SkiPass Magazine (octombrie 2013)

Ziua națională a României pe pârtie în Austria! Kaprun, 29 noiembrie - 3 decembrie 2012 › P 8

ski pass prima revistă De schi Din românia

Noiembrie 2013

mAgAzine

OFF-PiSTE

VLăDEASA, paradisul schiului de tură

COVER STORY

ZELL AM SEE / KAPRUN Let the happiness in! – Lasă fericirea să te cuprindă! Ghețar, munte, lac, plus 100% garanție a zăpezii. Naturală!

Ski ÎN ROMâNiA

variante pentru schi

Șureanu Sinaia PREȚ 9,9 LEI

Editorial Andrei Huțanu - redactor-șef

Publisher Robert Vasilescu robert.vasilescu@corporatemedia.ro

Tel.: 0040-726 153 996 Redactor Șef Andrei Huțanu andrei.hutanu@skipass-magazine.ro contact@skipass-magazine.ro

S

alut! Ceea ce țineți acum în mână toți cei care, împinși de curiozitate, v-ați hotărât să cheltuiți (cu folos) 9,9 lei la chioșcul de presă, este entuziasm pur. O sută de pagini de entuziasm. Și ceva pricepere… și ceva știință... și ceva experiență... și, sperăm noi, ceva talent, pe ici, pe colo. Căci suntem o echipă formată din schiori care știu să scrie și jurnaliști care știu să schieze. Și ne-am gândit să umplem un gol. Un gol de informație de care ne-am lovit și noi de ani de zile.

+++ Și astfel s-a născut prima (cel puțin după știința noastră) revistă de schi și snowboarding din România modernă. Nu vă putem oferi zăpadă. Dar putem să vă spunem unde este. Nu vă putem oferi pârtii de calitate.

Dar putem să vă spunem unde le găsiți. Și vă putem oferi în plus acel “personal touch”, impresiile noastre despre locurile de-

Editor Maria Capelos Art Director Adrian Alberto Boca Corectură Dani Belea Colaboratori Bogdan Birău, George Moșuțiu, Alina Nechita, Patrice Podina, Cristian Popa, Ovidiu Pop, Rareș Stănescu, Florian-Rareș Tileagă

Revistă realizată de CMP (Corporate Media Publishing) O divizie Grupul de Presă Român (GPR)

scrise, trăirile de care am avut parte, acele lucruri pe care nu le puteți găsi când căutați (și găsiți) informații pe internet despre stațiuni, zone sau domenii de schi. Cei care semnăm poveștile din revista de față am schiat cu toții în multe locuri în ultimii ani și vom continua să o facem ca să vă putem oferi informații reale, documentate.

+++ Nu suntem obișnuiţi cu zăpada în octombrie, dar pe ghețarii Europei se schiază. De aceea articolul de fond al acestui număr al revistei noastre se referă la stațiunea care adăpostește ghețarul cel mai apropiat de România: Zell am See/Kaprun cu al său ghețar Kitzsteinhorn (3.029 m). Dar mai sunt multe alte lucruri și locuri de descoperit în această revistă și sper să faceți acest lucru cu o plăcere egală cu bucuria noastră de a le scrie. “…….this is the beginning of a beautiful friendship”, Andi

T.: 0040-21 202 81 82 Adresă: Str. Nerva Traian nr. 3, bloc M101, et. 5, sector 3 General Manager Adrian Rus Director Vânzări Publicitate Radu Găvruș radu.gavrus@medienholding.ro Tel.: 0040-722 354 115 Director Producție Mihai Voivod Distribuție Press Point Distribution, Tutun și Ziare, MAV Distribution, LS Travel Retail, Calliope, Soriana Interbrands, Al Cris, Pro Activ, Amo Press Foto: Shutterstock, Flickr Tipărit la Qual Media Group Abonamente abonamente@skipass-magazine.ro Doresc să mă abonez la revista skipass pe o perioadă de: o 5 luni (40 lei)

08

12

16

24

Sumar • octombrie 2013

Events

Offpiste

08 Romanian Ski Days, Kaprun

62 Vlădeasa

29 noiembrie-3 decembrie 2012

34

12 Snowfest 2013 Schi în România

16 Șureanu

- paradisul schiului de tură

68 Schiurile de tură - un compromis între greutate și performanță

Snowboarding

- un paradis ascuns

72 Evadare în nemurire

34 Valea Prahovei: Sinaia

76 Snowpark: SummerJib. Încheierea sezonului la Bâlea

Schi în străinătate

24 Folgaria

77 Pow!

- locul de naștere al schiului alpin italian

40

56 Sankt Anton am Arlberg - poate cea mai dorită destinație de schi din Europa

Cover story

40 Zell am See / Kaprun Ghețar, munte, lac, plus 100% garanție a zăpezii. Naturală!

03 EDITORIAL 06 UTILE 20 Școala de ski 82 competiție

90

Lindsey Vonn, cea mai mare dezamăgire

Mă simt foarte bine acum şi sunt foarte mulţumită de cum a reacţionat genunchiul, după operaţie. Au fost şapte luni lungi şi chinuitoare pentru mine, dar sunt gata de start. Este momentul potrivit, iar corpul meu se simte bine.”

Lindsey Vonn este considerată de către specialiști cea mai bună schioare a tuturor timpurilor, însă americanca și-a compromis sezonul 2012-2013, după accidentarea serioasă suferită în timpul concursului de Super G, organizat în Austria, pe pârtia de la Schladming.

79 Încălțat pentru schi

30 Michael Tritscher, membru al echipei naţionale de schi a Austriei între 1984 şi 1998. “Încă de la vârsta de 10 ani visam la Cupa Mondială”

Utile | sfaturi

Cum ne alegem

în funcţie de nivelul Indiferent că schiezi sau te dai cu placa, de fiecare dată când vei avea o discuție cu cineva cu care nu te-ai dat pe pârtie va trebui să răspunzi la întrebarea „Cum te dai?”. Poate răspunsul nu este foarte important pentru prietenii cu care stai la bere, dar atunci când îți cumperi echipament sau alegi pârtia pe care vei coborî, lucrurile se schimbă.

Începător 1 - Nu ai mai schiat până acum și ești nou(ă) în acest sport atât de frumos.

2 - Poți să oprești pe pârtiile de începători folosind plugul și poți face schimbări de direcție, dar încă nu stăpânești deplin arta schimbării direcției.

3 - Faci viraje cursive (înlănțuite) stânga – dreapta din plug, și te oprești în siguranță pe pârtii verzi (cele mai ușoare). Ești capabil(ă) să explorezi și pârtiile albastre, mai ușoare, de pe munte.

06

skipass | Octombrie 2013

Cam toate echipamentele de schi sunt create special pentru o categorie de utilizatori, în funcție de nivel, sex, stil. Pentru a te simți în largul tău pe pârtie sau în afara ei cel mai bine este să-ți cumperi echipamentul potrivit. Cum nivelul este unul dintre factorii decisivi, am realizat o scară de la 1 la 10 cu explicații.

Mediu 4 - Stilul tău de schi este mai fluid și ești în stare să faci viraje controlate pe toate pârtiile albastre. Nu mai ­deschizi atât de mult plugul, și, la finalul virajelor, schiurile tale sunt paralele.

5 - Ai început să te aventurezi pe pârtiile roșii, mai ușoare, și deși virajele tale sunt din ce în ce mai bune, încă mai deschizi puțin plugul la inițierea virajelor. Asta poate fi frustrant, și poate că un curs rapid cu un instructor ți-ar putea îmbunătăți semnificativ tehnica.

echipamentul

la care schiem

Avansat 6 - Încrederea ta crește, și acum apreciezi viteza și încântarea de a schia.

Exersezi tehnica virajelor cu schiurile paralele pe pârtiile roșii pregătite.

Poți să te avânți și pe pârtii negre, cu dâmburi, sau ieși pe marginea pârtiei pentru a gusta puțin senzația de teren nepreparat.

7 - Virajele tale sunt cursive, cu schiurile paralele, și te descurci pe majotitatea pârtiilor negre. Pârtiile

înghețate și cele abrupte te fac să-ți pierzi din eleganța stilului, dar reușești să le cobori în control. Ai început să “simți” carving-ul, și asta ți-a deschis o nouă dimensiune a schiului.

8 - Poți să cobori toate pârtiile pregătite cu tehnică și eleganță. Abruptul, dâmburile și gheața nu mai sunt o problemă, și cauți o nouă provocare – schiul în afara pârtiei. Vei începe prin a cădea mai mult decât a schia, dar merită efortul de a învăța.

Expert 9 - Schiul în afara pârtiei nu mai este un chin, și știi cum să execuți viraje carving de dimensiuni diferite pe pârtie, și îți place senzația de viteză. În acest stadiu te gândești să iei cursuri cu un instructor, pentru

perfecționarea unei anumite tehnici.

10 - Esti un schior/schioare de nivelul cel mai înalt, care poate schia oriunde, în orice condiții, cu tehnică și eleganță. Ești, posibil, un instructor, monitor, sau ai făcut schi de performanță.

skipass | Octombrie 2013

07

Events | Romanian Ski Days

Ziua Naţională a României în creierii munţilor.

Nu ai noștri, ai lor

Romanian Ski Days,

foto: www.shutterstock.com

Kaprun, 29 noiembrie-3 decembrie 2012

08

skipass | Octombrie 2013

Dacă nu mai găsești iarbă verde pentru mici, bere și fotbal, ai o alternativă: zapadă albă, ștrudel, schnaps și schi.

E greu de spus de ce un popor care iubește atât de mult viața (ăștia am fi noi, românii) nu reușește să se bucure în momentele mari. Mă gândesc la Ziua Națională. text: Andrei Huțanu

N

e zbatem, pier­duți între un festivism ieftin și triste comemorări, încercând în zadar să profităm cumva de ziua liberă sau zilele libere dăruite de Guvern, într-o perioadă în care este mult prea frig pentru mici, bere și o miuță la iarbă verde. Resemnați, spre seară nu așteptăm decât artificiile, și încheiem ziua bând bere în fața televizorului. Pur și simplu, nu reușim să sărbătorim! La noi acasă, căci departe de țară ne iese foarte bine. Și nu mă refer (doar) la românii din diasporă, ci la cei care aleg să petreacă de Ziua României dincolo de graniță, undeva într-un loc inedit dacă se poate. În munți, bunăoară. Nu ai noștri, ai lor. Ai austriecilor. La Kaprun. În stațiune, la 786 de metri, şi pe ghețarul Kitzsteinhorn, la 2.900 de metri.

Interesant e că mă gândeam la toate astea desenând forme cu degetul pe geamul aburit al après-ski-ului de la 2.450 de

metri, la Parasol, într-o dimineață târzie de 2 decembrie, în timp ce savuram inegalabil de plăcuta moleșeală caldă ce te cuprinde lent, începând cu obrajii în flăcări și coboară încet spre tibiile dureroase, senzație pe care o trăiești doar când intri la căldură după schi. Am o halbă de bere în față, cineva vorbește cu mine, dar nu aud nimic, mă joc cu gândurile, făcând o riscantă echilibristică pe linia ce (încă) mă desparte de o filozofie ieftină de pahar. Adevărul e că sunt foarte obosit după trei zile de petreceri aproape continue, întrerupte doar de câteva (puține) ore de somn și de ture senzaționale de schi pe o zăpadă și o vreme excelente.

Cu o zi înainte am evitat să mă înscriu la Campionatele României de Schi şi Snowboard Amatori (sic!), cu gândul să mă odihnesc după concertul celor de la Grimus și petrecerea ce a urmat în Baumbar. Oricum îi cam cunosc pe ceilalți concurenți de la categoria mea de vârstă, erau și câțiva foști campioni naționali printre ei, așa că șansele să obțin ceva erau destul de subțiri. Pe deasupra, oboseala începuse să

skipass | Octombrie 2013

09

Events | Romanian Ski Days

Odată ajuns pe ghețar, la peste 3000 de metri, peisajul îți taie răsuflarea. De aici se întinde Parcul Național Hohe Tauern.

se acumuleze încă din prima zi, o zi cu schi la maximum (ca orice primă zi), încheiată cu concertul Amindei și al celor de la Hazard. În ziua a treia, chiar de 1 Decembrie, plănuiam doar să schiez lejer câteva ore, să stau puţin la un après-ski și să mă retrag dupăamiază în vastele apartamente pentru o binemeritată odihnă, să pot face față concertelor din ziua respectivă, cu Vama, respectiv Dan Helciug și Spitalul de Urgență, precum și la petrecerea ce se prefigura după focurile de artificii, pentru a sărbători cum se cuvine Ziua României. Tot acest master-plan mi-a fost, însă, dat peste cap de ziua Danei. Dana este o prietenă a prietenilor cu care eram eu acolo și, fiindcă era ziua ei de naștere, tocmai le-a oferit prilejul pentru o (scurtă, credeam eu) petrecere ad-hoc la après-skiul de la 2.200 de metri. Problema e că am co-

10

skipass | Octombrie 2013

borât apoi, plini de elan, cu ultima gondolă și am intrat puțin la Kitz 900, să nu stăm în frig până vine skibus-ul. Acolo, atmosferă de club și muzică excelentă. Mixau, alternativ, DJ-ul austriac și al nostru DJ Cristian Daniel. Petrecerea s-a încins mai tare decât cea de sus, a plecat fără noi și ultimul skibus, noroc că a fost prevăzut un autobuz special pentru cele câteva zeci de întârziați. În final am ajuns și la concertul din parcarea imensă de lângă Baumbar, în salopetele de schi și în clăpari (astea sunt momentele în care îi invidiez pe snowboarderi), am cântat cântecele celor de la Vama împreună cu aproape toți cei 700 de români care au decis să-și petreacă Ziua Națională la Kaprun, plus încă câteva sute de austrieci, britanici, polonezi și alte nații care erau pe acolo. Am continuat și la petrecerea de după, tot în

echipament și clăpari, și am ajuns la somn doar spre dimineață. În ultima zi m-am trezit, însă, devreme, sunt primele zile de schi din sezon și nu vreau să le pierd. Zăpada e minunată, vremea e bună, vreau să trag tare până dupăamiază, să apuc să dorm un pic și să merg și la concertul Incognito, ultimul din serie.

Dar fără petrecere, mâine am de condus peste o mie de kilometri.

Promit ca în 2013 să mă organizez mai bine. Și să vin cu autocarul.

Events | Snow fest 2013

N-o fi Les Deux Alpes „cea mai cea” dintre stațiunile Europei, dar, te lasă mut prin peisajul cu stânci albe de peste 3.000 m altitudine, care încercuiesc orașul ca într-o uriașă căldare.

Snow fest 2013 Les Deux Alpes, 16 – 23 martie 2013

12

skipass | Octombrie 2013

Sunt convins (ba chiar aș putea face un crez din asta) că, în secunda în care spui „schi”, gândul îți zboară la cele mai bune momente pe care le-ai avut schiind. Pe ce pârtii, cu ce prieteni, în ce stațiune, pe ce fel de zăpadă etc. text: Florian-Rareș Tileagă

S

imultan cu această frumoasă beție de amintiri, are loc un alt proces, unul pe care nu-l exprimi fiindcă e prea intim: de imaginare a celor mai bune locuri în care ai vrea să schiezi. Cele mai albe. Întinse. Abrupte. Cele mai frumoase pârtii din lume.

Dacă e vreun loc care să se potrivească descrierii de mai sus, care să pară perfect și care să corespundă, deci, celei mai nesătule imaginații de schior, atunci locul ăla e Les Deux Alpes, din Alpii Franței. Adică locul unde a avut loc, pentru al treilea an la rând, Snow Fest, între 16 – 23 martie 2013.

Dacă întrebi pe oricare dintre cei 654 de români care au participat la Snow Fest, ca să-ți spună cum a fost, pun pariu că-ți va înșira cifre. 3.600 altitudine maximă, 225 km lungime totală a pârtiilor, aproape 700 de români participanți.

E imaginea de ansamblu, cea care dă bine, ca să zic așa. Sigur, nu spun că cifrele mari nu inspiră și nu copleșesc, mai ales când vrei să-i convingi și pe alții să meargă acolo. Dar oricât de imens ar fi domeniul schiabil de la Les Deux Alpes și oricât de mare și intimidantă ar fi aglomerația de pe pârtii, totuși vraja absolută a acelor locuri ține de cu totul altceva decât de proporții. Ține de trăirea intimă, de felul în care ești cu tine însuți pe schiuri sau pe placă, în snowpark sau pe întinderile vaste de powder, în acele locuri atât de imprevizibile, ca priveliște, la fiecare 100 de metri, încât o să crezi că ai murit și ai ajuns într-un rai al zăpezii.

Snow Fest este, din punctul meu de vedere, o ocazie fantastică de a fi acolo. De a gusta diversitatea dezarmantă a pârtiilor (care te fac să crezi că „negrele” noastre, din România, sunt pe undeva între „albastrele” și „roșiile” lor), de a te da pe powder toată ziua, nonstop, de a risca pe creste și de a dansa, ziua în amiaza mare, pe terasa ultra-celebru-

skipass | Octombrie 2013

13

Events | Snow fest 2013

lui Pano Bar, de la cota 2.600. Practic, Snow Fest e această combinație de sport și distracție în cel mai turistic sens posibil, având în vedere varietatea serviciilor de pe pârtie și din stațiune. Urcai dimineața cu prima cabină (și dura cam 40 de minute până ajungeai sus de tot), făceai primele linii pe foaia albă a pârtiilor, intrai în snowpark, te bătuceai bine acolo, după care coborai, ca un erou martir, la Pano Bar sau la apres-ski-uri. Seara, party cu Șuie Paparude, Toulouse Lautrec și Hazard, cu Dj Pagal, Herodot, CDJ Cristian Daniel, Collin, Ra și Draos. Adaug aici și concursurile de slalom special și ștafetă, organizate de echipa Snow Fest, plus ocazia de a testa gratis echipamente de ultimă generație și ocazia de a te perfecționa cu cei mai buni instructori români de schi și snowboard. Comparativ cu ediția din 2012, la Snow Fest 2013 am avut enorm de multă zăpadă, mai ales că în primele zile ninsese extrem de mult, izolând stațiunea de restul civilizației și astupând toate intrările în parcări, în curți etc. Credeai că vine Crăciunul, în martie...

Deci, ca bucurie de alunecare pe pârtie (în special pentru rideri), pot să spun că a fost perfect. Și încă ceva. Ca instructor de schi, mă credeam bun ­înainte să cobor, în Les Deux Alpes, de la cota 3.400, la 1.650, fără oprire... Eu zic să încerci, e unul din locurile în care te redescoperi. Detalii: www.snow-fest.ro

14

skipass | Octombrie 2013

Ski în România | Șureanu

Șureanu: • GoRo

un paradis ascuns

16

skipass | Octombrie 2013

Pentru cei care n-au auzit, pentru cei care încă se miră, avem vești: la Şureanu se schiază. Din 2010 se schiază, iar o simplă căutare pe Google cu „schi Șureanu” te convinge pe loc. text ı foto: Florian-Rareș Tileagă

Dragi cititori cu chef de zăpadă, bine ați venit pe câteva dintre cele mai înalte pârtii din țară, de care puțini au aflat, unde e greu să ajungi și unde zăpada „ține” atât de mult, încât sfidează iarba și floricelele care își fac apariția prin alte stațiuni.

Ca întotdeauna când apare ceva nou, românul se pricepe să spună ce și cum. Așa și cu Șureanu. Imediat după ce pârtiile au primit undă verde, forumurile au luat-o razna: verdicte premature, păreri „deștepte”, sarcasme, laude umflate, așa că reacția cea mai bună era să te iei cu mâinile de cap și să deschizi geamu’ pentru o gură de aer. De la „bă, io nu merg acolo pentru două sârme șiun butic” până la „aș face orice să mai urc o dată”, toată lumea părea că știe despre ce vorbește, deși cei mai mulți fuseseră la Șureanu nu pe schiuri, ci pe YouTube.

Totuși, comment-urile (că-s bune, că-s nebune) sunt cele care au punctat în legătură cu Șureanu cele trei lucruri pe care le-am spus la început și care sunt perfect adevărate: că nu știe mai nimeni de pârtiile alea, că e prost drumul pe ultimii 18 km și că zăpada durează enervant de mult (adică, deși am putea schia acolo și-n aprilie, drumul plin de noroi obligă sezonul să se închidă devreme). Cert e, deci, că avem de-a face cu un domeniu schiabil care a trecut de primii săi ani (ăia iertabili din punctul de vedere al lipsurilor și greșelilor) și care s-a impus cu plus și cu minus în mintea schiorilor. Cel puțin, nu-i așa, s-a impus!

Cu plus. Când ninge, e un rai pentru freeri-

skipass | Octombrie 2013

17

Ski în România | Șureanu

Cum urci cu telescaunul spre cota 2010, apar în depărtare niște creste.

E Retezatul. Apoi, pe măsură ce te apropii de vârf, stâncile albe se ivesc din ce în ce mai mult, iar emoția descoperirii lor, atunci când e senin, e pur și simplu de nedescris.

deri. Golul alpin e fără margini în acest ținut sălbatic, în care telescaunul și cele două teleschiuri par niște chestii întru totul out of context. De pe oricare din cele nouă pârtii – care depășesc 10 km – ai parte de priveliști albe, cu creste și platouri alpine care pur și simplu nu pot fi descrise în cuvinte. Ești la 2.010 m altitudine (după Vârful cu Dor, de

18

skipass | Octombrie 2013

la Sinaia, aceste pârtii sunt cele mai înalte din țară), cobori până la cota 1.650 și vezi, de sus, Retezatul, Parângul, Cindrelul. În plus, lărgimea și înclinația pârtiilor sunt bune la fel de mult pentru slalom (cum ar fi pe pârtia A1), cum sunt pentru lecțiile de începători. Există centre de închirieri, instructori de schi și snowboard, trei af-

ter-ski-uri și, mai ales, exagerat de multă zăpadă. De asemenea, drumurile forestiere permit zeci de kilometri de schi fond.

Cu minus. Pârtii multe, dar scurte, fără nocturnă; mici porțiuni de contrapantă – „fericirea” snowboarderilor; vreme rea (cu viscol extrem) aproape tot timpul; zero webcam-uri, deci zero raportare a turistu-

lui vizavi de pârtii; gheață și pietre pe vârfurile de pantă; parcare insuficientă; drum îngust și accidentat pe ultimii kilometri; turiști (tot mai) puțini, datorită uriașului concurent pe nume Voineasa; skipass scump; unități de cazare puține și (cu mici excepții) inestetice; semnal slab la mobil (exclusiv pe Cosmote).

i Acces: ruta Sebeş – lacul Oaşa (pe Transalpina), apoi, la dreapta, pe ruta Mănăstirea Oaşa – Luncile Prigoanei – Domeniul Schiabil Şureanu.

Distanţă de la Sebeș la pârtii: 82 km. Durată: maxim 2 h 30 min, incluzând popasuri.

Nu-i nici cel mai modern, nici cel mai rapid telescaun din România. Dar te duce spre una dintre cele mai frumoase pârtii din țară: A1, un adevărat cadou pentru cei care știu ce înseamnă o probă de coborâre.

skipass | Octombrie 2013

19

școala de ski | Băișoara

Băişoara

D

e când fiica mea a împlinit 3 ani mi-am dorit mult ca ea să înveţe să schieze şi asta nu pentru că urmăream să-mi împlinesc un vis de care eu nu am avut parte, ci dimpotrivă. Am schiat şi schiez cu mare plăcere de fiecare dată când am ocazia. Din păcate, sau din fericire, nu am găsit

20

skipass | Octombrie 2013

De când fiica mea a împlinit 3 ani mi-am dorit mult ca ea să înveţe să schieze şi asta nu pentru că urmăream să-mi împlinesc un vis de care eu nu am avut parte, ci dimpotrivă. Am schiat şi schiez cu mare plăcere de fiecare dată când am ocazia. text: Alina Nechita

în Cluj un antrenor, dintre cei în care am încredere, care să-mi accepte fetiţa la şcoala de schi înainte ca ea să împlinească 4 ani.

Aşa că am aşteptat şi răbdarea mea a avut roade pe măsură. Daria are 7 ani şi două stagii de pregătire la activ, în taberele organizate de Palatul Copiilor. În martie 2012 a intrat timidă în grupa începătorilor, iar în februarie 2013 a ieşit mândră şi cu diplomă de absolvire, din grupa intermediară. I-am

spus că îmi doresc să scriu ceva despre experienţa ei la şcoala de schi şi am întrebat-o de ce îi place acest sport. S-a uitat la mine şi m-a lămurit dintr-o singură frază : ,,Dacă vrei să ştii de ce îmi place, aminteşte-ţi cum îţi plăcea ţie când erai mică şi gândeşte-te că simt la fel”.

Chiar şi aşa, sunt sigură că atunci când pui pentru prima oară schiurile în picioare sau când îţi reuşeşte perfect primul viraj, că ai

doar 4 ani sau eşti adult, putem spune că fiecare experienţă este unică. Ştiţi la fel de bine ca mine că un start greşit poate fi unul pe care să refuzi să-l mai iei a doua oară în viaţă. Aşa că sfatul meu, chiar dacă cunoaşteţi foarte bine acest sport, este să apelaţi la profesorii, instructorii, antrenorii sau monitorii de schi. Ei sunt cei care reprezintă şcoala de schi, care pot să te înveţe toate secretele unei poziţii corecte

skipass | Octombrie 2013

21

Şcoala de schi | Băișoara

Pârtia mare de la Băișoara este pregătită în fiecare iarnă pentru toți copiii iubitori de schi.

22

skipass | Octombrie 2013

Profesorul de schi îţi va spune întotdeauna că oricine poate schia şi trebuie să-l crezi.

Diferenţa constă în timpul necesar însuşirii deprinderilor şi priceperilor motrice specifice schiului alpin. ”

sau ale unei coborâri demne de postat pe Facebook. Tot antrenorul de schi îţi poate spune cu sinceritate dacă tu sau copilul tău nu sunteţi făcuţi pentru acest sport; pentru că, aşa cum nu toţi ne potrivim într-o sală de balet sau la un meci de box, chiar şi la nivel de amatori, este posibil ca nu toţi să fim buni la schi. Profesorul de schi îţi va spune întotdeauna că oricine poate schia şi trebuie să-l crezi. Diferenţa constă în timpul necesar însuşirii deprinderilor şi priceperilor motrice specifice schiului alpin. Unii vor învăţa mai repede, alţii mai încet, unii o vor face cu usurinţă, alţii vor depune un efort

mai mare. Ceea ce se întâmplă pe schiuri până la vârsta de 5 ani, spune Larisa Cohuţ, antrenor de schi la Palatul Copiilor din Cluj, poate fi numită “joacă în alunecare pe schiuri, este greu să vorbim despre schiat, mai ales într-un regim de tabără în care unui profesor îi sunt alocaţi între 6 şi 10 copii”.

Aşadar, până la 5 ani putem să ne punem copiii pe schiuri fără a avea prea multe aşteptări, putem să ne jucăm împreună cu scopul de a petrece un timp plăcut alături de copiii noştri şi, eventual, să se acomodeze cu echipamentul specific. Primele alunecări sunt foarte importante. Copilul trebuie să prin-

dă curaj, să aibă încredere că poate învăţa din ce în ce mai multe în fiecare nouă etapă şi este necesar ca el să deprindă aptitudini legate de echilibru, poziţie sau folosirea instalaţiilor de pe pârtia de schi, în funcţie de vârstă şi nivel de pericol. După 5 ani începe efectiv pregătirea specifică, dar aceste prime tabere contează mai ales pentru rapiditatea cu care va învăţa.

Acum, ca şi înainte de 1990, taberele organizate pentru copii înseamnă mult mai mult decât lecţii pe pârtie şi disciplină, dar asta este o altă poveste frumoasă pe care abia aştept să v-o spun.

skipass | Octombrie 2013

23

Ski în străinătate | Folgaria

• GoOut

Folgaria,

locul de naștere al schiului alpin italian

24

skipass | Octombrie 2013

Nu știu câți italieni știu astăzi (nici nu mă gândesc la oamenii din afara Italiei) că schiul alpin în această țară nu s-a născut nici la Cortina d’Ampezzo, nici la Val Gardena, nici la Madonna di Campillio, ci într-o cochetă stațiune din regiunea Trentino, numită Folgaria. text Andrei Huțanu

Povestea pe care am auzit-o aici, spusă cu mândrie de unul dintre cei mai în vârstă schiori din zonă, este absolut fascinantă. Mă uit cu ochii mijiți din cauza soarelui puternic la bărbatul înalt din fața mea și încerc să-i ghicesc vârsta. Suntem pe terasa cabanei pe care o deține pe una dintre pârtii, refugio cum li se spune pe aici, Stella d’Italia, la 1.550 de metri altitudine, cu o priveliște năucitoare spre Dolomiți. Pare să aibă în jur de 60 de ani, dar, după câte îmi povestește, trebuie să aibă mai mult. Claudio Rech îmi spune că a început să schieze în anii ’50, în anii ‘80 a înființat prima școală de schi din Folgaria, a fost instructor timp de 30 de ani și este parte din incredibil de bogata istorie a acestui sport în stațiune.

Primele cristiane pe schiuri din lemn s-au făcut aici (în telemark, bineînțeles, folosindu-se un singur băț foarte lung) la începutul secolului trecut, în timpul Primului Război Mondial. Toți italienii din regiunea Trentino au fost nevoiți atunci să-și părăsească casele și să se stabilească temporar în nord, dincolo de Pasul Brenner (Passo del Brennero), în Austria. În Folgaria, ca în multe alte sate din zonă, au campat soldații austrieci, armata imperială construind

skipass | Octombrie 2013

25

Ski în străinătate | Folgaria

Folgaria este o comună din Trentino, în nordul regiunii italiene Trentino- Alto Adige/Südtirol, aflată la aproximativ 15 km sud-est de Trento.

apoi multe fortărețe și baze de antrenament. Una dintre aceste baze (alături de opt fortărețe) a fost constituită în munții de lângă Folgaria, aceasta fiind folosită în special pentru ca soldații austrieci să fie învățați să schieze. Imediat după război, fermierii italieni întorși la casele lor (pe care nu prea le-au mai găsit în picioare și erau, oricum, golite de orice agoniseală), au găsit schiurile și echipamentul adiacent și au fost curioși să le încerce. Fiind o zonă eminamente agricolă, oamenii nu prea aveau ce face în iernile lungi cu multă zăpadă, așa încât, în scurtă vreme, o mulțime de oameni din zonă știau să schieze. În acest fel, când schiul alpin a devenit o activitate populară pentru elitele Europei, fermierii din Folgaria erau pregătiți să-i învețe pe oamenii bogați de la câmpie care căutau senzații noi.

Istoria acestui sport a continuat să se scrie pe aceleași pante de lângă Folgaria. În 1930-1931, cineva de acolo a avut ideea să lege o sanie, care în mod obișnuit era trasă de cai pe drumurile acoperite de zăpadă, de o frânghie acționată de un motor cu ardere

26

skipass | Octombrie 2013

internă, care o ridica la deal, pe una dintre pantele populare printre schiori. A luat naștere, astfel, primul teleschi din Italia și, poate, primul din Europa.

A urmat, apoi, cel de-al Doilea Război Mondial timp în care nimeni nu s-a mai gândit la sport, dar imediat după, în 1947, locuitorii Folgariei au reușit din nou să revoluționeze felul în care se practica schiul alpin: au construit primul telescaun din Italia. Remarcabil este și faptul că acesta a funcționat până în 1974, când a fost înlocuit cu unul cu două locuri. Acesta din urmă a mai fost reconstruit de două ori, dar și acum funcționează un telescaun pe acea pârtie pe care se schia imediat după război.

La Magnifica Comunita Degli Altipiani Cimbri (Magnifica Comunita este un titlu obținut pentru vitejie și servicii aduse Bisericii în războaie, iar Cimbri definește cultura specifică a acestor oameni care până acum 30 de ani vorbeau limba germană) a continuat linia inovatoare și în zilele noastre: în 1984 toate micile firme care dețineau teleschiuri în zonă au fost cumpărate de un consorțiu în care, alături de companii

importante, o parte însemnată o deține și municipalitatea din Folgaria. Apoi, în ultimii 30 de ani au fost investiți peste 80 de milioane de euro în facilități pentru schi. Și, dacă ne gândim că acum 30 de ani valoarea banilor era cam de patru ori mai mare, suma investită este mult mai importantă.

Acum, Folgaria are 22 de schi-lifturi moderne care deservesc 74 kilometri de pârtii.

Dar are 600 de tunuri de zăpadă artificială,

Nu știi ce te atrage mai mult: peisajul de poveste, sau romantismul cochetei stațiuni.

așa încât suprafața se prezintă în condiții perfecte aproape oricând. În lipsa zăpezii naturale, 4 zile de temperaturi scăzute sunt suficiente pentru a acoperi cu zăpadă artificială fiecare metru de pârtie de pe domeniul schiabil. Acest lucru a fost probat în sezonul 2004-2005 când, la mijlocul lui decembrie, nu căzuse niciun fulg.

Astfel, în Folgaria se schiază de la începutul lui decembrie până în martie. Pârtiile

nu sunt foarte lungi, însă, abordate la viteză mare, sunt suficient de tehnice pentru a satisface pretențiile și celor mai pasionați.

De altfel, echipa națională masculină a Italiei se antrenează aici pentru probele de slalom și slalom uriaș. De menționat că marele campion italian Davide Simoncelli este un produs al școlii de schi din Folgaria, unde a început, ca junior, acest sport. Dar nu aceasta este direcția pe care se in-

74 de kilometri de pârtii și 22 de schi-lifturi moderne deservesc turiștii care aleg stațiunea Folgaria.

skipass | Octombrie 2013

27

Ski în străinătate | Folgaria

Microclimatul specific face ca, în ciuda altitudinii nu foarte mari, majoritatea iernilor să fie cu multă zăpadă, spre bucuria freeriderilor.

Folgaria este, în primul rând, o stațiune a familiilor cu copii. Sunt o mulțime de facilități pentru cei mici și există o rețea de pârtii albastre, accesibile oricărui nivel, care leagă toate pârtiile de pe domeniul schiabil.

sistă. Folgaria se adresează în primul rând familiilor: altitudine nu foarte mare, pârtii în majoritate de dificultate ușoară/medie prin pădure, interconectate prin pârtii albastre pe care le pot folosi copiii și începătorii, atmosferă liniștită și foarte mult soare. „Schiul în Folgaria e ca o călătorie: totul e altfel, de la o coborâre la alta, de la o pârtie la alta”, îmi spune Daniela Vecchiato, reprezentanta biroului de turism al stațiunii. Și, într-adevăr, datorită faptului că domeniul schiabil este dezvoltat pe lățimea versantului muntos și nu pe înălțime, de la un capăt la altul, totul se schimbă: peisajul, poziția soarelui, consistența zăpezii și chiar arhitectura sau meniul cabanelor de pe pârtii.

Vă mai spun că cea mai importantă competiție pentru juniori din lume, Trofeo Toppolino, la care participă peste 600 de copii din toată lumea, se desfășoară la Folgaria, în fiecare an, în martie. Aproape toți campionii la schi alpin au câștigat acest trofeu când erau încă mici... Această competiție continuă tradiția stațiunii care, în anii ’60, înainte de Cupa Mondială, organiza una dintre cele mai importante curse din Italia. Însă, acum, așa cum spuneam, Folgaria se adresează în special familiilor aflate în căutarea unei vacanțe de iarnă liniștite, cu mult soare și schi de calitate. De altfel, timp de opt săptămâni pe sezon, sunt disponibile pachete speciale prin care o familie cu patru persoane, de exemplu, plătește 1.200 de euro pentru o săptămână de cazare cu demipensiune pentru toți membrii ei. Skipass-ul pe șase zile va costa în sezonul 2013-2014 153 de euro de persoană la începutul lui decembrie, ultimele trei săptămâni din ianuarie și la mijlocul lui martie, 181 de euro din

28

skipass | Octombrie 2013

3 februarie până în 9 martie și 198 de euro în sezonul de vârf, între 22 decembrie și 7

E foarte important, de asemenea, că patru aeroporturi importante pentru zboruri-

ianuarie. În afara acestei perioade, copiii până la opt ani însoțiți de un părinte plătitor schiază gratuit (singurul loc în care am fost eu până acum și care oferă o limită de vârstă atât de ridicată pentru gratuitate). Pe de altă parte trebuie să remarc liniștea deplină care cuprinde seara stațiunea. Există un club și un pub, în rest doar restaurante, astfel că posibilitățile de distracție pentru cei tineri sunt destul de limitate (exceptând situația în care mergeți într-un număr suficient de mare). Dar liniștea poate fi încă un argument care să atragă familiile.

le low-cost din România (Milano-Bergamo, Milano-Malpensa, Veneția-Treviso și Verona) sunt la mai puțin de două ore distanță, iar sâmbăta și duminica se organizează transferuri la sub 40 de euro dus/întors. Și mai există o particularitate care merită scoasă în evidență: toate facilitățile din zonă sunt adaptate pentru persoanele cu dizabilități și există o școală de schi care se adresează acestei categorii de persoane, indiferent de handicapul pe care îl prezintă.

Dar asta va fi o altă poveste într-un număr viitor.

Interviu | Michael Tritscher

“Încă de la vârsta de 10 ani visam la Cupa Mondială”

foto: flickr.com/Schladming-Dachstein

Carte de vizitĂ: Rezidenţa: Rohrmoos (Austria) Data naşterii: 6 nov 1965 Locul naşterii: Schladming (Austria) Căsătorit cu Uli, au două fete, Sarah (5 ani) şi Andrea (3 ani) Competitor de Cupă Mondială, clasat de 14 ori în primele poziţii în circuitul FIS World Cup.

30

skipass | Octombrie 2013

Membru al echipei naţionale de schi a Austriei între 1984 şi 1998.

Medaliat cu Bronz la proba de slalom special la Olimpiada de iarnă din 1992 (Albertville, Franţa).

Ocupaţie curentă: manager şcoală de schi, instructor de schi cu certificare naţională.

Deţine o şcoală de ski şi magazine sportive în Schladming şi Rohrmoos. www.tritscher.at

Michael Tritscher schiind pentru victorie în slalomul Cupei Mondiale de la Furano (Japonia), 19 februarie 1995

foto: arhiva personală

- Să începem, deci, cu primii paşi: care este reţeta pentru un tânăr ca să ajungă un schior de top?

- Acolo de unde vin eu aproape fiecare copil este membru al unui club de schi local şi fiecare dintre aceşti copii este puternic susţinut de clubul său. Sunt numeroşi foşti campioni care locuiesc în regiunea noastră, iar copiii găsesc în aceştia modele pe care vor să le urmeze.

Primul meu contact cu pârtia de schi a fost la vârsta de doi ani! Tatăl meu a fost schior de performanţă, membru al Naţionalei Austriei, coechipier cu legendarul Toni Sailer (Anton Engelbert “Toni” Sailer, triplu medaliat olimpic la J.O. din 1956 la Cortina d’Ampezzo, Italia, considerat şi acum

unul dintre cei mai mari schiori ai tuturor timpurilor), iar el, desigur, m-a ajutat şi m-a influenţat decisiv.

- Au fost, desigur, sacrificii majore, momente grele, momente-cheie...

- Succesul nu a venit imediat, dar la juniorat, am fost suficient de bun pentru a mă menţine în pluton. Încă de la vârsta de 10 ani visam la Cupa Mondială şi acest vis m-a purtat înainte, deşi au fost câteva obstacole: chiar înainte de primul meu concurs de Cupă Mondială am suferit un accident grav la antrenamentul pentru proba de Super G, la Hochgurgl (Austria). Am suferit o ruptură la nive-

skipass | Octombrie 2013

31

Interviu | Michael Tritscher

La 47 de ani, Michael Tritscher este un om care poate spune că și-a împlinit un vis, dar nu orice vis: a vrut și a câștigat Cupa Mondială la schi. (foto arhiva personală)

lul rotulei. Dar imediat după recuperare am reuşit prima victorie în Cupa Europei, în Italia. Au urmat alte câteva victorii de cupă europeană la proba de slalom şi, în sfârşit, calificarea pentru concursul de Cupă Mondială de la Sarajevo din martie 1987.

Până în 1995 am fost ferit de accidentări, după care au urmat leziuni ale ligamentelor încrucişate (1995) şi ale ligamentelor rotulei (1996). Am mers mai departe, fără să îmi treacă o secundă prin cap să renunţ la schi.

- Momente memorabile, cea mai dulce victorie?

- Evident, cea mai mare emoţie am încercat-o în 1991, la Hafjell (Norvegia), când visul meu din copilărie s-a împlinit: prima victorie de Cupă Mondială! Dar cea mai dulce victorie a fost bronzul olimpic la Olimpiada de Iarnă din 1992, la Albertville, în Franţa, mai ales că până la olimpiadă nu am avut un sezon foarte bun. Cele mai grele momente, pentru că au existat, a fost pierderea prietenilor şi colegilor de la echipă care au murit în accidente.

- Cum a fost momentul retragerii? Ce a urmat?

- Retragerea a venit în ianuarie 1998, după cursa de la Kitzbuhel. Genunchiul meu drept nu s-a vindecat niciodată complet după accidentarea din 1996 şi nu mai puteam schia fără ca durerile să nu fie prezente. Sezonul 1997/1998 a fost marcat de dureri permanente, aşa că opţiunea de a renunţa la schiul de performanţă a devenit evidentă.

A urmat o carieră în antrenorat, am antrenat pentru un an naţionala feminină a Japoniei, am lucrat apoi pentru Salomon Austria şi am fost responsabil cu pregătirea de performanţă a juniorilor timp de trei ani.

Ulterior m-am întors acasă, în Schladming, unde alături de cei doi fraţi ai mei conduc o şcoală de schi şi câteva locaţii specializate în închirierea şi vânzarea de articole sportive.

Afacerea a fost de fapt întemeiată de părinţii noştri, aşa că am ştiut întotdeauna că, odată, după ce voi ieşi din marea competiţie, mă voi întoarce să lucrez alături de familia mea. Mă gândesc că, dacă nu ar fi fost afacerea de familie, cel mai probabil şi astăzi aş fi fost implicat în antrenoratul de competiţie.

foto: arhiva personală

Mentorul meu: Alois Kahr, fratele marelui antrenor Charly Kahr. (Alois Kahr a murit ­într-un accident de mașină).

Modelul meu: Paolo De Chiesa (fost schior, membru al echipei olimpice a Italiei, actualmente jurnalist sportiv) Schiurile mele: Atomic, Elan Remarca favorită: “Încăpăţânează-te şi nu renunţa niciodată!”

Mâncarea şi băutura preferate: peşte de mare proaspăt alături de un vin bun Şi un sfat de la un campion: “move forward and keep your balance centerweighted”

Cea mai mare emoţie am încercat-o în 1991, la Hafjell (Norvegia), când visul meu din copilărie s-a împlinit: prima victorie de Cupă Mondială!”

32

skipass | Octombrie 2013

Ski în România | Sinaia

• GoRo

Valea Prahovei

foto: www.shutterstock.com

Sinaia

34

skipass | Octombrie 2013

foto: flickr.com/ Sebastian Popovici

Ca să ajungi la pârtiile Sinaiei trebuie să porneşti din staţiune spre muntele Furnica cu telecabina, telegondola sau autoturismul personal. text: Cristian Popa

Fiecare mijloc de transport are avantajele şi dezavantajele sale, iar asaltul Cotei 1400, pasul intermediar spre domeniul schiabil, poate fi problematic, fiind o destinaţie predilectă pentru vizitatorii de ocazie ai staţiunii. În oricare variantă, aglomeraţia este un element comun: şoseaua poate fi aglomerată şi alunecoasă, iar sus poţi avea probleme cu parcarea. Telegondola e o variantă accesibilă, dar lentă şi... aglomerată. La telecabină, însă - rapidă, scumpă şi confortabilă - aglomeraţia capătă un nou

skipass | Octombrie 2013

35

Ski în România | Sinaia

Înălțimile Bucegilor oferă un peisaj similar unor zone alpine de altitudine mult mai mare. Dacă ați prins o zi frumoasă, ridicați pentru o secundă privirea dinspre vale: merită!

36

skipass | Octombrie 2013

după prima zi veţi şti care variantă vă este cea mai convenabilă. De la Cota 1400 spre Cota 2000 urcarea se face cu o altă telecabină sau cu telescaunul, însă traficul este mai redus, cei care se avântă mai sus iarna fiind, de regulă, schiorii. Instalaţiile funcţionează cu tichete (skipass), fiind deschise de la 08.30-09.00 dimineața până la orele 17.0018.00 (lunea e program mai scurt). Skipassul e valabil pe toate instalaţiile de cablu, mai puţin la telecabină (de verificat dacă de anul acesta nu va fi valabil). Lunea telecabinele sunt în revizie tehnică.

Valea Dorului îți oferă posibilități nesfârște de schiat, de la pârtii bătute la cel mai bun “pulver”.

foto: www.shutterstock.com

sens: printr-un mecanism numai de ei ştiut (învăţat în decenii) şi ajutaţi de lipsa de ergonomie a spaţiului, operatorii telecabinei reuşesc contra-performanţa ca şi în cele mai liniştite zile să creeze haos pe scările spre rampa de acces - scări care reprezintă de fapt şi sala de aşteptare. Discuţiile pe un ton ridicat sau chiar confruntări fizice sunt la ordinea zilei din cauza permanentei forfoteli a celor care sar peste rând pentru a-şi ajunge amicii din faţă sau, pur şi simplu, pentru a scurta aşteptarea (care este... lungă). Aşa că înarmaţi-vă cu răbdare. Oricum,

foto: flickr.com/ {Ema}

foto: flickr.com/ BBB_Ro

foto: flickr.com/ george_ghita_1978

Telecabina este o opțiune rapidă și confortabilă.

Minusurile sunt prețul piperat și aglomerația care poate însemna ore de schi pierdute la cozi. Spre Cota 2000 aglomerația dispare.

foto: flickr.com/ Cristina.Constantinescu

skipass | Octombrie 2013

37

foto: www.i-tour.ro

Ski în România | Sinaia

SPRE vEST Valea Dorului, Valea Soarelui, Scândurari, Lăptici La Sinaia, schiatul începe şi se termină la Cota 2000. De aici, de pe creastă, ai două opţiuni mari: 1) versantul estic (dinspre Sinaia spre Cota 1400) - Valea lui Carp (sau “pe Carp”) şi subvariantele aferente 2) sau versantul vestic - Valea Dorului şi Valea Soarelui Daca vrei schi de pârtie, vei alege faţa vestică. În lungime de circa 1.000 metri fiecare, pârtiile de aici sunt deservite de

38

skipass | Octombrie 2013

două telescaune, unul modern, de mare capacitate (Valea Soarelui) şi unul clasic (Valea Dorului). La baza Dorului este şi un mic teleschi (Scândurari). Variantele deservite de fiecare cablu oferă destule opţiuni atât pentru începători, cât şi pentru schiorii cu vechime. Suprafaţa pârtiilor se prezintă în condiţii bune de toamna până primăvara, zăpada de calitate rezistând bine datorită expunerii spre apus şi temperaturilor constante. Pârtiile au un grad de dificultate redus spre mediu, sunt destul de late, bine întreţinute şi bătute mecanic. Zăpada este, de regulă, fină şi îngheţată. Atât la sosire, cât şi la plecare găseşti câte o căbănuţă numai bună pentru o pauză de refacere. Principalul risc aici este schimbarea foarte rapidă a

vremii, putând să ai surpriza ca într-o zi care promitea să fie perfectă să te trezeşti brusc în mijlocul unui viscol cu vânt de peste 100 km/h şi vizibilitate zero. Să aveţi, deci, la îndemână o haină mai groasă, rezistentă la vânt, şi tot timpul să ştiţi unde vă aflaţi. Locul e complet lipsit de vegetaţie, iar zona dinafara pârtiilor este una periculoasă. Nu sunt multe repere în jur, nici naturale, nici puse de om, în condiţii de vizibilitate redusă urmărirea pantelor amenajate fiind extrem de dificilă.

Cel mai bun ghidaj rămâne telescaunul.

S-ar putea să trebuiască să urcaţi pe jos, telescaunul fiind oprit când vântul bate cu putere. Semnalul la mobil este destul de bun, dar nu este un lucru pe care să te bazezi 100% la munte.

SPRE EST Carp, Târle, Papagal A doua variantă de schi este coborârea de la Cota 2000 la Cota 1400, pe „Carp” şi subvariantele Târle şi Papagal. Lungimea acestor coborâri este tot cca. 1.000 de metri, existând şi trasee de drum, mai lungi. Din cauza expunerii îndelungate la insolaţia diurnă starea acestor pârtii este mai deficitară, fiind deseori impracticabile chiar şi în plină iarnă. Zăpada, chiar dacă este abundentă, nu este depusă uniform, fiind supusă des la răcire şi încălzire şi spulberată de vânt, prin urmare, pe sub stratul superficial de zăpadă viscolită - care îţi poate crea impresia unei pârtii frumoase - poţi găsi blocuri ascuţite de gheaţă sau smârcuri din păşunea alpină. Pe

parcursul sezonului se formează şi moguli de mărime apreciabilă. Aşa că... porniţi cu atenţie!

Cel puţin la prima recunoaştere a traseului. Nivelul de amenajare este (spre) zero, zăpada nu e bătută mecanic, iar semnalizarea este deficitară. Pârtiile (variantele „oficiale” menţionate, toate de categorie „neagră”) sunt marcate cu parcimonie, adeseori jaloanele de marcaj fiind invizibile în zăpada înaltă. Fără un plan bun este foarte uşor să pierzi pârtia chiar şi într-o zi senină, iar trecerile de pe o variantă pe alta nu sunt chiar cea mai bună idee: între ele sunt stânci şi cornişe care se încheie cu săritori sau pereţi ­înalţi ori văioage adânci fără ieşire. Aceste văioage, chiar şi cele mai puţin adânci, prezintă risc crescut de avalanşă, aşa că evitaţi-le chiar dacă zăpada pare tentantă, mai ales pentru snowboarderi!

foto: www.shutterstock.com

Pantele CÂrpului sunt numai bune pentru testarea abilităților schiorilor și snowboarderilor avansați.

Atenție însă la peisajul plin de capcane: de la mici movile de gheață până la săritori de zeci de metri.

Este, deci, extrem de important să acordaţi atenţie orientării încă de la urcarea cu cabina sau telescaunul, la panourile speciale şi prin observarea traseelor de pe creastă, chiar dacă ziua este perfectă! Şi aici cele mai bune repere pentru poziţionare şi orientare sunt telecabina (Carp şi Târle), respectiv telescaunul (Târle şi Papagal). Ce mai e important de reţinut: nu este clar care sunt zonele considerate ca “amenajate”, cu implicaţiile legale, şi unde se termină răspunderea celor care deţin acest domeniu schiabil, delimitarea cu benzi de semnalizare fiind slabă sau lipsă. Cu toate aceste avertizări, cunoaşterea foarte bună a zonei, eventual apelul la un ghid experimentat la prima ieşire, poate asigura coborâri solicitante şi plăcute celor cu o tehnică bună şi care au nevoie de puţină aventură, sătui de pârtii ca hârtia.

skipass | Octombrie 2013

39

cover story | Zell am See / Kaprun

Cover Story

Zell am

40

skipass | Octombrie 2013

See /Kaprun Let the happiness in! – Lasă fericirea să te cuprindă !

Ghețar, munte, lac, plus 100% garanție a zăpezii. Naturală! text: Andrei Huțanu

Dormi Anual, stațiunea poate găzdui peste jumătate de milion de turiști în cele 15.700 de paturi din 700 de unități de cazare.

mănâncă La restaurantele montane cu autoservire, precum și la cabanele cu același “sistem”, se aplică reteța clasică austriacă: porții imense la un preț rezonabil.

CU FAMILIA Pentru familiile cu copii, există programe speciale, piscine, piste de sănii, plimbări prin decorul hibernal călare pe lame etc.

EXPLOREAZĂ 138 de kilometri de pârtii, cinci snowpark-uri, singurul super-pipe din Austria și un imens “teren de joacă” pentru freerideri.

APRES-Schi 90 de restaurante, 35 de cluburi, baruri și pub-uri, 18 cafenele și patiserii cred că pot satisface toate gusturile și pretențiile.

skipass | Octombrie 2013

41

cover story | Zell am See / Kaprun

Zell am See în cifre altitudine maximă

3.029 m 750 m altitudine minimă

numărul de pârtii

57 lungime totală

Freer un ide iu parad sno bitor XX is L part w i boardi pentr de ii lor ingsch u i in si afara

138 km

42

skipass | Octombrie 2013

Cu ghețarul Kitsteinhorn oglindindu-se în apele lacului Zeller See, aflat la 2.300 de metri mai jos, cu trei zone diferite de schi dezvoltate special pentru trei categorii diferite de schiori, cu un important aport în istoria schiului alpin și cu o atmosferă cosmopolită, Zell am See/Kaprun este, cu certitudine, una dintre destinațiile de top ale schiului european.

L

a aproximativ 85 de kilometri sud de Salzburg se află una dintre cele mai complete și complexe stațiuni din Alpii Austrieci: Zell am See/Kaprun. Vorbim așadar despre două localități: Zell am See, un orășel cu 10 mii de locuitori, situat pe malul lacului, la altitudinea de 757 de metri, si Kaprun, o localitate mai mică, cu 3.000 de locuitori, situată la 786 de metri, la poalele muntelui Kitsteinhorn, munte care adăpostește cel mai apropiat ghețar de România și primul ghețar din Austria pe care s-a amenajat un domeniu de schi. Ambele localități au un farmec aparte, nu știi ce-ți place mai mult: pitorescul aparte al zonei pietonale din Zell am See, o succesiune de străduțe pietruite ce coboară spre lac, pline de terase și de magazine, sau căldura și intimitatea, farmecul discret ce te învăluie în piațeta din centrul Kaprunului, înconjurată de clădiri cu arhitectura specifică zonei. Iar peisajul, per ansamblu, este de-a dreptul fabulos, atât dinspre lac spre Kitsteinhorn, cât mai ales invers, privind de pe ghețar spre lac…

Domeniul schiabil al Zell am See/Kaprun se întinde pe trei munți: Kitsteinhorn, unde urcăm până la 3.029 de metri altitudine pe ghețar și unde se poate schia 10 luni pe an, Schmittenhohe, lângă Zell am See, cu altitudinea maximă de 1.965 de metri și Maiskogel, situat, cumva, între cele două, mult mai mic, potrivit pentru familii și începători. De fapt, această configurație specială a permis o “specializare”, o împărțire a celor trei zone pe criterii diferite, în funcție de adresabilitate.

Ghețarul se adresează schiorilor experimentați și căutătorilor de senzații tari, Schmittenhohe oferă pârtii excelente pentru toți cei care doresc schi de calitate, indiferent de nivel, iar Maiskogel, așa cum spuneam, este o zonă care se adresează eminamente familiilor cu copii. Austriecii au avut inteligența și bunul simț managerial de a dezvolta aceste direcții, construind pe fiecare dintre cei trei munți facilități specifice publicului-țintă.

Toate aceste lucruri, dar și multitudinea de activități ofe-

ești aici, noi c n u m ă s re a c o v Este o pro ii la prima rt â p m ră u ig s a , ii suntem prim ii, mult după im lt u m e n â m ră i zăpadă ș rbert Karlsboeck o N , re a o s in n a ultim

rite în afara pârtiilor, fac ca această zonă, cu doar 13.000 de locuitori permanenți, să găzduiască, anual, peste jumătate de million de turiști în cele 15.700 de paturi din 700 de unități de cazare. De la excelente pensiuni familiale, până la hoteluri de 4 stele superior, sau chiar unul de cinci stele. Clasificarea este făcută de guvernul austriac și este extrem de riguroasă, așa încât nu riscați surprize referitoare la calitatea cazării. Și mai este un plus foarte important, în special pentru cei comozi și cu dare de mână: apropierea de aeroporturile din Salzburg și München, de unde se și organizează transferuri spre și dinspe Zell am See/Kaprun, cu prețuri ce pornesc de la 36 de euro de persoană.

Atmosfera este aparte și mult mai vie decât în stațiunile tipice austriece, influențată evident de faptul că Zell am See/ Kaprun este oraș și nu o mică localitate rurală… Se mănâncă bine, se petrece bine, e altceva… Iar gazdele de aici știu să ofere o mulțime de lucruri în afara schiului: excursii în munți călare pe lame, sau pur și simplu cu rachete de zăpadă în picioare, plimbări în sănii trase de cai, pârtii speciale pentru sănii, zone de distracție pentru copii, inclusiv cu un roller-coaster (la intrarea in Kaprun) și cel mai mare spa din Alpi, Tauern Spa. Oricine găsește ceva de făcut la Zell am See/Kaprun. Și, așa cum mă asigură Renate Ecker, directoarea oficiului de turism Zell am See/Kaprun, piața românească este foarte importantă pentru această regiune cosmopolită, în care doar 30% din turiști sunt vorbitori de limbă germană. De altfel, unul dintre evenimentele importante, care are loc în fiecare sezon începând din 2010 în preajma zilei de 1 Decembrie, este Romanian Schi Days, prin care se marchează Ziua Națională a României. Pragmatici cum îi știm, austriecii au inclus evenimentul în strategia de promovare a zonei pe piața românească.

Așadar, let the happiness in!

Dar noi vorbim în special despre schi. Cum spuneam, domeniul acoperă trei munți diferiți, ceea ce a permis și o diferită structurare a zonelor de schi pentru a se putea adresa specific, unei anumite categorii de public. Poate de aceea zona este considerată drept una dintre cele mai atractive din Austria. 57 de pârtii, însumând 138 de kilometri, din care 21 (57 de kilometri) pârtii ușoare (albastre), 23 (49 de kilometri) de dificultate medie (roșii) și 13 pârtii (32 de kilometri) dificile (negre). Cinci snowpark-uri, inclusiv cel mai mare half-

skipass | Octombrie 2013

43

La fu Schm in nct ittenhohe ionea gondole departament la za Porsche pro pot iu ul iectate rca de des de ign de

cover story | Zell am See / Kaprun

44

skipass | Octombrie 2013

pipe din Austria (singurul super-pipe din această țară) și zeci de pante pentru freeride (cinci dintre ele marcate), toate astea sunt împărțite în trei zone distincte: Maiskogel este, așa cum spuneam, dedicat familiilor cu copii. Cei 20 de kilometri de pârtii albastre, excelent întreținute, sunt deserviți doar de o telecabină, un telescaun cu patru locuri și un teleschi. Pârtiile, așa cum spuneam, sunt domoale, prin pădure, potrivite începătorilor, cu o singură și scurtă excepție, o variantă neagră în partea de sus care cred că a ieșit, pur și simplu, din conformația reliefului. Sau poate a fost gândită ca o scurtă evadare pentru tatăl care stă toată ziua cu copilul pe pârtie…

De Schmittenhohe se vor îndrăgosti în primul rând cei care preferă schiul de pârtie. Coborâri lungi, de la 2.000 de metri altitudine, la 750 de metri altitudine, 77 de kilometri de pârtii, cele mai multe negre și roșii, deservite de 26 de cabine, gondole, telescaune sau teleschiuri, unele dintre ele proiectate de departamentul de design Porsche, zăpadă suficientă asigurată de tunuri de zăpadă atunci când cea naturală nu ajunge, suprafețe rapide cu profil interesant, compresii, ruperi de pantă, tot ce ai nevoie pentru a-ți asigura plăcerea absolută.

Nu trebuie să vă speriați, pârtiile negre de aici nu sunt chiar atât de “negre”, sunt accesibile și schiorilor de nivel mediu… O chestie tare e clipul video personal la schi pe care îl poți face la Hochmaisbahn și pe care îl poți descărca apoi ca să ai cu ce să te lauzi (în cazul în care ai cu ce să te lauzi, bineînțeles!).

Tot aici a fost amenajată și o “fun slope”, o pârtie de cinci kilometri cu mici sărituri, hopuri și altele, destinată, însă, neprofesioniștilor. Practic, o poate folosi oricine, indiferent de nivelul la care schiază sau se dă cu placa. Un alt lucru in-

teresant este că aici funcționează prima gondolă din Austria pusă în mișcare de energia solară. Și vor urma și altele… De altfel, cei din Zell am See/ Kaprun sunt campioni la ecologie, toate schi-lifturile de aici funcționând cu energie electrică provenită din hidrocentrale. Nu sunt uitați nici freeriderii, nici freestylerii: multe pante potrivite pentru freeride usor accesibile, dar și un snowpark excelent, Rome park, cu halfpipe, țevi, box-uri, kicker-e și tot ce trebuie pentru distracție maximă…

Kitsteinhorn se adresează căutătorilor de senzații. Pe de-o parte, schiul pe ghețar este o experiență în sine….Nu vii aici neapărat pentru calitatea pârtiilor (deși nu poți formula reproșuri în această privință). Peisajul care îți taie răsuflarea, o privire către cel mai înalt vârf al Austriei, GrossGlockner (3.798m), pârtiile aflate exclusiv în gol alpin, plus faptul că ești tot timpul conștient că schiezi în zona pragului celor 3.000 de metri sunt suficiente motive pentru ca toți cei care vin la Zell am See/Kaprun să schieze, cel puțin o zi, pe ghețar.

Pentru schiul de pârtie, vorbim despre 41 de kilometri de zăpadă bătută, de la 3.029 la 1.978 de metri altitudine. Eu, personal, prefer zăpada tehnică, generată de tunuri, mai rapidă decât cea naturală, dar în lunile de iarnă, la această altitudine, este îndeobște suficient de frig pentru ca zăpada naturală să aibă o consistență perfectă și schiurile să alunece excelent pe ea. Cred că cea mai bună alegere o reprezintă pârtiile cu teleschiuri de sus, de pe ghețar. Nu sunt foarte lungi, nu oferă varietate, dar tocmai în asta constă avantajul pe care ți-l avansează. Sunt late, au aproximativ aceeași înclinație de sus până jos, cu o singură rupere de pantă în treimea inferioară, nu au părți ascunse, nu au surprize, astfel încât, dacă nu sunt

skipass | Octombrie 2013

45

Sno Central wpar Ki kce tste de ul sen -si inhornpe zat pot ii dor ofera tar i i iub itortot ii de

cover story | Zell am See / Kaprun

46

skipass | Octombrie 2013

Pârtiile de sus de pe ghețar sunt excelente pentru îmbunătațirea tehnicii. La orice nivel!

aglomerate, poți schia cât de rapid vrei, riscul de accidentare este minim. Dacă ajungi aici dimineața, cu primele gondole, și apuci să schiezi pe urma lăsată de mașina de bătut zăpada pe pârtiile aproape goale, experiența este de nedescris… În plus, sunt pârtii excelente pentru a-ți exersa și îmbunătăți tehnica în viraje. Sunt și câteva pârtii roșii care coboară spre stația intermediară, dar eu le-am prins întotdeauna aglomerate și, în plus, au și zone de plat… Dar depinde de gusturi; unii dintre prietenii cu care eram le preferau doar pe acestea, evitându-le pe cele de sus. Oricum, din sezonul 2013 – 2014, ni se oferă o nouă provocare: pârtia neagră “Black Mamba”, cu o înclinație care ajunge, pe alocuri, la 63%! Așa că, dacă vreți senzații tari pe pârtie, puteți avea parte de ele.

Dacă, însă, căutați senzațiile tari în afara pârtiei, acesta este locul potrivit. Kitsteinhorn, locul în care se schia în 1904, când aici funcționa o bază a vânătorilor de munte austrieci, și care, în 1965 devenea primul ghețar-domeniu de schi din Austria, se adresează acum, preponderent, noii generații. Freeride XXL cuprinde cinci rute de freeride marcate, aproape de instalațiile de cablu. Acestea, împreună cu un sistem extins de informații, fac din Kitsteinhorn una dintre cele mai populare destinații de freeriding din Alpi. Există o “Freeride Info Base”, la Alpincenter, practic un panou de informare pentru freerideri cum eu nu am mai văzut până acum, precum și puncte de informare la intrarea pe fiecare dintre cele cinci rute, care oferă informații de siguranță, inclusiv riscul de avalanșă, starea vremii și a zăpezii și tot ce ai nevoie pentru a-ți putea asuma riscuri calculate cât mai mici. La PIEPS Avalanche Training Center, riderii pot să exerseze folosirea dispozitivelor de siguranță, iar din noiembrie în mai, în fiecare săptămână, aici se organizează Freeride Mondays, cu workshop-uri atât

pentru începători, cât și pentru avansați. Și dacă vorbim de freeride, trebuie să vorbim și despre freestyle. Trei dintre cele cinci snowpark-uri din zonă se găsesc pe Kitsteinhorn, inclusiv imensa super-pipe, cea mai mare din Austria. Poți face aici orice îți imaginezi în materie de trick-uri. Dar, atenție! Din câte am văzut, snowmobilele salvamontiștilor mergeau destul de des în zonă….

Acum, let’s talk about money! Un schipass pentru întreaga zonă va costa, în iarna 2013-2014, în plin sezon, 225 de euro pentru șase zile pentru un adult. Un tânăr, născut în anii 19951997, va plăti pentru aceeași perioadă 168 de euro, în timp ce pentru copiii născuți între 1998 și 2007, schipass-ul pentru șase zile, costă 112 euro. Copiii născuți până în 2007 schiază gratis. Pentru începutul sezonului, până înainte de Crăciun, se aplică o reducere de 29 de euro, 21 de euro pentru tineri și 14 euro pentru copii, în timp ce schiul de primăvară, din 22 martie până la sfârșitul lui aprilie, se taxează cu 209 euro/ adult, 156 euro/tânăr și 104 euro/copil. Există și pass-uri de o zi sau mai puțin pentru fiecare Maiskogel și pentru Kitsteinhorn, dar, din punctul meu de vedere, nu merită. Există și un Salzburg Super Schi Card, care, pentru 241 de euro pentru un adult, îți dă posibilitatea să schiezi în toate domeniile schiabile din Salzburger Land, adică, îți conferă accesul la peste 2.500 de kilometri de pârtie. Eu nu sunt adeptul alergăturii cu mașina de la un munte la altul, dar poate sunt doritori… În ceea ce privește închirierea echipamentului, schiurile și snowboardurile se închiriază cu de la 79 la 140 de euro pe șase zile, în funcție de categoria de calitate a schiului sau a plăcii, iar clăparii și boots-ii se închiriază cu prețuri cuprinse între 99 și 183 de euro pe șase zile, tot în funcție de categoria de preț a echipamentului.

skipass | Octombrie 2013

47

cover story | Zell am See / Kaprun

Interviu

48

skipass | Octombrie 2013

Kitsteinhorn: Libertate, Plăcere, Creativitate!

Norbert Karlsboeck este CEO, adică se află în poziția cea mai înaltă în compania care gestionează domeniul schiabil Kitsteinhorn, Kaprun. A fost timp de 14 ani primar al loca­ lității, acum a hotărât să se retragă și conduce, cu mult entuziasm și pasiune, tot ceea ce înseamnă schiul pe acest ghețar.

- Kitsteinhorn este una dintre cele mai dorite destinații din Austria, deși sunt doar 40 de kilometri de pârtie...

- Într-adevăr, nu sunt foarte mulți, dar pârtiile sunt foarte largi, sunt situate exclusiv în golul alpin și se potrivesc absolut oricărui stil de schi. Avem și pante de freeride, vorbim, așadar, despre zonă, nu despre lungimea pârtiilor. Oferim calitate, nu neapărat cantitate.

- Aveți un sezon de 10 luni. Totuși, există o ­pauză de două luni…

- Sezonul se închide, practic, în iunie, dar redeschidem pârtiile pentru câteva săptămâni în iulie, iar apoi, noul sezon începe, oficial, la mijlocul lui octombrie. Într-adevăr, schiul de vară nu mai este atât de la modă cum era în anii ’80-’90, dar motivul principal îl reprezintă încălzirea globală. Trebuie să protejăm ghețarul, din care, oricum, a rămas doar 35% față de cât era în 1965.

- Câți oameni lucrează pentru întreținerea domeniului?

- Avem 285 de angajați. 85 lucrează în zona de servicii, în restaurante și baruri, iar 200 lucrează efectiv la întreținerea pârtiilor și a instalațiilor pe cablu. Este o provocare să muncești aici, noi suntem primii, asigurăm pârtii la prima zăpadă și rămânem ultimii, mult după ultima ninsoare.

- Vorbeați de această zonă imensă pentru freeriding. Cum țineți sub control riscul de avalanșe?

- Avem facilități speciale pentru a genera avalanșe atunci când vrem noi. Avem șapte astfel de dispozitive, controlate prin computer, în șapte puncte diferite, considerate

periculoase. Avem și un tun special cu care putem lansa la distanță încărcături explozive. Putem genera explozii care să declanșeze avalanșe, curățând, astfel, versantul de zăpada periculoasă. Avem o echipă specială care controlează zilnic zona și evaluează riscul de avalanșe și, într-un sezon, generăm aproximativ 1.500 de explozii mai mici sau mai mari pentru a ține sub control acest pericol.

Cred că Kitsteinhorn este o zonă etalon pentru această activitate. Aici se dezvoltă noile tehnologii în domeniu, marile universități ale Austriei fac aici studii și așa mai departe…

- Ce știți despre turiștii români?

- Kaprun este cea mai veche destinație de schi pentru români în Austria. Încă din 1965 veneau românii aici să schieze… Acum avem mulți turiști din România și cred că se integrează perfect în spiritul Kitsteinhorn. În ultimii ani se organizează aici Romanian Schi Days și pot să vă spun că românii știu să se distreze! Ne plac oamenii din România, avem ceva în comun de multă vreme. Sunt convins că și românii iubesc Austria și ospitalitatea austriacă, astfel încât putem vorbi de o relație pe termen lung și de acum încolo.

- Văd că puneți foarte multă pasiune în ceea ce faceți…Cum ați caracteriza, în puține cuvinte, schiul și munca pe acest ghețar?

- Când schiezi aici ai un sentiment de libertate. E deschis, e larg și schiezi în cei mai înalți munți din Austria, chiar în vecinătatea celui mai înalt vârf de la noi din țară, GrossGlockner. E ceva special… La fel este și să lucrezi aici. Cele trei cuvinte care caracterizează acum ghețarul Kitsteinhorn sunt: Libertate, Plăcere și Creativitate!

skipass | Octombrie 2013

49

cover story | Zell am See / Kaprun

Școala de schi

Interviu

Zell am See/Kaprun este, cum spuneam, o destinație care se adresează tuturor și are o înclinație și o atracție speciale și pentru familiile cu copii. Pentru acestea există oferte speciale în multe unități de cazare, programe speciale pentru copii, piscine pe care le vor adora, piste de sănii, plimbări prin decorul hibernal călare pe lame, dar și grădinițe speciale și șase școli de schi, astfel încât părinții se pot bucura de pârtiile excelente, în vreme ce-și știu odraslele în perfectă siguranță, ba chiar, la finalul sejurului, cu certe abilități dobândite în ceea ce privește schiul.

Șase dintre cele 10 școli de schi se adresează celor mici, iar cea mai importantă dintre ele este școala Oberschneider. Coproprietar și instructor, Monika Oberschnei­der a făcut parte, nu cu mult timp în urmă, din echipa națională a Austriei. Acum pregă­teș­ te schiori la orice nivel. Lucrează cu copiii la Kaprun, dar este chemată și în diferite părți ale lumii pentru a antrena sportivi pro­fe­ sioniști și pentru a forma instructori de schi.

- Școala Oberschneider ne-a fost recomandată drept cea mai mare din Zell am Zee/ Kaprun. Ce înseamnă asta? Cât de mare este, de fapt?

- Eu mă ocup de copii, sunt un fel de manager pe acest sector. Așa încât trebuie să organizez pe grupe între 240 și 260 de copii zilnic! Depinde, avem și noi un extra sezon și un sezon plin. În februarie, de exemplu, avem foarte mulți cursanți din toată Europa și tot atunci vin și 600 de adolescenți britanici. Atunci atingem și numărul maxim de instructori,

50

skipass | Octombrie 2013

120. Și aceștia provin din toată Europa, inclusiv din România.

- Văd că vă concentrați foarte mult pe copii…

- Într-adevăr, este normal să fie așa. Pe de-o parte, părinții care-și lasă copilul aici vor să-l știe în perfectă siguranță și confort, pe de altă parte, părintele care plătește ­cursurile are așteptări în ceea ce privește progresele copilului. Pe lângă instructorii care stau permanent cu grupele alocate, avem doi instructori mai în vârstă, cu foarte multă experiență, care supervizează această activitate, trecând pe la toate grupele. Avem și competiții săptămânale pentru copii, în fiecare vineri, cred că oferim tot ce așteaptă părinții de la noi.

- Care este vârsta minimă la care un copil poate participa la cursurile acestei școli?

Avem o secțiune care se numește “Mini Bobo Club” și care se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 2 și 3 ani. Ei au nevoie de mai multă atenție, au nevoie de mai multă joacă

și mai multă supraveghere. Sunt organizați în grupe mai mici, de maximum cinci copii la un instructor. Dacă sunt șase copii, alocăm doi instructori. În cadrul clubului ei se joacă, dar fac și primii pași în schiul alpin: se obișnuiesc cu echipamentul, învață să alunece drept, la sfârșit fiind capabili să se oprească în viraj.

Este partea cea mai delicată a școlii noastre, am și eu copii și știu exact ce înseamnă să-ți lași copilul pe mâna altora.

- Părinții rămân și ei cu copiii să asiste la ­cursuri și să fie aproape dacă este nevoie?

- Este exact ca și la grădiniță: trebuie să lași copilul, părinții trebuie să plece. Dar avem un ecran imens în cafenea, și avem camere în zona de instruire aflată la doar două minute distanță, astfel încât părinții pot urmări în orice moment ce fac copiii lor. Dacă vor, bineînțeles. Dacă nu, părinții se pot bucura de libertatea pe care le-o oferim timp de câteva ore. Avem numerele lor de telefon și îi contactăm în cazul oricărei urgențe. Dar este

foarte important ca părintele să nu fie lângă copil, astfel încât micuțul să se poată concentra doar pe instructor. Copiii plâng când sunt părinții lângă ei, doar atunci.

- Și celelalte grupe de vârstă?

- Acelea trebuie împărțite, atât pe categorii de vârstă, cât și în funcție de nivelul la care schiază, așa încât e mai complicat. Organizăm niște selecții jos, în Kaprun, unde avem facilitățile pentru cei foarte mici și, după aceste selecții, îi împărțim pe cei mai mari pe grupe și îi ducem pe ghețar. Copilul este luat în fiecare dimineață din centrul Kaprunului și noi de ocupăm de transportul lui pe ghețar și de tot ce are nevoie pe parcursul zilei. Doar dacă vor neapărat, părinții își pot lua copilul la amiază pentru masa de prânz, urmând să-l aducă înapoi într-o oră. Cursurile durează, în mod normal, până la 14.30, dar noi știm că părinții sunt aici în vacanță, așa încât copiii pot rămâne sub supravegherea noastră și după cursuri, până la ora 16.00.

- Aveți contacte organizate cu oameni din România sau doar cursanți întâmplători?

- Este și o școală internațională din România care apelează la noi, anual, în februarie, deja de trei sau patru ani. E o poveste interesantă: eram la teleschi, organizând grupele de copii, când a venit la mine o doamnă și m-a întrebat dacă o pot ajuta.

Mi-a spus că are nevoie de schiuri, clăpari și tot ce trebuie pentru un grup de copii. Și, bineînțeles, cursuri de schi. I-am chemat pentru trei zile și le-a plăcut atât de mult, încât au inclus acest lucru în programul oficial al școlii. Aduce în fiecare an grupuri de 10-15 copii din România, copii care vorbesc limba germană. Dar mai avem și altfel de contacte organizate cu români. Școala noastră organizează și diverse competiții pentru cei care ne cer acest lucru. În fiecare an, în decembrie, organizăm o competiție pentru angajații unei companii puternice din România. Nu pot să vă dezvălui numele clientului, dar cert este că avem o colaborare excelentă.

cover story | Zell am See / Kaprun

Apres-Schi și gastronomie Zell am See/Kaprun se poate lăuda cu o ofertă mai mult decât generoasă, atât pentru petrecăreți, cât și pentru gurmanzi. Cele 90 de restaurante (șase dintre ele premiate), 30 de cabane sau restaurante montane, 35 de cluburi, baruri și pub-uri, 18 cafenele și patiserii cred că pot satisface toate gusturile și pretențiile. Mă rog, aproape toate, dar sunt convins că acoperă întreaga paletă de gusturi și pretenții ale celor care aleg să-și petreacă vacanța la Zell am See/Kaprun…

la restaurantul Gipfelwelt 3000, mancarea rivalizeaza cu privelistea fabuloasa.

Vorbind despre mâncare, hai să începem chiar de pe pârtie. La restaurantele montane cu autoservire, precum și la cabanele cu același sistem de “împinge tava”, se aplică reteța clasică austriacă: porții imense la un preț rezonabil, dar care nu sunt tocmai potrivite pentru a gâdila papilele gustative ale gurmanzilor pretențioși…. Poți avea, însă, parte de altfel de mâncare, tot fără să cobori de pe munte. Există cabane în care se servesc specialități locale ce merită încercate. Totul e să le găsiți. Așa că vă sfătuiesc să nu vă opriți în primul loc în care ați intrat.

Continuați căutarea și veți avea prilejul să gustați câte un schnaps în fiecare căbănuță care nu corespunde criteriilor voastre culinare. Totuși, dacă nu ați găsit bucătăria potrivită din maximum trei încercări, opriți-vă

52

skipass | Octombrie 2013

măcar din băut. Mai aveți de schiat în ziua aceea….

O variantă cu adevărat potrivită celor care se pot lăuda cu o cultură gastronomică o reprezintă restaurantul Gipfel, în cadrul Gipfelwelt 3000, sus pe ghețar. Lângă sala cu autoservire există o încăpere mai mică, cu o intrare discretă, cu doar câteva mese, un perete de sticlă spre peisajul spectaculos și servire a la carte. Aici am mâncat excelent (nu degeaba acesta e locul în care se organizează, anual, adevărate festivaluri gastronomice).

Jos, în Zell am See/Kaprun și Kaprun, oferta este mult mai largă, așa încât mi-ar fi greu să numesc un restaurant anume. Oricum, am intrat doar în câteva…. Pot să vă spun că nu am avut a mă plânge (din contra), oriunde am mâncat. Tot ce-am încercat a

fost delicios: bucătărie austriacă, bucătărie italiană, orice. Și să nu uităm de coastele de porc….

Vorbind despre petrecere, pornim tot de pe pârtie și tot de la o rețetă clasică austriacă. De succes, aș spune. Apres-schiurile din apropierea pârtiilor promovează aceeași atmosferă întâlnită în toate stațiunile de schi Austria, cu piesele ritmate în limba germană, cântate cu patos de toate naționalitățile prezente. Totul, udat din abundență cu schnaps, bere, vin fiert și Jagatee. Coborând în cele două localități, oferta se diversifică sensibil: cluburi, baruri, pub-uri, muzică house, muzică etno, muzică rock, atmosferă retro, găsești aproape orice. Spre deosebire de restaurant, în povestea despre baruri îmi voi permite, totuși, să mă opresc la unul care

iese în evidență prin originalitate, dimensiuni și mai ales prin petrecerile cu muzică live. De altfel, aici au loc toate petrecerile cu muzică live din cadrul Romanian Schi Days (pentru documentare aveți un articol cu poze sugestive în acest număr al revistei).

Este vorba despre Baumbar (Baum înseamnă copac în limba germană), un local de dimensiuni generoase aflat chiar la intrarea în Kaprun. Spuneam că se distinge prin originalitate; ei bine, clădirea, destul de mare, nu are niciun schelet de rezistență din beton sau din bârne de lemn. Întreaga structură se sprijină pe trei arbori, aduși aici, în urmă cu 22 de ani, special pentru acest scop. Angie Reiter, proprietara, ne primește cu drag și, după ce ne servește cu câte o bere, se pune pe povestit. Se vede că-i face plăcere să vorbeas-

că despre localul pe care-l deține de câteva decenii. Ideea cu arborii nu le-a venit pur și simplu. Împreună cu soțul ei, Angie a deținut un alt local, mult mai mic, dar foarte popular și animat, chiar în centrul Kaprunului.

Acesta s-a dezvoltat pur și simplu acoperind terasa și întregul nou acoperiș se sprijinea pe un arbore aflat în mijloc. Un incendiu a distrus însă barul și municipalitatea a refuzat să elibereze autorizație pentru construirea unui nou local în centrul localității, local care se anunța a fi mai mare și mai animat decât cel dinainte. Astfel, s-a ajuns la ideea cu trei arbori, un număr minim necesar pentru actualele dimensiuni ale clădirii. Ideea a prins imediat și Baumbar a devenit un loc de referință pentru petrecerile din Kaprun.

Răsfoind albumul pe care Angie ni-l aduce

cu mândrie, vedem că în anii ’90 aici au concertat nume precum Falco, Nino d’Angelo, CC Catch sau Bad Boys Blue. Momentul de glorie al barului a fost în 1993, când de aici s-a transmis live, timp de 15 minute, pe MTV. Nu am putut însă, să nu remarc, printre pozele cu artiști mai mult sau mai puțin cunoscuți, fotografii cu mari schiori, cu alți sportivi de top, chiar și cu unii campioni germani de raliuri.

Acum, în afara serilor când se organizează petreceri cu muzică live și atmosferă explozivă, Baumbar este un local liniștit, care se adresează cu precădere celor de peste 30 de ani. Dar, indiferent de vârstă, originalitatea construcției, istoria locului și atmosfera deosebită vă vor face să nu regretați dacă petreceți o seară acolo.

skipass | Octombrie 2013

53

cover story | Zell am See/Kaprun

Spa, wellness și activități indoor Nu doar après-schiurile, pub-urile, cluburile sau ­resta­ urantele reprezintă o alternativă de petrecere a timpului la căldură în Zell am See/Kaprun.

Pentru cei dornici de activitate dar care doresc să evite, măcar pentru un timp, expunerea la frig, există, în cadrul Top Youth Hostel Club Kitsteinhorn din Zell am See, cel mai mare traseu de frânghii suspendate din Austria. High-ropes, care-ți pun la grea încercare abilitățile fizice, curajul și coordonarea, au devenit la mare modă în Europa Occidentală, marile companii orgnizând teambuilding-uri în astfel de locuri, aflate, în majoritate, în aer liber. Ei bine, la Zell am See, într-o sală

imensă, există cinci astfel de trasee, care, împreună, oferă 50 de zone de dificultăți diferite. Și tot aici mai găsiți un teren de squash, trambuline, piste de bowling, dar și o sală imensă cu pereți pentru cățărare.

Există și un patinoar acoperit, unde puteți patina, juca hochei (cei câțiva ­români care știu cum se face), sau puteți să vă aventurați într-un sport mult mai exotic, dar cu mai puține șanse de accidentare: curling. Tot pentru cei activi, piscina acoperită din Zell am See/Kaprun

oferă o suprafață generoasă de apă, un tobogan uriaș de 74 de metri lungime, o zonă pentru copii cu o corabie a piraților, o trambulină de trei metri, dar și o zonă de wellness.

Mici centre de wellness există și la anumite hoteluri, dar, dacă spunem Spa, vorbim de Tauern Spa, un colos din beton, oțel și sticlă. Pe lângă zona acvatică și spaul care, împreună, se întind pe 20.000 de metri pătrați, moderna clădire, la care îți atrag atenția imensele suprafețe vitrate,

dar și piscina cu pereți de sticlă de la ultimul etaj, acest complex cuprinde și un elegant hotel de patru stele. După o zi de schi, pe noi ne interesează, însă, zona acvatică și spa-ul. Aici vorbim despre 2.000 de metri pătrați de apă, de la piscina de 25 de metri pentru înot la zona de distracție (inclusiv un tobogan lung de 147 de metri), jacuzzi-ul imens care domină, de la un nivel superior, întreaga zonă de relaxare activă și până la bazinele cu apă caldă, atât interioare, cât și exterioare. Mana-

gerul complexului, Karl Berghammer, ne mărturisește că apa nu este chiar termală. Ea are proprietăți curative, este adusă printr-o conductă de la un izvor situat tocmai sub castelul din Kaprun, dar are cu jumătate de grad sub temperatura necesară pentru a fi considerată în Austria apă termală. Senzația pe care o ai afară, la minus 20 de grade, ­într-un bazin cu apă fierbinte în jurul căruia sunt troiene de zăpadă și din care privești, prin aburii denși, spre crestele înzăpezite, este absolut incredi-

bilă. Pentru cei care vor să se bucure cu adevărat de micile plăceri ale vieții, zonele de spa și wellness le oferă tot ce-și pot dori: saune uscate sau cu aburi, aromaterapie, cromoterapie, solarii, precum și o mulțime de tipuri de masaje, împachetări sau alte procedee. Dacă ajungeți la Zell am See/Kaprun, trebuie neapărat să mergeți, măcar o zi, la Tauern Spa, pentru distracție și ralaxare cum rar aveți parte.

Așadar schi, petreceri, relaxare, “Let the happiness in!”

Evenimente programate în sezonul 2013-2014 Octombrie 2013 HOCHGENUSS sau bucătărie de top în cadrul evenimentelor culinare organizate la Restaurantul Gipfel (3.029 m) - cu Roland Treltl (Restaurant Ikarus, Hangar 7, Salzburg) 9-10 noiembrie 2013 White Start Games – pentru a treia oară, jocurile de iarnă care marchează anual deschiderea sezonului vor fi organizate la Zell am See/Kaprun. Jocuri captivante și distractive vor avea loc și anul acesta pe ghețar, dar și la Tauern Spa, precum și în centrul Kaprunului.

30 noiembrie-4 decembrie 2013 Romanian Schi Days, editia a IV-a - Începând cu anul 2009, românii invadează Kaprunul și sărbătoresc împreună Ziua Națională la altitudine! În acest an invitați sunt: Compact, Aminda și Hazard, Incognito, Blood Print, CDJ Cristian-Daniel (DJ resident Snow Fest) + o trupă surpriză! Vor fi din nou concerte în piața din centrul Kaprunului și la Baum Bar,

dar se vor organiza din nou și Campionatele României de schi și snowboard amatori.

8-9 decembrie 2013

Freeride Junior Camp – organizată de freeridecamps.at pentru freerideri cu vârste cuprinse între 15 si 18 ani.

12-16 decembrie 2013 O’Neill Girls Freeride Coaching – numele spune tot. Început de ianuarie 2014 Deschiderea Audi Ice Camp – o lume de gheață și zăpadă. Până la sfârșitul lui aprilie, la 2.600 metri altitudine vor exista un bar de gheață, o terasă însorită uriașă, igloo-uri precum și Audi Lounge. Atmosfera este completată de muzică.

12-16 februarie 2014 Risk’n’Fun Camp – adresată freeriderilor care vor să învețe despre pericolele zonei înalte alpine și managementul riscurilor off-piste.

12-15 martie 2014 Austrian Freestyle Open – o competiție în care freestylerii de top ai Europei pot fi văzuți evoluând în snowpark-ul de pe Kitsteinhorn.

22-23 martie 2014 X-OVER Ride – etapa de calificare pentru Freeride World Tour, o competiție exclusivistă la care participă primii zece schiori de freeride și primii 10 snowboarderi din lume.

Celor șase etape de calificare pentru FWT li se atribuie de la 1 la 4 stele, în funcție de dificultate, stele care influențează și punctajul concurenților. În 2012 si 2013, X-OVER Ride a primit 3 stele.

7-11 mai 2014 Schi & Golf World Championship – o competiție în care concurează legende ale schiului alpin îndrăgostite de golf, alături de jucători profesioniști de golf care pot face o figură frumoasă la schi.

skipass | Octombrie 2013

55

Ski ﾃｮn strﾄナnﾄフate | Sankt Anton am Arlberg

Sankt am 窶｢ GoOut

56

skipass | Octombrie 2013 Skipass

Poate cea mai dorită destinaţie de schi din Europa...

Anton Arlberg

După vorba românească adaptată “Omul înţelept îşi cumpără excursie la schi vara şi...”, m-am gândit să vă povestesc câte ceva despre experienţa pe care am avut-o la Sankt Anton, în Austria, poate vă va ajuta să vă decideţi la cumpărături. text: Rareș Stănescu/ skivirus.com

St. Anton de mai sus este una dintre cele mai cochete staţiuni din Austria. Mai scumpă decât media, oferă sute de kilometri de pârtii, un teren superb pentru offpiste şi apres-ski de excepţie. Vă voi spune mai multe despre ea şi cred că este bine să încep aşa. Se află la extremitatea vestică a Tirolului, pe drumul spre trecătoarea Arlberg, la aproximativ 100 km de Innsbruck şi la 1.650 km de Bucureşti. Staţiunea are dimensiunile unui orăşel şi este cea mai mare localitate din zonă. Este legată prin instalaţii de cablu de două sate din apropiere, St. Christof şi Stuben, şi, prin autobuze, de Lech şi Zürs. Sankt Anton am Alrberg totalizează aproape 200 km de pârtii bine întreţinute şi peste 180 km de trasee off-piste, ceea ce este mai mult decât suficient. O chestie faină e că skipassul include şi zona Lech-Zürs şi în 2014 va costa 235 de euro în vârf de sezon. Altitudinea maximă de plecare a pârtiilor este la 2.650 m, iar sezonul de schi începe în general la sfârşitul lunii noiembrie şi se încheie la sfârşitul lunii aprilie. Nu vă voi spune ce am făcut în fiecare zi şi pe care pârtie - 1, 4, 19 - m-am dat, ci câte­ va lucruri care mi-au plăcut în mod special la St. Anton. Zăpadă abundentă, chiar

skipass | Octombrie 2013

57

Ski în străinătate | Sankt Anton aM Arlberg

TIP: Sankt Anton am Arlberg este o stațiune de schi din Tirol, în vestul Austriei, aflat la 1.304 metri deasupra nivelului mării, în Alpii Tirolieni. Dispune de telescaune care urcă până la 2.811 m, cu o coborâre verticală de 1.507 m.

la începutul lui decembrie. Când am ajuns acolo, de abia se oprise ninsoarea şi erau 30 de centimetri de zăpadă proaspătă.

Conform statisticilor, regiunea Arlberg stă foarte bine la precipitaţii. O zonă imensă de freeride şi cu teren pentru toate nivelurile. Şansele să prinzi zăpadă nouă pe durata a şapte zile sunt mari, dar trebuie să te gră-

58

skipass | Octombrie 2013

beşti, pentru că după două zile cu greu mai găseşti o zonă cu zăpadă neatinsă. Chiar şi atunci există variante, dar trebuie să apelezi la un ghid. Şi că tot veni vorba de ghizi, spre deosebire de cei din celelalte mari staţiuni ale Austriei, aceştia îţi oferă şi sfaturi despre tehnică, nu îţi aleg doar trasa. Mai multe despre ski off-piste puteți afla de pe

Skivirus, Alexoffroad a scris un articol bun.

Pârtiile erau foarte bine pregătite şi nu s-au stricat pe parcursul zilei. Oricum, perioada în care am fost nu era una de vârf, iar pârtiile nu erau foarte aglomerate. Cei de la The Telegraph s-au plâns că în perioadele de vârf nu prea ai loc pe pârtie. Tot legat de pârtii, mi-au trebuit trei zile ca să fac jumă-

tate din domeniul schiabil. Nici măcar schiorii avansaţi nu se vor plictisi în zonă. St. Anton are mai multe restaurante de cea mai înaltă clasă. Cel care m-a impresionat cel mai tare este Verwallstube Galzig. Am auzit că ar avea 2 stele Michelin. Nu am reuşit să verific informaţia, dar mâncarea a fost extraordinară, serviciul, la fel, iar review-urile

de pe Trip Advisor sunt excelente. Într-o seară, când sunteţi mai odihniţi, ar trebui să vizitaţi muzeul St. Anton am Arlberg, care se află într-un conac impresionant. Veţi afla despre istoria schiului, prima competiţie de schi alpin (1904), veţi vedea echipamente de schi ale campionilor şi, mai mult de atât, veţi putea mânca un păstrăv afumat

2.650 de metri, este altitudinea maximă de plecare a pârtiilor în stațiunea Sankt Anton am Arlberg.

skipass | Octombrie 2013

59

Ski în străinătate | Sankt Anton aM Arlberg

Arlberg este zona din Austria unde ninge cel mai mult. În februarie 2013 zăpada a atins aproape 5 metri.

Zona St. Anton-Lech-Zürs este singura zonă din Austria în care se poate face heliskiing. Pentru cei cu dare de mână, rezervați un loc!

şi o prăjitură de casă delicioși. St. Anton, Lech şi Zürs organizează tot felul de evenimente de-a lungul sezonului. Evenimente care nu ar trebui ratate: Etapa de Cupă Mondială feminin, care are loc în ianuarie la St. Anton. Probele sunt Super G şi Coborâre. Încă nu s-au afişat datele exacte, dar foarte probabil va avea loc la mijlocul lunii ianuarie.

Tot în ianuarie este Kjus Heliskiing and Freeride Experience, cu câştigătoarea Freeride World Tour, Lorraine Huber.

Conferinţa Snow&Safety, cu ultimele ­noutăţi despre metode de creştere a siguranţei în situaţii de risc (avalanşă), teste de schiuri, cursuri de freeride etc.

Cineastic Gondolas, un eveniment cu

60

skipass | Octombrie 2013

pro­iecţie de filme de scurtmetraj într-un cadru deosebit, acompaniat de muzică experimentală.

Ca să vă faceţi nişte idei despre preţurile de cazare, în funcţie de perioadă, apartamentele au preţuri începând de la 300 de

euro de persoană pentru 7 zile, cu skipass inclus, iar preţurile pentru hotelurile de 4 stele cu demipensiune şi skipass inclus pentru 7 zile variază între 700 şi 1.000 de euro. În speranţa că v-ați făcut o idee despre St. Anton, voi încheia aici povestea.

skipass | Octombrie 2013

61

OFF Piste | Vlădeasa

Vlădeasa,

paradisul schiului de tură Când vorbim despre schi în zilele noastre, tabloul devine foarte vast. La început, schiul era folosit ca mijloc de subzistență în zonele polare, acum e un hobby, un sport sau un mijloc de agrement. Dar și o modalitate de explorare a naturii, pe timp de iarnă. text: Ovidiu Pop ı foto: Adrian Munteanu

Mii de kilometri de pârtii amenajate stau la dispoziția celor dornici, în întreaga lume. Industria, consumismul, comerțul și concurența, lupta între branduri, stiluri, sportivi de performanță, rideri sponsorizați purtători de imagine și aducători de profit, toate acestea fac parte din lumea schiului. Important e însă să luăm ceea ce e bun din toată harababura asta, și anume că, la ora actuală, oricine poate practica o formă sau alta de schi. Totul trebuie să

62

skipass | Octombrie 2013

înceapă pe pârtia amenajată, nivelată cu ratracul dacă se poate, unde tehnica schiului e cel mai ușor de dobândit.

Dacă se poate, vârsta trebuie să fie cât mai fragedă. Apoi performanțele pot fi împinse cât de departe. Sau se poate încerca o ieșire, o evadare din zonele amenajate, acestea reprezentând nivelul următor. Off-piste, free-ride, schi alpin, schi de tură, toate acestea au un numitor comun: ieșirea din domeniul sigur și oarecum comod al pârtiei și des-

coperirea a ceva mult mai incitant, a naturii sălbatice , cu frumusețea, dar și cu pericolele ei. Dar, în fond, pornirea fundamentală spre explorare, cu riscurile ei cu tot, sunt parte a felului nostru de a fi. În România lucrurile stau, ca de obicei, invers. Deși teritoriul muntos ocupă cam o treime din suprafața țării, amenajările pentru schi practic nu există, dacă ne gândim la alte locuri. Și nu trebuie să ajungem până în Franța sau în Austria, ci e suficientă comparația cu Slovenia,

Slovacia și chiar cu veșnica concurentă în cele rele, și anume Bulgaria. La noi, stațiunile de schi au doar câteva pârtii unde se stă la coadă la cablu jumătate din timpul alocat excursiei și unde ba îți rupi mașina pe drum, ba iei țeapă la cazare și mâncare, ba ești bombardat cu tot felul de muzică. Și unde, când tragi linie, ieși mai scump ca în Austria.

Iar asta e o veste rea pentru începători deoarece schiul trebuie învățat, obligatoriu pe o pârtie amenajată sau cel

puțin cu zăpada bătută. Vestea bună e că imediat cum se termină zona pseudo-amenajată, imediat cum drumul de mașină se sfârșește, intri cu adevărat în sălbăticie. Pentru asta trebuie să depășești incovenientele de mai sus sau să îți iei o ­excursie prin alte părți și să înveți să schiezi. Cu siguranță, în țara noastră, locurile pentru practicarea schiului de tură sunt mult mai numeroase decât cele în care au fost amenajate stațiuni de schi. Un asemenea loc se

află în Munții Apuseni, cam la 80 de kilometri de Cluj-Napoca. Vlădeasa e primul munte care stă în calea fronturilor atmosferice ce vin din câmpia de vest.

Acesta e motivul pentru care masivul strânge o mare cantitate de zăpadă deși are o altitudine maximă de doar 1.800 de metri. Accesul e posibil din mai multe părți. În orice caz, cu mașina se poate ajunge până în Rogojel sau până aproape de cascada Valul Miresei de la Răchitele, locuri aflate cam la 900 de metri al-

skipass | Octombrie 2013

63

OFF Piste | Vlădeasa

La cota 1800, iarna durează șase luni. În imagine, stația meteo

titudine. Din aceste locuri se poate urca până pe vârful Vlădeasa, la cota 1.800.

Pentru cei care vor să stea mai multe zile, există câteva pensiuni la Rogojel, la Valea Stanciului și la Răchitele. De asemenea, la cota 1.400 se află Cabana Vlădeasa, cabana lui Ionaș după cum o știu cei care cunosc zona, o cabană meteo și una a Salvamontului Margău, însărcinat cu serviciul în întreg masivul. Accesul la cotele 1.400 sau 1.800 e posibil însă doar pe jos sau pe schiuri, cu întregul echipament necesar pe vreme de iarnă, iar asta presupune o anumită experiență. Pe vârf

64

skipass | Octombrie 2013

se află o altă stație meteo unde nu vei fi refuzat niciodată dacă vrei să intri, să te încălzești un pic și să bei un ceai fierbinte. Între toate aceste puncte se deschid posibilități de schi practic nelimitate. O diferență de nivel de 900 de metri e cel puțin demnă de luat în seamă cu atât mai mult cu cât pantele sunt suficient de înclinate pentru schi, aproape oriunde, ajungând chiar și la 25 – 30 la sută. Și toate acestea în condițiile în care pericolul avalanșelor este practic inexistent. Între toate aceste puncte se deschid nenumărate posibilități de a schia, fiecare

fiind caracterizat de un tip diferit de zăpadă. În partea de sus, cobori în golul alpin unde soarele și vântul formează o crustă care se rupe și care e greu schiabilă, dar care primăvara se transformă în așa-numitul firn, o placă tare pe care se poate schia ca pe cea mai bine amenajată dintre pârtii. Apoi, printre brazii rari sau pe culoarele formate de izvoare și torenți întâlnești zăpada pufoasă pe care cobori având un sentiment de imponderabilitate, o adevărată senzație de zbor. De fapt, asta caută toți cei care ies în afara pârtiilor amenajate: schiul

pe zăpadă neîncepută e ceva cu totul special. Cobori rapid prin diferite tipuri de zăpadă și trebuie să-ți adaptezi tehnica în fiecare clipă. Important e să fii cât mai relaxat și să încerci să nu forțezi deloc schiurile. Dar oricâte sfaturi ai primi, oricâte cărți, bloguri sau forumuri ai accesa, aceste lucruri se dobândesc cel mai bine prin experiența directă. Trebuie să pui mâna și să muncești și-ți vei da seama, încet, încet, cum trebuie să faci.

Urcarea pe schiuri face, de fapt, posibilă întreaga distracție. Având schiurile

în picioare, rămâi la suprafața zăpezii putând să înaintezi cu mult mai bine.

Ceva similar cu rachetele de zăpadă, dar cu rezultate mult mai bune deoarece suprafața pe care stai e mult mai mare și asta înseamnă că te afunzi mai puțin în zăpadă, înaintând mai ușor. În plus, schiurile alunecă chiar și la urcare, ușurând cu atât mai mult deplasarea. Iar dacă te gândești ce avantaje ai la coborâre ... nici nu mai e nimic de adăugat. Schiul de tură e o descoperire revoluționară. Legat de masivul Vlădeasa, s-a creat un adevărat fenomen.

skipass | Octombrie 2013

65

OFF Piste | Vlădeasa

Off-piste, free-ride, schi alpin, schi de tură, toate acestea au un numitor comun: ieșirea din domeniul sigur și oarecum comod al pârtiei și descoperirea a ceva mult mai incitant, a naturii sălbatice , cu frumusețea, dar și cu pericolele ei.”

Orașul Cluj-Napoca se află la doar 80 de kilometri depărtare, iar într-un oraș mare există deschidere spre multe lucruri. Foarte mulți dintre cei pasionați de drumeții montane, de alpinism, de mountain-bike și chiar de schiul tradițional, cel de pârtie, au adoptat cu succes această nouă formă de incursiune în mijlocul naturii pe timp de iarnă. Datorită unor pionieri cum e Torok Janos, pe care o lume întreagă îl știe drept Joe Indianul, schiul de tură a devenit popular într-o țară, într-o comunitate, pentru care, sportul, mișcarea în aer liber,

66

skipass | Octombrie 2013

nu înseamnă, deocamdată, prea mult.

Pe vremuri, Joe mergea la Vlădeasa și făcea câteva ture pe zi. La urcare lua schiurile în spate și se afunda în zăpadă până la brâu. E greu de imaginat un asemenea efort chiar și pentru cineva care e obișnuit să transpire. Apoi s-a inventat schiul de tură, a venit Revoluția, tehnologia a devenit accesibilă cu întârzierea de rigoare, iar Joe, urmat de noi, a făcut pasul înainte. Există acum la Cluj o adevărată efervescență legată de schiul de tură. Iar Vlădeasa e paradisul unde toate acestea pot să se întâmple.

Off piste | Sfaturi

Schiurile de tură, un compromis între greutate și performanţă

68

skipass | Octombrie 2013

Practic, schiurile de tură nu se diferențiază fundamental de cele folosite pe pârtie. Există însă două aspecte de care se ține cont la proiectarea lor: greutatea și dimensiunile. Greutatea e importantă deoarece aceste schiuri trebuie duse prin forțe proprii și nu cu instalația de pe pârtie. text: Ovidiu Pop

skipass | Octombrie 2013

69

Off-piste | Sfaturi

La alegerea schiului e important să știi ce anume vrei să faci și la ce nivel te situezi... Au apărut materiale noi care asigură performanțe și durabilitate la greutăți din ce în ce mai mici.”

Cele mai ușoare schiuri sunt cele pentru competițiile de schi alpin, unde, practic, se aleargă pe schiuri iar performanțele la coborâre nu sunt foarte importante. Aceste schiuri au dimensiuni clasice, lungimi de 160, 170 de centimetri și greutăți, la modelele de top, de 800 de grame bucata. E evident că greutatea e invers proporțională cu performanțele tehnice la coborâre și cu durabilitatea schiului. Ca să ușurezi schiul trebuie să renunți la materialele care îl fac rigid și care absorb vibrațiile, să subțiezi talpa și canturile... Dimensiunile trebuie și ele adaptate. La coborâre pe zăpada proaspătă schiul trebuie să fie cât mai lat. Iar dacă vrei să iei viteză, va conta și lungimea. Există deci următoarele variante: schiuri ușoare, înguste și scurte pentru competiție și pentru ascensiuni montane tehnice, apoi schiuri intermediare pentru diferite stiluri de coborâre și pentru feluri deosebite de

70

skipass | Octombrie 2013

zăpadă, iar la final schiurile de freeride, unde se schiază în forță, în zone abrupte și periculoase și unde greutatea nu mai contează deoarece, de obicei, ești dus acolo cu elicopterul. Senzația de plutire e dată de un schi cât mai lung și cât mai lat.

La alegerea schiului e important să știi ce anume vrei să faci și la ce nivel te situezi. Iar producătorii de echipament vor avea grijă să te bombardeze cu toate variantele posibile. Deoarece tot mai multă lume dorește să schieze în afara pârtiei, tehnologia s-a impus și aici. Au apărut materiale noi care asigură performanțe și durabilitate la greutăți din ce în ce mai mici. Cu toate acestea, lemnul e folosit încă pe scară largă. Raporturile dintre elasticitate, rezistență și greutate pe care lemnul le oferă sunt greu de egalat de către materialele moderne. Toți marii producători fac schiuri off-piste atât pentru performanță, cât și pentru agrement. Paleta e atât de largă încât alegerea devine

dificilă. Țineți cont că schiurile de top sunt pentru performanță, au prețuri pe măsură, iar durabilitatea nu este punctul lor forte. Variantele medii, cu greutăți de 1,1-1,3 kilograme bucata și cu dimensiuni medii de 120-90-105, sunt acoperitoare pentru cineva interesat atât de ascensiuni, cât și de performanțe la coborâre. Și mai luați în calcul ceva: schiurile de tură sunt expuse unui risc mult mai mare decât cele de pârtie, niciodată nu știi ce se află sub zăpadă. În plus, sunt și mai fragile. Nu evitați varianta second-hand.

La ora asta există o piață destul de bună chiar și în România.

Ceruirea schiurilor off – piste se face la fel ca în cazul celor de pârtie: culori reci ale cerii când e foarte frig, trecând spre culori mai calde, după cum e zăpada și temperatura de afară. E important de știut că ceara nu afectează aderența pieilor de focă, nu se ia pe acestea și nici nu le distruge adezivul. În ceea ce

privește canturile, ținând cont de utilitatea acestor schiuri, pretențiile nu sunt la fel de mari ca în cazul pârtiei.

Totuși, fiți prevăzători: schiul pe placa de zăpadă înghețată poate fi periculos fără canturi ascuțite. În general, schiurile de tură au o durabilitate mai scăzută. Pe lângă faptul că e mai subțire și nu poate fi reparată de multe ori, talpa acestora se strică mai repede. Toate acestea vă pot contraria, dar vestea bună e că nu mai dați bani pe cablu și faceți mai multă mișcare în aer liber. În final, gândiți-vă că echipamentul nu e un scop în sine, ci un mijloc. O modalitate prin care explorați natura sălbatică și faceți mișcare în aer liber. Nu vă lăsați prinși în jocul pieței, al nenumăratelor dezbateri de pe net despre cutare sau cutare calități și performanțe. Sunt utile și acestea, dar mult mai important e să ieșiți, să folosiți efectiv echipamentul pe care îl aveți.

skipass | Octombrie 2013

71

Snowboarding | freeride

Evadare în În timp ce împachetez mă gândesc că diminețile plecării au farmecul lor… E drept că te trezești cu noaptea în cap, dar știi că te așteaptă un drum departe de job, de griji sau de preocupări urbane. Zâmbesc… Îmi pregătesc cu mult drag și tact echipamentul. Greu de descris legătura strânsă ce se creează între noi și placă sau schiuri, instrumentele noastre de evadare. text: Bogdan Birău

72

skipass | Octombrie 2013

nemurire

S

nowboarding-ul nu este o simplă pasiune (de parcă pasiunile ar putea fi simple!) sau o ocupație, ci mult mai mult de atât. Este un stil de viată ce ne conturează personalitatea. Ne hrănim cu momente și trăiri din creierii munților, departe de urbanul de care încercăm din ce în ce mai mulți să scăpăm.

Când ești pe vârful unei creste sau al vreu-

nui pisc și realizezi cât de mic ești în acest univers, este momentul în care se produce o conexiune adâncă între spirit și natură; Evadezi!

N-am mai fost niciodată de 1 Decembrie la Bâlea. Mă uit la ceilalți trei prieteni și îmi dau seama de ce am un sentiment de așteptare ca în fața unei provocări: de fapt, n-am mai fost niciodată la Bâlea la început de iarnă. Mă bucur că am ieșit ieri la bere!

M-am întâlnit cu Mihai, cu Cristi și cu Dan și, spontan, am decis să plecăm într-o tură

scurtă. Acum, în muzica monotonă a unui motor diesel, stăm fiecare cu gândurile lui. E drept că e foarte devreme, dar tăcerea grea din mașină înseamnă ceva: fiecare dintre noi caută în el un motiv întemeiat pentru care, la început de iarnă, când muntele e mai puternic și se lasă mult mai greu cucerit, a lăsat în urmă căldura, confortul și siguranța și se îndreaptă spre un paradis sălbatic, pe alocuri cu aspect de iad dezlănțuit.

Vremea nu a ținut prea mult cu noi,

skipass | Octombrie 2013

73

Snowboarding | freeride

dar asta nu ne-a împiedicat să fim în grafic și să prindem prima cabină la Bâlea Cascadă. Îmi aduc aminte că ningea abundent și bătea un vânt, nu foarte puternic pentru acea perioadă, dar suficient cât să spulbere toți fulgii de nu vedeai la un metru în fața ta. Am urcat cu telecabina până în paradisul munților și al zăpezilor: Bâlea Lac. Poți ajunge aici în luna iunie și vei mai găsi încă petice de zăpadă rezistând, sclipind, soarelui verii. Unele lucruri nu se schimbă niciodată! Mirosul, lumina și încă ceva, nedefinit și familiar, te fac când intri în barul din Paltinu să ai întotdeauna sentimentul unei plăcute întoarceri în timp, la prima tură făcută în Bâlea, cea care nu se uită niciodată. De fapt, niciuna nu se uită niciodată. Păcat că focul a mistuit, odată cu cabana de pe lac și farmecul ei desuet, noua construcție fiind acum un loc de petrecere pentru purtătorii de pantofi la munte.

Am petrecut preț de o cafea în bar, cât neam pregătit o ultimă oară echipamentul și rucsacii și apoi am pornit să cucerim creasta. Am început să urcăm prin ninsoare spre Șaua Doamnei făcând cu rândul urme în zăpadă proaspătă și mare. Spre prânz parcă am fost binecuvântați, căci vântul s-a mai potolit, așa că ascensiunea noastră a fost ceva mai lesne. Drumul spre creastă nu e ușor, înaintezi pas cu pas în zăpada proaspăt asternută, uneori până la brâu, câstigând cu trudă fiecare metru. Bătălia supremă se dă când începi să vezi creasta și, sleit de puteri, mai ai de urcat o ultimă porțiune. Cea mai abruptă și mai periculoasă. Orice pas greșit îți poate strica ziua sau, Doamne ferește, îți poate schimba dramatic viața. A ta sau pe a celorlalți din jurul tău. Uneori, când vântul bate prea puternic, e mai bine să te regrupezi într-o parte mai ferită sau sub o stâncă și să aștepți momentul oportun. Muntele nu trebuie subestimat, trebuie să respecți locul în care te afli și, mai ales, să-ți cunoști limitele. Zăpada este suficientă, așa încât lăsăm Șaua Doamnei în dreapta și continuăm să urcăm gâfâind spre Creasta Păltinului, cu transpirația curgând pe spatele încins și cu nările lipite de frigul pătrunzător. Odată ajunși în vârf, ne alegem punctul de unde să coborâm și savurăm pentru câteva clipe priveliștea de pe acoperișul României, prima recompensă pentru efortul dinainte.

Sentimentul ce te cuprinde în acele momente este greu de așternut pe hartie: imaginile copleșitoare ale văilor și crestelor din jur, norii care trec cu o repeziciune fantas-

74

skipass | Octombrie 2013

Mi-am pregătit linia, încetinesc puțin și apoi o sar. Ce sentiment plăcut ai atunci când te desprinzi de pământ și pentru câteva momente plutești în aer. Acum sunt liber!”

tică pe lângă tine, formele fantastice create de zăpada viscolită…,toate acestea parcă îți transferă o putere ascunsă a naturii ce te face pentru o clipă nemuritor. Am evadat!

Când încep să cobor ceva se schimbă. De la primul carv strâns în powder nimeni și nimic nu mai contează în jurul meu și cu fiecare val de zăpadă aruncată parcă mă îndepărtez din ce în ce mai tare de realitatea și de lumea în care trăiesc. Secundele se transformă în unități de timp infinite care trec încet, încet și am timp să le simt și să le trăiesc din plin pe fiecare. Cobor primul, dar la un moment dat Andrei mă depășește.

Mi-a luat-o prin dreapta în timp ce eu am

găsit o stâncă pe care m-am hotărât să o sar. Mi-am pregătit linia, încetinesc puțin și apoi o sar. Ce sentiment plăcut ai atunci când te desprinzi de pământ și pentru câteva momente plutești în aer. Acum sunt liber!

Când am ajuns la baza lacului cu fețele albite de zăpada de pretutindeni și cu buzele un pic crăpate, ca și cum nu ne-a fost suficient, ne-am gândit să coborâm în continuare până la Bâlea Cascadă. Zis și făcut.

Purcedem, dar cum o luăm la vale Mihai se lasa păcălit de misterele ce se găsesc în straturile adânci de zăpadă și înfingându-și nasul plăcii, își sucește genunchiul. Tragic

eveniment. Ne oprim deci, cântărim un pic situația și ne gândim ce-i de făcut. Am sunat la Salvamont Sibiu și au trimis de îndată o echipă să-l recupereze pe Mihai. Au venit cu cabina în dreptul lui și au coborât o coardă și un ham, apoi l-au ridicat ușor, ușor stând atârnat în bătaia vântului la câțiva zeci de metri în aer. Sincer să fiu, pe lângă durerea accidentării, cred că a fost o experiență plăcută pentru Mihai.

Eu cu Cristi și Alex ne-am continuat coborârea cu o grijă sporită. Văișoare, crevase sunt la tot pasul în imensa vale ce stă ca o punte spre poalele muntelui. Ajunși jos la Bâlea Cascadă ne-am întâlnit cu Mihai pe

care, spre surprinderea noastră, l-am găsit cu zâmbetul până la cer. Era încă entuziasmat de cum a decurs operațiunea de salvare. Oricum, nu era caz de ignorat, așa că l-am dus la spitalul județean din Sibiu. Din fericire accidentarea nu a fost una din cele mai grave, așa că recuperarea a fost rapidă si Mihai al nostru s-a întors destul de repede pe placă.

La întoarcerea spre casă stăteam toți patru un pic adormiți și frânți de drumeția făcută, dar cu câte un sentiment de împlinire.

Astăzi înfruntasem asprimea vântului și zăpezile nesfârșite ce încep odată cu forma de căldare care se formează deasupra cascadei.

Acum ne întindem la drum în lăsarea întunericului și ne uităm cum lanțul muntos se desfășoară maiestuos de-a lungul drumului parcă ducându-se către nesfârșit.

Asta înseamnă pentru mine evadare în nemurire, când prin intermediul snowboarding-ului, te rupi de realitate și trăiești liber pe munte acolo unde știi că ești chemat de zeii zăpezilor care vor să-ți pună abilitățile și capacitățile la încercare. Fiecare dintre noi se lasă mai mult sau mai puțin influențat de snowboarding, de aceea el a ajuns ca în zilele noastre să fie un stil de viată pentru unii dintre noi, din momentul în care se trezesc și până când se culcă la loc.

skipass | Octombrie 2013

75

Snowboarding | freeride

Snowpark: SummerJib.

Încheierea sezonului la Bâlea text: George Moșuțiu Era la un sfârșit de mai când, într-o seară, primesc un telefon care mă scoate din letargie. Un bun prieten de-al meu și unul dintre pionierii snowboardingului în România, Vladimir Brezovski, m-a sunat să mă invite la un eveniment despre care auzisem multe, dar la care nu fusesem niciodată: SummerJib, organizat în fiecare an la Bâlea Lac, manifestare ce marchează încheierea oficială a sezonului. În timp am învățat că, la evenimente de acest gen merită să mergi cu câteva zile mai devreme, așa că joi am pornit spre acel drum de toată frumusețea, care, oficial, încă nu era deschis turiștilor. Se putea circula totuși, chiar dacă pe alocuri se putea merge pe un singur sens din cauza zăpezii sau a căderilor de pietre. Ajuns sus, am fost foarte plăcut surprins: zăpadă pe săturate plus un snowpark care prindea formă.

Băieții au muncit și au făcut un snow­ park excelent, cu două țevi, un kicker cu step-up și un wall amplasate pe platoul din apropierea drumului. Am ajutat și noi cu ce am putut, iar sâmbătă a urmat un

TIP: Cabana de la Bâlea Lac

76

skipass | Octombrie 2013

concurs de snowboard și freeski. Au venit concurenți din toată țara, fetele cunoscute de la puținele concursuri din România și au început să curgă trick-urile. Toată lumea a încercat ceva nou, unii au reușit, alții nu, dar în cele din urmă a fost un concurs reușit, iar bronzul inconfundabil pe care-l capeți de la soarele de primăvară la munte a fost un bonus.

Plus distracție la greu, mult soare, muzică bună și oameni de cea mai bună calitate.

Seara, premierile pe categorii, unde spre surprinderea mea, am luat Best Trick-ul cu un Bs 180 pe step-up și un Cab 3 off step.

A urmat o petrecere grozavă lângă un foc de tabară în ritmuri de funk cu dj Funky Drops din Sibiu. A doua zi ne-am organizat cu toții și am urcat în creasta de unde urma să coborâm pe plăci. Peisajul era fabulos, în dreapta avea Curtea de Argeș, iar în stânga Sibiul. Am avut parte, însă, de o coborâre destul de înfricoșătoare printre stâncile ieșite din zăpadă pe o pantă cu înclinație amețitoare.Pentru mine experiența a fost de neuitat, iar de atunci încerc să ajung la Bâlea cu fiecare ocazie, fiind singurul loc din România unde poți face snowboarding până târziu în vară.

Pow!

TIP: Les Deux Alpes

text: George Mosutiu

Povestea începe pe la 9.00 seara, în frumoasa stațiune Les Deux Alpes din Franța, undeva la sfârșitul lunii martie, când afară a început să ningă abundent.

Ziua care tocmai se încheia fusese dezastruoasă, vânt puternic, multă ceață, o ușoară accidentare… mă rugam ca ziua ce va urma să fie una bună.

A doua zi, 7.30, suna alarma de la telefon pe care o urăsc din tot sufletul, dar nu deschid bine ochii și sunt pe geam. Nu mi-a venit să cred: condițiile erau perfecte, ninsese aproape 70 cm iar ca bonus nu se vedea nici un nor pe cer! Nu trec 20 de minute și sunt pe telescaun, unde, cu atenție am început să-mi aleg liniile preferate. Am ales o vale adâncă ce părea destul de abruptă să nu mă scufund în powderul imens.

Ajuns în vârf scot gadgetul cu muzica preferată, mă pompez și pornesc. Era o porțiune de flat care se rupea brusc în acea vale, pompam în powderul puțin bătătorit pe acea zona pentru a lua speed, fixez un hop,

popănesc, trag un shifty pe care am simțit că nu îl mai pun jos, a fost un drop imens dar powderul si-a făcut treaba. Am continuat printre niște brazi de joasă înălțime câteva pillow-uri care cu greu le am trecut, urmate de un nose dive cu un frontflip fără voia mea, dar nici o problemă, mă simțeam în puf, deja mă gândeam unde să sar din telescaun, dar asta a rămas pe altă dată. Având toată greutatea pe piciorul din spate simțeam că îmi ia foc, abia apucam să-mi curăț ochelarii, o țineam din turn în turn la full speed, puteam

să jur că plutesc…. a fost una din cele mai bune linii de anul acesta. Eu sunt un mare fan al snowpark-urilor, dar vă spun sincer că zilele de powder nu se compară cu un slide pe o țeavă sau un trei pe ceva kicker… Pur si simplu satisfacția este la alt nivel când ajungi la baza muntelui în siguranță și te uiți la linia pe care tocmai ai avut-o, știind că în acea zi riscul de avalanșă a fost 4/5!

Acestea sunt zilele pentru care trăiesc, când mă simt mai viu ca oricând, zile în care mă încarc pentru restul anului.

skipass | Octombrie 2013

77

shopping

Tech & Gear • Shopping style

Atomic Mentor LF O combinație a tehnologiei unive Live Fit și a durabilei construcții de 430 g InMold: spuma cu memorie se adaptează automat formei capului (unisex).

Căști Elanski Snow Carcasă dură, apărători moi pentru urechi, închizători ergonomice (pentru ea).

Fischer Fit Alpine Carcasă din policarbonat, căptușeală detașabilă, finisaje antibacteriene (unisex).

Salomon Ranger C. Air O cască All mountain, care se potrivește oricărui grad de instruire și oricărei forme a capului (unisex).

Acoperire perfectă Rossignol RH1 Temptation 8 O cască ultraușoară care oferă tehnologia InMold Light Shell și Pro Fit. Dispune și de Active Ventilation, care permite aerisirilor deskiderea și închiderea (pentru ea).

78

skipass | Octombrie 2013

Salomon Quest Max 130 Destinate skiorilor masivi, acest clăpar combină tehnologia TWINFRAME cu un plastic dur (pentru el).

K2 Ski SpYne 130 Revoluționara Energy Interlock și SpYne-ul PowerFuse furnizează un transfer de presiune eficientă și cureaua PowerCinch o face capabilă să suporte orice provocare (pentru ea).

Clăpari Atomic Hawx 130 Un clăpar pentru performanțele on piste. Cel mai important element este flexibilitatea oferită părții din față a tălpii, care oferă echilibru și control (pentru el).

Fischer Progressor 10 Un clăpar foarte versatil, capabil să se adapteze oricărui tip de performanță pe care ți-o dorești.

Catarame: Aergo Shape 3, carcasă: TPU (unisex).

Încălțat pentru schi Rossignol Pursuit Sensor3 130 Destinat skiorilor experimentați.

Are câteva elemente noi: o carcasă mai joasă, care crește sprijinul dat spatelui, o manșetă și căptușeală OptiSensor (unisex).

skipass | Octombrie 2013

79

shopping

Lifestyle

• Shopping style

1

2

3

O pârtie cu stil 4

1. W Faith Wool Caban Rossignol O geacă îmblănită și matlasată, în stil ofițer, terminată cu guler înalt (pentru ea) 2. Fes Fischer – Unisex, 100% PAN 3. Geantă pe roți Volkl – În formă de scoică, cu două compartimente mici

80

skipass | Octombrie 2013

sau unul mare și cu mâner telescopic.

4. Logo Hoodie Salomon – Hanorac ușor, din bumbac 5. Curea Thermo Atomic – Include o sticlă de 1,15 l pentru zilele lungi în zăpadă

5

Trucuri pentru o vacanță de vis la ski

D

acă vrem o vacanță la ski cât mai reușită, ar trebui să ne inspirăm din zicala care spune că omul gospodar își face iarna car și vara sanie și să începem de pe acum pregătirile.

Avem echipament complet? Trebuie să înlocuim ceva din echipamentul de anii trecuți? Mergem cu mașina sau cu avionul?

După ce ne facem o listă cu tot ce ne trebuie, este bine să facem cumpărăturile astfel încât să obținem cât mai multe beneficii de pe urma banilor investiți. De exemplu, să căutăm magazinele la care primim reduceri sau bonusuri. Astfel de avantaje se pot obține nu numai de la anumite magazine, ci și cu ajutorul cardului pe care îl folosești.

Un astfel de card este cel de salariu de la Millennium Bank, care îți dă înapoi, în fiecare lună, până la 100 de lei din cheltuielile la supermarketurile/hipermarketurile și benzinăriile de pe teritoriul țării (3% din valoarea cumpărăturilor). Deci îl poți folosi când îți faci cumpărăturile înainte de concediu, dar și când faci plinul de benzină în țară, în cazul în care

mergi cu mașina. Tot ce trebuie să faci ca să obții un astfel de card este să-ți muți salariul la Millennium Bank. Nu te costă nimic să deschizi contul, să încasezi bani în el sau să scoți bani de la orice bancomat.

Acest card îți mai aduce și reduceri de până la 30% atunci când îl folosești ca să plătești la comercianții care sunt parteneri Millennium Bank. Rețeaua de parteneri ai băncii acoperă toate domeniile de care ai putea avea nevoie ca să-ți planifici vacanța la ski - de la hoteluri, agenții de turism și servicii de închirieri de mașini, până la magazine cu echipamente sportive sau centre spa.

Ce este Liga Chibzuiților?

Este o asociație virtuală creată pentru a te ajuta să-ți administrezi mai bine bugetul, alegând și folosind în mod inteligent produse și servicii bancare.

Este “consilierul” tău personal care

În plus, dacă devii client Millennium Bank și îți deschizi un cont de salariu până la finalul acestui an, primești un bonus de până la 600 de lei. Cu suma asta aproape că te poți echipa complet pentru ski!

Contul de salariu de la Millennium Bank este recomandat de Liga Chibzuiților, o asociație virtuală care te învață să folosești în mod inteligent produsele și serviciile bancare. Cine știe, ți-ai putea acoperi mare parte din bugetul pentru vacanța la ski! te învață cum să eviți costurile cu comisioanele și cum să profiți de cele mai bune oferte bancare. O poți consulta oricând pe Facebook (pe pagina Millennium Bank) sau în sucursalele băncii.

Competiție | Cupa Mondială

Austriacul Marcel Hirscher a cucerit Marele Glob de Cristal, atribuit câștigătorului absolut al Cupei Mondiale la schi alpin, al doilea an consecutiv, după succesul din 2012. Hirscher a dominat sezonul trecut încă de la primele coborâri şi şi-a asigurat titlul suprem după 22 de podiumuri obţinute în cele 24 de curse în care a luat startul.

82

text: Patrice Podină

skipass | Octombrie 2013

Marcel Hirscher,

vechiul Ĺ&#x;i noul lider mondial

skipass | Octombrie 2013

83

Competiție | Cupa Mondială foto: flickr.com/raceskimagazine

M

arcel Hirscher a început foarte bine sezonul şi a obținut primul podium în chiar etapa inaugurală, desfăşurată pe pârtia de la Soelden (Austria). A urmat un loc doi, la Levi, în Finlanda, şi, în sfârşit, primul succes stagional la Aspen, în SUA. Încă de la început austriacul a arătat că titlul mondial la general, obţinut în anul anterior, nu a fost o întâmplare. Până la finalul întrecerilor el a contabilizat nu mai puţin de nouă victorii, 11 locuri doi şi alte două poziţii pe treapta a III-a a podiumului de premiere. De altfel, marele său rival, norvegianul Askel Lund Svindal, care i-a suflat în ceafă pe tot parcursul campionatului, a recunoscut superioritatea lui ­Hirscher spre finalul stagiunii, când a renunţat să se mai alinieze la startul curselor de la Wengen (Elveția). ‘’Nu văd interesul pentru care aş disputa slalomul’’, a declarat Svindal, care s-a concentrat pe probele de coborâre şi pe super-uriaş, în care este de ani buni lider în topul mondial.

Tinereţe vs experienţă Triumful lui Marcel Hirscher, în vârstă de numai 24 de ani, este cu atât mai spectaculos, cu cât adversarul direct din sezonul 2012-2013 este nimeni altul decât norvegianul Askel Lund Svindal, cu nouă titluri mondiale la schi alpin. De altfel, nordicul a fost şi în 2011-2012 unul dintre favoriţi la câştigarea Globului de Cristal, însă a terminat sezonul pe poziţia a III-a. Svindal are 30 de ani şi este de departe unul dintre cei mai titraţi schiori ai lumii. Primul titlu mondial l-a obţinut la vârsta de 23 de ani, când s-a impus la super-uriaş, un an mai târziu triumfând în clasamentul general, slalom uriaş, dar şi la combinată. Au urmat victoriile la super-uriaş şi din nou la general (în 2009). Alte două titluri mondiale la super-uriaş (care este de altfel specialitatea nordicului) apar în palmaresul său în 2012 şi în 2013, plus succesul de la coborâre din sezonul recent încheiat.

Surpriza Ted Ligety Clasarea pe treapta a III-a a podiumului în clasamentul general a americanului Ted Ligety poate fi considerată o mare surpriză. Până la bronzul din acest an, Ligety avea în palmares doar un loc 5 la general, obţinut în urmă cu cinci ani (2008). Fanii schiului alpin ştiu însă că americanul este un adevărat specialist în slalom uriaş, probă în care a cucerit de-a lungul anilor nu mai puţin de patru globuri mici de cristal (în 2008, 2010, 2011 şi în 2013). De altfel, în slalomul uriaş Ted Ligety este nelipsit de pe podiumul etapelor de Cupă Mondială din 2008 încoace.

84

skipass | Octombrie 2013

Loc în clasament Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

Super G

Downhill

Combined

2007

153

—

47

—

—

—

2008

51

15

60

—

—

—

2009

14

9

14

52

—

10

2010

6

8

6

34

—

12

2011

15

5

10

—

—

—

2012

1

3

1

27

—

—

2013

1

1

2

—

—

—

Austriacul Marcel Hirscher s-a încununat campion mondial absolut în 2013 și a mai triumfat în clasamentul final al probei de slalom.

foto: flickr.com/ FotoBlitz1

45 de podiumuri mondiale a adunat în întreaga sa carieră Marcel Hirscher. Aici, alături de Ted Ligety (dreapta).

foto: flickr.com/ FotoBlitz1

skipass | Octombrie 2013

85

Competiție | Cupa Mondială

Tina Maze, sportiva-record din 2013 Sezonul 2012-2013 de schi alpin a fost în cele din urmă dominat categoric de sportiva slovenă Tina Maze, care a intrat astfel în posesia Marelui Glob de Cristal, trofeu ce re­ com­pen­sează învin­gă­toa­rea din clasamentul general al Cupei Mondiale de schi alpin. text: Patrice Podină

86

skipass | Octombrie 2013

skipass | Octombrie 2013

87

fotografii: flickr.com/ Fotoblitz1

Competiție | Cupa Mondială

2013 a fost un an perfect pentru Tina Maze, care a cucerit Marele Glob de Cristal, ce răsplătește campionul mondial absolut, dar si alte trei mici Globuri de Cristal la Slalom Uriaș, Super G și în proba de combinată.

P

e lângă Marele Glob de Cristal, Tina Maze și-a adjudecat și trei globuri mici și s-a impus de asemenea în clasamentele finale la slalom uriaş, super uriaş şi super combinată.

Progresie constantă Tina Maze nu este un nume străin amatorilor de sporturi de iarnă, cu precădere schi alpin. Aruncând o privire în urmă, se poate observa constanţa cu care slovena a parcurs etapele de maturitate până să câştige cel mai râvnit trofeu din schiul alpin mondial (Marele Glob de Cristal). Tina Maze şi-a început ascensiunea în topul mondial în urmă cu cinci ani. În 2009 se clasa pe poziţia a VI-a în clasamentul general la finalul sezonului şi obţinea prima medalie mondială, cea de bronz, la slalom uriaş. A urmat un loc patru la general, în 2010, şi încă un bronz tot la slalom uriaş. Din 2011 Maze este nelipsită de pe podiumul mondial, bronz la general şi argint la super combinată. În 2012 a terminat sezonul pe poziţia a doua la general, bronz la slalom şi argint la super combinată.

88

skipass | Octombrie 2013

2013, anul recordurilor Ediţa 2012-2013 a sezonului mondial de schi alpin a consemnat şi o serie de recorduri pentru Tina Maze, greu de egalat pentru adversarele slovenei. Pe lângă titlul suprem, cucerit la mare luptă în faţa multiplei campioane mondiale şi olimpice, Maria Höfl-Riesch, schioarea din Slovenia a terminat pe podium la toate specialităţile din schiul alpin feminin. Slalomul uriaş, cel super uriaş şi super combinata

foto: flickr.com/ SnoCountry.com

Loc în clasament

au fost câştigate de Tina Maze, iar la slalom şi coborâre slovena a terminat a doua în clasamentul sezonului. La toate acestea se adaugă nu mai puţin de 15 victorii de etapă, fapt ce o plasează pe Maze în topul celor mai bune sportive din istoria schiului alpin. Pe locurile doi şi trei, în clasamentul general, s-au situat nemțoaica Maria Höfl-Riesch, respectiv Anna Fenninger, din Austria, aflată şi ea la cel mai bun sezon al carierei.

Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

Super G

Downhill Combined

2001

54

44

23

–

–

–

2002

36

44

8

–

–

–

2003

38

–

13

–

–

–

2004

33

–

8

47

–

–

2005

10

39

4

9

31

–

2006

14

46

7

13

37

32

2007

30

51

19

10

–

19

2008

28

–

30

19

18

17

2009

6

–

3

7

6

21

2010

4

6

3

8

25

14

2011

3

7

6

18

8

2

2012

2

3

5

4

9

2

2013

1

2

1

1

2

1

skipass | Octombrie 2013

89

Competiție | Cupa Mondială

Lindsey Vonn,

cea mai mare dezamăgire

90

skipass | Octombrie 2013

fotografii: www.shutterstock.com

Lindsey Vonn este considerată de către specialişti cea mai bună schioare a tuturor timpurilor, însă americanca şi-a compromis sezonul 2012-2013, după accidentarea serioasă suferită în timpul concursului de Super G, organizat în Austria, pe pârtia de la Schladming. text: Patrice Podină

skipass | Octombrie 2013

91

Competiție | Cupa Mondială

După un început slab de sezon, Lindsey Vonn a anunțat, în decembrie anul trecut, că va lua o pauză în competițiile internaționale de schi. A revenit în ianuarie și a câștigat proba de slalom uriaș de la Maribor.

V

estea accidentării americancei i-a lovit de două ori pe organizatorii austrieci.

Pe lângă faptul că au pierdut una dintre marile favorite din concurs, aceştia au bifat un minus şi din punct de vedere al marketingului. Lindsey Vonn a început o relaţie cu jucătorul de golf Tiger Woods, multă vreme cotat drept cel mai bogat sportiv din lume. El a divorţat recent contra sumei de 300.000.000 de dolari, bani ceruţi de fosta soţie, şi ar fi intrat în graţiile celebrei schioare, cei doi având deja o relaţie de câteva luni de zile în momentul desfășurării competiției de la Schladming. Conform presei austriece, Tiger Woods ar fi trebuit să ajungă la Schladming pentru a-şi urmări iubita evoluând, dar accidentarea acesteia i-a dat planurile peste cap şi, implicit, şi pe cele ale paparazzilor, care aşteptau un prim cadru cu cei doi îndrăgostiţi. De altfel, înainte de a intra în concurs, Lindsey Vonn îşi sporise numărul gărzilor de corp. “Sunt prea mulţi oameni în jurul meu, într-un spaţiu prea mic”, ar fi spus aceasta. Şi-a reluat antrenamentele şi vrea aurul olimpic de la Soci Vestea bună pentru următorul sezon (care stă să înceapă) este că marea vedetă a circuitului feminin de schi alpin a revenit la antrenamente la începutul lunii septembrie şi a efectuat primele coborâri în staţiunea chiliană de sporturi de iarnă Portillo, la şapte luni după accidentarea cumplită, suferită în timpul Cupei Mondiale de coborâre, competiţie pe care de altfel a dominat-o categoric între 2008 şi 2013, perioadă în care s-a încununat de şase ori “regină” la Coborâre și la Super G. Sportiva a efectuat pe parcursul lunii septembrie un stagiu de pregătire cu echipa Statelor Unite, fiind complet refăcută după ruptura ligamentelor încrucişate interne ale genunchiului drept, suferită pe pârtia de la Schladming. “Mă simt foarte bine acum şi sunt foarte mulţumită de cum a reacţionat genunchiul, după operaţie. Au fost şapte luni lungi şi chinuitoare pentru mine, dar sunt gata de start. Este momentul potrivit, iar corpul meu se simte bine”, a declarat campioana olimpică la Coborâre (2010, JO de Iarnă de la Vancouver).

Iniţial, revenirea lui Lindsey Vonn fusese fixată pentru luna noiembrie, pentru a se putea pregăti pentru Jocurile Olimpice de la Soci, din Rusia, programate în februarie anul viitor.

Lindsey Vonn are 28 de ani şi este dublă campioană mondială la Super G şi la Coborâre în 2009 şi, de asemenea, campioană Olimpică în 2010, la Vancouver, tot în proba de coborâre. În palmaresul americancei tronează şi trei Mari Globuri de Cristal, trofeu ce răsplăteşte campionul mondial absolut.

92

skipass | Octombrie 2013

foto: flickr.com/ Fotoblitz1

Loc în clasament

foto: flickr.com/ Fotoblitz1

Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

Super G

Downhill Combined

2002

93

—

—

35

41

—

2003

118

—

—

—

47

—

2004

30

38

45

26

14

—

2005

6

28

35

3

5

5

2006

5

9

49

4

2

3

2007

6

37

—

3

3

7

2008

1

32

13

6

1

2

2009

1

3

8

1

1

2

2010

1

14

28

1

1

1

2011

2

19

12

1

1

1

2012

1

20

2

1

1

1

2013

8

—

20

4

1

—

Mă simt foarte bine acum şi sunt foarte mulţumită de cum a reacţionat genunchiul, după operaţie. Au fost şapte luni lungi şi chinuitoare pentru mine, dar sunt gata de start. Este momentul potrivit, iar corpul meu se simte bine.” foto: flickr.com/ Lindsey Is Epic

skipass | Octombrie 2013

93

foto: flickr.com.com/ caseyyee

Competiție | Jocurile Olimpice

94 94

Soci, gazda a JO de iarnă din 2014 text: Patrice Podină

Skipass | Octombrie 2013

Oraşul rus Soci a fost desemnat gazdă pentru Jocurile ­Olimpice de iarnă care se vor derula în perioada 7 - 23 februarie, anul viitor. Organizatorii au reuşit să convingă Comitetul Internaţional Olimpic să atribuie organizarea celei de a XXIIa ediţii a JO de iarnă oraşului Soci, în detrimentul celorlalte candidate, Salzburg (Austria) şi Pyeongchang (Coreea de Sud). text: Patrice Podină

surpriză Skipass skipass | Octombrie 2013

95

Competiție | Jocurile Olimpice foto: flickr.com/ Jonathan Wallace

foto: flickr.com/ Jonathan Wallace

Centrul maritim din Soci

foto: www.shutterstock.com

96

skipass | Octombrie 2013

Elena Isinbaeva

foto: flickr.com/ Tab59

A

tleta Elena Isinbaeva, dublă campioană olimpică în proba de săritură cu prăjina şi multiplă recordmenă mondială, a fost numită conducătoarea satului olimpic din staţiunea rusă Soci, gazda JO de iarnă din 2014. ‘’Am ales-o pe Elena Isinbaeva ca primar al satului olim­pic al sportivilor din zona de coastă’’, a precizat preşedintele comitetului olimpic rus, Dmitri Cernisenko, în timp ce şeful satului olimpic din zona montană va fi desemnat până la începerea competiţiei. Isinbaeva are 30 de ani şi este medaliată cu aur la Atena, la săritura cu prăjina. A reeditat performanţa şi la Beijing, patru ani mai târziu. După o primă retragere, rusoaica a revenit în 2011 şi plănuieşte să concureze şi la Rio de Janeiro, în 2016. La ultima ediţie a Jocurilor Olimpice de vară, care s-au derulat la Londra, rusoaica a cucerit medalia de bronz. În zona de coastă a

foto: flickr.com/ International Olympic Committee

Stațiunea rusă Soci a fost aleasă gazdă pentru Jocurile Olimpice din 2014, în defavoarea orașelor Salzburg din Austria, respectiv Pyeongchang din Coreea de Sud.

skipass | Octombrie 2013

97

foto: flickr.com/ International Olympic Committee

fotografii: www.shutterstock.com

Competiție | Jocurile Olimpice

Un leopard, un urs polar și un iepure sunt cele trei mascote ale Olimpiadei de Iarnă, din 2014, de la Soci (Rusia) și au fost alese în urma unui vot național, prin SMS.

staţiunii Soci se află parcul olimpic principal, cu stadionul olimpic, arenele de hochei pe gheaţă, curling, patinaj artistic şi patinaj viteză, centrul principal de presă etc. Al doilea sat olimpic se află în zona montană, la Krasnaia Poliana, la 70 km de Soci, și va găzdui probele alpine de schi, biatlon, bob, sanie şi sărituri cu schiurile.

Competiţiile test au fost trecute cu succes Recent, la Soci, a fost efectuat bilanţul competiţiilor din perioada 2012-2013 în cadrul pregătirii oraşului pentru Jo-

98

skipass | Octombrie 2013

curile Olimpice de iarnă şi a Jocurilor Paralimpice de anul viitor. „Competiţiile de testare s-au desfăşurat cu succes, infrastructura olimpică a rezistat la toate testele, în primul rând la cele de securitate”, a declarat vice-premierul Rusiei, Dmitri Kozak, în cadrul unei conferinţe de presă. În sezonul 2012-2013 au avut loc 44 de competiţii, dintre care 20 internaţionale şi au fost disputate nu mai puţin de 101 seturi de medalii. În cadrul Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci se va derula un număr de 98 de probe din 15 discipline sportive.

Investiția tota­lă necesară pentru ca regiunea Soci să ofere facilitățile corespunzătoare găz­ du­irii a mii de sportivi și jurnaliști din toa­te țările lumii se ridică la peste 50 mi­liar­de dolari.

PENTRU COMPANII CARE AU CEVA DE SPUS

Creative Division:

Concept, Copywriting, Branding, Design

Custom Publishing Division:

Magazines, Annual Reports, Brochures, Catalogues Anniversary books, Albums, Internal magazines

Media Services Division:

Media Planing & Buying

E-mail: robert.vasilescu@corporatemedia.ro Telefon: +40 726.15.39.96