`r` \ndoial`, un eveniment editorial. â– 

47,50 lei traducere din limba german` [i note de Corneliu Papadopol prefa]` de Rodica Binder

Codrin Liviu Cu]itaru

33

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


RECENZII

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

dufuri“) imponderabile, bea vodc` [i cvas, se \nchin` la icoane, poart` \mbr`c`mintea cnejilor de odinioar` [i pumnalul aferent, circul` \n Mercedes pe banda privilegiat` a fr`]iei, bate tr`d`torii cu b\ta, violeaz` nevestele de burghezi, rezolv` diverse probleme de stat \n func]ie de gradul lor de gravitate, se osp`teaz` [i se drogheaz` al`turi de camarazi, ucide, se-nchin` din nou [i se culc`. Rusia lui Sorokin este o ]ar` a fundamentalismului ortodox [i a infinitei terori de stat. ĂŽntr-un interviu acordat revistei Der Spiegel, autorul m`rturisea c` \n copil`rie [i adolescen]` a perceput violen]a ca pe o lege a naturii: „Opresiunea le ]inea pe toate laolalt`“. Sorokin are darul de a imagina distopii \n care societ`]i a[a-zis avansate func]ioneaz` abia dup` ce au asimilat frica de mijloacele de tortur` tradi]ionale. B\ta lui Komiaga este un ecou al ciocanelor cu aspect preistoric din tulbur`torul roman Ghea]a. Ale[ii blonzi cu ochi alba[tri erau acolo racola]i de c`tre exponen]i ai structurilor de putere deopotriv` naziste [i comuniste, pentru a re\ntregi un cult [i a se integra \n Lumina Dint\i (o t`lm`cire ingenioas` a re\ntoarcerii gnostice \n Pleroma, odat` ce partea etern` a sufletului, pneuma, a fost recunoscut`). „Vorbe[te cu inima!“ e \ndemnul care str`bate fiecare pagin` a romanului lui Sorokin, \ns` glasul dind`r`tul sternului nu se face auzit dec\t cu pre]ul unor flagel`ri teribile, [i, de cele mai multe ori, violen]a ciocanului de ghea]` aduce moartea. Cei trezi]i, cei care [i-au auzit inima rostindu-le numele adev`rat, \ncep o existen]` nou` [i devin purt`tori de ciocane la r\ndul lor. Ghea]a l`sa mult loc imagina]iei cititorului. Orice lectur` a romanului r`m\ne deschis`. Ziua opricinicului mizeaz`, \n schimb, pe satira politic`, iar codurile pe care Sorokin le r`zle]e[te \n carte se pot descifra u[or. Surpriza literar` pierde din impact deoarece aluziile s\nt evidente. Acesta ar fi punctul vulnerabil al unui roman extrem de bine scris, str`b`tut de viziunea unei nesf\r[ite ierni ruse[ti, a c`rei lini[te e tulburat` doar de l`tratul lugubru al opricinicului [i de ]ipetele victimelor sale. â– 

Un bestiar rusesc Vladimir Sorokin Ziua opricinicului Editura Curtea Veche, 2008

22 lei traducere din limba rus` [i note de Mihail [i Alexandru Vakulovski

Termenul „opricinic“ \l desemna, \n secolul al XVI-lea, pe lupt`torul de vi]` aflat \n slujba ]arului Ivan cel Groaznic. Opricina a fost adus` atunci la rang de institu]ie a represiunii. Membrii ei, „cei ale[i“, alc`tuiau o cast` militar`, iar at\ta vreme c\t ap`rau cu str`[nicie interesele ]arului, puterea lor era practic nelimitat`. Opricinicul nu r`spundea pentru faptele sale nici m`car \n fa]a autorit`]ilor ecleziastice. Ac]iunile lui se identificau cu voin]a despotului. Prin urmare, opricinicul era intangibil [i temut precum \ns`[i autocra]ia. {i a[a a r`mas p\n` \n zilele noastre. Vladimir Sorokin, un prozator redutabil, \[i imagineaz` \n Ziua opricinicului cam ce se poate petrece \n dou`zeci [i patru de ore din via]a unui astfel de aparatcic al trecutului, prezentului [i viitorului. Ac]iunea romanului este plasat` peste aproximativ dou` decenii, a[adar \ntr-un viitor nu foarte \ndep`rtat. E vremea Rena[terii Sfintei Rusii. Pa[apoartele cet`]enilor au fost arse \n Pia]a Ro[ie, boga]ii nesupu[i s\nt asasina]i, iar averile – confiscate, ortodoxia a r`mas unica religie, literatura decadent` a fost trecut` la index, poezia patriotic` r`sun` pretutindeni, opozi]ia s-a dizolvat, Marele Zid protejeaz` ermetic ]ara de orice influen]` occidental`, Moscova controleaz` petrolul \ntregii lumi, Drumul Huancijou-Paris, supravegheat [i v`muit de ru[i, leag` China Mare de o Europ` dependent` de m`rfurile chineze[ti. Peste toate acestea domnesc Conduc`torul [i opricina lui devotat`. Protagonistul romanului, opricinicul Komiaga, vorbe[te la videotelefon, \[i ia doza zilnic` de informa]ii de pe ni[te ecrane („Bur-

Alexandru Budac

34

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

FILOZOFIE

Floarea intelectului Daniel Mazilu Raison et Mistique dans le neoplatonisme Editura Zeta Books, 2008

Aplicarea unui termen cum este cel de „mistic`“ neoplatonismului cere s` fii \narmat cu pruden]a istoricului filozofiei [i cu curajul unui g\nditor decis s` parcurg` de la roade la r`d`cini istoria unei idei cu efecte vizibile tardiv, dar n`scut` \n s\nul neoplatonismului. Daniel Mazilu, t\n`r profesor [i specialist \n filozofia antic`, st`p\ne[te vizibil ambele instrumente [i le face vizibile \n Raison et Mistique dans le neoplatonisme, carte dedicat` nodurilor de continuitate dintre conceptul g\ndirii ra]ionale [i pierderea sufletului \n natura transcendent` \n maniera entuziasmului (\n forma consacrat` de religia greac`), \n maniera extazului (\n forma dominant` \n diversitatea religioas` a elenismului) [i \n conceptul restr\ns, fixat \ntr-un mecanism al ierarhiei lumii, de origine neoplatonician`, denumit stricto sensu „mistic`“. Daniel Mazilu are, cred, \n cartea sa o dubl` inten]ie. Pe de o parte, ni se propune o exegez` a neoplatonismului ca analiz` a pierderii sufletului \n transcendent. Astfel, autorul viziteaz` concepte clasice ale exegezei neoplatonismului, de la conversia sufletului la articularea con[tiin]ei de sine pe modelul conversiei, de la purificarea ritualic` a sufletului p\n` la primirea binelui [i conceperea teribilei dona]ii a inteligen]ei universale ce devine individul particular odat` cu urcarea lui spre sferele ultime. Pe de alt` parte, asist`m la o \ncercare, subsidiar`, de \n]elegere a unor termeni universali ai culturii noastre, precum ra]iune [i mistic`, pentru a putea \n]elege originea unei coinciden]e a lor \n neoplatonism. Ultima \ncercare este, f`r` \ndoial`, cu o miz` extrem` [i are toate motivele pentru a trezi o admira]ie spontan`, deoarece ea promite riguros g\ndirea unui destin

RECENZII al neoplatonismului dincolo de sine, \n g\ndirea medieval` [i \n modernitate, ca [i cum neoplatonismul [i-ar desf`[ura istoriile conceptuale [i tensiunile prestabilite dintre ele dup` ce s-a \ncheiat de mult din punct de vedere istoric. Aceasta ar \nsemna ca autorul nostru, dincolo de miza strict` a c`r]ii sale, s` tatoneze un spa]iu de identitate \ntre efortul g\ndirii conceptuale de raportare la ceea ce nu este concept, ci \l dep`[e[te ierarhic, dar la care mintea tinde natural s` se \nal]e. E \n joc aici, \n fond, \nsu[i destinul filozofiei, puse etern \n spa]iul de joc tensionat dintre exprimabil [i inexprimabil. Explica]ia pe care o d` neoplatonismul acestei situ`ri paradoxale este dezgolirea de sine a min]ii [i pierderea ei \n transcendentul pe care \l caut`, tot a[a cum Anselm ofer` ca solu]ie aceluia[i paradox darul divin al cobor\rii transcendentului \n subiectul c`ruia \i origineaz` \ns`[i g\ndirea ra]ional`. ĂŽnchiz\nd cartea lui Daniel Mazilu, te \ntrebi: oare efortul s`u se concentreaz` spre a sublinia continuitatea dintre ra]iune [i mistic`, ar`t\nd c` ea este asigurat` de faptul c`, \n neoplatonism, lumina Binelui este v`zut` doar de cel ce a fost transformat \ntr-o raz` a lui, sau acest efort este adunat \n jurul unei teme mai ad\nci, care sondeaz` modul \n care \ns`[i mintea, odat` ajuns` la grani]ele propriilor facult`]i, \[i p`streaz` identitatea [i devine ceea ce era destinat` s` devin`, adic` lumin` inteligibil` pur`? Diferen]a dintre cele dou` concluzii ar fi aceea c`, \n primul caz, \ntreg demersul se rezum` la o pledoarie \n favoarea lipsei de contradic]ie \ntre mistic` [i ra]ionalitate, subliniind complementaritatea lor. ĂŽn al doilea caz, care pune real \n joc destinul neoplatonismului ca origine a unei filozofii a absorb]iei extatice \n transcendent a subiectului, putem p`stra unitatea nediferen]iat` a g\ndirii care se conserv` pe sine devenind transcendentul ei. Damascius numea acest nivel „floarea intelectului“, loc predilect al \nt\lnirii cu inefabilul. Ajuns aici, autorul c`r]ii ar putea \nainta spre o reevaluare a istoriei conceptului de ra]ionalitate din perspectiva destinului acestui concept pe care neoplatonismul i l-a prescris [i \n care a camuflat deschideri paradoxale. â– 

29 euro

Alexander Baumgarten

35

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


RECENZII

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

ISTORIE

toria pentru ca filozoful s-o poat` recompune, iar istoricul‌ s` o poat` reconstitui \ntr-o viziune c\t mai apropiat` de realitate“. ĂŽn linii mari, Medita]iile... cuprind dou` p`r]i relativ diferite. Prima se ocup` de fostul regim, de fostul lider [i de fosta sa echip`; cea ce-a doua se vrea o analiz` a perioadei postcomuniste, ajung\nd p\n` la alegerile din 2004 [i la disolu]ia Alian]ei PNL-PD. N-a[ spune c` haina de analist \i e str\mt` lui Curticeanu, dar nici c`-i vine ca turnat` – mai ales c` România de azi nu de anali[ti duce lips`... Drept care, \l prefer pe cronicarul-martor al primei p`r]i, cel care revine asupra personajului numit Ceau[escu, cel care-i inventariaz` temerile, abilit`]ile, \nc`p`]\n`rile [i lipsa de apetit pentru compromisul necesar, cel care-i descrie familia [i anturajul – de la cedarea treptat` \n fa]a so]iei Elena p\n` la cump`rarea t`cerii lui Maurer, dup` 1974, cu o pensie gras`, [i p\n` la destinul dramatic ([i nedrept, \n opinia mea) al lui Nicu Ceau[escu. Bine\n]eles, Curticeanu este subiectiv deseori – vezi simpatia pe invers cu care scrie despre Gorbaciov (sau despre Bush junior) –, dar cred c` analiza „tehnic`“ pe care o face fostului aparat (Comitetul Central, Comitetul Politic Executiv [.cl.) st` \n picioare. La fel, considera]iile despre geneza tezelor din iulie 1971 (\mp`rt`[esc ideea c` ele nu-s numai consecin]a vizitei prealabile a „Conduc`torului“ \n China lui Mao [i \n Coreea lui Kim Ir Sen), cele despre principiul rota]iei cadrelor, at\t de drag lui Ceau[escu, sau despre ancorarea ireversibil` a acestuia \n rolul de gardian neobosit al purit`]ii ideologice a regimului. ĂŽn plus, spre deosebire de memoriali[tii din genera]ia anterioar`, care-l alint` nemeritat pe Gheorghiu-Dej doar pentru a-l \nfunda [i mai r`u pe Ceau[escu, Curticeanu are dreptate c\nd arat` similitudinile de fond dintre cei doi, dublate \ns` de marea deosebire c` Dej a murit la timp, pe c\nd Ceau[escu nu a [tiut s` se despart` de putere atunci c\nd aceasta \nc`-i mai servea un renume cu semn plus. Una peste alta, volumul – odat` citit – r`spl`te[te. Curticeanu nu trebuie crezut mot Ă  mot, ci comparat – cu Cornel Burtic`, cu Dumitru Popescu sau cu {tefan Andrei (ale c`rui memorii ar cam fi timpul s` apar` \n volum). â– 

Un martor \n reg`sire de sine Silviu Curticeanu Medita]ii necenzurate Editura Historia, 2007

35 lei

„Am tr`it amar de vreme \ntr-o fort`rea]` cu ferestre \nnegurate [i u[i ferecate. Fort`rea]a se voia Castel‌ [dar] ea nu a putut rezista timpului pentru c` temelia ei era o utopie, st\lpii de rezisten]` – simple proptele dogmatice, elementele de decor – butaforie, iar \ncerc`rile repetate de consolidare‌ – o neghiobie care i-au gr`bit sf\r[itul“ – a[a \ncepe Curticeanu noua sa carte [i, dat fiind c` vorbim despre cel care vreme de un deceniu [i jum`tate (dup` 1975) a fost \n apropierea lui Nicolae Ceau[escu \n calitate de [ef al cabinetului, nu e deloc greu de intuit care-ar fi fort`rea]a, ce-ar fi temelia [i cine-ar fi castelanul ce-a dominat aceast` \ncropire. Acest volum consistent, ap`rut \n decembrie 2007, vine la [apte ani dup` ce autorul \[i prezentase propria versiune a trecutului recent \ntr-un alt tom (M`rturia unei istorii tr`ite. Imagini suprapuse, Editura Albatros, 2000) despre care, la momentul acela, am scris mai pu]in intrigat c` cineva \mi calchia titlul rubricii pe care o aveam \n Dilema [i mai mult nel`murit dac` autorul va r`m\ne \n istorie ca un martor valid sau doar ca secretarul lui Ceau[escu. Era acolo un cronicar \n c`utare de sine, dup` un traumatism de carier` [i via]`, lesne de imaginat. Ei bine, a[ spune c` autorul s-a reg`sit bini[or. La 18 ani de la implozia sistemului \n care a func]ionat la r\ndu-i ca o roti]`, \n timp ce mul]i dintre cei care i-au fost inferiori – pe scara ierarhic` sau pe scara educa]iei – au schimbat regimurile f`r` remu[care, ca pe [osete, [i au devenit capitali[ti sau politicieni grei, Curticeanu scrie c`r]i [i se pune la dispozi]ia celui ce-l cite[te cu un preambul de o notabil` onestitate metodologic`: „Eu s\nt [i vreau s` r`m\n de fapt o surs` primar` de informare, s` retr`iesc is-

Adrian Cioroianu

36

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

ISTORIE

{i [ii]i, [i sunni]i Amin Maalouf Cruciadele v`zute de arabi Casa Editorial` Proiect, 2008

Amin Maalouf este cunoscut cititorilor români mai ales pentru romanele sale, dintre care cinci au fost deja publicate \n traducere româneasc` la Editura Polirom. Cre[tin maronit din Liban, autorul s-a refugiat \n Fran]a \n 1975 pentru a evita focul \ncruci[at al r`zboiului civil din ]ara sa natal`, complicat de confrunt`rile dintre israelieni, palestinieni [i sirieni. A r`mas \ns` cu o uria[` nostalgie dup` Libanul de dinainte de r`zboiul civil, societate multietnic` [i multiconfesional` \n care, dup` cum arat` pe pagina personal` de pe web, „prima religie pe care o avea cineva era religia coexisten]ei“. Pe aceast` baz`, Amin Maalouf [i-a propus s` ac]ioneze ca un factor de leg`tur` \ntre Occident [i Orient, consider\nd c` faptul de a apar]ine cultural ambelor civiliza]ii \l poate ajuta s` contribuie la \n]elegerea dintre oameni apar]in\nd unor „civiliza]ii“ [i/sau religii diferite. ĂŽn acest spirit, \n 1983, el a publicat o carte de istorie \n care a propus publicului francez ([i, \n general, cititorilor occidentali) o perspectiv` r`sturnat` asupra cruciadelor: cruciadele privite nu din perspectiva cre[tin`, ci din cea a popula]iei (majoritar musulmane) din Orientul Apropiat. Maalouf folose[te pentru aceasta cu prec`dere relat`rile cronicarilor musulmani, cum ar fi Ibn al-Athir [i Ibn al-Qalanissi, pentru primul secol al prezen]ei cruciate \n }ara Sf\nt`, sau Abd-el-Zaher [i Abul-Fida, pentru secolul al XIII-lea. Unele pasaje din operele acestor cronicari s\nt savuroase [i instructive, cum este povestea cadiului Chamseddin despre \mp`ratul Frederic al II-lea care a interzis unui preot cre[tin s` intre \n moscheea al-Aqsa din Ierusalim \n 1229.

RECENZII Cartea prezint` totodat` complexitatea rela]iilor dintre crucia]ii veni]i \n diferite momente \n }ara Sf\nt`, popula]ia local` de diferite confesiuni (cre[tini ortodoc[i, evrei, musulmani sunni]i, musulmani [ii]i etc.) [i grupurile de r`zboinici turci [i kurzi care, \n diferite momente, [i-au asumat purtarea djihadului \n numele islamului. Momentele de radicalizare a confrunt`rii religioase au alternat cu cele c\nd cre[tinii [i musulmanii au colaborat, fie pentru a face comer], fie pentru a ]ine la distan]` intru[i politici apar]in\nd uneia sau alteia dintre cele dou` religii. De exemplu, \n b`t`lia de la Tell Bacher din octombrie 1108, regentul Tancred al principatului Antiochia – sprijinit de Redvan, suveranul Damascului – l-a \nfr\nt pe emirul Jawali de la Mosul, sus]inut la r\ndul s`u de regele Baudouin al Ierusalimului [i de contele Jocelin de Edessa. Frumoas` pild` pentru adep]ii teoriilor referitoare la „ciocnirea civiliza]iilor“! Traducerea este fluent`, dar nu lipsit` de inexactit`]i. S\nt gre[eli [i la ani – de exemplu, partea a VI-a, „Expulzarea“, are drept reper cronologic de \nceput anul 1244, c\nd crucia]ii pierd definitiv Ierusalimul, [i nu 1224, cum apare \n volum –, [i la terminologie. De asemenea, traduc`torul s-a dovedit prea servil fa]` de forma francez` a unor nume proprii, de[i \n limba român` s-au \ncet`]enit alte forme: astfel, „Tancrede“ este de fapt Tancred, ora[ul Damietta nu era nevoie s` fie scris „Damiette“, iar cardinalul „Pelage“ este de fapt Pelagio Galvani, al c`rui nume a fost consemnat \n toate scrierile de epoc` sub forma „Pelagius“. Multe dintre aceste erori, totu[i minore, ar fi putut s` fie evitate dac` editura ar fi f`cut apel la un istoric profesionist pentru controlul [tiin]ific al traducerii. Dincolo de aceste imperfec]iuni, cartea lui Amin Maalouf este o lectur` agreabil` [i instructiv` totodat`. Pe de alt` parte, cum „atitudinea arabilor [i a musulmanilor, \n general, fa]` de Occident r`m\ne influen]at` [i ast`zi de evenimentele care ar fi trebuit s` se \ncheie acum [apte secole“, un demers similar viz\nd demolarea maniheismelor memoriei istorice ar trebui adresat probabil [i publicului musulman.

30,99 lei traducere din limba francez` de Marian Tiu

â–  Bogdan Murgescu

37

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


RECENZII

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

ISTORIE

când-o la forma de azi. Concluzia e abrupt` [i \i va scandaliza, cu siguran]`, pe mul]i: \n 1989 nu am avut o revolu]ie. Adev`rata revolu]ie a fost cea din 1945, venirea comuni[tilor la putere \nsemn\nd declan[area unui proces istoric care, contrar aparen]elor, nu s-a finalizat \n decembrie 1989. Autorul consider` c` evenimentele din 1989 nu au f`cut dec\t s` amestece c`r]ile, f`r` a schimba \n mod fundamental regulile jocului fixate \n comunism. Un alt element care bruiaz` \ncercarea de a ne \n]elege mai bine pe noi \n[ine e lipsa raport`rii la realitatea extern`. Discursul despre România este unul \n care dimensiunea comparativ` tinde s` fie exclus`. Despre România se discut` \ntre români, cu u[ile \nchise [i cu indiferen]` fa]` de experien]e externe asem`n`toare. Rezultatul este incomplet [i, p\n` la urm`, irelevant. Pentru a ar`ta c` ie[irea din acest cerc vicios este posibil`, autorul realizeaz` c\teva studii comparative extrem de interesante. Ce are \n comun istoria României cu cea a Angliei secolului al XVII-lea, a Italiei secolului al XIX-lea sau a Fran]ei secolului al XX-lea, ce are \n comun statul român cu alte state latine din Europa – ve]i afla citind cartea. În leg`tur` cu relevan]a compara]iilor, se vor pronun]a, desigur, istoricii specializa]i \n perioadele respective. Un lucru e cert: Traian Ungureanu nu iart` pe nimeni, a[a c` cititorilor irita]i de observa]iile nu tocmai favorabile privind istoria românilor le va mai veni inima la loc, afl\nd c` nici ceilal]i europeni nu s\nt trata]i cu mai mult` indulgen]`: francezii, italienii [i spaniolii s\nt privi]i [i ei prin aceea[i lentil` critic` ce identific` f`r` mil` sl`biciuni istorice. Concluzia privind destina]ia c`tre care se \ndreapt` istoria României e mai degrab` pesimist`. Un prezent tr`it sub tirania imediatului, care uit` de trecut [i se \ndep`rteaz` de repere culturale esen]iale nu poate produce un viitor de calitate. Sceptic \n privin]a performan]elor personajului colectiv român, Ungureanu e convins c` speran]a nu poate veni dec\t de la personalit`]i individuale de excep]ie, care ar putea mobiliza societatea româneasc`, \ndrept\nd-o \n direc]ia cea bun`. ■

Rugin` [i pro[ti Traian Ungureanu Încotro duce istoria României Editura Humanitas, 2008

25 lei

Comunismul a l`sat \n urma sa o Românie „plin` de pro[ti [i rugin`, de rebuturi umane [i industriale“. Constatarea sun` dur, aproape brutal, acesta fiind, de altfel, tonul \n care este scris` \ntreaga carte a lui Traian Ungureanu. Merg\nd pe linia demont`rii miturilor istorice române[ti, deschis` de istoricul Lucian Boia, lucrarea ofer` o analiz` t`ioas` a evolu]iilor postdecembriste ale societ`]ii române[ti, din perspectiv` istoric`. Autorul ne propune s` renun]`m a mai explica destinul istoric al României \n formule kitsch de tipul „latinitate \ntr-o mare slav`“ [i „ap`r`torii civiliza]iei europene“ [i s` c`ut`m mai \n profunzime. Nu vom \n]elege prea multe despre societatea româneasc` dac` vom continua s` ne limit`m la a descrie specificul local prin doin`, dor, r\su’-pl\nsu’ [i capacitatea unic` \n lume a românilor de a fi \n acela[i timp „defec]i [i fascinan]i“. ĂŽn opinia lui Traian Ungureanu, una din cauzele care \i impiedic` pe români s` se \n]eleag` mai bine pe ei \n[i[i este pierderea contactului cu trecutul. Nu este vorba despre istoria triumfalist` \nv`]at` la [coal`, ci despre acel trecut care, \n]eles corect, con]ine informa]ii pre]ioase despre prezent [i viitor. Ceea ce tr`im ast`zi \n România e rezultatul c`r`mizilor istorice de proast` calitate ad`ugate edificiului na]ional \n perioada comunismului, iar acest prezent haotic, la r\ndul s`u, nu se anun]` a fi un bun material de construc]ie pentru viitorul României. Pe Traian Ungureanu \l preocup`, \n mod evident, procesele istorice pe termen lung, acea „longue durĂŠe“ conceptualizat` de Fernand Braudel, \ncerc\nd s` identifice valurile istorice care au modelat societatea româneasc`, adu-

Bogdan Barbu

38

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

DOCUMENTE

„Bietul Stalin“ Larisa Turea Cartea foametei Editura Curtea Veche, 2008

C\nd catastrofele naturale s\nt folosite de voin]a puterii politice [i a administra]iei de a-i pune definitiv la p`m\nt pe cei lovi]i, rezultatele s\nt mai cumplite dec\t cele ale unei \nfr\ngeri militare. ĂŽn 1939, Moldova de dincolo de Prut trecuse de sub administra]ia româneasc` sub cea sovietic`, apoi, \n timpul r`zboiului, suportase traversarea dus-\ntors a trupelor româno-germane [i, \n cele din urm`, din nou ocupa]ia sovietic`. B`rba]ii pleca]i pe front – mor]i sau prizonieri; capacitatea de munc` a celor \ntor[i – redus`; mul]i dintre ei – trimi[i \n lag`re pentru c` nu au luptat de partea cui trebuia sau pentru c`, \n func]ie de ni[te criterii aleatorii, au fost declara]i chiaburi. ĂŽn 1946, n-a plouat [i nu s-a f`cut p\ine. Autorit`]ile (reprezentate de cons`teni s`raci, invidio[i, r`i pur [i simplu) au confiscat tot ce au g`sit \n hambare, \n poduri, inclusiv materialul semincer. Cine nu d`dea de bun`voie avea de suportat consecin]ele: arestarea, deportarea. Majoritatea m`rturiilor din Cartea foametei apar]in unor b`rba]i [i femei din Moldova, acum \n v\rst`. ĂŽn 1946, erau copii: amintirile din acea copil`rie s\nt at\t de cumplite, \nc\t par inventate, exagerate de o memorie asuprit` de v\rst`. O tr`s`tur` unificatoare: ei to]i au supravie]uit datorit` p`rin]ilor, ta]i [i mame care se sacrificau pentru ca ei s` aib` ce pune \n gur`, iar sentimentul solidarit`]ii creat de familie explic`, poate, mult din mentalitatea tradi]ional` a satului moldovenesc. ĂŽ[i amintesc cum veneau oamenii din alte sate [i mureau sub garduri, cum erau g`tite turtele de rumegu[, cum se furau animalele, cum pe drumul spre „cantina“ unde se distribuiau ajutoare, cadavrele se \nmul]eau pe m`sur` ce te apropiai de cazanul cu fiertur`; cum \n prim`vara lui ’47, c\nd

RECENZII chiar nu mai r`m`sese nimic, erau oameni care mergeau \n patru labe [i m\ncau iarb`. Povestesc cazurile de canibalism [i necrofagie. Prin acumulare, efectul acestor m`rturii devine \nfrico[`tor: un film de groaz` cu actori [i fapte reale. M`rturiile s\nt reproduse destul de alandala: nu e specificat` data \nregistr`rii, cine s\nt ast`zi persoanele; cineva compar` ce a v`zut cu o imagine de Bosch, alt` dat` apare cuv\ntul „analogie“. Nu to]i au r`mas ]`rani [i ar fi fost utile ni[te date ulterioare anului ’47. Sec]iunea „Documente“ nu este mai bine utilat` [tiin]ific: acte ale organismelor centrale se succed dup` scrisorile oamenilor muncii, iar rapoartele organelor de represiune dintr-un raion, dup` \ncheierile judec`tore[ti din alt raion; unele s\nt reproduse integral, altele – fragmentar. Cartea nu poate fi o component` a unei cercet`ri [tiin]ifice concludente. Dar pentru cititorul de r\nd, documentele, a[a cum s\nt reproduse, confirm` punct cu punct amintirile martorilor: da, din punct de vedere demografic, num`rul mor]ilor l-a \ntrecut cu mult pe cel al na[terilor, cazurile de distrofie, epidemia de tifos exantematic erau condi]ionate de foamete – raporteaz` medicii; da, s-au \nregistrat cazuri de canibalism [i necrofagie – reiese din documentele Ministerului de Interne [i din sentin]ele date de judec`tori; da, s-au s`v\r[it abuzuri, oamenii au fost jefui]i dincolo de limitele impuse de statul-jefuitor, a[a cum o dovedesc sanc]iunile pe linie de partid [i sanc]iunile penale. Elanul justi]iar face s` fie condamnat [i un ]`ran care a furat 5 kilograme de p\ine. Se raporteaz` c` \n raioanele R`[cani [i Sculeni s-a r`sp\ndit zvonul c` „Regele Mihai se \nsoar` cu principesa englez` [i prin urmare Basarabia va reveni coroanei engleze“. Laudele aduse \n mod obligatoriu lui Stalin (considerat de unul dintre peten]i „bietul Stalin“) s\nt continuate prin descrieri extrem de prudente ale co[marului din Moldova. Autorit`]ile [tiau ce se \nt\mpl` [i voiau ca lucrurile s` se \nt\mple a[a. Nu le po]i interzice oamenilor s` fie nostalgici, s` regrete trecutul. Dar Cartea foametei le arat` \n am`nunt ce anume regret`.

27 lei

â–  Magdalena Boiangiu

39

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


RECENZII

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

PSIHOLOGIE

Identificarea unor conflicte psihice camuflate dup` simptome v`dit organice deranja lumea medical` de la mijlocul secolului trecut (unii medici s\nt, [i ast`zi, sceptici fa]` de interpret`rile psihosomatice). ĂŽn discursurile lor academice, observ` Alexander, medicii accentueaz` procesele fiziologice [i patologice subiacente bolii, dar refuz` s` ia \n serios etiologia psihogen`. Ceea ce nu \nseamn` c` \n practica privat`, ei nu-[i vor sf`tui pacien]ii hipertensivi s` se relaxeze [i s` evite extenuarea. Or, aceast` dubl` m`sur` \l deranjeaz` pe psihanalistul american, care nu \nceteaz` se recomande colaborarea dintre medic [i psihologul clinician. „O coordonare mai eficient` a m`surilor somatice cu cele psihoterapeutice este una dintre marile provoc`ri cu care se confrunt` [tiin]a medical` actual`“, conchide autorul la finalul c`r]ii. Meritul lui Alexander nu st` \n faptul c` afirm` cauzalitatea psihogen` \n cazul unor tulbur`ri organice, pentru c` p\n` [i medicii antici erau con[tien]i de faptul c` \n boal` intervin motiva]ii afective. Psihiatrul de origine maghiar` merge mai departe [i caut` corela]ii exacte \ntre anumite emo]ii [i anumite tulbur`ri corporale. „Fiecare stare emo]ional` – accentueaz` Alexander – \[i are propriul sindrom fiziologic.“ Or, g`sirea corela]iilor specifice corp-minte \nseamn` un aport enorm \n ceea ce prive[te tratamentul. Pe l\ng` tratarea medicamentoas` sau recomand`rile privind stilul de via]`, pacientul cu afec]iuni psihosomatice are nevoie de o psihoterapie adecvat`. Spre exemplu, „pacientul hipertensiv \[i amelioreaz` adesea starea c\nd simte c` i se d` voie \n timpul interviurilor s`-[i exprime pulsiunile ostile \n`bu[ite sau este \ncurajat la mai mult` autoafirmare \n situa]ii legate de munc` sau de familia sa“. Solu]ii adecvate pot fi determinate [i pentru alte afec]iuni psihosomatice, de la migrene [i impoten]`, la tulbur`ri alimentare [i boli de piele. Pus \n oglind` cu progresele uimitoare din medicin` [i psihoterapie, tratatul de Medicin` psihosomatic` al lui Alexander poate p`rea desuet. Totu[i, impresia e infirmat` de cercet`torii care urmeaz` [i acum liniile trasate de Alexander, autor greu de evitat at\t de medici, c\t [i de psihoterapeu]i. â– 

Frustr`rile se scriu pe corp Franz Alexander Medicina psihosomatic`: principiile [i aplicabilitatea ei Colec]ia „Psihologie“, Editura Trei, 2008

35 lei traducere din limba englez` de Iuliana Diaconu

De boli ivite „pe baz` nervoas`“ sau „pe stres“ se pl\nge \n ultima vreme toat` lumea. Pe l\ng` migrene, urticarii sau astm, ulcerul a devenit sperietoarea noii genera]ii de gulere albe. Abia intra]i \n ritmul nebun al capitalismului, sim]im, chiar pe corpul nostru, efectele stresului cotidian. „Ulcerul afecteaz` preponderent oamenii civiliza]iei vestice, ambi]io[i [i orienta]i spre realizarea scopurilor“, observa Franz Alexander \n Medicina psihosomatic`, tratat publicat ini]ial \n 1950. ĂŽnt`rind ideea, psihiatrul american aminte[te c` ulcerul ocole[te muncitorii chinezi sau amerindieni, \narma]i cu „stoicism“, cu o atitudine apatic`, lipsit` de ambi]ie. ĂŽn momentul \n care Medicina psihosomatic` vede lumina tiparului, Alexander avea peste 25 de ani de experien]` psihiatric` [i era \nconjurat de un grup de discipoli care cercetaser` loturi \ntregi de pacien]i. N`scut la Budapesta, autorul se formeaz` \n psihanaliz` la Berlin, dup` care ia drumul Americii, unde fondeaz`, \n 1932, Institutul pentru Psihanaliz` de la Chicago. Este focarul de unde porne[te medicina psihosomatic`, o disciplin` de grani]`, \ntre medicin` [i psihologie. Motto-ul disciplinei l-ar putea constitui una dintre observa]iile introductive ale lui Alexander: „Teama, agresivitatea, vinov`]ia, dorin]ele frustrate, dac` s\nt refulate, genereaz` st`ri de tensiune emo]ional` permanent` care perturb` func]ionarea organelor vegetative“. Un exemplu relevant este astmul, declan[at uneori de teama \n fa]a desp`r]irii iminente de mam`. Alexander aminte[te c` „la copii, evenimentul na[terii unui frate care amenin]` s` capteze aten]ia mamei se reg`se[te cu o uimitoare frecven]` la debutul bolii astmatice“.

Victor Popescu

40

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

S P I R I T U A L I TAT E

Un savant al istoriei ecleziastice Jaroslav Pelikan Tradi]ia cre[tin`. O istorie a dezvolt`rii doctrinei I: Na[terea tradi]iei universale (100-600) Editura Polirom, 2004-2008

Apari]ia celor cinci volume din monumentala istorie a g\ndirii cre[tine redactat` de regretatul Jaroslav Pelikan a st\rnit prea pu]in interes \n dezbaterea cultural` româneasc`, de[i, dup` Adolf von Harnack, profesorul Pelikan (1923-2006) a fost probabil cea mai impun`toare [i mai larg respectat` somitate afirmat` vreodat` \n domeniul istoriei ecleziastice. Doctor al Universit`]ii din Chicago la v\rsta de numai 22 de ani, Jaroslav Pelikan a scris peste 30 de c`r]i \n care vastitatea perspectivei, onestitatea judec`]ii, elegan]a exprim`rii [i detaliul erudi]iei stau fericite laolalt`. Fiul unui pastor luteran din Slovacia, predispus s` devin` \nc` din copil`rie un poliglot f`r` pereche, vocea savantului \nzestrat cu o memorie de enciclopedist s-a dest`inuit cu v`dit` ezitare la un moment aniversar: „spre sf\r[itul perioadei adolescente, am putut s` citesc orice text din cultura clasic` \n original ([i, ca orice t\n`r de optsprezece ani, eram tentat s`-i tratez cu condescenden]` pe cei incapabili de aceast` performan]`)“. Jaroslav Pelikan a vorbit \n mai multe r\nduri despre datoria sacr` a savantului de a p`stra memoria trecutului [i de a educa prin inteligen]` [i bun`tate fiecare t\n`r` genera]ie. Tradi]ia cre[tin` este poate cea mai important` realizare a savantului, primul volum fiind \mp`r]it \n [apte capitole: (1) „Preparatio euangelica“; (2) „În afara curentului principal“; (3) „Credin]a Bisericii universale“; (4) „Taina Treimii“; (5)

RECENZII „Persoana Dumnezeu-Omului“; (6) „Natur` [i har“; (7) „Consens ortodox“. O bibliografie impresionant` (urc\nd \ns` numai p\n` \n anul 1974) echipeaz` cititorul cu cele mai bune recomand`ri pentru o viitoare lectur` de specializare. Din survolul primelor [ase secole ale istoriei Bisericii apare mai bine deslu[it` rela]ia dintre Scriptur`, dogm` [i spiritualitate. Pelikan se folose[te din plin de rezultatele rena[terii studiilor patristice \n lumea ortodox`, catolic` [i protestant` la mijlocul secolului XX. ĂŽntr-o lume pasionat` vulgar de aspectele „exotice“ sau „excentrice“ ale cre[tinismului apostolic (hermeneutica infinit` a apocrifelor), Jaroslav Pelikan ne reaminte[te sobrietatea fundamental` a reflec]iei [i a credin]ei cre[tine, oferind – printr-o consultare direct` a izvoarelor [i o atent` desp`r]ire a esen]ialului de accidental – imaginea catolicit`]ii Bisericii. Autorul este interesat de ceea ce Biserica primar` a crezut (de unde relevan]a textelor liturgice [i devo]ionale), a \nv`]at (de unde importan]a exegezei biblice) [i a m`rturisit (de unde centralitatea documentelor sinodale). Pelikan surprinde prin faptul c`, de[i el \nsu[i credincios practicant, nu expune conflictul erezie-ortodoxie \ntr-un mod care s` sugereze o biat` logomahie. Audiatur et altera pars este principiul care \i ghideaz` analiza, a[a \nc\t textele semnate de Arie sau Nestorie se bucur` de o lectur` calm`, bine plasat` \n contextul cultural, social [i politic al epocii. Afl`m totodat` c` separa]ia formal` [i substan]ial` \ntre \nv`]`tura de credin]` (dogma tratat` propozi]ional) [i etic` (redus` de moderni la moral`) nu s-a produs p\n` \n secolul al XVII-lea (legat de numele lui Georg Calixtus, profesor \n Helmanstadt). Cre[tinismul patristic ne apare nu doar ca o [coal` moral` sau ca un univers obsedat de ritualuri goale. Demnitatea m`rturisirii apostolice vine din unitatea transcendental` \ntre mythos (povestire) [i logos (ra]iune) pe care persoana lui Iisus Hristos – istorie [i ve[nicie laolalt` – o \ntrupeaz` f`r` gre[. Foarte bine \ngrijit, tradus cu migal` [i editat \n condi]ii superbe, acest volum nu poate lipsi din biblioteca nici unui devotat iubitor al culturii clasice [i al Antichit`]ii cre[tine. â– 

39,95 lei traducere din limba englez` de Silvia Palade

Mihail Neam]u

41

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


RECENZII

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

S P I R I T U A L I TAT E

stein trecuse complet neobservat \n timpul studen]iei, la ZĂźrich, fiind considerat un t\n`r deloc promi]`tor. Nepl`c\ndu-i metodele educa]ionale din facultate, nu a frecventat cursurile, prefer\nd studiul individual. ĂŽn]elegem de ce, citind textul despre educa]ie: „{coala trebuie s` urm`reasc` tot timpul ca t\n`rul s` p`r`seasc` b`ncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioas`. Pe primul plan trebuie pus` totdeauna dezvoltarea capacit`]ii generale de g\ndire [i de judecat` independent`, [i nu dob\ndirea de cuno[tin]e de specialitate“. ĂŽmp`r]it` \n trei mari capitole (I. „Cunoa[terea naturii: principii [i evolu]ie istoric`“; II. „Fundamentele fizicii teoretice. Teoria relativit`]ii [i mecanica cuantic`“; III. „{tiin]` [i \n]elepciune: ce trebuie s` facem [i ce putem spera“), cartea ofer`, \n ultima parte, pozi]iile teoretice ale lui Einstein cu privire la libertate, societate, religie, [tiin]` [i la raportul dintre ultimele dou`, la legile [tiin]ei [i ale eticii, la religiozitatea cercet`rii [i socialism. Nu e de mirare c` un num`r impresionant de intelectuali au adoptat cu bun`-credin]` ideile socialismului \n secolul trecut, anima]i fiind de cele mai nobile principii, de vreme ce Einstein \nsu[i f`cuse aceea[i alegere. Ca om universal, tot ce sus]ine el este, \n mod implicit, de natur` spiritual`, [i totu[i, cea mai impresionant` m`rturie despre cum vedea lumea se refer` – explicit – la divinitate: un Dumnezeu dezantropomorfizat, eliberat de chipul [i asem`narea omului, de dogmele [i religiile fricii sau ale moralit`]ii, un Dumnezeu al marilor spirite (atee ori nu) animate de ceea ce el numea religiozitatea cosmic`. Einstein \n]elegea acea cauzalitate suprapersonal` pe care o numim Dumnezeu, dincolo de prejudec`]ile omene[ti, trat\ndu-[i Creatorul cu aceea[i libertate pe care acesta a d`ruit-o creaturii ([i la care marele fizician ]inea at\t de mult), d\ndu-I voie s` fie ceea ce este, adic` \n afara preten]iei de \n]elegere [i de proprietate intelectual` exclusiv`. E greu s`-I permi]i lui Dumnezeu s` fie a[a, asta presupune o generoas` singur`tate...

Teoria singur`t`]ii unificate Albert Einstein Cum v`d eu lumea Editura Humanitas, 2008

29 lei traducere de M. Flonta, I. Pârvu, D. Stoianovici

Einstein a primit Premiul Nobel pentru Fizic` \n 1921, a avut trei cet`]enii [i o lume \ntreag` de adoratori (plus sau minus c\teva grup`ri antisemite), dar mie \mi place s` cred c` a fost un om singur. A tr`it mai toat` via]a acompaniat de acest fenomen metafizic al singur`t`]ii cu care nu doar intui]ia mea, ci chiar propriile lui cuvinte \mi spun c` s-a \n]eles foarte bine: „S\nt un adev`rat solitar ce nu apar]ine cu \ntreaga sa inim` statului, patriei, cercului de prieteni, nici chiar cercului str\ns al familiei, care a resim]it un sentiment niciodat` ostoit de \nstr`inare [i o nevoie de singur`tate, ce au crescut [i mai mult cu v\rsta. Am tr`it \n mod ascu]it, dar f`r` p`rere de r`u, grani]ele \n]elegerii [i armoniei cu al]i oameni. Un asemenea om pierde desigur o parte din senin`tate [i nep`sare, dar el este \n schimb \n mare m`sur` independent de p`rerile, obiceiurile [i judec`]ile semenilor s`i [i nu este supus niciodat` ispitei de a-[i sprijini echilibrul pe o baz` at\t de pu]in solid`“. Sau, \n Autoportret-ul cu care debuteaz` antologia de articole [i conferin]e traduse pentru prima oar` (cu o singur` excep]ie) la noi de Editura Humanitas: „Tr`iesc \ntr-o singur`tate care e dureroas` \n tinere]e, dar minunat` \n anii maturit`]ii“. S` fii iubit f`r` a fi \n]eles e, cu siguran]`, mai bine dec\t s` fii ur\t din acela[i motiv – cu pu]in umor, poate p`rea chiar amuzant. Cum este [i \nt\mplarea c`, mereu adorat pentru teoria relativit`]ii, Einstein a primit cea mai \nalt` distinc]ie [tiin]ific` pentru legea efectului fotoelectric, lucru perfect explicabil \n lumina principiului cauzalit`]ii \n care a crezut p\n` la moarte, conform c`ruia lucrurile se determin` unele pe altele, [i \n fizic`, dar [i \n via]`. ĂŽn virtutea aceluia[i principiu, acela[i Ein-

â–  Alice Popescu

42

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

CARTE PENTRU COPII

O carte decent` cu pira]i ([i vampiri) Justin Somper, seria Vampira]ii Editura Corint Junior, 2007-2008

N-am fost niciodat` o mare admiratoare a pira]ilor. S\nt plini de stereotipuri (inclusiv damful de rom e un cli[eu, ca s` nu mai vorbim despre comoar`!), iar toat` recuzita lor, \ncep\nd cu piciorul de lemn [i sf\r[ind cu steagul negru cu dou` oase, se potrive[te perfect cu studiourile de la Hollywood. Nici dup` vampiri nu prea m` dau \n v\nt. Desprin[i din ni[te mituri primitive destul de incerte, s\nt personaje comerciale prin excelen]`. Sincer` s` fiu, prefer un v\rcolac s`n`tos sau chiar un strigoi lipsit de ifose. Combina]ia dintre pira]i [i vampiri, adic` vampira]ii, mi s-a p`rut la \nceput o f`c`tur`, o g`selni]` de best-seller, a[a c` m-am apucat s` citesc seria lui Justin Somper cu destul de mult scepticism. Mai ales c` avea [i o premis` science fiction pe care parc` o [tiam de undeva, probabil dintr-un film american despre supravie]uirea postapocaliptic`: \n anul 2505, oceanele au cucerit o mare parte din uscat [i astfel a \nceput o nou` er` a pirateriei. Pira]ii de pe vasul „Diabolo“ nu s\nt \ns` unii moderni, a[a cum m` a[teptam, cu arme laser [i cu timon` computerizat`. De fapt, s\nt ni[te pira]i tradi]ionali, ba chiar tradi]ionali[ti, a[a c` fiecare moment petrecut \n preajma lor poate fi o \nc\ntare. Pe la jum`tatea primei c`r]i din serie, devenisem deja dependent` de pira]ii lui Somper, ni[te personaje foarte simplu creionate, pline de farmec [i de care te po]i ata[a u[or. C`pitanul lor, Molluco Wrathe, este o variant` a piratului charismatic de tip Johnny Depp. ĂŽntre dou` v\rste, u[or supraponderal, extravagant, poart` haine cu accente hippie [i ochelari Ă  la John Lennon, iar din [uvi]ele sale de p`r \[i face apari]ia, \n momentele cele mai nepotrivite, animalul s`u „de cas`“, [ar-

RECENZII pele Scrimshaw. Cea mai mare pl`cere a sa este s` \ncalce regulile Federa]iei Piratere[ti [i s` atace cor`bii aflate pe culoarele maritime ale altor c`pitani de pira]i. Acest obicei atrage dezaprobarea secundului s`u, Cheng Li, un pirat de sex feminin (Justin Somper promoveaz` egalitatea sexelor \n ceea ce prive[te pirateria) care tocmai a absolvit Academia, iar acum a trecut la partea practic` [i are un soi de burs` pe „Diabolo“. Molluco Wrathe nu e bine v`zut nici de pira]ii de pe alte vase, care – la taverna „Ceaunul M`micii“ (loc de relaxare obligatorie dup` un raid) – \i repro[eaz` c` navigheaz` \n zigzag pe ocean, de parc` ar fi o balen` beat`. ĂŽns` la „Ceaunul M`micii“ nimeni nu poate fi sup`rat mai mult de zece minute... Echipajul de pe „Diabolo“ \l adopt` pe Connor Tempest, \n timp ce sora sa geam`n`, Grace, nimere[te pe un alt vas, cu totul diferit de cel al c`pitanului Wrathe. Este un vas care \ncepe s` se anime doar dup` ce bate clopotul amurgului, c`ci e b\ntuit de vampira]i – ni[te vampiri c\t se poate de decen]i [i de simpatici, care \[i p`streaz` bunele maniere, \n ciuda dezgust`torului lor obicei de a se hr`ni cu s\ngele donatorilor umani. Ceea ce nu-i reu[e[te prea bine lui Somper este conflictul \ntre bine [i r`u. Vampiratul Sidorio, reprezentantul r`ului, este lipsit de sare [i piper, pe l\ng` toate celelalte spumoase personaje, a[a c` pare inofensiv. ĂŽn orice caz, prima carte din serie, Demonii oceanului, nu e o carte „de groaz`“ care s`-]i dea acei fiori de duzin`. E pur [i simplu o carte de aventuri \n stilul celor clasice, care \]i pot bucura vacan]a de var` dintre clasele a III-a [i a IV-a. ĂŽn Marea Britanie a fost prima carte recomandat` fanilor lui Harry Potter. Ini]ial, n-am v`zut leg`tura. Mi-a dezv`luit-o abia al doilea volum din serie, Vremurile terorii, unde Academia Pira]ilor seam`n` suspect de bine cu Hogwarts (o alt` [coal` cool dup` care ar putea s` t\njeasc` pu[tanii plictisi]i de chimie [i de mate). Abia \n acest punct am \nceput s` m` plictisesc de pira]i ([i de vampira]i) [i mi-am amintit regula nescris` c`reia i se conformeaz` toate filmele americane de tipul Rocky, de la I la c\t se poate: \ntotdeauna primul e cel mai bun. â– 

30 lei

37 lei

13 lei

Adina Popescu

43

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


RECENZII

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

CONSUM

nu se poate schi]a o paralel` real`. Dac` romanul Alexandrei Ares pune, printre r\nduri, problemele adapt`rii unui emigrant dintr-un sistem comunist la unul capitalist, cel al Ellenei Feldman ne confrunt` cu drame morale mult mai serioase. Eroul acestuia, Peter van Pels, nu este altul dec\t b`iatul de care a fost \ndr`gostit` Anna Frank, autoarea celebrului Jurnal, [i care s-a ascuns, \mpreun` cu aceasta [i cu familiile lor, \ntr-un pod din Amsterdam, timp de doi ani. În realitate mort \n lag`rul de concentrare din Mathausen, Peter van Pels (numit de Anna Frank, \n Jurnal, Peter van Daan) devine personajul Ellenei Feldman, scriitoare american` de romane istorice. Aceasta \[i imagineaz` cum a perceput supravie]uitorul pove[tii nu doar publicarea Jurnalului, ci [i apari]ia unei piese de teatru [i a unui film dup` acesta, \n care personajele au fost superficial interpretate [i caricaturizate. {i cum, cu aceast` ocazie, [i-a reluat adev`rata identitate (ascuns` mul]i ani sub cea, f`r` istorie, de cet`]ean american), s-a eliberat de vinov`]ii [i [i-a rec`p`tat lini[tea \n cuplu [i \n familie... Vis`toarele Alexandrei Ares se apropie mai mult de genul romance, cel pu]in la primul nivel al scriiturii: Kitty, eroina c`r]ii, o fost` actri]` românc` emigrat` \n SUA (asemenea scriitoarei \nse[i), particip` la o serie de aventuri [i cunoa[te diver[i posibili parteneri masculini. Relatarea pe un ton simplu, transparent, f`r` exces de profunzime psihologic`, te face s` crezi c` ai de-a face cu unul dintre produsele de serie ale genului. Ceea ce diferen]iaz` romanul de pattern-ul obi[nuit nu s\nt analizele socio-economice asupra societ`]ii române[ti [i a celei americane (destul de lipsite de substan]`), ci un soi de r`ceal`, caracteristic` at\t personajelor [i tr`irilor lor, c\t [i stilului \nsu[i. Problema eroinei dezr`d`cinate nu e c` nu \[i poate g`si un b`rbat – ca \n majoritatea romanelor de acest tip –, ci c` nu se mai poate \ndr`gosti, c` a devenit indiferent`. Sf\r[itul nu-i nici el fericit, ci ambiguu [i greu explicabil. Romanul Ellenei Feldman este mult mai interesant, at\t ca scriitur`, c\t [i ca problematic`. De[i distan]a dintre cele dou` c`r]i este evident`, le apropie totu[i ceva, \n raport cu genul din care fac parte: s\nt atipice. ■

Romance [i identitate Alexandra Ares Vis`toarele Ellen Feldman Iubirea secret` a Annei Franck Colec]ia „Romance“ Editura Polirom, 2008

29,95 lei traducere din limba englez` [i note de {tefania }ârcomnicu

36,95 lei traducere din limba englez` de Larisa Cop`ceanu

Editura Polirom a lansat de cur\nd Colec]ia „Romance“. Am luat primele apari]ii cu un interes feminin [i romantic, g\ndindu-m` c` voi da peste ni[te titluri asem`n`toare celor din binecunoscuta Colec]ie „Harlequin“, cu care \mi \ndulcisem adolescen]a. Din fericire, a[tept`rile mele idilice au fost contracarate de primele dou` volume din serie pe care le-am citit: at\t Vis`toarele, de Alexandra Ares, c\t [i Iubirea secret` a Annei Frank, de Ellen Feldman, s\nt diferite de povestea ve[nic repetat` a Cenu[`resei moderne. Desigur, ambele vorbesc despre pove[ti de iubire, dar nici una din cele dou` nu mi se pare roman]at` ori siropoas`. Dragostea – aflarea [i \mplinirea acesteia – poate fi considerat` subiectul celor dou` c`r]i, dar nu singurul, [i nu neap`rat cel central. C`utarea identit`]ii personale este, \n ambele volume, o tem` la fel de important` precum iubirea: statutul de emigrant` al eroinei din Vis`toarele (o românc` ajuns` la New York) [i cel – mai tragic – de supravie]uitor al Holocaustului (eroul devenind [i el, apoi, cet`]ean american) din cel de-al doilea s\nt cauze evidente ale acestui demers. G`sirea iubirii, pentru cele dou` personaje dezr`d`cinate, este o modalitate de descifrare personal`. ĂŽn romance-urile tradi]ionale, ideea de cuplu subsuma interesele personale; \n varianta lor mai recent`, se \nt\mpl` reversul: personajele translocate dintr-o istorie \n alta se reg`sesc pe ele \nsele implic\ndu-se afectiv \ntr-o rela]ie. De aici \ncolo \ns`, lucrurile se \ndreapt`, pentru cele dou` romane, pe c`i separate: \ntre o t\n`r` plecat` din lag`rul comunist dup` ’89 [i un evreu ce supravie]uie[te unui lag`r de concentrare

Iaromira Popovici

44

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Amorul dintre fra]i Iris Murdoch, Capul retezat Editura Polirom, 2007 Nu aveam de g\nd s` citesc cartea, e prea mare, dar m-a aruncat \n plin abis papagalul de la The Guardian, citat pe coperta 4: „În momentul \n care se va trasa harta intelectual` a epocii noastre, Iris Murdoch va ocupa o pozi]ie similar` cu aceea a lui Tolstoi sau Dostoievski...“ ~[tia chiar nu mai au nici o m`sur`, porumbi]ele mele. Iris a fost o foarte bun` scriitoare de rangul doi, \n genul lui Graham Greene, a[a c` n-a ajuns pe Himalaya. {i alt t\mpit, de la New York Times, zice c` romanul este, „la nivelul cel mai superficial, o comedie de moravuri (...) sub care se ascunde o satir` acid` la adresa unei lumi lipsite de substan]` [i vitalitate“. Unu, n-am r\s deloc, ciuciu comedie, [i doi, nu exist` dec\t nivelul „cel mai superficial“, satira nu se ascunde pentru c` nici n-apare. Mai lipsea s-o compare [i cu Swift, cum le-o fi sc`pat!? Scheletul c`r]ii: Martin are o iubit` (Georgie), o so]ie (Antonia), un frate (Alexander) [i un prieten (Palmer), care e psihanalist [i de]ine o sor` (Honor Klein), profesoar`, dar ur\t`. Iar Iris combin` toate personajele \ntr-o gr`mad` neverosimil` [i, mai ales, inutil`. A[adar, Martin (naratorul) \[i iube[te so]ia (Antonia) pentru c`-i aduce aminte de mama lui, fiind vorba de-o „dragoste str`lucind de demnitate omeneasc`“ (sic, sic), iar pe amant` (Georgie) o iube[te vesel [i senzual, pentru c`-i mai t\n`r` cu 20 de ani. {i cum st`tea el a[a pre] de-un capitol ne[tiind prea bine ce s` fac`-n viitor, Antonia-l anun]` brusc c` s-a \ndr`-

RECENZII gostit de Palmer [i vrea s` tr`iasc` cu psihanalistul. Îns` Palmer [i Antonia vor continua s`-l iubeasc` pe abandonat, care, oarecum sc\rbit, constat` c`-i iube[te [i el. Efect: Martin se \mbat`. Dup` asta, ca s` se consoleze, se duce la Georgie taman la fix, ca s-o g`seasc` \ndr`gostit` de Alexander (frate-su, care \i aduce aminte de mama lui) \n apartament. Martin se \mbat`. {i, nu peste mult` vreme, descoper` c` s-a \ndr`gostit lulea de Honor Klein (care, pe l\ng` faptul c`-i slinoas` [i inabordabil`, mai despic` [i [ervete de mas` cu o sabie de samurai). Pentru \nceput, naratorul \i trage c\teva perechi de palme, iar \n capitolul urm`tor se duce la ea acas`, intr`, [i-i descoper` \n pat, dezbr`ca]i, pe Palmer [i sor`-sa, respectiva Honor. Afl`m c` amorul dintre fra]i dura de mult` vreme, dar, \ntr-o pauz` de incest, Palmer se amorezase de Antonia, vr\nd chiar s-o ia de nevast`, dup` tradi]ia englezeasc`. Martin se \mbat`. Antonia vine la el acas`, sim]ind c` s-a petrecut ceva cu Palmer, pentru c` `sta se purta rece cu ea. A[a c` doamna vrea acum s` r`m\n` cu Martin. Martin se \mbat`. Pe urm` Georgie \ncearc` s` se sinucid`, ajunge la spital, scap`. Antonia vine iar la narator [i-i dezv`luie c` dore[te s`-[i petreac` \ntreaga via]` al`turi de Alexander (fratele), cu care-l \n[elase constant \nc` dinainte de c`s`torie, prin urmare vor pleca la Roma. Cel`lalt cuplu, Palmer [i sor`-sa, va pleca la New York. La aeroport, Martin o vede pe Georgie \mpreun` cu cei doi fra]i. Georgie pare \ndr`gostit` de Palmer. Martin se \mbat`. {i, \n ultimele pagini, Honor vine acas` la Martin. Ea e capul retezat (citi]i motivul la p. 281, e for]at ad\nc). Romanul muste[te de explica]ii, este de tip psihologic, se disec` g\nduri [i sentimente, se cite[te u[or – p\n` la un punct, situat cam la mijlocul c`r]ii –, dup` care se cite[te \n sil`; [i, dup` cum am spus, Murdoch este o scriitoare important`, chiar dac-a murit de Alzheimer. A[a c`-mi retrag comentariile r`ut`cioase f`cute de la \nceputul acestei cronicu]e sau ce-o fi, pentru c` dac`-n Crim` [i pedeaps` exist` ambele substantive, \n Capul retezat e numai ultimul. Îns` c-un final fericit.

28, 95 lei traducere din limba englez` de Anca-Gabriela S\rbu

45

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


RECENZII P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

O raritate: un gourmet american Am auzit pentru prima dat` de Jim Harrison de la un prieten francez, traduc`torul operei lui \n francez`. |l cuno[tea personal [i mi-a vorbit cu mare entuziasm de aceast` personalitate de excep]ie, prea pu]in cunoscut` \n Europa. Prezen]a lui, ca [i scrierile sale las` o impresie puternic` prin caracterul exploziv, prin vitalitatea [i energia pe care le degaj`. Scriitor american de anvergur`, Jim Harrison se \nscrie \n tradi]ia unor str`luci]i precursori precum H.D. Thoreau, Hemingway sau Henry Miller. Harrison nu este numai un prolific scriitor, poet, romancier, autor de scenarii, ci [i un mare gourmet. Copil precoce, Jim Harrison \[i \ncepe de timpuriu experien]ele gastronomice. La numai [apte luni, este surprins de p`rin]i ling\nd [i ron]`ind cu delicii o pre]ioas` Biblie legat` \n piele, mo[tenit` de la bunici. La \nceputul adolescen]ei, descoper` pl`cerile lecturii, \ndeletnicire \n care se lanseaz` cu o pasiune obsesiv`. F`r` a se opri din citit, \ncepe s` scrie. ĂŽntr-o zi o \nt\lne[te pe cea care-i va fi so]ie: „o fat` dr`gu]` care citea [i ea foarte mult [i i-a pl`cut c\nd a v`zut-o mirosind o carte nou`, de \ndat` ce a deschis-o“. ĂŽn America actual` deosebim dou` „modele“ alimentare, cea a americanului de r\nd, p\ndit de obezitate, care se \ndoap` cu hamburgeri, cartofi pr`ji]i [i Coca-Cola, iar la polul opus, adep]ii unei fade dietetici \mpins` p\n` la ridicol. Deopotriv` de nefericite, ambele categorii ignor` adev`rata pl`cere a gustului. Refuz\nd aceste aberante formule alimentare, Jim Harrison aspir` la revenirea spre

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008 comuniunea profund` cu natura, cu elementele ei, \n spiritul acelor native Americans care tr`iau pe p`m\ntul Americii \nainte de Columb. ĂŽn gustul m\nc`rurilor g`tite de bunica lui, se sim]ea \nc` acea savoare curat`, pierdut` de atunci... Cunosc`tor des`v\r[it al mai multor culturi culinare – pentru el, cele de v\rf fiind cea francez`, italian` [i chinez` –, Jim Harrison ur`[te „xenofobia alimentar`“, declar\nd c` orice na]ie are dreptul de a se hr`ni cu ce vrea, cu insecte, pisici sau uger de vac` la gr`tar. Singurul lucru pe care nu-l \n]elege este s`r`cia micului dejun european, \n compara]ie cu consistentul breakfast anglo-saxon. Nu ignor` nici o fa]et` a gastronomiei – de la cele mai rafinate restaurante ale Parisului p\n` la piperata tocan` de urs pe care i-o ofer`, la un moment dat, ni[te vaqueros mexicani. Cartea The Raw and the Cooked este un montaj din articolele ap`rute \n diverse rubrici gastronomice. Asemenea unui Brillat-Savarin actualizat, pe un ton de conversa]ie, Harrison desf`[oar` – ca pe un curcubeu – amintiri gastronomice, momente de pur` pl`cere tr`ite deseori \n compania unor ilu[tri prieteni hollywoodieni: Orson Welles, Jack Nicholson, Harrison Ford. Printre r\nduri, \[i pune \ntreb`ri asupra iubirii, mor]ii, naturii, asupra lumii \n care tr`im. Hrana face parte dintr-un tot, este unul din aspectele vie]ii, la fel de important ca toate celelalte. Acum \[i \mparte via]a \ntre casa p`rinteasc` din Michigan (unde are [i o caban`) [i un ranch din New Mexico. Acolo \i place s` se rup` de lumea a[azis civilizat`, de forfota marilor ora[e: v\neaz`, pescuie[te, cutreier` neobosit mun]ii, p`durile, reg`sind timpurile tr`ite \n copil`rie. Se bucur` de gustul nealterat al c`rnii proasp`t v\nate, fript` pe j`ratec, al fructelor de p`dure. Cartea este pres`rat` cu citate din scriitori de azi sau din trecut. Din Barryl Hannah preia urm`toarea afirma]ie: „C\nd m\nc`m bine, m\nc`m memorie“. Cu Thoreau, mentorul s`u, \mp`rt`[e[te aceea[i adora]ie pentru „s`lbatica mam` natur`“... Scris` cu poft`, \ntr-un stil viguros, de o spontaneitate cuceritoare, plin` de umor [i vorbe de duh, cartea lui Jim Harrison ne transmite nu numai adev`ratul \n]eles al gastronomiei, ci [i o autentic` bucurie de a tr`i. â– 

46

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Turma vede urma. Thriller ovin de Leonie Swann Traducere din german` de Adriana Bi]oiu, colec]ia Râsul lumii George Glenn, un proprietar de turm` discret [i afectuos, e g`sit mort pe paji[te, cu o cazma \nfipt` \n piept. Întreb`rile \ncep s` curg`, b`nuielile a[ijderea. Un veritabil conclav al detectivilor ovini \ncepe s`-[i fr`mânte creierii [i s` analizeze tot ce poate trece drept urm`, pist` sau indiciu. Pân` la urm` [arada se dezleag`, de[i la \nceput oile arat` cu copita spre cine nu trebuie.

Dulce companie de Laura Restrepo Traducere din spaniol` de Cornelia R`dulescu, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction O reporter` investigheaz` apari]ia miraculoas` a unui \nger \ntr-unul dintre cele mai s`race cartiere ale Bogotei. Pe m`sur` ce ancheta jurnalistic` avanseaz`, ies la iveal` tot mai multe secrete, dar \ncepe [i o superb` poveste de dragoste. Unde se afl` adev`rul, cine este misteriosul \nger? Este oare posibil` iubirea dintre o f`ptur` celest` [i una omeneasc`?

În cele din urn`. Cele mai ciudate \nmormânt`ri din lume de Keith R. Lindsay Traducere din englez` [i note de Ana Chiri]oiu, colec]ia Râsul lumii Slujbe stranii, epitafuri nostime, monumente funerare ie[ite din norm` – iat` cum s-a manifestat de obicei dorin]a de-a l`sa o ultim` impresie de neuitat. O sumedenie de astfel de capricii, plasate la grani]a dintre lugubru [i ridicol, sunt adunate \ntr-o antologie care inventariaz` cele mai originale mijloace prin care oamenii au ]inut s`-[i marcheze trecerea \n lumea de dincolo.

ĂŽn c`utarea unei voci din dep`rtare de Taichi Yamada Traducere din japonez` de Mihaela Budnariu, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction „O carte extraordinar`. Yamada [tie s` surprind` toate nuan]ele melancoliei [i dorin]ei.“ (The Guardian) Viitorul nu pare s`-i aduc` nimic neprev`zut sau nepl`cut lui Tsuneo. ĂŽns` rutina c`ldu]` [i confortabil` se dovede[te o pojghi]` sub care se ascund secrete [i \ntâmpl`ri extraordinare.

Pre]: 42 lei

Pre]: 24 lei

Nici o veste de la Gurb de Eduardo Mendoza Traducere din spaniol` de Florentina Hojbot`, colec]ia Râsul lumii O nav` extraterestr` aterizeaz` pe Terra, iar din ea debarc` dou` creaturi stranii. Una pe nume Gurb dispare iute, cealalt` \ncepe s-o caute prin Barcelona, \ntr-un adev`rat haos baroc. Cartea parodiaz` minunat contradic]iile care ne umplu via]a, obsesia rela]iilor cu alte civiliza]ii, dar [i un anume tip de literatur` SF care nu [i-a rezolvat candorile.

Pre]: 21 lei

La genunchiul broa[tei de Tibor Fischer Traducere din englez` de Irina Negrea, colec]ia Râsul lumii Roman nominalizat la Booker Prize O caricatur` dureros-amuzant` a anilor cincizeci \n Ungaria. O lume anapoda cu personaje grote[ti, fla[netari de partid, [mecheri n`valnici, tri[ori intratabili [i gorile cu sufletul de m`rimea pumnului, unde minciuna \nflore[te la tot pasul, iar adev`rul e suit \n dub` [i dus la groapa de gunoi.

Pre]: 32 lei

Pre]: 24 lei

Pre]: 25 lei

B`ie]i teribili/Wonder Boys de Michael Chabon Traducere de Ines Hristea, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Ecranizarea omonim` \i are ca protagoni[ti pe Michael Douglas, Tobey Maguire, Robert Downey Jr. [i Katie Holmes [i a fost distins` cu numeroase premii, printre care [i un Oscar. O comedie \n care \ntâmpl`rile se \mbin` ca piesele unui lego spre un final exploziv, [i totodat` o medita]ie despre arta scrisului, inspira]ie [i alegerile pe care oricine trebuie s` le fac` \n via]`.

Pre]: 35 lei

Poveste despre dragoste [i \ntuneric de Amos Oz Traducere din englez` de Dana Ligia Ilin, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Premiul France Culture 2004 Premiul Goethe 2005 Roman autobiografic tradus \n peste dou`zeci [i cinci de limbi. O saga incitant` care p`streaz` dramatismul celei mai tulburi perioade din istoria lumii. „O carte emo]ionant`, obsedant`, dureroas`, de un umor contagios pe alocuri – cea mai bun` carte a lui Amos Oz.“ (The New Republic)

Pre]: 45 lei

www.humanitas.ro BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Istoria filosofiei, vol. I Grecia [i Roma, cartonat` de Frederick Copleston Traducere de {tefan Dominic Georgescu, Drago[ Ro[ca Seria „Copleston“ Istoria filosofiei \[i merit` cu prisosin]` titlul, dat fiind c` cele unsprezece volume din care este compus` acoper` tot ce se afl` \ntre presocratici [i existen]ialism. Exist` doar câteva astfel de istorii generale ale filosofiei elaborate de un singur autor, iar aceasta figureaz` la loc de cinste prin cuprindere, suple]e [i fine]e a analizei.

Religia doar \n limitele ra]iunii de Immanuel Kant Traducere de Rodica Croitoru Seria „Kant“ Este cea mai [ocant` oper` a lui Kant, ale c`rui critici ne aduc \n prim plan fiin]a uman`, cu posibilit`]ile sale de cunoa[tere, fa]` de care ideea de Dumnezeu reprezint` transcendentul inabordabil. Cartea deschide seria edi]iilor critice ale operelor kantiene \n limba român`, publicat` dup` edi]ia Academiei din Berlin.

Istoria filosofiei, vol. I Grecia [i Roma, necartonat` de Frederick Copleston Traducere de {tefan Dominic Georgescu, Drago[ Ro[ca Seria „Copleston“ Efervescen]a de idei n`scut` din gândirea greac` este prezentat` \ntr-un stil britanic, echidistant [i echilibrat. Opiniile [i vie]ile filosofilor nu sunt \nf`]i[ate ca [i cum ar fi r`s`rit autonom, ci \n cadrul unei evolu]ii, imaginea acelei lumi fiind concretizat` prin frecventarea suselor [i citarea lor masiv`.

Critica facult`]ii de judecare de Immanuel Kant Traducere de Rodica Croitoru Seria „Kant“ Este una dintre cele trei lucr`ri kantiene care au adus str`lucire sistemului idealismului transcendental, construit \n jurul analizei celor trei facult`]i umane de cunoa[tere: intelectul, ra]iunea [i, de aceast` dat`, judecata.

Pre]: 89,90 lei

Pre]:59,90 lei

Istoria filosofiei, vol. II Filosofia medieval` de Frederick Copleston Traducere de Mihaela Pop, Andreea Carina R`dulescu Seria „Copleston“ Volumul cuprinde analizele autorului asupra gândirii medievale. Cel de-al doilea volum \nglobeaz` filosofia medieval` pân` la Duns Scotus. Bine\n]eles, aici apare pe larg [i autorul favorit al lui Copleston, Toma de Aquino.

ĂŽn curs de apari]ie

Istoria filosofiei, vol. VII Filosofia german` din secolele XVIII [i XIX de Frederick Copleston Traducere de Sabina Dorneanu, Mihai Lauren]iu Staicu, Alexandru Marcoci Seria „Copleston“ Volumul VII are ca obiect idealismul german [i reac]iile generate de acest curent. Dup` ce prezint` principalele sisteme idealiste postkantiene, trece la analiza reac]iilor \mpotriva idealismului metafizic. Partea a treia cuprinde materialismul nedialectic, mi[carea neokantian`, rena[terea metafizicii [i se \ncheie cu Nietzsche.

Pre]: 34,90 lei

Pre]: 49,90 lei

Observa]ii asupra sentimentului de frumos [i sublim de Immanuel Kant Traducere de Rodica Croitoru Seria „Kant“ Prima versiune româneasc` a uneia dintre cele mai populare [i mai accesibile lucr`ri ale lui Kant, eseul define[te sentimentele legate de frumos [i de sublim, integrate \ntr-un sistem de antropologie pragmatic` avant la lettre, din perspectiva rasei, a speciei, a sexului, a fizionomiei, a religiei [i a societ`]ii.

Pre]: 34,90 lei

Spre pacea etern`. Un proiect filosofic de Immanuel Kant Traducere de Rodica Croitoru Seria „Kant“ Cartea este singurul eseu de drept interna]ional al lui Kant [i trateaz` tema mereu actual` a p`cii. Este opera cea mai citit` [i mai des citat` dintre lucr`rile kantiene care, \n afar` de filosofi, a trezit interesul multor politicieni [i juri[ti [i [i-a f`cut locul \n discursurile unor [efi de state din zilele noastre.

ĂŽn curs de apari]ie

ĂŽn curs de apari]ie

www.all.ro BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Justine sau nenorocirile virtu]ii de SADE Traducere din limba francez` [i postfa]` de Tristana Ir Colec]ia Eroscop Contemporanii lui Sade au clasificat-o drept cea mai infam` scriere a vremii! Timpul i-a dat \ns` alt verdict: Justine sau Nenorocirile virtu]ii este o veritabil` capodoper` de poezie [i umor negru. Apologie a libert`]ii, dar [i a cruzimii, „sensibilitate pe care numai fiin]ele rafinate o cunosc“, cartea lui Sade uime[te [i scandalizeaz`.

Vie]ile secrete ale Pippei Lee de Rebecca Miller Traducere din limba englez` de Bogdan Perdivar` Colec]ia Fiction Connection Câte scenarii poate un om tr`i f`r` a-[i altera ireversibil identitatea? De la o rebel` de provincie la o boem` de ora[, de la o tân`r` amant` la o so]ie \mplinit`, Pippa Lee traverseaz` o existen]` contradictorie, \n care fantomele trecutului zguduie din temelii aparentul calm al prezentului. Vietile secrete ale Pippei Lee — o carte puternic`, ce se cite[te pe ner`suflate.

La miezul nop]ii II de Stephen King Traducere din limba englez` de Constantin Dumitru-Palcus Colec]ia Fiction Connection La miezul nop]ii II pune la dispozi]ia cititorilor dou` romane de [oc: Poli]istul Bibliotecii, care ofer` o str`lucit` mostr` de groaz` adev`rat` [i Câinele Polaroid, \n care suprafa]a neclar` a unei poze devine pentru adolescentul Kevin Delevan o invita]ie c`tre lumea supranatural`.

Boala ca [ans`. Cum s` descifr`m mesajul ascuns al bolii de Ruediger Dahlke Traducere din limba german` de Daniela {tef`nescu Colec]ia Psihologie Practic` Am fost \nv`]a]i \n copil`rie c` boala este ceva r`u, de care trebuie s` sc`p`m cât mai repede. Ruediger Dahlke, autorul acestei c`r]i, reu[e[te s` ne conving` c` paharul este totu[i pe jum`tate plin, c` boala este \n acela[i timp o [ans`. Dac` reu[im s` descifr`m mesajul ascuns al bolii, avem toate [ansele s` sc`p`m de ea.

Pre]: 39,90 lei

Pre]: 49,90 lei

Pre]: 24,90 lei

Pre]: 39,90 lei

{coala special` de Viviana Mu[a poezie Traducere \n limba englez` de Patricia Radoi Edi]ie bilingv`, noul volum al Vivianei Mu[a, {coala special`, repune \n discu]ie modul \n care percepem alteritatea. Pe când era student`, autoarea a lucrat timp de doi ani la o [coal` special`, denumire \n spatele c`reia se afl` realitatea copiilor cu deficien]e psihice, izola]i \ntr-o institu]ie-internat. Aceast` carte este, dup` cum declar` chiar autoarea, un mod de a face \nca ceva concret cu ceea ce a tr`it \n [coala special`.

4 pasi c`tre lini[tea sufletului de Henry Kellerman Traducere din limba englez` de Sorin Petrescu Colec]ia Psihologie Practic` Preocuparea noastr` pentru s`n`tate, pe deplin \ndrept`]it`, include \n ultimul timp tot mai insistent [i grija pentru suflet. Dr. Henry Kellerman ne dezv`luie secretul simptomului psihic, acei patru pa[i pe care-i putem parcurge nu numai pentru a ne \n]elege suferin]a, dar [i pentru a ne elibera de ea.

Dezgolit` de Lola Beccaria Traducere din limba spaniol` de Ana-Maria Tama[ Colec]ia EROSCOP Care este pre]ul dragostei? Se poate cump`ra tandre]ea? Ce trebuie s` oferi \n schimbul unei mângâieri? Cu timpul descoperim c` nimic nu e gratis, nici m`car iubirea. Dragostea ca troc — aceasta este lec]ia pe care Martina Iranco, protagonista romanului de fa]`, o \nva]` \nc` din copil`rie, asemeni unei Alice \n }ara Minunilor Erotice, \n care domne[te paradoxul iubirii \n neiubire.

For]a min]ii de Dr Olivier de Ladoucette Traducere din limba francez` de Liliana Urian Colec]ia Psihologie Practic` Cum s` faci ca s` r`mâi s`n`tos [i cât mai \n form`? Unii reu[esc mai bine decât al]ii. Oare genetica este cea care ne hot`r`[te destinul sau putem dezvolta o adev`rat` [tiin]` de a \mb`trâni? Exist` un secret al longevit`]ii? Cartea de fa]` ofer` numeroase sfaturi, exerci]ii [i toate atitudinile potrivite care pot fi adoptate pentru a profita din plin de viitor.

Pre]: 15,00 lei

Pre]: 24,90 lei

Pre]: 19,90 lei

Pre]: 32,90 lei

www.edituratrei.ro BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Peter L. Berger, Thomas Luckmann, Construirea social` a realit`]ii Colec]ia „C`r]i cardinale“ Traducere de Alex. Butucelea Construirea social` a realit`]ii este o carte fundamental` \n domeniul sociologiei cunoa[terii, intrat` de câteva decenii \n mainstream-ul [tiin]elor sociale. Lucrarea ofer` o perspectiv` general` [i sistematic` asupra rolului pe care \l are cunoa[terea \n societatea uman`, concentrându-se cu prec`dere asupra modului \n care func]ioneaz` sim]ul comun \n via]a cotidian`. Jean Baudrillard, Cuvinte de acces Colec]ia „Demonul teoriei“ Traducere de Bogdan Ghiu Operatori ai farmecului unei gândiri ce se vrea provocatoare [i paradoxal`, cele dou`sprezece cuvinte de acces – de la „Schimbul simbolic“ la „Valoare“, de la „Obscen“ la „Transparen]a r`ului“, de la „Crima perfect`“ la „Virtual“ – pun \n lumin` ideile-cheie ale lui Jean Baudrillard, dup` principiul estetic [i pedagogic al unui abecedar.

Dumitru }epeneag, Nun]ile necesare Colec]ia „Fic]iune [i artilerie“ Romanul poveste[te un „caz mioritic“, cu personaje mioritice: doi profesori (Munteanu [i P`dureanu), invidio[i, vor s`-l distrug` pe un al treilea, profesorul Ciobanu; \n jurul lor graviteaz` trei personaje feminine – Ana, Ileana [i Anica. Toate elementele stau sub semnul Miori]ei. Cartea este atât o macrometafor` na]ional`, cât [i o paradigm` a experien]elor umane. J. BottĂŠro, M.-A. Ouaknin, J. Moingt, Cea mai frumoas` istorie a lui Dumnezeu Colec]ia „Demonul teoriei“ Traducere de Lumini]a Br`ileanu ĂŽntr-o zi, acum circa 3 300 de ani, \n Orientul Apropiat, lâng` peninsula Sinai, a ap`rut ideea unui Dumnezeu unic. F`r` jargon, trei speciali[ti ne spun cine este Dumnezeul Bibliei, Dumnezeul evreilor [i Dumnezeul cre[tinilor.

Hippolyte Taine, Via]a [i opiniile filozofice ale unei pisici Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ Traducere de Raluca Dinc` Considerat un text rar, adesea citat, dar de neg`sit, acest volum este un mic clasic al literaturii despre pisici. S` \nv`]`m a[adar din experien]a de via]` a unei pisici care atinge un nivel sublim de \n]elepciune: „P`mântul e un ou spart, iar lumea, o imens` omlet`.“.

Eluned Summers-Bremner, O istorie cultural` a insomniei Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ Traducere de Laura Savu Se spune c` vom deveni o lume de insomniaci. Totu[i, aceast` stare frustrant` de nesomn afecteaz` omenirea de milenii. ĂŽn acest studiu, autoarea porne[te de la insomniacii care apar \n Iliada [i Odiseea lui Homer [i de la mesopotamiana Epopee a lui Ghilgame[, pân` la Gabriel GarcĂ­a MĂĄrquez, spre a demonstra c` insomnia este o tem` recurent` a culturii.

Pierre Enckell, ĂŽnc` o zi infect`... sau 365 de motive de a nu te ridica din pat Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ Traducere de Raluca Dinc` Culese din jurnalele intime ale scriitorilor [i ale personalit`]ilor publice din secolul al XVIII-lea pân` \n zilele noastre, aceste fragmente de pesimism cotidian \i vor amuza chiar [i pe cei mai ab`tu]i dintre noi... O comoar` de mizantropie [i de umor negru care ac]ioneaz` ca un puternic antidepresiv!

Ecclesiastul. Cântarea Cânt`rilor Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ Pre stihuri retocmite acum de {erban Foar]` Muzical vorbind, Ecclesiastul e un ostinato, ce reia tema incipient` ([i, de fapt, unic`) pân` la propria-i istovire, Cântarea Cânt`rilor ar fi (zis cvasi-pleonastic) o cantat`; \n ciuda cantabilit`]ii, \ns`, cel mai hermetic text este al ei, – pe când al cestuilalt e sapien]ial [i, ca atare, mult mai transparent.

www.editura-art.ro BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Poarta magic` din Roma. Studiu istoric de Pietro Bornia Colec]ie: Porta Magica Traduc`tor: Doina Horodniceanu În Italia, este Porta Magica din Roma, una dintre cele mai importante m`rturii alchimice din lume. Porta Magica a fost construit` la sfâr[itul anilor 1600 la intrarea \n Palatul Palombara. Pietro Bornia ne dezv`luie experimentele alchimice secrete ce se desf`[urau \n palat [i sensul ermetic [i valoarea spiritual` a Por]ii.

Iezui]ii [i compania de Herve Yannou Colec]ie: Porta magica Traduc`tor: Ion Doru Brana La patru secole [i jum`tate de la moartea lui Igna]iu de Loyola, Compania lui Isus de]ine \nc` un loc fundamental \n Biseric`, chiar dac` el i-a fost adesea contestat. Ea e prezent` pe toate fronturile: avântul cre[tinismului \n Asia, globalizarea, revolu]ia Internetului etc. Urm`rindu-i istoria zbuciumat`, HervÊ Yannou alc`tuie[te portretul viu [i contrastant al Companiei.

St`pânii lumii. O istorie a conspira]iilor de Juan Carlos CastillĂłn Colec]ie: Porta Magica Traduc`tor: Mihai Gruia Novac „Teoria conspira]ionist` nu e de u[or de definit. ĂŽn mod normal, este o tez` care desfide forma \n care faptele politice sau [tiin]ifice sunt acceptate \n mod obi[nuit. Cei care cred \n teze conspirative au obiceiul de a-[i \nchipui c` faptele istorice sunt rezultatul unui plan prealabil“.

Patruzeci de secole de esoterism de Gerald Messadie Colec]ie: Porta Magica Traduc`tor: Claudia Dumitriu Esoterismul reprezint` practica unei cunoa[teri secrete rezervate ini]ia]ilor. Preo]i, druizi, magi, profe]i, [amani [i vr`jitori, to]i au revendicat de-a lungul timpului privilegiul [tiin]elor sacre [i al hermetismului, care constituie adev`rata difuzare a cunoa[terii. Antologia lui Gerald MessadiĂŠ prezint` sursele fundamentale ale tradi]iei oculte.

C`i de acces la esoterismul occidental de Antoine Faivre Colec]ie: Poarta magic` Traduc`tor: Ion Doru Brana No]iunea de esoterism a avut parte de o soart` ie[it` din comun. Ea reia de fapt bogata [i complexa mo[tenire a ceea ce era numit philosophia occulta [i philosophia perennis \n zorii epocii moderne. Lucr`rile lui Antoine Faivre au contribuit la recunoa[terea acestui curent de gândire multiform ca fiind una dintre expresiile caracteristice ale imaginarului occidental.

C`i de acces la esoterismul occidental, vol. 2 de Antoine Faivre Colec]ie: Porta Magica Traduc`tor: Ion Doru Brana Istoria curentelor esoterice occidentale moderne [i contemporane constituie ast`zi un domeniu specific al [tiin]elor religioase. Acest nou statut justific` reflec]ia asupra propriilor sale metode [i direc]ii de cercetare. Volumul prezint` o vast` abordare a celor mai reprezentative aspecte ale disciplinei ce studiaz` istoria curentelor esoterice.

Despre cele ascunse de la \ntemeierea lumii de RenĂŠ Girard Colec]ie: Totem Traduc`tor: Miruna Runcan “Dac` violen]a este subiectul oric`rei structuri mitice [i culturale, Cristos este singurul subiect care scap` acestei structuri. Numai aceast` ipotez` ne permite s` \n]elegem pentru ce este prezent \n Evanghelii adev`rul victimei isp`[itoare [i pentru ce acest adev`r permite deconstruirea tuturor textelor culturale, f`r` nici o excep]ie“.

Cuf`rul lui Newton de Loup Verlet Colec]ia: Totem Traduc`tor: Ion Doru Brana ĂŽn 1936, este descoperit un cuf`r \n care Newton \[i \nchisese manuscrisele. Mare surpriz`! Lucr`rile savantului st`teau al`turi de specula]iile exegetului [i ale alchimistului. Ni se dezv`luia astfel, \mp`r]eala secret` ce guverneaz` universul nostru, dup` cum ne arat` aceast` interpretare original` a na[terii fizicii moderne.

www.nemira.ro BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Lolita de Vladimir Nabokov Traducere de Horia Florian Popescu Colec]ia „Biblioteca Polirom“. Seria de autor „Vladimir Nabokov“ Romanul a beneficiat de dou` ecraniz`ri \ndelung discutate: cea a lui Stanley Kubrick din 1962, cu James Mason, Sue Lyon [i Shelley Winters \n rolurile principale [i, respectiv, cea a lui Adrian Lyne din 1998, av\ndu-i ca protagoni[ti pe Jeremy Irons, Dominique Swain [i Melanie Griffith.

Ada sau ardoarea de Vladimir Nabokov Traducere de Horia Florian Popescu Colec]ia „Biblioteca Polirom“. Seria de autor „Vladimir Nabokov“ Unanim considerat o capodoper` a prozei americane din a doua jum`tate a secolului XX, romanul este povestea de dragoste dintre adolescen]ii Van Veen [i Ada Veen. Iubirea lor precoce, vijelioas`, incestuoas` se consum` la Palatul Ardis [i \n parcul acestuia, un fel de Eden de care cei doi adolescen]i se \ndep`rteaz` treptat.

Vorbe[te, memorie de Vladimir Nabokov Traducere [i note de Sanda Aronescu Colec]ia „Biblioteca Polirom“. Seria de autor „Vladimir Nabokov“ Volumul autobiografic Vorbe[te, memorie, ap`rut \n 1967, se concentreaz` cu prec`dere asupra locurilor [i oamenilor care au marcat copil`ria [i tinere]ea scriitorului. Dincolo de nostalgia fireasc` \n orice rememorare a trecutului, \n textul lui Nabokov se simte, de asemenea, fiorul tragic dat de con[tiin]a faptului c` Rusia este pentru totdeauna pierdut`.

Anestezie local` de GĂźnter Grass Traducere de H. Matei Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Aproape nimic din c`r]ile anterioare scrise de Grass nu ne preg`te[te pentru aceasta. Cele de p\n` acum erau masive [i [ocante, Anestezie local` e supl` [i ironic`. Ironic` nu \ntr-o manier` grandioas`, ci mai degrab` crud`...“ (The New York Times)

Omul f`r` \nsu[iri de Robert Musil Dou` volume Traducere de Mircea Iv`nescu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Edi]ie rev`zut` [i \ngrijit` de MonicaMaria Aldea „Cartea deconspir`, pentru cine are pricepere, psihanaliza, filosofia analitic`, chiar urmele teoriei relativit`]ii ori ale fizicii cuantice. Dar m`rturise[te, totodat`, afinit`]i cu mul]i scriitori: Hofmannstahl, Rilke, Broch, Kafka...“ (Ion Iano[i)

Un om sf\r[it de Giovanni Papini Traducere din limba italian` de {tefan Augustin Doina[ Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Romanul autobiografic Un om sf\r[it, publicat \n 1912, este cea mai cunoscut` lucrare a lui Giovanni Papini. Cartea realizeaz` un portret al intelectualului m`cinat de convingeri contradictorii [i de o profund` dezam`gire \n fa]a mediocrit`]ii din jur.

T`cere de Shusaku Endo Traducere de Florentina Toma Colec]ia „Biblioteca Polirom“ O carte despre credin]` [i \ndoial`, considerat` capodopera lui Endo, romanul T`cere (1966), pentru care i s-a decernat Premiul Tanizaki [i care va fi ecranizat \n regia lui Martin Scorsese, s-a bucurat de un succes r`sun`tor [i de aprecierile elogioase ale criticii.

Eu [i DalĂ­. Poveste suprarealist` de Stan Lauryssens Traducere [i note de Ioana V`c`rescu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Roman \n curs de ecranizare \n regia lui Andrew Niccol, cu Al Pacino \n rolul lui DalĂ­. „O combina]ie foarte bine scris` de biografie [i picaresc.“ (James Sexton, editorul volumului Selected Letters of Aldous Huxley)

Pre]: 39,95 lei

Pre]: 49,95 lei

Pre]: 34,95 lei

Pre]: 36,95 lei

Pre]: 96 lei

Pre]: 26,95 lei

Pre]: 28,95 lei

Pre]: 24,95 lei

www.polirom.ro BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


EncyclopÌdia Britannica Enciclopedia pentru elevi, Vol. 1, Litera A Clasele V-VIII Bazându-se pe lucrarea Britannica Student Encyclopedia, publicat` \n limba englez` de EncyclopÌdia Britannica – recunoscut` ca fiind cea mai prestigioas` autoritate din lume \n acest domeniu –, Enciclopedia pentru elevi este un proiect unic pe pia]a româneasc` de carte cu destina]ie [colar`. Destinat` unui public larg de cititori, dar având [i menirea de a sprijini educa]ia elevilor din clasele V-VIII, lucrarea este o nepre]uit` surs` de informare privind numeroase subiecte de cultur` general` prev`zute de programa [colar` [i de lecturile suplimentare recomandate elevilor din ciclul gimnazial.

Pre]: 59,90 lei

Primul atlas ilustrat Con]ine un semn de carte \n form` de pinguin [i un megaposter cu ]`rile lumii! Urma]i-l pe pinguin \ntr-o extraordinar` c`l`torie \n jurul lumii! Spectaculos desenat de renumitul artist Anthony Lewis, acest atlas cuprinde zeci de h`r]i interesante, care v` vor purta prin toate ]`rile de pe glob, ar`tându-v` unde se g`sesc locuri [i animale fascinante.

Pre]: 35 lei

Primul atlas ilustrat – Dinozauri Con]ine un semn de carte \n form` de dinozaur [i un megaposter care arat` \n ce locuri de pe planet` au tr`it aceste animale! Vre]i s` [ti]i ce sunt fosilele [i cum se formeaz` ele? Cine sunt vân`torii de dinozauri [i ce descoperiri uimitoare au f`cut pân` \n prezent? Cum se nume[te prima pas`re care a tr`it pe P`mânt? Pute]i afla r`spunsurile la toate aceste \ntreb`ri [i la multe altele citind Primul atlas ilustrat – dinozauri. Atlasul copiilor

Pre]: 35 lei

Adresat copiilor \ntre 5 [i 8 ani, Atlasul copiilor \i ajut` s` descopere lumea \n care tr`im. Cele peste 40 de pagini cu texte scurte [i cu numeroase ilustra]ii le \nf`]i[eaz` diversitatea ]`rilor, oamenilor [i animalelor. Astfel, copiii vor face o fascinant` c`l`torie, care le va permite s` \n]eleag` mai bine via]a [i activit`]ile oamenilor de pretutindeni.

Pre]: 36,99 lei

EncyclopÌdia Britannica Enciclopedia pentru elevi, Vol. 2, Litera B Clasele V-VIII Cel de-al doilea volum con]ine peste 30 de articole referitoare la România (atât date de ordin geografic, cum ar fi principalele regiuni ale ]`rii [i ora[ele importante, cât [i de ordin istoric – inclusiv personalit`]i ale istoriei contemporane – [i literar sau artistic). Textele sunt \nso]ite de numeroase h`r]i detaliate [i tabele sintetice, fotografii elocvente, cronologii, grafice sugestive, precum [i de scurte rubrici de curiozit`]i \n care sunt subliniate diverse detalii insolite din diferite domenii.

Pre] 54,90 lei

Primul atlas ilustrat – Animale Con]ine un semn de carte \n form` de pinguin [i un megaposter cu animalele de pe glob! Acest atlas v` va purta prin fascinanta lume a vie]uitoarelor de pe glob. H`r]ile v` vor ajuta s` g`si]i locurile \n care tr`iesc diferite animale. Ve]i face cuno[tin]` cu fluturii monarh, ur[ii grizzly, [arpele cu clopo]ei, rechinul de recif caraibian, condorul andin [i cu multe, multe alte animale.

Pre]: 35 lei

Atlasul oceanelor

Atlasul oceanelor \nf`]i[eaz` lumea fascinant` a m`rilor [i oceanelor de-a lungul a peste 40 de pagini bogat ilustrate, cu h`r]i simple [i texte concise. Copiii vor descoperi astfel universul minunat al adâncurilor, diversitatea animalelor marine, resursele [i bog`]iile m`rii; vor \nv`]a cum se nasc insulele, de ce exist` maree, care este oceanul cel mai adânc din lume, unde se g`sesc corali [i, mai ales, vor re]ine necesitatea respect`rii [i protej`rii acestui mediu natural pre]ios.

Pre]: 36,99 lei

Atlasul naturii

Atlasul naturii cuprinde cele mai uimitoare peisaje din lume! Informa]iile sunt prezentate \ntr-un stil accesibil, fiind \nso]ite de ilustra]ii spectaculoase. Pe parcursul a peste 40 de pagini, copiii vor descoperi mun]ii, vulcanii, de[erturile, fluviile [i cascadele cele mai uimitoare de pe planet`. H`r]ile simple [i frumos colorate le vor permite s` repereze cu u[urin]` toate aceste minuni ale naturii.

Pre]: 36,99 lei

www.edituracorint.ro www.corintjunior.ro BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului Editura Sophia www.sophia.ro Numele autorului c`r]ii s-a pierdut \n anonimat. Se cunoa[te, \n schimb, numele uneia dintre cele mai asidue [i mai atente cititoare, ultima ]arin` a Rusiei, Aleksandra Feodorovna. Primise cartea cu pu]in \nainte de cumplitele evenimente care aveau s` se abat` asupra Rusiei. Nu s-a mai desp`r]it de ea pân` la sfâr[itul vie]ii.

Pre]: 20 lei

Sfântul Nicolae Velimirovici, Mai presus de R`s`rit [i Apus Editura Sophia www.sophia.ro Care este puterea tainic` ce salveaz` Balcanii din pozi]ionarea lor de mijloc \ntre R`s`rit [i Apus [i \i \nal]` mai presus de punctele cardinale? Este credin]a ortodox`. To]i ceilal]i factori, precum situarea geografic`, cultura, [tiin]a, islamul, politica, strâmtor`rile p`mânte[ti [i n`zuin]ele, sus]in Balcanii doar ca o punte \ntre R`s`rit [i Apus.

Pre]: 6,50 lei

Vindecarea tuturor formelor de cancer, de Hulda Regehr Clark Editura Excalibur www.edituraexcalibur.ro Da]i-mi trei s`pt`mâni [i oncologul dumneavoastr` va renun]a la opera]ie! Înv`]a]i cum s` identifica]i [i s` \ndep`rta]i cauza cancerului de care suferi]i – restul va face corpul dumneavoastr`. Nu ve]i fi \n contradic]ie cu niciun tratament clinic. Citi]i cum s-au vindecat alte peste 100 de persoane de tot felul de forme de cancer. {i dumneavoastr` pute]i face asta!

Jurnalul de la Marcona. Geneza, de Ion M`rculescu Editura Marcona Tendin]a de nesubordonare, l`ud`ro[enia, \nclina]ia spre minciun`, \nclina]ia spre [efie, caracterul tiranic. Dar pot s`-mi recunosc [i alte defecte, doctore: cinismul, egolatria, lipsa de maturitate, folosirea talentului \n scopuri neadecvate, lipsa de considera]ie pentru ceilal]i etc. etc. M` consider nebunul satului! {i uneori chiar sunt!

Pune suflet \n ceea ce faci, de Robert Rabbin Editura For You www.editura_foryou.ro Slujindu-se de propria experien]`, autorul discut` \ntr-un limbaj direct despre calit`]ile fundamentale pe care trebuie s` le aib` o persoan` responsabil`, care tr`ie[te \n lumea noastr` de ast`zi, extrem de complex` [i \n rapid` transformare. O lectur` absolut necesar` pentru to]i aceia care sus]in c` doresc schimbarea.

Pre]: 12 lei

,,Sistemul astral de vindecare \n imagini“ Vol. I Purificare, de Marian Zamfir Editura Vultur Este cea mai reprezentativ` lucrare despre arta folosirii energiei universale \n scopul purific`rii corpului fizic [i a subcon[tientului. Astfel se preg`tesc condi]iile cele mai bune pentru a trece la etapa a doua de evolu]ie spiritual` \n care se urm`re[te echilibrarea corpului fizic, a chakrelor [i a corpurilor fine, pentru ca, spre finalul etapei, s` se poat` aplica tehnicile specifice pentru purificarea karmei.

Editura Vox www.edituravox.ro C`l`tore[te [i descoper` peste 100 de h`r]i ale tuturor ]`rilor [i oceanelor, peste 1.000 de ilustra]ii [i fotografii, vederi din satelit ale P`mântului, informa]ii acualizate despre fiecare regiune a mapamondului, steaguri na]ionale [i date statistice despre toate ]`rile, index geografic cu peste 10.000 de articole, o imens` baz` de date indispensabil` omului modern.

Enciclopedia animalelor, de Karen McGhee [i George McKay Editura Vox www.edituravox.ro Lucrare de referin]` conceput` sub coordonarea unei autorit`]i interna]ionale \n zoologie, dedicat` tuturor vârstelor, bazat` pe o cercetare minu]ioas`, u[or de citit [i bogat ilustrat`. Este echivalentul enciclopediei Who’s who a personalit`]ilor \n fascinanta lume a animalelor.

Pre]: 48 lei

Pre]: 25 lei

Pre]: 72 lei

Atlasul lumii

Pre]: 85 lei

Pre]: 80 lei

www.carteataonline.ro BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

blogosfer` discu]iile au fost mult mai pertinente [i cu tabere egale de partizani. Tot \n mediul electronic s-a n`scut poneiul roz digital, \n format vectorial, bun de pus pe tricouri (idee a unui poet român), a ap`rut blogul poneiului roz, dar [i campania „Cu Neagoe!“ (\n ziua apari]iei sale la Antena 3, bloggerii au refuzat s` scrie) la care a aderat o mas` critic`. ĂŽn seara emisiunii, au existat c\]iva bloggeri care au comentat live apari]ia (\n special pe feeder.ro), pe 13 august a fost completat articolul de Wikipedia româneasc` dedicat ICR. De mult` vreme mediul electronic nu mai fusese activat [i energizat de o problem` at\t de important`. Noile media s\nt canale puternice, \n care ciocnirile de for]e au ecouri necontrolate – spun to]i teoreticienii. ĂŽn urma acestui scandal apar c\teva certitudini despre practicile online: prima ar fi faptul c` nu mai exist` o limit` \ntre privat [i public, a doua c` nu exist` nici un respect pentru proprietatea intelectual`. Fotografiile care au inflamat „poporul“, prezent\nd un t\n`r care-[i epileaz` prietena, au ajuns \ntr-un mod ilegal [i la anumi]i bloggeri, [i la televiziuni. Filmule]ele din interiorul expozi]iei au fost realizate amatoristic [i \nc`rcate pe YouTube, un mediu video de care televiziunea a fost dependent` \n tot acest timp. Unul dintre filmule]e (la: http://www.youtube.com/watch?v =KBL3Vx9u_SE), care \nfiera \n dulcele stil stalinist expozi]ia, con]ine o descriere \n care sintaxa [i vocabularul limbii române s\nt devastate. Acest lucru nu a trecut neobservat de cei 34 de comentatori. Dac` punem fa]` \n fa]` YouTube [i Antena 3, observ`m: pe YouTube comentariile utilizatorilor au taxat nivelul mediocru al filmului, pe Antena 3 filmule]ul a rulat repetitivritualic, iar \n timpul emisiunii la care au participat Corina {uteu [i Cristi Neagoe comentariile (aproape o mie) au fost cenzurate. Noile media s\nt deschise amatorilor, dar faptul c` nu exist` un centru sau punct de control le face failibile [i deschise dezbaterii. ĂŽn schimb, televiziunea, un mediu unidirec]ional, pare un dinozaur obosit care nu rezist` cursei deschise [i de aceea selecteaz` [i impune, l`s\nd impresia c` o face cu discern`m\nt. â– 

Constantin Vic`

De la street art la new media [i \napoi Titlul de mai sus nu-mi apar]ine. El a fost titlul sub care s-a desf`[urat expozi]ia Freedom for Lazy People! la ICR New York. În vuietul scandalului mediatic acest traseu conceptual, de la arta str`zii, arta care modific` rela]ia cu urbanitatea, la noile media, noile mijloace de afirmare, exprimare [i, de ce nu?, refulare a fost dat uit`rii. Al`turi de expozi]ia celor trei street arti[ti (Nucelar Fairy, IRLO [i Omar) au fost proiectate filme experimentale (sau video art) care au rulat \n cadrul festivalului Simultan, ce are loc la Timi[oara \n fiecare an. Ironia \nt\mpl`rii st` tocmai \n faptul c` scandalul mediatic s-a n`scut pe internet, cu ajutorul noilor media. Televiziunea a ap`rut t\rziu \n abordarea acestui subiect, la fel [i presa central`. Tot prin noile media s-a dus [i o lupt` intens` \ntre sus]in`torii [i denigratorii expozi]iei. Televiziunea nu a f`cut dec\t s` transmit` unui public par]ial dependent de vocea Big Brother o realitate care se construia pe bloguri, pe YouTube, pe Flickr, pe forumuri [i prin intermediul e-mailurilor. Am putea spune c` televiziunea a stricat farmecul jocului, dar, \n acela[i timp, a transformat un subiect pur cultural \ntr-o problem` na]ional` [i, s` r\dem p\n` la cap`t, \ntr-una interna]ional`. Televiziunea a vorbit \n numele României imaginare – mix de na]ionalism, localism [i istorie etern` –, pe c\nd \n

IRLO, 2008. http://neaparat.blogspot.com/

55

SGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


SGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

Religie [i putere a lui Culianu, anume studiul s`u omonim din cartea cosemnat` de \nc` doi domni, Gianpaolo Romanato [i Mario G. Lombardo, [i numai studiul s`u, deoarece eseurile coautorilor pot fi doar frunz`rite, unul neinteresant ca subiect, cel`lalt infernal de st\ngist. Delicioas` seria de scuze din capitolul (titlul spune totul: „Se non è vero è ben trovato...“) despre CastaĂąeda, introdus \n studiul ultra[tiin]ific de n`r`va[a emisfer` scriitoriceasc` a lui Culianu. Descrierea \n doar cinci pagini a seriilor de nihilisme care au de-construit istoria Occidentului \ncep\nd din Imperiul Roman [i p\n` \n capitalism, impresionant de clar`. Terifiant` concluzia c` omul contemporan, „dezbr`cat de tot ce \l transcende“, este acum, „pentru prima oar` \n istorie, singur [i lipsit de ap`rare \n fa]a for]elor oarbe ale instinctului [i ale agresivit`]ii“. Fundal sonor \n ureche: „No peace, no peace I find (vai!) / Just an old sweet song / Keeps Georgia on my mind“... Amintiri \n dialog de Matei C`linescu [i Ion Vianu – edi]ia a treia, 2005 –, citit` at\t de t\rziu de la ce poveste[te [i at\t de t\rziu pentru a mai fi raportat` la anii ’90 \n care ap`ruse pentru a rememora [i dezv`lui oroarea. Deta[area istoric` impus` aduce lecturii lini[tea estetic` a faptului c` autorii s\nt \n primul r\nd scriitori, foarte buni scriitori, extraordinari povestitori, capabili s` „joace“ stilistic diferit epoci istorice diferite, s` schimbe registrele de la idilic la tragic, s` fie creator [i personaj, propriul personaj, ca \n memorialistica dintotdeauna, dar [i personaj \n oglind`, conturat de stilul [i amintirea celuilalt. Odat` cu \nt\rziata lectur`, care se adaug` celei f`cute „la timp“ a paginilor sale autobiografice, cap`t` o explica]ie \n plus privirea nep`m\ntean` a lui Matei C`linescu, \nt\lnit` \n 1994, c\nd venise de fapt – spune cartea – s` lanseze Amintirile. Angoas` re]inuit`, r\s cu pl\ns, inteligen]` \n lupt` cu insomnia, bucurie incomunicabil` \n acela[i timp [i chip. Multe pagini despre Tudor }opa, acuzat de M.C. de estetism, modul s`u de supravie]uire. De ce nu a r`mas o rela]ionare cu realitatea \n ĂŽncercarea scriitorului? Dar iat` c`, la aceast` citire t\rzie, nici Amintirile \n dialog nu mai trimit neap`rat la realitate. ĂŽn noaptea de dup` venirea din vacan]`, \n timpul unei furtuni simfonice de var`, inima estetizant` a lui Tudor }opa s-a oprit. ĂŽ]i dau lacrimile. Dumnezeu s` \l odihneasc`! Frumos. â– 

Bogdan Dumitrescu

Balme[ „Oameni pro[ti.“ (Tudor }opa, vorbind despre cei mai mari criminali din istorie) Vacan]` la ]ar` top\rcenian` \n golful dintre Sithonia [i Athos, pe o plaj` pustie (era a omului), zece ore zilnice de nemi[care a c`ldurii marinate \n insuportabile, ne\ntrerupte r`cnete nevrotice de cicade, prilej de citire/recitire a unor c`r]i suficient de ilogic grupate [i de suprarealist voiajate \ntre labe de scafandru. Po[ta domnului Bukowski, \n care tovar`[ul Chianski bea [i se fecundeaz` pu]in mai pu]in ca de obicei, lucr\nd la Po[t` \n text (ca [i autorul, \n via]`) vreo c\teva capitole nedezm`]ate. Remarcabil cel cu b`tr\nul po[ta[ care clacheaz` psihic – dup` jum`tate de secol de serviciu – la distribuirea unui cupon pentru s`pun de rufe gratuit. Noaptea distribuitorilor de publicitate. Imnurile sacre ale lui Pitagora, cu biografia lui Porphyr [i comentariile lui Hierocles, din care de fapt iese deasupra, concluziv, Heraclit, cel ce considera c` proful lui Zamolxe era cam bufon, cu zguduitoarea explica]ie enigmatic`: „Muritorii s\nt nemuritori [i nemuritorii s\nt muritori, unii tr`ind via]a celorlal]i [i murind via]a celorlal]i“. Glorie a lui Nabokov, care te face praf – din \ndep`rtatul 1932 – la prima fraz`, \n care un copil crede („[i nici mai t\rziu nu a putut renun]a la acest g\nd“) c` floarea de col], „alba [i catifelata floare alpin`, r`sf`]ata ierbarelor“, fusese numit` astfel \n onoarea bunicului s`u, Edelweiss. ĂŽ]i dau lacrimile.

Bogdan Dumitrescu este director de crea]ie \n publicitate

57

SGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Cum e s` fii p`rinte? Ioana BRADEA â—? Adrian BUZ â—? Svetlana CĂ‚RSTEAN â—? Dan COMAN â—? Domnica DRUMEA Dan LUNGU â—? Lumini]a MARCU â—? Cosmin PER}A â—? Raluca PER}A (ex DUN~) Livia RO{CA â—? Bogdan-Alexandru ST~NESCU â—? Robert {ERBAN

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

ANCHET~ â–  P~RĂ?NTE, p`rin]i, s.m.

Acum c\teva numere i-am invitat \ntr-o anchet` pe copiii ai c`ror p`rin]i s\nt scriitori. Dar [i scriitorii tineri s\nt p`rin]i. Unii, de c\]iva ani, al]ii, doar de c\teva luni. Unii au publicat deja c\teva c`r]i, al]ii nici n-au debutat. Cum e s` fii p`rinte c\nd copiii au urmat literaturii at\t de repede? â–  Ioana BRADEA Nadia [tie s` deseneze dintr-o linie „o ureche care z\mbe[te“. Nadia se apropie de domnul grizonant din c`ruciorul cu rotile [i \l \ntreab` de unde [i-a cump`rat bicicleta. Se treze[te uneori strig\nd pe strad` „Tu, musc` drag`! M`i, feti]` drag`!“. Nadia \ntoarce realitatea spre f`ga[ul ei normal [i face tai-tai leag`nului [i toboganului dup` ce termin` cu joaca. Nadia ne-a \ntrebat odat` ce caut` \ntr-o combin` nenea Ellington [i nenea Satriani. Nadia danseaz` uneori [i seara \n timp ce spunem „Înger, \ngera[ul meu“. Sau danseaz` \n mijlocul str`zii c\nd aude fr\nturi de muzic` din ma[inile care trec \ncet pe l\ng` noi. Sau [opte[te cu un fel de triste]e – s`raca ma[in`, privi]i! Nu are acoperi[! Nadia [tie cum s` \mbr`]i[eze oameni antipatici sau am`r\]i. Nadia te \mbr`]i[eaz` ca [i cum niciodat` n-ai fi gre[it. Nadia \ntoarce timpul pe dos [i \l l`]e[te la nesf\r[it atunci c\nd ne \ntindem pe iarb` \n parcuri [i ne uit`m la nori. Nadia [tie s` ad\nceasc` sim]urile p\n` la os: p\n` c\nd ne face s`-i ghicim pl\nsul \ntr-un cabinet cu u[a \nchis` plin de copii care url` \ngrozi]i. P\n` c\nd tres`rim [i s`rim din pat la primul ei sc\ncet, chiar dac` am dormit doar trei ore pe noapte. P\n` c\nd resim]im fizic durerea ei [i alunec`m palid pe scaun ca un cear[af. Nadia a f`cut ordine \ntre cuvinte [i ne-a pus s` le model`m \n forme de nisip umed. Nadia e spiridu[ul care lumineaz` ca un far g\nduri de oameni \ntuneca]i. St`m pe margine [i o privim \ndelung cu uluire. Ca [i cum am citi o carte vie. Cam a[a e s` fim p`rin]ii Nadiei.

â–  Adrian BUZ }i se extinde fiin]a ca s` mai \ncap` [i aceast` nou` realitate. Dac` nu e[ti f`cut din piatr` sau substan]a nu \]i e afectat` de un soi de egoism posac sau de o lene a firii care \]i d` convingerea c` la 30 de ani ai tr`it totul [i le [tii pe toate. Nimeni nu spune c` e u[or, dar natura lucreaz` cu compensa]ii [i recompensele care apar s\nt nea[teptate, a[a c` p\n` la urm` nu ai de ce s` te pl\ngi. Tr`ie[te-le cu generozitate [i bucur`-te de toate lucrurile bune [i luminoase care ]i se \nt\mpl` \n zona intim`. Uneori chestia asta presupune munc` [i dedica]ie [i alegeri grele. Faptul c` am ajuns p`rinte mi-a f`cut lucrul `sta: m-a responsabilizat un pic fa]` de mine, m-a \nv`]at s` sar peste mir`ri care \mi uzurpau firea. Poate fi o cacealma, dar nu cred c`-mi mai pas`. Pentru c`, v`z\nd cum \mi cresc copiii, am \n]eles, de fapt, [i cum trece timpul.

1. (La pl.) Tata [i mama. ~ Fiecare dintre cei doi p`rin]i (1). ~ (La pl.) Str`mo[i, str`buni. 2. B`rbat considerat \n raport cu copiii s`i; tat`. ~ Fig. Îndrum`tor, c`l`uzitor, protector spiritual. 3. Fig. Fondator, \ntemeietor, ini]iator (al unei [tiin]e, al unei mi[c`ri culturale etc.). 4. Fig. (În limbajul bisericesc) Dumnezeu (ca protector al oamenilor).** {ef al religiei cre[tine, \ntemeietor sau conduc`tor al Bisericii cre[tine. 5. Fig. Preot. – Lat. parens, ntis. Sursa DEX ’98

■ Svetlana CÂRSTEAN Înainte s` \l am pe Tudor, nu m-am imaginat niciodat` mam`. Atunci c\nd te lepezi \ngrozitor de greu – [i niciodat` definitiv – de zeci de avataruri copil`re[ti din tine, e aproape imposibil s` te vezi f`c\ndu-te tot mai mare pentru cel mic de l\ng` tine. C\nd te treze[ti dintr-odat` p`rinte, se activeaz` brusc \n tine tot ceea ce [tii despre asta. Toate cele bune [i cele mai pu]in bune. O mie de prejudec`]i, o mie de false probleme, o mie de bune obiceiuri de care ai avut [i tu parte la r\ndul t`u c\ndva. Exist` un risc atunci c\nd devii p`rinte: s` te iei prea \n serios, s` devii for]at matur, grav [i plin de importan]`. Trecem cu

59

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


A N C H E T~

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

to]ii prin asta, cei care avem copii. Pe mine m-a speriat drumul `sta. Mi s-a p`rut mai potrivit pentru mine [i pentru Tudor s` nu m` iau exagerat de tare \n serios \n autoritatea mea suprem`, omnipotent` [i invincibil`, r`m\n\nd serioas` \n acela[i timp, adic` responsabil`. Odat` ce ai devenit p`rinte, nu te mai po]i ascunde de tine \nsu]i. Dac` e[ti atent la copilul t`u, te vei vedea multiplicat \n el de nenum`rate ori, cu toate ale tale. Nu mai ai nevoie de oglinzi, pentru c` un copil e o oglind` vie pentru orice p`rinte. Aici \ncepe [i tot aici poate sucomba misterul oric`rei educa]ii. ĂŽn concluzie, nu mai ai cum s` min]i, pentru c` dac` \mp`ratul e gol, oglinda nu va ar`ta altceva. Pentru mine, ar fi un e[ec atunci c\nd copilul meu, din fric` sau ipocrizie prematur`, nu ar mai \ndr`zni s` spun` „\mp`ratul e gol“. Am o recuno[tin]` nem`surat` pentru existen]a lui Tudor \n via]a mea. Tudor este tot ce mi-a[ fi putut dori ca mam`.

■ Dan COMAN Mara, feti]a mea, tocmai a \mplinit trei ani. În timpul `sta s-au adunat destule lucruri noi pe aici, c\t s` scriu un dic]ionar, un fel de ghid elementar al tat`lui. Iat` o mic`, o foarte mic` parte a lui. Dimine]ile – \n primele luni s\nt ni[te dimine]i noi, dimine]i care seam`n` bine de tot cu oricare altele, doar c` nu dep`[esc un metru \n`l]ime (un fel de cuburi educative pentru copiii de p\n` la un an). Aici nu mai \ncape cafeaua, fumul iese din ]ig`ri numai

dac` \nv\rtim de chei]` (un fum de plu[ \n care feti]a nu se poate lovi), iar dintre p`rin]i tat`l e cel care nu rezist` prea mult ghemuit aici, dup` c\teva ore trupul lui mare plute[te la suprafa]a acestor dimine]i, cu burta \n sus. Micul dejun – stau cu Mara la geam. Ninge [i noi m\nc`m m`r ras cu biscui]i. Fiecare cu linguri]a lui, fiecare cu o alt` diminea]` de iarn` \n fa]`. Din c\nd \n c\nd ne lipim nasurile de geam [i st`m a[a [i nu spunem nimic – [i respira]ia mea \mi \nc`lze[te \ncet fa]a [i respira]ia Marei \nc`lze[te \ncet-\ncet tot parcul. Nop]ile – de opt de ori pe noapte se treze[te feti]a [i strig`, dar strig`tele ei s\nt f`r` zgomot, c`ci strig`tele Marei nu vin din nesomn, nici din spaim`, mai degrab` dintr-un respect \nn`scut pentru cafea. În astfel de nop]i somnul e o mare, o foarte mare m`g`rie, a[a c` de opt ori pe noapte se treze[te tat`l [i at\t c\t ]ine strig`tul f`r` zgomot al feti]ei, f`r` zgomot trage tat`l un dans dezordonat \n jurul p`tu]ului. Dragostea – cea mai mare parte din timp feti]a [i-o petrece cu mama, o plimb` toat` ziua sub bra] [i nu vrea s-o arate la nimeni – [i doar c\nd feti]a adoarme se poate tat`l apropia [i poate tat`l s` apese u[or cu un deget pe spatele mamei – [i-atunci ea r\de [i c\nt` [i d` din m\nu]e – [i zgomotul acesta o treze[te imediat pe feti]`. Tat`l – \n primele luni m` opream brusc pe strad`. S\nt tat`, \mi spuneam, s\nt tat`. {i capul meu se apleca deasupra acestei propozi]ii exact ca o oaie \n dreptul unei ce[ti de cafea.

Tudor Paul-B`descu

Mara Coman

60

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

A N C H E T~

■ Domnica DRUMEA Cu pielea ciocolatie, cu z\mbetul ei [treng`resc, Zvera m` cheam` l\ng` ea \n ap`. Îmi spune c` marea e cald` [i c` acolo, departe, se ascund sirenele. Îmi d` s` gust din salata ei de alge [i apoi se duce s` curteze un b`ie]el de trei ani. C\nd am n`scut-o pe Zvera, mi-a fost \ngrozitor de fric`. Asistentele ]ipau s` \mping, eu ]ipam ca din gur` de [arpe, \ncerc\nd \ntr-un fel s`-mi fac curaj s` \nfrunt mog\ldea]a aia care \n c\teva clipe avea s` vin` pe lume. Marius \mprumutase o camer` de luat vederi [i dup` ce marele eveniment s-a consumat (nu, n-ar fi \ndr`znit s` intre \n sala de na[teri) a \nceput s` alerge pe coridoare ca s` fac` primul film din via]a lui – un bebelu[ cuminte, \nvelit \ntr-un prosop [i o mam` epuizat`. La \nceput, am fost o mam` tare st\ngace. Schimbatul scutecelor era o tehnic` foarte complicat`, al`ptatul ceva extrem de dureros, iar colicii ceva cu neputin]` de calmat. C\nd \nv`]a s` mearg` [i se \mpiedica des, pl\ngeam al`turi de ea de fiecare dat` c\nd se lovea. Voiam o lume perfect` pentru ea. Uram fiecare ma[in` care scotea un fum gros, fiecare cuv\nt ur\t rostit pe strad`, fiecare zgomot asurzitor care pe mine (nu pe ea) nu m` l`sa s` adorm. Acum Zvera nu mai e un bebelu[. E din ce \n ce mai puternic` [i dornic` s` cunoasc` lumea, perfect` sau nu. De multe ori m` domin`, pare mai sigur` pe ceea ce vrea dec\t mine. Aglomera]ia din mijloacele de transport \n comun \i place – \nconjura-

t` de oameni, c\nt` c\t o ]ine gura. Deja \i place s` poarte o conversa]ie, s` socializeze, s` spun` o glum`, s` se poarte cu diploma]ie \ntr-o situa]ie delicat`. ĂŽn general, se descurc` mult mai bine dec\t mine. De[i de fiecare dat` c\nd o las la gr`dini]` am o str\ngere de inim`, [tiu c` via]a asta de-acum \i apar]ine [i c` tot ce pot face e s` o ajut s` se bucure de ea. E ca [i cum lumea ar fi marea [i ea s-ar duce s` \noate, uit\ndu-se doar din c\nd \n c\nd spre mine, ca s`-i fac cu m\na [i s`-i z\mbesc.

â–  Dan LUNGU La \nceput a fost Ilinca. ĂŽn 1997. O ]ineam \n bra]e cu fric`, perfect convins c` degetele mele butuc`noase \i vor rupe vreun oscior. ĂŽi vor l`sa v\n`t`i unde o ating. Bebelu[a ]ipa aprig, avea gura mai mare dec\t trupul. A reconfigurat pentru noi spa]iul, din cas` [i din cartier, distan]ele, timpul. Am sim]it cum via]a devine alta. Am re\nv`]at s` m` joc [i spaima de boli. La al doilea copil lucrurile stau pu]in altfel. Cu Filip-Rare[ a fost mult mai relaxant. Schimbarea de la trei la patru nu e a[a radical` precum cea de la doi la trei. Te bucuri cu un soi de \ng`duin]`, cu sentimentul c` st`p\ne[ti lucrurile, le cuno[ti. Nu stai cu sufletul la gur`, \nc\ntarea e una lene[`. Iar faptul c` deja [tii s` te joci e un mare c\[tig. â–  Lumini]a MARCU Cred c` la copil te g\nde[ti \n mai multe feluri, cumva \nainte de tot, c\nd e o virtualitate \ndep`rtat`, altfel c\nd

Zvera Dr`jan

Dan Lungu [i Filip-Rare[

61

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Lumini]a Marcu [i Maria-Victoria

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

A N C H E T~

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

e deja viu, dar nu l-ai cunoscut, \ntr-un cu totul alt fel c\nd \l ]ii \n bra]e [i tot a[a. ĂŽn ceea ce m` prive[te, nu am fost niciodat` acel gen de femeie care \[i dore[te cu orice pre] un copil. Ba chiar, ani de zile, nici nu mi-am \nchipuit c` voi avea unul. Apoi am \nceput s` m` g\ndesc la un copil strict legat de omul iubit [i mi-l \nchipuiam sem`n\nd cu el. Cred c` din aceast` pur` admira]ie fa]` de cineva se na[te dorin]a de a aduce pe lume pe altcineva care s`-i semene. Cel pu]in mie a[a mi s-a \nt\mplat. C\nd eram \ns`rcinat` (adic` \ntr-o perioad` destul de nepl`cut` din punct de vedere fizic, \mi pare r`u c` nu m` pot l`uda cu o stare de gra]ie \n cele nou` luni), cel mai frumos g\nd, cel care m` lini[tea [i pe care \l [i visam uneori era acela \n care eu h`l`duiam prin ora[, iar acas` m` a[tepta ceva \nnebunitor de dulce, pe care m` gr`beam s`-l ating, s` m` joc cu el, s`-l ascult, indiferent unde a[ fi fost. Acel ceva nu avea \nc` form`, dar mi se p`rea c` \l cunosc dintotdeauna. Acum, iat`-m` \ntr-adev`r h`l`duind (treburile [i alerg`tura nu se termin` doar pentru c` ai un copil) [i oprindu-m` c\teodat`, \n mijlocul vreunei discu]ii foarte intelectuale, cu un z\mbet t\mp pe fa]` [i bucur\ndu-m` deja c` o s` alerg \nspre feti]a care m` a[teapt` undeva, o feti]` negru]`, care r\de cu gura ei f`r` din]i [i care chiar seam`n`, culmea, cu tat`l ei, exact a[a cum \mi \nchipuiam c\nd \nc` nu exista nici o f`r\m` din ea. Tat`l ei spune \ns` c` seam`n` cu mine.

â–  Cosmin PER}A Pe sub u[` trece un firicel de lumin` care se lunge[te [i se sub]iaz`, alunec\nd peste domnul c`]el, peste g\tul doamnei giraf`, urc\nd pe piciorul patului [i pierz\ndu-se \n tremurul cuverturii u[or mi[cate de v\nt. Dac` deschizi ochii, ea este acolo, fiecare centimetru de spa]iu, fiecare cotlon are consisten]a pielii ei moi [i albe, de un alb mat, la gust de o dulcea]` ame]itoare. Dar nu trebuie s` deschizi ochii, nu e nevoie, po]i s` te la[i doar p`truns de mireasma aceea de piele [i lapte \n care te mi[ti ca g\zele, ca bursucii, \ntr-o c`ldur` [i-o moliciune adormitoare. Pentru ea lucrurile au fost f`cute \n felul urm`tor: \n fa]` este o verand` portocalie de m`r, scor]i[oar`, turt` dulce [i caramel, apoi vine buc`t`ria de var`, f`cut` din cozonac, urmeaz` holul de napolitane, portocale [i juc`rii, apoi s\nt alte trei camere mici, fiecare doar pentru ea: \n prima este un urs mare de plu[, vorbitor, \n a doua un trenule] a c`rui cale ferat` trece \n dormitor, iar \n a treia, [i cea mai ascuns` dintre ele, st` o pisic` moale ce sparge \n din]i ni[te coleoptere. Ea nu trebuie l`sat` singur` niciodat`, orice singur`tate ar putea-o r`ni \ntr-un fel inexplicabil, de asta noi st`m mereu l\ng` ea, mereu p`zim lumina aceea ce urc` (mai are pu]in [i ajunge p\n` sus, la perdea). E sear`, [tii c` e[ti tat` [i e[ti fericit. Apoi adormi [i-n somnu-]i lin vine un zmeu u[or cherchelit de vin ce se a[az` obosit pe taburet [i-]i spune povestea mai departe

Cosmin Per]a [i Maria-Anisia

Livia Ro[ca [i Andrei

62

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

A N C H E T~

\ncet: „Flori de soare [i r`da[te cresc [i urc` p\n`-n cer, unicorni [i balerine se dau hu]a pe c\mpie iar \n aer fericirea este pulberi ce se cern [i se-mpr`[tie pe jos printre flori de p`p`die“.

\n burta mea se dezvolt` printre picioru[ele ghemuite o pu]ulic`. Dar copilul, la fiecare ecografie, dintr-un exces de pudoare ]inea tot timpul m\nu]ele, exact ca fotbali[tii c\nd fac zid \n fa]a loviturilor libere, acoperindu-[i sexul. Vizibilitatea era temeinic obturat`, iar asta \mi alimenta speran]a c` a[ putea totu[i avea, p\n` la urm`, o fat`. Dar \n ajun de Sf\ntul Andrei, am n`scut copilul cel mai dolofan, mai blond [i mai b`iat cu putin]` din maternitatea din Dr`g`[ani. S\nt deci, de c\teva luni bune, m`mic` de b`iat [i groaza mea cea mai penibil` e confirmat`. C\ndva voi deveni soacr`! Tatare, poreclit a[a de ceilal]i nepo]i, [i Marcela, strigat` tot de ei pe nume, adic` bunicii, s\nt acum adev`ra]ii p`rin]i ai lui Andrei. Eu s\nt m`mica de weekend pe care micu]ul o cerceteaz` curios [i uneori cu duio[ie. Cel mai mult \i place s`-mi z\mbeasc`, s` m` trag` de p`r [i s`-mi pip`ie ochelarii. Zice „mama“, „kirke“ [i „Agabu“, despre care, dup` ce am dat un search pe google, am aflat c` este o micu]` localitate din Malawi. Este \ngrozit de orice prezen]` masculin`, cu excep]ia lui Tatare, [i pl\nge cam jum`te de or` dac` vreun b`rbat curajos \ndr`zne[te s`-l ia \n bra]e. Este \n stare s` elimie o ceat` \ntreag` de pretenden]i [i poten]iali t`tici doar cu pl\nsetele [i suspinele, a[a c` selec]ia se anun]` draconic`.

■ Raluca PER}A (ex Dun`) Sintagma „proasp`t p`rinte“ sun` pu]in ironic, din punctul meu de vedere, pentru c`, la \nceput, numai „proasp`t“ nu e[ti. Mai degrab` un zombie care graviteaz` monomaniacal, \n pragul colapsului, \n jurul micii bestii url`toare. Joci ca \ntr-un film, vezi lumea ca printr-o pelicul` [i nu \nregistrezi dec\t ce ]ine de nevoile, posibile, reale sau doar imaginate ale copilului. Mult` oboseal`, o oboseal` ciudat`, o sf\r[eal` [i o veghe continu`, dublate de entuziasm [i de voin]a de a fi o „mam` bun`“ cu orice pre]. Dincolo de asta, mirarea de fiece clip` \n fa]a fiin]ei mici de l\ng` tine. Pl`cerea de a o ]ine lipit`, piele pe piele, de a o hr`ni cu l`pticul t`u, de a dormi cu ea la s\n (aten]ie, viitoare m`mici, asta e interzis!). Pl`cerea de a nu avea nici un program, nici tu, nici ea, de a te prosti, de a inventa c\ntecele pentru ea, de a o pupa, ce mai, de a o m\nca de-a dreptul, cel mai pl`cut, \mpreun` cu „tati“. {i clipa suspendat` c\nd o prive[ti \n ochii alba[tri, o senza]ie de ame]eal`, parc` te \ndr`goste[ti. Acuma, ca p`rinte mai pu]in „proasp`t“, la cinci luni, putem vorbi de ambele p`r]i de prospe]ime. Au trecut amicii-colici, dormim [i noi mai omene[te, gl`suim \ntr-o limb` a noastr`, ne z\mbim cu infinite nuan]e, r\dem, iar r\sul Mariei! parc` g\lg\ie un izvora[, parc` r\de \ns`[i via]a \n ea. Cum e s` fii p`rinte? Dac` stau s` m` g\ndesc drept, e s` te bucuri de via]` \n fiecare zi, at\t de simplu, at\t de plin. Vorba bunicului meu de 90 de ani: doar c\nd te ui]i la ea, [i parc` sim]i c` tr`ie[ti, sim]i Via]a \n tine. P.S. ca s` nu mai zic c` de-acum [tie [i ea s` \ntoarc` pupicii [i face [i alte [mecherii care te topesc de pl`cere. Evident, ca s` ne \nv\rt` pe dege]ele. Dar ce dege]ele! ■ Livia RO{CA Anul trecut pe vremea asta [i pe ni[te c`lduri asem`n`toare eram gravid` [i tocmai aflasem ca s\nt 60% [anse ca f`tul s` fie un b`iat. Cu c\t s`pt`m\nile de sarcin` se \nmul]eau, cu at\t sporea [i certitudinea medicului c`

â–  Bogdan-Alexandru ST~NESCU E \n felul urm`tor: de[i s\nt total antisocial, m` opresc de aproximativ 50 de ori/ie[ire pentru a schimba complimente cu alte m`mici. Mi-a intrat \n vocabular urarea: „S` v` tr`iasc`!“. Am \nceput s` m` g\ndesc foarte serios la metode de abandonare a anumitor vicii. Nu detaliez‌ n-a[ vrea s` afle Marc peste c\]iva ani c` fumam dou` pachete pe zi [i‌ Am \nceput s` nu m` mai \ntreb de ce dracu’ trag ca prostu’ \n birouri bucure[tene, \n timp ce copiii de v\rsta mea s\nt \n Vam`. Nu-mi mai vine s` stau la serviciu dup` program. De[i s\nt total \mpotriva [p`gii, am aflat ce \nseamn` s` tremuri pentru cel de l\ng` tine astfel \nc\t s` nu te mai intereseze anumite principii [i s` \nde[i cu drag` inim` (ba chiar gratitudine) milionul \n buzunarul unei moa[e / asistente / anasteziste. Am \nv`]at s` trec peste pove[ti mai vechi [i ranchiune aparent de nevin-

63

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


A N C H E T~

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

decat pentru ca Marc s` „ne aib` pe to]i“ l\ng` el. Am \nv`]at ca atunci c\nd merg noaptea la non-stop, dup` ]ig`ri, s` m` \ntorc, de exemplu, cu un m`g`ru[ de plu[, botezat tot a[a, pe drum, Marean. Am \nv`]at s` z\mbesc atunci c\nd aud p`reri de genul „Eu n-o s` fac niciodat` copii, nu s\nt preg`tit.“ Nici eu n-am fost preg`tit, dar e ca mersul pe biciclet` dintr-o alt` via]`: re\nve]i cu u[urin]`. Am sc`pat de absolut toate pornirile misogine: \ntr-o familie cu un copil, femeia are parte de doi‌ Am descoperit singura „persoan`“ din lumea asta care, diminea]a, \mi z\mbe[te f`r` urm` de g\nd ascuns. {i nu c`-mi z\mbe[te, ci r\de de-a dreptul‌ ĂŽntotdeauna mi-am dorit s` fiu un om amuzant: iat` c`-mi reu[e[te acum, cu domnul Marc. Marc, tare a[ vrea ca z\mbetul t`u pentru mine s` r`m\n` mereu la fel de sincer.

corporarea \n armat` – vezi R`cani, pifani [i veterani –, acum‌ 19 ani) [i se execut`. Cred c` majoritatea ta]ilor de fete s\nt executan]i perfec]i, ca mai apoi s` fie executa]i perfect. Nu-mi pas`! De un an [i cinci luni tr`iesc \n al nou`lea cer, acolo unde Crina – \ngerul meu! – e jup\neas`, [i povestesc oricui are chef s` m` asculte (parc` recunoa[te careva c` n-are?) cum e. Este minunat! În primul r\nd, feti]a mea seam`n` leit cu copilul pe care mi-l imaginam c\nd visam s` fiu tat`. Apoi, eu \nsumi s\nt a[a cum speram s` fiu: devotat, preocupat, implicat, grijuliu, entuziast, fericit, copil`ros. Ar fi perfect dac` micu]a nu s-ar trezi de [ase-[apte ori pe noapte, la intervale neregulate de timp, dac` n-ar pl\nge la patru diminea]a cu aceea[i prospe]ime cu care o face la 11 noaptea, ori la trei ziua, dac` n-ar r`ci, dac` n-ar mai face deloc pe ea, ci doar la oli]`, dac` ar spune ce vrea, sau, [i mai simplu, dac` a[ \n]elege eu tot ce dore[te, dac` a[ avea un ceas-dou` pe sear` pentru citit [i scris, ori pentru privit un film, ori ascultat un CD‌ Dar [tiu sigur c` z\na mea \mi va \mplini, \n cur\nd, [i aceste mici dorin]e; pentru c` ea a fost \n stare s`-mi \mplineasc` via]a.

â–  Robert {ERBAN Z\nei mele \i d` o m`selu]`. Din cauza asta trage de suzete, de tetina biberoanelor, m` mu[c` c\nd m` prinde (adev`rat c` eu stau [i str\ng din‌ din]i), are febr`. Noaptea strig` „mami, mami!“ sau „tati, tati!“, „bibi, bibi!“, „pipi, pipi!“, „caca, caca!“, func]ie de necesit`]i, iar tati, indiferent de „comanda“ dat` din p`tu] [i de or`, sare din somn ca soldatul instruit (adev`rat, de c\nd s\nt „tati“ am revenit la greutatea pe care o ar`ta c\ntarul la \n-

Bogdan-Alexandru St`nescu [i Marc

â–  a consemnat Marius Chivu

Robert {erban [i Crina

64

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

cep\nd cu monumentalul ciclu Roata Ro[ie – o istorie a revolu]iei ruse[ti –, o carte care, dac` ar fi fost dus` la bun sf\r[it, ar fi fost, probabil, marea oper` literar` a secolului XX. O \ncercare unic` de a cuprinde \ntr-o mas` scris` gigantic` – la jum`tatea drumului dintre cronic` [i fic]iune – destinele individuale [i colective prinse \n „roata“ motrice a unei locomotive care antreneaz`, \nal]`, coboar` [i strive[te. Soljeni]\n m`rturise[te c` dorin]a de a scrie o istorie roman]at` a Revolu]iei i-a venit c\nd avea mai pu]in de dou`zeci de ani. Dar adev`rata ei realizare a \nceput \n anii dinaintea exilului din 1974. Este un opus magnum pe care nu a reu[it s`-l termine, la care a scris cu \nfrigurare, [tiind c` un astfel de proiect dep`[ea chiar enorma lui energie [i, mai ales, timpul care \i este dat unui om s`-l petreac` pe acest p`m\nt. Dar mai exist` o dificultate \n conceperea Ro]ii ro[ii, aceea c` cere un cititor aproape tot at\t de \nzestrat ca [i creatorul ei, amploarea epic` reclam\nd uria[e paranteze, cu reveniri dup` ample desf`[ur`ri. Nimic nu-i e str`in scriitorului, \n acela[i timp observator al naturii, al sufletului t\n`r sau feminin, al lupt`torilor, anarhi[tilor‌ dar ultimul cuv\nt nu a fost spus. Roata se opre[te \n aprilie 1917 (ultima parte nu a fost publicat` dec\t \n ruse[te); \n proiectul final trebuia s` ajung` p\n` \n 1922. ĂŽn vremea exilului, Soljeni]\n a avut intima convingere c` „va muri \n Rusia“. A[a s-a \nt\mplat. Geniul a f`cut din el un mare scriitor, iar destinul l-ar fi putut face fericit, fiindc` i-a dat satisfac]ie. ĂŽns` Rusia l-a primit cu nel`murire, s-ar putea spune cu r`ceal`. Genera]ia care i-a urmat l-a l`sat \n umbr`. Mai grav, ideologia lui conservatoare, pravoslavnic`, ce i-a dat for]a s` lupte \mpotriva comunismului, era mai pu]in percutant` atunci c\nd era vorba de perspectivele noii Rusii. I-a rezistat regimului El]\n \n numele ororii fa]` de liberalism. Regimul Putin, na]ionalist-oligarhic, l-a sedus p\n` la urm`. Marele rezistent a sf\r[it onorat, decorat de o societate ferecat` \n orgoliul na]ional \n spatele c`ruia fermenteaz` corup]ia. Respectabilitatea e o capcan`. Poate c` ar fi r`mas mai mare, mai pur, \n exil. Ar fi fost \ns` o ie[ire de o infinit` triste]e pentru cel care spera, dorea, cu patim`, s` „moar` \n Rusia“.

Ion Vianu

Soljeni]\n, capcana istoriei Am rev`zut, cu prilejul dispari]iei marelui scriitor rus, ambele interviuri televizate pe care le-a oferit lui Bernard Pivot: primul \n 1983, din exilul s`u american la Vermont, \n casa situat` \n mijlocul unor p`duri care-i aminteau de Rusia natal`; al doilea \n „dacea“ din apropierea Moscovei, dup` revenirea din exil, \n 1994, deja marcat de v\rst` [i v`dit dezam`git. ĂŽn special \n casa din Vermont, Soljeni]\n apare marcat de tr`s`turile geniului, un complex caracterial f`cut din inteligen]`, spontaneitate, energie. Prezentarea \ncepe cu o repriz` de t`iat lemne, ocupa]ie c`reia scriitorul se ded` cu for]a [i \ndem\narea unui p`durar siberian, arcuindu-[i \ntregul corp, lovind nemilos [i eficace. La \ntreb`rile ziaristului, Soljeni]\n r`spunde f`r` s` [ov`ie, se percepe inteligen]a \n ac]iune, asist`m la construirea argumentului, are pasiunea de-a convinge, dar [i autost`p\nirea perfect` exercitat` asupra temperamentului s`u n`valnic. O deosebit` impresie o las` gesticula]ia. Folose[te ambele m\ini, d` senza]ia c` este st\ngaci, ca multe firi artiste. Deseneaz` \n aer – atunci c\nd vorbe[te despre operele sale – curbe elegante, spirale, care se \ncheie \n punctul lor de plecare. Un om al \ntregului, al totalit`]ii bine \nchegate. {i este cu at\t mai mare triste]ea, acum c` via]a marelui om s-a \ncheiat, de-a constata c` tocmai perfecta \nchegare este ceea ce i-a lipsit vie]ii lui. A lipsit \n-

â– 

65

SGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Fotografii de Rare[ Avram BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

INTERVIU

„E vorba de un ridicol cu sf\r[it garantat tragic“ R`zvan Petrescu Am afirmat despre R`zvan Petrescu c` este unul dintre cei mai inteligen]i scriitori români contemporani [i un stilist des`v\r[it – maestrul din umbr` al literaturii române scurte. L-am comparat cu Caragiale, Sadoveanu [i Preda pentru acuitatea sim]ului de observa]ie [i prin felul \n care reu[e[te s` reconstituie un univers social [i moral folosind exclusiv oralitatea. Am scris c` polimorfia stilistic` a prozei sale care trece, brusc sau prin fine]uri intertextuale, de la realism la parabolic, \l situeaz` undeva \ntre tradi]ia est-european` a farsei absurde gen Bohumil Hrabal – Daniil Harms [i realismul parodic nord-american Ă  la Raymond Carver – Woody Allen. Nu e nevoie s` m` crede]i pe cuv\nt. Citi]i-l! (M. C.) P\n` la 33 de ani a]i scris pentru propria pl`cere, dar spunea]i undeva c` „literatura este o rela]ie cu moartea“ [i c` ceea ce v` sperie cu adev`rat este moartea. Prin urmare, care e rela]ia dintre pl`cere [i fric` atunci c\nd scrie]i literatur`? Scrii ca s` scapi. A[a crezi ini]ial. Asociezi ie[irea din turm` cu un fel de imortalitate bizar` mai ales dac` nu e[ti foarte convins c` exist` Dumnezeu, [i, astfel, semeni cu o oaie cu mintea r`t`cit`. E o imortalitate \n doi timpi: \n timpul unu, crezi c` devii nemuritor \n via]` fiind, adic`, printr-un fenomen misterios, moartea te va ocoli, mai ales c\nd e[ti t\n`r; \n timpul doi, speri c` vei r`m\ne a[a chiar dac` p\n` la urm` vei fi obligat s` te cure]i, pentru c` vei dura prin c`r]i. Volumele \]i vor fi citite de mii [i mii de omule]i, vei fi studiat, analizat, lumea va vorbi despre tine prin semne de admira]ie [i dup` o sut` de ani, vei ap`rea \n toate dic]ionarele, vei fi l`udat la cursuri la Universitate, sec]ia român`-alba-

nez`, vei fi tradus, planeta te va cunoa[te [i, printr-un efect spa]iu-timp-rai, vei afla [i tu despre toate astea acolo unde cic` nu exist` bucurie [i \ntristare, ba s-ar putea s` existe bucurie. Afirma]ia de pe poarta cimitirelor e prea negativ` ca s` fie adev`rat` ori s` aib` vreo justificare, doar abia am \nv`]at s` g\ndim pozitiv, lateral, \n [apte trepte, cinci pa[i [i dou` s`pt`m\ni, ca s` ajungem milionari cu un tranzit intestinal pl`cut‌ Propun s` se schimbe textul religios fiindc` d` depresie. Revin la \ntrebare: c\nd scriu – vorbesc de varianta ini]ial`, brut`, nu de cizel`rile ulterioare, care m` sufoc` dup` ce trec de cifra trei – simt o mare bucurie, lumea din jur se estompeaz` cu vitez`, [i po]i rula oricum, chiar [i pe contrasens, nu vine nimeni din direc]ie opus`, nu mai exist` nimic, cu excep]ia cuvintelor, care-s vii, \ns` nu intr`-n coliziune frontal` cu tine‌ M` g\ndesc la o metod` mixt` prin care s` po]i scrie \n timp ce faci dragoste, numai a[a

67

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


â–  R`zvan Petrescu (n. 1956, Bere[ti-Gala]i) a absolvit Facultatea de Medicin` din Bucure[ti \n 1982. ĂŽn perioada studen]iei a frecventat cenaclul „Universitas“ al Universit`]ii din Bucure[ti, condus de Mircea Martin. ĂŽntre 1990 [i 1994 a fost redactor la revistele Cuvântul [i Amfiteatru, apoi redactor-[ef al redac]iei de medicin` a Grupului Editorial ALL. ĂŽn prezent, este redactor la Editura Curtea Veche. Dup` debutul din 1986 \n volumul colectiv de proz` scurt` Debut ’86, a publicat volumele de proz` scurt`: Gr`dina de var` (1989, premiul Funda]iei „Liviu Rebreanu“), Eclipsa (1993), ĂŽntr-o dup`-amiaz` de vineri (1997, premiul „Cartea Anului“ la Salonul Na]ional de Carte de la Cluj, Premiul ASPRO pentru cea mai bun` carte de proz` a anului [i Premiul pentru proz` al ASB) [i antologia Mici schimb`ri de atitudine (2003). Pentru volumele de teatru Farsa (1994) [i Prim`vara la bufet (1995) a primit Premiul UNITER pentru cea mai bun` pies` de teatru a anului 1994 [i Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor (1995). Este prezent \n volumul antologic de proz` scurt` româneasc` The Phantom Church and Other Stories alc`tuit de Florin Manolescu (University of Pittsburg Press, 1996, traducere de Georgiana Fârnoag` [i Sharon King). Volumul de publicistic` Foxtrot XX a ap`rut la \nceputul acestei veri la Editura Cartea Româneasc`.

INTERVIU

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

\nc\ntarea ar deveni fulminant`, iar frica de moarte s-ar anula pentru o vreme ceva mai \ndelungat`, mai ales la corectur`. Foarte rar m` simt cuprins de team` \n toiul compunerilor, se \nt\mpl` mai ales dac` g`sesc o intrig` cu personaje pe care le cunosc, dar mi-e fric` s` desf`[or subiectul fiindc`, a[a cum li s-a \nt\mplat [i altora, exist` coinciden]e sau premoni]ii sau pur [i simplu cuvintele ]i se pot transforma \ntr-un soi de anun] implacabil, asmu]ind realitatea. De pild`, c\nd am scris o mic` [i foarte proast` proz` despre cum mi-a murit motanul la un cutremur imaginar, peste c\teva luni mi-a murit motanul la un cutremur adev`rat. Pe urm` am scris o alta \n care \mi omoram tat`l tr`g\ndu-i una-n cre[tet cu toporul (ceea ce s-ar putea u[or interpreta printr-un accident cerebral) [i, peste aproximativ un an, avea s` moar` exact din pricina unui asemenea accident. Prin urmare, m` feresc de temele astea, nu s\nt supersti]ii, dac` la \nceput a fost cuv\ntul, atunci cuv\ntul poate influen]a orice, nu-i bine s` te joci cu el, mai ales c\nd exist` at\tea alte moduri, complet lipsite de riscuri, de-a te juca, vezi alimenta]ia ra]ional`, sexul oral online, apocalipsa, mersul la bulgari etc. Pe urm`, dup` ce \mpline[ti 50 de ani, [i ai dep`[it cu mult jum`tatea vie]ii [i furia [i teribilismul de demult, textele-]i intr` \n contact permanent cu moartea, indiferent ce scrii, se raporteaz` la ea, tocmai ai aflat c` nu vei r`m\ne nic`ieri, nici m`car \n dic]ionarele de sinonime, n-ai fost genial [i nu mai ai c\nd s` ajungi, constatarea \ndoaie fraza, o face mai rotund`, mai plin` de \n]elepciune pastoral`.

vinte, lipsa definitiv` de speran]`, vizibil` \n c\te o pagin` de-o sf\[ietoare nostalgie, m` g\ndesc la Moarte pe credit‌ Iar la portughez, tornada controlat` a unei imagina]ii delirante, cu accente vesele at\t c\t s` te subjuge doar prin form`, fondul ocup\nd locul doi sau chiar trei. Nu-mi dau seama dac` medicina are sau nu vreo importan]` \n literatur`, dac` ajut` ori ba. Tolstoi, Faulkner [i Mårquez n-au fost medici, iar scriitorii despre care am pomenit noi doi cred c-ar fi ajuns nume la fel de mari [i dac-ar fi fost scafandri. Pe de alt` parte, cunosc o droaie de medici care scriu mai prost dec\t o domni[oar` chiuretat`, dar simt ei nevoia s` descrie prin ce-au trecut, ce-au v`zut, hemoroizii iubitei, dram`, de obicei e vorba de medici e[ua]i care e[ueaz` [i-n literatur`. S` fie clar: medicii foarte buni nu au timp de literatur`. De jocul cu m`rgelu]ele de sticl`, de vanity fair, de alpinism inutil, s\nt devota]i meseriei lor, trebuie s` vindece milioane de agita]i. Excep]iile, precum Cehov, care-a reu[it performan]a s` practice excelent medicina [i s` [i scrie enorm doar p\n` la 44 de ani, nu \nseamn` nimic. Antunes se pare c` este un psihiatru merituos, dar intermitent, CÊline a renun]at devreme, iar despre Bulgakov chiar nu [tiu dac` se remarca sau nu ca doctor. Cred c` nu. De fapt, ce ajut` scrisului: melancolia, hedonismul, boala, \ntreb`rile/spaimele interioare? În ultim` instan]`, e vorba de ceva foarte simplu, foarte enervant, [i anume de talent. Care n-are nici o leg`tur` cu medicina. Poate c` profesia asta intensific` anumite st`ri, activeaz` mai mult anumite zone cerebrale, cum ar fi pedunculul, boala [i muribunzii pe care-i vezi ]i-ar putea da un fream`t de co[ciug [i, prin el plus Kierkegaard, ajungi la senza]ia de inconsisten]`, de iluzie, de metafor` optic` a vie]ii‌ Din care se ive[te iar r`spunsul la prima ta \ntrebare: da, exist` o rela]ie a literaturii cu moartea. De fapt, cred c`-n toate artele e la fel. Cu excep]ia fengshui-ului. Îmi vine-n minte Recviemul lui Verdi, dar mai ales cel al lui Mozart, care-i metamorfozeaz` toat` opera: \ncepi s` te g\nde[ti dac` sonatele sau concertele lui pentru pian [i orchestr`

„Munc` necinstit`, profituri ilegale“ Ca [i Bulgakov sau Emil Brumaru, de pild`, a]i fost mai \nt\i medic; ajut` \n vreun fel medicina literaturii? S` nu-i uit`m pe Cehov, CĂŠline [i Antunes. La rus g`se[ti o ofert` all inclusive, unde te farmec` umorul melancolic [i abisul abia \ntrez`rit, aflat chiar sub pagin`, cuprins \n proze de numai c\teva pagini. La francez, comicul atroce [i atacul furibund asupra semenilor, cu alte cu-

68

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

INTERVIU

nu s\nt cumva camuflate izbucniri de panic` sau revolt` ori r`spunsuri suspect de cristaline, prin aparenta spum` de [ampanie, la \ntrebarea permanent` pe care-o pune moartea, nu via]a. Via]a, chiar a[a, enigmatic` [i turtit` cum e, poate fi totu[i descifrat` chiar [i de maimu]e: am primit prin e-mail ni[te fotografii edificatoare, \n care urangutanii practicau magnifice perversiuni cu mai mult devotament dec\t oamenii, cred c` le-au copiat de la homo sapiens, a[adar noi s\ntem str`mo[ii lor, teoria evolu]ionist` r`m\ne \n picioare, doar rolurile se schimb`. Conchid: medicina nu are nici un efect asupra scrisului dac` nu se a[az` pe o structur` interioar` ultrasensibil`. Medicii adev`ra]i nu s\nt prea sensibili, altfel n-ar mai practica \n vecii vecilor, pentru c-ar pl\nge \n fa]a fiec`rui pacient cu o boal` grav`. Apropo, eu am pl\ns c\nd a murit un om pe care-l trimiseser` acas` toate spitalele, doctorii zic\nd c` nu mai are de tr`it dec\t cel mult o lun`; am reu[it, prin \nzestrarea mea neobi[nuit`, s`-l fac s` mai supravie]uiasc` nou` luni [i, c\nd m-au chemat rudele s` vin c` moare, am ajuns exact la timp ca s`-[i dea duhul \n bra]ele mele, a fost groaznic, pentru c`, \n final, lup]i \mpotriva mor]ii, ai [i sering`, [i totu[i nu o po]i \nvinge prin nimic, or, tocmai `sta ar trebui s` fie rostul suprem al medicinii, e limpede c` nu am fost programat s` devin medic, mai ales dac` punem la socoteal` \n ce hal m` plictisesc bolnavii. Spaime interioare [i \ntreb`ri aveam [i \nainte de a intra la facultate, iar hedonismul nu mi s-a p`rut interesant dec\t pe masa din buc`t`rie, nu de disec]ie. De ce ar fi literatura o „activitate ru[inoas`“? Afirma]ia lui Andrei Bitov e corect`. Ce poate fi mai degradant dec\t s` scrii, \n loc s` plantezi flori ori s` faci bani? ĂŽnc` nu s-a ajuns p\n` acolo \nc\t la \ntrebarea ce meserie ai s` po]i r`spunde degajat „scriitor“. Pentru c`, dac` r`spunzi a[a, e[ti imediat \ntrebat cu voce tare sau \n g\nd (de c`tre oamenii civiliza]i) bine, am \n]eles, dar ce meserie ai? Scrisul nu-i o profesie, asta este deocamdat` percep]ia dominant` \n România [i-n alte ]`ri la fel de culte. Literatura nu presupune munc`, sau presupune o mun-

c` necinstit`, cu profituri ilegale chiar dac` extrem de mici, pentru c`, \n definitiv, ce fac scriitorii? Se amuz`. Lucreaz`, chiar dac` (unii) p\n` la epuizare (nu are nici o importan]`), pentru propria bucurie, nu-[i aduc contribu]ia la mersul \nainte al societ`]ii, nu militeaz` pentru o lume mai bun`, un viitor sigur pentru copiii no[tri, s\nt ni[te c`pu[e care sug s\ngele poporului cu carte de munc` [i scot cet`]enii din s`rite scriind \ntruna despre lucruri lipsite de orice valoare practic` (nu vorbesc aici despre c`r]ile „utilitare“ care subjug` mapamondul, f`r` urm` de preocupare pentru spirit, a[a cum e [i firesc). Poate lucrurile se vor schimba, parc` adie o boare de recunoa[tere a literatorului, dar c\nd vor deveni cu adev`rat normale, pe mine m` va durea fix \n cot, m` refer strict la osul lui c\t [i la celelalte, c` at\t va mai r`m\ne. Este scriitorul un om normal? Ce \n]elegi prin normalitate? C` eu nu mai \n]eleg nimic, de la o vreme observ c` totul e normal, chiar [i r`zboaiele pentru men]inerea p`cii, România sau c`s`toriile \ntre fiin]e de acela[i sex. N-a mai r`mas nimic normal pe lumea asta, except\nd handicapa]ii. Prin urmare, s\nt normal.

1982

69

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


INTERVIU

|mpreun` cu Andrei

ĂŽn tot ceea ce scrie]i, finalul frazei te arunc` \n plin absurd, chiar [i \n acest interviu. S\nte]i un scriitor serios? Unul dintre cele mai tari complimente care mi s-au adus a luat forma frazei: „B`, tu scrii a[a cum e[ti!“. Deci, \n m`sura \n care s\nt un om serios, s\nt la fel [i ca scriitor. M` \ntreb totu[i dac` nu m` dedublez, pentru c` scriitorii nu prea pot s` fie serio[i (excluz\ndu-l pe Thomas Mann, care-i serios ca un strabism). Pentru exemplificare, iat` un extras din coresponden]a lui Flaubert, uite ce scria pe ilustratele pe care le-a trimis din Italia – avea 30 de ani. Din Vene]ia: „Nici un futai“. Din Roma: „S\nt cast“. Din Neapole: „Aici m-am futut bini[or“. ĂŽn ce prive[te finalul unora dintre frazele mele, cade \n absurd pentru c` totul e absurd. ~sta ar fi sensul vie]ii. G\nde[te-te c\t de absurd este s` ne \ncheiem [ireturile. Sau s` nu le \ncheiem. Dac` nu cumva lucrurile, \n totalitate, s\nt doar ridicole. E vorba de un ridicol c-un sf\r[it garantat tragic.

Expansiunea cititorilor „mici“ Cum v` \mp`ca]i cu relativa dvs. marginalitate; ave]i frust`ri, ne\mpliniri, \ndoieli? C\nd am \nceput s` public am avut succes de critic`, a[adar am plonjat \n extaz. {i am continuat s-o ]in tot \ntr-o fericire p\n` prin ’97-’98. Nu se punea problema s` fii \n centrul aten]iei, promovarea, atragerea marelui public nu interesa mai pe nimeni. Pe urm` am \nceput s`

DILEMATECA � SEPTEMBRIE 2008 m` enervez. Am v`zut c` se poate crea imagine, iar eu nu aveam nici \n oglind`. E drept c` nici al]ii, mai buni dec\t mine, dar n-am pl\ns niciodat` de mila altora, \n privin]a asta, altfel pl\ng \ntruna, ]i-am dat [i un exemplu. Nu cred c` exist` vreun scriitor care [i-ar da foc ultimei opere ca Gauguin, to]i vrem s` ne cunoasc` lumea, toat` lumea, dac` e posibil. Îns`, dup` ceva vreme, am realizat c` nu-s \n stare s`-mi fac singur portretul pentru mase, nu m` pricep, e prea mare efortul [i, \n definitiv, prea mic [i efemer rezultatul – am devenit \n]elept ca un ornitorinc –, problema trebuie s` fie a agen]ilor literari. Or, cum `[tia \nc` n-au ap`rut, m-am \mp`cat cu ideea c` exist numai pentru un num`r mic de cititori [i pentru critic`. Marea mea frustrare este una comun`: nu am bani. {i depind de un serviciu. {i, din cauza serviciului, oric\t de elegant ar fi ([i este, unde lucrez acum), \mi lipse[te spa]iul temporal, at\t de fragil, pentru a scrie. Ne\mpliniri: 1) p\n` acum ar fi trebuit s` arunc prin subsolurile bibliotecilor cel pu]in zece c`r]i, nu doar patru. {i nu \ntrev`d nici o solu]ie, nici un om bogat nu m-ar finan]a p\n` la sf\r[itul vie]ii. Poate Statul; 2) \mi pare extrem de r`u c` n-am plecat \n Belgia, c\nd s-ar fi putut, \n 1990. C` n-am plecat oriunde. Îndoieli: m` \ndoiesc permanent de proza pe care o fac sau ce fac eu acolo. Dup` at\ta vreme, vreo 25 de ani, nu s\nt convins c` scriu bine, g`sesc mereu alte fraze pentru a spune ce trebuia s` spun, de aceea nici nu-mi mai plac volumele mele, foarte rar le r`sfoiesc, mai mult le [terg de praf. Chiar cele mai entuziaste recenzii, dup` ce-mi produc o uria[` satisfac]ie, nu reu[esc s` m` conving` c-am izbutit. De multe ori am senza]ia c` nu-i vorba despre mine. Care ar fi ambi]iile dvs. literare? Ambi]ii literare nu mai am. Din moment ce aud voci care spun c`-s un maestru al prozei scurte, ce pot s`-mi mai doresc? Cel mult s` nu-mi cad` p`rul. De ce scrie]i at\t de greu? Chiar v` lipse[te timpul? Da, n-am timp. N-AM TIMP. Trebuie s` pl`tesc \ntre]inerea, lumina, apa, fetele, chiar [i pe alea nepreten]ioase, toate vor bani, chiar dac`

70

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

INTERVIU

nu le fac nimic. {i pune la socoteal` c`, \n privin]a banilor, nu-i vorba de mine, am o familie. Pe care n-o pot l`sa s` moar` de foame \mbr`cat`-n zdren]e. {i mai e ceva: rescriu de nepermis de multe ori cel mai mic text, ac]iune supercronofag`. A[a c`, p\n` la urm`, tot la timp se reduce totul. De-acum \ncolo n-ar trebui s` mai fac absolut nimic altceva dec\t s` scriu. Uite c` nu se poate. {i nici nu mai am for]a de-a r`m\ne scriitor de weekend, asta a mers o vreme, acum e vremea pompelor funebre. Datorit` acestor rescrieri s\nte]i unul dintre pu]inii scriitori stili[ti pe care-i avem. Cum de s-a compromis stilul, de ce crede]i c` e at\t de subevaluat? Mi-am dorit de c\nd m` [tiu cu pana pe h\rtie s` tr`iesc clipa c\nd un glas autorizat \mi va spune c` s\nt un stilist, pentru c` asta m-am str`duit s` ajung. {i de-asta m` bucur ca un m`gar. Stilul s-a compromis, b`nuiesc, din pricina dorin]ei, tot mai mari [i imposibil de st`vilit, de superficialitate. S-ar putea s` gre[esc, dar mi se pare c` imaginea (la televizor, la computer, la mobil) i-a dat lovitura de gra]ie. Nu mai are nevoie de prelucrare, e \nghi]it` fix cum e, nu solicit` centrul g\ndirii (pe care-l face tot mai mic, mai lini[tit, mai negru). {i, \n ce prive[te filmele, de exemplu, nici g\nd de stilistic`, se pune accentul pe simplitate maxim` (echivalent al stupidit`]ii), s` \n]eleag` popula]ia planetei ce se petrece. Ce s` mai zic de telenovele, proliferarea [i succesul lor s\nt mortale (la propriu). Iar asta se r`sfr\nge [i asupra literaturii, care, pentru a supravie]ui, trebuie s` fie la fel de \nfior`tor de infantil` [i vulgar`, \n orice caz f`r` stil, care-i dep`[it fiindc` n-are absolut nici un sens \ntr-o lume frivol`, nu mai deranjeaz` cuvintele imprecise, repeti]iile, tautologiile, sintaxa de balamuc, tempoul fracturat, fraza cu barb`, scrisul ca la traforaj‌ Uit`-te pe oricare list` de bestseller-uri [i, cu pu]ine excep]ii, vei g`si doar c`r]i pentru cretini. {i, da, majoritatea cititorilor s\nt cretini. {i, cum toate editurile din lume vor public, vor tip`ri miliarde de volume pe m`sura inteligen]ei lui. C` s\nt [i prea mul]i

indivizi pe p`m\nt, de-aia-i stilul at\t de subevaluat. A]i mai afirmat undeva c` autorii mari s\nt pe cale de dispari]ie din cauza cititorilor „miciâ€œâ€Ś Sigur. A[ ad`uga dou` lucruri: unu, se nasc din ce \n ce mai pu]ini autori mari pentru c`, de c\nd s\nt mici, v`d [i \nva]` c` lucrul cel mai important \n via]` e reu[ita financiar`, iahtul, poate c` [i-n aia de apoi e la fel, poate te las` [i-acolo s` te dai cu barca, dac` ai, a[a c` dac`-i apuc` mai t\rziu cheful s` scrie, copila[ii r`ma[i \n stadiul de copila[i o vor face c\t mai elementar cu putin]`, direct, f`r` mofturi, mai ales c`, dintre toate artele, literatura pare la \ndem\n` pentru oricine are o poveste, [i to]i au, vezi blogurile. Doi, cititorii „mici“ s\nt \n plin` expansiune, se \nmul]esc ne\ncetat, ca amibele, s\nt de neoprit, vor s` citeasc`, [i s` citeasc` numai lucruri s`lbatic de primitive, dac` se poate chiar nule, care s` nu le tulbure resturile de g\ndire pe care le posed` dintr-o iner]ie tot mai mic`. Sigur, vor continua s` existe [i cititori profesioni[ti, dar \ntr-un num`r ce se va reduce con-

1978

71

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


1996

INTERVIU

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

stant, p\n` la s`rb`toarea final`. Fenomenul invers, prin care ultima categorie va ajunge s` de]in` suprema]ia, e la fel de greu de suportat. Ce \nseamn` pentru dvs. munca de redactor de carte? O groz`vie. O exersez din ’93 [i, dac` timp de c\]iva ani mi-a pl`cut, mi se p`rea c` este interesant` [i surescitant`, mai ales c` puteai s` tai fraze \ntregi, \ncetul cu \ncetul a devenit tot mai ap`s`toare, mai deprimant`, mai d`un`toare pentru libertatea mea de cititor, pentru scris, motivul e clar, am fost nevoit s` lucrez de prea multe ori c`r]i pe care nu le-a[ fi citit \n mod normal nici amenin]at cu s`rutul Andreei Marin. E o munc` de gr`jdar (cu deosebire la traducerile proaste, [i s\nt cu nemiluita), care nici nu a fost vreodat` recunoscut`, nimeni nu d` doi bani pe un redactor, cu excep]ia unor scriitori, bine m`car c` te \nva]` s` fii umil. Am ajuns umil. {i tot n-am bani.

gaze pe fa]`, „cititul acestei c`r]i provoac` impoten]`“ etc. Recitesc mai rar, \n special proz` scurt`, \n special nord-americanii anilor ’80, c\t [i J.D. Salinger, ca s` v`d c\t de mult m-am \ndep`rtat de modele. ĂŽn ce prive[te romanele, de Dostoievski nu m` mai ating, pentru c-am f`cut impruden]a s` citesc Fra]ii Karamazov \n urm` cu vreo opt ani [i m-am dilatat. Cele peste 800 de pagini puteau fi scrise \n maximum o sut`. {i vreau s`-l las la locul lui, \n v\rf, acolo unde l-am plasat \n urm` cu 30 de ani. S\nte]i un mare meloman. Cum a]i \nceput? Muzica a-nceput s`-mi plac` pe la prepubertate. Mai \nt\i a fost rock-ul, erau anii ’70. Am \naintat pe mai multe canale, pe la 15 ani am descoperit preclasicii [i, \n paralel cu Led Zeppelin, am \nceput s` fiu atras de Chopin, iar ceva mai t\rziu, \n armat`, am ascultat un LP cu Modern Jazz Quartet. A[a c` m-am hot`r\t s` \nv`] s` c\nt temeinic la chitar` – o f`cusem [i p\n` atunci, dar la nivel de amator –, mi-am luat profesor [i stativ, am c\ntat la petreceri, prin cluburile facult`]ii, prin restaurante, la Costine[ti, mai ales folk-blues [i piese clasice. Eram destul de bun, din p`cate n-am mai exersat. V-a]i visat star rock? Sigur c` m-am visat star rock. Dac` a[ fi tr`it \n alt` ]ar`, \n America, s` zicem, s\nt aproape sigur c` asta a[ fi devenit. Dar a[ fi c\ntat [i jazz. Am mai spus-o [i-n alte ocazii, nimic nu egaleaz` ceea ce sim]i c\nd te ascult` [i te place publicul, senza]ia e-n direct [i clar`, nu ce]oas`, cum se \nt\mpl` \n literatur`. C\te discuri ave]i \n rafturile astea? Ini]ial num`ram discurile, acum nu mai [tiu exact c\te am, oricum, s\nt peste trei mii. Viniluri, casete, CD-uri, mp3-uri. Magnetofonul [i benzile le p`strez ca amintire a unor vremuri minunate, c\nd la radio se c\nta „Macarale r\d \n soare“, unde-or fi disp`rut ele, cu soarele lor cu tot? Ce compozitori a]i lua pe o insul` pustie? I-a[ lua pe Bach [i Miles Davis. Integral. Pentru c` nu am voie cu prea mul]i \n locul `la, altfel a[ umple vreo patru pagini doar cu nume. Dar nu \n]eleg de ce insula e musai s` fie pustie.

Salinger, Bach [i Miles Davis Citi]i sau reciti]i? Citesc constant, e una dintre marile pl`ceri, bine c` nu-i vinovat`. Bine c` nu afecteaz` s`n`tatea celor din jur. Bine c` n-a ajuns s` fie stigmatizat`, ca fumatul, dar nici mult nu mai e. Ca s` fac un racord cu o \ntrebare precedent`, v`d venind vremea c\nd pe c`r]ile bune se vor lipi poze de tipul celor de pe pachetele de ]ig`ri, cu chipuri desfigurate, gingii cangrenate, bube oribile, oameni horc`ind, pe moarte, cu masca de

72

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

INTERVIU

De ce n-ar tr`i acolo tinere intelectuale, printre palmieri? C\nd ar auzi „Ofranda muzical`“ sau „Bitches Brew“ ar s`ri toate pe mine, m-ar leg`na cu hamacu’, mi-ar da nuci de cocos, alge‌ S\nte]i [i un mare cinefil; nu v-ar tenta, de pild`, s` scrie]i scenarii pentru tinerii regizori? M` intereseaz` \n aceea[i m`sur`-n care-i intereseaz` [i pe ei. Am citit scenarii – nu m` atrage ideea de a scrie vreunul. Scenariul e o pup`, nu [tii \n ce se va transforma. S` fac un film pe un scenariu propriu ar fi mult mai interesant. Dar nu l-a[ termina niciodat`: din cauza nenorocitului de perfec]ionism, nu a[ reu[i s` aleg nici m`car coloana sonor`, din nenum`rate variante, ce s` mai vorbesc de distribu]ie, lumini, unghiuri de filmare etc. ĂŽn plus, \ntr-un film e nevoie de un fir epic, or, mie-mi place fiorul, nu firul. ĂŽn Foxtrot XX e un fragment emo]ionant despre fericirea de a fi p`rinte; ce ave]i \n comun cu b`ie]elul dvs.? Imensa admira]ie pentru femei. Umorul. Vulnerabilitatea. Spiritul critic. Sc\rba fa]` de [coal`. Ce pasiuni „vinovate“ ave]i? Nu pot s`-]i spun dec\t care este cea mai nevinovat` pasiune: imensa admira]ie pentru femei. Interval de v\rst`: 14-50 de ani. {i nici nu

m` pot ab]ine s` le momesc, \nc` din clasa a cincea mi-am dat seama c` nu seam`n` una cu alta, \mi plac [i vegetarienele. Cu ochii verzi. De-aia m` irit` c`r]ile pornografice [i o [i ar`t \n rubrica pe care mi-ai oferit-o, generos, \n Dilemateca: nu se scrie despre sex, se practic`. Cu entuziasm, pasiune, abnega]ie, polite]e, eroism uneori. C` nu-i ca mersul pe biciclet`, numai autorii de proze porcoase cred a[a ceva. Trebuie s` te perfec]ionezi, altfel ui]i [i-ncepi s` scrii ca s`-]i aduci aminte, dar nu-]i aduci. Din r`spunsurile de p\n` acum reiese c` s\nte]i un tip pesimist, cam ]`c`nit, care se v`ic`re[te c` n-are bani, obsedat de femei‌ Nu e prea flatant. Cum s` nu fie flatant? Dac-a[ fi fost optimist, normal, misogin [i bogat ar fi fost mai bine? Noroc c` nu e[ti psihiatru. Am folosit un cod metaforic bipolar, de tip biel`-manivel`, ca s` derutez, s` atrag prin \ncercuire. ĂŽn realitate s\nt exact cum zic acum, la sf\r[it, cu semnul \ntreb`rii. Doar c` nu-s inteligent. A[a c` e flatant. Ah, [i nu mai spune c` „m` v`ic`resc“ din cauza lipsei banilor. Nu-i a[a, a fost doar o constatare ironic`, mi-am b`tut joc de mine cu triste]e, nimic nu [tii. Doar boga]ii se vait` c` n-au bani, lua-i-ar dracu’. Amin! â–  a consemnat Marius Chivu

73

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


SGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

dovede[te av\ntul pe care l-a luat, pentru A.B., sarsaneliada dup` 1990, c\nd necesitatea extern` a devenit mai pu]in constr\ng`toare. Motivul ascuns s` fi fost contrarianta pl`cere din nepl`cere? {i pentru c` sadismul [i masochismul s\nt fa]a [i reversul aceleia[i medalii, sar spre sf\r[itul volumului, la „Bibliotecile spitalelor mele“ de S.S. ĂŽnc` de la \nceput, autoarea traseaz` o paralel` pe puncte \ntre critica literar` [i chirurgie, din care lipse[te (de ce oare?) un element esen]ial – cruzimea. ĂŽn parantez` fie spus, psihanaliza – ca [i critica literar` sau chirurgia – este o profesie prin care se sublimeaz` cruzimea (sadismul). ĂŽnclina]ia cu pricina izbucne[te \ntr-o scen` neverosimil`: „Aveam 18 ani, proasp`t \mplini]i, nici o experien]` [i o enorm` confuzie literaro-chirurgical` \n creier, c\nd m-am trezit t`ind piciorul unui om prea robust [i prea \nalt ca s`-l pot ]ine suspendat la \n`l]imea necesar`. L-a ]inut Pasquale (chirurgul en titre), \n timp ce r`cnea timpii operatorii“. De[i pare s` fi fost o situa]ie fortuit`, restul personalului fiind plecat din spital, scriitoarea are o umbr` de \ndoial` privitor la motivele gestului, pentru c` altfel n-ar fi comentat cu: „Mi-e greu s` cred c` operam a[a, ca-n tran[ee, din alte motive“. Adic` dintr-o secret` pl`cere? Din volum nu lipse[te nici tradi]ionalul complex al sufletului feminin (numit de Freud „invidie de penis“, iar de Adler „protest viril“), complex datorit` c`ruia femeia s-ar sim]i inferioar` prin simplul fapt c` este femeie. Din acest complex se alimenteaz` feminismul primitiv, care, sub pretextul egalit`]ii drepturilor, transform` femeia \n b`rbat. ĂŽn comunismul Elenei Ceau[escu, acest feminism a devenit politic` de stat, excelent descris` \n „Eu, una, n-am suferit“ de I.O.-T. La sport, fetele trebuiau s` fac` acelea[i exerci]ii ca b`ie]ii, de[i chiar „cei mai \nr`i]i femini[ti tot accept` c` poten]ialul fizic al femeii fa]` de cel al b`rbatului nu e chiar acela[i“. La orele de tehnologie li se cereau acelea[i performan]e derizorii – confec]ionarea unor rudimentare cutii po[tale din tabl`. ĂŽn sf\r[it, studentele f`ceau [i ele armata – adev`rat` caricatur` a serviciului militar. Mult clamata egalitate a femeilor cu b`rba]ii nu era dec\t o mare p`c`leal` ideologic` prin care, de fapt, li se r`pea feminitatea. Ast`zi, feminismul evoluat, eliberat de complexele trecutului, militeaz` pentru reabilitarea valorilor specifice feminit`]ii. â– 

Vasile Dem. Zamfirescu

Complexele „tovar`[elor de drum“ Ideea superficial` c` am fi fost to]i afecta]i \n acela[i fel de comunism va fi treptat abandonat`, pe m`sur` ce c`r]ile de tipul Tovar`[e de drum – coordonat` de Radu Pavel Gheo [i Dan Lungu (Editura Polirom, 2008) – vor deveni mai numeroase. Subintitulat „Experien]a feminin` \n comunism“, volumul con]ine m`rturiile unor personalit`]i cunoscute din lumea literar`. R`sfoindu-l, m-am a[teptat la hran` bogat` pentru psihanalist, [i nu am fost dezam`git: urm`rile frustr`rilor din comunism asupra incon[tientului feminin transpar \n c\teva r\nduri cu putere. M` opresc mai \nt\i la „Sarsanela“ de A.B. Printre tr`s`turile ad\nci ale sufletului feminin, Freud enumera masochismul fizic [i moral, acea pl`cere, paradoxal` pentru con[tiin]`, care are ca surs` suferin]a. Controversat`, ca mai toate adev`rurile freudismului, afirma]ia \ntemeietorului psihanalizei pare a-[i g`si confirmarea \n povestea c`r`u[iei cu c\rca practicat` nu numai de A.B., ci de majoritatea femeilor române \n perioada Ceau[escu. Iat` profesiunea de credin]` a scriitoarei: „De[i uneori era de-a dreptul jalnic ce [i cum c`ram, nu m-am sim]it umilit` dec\t rareori, nu m-am prea v`ic`rit [i nici n-am intrat \n depresie din trei motiveâ€Śâ€œ. Le rezum fidel: folosul propriu sau al unei persoane apropiate, firescul situa]iei (asta este, printre altele, menirea femeii), adic` resemnarea, [i m\ndria de a se apropia de un ideal al for]ei proprii doar masculinit`]ii. Dintre ele, doar primul rezist` unui examen ra]ional. Celelalte dou` par s` fie doar „ra]ionaliz`ri“ ale unor motive ascunse sie[i. C` astfel de motive au existat o

75

SGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


SGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008 Fotografii de Matei Martin

PROFIL C`r]i cu baterie

Angel Ancin, product manager, iRex Nu e editor. Nici librar. Dar vinde c`r]i. Toate c`r]ile sale \ncap \ntr-un buzunar. Angel Ancin este product manager la iRex, o companie european` care fabric`‌ cerneal` electronic`. Adic` ni[te dispozitive electronice mici c\t o carte, \nc`p`toare c\t o bibliotec`, care pot stoca sute, mii de volume. Angel Ancin n-a reu[it s` citeasc` toate c`r]ile din libr`ria sa virtual`, dar [tie un lucru: dispozitivul s`u va revolu]iona pia]a de carte [i modul \n care oamenii citesc. Dac` \l \ntrebi despre cum func]ioneaz` cerneala electronic`, \]i vorbe[te cu orele despre particule \n suspensie, c\mpuri electro-magnetice, puncte pe ecran etc. Principiul e destul de simplu [i neinteresant \n compara]ie cu beneficiile aceste inova]ii care dateaz` deja de aproape un deceniu. De abia de c\]iva ani \ns`, pia]a de carte din Occident – mai ales cea din Statele Unite ale Americii – a \nceput s` se deschid` c`tre aceste tehnologii. P\n` nu de mult, c`r]ile electronice erau disponibile numai pe Internet: cei interesa]i de un titlu anume, de un autor, de o tem`, puteau g`si pe c\teva situri textul propriu-zis al c`r]ii, postat de cine [tie ce fanatic. Difuzarea pe Internet a \nsemnat o circula]ie mult mai mare pentru acele opere literare (chiar dac` asta \nseamn`, de cele mai multe ori, \nc`lcarea drepturilor de autor).

Cu ajutorul noilor dispozitive, circula]ia operelor literare este \nc` [i mai facil` dec\t \n cazul c`r]ilor citite online. Avantajul principal al dispozitivelor cu cerneal` electronic` este mobilitatea: po]i s` iei cu tine zece c`r]i, o sut` de c`r]i, o bibliotec` \ntreag`. În compara]ie cu lectura pe calculator, avantajul principal al aparatelor cu cerneal` electronic` este u[urin]a lecturii. S-au f`cut studii [i se [tie deja c` nu po]i urm`ri cu aten]ie un text pe ecranul PC-ului, mai mult de 30 de secunde. O jum`tate de minut, mai mult nu se poate! Oric\t de interesant ar fi textul, rata de refresh a ecranelor conven]ionale obose[te ochii cititorului peste m`sur` [i descurajeaz`, de fapt, lectura. Cerneala electronic` nu are rate de refresh, a[a c` ochiul nu mai percepe imaginea tremurat`. „Oricum, tehnologia de acum ne permite s`

77

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


PROFIL

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008 fan – dar nu vede nici un inconvenient \n a citi de pe ecran. „O poveste bun` se cite[te la fel de bine oricare ar fi mediul.“ Pentru puri[ti, perspectiva \nlocuirii c`r]ii tip`rite cu un ecran de plastic poate p`rea o blasfemie. Confesiunea lui Stephen King nu e un argument pentru cei care au rela]ii carnale cu cartea. Cum r`m\ne cu textura h\rtiei? Ce se mai alege de mirosul cernelii de tipar? „Se poate orice. Am f`cut chiar cercet`ri am`nun]ite \n aceast` privin]`: am vrut s` vedem cum am putea emula textura h\rtiei de tipar (texturi diferite) sau mirosul cernelurilor. Am vrut s` recreem cu mijloace electronice experien]a lecturii unei c`r]i tip`rite. ĂŽntreaga experien]`, tactil`, vizual` [i olfactiv`. Teoretic se poate orice. Nimic nu ne \mpiedic` s` ad`ug`m aparatelor toate aceste \nsu[iri. ĂŽns` merit`? C\t de ata[a]i s\nt oamenii de ele? C\t s\nt dispu[i s` pl`teasc` pentru a le avea pe aparatul lor? Ne-am dat seama c` cel pu]in deocamdat`, nu merit` s` mai investim \n aceste cercet`ri.“ Cifre [i topuri

prezent`m textul \n mai multe corpuri de liter` [i cu fonturi diferite, a[a c` p\n` [i persoanele cu deficit de vedere pot s` citeasc`“, spune Angel Ancin. O bibliotec` de buzunar Cum influen]eaz` acest aparat experien]a lecturii? S-au f`cut incredibil de multe pentru cititor, spune Angel Ancin. „De pild`, aparatul pe care \l producem, iLiad, ]ine minte la ce pagin` ai r`mas. Dac` \]i \ntrerupi lectura, nu vei mai fi nevoit s` \ndoi un col] de pagin` sau s` scotoce[ti dup` un semn de carte. ĂŽnchizi ecranul [i c\nd \l redeschizi, vei avea \n fa]` exact pagina pe care ai citit-o ultima dat`.“ R`sfoitul este extrem de simplu [i el. Cu ajutorul unui side-bar, po]i s` \ntorci fila electronic` doar cu o singur` m\n`, \n timp de cu cealalt` ]ii frumu[el o cea[c` de ceai. Stephen King, de pild`, recuno[tea \ntr-un articol recent c` este un utilizator (cititor) \mp`timit de c`r]i electronice. Nu e neap`rat un

Anul trecut, iRex a v\ndut numai \n Europa cam 50.000 de asemenea dispozitive. „Cum aparatele noastre s\nt din gama superioar` ([i prin urmare, cele mai scumpe), estim`m c` num`rul total de aparate v\ndute de toate celelalte companii concurente e de fapt mult mai mare, dep`[ind 100.000 de unit`]i.“ Oricum, \ntre Europa [i America exist` diferen]e importante chiar [i \n ceea ce prive[te deschiderea spre noile tehnologii. Dincolo de Ocean se v\nd cam 100.000 de ebookuri pe lun`, spune Angel Ancin. Succesul de care se bucur` acum aceste produse nu a fost \ns` anticipat de firmele produc`toare. Sau, mai precis, foarte pu]ini s\nt cei care au \ndr`znit s` cread` \ntr-un succes at\t de rapid. Angel Ancin a lucrat o vreme la Philips. ĂŽn 2004, c\nd compania a \nceput s` dezvolte un proiect legat de cerneala electronic`, managerii au estimat c` afacerea n-ar putea deveni profitabil` dec\t cu investi]ii serioase [i numai dup` patru ani. Cum perspectiva nu era foarte \ncurajatoare [i cum riscurile p`reau destul de mari,

78

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

PROFIL

au oprit cercet`rile. O parte din echipa care lucra la proiect s-a hot`r\t atunci s` preia pe cont propriu cercetarea [i produc]ia. Iat` c` acum, la exact patru ani de c\nd Philips a renun]at la proiect, afacerea \ncepe s` devin` profitabil`. Cu statisticile [i estim`rile \n fa]`, Angel Ancin prezice un viitor luminos pentru pia]a de carte. Chiar dac` editorii s\nt deocamdat` reticen]i \n a ceda drepturile de difuzare pentru c`r]i \n varianta electronic`. „Nu, dispozitivele astea [i c`r]ile \n format electronic nu vor \nlocui, \ntr-un viitor previzibil, tip`riturile. Nu ne-am propus s` ocup`m locul editorilor sau pe cel al librarilor. Cartea electronic` este un alt mediu, alternativ, de difuzare a operelor literare. {i toat` lumea are de profitat de pe urma acestei inven]ii“, spune Angel Ancin. Pentru c` odat` cump`rate dispozitivele, cititorul tot de la o libr`rie va cump`ra con]inutul. {i marea b`t`lie se d` pe acest teren: degeaba ai aparatul dac` nu ai ce s` cite[ti...

ĂŽn Spania, de pild`, editorii au fost extrem de reticen]i s` realizeze contracte de v\nzare pentru c`r]i \n format electronic. ĂŽns` \n momentul \n care cel mai mare difuzor de carte s-a angajat s` v\nd` aparatele produse de iRex, au devenit [i ei, brusc, mai deschi[i. „{i-au dat seama c`, dac` accept`, s-ar putea s` c\[tige m`car pu]in, iar dac` nu accept`, atunci sigur or s` piard`. Acum lucr`m cu cei mai mari editori spanioli.“ Acest nou mediu de difuzare reprezint` un avantaj [i pentru scriitorii tineri, explic` Angel Ancin: mul]i s\nt ignora]i de edituri, casele mari nu \[i asum` riscul s`-i debuteze. ĂŽn versiune electronic`, costurile s\nt infime, deci suportabile. Deocamdat` nu lucreaz` [i pe aceast` ni[` pentru c` nu are cuno[tin]ele necesare. „Nu s\nt agent sau impresar, nu am suficiente cuno[tin]e \n materie de literatur` ca s` editez sau s` debutez un t\n`r scriitor.“ iRex are deocamdat` o ofert` de 50.000 de titluri, \n special \n limba englez`. E vorba \n general de titluri bestseller americane, dar [i de c`r]i mai serioase. „Ne str`duim s` ne apropiem de c\t mai multe pie]e culturale, \ns` e dificil. St`m bine \n Fran]a, \n Spania, \n Mare Britanie.“ Costul unei c`r]i \n format electronic este de 9 dolari \n SUA, \n Marea Britanie e comparabil, \n Spania, acolo unde editorii au \n]eles c` men]in\nd pre]uri ridicate, scad v\nz`rile, pre]ul este de numai 2-3 euro. Tocmai pentru c` nu-

Difuzare cu retur 0 „Avem \n]elegeri cu editori [i cu scriitori, \ns` partenerii no[tri de dialog s\nt \n special editorii. Nu e foarte u[or s`-i convingem, \ns` uneori func]ioneaz`.“ Care s\nt argumentele? ĂŽn industria c`r]ii, o mare parte a produc]iei se \ntoarce la editur`. Retururile \nseamn` pierdere. ĂŽn lumea c`r]ilor electronice nu exist` retururi.

79

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


PROFIL

m`rul de utilizatori e \nc` mic, unii editori prefer` s` le ofere la pre]uri foarte convenabile cele mai recente apari]ii. În SUA, pia]a de c`r]i digitale este estimat` undeva la 25 de milioane de dolari. Marea miz`: diaspora Pentru România, marea miz` o reprezint` diaspora, e de p`rere Angel Ancin. „S\nt mii, zeci de mii de studen]i români \mpr`[tia]i peste tot \n lume, iar emigra]ia de origine român` e de ordinul milioanelor. Pentru ei, accesul la produc]ia literar` e restric]ionat chiar de prin-

Ziare de buzunar {apte publica]ii franceze (Le Monde, Le Figaro, Le Parisien, LibĂŠration, L'Equipe, Les Echos [i sapt`m\nalul TĂŠlĂŠrama) au realizat anul acesta un parteneriat pentru a testa ziarul electronic. „Read&Go“ – a[a se nume[te proiectul – folose[te dispozitive iLiad. Con]inutul ziarelor este desc`rcat automat, prin re]eaua de telefonie mobil`. Aparatul de tip touch-screen reproduce pe ecran versiunea tip`rit` a ziarelor. Cei (deo-

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008 cipiile economiei de pia]`: nici o libr`rie din Bruxelles, de pild`, nu va achizi]iona c`r]i \n limba român` pentru c` nu e sigur c` va reu[i s` le v\nd`, iar costurile de transport [i de stocare s\nt pur [i simplu prea mari“. O carte \n format electronic nu presupune nici un cost suplimentar pentru libr`rii. „În plus, con]inutul poate fi transferat cu u[urin]` de pe Internat direct pe aparat, a[a c` posibilii amatori nici m`car nu mai trebuie s` scotoceasc` prin libr`rii dup` cartea dorit`.“ Acum, marea problem` e c` utilizatorul vrea s` cumpere din acela[i loc [i dispozitivul, [i con]inutul propriu-zis, a[a c` e nevoie de mult` munc` de coordonare. „Noi ne \ndrept`m \n special aten]ia spre marii retaileri de carte. Fnac, de pild`, \n Fran]a, Hugendubel \n Germania sau Diverta \n România. {i retailerii de produse electronice pot deveni partenerii no[tri de afaceri.“ Cine s\nt clien]ii finali? Cum arat` utilizatorul (sau cititorul) c`r]ilor electronice? ĂŽn general, s\nt oameni cu bani, cadre de conducere din companii, cu v\rsta medie de 40 de ani. S\nt oameni care pricep [i folosesc frecvent noile tehnologii [i care citesc pe apucate, \n ma[in` sau la birou. Sigur, iLiad nu mobileaz` o camer`, dar m`car \]i mobileaz` \nf`]i[area: cu un ebook \n buzunar, sigur o s` pari mai cool [i chiar mai citit. â–  Matei Martin

camdat`) numai 120 de abona]i la acest serviciu pus la dispozi]ie de France Telecom mai pot s` descarce pe aparatele lor 19 ziare europene [i nord-americane. France Telecom [i ziarele partenere inten]ioneaz`, \ntr-un viitor apropiat, s` v\nd` spa]iu publicitar [i s` \mpart` profitul: mai ales pentru ziarele franceze, care \nregistreaz` pierderi importante de venit din publicitate, formula electronic` poate reprezenta o solu]ie de supravie]uire.

80

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


SGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

MERIDIANE Simona Sora

Siria \n c`r]i Primul erou – mediatic – de roman cre[tin Anul Paulin, deschis oficial la Damasc la sf\r[itul lunii iunie, a reunit, \n jurul figurii Sf\ntului Pavel, nu doar reprezentan]ii tuturor Patriarhiilor din Siria, trimi[ii Vaticanului sau autorit`]ile politice care-au f`cut posibil` aceast` evocare grandioas`, ci [i jurnali[ti de toate calibrele [i orient`rile. Astfel, \ncep\nd cu 29 iunie, cel mai „iubitor de \nv`]`tur`“ dintre apostoli a fost mediatizat at\t pe canalele religioase sau culturale ale presei scrise, c\t [i \n zone mai pragmatice, \n care doar ratingul decide. Vr\nd-nevr\nd, jurnali[tii de televiziune sau de pres` au transmis – printre invita]ii turistico-gastronomice \n Siria sau reportaje la „Bagdad CafĂŠâ€œ [i fr\nturi din pelerinajele spre „Biserica revela]iei“ de la Tal Kaukab ori spre m`n`stirile cre[tine din Ma’aloula (unde se mai vorbe[te [i se studiaz` limba aramaic`, limba lui Iisus [i a Evangheliei dup` Matei) – discursurile de inaugurare a s`rb`torii pauline sau discursurile apologetice ale „apostolului popoarelor“. O bun` mi[care (de imagine) ar fi fost, poate, prezentarea Sf\ntului Pavel drept cel mai „mediatic“ personaj al vremii sale [i eroul – cosmopolit, taumaturg, poliglot, dar cu un „caracter abrupt“ – al primului roman cre[tin, dat` fiind biografia sa fabuloas`. ĂŽn cartea pe care i-a dedicat-o (Saint Paul, Fayard, 1991, tradus` \n române[te la Editura Compania), Marie-Françoise Baslez \l consider` pe Sf. Pavel mult mai apropiat de sensibilitatea timpului nostru dec\t de cea a secolului I d.Ch., c\nd a tr`it, dar [i un „om din Diaspora, av\nd preocuparea major` de a se integra... un charismatic ce

a refuzat s` se izoleze \n prorocirea obscur` sau s` se refugieze \n contemplare... un vizionar, pasionat al introspec]iei ce nu se interesa de individ \n sine, ci \n raport cu cetatea [i cu comunitatea uman` al c`rei membru era“. Sf\ntul Pavel a \ntruchipat, astfel, „un echilibru rar atins \ntre un temperament mistic, impregnat cu toat` mo[tenirea iudaic`, [i un comportament pragmatic (ÂŤmediaticÂť chiar!) modelat de idealul comunitar al lumii grece[tii“. Imaginea postum` a Sf\ntului Pavel – prezent`, la deschiderea Anului Paulin, \n diverse forme de-a lungul tuturor itinerarelor preg`tite de Ministerul Turismului din Siria – e cea a c`rturarului c`l`tor, drapat \n tog` ca un filozof grec, cu papirusurile \n m\n` sau cu cartea larg deschis` spre luminarea p`g\nilor. Pe l\ng` discursurile preluate de autorul Faptelor, Sf\ntul Pavel vorbe[te totu[i (\n Epistole) [i despre sine, despre propriul trup [i despre „ghimpele“ acestuia, respect\nd conven]iile vremii, dar escalad\ndu-le, polemic, constr\ngerile. Paradoxal \ns`, tot „personalitatea abrupt`“ a Sf\ntului a fost prilejul unor povestiri miraculoase care au f`cut din el, la mijlocul secolului al II-lea, „primul erou de roman cre[tin“, \ntr-o compila]ie compozit` urm`rind principalele repere ale itinerarului s`u spiritual (Damasc, Ierusalim, Antiohia, Efes, Corint, Roma), o istorie miraculoas`, scris` – ne spune tot M.-F. Baslez – „din dragoste pentru el“. Amintirea „omului m`run]el [i chel, cu picioare str\mbe [i nas coroiat“, adorat de unii [i progonit de al]ii, charismatic [i dur, dublat, uneori, de misterioasa Sf\nt` Tecla, a fost prilejul unui „roman“ spiritual pe care ar trebui, poate, s` \l recitim/reconstituim \n Anul Paulin.

82

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

MERIDIANE

Dup` o rait` francofon` prin cele dou` mari libr`rii din Damasc – Libr`ria Avicenna din spatele Hotelului Omeiazilor, unde po]i g`si nu doar ultime (selectate) apari]ii fran]uze[ti, ci [i o varietate de poche-uri, sau Libr`ria universal` Nabila Pharaon-Khair, cea mai veche libr`rie din Damasc, deschis` \n 1922 –, am ajuns la ceea ce ghidul nostru Walid Dokhan ne prezentase din mers a fi „cea mai mare bibliotec` din Siria“. A fost, desigur, cea mai proast` idee s` renun] la taximetrul Solenza, f`r` aer condi]ionat, dar care se mi[ca vioi. La pr\nz [i peste 50 de grade, ideea de a lua drumul Damascului spre orice bibliotec` nu poate fi dec\t un calvar. Dup` c\]iva kilometri pe artera principal`, Shukri al Quwatli, care leag` centrul vechi al Damascului de cel nou, c`ut\nd ap` [i umbr` mai ceva ca beduinii \n de[ert, am ajuns \n fa]a Bibliotecii Na]ionale „Al Hassad“ din enorma Pia]` a Omeiazilor, \n apropierea c`reia locuiam. Am ezitat: s` merg la luxosul Hotel Sheraton, \n camera cu aer condi]ionat [i cu un roomservice inimaginabil de prompt, pe terasa mea cu palmieri ori la piscina din parcul hotelului? Sau s` profit de unica [ans` (plecam \n aceea[i noaptea) de a vizita o bibliotec` cu fondul principal \n limba arab` (a[adar, inaccesibil` mie), construit` \n 1984 (banal` arhitectonic) de tat`l actualului pre[edinte, al c`rui nume \l [i poart`, dar av\nd \n depozite cele mai vechi h`r]i din lume, incunabule, manuscrise pe c\t de rare, pe at\t de inaccesibile (mai ales occidentalilor)? Am ales, din masochism, varianta eroic`, am intrat \n curtea bibliotecii, unde am r`mas destul de mult` vreme, pentru c` nu-mi trecuse prin cap s` m` \narmez cu o aprobare oficial` din partea Ministerului Comunica]iilor. ĂŽn a[teptare, am fost invitat` la mas`, am b`ut ceai, cafea cu hell [i c\teva fresh-uri, am fost, cu grij`, ventilat` manual (cu evantaiul) [i electric (cu un ventilator, adus special). Care era problema? Biblioteca Na]ional` din Damasc este a[ezat` \ntr-o zon` sensibil` a Damascului, vizavi de Ministerul Ap`r`rii Na]ionale, nu departe de palatul preziden]ial construit de Hafez

Š Simona Sora

Biblioteca Na]ional` „Al-Hassad“ din Damasc

al-Hassad. Nu puteam intra ([i mai ales fotografia). C\nd aproape renun]asem – mai st`team doar a[a, din iner]ie, \n b`taia ventilatorului –, a ap`rut unicul vorbitor de englez` din zon`, responsabilul cu rela]iile interna]ionale, Abdul Aziz Edress, care mi-a explicat pe \ndelete regulile interne, externe [i de protocol, a vorbit la telefon cu ghidul nostru [i apoi, z\mbind, mi-a spus c` vor face o excep]ie pentru revista Dilemma of Bucharest, dar c` nu am mare lucru de v`zut fiindc` biblioteca e \n renovare. A[a a [i fost: din cele nou` etaje ale cl`dirii, doar trei erau accesibile. Am intrat \n s`lile cu documente [i manuscrise rare, am v`zut „cea mai veche hart` din lume“, am aflat cum se fac achizi]iile, cum se p`streaz` colec]iile, cum s-au adunat cele 40.000 de titluri ale uneia dintre cele mai bogate biblioteci din lumea arab`; dar mai ales cum poate un cercet`tor str`in pasionat de poezia arab`, de Cartea cuprinsului ori de Cartea c\mpiilor de aur [i a minelor de nestemate, s` citeasc` \n marea bibliotec` din Damasc: adres\ndu-se cu 48 de ore \nainte Ministerului Comunica]iilor, printr-o cerere \nregistrat`, acompaniat` de viza de [edere [i de adresa exact` \n Siria.

83

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


MERIDIANE

Zenobia – Regina Palmyrei

Š Simona Sora

Cea mai bun` „documentare“ – absurd` [i poetic` – pe care am putut-o face \nainte de a ajunge la Palmyra a fost s` recitesc Zenobia lui Gellu Naum. M`car pentru c` nici o alt` lectur` nu te preg`te[te pentru imensa butaforie – solar` [i sumbr` – care se deschide brusc din de[ert: de-o parte, templul lui Baal [i Valea templelor funerare; de cealalt`, ruinele cet`]ii Tadmor (regatul reginei Zenobia) [i citadela arab` de la Fakhr-ed-Din. E locul prin excelen]` turistic, \ns` „turismul“ e la limita halucina]iei, mai ales din pricina soarelui care arde, dar [i a unei vibra]ii energetice permanente, pe care o sim]im cu to]ii, c\nd cobor\m din ma[in`. Ghidul nostru, de fel din Homs, Abdurrahman Al Masri (homsienii s\nt un fel de olteni plini de bancuri [i [iretenii), e \ndr`gostit de Zenobia, iar oda lui, bine codificat`, e adresat` tuturor femeilor din grup: „Cea mai frumoas` [i mai curajoas` regin` din toate timpurile, cea mai puternic` femeie a vremurilor, Prin]esa de[ertului c`reia nimeni nu i-a rezistat vreodat` \n via]` fiind...“ Cei [ase ani (267-273) \n care a domnit peste o mare parte a Asiei Mici, de la Nil la Eufrat, autoproclam\ndu-se „regin` a Egiptului“ [i b`t\nd moned` cu efigia ei [i a fiului s`u au fost ani inten[i nu doar militar, ci [i cultural, c`ci Zenobia nu doar lupta mai bine ca orice b`rbat, dar vorbea [apte limbi [i se \nconjura de adev`rate biblioteci vii, scriitori [i filozofi ai vremii. Abdurrahman n-are nici o problem` cu crimele Zenobiei, uciderea lui Odenatus, so]ul ei, fiind un am`nunt care-l las` rece, la fel cum nu-l impresioneaz` nici povestea aventurierei contese

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008 Margot d’Andurain, noua Zenobie care a construit la Palmyra, \n anii ’20, Hotel Zenobia. Contesa Margot (modelul povestirilor orientale ale scriitoarei Anne-Marie Schwarzenbach) se socotea re\ncarnarea trepidant` a reginei Zenobia, drept care [i-a ucis [i ea [o]ul (pe c\nd repara instala]ia electric`) [i s-a rem`ritat cu un beduin, a f`cut pelerinajul la Mecca [i a devenit apoi o Mata Hari, de partea lui Franco \n timpul r`zboiului civil. Purta (bine\n]eles) br`]ara reginei Zenobia, c\nd au identificat-o pe o corabie cu care \ncerca, \n 1946, s` ajung` \n America de Sud. Nu e greu, de altfel, s`-]i procuri „br`]ara identic` a reginei Zenobia“ de la magazinul de suveniruri al Muzeului Arheologic din Palmyra, mult mai interesant dec\t cel din Damasc. Abdurrahman are o list` \ntreag` (for cultural use only, cum ne explic` h\tru-homsian) cu scriitorii care au evocat-o pe „regina inimii lui“, de la Geoffrey Chaucer, Nathaniel Hawthorne, William Golding, la mai pu]in cunoscu]ii Alexander Baron, Haley Elizabeth Garwood sau Judith Weingarten. ĂŽl adaug pe list` pe Gellu Naum [i \i traduc ghidului (literal) o descriere a reginei de[ertului \ntr-o re\ncarnare bucure[tean`, pe un coridor: „O fragilitate v`dit` \i estompa mirifica t`rie p\n` \ntr-at\t \nc\t eu \nsumi, din care f`cea parte, \i uitam uneori realitatea a[a cum, orbit de lumina amiezii, ui]i soarele sau nu-l prive[ti, ca s` nu-]i ard` ochii... Atent` la cele mai u[oare vibra]ii din afar`, ea le r`spundea numai cu fibrele miracolului nev`zut care mai doarme \nc` \n fiecare dintre noi. ĂŽntr-o lume a semnelor ea descifra, \n toate, semne. ĂŽn fa]a lor se \nclina t`cut`, cu ad\nc respect. Inexplicabilul p`rea s` aib` pentru ea nea[teptate limpezimi iar via]a ei... constituia un ritual ne\ntrerupt. Ca apa r\ului care \[i schimb`, dup` maluri, forma [i ad\ncimea, dar niciodat` cursul dinspre izvor spre fluviu, mereu \ngrijorat` de stavilele presim]ite, Zenobia le ab`tea din cale sau le ocolea, domol, f`r` s`-[i dedubleze cu nimic fiin]a“. Zenobia la Palmyra – un happening care i-ar fi pl`cut, sigur, lui Gellu Naum. â–  Vizita \n Siria a avut loc la invita]ia Ambasadei Siriei la Bucure[ti [i a Ministerului Sirian al Turismului.

84

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

(vorba blogului), ci pentru c` nu mai ajunge s` vorbeasc` de iubire. Lipsa oric`rui rafinament literar genereaz` sfor]`ri patetice ale unui imaginar s`rac: „nu sim]eam nici un fel de atrac]ie, erau doar simple p`r]i de carne din trupul omenesc lipsite total de erotism, era ca [i cum i-a[ privi coatele sau c`lc\iele“. Stilul raportului individual c`tre [eful de serviciu („am ]inut-o str\ns \n bra]e... nu dintr-un sentiment erotic [sic! I.B.], ci numai din dorin]a de a sim]i o alt` persoan` al`turi de mine...“) se agrementeaz` eventual cu probe de umor involuntar („ea citea Dostoievski, eu lecturam ziarele...“ – s` te mai miri c` perechea e[ueaz`?) [i sf\r[e[te apoteotic \n compuneri [col`re[ti, cu multe epitete: „Ne l`sam prad` atingerilor delicate, desfr\nate, p`tima[e, duioase, dureroase, palmele noastre descriau pe trupuri istoria tandre]urilor omenirii de la violen]a vechilor epoci p\n` la dulcile delicate]uri de curtezan`“. ĂŽncerc`rile de spoial` intello (la bordel, eroul z`re[te biblioteci „unde erau c`r]ile de baz` ale omenirii... Platon, Rousseau, Kant, Nietszche, existen]iali[ti moderni, c`rticica lui Mao...“) alterneaz` cu glumi]e chinuite, de gang, [i cu filozofii patetice, la gura petului de bere: „E greu s` tr`ie[ti \n minte cu dou` femei, dar nu [tiu cum e s` tr`ie[ti cu ele \n inim`“. Unde imaginarul auctorial nu dep`[e[te nivelul kitsch al luminilor ce „se \n[ir` ca un [irag de m`rgele...“ [i al adulterului ca „exorcizare extraconjugal`“, femeia e mereu trist` [i anorexic`, iar b`rbatulalter ego e m\nc`cios [i patriot („s`-mi reg`sesc vechiul echilibru interior construit cu grij` de str`bunii mei \n at\tea genera]ii...“). Al`turi de s`r`cia talentului, autorul mai ilustreaz` [i legea inexorabil` a literaturii, potrivit c`reia, dac` limb` corect` nu e, nimic nu e. Confuzii lexicale de tot dragul (g\ndind la puii congela]i, probabil, eroul nume[te mereu coapsele femeii „pulpe“), ce nasc imagini hilare, torsiuni de logic` („]ara mea a \ncercat s` fie cotropit` de armatele lui“), dezacordurile, ca [i bucluca[ele prepozi]ii ale acuzativului – toate dau \n vileag ceva mult mai grav [i mai...originar dec\t incultura \n materie de erotism literar.

Ioana Bot

Let’s talk about love... ĂŽn Europa, unde erosul este o construc]ie cultural` at\t de complex`, literatura pe tema iubirii e dintre cele mai greu de scris. Oric\t s-ar revendica sensibilitatea noastr` (postromantic`) de la autenticitatea sentimentului ca valoare absolut`, a scrie despre dragoste – fie [i iconoclast – \nseamn` a asuma implicit un bagaj simbolic uria[. Nu degeaba marile c`r]i ale iubirii apar]in, majoritatea, scriitorilor geniali afla]i, totodat`, la maturitate artistic`. Subiectul nu poate fi atins, \n unicitatea sa, dec\t prin straturile oblice ale unor alegorii, cu dense referin]e culturale – de unde pl`cerea, jocul erotic al textului cu cititorul s`u. „A scrie despre iubire“ nu \nseamn` doar „a dansa despre arhitectur`“, ci [i a vorbi mereu despre altceva, prizonier al p`durii de simboluri. Nu e o prob` u[oar`. La antipod, e[ecul poate fi [i el exemplar, prin simplitatea frust` a c`derii \n gropi [i a c`lcatului \n str`chini – involuntare, fire[te. Primul roman semnat de Ovidiu Cioclov, O istorie personal` (Junimea, 2007), anun]at pe internet drept „un exerci]iu de g\ndire [i imagina]ie“ (www.decitit.ro), al unui „talent ie[it din tiparele deja consacrate la noi“, se \ncumet` la o asemenea experien]`, istorisind la persoana \nt\i amorurile b`rbatului \n tulburea v\rst` de mijloc (precoce! eroul-narator are doar 32 de ani...). Rezultatul literar al acestei crize existen]iale la limita dicibilului este un text la limita ilizibilului – [i nu fiindc` ar vorbi de iubire altfel dec\t dup` „tiparele deja consacrate la noi“

â– 

85

SGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


Fotografii de M`d`lina {chiopu

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

R E P O R TA J M`d`lina {chiopu

Printre c`r]i, \n ]ara Premiului Nobel Este un fapt cunoscut c` \n clasamentul mondial al num`rului de cititori [i de c`r]i publicate, al bibliotecilor [i al procentului din PIB alocat culturii, pe primele locuri se afl`, invariabil aliniate, ]`rile scandinave. Un clasament care coincide cu cel din a[a-numitul „Index al Dezvolt`rii Umane“, care evalueaz` dezvoltarea economic` \n corela]ie cu preocuparea guvernamental` [i comunitar` pentru \nv`]`m\nt, s`n`tate [i cultur`. Am avut ocazia s` v`d cum aceste evalu`ri se reg`sesc perfect \n realitatea cotidian`, \ntr-un periplu prin al doilea ora[ al Suediei dup` Stockholm – GĂśteborg (care are cam o jum`tate de milion de locuitori; aici se desf`[oar`, \n septembrie, un T\rg Interna]ional de Carte, printre cele mai cunoscute din Europa). Se reg`sesc nu doar \n num`rul [i calitatea bibliotecilor [i libr`riilor – \ncep\nd cu cele metropolitane [i termin\nd cu cele din [coli sau spitale –, \n campaniile pentru promovarea lecturii \n r\ndul copiilor sau \n rafturile de c`r]i care se \nt\lnesc p\n` [i \n cafenele sau baruri. Ci, \n primul r\nd, \n faptul c` acest aspect este at\t de important \n via]a de zi cu zi a suedezilor, \nc\t introducerea unei taxe minime pentru rezervarea unei c`r]i la bibliotec` devine prilej de discu]ii [i lupte de argumente \n familii sau \ntre prieteni. Educa]ia [i cultura s\nt subiecte cu miz` electoral`. La noi, politicienii promit \n cel mai bun caz s`li de sport (pe care, cel mai ade-

sea, nu le fac); la ei, promit biblioteci publice mai multe [i mai bune ([i, de obicei, se ]in de cuv\nt).

Biblioteca din centru Este cea mai cunoscut` bibliotec` din GĂśteborg, prima ca m`rime. Poart` numele, tradus mot-Ă -mot, de „Biblioteca de Stat“ (de[i mai toate s\nt astfel) [i are o a[ezare care o face de neocolit, \n plin centru, al`turi de Prim`rie [i de statuia lui Poseidon, simbolul ora[ului. Pe dinafar`, este o cl`dire sobr`, din c`r`mid`. ĂŽn interior, este un paradis pentru orice cititor, pe care nu-]i r`m\ne dec\t s` speri c`-l vei vedea c\ndva repetat la Bucure[ti: aproape 400.000 de c`r]i dispuse pe dou` etaje, parter [i subsol, sec]iune dedicat` celor mai importante publica]ii din Suedia [i din lume, mii de DVD-uri, c`r]i audio, sal` de conferin]e, spa]iu pentru expozi]ie (la \nceputul lui august, rezervat tineri-

87

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


R E P O R TA J

lor designeri c\[tig`tori ai Premiilor Suedeze pentru Design). Zeci de birouri pentru lectur` [i luat noti]e, sec]iune pentru copii – care cuprinde [i un loc de joac` –, sal` de [ah. Pe afi[ele de prezentare, se estimeaz` c` prime[te cam un milion [i jum`tate de vizitatori pe an, [i cam tot pe acolo se situeaz` num`rul \mprumut`rilor de c`r]i. Ar trebui ad`ugate zecile de calculatoare, fie pentru a verifica ce c`r]i s\nt disponibile pentru \mprumut, fie pentru accesul liber la computer (mul]i locuitori ai GĂśteborg-ului vin la bibliotec` [i fiindc` e locul \n care po]i s` navighezi \n lini[te pe Internet). Stadsbiblioteket a fost fondat` la sf\r[itul secolului al XIX-lea de un industria[, ini]ial afl\ndu-se \ntr-un alt cartier al ora[ului. Declara]ia lui de inten]ie la fondarea ei: a dorit o bibliotec` gratuit` dedicat` „muncitorilor, celor care \[i c\[tig` existen]a prin sudoarea frun]ii“. Nu este un caz singular de magnat preocupat de ceea ce la noi a fost compromis prin abuz [i ipocrizie de comunism, [i anume „educarea maselor“. ĂŽn Suedia, un astfel de vocabular este \nt\lnit [i ast`zi, f`r` s` fie considerat demodat sau ru[inos. Unul dintre motive este c` r`d`cinile lui nu se g`sesc \n marxism, ci \n felul specific \n care s-a r`sp\ndit \n aceast` ]ar` reforma protestant`. Ea a adus cu sine [i ideea c` oamenii simpli trebuie s` aib` acces la educa]ie, \ntr-o societate oricum mai egalitarist` comparativ cu

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008 alte ]`ri europene, cu o aristocra]ie infim` numeric („Îi invidiez pe colegii mei din alte col]uri ale Europei“ – se pl\ngea un ghid din GĂśteborg. „Ei au de ar`tat castele, palate, m`n`stiri, pe c\nd eu trebuie s` le prezint turi[tilor, ca loc reprezentativ pentru istoria ora[ului, portul“). Fapt este c` aceast` mentalitate a importan]ei unei educa]ii gratuite „pentru popor“ este \nscris` \n genele social-culturale ale suedezilor. Am avut ocazia s-o constat \n nenum`rate fapte m`runte. Unul pleac` de la sistemul informatizat al bibliotecilor. Dac` vrei o carte, po]i s-o rezervi foarte simplu pentru c` toate volumele bibliotecilor din ora[ s\nt cuprinse \ntr-un acela[i sistem informatizat. E[ti \ndrumat spre cea mai apropiat` bibliotec`, \n func]ie de adres`. Dac` volumul cerut nu este disponibil acolo [i \n nici o alt` filial` din ora[, prime[ti informa]ii despre cartea \mprumutat` care va fi returnat` cel mai cur\nd – a[adar, ]i se face o rezervare, iar cartea va sosi din orice punct al GĂśteburg-ului c`tre biblioteca pe care o consideri la \ndem\n`. Pentru acest din urm` caz, a fost introdus` o tax` de 1 euro. Prilej de discu]ii aprinse \ntre cititori: nu este \nc`lcat astfel accesul liber [i gratuit la educa]ie al cet`]enilor? Nu este primul pas pentru ca guvernul s` m`reasc` aceast` tax` la nesf\r[it, poate s` introduc` [i altele? Este cumva un atac la adresa tradi]iei suedeze a c`r]ilor pentru toat` lumea, un precedent pentru un capitalism s`lbatic \n zona cultural`, care trebuie subven]ionat` de stat [i exclusiv prin taxele pe venituri?

Col]ul românesc Sec]iunea de literatur` a bibliotecii se afl` la ultimul etaj, \mpodobit` cu portretele laurea]ilor Premiului Nobel pentru literatur`, fapt care \]i aminte[te c` te afli \n ]ara prestigioasei distinc]ii. Aici se g`sesc c`r]i [i reviste \n zeci de limbi. Col]ul românesc – cam dou` rafturi de c`r]i – este mai dificil de g`sit, fiind cople[it numeric de vecin`tatea sec]iunilor francez` [i spaniol`. Volumul \n limba român` cel mai cerut, \mprumutat, rezervat: Mihai Eminescu, Poesii. Locul \nt\i la num`rul de volume: Eugen Io-

88

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

R E P O R TA J

nescu [i româno-suedeza Gabriela Melinescu. Dintre cei de mult consacra]i, mai v`d un volum de Vasile Voiculescu. Mult mai bine reprezentat` este contemporaneitatea: „Ego Proza“ de la Polirom, Cartea Româneasc`, c\teva titluri Humanitas. Po]i s` iei cartea de pe raft [i s` te a[ezi la unul dintre micile birouri rezervate lecturii sau pe un fotoliu din fundul s`lii: nu exist` supraveghere din partea personalului (numero[ii bibliotecari se afl` la parter, \n primul r\nd ca s` te ajute cu informa]ii [i s` se ocupe de \nscrieri [i \mprumuturi), nu te \ntreab` nimeni nimic, se merge pe \ncredere.

ora[, discut`m despre situa]ia de acas`, ne mai trece dorul de ]ar`. Aici mi-am f`cut cei mai buni prieteni, o familie de ru[i, cu care vorbesc la telefon aproape zilnic. Dac` nu ar fi existat locul `sta, nu a[ fi avut prilejul s` vorbesc \n limba mea at\t de des.“ „E minunat col]ul `sta“ – e de p`rere [i Farzam, iranian, care are \n fa]` un teanc de reviste vechi \n limba matern`. „Noi, iranienii, s\ntem r`sp\ndi]i prin ora[, [i, \n afar` de restaurantele cu buc`t`rie tradi]ional`, nu s\nt prea multe locuri \n care s` ne vedem. C\teodat` r`sfoim \n grup reviste din astea de demult, de pe vremea {ahului, [i ne aducem aminte de acas`, de copil`rie. Acum c\teva zile am v`zut \ntr-una din ele o fotografie a unui cinematograf unde m` duceam c\nd eram copil [i am \nceput s` pl\ng. Oare mai exist`? Oare o s` pot s` m` \ntorc vreodat`, liber, acas`?“ Sala de conferin]e g`zduie[te nu numai lans`ri de carte sau alte evenimente culturale. „De luni p\n` miercuri, de la [ase seara, noi, liceenii, ne \nt\lnim cu studen]i de la Universitatea din GĂśteborg [i ne ajut` la teme sau s` ne preg`tim pentru facultate“ – poveste[te Ragnhild, 16 ani. „O fac gratis, s\nt voluntari. Eu, de exemplu, am avut nevoie de ajutor pentru un test la chimie.

Cum s`-]i alini dorul de cas` ĂŽn GĂśteborg tr`iesc mul]i str`ini – fie importante comunit`]i de imigran]i, fie tineri care studiaz` la universitatea din ora[ sau angaja]i temporar la companiile importante, cum ar fi Volvo. Interesant este c` mul]i vin s`-[i ostoiasc` dorul de cas` la „col]urile culturale“ dedicate ]`rii lor, printre c`r]ile [i publica]iile \n limba matern`. „Mi se pare locul ideal unde pot s` r`sfoiesc c`r]i \n ruse[te“ – spune Vera, care a plecat din Moscova de zece ani. E profesoar` la un liceu [i vrea s` se documenteze, fiindc` trebuie s` le vorbeasc` elevilor suedezi despre baletul rus. „Tot de aici pot s` \mprumut c`r]i ruse[ti pentru copii, pentru feti]a mea, care are 9 ani [i vorbe[te [i rus`, [i suedez`. Nu vreau s` uite limba noastr`. Sigur, pot s` cump`r c`r]i [i pe Internet, prin Amazon, dar \mi permit numai din c\nd \n c\nd fiindc` s\nt scumpe. Acas`, \n Rusia, n-am reu[it s` ajung dec\t o dat` la doi ani. Pe urm`, s\nt c`r]i din care m` intereseaz` doar c\teva date, [i nu pot s` dau banii doar ca s` citesc un capitol din ele, cum ar fi cartea asta, care e o biografie ruseasc` a Annei Pavlova. E foarte u[or s` \mprumu]i: la \nscriere, prime[ti gratis un card de membru, cu care ai acces [i la re]eaua de calculatoare intern`, [i chiar dac` \l ui]i acas`, pl`te[ti zece coroane, o sum` modic`, [i po]i s` iei c`r]i [i f`r` el. Dar lucrul care m` \nc\nt` cel mai mult este c` aici vin al]i ru[i, ne \mprietenim, pe urm` ne facem vizite, ie[im \n

89

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


R E P O R TA J

Am venit aici [i am g`sit studentul la chimie de care aveam nevoie.“ Foarte popular` este [i sala special` pentru jocul de [ah, o tradi]ie la care biblioteca nu vrea s` renun]e. Printre mesele ocupate \n majoritate de v\rstnici, o apari]ie exotic`: un grup de c`lug`ri tibetani, care tocmai desf`ceau tablele de joc.

Bere ceheasc` [i c`r]i poli]iste Zona turistic` aflat` pe primul loc la popularitate se nume[te Haga [i este o strad` lung`, care are cele mai vechi case din GĂśteborg. „Vechi“ \nseamn`, \n acest caz, secolul al XIX-lea: ora[ul de alt`dat` era construit din lemn [i a ars aproape \n \ntregime de c\teva ori \n ultimii 400 de ani. Vizitatorii, dar [i autohtonii \l prefer` pentru c` este locul cu cele mai multe cafenele [i restaurante \n aer liber pe metru p`trat [i pot s` stea la taifas c\nd vremea o permite, adic` mai pu]in de jum`tate de an. {i s` citeasc`. Pentru c` un alt lucru prin care se remarc` Haga este acela c`, dup` tradi]ionalele cafenele, magazine de haine [i de suveniruri, aici exist` o densitate apreciabil` de anticariate. Adaptate [i ele, \n bun` m`sur`, la cerin]ele turistice: multe volume \n englez`, de la Shakespeare la c`r]i practice, [i altele despre GĂśteburg sau Suedia,

DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008 de la albume p\n` la c`r]i istorice. ĂŽns` nici suedezii nu duc lips` de ofert` \n Haga: e locul unde \nt\lne[ti anticari cu experien]`, care-[i conduc afacerea de o via]` [i s\nt capabili s`-]i satisfac` orice dorin]`, oric\t de exigent` sau n`stru[nic`, \n materie de c`r]i, albume, h`r]i. ĂŽn cel mai r`u caz, ai de a[teptat c\teva zile. Cu unul dintre ei, Simon, am stat de vorb` vreme \ndelungat`. E pasionat de Brâncu[i [i a vizitat T\rgu-Jiu, \n anii ’80, ca s` vad` ce exist` \n România din opera maestrului. Nu i-a pl`cut \ns` cum \n]elegem s` avem grij` [i de ansamblul de la T\rgu-Jiu, [i de \mprejurimi. „Acum s\nt \n stare mai bun`? C` doar nu mai exist` Ceau[escu.“ – m` \ntreab`. Prefer s` schimb vorba. ĂŽn apropiere de Haga, se afl` o pia]` cu numele Esperanto. Aici te izbe[ti de c`r]i \ntr-un mod mai pu]in obi[nuit. M\ndria locului este o cafenea pe nume Sprakcafeet, care pleac` de la un concept original. Pe o mas`, la intrare, g`se[ti cam o duzin` de steaguri na]ionale. Dac` iei unul [i \l pui pe mas`, transmi]i semnalul c`tre ceilal]i clien]i c` vrei s` por]i o conversa]ie \n limba respectiv`. Am \ncercat [i eu, cu steagul Fran]ei. Func]ioneaz`: un cuplu de britanici dornici s`-[i exerseze franceza s-au a[ezat imediat la mas`. Personalul cafenelei este [i el multilingv, iar patroana, Tonia, a venit cu ideea tocmai pentru c` vorbe[te fluent cinci limbi str`ine, lucru de care este foarte m\ndr`, [i s-a temut ca, din lips` de practic`, s` nu-[i piard` cuno[tin]ele. Seara, se organizeaz` cursuri de limbi str`ine, pentru toate nivelurile [i v\rstele. Bine\n]eles, exist` [i un suport material consistent: cafeneaua este plin` de rafturi de c`r]i, \n principal dic]ionare de toate felurile [i m`rimile, dar [i cele mai importante c`r]i de literatur` ale culturilor reprezentate la Sprakcafeet, \n original. Cu rafturile de c`r]i te \nt\lne[ti [i \n lan]ul de baruri care poart` poeticul nume de Bishop’s Arms. Exis` [i un loc special pentru lectur` – ]i se permite s`-]i iei paharul de b`utur` cu tine. „Clien]ii citesc \ntr-adev`r sau e doar un moft, un element de decor?“ – \ntreb. „Citesc – \mi r`spunde chelneri]a. Avem un client stabil care de fiecare dat` face comanda: Staropramen [i c`r]i poli]iste.“

90

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

Prin libr`rii Cel mai r`sp\ndit lan] de libr`rii din GĂśteborg se nume[te Akademibokhandeln. Este imposibil s` nu dai peste filialele lui, \n orice col] al ora[ului te-ai afla, adaptate cartierului [i cererii: mai spa]ioase, c\nd te apropii de centru, ceva mai modeste, spre periferie. ĂŽn interior, reclam` lejer`, de inspira]ie estival`: postere cu Jan Guillou \n costuma]ie de plaj` – slip [i prosopul pe umeri – care ne invit` s` ne bucur`m de oferta literar` de var`. ĂŽn treac`t fie spus, scriitorii s\nt vedete, iar Guillou mai mult dec\t to]i, prin c\teva gesturi publice spectaculoase. Ca orice persoan` public`, este comentat`, st\rne[te admira]ie [i antipatii. Suedezii nu uit` nici ast`zi gestul de dup` atentatul de la 11 septembrie, c\nd scriitorul a refuzat s` participe la momentul de reculegere din cadrul T\rgului Interna]ional de Carte de la GĂśteborg, \n memoria victimelor de la World Trade Center. „Avem o ]ar` tolerant` cu extravagan]ele politice, mai ales c\nd vin dinspre st\nga, dar asta a fost cam prea mult [i pentru noi. ĂŽns` a r`mas o persoan` foarte popular` aici, f`r` \ndoial`“ – \[i aduce aminte amuzat un vizitator dintr-o libr`rie. Succesul verii este al doilea bestseller interna]ional – dup` The Kite Runner – al lui Khaled Hosseini, scriitorul american de origine afgan`. Se nume[te A Thousand Splendid Suns [i po]i g`si variantele \n englez` [i suedez`, \n cantit`]i egale. De altfel, libr`riile s\nt invariabil suedezo-engleze, pentru c` cei mai mul]i nordici vorbesc engleza. Hosseini e pe primul loc [i \n lan]ul de v\nz`ri de c`r]i de buzunar The Pocket Shop, st`p\nul absolut \n domeniu \n g`ri [i autog`ri, pentru c`l`torii care vor s`-[i cumpere c\te ceva pentru lectura de drum. Ultimul Premiu Nobel pentru literatur` cre[te semnificativ v\nz`rile [i expunerea public` – a[a se face c` Doris Lessing se num`r` printre succesele verii [i troneaz` la intrarea \n libr`rii. La fel, ultimele evenimente politice sau oamenii zilei: (auto)biografii Barack Obama (foarte popular printre suedezi) [i Benazir Bhutto – carte promovat` puternic \n urma asasinatului din Pakistan, pentru c` editurile nu pierd momentul prielnic. Clasicii, de la Cervantes la Dostoievski,

R E P O R TA J nu lipsesc, la fel sec]iunea de literatur` pentru copii. ĂŽn sf\r[it, Orhan Pamuk se bucur` \n continuare de aceia[i cititori asidui, [i \n nordul continentului. Cartea practic` este [i ea cump`rat` cu spor, de asemenea, cea istoric` sau de popularizare a [tiin]ei. ĂŽn ultima vreme, s\nt tot mai vizibile libr`riile „new age“, cu nume ezoterice: „consacra]i“ ca Deepak Chopra sau Krishnamurti, al`turi de volume despre tehnici de medita]ie, medicin` alternativ` [.a., \n decor oriental [i cu miresme a[ijderea. Una peste alta, totul e s` ai timp [i bani. Pre]urile s\nt ridicate nu doar pentru un est-european, ci [i pentru un occidental din sud, \ns` nu [i pentru scandinavi, care au salarii pe m`sur`. Po]i s` g`se[ti \ns` edi]ii de buzunar cu 100 de coroane – ca s` fac o compara]ie, un bilet de autobuz ora[-aeroport, de o jum`tate de or`, cost` 75. Sau, dac` e[ti norocos, te \nt\lne[ti cu o ofert` cum a fost cea prilejuit` de Kulturkalas (Zilele culturale ale ora[ului): c`r]i mai vechi de la Biblioteca de Stat, \nc` \n stare foarte bun`, scoase la v\nzare pe tarab`, la pre]ul de zece coroane. â– 

91

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


© Dan Stanciu BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

FRAGMENTE Lucian Dan Teodorovici

Dup` g\[te Eram copil, cre[team la bunici [i cineva ne-a furat \ntr-o zi cele [apte g\[te pe care le l`saser`m libere pe strad`. Pe strada noastr` se aflau prin fa]a unor cur]i c\teva petice de iarb`, iar s`tenii \[i l`sau de obicei g\[tele sau ra]ele libere. Nu era o problem`, nu se amestecau \ntre ele, g\[tele [i ra]ele au spiritul `la de turm`, sau cum s-o numi la p`s`ri, stau grupate, fiecare dup` curtea \n care au crescut \mpreun`. ĂŽn plus, poate pentru c` ]`ranii luau \n calcul faptul c` vreo g\sc` ori vreo ra]` nebun` ar putea totu[i s`-[i p`r`seasc` grupul [i s` plece aiurea, \[i \nsemnau proprietatea cu vopsea pe aripi. Ale noastre aveau un fel de virguli]` ro[ie f`cut` cu vopsea pe aripa dreapt`, cam ca semnul celebru de la Nike, de[i la vremea aia eu nu [tiam cum arat` semnul Nike, [i nici bunicii mei nu cred c` [tiau. Existau \ns` g\[te ce purtau c\te o cruce albastr`, altele o bulin` galben`. Sau chiar \nsemne tr`snite. Unul dintre vecinii no[tri, spre exemplu, a pictat pe cele [ai[pe g\[te proprii ceva ce sem`na a br`du]. Cu vopsea verde, desigur. Iar altul a st\rnit indignarea vecinilor, printre care [i a bunicii, pict\nd pe c\te-o arip` a g\[telor proprii c\te un falus, cu vopsea maro. M` rog, a[a putea p`rea, un falus. Bunica s-a enervat, pentru c` eu aveam numai opt ani [i n-ar fi trebuit s` v`d a[a ceva, prin urmare a f`cut reclama]ie la mili]ie, al`turi de al]i vecini. {i omul

a trebuit apoi s` smulg` penele celor opt g\[te \nnobilate cu falus maro pe aripa st\ng`, iar \n loc de asta le-a desenat, tot cu maro, pe aripile drepte, c\te un p`trat. Ne-a ur\t vecinul `la, pentru c` p`tratul nu spunea nimic [i lucrul `sta \l enerva. Dar nu g`sise la repezeal` alt` idee, pentru c` mili]ianul a dorit s`-l asiste la toat` opera]iunea, adic` la smulgerea penelor ru[inoase [i la repictarea p`s`rilor, iar totul s-a petrecut \n cam jum`tate de or`. A[a c` vecinul n-a prea avut timp s` g`seasc` o idee mai inteligent` dec\t un p`trat, mai ales c` era amenin]at de o amend` serioas`, de[i nu exista vreo lege care s` interzic` pictarea unui falus pe g\[te. {tiu asta pentru c` vecinul, \n timp ce smulgea penele, spunea c` vrea s` vad` legea, iar mili]ianul \i explica, la \nceput calm, apoi tot mai nervos, c` \n satul nostru el e legea. Iar la sf\r[it chiar l-a \njurat [i i-a ar`tat, amenin]`tor, bastonul. Bunicul a \njurat la r\ndul lui c\nd a v`zut c` g\[tele noastre cu \nsemnul Nike pe ele nu mai erau de g`sit. {i a \nceput s` umble din cas` \n cas`, c`ut\nd g\[tele. Eu l-am urmat, mai mult din curiozitate, de[i bunicul meu m` luase deoarece \[i \nchipuise c` eu, la v\rsta de opt ani, am privirea mai ager` [i pot observa lucruri pe care el, la [aizeci de ani, nu le observ`. P\n` la urm`, s-a dovedit cumva bine c` m` luase cu el

93

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


FRAGMENTE

â–  Lucian Dan Teodorovici

– n. la 17 iunie 1975, \n R`d`u]i-Suceava. Este coordonator al colec]iei „Ego. Proz`“ a Editurii Polirom [i senior-editor al s`pt`m\nalului Suplimentul de cultur`, Ia[i. ĂŽntre 2002 [i 2006, a fost redactor-[ef al Editurii Polirom A colaborat cu proz`, teatru, articole la diverse publica]ii din ]ar` [i str`in`tate, cum ar fi: Suplimentul de cultur`, Ziarul de duminic`, Timpul, Dilema veche, Observator cultural, Familia, ArtPanorama, Orizont, Evenimentul zilei, Wienzeille (Viena), Au Sud de l’Est (Paris) etc. Este coscenarist al serialului TV Animat Planet Show, difuzat de Antena 1, scenarist al lungmetrajului cinematografic Circul nostru v` prezint`:, adaptare dup` romanul cu acela[i titlu, al lungmetrajului cinematografic S\nt o bab` comunist`, dup` romanul omonim semnat de Dan Lungu, [i al scurtmetrajelor Bomboane de ciocolat` [i O zi bun`, toate premiate [i finan]ate de Centrul Na]ional al Cinematografiei din România.

bunicul. Pentru c`, \n timp ce el intrase \ntr-o curte a unui vecin, eu am r`mas pe strad`, b`t\nd de p`m\nt mingea u[or desumflat` pe care o luasem de-acas` pentru a nu m` plictisi \n timpul c`ut`rii. {i, pe c\nd bunicul meu vorbea cu vecinul \n curtea c`ruia intrase, a ap`rut l\ng` mine un prieten [tirb [i cu buz` de iepure. I-am spus c` ne-au fost furate g\[tele [i el mi-a zis: – Cre-c` sstiu cine vi le-a furat. Erau \n col]ul sstr`zii, a zis [i a ar`tat cu m\na \ntr-acolo. Ssi a ap`rut ]iganul `la care ne-a luat odat` mingea, c\n’ jucam fotbal pe terenul de l\ng` gar`, a mai spus el. Z`u! Avea o varg` \n m\n` ssi am v`z’t c` v` m\na g\sstele \n ssuss, spre turnu’ de ap`. Adic` nu sstiu dac` erau ale voasstre, da’ erau marcate ssi chiar m-am g\ndit c` ce dracu’, ]iganii nu-ssi marcheaz` g\sstele. Am intrat \n curte dup` bunicul [i l-am chemat repede afar`. Bunicul mi-a zis s`-l las \n pace c` are de discutat cu omul, apoi i-am explicat c` am prins un fir [i [i-a \ntrerupt brusc discu]ia cu omul [i a ie[it din curte. Iar prietenul meu [tirb [i cu buz` de iepure i-a spus [i bunicului aceea[i poveste, ceea ce l-a enervat tare. Dup` descrierea prietenului meu [i-a dat seama c`-l cunoa[te pe ]iganul acela, era fiul nu [tiu cui, eu nu mai re]in acum. Turnul de ap` d`dea fix c`tre strada care ducea spre locul \n care st`teau ]iganii, undeva sus, pe deal. Nimeni nu prea avea curajul s` mearg` \n zona lor, pentru c` la vremea aia ei tr`iau cumva \n alt` lume. Nici m`car mili]ia nu-i b`ga \n seam`. Mili]ianul satului, care \l \njurase [i-i ar`tase bastonul vecinului cu falusul pictat pe g\[te, spunea permanent c` ]iganii nu-s problema lui, c` s`-[i fac` mili]ie proprie dac` vor, el nu se bag`. Dar bunicului meu nu-i era fric` [i asta pentru c` avea mul]i prieteni printre ]igani, pentru c` era controlor pe tren. {ef de tren chiar, a[a i se spunea. {i-i dusese de-a lungul vremii pe mul]i dintre ]iganii satului pe gratis \n diferite direc]ii, iar ei \l respectau [i-i spuneau c\nd \l vedeau: „S` tr`i]i, dom’ [`f!�. Îl respectau [i pentru c`-i l`sase f`r` bilet \nainte, dar [i pentru c` \nc` mai aveau nevoie de el, \ntruc\t mai avea c\]iva ani p\n` la pensie. Odat` chiar, c\nd disp`ruse vaca unui vecin care-i era prieten, bunicul se dusese \n zona ]iganilor de unul

DILEMATECA � SEPTEMBRIE 2008 singur [i venise \napoi cu vaca de funie, dup` numai vreo dou` ore. }iganii \l respectau pe bunicul meu. Acum \njura, pentru c` era vorba de g\[tele noastre, [i nu de vaca unui vecin. {i mi-a zis s` m` duc acas`, c` el merge s` aduc` \napoi g\[tele. Numai c` eu n-am vrut. Bunicul s-a enervat [i pe mine, a zis c`-mi d` dou` la cur de nu m` v`d. Dar eu, pentru c`-mi mai mersese [i alt` dat`, m-am dus la el [i l-am \mbr`]i[at a[a, din lateral. L-am cuprins cu bra]ele \n jurul bur]ii [i l-am rugat s` m` ia cu el. Bunicul meu era topit dup` mine, a[a c` mi-a zis doar at\t: – Auzi? Te iau, m`, mormolocule. Da’ nu te mi[ti de l\ng` mine c`-]i iei zece palme la cur, nu dou`! {i nu zici nimic, nu te bagi \n vorb` cu ]iganii... Adev`rul e c` bunicul nu mi-a dat niciodat` nici m`car o palm`, nu dou` sau zece, cum se l`uda. Dar m` amenin]a \ncontinuu, iar mie, habar n-am de ce, uneori chiar mi-era fric`. M` g\ndesc acum c` poate din cauza vocii lui. Bunicul avea o voce puternic` [i p`rea \ntotdeauna c` va face tot ceea ce spunea c` va face.

*** Am intrat \n zona ]ig`neasc`. Ni[te case pr`p`dite, pe care p\n` atunci le v`zusem numai de departe. Mirosea cumva ciudat p\n` [i pe strad`, un miros \n]ep`tor, de vechi [i umed. Eu eram, trebuie s-o recunosc, uimit de ceea ce vedeam [i m` g\ndeam cum o s` m` laud tuturor prietenilor mei c` am fost pe strada ]iganilor [i cum o s` le povestesc tuturor ceea ce ei nu v`zuser` niciodat`. În acela[i timp, eram m\ndru de bunicul meu, pentru c` bunicii sau p`rin]ii altora n-ar fi avut curajul \n ruptul capului s` mearg` acolo – [i cu at\t mai pu]in ]in\ndu-[i de m\n` copiii sau nepo]ii. Undeva \n fa]`, pe partea din dreapta, am v`zut aduna]i \ntr-o curte c\]iva b`rba]i [i c\teva femei. Credeam c` mergem acolo, pentru c` bunicul meu se tot uita la `ia, pe m`sur` ce ne apropiam. Dar bunicul meu a trecut mai departe, s-a oprit chiar imediat dup` acea curte, \n fa]a unui gard din [ipci vechi, mare parte putrezite, rupte, multe lips`, [i a scos c\rligul de la

94

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

FRAGMENTE

porti]a mic`. A intrat \n curtea asta, tr`g\ndu-m` dup` el. În curte, \n loc de c\ine, era un porc cam slab, care scurma cu r\tul chiar sub tocul u[ii. U[a st`tea [i ea str\mb`, ]in\ndu-se \ntr-o balama, iar porcul tot d`dea cu r\tul sub toc [i u[a se zg\l]\ia p`r\nd c-o s` cad` dintr-un moment \n altul. Bunicul i-a tras un picior porcului, care a gui]at, l-a privit, dar nu s-a mi[cat din loc. {i atunci bunicul i-a mai tras un picior. Porcul s-a dat deoparte, gui]\nd din nou, iar mie mi-a venit s` r\d pentru c` era cumva comic porcul `la. P`rea s` se uite nervos la bunicul meu de la vreo doi metri, acolo unde se dusese. Apoi bunicul a b`tut cu pumnul \n u[a aia care abia se ]inea \n balama, iar eu chiar am crezut un moment c-o s` se d`r\me. Nu s-a d`r\mat, s-a deschis. {i \n cadru a ap`rut un ]igan cu pu]in p`r alb care-i ie[ea de sub p`l`rie [i a spus: – No... Iar bunicul meu l-a salutat. – S` tr`ie[ti, i-a zis. – Ah, a f`cut ]iganul b`tr\n. S` tr`ie[ti matale, dom’ [`f! Apoi a t`cut [i l-a privit pe bunicul, iar bunicul p`rea cumva \ncurcat, nu [tia cum s` \nceap`. – No? a f`cut ]iganul. – ~h, a spus bunicul, apoi, nu ie[i pu]in s` st`m de vorb`? }iganul s-a uitat spre curtea de-al`turi, \n care se vedeau b`rba]ii [i femeile, a dat cumva din cap, [i-a scos p`l`ria [i a \ndreptat-o, apoi [i-a pus-o din nou pe cap [i l-a privit iar`[i pe bunicul. – Ies, a zis. Bunicul s-a dat deoparte, ]iganul b`tr\n a ie[it [i a tras u[a dup` el, dup` care i-a ar`tat bunicului un butuc pus orizontal, pe care s` se a[eze. Bunicul s-a a[ezat, m-am a[ezat [i eu l\ng` el. Iar ]iganul b`tr\n s-a uitat \n jur, c`ut\nd ceva din priviri, [i a v`zut butucul `la pentru lemne, care avea un topor l\ng` el. {i pe butuc, dar [i pe lama toporului erau urme de s\nge, \ns` ]iganul b`tr\n s-a \ndreptat \ntr-acolo [i a adus butucul l\ng` butucul nostru r`sturnat, dup` care s-a a[ezat a[a, direct pe s\ngele de pe butuc, \n fa]a noastr`. – No, a zis el, zi care-i treaba, dom’ [`f? C`

n-ai venit de [ucar la mine, nu? – Nu, a dat din cap bunicul. Aveam treab` [i pe-acas`. – {i-apoi? – Auzi, uite, s-a sc`rpinat bunicul \n v\rful capului, cineva mi-a zis ceva de b`iatu’ t`u. – No? – Eu am vreo [apte g\[te, a \nceput bunicul. {i azi nu le-am mai g`sit. Brusc, ]iganul b`tr\n s-a \ncruntat. {i-a pus m\na \n cap, pe p`l`rie, [i-a dat-o jos. – Cineva mi-a zis c` l-a v`zut pe b`iatul t`u cum le m\na \ncoace. }iganul b`tr\n s-a ridicat. A dat a[a, din m\ini, cumva a „ce dracu’ s` fac�, iar \ntr-o m\n`, cum spuneam, ]inea p`l`ria. Apoi a tr\ntit p`l`ria aia \n praful de pe jos. {i atunci porcul slab s-a apropiat de p`l`rie cu r\tul, mirosind-o. Iar ]iganul b`tr\n i-a tras porcului un picior \n burt`, dar a[a, cu toat` setea, [i porcul s-a \ndep`rtat suferind [i gui]\nd de mama focului. Dup` care, omul a intrat \n cas`. L-am privit pe bunicul meu, l-am tras de m\nec` pentru a-l face s` se uite la mine. – Ce-i? l-am \ntrebat. De ce-a plecat \n cas`? – Taci, mi-a zis bunicul meu. {i imediat ce a spus asta, u[a aia care abia se ]inea \n balama s-a mi[cat iar`[i, iar de dup` ea a ap`rut ]iganul b`tr\n, tr`g\ndu-l de haine pe ]iganul acela care ne furase mingea c\nd jucam fotbal pe terenul de l\ng` gar`. S-au oprit \n fa]a noastr`, iar ]iganul b`tr\n i-a tras cu sete o palm` dup` cap ]iganului t\n`r. – Aoleu, dad`! a urlat `la. Ce m` cafte[ti? – Pizda m`-tii d` candriu, i-a zis taic`-su, g\[tele care le-ai manglit era a’ lu’ dom’ [`f! Futu-]i gura m`-tii! Tocma’ alea le-ai luat? {i i-a mai ars o palm` peste ceaf` [i un [ut \n fund. Eu \ncepusem s` m` cam sperii, a[a c` l-am str\ns tare de m\n` pe bunicul meu, apoi am sim]it c` [i bunicul meu m` str\nge de m\n` [i m-am lini[tit. }iganul b`tr\n a continuat s`-l loveasc` pe fiul lui, iar `la tot ]ipa [i-i zicea: „Nu mai da, b` dad`!�. La un moment dat, \ntre dou` lovituri, m-a privit a[a, cu ur`, de mi-a \nghe]at sufletul \n mine [i din nou l-am str\ns de m\n` pe bunicul meu, iar el mi-a r`spuns [i m-am lini[tit.

Volume publicate: Cu pu]in timp \naintea cobor\rii extratere[trilor printre noi, roman, Editura OuTopos, Ia[i, 1999 (edi]ia a II-a rev`zut` [i ad`ugit`, Editura Polirom, Ia[i, 2005); Lumea v`zut` printr-o gaur` de m`rimea unei ]ig`ri marijuana, povestiri, Editura Funda]iei „Constantin Brâncu[i�, T\rgu-Jiu, 2000; 96.00. Povestiri, proz` scurt`, Editura LiterNet, online, 2002; Circul nostru v` prezint`:, roman, Editura Polirom, Ia[i, 2002; Audien]` 0, proz` scurt`, Editura LiterNet, online, 2003; Atunci i-am ars dou` palme, povestiri, Editura Polirom, Ia[i, 2004. Coautor, \mpreun` cu Florin L`z`rescu [i Dan Lungu, al volumului de povestiri Pas question de Dracula, Editions Non Lieu, Paris, 2007.

95

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


FRAGMENTE P\n` la urm`, ]iganul b`tr\n s-a r`corit sau a obosit, cert e c` i-a mai tras un pumn dup` ceaf` ]iganului cel t\n`r [i l-a trimis \n cas`. Apoi s-a [ters de sudoare pe frunte, s-a uitat \n jur, a scuipat, s-a aplecat [i [i-a luat p`l`ria [i a venit iar`[i l\ng` noi, a[ez\ndu-se pe butucul m\njit de s\nge. – No, a zis, nu [tiam, dom’ [`f. Asta-i, ce s` fac acu’? – Apoi, a spus bunicul, s` mi le dai \napoi [i uit`m. }iganul [i-a pus p`l`ria pe cap, cumva nec`jit. – }i le dau, a morm`it el. Da-s numa’ cinci. – Care numai cinci? Apoi, tocmai ]i-am spus c` am [apte. – At\ta aveai, a zis ]iganul b`tr\n. S` mor eu c-at\ta aveai. – {i-atunci? – No, atunci... Eu am t`iat dou`, c` nu [tiam c`-i a’ tale, dom’ [`f. Uite, a ar`tat el \n josul butucului pe care st`tea, le-am t`iat. S\ngele proasp`t m\njise butucul [i-n josul lui, iar ]iganul b`tr\n ni-l ar`ta cu degetul, ca prob`, [i noi priveam a[a, urm`rindu-i degetul. – Dou`? a zis bunicul meu, cumva mirat. – De un’ s` [tiu, mor]ii m`-sii! a spus ]iganul b`tr\n, apoi s-a uitat spre cas`: Nu i-oi lua io g\tu’ lu-`la!? Apoi iar`[i spre noi: N-am [tiut, dom’ [`f. Fumeia ne-a f`cut friptur` [i zup`, \ncard p` cuptor. – Din dou`? a repetat, la fel de mirat, bunicul meu. }iganul b`tr\n a dat iar din m\ini. – Dac’ereau... Bunicul a oftat. – Apoi, a zis el, le iau pe astea cinci. {i rezolv`m cumva cu alelalte dou`. Începusem s` m` bucur \ntr-un fel, mai ales c` pe chipul `luia din fa]a noastr` se vedea c`-i pare r`u [i eram convins c` o s` se rezolve cumva toat` povestea. Numai c`, exact pe c\nd \ncepusem s` m` bucur, din curtea vecin`, aia \n care erau mai mul]i oameni, au \nceput s` se aud` ni[te ]ipete. {i am privit to]i \ntr-acolo. Bunicul meu, ridic\ndu-se pu]in [i uit\ndu-se peste capul ]iganului b`tr\n. Eu, pe l\ng` ]iganul b`tr\n. Iar ]iganul b`tr\n, \ntorc\nd capul.

DILEMATECA � SEPTEMBRIE 2008 În curtea cealalt`, doi ]igani v\njo[i \l t\rau pe-al treilea, care era b`tut bine. Se vedea [i de la distan]`, erau poate vreo treizeci de metri \ntre noi, dar se vedea destul de bine c` era b`tut. {i-apoi, `ia doi care-l c`rau l-au l`sat s` cad` \n praf. Unul dintre ei s-a aplecat [i i-a rupt c`ma[a de pe el. Iar cel`lalt a scos un bici din acelea cu care se m\nau caii [i-a \nceput s`-i ard` ]iganului c`zut cu biciul pe spate. Eu m-am speriat tare \n momentul `la. {i, pentru c`, aplec\ndu-m` \n lateral, a trebuit s` las din m\na mea m\na bunicului, am c`utat-o repede [i am str\ns-o. Bunicul meu mi-a zis atunci: – Auzi, tu ce te ui]i? N-ai la ce s` te ui]i? Ia uit`-te la porcul `sta. Porcul st`tea lini[tit l\ng` butucul nostru, cu r\tul ridicat, mirosind prin aer. }iganul b`tr\n de l\ng` noi s-a ridicat [i i-a spus bunicului meu: – No, hai mai a[a, c` nu-i treaba noastr`. {i a tras butucul m\njit de s\nge l\ng` peretele casei lui. – ~h, a spus bunicul meu, dac` ne dai g\[tele, noi plec`m. {i vorbim pe urm` cum ne socotim cu alea dou`. – {ezi, dom’ [`f, a zis cumva bl\nd ]iganul b`tr\n. C` n-ai nimerit tocma’ bine. Nu-i d` ie[it \n uli]-acu’, cu ni[te g\[te pe car’ s` le m\ni. Atunci bunicul s-a ridicat [i el [i m-a tras de m\n` l\ng` perete, sprijinindu-se. M-am sprijinit [i eu. – N-ai o ]\gar`, dom’ [`f? l-a \ntrebat ]iganul b`tr\n pe bunicul meu, imediat ce s-a a[ezat iar`[i pe butucul lui. – Am, a spus bunicul. {i a scos un pachet de M`r`[e[ti, din care a luat cu dou` degete o ]igar` [i i-a dat-o ]iganului b`tr\n. Apoi [i-a v\r\t [i el una \ntre buze. Bunicul meu nu fuma. Adic` fuma tare rar, mai bine zis. Dar avea la el un pachet de M`r`[e[ti, din care mai tr`gea c\te-o ]igar`. C\nd era cazul. {i nu era, a[a cum spuneam, de prea multe ori cazul. Pe urm`, dup` ce i-a dat ]igar` celui care st`tea pe butuc, a scos [i un pachet de chibrituri din buzunar, [i-a aprins M`r`[e[tiul lui, apoi a dus chibritul aprins c`tre M`r`[e[tiul ]iganului b`tr\n. {i au \nceput s` fumeze. – Da’ ce-i acolo? a \ntrebat bunicul, ar`t\nd spre curtea vecin`.

96

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


DILEMATECA â—? SEPTEMBRIE 2008

FRAGMENTE

De-acolo se auzeau plesnituri de bici [i urletele celui biciuit. – No, d-ale noastre, a spus ]iganul b`tr\n. M-am aplecat pu]in [i m-am uitat iar`[i \n curtea vecin`. ~la c`zut continua s`-[i ia bice pe spate [i urla. – Nu-i treab’ mea, a continuat el. Neamurile lui \l caftesc. Dac`-i prost, a[ea-i trebe, a mai spus. Bunicul mi-a tras capul l\ng` el. – Ce faci? N-ai la ce altceva s` te ui]i? Uit`-te la porc, mi-a zis. M-am uitat la porc. ~sta venise l\ng` ]iganul b`tr\n, care i-a dat a[a, din [ezut, un picior. – Hacana! i-a spus porcului [i a scuipat spre el. Hacana-n crucea m`-tii! Apoi a mai tras un fum de ]igar`, iar porcul s-a \ndep`rtat. – Da’ ce s-a \nt\mplat? a insistat bunicul. – Dac`-i gagiu, a spus ]iganul b`tr\n. Îi copilu’ aici-[a, dom’ [`f, nu-]i pot z\ce. A fo’ judecat. – Zi, a spus bunicul. C` copilu’ e mare. – No, ce s` z\c. Dac-nu [i-a ]inut belengheru-acas`! I-a fo’ d` mingeac [i s-a dus gagiu’ la cordit. – Aha, a f`cut bunicul, iar eu n-am \n]eles nimic. {i l-au judecat, a[a? N-are voie omul s` i se fac` poft` de... {i a f`cut a[a, un semn. – No, are! a spus ]iganul b`tr\n. Da’ nu cu fumei m`ritate d-a’ noastre... – Aha, a spus bunicul, iar eu am \nceput s` \n]eleg, vag, cum st` treaba. {i l-au prins? – Mai r`u, a zis ]iganul b`tr\n. Dac`-i prost! S-a matolit cu c\teva sticle de mol [i s-apucat s` zic`. Cic`-i una de [ap’[pe ani, n-a zis care. No, [i noi avem patru fumei m`ritate de [ap’pe ani pe-aici, at\ta tot. Alea patru d-acolo. }iganul a ar`tat cu degetul. Bunicul s-a aplecat \n fa]`. M-am aplecat [i eu. În cadrul u[ii, erau patru femei, \ntr-adev`r, care se uitau la cel de pe jos. Nu pl\ngeau, nu erau speriate. Doar st`teau a[a. Iar cel de pe jos nu mai urla, doar era \ntins acolo [i se vedea, chiar de la treizeci de metri, c`-i plin de s\nge. – Nici una n-a zis c` ea-i. {-acu-l bat neamurile fumeilor [i neamurile lui s` zic` el. Nu

zice, nu-[’ d` ce. Io-a[ zice, c` doar` n-o s-ap`r mingeacu’ p` pielea mea. Da’ el \i prost. Îl bat p\n-zice. – {i dac` nu spune, ce p`]e[te? C\t \l bat? – P\n-zice. – Apoi, [i dac` nu zice? Îl bat p\n`-l omoar`... – No, n`cazul lui. Dac`-i prost [i nu zice. – {i ea ce-ar p`]i dac` s-ar afla cine-i? – No! a f`cut ]iganul b`tr\n [i a dat din m\n`. Eh, a mai zis el. Noi avem o lege. O sp\nzur` b`rba-su cu m\na lui. – Aha, a f`cut bunicul. – Nu-i treab’ noastr`, a spus ]iganul b`tr\n [i a aruncat M`r`[e[tiul, c`lc\ndu-l apoi cu pantoful lui rupt. Da’ nici nu po]i s` ie[i acuma cu g\[tele. A plesc`it ]iganul b`tr\n [i a dat din cap. – Nu-[’ de ce dracu’ nu zice. Da’ nu-i treab’ noastr`, nu? – Nu, a acceptat bunicul meu. – Noi trebe s` rezolv`m cu g\[tele ale’ dou`. – Apoi, a spus bunicul, eu \]i zic a[a: \l trimi]i pe b`iatul t`u s`-mi lucreze-n c\mp dou` zile de fiecare g\sc`. La cartofi. }iganul b`tr\n [i-a luat iar`[i p`l`ria \n m\n`. S-a sc`rpinat \n cap. – Îi lene[... – Lene[-nelene[, eu spun c-a[a ne \mp`c`m, a dat din umeri bunicul meu. – Patru zile? a \ntrebat ]iganul. – Da. – Mai ai o ]\gar`? Bunicul a scos iar`[i pachetul de M`r`[e[ti. A luat cu dou` degete o ]igar` [i i-a \ntins-o ]iganului b`tr\n. Apoi [i-a scos din buzunar [i pachetul de chibrituri, a aprins un b`] [i l-a apropiat de ]igara dintre buzele celuilalt. Eu m-am aplecat iar`[i \n fa]`. ~ia doi v\njo[i l-au ridicat pe ]iganul c`zut la p`m\nt. Acum \l t\rau spre cas`. L-au a[ezat l\ng` perete, \n picioare. Dar ]iganul a alunecat [i a c`zut \n fund. Apoi a c`zut \n lateral, [terg\nd peretele, l\ng` picioarele celor patru femei care st`teau \n cadrul u[ii. Unul dintre ]iganii v\njo[i i-a ars celui c`zut un picior \n burt`, iar cel`lalt l-a lovit, cu sete, \n plin` figur`. Am \nchis o clip` ochii, a[tept\nd s` aud ]ipetele `luia, dar n-am auzit ni-

97

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


FRAGMENTE mic. Apoi i-am deschis [i am v`zut c` primul ]igan v\njos, cel care-l lovise cu piciorul \n burt`, a scos un cu]it [i le-a zis ceva femeilor, plimb\nd cu]itul prin fa]a lor. Ele s-au speriat [i s-au ferit pu]in, dar n-au r`spuns nimic. Apoi, ]iganul v\njos a aruncat cu]itul \n aer [i l-a prins tot de m\ner, dar invers, cu lama \n jos. {i s-a aplecat spre ]iganul c`zut la picioarele femeilor. – Nu te uita \ncolo, mi-a zis bunicul! Ce naiba faci? Uite porcul `sta ce prost e. M-a tras de hain` spre el. Porcul se tr\ntise l\ng` butucul r`sturnat [i acum se freca de el cu spatele. Eu eram cam speriat [i nu m-am distrat deloc privindu-l. Dar l-am privit \n continuare, \n t`cere, pentru c` bunicul meu nu m` l`sa s` m` uit spre curtea vecin`. }iganul b`tr\n n-a mai zis nimic. {i-a fumat M`r`[e[tiul privind \n p`m\nt. Doar din c\nd \n c\nd mai plesc`ia a[a, printre buze, [i mai scuipa. La un moment dat a \nceput s` tu[easc` horc`it [i eu m-am uitat la el. Îi juca m`rul lui Adam \ntr-un mod ciudat, pleca \n sus pe g\t, revenea, pleca iar \n timp ce tu[ea. De parc` era o bil` care-i aluneca sub pielea b`tr\n`: sus-jossus-jos. Parc` era ceva viu, de fapt. Un [oarece prins sub covor. {i, dup` ce a terminat de tu[it, i-a mai cerut bunicului o ]igar`, iar el i-a mai dat una, f`c\nd exact acelea[i gesturi ca mai \nainte. {i ]iganul b`tr\n [i-a fumat [i a treia ]igar` \n t`cere. Doar din c\nd \n c\nd mai \ntorcea capul [i privea spre curtea cealalt`. Apoi, dup` ce a aruncat mucul celei de-a treia ]ig`ri, s-a ridicat [i i-a spus bunicului meu: – Cre-c` po]i s` pleci, dom’ [`f. Hai s`-]i dau g\[tele. S-a ridicat, iar bunicul l-a urmat spre cote]. Am vrut s` vin [i eu. Dar bunicul meu m-a oprit cu m\na. – Tu stai aici, mi-a spus. Stai cu porcul c` vin imediat. Numai c` porcul disp`ruse undeva. U[a de la cas` era larg deschis` [i am b`nuit c` porcul intrase \n cas`, pentru c` \n alt` parte nu avea unde s` fie. {i-atunci, am f`cut un pas, \ndep`rt\ndu-m` de perete, [i m-am uitat \n curtea vecin`. Acolo nu mai era \ns` nimeni. Cel pu]in, nu \n picioare. Era doar ]iganul b`tut, at\t. St`tea

DILEMATECA � SEPTEMBRIE 2008 lungit \n fa]a u[ii. Ceilal]i plecaser`. Am f`cut c\]iva pa[i, apropiindu-m` de gardul spre curtea vecin`. }iganul b`tut era plin de s\nge pe fa]`, acum vedeam clar. {i nu numai pe fa]`. De la jum`tate \n sus era br`zdat tot cu linii ro[ii, avea s\nge \nchegat pe tot corpul. Unul dintre picioare \i era v\r\t sub el, cumva nefiresc. {i st`tea singur acolo, a[a, nemi[cat. Mai atent nu l-am putut privi, pentru c` g\[tele g`g`iau m\nate de bunicul meu, iar el a strigat: – Ce dracu’ faci acolo!? }i-am zis s` r`m\i cu porcul l\ng` cas`. – Da’ porcul nu mai e, i-am spus. Bunicul s-a uitat [i a v`zut [i el c` porcul nu mai era \n curte. În spatele bunicului, venea [i ]iganul b`tr\n. Bunicul ]inea o varg` \n m\n` [i m\na g\[tele, iar alea g`g`iau [i nu se-ncolonau cumin]i spre ie[irea din curte. A[a c` m-am dus \ntr-o parte [i l-am ajutat pe bunicul s` le m\ne cum trebuie. – Las` c-o s` vezi tu ce palme-]i ard la cur c` nu m-ascul]i, mi-a spus bunicul. }iganul b`tr\n a deschis poarta [i g\[tele au ie[it \n strad`. Am ie[it [i eu dup` ele, iar bunicul s-a oprit acolo, \n fa]a por]ii, [i i-a str\ns m\na ]iganului b`tr\n. – R`m\ne a[a, pe patru zile, cum ne-am \n]eles, a spus bunicul. }iganul b`tr\n a dat din cap c` da. – Îmi pare r`u, dom’ [`f, i-a zis. S` nu te superi, c` nu [tiam c`-i a’ tale. – Las`, c` nu-i chiar de sup`rare, a spus bunicul. Uit`m. – No, s` tr`ie[ti, dom’ [`f, a spus atunci ]iganul b`tr\n. Bunicul l-a salutat duc\nd dou` degete la t\mpl`, apoi a \nceput s` m\ne cele cinci g\[te pe strad`. Am mers t`cut [i eu, \n lateral, c\nd \ntr-o parte, c\nd \n alta, ca s` n-o ia g\[tele noastre aiurea. Apoi am ie[it din zona ]ig`neasc`, iar \n fa]a noastr` a ap`rut turnul de ap`. {i-abia atunci bunicul meu mi-a vorbit. – Ce-i, m` mormolocule? mi-a zis. A[a-i pl`cea lui s`-mi zic`, mormolocule. Fragment din volumul Celelalte povestiri de dragoste (\n lucru)

â– 

98

BSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


BBFRSBSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


BBFRSBSGI

GLOHPDWHFDBORZSGI

30

30


dilemateca28_low1