SkiPass Magazine (noiembrie-decembrie 2013) by CMP Advertising

Şcoala de schi: Schiul de ieri și de azi. Taberele de la Băișoara › P 16

ski pass PRima ReviStă de Schi din România

Noiembrie - Decembrie 2013

OFF-PISTE

Schi alpinism în ALPII BAVAReZI

mAgAzine

SKITECH

Tehnologia e MIPS la căștil i de sch

COVER STORY

Aventură de lux.

LES DEUX ALPES

PREȚ 9,9 LEI

Editorial Andrei Huțanu - redactor-șef

Publisher Robert Vasilescu robert.vasilescu@corporatemedia.ro

Redactor Șef Andrei Huțanu andrei.hutanu@skipass-magazine.ro

alut! E destul de greu să scriu despre zăpadă și despre schi în condițiile în care mă uit acum pe geam și nu văd decât o “vară indiană”, într-un început de noiembrie frumos și cald. Știu, însă, că va trece cel puțin o săptămână începând din acest moment până ce acest numar al revistei să iasă pe piață, iar meteorologii prevestesc deja ninsori și zăpadă, cel puțin la munte. Așa încât putem să ne mințim că simțim miros de nea în vântul subțire și rece care ne aduce totuși aminte că suntem foarte aproape de iarna calendaristică. “Never summer!“, scria pe un sticker de pe mașina unui sloven în parcarea de la Moeltaler Gletscher, într-un aprilie mai văratic decât acest noiembrie. Și îmi aduc aminte și acum de viscolul de sus de pe ghețar care mi-a lipit instantaneu nările și m-a pus automat în modul “schi”, așa cum mă gândesc acum cu drag la cât de înghețată era zăpada și cât de rapidă era suprafața pârtiilor pe un alt ghețar, în altă țară, la Les Deux Alpes, în urmă cu foarte puțină vreme, la sfârșit de octombrie. Și, da, la câmpie, atât

Editori Maria Capelos Diana Bogdan Art Director Adrian Alberto Boca Corectură Dani Belea Colaboratori Bogdan Birău, George Moșuțiu, Alina Nechita, Patrice Podina, Cristian Popa, Ovidiu Pop, Rareș Stănescu, Florian-Rareș Tileagă, Alin Gelmărean

Revistă realizată de CMP (Corporate Media Publishing) O divizie Grupul de Presă Român (GPR)

la noi, cât și în Franța, era mai cald decât acum. Așa încât, atâta timp cât iarna e în noi (ca într-un vers scris de Adrian Păunescu) și suntem dispuși să investim în căutare, putem să o găsim indiferent de ce ne arată calendarul sau termometrul din fereastră.

+++ De aceea articolul de fond în numărul din noiembrie se referă la cel mai întins ghețar schiabil din Europa: Les Deux Alpes. Am fost acolo, astfel că venim cu amintiri proaspete. În ceea ce privește celelalte locuri propuse în această ediție, amintirile sunt mai vechi, dar la fel de vii. Vă povestim despre alte locuri în care am schiat și sperăm să le descoperiți sau, dacă ați fost acolo, să le redescoperiți cu plăcere. Iar pentru numărul următor, deja ne facem planul de bătaie pentru a vă povesti despre locuri și pârtii pe care am schiat în acest sezon. Poate ne vedem pe-acolo sau la Kaprun, la Romanian Ski Days. Până atunci, însă, lectură plăcută! Andi.

T.: 0040-726153996 Adresă: Str. Nerva Traian nr. 3, bloc M101, et. 5, sector 3 ISSN 2344 – 4207 ISSN-L 2344 – 4207 General Manager Adrian Rus Director Vânzări Publicitate Radu Găvruș T.: 0040-722354115 radu.gavrus@medienholding.ro Director Producție Mihai Voivod Distribuție Burda - Press Point Distribution, Tutun și Ziare, MAV Distribution, LS Travel Retail, Calliope, Soriana Interbrands, Pro Activ Foto: Shutterstock, Flickr Abonamente Abo Press, str. Sabareni nr. 24-26, sector 6, București, office@abopress.ro, www.abopress.ro Tel.: 0724.377.220 / 0726.674.194

Sumar

• noiembrie - decembrie 2013

Schi în România

Offpiste

10 Arieșeni

60 Schi alpinism în Alpii Bavarezi

Mai multă relaxare și mai puțină provocare

La 3.000 de metri, cu echipamentul adecvat

Schi în străinătate

Secretul succesului

22 Schi la Jasna, în Slovacia O alternativă interesantă pentru petrecerea vacanței de iarnă

32 Bad Kleinkircheim O plimbare pe schi prin “țara surâsului”

54 Risoul/La Foret Blanche: Tinerețe fără bătrânețe și schi fără de moarte în Pădurea de Argint

66 Pieile de focă

Cover story

Snowboarding

70 Freeride și trick-uri la Predeal Schitech

74 Tehnologia MIPS la căștile de schi

38 Aventură de lux în Alpii francezi O provocare pe care nu trebuie să o ratezi Freestyle Land Snowpark

03 EDITORIAL

Enjoy The Glacier - Deschiderea oficială a

06 UTILE

sezonului pe ghețarul care nu se închide

16 Școala de ski

niciodată

80 competiție

Utile | Snow Rush

n î a fi a r g o Fot text și foto: Florian-Rareș Tileagă

După ani la rând în care mi-am irosit energia părându-mi rău că din 400 de poze făcute în zăpadă doar 4-5 erau excelente, am căzut pe gânduri. Exact cum zicea Cocoșilă: am făcut la tutun și m-am gândit; m-am gândit și-am făcut la tutun. And then it hit me: fotografia, domnule, e mai ceva ca pescuitul. De fapt, e mai ceva decât vechiul gold rush, care te ținea de dimineața până seara în apă mică, rece, cu o răbdare de ceasornicar. După care te întorceai acasă înghețat, stors, cu doar câteva firicele de aur care, pentru mulți, păreau egale cu zero. Așa că, pentru cele 4-5 fotografii (nu poze, nota bene) merită să

Echipament. Când vorbim de fotografie de iarnă, vorbim de fotografie în frig. Nu uita că muntele are propriul său climat, la înălțimi de peste 1.400 m, așadar îmbracă-te mult mai gros decât atunci când mergi la schi, pentru că acum vei sta mult timp nemișcat, în special pentru fotografie de peisaj. E un chin să-ți tremure toată carnea de frig și, totodată, să trebuiască să-ți ții respirația și degetele fixe pe declanșator. Obligatorii sunt și mănușile, care îți oferă un grip bun pe vârful degetelor, ca să poți schimba ușor setările de fotografiere. Totodată, hainele trebuie să reziste la vânt și umezeală, pentru că, în cazul fotografiei sportive, stai mai mult pe burtă decât în picioare. Cât despre echipamentul foto esențial, iată-l: două seturi de baterii încărcate complet; încărcător; geantă foto izolată termic (plus sac impermeabil); un obiectiv, maximum două (deși nu recomand să le schimbi în ninsoare, viscol), de preferință un wide-angle și un teleobiectiv; un minitrepied pentru multiple exposure și fotografie pe timp de noapte; o cârpă moale cu care să ștergi lentila; o sticluță cu rachiu (nu pentru inspirație, ci pentru dezmorțeală). Ultima e opțională, totuși...

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

stai de nebun în ger, în viscol și pe pârtia abruptă ca acoperișu’. E un fel de snow rush, în esență. Și inventez această expresie pentru că numai tu știi cum îți râd mustățile când, după o zi pe munte, ai câteva cadre splendide care te fac să uiți de toată osteneala. Iată, mai jos, chestiuni pe care eu, unul, nu le știam în primul meu an de ieșit pe munte. A trebuit să greșesc mult ca să-mi dau seama că la baza unei imagini bune stă o gândire elementară și prevăzătoare. Iată, deci, câteva mici sfaturi pentru ca fotografia de peisaj și fotografia sportivă să fie cât mai reușite.

Setări. Întotdeauna pe Manual și întotdeauna RAW. De obicei, munții cu zăpadă sunt bine luminați, deci, timpul de expunere pentru fotografia de peisaj poate fi aproape întotdeauna mic (în jurul valorii de 1/2000 s), permițându-ți să folosești un ISO de maximum 400. Ține cont de White Balance, prin care poți evita nuanțele albăstrui ale omătului (datorate razelor ultraviolete puternice la altitudini mari). Cele mai indicate sunt Auto WB și Kelvin WB, pentru a

regla ușor temperatura culorilor. Folosește și Active D-Lighting, ce reduce zonele întunecate (dat fiind că, tot din cauza ultravioletelor, contrastele între lumină și umbră sunt mari în bătaia soarelui). Un filtru UV este deci necesar și, ocazional înspre foarte rar, blitz-ul. Atenție, ai la dispoziție histograma, care îți arată calitatea expunerii. Dar întotdeauna să ții cont că fotografia sportivă, mai ales, necesită timp foarte mic de expunere și o focalizare rapidă, deci obiectivul trebuie să fie luminos, cu diafragmă cât mai deschisă.

ă d a p ză Relația cu subiectul. La schi, turiștii sunt în general bine dispuși și nu le prea pasă de cine/ce fotografiază. Nu fă din asta un prilej de a te strecura pe nevăzute și de a „fura” un cadru. Intră în contact cu ei, câștigă-le încrederea și îți vor oferi de zece ori mai multe ocazii foto. Pe de altă parte, dacă fotografiezi schiori care coboară, e imperativ să îți iei măsuri de precauție, pentru a fi evitat de către ceilalți schiori care nu fac parte din „regie”. Totodată, e bine să ai o relație dezinhibată cu schiorul, pentru ca acesta să fie dispus să încerce din nou și din nou să sară sau să coboare. Cât despre peisaj, relația cu acesta e mentală, de profunzime. În cazul în care nu depinzi grăbit de ultimele secunde de lumină, înainte de asfințit, trebuie să îți găsești timp pentru a intra în spiritul locului și a înțelege formele care îl definesc. Cam atât, deocamdată. Sigur, poți fotografia și altfel: prin parbrizul mașinii sau prin fereastra unui after-ski, unde e cald și bine... Dar e ca și când vrei să mănânci o ciorbă adevărată și tu, de fapt, te mulțumești cu ciorbă la plic.

Cadre și unghiuri. Fotografia care place și care vinde e fotografia sportivă, cu imagini spectaculoase în care schiorii sar ori coboară în viteză, cu dâre de zăpadă în urma lor. Este important să știi ce înseamnă o poziție corectă de schi/snowboard, astfel încât sportivul fotografiat să exprime eleganță, nu amatorism, chiar dacă mișcarea lui o fi spectaculoasă... În cazul săriturilor și carving-ului, unghiul cel mai potrivit e la nivelul zăpezii, aproape de schior (folosind un wide-angle), pentru a sugera cât mai bine senzația de levitație, de ridicare de la sol. În acest caz, dacă

pârtia e abruptă, e indicat să faci găuri în care să te priponești cu vârful ghetelor, astfel încât poziția pe burtă să fie fermă. Nu uita că orice schior lasă în urmă zăpadă, așadar încearcă să încadrezi schiorul într-un fundal mai întunecat (cer albastru închis, nori de furtună, stânci, copaci denși) pentru a evidenția pulberea zăpezii. De asemenea, îndrăznește și fotografiază soarele împreună cu schiorul; nimic nu e mai de impact decât un contre-jour pe silueta schiorului... Și nu îți fă probleme dacă apar cabluri și alte lucruri în cadru, care pot „ieși” în Photoshop: important e să focusezi pe schior.

Ski în România | Arieșeni

• GoRo

Un nume puternic:

foto: www.shutterstock.com

Arieșeni

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Oricâte pârtii noi ar apărea în România, cele vechi își mențin supremația. Este o rezistență care sfidează avantajele de lungime și de mai bună amenajare ale celor noi și care confirmă orientarea românului înspre tot ceea ce e vechi, probat și statornicit. text și foto: Florian-Rareș Tileagă

Pur și simplu vezi mai mulți schiori în Păltinișul vechi decât la Arena Platoș, sau mai mulți în Parâng decât la Șureanu. Sigur, intră aici și alte aspecte (acces, tarife, posibilități de cazare), dar ideea e că ne place mai mult să fim relaxați decât provocați. Așa se explică, cred, numărul mare de turiști care dau năvală la Arieșeni, din Munții Apuseni ( județul Alba). Tehnic, lucrurile stau „subțire” în raport cu alte stațiuni (trei pârtii, cu lungime de 3.000 m, 1.400 m altitudine maximă) și e uimitor că turiștii din Alba Iulia, de pildă, aleg să meargă mai mult în vechiul Arieșeni decât la Șureanu (din același județ), deși durata drumului e aceeași. Arieșeni sau Vârtop. Un nume de stațiune scris cu alb în mintea a sute de mii de români care și-au petrecut concediile acolo în ultimele decenii. E un nume de care se leagă, concret, istoria sporturilor de iarnă din Apuseni, fiind ca o țară de baștină a zăpezii. Spun asta fiindcă, în ciuda altitudinii nu foarte mari, stratul de omăt este enorm la Arieșeni, dat fiind că masivul Bihor din Apuseni (în care se află stațiunea) e primul din vestul țării unde se descarcă norii de zăpadă.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Ski în România | Arieșeni

Munții Bihor au un potențial de domeniu schiabil uriaș, complet neglijat în ciuda proiectelor depuse în ultimele decenii. Dispunerea versanților și înclinația lor ar face ca Arieșeniul să fie în topul stațiunilor din țară și să rivalizeze cu cele din străinătate. Din păcate, însă, realitatea românească a acestor locuri ne amintește că tot ce e bun trebuie să rămână doar pe hârtie. În depărtare: pârtiile Vârtop 1 și Vârtop 2.

Cele trei pârtii din zona Arieșeni, deși sunt împărțite pe două județe și au patroni diferiți, sunt percepute ca formând același domeniu schiabil. Nu e OK din punct de vedere turistic, fiind încă un caz românesc de „grădini vecine” și, deci, de skipass-uri multiple. Pârtiile Vârtop 1 și Vârtop 2 sunt în județul Alba (comuna Arieșeni), iar pârtia Piatra Grăitoare se află în județul Bihor (orașul Nucet); sunt extrem de apropiate unele de altele și e simplu să dai o fugă în Bihor, de pildă, dacă tot ești la Arieșeni... Și, tocmai fiindcă vorbim de trei pârtii (deci de trei domenii schiabile separate), vei citi mai jos despre trei locuri în care poți schia. Pârtia Vârtop 2 (lungime: 430 m, nivel: începător). E „sala de curs” a tuturor celor ce învață primii pași de schi. De dimineața până seara, pe Vârtop 2, vocile instructorilor

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

de schi sunt, de ani de zile, „muzica” obișnuită a pârtiei. Accesibilă oricui datorită înclinației mici (excepție făcând partea superioară, pe o lungime de circa 30 m), a lățimii generoase și a diferenței mici de nivel (105 m), Vârtop 1 este aproape perfectă pentru abc-ul sporturilor de iarnă, fie schi, fie snowboard. Pârtia Vârtop 1 (lungime: 1.000 m, nivel: mediu). Mult mai lată, mai lungă și mai interesantă decât Vârtop 2 este pârtia Vârtop 1, pentru coborârea căreia îți trebuie nițel mai mult curaj și, bineînțeles, mai multă măiestrie. E provocarea pentru care nu e destul să știi „să aluneci” pe schiuri; e imperativ să stăpânești tehnica cristianelor prin derapaj și a frânării bruște pe pantă abruptă. E nevoie, adică, să schiezi. Pârtia prezintă o diferență de nivel de 200 m, pe o lungime

Unul dintre plusurile majore ale Apusenilor e stratul imens de omăt, care pare a fi în contradicție cu altitudinea destul de joasă de acolo. În depărtare: culmile Munților Bihor, care trec granița înspre județul Cluj.

Zona stațiunii Arieșeni păstrează, încă, farmecul rural tradițional de altădată, dar este tot mai sufocată de „inflația” de cabane zugrăvite în roz, albastru și verde, care n-au nici o legătură cu normele estetice și cu bunul gust.

i Acces: pârtiile se află pe granița dintre județele Alba și Bihor, lângă șoseaua DN 75. Rută în județul Alba: Câmpeni – Albac – Arieșeni. Rută în județul Bihor: Beiuș – Ștei – Nucet.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Ski în România | Arieșeni

de 1.000 m, raport ce se reflectă în înclinația mare, cel puțin în jumătatea de sus. Din păcate, însă, când e aglomerație, Vârtop 1 seamănă mai degrabă cu un câmp de luptă plin de sânge. Ciocnirile grave sunt la ordinea zilei iar statisticile salvamontiștilor din Alba (sătui, deja, să care victime cu picioare și mâini rupte din motive stupide ca teribilismul, beția, lipsa echipamentului) spun că la Arieșeni sunt accidente într-o zi câte sunt la Șureanu într-un an... Pârtia Piatra Grăitoare (lungime: 1.600 m, nivel: începător / avansat / expert). Numele îi vine de la stânca aflată la sud de pârtie și care, prin dispoziția pereților, creează ecouri profunde ori de câte ori se produc sunete în apropierea ei. În ultimul timp, însă, Piatra Grăitoare s-a impus în conștiința turiștilor datorită pârtiei cu același nume, din Nucet, pentru care există un telescaun impresionant și o amenajare satisfăcătoare. Totuși, un minus al pârtiei ține de gradul ei variat de dificultate. Adică ușor pe 80% din lungime (plictisitor pentru avansați, convenabil pentru începători) și foarte ridicat (atrăgător pentru profesioniști, im-

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

posibil pentru începători) pe finalul pârtiei. În plus, prețurile par a fi – conform multor comentarii de pe internet – cam mari. Vrei să schiezi la Arieșeni? Go for it, în ciuda minusurilor de mai sus (în care aș strecura amabilitatea redusă a celor ce prestează servicii, amestecul inestetic de pensiuni și lipsa aproape totală de civilizație pe pârtie). Peisajele sunt splendide, zăpada e uriașă, există nocturnă și webcam, accesul e direct (pe asfalt, nota bene) iar serviciile (școli de schi, cazare, închirieri) sunt puse la punct.

kilometri de pârtii care pleacă de la o altitudine maximă de 1400 de metri, deservesc turiștii care aleg stațiunea Arieșeni.

Şcoala de schi

Băișoara

Schiul de ieri Aveam 5 ani şi jumătate. Eram deja de o săptămână în tabără, la Băişoara, şi îmi era foarte dor de casă şi de părinţi, de confort și siguranță. Ai mei erau convinşi că, lăsându-mă pe mâna antrenorilor vremii - 1983: Ștefan Fediuc, Plăian şi Dan Căpitan - şi îndulcind cu mici atenţii şi strângeri în braţe vizitele săptămânale (atât era permis), vor avea parte la final, după patru săptămâni de cantonament, de un copil fericit şi pregătit să schieze la nivel avansat și care să poată să coboare singur măcar Zidul Mare de la Băişoara. text: Alina Nechita | foto: Palatul Copiilor Cluj

Școala de schi de atunci

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

şi de azi.

Taberele de la Băișoara.

Școala de schi de acum

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Şcoala de schi

Băișoara

Cabana Pionierului de la Băișoara

mi amintesc atât de clar condiţiile de care aveam parte în vestita Cabană a pionierului: camere cu 5 sau 7 perechi de paturi suprapuse care primeau căldură de la o sobă cu lemne, chiuvete cu apă rece în subsol și WC din lemn afară, în spatele clădirii. După cele două antrenamente pe pârtia mare (până la care ne căram singuri echipamentul), clăparii erau puşi în semicercuri în jurul sobelor. De multe ori nu ajungeau să se usuce, cum de multe ori rămâneam uzi și noi…, dar era frumos, cabana era veşnic plină.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Învățam mereu. Asimilam corect tehnicile de coborâre, dar, mai important, învăţam să nu ne fie frică și mai ales să avem grijă de noi şi să îi ajutăm pe ceilalţi. Învățam să nu facem mofturi la mâncare, să nu facem mofturi în general și să respectăm regulile. Totuși, chicotelile înăbușite din perioadele de odihnă, când trebuia să păstrăm liniștea, erau neprețuite…. Erau și jocurile de cabană de la finalul fiecărei serii de tabără. Ne costumam în ceea ce găseam prin valize, ne pictam pe faţă cu cremă de ghete ori cu cărbunii stinși din sobă, sau ne făceam turbane din cearceafuri. Erau cântecele pe care le fre-

donam doar în aceste ocazii… Acum, fosta Cabană a pionierului, actuala Cabană a Palatului Copiilor de la Cluj, are încăperi renovate, cu încălzire centrală, toaletă în fiecare dormitor sau cel mult la fiecare două camere și are chiar şi locuri destinate părinţilor. În epoca modernă mama sau tatăl sunt implicaţi de către antrenori în procesul de învăţare: îşi ajută copilul să urce pârtia, să respecte orele de somn şi de masă şi să se îmbrace corespunzător, în funcţie de vreme. Responsabilităţile copilului sunt mult mai puţine acum, iar asta presupune uşurarea procesului de instruire în schi. Atât copilul, cât

Dacă dorim să ne integrăm copilul într-o şcoală de schi în sistem de tabără şi dorim ca el să schieze, ar fi bine să avem răbdare să împlinească 5 ani. Este vârsta optimă. Depinde foarte mult de copil, de nivelul său de dezvoltare psihomotrică, cognitivă şi emoţională, dar şi de dorinţa LUI de a învăţa să schieze.” Larisa Cohuț, antrenor de schi și cadru didactic

și antrenorul se pot concentra exclusiv pe antrenamente. Și totuși, când responsabilitatea asupra celor mici era a antrenorilor în proporţie de aproape 90%, regulile erau mai bine respectate, iar legătura între profesor şi învăţăcel era mult mai adâncă și mai complexă. În metodele de predare a schiului alpin, antrenorul a trebuit să ţină cont, de-a lungul timpului, de cel puţin două aspecte: permanenta îmbunătăţire a echipamentului specific şi schimbările de concepţie ale părinţilor de astăzi comparativ cu cei de acum 30-40 de ani. Aşadar, în evoluţia echipamentului de schi facem referire

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Şcoala de schi

Băișoara

la apariţia diferitelor modele de clăpari, legături sau schiuri (cele carve, de exemplu). De asemenea, utilizarea mijloacelor mecanice de urcare a fost un punct de cotitură în predarea acestui sport. Procesul de instruire a fost uşurat, a crescut densitatea în lecțiile de schi şi s-a redus semnificativ timpul necesar însuşirii elementelor tehnice din schiul alpin. În trecut, copiii de 5-6 ani participau la taberele de schi fără însoţitori. Pe de-o parte, lipsa părinţilor aducea prejudicii emoţionale celor mici, pe de alta însă, noi, antrenorii ştim că taberele de atunci aveau un rol deosebit de important în dezvoltarea fizică, psihică, emoţională, relaţională şi comportamentală a copiilor, mai presus decât învăţarea schiului. (Larisa Cohuţ, antrenor de schi şi cadru didactic). Jocurile de cabană se mai organizează şi acum în taberele de schi: carnaval, scaunele muzicale, mimă ...copiii învaţă să socializeze, să respecte reguli în cabană şi pe pârtie şi să asculte comenzi. E posibil, ca noi, părinţii de acum, să fim mai protectori….. Recunosc, nu aş putea să-mi las copilul în grija altui adult timp de o săptămână. Chiar și când va crește mai mare, sunt convinsă ca ar mai avea nevoie de mine să-i port de grijă. Cu siguranţă, i-aş da un celular şi aş suna-o măcar de două ori pe zi. Aşa…ca să fiu sigură că îi este bine.

Noi, antrenorii ştim că taberele de atunci aveau un rol deosebit de important în dezvoltarea fizică, psihică, emoţională, relaţională şi comportamentală a copiilor, mai presus decât învăţarea schiului.” Larisa Cohuț, antrenor de schi și cadru didactic

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Ski în străinătate | Bad Kleinkircheim

• GoUE

De ce să mă duc la schi în Austria?

Bad Kleinkircheim

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Anul trecut aveam în plan să mergem la schi în Austria. Nu ştiam unde şi nu ştiam cu cine şi nu ştiam nici cât o să mă coste. Băiatul meu avea aproape 5 ani şi eram hotărât să-l pun pe schiuri. text: Alin Gelmarean

Am încercat eu câteva exerciţii pe pârtia de pe Feleac (la 4 km de Cluj Napoca, o pârtie simpatică, excelentă pentru începători), dar strădaniile mele au fost sortite eşecului. Supărări, nervi, toate parcă răbufneau în momentul în care ieşeam pe micuţa pârtie. M-am convins definitiv că un părinte nu poate învăţa abc-ul unui sport pe propriul său copil. Pur şi simplu, nu merge. Întâmplarea a făcut să fiu sunat de nişte buni prieteni din Ungaria (părinţi a doi copii - lucru important pentru un concediu), care ne-au propus să mergem în Austria de revelion. Unde? – am întrebat. Răspusul a venit ferm: La Bad Kleinkircheim, am fost şi e în regulă şi au o şcoală de schi foarte bună (chestiune de care depindea şi succesul concediului nostru). Zis şi făcut. Rezervările au fost făcute de prietenii mei la un hotel foarte aproape de pârtie. E foarte important, mai ales când mergi cu copii, ca distanţa de la hotel la schi lift să fie cât mai mică. Imediat după Crăciun ne-am urcat în maşină şi am pornit la drum. Distanţa din Cluj până la destinaţie este de aproximativ 1000 km, aşa că am fost nevoiţi să înnoptăm pe drum. Răbdarea nu este punctul forte al juniorului. (Acest lucru s-a întâmplat şi la întoarcere. Astfel, din cauza vremii şi a lipsei de autostrăzi de la noi din ţară, 4 zile se pierd pe drum. Şi aici mă refer la cei care au copii mici şi care nu conduc noaptea.) Staţiunea către care ne îndreptam este situată în sudul provinciei Carinthia, în apropiere de Villach, în Munţii Kärnten. Ca să treacă timpul mai uşor, pe drum am

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Ski în străinătate | Bad Kleinkircheim

O coborâre pe ultimele raze ale soarelui de pe vârful Kaiserburg aflat la o înălțime de 2055 m. La ieșirea din telescaun aveți posibilitatea să admirați panorama dintr-un restaurant tradițional austriac.

Băile Romane sau Römerbad Thermal Spa sunt o explozie de lumină care izbucnește la baza pârtiei odată cu lăsarea întunericului. Atât înăuntru cât și afară aveți toate condițiile de a petrece ore plăcute alături de familie.

început să-i povestesc fecioraşului meu cum funcţionează o grădiniţă de schi unde sunt aşteptaţi toţi copiii cărora le place zăpada, mişcarea în aer liber, care nu se tem de lucruri noi. Încercam să-l încurajez şi să-i ofer o imagine pozitivă, ca să-şi dorească şi el să înveţe să schieze. Dar în sinea mea aveam o mulţime de angoase: dacă o să vrea să rămână acolo, ţinând cont că se vorbeau toate limbile pământului mai puţin româna, cum o să se adapteze cu nişte străini pe care nu-i văzuse niciodată, ce se va întâmpla dacă nu va vrea să stea la şcoala de schi? Cine dintre noi doi se va sacrifica pentru a sta cu el? (De fapt, la întrebarea asta găsisem deja răspunsul.) Am ajuns la destinaţie în cursul după amiezii. Staţiunea pune mare accent pe aceste excursii de tip familial, existând toate facilităţile în acest sens. După ce ne-am cazat, am ieşit la o plimbare să ne familiarizăm cu zona. Bad Kleikircheim se află la

o altitudine de 1.100 de metri deasupra nivelului mării, dispune de 25 de instalaţii de cablu moderne (4 teleferice, 7 telescaune, 15 teleschiuri). Orăşelul nu este foarte mare, în 15 minute el poate fi străbătut de la un capăt la altul. De fapt sunt o serie de mici aşezări care sunt înşiruite de-a lungul văii. Prima impresie a turistului este că a ajuns în ţara surâsului: toată lumea zâmbeşte, este amabilă, prietenoasă şi comunicativă. În afara limbii germane, toată lumea vorbeşte engleză, dar cu uşurinţă se poate comunica şi în italiană, franceză, rusă. Terase încălzite, unde se poate servi un vin fiert sau un punch, sunt la tot pasul. În stânga şi în dreapta văii prin care şerpuieşte micuţa staţiune se văd presărate cabanele rustice pline de turişti. Aflată aproape de graniţa cu Slovenia şi Italia, fluxul de schiori din aceste zone este destul de semnificativ. Cum iarna se întunecă destul de devreme, luminile orăşelului se

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

aprind, transformând totul într-un tărâm de poveste. Foarte aproape de baza pârtiei se află băile romane, transformate într-o oază de wellnes complet - Röemerbad Spas. Programe de relaxare, băi cu apă termală (aflate atât în interior, cât şi la exterior), bazinele pentru copii fac deliciul vizitatorilor în serile friguroase

Bad Kleikircheim dispune de de iarnă. Legenda spune că aceste băi termale datează din jurul anului 1055, iar primele broşuri tipărite (expuse cu mare mândrie la intrare) cu oferte de cazare, sunt nici mai mult nici mai puţin decât din... 1884. Sunt multe opţiuni în care pot fi îmbinate abonamentele de schi cu abonamentele la băile termale. Prin skipass, turiştii pot avea o serie

de facilităţi sau chiar intrări gratuite în anumite perioade ale zilei. Restaurantele sunt foarte primitoare în aceste staţiuni de schi. La intrările împodobite de sărbătoare se ajunge prin cărările săpate în zăpadă. Câte un Moş stă la uşă şi te invită călduros să treci pragul şi să deguşti specialităţile austriece. În toate localu-

25 de instalații de cablu moderne (4 teleferice, 7 telescaune, 15 teleschiuri)

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Ski în străinătate | Bad Kleinkircheim

Primele ieșiri pe pârtie cu școala de schi. Copii sunt atent monitorizați pe pârtii speciale pentru începători. Skischule Brunner este una din cele trei care funcționează în stațiunea Bad Kleinkircheim.

Copiii beneficiază de o pauză de 30 de minute în care stau cu instructorii și primesc un mic dejun bazat pe vitamine. Ele sunt și o răsplată pentru răbdarea și efortul depus în timpul exercițiilor practice de micuții schiori.

rile sunt amenajate zone speciale pentru copii, unde micuţii se pot juca ore-n şir, iar răbdarea personalului faţă de ei este demnă de invidiat. La şcoala de schi a fost mult mai uşor decât ne-am aşteptat. La Bad Kleinkircheim funcţionează 4 şcoli de schi atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Preţul este acelaşi (150 euro pentru 5 zile), doar orarul cursurilor diferă. Am pornit dimineaţa spre locul de întâlnire de la baza pârtiei, mai în joacă, mai în serios, unde ne aştepta instructoarea repartizată pentru grupa noastră. Se numea Patricia, era din Italia, avea 22 de ani şi era fostă schioare de performanţă. Am rămas mut cu câtă lejeritate a acceptat-o băieţelul meu. Limbajul semnelor era mai presus de toate, iar el, pentru care ne-am făcut atâtea griji, nu avea nicio treabă. Am plecat cu o oarecare strângere de inimă (lucru care s-a dovedit în zilele următoare total nefondat), dar hotărât să mă bucur de zăpadă şi de vremea bună. La Bad Kleinkircheim sunt aproape 100 km de pârtie din care peste 90 % sunt deservite de tunuri de zăpadă. În mai puţin de 30 de minute poţi fi la 2000 de metri altitudine, de unde se deschide un decor fabulos, decupat parcă dintr-un paradis de iarnă perfectă. 77 km de pârtii intermediare, 18 km de pârtii uşoare şi 8 km de pârtii pentru experţi în domeniu. Cam asta este oferta din care poţi alege, şi credeţi-mă, toate sunt într-o stare impecabilă. Aprèsski-urile sunt presărate mai peste tot, cu atmosferă de voie bună, unde poţi sta la un pahar de vorbă în toate limbile pământului. La începutul fiecărui an, la Bad Kleinkircheim, este şi o etapă de Cupă Mondială. Cei de aici se pot mândri cu un mare schior de performanţă, Franz Klammer,

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

fost campion, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de la Innsbruck, din 1976. El a dominat patru ani consecutiv etapa de coborâre (1976-1978), iar în cinstea lui pârtia şi etapa de aici îi poartă numele. Un lucru este cert - timpul trece foarte repede în concediu iar spaţiul alocat acestui articol nu-mi permite, din păcate, să vă povestesc despre toate frumuseţile de aici. După trei zile, chiar dacă nu vă vine să credeţi, băiatul meu urca singur cu cablul (un baby ski lift), iar în ultimele 2 zile mergea în şir indian pe

pârtie, sub ochii vigilenţi ai intructorilor. Şi asta era valabil pentru aproape toţi copiii din grupa lui. Şi atunci cum să te mai miri de ce austriecii domină schiul alpin de ceva ani buni încoace. Pentru că ştiu să dea mai departe ceea ce au învăţat. Şi, credeţi-mă, o fac „nemţeşte”. Trebuie să recunosc că, în momentele în care îmi creionam povestea în cap, mi s-a făcut dor de schi şi de Austria. Oare cât mai avem până la prima zăpadă?

Interviu | Michael Tritscher

Marcel Hirscher înaintea noului sezon:

“Mă concentrez pe fiecare cursă în parte” text: Cristian Popa | foto: www.marcelhirscher.at

CARTE DE VIZITĂ: Data naşterii: 2 martie 1989 (24 ani) Locul naşterii: Annaberg-Lungötz, Salzburg, Austria Echipament: Atomic Antrenor: Mike Pircher Debut în Cupa Mondială: 17 martie 2007 (17 ani) De două ori în fruntea clasamentului general al Cupei Mondiale (sezoanele 2011-2012 şi 2012-2013) - Marcel Hirscher este deţinătorul Marelui Glob de Cristal en

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

titre - de două ori clasat pe primul loc în Cupa Mondială la ambele discipline slalom şi slalom uriaş (2012 şi 2013). Deţinător al titlului de Campion Mondial la slalom (Schladming, Austria, 2013). Prima participare la Jocurile Olimpice de Iarnă 2010 Whistler Creekside (Canada), locul 5 la slalom şi 4 la slalom uriaş. Membru al echipei naţionale masculine de schi a Austriei (www.oesv.at). În această vară a suferit o operaţie corectivă la ochi. (Date octombrie 2013).

la 24 de ani, Marcel Hirscher deține deja două dintre cele mai râvnite trofee din lumea schiului alpin Martie 2013 Lenzerheide (Elveția) - ultima etapă a Cupei Mondiale: la doar câteva porți de Marele Glob de Cristal

- Ai avut o carieră abruptă, ai intrat în circuitul Cupei Mondiale la 17 ani, ai trecut de o accidentare gravă şi un sezon pierdut la 22 de ani, ai recuperat incredibil de rapid şi acum, la 24 de ani, ai deja în palmares două mari Globuri de Cristal şi un impresionant şir de victorii. Cum au venit toate acestea, când ai realizat că ai ajuns în vârf? - Îmi este greu şi acum să conştientizez acest lucru... La un moment dat cineva mi s-a adresat cu “Hello, domnule Campion!” şi imediat m-am întrebat: “Oare cu cine vorbeşte tipul ăsta?!”. Cred că va mai dura ceva până când o să realizez că toate acestea nu sunt doar un vis!

- Eşti un specialist al probelor de slalom şi slalom uriaş. Când şi cum ai decis să te concentrezi pe aceste discipline? - Adevărul e că întotdeauna am fost ceea ce se cheamă “un tehnician”. Aici a avut un rol important şi fizicul. Încă de la început am conştientizat că sunt prea uşor pentru disciplinele de viteză (super G, coborâre - n.n.). Pe de altă parte, negocierea virajelor a fost un atu al meu, punctul meu forte. Prin urmare, a trebuit să mă reorientez, ceea ce a implicat şi unele probleme. Într-un fel a fost un “restart”, dar, cu timpul, m-am acomodat şi acum suntem pe drumul cel bun.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Interviu | Michael Tritscher

Martie 2013 Lenzerheide (Elveția), Marcel Hirscher este deținătorul Cupei Mondiale!

- Titlul de campion mondial presupune o sumă de responsabilităţi, dar şi o presiune crescândă - din partea fanilor, a massmedia, a echipei. 2012-2013 a fost, aşa cum spui, “sezonul perfect” pentru tine. Ştii că încă de la debutul sezonului actual toţi ochii sunt aţintiţi asupra ta: care sunt obiectivele pe care ţi le-ai propus? - Să schiez cât mai bine şi să mă menţin în formă. Nu am alte obiective! Prefer să mă concentrez pe fiecare cursă în parte. - Cum ţi-ai petrecut vara? Ai avut vreme să te relaxezi între sesiunile de pregătire? - Mi-am început vacanţa împreună cu Laura (Laura Moisl, prietena lui Marcel - n.n.), în insulele Mauritius, şi mi-am dedicat cât mai mult din timpul meu prietenilor şi pasiunilor comune: caiac, motocross (Marcel este un împătimit al acestui sport cu motor -n.n.) şi ieşiri la barbeque. În luna august am plecat în America de Sud - Argentina şi Chile - unde am avut parte de antrenamente în cele mai bune condiţii. - Sezonul 2013-2014 debutează la turaţie maximă: 27 octombrie, deschiderea Cupei Mondiale cu slalomul uriaş (GS) de la Sölden - Austria (26 oct. GS femei, 27 oct. GS bărbaţi), etapă urmată imediat, pe 17 noiembrie, de concursul de slalom de la Levi - Finlanda. Eşti pregătit? - Eu zic că da, gândindu-mă la slalom. Slalomul uriaş... vom vedea! Şi sunt convins că nici adversarii mei nu şi-au pierdut vara dormind. Clasamentul general este alcătuit la finalul sezonului, aşa că vom vedea pe parcurs... - 2014 înseamnă şi Jocurile Olimpice de Iarnă (Soci, Rusia). A sosit vremea victoriei? - Cum am mai spus, prefer să mă concentrez pe fiecare cursă în parte şi de la o cursă la alta. Jocurile Olimpice vor avea loc abia în luna februarie, pe moment, deci, cred că nu e cazul să îmi bat capul cu ce va fi atunci. - Să amintim un lucru mai puţin cunoscut şi care este important pentru tine: Eşti absolvent de studii în domeniul schiului şi managementului hotelier, niciodată nu ai neglijat partea de studiu. Nu a fost dificil să urmezi cariera sportivă de performanţă şi în acelaşi timp să te concentrezi pe învăţat? - În mod clar este o dublă presiune pentru un tânăr să se ocupe de şcoală şi de sportul de competiţie în acelaşi timp. Dar vă pot spune că este şi o bună metodă de a păstra un echilibru. Şi, până la urmă, încă nu i-a dăunat nimănui încă să menţină atât mintea, cât şi trupul antrenate! - Pentru final, ceva mai personal: Ai fost şi tu, ca şi mulţi alţi mari campioni, un bebe-schior: ai schiat chiar înainte de a um-

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Citatul favorit: “Fii tu însuţi! “ Mâncarea preferată: Friptura Băutura preferată: Red Bull Hobby: familia, prietena, prietenii, schiul, caiacul, motocross-ul, căţăratul Un sfat de la un schior de top pentru iubitorii schiului: Îţi vei cunoaşte limitele doar atunci când vei fi pregătit să le depăşeşti!

bla cum trebuie. Pagina ta de web (www.marcelhirscher.at) găzduieşte o fotografie a tânărului Marcel Hirscher schiind ca un campion, cu suzeta bine înfiptă în gură. Un sfat, deci, pentru copilaşii care fac primii paşi în lumea schiului? - Cea mai importantă e distracţia, pentru că problemele serioase apar destul de repede în viaţă. Eu zic că pe copii nu trebuie pusă presiune, ci trebuie motivaţi să facă mişcare cu plăcere. Când plăcerea este un ingredient, restul vine din joacă, şi ambiţia și competiţia nu vor întârzia să apară! - Mulţumim şi succes în noul sezon! Interviul a fost realizat în luna octombrie 2013, înainte de prima cursă a sezonului.

Ski în străinătate | Jasná

Jasná -

• GoUE

mândria Munţilor Tatra

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

În urmă cu ceva ani, Slovacia s-a impus ca destinaţie pentru vacanţa de iarnă preferată de numeroşi români, în special pentru perioada sărbătorilor. Agenţiile de turism promovau intens această ţară, principalele argumente fiind apropierea de România şi preţurile „estice”. text: Cristian Popa

Slovacia a fost preferată în special de familii şi cei care luau primul contact cu sporturile de iarnă, iar, de regulă, cei care au ajuns pe acolo nu s-au întors dezamăgiţi, ba chiar au revenit. După aderarea României la UE şi pe fondul „bulei” de creştere economică din anii 2007-2008, mulţi români s-au orientat spre staţiunile consacrate din vest. Între timp Slovacia nu a stat pe loc la capitolul investiţii în infrastructură şi poate redeveni o alternativă interesantă pentru cei care caută un loc pentru petrecerea vacanţei de iarnă. Preţurile la cazare şi masă pot fi în continuare un atu important. Slovacia oferă două opţiuni mari pentru practicarea sporturilor de iarnă: Zona munţilor Tatra Înaltă, cu poarta de intrare oraşul Poprad, situat în centrul Slovaciei (staţiunile renumite fiind aici Tatranská Lomnica, Starý Smokovec sau Štrbské Pleso), respectiv Tatra Joasă, cu punctul principal de acces oraşul Liptovský Mikuláš, la circa 100 km spre Vest de Poprad. Principalul punct de atracţie este aici staţiunea Jasná (Muntele Chopok), iar la o distanţă rezonabilă, se găsesc alte două resorturi moderne, în care s-au făcut şi se fac investiţii importante, la Ružomberok şi Donovaly.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Ski în străinătate | Jasná

La poalele stațiunii Jasna pntele dulci sunt numai bune pentru cei care se pun prima data pe schiuri sau snowboard”

Deşi, aşa cum arată şi numele, cei mai înalţi munţi ai Slovaciei se găsesc în lanţul Tatra Înaltă, staţiunile de schi de acolo suferă din cauza vremii schimbătoare şi a pantelor cu expunere sudică, existând riscul ca lungi perioade din iarnă zăpada să fie deficitară. În schimb, Tatra Joasă oferă pârtii excelente, cu orientare nordică - ferite, deci, de expunerea îndelungată la soare -, iar „regina” staţiunilor montane ale Slovaciei rămâne, deocamdată, Jasná. De altfel, Jasná ridică pretenţia de a fi o staţiune de top a Europei Centrale şi de Est, prin dotare

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

şi ofertă, menţinând în acelaşi timp preţuri foarte atractive. Acces, cazare şi distracţii Accesul spre Jasná se face pe drumul 584 dinspre Liptovský Mikuláš (LM), circa 15 km pe Valea Demanovská. La intrarea pe vale se găsesc câteva sate axate aproape exclusiv pe găzduirea turiştilor (Bodice, Demanova), iar tot drumul de la LM până la baza staţiunii este presărat cu pensiuni, cabane sau minihoteluri. Opţiuni de cazare sunt deci destule, incluzând şi orăşelul LM, foarte co-

chet şi bine dotat cu distracţii: restaurante şi pub-uri, un aqua parc semideschis foarte modern, funcţional tot anul, un parc tematic „Western” şi chiar o pârtie de cartier (la Žiarska), lungă de circa 800 m, lată, bine bătută şi (foarte!) abruptă, dotată cu teleschi, nocturnă şi... bar, deschisă până noaptea târziu. Preţurile la cazare sunt în general foarte bune, comparabile cu România sau chiar mai mici la condiţii similare (moneda oficială în Slovacia este euro). În LM sunt şi numeroase magazine de tip hypermarket, ceea ce face şi cazarea cu autogospodărire o

opţiune de luat în seamă. Cei care nu practică sau vor să facă o pauză de schi pot adăuga la opţiuni o excursie la Peştera Demanova sau chiar până la Cracovia, un superb oraş din Polonia aflat în nord, peste munte, la doar 160 km. Schi şi après-ski pe Muntele Chopok Accesul în zona de schi este deservit de autobuze în regim skibus cu plecare din LM şi frecvenţă bună toată ziua, a căror utilizare e gratuită. În zilele cu ninsori abundente circulaţia autoturismelor pe drumul

Investiții în infrastructură Cu instalaţiile inaugurate în acest an, Jasná se laudă cu 24 de cabluri pentru transportul persoanelor (8 telescaune, gondole de 24 şi de 8 persoane, numeroase teleschiuri) care oferă acces la nu mai puţin de 52 km de pârtii amenajate, snow park, plus o multitudine de trasee

off-piste (opt zone oficiale de free ride) practicabile de către toate categoriile de schiori/snowboarderi, de la cei care vor să se distreze până la “extremi”. Sectorul amenajat oferă pârtii pentru începători şi învăţarea schiului, pârtii “roşii” (majoritatea), dar şi trasee dificile, marcate cu negru.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Ski în străinătate | Jasná

Slovacii s-au străduit să țină pasul cu stațiunile occidentale, făcând permanent investiții în infrastrucura modernă

Micile căbănuțe care servesc ceaiuri, bere și măncare caldă și e care le găsești peste tot pe pârtii pot face plăcută și o zi pe pârtie mai puțin reușită din cauza vremii

584 poate fi oprită complet, acestea fiind îndrumate spre cele câteva parcări gratuite, de unde turiştii sunt preluaţi de skibusuri. Oricum, să aveţi lanţurile la îndemână! Drumarii sunt foarte stricţi şi au motive serioase: drumul e îngust şi o singură maşină care derapează poate cauza un adevărat haos. Resortul de schi se desfăşoară de la bază spre Muntele Chopok (2024 m), cu acces din două puncte: Zahradky (imediat la baza staţiunii) şi Biela Put (2-3 km mai sus, locul unde se găsesc şi hotelurile din staţiune). De aici pornesc numeroase instalaţii de cablu ultramoderne spre zona intermediară a muntelui, unde sunt disponibile deja destule piste de dificultăţi diferite, sau alte instalaţii care urcă spre vârf. De pe coama muntelui se poate schia atât pe faţa nordică, cât şi pe faţa sudică - cu pârtii mai dificile şi numeroase opţiuni off-piste. Accesul se face pe bază de skipass valabil pe tot domeniul, cu opţiunile şi discounturile uzuale (cartele de 1/2 zi, de o zi, mai multe zile etc.) Instalaţiile de cablu de la baza muntelui (în special telescaunul de 6 persoane, de la Zahradki) pot fi uneori foarte aglomerate, cu cozi de zeci de metri, dar accesul se face în ordine şi destul de rapid. Oricum, odată ajunşi pe munte sunt destule oferte pentru a evita revenirea la bază. În mare, sporturile de iarnă pot fi practicate în siguranţă şi în condiţii bune. Pârtiile sunt dotate cu instalaţii de fabricare a zăpezii artificiale şi maşini de bătut zăpada. Cu toate acestea, nu vă aşteptaţi aici la pârtii “ca masa”: Zăpada este preponderent “grea”, moale, “pulverul” găsindu-se mai spre vârful muntelui. Frecvent au loc căderi masive de zăpadă care pot schimba starea

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

pârtiilor foarte rapid sau chiar să le facă impracticabile. Pe pârtiile cu deschidere mai mică se formează pe parcursul zilei moguli de zăpadă de dimensiuni apreciabile, care te solicită tot mai intens. În ansamblu, zona e ideală pentru cei care vor să îşi perfecţioneze stilul în condiţii foarte variate. Iar pentru refacere, domeniul schiabil este bine acoperit cu căbănuţe, chioşcuri şi zone de odihnă unde poţi trage pe dreapta pentru un ceai cald, un cârnat prăjit sau o (excelentă) bere locală.

Începătorii nu sunt nevoiţi să se aventureze pe munte pentru a se gândi apoi, cu groază, cum să coboare, încurcându-i pe avansaţi, ci au la dispoziţie, în zona joasă, trasee “iertătoare”, cu pante line şi teleschiuri lente. Doritorii pot apela la instructori de schi (ofertele şi tarifele sunt cam la acelaşi nivel cu Austria!) ceilalţi pot “studia” pe cont propriu. Cu toţii au însă la dispoziţie terase cu ceaiuri, mâncare şi, evident, bere, pentru a gusta şi ei, din plin, “pachetul complet” al unei zile pe zăpadă.

cover story | Les deux alpes

Cover Story

Les deux Articolul ce urmează ar trebui să fie film, nu text. Film dintr-ăla pe Vimeo, cu rideri în bătaia soarelui și cu pulberi de zăpadă în urma schiurilor. Film cu munți la peste 3.500 m altitudine, care te fac să uiți că există Facebook, tastaturi, depresii și nervi. text: Florian-Rareș Tileagă / George Moșuțiu

mănâncă Dormi La cote ceva mai potolite E stațiunea apartasunt après-ski-urile de mentelor cu multe la 3.200, 2.400 și 2.100, paturi, stațiunea pentru cei care preferă turiștilor care dorm să servească masa puțin, mănâncă iute și umblă toată ziua în sau să facă plajă într-o atmosferă de liniște. clăpari.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

CU FAMILIA Cei care, însă, nu caută performanța, vor găsi în Les Deux Alpes spațiul perfect pentru „promenadă”.

EXPLOREAZĂ Vorbim de 92 de pârtii (dintre care 11 negre, 19 roșii, 43 albastre și 19 verzi), care totalizează 225 km de domeniu schiabil amenajat.

APRES-Ski Ziua în amiaza mare, un DJ face o atmosferă de răsună munții și transformă atmosfera de viscol sau ninsoare în ceea ce sunt cluburile nocturne de jos.

AventurÄ&#x192; de lux.

alpes

cover story | Les deux alpes

Les deux alpes în cifre altitudine maximă

3.600 m 1.650 m altitudine minimă

numărul de pârtii

92 lungime totală

Scen în Les ă de Deu rutin xA lpesă ...

225 km

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Bine ai venit în Les Deux Alpes, din Alpii francezi, stațiune care a schimbat sensul cuvântului „lux”, mutându-l de pe confortul și opulența hotelului pe bogăția și calitatea dezarmantă a aventurii pe pârtie.

stațiunea apartamentelor cu multe paturi, stațiunea turiștilor care dorm puțin, mănâncă iute și umblă toată ziua în clăpari, stațiunea priveliștilor cu stânci albe, pe care la fel de bine le vezi de pe ghețar, cum le vezi din balconul pensiunii, dimineața la cafea. Iată, mai jos, niște lucruri pe care, vrând-nevrând, tot omul care și-a făcut măcar o dată vacanța în Les Deux Alpes le va ști, în sinea lui, până la adânci bătrâneți. Pârtii. „Spectaculoase” sună prea comercial. „Multe” ar fi cam ambiguu catalogate. Poate „intimidante și superbe”. Dar nici așa nu e convingător. Hai să le zicem, pur și simplu, pârtii foarte variate, dedicate atât începătorului căruia îi tremură genunchii în plug, cât și expertului care-și freacă geaca de stânci, în coborâre suicidară pe ghețarul La Grave... Vorbim de 92 de pârtii (dintre care 11 negre, 19 roșii, 43 albastre și 19

verzi), care totalizează 225 km de domeniu schiabil amenajat (1.200 ha) și 25 km de trasee pentru schi fond. De asemenea, există o diferență de nivel de doi kilometri de la cota 1.650 (unde se află stațiunea) până la 3.600, pe vârful ghețarului, iar numărul tunurilor de zăpadă ce suplimentează stratul de omăt depășește 200. În plus, pârtiile sunt ireproșabil amenajate; nu te încurci, nu te pierzi, știi tot timpul unde te afli, iar racordurile dintre pârtii sunt fluente și nu te pun în situația de a da din bețe... Am schiat pe aproape toate pârtiile, deși aveam șansa să schiez pe absolut toate, dar știți cum e... Descoperi unele careți plac și cobori tot pe acolo. În sfârșit, cred că esența aventurii în Les Deux Alpes ține de relieful extrem de divers, care oferă priveliști atât de puternice, încât trezesc în tine un chef ciudat de a le domina. Așa că cea mai bună poziție în care te poți afla în Les Deux Alpes e cea de avansat și expert, fiindcă doar prin viteză, spectaculozitate și creativitate te poți ridica la înălțimea provocării pe care ți-o lansează pârtiile.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

ﾃ始 fie snowpark te dai , fie faci

poze .

cover story | Les deux alpes

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Faimosul Freestyle Land din Les Deux Alpes este tot ceea ce îți poți închipui când spui „snowpark”: spectacol, fiori, artă.

Cei care, însă, nu caută performanța, vor găsi în Les Deux Alpes spațiul perfect pentru „promenadă”. Adică pentru coborâri ușoare, în cel mai dulce carving, pornind de la cota 3.400, pe albastrele Jandri 4 și Glacier 1, fără întrerupere până jos, în stațiune, combinând cu pârtii verzi (Jandri 2 și Demoiselle) și, din nou, albastre (Petite Aiguille 2). De pildă, o coborâre de la cota 3.400 la 1.650, fără oprire și fără forțări de viteză, ar însemna, aici, un timp de circa 13 minute. Atenție, însă, a nu se confunda pârtiile albastre din Alpi cu ceea am văzut noi în România, pentru că sunt diferențe mari. Așa că nu întotdeauna te poți bucura, începător fiind, când intri pe pârtie albastră. S-ar putea să vrei să încerci plugul...

La cotele 2.600–2.200, poți încerca probe de coborâre și autoinstructaj de perfecționare pe roșiile Bellecombes 4, Glacier 6, Fée 4 și Fée 3, pe albastra Thuit 2 și, chiar lângă ea, pe înșelătoarea roșie Thuit 4, care-ți oferă dâmburi înghețate și pante înclinate spre stânci. De asemenea, ai câteva negre (Fée 6, Fée 5, celebra serie Diable, plus înfricoșătoarea Bellecombes 5 și inconfundabila Valentine, un fel de pârtie a oftatului...) care îți vor înroși mușchii picioarelor, fiind pline de denivelări și, firește, abrupte. Repet, abrupte, în ciuda oricăror comentarii ipocrite gen „a, păi, aia nu e abruptă, să fim serioși...”, care nu urmăresc decât afirmarea prestigiului personal prin minimalizarea dificultății...

Off-piste și freestyle. Iar dacă vorbim de „fructul interzis”, adică off-piste, Les Deux Alpes ar fi un fel de mare livadă. Spațiul de libertate nebună se întinde pe 765 ha, ceea ce înseamnă (în cazul unei ninsori proaspete) un paradis. Istoricul buletinelor meteo indică o grosime a stratului proaspăt de zăpadă ce depășește, de regulă, 50 cm, deci imaginează-ți ce înseamnă să plutești în așa ceva pe o înclinație 60 de grade, timp de minute bune... Deși cele mai vestite porțiuni de freeride sunt cele care coboară de la 3.568 m, pe fâșiile de omăt gros care trec printre crestele ghețarului La Grave, totuși cele mai frecventate (și, deci, iubite) porțiuni sunt exterioarele pârtiilor Valentin, Fée 1, Super Diable 1. Cât despre snowpark, nu uitați că Les Deux Alpes deține una dintre cele mai complexe și (pe bună dreptate) lăudate zone de freestyle, numită Freestyle Land, care e produsul a aproape 20 de muncă a celor mai buni specialiști în domeniu. Astfel, a fost conturat un parc uriaș, dedicat atât celor care se

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Spre

cota

3.4

...

cover story | Les deux alpes

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Pârtiile care coboară prin stânga Pano Bar-ului – abrupte și nebune – sunt exact ceea ce îți trebuie ca să-ți revii din pulsul distracției.

La Pano Bar, totul se învârte în jurul DJ-ului, care pur și simplu te oprește din schiat când îl auzi.

inițiază, cât și celor experți, cu zone de Boardercross, Slopestyle, Superpipe și Park Avenue. Instalații de transport pe cablu. Reformulez: artă inginerească. Este o încrucișare de telescaune, telegondole și teleschiuri care îți amintește de nodurile rutiere din Germania. Iar cuvântul de ordine este rapiditatea pe un singur skipass (luați aminte dragi proprietari români de pârtii!). Dacă în alte stațiuni durează aproape o oră și jumătate până ajungi în cel mai înalt punct, aici vorbim de maximum 50 de minute, timp în care schimbi iute mai multe mijloace. Telegondolă, telescaun, funicular, teleschi și ești deja sus, la 3.400. Există 53 de instalații de transport pe cablu, iar avantajul real este că pornesc din oricare punct al stațiunii. Nu ai mult de mers și, practic, ai putea sta toată ziua cu schiurile

în picioare, fără să trebuiască să te deplasezi aproape deloc de la un cablu la altul. Distracție. Adică Pano Bar, après-ski-ul ultra-faimos, fără de care Les Deux Alpes ar fi un fel de Mecca fără templu. La cota 2.600, Pano Bar e, într-adevăr, un bar, dar de proporțiile unui mic vas de croazieră pe care se dansează om în om, se face plajă, se bea, se cântă. Ziua în amiaza mare, un DJ face o atmosferă de răsună munții și transformă atmosfera de viscol sau ninsoare în ceea ce sunt cluburile nocturne de jos, din stațiune: distracție și nonconformism. Un simplu search cu Pano Bar, pe YouTube, te convinge imediat... La cote ceva mai potolite sunt après-ski-urile de la 3.200, 2.400 și 2.100, pentru cei care preferă să servească masa sau să facă plajă într-o atmosferă de liniște. Iar jos, în stațiune, distracția începe seara târziu, când zecile de cluburi (printre care și L’Avalanche, una dintre cele mai mari discoteci din Alpi) sunt umplute până la refuz de miile de oameni care trăiesc la maxim experiența de a-și petrece vacanța în, poate, cea mai vie stațiune de schi din Europa. Les Deux Alpes nu e doar atât; acolo există viață și după sezonul de schi (deși se schiază și vara, sus pe ghețar), muntele fiind un imens teren pentru cicloturism și trekking. Fie cum o vrea fiecare; vara noastră, însă, e iarna. Iar iarba noastră verde e aia care strălucește albastru în bătaia soarelui... Cu atât mai mult cu cât tocmai Les Deux Alpes e locul în care noi, românii, organizăm la fiecare sfârșit de martie celebrul SnowFest, evenimentul care îi aduce laolaltă pe toți dependenții de Alpi. Află totul despre Les Deux Alpes pe www.2alpes.com, site care va oferi în curând o publicație online de promovare a stațiunii.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

cover story | Les deux alpes

Freestyle Land este numele perfect pentru un domeniu atât de complex precum snowparkul din Les Deux Alpes. Cel mare, disponibil în sezon, este, practic, atracția stațiunii, având de toate pentru toți. text: George Moșuțiu

Freestyle Land Snowpark Are cinci zone bine definite, fiecare cu particularitățile sale. Ajuns acolo, am început, bine înțeles, cu zona numită Easy Park, destul de aglomerată, unde oricine poate să-și încerce abilitățile de rider pe un mini-pipe, câteva kickere micuțe și ceva boxuri scurte. Imediat lângă Easy Park este traseul de Boardercross care se ridică la standarde de olimpiadă. Dacă ești amator de viteză este locul unde nu te vei plictisi niciodată… Însă eu, personal, nu mă regăsesc în acest stil, așa că nu am pierdut prea mult timp prin zonă. Două dintre ultimele trei zone au fost și rămân cu siguranță preferatele mele. Park Avenue, locul unde mi-am perfecționat stilul cel mai bine, începe cu câteva elemente ușoare, numai bune să-ți pună sângele în mișcare. Liniile pe care le poți alege sunt super creative și nu s-a întâmplat nici măcar o dată să stau după cineva, cu toate că a fost full sezon și pârtiile erau pline. Între Park Avenue și Slopestyle zone se află un Superpipe în care mi-am încercat și eu norocul de câteva ori, însă nu era de mine. Pereții pipeului erau de peste 6 metri înălțime și complet verticali și, după câteva

bailuri destul de urâte, am renunțat. Penultima zonă, cea de Slopestyle a fost dragostea mea totală, asta, poate, pentru că în Romania noi nu avem kickere! Puținele snowparkuri de la noi din țară mai au câte o țeavă două, un box sau un wall, dar nu și kickere. Aici erau 10 kickere perfecte, 3 serii de câte 3, fiecare serie de mărimi diferite, și un kicker uriaș (de care nici nu m-am apropiat!). Eu nu mai sărisem pe un kicker de ceva vreme și am început pe cele mai mici, însă totul era atât de perfect încât progresul meu a fost peste așteptări. Unde mai pui că, în fiecare dimineață, totul era nou, kickerele fără urme, gata să fie lovite…. Aterizarea era bună, parcă nu îți era frică să sari pe ele, te simțeai confortabil în aer. Pe traseul de Slopestyle este locul unde am progresat cel mai mult! Însă după toate, mai ai nevoie de o pauză și ajungem la ultima zonă, numită Cool Zone, care se află la baza snowparkului, unde te poți odihni, socializa, poți avea parte de un hot-dog sau un pahar de vin fiert pe ritmuri de muzică bună, chill pe șezlonguri sau pe bănci, poate chiar să prinzi un bronz bun. Freestyle Land este locul unde cu siguranță vreau să mai ajung.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

cover story | Les deux alpes

Enjoy The Glacier 26-27 octombrie Les Deux Alpes Trăiești un sentiment ciudat când afară sunt 20 de grade, iar tu ești alături de alte două mii de oameni, unul mai echipat decât altul, cu plăci și schiuri de toate felurile, toți așteptându-și rândul la telecabină. Vremea era perfectă, toată lumea era pozitivă cu toate că era o coadă imensă, mirosul de iarbă verde se simțea din toate părțile, asta, poate, pentru a mai alina nerăbdarea unora de a ajunge la zăpadă. text: George Moșuțiu

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

m avut parte de această ex periență la finalul lunii octombrie, pe unul dintre cei mai mari ghețari din Europa, în faimoasa stațiune Les Deux Alpes, bine cunoscută în România datorită SnowFest-ului. Însă noi am mers țintit pentru Enjoy The Glacier, un eveniment important organizat pe plan local, dar cu o puternică reputație în lumea amatorilor de freestyle snowboard, freeski dar și pentru cei ce vor doar să fie prezenți la after party-urile, concertele sau prezentările de film oferite în cele trei zile. După aproape o oră de stat la coadă, am ajuns în cabi-

nă și am început să urc. De sus vedeam zone în care altă dată mergeam cu snowboardul și acum erau doar versanți stâncoși, am văzut faimosul Pano Bar, gol și părăsit, însă nu a trecut mult timp și au început să apară primele urme de zăpadă, din ce în ce mai multă pe măsură ce urcăm. Când am pășit afară din cabină m-a descumpănit puțin frigul specific de iarnă care m-a lovit în față, însă nu conta, abia așteptam să fac prima coborâre. Am luat primul teleschi și am început să urc ghețarul. Domeniul schiabil era imens, zăpada era perfectă. Ajuns sus, m-am dus țintit spre snowpark, care, spre surprinderea mea, arăta mult mai bine decât în poze, lucru ce m-a intimidat puțin. Mă simțeam destul de nesigur pe

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

cover story | Les deux alpes

mine și ruginit, mi-am propus cu orice preț să evit accidentările, așa că am luat-o încet pe câte un kicker sau câte un box mai mic. Pe la ora 12 am început să mă îndrept spre locul unde părea a fi cea mai mare agitație. Știam din program că urma să fie un concurs de snowboard cu un park amenajat special pentru acel eveniment. Se adunaseră mulți sponsori, fiecare cu câte un cort cu echipament și accesorii, puteai testa tot ce însemna producție 2014…. M-am simțit destul de bine, mai ales după ce am mâncat un hot-dog făcut chiar acolo, pe zăpadă, în cadrul concursului. Nivelul de riding era unul mai mare decât mă așteptam, formatul jib al concursului era de spectacol, fiecare rider ataca ce element voia și încerca orice trick,

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

era impresionant. La capătul traseului era un quarter pipe de câțiva metri unde curgeau trick-urile, backflipuri, handstale, mctwist și multe altele. Premierea a avut loc tot acolo. Pe locul întâi s-a clasat De Blouse Arnaud care, spre surprinderea tuturor, și-a donat premiul celor de pe locul 2, 3 si 4. Mai târziu am stat puțin de vorbă și l-am întrebat de ce a făcut asta iar el mi-a răspuns: “sunt un rider sponsorizat, de ce să păstrez premiul pentru mine când eu deja am ce îmi doresc de la sponsori”. Am fost din nou impresionat, mi s-a părut un gest grozav. Arnaud a fost foarte amabil, prietenos și fără fițe și, văzând că sunt curios m-a invitat la Vars Park, locul unde se an-

trenează el. Îmi spunea că este unul dintre cele mai bune snowpark-uri și că e locul unde chiar poți progresa pentru a deveni pro. Mă tot gândesc la asta de atunci… După concurs toată lumea a început să se îndrepte din nou spre cabine, singurul mijloc cu care puteai coborî de la 3.600. O altă variantă era elicopterul, însă nu doresc asta nimănui. Din păcate, însă, în ziua concursului a cam avut activitate. Programul weekendului a fost foarte încărcat, nu am avut nicio clipă de răgaz, ajuns la hotel m-am echipat repede împreună cu doi amici clujeni, rideri pasionați ca și mine (altfel ce ar fi căutat pe ghețar în ziua aceea) și am ieșit spre oraș. Concerte live în plină stradă, premiere de

Avantajul major al faptului că te afli în Les Deux Alpes este că spațiile sunt largi, enorme, în ciuda numărului mare de turiști. Că schiezi, că faci o pauză sau că te-ai oprit la o pipă, nimeni nu înghesuie pe nimeni.

cover story | Les deux alpes Pe lângă momentele când cobori pe pârtie, cel mai plăcut lucru, în Les Deux Alpes, este când faci o „pauză de peisaj”. Oriunde ai privi în depărtări, spre piscuri de peste 3.500 m, ai senzația că trăiești, pe viu, un documentar BBC.

film organizate de Volcom, toată lumea era cu skateboardul, bike-ul sau știu eu ce alt mijloc de a obține adrenalină. Am petrecut toată noaptea, am socializat cu toată lumea și, fiind singurii români din toată stațiunea, am atras puțin atenția (în sensul pozitiv, bineînțeles!) A doua zi dimineața, vestea proastă: sus pe ghețar vântul bătea în rafale de până la 80 de km/h, instalațiile pe cablu erau închise, așa că ne-am pus pe așteptat alături de alte câteva mii de oameni care formau deja o coadă consistentă și umpleau terasele din centru tresărind la fiecare buletin meteo anunțat la stația de telecabină. După trei astfel de buletine ne-am dat seama că nu are niciun rost, că ghețarul va rămane închis și am pornit direct în călătoria de 20 de ore spre casă… Încă odată muntele ne-a demonstrat cine e șeful. Overall a fost unul dintre cele mai reușite tripuri pe care le-am făcut și unul dintre cele mai deosebite. Nu am să uit niciodată priveliștea pe care o ai când ești în mijlocul Alpilor, pe vârful ghețarului, și te pregătești să-ți dai drumul pe pârtie, la prima ieșire din sezon.

Snowpark 3600 – disponibil în afara sezonului rece Ca orice alt snowpark de înalt nivel, îl găsim aranjat pe trei niveluri: begginer line, jib line şi pro line. Jib-ul şi pro line-ul se întind pe întreaga lungime a gheţarului şi sunt despărţite doar de teleschi. Beginner line Beginner line e ceva mai retras, dar cu acces destul de uşor de pe o pârtie obişnuită şi are doar 3 kickere mici in line, iar pe lângă ele câteva

Jib line Înseamnă strict ţevi şi box-uri. Spre deosebire de alte parkuri, elementele de acolo, 11 la număr şi diferite unul de altul, sunt aliniate. Nivelul de

Pro line Constă în 3 linii de kickere a câte 3 plus un kicker uriaş. Fiecare linie în parte are particularităţile sale, însă kickerele de pe o linie sunt

elemente: un box mic şi destul de lat, un rainbow box şi o ţeavă la fel de mică. Este locul perfect pentru o încălzire uşoară înainte de a trece la lucruri serioase.

dificultate creşte de la element la element, distanţa dintre ele este perfectă, înclinaţia pantei este perfectă, dacă nu ţi-e frică de metal, e locul unde vrei să ajungi.

identice. Aterizările sunt perfecte, air time-ul pe care îl oferă este incredibil, nivelul de riding la care poţi să ajungi într-un timp scurt este mindblowing.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Cu siguranță, snowpark-ul de vară din Les Deux Alpes se ridică la nivelul celui de iarnă și este o atracție principală deoarece ocupă mai bine de jumătate din întreaga suprafață a ghețarului.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Ski în străinătate | Risoul

Risoul • GoUE

Tinereţe fără bătrâneţe de moarte în Pădurea 54

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

La Foret Blanche:

Toate pârtiile din România adunate nu reprezintă mai mult de o zecime d intr-un domeniu schiabil mediu din Alpi. Fie ei austrieci, elvețieni, italieni, sloveni sau francezi. text: Andrei Huțanu | foto: flickr.com

și schi fără de Argint

Aceștia din urmă, însă, Alpii Francezi care vasăzică, se disting, totuși, între ceilalți. Pentru că Franța este țara cu cei mai mulți kilometri de pârtie la nivel mondial, pentru că tot aici se găsesc cele mai întinse zone cu zăpadă neatinsă dar ușor accesibile pentru freerideri, pentru că Alpii Franței găzduiesc cel mai întins domeniu schiabil din lume, Les Trois Valees, cu peste 600 de kilometri de pârtii interconectate cu o grămadă de ski-lifturi (ideea e că le ai pe toate la dispoziție fără să trebuiască să-ți dai jos schiurile din picioare), pentru că francezii au inventat și aplicat conceptul ski-in/ski-out, prin care, în majoritatea stațiunilor, părăsești clădirea în care ești cazat și te întorci la ea direct pe pârtie, fără să fii nevoit să faci un pas încălțat cu clăparii sau cu butzii și pentru că o atenție deosebită acordată suprafeței pârtiilor și îngrijirii lor îți garantează, de cele mai multe ori, condiții perfecte de schi chiar și după-amiaza, chiar dacă instalațiile nu sunt întotdeauna la fel de noi și de moderne precum cele din Austria. Și mai e ceva: mâncarea și atmosfera. Despre mâncarea din Franța nu cred că are sens să mai spun ceva, iar în ceea ce privește atmosfera, gândiți-vă că, în timp ce în Austria mergi, practic, la țară, într-un sat de munte în care sătenii și-au făcut pensiuni și au mai apărut câteva hoteluri, în Franța mergi în stațiune, cu tot ce implică acest termen. Se pierde din pitoresc, în schimb se câștigă la capitolul viață, distracție și restul. Așa încât, dacă asta căutați, ar trebui să

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Ski ﾃｮn strﾄナnﾄフate | Risoul

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Golul alpin larg si zapada abundenta asigura o zonă excelenta pentru freeride

Ski in-ski out; adică oriunde stai părăsești cladirea direct pe pârtie și te reîntorci pe schiuri.

Chiar dacă nu ați dat peste un targ culinar, bunătățile franțuzești vă așteaptă atât în magazine cât și în restaurante.

nu vă mai împiedicați în Alpii Austrieci, într-adevăr cu condiții minunate de schi și de cazare, ci să continuați să mergeți spre vest până în resorturile franțuzești. E departe, într-adevăr, dar e aproape de aeroporturile din nordul Italiei pe care se oferă zboruri low-cost din România. Și mai e un aspect de luat în seamă: excelentul raport calitate-preț. Cu banii cu care în Austria sau în Italia plătiți un skipass pentru 6 zile, în multe stațiuni din Franța obții și skipass și cazare. Pentru aceeași perioadă și pentru un număr similar de kilometri de pârtie. Un exemplu în acet sens este Risoul. Un pachet turistic care cuprinde cazare pentru opt nopți și skipass-ul pentru șapte zile pornește de la 170 de euro de persoană. Repet: opt nopți de cazare/șapte zile de schi pentru 170 de euro! Este o stațiune relativ

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Ski în străinătate | Risoul

Ca peste tot în Alpii Francezi, peisajul îți taie răsuflarea. Fie că ești în vârful pârtiei, fie că te relaxezi pe terasa unui chalet specific.

mică, cu doar 20 de mii de locuri de cazare, majoritatea în apartamente de trei stele, cu gospodărire proprie. Celor care au fost în condiții similare în Austria, apartamentele din Risoul li se vor părea mici, dar sunt cochete și complet utilate cu veselă, aragaz electric, cafetieră, cuptor cu microunde și chiar mașină de spălat vasele. Este o stațiune înaltă, situată la 1850 de metri altitudine și jumătate dintre cele 80 de pârtii beneficiază și de tunuri de zăpadă, așa încât schiul nu va fi afectat într-un sezon secetos. Domeniul schiabil La Foret Blanche, adică Pădurea Albă, domeniu pe care îl împarte cu stațiunea Vars, situată peste munte, cuprinde 195 de kilometri de pârtie și 52 de instalații de cablu. Sunt pârtii pentru toată lumea, de la cele ușoare, pentru începători, până la cele foarte dificile, pentru experți. Din păcate, nu erau toate deschise când le-am încercat eu, dar pot să vă spun că niciun schior nu ar avea nimic de obiectat în ceea ce privește varietatea pârtiilor sau modul în care sunt întreținute. Dar La Foret Blanche se distinge în ultimii ani ca o destinație pentru iubitorii de schi în afara pârtiei, Vars fiind un loc de referință pentru cunoscători. Un domeniu imens, ușor accesibil de la instalațiile de cablu, stă la dispoziția freeriderilor. Și pentru că schiul în afara pârtiei trebuie să însemne în primul rând plăcere și riscurile trebuie minimizate la maximum, la Risoul sunt identificate patru zone pentru off-piste, marcate corespunzător. Semnele aflate la punctele prin care se iese din zona pârtiilor amenajate indică gradul de risc la care te expui dacă îți continui drumul. Există zone sigure, în

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

care poți să te bucuri de zăpadă nebătută, urmărind pur și simplu semnele care te ghidează pe unde să mergi, există zone expuse pericolului de avalanșă, unde intri pe răspundere proprie, așa cum există zone în care relieful abrupt sau stâncos se constituie în factor de risc. O lectură scurtă a celor scrise sub semnele portocalii, galbene sau albastre este, însă, edificatoare, urmând ca amatorul de senzații tari să ia

decizia în funcție de cât de bine schiază și de cât de mult iubește viața… În ceea ce privește viața de după schi, în Risoul există numeroase restaurante, opt baruri, o discotecă și o atmosferă tinerească și destul de gălăgioasă. În concluzie, eu aș recomanda această stațiune celor tineri, care caută schi de calitate, pe pârtie sau în afara ei, precum și distracție, fără să caute și fițele unei cazări de cinci stele.

OFF Piste | Alpii Bavarezi

Schi alpinism în

Alpii Bavarezi Dincolo de veşnica preocupare pentru echipamente, tehnică, viteză şi performanţe, atunci când practicăm schiul trebuie să avem în vedere ceva mult mai important. Şi anume că aceste două bucăţi legate de picioare, făcute din lemn, timp de mii de ani, plus cele două beţe pe care le ţinem în mâini, ne deschid calea spre intimitatea naturii. A unei naturi foarte greu de întâlnit altfel, căci peisajul hibernal nu e uşor de străbătut, ba chiar poate fi periculos, dacă ne gândim la temperaturi mult sub zero grade, avalanşe, fenomene meteo extreme... text: Ovidiu Pop | foto: Adrian Muntean

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Cu toate acestea avem o preocupare constantă, o chemare spre felul acesta de călătorie. În cele din urmă şi iarna face parte din viaţa noastră, iar schiul, în general, ne ajută cel mai bine să o descoperim. În România, condiţiile pentru explorarea naturii pe schiuri de tură sunt unele dintre cele mai bune din Europa. Pe alte continente nu am fost (la schi ), dar în Europa încerc în fiecare an să petrec câteva zile la munte, de preferinţă în Alpi, munţi care nu oferă doar o infrastructură de cea mai bună calitate pentru schiul de pârtie, ci şi nenumărate posibilităţi pentru ceea ce se numeşte generic off-piste. Având un echipament adecvat poţi ajunge pe schiuri la cabane de altitudine, unele dintre ele fiind situate chiar la peste 3.000 de metri. Majoritatea sunt închise pe timpul iernii, însă fiecare are o cameră sau chiar mai multe lăsate deschise pentru cei ce doresc să rămână peste noapte sus, pe munte. Aici găseşti câteva priciuri (paturi suprapuse), o sobă şi, dacă ai noroc, şi ceva lemne. Oricum, trebuie să aduci cu tine un sac de dormit bun, în care să rezişti peste noapte la temperaturi sub zero grade. Poţi sta cât vrei, poţi schia în jur, având grijă la condiţiile meteo, la starea zăpezii, la avalanşe … Apoi poţi pleca mai departe spre o altă cabană. Costurile sunt acceptabile chiar şi pentru noi, românii, iar modalitatea de plată se bazează,

ca atâtea alte lucruri din această parte a lumii, pe încredere: lași bani într-o cutie din perete sau îi depui la bancă în prima localitate unde ajungi. Asemenea ture se pot face de-a lungul Alpilor în Slovenia, Germania, Austria, Italia, Elveţia şi Franţa. Cabanele din Austria şi Germania aparţin Clubului Alpin German, care e o asociaţie bazată pe contribuţia echitabilă a tututor membrilor. Și aici nu e vorba numai despre cotizaţii, ci şi despre aceste cabane care sunt întreţinute de către comunităţile diferitelor oraşe şi care constituie zestrea comună a Deutsche Alpenverain, un club ce numără aproximativ un milion de membri. Fiecare membru şi nu numai, fiecare alpinist, schior, în cele din urmă fiecare drumeţ, poate sta la o cabană aflată departe, pe munte, în sălbăticie, aproape oriunde în Alpi. Alpii Bavarezi fac parte din lanţul Alpilor Calcaroşi de Sud şi se găsesc, în cea mai mare parte, pe teritoriul Germaniei. O parte a acestora se află totuşi în Austria, iar graniţa între cele două ţări trece chiar prin inima munţilor. În aceste locuri însă, graniţele nu prea contează, căci avem de-a face cu aceeaşi cultură montană, cu acelaşi respect pentru mediul înconjurător şi cu aceeaşi apetenţă pentru mişcarea în are liber. Cabana Carl von Stahl se află la peste 1.700 de metri altitudine, în Austria. Graniţa cu Germania trece chiar prin curtea casei, dar despre acest lu-

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

OFF Piste | Alpii Bavarezi

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

cru afli doar de pe o mică placă fixată pe un stâlp modest, făcut din lemn. Carl von Stahl Haus se află în custodia Clubului Alpin Austriac, secţiunea Salzburg. Acest loc este o adevărată Mecca pentru ceea ce înseamnă schiul de tură. Jos, în vale, se află oraşelul Berteschgaden, al cărui nume a rămas în memoria colectivă prin faptul că aici, printre piscurile abrupte ale Alpilor Bavarezi, cocoţată undeva deasupra văii, se află casa de vacanţă a lui Adolf Hitler, loc cu mare însemnătate în istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Timpul a încercat însă să le şteargă pe toate, iar în prezent orăşelul a devenit un centru turistic, înconjurat de piscuri şi de pereţi abrupţi, peisajul de poveste având tuşa absolut specifică a Alpilor. Deci, treci de Salzburg, după vreo 30 de kilometri ajungi la Berteschgaden, de aici iei telegondola spre vârful Jenner, iar apoi, după o jumătate de oră de mers pe schiuri sau pe jos, ajungi la Carl von Stahl Haus. Drumul e bătut şi marcat, în aşa fel încât să nu te rătăcesti chiar dacă e ceaţă sau vreme rea. Deoarece e relativ aproape de staţia de la telegondolă, cabana e deschisă şi pe timpul iernii. Chiar dacă aceşti munţi sunt foarte abrupţti, printre pereţii maiestuoşi de calcar se găsesc nenumărate posibilităţi pentru schi. Există rute consacrate pentru ascensiunea diferitelor vârfuri din jur, cu diferite grade de risc. Atenţie, pentru că peste tot în Alpi, traseele nu sunt marcate, iar

pentru a le parcurge, cel mai bine e să studiaţi ghidurile care se pot cumpăra în vale. Riscurile ţin de posibilitatea producerii de avalanşe sau de cădere în gol. Nu vă speriaţi, dacă vă informaţi corect, dacă vă echipaţi corespunzător şi dacă nu vă asumaţi riscuri inutile, veţi găsi aici ceva de făcut, indiferent de nivelul la care vă aflaţi pe schiuri. De exemplu, o ascensiune pe Schnebstain, munte aflat în imediata apropiere a cabanei Carl von Stahl, e o adevărată plăcere. De sus se deschide o panoramă splendidă, cu piscuri stâncoase şi văi abrupte ce se întind până la linia orizontului. Dacă nu cumva e prea groasă ceaţa sau te afli deja în nori, admiri priveliştea, îţi dai jos pieile de focă, blochezi legăturile şi clăparii şi schiezi lejer şi fără niciun risc până înapoi la cabană. Sau alegi o altă variantă mergând până la schiul extrem, pe culoare abrupte şi înguste sau pe fețe ce te duc până jos în vale, o mie de metri diferenţă de nivel. Ar fi de remarcat ascensiunea pe vârful Hoher Goll, aflat la 2.522 de metri altitudine, cam la nivelul Moldoveanului nostru. Traseul e dificil şi periculos. Există zone prevăzute cu cabluri şi lanţuri, dar cea mai mare problemă o reprezintă culoarele cu zăpadă îngheţată. O cădere ar avea urmări grave, de aceea se recomandă folosirea colţarilor. Sus, în circul glaciar, panta se mai îndulceşte, iar peisajul hibernal devine copleşitor. După ce traversezi marea de zăpadă urci, în

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

OFF Piste | Alpii Bavarezi

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

sfârşit, pe vârf. Coborârea te răsplăteşte apoi pe deplin. Atenţie la culoarele abrupte din partea de jos a traseului. Zăpada nu e întotdeauna de cea mai bună calitate, dar asta face parte, cum s-ar zice, din pachetul turistic achiziţionat. În golul alpin vântul, soarele, diferenţele de temperatură fac ca, la coborâre, să treci rapid prin zăpada de diferite tipuri şi consistenţe. În asta constă de fapt chiar arta de a schia în zăpada neîncepută: în controlul pe care îl ai asupra schiurilor, indiferent de felul în care se modifică suprafaţa pe care aluneci. Cel mai bine e să vii aici primăvara, când avalanşele de pe feţele abrupte de la altitudine au curs şi când ziua e mai lungă. E mai puţin probabil să găseşti zăpada uşoară, dar până la urmă povestea de la televizor şi din filme, cu temerarii care plutesc pe pantele abrupte încărcate de zăpadă proaspătă, sfidând micile avalanşe ce curg în jurul lor, rămâne doar o poveste ce nu e la îndemâna oricui. Acei oameni nu-şi asumă de fapt riscuri inutile. Înainte de începerea filmării se fac investigaţii serioase asupra posibilităţii de producere a avalanşelor, iar traseele se studiază în detaliu. Noi, ceilalţi, nefiind rideri sponsorizaţi, nu beneficiem de aceste avantaje, deci trebuie să fim mai atenţi. Chiar dacă zăpada nu e de cea mai bună calitate, chiar dacă ceaţa e prea deasă sau vântul bate prea tare, iar concediul se termină şi tu n-ai apucat să faci turele pe care ţi

le-ai propus, eu cred că pur şi simplu bucuria de a fi la munte ar trebui să-ţi umple sufletul. E bine să vezi jumătatea plină a paharului. De exemplu, la Berteschgaden există un domeniu schiabil care, chiar dacă nu e foarte mare, e de cea mai bună calitate. La fel ca peste tot în Alpi... O partidă de schi pe pârtie nu strică nimănui şi, în fond, pe pârtie se poate schia aproape pe orice fel de vreme. Acest loc are o energie specială, atrăgându-i, se pare, în mod special pe cei care practică schiul de tură. Într-una din zile, având o febră uşoară, am rămas pe terasa cabanei, la soare, cu gândul să citesc o carte. N-am reuşit să parcurg niciun rând, fascinat fiind de spectacolul de pe munte. De dimineaţă au început să curgă prin curtea cabanei puzderie de oameni. Și era într-o miercuri. Copii şi adulţi, bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici, cu echipamente începând de la cele vechi de 20 de ani până la ultimele modele, toată lumea avea un scop: să se bucure de o zi superbă, într-un decor montan de excepţie, urcând, pentru ca apoi să poată gusta plăcerea schiului în zăpada proaspătă. Stând acolo pe terasă, cu o bere bună şi curată în faţă, m-am gândit ce-ar însemna să văd toate acestea şi la mine acasă. Fără drujbe, fără jeepuri şi fără mici la bordură. Cu respect faţă de natură, faţă de mişcarea în aer liber şi faţă de semeni. M-a cuprins o amărăciune pe care cu greu am reuşit să o alung…

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Off piste | Sfaturi

Pieile de focÄ&#x192;.

Secretul succesului

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Să nu-şi închipuie cineva că acest accesoriu se fabrică prinzând nişte foci, lipsindu-le de piele şi folosind-o pe aceasta din urmă pentru a o lipi pe schiuri. Spun asta pentru că am fost întrebat de nenumărate ori dacă pieile de focă provin de la o … focă adevărată. Nici vorbă. text: Ovidiu Pop | foto: Adrian Muntean

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Off piste | Sfaturi

Este vorba despre o analogie. O focă e un mamifer greoi pe uscat, dar extrem de agil în apă. Ca să fie hidrodinamică, părul ei este aplecat în direcţia în care se deplasează, adică dinspre cap spre coadă. La fel, perii de pe pielea de focă folosită la schiul de tură sunt înclinaţi dinspre faţă spre spate. Spre deosebire de rolul pe care îl joacă blana focii adevărate, cea ataşată schiului de tură are un rol suplimentar: datorită înclinaţiei lor perii se culcă când schiul e împins înainte, permiţând înaintarea, şi se ridică, opunând rezistenţă şi împiedicând schiurile să o ia înapoi, când mişcarea e preluată de celălalt picior. Pur şi simplu reuşeşti să urci muntele datorită acestui accesoriu, aparent uşor de trecut pe un loc secund, dar fără de care schiul off-piste nu e posibil. Pieile de focă se fabrică dintr-un material pliabil, fiind prevăzute cu un adeziv. La urcare, ele se “lipesc” pe schiuri, iar atunci când urmează coborârea, se dezlipesc, se împachetează şi se bagă în rucsac. Adezivul rămâne integral pe piele. Apoi se blochează legătura, se strâng clăparii şi urmează marea aventură. După părerea mea, adevărata invenţie în tot ceea ce înseamnă schi de tură, schi-alpinism, free-ride etc. o reprezintă pieile de focă. Ele îţi permit pur şi simplu să ajungi în locurile în care vrei să schiezi, să călătoreşti în mijlocul naturii pe timp de iarnă sau

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

să te întorci acasă (la cort, la cabană sau în locul în care ţi-ai lăsat maşina) cu cel mai mic efort posibil. Nu e uşor să mergi pe schiuri de tură: e vorba despre o tehnică specifică, de disponibilitatea de a face un efort intens în condiţii de iarnă, însă fără piei de focă acest efort e infinit mai mare. Schiurile, având ataşate pieile de focă, te ţin la suprafaţa zăpezii. Mergând pe jos, cu schiurile în spate, s-ar putea să te afunzi în zăpadă până la subţiori. Avantajul e evident. De aceea pieile de focă, echipamentul pentru schi de tură în general, te ajută să cunoşti cu adevărat şi cu minimul de efort posibil, anotimpul hibernal, indiferent că vrei să faci doar o plimbare pe munte sau că vrei să cobori cele mai abrupte pante şi cele mai înguste culoare. Bineînţeles, elicopterul te poate urca până în vârful muntelui, dar niciodată nu ştii unde vei ajunge, aşa că pieile de focă te vor ajuta să ieşi la liman. Second hand sau noi? Pieile de focă sunt supuse unei uzuri mecanice intense, aşa că varianta second hand nu e cea mai indicată. Lipiciul se uzează după o vreme, ceea ce înseamnă că în condiţii de umezeală sau de frig extrem pieile nu vor mai adera la schiuri. Te afli undeva departe, se lasă noaptea şi pieile nu se mai lipesc. Iată o situaţie care trebuie evitată. De aceea nici varianta modelului ieftin nu prea stă în picioare. Cred că e evident că la acest

La traversarea sau la urcarea unor suprafeţe îngheţate suprafaţa maximă a pieilor va împiedica alunecarea, iar canturile vor fi folosite pentru a face, pe cât posibil, o urmă în zăpada dură.”

capitol nu trebuie să vă zgârciţi. Faceţi un efort şi luaţi ce e mai bun (nu sunt prea multe firme pe piaţă). E o problemă nu numai de confort, ci şi de siguranţă în condiţii extreme. Dacă la schiuri sau la clăpari se mai pot face concesii, la piei şi la legăturile de tură lucrurile trebuie să fie clare: ele trebuie să fie sigure şi funcţionale, iar asta costă. Viaţa pieilor de focă se prelungeşte printr-o folosire corespunzătoare. Încercaţi să ţineţi adezivul cât mai curat. Acesta adună uşor murdărie şi îşi pierde astfel proprietăţile. Aveţi grijă să uscaţi bine pieile după folosire. Nu le ţineţi însă mult timp la căldură. Adezivul se precipită şi se degradează. Nu lipiţi pieile una de alta, s-ar putea ca lipiciul să se smulgă de pe una din piei şi să treacă pe cealaltă. Lipiţi fiecare piele pe suportul din dotare, de fiecare dată când le împachetaţi, chiar şi în timpul turelor. Aveţi grijă la trecerea peste pietre sau rădăcini, părul de pe piei se poate smulge şi pot apărea chiar rupturi şi tăieturi. Și nu vorbim aici despre o haină, ci despre un element de siguranţă. Pieile de focă trebuie să ocupe întreaga suprafaţă a tălpii schiului, lăsând doar canturile libere. În condiţii normale acest aspect nu pare foarte important. La traversarea sau la urcarea unor suprafeţe îngheţate suprafaţa maximă a pieilor va împiedica alune-

carea, iar canturile vor fi folosite pentru a face, pe cât posibil, o urmă în zăpada dură. Evaluaţi însă bine situaţia şi folosiţi colţarii de legătură sau chiar colţarii ataşaţi clăparilor. O cădere pe o pantă îngheţată poate fi periculoasă, chiar fatală. Schiurile din ziua de astăzi au diferite dimensiuni (lungimi, lăţimi la vârf, mijloc şi coadă ) şi de aceea pieile de focă se taie, la achiziţionare, după dimensiunile schiului, cu ajutorul unor cuţite speciale. La final, câteva sfaturi utile. Cât timp sunt noi, pieile de focă sunt impermeabile. După o vreme, ele se uzează şi absorb apă, ceea ce înseamnă că, în condiţii de iarnă, pot îngheţa sau se pot încărca cu zăpadă. E greu să te deplasezi mişcând nişte bulgări imenşi ce se lipesc de picioarele tale. Pentru ca nimic să nu adere la suprafaţa pieilor, folosiţi ceara specială ce se găseste pe piaţă. Impregnaţi-le bine acasă sau dimineaţa, la cabană, şi nu când sunt deja ude, în timpul turei. Pieile de focă se lipesc cu atât mai greu cu cât e mai frig afară sau cu cât sunt mai ude. De aceea, în timpul turei, când coborâţi pe schiuri, ţineţi pieile undeva sub haină, cât mai aproape posibil de corp, pentru a le încălzi. Veţi reuşi astfel să lipiţi din nou pieile pe schiuri şi să ajungeţi acasă. Închei subliniind din nou: nu faceţi concesii! Pieile de focă sunt un element de siguranţă. Alegeţi ceea ce e mai bun.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Snowboarding | freeride

Freeride Č&#x2122;i la Predeal

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

trick-uri

foto: flickr.com/Andy Loghin

În fiecare an după Revelion, când staţiunile încep să se golească, eu şi prietenii mei avem obiceiul de a ieşi pe Valea Prahovei, mai exact în Predeal. Aşa am făcut şi anul acesta… text: George Moșuțiu | foto: flickr.com, shutterstock.com

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Snowboarding | freeride

rima dimineaţă… Ajung la baza pârtiei, starea zăpezii părea destul de bună, cu un strat de 15 cm proaspăt, aşa că am urcat în grabă pe linie. La coborâre, după prima parte a pârtiei, am ieşit cu prima ocazie în pădurea din stânga, unde copacii erau rari, powderul mare şi lumina soarelui crea un set-up de basm. Am început să fac turn după turn printre copaci, încercând să trec printre ei cu cât mai mare viteză şi îi fixam pe cei mai apropiaţi dorindu-mi să ridic ştacheta la un alt nivel. Eu sunt un adrenaline junkie, aşa că mi-a plăcut la culme! La ieşirea din pădure se formase un kicker din cauza ratracului care bătătorea pârtia. Săream de fiecare dată, chiar dacă îmi era frică tot timpul, frică să nu aterizez pe cineva.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

După câteva coborâri am găsit o altă linie ce părea interesantă: pe sub telescaun. Nu era cine ştie ce descoperire, toată lumea o cunoştea, dar fiind dimineaţa devreme nu era încă folosită. Trebuia să fiu atent doar să nu o iau prea mult spre pădure, deoarece asta ar fi însemnat să urc pe jos până la pârtie. După prima pauză la barul de la baza pârtiei (un singur shot de băutură din plante, pentru energie), timp în care se şi aglomerase, am decis cu băieţii să căutam o trambulină. În vârful pârtiei este o platformă de beton destul de înaltă şi ne-am decis să o folosim. Am început să sărim de pe ea fără grijă, în locul de aterizare zăpada avea cel puţin un metru. Aşadar, totul e să nu renunţi. Chiar dacă Predealul nu stă prea bine la capitolul off-piste, noi ne-am descurcat şi ne-am bucurat de o dimineaţă de freeride şi apoi şi de ceva trick-uri.

SCHITECH | MIPS

Tehnologia Cu toţii ne dorim să avem schiuri mai performante, clăpari mai buni şi de multe ori petrecem mult timp pentru alegerea acestor elemente ale echipamentului de schi, în timp ce, pentru alegerea căştii, ne mulţumim să o probăm şi să luăm o hotărâre bazată doar pe dimensiune şi potrivire cu forma capului. Tehnologia progresează şi trebuie să fim mai atenţi cu alegerea pe care o facem pentru protecţia noastră. Ca să ne putem da mai mult trebuie să fim în primul rând sănătoşi, nu-i aşa? text: Rareș Stănescu | foto: arhivă personală

Firma suedeză MIPS AB a fost preocupată de ideea reducerii energiei rotaţionale transmise capului în timpul loviturilor oblice încă din anul 1996. Împreună cu Institutul Regal pentru Tehnologie din Suedia, fondatorii MIPS au publicat, de-a lungul timpului, mai multe lucrări ştiinţifice care să le justifice poziţia şi solicitarea dezvoltării acestor produse. A trecut destul de mult timp până la apariţia pe piaţă a primelor căşti care înglobează această tehnologie. Până acum, din câte ştim noi, doar mărcile POC, Scott, TSG şi Red au lansat modele de căşti de schi/snowboard dotate cu tehnologia MIPS. În prezent există două tipuri de căşti între care putem alege: - cele produse cu tehnologia clasică - cele mai moderne, echipate cu MIPS (Multi-directional Impact Protection System). Acestea din urmă oferă o protecție mai bună și pot fi identificate la raft după micul logo galben al MIPS. Căştile convenţionale sunt testate prin cădere verticală pe o suprafaţă rigidă. MIPS a studiat aceste tipologii de impact timp de 15 ani împreună cu neurochirurgi, dar din alt punct de vedere – al realităţii. Pentru că în lumea reală, căzăturile sunt rareori fix verticale, de cele mai multe ori, când cădem, capetele noastre se lovesc de sol sub un unghi şi astfel ia naştere o mişcare de rotaţie a creierului, care poate duce la leziuni. Căştile echipate cu tehnologia MIPS absorb cea mai mare parte a acestei energii rotaţionale, oferind o protecţie clar mai bună. Iar în cazul în care chiar reuşiţi să cădeţi vertical în cap, nu trebuie să vă faceţi griji, o cască echipată cu MIPS vă va proteja la fel de bine ca o cască obişnuită. Testele efectuate de producători au demonstrat că este posibilă reducerea cu 40% a forţelor transmise către creier în cazul unei

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

căzături urmate de o lovitură sub un unghi de 45 de grade. Secretul din spatele acestei noi tehnologii este inspirat chiar de creierul uman. Creierul este înconjurat de un strat de lichid cerebrospinal în care se poate mişca, desigur, limitat. Sistemul MIPS imită sistemul de protecţie al creierului, introducând în construcţia căştii un strat neaderent, între structura exterioară rigidă şi căptuşeală, pentru a absorbi cât mai mult din energia creată de o lovitură oblică asupra capului. Această combinaţie între propriul sistem de protecţie al creierului şi tehnologia MIPS asigură o protecţie maximă, după standardele de până acum.

Cercetările făcute de suedezi au arătat o reducere a leziunilor în aproximativ 50% din teste. La sfârşitul lunii octombrie, producătorul norvegian de echipamente de protecţie Sweet Protection a devenit partenerul lui Aksel Lund Svindal (foto) pentru acest sezon al Cupei Mondiale. Acesta va purta noul model de cască, numit Rooster Corsa, certificat FIS şi echipat cu sistemul MIPS, ridicând astfel ştacheta nivelului de siguranţă din Cupa Mondială. Parteneriatul a debutat odată cu prima cursă din acest sezon competiţional, la Sölden, pe 27 octombrie, iar Aksel Lund Svindal a declarat că “a schia cu casca Rooster Corsa îţi dă o senzaţie de naturaleţe. Nu numai mulţumită greutăţii reduse şi a potrivirii perfecte pe cap, cât

mai ales datorită faptului că auzi foarte bine şi simţi totul în jurul tău. Cum este posibil ca o cască atât de uşoară şi cu un volum atât de mic să îţi ofere o protecţie atât de bună? A trebuit să mă uit de două ori la rezultatele testelor ca să mă conving!”

la căștile de schi poc

TSG

poc

TSG

SCOTT

RED

Casca este produsă folosind tehnologii comune cu cele folosite pentru căştile piloţilor de Formula 1. Noi suntem de părere că folosirea căştii vă oferă mai multă siguranţă fie că vă daţi pe schiuri sau pe snowboard, indiferent dacă vă daţi de plăcere sau în competiţii. Dacă sunteţi în căutarea unei (noi) căşti, aţi putea să luaţi în considerare şi una din căştile care înglobează tehnologia MIPS, pentru mai multă siguranţă.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

shopping

Tech & Gear • Shopping style

V9 Mystyle Fischer sports Sportive, chic sau cool, aeste legături se potrivesc oricărei preferințe feminine.

4Motion 10.0 Aurena Volkl Cu sistem Triple Pivot Compact pentru degete și confort pentru călcâi.

legături

Guardian WTR 13 L Salomon Capacitate de freeride deja dovedită combinată cu tehnologia Hike & Ride.

Legături puternice Aaattack Elan Skis Control, performanță și ușurință în manevrare, perfecte pentru freeskiers.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

RC4 Z 17 Freeflex Fischer sports Materiale stabile, care îți permit să păstrezi viteza la cote maxime.

Genți profesioniste Geantă Nordic Equipment Atomic Cu o capacitate de 65 l și un compartiment amplu pentru echipament. Design ergonomic.

Geantă de schi single Volkl Căptușită în întregime cu prelată durabilă, disponibilă în două mărimi: mică - până la 170 cm și mare ajustabilă cu fermoar.

genți

Rucsac Quest 20 compatibil cu Abs Salomon Compatibil cu sistemul de siguranță împotriva avalanșelor ABS. Ideal pentru expediții montane cu durată scurtă.

Geantă dublă pentru ski Salomon 195 cm lungime, cu baiere de siguranță pentru transportul schiurilor.

Geantă Atomic Cloud Boot Cu o capacitate de 34 l, o greutate de 0,48 kg, din polyester și cu întăritură din PVC.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

shopping

Lifestyle

• Shopping style

Eleganța frigului 4

1. Bugaboot Original™ Tall Omni-Heat - Columbia – Sunt impermeabile și termoizolate pentru a păstra piciorul călduros și uscat în timpul excursiilor de iarnă sau a activităților zilnice. Preț 839 RON 2. Mască unisex Tom Fischer Sports – carcasă moale și interior solid, impermeabil și cu protecție pentru vânt. 3. Tricou Flame Star Rossignol – din bumbac, cu mâneci lungi, o piesă clasică a colecției (pentru ea). 4. Shimmer Flash™ Jacket - Columbia – este o jachetă de iarnă cu umplutură, rezistentă la ploaie, cu

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

glugă și căptușeală termoreflectantă pentru căldură sporită. Preț: 759 RON 5. Cascade Ridge™ II Softshell - Columbia – nu veți simți răcoarea care se lasă brusc datorită acestui sofshell care nu permite pătrunderea ploii și a petelor, mai mult gluga detașabilă vă oferă protecție maximă. Preț 599 RON 6. Pantaloni Synergy Rossignol – impermeabili printr-un tratament repelent pentru apă, ideali pentru ski on-piste.

Competiție | Cupa Mondială

Etapa inaugurală a Cupei Mondiale 2013-2014:

Sölden,

26-27 octombrie

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Prima etapă a noului sezon al Cupei Mondiale de schi a adus şi prima surpriză, în proba feminină. Elveţianca Lara Gut, de numai 22 de ani, s-a impus, oarecum surprinzător, în cursa de la Sölden şi a devenit prima schioare din ţara cantoanelor, care obţine aurul pe gheţarul austriac. text: Patrice Podină

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Competiție | Cupa Mondială

Lara Gut a intrat în circuitul profesionist de schi în urmă cu cinci sezoane, iar astăzi, la cei 22 de ani ai săi, este deja considerată una dintre sportivele cele mai talentate din istoria schi-ului alpin mondial.

Clasamentul final al concursului de la Sölden: 26 oct, slalom uriaş - Femei 1) Lara Gut (SUI) 2) Kathrin Zettel (AUT) 3) Viktoria Rebensburg (GER) 27 oct, slalom uriaş - Bărbaţi 1) Ted Ligety (USA) 2) Alexis Pinturault (FRA) 3) Marcel Hirscher (AUT)

E Loc în clasament - Lara Gut Sezon

Global

2008 2009

Slalom

Giant Slalom

Super G

Downhill

—

2010

Combined

Accidentată pe toată durata sezonului

2011

—

2012

—

2013

—

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

lvețianca a mers excelent în prima manşă şi a ştiut să-şi conserve perfect avantajul luat, astfel că a reuşit o performanţă cu adevărat importantă atât pentru ea, cât şi pentru ţara sa, care nu a dat niciodată până acum o învingătoare în etapa inaugurală. Elveţianca a oprit cronometrul la 2:25,16, la încheierea manşei secunde, suficient pentru a deveni primul lider mondial în proba de slalom uriaş. Lara Gut a fost urmată de Kathrin Zettel-Austria (27 de ani), cronometrată în 2:26,00, şi de nemţoaica Viktoria Rebensburg (24 de ani), care a terminat manşa secundă în 2:26,44. De notat că Rebensburg a obţinut la Sölden poziţia pe care a terminat sezonul precedent în clasamentul final al probei. Marea favorită, slovena Tina Maze, de altfel deţinătoarea Globului de Cristal atât la slalom uriaş, cât şi al marelui Glob decernat campioanei absolute, a terminat cursa din Austria doar pe locul 18, la aproape trei secunde în urma învingătoarei, fiind cronometrată în 2:28,21. 67 de sportive s-au aliniat la startul noului sezon. Traseul a pornit de la altitudinea de 3.070 metri, iar sportivele au trecut prin cele 48 de porţi de pe traseu, pregătite de organizatori. 12 schioare de top au lipsit, printre acestea fiind şi nemţoaica Maria Hoefl-Riesch, vicecampioana mondială en-titre, şi austriacele Stefanie Koehle (clasată pe poziţia a treia în urmă cu un an) şi Michaela Krichgasser.

Loc în clasament - Ted Ligety Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

Super G

Downhill

Combined

2004

132

—

2005

—

2006

—

2007

—

2008

—

2009

—

2010

—

2011

2012

2013

—

Ted Ligety a făcut o cusă perfectă la Solden, la debutul în noul sezon al Cupei Mondiale de schi și i-a devansat cu 39 de sutimi de secundă pe principalul său urmăritor, Alexis Pinturault, respectiv cu aproape o secundă pe austriacul Marcel Hirscher.

La masculin s-a impus favoritul Ted Ligety era principalul favorit la câştigarea primei etape a noului sezon, iar americanul nu şi-a dezamăgit fanii şi şi-a păstrat la Sölden titlul obţinut şi în sezonul precedent. Cursa masculină a beneficiat de ceva mai multă adrenalină, poate şi pentru că, spre deosebire de prima zi, în care au alergat fetele, pârtia de la Sölden a fost mult mai moale, cu toate eforturile organizatorilor de a le oferi sportivilor condiţii ideale de competiţie. Pe poziţia a doua în clasamentul final al slalomului uriaş de la Sölden a sosit francezul Alexis Pinturault, specializat mai degrabă în combinată alpină, probă

în care în sezonul precedent a reuşit să cucerească Globul de Cristal. Însă, la fel ca şi în ediţia precedentă a Cupei Mondiale, podiumul de la Sölden a fost ocupat de principalii favoriţi la câştigarea trofeului la final de sezon. Dacă Ligety e favoritul absolut al probei, Pinturault este genul de schior care poate sta “în coasta” americanului, iar Marcel Hirscher, sosit al treilea la Sölden, este nimeni altul decât vicecampionul precedentei Cupe Mondiale, în slalomul uriaş. 1:59,50 a fost timpul cu care a încheiat cursa Ligety, urmat la 79 de sutimi de secundă (2:00,29) de Pinturault, respectiv la o secundă şi două sutimi de Marcel Hirscher.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Altenmarkt - Austria

zagreb - croația

Kvitfjell - norvegia

A început „circul”

Sezonul 2013-2014 programează 36 de date (calendaristice) de concurs în întrecerile masculine şi tot atâtea în competiţiile rezervate doamnelor schiului mondial. text: Patrice Podină | foto: Shutterstock.com, flickr.com

Patscherkofel - austria

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Cortina d’Ampezzo - italia

Wengen - elveția

Kranjska Gora - slovenia

Kitzbuhel - austria

Munchen - germania

Sölden - austria

Staţiunea austriacă Sölden a avut şi de această dată onoarea de a da startul unei noi ediţii de spectacol pe pârtiile de pe cele două continente (Europa şi America de Nord). Sölden înseamnă pentru toţi schiorii angrenaţi în Cupa Mondială începutul unui nou vis, acela de a triumfa la final de stagiune fie în clasamentul final al probei de slalom uriaş, prima a sezonului atât la feminin, cât şi la masculin, fie în clasamentul final, care le aduce învingătorilor marele Glob de Cristal. An de an, aici se adună, cu mici excepţii, cei mai buni sportivi ai momentului din întreaga lume şi zeci de mii de fani, cam 6070 de mii, care urmăresc evoluţiile favoriţilor. Pârtia rapidă şi peisajul abrupt garantează spectacol încă de la începutul

campionatului. Pârtia de la Sölden este una în care stăpânirea de sine şi tehnica e musai să „bată” adrenalina. Dacă octombrie a programat doar cursele de la Sölden, slalom uriaş atât la feminin, cât şi la masculin, încheiate cu victoriile Larei Gut, respectiv Ted Ligety, luna aceasta avem parte de două etape în întrecerile masculine. Coborâre, la Levi, în Finlanda, şi slalom la Lake Louise, în Canada. În competiţia feminină trei sunt etapele care se vor derula în această lună. În prima dintre ele „doamnele” pantelor mondiale vor evolua la slalom tot în Finlanda, la Levi, după care se vor muta peste ocean, la Beaver Creek, pentru coborâre şi super-uriaş.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Competiție | Cupa Mondială

Schladming - austria

Ultimele etape din 2013 (masculin) 20 decembrie Val Gardena (Italia, Super G) 21 decembrie Val Gardena (Italia, Coborâre) 22 decembrie Alta Badia (Italia, Slalom Uriaş) 29 decembrie Bormio (Italia, Coborâre).

Ultimele etape din 2013 (feminin) 17 decembrie Courchevel (Franţa, Slalom) 21 decembrie Val d’Isere (Franţa, Coborâre) 22 decembrie Val d’Isere (Franţa, Slalom Uriaş) 28 decembrie Lintz (Austria, Slalom Uriaş) 29 decembrie Lintz (Austria, Slalom).

Lenzerheide - elveția

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

maribor - slovenia

Etape programate în 2014 (masculin) 1 ianuarie Munchen (Germania, Slalom Paralel) 6 ianuarie Zagreb (Croaţia, Slalom) 11 ianuarie Adelboden (Elveţia, Slalom Uriaş) 12 ianuarie Adelboden (Elveţia, Slalom) 17 ianuarie Wengen (Elveţia, Super-combinată) 18 ianuarie Wengen (Elveţia, Coborâre) 19 ianuarie Wengen (Elveţia, Slalom) 24 ianuarie Kitzbuhel (Austria, Super G) 25 ianuarie Kitzbuhel (Austria, Coborâre) 26 ianuarie Kitzbuhel (Austria, Slalom) 28 ianuarie Schladming (Austria, Slalom) 1 februarie Garmisch (Germania, Coborâre) 2 februarie Garmisch (Germania, Slalom Uriaş) 25 februarie Patscherkofel (Austria, Slalom Paralel) 1 martie Kvitfjell (Norvegia, Coborâre) 2 martie Kvitfjell (Norvegia, Super G) 8 martie Kranjska Gora (Slovenia, Slalom Uriaş) 9 martie Kranjska Gora (Slovenia, Slalom) 12 martie Lenzerheide (Elveţia, Coborâre) 13 martie Lenzerheide (Elveţia, Super G) 14 martie Lenzerheide (Elveţia, Echipe) 15 martie Lenzerheide (Elveţia, Slalom Uriaş) 16 martie Lenzerheide (Elveţia, Slalom).

Etape programate în 2014 (feminin) 1 ianuarie Munchen (Germania, Slalom Paralel) 4 ianuarie Zagreb (Croaţia, Slalom) 11 ianuarie Altenmarkt (Austria, Coborâre) 12 ianuarie Altenmarkt (Austria, Super-combinată)

14 ianuarie Flachau (Austria, Slalom) 18 ianuarie Cortina d’Ampezzo (Italia, Coborâre) 19 ianuarie Cortina d’Ampezzo (Italia, Super G) 25 ianuarie Garmisch (Germania, Coborâre) 26 ianuarie Garmisch (Germania, Super G) 1 februarie Maribor (Slovenia, Slalom Uriaş) 2 februarie Maribor (Slovenia, Slalom).

CompetiČ&#x203A;ie | Cupa MondialÄ&#x192;

Marcel

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Cupa Mondială, masculin, sezonul 2013-2014, preview

Hirscher,

faţă în faţă cu istoria Câştigător al ultimelor două Globuri mari de Cristal, austriacul Marcel Hirscher are şansa istorică de a cuceri la sfârşitul acestui sezon al treilea titlu suprem consecutiv, succes în urma căruia ar deveni al patrulea schior din toate timpurile care realizează o astfel de performanţă, după americanul Phil Mahre - 1981 şi 1983, suedezul Ingemar Stenmark (1976 - 1978) şi italianul Gustav Thöni (1971 - 1973). text: Patrice Podină | foto: flickr.com

n alt imbold pentru a cuceri al treilea titlu la rând este şi ideea de a se apropia de performanţa conaţionalului său Hermann Maier, care are patru astfel de globuri în palmares (dar nu consecutive). Sezonul 2013-2014 va reprezenta şi o nouă provocare în proba de slalom, în care Hirscher s-a impus în premieră, la capătul precedentului sezon. Dacă îşi va păstra şi acest titlu, Marcel Hirscher va deveni al optulea schior care realizează acest lucru, primul sportiv care a mai reuşit două titluri consecutive la slalom fiind tot un austriac, Thomas Sykora, în 1996-1997 şi 1997-1998. Liderul mondial en-titre a concurat în precedenta ediţie de Cupă Mondială în nu mai puţin de 17 curse tehnice şi a terminat pe podium în 16 dintre ele. Singurul rateu l-a dat la Adelboden, atunci când a căzut în manşa a doua, într-un moment în care era liderul cursei. Deşi are doar 24 de ani, Marcel Hirscher este deja al nouălea schior din toate timpurile în ceea ce priveşte numărul de podiumuri obţinute în carieră (40, la slalom, slalom uriaş şi combinată alpină).

Loc în clasament - Marcel Hirscher Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

Super G

Downhill

Combined

2007

153

—

2008

—

2009

—

2010

—

2011

—

2012

—

2013

—

Dacă îşi va egala performanţa din sezonul trecut şi îşi va adăuga în palmares alte 16 clasări pe podium, Marcel va intra în Top 5 din toate timpurile în acest clasament. Svindal e de 10... titluri Ocupantul poziţiei a doua în clasamentul general în 2013, suedezul Aksel Lund Svindal, va încerca să-şi ia revanşa în faţa lui Hirscher pentru a-şi completa colecţia de

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Competiție | Cupa Mondială

Marcel Hirscher (foto, în centru) domină clasamentul general în schiul alpin mondial de două sezoane încoace. 2014 ar putea coincide cu cel de al treilea Mare Glob de Crsital cucerit consecutiv. În 2013 austriacul a fost urmat în top de Aksel-Lund Svindal (Norvegia) (stânga) și de Ted Ligety (SUA) (dreapta).

Loc în clasament - Aksel Lund Svindal Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

Super G

Downhill

Combined

2003

2004

2005

—

2006

2007

2008

—

2009

—

2010

—

2011

2012

—

2013

Globuri de Cristal. Svindal a câştigat nouă titluri de Cupă Mondială în toate disciplinele, inclusiv două Globuri de viteză, la coborâre şi Super G, în sezonul trecut. Din cele nouă titluri, două sunt supreme şi i-au revenit în 2007 şi 2009. În tentativa sa de a cuceri un nou Glob mare de Cristal, Svindal trebuie să-şi apere cele două Globuri mici, cucerite în Super G (cel de anul trecut a fost al patrulea) şi la coborâre. Dacă se va impune şi anul acesta în Super G, îl va egala, la numărul de trofee, pe Hermann Maier, care are cinci succese. De asemenea, o nouă victorie l-ar aduce pe suedez alături de încă un monstru sacru al Super G-ului, elvețianul Pirmin Zurbriggen. Ca şi Svindal, americanul Bode Miller a câştigat două titluri de Cupă Mondială la general şi speră să reediteze această performanţă. El revine însă după o accidentare şi, în plus, nu a mai terminat pe niciun podium în clasamentele finale din 2009 încoace. Un alt sportiv încă în activitate şi care speră să ajungă la performanţa de a cuceri al zecelea titlu mondial din carieră este austriacul Benni Raich, care, însă, nu a mai terminat pe podium într-un clasament final din 2010. Ligety, campionul absolut al slalomului uriaş Americanul Ted Ligety este de departe cel mai important sportiv în proba de slalom uriaş din 2008 încoace. De

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

atunci şi până la startul actualei ediţii de Cupă Mondială, Ligety a cucerit patru Globuri în proba amintită, un argint în 2012 şi un bronz în 2009. Mai mult, în ultimul sezon, schiorul de peste ocean a reuşit pentru prima dată să termine pe podium în clasamentul general al Cupei Mondiale şi se anunţă a fi unul dintre favoriţii la câştigarea marelui Glob de Cristal în 2014. În proba sa favorită, slalomul uriaş, Ted Ligety este deja o figură de legendă alături de alţi sportivi uriaşi, italianul Alberto Tomba şi Michael von Grünigen, din Elveţia, de asemenea câştigători a patru mici Globuri. Anul acesta, Ligety are o şansă extraordinară de a-i depăşi pe aceştia din urmă

şi să fie al doilea schior din istoria uriaşului, după suedezul Ingemar Stenmark, care câştigă opt titluri de slalom uriaş. În ediţia trecută a Cupei Mondiale, Ligety a fost pe podium în şase curse, iar dacă anul acesta îşi va depăşi această performanţă îi va egala în topuri pe Von Grünigen şi Benjamin Raich, care au obţinut câte şapte succese de etapă într-un singur sezon. Lider absolut rămâne deocamdată Stenmark, cu 11 clasări pe locul I, într-un singur sezon de slalom uriaş. De remarcat că Ted Ligety este un schior complex care a obţinut numeroase alte podiumuri în probele de combinată şi Super G, dar nu s-a încununat niciodată campion mondial absolut.

Austria domină clasamentul pe naţiuni De-a lungul anilor, schiorii austrieci au cucerit nici mai mult, nici mai puţin decât 448 de curse individuale în competiţiile masculine din 1967 încoace, şi este de aşteptat ca în acest sezon să depăşească borna celor 450 de titluri de etapă. Cifrele sunt în continuare impresionante pentru Austria, care mai are în palmares aproape 500 de locuri trei dintr-un total de 1.400 de podiumuri. Pe locul doi în acest clasament, al medaliilor pe etape, se situează SUA şi Suedia, ambele naţiuni având câte 115 victorii, însă americanii par mai în formă şi este de aşteptat ca la finalul sezonului 2013-2014 să rămână singuri pe treapta a doua a clasamentului all time pe medalii. Schiorii din SUA au câştigat şapte curse în sezonul precedent, faţă de un singur succes suedez.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Competiție | Cupa Mondială

Tina Maze a primit trofeul “Skieur d’Or”

“Skieur d’Or” recompensează an de an cei mai importanți schiori ai sezonului precedent, campioni recunoscuți pentru realizările lor pe pârtiile de schi și, de asemenea, pentru personalitatea lor.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

De la stânga la dreapta: Sarka Zahrobska (CZE), Michaela Kirchgasser (AUT), Tina Maze (SLO), Maria Höfl Riesch (GER), Tessa Worley (FRA) și Elena Curtoni (ITA)

An de an, Cupa Mondială de Schi Alpin începe cu prima cursă a sezonului din Sölden, dar şi cu festivitatea de decernare a trofeului “Skieur d’Or”, oferit de sponsorul principal al “Marelui Circ Alb”, Milka, şi de Asociaţia Internațională a jurnaliştilor specializaţi în schi (AIJS). text: Patrice Podină | foto: flickr.com

remiul este acordat sportivului cu performanţele cele mai remarcabile din sezonul precedent. Cu doar o seară înaintea primului start în noua ediţie de campionat, şase sportive care au dominat precedenta ediţie a Cupei Mondiale au fost prezentate în cadrul unei ceremonii. Este vorba despre Tina Maze, cea care a şi intrat în posesia premiului, Maria HöflRiesch, Michaela Kirchgasser, Tessa Worley, Sarka Strachova şi Elena Curtoni, considerate “stelele schiului mondial”. De altfel, cele şase sportive amintite sunt considerate şi marile favorite pentru a ocupa un loc pe podium la finalul sezonului 2013-2014. Efortul lor şi spectacolul oferit pe pârtiile de schi trebuie răsplătite, nu-i aşa? Astfel, pentru prima dată, sponsorul oficial al Cupei Mondiale, Milka, a donat câte un euro pentru fiecare punct câştigat în Cupa Mondială. În total, cele şase sportive au adunat 4.814 puncte, iar Milka a donat suma corespunzătoare acestei valori către asociaţia Österreichische Sporthilfe pentru a contribui la susţinerea tinerilor care practică schiul alpin. Jurnaliştii de schi au votat aproape în unanimitate pentru ca Tina Maze să fie recompensată anul acesta cu trofeul “Skieur d’Or”. Pentru slovena în vârstă de 30 de ani, sezonul trecut a fost unul perfect, iar premiul vine să certifice rezultatele obţinute. Maze a doborât în campionatul trecut un record legendar stabilit

de Hermann Maier şi s-a plasat pe prima poziţie în nu mai puţin de 11 etape. În total, Maze a terminat pe podium 24 de curse în ediţia trecută a Cupei Mondiale şi a fost în Top 10 de 32 de ori. În urma acestor cifre putem spune fără tăgadă că ediţia 2012-2013 a Cupei Mondiale a fost de la început până la sfârşit în mâinile ei. La Campionatele Mondiale de schi, Tina Maze a câştigat 3 medalii: aur în Super-G şi argint în super combinate şi slalom uriaş. Succesele obţinute în Cupa Mondială i-au adus Tinei Maze statutul de “model” pentru tinerii schiori din Slovenia, ţara sa natală. Extrem de încântată de primul “trofeu” cucerit în actualul sezon, Tina Maze a glumit cu invitaţii prezenţi la eveniment. “Mă simt foarte bine cu acest premiu în mâini, cu doar câteva ore înaintea unui nou start de sezon. Înseamnă foarte mult pentru mine, este un premiu special care arată că am o relaţie foartă bună cu presa. Sper ca acest lucru să mai dureze câţiva ani”, a spus, în discursul său, Tina Maze. În topul “Skieur d’Or”, a doua s-a clasat nemţoaica Maria Höfl-Riesch, principala adversară a Tinei în lupta pentru titlul suprem în 2013. Multiplă campioană mondială şi olimpică, Maria Höfl-Riesch este una dintre cele mai de succes sportive ale ultimilor ani. A terminat pe poziţia secundă în clasamentul general al sezonului precedent şi este una dintre favoritele specialiştilor pentru Jocurile Olimpice de la Soci. În 2010 nemţoaica a câştigat slalomul şi super-combinata la Jocurile Olimpice de la Vancouver.

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Competiție | Cupa Mondială

Sunt încrezătoare că această lună suplimentară de antrenamente mă va ajuta să am un sezon de succes.”

Ibeaquaectium verfero est optatur sed que eicientis nis nisin rem landitate dolora dolenis am aut aut exceatem

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

Lindsey Vonn

reintră în curse doar la Beaver Creek Americanca Lindsey Vonn, vedeta circuitului feminin de schi alpin și una dintre pretendentele la medalii la viitoarea ediţie a Jocurilor Olimpice de la Soci, programate anul viitor, nu a participat la etapa de deschidere a noului sezon de schi alpin, care s-a desfăşurat la sfârșitul lunii octombrie în Austria. text: Patrice Podină | foto: flickr.com

ultipla cam pioană mondială a ţinut să precizeze că nu este vorba despre vreo recidivă a accidentării care a ţinut-o departe de pârtii aproximativ şase luni. Lindsey Vonn şi-a liniştit fanii anunţând că va reveni pe pârtie în luna noiembrie şi că această amânare i-a fost impusă de medici, pentru a se reface cât mai bine după intervenția chirurgicală la genunchiul drept. Iubita celebrului jucător de golf Tiger Woods s-a antrenat vreme de câteva zile pe pista ghețarului de la Sölden (Austria), însă, cu doar 5 zile înaintea debutului noului campionat, a decis să nu ia parte la slalomul uriaș programat în perioada 26-27 octombrie. Ea urmează să revină în competiție cu ocazia etapei de Cupă Mondială care va avea loc în Statele Unite, la Beaver Creek (Colorado), între 29 noiembrie

și 1 decembrie. ”Deși mă simt foarte bine din punct de vedere fizic, am decis să nu concurez în etapa inaugurală de la Sölden. Îmi doresc să mă pot concentra pe revenirea la Beaver Creek, pe pământ american. Sunt încrezătoare că această lună suplimentară de antrenamente mă va ajuta să am un sezon de succes, iar fanilor mei şi ai schiului în general le promit că vor avea parte de spectacol, iar victoriile mele vor fi pentru ei”, a declarat Lindsey Vonn, care a câștigat de patru ori în cariera sa marele Glob de Cristal al Cupei Mondiale feminine de schi alpin. Americanca a suferit o ruptură la ligamentele genunchiului drept, după o cădere în timpul Campionatelor Mondiale de la Schladming, din Austria, etapă care s-a desfăşurat în luna februarie a acestui an.

CompetiČ&#x203A;ie | Cupa MondialÄ&#x192;

Soci

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

e pregătit de oaspeţi

Jocurile Olimpice de Iarnă ediţia 2014 se vor derula la Rosa Khutor Alpine Resort. În această locaţie vor fi găzduite toate disciplinele de schi alpin: downhill, combinată (coborâre și slalom), slalom uriaș și slalom super uriaș (Super G). text: Patrice Podină | foto: flickr.com

skipass | Noiembrie - Decembrie 2013

ungimea totală a traseelor de concurs este de 20 km şi, un amănunt extrem de interesant, toate pârtiile au fost dezvoltate de către Bernard Russi, un arhitect de schi de renume mondial de la Federația Internaţională de Schi (FIS). Dacă nu vor apărea evenimente nedorite, cum sunt eventualele accidentări, la Soci vor fi prezenţi toţi schiorii din Top 20 la fiecare disciplină în parte. Soci 2014 va fi ediţia Jocurilor Olimpice de Iarnă cea mai compactă din istoria mişcării Olimpice. Pentru prima dată arenele de gheaţă vor fi amplasate la doar câţiva paşi una de alta, iar Parcul Olimpic va putea găzdui aproximativ 70.000 de vizitatori. Rosa Khutor Alpine Resort este o stațiune alpină unică, situată în cartierul Poliana Krasnaya. Denumirea provine de la numele geografic „Rosa Khutor” şi acoperă o suprafaţă totală de 1.820 ha de pante ridicate deasupra râului Mzymta. Staţiunea este deja un important centru de schi alpin din regiunea Caucazului de Nord și a fost gazda mai multor competiții internaționale majore. Startul întrecerilor de schi alpin va avea loc la două zile de la ceremonia de deschidere a competiţiei, pe 9 februarie, cu proba feminină de coborâre, în care, cel puţin teoretic, ar trebui să asistăm la o luptă aprigă între două dintre cele mai bune schioare din istorie - americanca Lindsey Vonn (campioana mondială en-titre) şi slovena Tina Maze. Probele masculine vor debuta abia în 14 februarie cu proba combinată în care croatul Ivica Kostelic şi francezul Alexis Pinturault ar trebui să fie favoriţi, fie şi doar pornind de la ideea că aceştia doi şiau împărţit ultimul Glob de Cristal al probei în Cupa Mondi-

Programul competiţiilor de schi alpin duminică 9 februarie: coborâre masculin luni 10 februarie: combinata feminin miercuri 12 februarie: coborâre feminin vineri 14 februarie: combinata masculin sâmbătă 15 februarie: super g feminin duminică 16 februarie: super g masculin marţi 18 februarie: slalom uriaş feminin miercuri 19 februarie: slalom uriaş masculin vineri 21 februarie: slalom feminin sâmbătă 22 februarie: slalom masculin

ală, sezonul 2013-2014. Vreme de 14 zile atenţia iubitorilor schiului alpin va fi concentrată pe staţiunea rusă, ultimele probe fiind programate în 21 februarie, slalom feminin, cu Mikaela Shiffrin în prim plan, respectiv Marcel Hirscher în cadrul slalomului masculin, care va încheia activitatea olimpică a schiorilor în 22 februarie.

talon ABONAMENT Coordonatele adresei de expediere a abonamentului Numele şi prenumele....................................................................................................................... Denumirea instituției (dacă este cazul)...................................................................................

CUI.............................................................................................................................................................

Telefon........................................e-mail............................................................................... Vârsta........Strada...................................................nr. .........bl. ............sc. ........et. ........ap. .......... localitatea..................................judeţ / sector...........................cod poştal.................................

29 lei - contravaloarea abonamentului pe 3 luni

Am achitat:

19,8 lei - contravaloarea abonamentului pe 2 luni 9,9 lei - contravaloarea abonamentului pe o lună

Virament bancar SC ABO PRESS DELIVERY SRL; C.U.I.: RO 30939616 IBAN: RO 55 RZBR 0000 0600 1516 7390 Deschis la: Banca Raiffeisen Bank, sucursala Unirii.

Completați spațiile, bifați perioada corespunzătoare și trimiteți cuponul de abonament însoțit de o copie după chitanța de plată a abonamentului pe e-mail la: office@abopress.ro, sau la sediul ABO PRESS DELIVERY din București, str. Sabareni nr 24-26, sector 6 sau pe fax la 021.408.23.16

Notă

ATENȚIE! Nu expediați taloane mai vechi. Abonamentele achitate și confirmate până la data de 20 ale lunii sunt livrate începând cu luna următoare

Contact abonamente

Web: www.abopress.ro office@abopress.ro tel: 0724.377.220 /0726.674.194 fax: 021.408.23.16 Adresa: București, Str. Sabareni nr 24-26, sector 6

Prin completarea prezentului talon sunt de acord să primesc gratuit prin poştă, e-mail, SMS sau alte mijloace de comunicare materiale promoţionale legate de promovarea publicaţiilor ce aparţin grupului de presă Medien Holding.

REVISTELE NOASTRE SUNT LA ÎNĂLȚIME

Robert Vasilescu e-mail: robert.vasilescu@corporatemedia.ro

tel.: 0040-726 153 996