dilemateca25_WEB

100 PAGINI ● 6,50 LEI

DILEMATECA Anul III ● nr. 25 ● iunie 2008

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

INTERVIU

ORHAN PAMUK

DOSAR Norman Manea Imposibilit`]i kafkiene

ANCHET~ C`rui roman i-a]i scrie o continuare?

SUMAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

PROFIL

INFO London Book Fair 2008 6-9 Bazar 10-11 3,14TECA 5

67-69 Radu Niciporuc

MERIDIANE 71-73 Mirella Nedelcu-Patureau,

DOSAR

Româna cu mai mul]i „profesori“ sau traduc`torii pe malurile Senei

12-24 Norman Manea

Norman Manea (paginile 12-24)

Imposibilit`]i kafkiene

INTERVIU RECENZII

74-82 Orhan Pamuk: „Nu s\nt fericit

\n fa]a oglinzii“

26-34 Literatur`: Sanda Cordo[,

Paul Cernat, Elena Cra[ovan, Gabriela Gheorghi[or, Lumini]a Corneanu, Adina Dini]oiu, Codrin Liviu Cu]itaru, Alexandru Budac, Gabriela Gl`van, Iaromira Popovici 35 Eseu: Florina P\rjol 36 Istorie: Bogdan Murgescu 37-38 Politologie: Magdalena Boiangiu, Bogdan Barbu Filozofie: Alexander Baumgarten 39 Psihologie: Victor Popescu 40 41-42 Spiritualitate: Mihail Neam]u, Alice Popescu Arte: Magda Radu 43 44 Carte pentru copii: Adina Popescu

ANCHET~ 60-65 de Marius Chivu

LOCURI DE CITIT 86-88 Mircea Vasilescu, Biblioteca Jude]ean`

din Cluj: mai mult dec\t un spa]iu de lectur`

Radu Niciporuc (paginile 67-69)

FRAGMENTE 90-94 Péter Esterházy, Harmonia caelestis 95-98 Attila Bartis, Plimbarea

RUBRICI 45 46 57 59 66 84 89

R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Cine ce cite[te: Mihai Lungeanu Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic

Péter Esterházy (paginile 90-94)

C`rui roman i-a]i scrie o continuare?

3

Attila Bartis (paginile 95-98)

EDITORIAL

Nobel la metrou Prezen]a lui Orhan Pamuk la Bucure[ti a fost, f`r` \ndoial`, un eveniment cultural important. Nu numai „\n sine“, dar [i prin faptul c` a confirmat, \ntr-un fel, intrarea României \ntr-un circuit cultural normal. Bucure[tiul „a fost pus pe hart`“. Apoi, merit` remarcat` „complexitatea“ evenimentului, care a cuprins mai multe momente: o dezbatere realizat` \mpreun` cu Norman Manea [i Antonio Tabucchi, decernarea titlului de Doctor Honoris Causa, o \nt\lnire cu cititorii, o conferin]` de pres`, o vizit` \n Bucovina. Faima scriitorului [i amploarea evenimentului impuneau [i o promovare pe m`sur`, ceea ce organizatorii au [i f`cut. A[a \nc\t publicul românesc a putut vedea, \ntre altele, afi[e mari \n sta]iile de metrou prezent\nd un scriitor. Nu cosmetice, nu muzici, nu „produse“, ci un scriitor.

Se poate face o asemenea promovare [i pentru un scriitor român? Am putea vedea chipurile lui Mircea C`rt`rescu, {tefan Agopian ori R`zvan R`dulescu \n afi[e mari, pe strad` sau \n sta]iile de autobuz? Evident, nu. Cost`. Dac` pentru un laureat Nobel „\]i permi]i“ o asemenea cheltuial`, pentru ai no[tri trebuie s` fii mai str\ns la pung`, pentru c` nu [tii c\t de bine se vor vinde c`r]ile lor [i dac` \]i recuperezi cheltuiala. Cam a[a g\ndesc, din c\te mi-am dat seama, cei mai mul]i editori români. Promovarea [i publicitatea reprezint`

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Mehder

4

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8 cheltuieli. Dar dac` s\nt investi]ii? Dar dac` un autor nu se vinde destul de bine pentru c` nu este promovat suficient, pentru c` nu i se face destul` reclam`? Nu am \ncredere oarb` \n „miracolele“ marketingului [i ale publicit`]ii, dar faptele s\nt fapte: s-a dovedit de nenum`rate ori, pentru tot felul de produse, c` o campanie de promovare bine f`cut` a dus la cre[terea v\nz`rilor. De ce n-ar merge [i \n cazul scriitorilor [i al c`r]ilor? Sigur, cartea e altceva, de acord; dar n-am spus c` o campanie pentru c`r]i trebuie s` arate ca una pentru iaurt.

Mai mult: ce-ar fi ca un specialist \n publicitate s` se apuce a[a, \ntr-o doar`, s` construiasc` un brand dintr-un scriitor? S\nt convins c` ar da rezultate. {i m` bazez, \n primul r\nd, pe experien]a c\torva edituri care au \n]eles ce \nseamn` s` investe[ti \n reclam` (prea pu]ine...).

Ca s` se \nt\mple a[a ceva, editorii ar trebui s`-[i schimbe modul de a privi publicitatea [i promovarea. Deocamdat`, multe edituri prefer` s` pl`teasc` „recenzii“ (adic` ni[te texte de PR nu tocmai bine scrise), dec\t s` promoveze o machet` publicitar` atractiv`, de[i este evident c` macheta are un impact mai mare. Plus ceva spoturi la radio (un suport foarte bun, pe care editorii abia acum \l descoper`), plus tradi]ionalele [i plicticoasele „lans`ri“. Pentru moment, la metrou [i pe strad` se potrive[te doar un laureat Nobel.

■ Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Robert Schorr

(tel. 407.76.67; e-mail: robert.schorr@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

London Book Fair 2008 Institutul Cultural Român a organizat, \n perioada 14-16 aprilie 2008, prima participare româneasc` cu un stand na]ional la T\rgul de Carte de la Londra, cel mai mare t\rg european de carte dup` cel de la Frankfurt. Astfel, 25 de edituri române[ti au prezentat nu mai pu]in de 650 de c`r]i [i albume [i 52 de audiobook-uri publicate \n ultimii doi ani: literatur` clasic` [i contemporan`, traduceri din limba englez`, ghiduri turistice despre România, dic]ionare, albume [i c`r]i de art`. Standul – al c`rui slogan a fost „Writers from a Country Hard to Write: Romania“ – s-a \ntins pe un spa]iu de peste 100 m2 [i a costat 26.000 de lire sterline. În cadrul unei conferin]e de pres`, criticul Marius Chivu a f`cut o introducere \n pia]a româneasc` de carte [i \n literatura t\n`r`, iar Florin Bican a vorbit pe larg despre primele programe de promovare [i sprijinire sus]inut` a traducerilor [i exportului de literatur` român`, lansate de c`tre ICR \n 2005: „Translation and Publication Support“ – TPS [i „20 de autori“, dou` programe prin care au fost publicate, \n

INFO ultimii doi ani, peste 30 de c`r]i [i albume, \n peste zece ]`ri din Europa, precum [i \n Israel, sau Statele Unite, alte 25 de cereri de finan]are formulate de editorii str`ini fiind selectate de juriul TPS la sf\r[itul anului trecut. Lista c`r]ilor publicate include titluri semnate de clasici români interbelici (Camil Petrescu, Mihail Sebastian), dar [i nume ale literaturii contemporane (Gabriela Adame[teanu, Mircea C`rt`rescu, Mircea Eliade, Norman Manea, R`zvan Petrescu, Andrei Ple[u [.a.), precum [i autori recent afirma]i (Florina Ilis, Florin L`z`rescu [.a.). Editorii str`ini prezen]i s-au ar`tat interesa]i de programul de burse pentru traduc`torii de limba român` selecta]i pentru cele dou` workshop-uri de c\te trei luni \n fiecare an (la Centrul Cultural „Palatele Br\ncovene[ti“ – Mogo[oaia, au lucrat deja p\n` acum 37 de tineri traduc`tori), precum [i de programele Centrului Na]ional al C`r]ii din cadrul Institutului Cultural Român, unul dintre cei prezen]i la conferin]` dezv`luind chiar interesul asocia]iilor de editori britanici prin demararea unui studiu despre pia]a româneasc` de carte.

S-au pus \ntreb`ri despre posibilitatea achizi]iei de carte româneasc`, despre schimb`rile petrecute \n ultimii ani pe pia]a româneasc` de carte, despre autorii români care ar putea fi tradu[i \n englez` [i s-a discutat despre interesul, dealtfel destul de sc`zut, al editorilor britanici pentru literatura din Est. Pe l\ng` reprezentan]ii ICR, au mai fost prezen]i [i agen]i literari [i editori români care au contractat titluri engleze – Lidia Bodea [i Denisa Com`nescu (Editura Humanitas), Bogdan Alexandru St`nescu (Editura Polirom), Livia Szasz (Editura Curtea Veche) –, [i Lucian Dan Teodorovici, prozatorul [i coordonatorul Colec]iei „Ego.Proz`“, prezent la t\rg pentru a „vinde“ autorii români publica]i de Editura Polirom, editur` care a pus la dispozi]ie alte dou` cataloage \n limba englez` cu 22 de titluri de carte. Ca [i Rusia, prezent` tot pentru prima dat` la London Book Fair, România a f`cut un prim pas editorial – a c`rui \nsemn`tate se va ar`ta abia \n anii ce vin – spre pia]a de carte britanic`.

■

5

INFO

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8 Gorbaciov, El]in nu a \ncercat s` reformeze sistemul, ci s` ias` din el. S-a debarasat de mul]i oameni vechi ai KGB \n favoarea unora mai tineri, printre care s-a num`rat [i Vladimir V. Putin.

Bazar

Timothy J.Colton

Profesor la Harvard, director al departamentului de studii ruse[ti, Timothy J.Colton se ocup` \ntr-un volum de 616 pagini, O via]`.

Cutezan]` [i erori, de biografia fostului pre[edinte rus, Boris El]in. Dup` ce a fost comparat cu Lincoln [i Nixon, cu Alexandru cel Mare [i Ivan cel Groaznic, Hamlet [i Hercule, cu un urs, cu un buldog [i cu un [arpe boa constrictor, El]in este considerat ast`zi o cauz` a compromiterii democra]iei \n Rusia, prin felul cum a admis s` se fac` privatizarea, prin asaltul armat \mpotriva Parlamentului, prin declan[area r`zboiului cecen. Pe seama manevrelor lui este pus` [i dezmembrarea URSS. Colton a fost [i el unul dintre criticii lui dezl`n]ui]i. Dup` o atent` cercetare a arhivelor, judecata lui e mai nuan]at`. Într-o nara]iune pe care criticul de la The New York Times, Bill Keller, o consider` fluid`, dep`[ind caracterul scor]os al limbajului academic, Colton poveste[te cariera comunist` a lui El]in; el analizeaz` apoi conflictele lui cu Gorbaciov, dup` ce acesta din urm` a ajuns secretar general al Partidului Comunist al URSS. F`r` s` omit` teribilele crize care au marcat pre[edin]ia sa, Colton consider` c`, spre deosebire de

Dilemateca v` recomand` ■ Fratele meu canabisul de Steve Wishnia (Editura Art) este un ghid botanic necesar la casa omului gospodar care vrea s` se familiarizeze cu planta [i diversele ei specii; un ghid numai bun s` (te) cultivi, s` \nve]i cum s` faci un ceai sau o pr`jitur`, c`ci nu se [tie niciodat` c\nd vin prieteni pe la tine s` asculta]i \mpreun` discuri cu Jefferson Airplane. (Marius Chivu)

6

■ L`sat` la ini]iativa conservatorilor din cercul de sf`tuitori ai pre[edintelui Bush, politica extern` american` nu prea \nregistreaz` succese (ca s` ne exprim`m gra]ios). E proast` [i trufa[` teoria, nu e treaba noastr` s`-i \nv`]`m prin agresiune militar` pe al]ii cum s` tr`iasc`, spun adversarii politici ai pre[edintelui. Ba este treaba noastr`, dar trebuie reinventat rolul alian]ei nord-atlantice. Acestui proiect \i este dedicat` cartea lui Philip Bobbit (profesor de drept la Universitatea Columbia), Terror and Consent.

Tema central` a c`r]ii este r`zboiul \mpotriva terorismelor (pluralul \n aceast` situa]ie este un element definitoriu al teoriei): terorismul contemporan este o for]` descentralizat`, privat`, separat` de suveranitatea teritorial` a statelor care \l ad`postesc. Terori[tii, ostili globaliz`rii, profit` de pe urma ei, \ntorc\nd \mpotriva statului-pia]` propriile realiz`ri tehnologice, cu costuri umane [i psihologice greu de \nchipuit. În Irak – crede Bobbit \n relatarea recenzentului de la The New York Review of Books –, s-a dus un r`zboi gre[it \mpotriva statului-na]iune, pe c\nd ac]iunea trebuia dus` „printre oameni“ pentru a-i converti pe irakieni \n alia]i \n lupta \mpotri-

■ Lumea Sofiei, cartea norvegianului Jostein Gaarder, a ap`rut la noi \n Colec]ia „Cotidianul“ (2006), \n traducerea lui Mircea Iv`nescu. A fost publicat` pentru prima oar` \n 1991 [i a devenit \n scurt timp bestseller interna]ional.

Gaarder, profesor de filozofie, a avut ideea str`lucit` s` povesteasc` istoria filozofiei, de la presocratici la existen]ialism, pe \n]elesul adolescen]ilor, eroina, Sofia, av\nd 14 ani.

Norvegianul reu[e[te s` prezinte

sistemele filozofice ale lui Spinoza sau Kant la fel de captivant ca \ntr-un thriller, iar disputa dintre empiri[ti [i ra]ionali[ti devine pasionant` ca un roman de aventuri. La urma urmelor, sugereaz` Gaarder, exist` ceva mai palpitant dec\t capacitatea omului de a se g\ndi pe sine \nsu[i?

A[ propune ca aceast` carte s` fie, dac` nu manual, m`car lectur` obligatorie la liceu. (M`d`lina {chiopu) ■

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

INFO

va terorismului. În acest context, unele m`suri excep]ionale care ar fi presupus modific`ri ale legisla]iei privind tehnicile coercitive aplicate suspec]ilor poate ar fi fost necesare, dar proced\nd a[a, \n afara limitelor legale, „administra]ia a subminat legitimitatea politicii americane acas` [i peste hotare“. Pled\nd pentru abandonarea „unilateralismului“, el consider` c` Statele Unite [i alia]ii s`i ar trebui s` colaboreze la un nou mecanism al dreptului interna]ional, care s` legifereze „m`surile de pre\nt\mpinare“ (altele dec\t ceea ce se nume[te \n mod obi[nuit preven]ie). Democrat, Bobbit sus]ine mai degrab` ideile candidatului republican McCain, ceea ce confirm` necesitatea unei politici americane transpartinice.

are un doctorat \n drama elisabetan`, ob]inut la Newnham College, Cambridge, nu este la prima ei carte [i, a[a cum o laud` recenzentul din The New York Times, „rar g`se[ti pe cineva care s` foloseasc` at\t de adecvat posibilit`]ile date de forma condi]ional` a verbelor“. Cercet`rile ei \n registrele parohiale, consemnarea riguroas` a faptelor alimenteaz` viziunea ei polemic`, f`r` a-i r`pi \nsemn`tatea [tiin]ific`. Nu afl`m dac` femeia \nd`r`tnic`, ducesele [i chel`resele din piese combin` \n vreun fel sau altul calit`]ile [i defectele lui Ann, mama copiilor lui Shakespeare. În text abund` contractele, certificatele de na[tere [i testamentele. În viziunea lui Greer, Ann Hathaway era o femeie neobi[nuit de independent` [i muncitoare. Dup` Greer, Shakespeare nu a contribuit cu bani la \ntre]inerea ei [i, \n timpul lungilor lui absen]e, ea conducea afacerea cu mal] [i \[i cre[tea copiii cu banii c\[tiga]i de ea \ns`[i. Realitate mai r`sp\ndit` \n epoc` dec\t se crede acum. Se sugereaz` chiar c` prezen]a unui so] care nu era bun la nimic altceva dec\t s` scrie versuri o deranja [i ea l-ar fi \ncurajat s` plece la Londra. Mai pu]in credibil` este presupunerea autoarei c` Ann ar fi fost la originea public`rii primului Folio din 1623.

Nu exist` nici un argument prin care s` se poat` confirma aceast` versiune, dar Greer, autoarea c`r]ii, [tie [i a [i declarat odat` c` „efortul de a te apropia de fic]iune este inerent c\nd scrii o biografie“.

■

■ Nevasta lui Shakespeare. Despre William Shakespeare se [tiu at\t de pu]ine date concrete, \nc\t \ns`[i existen]a lui e pus` la \ndoial`, iar c\nd e acceptat`, se discut` serios dac` el este autorul operei teatrale atribuite de istoria literaturii. În acest nor al suspiciunilor, o carte despre via]a so]iei lui Shakespeare (persoan` [i mai obscur`) nu putea dec\t s` adauge necesara cantitate de adev`r prezumat. În r`sp`r cu conven]ia unei vie]i familiale nefericite, persistent` \n mai toate biografiile dedicate marelui dramaturg, cartea lui Germaine Greer, Shakespeare’s Wife, prezint` o femeie st\nd bine pe picioarele ei. Greer

Dilemateca v` recomand` ■ Dup` ce ]i-a pl`cut nuvela Liudmilei Uli]kaia Sonecika, romanul Al dumneavoastr` sincer, {urik pierde prin compara]ie. B`iatul bun, bun \n cel mai rusesc sens al cuv\ntului, dominat de mil` [i compasiune, lipsit de orice urm` de egoism, {urik e o victim` a femeilor care \[i consum` via]a la \nt\mplare. Înt\mpl`rile s\nt nostime, dar nu mult mai mult de at\t; Uli]kaia \ns` [tie s` combine efectul de apropiere cu

ironia, personajele tr`iesc \n afara politicii, dar s\nt victimele sau profitoarele sistemului de penurie controlat`. Pl`cut` la lectur`, cartea nu \n[eal` a[tept`rile [i mai ales am\n` speran]ele. (Magdalena Boiangiu) ■ George Voicu. „Radiografia unei expatrieri: cazul Laz`r {`ineanu“ (Caietele Institutului Na]ional pentru studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, num`rul 1 pe 2008). Un studiu de caz: la sf\r[itul secolului al XIX-lea [i \nceputul celui de-al XX-lea, unul dintre

cei mai str`luci]i lingvi[ti din România, recunoscut ca atare de Hasdeu, de Odobescu [i de regele Carol I, nu prime[te dreptul la \mp`m\ntenire [i la o catedr` \n Universitatea vremii, fiind socotit, din cauza confesiunii sale iudaice, un „str`in“; se va expatria \n Fran]a, va trece la cre[tinism, se va nevroza [i el – inutil.

Antisemi]ii din corpul legiuitor nu-l vor accepta. Dens [i concis, alb \n vehemen]`, sobru \n acuzare, un studiu care, \n 2008, \nc` mai are dreptul [i puterea s` alarmeze. (Radu Cosa[u) ■

7

INFO

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

Bazar

Tony Judt

Judt revine. Autorul care i-a enervat at\ta pe români cu eseul-reportaj despre tranzi]ia României („România la fundul gr`mezii“ – 2002) nu s-a l`sat de scris \n urma criticilor aduse, [i revine cu o carte: Reappraisals. Reflection on the Forgotten Twentieth Century. N`scut la Londra, tr`ind la New York, a \nv`]at la Cambridge [i acum e profesor la New York University [i director al Institutului Remarque. Judt se folose[te de istoria mai veche sau mai nou` pentru a discuta politica prezentului. Examin\nd o serie de fapte din deceniile de la sf\r[itul primului r`zboi mondial (1918) p\n` la moartea lui Stalin, Judt observ` c` europenii au fost mai inteligen]i/pruden]i dec\t omologii lor americani admi]\nd c` „subversiunea comunist` a existat“.

Fost comunist devenit anticomunist, scriitorul Ignazio Sillone i-a spus odat` liderului comuni[tilor italieni, Palmiro Togliatti, c` „ultima b`t`lie a secolului XX se va da \ntre cele dou` tabere pe care noi le reprezent`m“. În acest sens,

Dilemateca v` recomand` ■ Pentru un nou roman (volumulmanifest al lui Alain Robbe-Grillet publicat la Minuit, \n 1963) a ap`rut [i \n române[te la Editura Tact (traducerea: Vasi Ciubotariu; cuv\nt \nainte: Ioan Pop-Cur[eu). Cele opt eseuri consistente – scrise \ntre 1955-1963, \n plin elan al Noului Roman – n-au prins un rid: A.R.-G. d` de p`m\nt cu ideile primite de-a gata [i, indiferent c\t de „datate“ pot p`rea, ast`zi, unele dintre produc]iile nou-romane[ti, eseurile, ele, s\nt de o inteligen]` [i o verv` implacabile. Trebuie (re)citit volumul (mai ales ast`zi!) m`car pentru a ne deparazita creierul de „c\teva no]iuni dep`[ite“ (cum sun` chiar titlul unui e-

8

referindu-se la evazionismul [i eufemismele lui Hobsbwam pe subiectul milioanelor de crime comise \n numele cauzei comuniste, Judt nu vrea s` \n]eleag` de ce „cel mai talentat istoric al vremurilor noastre pare c` a dormit \n anii terorii [i ai ru[inii din acest secol“. Judt analizeaz` [i un fenomen european recent, confec]ionarea nostalgiei, comemor`rile, tradi]iile inventate, industria mo[tenirii [i moda retro, dar \i plac cele [apte volume coordonate de Pierre Nora, Les Lieux de Mémoire. Vede \n ele o reac]ie la schimb`rile aiuritoare care au invadat Fran]a de dup` 1945. Oponent al r`zboiului din Irak, se \ntreab` de ce intelectualii liberali americani l-au cau]ionat pe Bush jr., dar e de acord cu bombardarea Belgradului. Tema principal` a lui Judt este timpul pierdut: dup` c`derea Zidului de la Berlin [i implozia Rusiei sovietice, au urmat anii incompeten]ei de pe ambele maluri ale Atlanticului, ani care puteau fi mai bine folosi]i \n avantajul democra]iei [i al bun`st`rii, \n interesul ]`rilor eliberate, dar [i \n cel al alia]ilor atlantici. Acest subiect, dar [i atitudinea lui extrem de critic` fa]` de politica Israelului [i fa]` de politicienii americani, care o sus]in, va situa [i aceast` carte a sa \n centrul polemicilor. ■

seu); de la ideea de formalism (pe care Robbe-Grillet o g`se[te taman la romanele „pe formul`“, universal prizate...) [i p\n` la realismul socialist (executat sec, f`r` drept de apel), autorul Gumelor [terge, briant, aparen]ele \n[el`toare [i las` s` transpar` aporiile ascunse [i complezen]ele confortabile: „...realismul socialist nu simte nevoia s` caute o alt` form` romanesc`, nu are deloc \ncredere \n nicio noutate [i-i convine de minune, vedem asta zi de zi, expresia cea mai «burghez`» cu putin]`.“ (Alex. Leo {erban) ■ Rubrica (din fericire reluat`) a Taniei Radu din 22, „Chenzina literar`“, \n general, pentru acribia, privirea deta[at` [i formul`rile memorabile, [i \n particular articolul despre cartea lui

Alexandru Ecovoiu, Cei trei copiiMozart, \ncheiat cu un diagnostic memorabil aplicat breslei literare de la noi: „...morala breslei literare române[ti migreaz` spre cele patru z`ri, ca un ghe]ar rupt de \nc`lzirea global`. Din dou`, una: ori se va topi cu totul \n apa c`l\ie a comercialului, \n care scriitorii vor fi sau nu importan]i \n func]ie de efortul de marketing al editorului (...), ori se va fixa \ntr-o alt` geometrie solid` a criteriilor, care s` mai izbuteasc` o dat`, a[a cum s-a \nt\mplat \n perioada interbelic`, metabolizarea mimetismelor [i a falselor polariz`ri. S` sper`m \ns` c` pentru a doua ipotez` nu ne va trebui [i un alt \nghe].“ (S. S.) ■

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

INFO

■ Un spion cu principii. A fost \n armat` \n timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, pe fronturile din Africa de Nord [i Europa, apoi sa dus la Harvard ca s` \nve]e. Aici, un stimat profesor de istorie, \n acela[i timp consilier preziden]ial, l-a convocat \n biroul s`u unde-l a[tepta McGeorge Bundy care l-a somat s` intre \n Agen]ia Central` de Investiga]ii (CIA). Larry Devlin are acum 85 de ani [i \[i descrie cariera \ntr-o carte – {eful sta]iunii Congo: Lupt\nd \n R`zboiul Rece \ntr-o zon` fierbinte – care devine argument \n actuala dezbatere care zguduie rela]iile Agen]iei secrete cu transparen]a la care vrea s` o supun` Congresul [i electoratul american. {ef al Biroului din Congo [i Laos \n timpul r`zboiului din Vietnam, pensionat \n 1974, Devlin declar` c` nu a folosit niciodat` for]a \n interogatorii [i crede c` folosirea unor asemenea metode \nr`ut`]e[te situa]ia americanilor lua]i prizonieri. „Dar pot s` m` pun \n situa]ia oamenilor, s` privesc povestea din pantofii celor care folosesc tratamente dure crez\nd c`, prin ob]inerea informa]iilor, vor putea salva vie]i. M-am \ntrebat adeseori: ce-a[ face dac` a[ avea certitudinea c` s\nt \n fa]a unui om care [tie unde va exploda bomba?“ Devlin \[i aduce bine aminte de \nt\mplarea din septembrie 1960, c\nd, sosit de la Washington, Sidney Gotlieb i-a dat un ordin care – spunea el – fusese aprobat de pre[edintele Eisenhower: i s-a dat un tub cu past` de din]i otr`vit` [i i s-a ordonat s`-l ucid` pe Patrice Lumumba, la ora aceea pre[edinte al statului Congo. Lui Devlin ordinul i s-a p`rut nu doar imoral, ci [i stupid.

El nu se d`dea \napoi de la corup]ie, [antaj [i alte variante ale opera]iilor sub acoperire, dar crima era alt` categorie, a[a c` a refuzat. Pe Patrice Lumumba l-au ucis rivalii s`i politici, f`r` ajutorul Agen]iei.

vie [i scrie c`r]i. Lucie Ceccladi are 83 de ani, tr`ie[te \n insula Réunion [i a publicat recent povestirea L’Innocente (Seuil). În prefa]` \[i previne cititorii s` nu se a[tepte la o reglare de conturi \ntre membrii familiei Houellebecq. {i totu[i... postfa]a c`r]ii produce un adev`rat bombardament de informa]ii [i acuza]ii. Ea descrie circumstan]ele \n care s-a desp`r]it de fiul ei, sugar, pe c\nd ea \mpreun` cu companionul ei se ocupau de ascensiuni [i voiau s` traverseze Africa. Încredin]at bunicii din partea tat`lui, el se bucur` de \ngrijire [i tandre]e. În timp ce fiul \i repro[eaz` mamei c` nu „l-a leg`nat, m\ng\iat, nu l-a alintat“, \n postfa]a c`r]ii, unde a binevoit totu[i s` se ocupe de rela]iile cu celebrul ei fiu, mama scrie c` Michel al ei n-a fost niciodat` capabil s` iubeasc`: „Poate c` acum a progresat [i \l iube[te pe c`]elul lui, Clément. Dar mi-ar pl`cea mai mult s` iubeasc` o pisic`. O pisic` e mai greu de iubit dec\t un c\ine“. Michel Houellebecq \nsu[i e \n str`in`tate, undeva \ntre Irlanda [i Spania, [i nu are nimic de spus pe acest subiect. „De mult, el nici nu mai deschide scrisorile venite de la mama lui. Iar \n ceea ce prive[te lectura c`r]ilor ei...“ (Florence Noiville, Le Monde, 2 mai).

■

■ O, mam`, dulce mam`. A[a cum prezint` problema gazetarul ziarului Le Monde, scriitorul Michel Houellebecq n-a fost niciodat` tandru cu mama lui: a descris-o ca pe hippiot` degenerat`, o egocentric` incurabil`, devotat` mai degrab` aman]ilor, dec\t copiilor ei (Particulele elementare). Într-un interviu dat revistei Inrockuptibles, el a declarat-o moart`. Dar ea e

Larry Devlin

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Michel Houellebecq face \nc` o dat`, f`r` voia lui, valuri. La \nceputul lunii mai, mama scriitorului, Lucie Ceccaldi, s-a r`zbunat pe imaginea negativ` pe care i-a creat-o fiul, public\nd o carte de 400 de pagini, intitulat` Inocentul. Le Monde preia cu delicii fragmente din consistentul volum, de genul: „Cu Michel voi putea s` vorbesc din nou \n ziua c\nd (…) va spune: s\nt un mincinos, un impostor, am fost un parazit, n-am f`cut nimic cu via]a mea, ci doar r`u tuturor celor din jur. {i \mi cer iertare“. Asta \nseamn` c` Houellebecq, despre care n-am mai auzit ve[ti de mult` vreme, e bine mersi. S` sper`m c` va r`spunde, la r\ndul lui, printr-o carte. M. {.

■ În luna mai, blogul „Terorism de cititoare“ a \mplinit doi ani, vreme \n care Luciat a comentat peste 200 de c`r]i. Asta \nseamn`, la un calcul rapid, o carte la aproximativ trei zile – citit` [i comentat`. Nu e pu]in lucru! O mic` fabric` de citit, la foc continuu. C. P.-B. ■ Dintr-o lucrare de control pe tema Moara cu noroc: „V` rog frumos s` m` scuza]i.

N-am citit nuvela, deoarece m-a durut capul toate aceste zile [i am fost r`cit bocn`. Abia am reu[it s`-mi transcriu povestirea pe ast`zi, aceea cu argourile. Nu mi-am \nv`]at la nici un obiect.

10

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8 S\nt total nepreg`tit pentru aceast` zi. Ieri n-am fost la [coal` [i nici azi n-am vrut s` vin. Mai bine nu veneam. Îmi accepta]i scuzele? Deoarece c\nd \mi revin din starea asta o s` m` preg`tesc pentru [coal`“. Autorul a luat un 4, dar, iat`, a debutat \n pres`. C. C. ■ Ce stranie poveste mi-a fost dat s` citesc!

Adev`rul e c` am v`zut baletul \n diferite „formule“, am ascultat discul de la Electrecord \n copil`rie, \ns` n-am p`truns niciodat` cu adev`rat \n lumea absurd` a lui Hoffmann din „Sp`rg`torul de nuci“. E o poveste care nu respect` nici o logic` [i care ar fi prea pu]in comercial` dac` n-ar avea un happy end destul de siropos, la propriu, c`ci se petrece \ntr-un regat din zah`r [i miere. Iat` un fragment: „În acest scop demont`, cu mare \ndem\nare, mai \nt\i capul, apoi, unul dup` cel`lalt, fiecare m`dular al prin]esei Pirlipat, deta[\ndu-i m\inile [i picioarele, ca s`-i cerceteze nu doar articula]iile [i resorturile, ci [i construc]ia interioar`“. Oare e nevoie de o bulin` ro[ie [i de acordul p`rin]ilor? A. P. ■ Într-o sta]ie de taximetre, \n a[teptare de clien]i, doi [oferi [ueteaz`: „M`i, nevast`-mea are o piele de ai zice c` e f`cut` la computer!“.

Despre atotputernicia acestei scule nu am auzit, de c\nd s\nt, ceva mai conving`tor din p.d.v. uman. R. C. ■ În Germania, cartea lui Hape Kerkeling Ich bin dann mal weg („M-am c`rat“) domin`, de luni \ntregi, topul v\nz`rilor. Cartea sa de c`l`torie s-a v\ndut, din 2006, \n peste trei milioane [i jum`tate de exemplare – o cifr` fabuloas` chiar [i pentru pia]a de carte german`, obi[nuit` cu cifrele mari. Care s` fie explica]ia acestui succes? De c\te ori trec printr-o criz`, pe germani \i g\dil` t`lpile. {i atunci, o iau din loc – crede un jurnalist de la Die Welt.

Dac` e s` ne lu`m dup` ziarele germane – dup` toate, nu doar dup` Die Welt –, Germania e mereu \n criz`. Nu-i nimic, pentru unii autori e profitabil. M. M. ■ Ryoki Inoué, fost chirurg brazilian de origine japonez`, a scris p\n` acum 1075 de romane (de toate genurile) \n dou`zeci de ani, pe care le-a semnat cu 39 de pseudonime. (Este considerat campionul de vitez` la pulp-fiction

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

dup` ce a scris, \n fa]a unui juriu de la Wall Street Journal, un roman \n [ase ore). Hannu Luntiala, func]ionar public finlandez, a scris un roman compus numai din sms-uri, C`lin Torsan, cercet`tor la Muzeul }`ranului Român, a publicat un roman alc`tuit din biletele [i h\rtiile scrise g`site pe strad`, ca s` nu \i mai men]ionez pe cei care au scris c`r]i pun\nd cap la cap e-mail-uri. Nu vi se pare c` e tot mai greu s` tr`im \n afara literaturii? M. C. ■ Site-ul http://www.doubtaboutwill.org/ \i adun` la un loc pe cei care se \ndoiesc c` opera lui Shakespeare ar fi fost scris` chiar de el. Dac` face]i o vizit`, g`si]i motivele \ndoielii, o „declara]ie“ \n acest sens, o list` a celor care s-au \ndoit \n trecut \n leg`tur` cu identitatea lui Shakespeare (printre care Charles Dickens, Ralph Waldo Emerson, Walt Whitman, Sigmund Freud, Sir John Gielgud) [i o list` deschis` a semnatarilor contemporani (printre care actorii Jeremy Irons [i Michael York, Sir Derek Jacobi, Mark Rylance, fost director la Shakespeare’s Globe Theatre). Dac` ave]i a reasonable doubt \n leg`tur` cu identitatea „omului din Stratford“, semna]i: lista e deschis` p\n` \n noiembrie 2008. M. V. ■ Sandro Veronesi – autorul romanului Caos calmo premiat cu Strega (Goncourt-ul italian) [i recent ecranizat (cu Nanni Moretti \n rolul principal) – poveste[te pentru L’Express (cu ocazia traducerii \n francez`, ap`rut` la Grasset) cum a ajuns la literatur`: „Dup` studii de arhitectur`, am l`sat-o balt` [i am plecat la Roma s` fac pe scriitorul. Am avut [ansa de a fi ajutat, material, de scriitorul Vincenzo Cerami. El m-a l`sat s` stau \n apartamentul lui Pier Paolo Pasolini, r`mas neschimbat de la moartea lui.

Am tr`it, astfel, \ntr-un adev`rat muzeu Pasolini, \n mijlocul c`r]ilor cu dedica]ii de la Callas sau Sartre: nici nu mai puteam s` dorm! Mi s-a \ncredin]at [efia revistei Nuovi Argomenti, fondat` de Moravia, ceea ce mi-a dat ocazia s` vorbesc cu el zilnic la telefon“. a. l. [.

■ De vreme ce Vaticanul a admis existen]a extratere[trilor, numindu-i chiar „fra]ii no[tri“, putem avea speran]a c` va da dezlegare [i la c`r]i p`m\ntene precum Harry Potter sau Codul lui Da Vinci, sau la scriitori umani precum

Rushdie (ca s` nu mai amintim de clasicii Defoe, Descartes, Hobbes, Kant, Voltaire, Zola etc…)? Sau e doar un alt caz de a te face frate cu extraterestrul p\n` treci puntea? S. G. ■ Sfaturile lui Nabokov pentru un critic literar debutant: „Înva]` s` detectezi banalitatea.

Aminte[te-]i c` mediocritatea se hr`ne[te din «idei». Fii atent la mode. Întreab`-te dac` simbolul pe care crezi c`-l recuno[ti nu e urma propriului pas. Ignor` alegoriile. În orice \mprejurare, plaseaz`-l pe «cum» \naintea lui «ce» f`r` a-l confunda, totu[i, cu «[i ce?». Ai \ncredere \n brusca \nfiorare a coloanei tale vertebrale.

Restul depinde de talentul fiec`ruia“. Nu erau doar sfaturile unui scriitor care n-a avut vreodat` dialog cu criticii s`i, ci [i ale unui profesor de literatur` exasperat de semianalfabetismul studen]ilor. S. S. ■ Pe 5 iunie 1936, o elev` din Texas primea urm`torul „Certificat de Scris“: „Se certific` prin aceasta c` Leslie Withrow, \n timpul studiilor elementare la {colile Publice din Dallas, a aplicat corect principiile mi[c`rii musculare \n toate lucr`rile scrise, fapt recunoscut oficial prin acordarea acestui Certificat“. Pe 4 iunie 1937, aceea[i elev` din Texas primea urm`torul „Certificat de Citit“: „Se certific` prin aceasta c` Leslie Withrow, \n timpul studiilor elementare la {colile Publice din Dallas, a citit de bun`voie 41 de c`r]i aprobate. C`r]ile respective au fost citite pentru cultur` [i distrac]ie, fapt recunoscut prin acordarea acestui Certificat“. D. S.

11

Norman Manea

Imposibilit`]i kafkiene

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

DOSAR „Casa limbii… casa melcului… o cas` expatriat`, o cas` mobil` pe care am luat-o cu mine – spune Norman Manea, \ntr-un interviu – a r`mas pentru mine refugiul esen]ial, a[a cum a r`mas scrisul refugiul esen]ial. Iar scrisul meu este limba român`.“ Obsedat de locuirea acestei „case a fiin]ei“, de conservarea ei obligatorie pentru propria identitate profund`, Norman Manea „verific`“ \n fiecare carte a sa – de la povestirile de debut, la suita romanesc` a „variantelor de autoportret“ din anii ’70, p\n` la insolitele eseuri din anii ’80 [i p\n` la acel roman etic al memoriei, Întoarcerea huliganului (2003) – premisa de fond a scrisului s`u: p`strarea de sine prin scris. În acest din urm` arborescent roman identitar, scriitorul se identific`, dar nu se recunoa[te \n Sebastian, e de acord cu Celan c\nd acesta nume[te singur`tatea scriitorului „un num`r de circ neanun]at“, [i-[i repet`, odat` cu Kafka: „\n lupta dintre tine [i lume, ia partea lumii“.

Felul \n care Norman Manea scrie despre Kafka este [i o reluare – \n cercuri concentrice – a seriilor de „adversit`]i interioare“ [i exterioare care-l apropie, paradoxal, de acest scriitor. Scriind despre Sebastian, despre Celan, despre Kafka, Norman Manea scrie despre sine, \ntr-o serie de autoportrete \n oglinda (c`r]ilor) celuilalt. Identitatea esen]ial`, scriitoriceasc`, sensibilitatea ultragiat` de demen]a recurent` a istoriei, „casa limbii… casa fiin]ei“ s\nt zonele de tensiune \n care Norman Manea se \nt\lne[te \n chip esen]ial cu Kafka, „grila“ prin care acesta e recitit [i reinterpretat.

Eseul „Imposibilit`]i kafkiene“ reia integral textul conferin]ei sus]inute de Norman Manea la Colegiul „Noua Europ`“ \n 17 aprilie, o subtil` relectur` a unui Kafka devenind Kafka \n pofida lui \nsu[i [i a tuturor adversit`]ilor. (S. S.) Via]a, ca [i opera lui Kafka, exploreaz` un individualizat [i, deopotriv`, esen]ial teritoriu al nim`nui. Al nim`nui [i al oricui [i al fiec`ruia, dar \nainte de toate [i \n cele din urm`, al s`u: teritoriul vast al incertitudinii [i interoga]iei. Cu at\t mai dramatic devine acest spa]iu-timp al tr`irii [i al scrierii cu c\t st` sub obsesia [i sub semnul… imposibilului. Geografia, psihologia, terapia, chiar [i teologia imposibilului? Imposibilul l-a preocupat intens. Kafka se consider` un produs al imposibilului, devenit p`m\ntul [i cerul s`u natal, pe care le-a recreat continuu, ca poezie, ceea ce \nseamn` ca via]`, cu o magic` [i auster` fixa]ie.

* În terminologia kafkian`, posibilul [i imposibilul ]in de esen]ialul v`zut ca un monstru cu jum`t`]i diferite, dependente, inseparabile: iubirea [i literatura.

C\nd vorbe[te despre \mplinirea iubirii, Kafka se refer` la „imposibilit`]i“, aproape \n acela[i fel ca atunci c\nd descrie situa]ia scrisului s`u. „A[adar, \n pofida a toate, vrei s` por]i crucea, Felice? S` \ncerci imposibilul?“ F`r` a a[tepta r`spuns, Kafka se gr`be[te a expune premisa: „Ar fi doar trei posibile r`spunsuri: «este imposibil, deci nu vreau» sau «este imposibil, deci nu vreau deocamdat`» sau

13

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

«este imposibil, deci vreau»“.

Pentru a preveni orice urm` de confuzie, are grij` s` repete ceea ce mai spusese de multe ori: „S\nt \ngrozit, \ntr-un mod absurd, de viitorul [i nefericirea care pot rezulta din temperamentul [i caren]ele mele \n via]a noastr` laolalt` [i care te vor afecta \n primul r\nd [i profund pe tine, deoarece eu s\nt o fiin]` rece, egoist`, necru]`toare, \n ciuda sl`biciunii care mai cur\nd ascunde dec\t \mbl\nze[te aceste \nsu[iri“.

Mul]i ani dup` ce se confirmase incapacitatea sa de a r`m\ne cu Felice Bauer, Kafka men]iona, \n scrisoarea c`tre Max Brod, situa]ia scriitorului evreu \n limba german`. Tot trei imposibilit`]i („imposibilitatea de a nu scrie“, „imposibilitatea de a scrie \n german`“, „imposibilitatea de a scrie altfel“), ad`ug\nd, deloc surprinz`tor, „imposibilitatea de a scrie“.

Abia dup` ce \n]elege imposibilitatea, pentru el, a iubirii, pe care nu va \nceta s-o invoce, din ale c`rei traume va st`rui s` extrag` afrodisiacele unor ulterioare e[ecuri („Imposibil de tr`it cu F. Intolerabil de tr`it cu oricine. Nu regret asta, regret imposibilitatea de a tr`i singur“), va reu[i Kafka s`-[i asume, s` \nving` [i s` inverseze „imposibilitatea“, s-o fac`, adic`, nutritiv` (dac` putem spune a[a), creatoare, dificultatea devenit` devo]iune [i destin: „Nu

s\nt nimic altceva dec\t literatur` [i nu pot [i nu vreau s` fiu nimic altceva“.

* „Din momentul \n care e sigur de e[ec, totul \ncepe s` mearg` ca pe roate, ca \ntr-un vis. Nu este nimic mai memorabil dec\t fervoarea cu care Kafka \[i sublinia e[ecul“ – scrie Walter Benjamin.

Oric\t de r\vnit [i revendicat, posibilul nu poate concura seduc]ia [i complicit`]ile imposibilului. Posibilul [i imposibilul se afl` \ntr-o continu` [i paradoxal` complicitate, s-ar zice, de parc` ar con]ine, fiecare [i \mpreun`, segmente codificate [i substituibile ale urgen]ei de a ad\nci [i asimila e[ecul. Abia c\nd se \ncarc` de stigma [i semnifica]ia imposibilului, realul pare s` devin` substan]ial, semnificativ, individualizarea extrem` \l densific` [i \l obscurizeaz`, modific\ndu-i, printr-un soi de neagr` alchimie instantanee, consisten]a, culorile, integritatea.

Imposibilul nu este doar negarea simplist`, irevocabil`, a posibilului, ci, mai cur\nd, rana sa fast`, \mbog`]itoare, care valideaz`, prin contrast [i complicitate, extensia maladiv`, nocturn`, a disponibilit`]ilor ne-rutiniere [i secrete.

V`zut \n acest fel, ca parte din posibil [i rud` cu acesta, imposibilul devine un fel de revan[` a caren]ei, translat` \n proximitate, o intens` articulare \n gol.

Norman Manea

* Însetat de imperiul domestic al posibilului, scriitorul [i-a f`cut adev`rata ucenicie existen]ial` [i literar` test\nd inadecvarea sa la realitatea prea accesibil` celorlal]i. Imposibilul a rezultat [i [i-a impus conexiunile surprinz`toare prin ambigua r`v`[ire a posibilului, ca o „irealitate“ fecund` [i proteic`, c`reia scriitorul \i va explora enigmele, \i va trasa topografia [i toposul [i care va r`m\ne, p\n` la urm`, incomparabilul „Arhipelag K.“.

* Hermann Hesse are dreptate c\nd spune c` textele lui Kafka nu trebuie considerate nici religioase, nici metafizice, nici morale, ci doar poetice. Cum Kafka r`m\ne \ns` personajul cel

14

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

DOSAR

mai kafkian al propriei sale literaturi, nocturna sa existen]`, ca [i opera sa intens codificat` nu pot fi epurate de nelini[titoarele sale interoga]ii. Rela]ia poetic` dintre posibil-probabil-imposibil permite o lectur` care refuz` limitarea, chiar [i pe cea a poeziei \nse[i.

Incertitudinea migreaz` acaparator \n via]a [i scrisul lui Franz Kafka, explodeaz` chiar \n inima realului, conferindu-i abia astfel o nea[teptat` pregnan]`.

Oric\t de atras de real [i posibil, Kafka r`m\ne fixat \n pendulul [i pendul`rile imposibilului, interesat de jocul misterios al probabilit`]ilor ce destabilizeaz` realitatea, de care este mereu fascinat [i fl`m\nd, care \l umile[te [i \i reconfirm` \nstr`inarea. El nu ezit` s` pun` [ansele imediate [i fire[ti ale realului sub un continuu atac interogativ, scrut\nd [i experiment\nd rela]ia biunivoc` dintre posibil-imposibil, real-ireal.

Kafka s-a referit adesea la cei doi inamici care \i alc`tuiesc [i \i distrug fiin]a, definindu-se chiar prin aceast` istovitoare adversitate, imposibil de stopat. „Dintre cei care se r`zboiesc \n mine, din a c`ror confruntare s\nt, mai cur\nd, constituit, except\nd un minuscul rest turmentat – unul este cel bun, cel`lalt r`ul. Din c\nd \n c\nd ei \[i inverseaz` rolurile, ceea ce spore[te confuzia confrunt`rii dintre ei, deja at\t de derutant`. P\n` foarte recent, era posibil, totu[i, s` imaginez c` se va produce improbabilul, probabilul fiind r`zboiul perpetuu, ceea ce p`rea o radioas` perspectiv`. Brusc, pare c` pierderea de s\nge e prea mare. C\nd cel r`u n-ar g`si, probabil sau posibil, de unul singur o nou` arm` decisiv` de ap`rare, cel bun \i ofer` chiar asta. Credeam c` r`zboiul poate dura, dar nu poate. S\ngele nu descinde din pl`m\ni, ci dintr-o decisiv` lovitur` dat` de unul dintre combatan]i… nu este genul de tuberculoz` de a[ezat \ntr-un [ezlong [i de readus la s`n`tate, ci o arm` care continu` s` fie de suprem` necesitate, c\t` vreme tr`iesc. Iar ambii (combatan]i) nu pot r`m\ne vii.“

oamenii este poten]at` [i, simultan, negat` de obstina]ia cu care testeaz` cifrul de acces al imposibilului. Imposibilul \i trimite, din nou [i din nou, apeluri la complicitate [i concupiscen]`. Imposibilitatea de a fi \n lume impune, p\n` la urm`, o solu]ie care nu este dec\t un truc, de tipul matematic al „reducerii la absurd“, dar care devine, de fapt, regimul supravie]uirii: tr`irea \n imposibilitate, ca una dintre formele paradoxal de vii ale vie]ii. „Prive[te c\t de multe imposibilit`]i s\nt \n scrisorile noastre. Imposibilit`]i din toate p`r]ile!“, \i scrie el Feliciei Bauer, \ntr-una dintre numeroasele scrisori adresate mai cur\nd necunoscutului, invocat s`-[i asume un nume [i un chip, dec\t fiin]ei care \i acaparase aten]ia. „A scrie scrisori, a te dezbr`ca \n fa]a fantomelor lacome, care asta [i a[teapt`“, avea grij` s` precizeze expeditorul.

C\nd men]ioneaz` deosebirea dintre imposibilit`]ile „minore“ [i cele „majore“, Kafka \nc` p`rea dispus s` cread` c` adresanta ar fi parte din cea de-a doua categorie, justific\nd, astfel, fervoarea sa epistolar`. „Nu trebuie s` ne prostern`m \n fa]a imposibilit`]ilor minore, altminteri imposibilit`]ile majore nu se vor mai l`sa vreodat` percepute.“ Între cele dou` categorii de imposibilit`]i, Kafka \[i face, cu fiecare nou pas pe solul instabil al subteranei, adev`rata ucenicie, nu doar sentimental`, ci [i scriitoriceasc`, \n cunoa[terea [i asumarea de sine. Felice Bauer, logodnica de care se desparte [i se reapropie doar pentru a se desp`r]i definitiv, este chiar \ntruparea genuin` a „posibilului“, a normalit`]ii spre care Kafka se tot autoiluzionase c` aspir`, ca spre o salvare, pe care o descoper` str`in` [i anihilant` [i inaccesibil`, [i pe care, cu toate eforturile sale de „de-stabilizare“, nu izbute[te s-o clatine din solida \ncastrare a realului. „Aproape 5 ani am tot lovit \n ea sau, dac` preferi, \n mine \nsumi“, va m`rturisi Kafka ulterior. „Din fericire, era incasabil`, acel amestec evreo-prusac puternic, invincibil. Nu eram at\t de robust, \n definitiv ea doar suferea, pe c\nd eu loveam [i sufeream.“ La cap`tul multor am\n`ri, scrisoarea c`tre Carl Bauer prin care cere m\na fiicei sale, transcrie, de fapt, ultima \ncercare disperat`, nu

* Speran]a secret` de a e[ua \n eforturile de a-[i adjudeca posibilul, de a fi un om ca to]i

15

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

de a transforma imposibilul \n posibil, ci de a pune o definitiv` lespede tombal` peste posibilitatea mariajului. Este clipa c\nd [i logodnica prime[te sentin]a eliberatoare, prin care mariajul \[i denun]` esen]a. „Gre[eala se afl` \n chiar aceast` general` imposibilitate“, decreteaz` verdictul kafkian. În]elegem astfel \n ce fel tocmai imposibilitatea – [i anume una „major`“, nicidecum banalele posibilit`]i ale c`s`toriei – tentase predispozi]iile masochiste de autoinculpare, de ce „pretendentul“ prelungise jocul cu negrele ei m`rgele damnate. „Unirea pe care to]i am dorit-o a fost recunoscut` acum, de c`tre fiecare, drept imposibil`“, sun` rezultatul experimentului, dup` ruperea primei logodne [i \nceperea lungului chin dinaintea celei de-a doua logodne cu Felice, care va duce la inevitabila desp`r]ire, \n sf\r[it decisiv`, \n scrisoarea \n care expeditorul se descrie pe sine \ntr-un mod necru]`tor [i nedrept, ca s` aib` doritul efect dezastruos asupra p`rin]ilor logodnicei.

* Ambigua interac]iune \ntre posibil-probabilimposibil se dovede[te, \n subterana vast` a individualit`]ii kafkiene, mai ampl` dec\t realitatea \ns`[i, mai semnificativ`. Dinamica acestei nelini[titoare pivot`ri marcheaz` [i opera kafkian`. Ajungerea la Castel, o posibilitate aparent la \ndem\n`, de[i mereu am\nat`, \[i amplific` misterul nu neap`rat prin inaccesibilitate, ci prin sugestia c` accesul cere solu]ii neexplorate sau \nc` ne[tiute care nu pot fi deosebite, [i nici nu trebuie, de capcanele \n care se ascund [i cu care se identific`.

Procesul porne[te – aparent nemotivat [i f`r` avertizare – din vastele capricii ale posibi-

16

lului [i \[i configureaz` treptat propria epic`, devenit` [i motivare, \n care absurdul, \n dublul rol de cauz` [i efect, joac` rolul umil [i arogant deopotriv`, de intermediar spre tot mai obscure trape ale implic`rii, adic` ale culpabilit`]ii. „Posibilitatea“ de a exista ca Artist al Foamei care \[i duce m`iestria p\n` la ultima consecin]`, adic` moartea, ca perfec]iune, este, de fapt, o imposibilitate care mobilizeaz` \ntreaga ambiguitate a rolului.

Antropomorfizarea aprofundeaz` kafkian canonul fabulei literare, ceea ce se vede, printre altele, \n Cercet`rile unui c\ine sau \n Josefine, c\nt`rea]a sau neamul [oricesc, ca [i \ntr-un text ca Noul avocat, care \ncepe astfel: „Avem un avocat nou. Pe dr. Bucephalus. În aspectul s`u exterior aminte[te pu]in de vremea c\nd mai era arm`sarul de lupt` al lui Alexandru Machedon. Cine e familiar cu asemenea am`nunte le remarc` prompt. Îns`, acum, de cur\nd, l-am v`zut pe marile trepte pe un foarte modest aprod de la tribunal cercet\ndu-l pe avocat cu priviri experte de client regulat al curselor de cai, \n timp ce acesta, ridic\ndu-[i \n sus coapsele, urca treapt` cu treapt`, cu pasul frumos sun\ndu-i pe marmur`“. În Metamorfoza, imposibilul se na[te, dar se [i domestice[te, paradoxal, prin miraculos, ca teatru al complicit`]ilor. Revela]ia imposibilului nu este str`in` de revela]ia periculoaselor poten]ialit`]i ale posibilului celui mai anodin. Grani]a este frecvent subminat`, for]\nd posibilul s`-[i ofere nelini[titoarea irealitate, vizuinile onirice, [i aduc\nd imposibilul \n proximitatea cea mai banal` [i mai fantastic`.

Abia devenind g\ndac, Gregor devine ceea ce, de fapt, fusese dintotdeauna, f`r` s-o [tie dec\t rareori. Abia acum, adev`rata sa „situare“ \n familie [i \n lume \ncepe s` se clarifice. Interioritatea mereu ignorat` nu mai poate fi obturat`, \ntreb`rile, at\ta vreme am\nate, devin urgente: un ultimatum. Familia Samsa se revel` [i ea, paradoxal, tocmai prin tragedia care \[i autodevor` tragedia. Abia dup` ce membrul ei cel mai devotat, suspect tocmai prin excesiva sa devo]iune, straniu [i str`in, este for]at s`-[i exhibe „disocierea“, s` nu-[i mai poat` reprima

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

DOSAR

secretul, familia „normalizat`“ \[i reg`se[te coeziunea [i responsabilit`]ile, spiritul \ntreprinz`tor, speran]ele.

Metamorfoza pare scandaloas` prin felul ultimativ [i drastic \n care opereaz` asupra realului, dar ea \[i epuizeaz` func]ia nu \n fantastic, \n imposibil, \n ireal, cum ar fi de a[teptat, ci \n rutina cea mai modest` a cotidianului. Ca realitate, simpl` realitate, nu ca [oc sau co[mar, abia [i doar astfel metamorfoza cere, imperios, s` fie luat` \n considerare [i deci eliminat`. anulat`. Totul reintr`, apoi, \n fantasticul normalit`]ii. Cum am putea numi altfel dispari]ia f`r` urm` a semenului ne-asemeni care fusese, p\n` mai ieri, parte inseparabil` a cuartetului Samsa? Gregor nu a fost \n stare s` se defineasc` \n afara familiei [i poate tocmai din acest motiv este silit, \n cele din urm`, s` se defineasc` \n afara lumii. Abia astfel, \ncarcerat \n eul s`u vechi [i nou, de insect`, omenescul palpit` liber, intens, dureros, sinuciga[: insecta cu suflet omenesc se arat` mai „uman`“ dec\t cei dragi din jur [i dec\t ace[tia pot suporta s` contemple.

\ndurare.

Kafka se define[te c`tre iubita [i prietena sa ceh` drept „cel mai tipic evreu occidental. Aceasta \nseamn`, exprimat cu exagerare, c` nici o secund` de calm nu mi-a fost d`ruit`, totul a trebuit c\[tigat, nu doar prezentul [i viitorul, ci [i trecutul – ceea ce fiecare fiin]` uman` a mo[tenit, p\n` [i asta trebuia c\[tigat“. În]elegem de ce \ntr-o scrisoare c`tre Max Brod, ca [i \n convorbirea sa cu Janouch, Kafka sus]ine c` chestiunea evreiasc` sau „disperarea \n leg`tur` cu ea“ a focalizat, de fapt, inspira]ia scriitorilor evrei-germani. Tematic` \nc`rcat` de „imposibilit`]i“, explic` Kafka. Pentru c` aceast` problematic` se descarc` \ntr-o literatur`, literatura german`, care doar la suprafa]` pare a fi destinatara potrivit`. În realitate, neexist\nd nici o ra]iune de acceptare a acestui import („pentru c` problema nu era cu adev`rat una german`“), scriitorii care [i-o asum` se confrunt` cu trei imposibilit`]i, pe care Kafka le enumer` [i le analizeaz`. Ele se refer`, aparent, doar la problema limbii, dar o [i transgreseaz`, fire[te. Pentru Kafka, ca pentru orice scriitor [i mai mult dec\t pentru oricare altul, cuv\ntul era \ns`[i esen]a fiin]`rii, ad\ncul cel mai ad\nc [i centrul individualit`]ii. În acest sens, ca [i \n at\tea altele, el ducea tradi]ia evreiasc` spre extrem, adic` spre adev`rata ei premis`. „Limba a fost o chestiune de via]` [i de moarte pentru evrei de c\nd tribul nomad a distrus idolii [i a pus \n loc cuv\ntul drept Dumnezeu. A tr`i [i a muri ca membru al acestui trib \nseamn` a urma strict cuv\ntul Domnului, devenit Lege“, scrie, pe bun` dreptate, biograful lui Kafka, Ernst Pawel.

* Despre imposibil este vorba [i atunci c\nd Kafka se refer` la chestiunea evreiasc` [i, \n leg`tur` cu aceasta, la problema limbii scriitorului evreu, deci a patriei sale. Condi]ia evreiasc` i se pare – [i din acest punct de vedere, care este, pentru el, chiar cel central – negat`, interzis`, imposibil`. „Tu ai patria ta [i po]i s` [i renun]i la ea, poate cel mai bun lucru pe care cineva \l poate face cu patria sa, mai ales c` la ceea ce este \n ea nerenun]abil, oricum nu renun]i. Dar el n-are patrie, n-are la ce s` renun]e [i trebuie s` g\ndeasc` tot timpul s-o caute sau s-o construiasc`, fie [i atunci c\nd \[i scoate p`l`ria sau c\nd st` culcat la soare sau \nva]` sau scrie o carte pe care tu o vei traduce… da, Max trebuie s` g\ndeasc` tot timpul la asta, chiar [i atunci c\nd \]i scrie o scrisoare“, \i scrie el Milenei (este vorba de Max Brod, dar nu mai pu]in de Kafka \nsu[i). „Scriind o carte pe care ai s-o traduci… chiar [i scriindu-]i o scrisoare“… Chestiunea limbii, nu doar a apartenen]ei, este deja sugerat`, cu discre]ie [i

* Prima imposibilitate la care se refer` Kafka este „imposibilitatea de a nu scrie“. „A[ fi putut cl`di piramidele cu efortul cerut de a m` ]ine \n via]` [i a r`m\ne ra]ional“, \i scria el, la 13 aprilie 1913, Feliciei Bauer. {tim ce \nsemna, pentru el, a se men]ine \n via]`. O va spune el \nsu[i, \ntr-o alt` scrisoare c`tre Felice, la doar o s`pt`m\n`: „S\nt treaz doar \ntre personajele mele imaginare“ (20 aprilie 1913) [i o va repeta, \n epistola din 14 august: „Nu am interese literare, s\nt f`cut din literatur`. Nu s\nt

17

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8 nimic altceva [i nu pot fi nimic altceva“. O va repeta, \nc` mai drastic, \n scrisoarea c`tre tat`l Feliciei, dou` s`pt`m\ni mai t\rziu, la 28 august 1913: „\ntreaga mea fiin]` este \ndreptat` spre literatur`“. Asta \nseamn` pentru Kafka „a se ]ine \n via]`“. „Întreaga mea existen]` este \ndreptat` spre literatur`… \n clipa c\nd o abandonez \ncetez a tr`i. Tot ce s\nt [i nu s\nt este o consecin]`.“ {i, \ntr-o alt` scrisoare, la 26 iunie 1913: „Atitudinea mea fa]` de scris [i fa]` de oameni nu poate fi schimbat`; este parte a firii mele [i nu a circumstan]elor… a[a cum nu trebuie [i nu se pot smulge mor]ii din morminte, tot a[a nu m` pot smulge, noaptea, de la masa mea…“. „Nu pot scrie [i, \n consecin]`, tr`i“, noteaz` el, parc` \n treac`t, indisolubila rela]ie \ntre a scrie [i a se „men]ine \n via]`“, \ntr-o epistol` trimis` tot \n aprilie 1913, la nici dou` s`pt`m\ni de la cea citat`. „Nu pot scrie [i, \n consecin]`, tr`i dec\t \n acest mod sistematic, continuu, strict… Dintotdeauna mi-e fric` de lume, nu propriu-zis de lumea \n sine, dar de amestecul ei \n existen]a mea, debil`.“ În sf\r[it, o afirma]ie previzibil` \n scrisoarea din 20 august al aceluia[i an: „În ochii mei, vorba rostit` elimin` din tot ce spun importan]a [i seriozitatea. Scrisul este singura form` de expresie care \mi convine“. „A str`bate noaptea, cu scrisul meu, asta-i tot ce doresc. {i s` mor astfel sau s`-mi pierd min]ile, asta e, de asemeni, ce doresc, de vreme ce este consecin]a inevitabil` [i de mult anticipat`“ – asemenea profesiune de credin]` nu mai are nevoie de comentarii. Kafka nu este dec\t literatur`, nu pentru c` literatura ar fi altceva dec\t via]a, ci tocmai pentru c` este cea mai bizar` [i mai complet` \ntrupare a vie]ii, mai vie dec\t via]a \ns`[i [i, \n acela[i timp, chintesen]a ei postum`. „Sim]irea infinit` continu` s` fie nelimitat` \n cuvinte, cum a fost [i \n inim`“ – spune el.

Imposibilitatea de a nu scrie echivaleaz`, \n cazul lui Kafka mai mult dec\t al oricui altcuiva, cu a nu tr`i, a nu mai fi \n stare s` se men]in` \n via]`. „Nu s\nt nimic altceva dec\t literatur` [i nu pot [i nu vreau s` fiu nimic altceva.“ Cea de-a doua imposibilitate, Kafka o forFranz Kafka

18

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

DOSAR

muleaz` ca „imposibilitatea de a scrie \n german`“. El vede \n utilizarea limbii germane o tragic` \nstr`inare [i o vulgar` uzurpare: „f`]i[` sau mascat` sau poate o uzurpare autoturmentat` a unei propriet`]i str`ine… care r`m\ne posesia altcuiva, chiar dac` nici o singur` gre[eal` lingvistic` nu poate fi semnalat`“. Înstr`inarea apare ca o consecin]` a ambiguit`]ii alogenului, fiin]` fisurat`, h`ituit`, \n c`utarea unei „\mpropriet`riri“ care s`-l legitimeze [i \ndrept`]easc`. Kafka pare s` considere \nsu[irea [i folosirea limbii germane – \n care a excelat, cum [tim – ca o tr`dare de identitate, chiar ca un act de piraterie, vizualizat prin imaginea smulgerii pruncului str`in din leag`n [i \nsu[irii sale abuzive. Într-o scrisoare c`tre Max Brod, \n iunie 1921, Kafka \i aminte[te acestuia c` „cei mai mul]i dintre cei care au \nceput s` scrie \n german` voiau s` se dep`rteze de evreitate, de obicei cu vagul consim]`m\nt al tat`lui – vagul era tocmai ceea ce f`cea consim]`m\ntul scandalos. Voiau s` se \ndep`rteze, dar picioarele dinapoi se ]ineau de iudaitatea tat`lui, pe c\nd cele dinainte nu \nt\lneau un teren ferm. Iar disperarea care rezulta le slujea drept inspira]ie“.

Alogenul apare ca o fiin]` grotesc \nzestrat` cu patru picioare, dar grotesc instabil`, picioarele din spate \n]epenite \n b`tr\nul sol patern, cele din fa]` zb`t\ndu-se \n golul de deasupra pr`pastiei.

A[a cum livrarea propriei identit`]i, negociabil` prin soma]ia realului, devine o tr`dare, tot a[a schimbul acesteia pentru o alta implic` o uzurpare. Kafka se exprim` neobi[nuit de tran[ant \n leg`tur` cu actul uzurp`rii unei „posesii“ str`ine (limba), apar]in\nd altcuiva, chiar [i atunci c\nd nici m`car o singur` eroare lingvistic` nu poate fi probat` \n scrisul alogenului. (Este, oare, vorba de o posesie strict „etnic`“?… Kafka [i at\]ia al]i scriitori [i lingvi[ti au dovedit str`lucit, prin opera lor, ceea ce G. C`linescu semnalase la mari lingvi[ti români de origine evreiasc`, \n Istoria literaturii române…, ap`rut` \n dificilele condi]ii ale dictaturii na]ionaliste: caracterul intelectual al limbii.) Azi, \n modernitatea noastr` centrifug`, intensa „migrare“ accelereaz`, s-ar p`rea, impu-

ritatea [i mobilitatea tuturor limbilor, smulse din leag`nul nativ, iar copilul „str`in“ particip` la aceea[i imersie gr`bit` \n limba hibrid` a epocii, devenit` locuire global`. Premisa de la care porne[te Kafka – contrazis`, ieri [i ast`zi, de scrisul unor mae[tri ca el \nsu[i, dar [i de o tot mai extins` lume a exila]ilor – vorbe[te, de fapt, revelator doar despre propria sa suferin]`. „Pirateria“ lingvistic` a str`inului?… Severa [i exagerata punere sub acuza]ie permite a se detecta, mai cur\nd, suferin]a proprie lui Franz Kafka \n contact cu realul, persistenta suspiciune fa]` de real. C\nd se refer` la pozi]ia nesigur` a evreului \n lume, ne-am putea g\ndi, azi, la cresc\nda [i mult diversificata popula]ie a exila]ilor de tot felul, „nesiguri“ – cum spune el \ntr-o scrisoare c`tre Milena – „\n sinea lor, ca [i \n mijlocul umanit`]ii… \ndemna]i s` cread` c` doar posesiile tangibile le dau dreptul de a supravie]ui“.

Imposibilitatea de a scrie \n german` \nseamn` [i imposibilitatea de a tr`i autentic, cu deplin` acreditare, \n german`. Ne amintim, desigur, faimosul episod al conversa]iei cu c\]iva comeseni \n timpul unei vacan]e, c\nd interlocutorii s`i, ofi]eri germani, \ncep, dup` c\teva replici ale lui, intriga]i, probabil, de subtile [i bizare semnale fonetice, s` se intereseze de locul „real“ din care provine necunoscutul: „Azi c\nd am intrat \n sala de mese, colonelul m-a invitat at\t de cordial la masa lor, \nc\t am cedat. A[a c` toate [i-au urmat cursul. Dup` primele cuvinte, a reie[it c` eram din Praga.

Am\ndoi, generalul, care era \n fa]a mea, [i colonelul, erau familiariza]i cu Praga. S\nt deci ceh? Ei, apuc`-te s` le explici acestor veritabili militari nem]i ce e[ti, de fapt. Cineva a sugerat: «german din Boemia», altul «dintr-un mic cartier». Apoi, subiectul a fost abandonat, s-a \nceput pr\nzul, dar generalul, cu sim]ul s`u lingvistic ascu]it, [colit \n armata austriac`, nu era satisf`cut. Dup` ce-am terminat masa, a \nceput din nou s` se minuneze de sunetul germanei mele, poate mai tulburat de ceea ce vedea dec\t de ceea ce auzise. În acest punct, am \ncercat s` explic c` s\nt evreu. Curiozitatea sa [tiin]ific` fusese, cu siguran]`, satisf`cut`, nu [i sentimentele sale omene[ti. În acela[i moment, probabil

19

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

printr-o simpl` \nt\mplare – pentru c` ceilal]i nu puteau auzi conversa]ia noastr`, chiar dac` o anume conexiune existase – \ntregul grup s-a ridicat s` plece, de[i ieri r`m`seser` destul` vreme dup` pr\nz. Generalul era [i el foarte ner`bd`tor, chiar dac` adusese, din polite]e, mica noastr` p`l`vr`geal` la un soi de final, \nainte de a se gr`bi, cu pa[i mari, spre ie[ire.

Asta nu prea satisf`cea nici sentimentele mele omene[ti: de ce ar trebui s` fiu un ghimpe \n carnea lor? Ar trebui s` r`m\n singur, f`r` a exploda \n mod ridicol, afar` de cazul c` ei inventeaz` acum vreo form` disciplinar` contra mea“.

Kafka m`rturise[te, la un moment dat, \n Jurnal, c` p\n` [i iubirea fa]` de mama sa pare deviat` de alienarea exprim`rii \n german`.

Dar frica [i oroarea, ata[amentul [i repulsia, compasiunea [i st\ng`cia, resim]ite \n rela]ia de ur`-iubire fa]` de tat`l s`u? Cum ar fi sunat, oare, celebra Scrisoare c`tre tata dac` ar fi fost scris`, ini]ial, \n ceh` sau, s` zicem, \n idi[, ce ar fi devenit sentimentele [i resentimentele?

pe care o va auzi, de altfel frecvent, pe patul mor]ii, datorit` tinerei Dora Dymant, fiica de rabin, care nu doar a \nseninat ultimele sale zile p`m\nte[ti, ci [i-a ini]iat, \nainte de desp`r]ire, iubitul muribund \n limba sacr`. Nimic nu putea \ns` rezolva irezolvabilul. Kafka se n`scuse \n limba german`, se formase [i deformase \n limba scrisului s`u. Servitudinea fa]` de limba matern`? Scriitorul, mai mult dec\t oricine altcineva, nu poate renun]a, oric\t [i-ar dori, la placent`. Hotarele limbii materne s\nt, deopotriv`, \ngr`ditoare [i nelimitate. Scriitorul poten]eaz` el \nsu[i ad\ncurile „posibilit`]ii“ \n care, de fapt, vie]uie[te. A specula asupra vreunui alt fel de a scrie, \n cazul lui Kafka, ar fi o vulgar` candoare [i o impertinen]`.

Cum bine observ` scriitoarea american` Cynthia Ozick, frica lui Kafka nu era c` limba german` nu \i apar]ine – el o poseda cu str`lucire –, ci c` nu i se… cuvenea. „Este dorin]a [i criza separ`rii psihicului de articularea \n expresie“, cum crede Cynthia Ozick? Kafka sub\n]elege, de fapt, c` este imposibil… s` fii Kafka, atunci c\nd scrie: „\n fiecare zi cel pu]in un r\nd trebuie s` fie \ndreptat \mpotriva mea \nsumi. Încerc constant s` comunic incomunicabilul, s` explic inexplicabilul. În fond, nu e nimic altceva dec\t fric`… fric` iradiind peste tot, m`runt` [i m`rea]`, fric` paralizant` de a pronun]a un cuv\nt, de[i aceast` fric` s-ar putea s` fie [i aspira]ia spre ceva mai mare dec\t orice fric`“.

* Cea de-a treia imposibilitate cu care se confrunt` scriitorul evreu-german \ncerc\nd a-[i urma inspira]ia (adic`, disperarea) este „imposibilitatea de a scrie diferit“. Diferit \nseamn` \ntr-o alt` limb`? Într-o scrisoare c`tre Milena, Kafka m`rturise[te: „N-am tr`it niciodat` \ntre nem]i, germana este limba mea matern`, natural`, dar ceha mi-e mai aproape de inim`“. Nu este doar o indirect` declara]ie de dragoste c`tre t\n`ra sa traduc`toare ceh`, cu care avea s` \ntre]in` str\nse leg`turi, ci [i o declara]ie de dragoste fa]` de alte virtualit`]i ale imposibilului, o reiterare a nevindecabilei sale suspiciuni fa]` de „realizabil“, fa]` de ospitalitatea \n[el`toare [i corup`toare a posibilului. Despre idi[ crede c` ar putea oferi „o \ncredere \n sine care s` dep`[easc` frica“. Kafka va reafirma aceast` intui]ie – care era [i o aspira]ie – cu deosebire \n coresponden]a cu Max Brod. Cu limba ebraic` rela]ia sa este vag`, dep`rtat`, dar invocarea ei pare nu mai pu]in intens`. Un fel de, din nou, imposibil` reg`siere esen]ial` [i ultim`, limba

20

* Celor trei nega]ii asumate, Kafka le adaug` o a patra, anume „imposibilitatea de a scrie“, pur [i simplu: „deoarece disperarea nu era ceva care putea fi \mbl\nzit prin scris“.

Un fel de contradic]ie \n termeni, deoarece disperarea la care se referise de la \nceput („chestiunea evreiasc` sau disperarea \n leg`tura cu ea“) devenise [i pentru el, ca [i pentru al]i scriitori germani-evrei, [i mai mult dec\t pentru ace[tia, a[a cum observase el \nsu[i, surs` de… inspira]ie, stimulent al scrisului.

Suferin]a nu putea fi pacificat` dec\t prin scris [i nu putea fi pacificat` nici prin scris. C\t despre limb`, Paul Celan afirmase, dup` Holo-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

DOSAR

caust: limba este patria scriitorului chiar [i atunci c\nd limba e german` [i scriitorul, evreu. Disperarea la care se refer` devine – m`rturise[te Kafka – „un inamic“ al vie]ii \nse[i, deci [i al scrisului, un fel de sinuciga[ „moratoriu“, ultima dorin]` [i testamentul dinaintea sinuciderii: „scrisul a fost, \n acest caz, doar un moratoriu, ca pentru cineva care \[i scrie ultima dorin]` [i Testamentul \nainte de a se sp\nzura“.

dente devin, abia \n acest fel, sub amenin]area anihil`rii, proprietatea sa cea mai pre]ioas`. O traum` teribil` [i privilegiat`, cum am numit-o adesea. Exilul interior [i cel anterior se transform` abia acum \n situa]ie extrem`, f`r` ie[ire: exilul propriu-zis. Exil din limba „furat`“ [i \nsu[it` p\n` la identificare; exil din ]ara care fusese Patria. Simplitatea [i for]a no]iunii de „Patrie“ se reafirm`, \n chiar clipa abolirii, cu at\t mai mult pentru cel c`ruia i-a fost, mereu, contestat`. S` amintim, din nou, vorbele lui Celan, de dup` Holocaust: Limba este patria scriitorului, chiar [i atunci c\nd limba e german` [i scriitorul, evreu.

* Doar \n scrierile epistolare va folosi Kafka cuv\ntul „evreu“ pentru decodarea disper`rii, niciodat` \n literatura sa. „M` \ntrebi dac` s\nt evreu“, \i scrie el, la \nceputul rela]iei lor, Milenei Jesenska. „Poate c` ceea ce \ntrebi, \n realitate, este dac` nu s\nt unul dintre acei evrei anxio[i“ – adic`, acei evrei care nu seam`n` cu so]ul-evreu [i deloc anxios al Milenei, ci s\nt, precum Kafka \nsu[i, lovi]i de chiar repro[ul pe care el \l exemplifica.

Rela]ia lui Kafka cu coreligionarii s`i nu este alta dec\t cea cu scrisul s`u: inevitabilitate [i insuportabilitate, biunivoc` rela]ie extenuant` de stimulare [i handicap. Dac` ne amintim rela]ia sa cu scrisul [i dorin]a ca manuscrisele sale s` fie arse, \n]elegem mai bine, poate, chinuita [i eroica acceptare [i a acestei premise „imposibile“ \n care a continuat s` scrie, deci s` tr`iasc`.

* C\t de acut a resim]it Kafka „\nstr`inarea“, inadecvarea la existen]`, ca premis` a scrisului [i a vie]ii sale, reiese limpede din cele patru „imposibilit`]i“. A[ ad`uga o a cincea imposibilitate, omis`, surprinz`tor, de Kafka. Una care le cuprinde, \ntr-un fel, pe toate, le poten]eaz` [i, paradoxal, tocmai \n acest fel, le [i minimalizeaz`, dac` nu cumva le [i neutralizeaz`; mai exact, le umile[te importan]a. Am putea-o numi „translarea“ sau „radicalizarea“ sau „carnavalizarea imposibilit`]ii“. Exilul. Exilul dinainte [i dup` exil, alienarea de acas` [i de apoi, prin expulzarea alogenului, cu tot cu limba sa furat`, \ntr-un mediu cu adev`rat str`in, lingvistic [i geografic [i istoric [i social.

Cele trei, chiar patru imposibilit`]i prece-

Posibilitatea expatrierii nu era doar \nc` o varia]ie demonic` a imposibilului care \l tenta [i al c`rui voluntar [i obligat cobai Kafka se recuno[tea, ci [i o soma]ie, uneori concret`, imediat`, venind nu doar din trecutul tribului prigonit, ci din vecin`tatea tangibil`, din proximitatea mediului de vie]uire [i convie]uire. „Am petrecut \ntreaga dup`-amiaz` pe str`zi cufundat \n ura contra evreilor“ – \i scrisese, c\ndva, Kafka Milenei. „Prasive plemeno [expresia ceh` pentru soi spurcat] \i strig` pe evrei. Nu este, oare, firesc s` p`r`se[ti un loc \n care e[ti ur\t \ntr-at\ta? Tocmai m-am uitat pe fereastr`; poli]ie, gata s` atace cu baionetele mul]imea care se \mpr`[tie, vocifer\nd, iar aici, la fereastr`, ru[inea murdar` de a trebui s` tr`ie[ti mereu sub protec]ie.“ Patria, locul unde i se dore[te moartea… revelator, iat`, nu doar pentru o Patrie anume… pentru o mai larg` [i eterogen` familie, „Patria“, locul na[terii, localizarea nu doar lingvistic`, ci [i geografic`, istoric`, na]ional` etc., etc…, dar [i, prin extensie, familia popoarelor.

Textul Metamorfozei poate fi v`zut, din acest punct de vedere, ca una dintre cele mai teribile ilustr`ri literare ale Holocaustului ce va s` vin`.

Scriitorul german-evreu vie]uise [i supravie]uise \n „Patria“ sa, prin convergen]a contradictorie [i creatoare a celor trei, chiar patru imposibilit`]i. A le p`r`si pentru o contradic]ie mai sever`, mai complet`, \nc` mai pu]in locuibil`? Translat, \mpreun` cu cele patru imposibilit`]i, \ntr-o a cincea, radical` [i opac`

21

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8 imposibilitate, cea a unei totale \nstr`in`ri, exilatul se confrunt` acum nu doar cu acea „reducere la absurd“, frecvent` \n problemele matematice f`r` solu]ie imediat`, ci [i cu anihilanta extrapolare a absurdului, pe care \l locuie[te [i de care se las` locuit, de data asta, \n \ntregimea absurdului [i a sporitei \nstr`in`ri de sine.

Exilul, exilul propriu-zis, exilul reiterat [i radicalizat, \l transform` \n cel mai expresiv simbol al imposibilit`]ii. Prin propor]iile \nstr`in`rii, imposibilit`]ile – devenite Imposibilitatea – devin [i o aproape comic` „negare a nega]iei“, ad\ncind tragicul p\n` la limita unde \l [i elibereaz`, oferindu-i doar energia carnavaliz`rii, con[tiin]a acutizat` a farsei de a fi \n lume.

Mai departe ca oric\nd de normalitatea sedentar` a celor g`zdui]i de o Patrie, o limb`, o comunitate, o iluzie a stabilit`]ii [i a sensului, exilatul multiplu exilat \ntruchipeaz` abia acum adev`rata condi]ie uman` dintotdeauna [i de oriunde, inevitabil`, \n final, oric`rui muritor [i numit`, pe \n]elesul tuturor, z`d`rnicia z`d`rniciilor. În extremismul ei tragi-comic, aceast` global` „imposibilitate“ se tot globalizeaz`, intens, ast`zi, \n cosmopolita noastr` lume centrifug`, postmodern`, post [i intens kafkian`, \n care la New York sau Mexico-City sau Bombay, scriitorul care scrie \n german` sau rus` sau spaniol` personific` tocmai neb`nuitele poten]ialit`]i ale celei de-a cincea, celei mai cuprinz`toare imposibilit`]i, devenit` emblema timpului nostru. Un timp pe care nu doar ironi[tii l-au numit al „tuturor posibilit`]ilor“.

* Pare surprinz`tor c` Franz Kafka nu a men]ionat aceast` a cincea imposibilitate, cea mai kafkian` dintre toate, de[i s-a g\ndit nu o dat` la ea. „S\nt aici, la Societatea General` de Asigur`ri [i sper, totu[i, s` m` aflu c\ndva \n ]`ri \ndep`rtate, la o fereastr` a biroului planta]iilor de zah`r sau s` privesc spre cimitire musulmane.“ Exilatul \n familie [i \n dragoste [i \n profesie, exilatul par excellence, oric\nd [i oriunde, nu avea neap`rat nevoie s` mediteze la ipoteza ex-patrierii. O vedem \n V\n`torul Statuia din bronz a lui Kafka (Praga)

22

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8 Gracchus, \n {acali [i arabi sau \ntr-un scurt text precum Dorin]a de a deveni indian, care merit` citat \n \ntregime: „Dac` ai fi un indian, gata preg`tit, [i pe calul zv\cnind, str`pung\nd piezi[ aerul, mereu, iar`[i [i iar`[i \nfior\ndu-te peste p`m\ntul care vibreaz` sub copite, p\n` c\nd ai l`sa pintenii, c`ci n-au fost pinteni, p\n` c\nd ai arunca la o parte fr\ul, c`ci nici n-a fost fr\u, [i de-abia ai mai vedea p`m\ntul \n fa]a ta ca pe o c\mpie \ntins`, lucioas` ca o coam`, acum f`r` g\tul calului [i f`r` capul calului“. O vedem [i \n minu]iosul Zid chinezesc, g\ndit ca opozi]ie, dar [i ca preg`tire, ne\ncheiat` [i ne\ncheiabil`, a noului Turn Babel. O construc]ie desf`[urat` pe orizontal`, o „temelie“ solid`, infinit`, cum pr`bu[itul Turn nu avusese, gr`bit s` ating` \naltul. Construit \mpotriva unui inamic pe care nimeni nu l-a v`zut vreodat`, dar care pare terestru, nicidecum celest, Zidul ap`r`, de fapt, Autoritatea; construc]ia „pe por]iuni“, care nu se [tie exact c\nd [i cum se vor \nt\lni, este divizat`, \n cele din urm`, \n parcela fiec`rui individ-cet`]ean, cu care se [i identific` [i a c`rui existen]` o ocup` [i o simbolizeaz`. For]a edificiului se bazeaz` pe sl`biciunea fiec`ruia dintre constructorii s`i, incapabil s` smulg` Autoritatea din ad\ncurile enigmatice ale dep`rtatului Centru [i s-o str\ng` la piept, n`ruind-o. Aceast` sl`biciune \mpline[te „unitatea poporului“, este „p`m\ntul“ pe care acesta tr`ie[te [i orice repro[ i s-ar aduce ar \nsemna „zdruncinarea“, nu doar a con[tiin]ei, ci, mai r`u, a „p`m\ntului de sub picioare“.

Textul, de o halucinant` precizie [i de o ariditate stilistic` perfect adecvat` unui „raport“, scruteaz` iluzia coeren]ei totale [i totalitare, „\ntregirea“ niciodat` atins` a Proiectului utopic. Via]a \ns`[i g`zduie[te \nstr`inarea [i indiferen]a, adic` exilul, consumat \n omene[tile „por]iuni“ de destin f`r` destin ale efemerei obedien]e.

Exilarea, a cincea imposibilitate, oper\nd ca o func]ie integratoare pentru toate celelalte, am putea-o numi – g\ndindu-ne la scris [i scriitor – imposibilitatea operetei, ca s` \mprumut`m vorbele lui Cioran potrivit c`rora mai bine scrii operete dec\t s` scrii \ntr-o limb` str`in`.

Ar fi mai sugestiv s-o numim, poate, „impoMorm\ntul lui Kafka (Praga)

23

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

sibilitatea melcului“. Adic`, imposibilitatea de a continua scrisul \n exil, chiar c\nd scriitorul \[i ia limba cu el, precum melcul – casa.

Cochilia permite refugiul, oriunde s-ar deplasa, dar c\t de drastic primejduit` este, prin dislocare, via]a locatarului se vede imediat ce acesta \[i scoate, imprudent, antenele nepreg`tite pentru noul sol [i noul cer [i noile vie]uitoare, pentru sunetele limbii lor atr`g`toare sau ostile. Naufragiul melcului \n pustiul torid [i turmentat al dinamicului Babel modern sterilizeaz` nu o dat` [ansele de supravie]uire, mai ales de supravie]uire lingvistic` a scriitorului.

Asemenea situa]ie extrem` pare extras` din \ns`[i premisa kafkian` [i premerg`torul nostru K. nu putea s` nu fie atras de o astfel de extravagant` ipotez` a autodistrugerii. A salv`rii, adic`, prin autodistrugere. „Mi se pare prosteasc` ideea c` Tibetul este departe de Viena“, \i scrie el Milenei. „Citesc o carte despre Tibet; la o descriere a unei a[ez`ri aproape de frontiera tibetan`, \n mun]i, inima se \mpov`reaz`, brusc, acest sat pare at\t de pustiu, at\t de departe de Viena. Ceea ce numesc prostesc este ideea c` Tibetul e departe de Viena. Ar fi chiar a[a departe?“ o \ntreab` Kafka, \ntreb\ndu-se, pe Milena, [tiind prea bine c` pustiul nu este deloc departe, ci periculos de aproape de Viena, de Praga, de casa familiei sale, de Societatea de Asigur`ri Generale, de camera solitudinii sale. Nici planta]iile de trestie de zah`r nu erau departe, nici cimitirele islamice, nici Zidul Chinezesc. Nu este nevoie s`-l imagin`m pe Kafka \n Arabia Saudit` sau \n China comunist` sau \n Brazilia, unde avea s` se sinucid`, \n exil, at\t de nekafkianul evreu vienez Stefan Zweig, pentru a autentifica una dintre cele mai expresive [i frecvente situa]ii kafkiene ale noului mileniu, at\t de gr`bit s` spulbere amintiri [i speran]e.

Nici chiar \n New York-ul eroului s`u Karl Rosmann, ora[ul prin excelen]` al exila]ilor, nu este nevoie s`-l transl`m, nici \n vecin`tate, \n Newark, „\n gazd` la o b`tr\n` evreic` pe mizera r`sp\ntie din Avon Avenue“, ca \n excelentul text Looking at Kafka de Philip Roth.

În camera nocturn` a exilului s`u praghez, Kafka fusese, oricum, \n aceste [i \n multe alte locuri de departe [i de nic`ieri. Ca multe dintre premoni]iile kafkiene, [i aceast` „imposibilitate“ – nemen]ionat` ca atare, dar tr`it` [i exprimat` de scriitor cu aceea[i anxietate [i for]` – avea s` fertilizeze, surprinz`tor, topica realit`]ii contemporane. Posteritatea kafkian` a extins condi]ia de evreu asupra multor categorii de exila]i, f`r` a anula \ns` „imposibilitatea“ evreiasc`. Primo Levi s-a salvat, la Auschwitz, prin limba german`. Paul Celan a continuat, \n pofida avertismentului lui Adorno, s` scrie, dup` Holocaust, nu doar poezii, ci poezie, [i anume chiar \n limba c`l`ilor mamei sale. Patria lui Mandelstam a r`mas, p\n` la cap`t, limba rus`, \n care Stalin \i decisese moartea. Exilul generalizat al societ`]ii globale postmoderne a extins posibilit`]ile [i a trivializat imposibilit`]ile textului exilat, \ntr-un timp care \[i nume[te, eufemistic, r`t`cirile [i incoeren]a – „mobilitate“.

Joyce [i Musil [i Thomas Mann, Conrad [i Nabokov, Gombrowicz [i Bashevis Singer, Beckett [i Ionesco, Brodski [i Cortázar [i Danilo Kis au conferit o nou` legitimitate ex-patrierii, cu tot ce \nseamn` p`strarea sau abandonarea, \n exil, a limbii materne. Ei s\nt premerg`torii lumii de vaste interferen]e \n care tr`im. Greu s`-l imagin`m pe Kafka \n Lumea noastr` Nou`, de ast`zi, [i \nc` mai greu s`-l vedem \n rolul clovnesc de promotor telegenic al propriei Opere, cum cere \ntreprinderea computerizat` de distrac]ii a Circului Planetar. Felul cum solitarul Franz Kafka a dep`[it, f`r` a dep`[i, imposibilit`]ile, supravie]uind nu doar \n limba german` a \nstr`in`rii sale, reaminte[te \ns` epocii noastre f`r` memorie speran]a lipsit` de speran]` a modelului s`u irepetabil Dac` \n lupta cu lumea trebuie s` lu`m, p\n` la urm`, partea lumii \mpotriva noastr`, cum ne sf`tuia Kafka, laica rug`ciune a scrisului r`m\ne un ultim refugiu pentru refuz, ca [i pentru resemnare. Suspectul care se roag`, scriind, exist` nu doar ca pl`smuire mitic` a literelor profane rotind \n jurul misterului anagramat al lumii, c`ut\ndu-[i \nc` [i azi locul \n repertoriul de curiozit`]i al at\tor Patrii derizorii.

■

24

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

vr`jitorii convie]uiesc cu oamenii-lup), legende istorice, pasionante pove[ti de dragoste [i nemaiauzite fapte de arme tr`ite de solda]i sau haiduci \nsp`im\nt`tori, precum propriul str`bunic, Constantin Berca, sau t\lharul Oar]` Aman care, dup` ce \[i face renumele jefuind \n codru, apare \n mod misterios, \n timpul r`zboiului, [i face de ru[ine un escadron al armatei germane.

Aici, ca [i \n celelalte c`r]i ale sale, Bogdan Suceav` dovede[te acela[i talent de povestitor, disponibilitate pentru insolit [i sim] al umorului, \n m`sur` s` \ntre]in` magia lecturii care camufleaz` tema timpului [i a mor]ii, lu\nd „dispensele de la unele legi ale firii care \ng`duie r`sucirea timpului precum un [al \n jurul unor personaje, o tulburare c`reia i se mai spune [i via]` f`r` de moarte [i despre care exist` o poveste \n care cel mai interesant personaj nu s\nt scorpia sau ghionoaia, ci timpul“.

Tema timpului o reg`sim foarte fin lucrat` [i bine drapat` sub suspansul aventurii [i \n cartea Ioanei Nicolaie, Aventurile lui Arik (cu foarte reu[ite ilustra]ii de Mihail Marian), prin care scriitoarea se \nscrie, dup` apreciate c`r]i de poezie (\ntre acestea, Cenotaf [i Cerul v`zut din burt`), \n seria prestigioas` a poetelor care au scris literatur` pentru copii (a c`rei adresabilitate poate \ncepe cu prima vacan]` [colar` [i poate ajunge p\n` la editorii care, din motive enigmatice, le ocolesc), precum Nina Cassian, Constan]a Buzea, Gabriela Melinescu, Ana Blandiana, Daniela Cr`snaru, Grete Tartler. Scris` \n versuri (muzicale [i cu o prozodie care u[ureaz` lectura [i memorarea) [i \n proz`, cartea propune o poveste captivant`. Scriitoarea creeaz` un trio redutabil format din ariciul Arik (rud` bun` cu pinguinul Apolodor creat de Gellu Naum), [oricelul Nasuri C\rne [i t`unul Zum care, \nfrunt\nd nu pu]ine temeri [i primejdii, str`bat un traseu eroic, merg\nd spre ]ara Viespilor de Fum. Structura [i \ncerc`rile s\nt ale basmului (din care Ioana Nicolaie \mprumut`, de altfel, [i tema timpului), \mbinate \ns` cu elemente ale nara]iunii de desen animat. Cred, de asemenea, c` umorul e un ingredient important al acestei c`r]i \n care eroii s\nt viteji f`r` voie, mereu \n c`utarea curajului.

Lectur` pl`cut`!

■

Vacan]a elevilor Bogdan Suceav` Miruna, o poveste Editura Curtea Veche, 2007

Ioana Nicolaie, Aventurile lui Arik Editura Corint Junior, 2008

17 lei

39,90 lei ilustra]ii de Mihail Marian

În forfota de dinaintea vacan]ei [colare intr` [i planurile (fie ele impuse sau liber alese) de lectur`. Îmi place s` cred c` atunci c\nd le pun la cale, cei mari (profesori sau p`rin]i) nu ignor` criteriul pl`cerii (singurul capabil s` transforme vacan]a \ntr-un paradis al c`r]ilor), c` se \ntreab` de fiecare dat`, \nainte de a recomanda o carte sau de a o \nscrie pe o list` obligatorie, dac` le-ar face pl`cere s` o (re)citeasc`. Al`turi de c`r]ile clasice ale vacan]ei, au ap`rut de cur\nd c\teva c`r]i pl`cute (emo]ionante) pe care le-a[ recomanda ([i) elevilor. Pe l\ng` Cantacuzino, ia-]i boarfele [i mi[c`!, splendida carte de convorbiri dintre scriitoarele Oana Orlea (arestat` [i condamnat` \n adolescen]a din anii ’50) [i Mariana Marin, reeditat` la Compania (despre care a scris Paul Cernat \n num`rul trecut al revistei), o posibil` lectur` pentru liceeni, re]in alte dou` c`r]i datorate unor scriitori remarcabili.

Prima este scris` de Bogdan Suceav` (autor, \ntre altele, al romanului Venea din timpul diez, bun pentru vacan]a [i angoasele tuturor, indiferent de v\rst`): Miruna, o poveste. Microromanul evoc` c\teva vacan]e petrecute de copiii (citadini) Miruna [i Traian (naratorul e acesta din urm`, dup` mai bine de 20 de ani, iar Miruna e mai cur\nd un ecran care filtreaz` emo]iile aducerii-aminte) \n mun]ii F`g`ra[, la Valea Rea. Cartea nu dezv`luie \ns`, conform tiparului, jocurile sau poznele copil`riei, ci figura extraordinar` a bunicului Niculae Berca [i, mai ales, istoriile pe care acesta le spune, fermec\ndu-i, nepo]ilor. S\nt istorii diferite care se amestec` \ntre ele \ntr-un film oarecum continuu, de la \nt\mpl`ri de familie la basme, mitologia satului (\n care „treisprezece vr`ji [...] fuseser` at\t de lung` vreme singura lege din Valea Rea“, iar

26

Sanda Cordo[

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

Jurnalul unui supravie]uitor din subteran` Ar[avir Acterian Jurnal, 1929-1945/1958-1990 Colec]ia „Memorii/Jurnale“ Editura Humanitas, 2008

La un an dup` reeditarea \n versiune \mbun`t`]it` a Jurnalului unei fete greu de mul]umit de Jeni Acterian, Editura Humanitas a tip`rit jurnalele fratelui supravie]uitor, sub un titlu simplu: Jurnal. S\nt reunite aici – [i confruntate cu un text electronic cules dup` o dactilogram` din „arhiva Lucian Boz“ – \nsemn`rile din Jurnalul unui pseudofilozof (1992), al`turi de cele din Nelini[tile lui Nastratin (2000), Recviem pentru Jeni. Jurnal din anii ciumei din Privilegia]i [i n`p`stui]i (1992) [i Jurnal \n c`utarea lui Dumnezeu (1994), fiind recupera]i astfel anii 19581959 [i 1988-1990, cu adaosuri din 1960-1973, 1979 [i 1982. Jurnalul nu este cel mai complet cu putin]` (manuscrisul complet al Jurnalului unui pseudofilozof, predat \n 1988 C`r]ii Române[ti, pare s` se fi pierdut). În plus, el a fost, dup` toate probabilit`]ile, autocenzurat din motive politice sau personale. Restituirea nu r`m\ne \ns` mai pu]in important`. Textele \nso]itoare, semnate de doi vechi prieteni ai lui Ar[avir, Bedros Horasangian [i Florin Faifer, ofer` dou` bune introduceri \n intimitatea acestor pagini [i a vie]ii puse \n ele.

Cel care a salvat de la uitare opera fra]ilor s`i Haig [i Jeni, debut\nd editorial octogenar [i supravie]uind cu [apte ani regimului comunist, nu a publicat, mult` vreme, nimic \n jurnalul s`u; [i dac` \n cei nou` ani de deten]ie (1949-1953, 19591964, ultimii – \n cadrul lotului „Noica-Pillat“) absen]a diaristului e motivat`, pare mai greu de explicat t`cerea din 1932-1945 [i 1946-1949 (c\nd a condus, \mpreun` cu C.A. Donescu anticariatul bucure[tean „Nastratin“). Ce-i drept, nici \n pe-

RECENZII rioada interbelic` Ar[avir Acterian n-a avut ambi]ia autorl\cului; de[i prezent masiv \n publicistica epocii, s-a ascuns, \n general, sub pseudonime.

Iar dup` eliberarea din deten]ie a fost nevoit – din motive de dosar prost, cu aderen]e la Mi[carea Legionar` – s`-[i publice rarele articole doar cu ini]iale [i pseudonime, f`r` a putea tip`ri vreun volum.

S\nt mai mul]i „Ar[aviri“ \n acest confesional cu multe goluri. Primul este t\n`rul frenetic [i disperat din anii ’30, adept al lui Gandhi, particip\nd moderat la turment`rile, mondenit`]ile [i nelini[tile culturale proprii genera]iei sale. Toate personajele ei se perind`, familiar, prin aceast` foaie de temperatur` a criterionismului. Un al doilea Ar[avir, „poc`it“, ne \nt\mpin` (pre] de numai trei pagini) \n nota]iile din 1945, pe marginea pr`pastiei. Cel din 1959-1958 – tulbur`toare, dramatic` evocare a suferin]ei [i mor]ii lui Jeni – este jurnalul unui cobor\t \n Infern. Nu-i de mirare c` autorul va taxa aspru misoginismele lui Noica [i ale altor congeneri, pentru care feminitatea [i filozofia s\nt no]iuni incompatibile (\n parantez` fie spus, ultimul Noica iese cam prost din jurnal)... Dup` 1966 diaristul pensionar ne apare ca un om fr\nt, \ntors la via]a civil` \n pragul b`tr\ne]ii. Î[i viziteaz` Constan]a natal` (ce a mai r`mas din ea), tr`ie[te modest din \mprumuturi de la Fondul Literar, se plimb` regulat prin Her`str`u, cite[te, reflecteaz` la propria-i via]` ([i moarte), \[i prive[te prietenii [i colegii de genera]ie tr`ind [i murind. „Pseudofilozoful“ aflat „\n c`utarea lui Dumnezeu“ e becher [i refuz`, din motive multiple, leg`tura marital` cu misterioasa V., fiin]` simpl`, muncitoare, leal` [i f`r` preten]ii, l\ng` care st` demult. Îmb`tr\ne[te lent, cu \n]elepciune resemnat` [i, octogenar diminuat, mai apuc` s` fac` \nsemn`ri (anodine) despre anul de dup` c`derea comunismului. Grosul \nsemn`rilor ]ine de faza senectu]ii, alc`tuind unul dintre cele mai substan]iale jurnale de b`tr\ne]e din literatura român`. Sentimentul rat`rii, autoironia, o modestie aproape neverosimil`, luciditatea critic`, dar mai ales omenia resemnat` dau tonul diagramei interioare a acestui ata[ant supravie]uitor din subteran`.

■ Paul Cernat

27

45 lei cuvinte de \nt\mpinare de Bedros Horasangian [i Florin Faifer

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

radoxal` cu o alt` tem` fundamental` \n romanele lui Pavi´c, visul – „institu]ie paralingvistic`“ prin care se realizeaz` transferul [i se universalizeaz` \n]elegerea. În aceast` lectur`, Mantia... nu mai este doar \ns`ilarea unor pove[ti de dragoste, iar semnifica]iile textului nu s\nt doar ale realit`]ii visate. Cele [ase scenarii implic` o a [aptea rela]ie, absent` narativ: Mantia de stele trimite – \n secolul X – la povestea \mp`ratului german Henric al II-lea [i a Cunigundei de Luxemburg, precum [i la o carte de vise din secolul al XIX-lea, romanul omonim al lui Pavi´c devenind deopotriv` un \ndreptar de ghicit... trecutul (care „are [i el un termen de garan]ie“).

Textul pe care \l citim are, a[adar, o textur` simbolic`. Ultima poveste impune \ns` reconsiderarea premiselor interpret`rii ini]iale. Sub bombardamentele NATO din 1999, Minotaur, b`rbatul din ultima nara]iune, nu mai viseaz` [i nu mai iube[te.

Realitatea lui nu mai este una oniric-astral`, ci o „oglind` spart`“; cioburile distorsion`rilor mediatice despre r`zboi nu mai reflect` lumea sau destinul individual, a[a cum \n oglinda din dormitorul femeii nu str`luce[te dec\t imaginea unei stele false: un satelit de r`zboi.

Mantia de stele este un roman de dragoste acompaniat de bombe, de violen]` [i moarte. Nara]iunile [i naratorii se succed [i se stratific`, de la fata cu parfum Bvlgari din primele pagini, la Dionisia [i la Dionisie (Pseudo)Areopagitul din ultimele.

Halucinantele trasee narative trimit direct la „potecile ce se bifurc`“ din prozele lui Borges cel „sfios [i duios“, admirat [i iubit de Pavi´ c. Personajele vorbesc \n caden]` liturgic`, \n metrica poemelor folclorice sau \n replici din Shakespeare. Registrul intens metaforizant, religios-simbolic alterneaz` cu cel folcloric-aforistic sau frust-argotic, iar umorul amar trimite la Kisˇ, Kundera sau la filmele lui Kusturica.

Chiar reflectat` \n cioburi, Mantia de stele r`m\ne un poem amplu despre iubire, despre bucuria \nt\lnirii cu cel`lalt. Autorul s\rb este un povestitor oriental precum naratorul celor O mie [i una de nop]i, dar, \n acela[i timp, un poet homeric [i un orator bizantin, iar romanele sale – exmplar postmoderne.

Mantia de stele [i oglinda spart` Milorad Pavi´ c, Mantia de stele.

Ghid astrologic de ghicit Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas, 2008

23 lei traducere din limba s\rb` de Mariana {tef`nescu

Milorad Pavi´c afirma \ntr-un interviu c` nu po]i scrie un nou roman dac` nu le-ai uitat pe celelalte.

Fidel acestui principiu, scriitorul s\rb ofer` \n fiecare dintre c`r]ile sale o modalitate de lectur` opus` celei lineare, de \naintare progresiv` \n texte.

Dic]ionarul khazar este un roman-lexicon, Peisaj pictat \n ceai – un „careu de cuvinte \ncruci[ate“, Partea l`untric` a v\ntului – roman-clepsidr`, iar Ultima iubire la }arigrad poate fi structurat \n infinite combina]ii, asemeni c`r]ilor de tarot ce \l \nso]esc, provoc\nd cititorul la un joc grav sau doar amuzat-estetic.

Mantia de stele continu` proiectul autorului de a [terge prin multiplicare \nceputul [i sf\r[itul pove[tilor. Citim un veritabil hipertext disimulat \n subtitlul „Ghid astrologic de ghicit“: [ase pove[ti de dragoste cu protagoni[ti diferi]i, apar]in\nd celor dou`sprezece semne ale zodiacului european, r`sfira]i \n spa]iul balcanic, \ntre secolele XV-XXI, \ntre genuri, r`zboaie [i limbi.

Intriga suprapune detaliul realist [i magicul: o t\n`r` din zodia Racului, tr`ind \n Parisul anului 2000 [i numit` doar prin parfumul folosit (Black Bvlgari unisex), se treze[te \n fiecare diminea]` \n mereu alt` realitate, ca dintr-un vis \ntr-altul. Fiecare scen` cuprinde descrierea semnului zodiacal \n versetele Psalmilor de sear` din tradi]ia cre[tin` r`s`ritean`, Mantia de stele reprezent\nd „autobiografia coral`“ a naratoarei sau, cum s\ntem avertiza]i din „Precuv\ntare“, un itinerariu metempsihotic.

Comun \n toate istorisirile este doar spa]iul balcanic \n care se suprapun religii [i culturi, de unde [i motivul central al traducerii ca form` a \n]elegerii alterit`]ii. Adev`rul este cu necesitate intersemnifica]ie, interg\ndire. {i tot de aici decurge rela]ia pa-

28

■ Elena Cra[ovan

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

Dinspre mica spre marea istorie Mariana Codru] Nudul Dianei Colec]ia „Ego. Proz`“ Editura Polirom, 2007

Nudul Dianei este un (mini)roman de o uimitoare simplitate [i naturale]e a construc]iei narative [i a stilului. Mariana Codru] evit` orice fel de „derapaj“ – metatextual, magic sau mizerabilist –, aleg\nd calea unui realism „curat“ (desuet din perspectiva iubitorilor de sofistic`rii tehnice ori de efecte [ocante), pentru a prezenta criza maturiz`rii unui t\n`r inocent \n România zilelor noastre.

Pavel, protagonistul c`r]ii, are optsprezece ani [i ocup` un post de chelner necalificat la restaurantul Odeon, sper\nd \ns` s` intre la facultate \n anul urm`tor. De[i se afl` la v\rsta tr`irii exuberante, sensibilitatea, idealismul [i educa]ia religioas` primit` \n copil`rie de la bunica Lelica de la ]ar` \l fac s` se simt` singur [i stingher \ntr-o lume dezvr`jit` [i predominant grobian`. În afara tat`lui s`u, geamgiu cu atelier \n casa lor de pe malul Bahluiului, c`ruia nu-i poate totu[i povesti „problemele intime“, [i a b`tr\nului actor Shylock, partener de discu]ii despre via]`, cel mai bun prieten al lui Pavel r`m\ne c`r`[elul ro[u-auriu din acvariu, chiar dac` acesta \nt\rzie s`-i \mplineasc` dorin]ele. Îndr`gostit de Diana, o coleg` de serviciu care \i contrariaz` constant sentimentele fie prin indiferen]`, fie prin batjocur`, t\n`rul „huluba[“ se hr`ne[te cu amintirea iubirii copil`re[ti pentru Veronica, fata – mult mai mare dec\t el – a vecinilor din satul bunicilor. Detaliile cu func]ie de madlen` (un pe[te cump`rat de Diana pentru cin`, c\rlion]ii ei ca ni[te c\rcei de vi]`-de-vie) nu fac dec\t s` accentueze contrastul dintre ironia acid` a „zei]ei v\n`torii“ [i grija plin` de candoare a fostei suplinitoare care \i citise \ntr-o zi \nsorit`,

RECENZII pe un ]ol \ntins \n livad`, peripe]iile Micului Prin], atr`g\ndu-i aten]ia asupra unei \nv`]`turi a vulpii: „lucrurile importante se v`d numai cu inima“.

Furtuna din sufletul personajului – preg`tit` de expunerea neru[inat` a goliciunii str`lucitoare a Dianei [i de luarea \n der\dere a declara]iei lui directe de dragoste, apoi de flirtul ei vulgar, la o nunt`, cu un barman nesp`lat [i l`ud`ros [i de aflarea ve[tii despre moartea Veronic`i, plecat` la munc` \n Spania – se declan[eaz` \n momentul \n care naivul Pavel con[tientizeaz` brusc, cu ocazia unei har]e de mahala, c` tat`l, simplu muncitor c`p`tuit pe vremea comuni[tilor [i prieten de v\n`toare cu un colonel de Securitate, fusese „ciripitor“. {i aceasta, culmea absurdului, pentru c` el \i scrisese c\ndva Veronic`i o scrisoare \n care \i povestea c`, atunci c\nd va fi mare, ar vrea s` se duc` \n America. Zdruncinarea emo]ional` nu dureaz` \ns` mult, fiindc` Pavel g`se[te puterea de a crede \n remedierea lucrurilor: „lumea are exact ce-i trebuie, prin urmare [i salvatori pentru ea“.

Trecerea pragului spre maturitate se produce \n urma seriei de dezam`giri, dar frumuse]ea interioar` a eroului r`m\ne nealterat`, de unde [i perspectiva \nsorit` a romanului Marianei Codru].

P`str\nd propor]iile, a[a cum micro-istoria lui Forrest Gump era, de fapt, o poveste despre America, relatarea „feliei“ din via]a lui Pavel reprezint` o nara]iune concentrat` despre România: pe de o parte, România comunist` \n care profesorilor naveti[ti le ie[eau ochii din cap de trai r`u, medicii ajungeau la pu[c`rie pentru avorturi ilegale, inginerii tr`iau teroriza]i de \ndeplinirea planului de produc]ie, iar informatorii aveau „p\inea [i cu]itul“; pe de alt` parte, România democratic`, \nfloritoare \n corup]ie, incompeten]`, incultur` [i s`r`cie. Dou` imagini reunite \ntr-una singur`, „România asta“, adus` \n scen` de tribula]iile lui Pavel [i de rezisten]a sa la maturizare \ntr-o ]ar` \n care „a fi matur \nseamn` s` min]i, s` furi, s` te prefaci“.

Nudul Dianei spune o poveste aparent banal`, dar care reveleaz` o problematic` identitar` grav`, [i veche, [i de actualitate.

■ Gabriela Gheorghi[or

29

19,95 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

Centrului Cultural „Arcu[“ din Harghita. Ocazie pentru cititorul român de a face cuno[tin]` cu ace[ti poe]i remarcabili, cu identit`]i at\t de bine \nchegate, cu voci at\t de clare [i de personale \nc\t devine imposibil s` vorbe[ti la general despre „poe]ii maghiari“ aduna]i aici.

S\nt, de fapt, cinci individualit`]i foarte puternice, care ar merita, fiecare, cel pu]in c\te un volum distinct \n române[te, dac` nu o traducere integral`.

Iat`, pour la bonne bouche, o micro-antologie expres, \ntr-o selec]ie absolut subiectiv`: „Cu[ca mea se-nv\rte. Se-nv\rte / \n noaptea nebuniei. // Poate c` `sta-i Edenul“ (Bogdán László); „Proste[te-te, vesele[te-te, / În urma ta [i-a[a-i n`praznica / Moarte deci \ntoarce-te, \ntoarce-te la mintea ta cea bun`“ (Fekete Vince); „Întotdeauna cred: din cauza altcuiva / se las` jos cerul / se coco[eaz` asfaltul, s\nt noduro[i copacii“ (László Noémi); „Am c`utat aventuri pe mare. / Acum, gol, m` scutur de ap` [i mi-e bine“ (Lövétei Lázár László); „A[a e epoca, i se rupe“ (Sántha Attila).

■

Nu doar românul s-a n`scut poet Milionarii timpului.

Poe]i maghiari contemporani Editura Aula & Centrul Cultural „Arcu[“, 2007

pre] neprecizat

M` \ntreb cum ar suna \n urechile publicului român afirma]ia c` unii dintre cei mai buni poe]i din România s\nt unguri. Sau secui. Ei bine, s\nt. Ve]i g`si \n antologia de la Aula & „Arcu[“ cinci poe]i – Bogdán László, Fekete Vince, László Noémi, Lövétei Lázár László, Sántha Attila – de un talent, o erudi]ie [i un bun-gust pe care uneori zadarnic le c`ut`m \n volumele de poezie ale congenerilor români. Versiunea româneasc` – apar]in\nd lui Romulus Bucur, Caius Dobrescu, Doina Ioanid, Alexandru Mu[ina [i R`zvan }upa – este rezultatul a dou` sesiuni de traducere colectiv`, realizate \n cadrul unui program al

T\rgovi[teni [i postmoderni Ion Buzera {coala de proz` de la T\rgovi[te Colec]ia „Deschideri“, Editura Paralela 45, 2007

18 lei

Cartea lui Ion Buzera, {coala de proz` de la T\rgovi[te, rescrie – dup` spusele autorului – o carte mai veche, Literatura român` fa]` cu postmodernismul (Editura Spirit Românesc, 1996). Trecerea de la un titlu la cel`lalt las`, \n orice caz, s` se vad` una dintre ideile directoare ale studiului: a[a-numita {coal` de la T\rgovi[te este aceea care „injecteaz`“ „s\nge postmodern“ \n proza anilor postbelici, domina]i de literatura proletcultist` [i apoi neomodernist`. Ion Buzera subliniaz` noutatea prozei t\rgovi[tenilor – care f`cuser` pact s` nu publice volume \nainte de 40 de ani, [i-l respectaser` – \ntr-o epoc` nepreg`tit` s`-i recepteze cum se cuvine (nici m`car cenzorii n-au [tiut cum s` reac]ioneze!). Cercet`torul \[i argumenteaz` prin elemente de biografie, dar [i de influen]e literare

30

Lumini]a Corneanu

reciproce op]iunea de a re]ine doar trei scriitori \n cadrul acestei [coli de proz` (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu [i Costache Ol`reanu), ceilal]i (Tudor }opa, Petru Cre]ia [i Alexandru George) fiind v`zu]i ca autori care „aderaser` la spiritul {colii“ (s.a.).

Prietenia primilor trei, care se \nv\rte cu prec`dere \n jurul personalit`]ii fascinante, dar [i coagulante a lui Radu Petrescu, circumscrie atmosfera sustras` cadrelor formale, \n care se desf`[oar` discu]iile [i practica literar` a unor scriitori ce tr`iesc ani buni \ntrun soi de „interioritate“. Ion Buzera are, \n acest sens, o fin` remarc` (o not` de subsol la „Preliminarii“): „O evolu]ie interioar`, dar petrecut` – \n bun` m`sur` – ca [i c\nd ar fi fost vorba despre una exterioar`: nu con[tiin]a exteriorit`]ii le-a lipsit, ci nevoia afirm`rii \n acea exterioritate“ (subl.a.). Cei trei „t\rgovi[teni“– analiza]i cu aplica]ie [i subtilitate de Ion Buzera – ofer`, probabil, ultimul mare exemplu de grup literar aflat \n avangarda literar`, \n planul crea]iei, \n acela[i timp \n care, \n plan socio-politic, se sustr`gea contextului oprimant.

■ Adina Dini]oiu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

Nebuna de la Thornfield Hall Jean Rhys Întinsa Mare a Sargaselor Editura Leda/Corint, 2007

Un personaj mai cur\nd secundar al celebrului roman englez, din veacul al XIX-lea, Jane Eyre (semnat de Charlotte Brontë) – Bertha Mason, pe numele s`u – a constituit o provocare imens` pentru imaginarul fic]ional [i non-fic]ional al secolului XX. La sf\r[itul anilor ’70, dou` teoreticiene feministe de prim` m\n`, Sandra M. Gilbert [i Susan Gubar, se bucurau de un mare succes cu volumul The Madwoman in the Attic, unde creionau, estetic [i psihologic, identitatea feminin` articulat` \ntr-un univers patriarhal, folosindu-se de metafora prozatoarei victoriene (a nebunei captive). În plus, cu aproape un deceniu [i jum`tate \nainte (\n 1966), scriitoarea jamaican` (naturalizat` \n Marea Britanie), Jean Rhys, se afirmase pe scena literar` european` (dup` publicarea mai multor c`r]i f`r` audien]`) cu romanul Wide Sargasso Sea (ie[it, iat`, [i pe pia]a editorial` româneasc`, \n excelenta traducere a angli[tilor clujeni Ecaterina Popa [i Ioan A. Popa, [i beneficiind de o interesant` introducere critic` a Ecaterinei Popa) – reconstruc]ia parabolic` a destinului aceleia[i enigmatice Bertha Mason din Jane Eyre. De unde acest interes cultural enorm al modernit`]ii [i postmodernit`]ii pentru un personaj fantomatic din epicul britanic tradi]ional?

R`spunsul trebuie c`utat \n chiar suspensia simbolic`, l`sat` cu bun` [tiin]` de c`tre Charlotte Brontë la conceperea eroinei sale. În Jane Eyre, Bertha Mason d` o not` cumva gotic` unei nara]iuni altfel orientate spre introspectiv [i melodramatic. Ea apare pe coridoarele castelului lui Rochester – Thornfield Hall – cu alura sa terifiant` de sociopat` izolat` de lume [i, aidoma unui strigoi nocturn, b\ntuie imagina]ia guvernan-

RECENZII tei-naratoare care nu cunoa[te secretul teribil al st`p\nului ei: \n tinere]e, acesta, manipulat subtil, a acceptat mariajul aranjat cu o creol` jamaican` (Bertha Mason), descins` dintr-o familie cu tare psihice evidente. Gena nebuniei se manifest` timpuriu \n t\n`ra creol`, Rochester fiind nevoit s` o ascund` \n podul conacului s`u [i s` o ]in` sub paza strict` a unei servitoare fidele. Jean Rhys speculeaz` aceast` tem` senza]ional` (mai ales prin substratul ei cultural-colonial – autoarea \ns`[i s-a n`scut, \n 1890, \n Insula Dominica, dintr-un tat` alb [i o mam` creol`!) – transform\nd-o \ntr-un roman „paralel“ – men]ionatul Întinsa Mare a Sargaselor. Aici, \n trei sec]iuni narative distincte, se reconstituie mariajul dintre Rochester [i Antoinette Cosway Mason (numit` „Bertha“ de so]ul ei, ceva mai t\rziu) [i, la un nivel mai profund, destinul tragic al „nebunei“ de la Thornfield Hall. În prima parte, naratoarea este Antoinette (Bertha) care \[i poveste[te copil`ria [i adolescen]a din Jamaica, unde resimte deja presiunea bagajului s`u ereditar nefast. Mai \nt\i, sufer` de ceea ce criticii postcoloniali numesc sindromul „dublei critici“ – nimic altceva dec\t „o dubl` identitate“, cumva paradoxal` (simultan a colonizatorului [i a colonizatului). Av\nd tat` alb [i mam` de culoare, Antoinette e constant respins`, at\t de lumea europenilor, c\t [i de cea a jamaicanilor.

Apoi, eroina \ncepe deja s` simt` manifest`rile irepresibile ale instabilit`]ii emo]ionale, mo[tenite pe linie matern`. Cea de-a doua parte a textului o constituie pledoaria so]ului pentru dreptul la libertate individual` (argumentat`, de altfel, [i \n romanul-arhetip Jane Eyre), pentru ca ultimul palier epic (extrem de concis) s` fie excursul introspectiv al Antoinettei-Bertha \n propriul destin necru]`tor, grefat pe inten]ia irevocabil` a suicidului.

Meritul „intertextului“ lui Jean Rhys este acela de a reconfigura un personaj schematic (\n forma sa ini]ial`) [i de a-i conferi dimensiune psihologic`. Fantoma lunatic` „Bertha“ devine, \n acest roman postmodern, sensibila [i nevropata „Antoinette“, victima unui univers rigid [i extrem de neconcesiv cu inadapta]ii.

■ Codrin Liviu Cu]itaru

31

19,90 lei traducere din limba englez` de Ecaterina Popa [i Ioan A. Popa cuv\nt \nainte de Ecaterina Popa

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

cut \i inund` istorisirile cu viteza de 24 de fotograme pe secund`. Montajul [i logica \nl`n]uirii vinietelor memoriei se dovedesc, \n cazul lui Fellini, unul [i acela[i proces. Naturii \i s\nt preferate fundalurile artificiale din studiourile Cinecittà, c`l`toriile devin mai palpitante pe valurile m`rii din plastic, iar proiecte precum King Kong ori ecraniz`rile grandioase propuse de c`tre produc`torii americani nu se vor substitui niciodat` unui cinema unde fantezia [i lumina constituie principalele efecte speciale. Lumea are farmec doar at\ta vreme c\t este privit` prin ochii unui copil pentru care orice juc`rie, fie ea [i imperfect`, prime[te dimensiuni fabuloase. Ceea ce Walter Benjamin spunea despre perceperea nemijlocit` a realit`]ii de studio, anume c` ea devine aici „o floare albastr` \n ]ara tehnologiei“, se verific` \ntru totul \n cazul lui Federico Fellini.

Maestrul nu ofer` chei de interpretare filmelor sale. Teoriile, ideile cu valabilitate universal`, discursul cu [taif, conferin]ele de pres` \l plictisesc. Inclusiv la discu]ia cu Giovanni Grazzini e dispus s` renun]e la un moment dat, de team` c` ar putea s` rateze trecerea vreunei femei frumoase prin Pia]a San Silvestro. Frumuse]ea are pentru el vechile conota]ii grece[ti, e inseparabil` de inteligen]` [i bun`tate. Muzica dicteaz` ritmul filmelor, zgomotele de pa[i dispar miraculos de pe banda sonor` pentru mai mult` gra]ie \n mi[c`rile personajelor, lumina „desferec` viziuni“, ecranul populat de „figuri imense, buze imense, ochi imen[i“ cap`t` consisten]a visului, iar culorile se estompeaz` sau se accentueaz` dup` cum se modific` spectrul mnemonic. Mastorna, misteriosul proiect nefinalizat, catalizatorul \ntregii opere felliniene, un „uraniu creator inepuizabil“, func]ioneaz` \n aceste convorbiri precum incanta]ia ASA NISI MASA \n 8 1/2. Odat` numele men]ionat, straniul \[i face sim]it` prezen]a, iar adev`ratele g\nduri ale lui Fellini nu mai pot fi prinse \n cuvinte. E foarte posibil ca, f`r` enigmaticul domn Mastorna, noi s` nu fi v`zut p`unul contelui Lovignano p`[ind ]an]o[ printre fulgii de nea, [i nici pe Casanova dans\nd cu o p`pu[` mecanic`.

Montajul hipnotic Federico Fellini, Giovanni Grazzini Fellini despre Fellini. Convorbiri despre cinema cu Giovanni Grazzini Editura Humanitas, 2007

19 lei traducere din limba italian` de Andriana Fianu cuv\nt \nainte de Alex. Leo {erban

A[a cum Orson Welles [i-a jucat rolul de Falstaff, \n via]` [i \n film, p\n` c\nd personalitatea cineastului nu s-a mai putut deosebi de masc`, Federico Fellini glorific` num`rul funambulesc, chipul expresiv – cu sau f`r` machiaj –, deghizarea, g`l`gia vesel`, improviza]ia, \n stilul unui veritabil Arlecchino. Dac` prestan]a, vocea, opera lui Welles impun contemplarea de la distan]` a unei mistific`ri de sine puse \n scen` pe durata unei vie]i \ntregi, filme ca 8? sau Amarcord, personaje precum Gelsomina, Cabiria sau Guido Anselmi ne-au metamorfozat \n asisten]ii idolatri ai unui magician care a preferat s`-[i oculteze persoana \nd`r`tul unui amestec fascinant de naturale]e [i excelen]` artistic`, vioiciune a ideilor [i imagina]ie inepuizabil`.

Volumul Fellini despre Fellini inaugureaz` promi]`tor Colec]ia „Biblioteca de film“ coordonat` de criticul Alex. Leo {erban la Editura Humanitas, o colec]ie mai mult dec\t necesar` \ntr-o cultur` unde filmul \[i g`se[te locul, din nefericire, mai degrab` printre produsele de divertisment.

Fellini este un povestitor ne\ntrecut [i un interlocutor de nest`vilit \n divaga]iile sale spumoase. Frisoane erotice, str`mo[i os\ndi]i s` \mbl\nzeasc` [oareci [i p`ianjeni \n temni]`, curse de automobile, un New York sideral, o psihedelic` proiec]ie Satyricon pentru hippies, aprecieri legate de „coregrafia [i fastul ritualurilor catolice stau al`turi \n acel gen de poveste \n care ceea ce se omite este la fel de important ca lucrurile spuse. Pe de o parte, cineastul sus]ine c` nu are o memorie bun`, iar pe de alt` parte, imaginile din tre-

32

■ Alexandru Budac

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

Hey, Mr. Tambourine Man… Hunter S. Thompson Spaime [i sc\rbe \n Las Vegas Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2008

Personaj emblematic al contraculturii americane, Hunter S. Thompson afirm`, prin scrisul s`u, o autenticitate a percep]iei \nt\lnit` doar \n cazul vocilor furioase ale anilor ’60 [i ’70, arti[ti rock [i outsideri de toate genurile ce au demascat chipul trist [i desfigurat al Visului American.

Spaime [i sc\rbe \n Las Vegas a ap`rut \n 1971, fiind dovada vibrant` a unui mod visceral de a \n]elege [i scrie literatura. „Jurnalismul Gonzo“, creat de Thompson [i practicat ca modalitate necesar` de a relata evenimentele din chiar intimitatea structurii lor nervoase, este una dintre m`rcile specifice unei revolu]ii culturale cu rezonan]e ad\nci.

Jurnalistul Raoul Duke, un alter ego evident al autorului, [i avocatul s`u, un anume dr. Gonzo, pornesc spre Las Vegas \ntr-o misiune jurnalistic` dintru \nceput ratat`. Av\nd drept scop o relatare fierbinte, de la fa]a locului, a cursei de motociclete „Mint 400“, Duke [i Gonzo transform` Chevrolet-ul ro[u decapotabil ce-i poart` prin de[ert \ntr-un vehicul plin de droguri halucinogene [i de substan]e bizare, aduc`toare de reverii [i co[maruri.

Nara]iunea, ]esut` \n mintea unui povestitor lucid, e filtrat` r`bd`tor printr-o ironie diabolic` [i pare destr`mat` haotic de gura spasmodic` a unui drogat. Autobiografia con]ine aici un nucleu de cruzime a reprezent`rii reperabil \n istorisirile

RECENZII paradigmatice, instaur\nd un mod discursiv exemplar.

Lumea fragmentat` \n moleculele acidului lisergic, LSD-ul legendar al anilor ’60, desf`cut` \n spiralele fumului de marijuana, anesteziat` p\n` la mu]enie de chimia n`ucitoare a mescalinei, methedrinei, cocainei [i tranchilizantelor, apare \n cartea lui Thompson ca un loc straniu [i hilar.

Acest spa]iu e populat de indivizi idiotiza]i de dogme absurde, servind interesele unei legi desfigurate p\n` la axiomele vetuste ce au transformat idealurile \n retorici opresive, pacifismul – \n agresiune, iar Visul American – \ntr-o jungl` s`lbatic` de \nt\mpl`ri [i senza]ii aflate la limita irealit`]ii. Scopul declarat al c`l`toriei, acela de a descoperi fa]a \ntunecat` a Visului American, este urm`rit prin ochiul tulbure al protagonistului narator. În momentele \n care textul devine ilizibil, povestea este transcris` din \nregistr`rile unui magnetofon. Evenimentele pot fi l`sate \n seama unei memorii artificiale atunci c\nd con[tiin]a le face incomprehensibile.

Ca o ironie dus` p\n` la grotesc, cei doi particip` la Cea de-a Treia Conferin]` Na]ional` privind Narcoticele [i Drogurile Periculoase, intr` \n dialoguri delirante cu poli]i[tii participan]i, fabric` pe loc povestioare nebune[ti, lanseaz` zvonuri [i creeaz` panic`, fiind, de fapt, factorii indispensabili reu[itei unui astfel de eveniment.

Hotelurile din Las Vegas \n care locuiesc se transform` \n bolgii infernale devastate de furia lor narcotic`. Solidaritatea e erodat` de isterii paroxistice, iar pariul neuronal cu drogurile devine motiva]ie existen]ial`. În fond, prin pupilele dilatate ale acestor aventurieri p`trund umbrele unui final de er` a experien]ei pure, a \ncerc`rii de a testa limitele con[tiin]ei prin sucombarea curajoas` \n abisuri interioare efemere. Pierderea inocen]ei este celebrat` \n cartea lui Hunter S. Thompson printr-un incontrolabil apetit al asimil`rii drogului ca substan]` vital` cu rol apotropaic, protej\nd individul de o realitate diform` [i de un sine \nsu[i deja obosit.

■ Gabriela Gl`van

33

38,95 lei traducere din limba englez` [i note de Adrian Buz

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

terpretat` drept pasional`: diferen]ele dintre ei [i ritmurile proprii i-au f`cut s` se \ndr`gosteasc` unul de altul, uimi]i, fiecare, de insolitul celuilalt. În acela[i timp \ns`, \ntregul ritual al reciprocei lu`ri de contact subliniaz` iremediabil nepotrivirea dintre ei, modul total diferit de a vedea lucrurile: al lui Michael, unul discret [i conservator; al Paulinei, ostentativ [i \n pas cu vremurile. Dorin]a ei conven]ional` de a fi mereu la zi \l \mpinge pe Michael s` plece pe front, de unde se va \ntoarce cu un picior beteag.

Povestea celor doi este, p\n` la urm`, cea a c`sniciilor \ncheiate \n tinere]e, cu primul venit, aparent din dragoste, dar mai cur\nd din atrac]ie sau pasiune trec`toare, f`r` ca partenerii s` se cunoasc` \ntr-adev`r: „Prin firea ei, Pauline se rostogolea prin via]` la \nt\mplare, \n timp ce Michael \nainta \ncet, cu grij`. Ea deborda de energie, pe c\nd el era greoi, \ncet, [i oarecum lene[“. În acela[i timp \ns`, e [i o poveste cu consecin]e dureroase, c`ci fiica lor mai mare, Lindy, devine dependent` de droguri [i incapabil` s`-[i creasc` fiul. În final, dup` 30 de ani de mariaj, Michael [i Pauline divor]eaz`. Michael se rec`s`tore[te cu prietena cea mai bun` a Paulinei, Anna, exact opusul acesteia, discret` [i \n]eleg`toare. Pauline r`m\ne singur`, e[ueaz` \n diverse rela]ii, iar \n cele din urm` se sinucide, intr\nd brusc pe contrasens, \n plin` autostrad`. Interesant` [i, cumva, lini[titoare – ba chiar salvatoare, pentru valen]ele amorului pasional – este concluzia c`r]ii, formulat` ca flux al g\ndurilor lui Michael: „C\nd \l sunaser` s`-i spun` de accidentul lui Pauline, \i venise greu s` admit`. E prima zi c\nd tr`iesc pe planeta asta f`r` ea, \[i spusese de cum se trezise a doua zi. [...] {tia c` fuseser` neferici]i \mpreun`, dar acum nu-[i aducea aminte de ce. Pentru ce se certaser`?“. În fa]a mor]ii, a absen]ei, Michael o vede cu totul altfel pe Pauline.

Romanul Annei Tyler reu[e[te s` se men]in`, astfel, \n afara cli[eelor; prin stilul simplu, ne\nc`rcat, mereu la obiect, el ofer` o imagine echilibrat` asupra c`sniciei: nici idilic`, nici tocmai \ngrozitoare.

■

Pasiune [i inadecvare Anne Tyler C`s`torie de amatori Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas, 2007

29 lei traducere din limba englez` de Rodica {tefan

Anne Tyler, n`scut` \n 1941 \n Minneapolis, Minnesota, a studiat la Columbia University, unde s-a specializat \n literatura rus`; a c\[tigat National Book Critics Circle Award, \n 1986, pentru The Accidental Tourist [i Pulitzer Prize, \n 1988, pentru Breathing Lessons. Romanul de fa]`, C`s`torie de amatori (The Amateur Marriage), publicat \n 2003, este povestea unei c`snicii, pe durata celor 30 de ani ai acesteia, \nceput` pe timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. Titlul \nsu[i este semnificativ pentru perspectiva autoarei asupra c`s`toriei, \n general, c\t [i \n epoca urm`rit`: rela]ia \ncepe ca un joc, \nt\mpl`tor, sub impulsul momentului, [i sf\r[e[te tragic, cei doi protagoni[ti dovedindu-se ni[te... neprofesioni[ti. Pauline [i Michael se \nt\lnesc atunci c\nd fata este adus`, r`nit`, \n magazinul viitorului ei partener: aceasta s`rise dintr-un tramvai \n mers, pentru a se al`tura unei parade \n cinstea c\torva b`ie]i care plecau la r`zboi, [i se lovise cu capul de un st\lp. Felul \n care Pauline \[i face intrarea, ca [i \nf`]i[area sa din acel moment – „Fata \n palton ro[u era foarte dr`gu]`... mai \nalt`..., dar [i mai zvelt`, cu o coam` de p`r blond-cenu[iu, iar buza de sus era at\t de arcuit` \nc\t p`rea conturat` cu creionul“ – sugereaz` deja caracterul [i evolu]ia ulterioar` ale personajului: impulsiv`, gata oric\nd s` arunce \n fa]a oricui ceea ce g\nde[te. {i \n opozi]ie evident` cu modul \n care este prezentat Michael (viitorul ei so]): „Michael Anton era de fel cel mai retras b`iat din parohie. [...] B`c`nia Anton – o c`m`ru]` \ntunecoas` [i ticsit` de cutii“.

Interac]iunea celor doi poate fi, desigur, in-

34

Iaromira Popovici

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

ESEU

Unde se ascunde „Dumnezeu“?

Jean-Luc Marion Idolul [i distan]a. Cinci studii Colec]ia „Acta Phenomenologica“ Editura Humanitas, 2008

Jean-Luc Marion este unul dintre cei mai importan]i filozofi francezi ai ultimelor decenii, reprezentant al filozofiei „continentale“ (opuse celei analitice), c`r]ile sale construind pun]i solide \ntre domenii distincte, cum ar fi istoria filozofiei, teologia [i fenomenologia. Elev al lui Jacques Derrida [i urma[ al acestuia pe linia schi]`rii a ceea ce ar putea fi numit „proximitatea“ dintre filozofie [i teologie, Marion a l`sat \n urm` c\teva concepte fundamentale nu doar pentru mediul academic, ci [i pentru \n]elegerea mai larg` a unui Weltanschauung al postmodernit`]ii, \n care celebra sentin]` nietzschean` „Dumnezeu a murit“ nu mai poate fi \n]eleas` la fel ca \n urm` cu un veac.

Cele trei c`r]i ale sale despre Descartes \l confirm` drept unul dintre cei mai originali cercet`tori cartezieni din ultima vreme, iar textele sale „pur“ fenomenologice repun \n discu]ie problema fenomenalit`]ii prin lentila bifocal` a obiectivit`]ii husserliene [i a fiin]ei heideggeriene. Lucr`rile sale cu miez teologic (scrise \ntr-un jargon fenomenologic care le face pu]in accesibile [i cu „limite“ \n lectura specializat` a teologilor) – cele mai notabile fiind L’idole et la distance (1977) [i Dieu sans être (1982) – circumscriu g\ndirea idolului conceptual numit „Dumnezeu“ \n afara fiin]ei [i a idolatriei metafizice. „Moartea lui Dumnezeu“ nu \nseamn`, a[adar, epoca ateismului sau sf\r[itul cre[tinismului, ci o altfel de prezen]` a Absolutului, departe de idoli, o prezen]` – paradoxal – tot mai intim` \n pofida acestei distan]`ri. Tema idolatriei e analizat` de filozoful francez \n str\ns` leg`tur` cu alte dou` concepte-cheie \n opera sa, ca „inten]ionalitatea iubirii“ [i „darul“ (concept

RECENZII tratat [i de Jacques Derrida).

Idolul [i distan]a se situeaz` \n siajul lui Heidegger, propun\nd o deconstruc]ie a metafizicii de pe pozi]ii proprii, dar [i contra acestuia, afirm\nd o g\ndire dincolo de fiin]`. Analiz\nd ideea mor]ii lui Dumnezeu prin scrierile lui Nietzsche, Hölderlin sau Dionisie Areopagitul, Marion demonstreaz`, cu un ascu]it instrumentar fenomenologic, c` pr`bu[irea idolilor nu anun]` c`derea definitiv` a cortinei, ci o retragere a divinului, o distan]are [i o revenire [i mai adev`rat` sub o alt` form`. Studiul despre dispari]ia zeilor [i a figurii lui Hristos la Hölderlin, dar [i acela – mai doct teologic – dedicat unui mare p`rinte grec, Dionisie (cu ecouri [i din Maxim M`rturisitorul sau Grigorie din Nyssa), explic` absen]a lui Dumnezeu printr-o fidelitate a Tat`lui, \n epoca modern`. Esen]ial` r`m\ne eliberarea de metafizic` [i de g\ndirea lui Dumnezeu de pe pozi]ii non-metafizice: „Poate c` trebuie, \ntr-adev`r, s` renun]`m s`-l g\ndim pe Dumnezeu pornind de la fiin]`, [i asta nu numai c\nd onto-teologia, cu a ei concluzie «Dumnezeu e mort», nu-i las` credinciosului alt` alegere respectabil` […]. Trebuie, poate, \nt`rind demersul nostru prin circularitatea trimiterilor, s` \n]elegem cu seriozitate ceea ce distan]a laudei (Dionisie) d` spre a fi g\ndit: fiin]a nu reprezint` un nume esen]ial al lui Dumnezeu (dar – s` o spunem r`spicat – nici Unul, Binele sau Adev`rul) [i, prin urmare, Dumnezeu nu devine cu putin]` de g\ndit dec\t odat` ce de neg\nditul este recunoscut ca loc, condi]ie [i m`sur`“.

O carte pentru speciali[ti, ap`rut` cu trei decenii \n urm`, \ntr-un moment \n care problemele iscate de Mai ’68 \nc` erau \n mare vog` (teoriile marxiste, ateismul [i pozitivismul feroce), Idolul [i distan]a are, pe terenul mai cuprinz`tor al filozofiei ideilor, meritul de a marca o cotitur` „teologic`“ \n domeniul [tiin]ific al fenomenologiei. {i este semnul c` problema religiei, discutat` de pe pozi]ii fundamental neteologice, nedogmatice ([i de al]i g\nditori contemporani precum Richard Rorty, Charles Taylor, Gianni Vattimo sau John D. Caputo), este \nc` una de o extrem` [i sensibil` actualitate cultural`.

■ Florina P\rjol

35

35 lei traducere din limba francez` de Tinca Prunea Bretonnet [i Daniela P`l`[an control [tiin]ific Cristian Ciocan

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

ISTORIE

tigat dac` ar fi fost folosite [i lucr`rile lui Wilhelm Abel [i J.D. Post. Dincolo \ns` de aceast` observa]ie, Ioan Ciorb` aduce o multitudine de observa]ii [i concluzii importante at\t pentru cazul particular al Transilvaniei anilor 1813-1817, c\t [i pentru studiul foametei \n general. Discut\nd factorii declan[atori ai foametei, autorul eviden]iaz` at\t „situa]ia de risc“ generat` de cre[terea demografic` din secolul al XVIII-lea, care a dep`[it sporul produc]iei de resurse alimentare, c\t [i impactul factorilor conjuncturali, cum ar fi participarea la r`zboaiele napoleoniene [i intemperiile meteorologice, \ndeosebi iernile prelungite [i ploile excesive. S\nt reliefate apoi manifest`rile crizei, cu multiple detalii referitoare la sc`derea randamentelor [i produc]iei agricole, cre[terea pre]urilor, sc`derea num`rului de animale, m`surile luate de autorit`]i pentru ajutorarea popula]iei afectate de foamete, consumul unor alimente „de foamete“, raportul dintre foamete [i r`sp\ndirea diverselor boli, efectele demografice (salturile mortalit`]ii, sc`derea natalit`]ii [i nup]ialit`]ii, \ncerc`rile de emigrare) [i comportamentale ale foametei. Afl`m astfel c` \n Banat ([i nu numai) „au m\ncat oamenii m`lai de tuliji de urzic`, de loboge, de frunz` de fag, de coaje de ulm, de crunpiri [i de alte lucruri“, despre \ncerc`rile indivizilor [i autorit`]ilor de a reac]iona la stihia foametei, despre specul` [i despre manifest`ri ale solidarit`]ii umane, ca [i despre succesul autorit`]ilor \n propagarea culturii cartofului.

Pornind de la \ndemnurile autorit`]ilor de a renun]a la respectarea postului, mai ales a celui de Pa[ti, care venea exact \n perioada \n care resursele de cereale erau cele mai reduse, iar organismele sl`bite aveau nevoie neap`rat` de alimente de origine animal`, Ioan Ciorb` eviden]iaz` nuan]at felul \n care marea foamete din 1813-1817 a contribuit pe termen mai lung la relaxarea practicilor religioase ale locuitorilor Transilvaniei. Rezultatul este nu numai o dovad` c` istoriografia român` s-a \mbog`]it cu un nou „me[ter“, ci [i o lectur` instructiv` pentru to]i cei interesa]i \n \n]elegerea mecanismelor profunde care au influen]at istoria comunit`]ilor umane.

■

Me[te[ugul [i m`iestria Ioan Ciorb` Marea foamete din Transilvania dintre anii 1813-1817 Editura Arca, 2007

30 lei

Recent, tezele de doctorat au ajuns \n centrul aten]iei publice. Pre[edintele Traian B`sescu a acuzat public sistemul universitar c` „fabric` doctori“ \n serie. Num`rul de doctorate acordate de universit`]ile române[ti a crescut mult \n ultimul deceniu. Unele dintre aceste doctorate au acoperire [tiin]ific`, altele nu. Problema nivelului calitativ al doctoratelor este serioas`, [i ar fi de sperat ca sistemul universitar s` nu (mai) fac` rabat de la „controlul de calitate“. Conceput ca un ritual de trecere, doctoratul presupune prezentarea unei „probe de m`iestrie“, dup` modelul celor solicitate de breslele medievale de la aspiran]ii la statutul de me[ter. Teza de doctorat trebuie s` ateste faptul c` doctorandul [i-a \nsu[it tehnicile de cercetare specifice unui anumit domeniu [i c` este capabil s` aduc` o contribu]ie original` la cunoa[terea [tiin]ific`.

Av\nd la baz` o tez` de doctorat \ndrumat` de profesorul Barbu {tef`nescu de la Oradea, cartea lui Ioan Ciorb` reprezint` o asemenea contribu]ie original`. De[i foametea a fost p\n` nu demult o prezen]` masiv` \n istoria României, nici una dintre manifest`rile ei recurente nu fusese abordat` monografic de istoricii români. Or, Ioan Ciorb` ne propune o analiz` sistematic` a aspectelor unui asemenea fenomen istoric. El valorific` \n acest scop numeroase izvoare istorice, coresponden]` oficial`, anchete ale autorit`]ilor, registre parohiale [i \nsemn`ri pe c`r]i vechi. Schema analitic` este inspirat` de studiile realizate de „noua istoriografie francez`“ cu privire la mecanismele crizelor specifice „Vechiului Regim“; contextualizarea foametei din Transilvania ar fi avut de c\[-

36

Bogdan Murgescu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

POLITOLOGIE

Herodot [i Khomeini André Glucksmann Discursul urii Editura Humanitas, 2007

Mai prezent dec\t alt`dat`, pentru c` e multiplicat prin mijloacele de comunicare \n a[a fel \nc\t poate fi \nsu[it pe scar` larg`, discursul urii alimenteaz` conflictele existente [i tensiunile care amenin]` s` se transforme \n conflict. Ap`rat \n ]`rile democratice de dreptul la exprimarea liber` a opiniei, discursul urii devine o fals` component` a dezbaterii: nu se modific` dac` e contrazis de fapte sau de argumente [i e aproape imposibil de marcat momentul c\nd cuv\ntul lansat de intelectuali [i \nt`rit de prestigiul unora dintre ei devine arm` politic` a partidelor extremiste [i crim` brutal` \n ac]iunea statelor sau a mul]imilor \mb`tate de perspectiva independen]ei sau a bog`]iei. Analiza pasionat` a lui André Glucksmann se refer` exact la acest nod, la momentul c\nd idealul utopic se transform` \n crim` de r`zboi. Încep\nd cu r`zboiul pentru Troia (a[a cum \l cunoa[tem de la anticii greci) [i ajung\nd la conflictele de dup` „sf\r[itul istoriei“, Glucksmann constat` c` experien]a r`ului a marcat continuu istoria omenirii [i [i-a construit un discurs justificativ: cea mai tic`loas` motiva]ie spune c` politica se poate dispensa de moral`. Dar oamenii – nu. {i chiar aceia care ac]ioneaz` \n numele urii au o moral`, impus` prin crim`.

La r`scrucea unde se \nt\lnesc discursul filozofic, analiza literar`, programele [i ac]iunea politic`, Glucksmann nu pretinde c` ocup` o pozi]ie echidistant`; el vede o leg`tur` \ntre pasaje din istoriile lui Herodot [i ideile ayatolahului Khomeini, liderul revolu]iei iraniene, iar acest tip de conexiuni face ca lectura eseului s`u s` stimuleze capacitatea de a reac]iona a cititorului.

A[a cum prezint` el problema violen]ei colective, ea nu poate fi judecat` din acel punct unde terori[tii [i victimele lor civile au egal` \n-

drept`]ire: „mor]ii din Turnurile Gemene [i-au meritat soarta pentru c` to]i americanii trebuie s` se considere \nrola]i \ntr-o armat` invizibil` de cuceritori ai lumii de sub comanda pre[edintelui Bush“, par s` spun` aceia care g`sesc c` extremismul musulman se justific` prin imperialismul teritorial, politic [i cultural al Statelor Unite [i al Israelului. Aceste criterii, arat` Glucksmann, nu se aplic` unei eventuale analize a comport`rii Rusiei \n Cecenia.

Pentru Glucksmann, trei s\nt componentele principale ale discursului contemporan al urii: antisemitismul, antiamericanismul [i ura \mpotriva femeii. Ura nu este opusul iubirii, aceast` pasiune are o dinamic` autonom` [i, de[i to]i cei care practic` violen]a \ncearc` s`-i lini[teasc` pe martori [i pe c`l`ii ezitan]i cu promisiunea p`cii [i a iubirii de dup` anihilarea fizic` a du[manului, ura nu se potole[te niciodat`. Num`rul du[manilor e tot mai mare [i cre[te pe m`sur` ce se perpetueaz` crimele.

De acord sau nu cu formul`rile pasionale ale lui André Glucksmann, cu acelea[i simpatii politice sau cu altele, cititorul acestei c`r]i e obligat s`-[i formuleze ra]ional propriile argumente prin care s`-[i sus]in` pozi]iile. Oricum ar fi, autorul nu are o via]` lini[tit` – trecutul lui revolu]ionaroanarhisto-tro]kist \i atrage repro[uri din toate direc]iile: infidelitatea, tr`darea s\nt acuza]iile fo[tilor camarazi de idei, trecerea lui prin forma]iunile maoiste \l face suspect \n ochii vigilen]i ai eventualilor tovar`[i de idei.

C\nd scrii despre ur` [i despre violen]`, [tii c` nu te po]i a[tepta s` fii \nt\mpinat cu ramuri de m`slin.

■ Magdalena Boiangiu

Herodot

37

23 lei traducere din limba francez` de Ileana Cantuniari

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

POLITOLOGIE

Labrousse schi]eaz` harta principalelor locuri de pe planet` \n care se cultiv` plante cu propriet`]i halucinogene. Clubul marilor produc`tori este restr\ns: arborele de coca, din ale c`rui frunze se ob]ine cocaina, cre[te \n Columbia, Bolivia [i Peru; macul, din care se prepar` opiul, se g`se[te \n cantit`]i mari \n Birmania [i Afghanistan; canabisul, din care se ob]in marijuana [i ha[i[ul, este cultivat \n Maroc, Afghanistan [i Pakistan. Fiecare din aceste ]`ri reprezint` un focar de instabilitate politic`, activit`]ile legate de produc]ia [i traficul de droguri fiind determinate de lupte politice interne, cu impact regional sau chiar global.

Autorul insist` asupra caracterului polivalent al traficului de droguri, ar`t\nd c` rutele prin care acestea ajung la consumatori s\nt adesea identice cu rutele traficului de arme, pietre pre]ioase sau fiin]e umane. Principalii actori ai profitabilelor afaceri cu droguri s\nt organiza]iile ilegale care, adesea, colaboreaz` cu reprezentan]i ai elitelor politice. Mafiile italian`, chinez`, japonez`, rus` sau albanez`, cartelurile columbiene din Medellin [i Cali, talibanii din Afghanistan, gherilele marxiste din America Latin`, Tigrii Tamili din Sri Lanka, Partidul Muncitorilor din Kurdistan [i multe alte organiza]ii teroriste s\nt implicate direct sau indirect \n producerea [i traficul de droguri. În privin]a luptei interna]ionale \mpotriva traficului de droguri, autorul identific` dou` direc]ii principale. Prima este cea promovat` de Statele Unite [i are ca obiectiv declarat eradicarea drogurilor. Cea de-a doua este politica „reducerii riscurilor“, promovat` de Fran]a, care consider` c` adoptarea de m`suri moderate [i chiar legalizarea anumitor droguri ar putea da rezultate mai bune, prin instituirea unui control mai eficient al activit`]ilor din zona narcoticelor. Labrousse sus]ine cea de-a doua variant`, consider\nd c` ideea eradic`rii este nerealist` [i c` Statele Unite folosesc pretextul r`zboiului total \mpotriva drogurilor pentru interven]ionism politic. Cum obiectivul propus de SUA \n cadrul ONU \n 1998 – eliminarea total` a culturilor de coca [i mac opiaceu p\n` \n 2008 – este departe de a fi realizat, se pare c` varianta mai viabil` r`m\ne, cel pu]in deocamdat`, cea francez`.

■

Mafii, carteluri, terori[ti Alain Labrousse Geopolitica drogurilor Editura Ideea European`, 2007

11,99 lei traducere din limba francez` de Cristina Ardelean

Geopolitica drogurilor este o disciplin` ap`rut` relativ recent. Primele studii sistematice \n domeniu au fost realizate \n anii ’70, \n SUA [i Europa Occidental`, pe fondul cre[terii alarmante a consumului de droguri \n aceste zone. „P`rin]ii“ disciplinei s\nt considera]i istoricul american Alfred W. McCoy [i francezii Catherine Lamour [i Michel Lamberti, care au studiat utilizarea drogurilor \n scopuri geopolitice de c`tre serviciile secrete ale puterilor coloniale din Asia de Sud-Est. Geograful francez Pierre Arnaud Chouvy a f`cut un pas \nainte, dep`[ind stadiul studiilor focalizate pe o singur` regiune, prin publicarea de analize comparative. În anii ’90 au ap`rut [i institutele de cercet`ri specializate, precum Observatorul Geopolitic al Drogurilor (OGD) [i Observatorul Crimei Organizate, creat sub egida UNESCO, care coordoneaz` proiecte vaste [i public` rapoarte anuale.

Autorul c`r]ii discutate este unul dintre speciali[tii francezi care au contribuit la transformarea geopoliticii drogurilor dintr-o disciplin` factual` [i jurnalistic`, \ntr-una academic`. Labrousse este fondatorul OGD, iar specializarea sa e legat` de produc]ia [i distribu]ia de droguri \n Afghanistan [i Pakistan. În 2002, a editat un masiv dic]ionar al geopoliticii drogurilor. Lucrarea – o introducere concis` (118 pagini) \n aceast` problematic` – \ncepe prin a oferi informa]ii despre istoria produc]iei [i consumului substan]elor psihotrope. Acestea s\nt cunoscute de mii de ani [i au fost folosite, de-a lungul timpului, \n scopuri rituale, terapeutice sau alimentare. Interdic]ia consumului lor este de dat` relativ recent` – din secolul XX. Tot \n secolul XX, \n a doua sa jum`tate, \ncep s` capete contur eforturile comunit`]ii interna]ionale de a coagula un front de lupt` \mpotriva r`sp\ndirii drogurilor.

38

Bogdan Barbu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

FILOZOFIE

Limba [i mintea, cu limitele lor Ioan Oprea Elemente de filozofia limbii Editura Institutului European, 2007

Profesorul Ioan Oprea este unul dintre savan]ii a c`ror prezen]` public` discret` este contrabalansat` de o oper` de lingvist extrem de util` filozofiei române[ti. Autor al Terminologiei filozofice române[ti moderne (Editura {tiin]ific`, 1996), Ioan Oprea a publicat recent o oper` de filozofie, Elemente de filozofia limbii, \n care descoperim g\ndirea ritmat` [i exersat` \n cele mai importante curente ale medita]iei occidentale asupra limbii. Dac` [tim c` aceast` g\ndire s-a exersat [i asupra lucr`rii citate anterior, [tim, f`r` \ndoial`, [i ce metodologie a pus \n joc autorul c\nd a reflectat asupra form`rii cuvintelor filozofice ale limbii române. Ambele lucr`ri s\nt o premier`, deoarece este prima oar` c\nd un lingvist precizeaz` mijloacele cu care, din punct de vedere lexical, limba român` s-a putut (sau nu) constitui ca limb` filozofic`, cu at\t mai mult cu c\t lingvistul discut` condi]iile generale sub care categorii ale filozofiei pot fi asumate de aspectele limbii [i sub care „cognoscibilul [i logicul devin categorii lingvistice“.

Cred c` filosoful, \n peisajul cultural românesc, ar trebui s` fie deosebit de atent la aceste dou` lucr`ri, deoarece ele \i pot evalua, pe de o parte, sensurile implicite [i asumate de limba român` \n formarea ei pe solul latin, francez [i german, aproape deloc slav, iar pe de alt` parte, \i pot ar`ta limitele pe care le are limba filozofic` român` datorate modului \n care ea s-a n`scut. De exemplu, faptul c` ea s-a n`scut nu din solul aristotelic, ci din cel al ra]ionalismului francez [i, ulterior, al romantismului german, sau faptul c` ea nu are r`d`cini medievale, ci mai degrab` iluministe, au efecte actuale asupra limitelor sub care putem discuta, \n]elege, traduce [i reasuma

RECENZII concepte ale tradi]iilor pomenite. La fel, apropierea filozofiei de literatur` [i slaba ei comunicare cu teologia au dat un destin vocabularului filozofic. Faptul c` putem traduce cu u[urin]` Geist, c` am putut forma un sol sistematic pentru Dasein, dar c` nu mai putem traduce niciodat` synderesis sau suppositio [i c` avem cuvinte deosebite pentru proodos, \n sens teologic [i \n sens filozofic, demonstreaz` existen]a unor fenomene pe care volumele lui Ioan Oprea le analizeaz` sistematic.

Desigur, profesorul Oprea face un dar culturii noastre filozofice pentru c` provine dintr-un spa]iu obiectiv. De aceea, lectura c`r]ilor domniei sale nu e un subiect de exaltare \n marginea poten]elor creative ale limbii române filozofice, ci un nepre]uit instrument de medita]ie asupra imposibilit`]ilor decise istoric ale vocabularului nostru filozofic. În urma unei asemenea judec`]i, putem compara opera profesorului Oprea cu volumele dedicate de Noica limbii filozofice române[ti. Dac` ultimul era v`dit interesat de sporirea creatoare a puterii de expresie conceptual` \n român`, cel dint\i semnaleaz` doar, obiectiv, traseul iremediabil al constituirii cuvintelor filozofiei \n român`.

Discipol al doctrinei lingvistice a lui Eugen Co[eriu „emendat` pe baza doctrinei fundamentate de A. Philippide [i G. Iv`nescu“, dup` cum declar` autorul, reflec]ia sa asupra filozofiei limbajului evalueaz` registrul filozofiei kantiene din punctul de vedere al cunoa[terii exprimabile, realizeaz` o trecere prin curentele neohegeliene de filozofia limbajului [i \mbin` studii de psihologie a limbajului cu altele de filozofie analitic`. Acest eclectism aparent \l conduce pe autor la clarificarea unui concept foarte interesant de imaginar lingvistic, \n care miturile unei comunit`]i, evenimentele ei fondatoare sau minciunile ei fundamentale contureaz` grani]e [i sensuri ale evolu]iei limbii. Filosofului care \l cite[te pe Ioan Oprea nu-i r`m\ne dec\t s` extrag` dintr-o asemenea filozofie a limbajului – dublat` de evaluarea strict istoric` a evolu]iei vocabularului nostru filozofic – o con[tientizare a limitelor române[ti ale cuvintelor care g\ndesc.

■ Alexander Baumgarten

39

39,50 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

PSIHOLOGIE

cumstan]e exterioare: interven]ii ale unor membri ai familiei, factori organici sau de mediu.

Lista celor [apte p`cate ale terapeu]ilor ar putea \ncepe cu narcisismul [i cu arogan]a, continu\nd cu inflexibilitatea [i cu folosirea metodelor \nvechite [i \ncheind cu pierderea cump`tului [i contratransferul. Kottler \nsu[i rememoreaz` un moment \n care [i-a ie[it din pepeni. Dup` ce a f`cut-o cu ou [i cu o]et pe pacienta mai v\rstnic` ce p`l`vr`gea \ncontinuu, terapeutul se c`ie[te: „Am \ncercat s` o pedepsesc pentru c` m-a ignorat [i nu m-a l`sat s-o ajut a[a cum voiam eu. În loc s` o abordez ]in\nd cont de stadiul \n care era, am vrut s` evolueze prea repede“, admite Kottler.

La fel de obtuz e [i terapeutul care nu renun]` la tehnicile ce se dovedesc, \n anumite cazuri, ineficiente. „Tot ce [tiam \n acel moment era terapia rogersian`, deci timp de trei luni am folosit aceast` metod` de ascultare“, \[i aminte[te Raymond Corsini un caz din perioada \n care era psiholog la o \nchisoare din California. Doar presat de supervizorul s`u a apelat la hipnoz` pentru a afla o experien]` traumatic` a unui prizonier, pe care terapia umanist` nu-l ajutase \n nici un fel.

O alt` prejudecat` a terapeu]ilor – dar [i a clien]ilor – se refer` la miza unei terapii de cuplu.

Specialist \n terapia marital` comportamental`, Richard Stuart ne d` peste cap a[tept`rile: „Consider c` am e[uat dac` cei doi r`m\n \n rela]ie, de[i continu` s` fie neferici]i \mpreun`“. Chiar dac` scenele de cinema, de genul flirtului dintre practician [i pacient(`), lipsesc din carte, speciali[tii intervieva]i atrag totu[i aten]ia asupra „rela]iilor duale“ dintre terapeut [i client (c\nd cei doi au rela]ii amicale sau profesionale \n afara [edin]elor), asupra inadapt`rii la contextul cultural al clien]ilor, precum [i asupra feti[ismului etichetelor („borderline“, „narcisiac“, „isteric“ etc.). „Fiecare avem zilele noastre proaste“, conchide Lazarus, \ns` nu cu resemnare, ci cu sentimentul c` terapeu]ii ar trebui s` se \ntrebe tot timpul dac` au ales tehnica potrivit`, dac` nu s\nt victimele contratransferului ori ale dorin]ei de putere [i dac` au g`sit limbajul potrivit pentru a se face \n]ele[i.

■

Cele [apte p`cate ale terapeu]ilor Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson C\nd terapeu]ii rateaz` Editura Catharsis Media, 2008

32 lei traducere din limba englez` de Cristina Dr`gulin

„Exist` momente \n care s\nt mai pu]in implicat \n terapie. Este ca \n scena aceea din filmul Cu na[u’ la psihiatru, c\nd Billy Criystal \i spune clientului: «Rezolv`-]i odat` problemele, ca s` scap de tine!». Acesta este sentimentul care m` \ncearc` uneori [i \mi dau seama c` asta nu \l ajut` pe client“, m`rturise[te Arnold Lazarus, creatorul psihoterapiei multimodale, \n volumul de interviuri C\nd terapeu]ii rateaz`. Cu re]ineri [i cu teama c`-[i vor pierde clien]ii, 22 de somit`]i ale psihoterapiei americane \[i povestesc e[ecurile profesionale. „Este o carte care dezv`luie, cu o surprinz`toare sinceritate, cele mai groaznice gre[eli ale celor mai buni terapeu]i“, precizeaz` Kottler [i Carlson \n prefa]a c`r]ii. Dac` subiectul vi se pare temerar, atunci ce se mai poate spune despre mai vechiul volum al celor doi, tradus la noi acum patru ani sub titlul Mumia de pe masa din sufragerie?

Cu empatie, dar [i cu sim]ul umorului, Kottler [i Carlson, terapeu]i ei \n[i[i, pornesc la drum cu un singur g\nd: s` arate c` nu exist` practicieni omniscien]i [i omnipoten]i. „Nu s\ntem at\t de de[tep]i pe c\t ne credem. Indiferent de c\t de sensibili s\ntem la propriul nostru narcisism terapeutic, facem totu[i lucruri care nu s\nt de folos [i care chiar pot r`ni“, se confeseaz` Arthur Freeman, o somitate \n terapia cognitiv-comportamental`. Opinia e \mp`rt`[it` [i de colegii s`i, care au acceptat s` scoat` din dulap fantome ce \i b\ntuie [i acum. Au fost \ns`, povestesc autorii, [i practicieni care au refuzat s` participe la interviu.

Unii, de team` c`-[i vor pierde clien]ii. Al]ii, din „negare“, pun\nd e[ecurile pe seama unor cir-

40

Victor Popescu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

S P I R I T U A L I TAT E

O poetic` liturgic` Sf\ntul Roman Melodul Imne Editura Bizantin`, 2007

Modernii au o rela]ie ambigu` cu poezia religioas`. Suspect` de tezism, predispus` c`tre euforii lirice, acest gen literar r`pe[te cu greu sensibilitatea contemporanilor [i p`trunde foarte rar \n actualitatea dezbaterilor estetice. Între teologii secolului al XX-lea, preocupa]i de recuperarea poeziei ca modalitate privilegiat` a limbajului sacral, merit` men]ionat Hans Urs von Balthasar (19051988), cel care a insistat asupra coinciden]ei \ntre percep]ia frumuse]ii – ordine divin` comprimat` – [i experien]a deopotriv` istoric` [i metafizic` a adev`rului revela]iei. Dac` Von Balthasar a comentat operele unor poe]i ca Dante (1265-1321), Gerard Manly Hopkins (1844-1899) sau Charles Péguy (1873-1914), exege]ii ortodoc[i ai secolului XXI au la \ndem\n` operele mai pu]in cunoscute, dar foarte importante ale monahilor sirieni Efrem (306-373) [i Roman Melodul (sec. VI), imnele bizantinului Ioan Damaschinul (676-749) sau, mai aproape de noi, scrierile lui Vasile Voiculescu (1884-1963). Orice \ncercare de apropriere cultural` [i \mprosp`tare liturgic` a spiritualit`]ii R`s`ritului cre[tin nu poate ignora calofilia acestor autori.

Recent, doi traduc`tori români – Cristina Rogobete [i Sabin Preda – au decis s` ne ofere un volum cu selec]ii din Imnele scrise la marile s`rb`tori de cuviosul Roman Melodul. Cine este autorul? Diacon al bisericii „Anastasis“ din Beirut, mutat apoi \n l`ca[ul dedicat Fecioarei Maria din cartierul Kyros al Constantinopolului, Roman a fost o celebritate a Bizan]ului, canonizat [i apoi comemorat la 1 octombrie de Biserica ortodox` ca sf\nt protector al muzicii – arta care „cuprinde toate [tiin]ele, dintre care una este geometria“

RECENZII (Sf. Maxim M`rturisitorul). Cantautor ecleziastic, Roman Melodul a scris texte pentru Pa[te, Cr`ciun, Boboteaz` sau Bunavestire pe care ast`zi credincio[ii le cunosc mai mult „din auzite“ dec\t printr-o lectur` aplicat`. În plus, f`r` aceast` \ntreprindere salutar` a Cristinei Rogobete [i a lui Sabin Preda, \nt\lnirea cu textele de limb` greac` ale autorului ar fi r`mas privilegiul clasici[tilor [i, poate, al unei duzine de autodidac]i.

Prefa]at` pentru un public introdus deja \n universul plin de metafore [i simboluri al teologiei, cartea include paisprezece texte de festival liturgic [i o rug`ciune aparte. Limbajul tehnic denume[te prin condac (\n elin`: kontakion) acele stihuri metrice grupate \n optsprezece p\n` la treizeci de strofe (\n elin`: oikoi) compuse cu prec`dere pentru slujbele de priveghere (pannychis) ale marilor praznice.

Poate cel mai cunoscut condac este cel c\ntat la Na[terea Domnului (glasul 3, \n c\ntarea psaltic`), redat \n limba român` f`r` rima original`: „Fecioara ast`zi / pe Cel mai presus de fiin]` na[te / [i p`m\ntul / pe[terea / Celui neapropiat aduce / \ngerii cu p`storii / slavoslovesc / [i magii cu steaua / c`l`toresc / C`ci pentru noi / S-a n`scut / Prunc t\n`r / Dumnezeu Cel mai ’nainte de veci (pro aio-nio-n Theos)“.

A[a cum observ` traduc`torii volumului, Roman Melodul introduce o structur` chiastic` \n centrul unei confesiuni dogmatice, din care figura lui Iisus Hristos reiese cu atributele divino-umane integral p`strate (fiind deopotriv` infans, dar [i Cel vechi de zile). În mod evident, Roman Melodul utilizeaz` \n produc]ia sa literar` toat` bog`]ia de referin]e biblice accesibile unui erudit.

Aluziile la Vechiul [i Noul Testament s\nt abundente, iar aparatul critic ajut` identificarea citatelor. Paradoxul, oximoronul [i hiperbola apar toate pentru iluminarea misterului christic.

Unde \l reg`sim pe Roman Melodul \n poezia contemporan`? Românii se g\ndesc, inevitabil, la imnele-havuz ale lui Ioan Alexandru: la \nceput spontane [i genuine, dar mai apoi intens ornamentale. Viitorul limbii noastre este, de aceea, chemat s` r`scumpere candoarea mae[trilor bizantini.

■ Mihail Neam]u

41

16,50 lei traducere din limba greac` de Cristina Rogobete [i Sabin Preda

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

S P I R I T U A L I TAT E

(care va cuprinde India, China, Mongolia [i Tibetul) dateaz`, \ntr-o ordine aleatorie, din 1924 [i p\n` \n 1929 [i alc`tuiesc volumul despre Shambala. Este oarecum impropriu spus, fiindc` aceste \nsemn`ri \nregistreaz` – printre informa]ii concrete legate de via]a localnicilor \n multiplele ei aspecte (economice, sociale, culturale sau chiar de natur` politic`), ce \i confer` o important` valoare de document – o \ntreag` fresc` mitologicoreligioas` a ]inuturilor explorate. Un adev`rat estet, Roerich mediaz` cu discre]ie [i abilitate literar` permanentul suspans \ntre realitate [i o alt` posibil` lume, intuit`, sugerat`, de obicei, din povestirile unor ter]i [i asumat` personal doar \n semnifica]ia ei principial`. Una dintre primele [i cele mai notorii consemn`ri referitoare la un OZN (ca, de altfel, [i la Shambala) se g`se[te \n acest jurnal, de[i ar fi putut trece aproape neobservat`, judec\nd dup` lapidaritatea neutr` cu care o trateaz`: „Ce este \ns` acel obiect str`lucitor, care zboar` pe cer, undeva departe, dinspre miaz`noapte? Toat` lumea \[i ridic` binoclurile. E un obiect masiv, de form` oval`. Una din p`r]ile laterale str`luce[te \n soare. Î[i schimb` brusc direc]ia [i dispare c`tre sud-vest, dincolo de UlanDavan, trec`toarea ro[ie din mun]ii Humboldt.

To]i discut` despre aceast` apari]ie. Cu siguran]`, nu a fost o vedenie, c`ci prin binocluri nu po]i avea vedenii“. Aceast` admirabil` discre]ie d` expresivitate [i farmec c`r]ii, l`s\nd loc, de o parte sau de cealalt` a adev`rului, op]iunii cititorului. A fost considerat ini]iat, v`zut ca un boddhisattva, „suspectat“ de a fi avut [i dus la \ndeplinire o misiune \ncredin]at` chiar de \n]elep]ii Shambalei (care ar fi presupus posesia temporar`, \n acest r`stimp, a pietrei Chintamani etc.). Evident, nimic nu poate fi dovedit. A fost \ns` un \mp`timit al frumuse]ii. Stau m`rturie cartea \n discu]ie (unde Shambala se traduce, conceptual, din acest termen) [i via]a sa, ea \ns`[i un pact de ocrotire a patrimoniului de frumuse]e al umanit`]ii.

Undeva, \n col]ul cel mai ascuns al tabloului, s-ar putea citi, dac` privim cu aten]ie, semn`tura Shambalei. E singurul lucru care, cu pu]in` aten]ie, poate fi dovedit.

■

Shambala sau pactul frumuse]ii Nicholas Roerich, Shambala Editura Lux Sublima, 2008

32 lei traducere din limba englez` de Cristian Hanu

Rareori m` atrag c`r]ile despre Shambala, poate tocmai fiindc` pu]ine dintre informa]iile referitoare la „t`r\mul celor ale[i“ s\nt creditabile. Se [tie c` principiul acestui topos atopos este – iertat` fie-mi expresia – don’t call us, we’ll call you... if ever. Cu o astfel de reticen]` ini]ial` m-am apropiat de cartea lui Nicholas Roerich, u[or bruscat`, trebuie s` recunosc, [i de numele editurii, generos \n inten]ie, dar cel pu]in amuzant-naiv \ntr-o epoc` a postmodernit`]ii sau post-postmodernit`]ii. În cele din urm`, am cedat totu[i \n fa]a reputa]iei autorului.

Pictor, poet, arheolog, scenograf (este celebr` colaborarea sa cu Diaghilev, pentru care a f`cut scenografia la De[teptarea prim`verii de Stravinski, ca [i, \ntr-o alt` ordine de idei, faptul c` s-a c`s`torit [i a avut o frumoas` rela]ie de cuplu cu Helena, nepoata compozitorului rus Mussorgski), autor al unui num`r impresionant de studii de art` [i, pe de alt` parte, fondator al unor societ`]i de art`, Nicholas Roerich a fost nominalizat de dou` ori la Premiul Nobel pentru Pace (\n 1925 [i 1929), numele s`u fiind legat de faimosul Pact Roerich din aprilie 1935, al c`rui ini]iator – \n calitate de reprezentant al Ligii Na]iunilor Unite – [i artizan a fost. Nu trebuie uitat nici muzeul din New York care \i poart` numele, g`zduindu-i tablourile al`turi de cele ale unuia dintre cei doi fii, Sviatoslav, care i-a \mp`rt`[it pasiunea pentru pictur`.

Literatura sa esoteric` este \ns` legat` de preocup`rile [i cercetarea spiritual` a familiei Roerich, de apropierea fa]` de teosofia doamnei Blavatsky, de Agni Yoga (o ramur` yoga cu caracter [tiin]ific, creat` de so]ia sa), dar mai ales de expedi]ia lor \n Asia Central` [i Tibet, \nceput` \n 1923. Fragmente din jurnalul acestei c`l`torii

42

Alice Popescu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

ARTE

Mo[tenirile avangardei TextImage. Perspective asupra istoriei [i esteticii publica]iilor de avangard` Editura Institutului Cultural Român, 2008

Volumul de fa]` completeaz` o ini]iativ` ambi]ioas` care [i-a propus rediscutarea problemelor avangardei române[ti, efort ce s-a concretizat, \ntre altele, prin organizarea expozi]iei Culorile avangardei, \nso]it` de publicarea unui catalog cuprinz`tor cu studii ce plasau avangarda local` \n contextul cultural interbelic. TextImage extinde cadrul de referin]` al acestei problematici, adun\nd contribu]iile participan]ilor la simpozionul interna]ional organizat anul trecut la Sibiu [i dedicat „rela]iei cruciale dintre avangarda istoric` [i publica]iile ei inovatoare“, dup` cum afirm` Erwin Kessler \n introducere. Subiectele discutate \n conjunc]ie cu tema enun]at` s\nt variate: abordarea dezinhibat` a raportului text-imagine \n cercurile pre-dadaiste din Paris (Brigitte Hermann), semnifica]ia limbajului \n sistemul utopic de g\ndire al lui Lajos Kassak [i al teoreticienilor avangardei ruse (Laszlo Beke), grafica inovativ` care devine crea]ie autonom` \n cadrul revistelor de avangard`, exemplul cel mai sugestiv fiind unicul num`r al publica]iei române[ti 75HP, privit \n primul r\nd ca o „oper` vizual`“ (Krisztina Passuth).

O alt` categorie de texte se concentreaz` asupra unor teme colaterale, dep`[ind interesul strict pentru subiectul publica]iilor de avangard`. Astfel, Paul Cernat investigheaz` o tem` mai pu]in cercetat` \n istoriografia avangardei române[ti: reflec]iile asupra cinematografului \n paginile revistei Integral, unde s\nt comentate afinit`]ile nea[teptate \ntre magia filmului [i „vagabondajul oniric eliberator“ al poeziei suprarealiste. Doina Lemny analizeaz` practica fotografic` a lui Constantin Brâncu[i, ar`t\nd cum artistul [i-a construit abil imaginea prin intermediul autoportretelor fotografice, conferind totodat` imaginii fotografice

RECENZII o dimensiune conceptual` care ac]ioneaz` ca un comentariu asupra propriei opere. Ajungem [i la Duchamp, bunul prieten al lui Brâncu[i, c`ruia Philippe Sers \i dedic` o impresionant` exegez`, vorbind despre utilizarea paradoxului ca unic` metod` prin care Duchamp poate formula problema limitelor reprezent`rii \n \ncercarea sa de a atinge absolutul.

Unul dinte cele mai incitante texte este semnat de istoricul de art` francez Didier Ottinger (curator la Centrul Pompidou din Paris), care demonstreaz` felul \n care istoria artei se rescrie continuu \n func]ie de „valorile timpului care o promulg`“. Autorul analizeaz` istoria complicat` a raportului dintre dadaism [i suprarealism, istorie influen]at` decisiv de rela]ia fluctuant`, marcat` de momente de amici]ie entuziast` sau de ruptur` total`, \ntre Tristan Tzara [i André Breton, fondatorii celor dou` mi[c`ri. Primit cu entuziasm la Paris \n 1920, Tzara declan[eaz`, dup` doi ani, un scandal r`sun`tor \n timpul ultimei serate dadaiste, care culmineaz` cu expulzarea lui Breton.

Urmeaz` o polemic` veninoas` ce va lua sf\r[it odat` cu \nrolarea comun` \n partidul comunist.

Reconcilierea e \ns` provizorie: Breton critic` autoritarismul partidului [i se raliaz` tro]kismului, \n timp ce Tzara \[i manifest` „angajamentul necondi]ionat“ fa]` de cauza comunist`, iar rela]iile se deterioreaz` din nou. Primele versiuni ale istoriei celor dou` mi[c`ri vor \nregistra aceste disensiuni, favoriz\nd, r\nd pe r\nd, varianta continuit`]ii sau a rupturii \ntre Dada [i suprarealism. În mod paradoxal, crede Ottinger, exege]ii contemporani nu mai s\nt interesa]i de aceste conjunc]ii: suprarealismul e privit acum ca o mi[care elitist`, livresc` [i u[or pr`fuit`, iar dadaismul e celebrat pentru radicalismul s`u eliberator [i pentru con[tiin]a politic` (vizibil` mai ales \n manifest`rile ei berlineze).

Aceast` pasionant` incursiune istoric` adus` p\n` \n prezent demonstreaz` c` mo[tenirea avangardei este una vie. Avangarda e departe de a[i fi epuizat sensurile [i relevan]a pentru arta [i teoria contemporan`.

■ Magda Radu

43

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

CARTE PENTRU COPII

po]i s` p`trunzi prin u[a unui [ifonier. El evadeaz` din „suprasol“... sub p`m\nt! Aici g`se[te o colonie cu oameni reali, o societate parc` [i mai \nsp`im\nt`toare dec\t cea de la suprafa]`, \ncremenit` \n timp, condus` despotic de ni[te fiin]e cu puteri supranaturale care se numesc Styx. Sursa de inspira]ie mitologic` a autorilor nu se opre[te aici, c`ci \ntreaga lume subp`m\ntean` se supune unor reguli infernale, apar Por]ile [i Cercurile, colonia fiind situat` pe primul dintre ele. Cele mai \nfior`toare locuri par s` fie Ad\ncurile, unde nu ajung dec\t cei exila]i (o pedeaps` echivalent` cu condamnarea la moarte). În rest, lumea de dedesubt nu este creat` cu o risip` de imagina]ie. Te a[tep]i la lucruri spectaculoase, \ns` ele nu se \nt\mpl`. Casele [i str`zile s\nt identice cu cele de deasupra, oamenii – la fel de pragmatici [i de meschini. Cred \n acela[i Dumnezeu, c`ruia i se al`tur` c\]iva sfin]i \n plus (primii coloni[ti), iar Biblia lor e numit` Cartea Catastrofelor. Toate aceste „aspecte spirituale“, precum [i altele legate de un soi de teorie a conspira]iei cu accente de thriller (acei Styx care se pare c` s\nt infiltra]i [i \n lumea noastr`, insinu\ndu-se printre noi [i „plant\nd“ spioni \n familiile aparent normale) s\nt destul de naive. Ar fi fost mai bine dac` Gordon [i Williams le-ar fi acordat mai pu]in` importan]` [i s-ar fi concentrat mai mult asupra ac]iunii propriu-zise (aceasta \[i revine abia spre final, \n ultima parte, cu un Ora[ Etern de-a dreptul halucinant, o Londra dec`zut` [i pustie, [i o c`l`torie f`r` sf\r[it spre soare, spre „suprasol“). În a[teptarea celei de-a doua c`r]i din serie care va dezv`lui mai multe despre Ad\ncuri, nu poate dec\t s` m` bucure faptul c` \ntr-o lume „normal`“, unde exist` o pia]` de carte „normal`“, este posibil ca doi indivizi anonimi s` scrie cu pasiune un roman pentru copii, cu o valoare peste medie, s` ri[te public\ndu-l pe banii lor, ca mai apoi s` fie „adopta]i“ de c`tre o editur` de prestigiu, ajung\nd peste noapte faimo[i [i boga]i. Asta \nseamn` c` imagina]ia poate fi pl`tit` suficient de bine (de[i de cele mai multe ori ea e inestimabil`) \nc\t dup` aceea s`-]i permi]i s` stai toat` via]a acas` [i s`-]i imaginezi.

■

Precum deasupra, a[a [i sub p`m\nt...

Roderick Gordon & Brian Williams Tunele Editura Corint Junior, 2008

39,90 lei traducere din limba englez` de Dan Dobo[

Tunele este romanul despre care criticii, dar mai ales Burry Cunningham spun c` va egala, ba chiar va devansa fenomenul Harry Potter. N-a[ crede, pentru c` vorbim despre dou` lucruri cu totul diferite, \ns` \l \n]eleg pe editorul englez c` vrea s`-[i fac` reclam` cu orice pre]. Ini]ial, Roderick Gordon [i Brian Williams, am\ndoi pasiona]i de s`p`turile arheologice [i fascina]i de ideea unui fanatsy despre o stranie lume subteran`, at\t de aproape de noi \nc\t este suficient doar s` sapi ca s` ajungi p\n` la ea, au publicat cartea pe banii lor. La scurt` vreme \ns`, editura Chicken House i-a descoperit [i i-a relansat. Burry Cunningham, cel care a transformat Harry Potter \ntr-o afacere de propor]ii, sper` c` povestea se va repeta. Cartea a devenit \ntr-adev`r un bestseller, s-a tradus \n peste 35 de limbi, iar drepturile de ecranizare au fost cump`rate pentru suma de 1 milion de dolari. Îns` fanii lui Harry Potter care vor citi Tunele vor fi \nc` de la primele r\nduri dezam`gi]i. Aici nu e vorba despre vr`jitori, magie [i creaturi fantastice, ci de povestea unui b`iat de 14 ani, un pic straniu, un pic inadaptat, care sap` galerii \n p`m\nt pentru a descoperi lucruri ascunse. Familia lui nu este deloc una idilic`, nici m`car una unit`, a[a cum se \nt\mpl` \n mai toate filmele comerciale americane: tat`l se consider` un ratat, mama are probleme psihice [i e dependent` de televizor, iar sora mai mic` este o maniac` a ordinii [i mai are [i ceva dubios (vom afla pe parcurs ce [i cum). Mai exist` apoi o m`tu[` alcoolic` [i, \n general, lumea eroului nu pare cea mai bun` dintre lumile posibile. „Evadarea“ sa nu este \n c`r]ile copil`riei, \ntr-un univers paralel populat de creaturi fantastice sau \ntr-o \mp`r`]ie de basm \n care

44

Adina Popescu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

C A RDescrieri T E A &Ddigresiuni E N Oninja APTE

R`zvan Petrescu

Digresiuni ninja Osamu Dazai, Amurg Editura Polirom, 2008

Recunosc: nu-mi place literatura japonez`.

Vine din alt` lume, la care nu rezonez. Pe de alt` parte, s\nt adeptul ideii de muzicalitate literar`, or, muzica japonez` este la fel de inspirat` ca un harakiri de Cr`ciun.

Apropo de lumea lor: cartea \ncepe cu multe pagini ce descriu cum m`n\nc` mama sup`. Pe urm` mama face pipi din picioare – demonstr\nd astfel c` se num`r` printre ultimele aristocrate din ]ar`. Iar c\nd mama [i Kazuko (fiica ei, vocea povestitoarei) \[i aduc aminte de ceva nepl`cut, ]ip` scurt, indiferent unde se afl`, de obicei la mas`. Fiind vorba de Japonia postbelic`, mama e frumoas` de zeci de ori \n numai 24 de pagini [i, din cauza s`r`ciei, cele dou` s\nt obligate s` plece din Tokyo tocmai la mama dracului, unde priveli[tea e frumoas` [i mama se \mboln`ve[te de sup`rare. Pe urm`-i trece. {i iar scoate un ]ip`t. Kazuko, care de[i are 29 de ani, poveste[te ca un copil f`r` rost [i \ngroap` ni[te ou` de [arpe. {arpele se t\r`[te de colo-colo, trist, [i apar ghinioanele: fata provoac` un mic incendiu, \l stinge, \[i cere iertare de la s`teni, descriere iertare. Dup` foc, femeia se apuc` s` munceasc` la c\mp, ca-n timpul r`zboiului, dar tricoteaz` [i un pulover. „Ce lucru minunat e armonia culorilor“, zice-n sinea ei, surprins` de constatare, noroc c` vine Naoji din r`zboi sau de unde vine, n-am \n]eles bine fiind surprins de armonia culorilor, iar pe mama \ncepe s-o doar` limba. Citim jurnalul lui Naoji, care-i disperat, de[i citeaz` din Goethe [i se crede un scriitor foarte talentat. Apare scriitorul Uehara, protectorul lui Naoji, [i o s`rut` pe Kazuko. Ni se spune

RECENZII c` Naoji s-a drogat un timp, apoi a devenit alcoolic. În capitolul IV, Kazuko se apuc` s`-i trimit` scrisori lui Uehara, epistole care n-au nimic \n comun cu ce [tim noi, s\nt cu dialoguri [i definitiv neverosimile, [i i le trimite deoarece-l iube[te [i-l vrea [i ea de protector. S\nt amintite Livada de vi[ini [i Pesc`ru[ul, \n consecin]` \i m`rturise[te Ueharei c` vrea un copil de la d\nsul. Mai ales c` i-a citit toate romanele. {i, secven]ial, Kazuko dore[te s` fie desfr\nat`, „dac` m` iubi]i, o s` ave]i [i satisfac]ii profesionale“, are un curcubeu \n suflet [i vrea s` v\sleasc` (metafor`). ~la nu-i r`spunde.

Pe ea o cuprinde disperarea [i cite[te Despre economie a Rosei Luxemburg, efectueaz` digresiuni ninja, vorbe[te despre revolu]ie [i dragoste, mama e grav bolnav`, vine doctorul, Kazuko simte nevoia s` se fac` revolu]ionar`, hop [i [arpele, mama moare, apoi Kazuko \l caut` pe Uehara pentru c`-l dore[te, [i-[i g`se[te curcubeul (Uehara) \ntr-o c\rcium`. În]elegem c` [i scriitorul o iube[te, dar nu mai st` bine cu scrisul, nu-i plac aristocra]ii pentru c`-i b`iat de ]`ran, de-aia nu-i place nici Turgheniev, cu toate c` rusul „surprinde via]a de la ]ar`“, motiv pentru care Uehara o s`rut` nebune[te pe Kazuko [i ajung \n pat. Bine c` nu s\nt descrise clipele de neuitat ale dr`g`lelii, care-ar fi fost cu banzai, ochii oblici, [i, diminea]a, Naoji se sinucide. L`s\nd, din nenorocire, un testament pe care trebuie s`-l citim. Citim: pe vremea c\nd era la liceu a luat contact cu colegii mai robu[ti [i, din dorin]a de-a nu intra \n c\rd`[ie cu ei, a recurs la droguri. Pe urm`, trebuia s`-[i uite familia, a[a c` s-a apucat de b`ut. {i a sim]it mereu ap`sarea cople[itoare a condi]iei umane fiindc` „to]i oamenii s\nt la fel“. M`rturise[te c` e-namorat de so]ia unui pictor mitocan, pe care-o cheam` Suga. Cred c` de-asta se sinucide. În ultimul capitol, Kazuko e \ns`rcinat` [i-i scrie scriitorului c` am\ndoi „s\ntem victime ale unei perioade de tranzi]ie moral`“.

Iar noi s\ntem victime ale unei c`r]i cam t\mpe, „un roman subtil [i elegant, o nara]iune sobr`“. Dac` „subtil“ \nseamn` „plat“, iar „elegant“, „plictisitor“, atunci romanul e sobru, c` n-are stil.

19,95 lei traducere din limba japonez` [i note de Angela Hondru

45

RECENZII P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

De la supa universal` la ospe]ele rege[ti În Evul Mediu, baza alimenta]iei – pentru boga]i, ca [i pentru s`raci – era supa. În c`minul spa]ios, \nnegrit de funingine, fierbea un fel de terci consistent; era o fiertur` de orz sau de ov`z, ori una de fasole, \n care se arunca, din c\nd \n c\nd, ce se mai g`sea: verde]uri, c\te o r`d`cin`, vreun ou b`tut.

Sub forme diverse, acest tip rudimentar de hran` era \nt\lnit \n toat` Europa, dar mai ales \n Fran]a [i Anglia. Supa era considerat` o m\ncare s`n`toas`, care hr`nea [i \nc`lzea stomacurile \nfometate. Mai t\rziu, devenit` simbol de milostenie, a ap`rut „supa s`racilor“ – inventat` \n Fran]a secolului al XV-lea, \n timpul unei lungi perioade de foamete. Obiceiul avea s` fie reactualizat \n toate vremurile de mari lipsuri, culmin\nd cu primul r`zboi mondial. În Colec]ia „Découvertes Gallimard“, englezul Anthony Rowley, profesor, critic gastronomic pentru celebrul ghid Gault-Millau, semneaz` un mic volum, À table. La Fête gastronomique. E vorba de o rapid`, dar bine documentat` trecere \n revist` a istoriei alimenta]iei, din Evul Mediu p\n` \n timpurile noastre. Excelent ilustrat` cu detalii din picturi celebre, pagini de manuscrise [i fotografii, lucrarea incit` curiozitatea cititorului de orice v\rst`.

De la ancestrala sup`, urm`rim evolu]ia obiceiurilor culinare, p\n` la gastronomia modern`. Înc` din vechime, \n afara supei „universale“, cei \nst`ri]i \[i permiteau mese opulente cu ocazia s`rb`torilor – sacre sau profane – din cursul anului. Dar mai exista o categorie aparte, ce r`m\nea la ad`post de lipsuri: comunit`]ile de c`lug`ri. M\n`stirile erau adev`rate ferme, produsele lor p`trunz\nd cu timpul \n

46

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8 consumul general. Faimoasele br\nzeturi fran]uze[ti [i b`uturile alese au fost elaborate mai \nt\i \n \ntunericul pivni]elor m\n`stire[ti. Cine n-a auzit de costisitoarea [ampanie Dom Perignon, botezat` dup` numele unui iscusit c`lug`r? Sau de acel lichior verzui numit „benedictin`“?

Asemenea unei m\nc`ri bune, istoria alimenta]iei s-a rafinat treptat, odat` cu perfec]ionarea instrumentelor [i tehnicilor, ca [i prin apari]ia periodic` a unor talenta]i deschiz`tori de drumuri. Practic, lumea gastromoniei a sim]it \n nenum`rate r\nduri nevoia de a se re\nnoi. „Noua buc`t`rie“ nu s-a n`scut de ieri, de azi, ci a ap`rut de fiecare dat` c\nd s-a sim]it nevoia u[ur`rii meniurilor indigeste ori a temper`rii unor prezent`ri excesiv de \nc`rcate.

Adev`rata „fractur` alimentar`“ se petrece \n jurul fastuoaselor mese ale aristocra]ilor [i marilor prela]i. Pentru ei au \nceput s` apar` buc`tari deosebit de pricepu]i [i de creativi, pentru care se \nc`ierau [i capete \ncoronate. În secolul al XIV-lea, Guillaume Tirel, supranumit Taillevent – ast`zi, numele unui celebru restaurant parizian –, ajuns buc`tarul lui Filip al VI-lea [i al lui Carol al V-lea, este recompensat cu titluri \nalte pentru meritele sale. Lui i se datoreaz` prima carte de re]ete – probabil, dictate (buc`tarii nu [tiau \nc` s` scrie) –, Le Viandier, gr`itoare pentru fastul incredibil al ospe]elor de atunci: pui fript, umplut cu tot felul de mirodenii [i \nconjurat de chiftelu]e din carne trecute prin albu[ de ou, apoi \nvelite \n foi]e de aur; sau un alt aranjament, servit lui Carol al V-lea: un purcel deasupra c`ruia se \n`l]a seme] un pui deghizat \n mic soldat medieval, cu coif [i sabie. Nu [tiu dac` efectul produs distin[ilor meseni din acele vremuri era tot at\t de comic cum ne apare nou` acum. Probabil c` asemenea mascarade culinare – minu]ios preparate de un alai de servitori – nu le st\rneau nici m`car un sur\s, scopul fiind acela de a glorifica bog`]ia [i puterea unui stat \nfloritor.

Cum fastul cere fast, se modific` [i „cadrul“ \n care se consumau aceste minun`]ii: \n lumea bun`, devine obligatoriu s` se bea numai din pahare de argint, pe fe]e de mas` brodate, obicei care s-a perpetuat; vor urma por]elanul, faian]a, cristalul, care dau sclipire luxului de ast`zi, mai simplificat, dar nu mai pu]in somptuos.

■

Un om norocos de Octavian Paler Seria de autor „Octavian Paler“ Prefa]` de Mircea Iorgulescu „Un roman de ambian]` fantastic`, o parabol` neagr` [i enigmatic` \n genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett [i, dintre români, A.E. Baconski; [i un roman sardonic, titlul fiind o antifraz`, figur` retoric` \n perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului.“ (Mircea Iorgulescu)

Pre]: 45,00 lei Proz` cu am`nuntul de Dan Lungu Colec]ia „Ego Proz`“ „Autorul simte cehovian [i vede gogolian, atmosfera prozelor sale e \ns` kafkian`; microrealismul alc`tuit din prefabricate postmoderne ascunde drame abisale. Dan Lungu exceleaz` \n surprinderea penibilului micilor acte ratate, s\nt proze ale intimit`]ii ratate. Antieroii s`i evadeaz` sporadic \n reverii, fabulos oniric, nostalgii, problematiz`ri, taclale, dar sf\r[esc prin a rec`dea \n plasa de siguran]` a banalului.“ (Paul Cernat)

Pre]: 29,95 lei Mic tratat de management culinar de Daniel Mafteiu Colec]ia „Ego Proz`“ Debut editorial al autorului, romanul este o scriere ce exceleaz` \n ironie [i umor, un roman „deghizat“ \ntre paginile unui \ndreptar de g`tit. Umorul c`r]ii este adesea spumos, alimentat de vocabularul tehnico-economic utilizat pentru a defini instrumentarul de buc`t`rie [i verde]urile din pia]`.

Pre]: 24,95 lei Povestiri africane de Doris Lessing Seria de autor „Doris Lessing“ O imagine cuprinz`toare, profund`, lucid` [i tandr` a Africii de Sud, v`zut` prin ochii unei feti]e albe de origine englez`, [i a rela]iilor complicate dintre albi [i negri, dintre st`p\ni [i sclavi, \n care fiecare este, deopotriv`, exploatatorul [i victima celuilalt. Dou` universuri diametral opuse ce nu tr`iesc pa[nic dec\t dincolo de retina \mp`ciuitoare a copilei a c`rei voce, adesea critic` mai ales la adresa „lumii albe“, ajunge p\n` la noi \ntr-un [uvoi narativ cu adev`rat impresionant.

Mitologii subiective de Octavian Paler Seria de autor „Octavian Paler“ Prefa]` de Daniel Cristea-Enache „Lec]ia Mitologiilor subiective [i a unei bune p`r]i din opera lui Octavian Paler este c` Grecia antic` reprezint`, \n fond, un criteriu. Un mod de \n]elegere a vie]ii, a lumii, a artei, a propriului eu disputat \ntre tendin]e centrifugale [i c`ut\ndu-[i unitatea \n complexitate…“ (Daniel Cristea-Enache)

Pre]: 32,95 lei Urbancolia de Dan Sociu Colec]ia „Ego Proz`“ „Înainte de acest text, eu nu am existat.

Nu s\nt dec\t produsul imagina]iei \nfierb\ntate a lui Dan Sociu, care m–a conceput \ntr–o sear` de be]ie, \ntr–un bar din Ia[i.

Dac` el s–ar opri din b`ut [i din scris, eu a[ disp`rea. Dac` eu dispar, [i el se evapor`.“ (Pascal Bruckner); „Dan Sociu ar fi f`cut o figur` excep]ional` la cenaclul condus de Mircea C`rt`rescu, cu un deceniu \n urm`, printre ludicii dezabuza]i [i biografi[tii de acolo.“ (Alexandru Matei)

Pre]: 27,95 lei Kasa Poporului de Mito[ Micleu[anu Colec]ia „Ego Proz`“ „Un roman halucinant, experimental, inclasabil, b\ntuit de demonii reeduc`rii [i totalitarismului. Nimic realist, nimic moralizator. Un jazz estetizant macabru, pe claviatura larg` a ororii. Ecouri r`sucite [i complicate \ntr-o Kas` a Poporului ce se deschide ca o cutie a Pandorei. Un puzzle de scene dure, tandre, sc\rboase, fascinante, juc`u[e, apocaliptice. Total contraindicat celor slabi de inim`!“ (Dan Lungu)

Pre]: 24,95 lei Fiesta de Ernest Hemingway Seria de autor „Ernest Hemingway“ De[i pentru Hemingway a reprezentat debutul \n roman, Fiesta este una dintre marile c`r]i ale secolului XX. For]a narativ` a autorului, stilul aparent simplu, dar foarte expresiv, talentul s`u incontestabil de povestitor [i abilitatea de a crea personaje memorabile fac din volumul de fa]` o capodoper` a literaturii universale.

Pre]: 34,95 lei

Pre]: 59,50 lei

www.polirom.ro

Jacques Chessex, Vampirul din Ropraz Colec]ia „Desenul din covor“ Traducere de Lumini]a Br`ileanu În 1903, la Ropraz, \n cantonul Vaud, fiica judec`torului de pace moare, bolnav`, la dou`zeci de ani. Într-o diminea]`, cineva g`se[te capacul sicriului ei ridicat, iar corpul Rosei profanat. Obsesia vampirilor \i cuprinde pe to]i. Apoi alte profan`ri. Trebuia g`sit un vinovat. Acesta va fi Favez, un tân`r retardat, acuzat de zoofilie. Condamnat, \nchis, supus unui tratament psihiatric, i se pierde urma \n 1915. Dar exist` o b`nuial`...

Sergio Pitol, Îmblânzirea divinei egrete Colec]ia „Laur“ Traducere de Mona }epeneag La apari]ia acestui roman cu titlu excentric, critica a estimat c` trebuie s` fii extrem de versat s` te lansezi \n \ncercarea de a-l rezuma. S` zicem c` un b`trân scriitor lucreaz` la un nou roman [i ne m`rturise[te c` vrea s` abordeze un subiect nou: petrecerea, iubirea pentru Gogol [i o stranie figur` de femeie care \l va obseda pe tristul erou al acestei c`r]i.

Umorul se transform` \n nebunie, personajele devin treptat grote[ti [i ajung s` se dizolve unele \ntr-altele.

Alain Robbe-Grillet, Un roman sentimental Colec]ia „Desenul din covor“ Traducere de Dumitru }epeneag Povestirea de fa]` e un fel de basm cu zâne pentru adul]i, ceea ce \i \ng`duie s` \ncalce de nenum`rate ori legile verosimilit`]ii. Fiind totu[i scris` cu o mare grij` pentru precizie, se aseam`n` cu realismul cel mai meticulos [i \ncalc` de ast` dat` legile bunei-cuviin]e. S` fie clar, e vorba de altceva. De o alt` bun`cuviin]` [i de o alt` verosimilitate.

{erban Foar]`, Micul Print Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ Mitogenez`. „Micul Print e Micul Print,/ \ntre scrisùri, cel mai sprinten,/ cel mai repede la sprint, –/ de-i mai dai câte un pinten,/ chiar dac` nu-i cal de basm/ s` cutreiere p`mântul/ când ca gândul f`r` as[t]m,/ când ca, mai nesprinten, vântul...“ O carte f`r` {/[ [i f`r` }/], \n care cititorul este singur \n fa]a erudi]iei, livrescului, jocului lumii [i al poeziei.

Desmond Morris, Maimu]a goal` Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ Traducere de Valeriu Rendec Exist` o sut` nou`zeci [i trei de specii de maimu]e \n via]`, unele cu coad`, altele f`r`. O sut` nou`zeci [i dou` dintre ele sunt acoperite cu p`r. Excep]ie face o maimu]` goal`, autonumit` homo sapiens.“ Maimu]a goal` a fost tradus` \n aproape toate limbile cunoscute. O carte care n-ar trebui s`-i scape nici unei fiin]e umane animale.

Aleida March, M`rturisiri. Via]a mea al`turi de Che Colec]ia „Ocheanul \ntors“ Traducere de Mirela Petcu Aleida March, a doua so]ie a revolu]ionarului Ernesto „Che“ Guevara, face o evocare plin` de tandre]e a omului, so]ului [i tat`lui aflat \n spatele mitului [i icoanei: cum l-a cunoscut pe Che, cum s-a \ndr`gostit de el, cum au crescut \mpreun` patru copii, iar apoi cum [i-a asumat rolul de v`duv` a revolu]ionarului-martir asasinat la 39 de ani de gherilele boliviene manevrate de CIA.

Vincent van Gogh, Drag` Theo Colec]ia „Ocheanul \ntors“ Traducere de Constan]a T`n`sescu Volumul reprezint` o selec]ie din coresponden]a lui Vincent van Gogh cu fratele s`u mai mic, Theo. Theo a crezut \ntotdeauna \n calit`]ile de pictor ale fratelui s`u [i i-a trimis bani constant, colec]ionând picturile [i desenele trimise de acesta \n schimb. Chiar dac` un singur tablou al lui Vincent a fost vândut \n timpul vie]ii sale, Theo van Gogh a salvat de la irosire opera unui mare artist, salvându-se [i pe sine dintr-un probabil anonimat.

Jean Baudrillard, Cuvinte de acces Colec]ia „Demonul teoriei“ Traducere de Bogdan Ghiu Analizând rela]iile care stau la baza marilor mi[c`ri ale societ`]ii [i obsesia contemporan` a produc]iei, Baudrillard s-a plasat \n miezul problemei unei genera]ii rebele cu repere impuse de pia]`. Pune \n opozi]ie, pe de o parte, „virtualizarea“ lumii noastre, univocitatea „comer]ului“ semnelor, virtutea iluzorie a transparen]ei [i mistificarea valorii comerciale [i, pe de alt` parte, risipa schimbului simbolic, provocarea seduc]iei, jocul infinit al \ntâmpl`rii, reversibilitatea destinului.

www.editura-art.ro

Femeia comestibil` de Margaret Atwood Colec]ia „Mae[trii Leda“ Traducere de Margareta Petru] „Remarcabil… Femeia comestibil` cap`t` for]a unui vis banal care se transform` \ntr-un co[mar, f`r` ca persoana care viseaz` s` fie cu adev`rat con[tient` de aceasta. Este ca o sticl` de parfum transformat` \ntr-un cocktail Molotov.“ (Time) „Una dintre cele mai inteligente [i talentate scriitoare, care [i-a propus s` descifreze via]a de la sf\r[itul secolului al XX-lea.“ (Vogue)

Oryx [i Crake de Margaret Atwood Colec]ia „Mae[trii Leda“ Traducere de Florin Irimia ,,Romanul este despre hybris [i despre oamenii care se joac` de-a Dumnezeu, la propriu, \n cazul lui Crake, geniul \nr`it al c`rui proiect secret este responsabil pentru distrugerea de care este acum \nconjurat Snowman.“ (Observer)

Cartea lui Daniel de E.L. Doctorow Colec]ia „Mae[trii Leda“ Traducere de Virgil Stanciu Ap`rut` \n 1971 [i nominalizat` la National Book Award, Cartea lui Daniel a fost cea care i-a adus lui Doctorow consacrarea ca scriitor. Romanul se bazeaz` pe judecata [i execu]ia lui Ethel [i Julius Rosenberg, comuni[ti americani, care [i-au g`sit moartea pe scaunul electric \n anul 1953, dup` ce au dezv`luit Uniunii Sovietice secrete legate de armele nucleare.

Floarea-soarelui oarb` de Alberto Mendez Colec]ia „Mae[trii Leda“ Traducere de C`t`lina Constantinescu „O carte exemplar` despre consecin]ele R`zboiului Civil. Contribuie, prin cea mai arz`toare s\rguin]` literar`, la o normalizare nefalsificat` a mo[tenirii noastre istorice.“ (El País) Aceasta este prima reglare de conturi a lui Alberto Méndez cu memoria [i o face, a[a cum \l \ndeamn` talentul, prin intermediul literaturii.

At\tea \nceputuri de Jon McGregor Colec]ia „Mae[trii Leda“ Traducere de Lavinia Vasile David Carter este custode la muzeul din Coventry. Duce o via]` c\t se poate de lini[tit` p\n` c\nd, \ntr-o zi, afl` din \nt\mplare c`, de fapt, este un copil adoptat. David \[i dore[te foarte mult s`-[i cunoasc` mama [i porne[te \n c`utarea ei, \ns` trebuie s` se lupte s`-[i salveze [i c`snicia, asta dup` ce sco]ianca de care se \ndr`gostise \n tinere]e [i-a pierdut farmecul.

Dac` nimeni nu vorbe[te despre lucruri deosebite de Jon McGregor Colec]ia „Mae[trii Leda“ Traducere de Ecaterina Popa Pe o strad` dintr-un ora[ din nordul Angliei, oameni absolut obi[nui]i fac lucruri perfect normale: copiii joac` crichet, ramele ferestrelor s\nt vopsite, un cuplu se ceart`, studen]ii \[i str\ng catrafusele, oameni necunoscu]i trec unii pe l\ng` al]ii, ca \n fiecare zi, dar f`r` a comunica. Numai c` un eveniment teribil spulber` lini[tea unei seri de var`, dup` care, de atunci \ncolo, nici un martor al accidentului nu va mai fi acela[i.

Imagini fugare de Anne Michaels Colec]ia „Love&Life Leda“ Traducere de Lavinia Vasile Jakob Beer, un b`ie]el \n v\rst` de [apte ani, este salvat din mla[tinile unui ora[ din Polonia, \n timpul ocupa]iei naziste, [i dus pe o insul` greceasc` de c`tre salvatorul s`u. Romanul urm`re[te rela]ia special` care se leag` \ntre cei doi b`rba]i ale c`ror vie]i au fost pentru totdeauna schimbate de r`zboi.

Cuvântul de Irving Wallace Colec]ia „Thriller Leda“ Traducere de Ruxandra Constantinescu Ce spune misterioasa Evanghelie dup` Iacob? De c\te ori a \nviat Iisus din Nazaret? C\t adev`r [i c\t` minciun` se ascund \n amvoanele bisericilor? Acestea s\nt doar \ntreb`rile... R`spunsurile le ve]i afla din Cuvântul lui Irving Wallace, asist\nd la cea mai mare descoperire din istoria arheologiei.

www.ledabooks.ro

100 de minuni ale Chinei Traducere de Raluca T`n`sescu Seria „100 de...“ Cele 100 de atrac]ii selectate \nseamn` ora[e vechi de mii de ani, peisaje de o rar` frumuse]e ori ora[e moderne cu o via]` trepidant`. Fiecare \n parte se poate constitui \ntr-un imbold de explorare a acestei vaste, misterioase, contradictorii ]`ri asiatice.

Pre]: 99 lei

100 cele mai frumoase muzee ale lumii Traducere de Mircea Moldoveanu, Roxana Bârsanu, Augustin Fr`]il` Seria „100 de...“ Fiecare muzeu permite o scurt` incursiune \ntr-o anume cultur`: temele sale, punerea lor \n valoare, arhitectura fiec`rui muzeu sunt atât de distincte pe cât sunt miresmele purtate \n v`zduh.

Fiecare muzeu descris reprezint` o istorie [i o cultur`, tradi]iile [i aspira]iile lor, trecutul [i prezentul.

Pre]: 99 lei 100 de catastrofe naturale Traducere de Sorin Cheval Seria „100 de...“ Aceast` lucrare prezint` o selec]ie a unor dezastre care au afectat omenirea ca urmare a activit`]ilor telurice. Cutremurele [i vulcanii, uraganele [i valurile tsunami, toate acestea constituie o gam` larg` de dezastre ale c`ror magnitudini subliniaz` limitele fundamentale ale omenirii de a le face fa]`.

Opere complete, vol. 6, de Bujor Nedelcovici Seria „Opere complete“ Opere complete vol. 6 se deschide cu volumul de nuvele Oratoriu pentru impruden]` [i continu` cu o sec]iune de publicistic` - Aici [i acum - scris` \n exil, dar [i ceea ce a publicat \n revistele [i ziarele din România, \nc` de la debut.

Cele dou` scenarii de film [i piesa de teatru de la final \mplinesc volumul.

În curând

Pre]: 99 lei Pompei de Robert Harris Traducere de Bogdan Marin Colec]ia Roman istoric „Ceea ce face ca acest roman s` fie imposibil de pus jos este flerul narativ fenomenal care debordeaz` din fiecare pagin`... pasajele se succed \ntr-o vitez` ame]itoare, fiecare dintre ele fiind o capodoper` narativ`. O carte cu un suspans ap`s`tor [i o ac]iune captivant`.“ Peter Kemp, Sunday Times

Pre]: 24,90 lei

În curând

8 strategii pentru a deveni puternic` [i \ncrez`toare, de Fran Hewitt, Les Hewitt Traducere de Roxana Bârsanu Seria „Autoperfec]ionare/motiva]ionale“ Este o carte dedicat` femeilor, tuturor femeilor.

Fiecare capitol cuprinde tehnici practice [i m`suri de ac]iune u[or de implementat. V` ve]i aminti de aceast` carte, mult timp dup` ce a]i citit-o. Lec]iile pe care le ve]i \nv`]a nu vor \mbog`]i doar spiritual, ci v` vor deschide [i sufletul.

Pre]: 24,90 lei

Imperium de Robert Harris Traducere de Radu Trif Colec]ia Roman istoric Într-un stil de o excep]ional` for]` narativ`, autorul ne poart` \n lumea violent`, plin` de tr`d`ri [i \n[el`ciuni ale politicii Romei antice, descriind modul \n care un b`rbat – de[tept, milos, abil [i vulnerabil – a f`cut tot ce a fost omene[te posibil pentru a ajunge \n vârf.

Scurt` istorie a [tiin]ei de John Gribbin Traducere de Daniela Slavu Colec]ia „{tiin]e“ O minunat` c`l`torie \n lumea [tiin]ei! Pe parcursul ei, ve]i afla detalii din istoria [tiin]ei,ve]i citi despre evolu]ia ideilor [tiin]ifice [i ve]i face cuno[tin]` cu personalit`]ile [tiin]ifice.

Limbajul c`r]ii este accesibil [i captivant, iar lectura celor [ase capitole este o \ncântare pentru copii, p`rin]i [i profesori.

Pre]: 89 lei

www.all.ro

Cartea de safir de Gilbert Sinoué Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Ilie[ Câmpeanu Toledo, 28 aprilie 1487. Într-o Spanie sfâ[iat` de R`zboiul de Reconquista [i terorizat` de Inchizi]ie, trei b`rba]i pornesc \n c`utarea unei opere misterioase, cunoscute sub numele de Cartea de safir, despre care se spune c` ar fi fost scris` de Dumnezeu Însu[i. Pe urmele lor se afl` preaputernicul Inchizitor General Tomás de Torquemada, care se teme c` existen]a unui astfel de obiect ar cutremura din temelii Statul spaniol \n formare [i Biserica catolic`.

Vân`torii de zmeie de Khaled Hosseini Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Mihaela S. Oprea-Aron Aflat de peste 100 de s`pt`mâni \n topul New York Times, tradus \n 42 de limbi [i vândut \n mai mult de 5 milioane de exemplare, bestesellerul interna]ional Vân`torii de zmeie se impune printr-o scriitur` alert`, cu scene de mare impact emo]ional, dar [i unele de o duritate extrem`, menit` s` atrag` aten]ia lumii asupra atrocit`]ilor comise de talibani \n Afganistan. • „Un roman remarcabil… obsedant.“ The New York Times

Pre]: 35,58 lei

Pre]: 20,01 lei

Ochii t`i m-au v`zut de Sjón Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere [i note de Anca B`icoianu Un or`[el din Saxonia Inferioar`, \n miez de noapte. Kükenstadt pare a fi unul dintre locurile acelea \n care nu se \ntâmpl` niciodat` nimic. Dar dac` ne-am afla \n plin r`zboi [i un b`rbat misterios tocmai ce ar fi sosit la hanul din localitate, unde lucreaz` Marie-Sophie, ca fat` \n cas`? Acesta este sâmburele de mister din care ia na[tere povestea...

Gentlemeni de Klas Östergren Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Carmen Iulia Bourceanu Ce poate ie[i din \ntâlnirea a trei gentlemeni din boema artistic` a Stockholmului anilor [aizeci, unul pianist de jazz [i boxer, altul poet [i cel de-al treilea, prozator aspirant? O istorie palpitant`, \n care se \mbin` c`utarea unei comori \n subteranele ora[ului, un scandal de corup]ie, o dispari]ie misterioas` [i o crim` odioas`...

Pre]: 16,68 lei Vezi mai jos: dragostea de David Grossman Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Ioana Petridean [i Paula Marcu Momik, unicul fiu al unor supravie]uitori ai lag`relor naziste, tr`ie[te la Ierusalim, \ntr-o comunitate traumatizat`, care refuz` s` evoce trecutul. Mai târziu, devenit scriitor, porne[te \ntr-o c`utare dureroas`, prin care \ncearc` s` \n]eleag` Holocaustul.

Vezi mai jos: dragostea este un roman tulbur`tor, despre supravie]uire [i vindecare, memorie [i identitate, speran]` [i iertare.

Pre]: 30 lei T`râmul f`g`duin]ei de Chris Abani Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Bogdan Nicolau Orfan de mam` [i cu un tat` alcoolic, Elvis viseaz` cu ochii deschi[i la ziua \n care va evada din Maroko, un ghetou mizerabil [i periculos, [i din Nigeria, o ]ar` terorizat` de regimuri militare brutale.

Chris Abani creeaz` o poveste remarcabil` despre un fiu [i tat`l s`u, despre maturizare [i despre o Nigerie postcolonial` care \[i caut` identitatea.

Pre]: 19,99 lei

Pre]: 38,91 lei Vultur [i \nger de Juli Zeh Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Radu-Mihai Alexe Dup` moartea prietenei lui, Jessie, Max alunec` \ntr-o trans` indus` de droguri, distrugându-[i cariera promi]`toare de avocat \n Drept interna]ional. În parte poveste de dragoste, \n parte thriller poli]ist, cu o structur` ingenioas` [i sofisticat`, romanul lui Juli Zeh \[i ]ine cititorul prizonier de la prima pân` la ultima pagin`.

Pre]: 19,99 lei Lini[te \n octombrie de Jens Christian Grøndahl Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Gabriela Sauciuc P`r`sit de so]ie dup` 18 ani de c`s`torie, naratorul se vede obligat s` \[i reviziteze trecutul: de la idila adolescentin` impetuoas` [i nefericit` cu Ines, la c`s`toria cu Astrid, de la aventura extraconjugal` cu pictori]a Elisabeth, la via]a elitei culturale din Copenhaga. Lini[te \n octombrie ne dezv`luie un scriitor ajuns la apogeul artei sale.

Pre]: 19,99 lei

www.niculescu.ro

Jurnal 1929-1945 / 1958-1990 de Ar[avir Acterian Cuvinte de \ntâmpinare de Bedros Horasangian [i Florin Faifer, colec]ia „Memorii/Jurnale“ Volumul de fa]` reune[te cele dou` jurnale ]inute de Ar[avir Acterian, separate de instaurarea regimului comunist [i de intervalul primei lui deten]ii politice, fiind cea mai complet` edi]ie din câte s-au publicat pân` acum [i, poate, cea mai bun`: cu necesare note de subsol [i cu un util indice de nume.

Pre]: 45 lei Errata. O autobiografie de George Steiner Traducere din englez` [i note de Diana Constantinescu-Altamer, Serie de autor În acest volum, George Steiner – una dintre cele mai puternice voci ale reflec]iei umaniste contemporane – \[i rememoreaz` via]a \ntr-un mod inedit, trecând cu u[urin]` de la episoade semnificative sau \ntâlniri care i-au marcat lumea interioar` la reflec]ii asupra muzicii, traducerii, educa]iei [i religiei.

Pre]: 27 lei Oamenii lui Platon. O prosopografie a lui Platon [i a altor socratici de Debra Nails Cuvânt \nainte de Zoe Petre, traducere din englez` de Cezar Octavian Tabarcea, edi]ie \ngrijit` de C`t`lin Partenie [i Paul Balogh De o remarcabil` erudi]ie, acest dic]ionar al personajelor ce apar \n dialogurile lui Platon este un instrument indispensabil pentru \n]elegerea lui Platon [i a epocii sale, demonstrând c` marele filozof a scris despre oameni reali – cu reputa]ii, familii, cariere [i afilieri politice –, oameni care apar [i \n alte m`rturii istorice.

Pre]: 49 lei În caz de fericire de David Foenkinos Traducere din limba francez` de Sabina Chi[inevski, colec]ia „Cartea de pe noptier`“ O explorare a universului plin de surprize erotico-nevrotice ale c`sniciei, ce urm`re[te via]a unui cuplu a c`rui fericire „suprem`“ se dilueaz` odat` cu trecerea timpului. O carte plin` de tandr` ironie despre via]a conjugal` din zilele noastre, scris` \ntr-un stil perfect [i cu un umor nebun.

Pre]: 23 lei

Genera]ia X de Douglas Coupland Traducere din englez` de Cristian Ionescu, colec]ia „Raftul Denisei“ Un roman-cult al tinerei genera]ii Genera]ia X e biblia postmodern` a milioanelor de tineri „alternativi“ care simt c` lumea nu li se potrive[te, iar via]a ar trebui s` \nsemne mai mult decât consumism [i noianul de junk-uri al culturii pop. C`utând schimbarea drastic` ce le va da sens vie]ii, trei prieteni refuz` s` se maturizeze urmând c`ile conven]ionale [i vâneaz` noi repere.

Pre]: 32 lei Evanghelia dup` Jimmy de Didier van Cauwelaert Traducere din francez` de Daniel Nicolescu, colec]ia „Raftul Denisei“ Premiul Goncourt \n 1994 Evanghelia dup` Jimmy \i propune cititorului un exerci]iu de imagina]ie pe cât de curajos, pe atât de important ca miz` etic`: dac` Giulgiul din Torino ar con]ine cu adev`rat ADN-ul Mântuitorului, atunci printre noi s-ar putea plimba nestingherit` o clon` a lui Isus.

Pre]: 33 lei Prietenul meu Leonard de James Frey Traducere din englez` de Alina Savin, colec]ia „Raftul Denisei“ Bestseller New York Times Leonard este cel mai bun prieten pe care l-a avut James. Când tân`rul alcoolic dependent de crack a vrut s` se sinucid` cu o supradoz`, Leonard, mafiotul internat \n clinica de dezintoxicare, i-a salvat via]a. Înfruntând demonii personali [i lumea ale c`rei contururi nu le percepuse pân` atunci decât deformate de stupefiante, James \[i face acum ucenicia \n periculoasa meserie de a tr`i.

Pre]: 34 lei Celei care m` judec` de Alessandro Perissinotto Traducere din italian` de Gabriela Lungu, colec]ia „Raftul Denisei“ „Vre]i s` [ti]i cum l-am ucis? A[ vrea s` [tiu [i eu.“ Impulsul incontrolabil al r`zbun`rii \l transform` pe un str`lucit expert \n informatic` \ntr-un asasin. În luciditatea ei amar`, confesiunea lui Luca Barberis, adresat` judec`toarei desemnate s`-l condamne, surprinde nedreptatea profund` a unei lumi \n care individualit`]ile se estompeaz` sub fluxurile informa]iilor reci.

Pre]: 25 lei

www.humanitas.ro

Povestea boierna[ului de ]ar` [i a fecioarei... de Emil Brumaru Prefa]` de Ion Vianu; desene de Dumitru Gorzo Colec]ia „Eroscop“ (poezie) „Povestea boierna[ului de ]ar`...“ este un volum de poeme inedite, al c`ror rafinament literar constituie f`r` \ndoial` un apogeu al limbii române, o revolu]iei a erotismului care triumf` prin lirica lui Emil Brumaru.

Pre]: 19,90 lei

Pân` la l`sarea serii de Junnosuke Yoshizuki Traducere din limba japonez` de Roman Pa[ca Colec]ia „Eroscop“ Un roman exotic, captivant, trist, de un erotism sublim [i puternic. Tema romanului este ambiguitatea pasiunii erotice [i incompatibilitatea dintre b`rbat [i femeie, pe de-o parte, \ntre genera]ii, pe de alt` parte. Scriitorul Junnosuke Yoshizuki a ob]inut Premiul Akutagawa, Premiul Tanizaki [i Premiul Noma pentru c`r]ile sale.

Pre]: 19,90 lei Strategii de Adam Thirlwell Traducere din limba englez` de Gabriella Eftimie Colec]ia „Eroscop“ Adam Thirlwell a fost recompensat \n 2003 cu Best of young british novelists 2003 iar Lire l-a inclus \n lista celor „50 de scriitori contemporani care vor deveni clasicii de mâine“. De[i abund` de sex, romanul de fa]` nu este pornografic, [i nici exclusiv erotic, ci abordeaz` cu mult umor „probleme cruciale ale etichetei sexuale“.

Pre]: 29,90 lei O carte \nchis` de Gilbert Adair Traducere din limba englez` [i prefa]` de Andreea R`suceanu Colec]ia „Romane“ „O carte \nchis`“ ar trebui interzis` claustrofobilor. Pentru c` cititorul, a[a cum este avertizat \nc` din titlu, va r`mâne pentru totdeauna captiv \ntre paginile sale. Romane lui Gilbert Adair reu[esc s` mul]umeasc` deopotriv` cititorul ce caut` sensurile profunde [i este amator de jocuri intelectuale rafinate, dar [i publicul pasionat de enigmistic` [i thriller.

Pre]: 19,90 lei Forme ale geloziei de Hildegard Baumgart Traducere din limba german` de Adela Mo]oc Colec]ia „Psihologie“ Gelozia este partea \ntunecat` a iubirii. Se [tie mai pu]in c`, \n exces, ea este o povar` atât pentru cel gelos, cât [i pentru cel asupra c`ruia se r`sfrânge. Gelozia nu poate fi dep`[it` f`r` confruntare, \n]elegere [i schimbare. Cartea de fa]` se distinge \n special prin bog`]ia cazurilor de psihoterapie [i consiliere, pe baza c`rora se elaboreaz` o detaliat` psihologie a geloziei.

Pre]: 39,90 lei

Românul. O autobiografie erotic` de Bruce Benderson Traducere din limba englez` de Alexandra Must`]ea Colec]ia „Eroscop“ În timpul unui sejur la Budapesta, un american – chiar Bruce Benderson – \l \ntâlne[te pe Romulus, un tân`r gigolo român. Dezam`git de propria ]ar`, purtat de pasiune, americanul \[i abandoneaz` via]a la New York pentru a-l urma pe acest necunoscut. Cartea a fost recompensat` cu Prix de Flore, \n 2004, \n Fran]a.

Pre]: 39,90 lei

Sensul vie]ii. R`spunsurile psihologiei pentru a da sens propriei vie]i de Frédéric Fanget Traducere din limba francez` de Corina Cojanu Colec]ia „Psihologie practic`“ Sensul vie]ii ne intereseaz` pe to]i. {i pe bun` dreptate, c`ci absen]a acestuia ne poate costa scump, prea scump, uneori \ns`[i via]a. Autorul volumului, psihiatru [i psihoterapeut, ne ofer`, pe baza experien]ei sale, prima tratare psihologic` a sensului vie]ii [i propune tehnici concrete pentru a ne g`si propriul drum \n via]`.

Pre]: 19,90 lei Psihoterapie cognitiv-comportamental` [i psihanaliz` de Ralf T. Vogel Traducere din limba german` de Roxana Melnicu Colec]ia „Psihologie“ Cartea doctorului Ralf Vogel (terapeut comportamentalist [i psihanalist) este o excep]ie l`udabil` [i exemplar`, c`ci autorul reu[e[te cu succes s` integreze cunoa[terea specific` terapiei comportamentale \n tratamentul psihodinamic.

Pre]: 29,90 lei

www.edituratrei.ro

Marele dic]ionar ortografic al limbii române Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Ultima edi]ie a unui dic]ionar ce con]ine normele limbii române, cuprinde peste 81.000 de cuvinte \nregistrate, cu toate formele lor flexionare, \n special cele care prezint` dificult`]i de ortografiere [i pronun]ie. Intr`rile dic]ionarului con]in informa]ii cu privire la locul accentului sau la pronun]ia unor neologisme care-[i p`streaz` grafia din limba de origine. Con]ine CD cu aplica]ia electronic`.

Pre]: 74,90 lei Noul dic]ionar universal al limbii române Edi]ia a treia, actualizat` [i revizuit` Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Este cel mai cuprinz`tor dic]ionar al limbii române \ntr-un singur volum.

Cuprinde 83.737 de intr`ri, dintre care 75.636 de articole propriu-zise [i 131 140 de sensuri. Fiecare defini]ie este ilustrat` prin citate sugestive din literatura cult` [i popular` sau prin enun]uri special construite pentru a exemplifica \n context sensurile cuvintelor.

Pre]: 139 lei

Pre]: 179 lei StyleCity Europa Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Bogat ilustrat, descrie obiectivele turistice din 14 ora[e europene, \n func]ie de alte criterii decât ghidurile de c`l`torie clasice. G`si]i informa]ii despre hotelurile \n care arti[tii contemporani au creat designul pentru fiecare camer` \n parte, despre restaurante amenajate \n cl`diri de patrimoniu, galerii de art` nonconformiste, baruri underground sau magazine unicat. H`r]ile u[or de consultat v` ajut` s` localiza]i toate aceste locuri \n ora[ul \n care v` afla]i.

Pre]: 119 lei

Ghid de arhitectur` Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Aceast` enciclopedie v` ajut` s` descifra]i stilul, istoria [i evolu]ia unei cl`diri.

Orice edificiu ascunde indicii pe baza c`rora putem descoperi nu doar stilul arhitectural, ci \ntreaga poveste a construc]iei: cine l-a ridicat, pentru cine [i de ce. Acest manual unic, bine documentat, se adreseaz` oric`rui iubitor de arhitectur`, l`murindu-i pe to]i aceia care s-au \ntrebat care este semnifica]ia unei coloane corintice, \n ce const` importan]a unui portal ionic sau ce st` la originea frontonului clasic...

Pre]: 39,90 lei Istoria artei române[ti de Vasile Florea Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Ap`rut` \n condi]ii grafice de excep]ie, lucrarea se adreseaz` tuturor iubitorilor de art` atât profesioni[tilor \n materie, cât [i publicului larg. Bogat ilustrat, volumul ofer` o imagine de ansamblu a fenomenului artei de pe teritoriul României, \ncepând din preistorie [i pân` \n sec. XX, sub multiple manifest`ri: arhitectur`, pictur`, sculptur`, grafic`, arte decorative [i aplicate.

Pre]: 199 lei

Dic]ionar Oxford explicativ ilustrat al limbii engleze Colec]ia „Dic]ionare [i enciclopedii“ Con]ine peste 187 000 de articole clare [i concise ce cuprind atât vocabularul general, cât [i numero[i termeni de specialitate, peste 4 500 de ilustratii [i peste 600 de plan[e atractive ce sporesc volumul de informa]ii dintr-o larg` varietate de teme, de la [tiin]` [i tehnologie la arte plastice [i muzic`.

Dic]ionar de sinonime, antonime [i paronime Colec]ia „DC/CD“ Obligatoriu de avut \n bibliotec` [i foarte folosit \n context [colar, [i nu numai, dic]ionarul cuprinde trei dic]ionare \ntr-unul singur, respectiv sinonimele, antonimele [i paronimele principalelor cuvinte din fondul literar al limbii române, dar [i cuvinte populare, familiare etc. Cuvintele-titlu sunt aranjate \n ordine alfabetic`, fiind urmate de elemente ortoepice, de indicarea clasei morfologice [i de accent.

Pre]: 49,90 lei Dic]ionar explicativ al limbii române de azi de Elena Com[ulea, Valentina {erban [i Sabina Teiu[ Colec]ia „DC/DC“ Cuprinde elementele curente ale limbii române contemporane, con]inând termeni de baz`, neologisme, numeroase regionalisme sau arhaisme. Pe lâng` defini]iile cuvintelor, v` ofer` exemple, indica]ii morfologice, informa]ii ortografice [i ortoepice, rela]ii de sinonimie [i paronimie, precum [i numeroase expresii [i locu]iuni. Toat` colec]ia con]ine CD cu aplica]ia electronic`.

Pre]: 64,90 lei

www.litera.ro

Tour de France de Julian Barnes Colec]ia „Babel“ Traducere de Mihai Moroiu Tour de France este declara]ia de dragoste f`cut` de Julian Barnes Fran]ei.

Este o dragoste indestructibil`, care atinge toate domeniile: arta culinar`, sportul, cântecul, pictura, cinematografia [i, desigur, literatura: Flaubert, George Sand, Mallarmé, Baudelaire… {i mul]i al]ii, arti[ti, intelectuali, ]`rani, despre care Julian Barnes vorbe[te cu tandre]e [i umor.

Demonul de Abel Posse Colec]ia „Babel“ Traducere de Ileana Scipione Romanul Demonul este primul volum din trilogia despre cucerirea [i descoperirea Americii, din care mai fac parte Câinii Paradisului [i El largo atardecer del caminante. Publicat \n 1978, romanul lui Abel Posse aduce o viziune halucinant` asupra cuceririi Americii, \n care imagina]ia luxuriant`, ironia aspr` [i str`lucirea poetic` convie]uiesc \ntr-un spa]iu dionisiac ce nu cunoa[te norme sau limite.

Un barbar \n Asia de Henri Michaux Colec]ia „Babel“ Traducere de Dan Petrescu În 1931, Henri Michaux se hot`r`[te s` plece \n Asia. În urma acestui voiaj, Michaux public` un carnet de c`l`torii – unul dintre pu]inele texte „obiective“ ale acestui poet influen]at de suprareali[ti [i paradisuri artificiale. Un barbar \n Asia este o formidabil` m`rturie a peregrin`rilor sale asiatice, scris` cu un spirit de observa]ie [i o exactitate \n descriere ie[ite din comun.

Club Gourmet de Jun'Ichiro Tanizaki Colec]ia „Babel“ Traducere de Roman Pa[ca „Abia atunci, A. a realizat pentru prima oar` cât de moi [i de alunecoase erau: atât de fragede, \ncât era de necrezut c` fac parte dintr-un trup uman, oricât de mult s-ar fi \nmuiat \n saliv`. Ar fi trebuit s` simt` o oarecare nepl`cere cu cele cinci degete vârâte \n gur`, dar pe A. nu-l deranjau câtu[i de pu]in. Sau, dac` \l deranjau, era doar ceva asem`n`tor senza]iei de a avea \n gur` o pr`jitur` de orez cleioas`.“

N`luci de John Banville Colec]ia „Babel“ Traducere de Alexandru Vlad N`luci este cel de-al doilea volum din tripticul Frames Trilogy, care mai cuprinde romanele: Onorat` instan]` [i Athena. „Un roman complex [i profund, \nc`rcat de vise, de dorin]e [i imagini...

Greu de spus care personaje sunt reale, care sunt n`luci [i care siluete din tablouri. O proz` imagistic` [i poetic`, a[a cum doar John Banville ne poate oferi.“ (Booklist)

Pa[i pe sticl` de Iain Banks Colec]ia „Babel“ Traducere de Traian Bratu Graham Park este \ndr`gostit, dar Sara Fitch este o enigm` pentru el, o fiin]` de un mister pervers. Steven Grout este paranoic – [i este \ndrept`]it s` fie, pentru c` [tie c` ei vor veni dup` el, c` exist`.

Quiss, \n castelul s`u fabulos [i ruinat, trebuie s` joace jocuri interminabile [i imposibile [i s` g`seasc` un r`spuns \nainte s` afle \ntrebarea. Un roman despre trei b`rba]i ale c`ror destine sunt sortite coliziunii.

Natur` moart` de A.S. Byatt Colec]ia „Babel“ Traducere de Irina Negrea Natur` moart` este cel de-al doilea volum din tetralogia Frederica, compus` din romanele The Virgin in the Garden, Still Life, Babel Tower [i A Whistling Woman. Cvartetul scris de Antonia Susan Byatt capteaz` \n detalii splendide via]a unei familii britanice de la mijlocul secolului XX [i o are ca personaj principal pe Frederica, o intelectual` rebel`, una dintre primele femei care au studiat la Cambridge.

C`l`toria Feliciei de William Trevor Colec]ia „Babel“ Traducere de Virgil Stanciu Felicia, o tân`r` irlandez` naiv`, fur` economiile familiei sale [i porne[te \n c`utarea lui Johnny, despre care [tie doar c` lucreaz` \n Anglia. Felicia \ncepe astfel un periplu de-a lungul singur`t`]ii, dezn`dejdii, disper`rii, nebuniei [i mor]ii. Iar aceast` lent` descindere \n tenebre se deruleaz` \n cel mai banal decor cu putin]`: plecat` dintr-un s`tuc irlandez, Felicia ajunge s` r`t`ceasc` prin cartierele periferice din Birmingham.

www.nemira.ro

Ultimul tablou al lui Wang Wei de Ariane Buisset, Colec]ia: SCRIERI INI}IATICE Povestirile Arianei Buisset ne poart` prin epoci [i culturi diferite, oferindu-ne o panoram` de tr`iri adânci [i pline de semnifica]ii. Egalate doar de m`iestria cu care autoarea reu[e[te s` recreeze lumi uitate, \nv`]`turile care decurg din aceste scrieri minunate sunt desprinse din vechea \n]elepciune a Orientului, la fel de vie [i plin` de adev`ruri [i pentru omul contemporan.

Pre]: 21 Lei

Cre[tinii platonicieni din Alexandria de Charles Bigg, Colec]ia: FIAT LUX Cartea de fa]` este o contribu]ie la istoria platonismului alexandrin din Biserica cre[tin`. Ea schi]eaz` condi]iile \n care acesta a ap`rut \n doctrina lui Philon [i a gnosticilor [i descrie dezvoltarea sa deplin` la Clement [i Origen; ea determin` influen]a acestuia asupra religiei [i filozofiei p`gâne, ar`tând deopotriv` marile servicii pe care le-a adus Bisericii [i omenirii \n general.

Pre]: 28 Lei

Pre]: 22 Lei

Curajul de a fi de Paul Tillich, Colec]ia: FIAT LUX Ca act uman, curajul este o chestiune de valoare [i un concept etic. Ca afirmare-de-sine universal` [i esen]ial`, curajul este un concept ontologic. În Curajul de a fi, Paul Tillich, unul din marii teologi contemporani, demonstreaz` str`lucit c` teologia, filosofia [i psihologia nu se exclud reciproc, ci conlucreaz` la rezolvarea unor probleme dintre cele mai complexe ale omului contemporan.

Bushido – Codul Samurailor de Inazo Nitobe, Colec]ia: SCRIERI INI}IATICE Bushido, codul principiilor morale ale samurailor japonezi din perioada Kamakura, avea surse profund religioase: shintoismul [i budismul Zen. Astfel, tehnicile de lupt` deveneau mijloace de des`vâr[ire interioar` [i c`i spre iluminare. Cartea ne face s` sim]im m`re]ia „sufletului japonez“, suflet pe care \l exprim` atât ginga[a floare de cire[ cât [i teribila sabie de samurai.

Legenda Antihristului de Wilhelm Bousset, Colec]ia: FIAT LUX În eshatologia cre[tin`, Antihrist (oricare ar fi forma sub care se prezint`) este socotit \ntruchiparea r`ului.

Subiectul acesta este atât de complex \ncât putem spune c` avem de a face cu o legend` care reune[te cele mai vechi reminiscen]e ale unei umanit`]i ce sper` \ntr-un viitor mai bun [i deopotriv` este nelini[tit` de apropierea sfâr[itului definitiv.

Darul iubirii de Kahlil Gibran, Colec]ia: SCRIERI INI}IATICE Darul iubirii reune[te cele mai cunoscute opere ale lui Kahlil Gibran: Profetul, Nebunul, Deschiz`torul de drumuri, Nisip [i spum`, Gr`dina Profetului. Gibran ne aminte[te, \ntrun mod emo]ionant, c` omul este dator s` lupte neobosit pentru libertatea [i demnitatea sa, c` sufletul se \mboln`ve[te \n lipsa frumuse]ii [i a iubirii.

Pre]: 16 Lei Modelul divin de Baird Spalding, Colec]ia: SCRIERI INI}IATICE Numele lui Baird Spalding ocup` un loc de prim rang atât \n metafizica primei jum`t`]i a secolului XX cât [i \n cercurile c`ut`torilor de adev`r, mai ales datorit` c`r]ii sale Vie]ile Mae[trilor. Modelul divin este testamentul s`u spiritual iar Mesajul pe care aceast` carte \l con]ine reprezint` dovada vie a adev`rului vorbelor sale.

Pre]: 18 Lei

Pre]: 18 Lei

Pre]: 22 Lei Cutremurarea temeliilor de Paul Tillich, Colec]ia: FIAT LUX Cartea acesta l-a f`cut cunoscut pe Paul Tillich \n afara mediilor filosofice sau teologice, aducându-i celebritatea. Scris` la scurt` vreme dup` \ncheierea celui deal Doilea R`zboi Mondial - eveniment care prin atrocit`]ile [i milioanele de victime pe care le-a produs a zdruncinat toate valorile pe care se \ntemeiase umanitatea pân` la acea dat` –, cartea este o medita]ie grav` asupra condi]iei umane.

Pre]: 18 Lei

www.edituraherald.ro

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

poc`, dup` cum se precizeaz` \n prefa]`: nu o viziune holist` asupra ultimilor 15 ani digitali, ci m`rturia unui artist care se na[te odat` cu emergenta „cultur` a re]elei“. Un artist care-[i schimb` ideile frecvent, dar nu se dezice de ele. Prima parte a c`r]ii, denumit` „Teorii Spontane“, e un colaj \n sistem mash-up (combinarea de aplica]ii online diferite, multimedia, \ntr-un nou cadru): un discurs despre identitate [i memorie online, despre cum plagiatul e sursa noilor crea]ii sau cum scopul oric`rui netizen e de fapt autocrea]ia, \ntr-o continu` bucl` relativist-ironic`; despre cum datele din cod devin informa]ie [i cum orice parcurs e unul narativ \n lumea tehnologizat` [i ultravirtualizat` \n care tr`im. Prea mult „meta“ \n lumea digital` [i prea pu]ine date, ajunge Mark Amerika s` recunoasc`. Cum putem recupera mai mult „fapt virtual“ (adic` date)? Probabil transform\nd vie]ile noastre \n medii de transfer a ceea ce [tim \n ceea ce se poate vizualiza, aduc\nd \n vizibil inclusiv halucina]iile noilor forme de via]` (bio-imaginar), \ncerc\nd s` d`m form` fluxului neuronal, s`-l \nregistr`m altfel dec\t prin cuvinte.

Volumul continu` cu o sec]iune de criti-fic]iuni, unele reg`sindu-se online \n form` de Net art (de exemplu, GRAMMATRON), altele fiind texte care au ap`rut prin pavilioane la Bienala de la Vene]ia (de exemplu, cel despre globalizare – exotica pas`re „c`reia nimeni nu-i rezist` [i cu care to]i ar vrea s` fac` dragoste“), altele – manifeste limitate despre moartea artei digitale [i fetele din Japonia care se fac VJ-i]e.

A treia parte e dedicat` remixului academic: texte publicate de profesorul Mark Amerika de la University of Colorado. A cincea parte e compus` din dialoguri cu al]i Net-arti[ti [i teoreticieni, iar ultima – o selec]ie din textele prezente online (pe www.mark amerika.com). Pe site-ul lui se afl` [i leg`turile c`tre cele trei proiecte care l-au impus (GRAMMATRON, PHON:E:ME [i FILMTEXT) [i spre laboratorul universitar de cercetare a artei digitale pe care \l conduce (TECHNE).

Autoplasat la finalul postmodernismului, Mark Amerika va fi interzis de industria cultural`. Pentru c` din lan]ul autor-lector el elimin` orice e \n plus (agent, editor, tipograf, distribuitor, librar), propun\nd autorul ca expeditor [i lectorul ca participant interactiv, totul \n mediul creat de Internet. C\t` utopie e \n viziunea lui, r`m\ne de v`zut.

■

Constantin Vic`

Adev`rata Amerika În 2007, MIT Press a publicat un volum-antologie din textele critico-fic]ionale [i eclectic-digitale ale lui Mark Amerika, denumit concludent: META/DATA. A Digital Poetics. Deloc cunoscut publicului românesc, Mark Amerika (http://professorvj.blogspot.com) poate fi considerat modelul contemporan al scriitorului digital. Acest volum vine ca o confirmare a celor peste 15 ani de activitate, fiind publicat \ntr-o serie foarte selectiv` (Leonardo), unde au mai fost publica]i pu]ini al]i digerati [i Net-arti[ti (Craig Harris, Geert Lovink sau Matthew Fuller). Dar ce ar \nsemna „activitate“ pentru un artist aflat la intersec]ia textului cu codul, [i la cea a limbajului scris cu cel vizual?

A fi Net-artist & teoretician e o meserie destul de nou`. Primul principiu al lui Mark Amerika este remixul la schimbarea de platforme [i contexte, duc\nd acelea[i idei (mai degrab` sample-uri cognitive) \n mai multe medii, dovedind c` mesajul nu este mediul. Din ce direc]ii vin aceste „idei electronice“?

Pornind de la Net art, cultura VJ (video/visual jockey, cel care face anima]ii pornind de la diferite sunete sau melodii), hipertext, fic]iune avant-pop, hactivism [i ajung\nd la teoriile noilor media sau [tiin]ele cogni]iei, Mark Amerika e un critific]ional vizionar, aparent indecis – de fapt, deschis oric`rei provoc`ri pe care tehnologia o aduce g\ndirii umane. Îmb`iat \n postmodernism, relaxat ca orice post-apocaliptic \n „halucina]ia consensual`“ numit` cyberspa]iu, Amerika e hacker [i tracker, risipitor de informa]ie [i ecologist informa]ional, artist media [i profesor universitar. Volumul META/DATA e un document de e-

57

Mark Amerika, META/DATA. A Digital Poetics, MIT Press, 2007

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

nificative, dar at\t de importante [i determinante – despre leg`tura miraculoas` [i indestructibil` dintre faptele p`m\nte[ti [i r`splata lor \n planul superior al existen]ei, acolo unde c`l`toria continu`, \n alte condi]ii, dar cu acela[i scop: cunoa[terea (re-cunoa[terea), asumarea (\mp`carea), precum [i \n]elegerea propriei vie]i. Nu povestea \n sine a b`tr\nului Eddie este fascinant` (de[i nu o po]i uita prea repede), ci slalomul abil printre evenimentele ei, curgerea dintr-un timp \ntr-altul, capacitatea de a cuprinde decade \ntregi de existen]` prin ritmica inser]ie a aceluia[i capitol, intitulat „Ast`zi este ziua lui Eddie“, unde, pe o singur` pagin` de text, anii devin v\rste prin lapidare enun]uri gen „...Împline[te 51 de ani... Împline[te 60 de ani, e miercuri... Împline[te 68 de ani, e s\mb`t`... Împline[te 75 de ani, e luni... Împline[te 82 de ani, e mar]i“. Frisonant` aceast` elasticitate, cinic` [i incontrolabil`, cu care abord`m propriile noastre limite. Mitch Albom face un amplu [i performant exerci]iu de de-scriere vizual`, de la at\t de nesemnificativa cheie de ma[in` sc`pat` printre ro]ile unui mecanism din mereu re\nnoitul parc de distrac]ii Ruby Prier (imagine puternic teatral` a implacabilului ceasornic m`cin\nd existen]e trecute, prezente [i viitoare), p\n` la minunatele decoruri succesive ale nun]ilor petrec\ndu-se concomitent \n toate geografiile posibile, reunite \ntr-un „rai“ rec\[tigat prin acceptarea iubirii ca energie suprem`.

Mereu atent la timpul subiectiv al cititorului, autorul ne ofer` generoase defini]ii despre miezul celor cinci lec]ii pe care le prime[te Eddie, lec]ii pe care, cu siguran]`, le vom parcurge [i noi, la momentul cuvenit. Pentru „c` nu exist` nici un fapt l`sat la voia \nt\mpl`rii. C` s\ntem to]i lega]i \ntre noi. C` nu se poate separa o via]` de alta, a[a cum nu po]i separa briza de v\nt“.

Iat` un fragment pe care a[ vrea s`-l propun medita]ei cititorului: „To]i p`rin]ii le fac r`u copiilor lor. E inevitabil. Tinerii s\nt precum sticla curat`, se p`teaz` cu fiece amprent` a celor care o manevreaz`. Unii p`rin]i trag de aceast` sticl`, al]ii o crap`, al]ii distrug copil`riile sp`rg\ndu-le \n buc`]i mici, mici [i ascu]ite, care nu mai pot fi recuperate“. În mod cert, nici \n[iruirea acestor cuvinte nu este \nt\mpl`toare.

■

Mihai Lungeanu

Raiul ca film povestit De fiecare dat` c\nd am citit recomandarea vreunui titlu, \nso]it` de \ndemnul la o lectur` obligatorie, am avut sentimentul unei subtile manipul`ri, chiar dac`, dup` lectura propriu-zis`, i-am mul]umit (\n g\nd) celui ce f`cuse recomandarea.

De aceea \mi este oarecum team` s` trimit cititorul acestor r\nduri la parcurgerea neap`rat` a scrierii lui Mitch Albom, fascinant intitulat` Cei cinci oameni pe care \i \nt\lne[ti \n rai. Dac` o voi face totu[i este pentru c` mi se pare necesar ([i obligatoriu) s` avem ceva informa]ii despre ceea ce ([i cine) ne a[teapt` dincolo.

Romanul este o minunat` poveste care \ncepe cu sf\r[itul. „Poate p`rea ciudat s` \ncepi o poveste cu sf\r[itul. Dar toate sf\r[iturile s\nt un fel de \nceputuri. Doar c` nu ne d`m \ntotdeauna seama de asta.“ De acord cu autorul. Dac` m-ar fi \ntrebat cineva, dup` ce am parcurs ultima pagin`, ce anume am citit, a[ fi r`spuns: un film povestit. De fapt, mai multe filme, ascunse unul \ntr-altul, pe sistemul p`pu[ii ruse[ti sau, mai modern, pe sistemul windows-urilor care permit, printr-un simplu clic (declic!), trecerea \ntr-o alt` lume, o \naintare spre infinite orizonturi, f`r` a pierde \ns` firul ro[u (aici, firul de argint al condi]ion`rii karmice). De[i cartea a fost adaptat` pentru televiziune \n 2004 (\n regia lui Lloyd Kramer, cu Jon Voight \n rolul principal), nu m` voi gr`bi s` v`d imaginile altcuiva, pentru c` am construit, gra]ie talentului lui Mitch Albom, propriile mele filme, n`scute din amintirile personajului principal, imagini senza]ional de puternice \n culoare, sunet, chiar gust [i miros. Ele povestesc – cu poezia specific` am`nuntelor aparent nesem-

59

Mihai Lungeanu este regizor de teatru

C`rui roman i-a]i scrie o continuare?

T.O. BOBE ● Mircea C~RT~RESCU ● Paul CERNAT Sanda CORDO{ ● Nichita DANILOV ● Ioan L~CUST~ ● R`zvan PETRESCU Cristian TEODORESCU ● Daniel VIGHI

© Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

ANCHET~

Gogol a ars manuscrisul p`r]ii a doua din Suflete moarte, \n exilul s`u din Kazahstan, Mihail Bahtin [i-a folosit studiul despre Dostoievski pe post de foi]e de ]igar`, de la Kafka a fost c\t pe ce s` nu ne r`m\n` mai nimic, chit c` America sau Castelul s\nt neterminate, cine poate [ti cum ar fi ar`tat partea a doua a Poeticii lui Aristotel, varianta final` la Finnegan’s Wake, sau Misterul lui Edwin Drood al lui Dickens, sau continuarea Fra]ilor Karamazov, sau poemul Trei viteji al lui BudaiDeleanu, sau trilogia lui {tefan B`nulescu, cum ar fi ar`tat capodopera lui Musil dac` ar fi fost dus` p\n` la cap`t, c\t de bun ar fi fost misteriosul roman Agatha dac` m`car unul dintre cei doi, Hawthorne sau Melville, l-ar fi terminat… De altfel, Stuart Kelly [i-a autointitulat Cartea c`r]ilor pierdute „o istorie alternativ` a literaturii, un epitaf [i un priveghi, o bibliotec` ipotetic` [i o elegie pentru ceea ce ar fi putut fi“.

Dar dac` unele romane au r`mas neterminate, au fost arse, pierdute sau se afl` \nc` prin cine [tie ce arhive (a[a cum manuscrisul ultimului roman al lui Bruno Schulz zace pe undeva prin fosta arhiv` a KGBului), n-ar putea ele, oare, s` fie scrise, rescrise sau continuate de c`tre un alt scriitor?

■ T.O. BOBE S` te despar]i de o femeie frumoas`, dup` mai pu]in de 150 de pagini, mi se pare la fel de frustrant ca a sf\r[i rela]ia cu o carte desfr\nat`, \n ziua c\nd ai \nt\lnit-o. De aceea, a[ continua Elogiu mamei vitrege al lui Llosa.

La un an dup` separarea de Rigoberto, Lucrecia ar \ncepe s` primeasc` anonime, care nu pot fi scrise de altcineva dec\t de fostul ei so], [i ar fi vizitat` de Fonchito, pasionat acum de Egon Schiele, p\n` la identificarea cu acesta. Rigoberto ar primi, la r\ndul lui, scrisori de la o admiratoare necunoscut` [i, \n aceea[i perioad`, pornind de la vechi \nsemn`ri din caietele sale, ar avea reverii erotice \n care ar fi distribuit` Lucrecia. La final, cei doi so]i ar descoperi c` toat` coresponden]a sub anonimat a fost opera plastografului Fonchito, cel care le-a pus la cale, astfel, \mp`carea. Ar fi un roman secven]ial, pe c\t de livresc, pe at\t de erotic, [i ar fi compus din

fragmente scrise \n stiluri diverse. În subtext, mi-ar pl`cea s` pot demonstra prin el c`, \n pofida zvonurilor r`uvoitoare, senzualitatea [i umorul nu se exclud. Înc` nu [tiu ce titlu i-a[ da, \ns` p`strez, ca variant` de lucru, Caietele lui don Rigoberto.

■ Mircea C~RT~RESCU Ideea c` un roman (spre deosebire, de pild`, de un poem) ar putea fi [i altfel dec\t este dateaz` din vremea c\nd romanul era perceput drept „b`d`ranul“ literaturii. E doar firesc ca un Gargantua s` fie uria[. Îi retezi un cap? Nu-i nimic: \i cre[te altul la loc. Gargantua nu are o form`: el se poate extinde \n toate direc]iile, poate \nghi]i orice, ca o mahala care cre[te ne\ncetat printr-o continu` \ngr`m`dire de dependin]e, cur]i [i gr`dini de legume. În sensul acesta Valéry, care era esen]ial un neo-clasicist, condamna romanul spun\nd

61

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

c`, \n cadrul lui, o fraz` ca „Marchiza ie[i la ora cinci“ poate fi continuat` oricum. Dar \ns`[i fraza aceasta arat` c` Valéry nu se g\ndea la roman, ci mai cur\nd la „roman]“, o form` popular` [i imatur` estetic de nara]iune. Adev`rul este c` un roman nu poate fi continuat. De asemenea, nu i se poate schimba finalul, dup` cum nu i se poate schimba nici \nceputul. Un roman adev`rat e ca un motor: nu po]i s`-i pui bujii de la alt motor sau s` inventezi tu o form` nou` [i nemaiv`zut` de bujie pentru el. Dac` un roman suport` o continuare, el, pur [i simplu, n-a fost un roman \ntreg, [i cel mai bine-ar fi fost s`-l continue autorul \nsu[i. E cazul particular al romanelor neterminate din cauza mor]ii autorului sau altei calamit`]i. Altfel, e o idee foarte ciudat` s` intervii asupra operei altuia, asemenea

lui Mr. Bean, care „recondi]ioneaz`“ portretul mamei lui Whistler. Un roman, deci, nu poate fi continuat \n spiritul s`u. Poate fi doar rescris \ntr-o alt` cheie, ironic`, parodic`, intertextual`, a[a cum caricatura este „rescrierea“ fizionomiei, sau cum portretul cubist este „rescrierea“ portretului realist. În sensu-`sta po]i rescrie, s` zicem, Doamna Bovary \n cheie psihanalitic`, absurd`, postmodern` etc., lucruri care s-au f`cut [i se fac. La noi, c\]iva autori s-au str`duit, onorabil, s` continue Sub pecetea tainei a lui Mateiu Caragiale, ca [i c\nd ar fi fost o scriere neterminat`. O analiz` atent`, f`cut` de Nicolae Manolescu, arat` c`, de fapt, ultima scriere a lui Mateiu e \ntreag` [i rotund`. În clasa a unsprezecea de liceu, la olimpiada de român`, ni s-a dat tema: „Da]i un alt final romanului Enigma Otiliei de G. C`linescu“. }in minte c\t de nedumerit am fost de povestea asta. Totu[i, m-am pus pe treab`, am m`ritat-o pe Otilia cu Felix, l-am trimis la dracu’ pe Pascalopol, l-am f`cut pe St`nic` ministru, i-am t`iat picioarele (literalmente) lui Titi Tulea [i am f`cut-o pe „baba absolut`“ – nu mai [tiu cum o chema – comisar al poporului \n regimul comunist.

Mi-au dat zece cu felicit`ri [i m-au trimis la faza pe municipiu, unde-am picat cu brio.

© Dan Stanciu

A N C H E T~

■ Paul CERNAT C\nd eram \nc` mic, nu mai citeam pove[ti cu z\ne [i \ncepusem s` caut \n c`r]i serioase o lume cu oameni mai buni, mai adev`ra]i [i mai frumo[i dec\t cei din „realitatea“ de zi cu zi, a[ fi vrut ca ele, c`r]ile, s` se termine „cu bine“: eroii mei dragi s` nu moar` sau s` nu piard` ce aveau mai scump, \ndr`gosti]ii s` se c`s`toreasc`, ne\mplinirile s` se \mplineasc`. Dar c`r]ile bune, frumoase [i adev`rate se \nc`p`]\nau s` \mi infirme a[tept`rile. În adolescen]` mi-am dorit, o dat` sau de dou` ori, s` continui c`r]i r`mase ne\ncheiate, dar mi-am dat seama de la \nceput c` nu-s \n stare de asta [i m-am resemnat cu c\teva fantaz`ri \n gol. Ast`zi, c\nd am ajuns s` scriu despre literatur`, a[ fi vrut ca m`car anumite c`r]i de la care a[teptam foarte mult s` fi fost scrise mai bine [i mai „adev`rat“. Dar, din nou, trebuie s` m` resemnez. {i-mi pare tot at\t de r`u. Asta-i via]a, asta-i literatura.

62

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

A N C H E T~

■ Nichita DANILOV A[ \ndr`zni s` \nnod firul Cimitirului Buna-Vestire al lui Arghezi.

Sf\r[itul „romanului-poem“ e unul \ntunecatapoteotic. Mor]ii \nvie, dar totu[i r`m\n mor]i.

Ei nu mai au nici sentimente, nici, vorba cuiva, via]` personal`. Recitind Cimitirul…, m-am g\ndit, la un moment dat, s` fac o schimbare de plan. Pe m`sur` ce mor]ii \nvie din morminte [i invadeaz` satele [i ora[ele, cei vii intr` \n locul lor \n mormintele p`r`site, \ncerc\nd s` se lepede de o parte din obiceiurile lor lume[ti. Are loc un schimb ciudat de teritorii [i de identit`]i.

Astfel, personajele care coboar` \n morm\nt retr`iesc la modul virtual o parte din via]a mortului c`ruia i-au luat locul \n sicriu. Iar mor]ii \nvia]i \ncearc` s` se acomodeze cu modul de via]` al celor vii. {i \ntr-o parte, [i \n alta, domin` disconfortul. Sistemul de valori e r`sturnat. Nimic nu mai are semnifica]ie. Dup` ce ai cunoscut moartea, via]a ]i se pare absurd`.

Nici pentru cei vii t`r\mul vie]ii de apoi nu pare s` aib` nici o logic`. Apocalipsa de aici se amestec`, cre\nd meandre [i v\rtejuri, cu „cea de dincolo“. Mor]ii vii se tem de moarte, iar mor]iimor]i, de \nviere. Trecutul [i viitorul \[i dau m\na. Lumina [i \ntunericul se \ntrep`trund.

Carnea [i spiritul, de asemeni. {i care ar fi mesajul c`r]ii? Nu [tiu. Mesajul ar putea fi unul subsidiar, p`str\nd \n el c\te ceva din cuvintele lui avva Moise, un c`lug`r negru etiopian, ucis de barbari, la Sketis, \n anul 407, adresate unui frate mai t\n`r, cu pu]in timp \nainte de tra-

© Dan Stanciu

■ Sanda CORDO{ De[i mi se \nt\mpl` s` m` g\ndesc la lumile [i personajele din c`r]i ca la \nt\mpl`rile unor prieteni vii (cu nelini[te, cu emo]ie, cu speran]`, \n at\tea alte feluri), n-am \ncercat niciodat` s`-mi imaginez continuarea [i am o anumit` team` g\ndindu-m` c` cineva ar putea s-o fac` \n mod public, adic` \ntr-o alt` carte. Acea alt` carte ar fi, f`r` \ndoial`, alt` via]` [i personajele ar putea purta doar conven]ional acela[i nume. Lucrul acesta cred c` \l [tia prea bine Paul Georgescu atunci c\nd a scris Solsti]iu tulburat, roman ale c`rui personaje s\nt Tincu]a, Pascalopol, Felix, T`nase Scatiu etc. Vie]ile acestor personaje nu s\nt continuate, ci – \n chip fericit – recreate.

gicu-i, dar \mp`catu-i sf\r[it: „Dac` nu devii mort, precum cei \ngropa]i, nu vei putea face nimic…“ Pornind de aici, \ncerc s` interpretez, \ntorc\nd pe o fa]` o [tire ap`rut` la \nceputul S`pt`m\nii Patimilor \ntr-unul din ziarele centrale: „În mai pu]in de zece ani, supermarketurile vor avea noi produse la raionul de mezeluri: h`lci de carne crescute \n laborator, mai ieftin` dec\t cea natural` [i cu un impact mai redus asupra mediului“. {i \n \nchipuirea mea v`d cum \ncet-\nceti[or marile combinate p`r`site din zona industrial` a Ia[iului, \n care cresc buruieni [i [uier` vr`biile, \[i reiau activitatea [i cum \n locul ]evilor de o]el, al tablei laminate sau al uleiului stors din s`m\n]` de r`s`rit`, se scurge carnea, potopind \n amurg ora[ul. At\t mor]ii-mor]i c\t [i mor]ii vii a[teapt` s` curg` „fluviul acesta“ peste ei, ca o binecuv\ntare.

■ Ioan L~CUST~ M` l`sam, \n anii tineri, furat de finalul unei c`r]i, c\nd \ntorceam [i ultima fil`. Încercam s` \nchipui cam ce mai putea s` se \nt\mple [i dincolo de hotarul unde pusese punctul ultim autorul. S` continui eu s` scriu

63

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

cartea respectiv` nu mi-a trecut niciodat` prin g\nd. {tiu c` s-a practicat \n alte p`r]i un astfel de experiment. Nu \l \n]eleg [i nu-i v`d rostul.

Totu[i, un g\nd n`stru[nic m-a b\ntuit. Dup` ce sec]iunea „La u[a domnului Caragiale“, din volumul meu de debut, f`cuse oarecare v\lv`, profesorul Crohm`lniceanu mi-a sugerat s` continui O scrisoare pierdut`, sub form` de roman. Nu am luat \n serios sugestia, mai ales c` m` [i iritase asocierea mea, prea repetat` de mul]i, cu Caragiale. Urm`risem cu totul altceva.

Cu un fel de furie polemic` \mi venise, cam \n acela[i timp cu sugestia lui Croh, ideea s` scriu un microroman (sau suit` de schi]e) \n continuarea celor relatate \n „Domnul Goe“. Mai precis, s` povestesc ce s-a petrecut cu p`l`ria n`zdr`vanului r\zg\iat, dup` ce a pierdut-o pe fereastra vagonului. A[ fi urm`rit-o cum trece, din m\n` \n m\n`, din genera]ie \n genera]ie, de la copiii de „]`rani oropsi]i“ care p`[teau vacile l\ng` terasament, p\n` la a ajunge exponat de soi \n Muzeul Partidului (sub pamblica ei au trimis comuni[tii interna]i \n Lag`rul de la T\rgu Jiu scrisorile cifrate prin care au aranjat evadarea lui Dej). N-am scris textul. Mi se p`rea mult mai amuzant s` tot \nchipui c`l`toriile p`l`riei domnului Goe. Le \nchipui [i acum, c\nd v`d tot ce se \nt\mpl` \n jurul nostru…

veau un cap`t bont. Vronski vine \n vizit` [i, dup` ce o surprinde pun\ndu-[i proteza, se arunc` \n fa]a trenului. Printr-un miracol, scap` cu via]` datorit` medicilor ru[i care \i vor amputa, \ns`, piciorul de la [old. Cei doi [chiopi vor boc`ni apoi, ferici]i, p\n` la Înviere.

■ R`zvan PETRESCU Dup` sinuciderea exagerat` a Kareninei, ultimul capitol al c`r]ii (cotat` de 120 de scriitori contemporani drept cel mai bun roman al tuturor timpurilor, poate nu-s contemporani, \n general) este cu des`v\r[ire lipsit de \nsemn`tate – Vronski pleac` s` se bat` al`turi de s\rbi \mpotriva turcilor, Karenin devine tutorele lui Annie, iar Levin g`se[te adev`rata credin]` –, [i poate lipsi integral. Ne putem ocupa, a[adar, de momentul c\nd Anna se arunc`-n fa]a trenului – ceea ce nu-i r`u, pentru c` prea apare locomotiva prin toat` cartea, cu vagoane cu tot, [i-ar fi fost frustrant s` nu intre direct \n via]a personajelor –, numai c` Anna nu moare. Printr-un miracol, scap` cu via]` datorit` medicilor ru[i care \i vor amputa, \ns`, piciorul de la [old. Înva]`, cu greu, cu din]ii str\n[i, cu sublim` tenacitate, s` mearg` cu o protez` de lemn, din acelea care a-

64

■ Cristian TEODORESCU M` urm`resc de mul]i ani dou` c`r]i neterminate de autorii lor, Sub pecetea tainei de Mateiu I. Caragiale [i Roman teatral de Bulgakov. Le-am citit \n adolescen]` pe am\ndou`. {tiam la ce s` m` a[tept, dar tot am r`mas cu reac]ia de cititor c`ruia \i moare calul sub el c\nd textul se termin`, dar nu se ispr`ve[te. La o continuare a romanului lui Bulgakov m-am tot g\ndit, dar cum e vorba de un roman cu cheie, niciodat` nu m-am \ncumetat la mai mult dec\t la c\teva linii epice care duceau invariabil c`tre Maestrul [i Margareta.

Dac` aceast` carte ar g`si un rus, pardon, un ucrainean transplantat la Moscova, care s` aib` informa]ii despre lumea teatral` \n care s-a \nv\rtit dramaturgul Bulgakov [i care s` aib` [i imagina]ia aiuritoare, dar la fel de aiuritor strunit` a acestui scriitor care s-a visat Molière, Jules Verne, H.G. Wells, dar mai ales un alter ego al p`rintelui s`u, Gogol, de aici ar ie[i un bestseller universal. Dac` aceast` continuare va fi scris`, mi-ar pl`cea ca ea s` aib` [i o not` fantastic`. Îmi imaginez c` fantoma Teatrului, care ar putea fi Molière, ar \mp`r]i dreptatea \n aceast` lume a iluziilor, ambi]iilor [i orgoliilor nem`surate. Cu romanul neterminat al lui Mateiu I. Caragiale am o rela]ie special`. Niciodat` n-am crezut c` aceast` uvertur` de roman poli]ist autohton, cu cazuri rezolvate sau nu, de conul Rache detectivul, ar fi avut o continuare poli]ist`, ci reconstituirea pove[tii de dragoste ratate dintre Rache [i „divina ]at`“, Masinca Dr\ngeanu, \n care personajele uverturii detectivistice ar fi urmat s` aib`, fiecare \n parte, un rol \n taina profund`. Aceea c` detectivul [i Masinca au renun]at unul la cel`lalt fiindc` Masinca trebuia s` apere un secret pe care t\n`rul poli]ist Rache c`uta s`-l afle, iar el cu voca]ia lui de copoi trebuia s`-l descopere.

Divina ]at` ar fi urmat s`-i dezv`luie lui Rache toate dedesubturile lumii c`reia el \ncerca s`-i

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

A N C H E T~

afle secretele, pentru a-l face s` renun]e la anchetarea marii taine. Iar el, la r\ndul lui, orgolios, c\nd \[i d` seama c` Masinca e adev`ratul mare detectiv, nu el, se retrage din rolul de \ndr`gostit, pentru a n-o [antaja amoros, ca s` poat` dezv`lui taina. Dar de dragul Masinc`i el accept` s` rateze elucidarea public` a cazului vie]ii sale, chiar dac` izbute[te s` afle marele secret prin propria sa investiga]ie. Pecetea tainei r`m\ne astfel intact`, cu pre]ul unei pove[ti de dragoste ratate, adev`rata [i tulbur`toarea tain` a romanului.

al`turi de Tashtego de-a lungul par\mei spre capul r`posatului ca[alot, ucis de vrednicia lui Stubb, vicarul neuitatului c`pitan Ahab. Ce-ai face acolo, nefericit fic]ionar, m-ar putea \ntreba pe bun` dreptate cititorul acestor r\nduri dilematice. Ai avea tu vrednicia s` execu]i asemenea figuri de stil at\rnat de o fr\nghie? Cum ai putea continua, din punctul de vedere al scrierii creatoare, pogor\rea doni]ei de lemn \n cuprinsul creierilor ad`posti]i \n craniul balenei asemenea unei pivni]e de aba]ie ad`postind butoaie cu bere? Cum ai putea apoi s` umpli doni]a cu sperman]et [i cum ai putea, cu deplin me[te[ug al dialogului, s` \ndemni matrozii s` trag` pe bord \nc`rc`tura? În sf\r[it, cum ai putea tu, nevrednic m\nuitor obscur al vorbelor, s` le potrive[ti \n a[a fel \nc\t s` priceap` to]i ce vrea s` \nsemne cu adev`rat parfumul suav al sperman]etului: al acelei gelatine cu \nf`]i[area unei m`duvioare bune pentru un pr\nz tihnit?

■ Daniel VIGHI R`t`cesc \n aceste zile de prim`var` prin minun`]ia Moby Dick, cu balenele in folio d\nd lene[ din coad` [i azv\rlind jeturi frumos caligrafiate peste valurile arcuite \n anluminuri de codex. Dac` ar fi s` am pl`ceri de a continua ceva anume, acum, \n chiar aceste clipe ale vie]ii mele degrab` trec`toare, ap`i asta ar fi. Mi-ar pl`cea s` continui m`car un r\nd inspirat pe m`sura calm-zburdalnic` a capodoperei lui Melville. A[ cobor\, dac` ar fi s`-mi fac voia epic`, cu iscusite mi[c`ri ale bra]elor

■ a consemnat Marius Chivu

© Dan Stanciu

65

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

epistolar, nici m`car criza: la un moment dat, se pare c` logodna se va desface. Exist` chiar o scrisoare de ruptur`, din partea domni[oarei. Ce se va fi \nt\mplat, exact, nu [tim. Cert este c` t\n`ra fat` are impresia c` pretendentul nu este gata de c`snicie: „nu e[ti f`cut pentru a[a ceva“, \i scrie. „Poate c` peste 7 sau 10 ani, dup` ce vei fi tr`it [i cunoscut mult \n via]`, vei avea dreptul s` te fixezi. Atunci pentru mine va fi prea t\rziu.“ {i aici intervine o a treia persoan`, Pia, sora lui Dinu. C\t de p`trunz`toare este aceast` scrisoare c`tre Nelli (p. 123 [i urm.)! Dinu are o iubire de om matur, scrie Pia, o iubire total` pentru logodnica lui, de unde [i concluzia c`, f`r` ea, el s-ar pr`bu[i. Pia face dovada unei profunde p`trunderi psihologice, iar argumenta]ia ei este o capodoper` de „diploma]ie“ familial`. {i reu[e[te s` relanseze proiectul c`sniciei. Cei doi se vor c`s`tori la sf\r[itul acelui an, 1944.

Au fost o pereche fericit`? Dac` m`sur`m dup` dificult`]ile cumplite prin care au trecut, am putea s` ne \ndoim. De nici o durere nu au fost lipsi]i: boala lui Dinu (tuberculoz`), la scurt timp dup` c`s`torie, excluderea social` [i s`r`cia (efectele „luptei de clas`“), deten]ia politic`. Apoi, dup` c\]iva ani de cvasinormalitate, s\nt iar`[i lovi]i de ingerin]a politic`, pentru c` Dinu va fi din nou dat afar`, persecutat, considerat „reac]ionar“ (\n a[a-zi[ii ani ai destinderii, ’70). În cele din urm`, s\nt lovi]i definitiv de moartea nea[teptat`, la o v\rst` t\n`r`, a lui Dinu.

Dar povestea celor doi este, \n acela[i timp, [i povestea unei fericiri, c`ci iubirea adev`rat` [i intens` este o fericire, \n orice condi]ii. Iar pentru a o certifica, exist` destule dovezi \n aceste texte. În \ncerc`ri, ca [i \n iubire, Dinu r`m\ne acela[i tip contemplativ [i afectuos, pu]in \ndep`rtat de lume, atras de sfin]enie f`r` ostenta]ie. Ea este o lupt`toare. H.-R. Patapievici aminte[te (p. 9) ce i-a r`spuns Nelli ofi]erului „care a \ntrebat-o ce o s` fac` acum, c\nd so]ul ei a \ncasat... dou`zeci [i cinci de ani de \nchisoare“: „Am a[teptat doi ani [i o s` mai a[tept dou`zeci [i trei“, a r`spuns Cornelia.

Pia s-a refugiat la Londra, din 1948, iar cele dou` cumnate aveau s` corespondeze \n continuare, mai ales \n momentele dificile. Scrisorile celor trei, ca [i amintirile celor ce au cunoscut-o pe Nelli vin s` m`rturiseasc` despre curajul [i t`ria ce n-au p`r`sit-o p\n` la sf\r[it.

■

Ion Vianu

Biruin]a unei iubiri Dinu & Nelli Pillat Biruin]a unei iubiri Editura Humanitas, 2008

Coresponden]a publicat` recent de Monica Pillat (cu un cuv\nt \nainte de H.-R. Patapievici), la Humanitas, readuce amintirii noastre familia Pillat, cu un rol at\t de \nsemnat \n istoria noastr` cultural`, [i \n special pe protagoni[tii acestor pagini, Dinu [i Nelli Pillat, un cuplu exemplar a c`rui existen]` ilustreaz` poate mai bine dec\t oricare alta drama clasei burgheze – parte a dramei na]ionale – lovite de inechitatea comunist`.

Cu greu s-ar putea concepe un roman epistolar mai puternic dec\t acela care se reg`se[te \n coresponden]a tinerilor Dinu [i Cornelia \n perioada logodnei lor. El este exemplar [i pentru a \n]elege evolu]ia moravurilor, de atunci [i p\n` azi. Faptul c` un asemenea schimb de scrisori, cu amestecul de respect [i de profund` tandre]e ce-l con]ine ar fi de neconceput azi ne ajut` s` m`sur`m mai bine \n ce punct ne g`sim [i ne permite o abordare evolu]ionist` a prezentului. Dar rela]ia celor doi logodnici ar putea fi abordat` [i prin prisma psihologiei jungiene. Dinu este posesorul unei anima \nclinate c`tre melancolie, de o sensibilitate exacerbat`, a unui artist, a unui om al credin]ei curate [i ad\nci.

Nelli are un animus puternic, este curajoas`, b`t`ioas` chiar, ceea ce nu exclude duio[ia, uneori cu aspecte materne. Nimic nu lipse[te din „romanul“

66

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

PROFIL Fotografii de Rare[ Avram

PROFIL Radu Niciporuc

Nonfic]iuni despre Fabulator În 2003, \ntre dou` curse peste oceane, ca inginer electrotehnist \n marina comercial`, Radu Niciporuc a \nfiin]at Editura Fabulator.

P\n` ast`zi, au fost publicate aici 15 titluri (toate traduceri), pe care le pute]i g`si \n libr`riile Humanitas [i C`rture[ti. E o editur` „de pasiune“, la antipodul „fabricilor“ de c`r]i. O editur`-bonsai, rafinat` \n selectivitatea ei, cochet` \n alc`tuirea sa miniatural`, excentric` \n modul s`u de func]ionare – sau, cel pu]in, insolit`, dat fiind personajul care o administreaz`. C`ci editorul Radu Niciporuc continu` s` fie „ofi]er electrician“ pe nave comerciale, asigur\nd din mers – din mersul pe valuri – fondurile necesare propriilor tip`rituri. Iar orientarea sa editorial` se articuleaz` \n termenii – foarte one[ti – ai gustului personal propus cu decen]`: public` numai acele c`r]i de care s-a \ndr`gostit ca gourmand [i gourmet cititor.

De-ale vie]ii Pentru Radu Niciporuc, c`r]ile pot fi electrizante. Ba \nc` \n a[a m`sur` \nc\t nici reflexele de inginer electrotehnist s` nu poat` opri electrocutarea.

Totul a \nceput \n anii s`i de studen]ie (la Facultatea de Electrotehnic` din Cluj), c\nd a dat, \ntr-un num`r din Secolul 20, peste traducerea c\torva fragmente din Rayuela ({otron) de Julio Cortázar. „Am luat pur [i simplu foc, [i a[a s-a dus naibii o sesiune \ntreag`. Am transpirat apoi toat` vara ca s` pot trece anul.“ Rayuela \l va face s` frecventeze – \n paralel –

ni[te cursuri de spaniol` la Filologie, iar \n 1976, c\nd avea deja \n spate doi ani de inginerie [i ajungea la Las Palmas cu nava de pescuit „Neajlov“, primul s`u drum va fi la Corte Ingles, de unde se \ntoarce cu mult r\vnitul roman \n original. „Practic, pe Rayuela am \nv`]at s` citesc \n spaniol` – o nebunie \n toat` regula.“ Înt\mpl`tor sau nu, tot \n 1976 Radu Niciporuc avea s` [i debuteze cu c\teva poeme \n paginile revistei Steaua. Ceva se st\rnise, \n orice caz, \nl`untrul acestui personaj c`l`tor. Pasiunea era de-acum gata. Pasiunea pentru literatur`. Preg`tit` cumva – spune el – [i genetic: „Numele Niciporuc a venit \n România odat` cu bunicul meu Sava care, \n anii lui de senectute, avea s` semene izbitor cu Papa Hem. Acest bunic al meu voia s` ajung` \n America, dar s-a \mpotmolit pe peronul g`rii din Ia[i, unde a z`rit o domni[oar` cu p`l`riu]`, umbrelu]` [i servitor (unul care-i ducea cuf`rul la vagon). Ea era viitoarea mea bunic`... Ar fi fost bucuros bunicul Sava s` afle c` eu, nepotul lui preferat, i-am \mplinit peste ani c`l`toria. De fapt, c`l`toriile, pentru c` omul `sta visa cu ochii deschi[i la tot felul de n`zdr`v`nii. {i \nv`]ase s` scrie române[te, el care nu [tia s` scrie \n ruse[te... dar care citea Tolstoi, Dostoievski, Cehov \n original. }inuse o c\rcium` \n ora[ul B`l]i din Basarabia, [i acolo obi[nuia s` le povesteasc` mu[teriilor de prin bucoavne. Un fel de cenaclu, cu

67

PROFIL

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8 meticuloase. P\n` la urm`, „lumea [uruburilor“ nu e tocmai ostil` unor asemenea \ndeletniciri.

Plus c` programul s`u de lucru are acum o alternan]` aproape poetic`: trei luni pe mare, dou` luni de vacan]`.

De-ale editurii

vinuri negre, v\rtoase, scoase din butoaiele \n[irate \mprejur. De la acel bunic falnic [i n`praznic am deprins eu gustul pove[tilor [i al cititului“.

Cum te po]i ocupa de c`r]i c\nd lucrezi pe o nav`? Pare destul de greu, mai ales c` munca unui „ofi]er electrician“ este una dintre cele mai solicitante. Radu Niciporuc e, \n prezent, angajat – cu contract permanent – al firmei daneze Maersk [i trebuie s` se ocupe de tot ce \nseamn` echipament electric [i electronic pe ambarca]iunea la bordul c`reia se afl`. „Or, cu noua revolu]ie tehnologic`, digitalizarea a ajuns [i la... toalete. Sute de senzori, computere la tot pasul, motorul principal, instala]ia de guvernare, radare, sonde, ascensoare, ma[ini de sp`lat rufe [i vase, o ploaie de automatiz`ri sofisticate...

Toate acestea, c\nd sufer` de «insomnii» sau s\nt \n toane proaste, \mi cad mie \n bra]e pentru diagnoz` [i resuscitare. Jobul meu prioritar \l reprezint` \ns` containerele frigorifice. De la \nc`rcarea lor pe nav` [i cuplarea la re]ea, p\n` la monitorizarea lor zilnic` – la cele cu m`rfuri mai ciudate [i cu temperaturi mai speciale (-60º C), chiar [i de dou` ori pe zi. Ele \mi dau, de obicei, b`t`i de cap \n zonele tropicale, cu ploi n`r`va[e care se preling pe fire, la tablourile de comand`. Uneori, \n toiul nop]ii, s\nt chemat s` domolesc focuri oblice de artificii.“ {i totu[i, \[i g`se[te \ntotdeauna c\teva ceasuri de r`gaz pentru c`l`toriile lui paralele, de-a lungul [i de-a latul textelor literare, fie c` e vorba de lectur`, traduceri ori redact`ri/stiliz`ri

68

De ce Fabulator? „Fiindc` eu \nsumi fabulez, confabulez, prefabulez, postfabulez cu o pl`cere endemic`. Dar [i fiindc` \n noaptea \n care am c`utat un nume pentru editur`, mi-am amintit de eseul lui Cornel Mihai Ionescu intitulat Lector fabulator.“ Ce scriitori au fost publica]i p\n` acum la Fabulator? Fernando Sorrentino, Julio Cortázar [i Omar Prego Gadea (\n Colec]ia „Autorii vorbesc“), Carmen Posadas, Ramón Gómez de la Serna [i Rodrigo Brunori (\n Colec]ia „Hispanica“), Manuel Vásquez Montalbán, Raymond Chandler, Dashiell Hammett, Ross Macdonald (\n Colec]ia „Mae[trii genului poli]ist“). C`r]i variate, a[adar, de la cele cu o scriitur` complicat`, a c`ror traducere p`rea un pariu imposibil, p\n` la titluri din topul unei literaturi „de consum“ care „se tot consum` de vreo [aptezeci de ani f`r` s`-[i fi pierdut prospe]imea“.

Care s\nt criteriile de selec]ie? „Un titlu mi se impune \n func]ie de impresia pe care mi-o produce la lectur`. Titlurile pe care le-am ales singur, pe baza acestui criteriu simplu, au rezistat; cu cele care mi-au fost recomandate am avut dificult`]i. Magia limbajului, plasticitatea imaginilor, \ndr`zneala perspectivei sau acuitatea sentin]elor s\nt ingrediente de neocolit \n administrarea unei seduc]ii narative. Dar mai s\nt at\]ia al]i stimuli pentru aceast` «iscusit` z`bav`» – vorba lui Costin – care e «cetitul» c`r]ilor.“ Cum se descurc` o editur` mic`? „Fand\nd [i evit\nd gra]ios o sumedenie de obstacole.

Exist` \ns` [i un avantaj, atunci c\nd nu-]i propui dec\t s`-]i urmezi propriul gust, f`r` a c`uta s` induci tensiuni prea mari pe pia]a editorial`: Fabulator \[i distribuie c`r]ile prin re]elele de libr`rii Humanitas [i C`rture[ti.“ Rar g`se[ti – trebuie s` recunoa[te]i – un editor care s` aduc` at\t de pu]in cu un om de

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

PROFIL

afaceri, [i at\t de mult cu un cititor pur [i simplu, dispus s` fac` o pasiune pentru un text literar sau altul, iar apoi s` se implice, cu o risip` de eforturi perfect boem`, \n tot ceea ce presupune editarea lor cuviincioas`, astfel \nc\t pl`cerea acelor lecturi s-o poat` \mp`rt`[i c\t mai mul]i.

imaginat, transform\ndu-l \ntr-un personaj de-a dreptul excentric. A[a se face, de exemplu, c` – \ntr-o libr`rie de pe acea calle Florida din Buenos Aires (ora[ul lui Borges [i primul pe lista ora[elor care-l fascineaz`) – a scos din buzunar, f`r` nici o [ov`ial`, 1000 de dolari, \n schimbul unui dic]ionar [i al operei integrale a lui Cortázar. A[a se face c` Radu Niciporuc, patron de editur`, e oric\nd dispus s` traduc` pentru o alt` cas` editorial` o carte pe care el o socote[te pre]ioas`, dac` acea alt` editur` se \nt\mpl` s` de]in` drepturile de traducere. {i tot a[a se face c` el, patronul, se abandoneaz` adeseori strictei pl`ceri livre[ti, uit\nd de orice imperative ale bussiness-ului: [lefuie[te \n continuare la Omul pierdut al lui Ramón Gómez de la Serna (de[i traducerea romanului a ap`rut deja la Fabulator, \n 2004), traduce \n continuare, strict pentru sine, pagini din {otronul lui Julio Cortázar (pentru c`, \n versiunea ap`rut` la Univers \n anii ’90, nu simte c` s-ar reg`si jocul secund al textului, discreta lui muzic` de camer` etc.), traduce – din pur entuziasm – pasaje din Paradisul lui José Lezama Lima, f`r` a-[i pune vreo clip` problema copyright-ului.

S-ar zice c`, at\ta vreme c\t va exista Editura Fabulator, va mai fi [i ceva poezie \n lumea noastr` editorial`. Poezie bun`, u[or suprarealist`, f`r` multe rime cu cele din jur.

De-ale personajului Iat` cum arat` o scurt` list`-confesiune cu lucrurile care \i plac/nu-i plac lui Radu Niciporuc, \n general: „Dincolo de dificultatea ca un lucru (sau o fiin]`!) s`-mi plac` [i a doua zi, pot \ncropi \n orice moment o list` minimal`: \mi place somnul de dup`-amiaz`, \mi place morm\ntul lui Julio Cortázar (de la Paris), \mi place femeia mea (c\nd e a mea!) [i, \n plus, toate femeile care tr`iesc \n armonie cu feminitatea lor, \mi plac m\nc`rurile despre care vorbe[te sau pe care le preg`te[te Pepe Carvalho \n romanele lui Montalbán, \mi place Biserica Stavropoleos, \mi plac mobilele vechi [i vinurile cu iz de ponoseal`, \mi place zona de conjunc]ie a Mediteranei cu Atlanticul [i \mi plac, deopotriv`, oamenii sensibili [i dintr-o bucat`, a[a cum s\nt librarii de pe calle Florida, la Buenos Aires. În general, nu-mi place ceea ce contrazice fiin]ele, lucrurile [i locurile care-mi plac. În particular, nu-mi plac [obolanii, avioanele [i oamenii pref`cu]i“.

Pe de alt` parte, lucrurile care ajung s`-i plac` \ntr-adev`r, \i plac \ntr-o m`sur` greu de

■ Claudiu Constantinescu

69

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

MERIDIANE

Mirella Nedelcu-Patureau

Româna cu mai mul]i „profesori“ sau traduc`torii pe malurile Senei Înt\lnirea interna]ional` a traduc`torilor de limba român`, \nt\lnire pe care a[ considera-o – p\n` la proba contrarie – prima de acest gen, s-a desf`[urat pe 21 [i 22 aprilie la Institutul Cultural Român din Paris, la ini]iativa Asocia]iei Traduc`torilor de Literatur` Român`*. E, cel pu]in, prima reuniune de asemenea anvergur` [i ambi]ie \ntr-o capital` occidental` – deci, un prim sobor (sau divan) \n afara României, [i unde limba oficial` era româna, pres`rat` ici-colo cu accente c\teodat` delicioase, cu ezit`ri fire[ti, dar cel mai adesea \ntr-o exprimare surprinz`tor de corect` [i de exact`. Dac` fiecare pas`re pe limba ei piere, de ast` dat` un grai comun reunea „p`s`rile c`l`toare“ venite din mai multe col]uri ale lumii. Unii erau români „\nstr`ina]i“ din pruncie, al]ii aveau o parte din r`d`cini prin Ardeal sau pe alte plaiuri române[ti, dar o bun` parte, f`r` nici o leg`tur` direct`, veniser` spre limba român` din curiozitate intelectual`, devenit` pasiune statornic` [i (dificil`) meserie de zi cu zi.

Lucr`rile – mese rotunde, dou` ateliere de discu]ie despre proz` [i poezie, o scurt` \nt\lnire cu Confluences Poétiques (asocia]ie de scriitori str`ini care scriu \n francez`) sau cu studen]i de la Catedra de român` de la INALCO, Paris – au fost deschise de directoarea Institutului Cultural Român din Paris, Magda Cârneci, urmat` de salutul pre[edintelui ATLR, Dumitru

}enepeag, [i, \n fine, de coordonatoarea \ntregii reuniuni, care a construit cu migal` [i nespus` energie toate „c`su]ele jocului“, Laure Hinckel.

Locul traduc`torului Unul din meritele acestor \nt\lniri a fost faptul c` ele au \ncercat s` cuprind` c\t mai multe aspecte specifice „breslei“, de la masa de lucru, fa]` \n fa]` cu ecranul computerului sau cu foaia de h\rtie, cu dic]ionarele [i sursele Internet, p\n` la lucruri legate mai degrab` de marketing – de pild`, cum se alege un text, cum se impune sau se vinde el, care este rolul „agentului cultural“ [i, \n ultim` instan]`, al traduc`torului.

Pentru prima „mas` rotund`“, Laure Hinckel a reunit \n jurul s`u c\]iva interlocutori \n m`sur` s` discute despre actul edit`rii \n sine. „Care este locul traduc`torului \n lan]ul editorial?“ a fost \ntrebarea la care a r`spuns fiecare, cu o argumentare ce pleca de la „cum [i de ce am ales limba român`“ [i merg\nd p\n` la chestiunea foarte practic` legat` de „cum s` vindem mai bine c`r]ile române[ti pe pia]`“. C`ci, dac` vorbim despre „t\rguri de carte“, chiar [i metaforic, asta \nseamn` c` am acceptat no]iunea de comer], cu inerentele sale imperative. To]i cei veni]i la aceast` \nt\lnire s\nt implica]i – profesional [i afectiv – \n fenomenul literar românesc, dar, \n acela[i timp, pot privi de la distan-

71

* ATLR este o asocia]ie tîn`r`, creat` la Paris în 2006 [i avîndu-i ca membri fondatori pe Dumitru }epeneag (pre[edinte), Laure Hinckel (secretar`), Magda Cârneci, Linda Maria Baros, Virgil T`nase, Hélène Lenz, Luiza Palanciuc, Anca Vasiliu; lor li s-au ad`ugat multe alte nume de traduc`tori în limba francez`.

MERIDIANE

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

]`, cu o luciditate binevoitoare [i, c\teodat`, cu un sur\s amar. Printre români mai st`ruie \nc` multe iluzii, c`ci scara valorilor din România nu coincide \ntotdeauna cu cea de peste grani]e. {i totu[i, entuziasmul persist`, speran]ele sclipesc timide, mai ales \n ultimii trei ani – ne-a asigurat, ca un bun cunosc`tor, pre[edintele ATLRului, Dumitru }epeneag. Iar aceasta, se pare, gra]ie unei noi direc]ii a Institutului Cultural Român, citat` prin aluzii subtile, pentru ini]ia]i.

Steiner Lone a venit din Norvegia, a tradus C`rt`rescu, Camil Petrescu [i Mircea Eliade.

Prima mea perplexitate, destul de naiv`: oare cum l-a cuprins pe el, vikingul, st\nd pe malul fiordului, dorul de limba român`? Nu am avut prilejul s`-i pun aceast` \ntrebare, dar r`spunsul se impunea de la sine, ca \n cazul multora dintre traduc`torii f`r` o leg`tur` direct` cu spa]iul mioritic [i cu ale sale doruri. Dincolo de pasiunea individual`, „pe cont propriu“, a unui astfel de traduc`tor, merita totu[i aflat cum r`zbate cartea româneasc` prin, s` zicem, fiordurile scandinave. Ei bine, r`zbate cu greu, iar c\teodat`, prin rico[eu. „Dac` e vorba de traduceri \n norvegian` din literatura român` – ne spune Steiner Lone – avem, din 1950 p\n` ast`zi, 25 de c`r]i – \n cazul \n care-i socotim [i pe Hertha Müller [i Richard Wagner ca români. P\n` \n 1993, toate textele au fost traduse dup` alte traduceri – din suedez` sau francez`. Invers, adic` titluri norvegiene publicate \n România, s\nt 59 \n total, dintre care 43 dup` 1990. Cu subven]ii“. Concluzia colegului norvegian e dur` pentru compatrio]ii s`i: „E cam ru[inos ca una dintre ]`rile cele mai s`race din Europa s` pl`teasc` pentru una dintre ]`rile cele mai bogate. Dar mi se pare c` e singura metod` viabil`, \n condi]iile potopului de bestseller-uri anglo-saxone“.

Pentru Jan W. Boos, venit din Olanda [i care vorbe[te o român` fabulos de pitoreasc` [i de corect` (a tradus [i el Mircea C`rt`rescu), situa]ia e tot at\t de grav`, dar e capabil s-o ia cu umor: „Efortul de a promova literatura român` \n Olanda seam`n` uneori cu o lupt` donquijotesc`. Trebuie s` fii un pic smintit ca s` te lup]i cu morile de v\nt“. O lucire de speran]` exist` \ns` pentru curajosul nostru traduc`tor: „Poate

c` olandezii care s\nt interesa]i de România nu citesc literatur`; [i poate c` iubitorii de literatur` nu se g\ndesc la România \ntr-un context cultural, fiind o ]ar` despre care ei, din p`cate, [tiu prea pu]ine lucruri“.

La Moscova, Anastasia Starostina, traduc`toare [i editoare de nevoie (a \nfiin]at Editura Criterion pentru a putea publica autorii care-i plac), traduce Mircea Eliade, Hasdeu, Camil Petrescu [i mult` poezie contemporan`, dar are greut`]i s` g`seasc` buni traduc`tori tineri din român`. Mai aproape de români, \n spa]iul balcanic, Eleftheria Preda Zikou, care lucreaz` la Centrul Na]ional al C`r]ii din Grecia [i se ocup` de T\rgul Interna]ional de Carte de la Salonic, ne-a vorbit \n primul r\nd despre importan]a pred`rii limbii române la nivel universitar (ast`zi, \n patru universit`]i din Grecia, printre care la Salonic [i Atena; aici, Florin Bican, de la ICR Bucure[ti, a putut aduce preciz`ri utile privind acordarea burselor ICR pentru traduc`torii str`ini). Publicul grec func]ioneaz` ca peste tot, atras de bestseller-uri. Pe plan editorial sau al interesului pentru literatura român`, nivelul este tot at\t de modest, editorii români fiind, \n general, prea pu]in combativi. O excep]ie: este cunoscut` dramaturgia lui Matei Vi[niec, dar aici e vorba de piese de teatru, care func]ioneaz` pe alt sistem de rela]ii cu publicul [i care, \n plus, au beneficiat de faptul c` au fost traduse din francez`. În anii ’70-’80, s-a tradus mult, \n Grecia, din Cioran, Eliade, Ionescu – numai c`, bine\n]eles, din francez`. Acest aspect al promov`rii literaturii române de c`tre necunosc`tori de limba român`, prin traduceri din versiunile \n limbi de circula]ie (englez` sau francez`) e valabil \ns` mai peste tot, [i nu este neap`rat un motiv s` ne pl\ngem. Dimpotriv`, s\nt autori ce pot deschide apetitul, a]\]a curiozitatea [i atrage \n „gr`dina“ literelor române[ti un public poten]ial.

72

Între „limba-surs`“ [i „limba-]int`“ Un alt fenomen, mai degrab` \mbucur`tor: interesul pentru literatura contemporan`. Editorii prefer` autorii tineri, v\rsta devine un atu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

MERIDIANE

[i o garan]ie a rezonan]ei imediate. În ultimii ani, realitatea frust` s-a impus cu violen]` – de pild`, \n dramaturgia [i filmul românesc, domenii de care m` simt mai aproape personal [i din care am tradus \n ultima vreme c\teva titluri. În aceast` calitate, mi-am permis s` grupez – \n jurul unei alte mese rotunde – c\]iva colegi traduc`tori [i pe scriitorul Dan Lungu, cu ale c`rui romane, Raiul g`inilor [i S\nt o bab` comunist`, s-a confruntat, cu un real sim] al limbii, Laure Hinckel, d\ndu-le strai [i inflexiuni „fran]uzite“.

Alistair Ian Blyth, venit din ce]osul Albion, tr`ie[te \n România de nou` ani [i a tradus p\n` acum un num`r impresionant de titluri, de la Constantin Noica, Andrei Ple[u sau Gellu Naum la Dan Lungu [i Ion Creang`. La acest din urm` autor nu l-a tentat \ns` povestea lui Harap Alb, ci faimoasa Poveste a pove[tilor. Cunosc\nd deopotriv` limbajul filozofic sau poetic, ca [i pe cel viguros [i plin de culoare al naratorilor moldoveni, Alistair Blyth sus]ine c`, pentru a \n]elege limbajul argotic al „limbii de jos“, traduc`torul trebuie s` plonjeze \n limba vorbit`, s` discute cu oameni obi[nui]i, \n situa]ii obi[nuite. Pe de alt` parte – spune acela[i Alistair Blyth, bun cunosc`tor al avangardei române iconoclaste din anii ’20 –, „nu trebuie s` uit`m c` limbajul argotic pe care-l g`sim \ntr-un text literar este un limbaj construit, oarecum artificial, o limb` scris`, [i nu vorbit`“. Prin urmare, limba cotidianului nu se traduce \n scris la scara 1/1, ea e rezultatul unei tehnici elaborate, al unei estetici con[tiente. În acela[i sens, Dan Lungu precizeaz` c` argoul [i limbajul colocvial, prezente mai ales \n literatura tinerei genera]ii, nu \nseamn` nici „mizerabilism“, nici „pornografie“ – repro[uri aduse \n mod curent acestei literaturi. Privirea unor astfel de scriitori nu este inocent` din punct de vedere cultural, ci constituie o atitudine estetic`, \n condi]iile libert`]ii de expresie create de c`derea comunismului [i de suprimarea cenzurii.

Cazul scriitorilor bilingvi – sau care au ales la un moment dat s` treac` la o limb` diferit` de cea matern` – \nseamn` adesea experien]e existen]iale unice, de[i mul]i dintre ei au \mp`rt`[it acelea[i dileme ale exilului: cum s` con-

tinue s` existe ca scriitori \ntr-o alt` limb`.

Pentru Matei Vi[niec, ceea ce a pierdut – ca pl`cere – \n român`, „baia de s\nge [i de carne ce ]i-o d` limba matern`“, a c\[tigat pe alt plan \n francez`, unde ezitarea \ntre cuvinte [i expresii noi l-a condus c`tre „g`selni]e“ stilistice nea[teptate, c`tre o alt` manier` de a „povesti“ fabulele sale dramatice. Pentru Dinu Fl`mând, a scrie \ntr-o alt` limb` este o \ncercare dureroas` ca o vivisec]ie, fiecare cuv\nt fiind supus probei de foc a adev`rului. Dumitru }epeneag – care a colaborat o vreme cu unul dintre cei mai elegan]i „passeurs de mots“ \ntre român` [i francez`, Alain Paruit – evolueaz` ast`zi cu egal` \ndem\nare \n ambele limbi, chiar dac` \n român` se simte chez lui, „ca \n papuci“, \n vreme ce \n francez` e mai stingher, ca \n vizit`, atent la fiecare pas. Virgil T`nase a preferat s` treac` Rubiconul singur [i s`-[i rescrie altfel acelea[i texte.

C`ci un scriitor nu se poate traduce aidoma, el e obligat s` se rescrie, s` se reg`seasc` \n alte cuvinte. Linda Maria Baros, care a avut [ansa s` „treac`“ la francez` de foarte t\n`r`, e convins` c` nimeni nu se na[te cu eticheta limbii materne pe frunte. Iar c\nd un scriitor se angajeaz` pe panta bilingvismului, chestiunea cea mai important` o constituie nu identitatea creatorului, nici motiva]iile sale, ci \mbog`]irea progresiv`, adesea imperceptibil`, a imaginarului s`u literar. Bilingvismul \nseamn` a cuprinde lumea din dou` puncte de vedere diferite, \ntr-o tensiune permanent`. Pentru Linda Maria Baros, dincolo de „cli[ee [i alte angoase“, s` scrii \ntr-o limb` sau \ntr-alta e ca [i cum ai \ncol]i, de fiecare dat`, aceea[i fiar`, dar jupuind-o de alt` piele… Au fost cita]i aici Cioran, care vorbea despre „viguroasa limb` român`“, n`scut` printre p`stori [i c`lug`ri, sau Al. Paleologu, care [tia ce spunea c\nd trata limba francez` drept limb` de avoca]i, D. }epeneag, atr`g\ndu-ne apoi pe c`r`rile stufoase ale „sourci[tilor“ sau „cibli[tilor“, ale alegerii \ntre „limbasurs`“ [i „limba-]int`“ etc.

Au fost, a[adar, dou` zile pline, ce ne-au ajutat s` ne confrunt`m temerile [i solu]iile, s` ne „recunoa[tem“ ca purt`tori de semne [i graiuri comune.

■

73

Š Tueremis

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

INTERVIU

„Nu s\nt fericit \n fa]a oglinzii“ Orhan Pamuk Dup` o lung` serie de premii interna]ionale prestigioase (The Independent Award for Foreign Fiction, Prix du Meilleur Livre Étranger, International IMPAC Dublin Literary Award, Prix Médicis Étranger, Friedenpreis [.a.) lui Orhan Pamuk (n. 1952) i s-a decernat, \n 2006, Premiul Nobel pentru Literatur`, fiind primul scriitor turc care a primit aceast` distinc]ie. O afirma]ie a lui despre genocidul kurdo-armean de la \nceputul secolului trecut, afirma]ie ap`rut` \ntr-un interviu din februarie 2005, acordat unui s`pt`m\nal elve]ian, i-a adus, din partea ultrana]ionali[tilor turci, teribila (& celebra) acuza]ie de „insult` \mpotriva turcit`]ii“. Dup` mai multe tergivers`ri [i proceduri juridice, autosesiz`ri ale Uniunii Europene, Amnesty International, PEN American Center [.a., plus o declara]ie de solidaritate [i de incriminare a viol`rii drepturilor omului semnat` de José Saramago, Gabriel García Márquez, Günter Grass, Umberto Eco, Carlos Fuentes, Juan Goytisolo, John Updike [i Mario Vargas Llosa, acuza]ia a fost retras` un an mai t\rziu.

C\teva atentate organizate ulterior \mpotriva scriitorului de c`tre ultrana]ionali[tii turci au e[uat sau au fost dejucate. Scriitorul a renun]at s` mai vorbeasc` deschis despre genocidul kurdo-armean, dar continu` s` militeze pentru asumarea trecutului [i libertatea de expresie. Restul este literatur`. Publicat` \n 40 de limbi, tradus` – impecabil – [i \n limba român` de Lumini]a Munteanu, profesor universitar [i turcolog one of a kind. În perioada 23-26 aprilie, Orhan Pamuk a venit \n Bucure[ti – ora[ pe care l-a asem`nat Istanbulului natal – pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universit`]ii din Bucure[ti, ocazie cu care a participat, al`turi de Norman Manea [i Antonio Tabucchi, la o mas` rotund` la Facultatea de Litere [i s-a \nt\lnit cu cititorii români \ntr-un eveniment g`zduit de Ateneul Român. Orhan Pamuk va reveni \n România, \n luna iunie, la T\rgul de Carte Bookfest [i la Festivalul „Zile [i Nop]i de Literatur`“ de la Neptun, unde i se va decerna Premiul Ovidiu. (Mul]umim Editurii Curtea Veche pentru intermedierea acestui interviu.)

75

■ Orhan Pamuk (n. 1952) este cel mai cunoscut [i, totodat`, cel mai controversat scriitor turc contemporan, asumat de \ntreaga Europ` ca una dintre cele mai valoroase [i originale voci ale ultimilor ani. N`scut la Istanbul, Pamuk a urmat studii de arhitectur` la Universitatea Tehnic` din ora[ul natal, abandonate ulterior; \n 1976 a absolvit Institutul de Jurnalistic` al aceleia[i universit`]i. Din 1974 s-a consacrat aproape \n \ntregime scrisului, dup` ce, o vreme, cochetase cu pictura.

Opera sa, elogiat` cu entuziasm de critici [i tradus` \n peste 40 de limbi, cuprinde romane – printre care Fort`rea]a alb`, Cartea neagr`, Via]a cea nou`, M` numesc Ro[u, Z`pada – [i un volum de memorii dedicat ora[ului Istanbul.

Recunoa[terea interna]ional` s-a concretizat [i \ntr-o pleiad` de premii prestigioase, precum: The Independent Award for Foreign Fiction, Prix de la Découverte Européenne, Prix du Meilleur Livre Étranger, International IMPAC Dublin Literary Award, Prix Médicis Étranger, Friedenspreis [.a. În octombrie 2006 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatur`. În România, Editura Curtea Veche este editorul exclusiv al scrierilor lui Orhan Pamuk, \ncep\nd din august 2006, seria de autor fiind publicat` \n cadrul Colec]iei „Byblos“ – coordonat` de Livia Szász.

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

{tiu c` nu r`spunde]i cu pl`cere \ntreb`rilor legate de problemele pe care le ave]i cu ultrana]ionali[tii turci – vi s-au pus deja suficiente \ntreb`ri stupide, dac` nu chiar agresive, pe aceast` tem` –; prin urmare, v` asigur c` \ntreb`rile mele vor fi strict legate de literatur` [i de c`r]ile dumneavoastr`.

Ce bine! V` mul]umesc. Cum declar mereu – am spus [i la \nt\lnirea cu publicul românesc –, \n toat` aceast` regretabil` poveste cel mai mult m` afecteaz` faptul c` jurnali[tii continu` s` m` \ntrebe despre acele amenin]`ri. De fapt, literatura este cu mult mai important` [i nu trebuie amestecat` cu politica. Scriitorul trebuie s` fie critic [i s` militeze permanent pentru libertatea de expresie, dar literatura lui nu trebuie s` r`spund` chestiunilor politice; altfel, \n timp, c`r]ile se autodistrug. În romanele, \n eseurile [i \n interviurile dvs., Occidentul apare ca o veche, frumoas` [i necesar` aspira]ie; n-au existat momente \n care v-a]i sim]it, totu[i, dezam`git de Occident?

Nu cred c` m-a[ putea privi \n ochi dac` a[ spune asta, mai ales c` m` v`d pe mine \nsumi ca f`c\nd parte din Occident. Uneori Occidentul mai face gre[eli – Bush m-a dezam`git pe mine ca [i pe al]ii, dar este el, oare, Occidentul?

George Bush este doar un pre[edinte american slab, din punct de vedere militar, un pre[edinte nu prea \n]elept. {i nu vreau s` spun \n gura mare c` Occidentul m-ar fi dezam`git pentru c` aceast` afirma]ie, \n partea mea de lume, s-ar interpreta imediat prin faptul c` modernismul, dreptul la opinie [i libertatea de expresie, democra]ia, emanciparea femeii, toate acestea ar fi, \n mod automat, rele. S\nt critic la adresa lui Bush ca at\]ia al]ii, \ns` n-a[ face o astfel de afirma]ie general` niciodat`.

pondere are documentarea \n scrisul dvs.?

Depinde de carte. Mai \nt\i am ideea c`r]ii, apoi \mi fac un plan general, dup` care urmeaz` mai multe feluri de documentare, \n func]ie de ceea ce vreau s` scriu la momentul respectiv.

Pentru romanul M` numesc Ro[u, de pild`, a trebuit s` m` documentez serios [i asta o vreme \ndelungat`. Am citit [i am recitit c`r]i dup` care mi-am f`cut o mul]ime de fi[e, am studiat ilustra]ii [i manuscrise pentru care a trebuit s` vizitez muzee din toat` lumea [i colec]ii islamice, m-am sf`tuit cu curatori... Chiar am discutat cu editorul meu britanic posibilitatea unei viitoare edi]ii ilustrate a romanului, c`ci 90% din ilustra]iile care apar \n carte exist` cu adev`rat \n arhive. Ei bine, \n fiecare sear` m` \ntorceam acas` [i \i spuneam so]iei mele c` voi \ncepe s` scriu romanul \n ziua urm`toare, dar a doua zi m` apucam din nou de documentare.

Astfel, am am\nat \nceperea romanului cu aproape un an.

Dar documentarea scriitorului nu este una riguroas`, nu este o investigare doctoral` [i nu seam`n` deloc cu cercetarea omului de [tiin]`.

Este ca [i cum te-ai „scufunda“ \n tot acel material documentar str\ns – \ncepi s` te \nconjori cu el [i s` tr`ie[ti \n mijlocul lui pentru c` vrei s`-l impregnezi de spiritul t`u [i, \n cele din urm`, s`-l faci parte din spiritul t`u. În timp ce un cercet`tor studiaz` materialul documentar de la distan]` [i \l descrie minu]ios, la rece, eu \ncerc s` m` identific cu materialul, \ncerc s` reduc distan]a [i s` m` \ncarc cu el, s` devin acel material.

C\nd te documentezi pentru un roman \nve]i ceva cu scopul de a crea altceva. Dar, cum spuneam, nu \n sens [tiin]ific, pentru c` sinele t`u este cel care asimileaz` tot acest material. Din acest complex proces decurg ironia [i spiritul postmodern al c`r]ilor mele. Citesc, \mi iau noti]e [i, din c\nd \n c\nd, m` mai uit la cer [i \mi permit s` m` g\ndesc [i la altceva. E vorba de imagina]ie – imagina]ia e mult mai amuzant`! În cazul romanului M` numesc Ro[u, a[adar, ambi]ia mea nu a fost s` scriu cu acurate]e istoric` un roman realist de la 1591, ci s` compun o fic]iune a mea, s` spun o istorie interesant` care s` surprind` diverse aspecte

Imagina]ia e mult mai amuzant` Romanele dvs. con]in nenum`rate date [i referin]e culturale, istorice, religioase – capitole \ntregi par desprinse din enciclopedii –, de unde [i nevoia ca traducerile s` fie \nso]ite de note [i explica]ii... C\t de important` [i ce

76

INTERVIU

ale vie]ii cu relevan]` inclusiv pentru zilele noastre. Este aici aspira]ia romantic` de a te \ntoarce \n trecut... În cazul altor c`r]i, am f`cut alt tip de documentare. Mi s-a dat o legitima]ie de pres` [i m-am plimbat pe str`zi, am filmat, am f`cut fotografii, am intervievat oameni \ntreb\ndu-i despre problemele lor – a[a s-au str\ns vreo 17-18 casete audio cu istorii orale... Am f`cut aproape documentare jurnalistic`.

fel de ororile adev`ratei mor]i. În romane v`d moartea cu ochii min]ii, e vorba mai degrab` de o moarte metafizic` dec\t de o moarte real`. În M` numesc Ro[u personajul este ucis, dar el continu` s` vorbeasc` prin spiritul lui, care va tr`i ve[nic. Într-un alt roman al meu, netradus \n român`, un b`tr\n moare, dar el continu` s` vorbeasc` pe \nc` c\teva pagini. Frumuse]ea scrisului st` [i \n aceast` capacitate de a \ntrevedea, av\nd o experien]` limitat`, orice tip de experien]`.

Pentru c` tot a]i f`cut referire la acest roman, trebuie s` spun c` M` numesc Ro[u este [i favoritul meu, \naintea C`r]ii negre...

Dar s` [ti]i c` nu peste tot s-a bucurat de acela[i succes. În alte p`r]i, \n Statele Unite sau \n Germania, de pild`, romanul Z`pada, care va fi tradus cur\nd [i \n român`, este favoritul cititorilor [i al criticii. Se pare c` atitudinea fa]` de c`r]ile mele este diferit` \n func]ie de cultur`.

Europenii le citesc din interes pentru Turcia [i pentru turcii emigra]i masiv \n Europa, americanii le citesc pentru ceea ce se cheam` „problema Islamului“, fiind interesa]i, mai ales dup`

Bucuria de a apar]ine...

Comentatorii c`r]ilor dvs. au insistat \n analizele lor pe tema identit`]ii, dar eu am detectat o subtem` la fel de recurent` [i de important` – cel pu]in \n cele patru romane traduse la noi –, [i anume, frica de moarte. Mai toate personajele se raporteaz`, \ntr-un fel sau altul, la moarte, la dispari]ie...

S\nt multe scene de moarte \n romanele mele, e-adev`rat, dar nu ca \n filmele lui Tarantino! (R\de) Încerc s` v`d cum este, ce se simte \n preajma mor]ii; \ncerc, poate, s` uit \n acest

© Matei Martin

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

77

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

11 septembrie, s` vad` cum tr`iesc oamenii \n ]`rile islamice; a[a c` pe mine m` preocup` acum mai mult s` [tiu cum \mi citesc c`r]ile asiaticii cu care noi, turcii, ne asem`n`m destul de mult, mai ales prin \ncercarea de a ne face cunoscut` tradi]ia, dar [i prin raportarea constant` la Occident.

Lui Borges nu-i pl`ceau oglinzile, spunea c` nu fac dec\t s` multiplice gesturile inutile...

Da, le numea „abominabile“... (R\de) În c`r]ile dvs. \ns`, oglinzile s\nt agen]i ai revela]iei; care este rela]ia dvs. cu oglinzile?

Nu prea apropiat`, de fapt. În romanele mele, oglinda este mai degrab` o modalitate de explorare a sinelui, dec\t o reflec]ie a realit`]ii sau un truc literar borgesian. Dar eu nu s\nt fericit \n fa]a oglinzii, de aceea [i \ncerc s` m` v`d prin cuvinte. În romanul Cartea neagr`, \ntrebarea care revine ca un motto sun` astfel: „V` este greu s` fi]i dvs. \n[iv`?“, \n timp ce \n Fort`rea]a alb` exist` o alt` \ntrebare \n jurul c`reia se construie[te metafora identitar`: „De ce s\nt cine s\nt?“. Întrebarea mea este urm`toarea: dar

dac` identitatea noastr` profund` este menit` a r`m\ne pentru totdeauna \nv`luit` \n mister, chestionarea ei permanent` fiind \ns`[i condi]ia noastr`?

Poate c` ave]i dreptate. Pe de alt` parte, ceea ce noi numim identitate \n cea mai mare parte a timpului este imaginea noastr` interac]ion\nd cu societatea \n care tr`im. Nu exist` identitate \n afara celorlal]i. Identitatea este o descriere relativ` a noastr` prin intermediul celorlal]i. At\ta timp c\t exist` ceilal]i, cum zicea Jean Paul Sartre, vor exista mereu probleme identitare. Cei care apar]in unor ]`ri mai mici sau noi, turcii, ne \ntreb`m permanent ce cred ceilal]i despre noi, a[a cum [i eu, la r\ndul meu, m` \ntreb oare ce cred despre mine ace[ti oameni care ne \nconjoar` chiar acum \n aceast` cafenea?

C`ut`m permanent \n sinele nostru acel ceva care corespunde culturii noastre, acel ceva care s` ne conecteze cu o mare tradi]ie. Exist` o anume bucurie \n faptul de a apar]ine cuiva, de a face parte dintr-o comunitate, de a fi recunoscut de ea, de a te sim]i \n siguran]` \n mijlocul ei

© Rare[ Avram

INTERVIU

78

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

INTERVIU

[i, \n cele din urm`, de a g`si o defini]ie pl`cut` a ceea ce e[ti tu cu adev`rat. Exist`, a[adar, diferite fa]ete ale chestion`rii identit`]ii.

S\ntem f`cu]i din tradi]ii sau s\ntem liberi s` explor`m [i s` ne purt`m cum ne place? – aceasta este \ntrebarea la care \ncearc` s` r`spund` c`r]ile mele.

Nu crede]i atunci c` [i c`utarea dublului nostru, a fratelui geam`n, face parte tot din condi]ia noastr` de r`t`citori [i este ceea ce, \n fond, ne ]ine \n via]` [i ne d` una din cele mai puternice motiva]ii existen]iale?

Eu folosesc aceast` tem` \n leg`tur` cu starea turceasc`: aceea de a te fi n`scut [i de a fi prins pentru totdeauna \ntre Occident [i Orient, de a fi mereu \ntre, niciodat` apar]in\nd cu totul unei singure p`r]i, deopotriv` acceptat [i respins de fiecare dintre cele dou` p`r]i. Dar, fire[te, \n spatele acestei teme exist` [i o motiva]ie personal`, de ordin intim, care \ns` coincide cu condi]ia noastr` social`. Farmecul litera-

turii vine [i din faptul – uimitor, de altfel – c` anxiet`]ile personale corespund aproape \ntotdeauna st`rii lumii.

Romanul Fort`rea]a alb` este contribu]ia mea la una dintre marile teme ale literaturii, care poate fi g`sit` la nenum`ra]i scriitori, europeni, dar [i de aiurea: la E.T.A. Hoffmann, E.A. Poe, Pu[kin, Dostoievski, Borges... Uneori glumesc pe marginea acestui subiect, cit\ndu-l pe Nabokov care spunea c` „dublul“ este una dintre cele mai plictisitoare teme ale literaturii.

(R\de) În Cartea neagr`, unul dintre personaje, care este scriitor, spune: „Nimic nu este mai uimitor ca via]a. În afara scrisului“. Nu e aici un paradox?

Da, sigur; aceast` fraz` este chiar finalul c`r]ii, de aceea este mai mult un statement dec\t o afirma]ie. Exist` o motiva]ie personal` \n spatele acestei fraze: c\nd m-am apucat de scris la doar 22 de ani, prietenii [i familia m`

De ce scriu „Întrebarea ce ni se pune cel mai adesea nou` scriitorilor, \ntrebarea favorit`, este: «de ce scriem?». Eu unul scriu datorit` unui impuls interior de a scrie. Scriu pentru c` nu pot face o alt` munc` normal`, ca al]i oameni. Scriu pentru c` vreau s` citesc c`r]i asemenea celor pe care le scriu eu.

Scriu pentru c` s\nt furios pe toat` lumea, pe fiecare \n parte. Scriu pentru c` \mi place s` stau toat` ziua \ntr-o camer` [i s` scriu. Scriu pentru c` singurul mod de a lua parte la via]a real` este prin schimbarea ei. Scriu pentru c` vreau ca ceilal]i, noi to]i, toat` lumea s` [tie ce fel de via]` am tr`it [i continu`m s` tr`im, \n Istanbul, \n Turcia.

Scriu pentru c`-mi place mirosul h\rtiei, stiloului, cernelii. Scriu deoarece cred \n literatur`, \n arta romanului, mai mult dec\t cred \n orice altceva. Scriu pentru c` scrisul este o deprindere [i o pasiune.

Scriu pentru c` m` tem s` nu fiu uitat.

Scriu pentru c` \mi plac gloria [i interesul pe care le atrage scrisul. Scriu pentru a fi singur. Poate c` scriu pentru c` astfel sper s` \n]eleg de ce s\nt at\t de m\nios pe voi to]i, at\t de m\nios pe toat` lumea. Scriu pentru c` \mi place s` fiu citit, scriu pentru c`, dup` ce am \nceput un roman, un eseu, o pagin`, vreau s-o termin. Scriu pentru c` asta e ceea ce a[teapt` to]i de la mine. Scriu pentru c` am o \ncredere copil`reasc` \n nemurirea bibliotecilor [i \n felul \n care c`r]ile mele stau pe rafturi. Scriu pentru c` este cum nu se poate mai tulbur`tor s` transformi \n cuvinte toate bog`]iile [i frumuse]ile vie]ii. Scriu nu pentru a spune o poveste, ci pentru a compune o poveste. Scriu pentru c` vreau s` scap de presentimentul c` exist` un loc unde trebuie s` m` duc, dar – ca \ntr-un vis – nu pot ajunge acolo. Scriu pentru c` n-am reu[it niciodat` s` fiu fericit. Scriu pentru a fi fericit.“

79

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8 tachinau, spun\ndu-mi: „Cum vrei s` devii scriitor c\nd tu doar cite[ti c`r]i [i nu [tii mai nimic despre via]`? Cine ar citi un roman scris de cineva care nu [tie nimic despre via]`?“ [i tot a[a. Am fost intimidat atunci de aceast` pozi]ie a lor, a[a c`, prin acest roman, am \ncercat s` r`spund presiunii lor de a opune scrisului via]a. Îmi pare c` scrisul este pentru dvs., \n acela[i timp, un act de curaj, un semn al vanit`]ii, dar [i un mod de via]`. Nu v` e team` c`, poate, \ntr-o zi nu ve]i mai avea nimic de povestit?

Am at\tea carne]ele cu noti]e [i subiecte, at\tea proiecte [i at\tea vise de \mplinit, \nc\t acest lucru nu cred c` se va \nt\mpla vreodat`.

Una din marile bucurii pe care ]i le aduce scrisul este predispozi]ia de a visa la c`r]i pe care s` le scrii \ntr-o bun` zi. Eu visez cinci c`r]i [i abia dac` scriu una! Chiar \n aceast` diminea]`, p\n` s` vii s` facem acest interviu, am lucrat la un roman care se va numi Muzeul inocen]ei [i care va avea \n jur de 600 de pagini, chiar mai multe \n traduceri. Lucrez \n fiecare zi, editez, [terg, adaug, reformulez, [i fac asta de mai bine de 18 luni. Dup` ce \l voi termina, voi spune prietenilor mei c` e ultima mea carte, dar [i ei, [i eu [tim bine c` \ntr-o zi m` voi apuca din nou de scris. (R\de)

S\nt un voyeur

© Mehder

80

Cine este primul dvs. cititor, cui \i \ncredin]a]i ceea ce scrie]i \nainte, de a ajunge la editor?

Mai bine de dou`zeci de ani i-am citit fostei mele so]ii. Seara, dup` ce scrisesem toat` ziua sau toat` s`pt`m\na, ea se a[eza pe pat [i \mi cerea s`-i citesc cu voce tare. Între timp am divor]at, dar s\ntem prieteni; nu ne vedem \n fiecare zi, \ns` a citit deja multe din capitolele c`r]ii la care lucrez. Acum citesc \ns` prietenilor mei. Îmi place, \n timp ce le citesc capitolele la care tocmai scriu, s` le urm`resc reac]iile, [i eu [tiu, dup` mi[c`rile spr\ncenelor, dup` felul \n care z\mbesc, dac` e bine ce-am scris sau dac` trebuie s` refac acele pagini. Prietenii mei nu trebuie niciodat` s` spun` nimic, \n]eleg prea bine dac` s\nt pe calea cea bun` dup` mimica fe]elor lor.

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

INTERVIU

Cititul pe fe]ele oamenilor este [i una din metaforele din Cartea neagr`, un roman \n care se vorbe[te mult despre cinema, filmele americane fiind considerate, de unele personaje din roman, „vinovate“ de influen]a decadentist` a Occidentului. Dvs. a]i f`cut anul trecut parte din juriul festivalului de la Cannes...

S\nt fericit \n sala de cinematograf [i invidios pe \ntunericul s`lii, pe ecranul uria[ pe care se desf`[oar` tot felul de imagini... Îmi plac imaginile at\t de mult \nc\t, atunci c\nd m` duceam cu so]ia mea la cinematograf, mai mereu pierdeam intriga filmului [i \ncepeam s-o \ntreb, din senin, spre disperarea ei: „Cine-i `sta? {i de ce face asta?“... Nu \n]elegeam nimic. (R\de) Ceea ce desparte, \n mod esen]ial, filmul de roman este faptul c` \n cinema ai \ntotdeauna nevoie de al]i oameni – de scenarist, de cameraman, de sunetist... – ca s` te exprimi pe tine. În literatur` e mai ieftin [i mai u[or, nu e[ti dec\t tu [i h\rtia din fa]a ta. Îns` e posibil ca tehnologia tot mai avansat`, pe m`sur` ce fiecare va putea s`-[i fac` acas` propriul film, s` omoare \n viitor mult` literatur`.

Artele s\nt rezultatul dorin]ei de a ne exprima sinele. Unii oameni s\nt mai vizuali, al]ii mai verbali. Eu s\nt o persoan` vizual` [i, dac` ar fi fost mai ieftin, probabil a[ fi f`cut filme; acum \ns` am o mai mare experien]` \n a m` exprima prin cuvinte. A[adar, \mi place mult cinema-ul; mai \nt\i pentru c` s\nt o fire vizual`, apoi pentru c`, fundamental, s\nt un voyeur. Pur [i simplu \mi place s` m` uit la lucruri. În emo]ionantul discurs rostit la Academia Nobel a]i vorbit memorabil despre tat`l dvs. care v-a \n]eles nevoia de a scrie, v-a sprijinit [i v-a \ncurajat s` scrie]i. Dar mama dvs., s-a \mp`cat ea \ntre timp cu ideea c` s\nte]i scriitor?

Percep]ia general`, mai ales \n Turcia, este c` am fost mai apropiat de tata [i c` am avut o rela]ie problematic` cu mama. În mare parte, e adev`rat. Romanul Via]a nou` \ns` i l-am dedicat mamei, de[i tata era \nc` \n via]`. Adev`rul este c` am petrecut mai mult timp cu „m`mica mea“, ca s` zic a[a, dec\t cu tata, care a fost plecat de acas` o bun` perioad` din adolescen]a

mea. Mama s-a ocupat de educa]ia mea [i a fost mai critic` cu mine. Dar acum ne \n]elegem bine; este [i foarte b`tr\n`... Uneori glumesc cu ea [i o tachinez amintindu-i c`, de[i n-a vrut s` m` fac scriitor, romanele mele au succes, iar ea \mi r`spunde: „De-asta e[ti un scriitor bun, pentru c` am fost eu critic` cu tine c\nd erai t\n`r!“.

(R\de) S\nt femeile, \n lumea arab`, responsabile cu educa]ia copiilor? În romanul cona]ionalei dvs. Elif Shafak, Bastarda Istanbulului, exist` imaginea matriarhatului prin care se perpetueaz` tradi]ia...

Nu doar \n lumea arab`, dar [i \n ]`rile s`race, cred. Aminte[te-]i c` \n romanul lui Gabriel García Márquez, Un veac de singur`tate, femeia conduce casa, iar b`rbatul este cel care fantazeaz`. Mai mult sau mai pu]in, a[a este [i \n societ`]ile occidentale, unde femeia este cea care are grij` de familie.

O vreme a]i studiat pictura – lucru care se vede foarte bine [i \n M` numesc Ro[u; dar acum mai picta]i?

Mi-ar pl`cea s` mai pictez, dar acum desenez cu creionul, \n alb [i negru, [i am \nc` ambi]ia de a face c`r]i \nso]ite de schi]e [i desene.

A]i declarat c` scrisul nu este o munc` pentru dvs., c` scrie]i cu pl`cere [i c` este o activitate care v` destinde [i v` aduce mult` satisfac]ie interioar`; totu[i, cu ce v` umple]i timpul atunci c\nd nu scrie]i?

M` v`d cu fiica mea – o cheam` Rüya, care \n limba turc` \nseamn` „vis“ – de 3-4 ori pe s`pt`m\n`, ne uit`m la DVD-uri, m` \nt\lnesc cu prietenii, c`l`toresc, hoin`resc prin ora[e privind oameni [i case, citesc pentru seminarul pe care-l ]in, pe durata unui semestru, la Columbia University din New York [i, uneori, m` mai las intervievat de jurnali[ti care mi-au citit c`r]ile cu aten]ie.

Acum, c\nd s\nte]i peste tot asaltat de fani [i de jurnali[ti, cum suporta]i celebritatea?

M` descurc. Oricum, se pare c` celebritatea este mai u[or de suportat dec\t lipsa ei. (R\de) ■ a consemnat Marius Chivu

81

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

Ce este un scriitor „Un scriitor este cineva care-[i petrece ani \ntregi \ncerc\nd cu r`bdare s` descopere o a doua fiin]` \n interiorul s`u, [i lumea care-l face s` fie ceea ce este. C\nd vorbesc despre literatur`, primul lucru care-mi vine \n minte nu este un roman sau un poem, sau tradi]ia literar`, ci o persoan` care se retrage \ntr-o camer`, se a[az` la mas` [i, singur, se \ntoarce \n sine; printre umbrele din`untrul s`u, construie[te din cuvinte – cu r`bdare, perseveren]` [i bucurie – o lume cu totul nou`… Secretul scriitorului nu const` \n inspira]ie – nu ne-am l`murit \nc` de unde vine aceasta – ci din r`bdarea [i \nc`p`]\narea lui. Zicala aceea turceasc`, minunat` – s` sapi o f\nt\n` cu un ac – \mi pare a fi fost n`scocit` cu g\ndul la scriitori. Dac` scriitorul urmeaz` s`-[i spun` propria poveste, dac` vrea s` simt` puterea pove[tii cresc\nd \n el, dac` e s` se a[eze la mas` [i s` se dedice, cu r`bdare, acestei arte, trebuie ca mai \nt\i s` i se fi dat oarece speran]`. Îngerul inspira]iei \i favorizeaz` pe cei care sper` [i s\nt \ncrez`tori, [i numai c\nd scriitorul se simte foarte singur, c\nd se \ndoie[te cel mai tare de eforturile sale, de visurile [i de valoarea scriiturii sale – c\nd crede c` povestea este doar povestea lui – numai atunci \ngerul se hot`r`[te s`-i dezv`luie pove[ti, imagini [i visuri care vor alc`tui lumea pe care scriitorul dore[te s-o construiasc`…

Literatura adev`rat` \ncepe cu o persoan` care se \nchide \n camer` cu c`r]ile sale. Dar dup` ce ne izol`m, descoperim c` nu s\ntem chiar at\t de singuri pe c\t ne-am imaginat. Ne g`sim \n compania cuvintelor ce apar]in celor care ne-au premers, cuvinte din pove[tile altora, din c`r]ile altora, din lumile altora – adic` ceea ce numim tradi]ie. Cred c` literatura este cel mai de pre] tezaur str\ns de umanitate \n \ncercarea de a se \n]elege pe sine. Societ`]ile, triburile, popoarele devin mult mai inteligente, mai bogate [i mai avansate pe m`sur` ce acord` aten]ie cuvintelor nelini[tite ale autorilor lor.

Arderea c`r]ilor [i denigrarea scriitorilor ne

82

semnaleaz` faptul c` ne amenin]` vremuri \ntunecate [i nep`s`toare fa]` de viitor. Dar literatura nu este doar o preocupare na]ional`. Scriitorul care se izoleaz` \ntr-o camer` [i porne[te pentru prima dat` \n c`l`toria \n sine \nsu[i va descoperi, peste ani, regula etern` a literaturii: scriitorul trebuie s` aib` m`iestria s` spun` propriile pove[ti ca [i c\nd ar fi ale altora, [i s` spun` pove[tile altora ca [i c\nd ar fi ale lui, pentru c`, de fapt, asta \nseamn` literatura. Dar mai \nt\i trebuie s` c`l`torim prin pove[tile [i c`r]ile altor oameni... În opinia mea, a fi scriitor \nseamn` a recunoa[te r`nile secrete pe care le purt`m \n noi – at\t de tainice, \nc\t noi \n[ine abia ne d`m seama de ele – [i a le explora cu r`bdare, a le cunoa[te, a le limpezi, a st`p\ni suferin]ele [i a le preschimba \n elemente con[tiente ale spiritului [i scrisului nostru. Scriitorul vorbe[te despre lucruri pe care oricine le cunoa[te, doar c` nu [tie c` le cunoa[te. E foarte pl`cut s` explorezi aceast` cunoa[tere [i s` o vezi cum se dezvolt`: cititorul viziteaz` o lume familiar` [i totodat` miraculoas`. C\nd scriitorul care se \nchide \n camera sa timp de ani de zile, pentru a-[i pune la treab` me[te[ugul – pentru a crea o lume nou` –, [i \[i folose[te r`nile acelea tainice ca punct de pornire, el dovede[te – con[tient sau nu – o mare \ncredere \n umanitate. Încrederea mea vine de la convingerea c` toate fiin]ele umane se aseam`n` \ntre ele, c` [i al]ii poart` acelea[i r`ni [i c`, prin urmare, vor \n]elege.

Toat` literatura adev`rat` se na[te din aceast` convingere copil`reasc`, plin` de speran]`, anume c` to]i oamenii seam`n` \ntre ei. Gestul scriitorului de a se \nchide \n camera lui ani de zile sugereaz` o singur` omenire, o lume f`r` centru.“ ■ (fragment din discursul cu prilejul decern`rii Premiului Nobel pentru Literatur` \n 2006, ap`rut \n Lettre Internationale, edi]ia iarna 2006-2007, traducere de Irina Horea)

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

S C R I I T O R I P E D I VA N

tii nu-l cunosc pe Lacan, care reprezint` singur un continent \ntreg, iar filozofii se feresc de orice fel de psihanaliz`, inclusiv lacanian`, ca dracul de t`m\ie.

Nu m-a convins autolegitimarea prin cele 2+1 principii: psihanalistul se autorizeaz` singur (Lacan); din psihanaliz` s\nt adev`rate doar exager`rile (Adorno); teoria nu se opune vie]ii, ci o \nfrumuse]eaz` [i \mbog`]e[te (Hegel), toate discutabile. Am sim]it \ns` pasiunea pentru idee, fascina]ia pentru varianta lacanian` a psihanalizei (c\nd [i cum a reu[it s-o asimileze at\t de bine?) [i convingerea c` are ceva de spus \n cultura român`. S` nu mai vorbim de mijloacele comunic`rii, privin]` \n care exceleaz`. Ce mai lipse[te? Analiza personal`, fie [i pe un divan lacanian, care nu poate fi \nlocuit` de psihanaliza aplicat`, oric\t de reu[it`, pentru c` doar ea ne pune \n contact cu propria lume secret` de sentimente [i reprezent`ri.

Dintre eseurile ultimei sec]iuni – cea mai accesibil` [i agreabil`, pe care o recomand ca deschidere a lecturii –, mi-a atras aten]ia „Uitare, (ne)iertare/refulare, simptom“, prin actualitatea sa. Deviza corect` politic, at\t de vehiculat` la noi dup` ’90, „te iert, dar nu te uit“, cu referire prioritar` la suferin]ele [i resentimentele provocate de comunism, este r`sturnat` de dou` ori. Alex. Cistelecan demonstreaz`, mai \nt\i \n spiritul psihanalizei clasice, c` doar uitarea este posibil`, nu [i iertarea.

Doar reprezentarea con[tient` poate fi refulat` (uitat`), \n timp ce emo]ia negativ` este doar deplasat`, „mutat` pe alt teatru“, de unde, \n anumite circumstan]e, reapare. A[a \nc\t, subliniaz` autorul, uitarea compenseaz` [i ascunde neiertarea. Adaosul lacanian, con]inut \n no]iunea de sinthome, propune un nou paradox: „rememorarea nu este calea de a neutraliza afectul, ci de a-l ad\nci“.

Din punct de vedere practic, r`m\nem suspenda]i: nu este posibil s` ier]i [i s` nu ui]i, demonstreaz` autorul, \n schimb, po]i uita f`r` s` ier]i, ceea ce nu te asigur` \mpotriva reapari]iei afectului, dimpotriv`. Impasul practic este acutizat de lacanieni: nu te po]i trata de neiertare prin rememorarea din cura clasic`, pentru c` aceasta o consolideaz`. Singura ie[ire pare a fi s` admitem, dincolo de orizontul psihanalizei, c` exist` iertare.

Dar ce \nseamn` s` ier]i?

■

Vasile Dem. Zamfirescu

Un lacanian solitar Multe s\nt de recuperat \n cultura român`, \mi spun, [i pot enumera at\t domenii \ntregi, c\t [i numero[i autori. Jacques Lacan, care \n mintea mea se afl` pe lista autorilor, vedeta cultural` a Fran]ei anilor ’70-’80, pare s` fie condamnat la nerecuperare \n România.

La \nceputul anilor ’70, c\]iva profesori de filozofie din Bucure[ti, sedu[i de structuralism, au \ncercat s`-i citeasc` celebrele scrieri, dar lipsa culturii psihanalitice i-a \mpiedicat s` continue. Nici o urm` n-a l`sat acel \nceput. Imediat dup` 1989, primii psihanali[ti occidentali care au venit \n România au fost lacanienii. M-am num`rat printre cei care au fost introdu[i \n psihanaliza francez` de zelul lor militant. Dintre cei [apte psihanali[ti români invita]i atunci la Paris, nici unul nu a devenit lacanian. Majoritatea a ales „b`tr\na“ IPA (Asocia]ia Psihanalitic` Interna]ional`). În acest context mai mult dec\t arid, apare cartea Via]a ca film porno – cu subtitlul clarificator Protocoalele Lacan – de Alex. Cistelecan Jr., la Editura Aula (2007). Un nou \nceput? Greu de spus. În orice caz, autorul este lucid cu privire la publicul c`r]ii, pe care nu-l prea poate identifica.

Pe bun` dreptate, nu a[teapt` ecou de la nespeciali[ti, dar asta nu din cauza situ`rii lor \n afara psihanalizei sau filozofiei recente, ci pentru c`, zic eu, Lacan r`m\ne necunoscut \n România, \n absen]a traducerilor din opera sa. În schimb, anticipata respingere a speciali[tilor o atribuie propriilor iconoclastii logice [i psihanalitice. Dup` mine, [i speciali[tii se afl` \n situa]ia nespeciali[tilor: psihanali[-

84

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

LOCURI DE CITIT Mircea Vasilescu

Biblioteca Jude]ean` din Cluj – mai mult dec\t un spa]iu de lectur` – Multe biblioteci publice – de la noi [i din alte p`r]i – \[i au sediul \n cl`diri vechi [i monumentale, \n centrul ora[ului. S\nt, eventual, edificii-emblem` pentru identitatea ora[ului [i le pot da un oarecare sentiment de m\ndrie local` [i cet`]enilor care nu le trec niciodat` pragul, dar [tiu c` „s\nt acolo“ ori le pot ar`ta prietenilor [i rudelor din alte p`r]i: „asta-i biblioteca, uite ce frumoas` e...“ La Cluj nu mai este a[a. Pentru c` vechiul sediu s-a re\ntors la fostul proprietar, s-a construit o cl`dire nou`, \ntr-un cartier de blocuri. E cu „sticl` [i o]el“, a[a cum se poart` acum, placat la

86

exterior cu ni[te dale lucioase (tot cum se poart` acum) [i are [apte etaje. Pare un sediu de firm`: arhitec]ii ar fi putut g`si, totu[i, o formul` care s-o fac` mai greu de confundat cu o companie de computere sau o societate de asigur`ri. Dar, \ntre blocurile „standard“ construite \n vremea comunismului, biserica nou` de al`turi [i supermarketul de peste drum, iese oricum \n eviden]`. Cu timpul, vor disp`rea [i cocioabele care se v`d undeva \n spate, [i urmele fostei gropi de gunoi pe care s-a ridicat noul sediu al bibliotecii. Iar \n vecin`tate \nc` mai e [antier. C\nd totul \n jur va fi curat [i amenjat (cu spa]ii verzi [i cu parcare cu tot), firma aurie „Biblioteca Jude]ean` «Octavian Goga»“ se va „integra“ [i ea \n peisaj \ntr-un mod mai firesc. Deocamdat`, e singura care atrage aten]ia asupra „con]inutului“: nici cl`direa \n sine, nici vecin`t`]ile nu dau de \n]eles c` acolo se afl`, se cuvine s` se afle, o institu]ie cu un rol cultural important pentru comunitate.

C\nd sediul s-a mutat \n acest cartier de blocuri, deci spre marginea ora[ului, directorul de atunci a spus „nu-i nimic, mut`m centrul ora[ului mai spre est“. Centrul ora[ului a r`mas unde era, dar \n aceast` „periferie“ a ap`rut, de fapt, un centru cultural. Amplasamentul \ntr-un cartier de blocuri are avantajul c` e mai aproape de cititori – c`ci doar e bibliotec` public`. Sigur, e mai greu accesibil` celor din alte cartiere [i, \n plus, nu se mai afl` \ntr-o zon` „prestigioas`“.

Dar, dup` cum a pornit, Biblioteca Jude]ean` din Cluj are toate [ansele s` devin`, \n timp, un pol cultural atractiv.

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

LOCURI DE CITIT

În interior, \nc` se mai lucreaz` la finisarea unor niveluri, doar 50% din spa]iu e utilizabil deocamdat`. Pentru c` terenul repartizat de autorit`]ile locale era mai degrab` \ngust, cl`direa a trebuit conceput` [i ridicat` pe vertical`.

Pentru func]ionalitatea unei biblioteci, era mai avantajoas` o dezvoltare pe orizontal`: cu s`li mai largi, adecvate spa]iilor de depozitare ori de lectur`. Cei 4.000 de metri p`tra]i de suprafa]` util` s\nt „urca]i“ pe [apte nivele, ceea ce \nseamn` c` s`lile de lectur` trebuie [i ele repartizate pe etaje; ar fi fost mai bine dac` erau maxim patru. Dezavantajul e transformat \ns` \n avantaj: sec]iile deja date \n func]iune creeaz` senza]ia de spa]iu intim [i prietenos, d\ndu-le cititorilor impresia unei comunit`]i legate de interese specifice.

De fapt, \mi spune Sorina Stanca, directoarea adjunct` a bibliotecii, \n limbajul de specialitate nu li se mai spune cititori, ci utilizatori.

Nu vin doar s` citeasc`, ci [i pentru alte activit`]i: s` vad` un film, s` asculte muzic`, s` participe la diverse manifest`ri culturale, s` se informeze pe teme comunitare. S-a organizat, de pild`, o „s`pt`m\n` a lecturii“ pentru copii, \n care micii „utilizatori“ au putut citi fragmente literare pe care apoi le-au transpus \n mici fragmente teatrale interpretate de ei. Iar la filiala din cartierul „Zorilor“ exist` chiar un „club al pensionarilor“, cu activit`]i permanente. A[a se \nt\mpl` peste tot \n lume, e chiar o recomandare a forurilor interna]ionale: bibliotecile publice trebuie s` devin` centre culturale ale comunit`]ilor \n care func]ioneaz` [i s` ofere servicii diversificate. Biblioteca Jude]ean` din Cluj face asta sistematic [i cu succes. Pe l\ng` s`lile de lectur` [i centrul de \mprumut – sec]iunile „clasice“ ale oric`rei biblioteci – a deschis o „ludotec`“, un spa]iu \n care copiii pot citi, pot vedea filme, se pot juca, se pot „plimba“ cu „trenule]ul cu pove[ti“. De fapt, jocurile s\nt mijloace de a-i atrage spre lectur`. Cu sprijinul Ambasadei SUA (care a donat c`r]i [i materiale pe suport electronic), s-a \nfiin]at [i un „American Corner“ – un loc \n care vizitatorii pot cunoa[te cultura [i civiliza]ia american`. „Col]ul“ are un look foarte american, pare „importat“ cu totul (inclusiv tablourile cu pre[edin]ii americani)

dintr-o bibliotec` din SUA, dar nu face deloc not` discordant` cu restul. Exist`, \nc` din 1998, [i o mediatec`, \n care se g`sesc albume de art` („pe h\rtie“ [i pe suport electronic), casete video [i DVD-uri cu filme, muzic` de calitate din toate genurile. {i exist` [i un Centru de Informare Comunitar`. „Am fost prima bibliotec` din ]ar` care am deschis un asemenea centru, \mi spune d-na Sorina Stanca. Ulterior, aceast` cerin]` a fost introdus` [i \n Legea bibliotecilor: toate bibliotecile publice trebuie s` aib` [i centre de informare pentru comunitatea local`“. Concret, \n acest Centru exist` baze de date cu informa]ii de interes local; unele s\nt accesibile pe Internet, altele doar din re]eaua de computere a bibliotecii.

Revenirea cititorilor la matc` Pentru neini]ia]i ori pentru nostalgici poate p`rea paradoxal, dar limbajul de specialitate denume[te sec aceste servicii complementare: „activit`]i de non-lectur`“. Oamenii vin la bibliotec`, a[adar, nu doar pentru lectur`, ci [i pentru non-lectur`. Sun` straniu? De acord, dar „celelalte activit`]i“ reprezint` un mod de a-i atrage pe utilizatori spre – totu[i – activitatea principal`: cititul. Nici nu mai conteaz` cum \i denumim – cititori sau utilizatori – important este ca ei s` frecventeze biblioteca. D-na Sorina Stanca \mi d` cifre, cu aerul unui manager de succes: „se practic` \nscrierea pe o perioad` de cinci ani, iar \ntre 2003-2007 am avut 30.395 de cititori \nscri[i. Cei activi (adic` aceia care frecventeaz` \n mod curent biblioteca) au fost, \n 2007, 16.865; iar num`rul de \nscrieri noi \n 2007 a fost de 6.734. Nu e r`u...“ {i atunci, \ntreb, cum se vede din mijlocul bibliotecii toat` lamenta]ia despre „moartea cititorului român“, cum este privit` teama c` „vom ajunge o ]ar` de analfabe]i, sedu[i de televizor [i de distrac]ii“?

Cu acela[i aer lini[tit [i sigur de ceea ce face, d-na Sorina Stanca pune accentele unde trebuie: dup` 2000 a existat, o vreme, un trend descendent, dar \n ultimii ani tendin]a s-a inversat, iar num`rul de cititori e \n cre[tere.

87

LOCURI DE CITIT

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

Pardon, utilizatori. C`ci exist` deja un public constant al activit`]ilor culturale organizate de bibliotec`, exist` tot mai mul]i oameni care frecventeaz` Centrul de Informare Documentar` (deci nu „simpli cititori“), exist` mai multe parteneriate cu [colile care \i aduc pe copii \n spa]iile bibliotecii. Adev`rata veste bun` este \ns` alta, [i este datorat` faptului c` oamenii care lucreaz` la Biblioteca Jude]ean` din Cluj se adapteaz` la schimb`rile sociale, au o atitudine activ` [i inventiv`: num`rul de utilizatori cre[te pentru c` se \ncearc` atragerea lor c`tre bibliotec`, exist` un \ntreg marketing la mijloc.

De pild`, programul bibliotecii a fost adaptat \n func]ie de cerere: \n perioada sesiunilor studen]e[ti sau a tezelor [colare, s\mb`ta e deschis toat` ziua. Împrumutul e computerizat, c`r]ile s\nt scanate [i memorate \n softul bibliotecii; cei care vor s` prelungeasc` perioada ini]ial` de \mprumut de 14 zile o pot face de acas`, prin telefon, fax sau mail, nu mai e nevoie s` se prezinte \n persoan` la bibliotec` pentru a completa [i semna cine [tie ce fi[e [i formulare. ({i cititorii restituie c`r]ile, nu \nt\rzie, nu le mai pierd? – \ntreb. „Anul trecut am avut doar opt cazuri de c`r]i nerestituite“, vine r`spunsul.)

Activit`]ile culturale s\nt anun]ate curent \n presa local`, cu care biblioteca a semnat acorduri de colaborare. A[a \nc\t lamenta]iile pe tema „nu se mai cite[te“ par, din`untrul bibliotecii clujene, simple specula]ii.

d-na Sorina Stanca e pe bun` dreptate nemul]umit` c` la unele cursuri de perfec]ionare bibliotecarii s\nt „\nv`]a]i“ \n continuare cum se lucreaz` cu tradi]ionala fi[` pe h\rtie, completat` cu pixul... Nici \nv`]`m\ntul de specialitate nu este unitar [i are destule lucruri anacronice: absolven]ii care au participat la concursurile de angajare nu erau mai buni dec\t candida]ii f`r` studii de specialitate [i nu erau „la zi“ cu modul de lucru \ntr-o bibliotec` a zilelor noastre. Iar \n zilele noastre a \nceput procesul de digitalizare a documentelor, pentru a permite un acces mai simplu [i mai u[or. De[i nu are un fond bogat de documente speciale, precum Biblioteca Central` Universitar` ori cea a Academiei, Biblioteca Jude]ean` din Cluj a intrat [i \n proiectul Bibliotecii Digitale Europene. Pentru d-na Sorina Stanca – o excelent` specialist` \n domeniu, dar [i un manager iscusit – a vorbi despre proiecte europene e ceva firesc. Mai greu e „pe plan intern“, unde digitalizarea la nivel na]ional a \nceput, teoretic, dar oamenii nu s\nt dispu[i s` partajeze informa]iile [i s` colaboreze: cea mai mare problem` este, \n opinia domniei sale, „percep]ia românului asupra modului de a colabora, de a pune \mpreun` lucruri [i informa]ii. Atunci c\nd to]i colegii, din toate genurile de biblioteci – [i cele universitare, [i cele [colare – vor \n]elege c`, pun\nd \n comun ceea ce [tim, vom c\[tiga cu to]ii, sistemul va func]iona mult mai bine“.

În era digital` „Din punctul de vedere al echipamentelor, avem tot ce ne trebuie“, spune d-na Sorina Stanca. O asemenea fraz` compenseaz` toate pl\ngerile na]ionale c` bugetul pentru cultur` nu e suficient. Nici la Cluj nu e, \n sine, suficient, dar Biblioteca „Octavian Goga“ a solicitat [i a ob]inut [i fonduri europene: deruleaz` \n prezent al nou`lea proiect european. În cur\nd va avea [i bibliobuze, dup` model francez ([i cu autobuze dotate [i amenajate \n Fran]a): ele vor merge \n acele comune sau cartiere care nu au biblioteci. Nu s\nt foarte multe: \n jude]ul Cluj, \n fiecare ora[ [i comun` exist` biblioteci, toate lucreaz` deja \n sistem informatizat, a[a \nc\t

88

Via]a \n cartier În s`lile bibliotecii, am g`sit dou` feluri de fream`t: cel discret, al cititorilor veni]i \n acea diminea]` dup` c`r]ile de care aveau nevoie, [i cel al muncitorilor care lucrau la spa]iile \nc` neterminate. La ie[irea din bibliotec`, reintri brusc \n via]a de cartier: agita]ia ma[inilor din intersec]ie, supermarketul de peste drum, biserica nou` de al`turi, blocurile \nalte care seam`n` cu cele din orice ora[ românesc. Între toate acestea, s-a construit un centru care d` sens [i valoare comunit`]ii: o bibliotec` jude]ean` care \ncepe s` fie mult mai mult dec\t un simplu „spa]iu de lectur`“.

■

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

C~R}I DE PLASTIC

aceast` Sandra Brown a analizelor literare continu` s` produc` texte submediocre, bazate pe programele [i bibliografiile de acum 30 de ani…), Cristian Co]a, C`lin Manilici, Emilia M`]an – Subiecte de bacalaureat la limba [i literatura român` (Pro Vita, Cluj, 2008 – s`r`cia [i confuzia ideatic` fac din ea o capcan` pentru elevul credul…).

Nu ajung s` discut nuan]ele subiectelor MEC pentru „Bac 2008“, ca \ntre „cunosc`tori“, c` m` \mpotmolesc \n prima fraz` a volumului Got-Lungu: „O \ndatorire important` a oric`rui absolvent al \nv`]`m\ntului liceal este aceea de a se situa pe pozi]ia de reprezentare corect` a limbii literare“ (sic!). Concepte fundamentale ale literaturii cad n`uce \n fraze unde suferin]ele limbii s\nt egalate doar de surp`rile logicii minimale: „viziunea sentimentului de iubire posibil` include [Dorin]a, de Eminescu] \n r\ndul artelor poetice“ (Badea), probabil – pentru c` „femeia \ndr`git`, […] se spune hiperbolic \n text, s-a smuls din bra]ele eului liric“, iar „titlul Noaptea indic` perioada de timp evocat` [i totodat` face trimitere indirect` la tema iubirii, noaptea fiind intervalul temporal propice manifest`rilor erotice“ (Manilici). Rezult` o salat` indigest` de neadev`ruri („Boala [i moartea lui Eminescu au \ncheiat sublim romantismul românesc, poezia care urmeaz` fiind lipsit` de valoare“ – Badea), siropuri de pension (\n Revedere, „medita]ia elegiac`… este formulat` \n tipar folcloric... aduc\nd pe p`m\nt, ca \ntr-o leg`nare de valuri ori \n fream`t de frunze, muzica stins` a sferelor“ – Got-Lungu), filosofie glossy („perspectiva eului liric asupra situa]iei sale este obiectiv`, \n sensul c` acesta sesizeaz` faptul c` \n lipsa exprim`rii dorin]ei sale profunde, aceea de a continua rela]ia de dragoste, iubita sa nu poate s` nu \l p`r`seasc`, aspect con]inut \n interoga]ia retoric` din ultimul vers“ – Manilici). Cartea nun]ii e un roman mare pentru c` „\n conluzie, Jim [i Vera s\nt un cuplu fericit, apt pentru procrearea unei mici fiin]e“ (Badea), iar Gheorghidiu e un personaj fictiv pentru c` seam`n` cu alte personaje ale autorului (Manilici et al.). Ce ar mai fi de spus?

C` Ien`chi]` V`c`rescu e un trubadur (Got-Lungu) e grav, \ns`, \n ultim` instan]`, corectabil. Dar acolo unde „virgulele au rolul de a sublinia… for]a cu care poezia p`trunde \n sufletele cititorilor“ (Manilici), este vorba despre o \n]elegere gre[it` a literaturii, ce intoxic` t\n`rul cititor, compromi]\nd nu doar eficien]a unui bac, ci \ns`[i cultura unei genera]ii.

■

Ioana Bot

Colec]ia de prim`var` 2008 pentru Bac… Prim`vara, \n libr`riile [i [colile patriei \nfloresc c`r]ile pentru preg`tirea bacalaureatului: potrivite cu noile variante de subiecte date de MEC, legate [i colorate \n forme noi, ele au \ns` aceea[i arom` [i gust „sublim“. {tiu bine c` nu aici e locul unor dezbateri publice despre bacalaureatul românesc, tot astfel cum [tiu c`, indiferent de formele examenului, subiecte rezolvate („posmagii muie]i“) f`r` har vor continua s` sufoce – \n cazul probei de literatur` român` – ml`di]a gustului pentru lectur`, mugurii \n]elegerii sensurilor literaturii; adic` tocmai ceea ce [coala ar trebui s` cultive mai atent la aceast` disciplin`. Care e formula ideal` a unui subiect? Cum \nchizi \ntr-o rezolvare unic` opera deschis`? S\nt \ntreb`ri prea subtile, de fapt, pentru c`r]ile „\n ofert`“, unde domnesc lipsa de logic`, maltratarea limbii [i s`r`cia cuno[tin]elor minime de specialitate; totul, ambalat de edituri onorabile, sub semn`tura unor nume sonore ale domeniului – pe care o revolu]ie, cinci reforme, [apte mini[tri [i trei sisteme diferite de bacalaureat nu le-au mi[cat de pe soclurile dubiosului lor prestigiu… Ajunge s` le confrun]i cu lista online a noilor subiecte, ca s` consta]i c` (ne) \n[eal`; aleg trei asemenea titluri, dintre cele mai bine creditate [i v\ndute: Miori]a Baciu Got, Rodica Lungu – Limba [i literatura român`. Bacalaureat 2008 (Corint, 2008 – o sup` re\nc`lzit` a vechilor subiecte, inadecvate preg`tirii bacului 2008), Mariana Badea – Paralele, sinteze literare, cupluri de personaje. Eseuri structurate (Ed. Badea & Professional consulting, Bucure[ti, 2008 –

89

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

FRAGMENTE

Péter Esterházy

Harmonia caelestis În zori ne-am trezit \n toiul unor boc`nituri cumplite.

Iarna, Papi se treze[te la ora [ase, el e cel care face focul \n cele dou` sobe de tuci (cocs [i brichete), noi picotim \nc` [i-l vedem cum zboar` prin camer`, f`r` palton, cu gulerul ridicat, parc` ar fi prim`var`, cu capul \ndesat \ntr-o cu[m` grea, cu ]igara care-i palpit` j`ruind \n col]ul buzelor. ({i noi aveam cu[me, fratemeu una maronie, moale, mi]oas`, \i pl`cea de ea, a mea nu putea fi pip`it` astfel, [i nici nu-mi pl`cea s-o port, \mi d`dea m\nc`rimi, m` sc`rpinam \ntruna.)

– Dormi]i, c`]eilor – ne dojenea dac` auzea vreo mi[care.

Niciodat` nu face de dinainte, nu preg`te[te de cu sear` a[chiile pentru aprins focul, le taie abia diminea]a. {tiin]` de-a binelea. Cu o m\n` ]ine securea aproape de t`i[ [i o m\nuie[te de parc` ar fi un briceag. De parc` ar trebui s` picteze o acuarel` cu ajutorul unei pensule dure, de v`ruit. Dup` c\teva despic`turi, butucul nu se mai ]ine singur pe picioare, atunci t`icu]ul \ndem\natic, de[tept [i atot[tiutor reechilibreaz` bucata de lemn, hop, o las`, iar \n eternitatea aceea de o clip` \i aplic` o lovitur` pornit` din \ncheietura m\inii, un gest ferm, plin de elan. Apoi nu mai exist` nici un pic de eternitate, bu-

cata de lemn este ]inut` fie cu ar`t`torul de la m\na st\ng`, \n cazul acesta lovitura trebuie aplicat` de la o distan]` [i mai mic`, sau o \n[fac` de jos st\nga, \n cazul acesta lovitura e mai degajat`, \n schimb trebuie avut grij` ca securea s` nu treac` peste.

Mami se treze[te la [ase jumate (vara, la [ase), iar noi, la [apte, pe c\nd totul este gata, e cald, iar pe mas` ne a[teapt` micul dejun. C\nd am s` devin tat` [i eu am s` tai a[chii atunci c\nd \nc` toat` lumea doarme, c\nd casa respir` molcom eu am s` fac c`ldur`, nici nu vor observa, apoi dintr-odat` va fi cald. (Dup` c\]iva ani au ap`rut a[chiile-Tüker, prefabricate, apoi a fost introdus gazul metan. Diminea]a este c`ldur`.)

Parc` subit cineva ne-ar despica u[a cu o secure.

– Deschide! Deschide!

Parc` ni[te \ngeri haini [i imen[i ar vrea s` fac` din noi a[chii-Tüker. Papi, \n pijama, iese orbec`ind, p`rul \i st` \ntr-o mie de direc]ii, diminea]a e \ntotdeauna a[a, dar noi numai duminica obi[nuim s`-l vedem astfel, azi e luni (ein Struwelpeter, \i spunem mai t\rziu, nu, nu s\nt un ciufulici, spune el pu]in mai t\rziu dec\t t\rziul), de o parte [i de alta \i st` ridicat, de parc` ar fi ni[te aripi, \n spate, un veritabil stog de

91

traducere din limba maghiar` de Anamaria Pop

■ Péter Esterházy (n`scut \n 1950 la Budapesta, \ntr-una dintre cele mai celebre [i vechi familii aristocratice maghiare) a urmat ini]ial studii de matematic` la universitatea din ora[ul natal [i a lucrat ca matematician \ntre 1974 [i 1978; [i-a f`cut debutul literar \n 1978 \n gazete literare, iar din acela[i an s-a dedicat \n \ntregime scrisului. Este autorul unei opere vaste, ce cuprinde romane, nuvele, piese de teatru, eseuri, studii, publicistic`, traduse \n peste dou`zeci [i cinci de limbi [i \ncununate cu numeroase distinc]ii na]ionale (printre care prestigiosul premiu Kossuth, \n 1996) [i interna]ionale (Herder, \n 2002, Grinzane Cavour, \n 2004, Premiul P`cii, al Uniunii Editorilor [i Librarilor din Germania, \n 2004, Premiul de Excelen]`, al Institutului Cultural Român din Bucure[ti [.a.). Printre operele sale cele mai cunoscute se num`r` Harmonia caelestis [i Edi]ie rev`zut`, Verbele auxiliare ale inimii, Cartea lui Hrabal, Privirea contesei HahnHahn, Pu]in` Curv`s`rie Maghiar`, O femeie etc.

Péter Esterházy este membru al Academiei de Art` [i Literatur` „Széchényi“ din Ungaria, al Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung din Darmstadt – Germania, al Akademie der Künste din Berlin [i al Académie Européenne des Sciences, des Arts et des Lettres din Paris.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

paie, \nv`lm`[eal` de la pern`, iar \n fa]`, partea cea mai autentic`, \i cade pe frunte, de parc` ar fi piept`nat a[a, frez` de copil t\mpit sau de \mp`rat roman. Observ` c` s\ntem aten]i la el, se opre[te brusc.

– Deschide sau spargem u[a!

– Nu v` fie team`, c`]eilor!

– Nu ne este team`, tat`! – strig`m \n cor, pentru c` deocamdat` \l vedem numai pe el, pe acest \mp`rat roman somnoros, ridicol [i haios care alunec` de colo-colo \n pijama, numai pe el, pe nimeni altcineva, prin urmare, de ce ar trebui s` ne fie team`. Ne holb`m r`zboinic la el, \l \ncuraj`m, dac` nou` nu ne este team`, s` nu-i fie nici lui! Atunci, \n toiul zgomotelor tot mai amenin]`toare, vine la noi (nu exist` pe lumea asta \nc` un om, m` refer inclusiv la Mami, care ar fi avut curajul, ar fi putut s` fac` a[a ceva, care ar fi putut s`-[i fac` timp pentru a[a ceva, to]i oamenii \ntregi la minte ar fi alergat la u[`), ne m\ng\ie, pe mine pe obraji, pe frate-meu pe p`r, apoi, absolut nea[teptat, r\de scurt: – Oh, vou` nu v` este team`?! Totu[i, nu exagera]i chiar a[a.

Solda]ii n`v`lesc ca-n filme. Probabil c` \nv`]aser` cum trebuie ocupate dormitoarele [i camerele copiilor periculos de du[m`noase, sar de colo-colo, sprinten, experimentat, se lipesc de pere]i, asigur` acoperire pentru atacant. Pe mine [i pe frate-meu totul ne impresioneaz` puternic, urm`rim cu gura c`scat` trop`ielile, astfel c` de-ndat` ce [i-au \ncheiat misiunea [i ne-au ocupat apartamentul, aparent f`r` s` curg` s\nge [i f`r` victime, [i-n c\teva secunde! i-au r`pus pe du[mani, noi doi \ncepem s` aplaud`m, apare mama de-ndat`, \[i str\nge halatul d\rd\ind de frig, de parc` [i-ar fi apucat propriul guler, [i ne d` c\te una peste cap.

– M`i, lini[te!

Papi st` l\ng` u[`, are o fa]` pe care p\n` atunci \nc` nu i-o v`zusem, palid`, extenuat`, i se desprind tr`s`turile de pe ea, de parc` el nici n-ar fi acolo, de parc` pur [i simplu [i-ar fi \nchiriat fa]a. În \ntunericul nop]ilor de la Hort, acolo \n cerdac, fa]a sa regal`, aia putea s` fie astfel, dar asta e [i mai sumbr` dec\t aia, mai umbrit`... Iar felul \n care \[i scoate capul pe u[` dup` invazie, cum trage cu ochiul \n dreapta

[i-n st\nga e aproape vesel, sau dac` e groaznic, atunci e groaza dintr-o comedie.

Dup` solda]i intr` un civil st\ngaci, asemenea unuia care r`m`sese \n urm`, a unui \nt\rziat, un t\n`r blond, cu ochelari, arat` ca un profesor, numai c`-i mai simpatic, mai mototol.

Tot din aceea[i comedie, cu degetul ar`t`tor toc, toc pe um`rul tatei, care continu` s` stea cu capul scos pe u[`, s` scruteze ce se petrece afar`.

– Cl`direa-i \nconjurat` – explic`, parc` Papi ar fi verificat treaba asta sau ar fi iscodit posibilit`]ile evad`rii. Tata \[i \ndreapt` spatele.

– Foarte corect – aprob` din cap –, continua]i tot a[a. – De multe ori spune replica asta, parc` ar fi poanta unei glume.

– Dragul meu Mati, ai grij` de tine – [opte[te Mami, dar numai noi, Papi nu, auzim aceast` declara]ie de dragoste (niciodat`, nici \nainte, nici dup`, nu i-am auzit pe nici unul din ei s` fi rostit declara]ii de dragoste).

T\n`rul \l prive[te pe tata, la \nceput consternat, apoi cu comp`timire, [i-i spune \ncet, neoficial: – S` nu v` fie team`, nu trebuie s` v` teme]i, tovar`[ii ru[i verific` toate casele. Caut` \n sat contrarevolu]ionari.

– Foarte corect – aprob` iar din cap tata.

– {to?, [to? – \ntreab` brusc unul din ru[i, el e [eful, de[i to]i s\nt la fel, to]i s\nt tineri, iar treaba asta se vede pe el. P\n` acum ne-am uitat exclusiv la uniformele [i la armele lor, nu am observat cum arat` la fa]`. De data asta fratemeu e cel care ofteaz` uimit: – Mami, `[tia-s chinezi.

– {to?, [to? – se-ntoarce spre noi [efu’.

Mama d` din cap, d` foarte tare din cap, nu-[i va mai putea \ntrerupe gestul, c` nimic, c` nu e nimic, nimeni n-a spus nimic, nimeni nu crede nimic, noi nu s\ntem de fa]`, noi nu s\ntem nic`ieri, v` rog s` lucra]i lini[ti]i, continua]i-v` activitatea, verifica]i totul, p\n` atunci noi \nchidem ochii.

Trebuie s` ie[im din pat, st`m l\ng` mama, l\ng` tata, ca la [coal`, la ora de gimnastic`. Fratelui meu nu-i este team`, dar totu[i \i spun s` nu-i fie team`, pentru c` \ntr-o camer` nu se obi[nuie[te s` se practice execu]ia.

92

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

FRAGMENTE

– {to?, [to? În]eleg deja ce spune, \i [i r`spund, \i spun c` i-am spus fratelui meu, pentru c` el este fratele meu, s` nu-i fie team`, pentru c` a[a ceva nu exist`, nu se practic` execu]ia \ntr-o camer`, [i m` uit la ochelarist, s` traduc`, da, da, care subit chiar \ncepe s`-i traduc`. {efu’ r\de, apoi spune ceva, dar nu mai r\de.

– Exist` \n cas` arme pe care le-a]i ascuns? – \mi spune translatorul.

– Nu – r`spunde de-ndat` tata.

– Exist` – r`spunde de-ndat` frate-meu.

Nu [tiu de ce, dar asta nu mai trebuie tradus, toat` lumea \n]elege, solda]ii \[i \ndreapt` armele spre noi f`r` s` mai a[tepte comanda \n acest sens. E posibil s` fiu gre[it informat – se practic`, totu[i, execu]ia \ntr-o camer`? E posibil ca plutonul de execu]ie s` poat` activa oriunde? Chinezilor le este vizibil \ngrozitor de team` de frate-meu mai mic. Acu’ doar tatei nu-i este team`, el e furios, se mi[c` pome]ii obrajilor.

– Ighi suda – spune grav comandantul.

C\nd aude ighi suda-ul, pe Mami o trec to]i fiorii [i brusc ne \mbr`]i[eaz`. Acum, teama ne cople[e[te pe noi trei.

– Doamn`, nu v` fie team`, e doar un control de rutin`, nu e nici o problem` – spune translatorul. Minte. Îi este [i lui team`. E cinstit din partea lui.

– Ighi suda – repet` chinezul.

– Nu! Nu merge nic`ieri! – ]ip` mama, taman \n urechea mea. Ne \mbr`]i[eaz`.

– Cel pu]in nu \ndrepta]i armele spre noi – spune \ncet Papi. De la vorbele lui toat` lumea devine nervoas`. {i nou` ne spune mereu acela[i lucru, dac` trebuie chiar at\t de tare, ne putem juca p\n` la urm` chiar [i cu pu[tile, dar s` nu le \ndrept`m spre cel`lalt.

– Omul nu-[i \ndreapt` pu[ca asupra omului. Asta suna oarecum ca o norm` de bun`cuviin]`. Seara ne sp`l`m pe din]i, \n timpul zilei nu ne \ndrept`m arma \mpotriva nim`nui.

– {i dac` busurmanii [i/sau pitico]ii ne invadeaz` patria?! – \l \ntrebase sora noastr` \ntr-o zi pe tata.

– Atunci e altceva – \i r`spunse acesta indispus.

Fratelui meu \i place s` joace teatru, s` fie \n centrul aten]iei, iese din \mbr`]i[area eroic` a mamei [i porne[te spre dul`pior, sora noastr`, eterna rebel`, url` din to]i bojocii, comandantul face un semn, unul dintre chinezi, \n mod bizar, \l urmeaz` \n v\rful picioarelor pe frate-meu care umbl` lip`ind, apoi se opre[te \n fa]a dulapului.

– E aici.

– Cine-i aici? – \ntreab` nervos ochelaristul.

– Gura! – tun` brusc chinezul, cuv\ntul `sta l-a \nv`]at deja s`-l spun` \n ungure[te. Fratemeu se \ntoarce, \i v`d privirea, bietul de el e deja \ngrozit, apoi se apleac` repede, soldatul se apleac` [i el, [i scoate pu[ca mea de soc cu dop de c\l]i. A mea, c`catul de el. Prime[te pe loc o scatoalc` de la soldat, nu chiar scatoalc`, ceva mai pu]in, o palm`. {efu’ \i face observa]ie cu cea mai mare severitate. Url`. Translatorul respir` u[urat, se \ntoarce aproape jovial spre tata.

– Tovar`[ii ru[i au un respect deosebit fa]` de copii.

– Corect – aprob` tata. {i observ cu bucurie c` \n ce-l prive[te pe frate-meu, tata are o p`rere personal`.

– {to?, [to?

– Ghethi!, ghethi!

– Da, da.

Ru[ii cotrob`ie prin cas`, umbl` de colocolo, verific` totul, apoi urmeaz` gr`dina (mai t\rziu, ]ara \ntreag`). Pentru mai mult` siguran]`, un singur chinez r`m\ne \n buc`t`rie. Mama ne d` s` m\nc`m, tata nu m`n\nc`, ]ine str\ns \n m\ini cana de ceai cu buline, st` rezemat cu spatele de perete. Se mi[c` pome]ii obrajilor. St` acolo ca un copil de gr`dini]`. Mama \i ofer` p\ine cu unt soldatului.

– Vulevu pu]in` hleba?

Un gest amabil, o voce amar`, f`inoas`. De parc` l-ar fi pi[cat ceva, tata se \ntoarce brusc spre mama.

– Îl hr`ne[ti? Dumneata \l hr`ne[ti pe `sta, aici?

Chinezul \n]elege. ~[tia \nva]` ungure[te din ce \n ce mai repede.

– E fl`m\nd – spune mama pe aceea[i voce sp`l`cit`, disperat`.

93

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

În secunda respectiv` se aude de afar` o rafal` de mitralier`. Instantaneu, chinezul nostru fl`m\nd \[i \ndreapt` arma spre noi \n timp ce se uit` surprins la felia de p\ine din m\inile mamei, apoi ne \ndeamn` cu arma s` mergem \n fa]a paturilor. (Nu-i chinez, e asiatic, ne-a corectat mama, dar noi ne-am uitat pe hart`, China e Asia. Mama a fost nevoit` s` accepte treaba asta aprob\nd din cap. Fire[te, sora noastr`, cusurgioaica, a \ncercat s` ne conving` c`, de fapt, China e Asia, dar Asia nu e China. O idio]enie.

Nu-i idio]enie, to]i chinezii s\nt asiatici, dar nu to]i asiaticii s\nt chinezi. Treaba asta n-o mai \n]elegeam. P`i, toat` lumea care se afl` \n acest moment \n camer` este om, dar nu to]i oamenii se afl` \n camer`, de exemplu, tanti Klotild, ea este la etaj, dar pentru Dumnezeu, nu \n]elege]i? Ba da, am min]it.)

St`m \n fa]a paturilor. Îl ]in de m\n` pe frate-meu [i m` jur c` treaba asta n-am s-o uit niciodat`, aceast` m\nu]` cald` [i plin` de pernu]e pe care mi-o \ntinde ca s-o pot prinde. Sose[te g\f\ind translatorul, le spune ceva solda]ilor, `[tia \ncep s` r\d`, de altfel e un b`iat simpatic, apoi ne spune c` nu e nici o problem`, doar c` din gre[eal` ne-au \mpu[cat capra.

– Foarte corect, continua]i tot a[a – aprob` din cap tata.

Simt cum m\na fratelui meu alunec` dintr-a mea.

– Pe Géza?

Luarea la rost din vocea fratelui meu se \mpotmole[te \ntr-un sughi]. Tata aprob` jovial din cap, mama \i m\ng\ie cre[tetul fratelui meu, se poate bine m\ng\ia, are un cap mare, rotund, dar el nu se las` [i, cu capul aplecat, la fel ca [i Géza odinioar`, se n`puste[te asupra ochelaristului. Soldatul nu se mi[c`, \l prive[te n`uc, r\nje[te.

De c\teva zile Papi n-a mai mers la serviciu, s-a dus cu bicicleta p\n` la Pomáz, apoi s-a \ntors („conte, dictatura proletariatului e-n pauz`“) ca [i cum [i-ar fi ispr`vit treburile, \n schimb, eu puteam s` merg la [coal`. Plec. În poarta gr`dinii m` opresc solda]ii. Unguri. S` le ar`t ghiozdanul. Le ar`t, m` str`duiesc s` nu fiu obraznic, aici po]i primi din gre[eal` foarte re-

pede o palm`. Sau o rafal` de gloan]e, ca bietul [i foarte puturosul Géza. Totu[i, \i ar`t cu superioritate c`r]ile [i caietele din ghiozdan.

– Asta ce-i? – \ntreab` soldatul care-i mai \nalt chiar [i dec\t Papi, de[i a[a ceva nu se obi[nuie[te, apoi, asemenea unui vame[ \n[fac` suspicios 1 al meu din carton, unul al meu purpuriu de cinci, varianta-Klotild. Ro[esc, parc` ar fi fost scris totul pe bucata aia de h\rtie groas`.

Soldatul prive[te b`nuitor, iar eu \ncep pe loc s` dau explica]ii, c` este vorba de un cinci, de un cinci mare, pentru c` trei note mici de cinci fac un cinci mare, [i pentru c` cele trei note mici de cinci ale mele...

– Opre[te-te, piciule. Potole[te-te. Nu-]i v`t`mez cinciul. {i eu am un prunc de v\rsta ta.

Nedda – [i ridic` bucata de carton, z\mbe[te ca un prestidigitator, vrea s` \ndrepte pe seama mea tot ce p`c`tuise \mpotriva idiotului de fius`u, [i chiar a[a, s` m` uit mai atent, `sta nici \ntr-un caz nu-i un cinci, e unu, o a[chie, un lemn, o ]eap` (mam`, ce le mai [tii!), iar \n cazul `sta el, pentru c`-n anumite situa]ii un soldat \[i poate permite ceea ce un tat`, nu, \n cazul `sta el \l distruge, adic`, iat`, \l rupe-n buc`]i-buc`]ele.

– Vai! – ]ip [i-mi amintesc de truda aceea mult` de care-i nevoie pentru o \n[el`ciune, perseveren]a, aten]ia, inventivitatea, munca de echip`, culoarea, curburile t`iate cu forfecu]a...

Deja-i t\rziu.

Soldatul [i tat`l se plictisesc, se plictisesc de mine. Dar totu[i, m` pune s` m` descal], vrea s` vad` ce am \n pantofi. Dar nu g`sim altceva dec\t picioarele mele. Îmi face semn, valea, apoi [opte[te: – Pulic`.

Subit mi se face team`, o iau la goan`, m` uit pe furi[ \n spate dac` nu m` ajunge cumva din urm`, dac` nu m` ajunge din urm` cuv\ntul `sta; parc` a[ alerga din calea unui glon] ie[it pe ]eava pu[tii. Prin urmare, sau visez sau mor \ndat`.

S-a \nt\mplat a doua variant`.

94

(\n curs de apari]ie la Editura Curtea Veche)

■

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

Attila Bartis

Plimbarea – De azi \nainte ai nou` ani – mi-a spus Adél c\nd m-a g`sit. }i-am adus ni[te cadouri. Primul: hainele tale s\nt gata. Vine o toamn` r`coroas`, iar pe drum \]i va fi frig [i a[a. Al doilea e ceasul `sta. Nu e vechi, nu e o amintire, nu a fost al nim`nui. L-am cump`rat adineauri de la magazin.

Dar de acum \nainte va trebui s` urm`re[ti timpul. De pild`, trenul t`u va pleca \n cur\nd.

Priveam cu suspiciune obiectele alea str`ine. Aveam senza]ia c` nu erau ni[te cadouri adev`rate.

– L-am c`utat pe Engelhard.

– Cine e Engelhard? am \ntrebat-o eu.

– E fotograf \ntr-o sta]iune balnear`. Fratele bunicului t`u. A semnat h\rtiile. Te scoate de aici. Îl vei ajuta \n atelier.

–{i de ce m` scoate de aici? Ce \nseamn` c` e ziua mea? Ce \nseamn` s` urm`resc timpul?

De ce m-ai dat?

Nu ]ipam. Am \ntrebat-o \n [oapt`. Era a[ezat` \n iarb`, la fel de aproape ca Dumnezeu, [i m` d`duse.

– Nu te-am dat, pentru c` nu-mi apar]ii. L-am \ntrebat dac` te ia de aici, [i te ia. Fiindc` aici vor muri oameni. Reabilitarea bunicului t`u a fost am\nat`. Nu trebuie s` te \nv`] nimic [i nici tu nu trebuie s` \nve]i nimic, dar aici nu mai pot s` am grij` de tine. Am mai v`zut eu dintr-astea. Avioanele de la Crucea Ro[ie arunc` bomboane otr`vite prin toate orfelinatele. Aici va fi revolu]ie.

Te rog frumos s` pleci. Vor fi crime, cum se cuvine \n asemenea cazuri, apoi ai s` te \ntorci. [...]

Mi-am umplut timpul, care-mi mai r`m`sese, cu dou` \ndeletniciri. Una a fost s` retu[ez ursul [i cealalt` – s` o desenez cumsecade pe sora Augusta. Pe Gedeon l-am aranjat dup` cum am amintit, iar pe m`icu]` am desenat-o \n

timpul cinei, cu triunghiul colorat \n loc de inim`, \n alb [i negru, \n lips` de altceva mai bun. Am a[teptat-o pe coridor.

– Am aflat c` voi pleca de aici – am spus eu c\nd i-am \ntins desenul.

L-a mototolit o vreme cu ochii pleca]i, apoi a f`cut trei pa[i m`run]i \napoi [i de data asta nu s-a oprit \n pragul pl\nsului. Am plecat repede mai departe. M` rugam s` nu se fi ata[at de ciorile mele. Înainte de culcare, am f`cut inventarul dezvolt`rii mele spirituale. Metalele, Newton: gravita]ia, sf\r[itul nevertebratelor, \nceputul vertebratelor, Euclid: axioma a 11-a, cioara, \nceputul Evului Mediu, Dante: Infernul, Cina cea de Tain`. În acest punct, studiile mele s-au terminat.

Nu era prea mult, dar pentru o sta]iune balnear` era suficient. Voi continua dup` revolu]ie.

I-am spus lui Adél – a[ vrea s` v`d ora[ul \nainte de a pleca. P\n` atunci nu v`zusem mare lucru din el. Pur [i simplu din curiozitate. Va fi bombardat din nou, nu-i a[a? Mi-a promis c` m` duce. Pe jos, pur [i simplu la plimbare, c`ci peste c\teva zile va fi deja imposibil. În fiecare diminea]`, c`ldura ce r`zb`tea pe u[a brut`riei din ora[ul de jos smulgea o bucat` din cea]a dimine]ii. O transforma \ntr-o b`ltoac` inofensiv`. A doua zi diminea]`, p`unul s-a pro]`pit \n mijlocul acestei b`l]i albastre, ca un blestem. Po[ta[ul l-a v`zut primul. Dup` el doctorul, apoi l`ptarul. A[a c` pe la opt, c\nd cea]a s-a risipit [i s-au deschis magazinele, toat` lumea aflase de prezen]a lui.

Oamenii s-au \mbulzit la cele dou` capete ale str`zii. C\nd am ajuns acolo cu Adél, erau deja mai mult de o sut`. Unii aduseser` binocluri pe care [i le d`deau din m\n` \n m\n`, \n ordinea sosirii, ca fiecare s` poat` observa situa]ia cu precizie.

95

traducere din limba maghiar` de Marius Tabacu

■ Attila Bartis s-a n`scut \n 1968 la T\rgu-Mure[. În 1984 a plecat \n Ungaria, \mpreun` cu familia.

De profesie fotograf, a debutat ca scriitor \n 1995, cu romanul Plimbarea, urmat de Tihna (2001), adaptat pentru scen` [i marele ecran [i tradus \n mai multe limbi (inclusiv \n român` – Editura Paralela 45, 2006), [i de Apocrifele lui Laz`r (2005). Attila Bartis a fost distins cu premiile Tibor Déry (1997), Sándor Márai (2002) [i Attila József (2005).

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

Erau de fa]` to]i cei c`rora nu le c\ntasem [i toate personajele secundare din via]a mea. Era acolo [i tocilarul care-[i c`uta de lucru, to]i b`rba]ii care d`duser` cu picioarele \n mine, c`ut\nd de lucru, preotul [i profesorul Angelo, care c`uta [i el ceva de f`cut. Era [i protipendada ora[ului, care fusese nevoit` s` doteze gr`dina zoologic`, presa [i judec`torii care contribuiser` la aceast` dotare. Printre civili erau c\teva persoane \n uniform`, iar ceva mai departe, c\]iva civili printre cei \n uniforme. Iar acum eram [i noi printre ei, numai Benjamin, croitorul, nu. El visase deja toate astea [i un croitor trebuia s` [tie \nsemn`tatea lor.

Urm`ream timpul. P\n` la pr\nz, pas`rea nu s-a mi[cat din loc. Atunci a \nceput s` alerge, apoi s-a ridicat [i a luat-o \n zbor c`tre turnul de ap`.

– {ti]i c\nd a fost ultima oar` un p`un \n acest ora[? i-a \ntrebat profesorul Angelo pe oameni. Fiindc` la gr`dina zoologic` nu exist` nici unul! Atunci c\nd Colonelul i-a pus pe ]igani s` aduc` trei sute de p`uni! Unii din cei de fa]` \[i mai amintesc de asta! Le-a promis \n schimb cinci ur[i, numai s` fie ni[te p`uni puternici, pentru c` voia s`-i \nhame la sania noii lui amante. Apoi s-au urcat \n sanie, \n dosul p`unilor lega]i c\te zece, [i s-au luat la \ntrecere cu tramvaiul. Vatmanul [tia c`, dac`-[i voia binele, trebuia s` cedeze, iar ]iganii [i-au primit cei cinci ur[i, numai buni de dans, fiindc` i-au adus ni[te p`uni zdraveni. {i, de fapt, tot ora[ul a petrecut \n tihn` pe str`zi p\n` ce Colonelul s-a \mb`tat cri]`. Atunci [i-a m\nat sania \n centru, chiar pe locul monumentului eroilor, i-a smuls amantei lui hainele [i le-a ordonat solda]ilor s` o \mbrace cu penele smulse de pe p`uni. Iar \ntre timp el a mu[cat pe r\nd g\tlejurile tuturor celor trei sute de p`s`ri. Z`pada era numai le[uri, carne aburind` [i s\nge \nchegat, iar fata ]ipa de pl`cere \n sanie, sub c`ldura penelor de p`un.

Poporul se temea [i se \mb`ta. Cot la cot cu Colonelul. {i nu s-a dezmeticit patru ani la r\nd.

Domnilor, se va \nt\mpla o minune! Ceea ce am v`zut e vestea c` minunea ce se apropie e de neoprit!

Dup`-amiaz`, m-am a[ezat la umbra b`tr\nului copac. Undeva a bubuit un tun, care a

cutremurat p`m\ntul, ceea ce m-a cutremurat apoi [i pe mine. Izbucnise revolu]ia.

Minunea a ]inut trei zile. Unii ucideau, al]ii m\ncau [i al]ii au emigrat. C\nd s-a terminat, au fost modificate legile privitoare la omor, la m\ncare [i la emigrare.

Acum tu crezi c` vor urma aventuri, senza]ii.

Povestioare revolu]ionare de groaz`. Dar \n asemenea cazuri nu se \nt\mpl` a[a ceva. Tot ce se \nt\mpl` e ru[inos.

Adél alerga. M` \nghiontea. Striga s` m` gr`besc. Niciodat` n-am v`zut-o at\t de agitat`.

Mi-am \mpachetat toat` averea personal` \ntr-o valijoar` [i am alergat la gar` ca s` prind trenul de sear`. Nu l-am prins.

Se auzeau apropiindu-se mul]imile din zona fabricilor, acolo unde voia s` m` trimit` m`icu]a care venise dup` mine anul trecut. Zgomotul semin]elor \ncol]ite \n sufletele noastre. Ele f`ceau uneori s` se cutremure ferestrele.

– Vino. Dac` vor s` bombardeze biserica, f`r` \ndoial` o vor nimeri. Dar dac` nu, atunci nu vor bombarda nici \mprejurimile. Ne ducem la Benjamin. Acum acolo e locul cel mai sigur.

M-am g\ndit c` `sta era un calcul cam ca acela pe care-l f`cusem eu pe vremuri cu pisicile. Numai c` suna mai bine. Am preferat \ns` s` nu spun nimic. Alergam. Mi-a luat valiza, cu toate c` nu era grea. În orice caz, am ajuns \n pia]` cu c\teva minute \naintea mul]imii.

Benjamin era \n atelier, la ma[ina de cusut, [i asculta o emisiune muzical`.

– Se transmite un cancan – a spus el. Înainte nu-mi pl`cea [i acum, uite, \mi place. Omul evolueaz` chiar [i la v\rsta mea.

– Benjamin… – a \ncercat Adél.

– Nu, nu, fii atent`. Chiar c` e frumos. Ieri pe vremea asta erau [tiri, iar acum, \n c\teva clipe, programul [i-a revenit. {i ce surprize ne mai rezerv` \nc`?!

– Benjamin, te implor, trage oblonul! a urlat Adél.

B`tr\nul a \nchis radioul ca nimeni s` nu fie nevoit s` urle, din nici un motiv.

– Exclus, draga mea. Nu se poate. Geamgii mai g`se[ti, dar cine-mi mai me[tere[te un oblon ca `sta \n ziua de azi? Îl fac praf [i a[a, dac` vor.

Obi[nuin]a e cucoan` mare. Iar pe de alt` parte,

96

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

FRAGMENTE

cine-ar crede c`, dup` [aptezeci de ani, am plecat tocmai acum \n concediu? Hai, urca]i la etaj, fiindc` nu d` prea bine ca Benjamin s` fie v`zut de prea mult` lume cu o c`lug`ri]` [i un copil. {i, de altfel, de sus ave]i o priveli[te mai bun`.

Informa]i-v` c\t v` place. Eu voi ascunde scara cu Dec`derea Domniei Lebedelor. Se potrive[te.

De sus aveam \ntr-adev`r o priveli[te minunat`. Peste drum, monumentul eroilor era \nc` \n picioare.

– Doar nu urmeaz` o or` de muzic`? am \ntrebat eu [i, \n chip de r`spuns, Adél aproape c` m-a p`lmuit. Dar p\n` la urm` n-a mai f`cut-o.

Nimeni nu se poate schimba \ntr-at\t. Gestul i-a \nlemnit, m\na [i-a schimbat inten]ia [i m-a str\ns la pieptul ei. Ne era team`. Eram pu]ini.

Afar` se \nsera, iar Mul]imea a devenit tot mai compact`. Unii vorbeau la megafon, dar nu-i cuno[team. Apoi a vorbit profesorul Angelo.

– Eu am \mb`tr\nit, voi pleca imediat acas`, dar s\nt cu sufletul al`turi de voi. Sper c` v-am \nv`]at ce este via]a – a spus el.

Dar \nainte s` plece acas`, elevii lui l-au c`rat \n pia]` pe unul din indivizii care construiser` monumentul. Adél n-a vrut s` m` lase la fereastr`.

– Mor de curiozitate – i-am r`spuns eu. Mi-a fost [i mie profesor. A f`cut-o cu un iepure.

Mul]imea avea o fr\nghie lung`. La unul din capete a f`cut un la] pe care l-a \nf`[urat de g\tul b`rbatului. Apoi a aruncat fr\nghia peste ]eava tancului, a apucat-o de partea cealalt` [i a \nceput s` o smuceasc` ritmic. O smucea, o l`sa, pauz`. Trupul b`rbatului ]op`ia \n sus [i \n jos \ntre Mul]ime [i tanc. Nu era lini[te, ci se putea auzi cum cresc frenetic mugurii ascu]i]i ai semin]elor plantate \n inimi. O smucea, o l`sa, pauz`. A durat o vreme, dar p\n` la urm` a reu[it. Capul s-a desprins de trup [i s-a pr`v`lit peste Mul]ime, \mpreun` cu puhoiul de s\nge izbucnit ca o ploaie binef`c`toare peste r`saduri.

A fost cam la fel cum f`cusem [i eu cu puiul de g`in`. Adél era c`lit`. Eu am crezut c` n-o s` supravie]uim. [...]

corect`, [i asta poate c` nu doar datorit` metodei Mul]imii. Dar, \n orice caz, datorit` min]ii mele de copil.

St`team al`turi de Adél pe divan [i am adormit. Str\ng\nd \ntre timp \n m\n` singurul meu obiect nefolositor, un cristal de sare.

Biserica e \nc` departe, aproape \nghi]it` de frunzi[ul ruginiu. Se scald` \n soare. În umbra c`r`rii e o femeie. Cu tuburi mici de vopsele \n m\n` [i cu ni[te funii ude pe bra], pe care probabil c` le-a sp`lat, iar acum le duce s` le usuce.

Cred c` cel mai bine ar fi s` o \ntreb pe ea.

– Astea s\nt ni[te tuburi de vopsele, iar astea – ni[te fr\nghii ude pe care le duc s` se usuce, \mi spune ea.

– Unde pot s-o g`sesc? o \ntreb eu din nou.

– Dac` te-au chemat aici, mai mult ca sigur c` ai s-o g`se[ti. E o pur` \nt\mplare c` ai dat peste mine. A[ putea s` fiu la fel de bine [i \n alt` parte, iar atunci ar fi trebuit s` te descurci dup` capul t`u. Dac` stai de vorb` cu mine, nici s`-]i mai tragi sufletul n-o s` ai r`gaz. În orice caz, n-a fost \n stare s` se \mpotriveasc` nici celei mai mici speran]e de ajutor, iar asta pentru tine e r`u. Crezi, bine\n]eles, c` nu am ap`rut \nt\mpl`tor. N-ai dec\t s` crezi ce vrei. Dar acum m` duc, fiindc` am treab`.

Am privit o vreme pe urmele femeii. M-am g\ndit c` era o munc` de prisos, c`ci nimeni nu verifica dac` fr\nghiile erau curate sau murdare.

Dar am comis o gre[eal` c` am intrat \n vorb` cu ea, pentru c` f`cea pe nebuna. Sigur c` nu ap`ruse \nt\mpl`tor.

Biserica e aproape goal`. Pe tavan e o singur` fresc`, cu schele dedesubt [i resturi de tencuial` pe jos. Pictura reprezint` un compartiment de tren, \n el stau dou` m`icu]e, fa]` \n fa]`. Între ele, o covat` plin` cu ap` ro[ie de s\nge \n care spal` fr\nghiile lungi. Dincolo de fereastr`, o v`d pe Adél pe peron. A fost \ntr-adev`r de prisos s-o \ntreb pe femeia aceea str`in`, iat` c` ea e aici, mi-am spus eu, [i, dac` m` apropii, cu siguran]` o s` m` vad`. M` urc pe schele, mai u[or dec\t a[ fi crezut, dar, c\nd s` ajung \n dreptul frescei, una dintre m`icu]e m` apuc` de bra] [i m` trage l\ng` ea, pe banchet`.

– Uite c` ai venit, \n sf\r[it. De acum \ncolo o s` lucrezi cot la cot cu noi. Clar? zice ea [i \mi

În seara aceea, la nou` ani, am luat hot`r\rea s` nu ucid niciodat` pe nimeni. A fost o hot`r\re

97

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 8

d` o fr\nghie imens`, plin` de ap`. Stoarce-o!

Privesc cu disperare c`tre Adél, dar ea nici nu tresare. Iar trenul se smuce[te din loc. {i atunci observ c` bucata aceea de tencuial`, unde au pictat-o pe ea, e singura care se scoroje[te.

Se presar` \n firicele m`runte pe jos, pe podeaua bisericii, \n fa]a altarului M-am trezit cu palma goal`. Ne\nduplecat de goal` [i cu a[ternutul plin de zoaie s`rate.

Practic, nu s-a \nt\mplat altceva dec\t c`, \n timp ce visam, mi s-a topit printre degete un cristal.

Care totu[i r`sfr\ngea \ntr-o oarecare m`sur` lumina.

Revolu]ia se pripe[te. E aproape vrai[te. Are complexe fa]` de R`zboiul comod, cu s\nge clocotind \n vine. Drumurile se murd`resc \n c\teva minute. Le[uri de cai, oameni ciurui]i de gloan]e, conserve golite. Vehicule pline cu refugia]i \n fa]a carelor antitanc. În urma carelor antitanc, vehicule zdrobite [i ciozv\rte de oameni.

N-a[ vrea s` crezi c` vreau s` neg progresul social pe fa]`. Dar am [i eu \ntreb`ri. De pild`: toate astea \n slujba cui lucreaz`?

Simt cu precizie c`, \n anumite cazuri, Dumnezeu ar putea fi nimerit cu un arunc`tor de mine. {i, dac` \n anumite cazuri \nseamn` c` oric\nd. Iar pentru mine asta e suficient. M-am maturizat [i o afirm ca atare. Numai a[a. Pentru

c`, ajuns la maturitate, omul vrea s` spun` una bun` despre toate astea.

Atunci nu aveam timp de a[a ceva. O iubeam mult pe Adél [i din ce \n ce mai mult pe Benjamin. {i c\nd am ajuns s`-i iubesc suficient, au venit trei revolu]ionari din nu se [tie care parte [i au comandat ni[te steaguri.

Noi eram \n camera de sus. Ne era fric` [i tr`geam cu urechea. Benjamin le-a spus c` nu are dec\t p\nz` alb`, care probabil nu e potrivit` situa]iei.

– Porcule! a urlat unul dintre ei. Ne \ntoarcem dup`-amiaz`.

C\nd am cobor\t, b`tr\nul era deja la ma[ina de cusut. Adél l-a implorat s` nu fac` una ca asta, cu nici un pre]. Mai bine coase ea. O s` picteze [i stema, dac` trebuie, o s`-l picteze [i pe bunul Dumnezeu, numai el s` nu fac` una ca asta, pentru c` o s` pierim cu to]ii.

– Altceva nu am, fata mea. Iar stofa englezeasc` neagr` nu le-o dau, din principiu.

Dac` la altceva nu, m`car de pansamente e bun`. Tricolorul infecteaz` r`nile – a spus el, continu\nd s` tiveasc` drapelul.

98

(\n curs de apari]ie la Editura Polirom)

■