Revista ţara hangului, nr 59 pe 2013[1]

Revi stă a Fundaţiei Cul turale "Gavriil Galinescu" – Hangu. Director fondator: Teoctist Galinescu

Toamna Toamna se îmbată cu apă de ploaie, pe drumuri de fum, în umezii creieri ai nopții de unde, șiroiesc dungile vrâstate ale ogașelor plânsului autumnal ,deloc verzi, deloc calde . Își trâmbițează ropotele la ferestrele, semi - deschise, semi - virtuale, de pe care, fulgii, încep să-și ceară drepturile , bâlbâitului semi-anotimp, toamnă-iarnă.

Toamna încalecă luna noiembrie sau iarna încalecă luna octombrie ... după cum se stă cu alcoolul .

"Pufoaica" e la loc de cinste ...si "saniuța "la fel Mai mult mut, decât anotimp îmbuibat de frig, de 38 de grade la umbră, își trece în cont, numărul de grade-zile la umbra termometrului blocat, pe o sticlă gradată ,semi - plină ...

Un vis - Icriverzi Oana - Alexandra, cl. I D, Șc.

Gimnazială nr.198 Buc., înv. prof. German Felicia

afurisitul dop,nu mai e cu plută a! ....nu mai e de plută.

Vânăt - ghiurghiulie își târâie zdrențele mirosind a fum și frunze moarte într-un colț - dormitor hibernal.

Noapte bună, Toamnă!

Claudia Mișca, Piatra Neamț, 2013

Zi de toamnă târzie - Răduță-Petrescu Maria, cl. a IV-a B, Șc. Gimn. nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Pe câmpia întinsă, Între deal și vale Cât privești cu ochii Vezi numai petale.

Fulgi de păpădie Purtați de o boare Plutesc ușor în aer Ca o umbreluță zburătoare.

Aspect de toamnă Niculae Cristina-Roxana, cl. a IV-a B, Șc. Gimnazială nr. 198 București, înv. Prof. Felicia German

Eleva Tilă Estera, cl. a IV-a B, Șc. Gimnazială nr. 198, București, înv. Prof. Felicia German

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

ŢARA HANGULUI Revistă cultural-istorică, cu apariţie trimestrială, anul XVIII, nr. 59 decembrie 2013 editată de F u n d a ţ i a C u l t u r a l ă “GAVRIIL GALINESCU” HANGU – NEAMŢ în parteneriat cu Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Piatra Neamț

Preşedinte: FELICIA GERMAN

ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2013

Vicepreşedinte:

Florica Galinescu

Ziua Națională a României a fost sărbătorită cu mult interes și la Școala Gimnazială ,, Iustin Pîrvu’’ din Petru Vodă, jud. Neamț.

Sub îndrumarea cadrelor didactice: Mocanu Elena, Vadana Georgeta, Vadana Constantin , Tomescu Elisabeta și Păvăleanu Grigore, și a directorului adjunct prof. Doroftei Maria, elevii claselor primare au susținut un frumos program artistic, evocând cele mai importante evenimente premergătoare Marii Uniri. Îmbrăcați în frumoase costume naționale, elevii au cântat și dansat , strigând într -un glas ,, Vrem să ne unim cu țara!”

Programul artistic s-a încheiat cu o horă mare.

A consemnat, Prof. înv. primar Mocanu Elena

Director executiv: Andrei Galinescu Director economic: Daniela Bîndilă Director revistă: prof. FELICIA GERMAN Redacţia:

Prof. Felicia German – redactor şef înv. Steluţa Manolache, prof. Dorel I. Rusu, Conf. Univ. Doctor Prof. Vasile Vasile, prof. Margareta Vasile, prof. Carmen - Ștefania Munteanu înv. Elena Nacu înv. Dumitrina Caia, prof. Dorinela – Valentina Iordache prof. Cosma Iordache înv. Florica GALINESCU, înv. Iuliana Gheorghieş Tehnoredactare şi machetare: D-l. Ciprian – Mihai Aileni prof. Felicia German Administrator site: ing. Mihai Onofreiciuc Publicaţia este înscrisă încatalogul de presă RODIPET Neamţ, la nr. 9009/1996, ISSN 1582-8972

16 pagini – 2 lei Site – ul Fundaţiei : http ://galinescu.wordpress.com/ cont Raiffeisen bank: RO52 RZBR 0000 0600 1247 8119 CIF: 7983633

Telefoane de contact: Felicia German (Bucureşti) – 021/77.22.878 (fix) sau 0724992209 (vo. mobil) E-mail : felix1_ro@yahoo.com Daniela Bîndilă – 0737425957 (vo.) sau 0755844239 (or.)

2

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

Așa grăiește Domnul slavei Veniţi copii, veniţi la Mine, Că vreau cu voi să locuiesc, Să vă împac din nou cu Tatăl Și de păcat, Şi de păcat să vă feresc.

Așa grăiește Domnul slavei, Prin glasul Sfintei Liturghii, Deși M-am înălţat la ceruri, Eu nu vă las, Eu nu vă las orfani copii. În fiecare Liturghie, Eu Mă cobor din nou la voi, Din nou e coasta Mea străpunsă Și-Mi curge sânge, Și-Mi curge sângele șiroi.

Și din Potirul Cinei Mele, Eu vreau cu toţii să gustaţi, Veniţi creștinii Mei la Mine Și pacea Mea, Şi pacea Mea să o aflaţi.

Mă răstignesc din nou pe cruce, În umbra Sfântului Altar, Primiţi-Mi Sângele și Trupul Să nu vin iarăși, să nu vin iarăși în zadar.

Din fiecare Părticică, Pe care-n taină o primiţi, Eu sunt întreg cu toată slava, Și-aștept spre Mine, Şi-aștept spre Mine să veniţi

Eu sunt aici întotdeauna În Sfânt Altar, spre răsărit, Bisericile Sfinte-s goale, Creștinii Mei, Creștinii Mei sau rătăcit.

Preluat din buletinul tipărit de Asociația „Pro Burdujeni” sub îndrumarea preoților Laurențiu Stamatin și Bogdan Iacoban 27.11.2011 prin bunăvoința d-lui ing. Mircea Onofreiciuc

3

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

Interviu cu Grigore Iosub (G. I.), pensionar din satul Chirițeni,com.Hangu,jud. Neamț, despre viața de cioban, realizat în luna iulie 2012 de Felicia German (F. G.) G.I.: Când eram mai tânăr, eram pe la oi, la stână și... ne săturam de brânză, de urdă,.... mai mâncam carne.... și carne la stână , numai de oaie, că dacă oi erau…

Tăiam câte o oaie și o jupeam, o spălam bine și o puneam la fiert. Acolo făceam, la stână, (n.r: o preparam) cu foc de fag, aveam lemne de fag, bune, și o fierbeam până rămâneau oasele goale. Se ducea singură carnea de pe oase și după ce se fierbea bine, bine, scoteam oasele și puneam în carne ardei grași, ardei iuți, ceapă, morcov, pătrunjei, sare, ce trebuia și o fierbeam din nou, până scădea apa toată, rămânea numai în grăsimea ei....și după ce fierbea bine, o puneam într -o bărbânță de lemn.

F.G: Adică un fel de vas înalt?

G.I: O putină... și ea se închega, dacă se răcorea. Când veneau ciobanii cu oile de la pășune, încălzeam câte un ceunaș cu câte 2 kg de tocană, făceam mămăligă bună și mâncau ciobanii, că de urdă erau sătui...și de brânză. Și mâncau așa de bine,... că așa era pe-atunci , cu mămăligă și carne.

F.G: Și mălaiul îl aduceați din sat.

Unde era stâna?

G.I: Era stâna în Bolătău, la deal. La doisprezece kilometri de aici, pe deal.

F.G: Cu ce vă duceați până acolo?

G.I: Pe jos umblam.

F.G: De câte ori pe an veneaţi acasă?

G.I.: Veneam o dată, alteori de două ori pe lună.

F.G: Şi cum făceaţi brânza şi urda?

G.I: Brânza…, mulgeam oile, că la stână, erau câte patru – cinci care mulgeau și unul care dădea la strung oile să le mulgă ceilalţi.

F.G: Şi în ce colectaţi laptele, tot în ciubere?

G.I: În găleţi, avea fiecare găleata lui şi eram câte doi la o gaură, la care veneau oile, unul mulgea în dreapta şi altul în stânga şi oile veneau între noi şi care cum o termina, lua altă oaie. Şi când se umplea găleata, ne duceam în stână şi deşărtam într-un vas mare, îi spuneam „budacă” ...avea câte două sute de kile, trei şi mai se umplea, că primăvara aveau oile lapte mult, aveam câte 4-5 sute de oi la stână...acu nu mai sunt. Şi pe urmă strecuram laptele bine şi după ce terminam oile de muls, le dădeam cheag.

Continuare la pag.5

4

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

Continuare de la pag. 4 făcut din miel, din boftul mielului, îi spuneam rânză. După ce tăiam mielul, luam boftul mielului...

F.G: Adică stomacul.

G.I: Da, avea cheag făcut din lapte, cum sugea mielul de la mama lui şi făceam cheag din trei rânze, bofturi de miel, puneam sare, puneam apă şi frecam bine boftul şi pe urmă strecuram şi puneam într-o damigeană de 5-6 kile, atâta ieşea din trei rânze. Şi puneam o cană de cheag la lapte şi se închega laptele, ... puteai să-l dai de-a dura. Si pe urmă îl frământam din nou cu mâna, până se făcea din nou lapte şi învârteam roată cu mâna şi el se lăsa la fundul vasului, caşul acela şi zerul rămânea deasupra. După ce-l păsuiam bine la fundul vasului, scoteam caş dulce şi îl tăiam în patru, îl scoteam în altă budăcuţă mai mică şi îl scoteam din zăr de trei – patru ori, (mai scoteam zăr din caşul acela) si apoi îl frământam din nou şi scoteam jântuit.

F.G: Dar jântuitul ce era?

G.I: Din jântuit se face unt. Făceam o jumătate de kil de unt de fiecare oaie, dădeam șapte kile de brânză și o jumătate de unt la fiecare oaie.

F.G: Îmi amintesc că de multe ori îi dădeaţi şi mamei câte un pic de unt, şi aşa de bun era, gustos şi sănătos şi gras.

G.I: Pe urmă puneam caşul, îl frământam din nou şi îl puneam într-o strecurătoare, (îl puneam într-o cârpă mare) şi îl suceam bine până făceam caşul rotund, iar pe urmă fierbeam zărul într-un cazan mare dacă încăpea, dacă nu, puneam de două ori şi făceam urdă şi o dădeam tot la oameni.

F.G: Şi jântuitul ăsta , deci era un fel de ...?

G.I: Lapte gros şi gras.

F.G: Pe care pe urmă cum îl făceaţi unt?

G.I: Îl puneam într-o putină mare şi el dospea , făcea caimac de un lat de mână de gros. Luam caimacul acela, până dădeam de zară în fundul putinii, şi-l puneam într-un vas care se chema budalău. Şi-l băteam cu-n brighidău ...

F.G: Ce e un brighidău?

G.I: O coadă de lemn cu ceva rotund în capăt găurit. Băteam jântuitul acela până ieşea unt, da îl băteam mult. Uneori se alegea mai degrabă, altă dată băteam câte o jumătate de zi la el. E greu de făcut untul ! Cel mai greu.

F.G: Dar e şi bun, e şi mai scump!

G.I: E bun cu fasole, cu cartofi...

F.G:Eu îl mâncam pe pâine.

5

G.I: Apoi, toamna, nu mai aveau oile lapte mult și închegam numai dimineaţa. Seara mulgeam oile strângeam laptele şi dimineaţa făceam caşul. Tot aşa îl făceam. Tot cu urdă, cu zăr, cu jântuit, cu unt…

Apoi, m-am lăsat de oi, m-am însurat m-am dus la lucru şi am lucrat prin toate pădurile în viaţa mea şi m-am lăsat de oi şi de lucru şi m-am dus la mină la Crucea în Suceava. Am lucrat acolo 22 de ani.

Am ieşit în 1990 la pensie. La vârsta de 60 de ani.

F.G: Şi pe urmă iar v-aţi mai dus la oi?

G.I: La 61 m-am dus din nou la oi, nu ca cioban, ca argat, la stăpân.

Acum nu mă mai duc, am îmbătrânit.

F.G: Câţi ani aveţi?

G.I: Acum am 81 de ani.

F.G: Mulţi înainte! Vă doresc să fiţi sănătos, să vă bucuraţi de toate realizările pe care le-aţi avut alături de ţaţa Eugenia şi de cele trei fete: Arsâneta (cu care am copilărit), Viorica şi Marinela, care au fost elevele tatălui meu, (Teoctist Galinescu). Mulţumesc pentru timpul acordat. Rămâneţi cu bine!

Prof. Felicia GERMAN

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

Din creațiile copiilor O excursie de vis În vacanţa de vară a acestui an am fost la Sinaia. Îmi doream foarte mult să vizitez Castelul Peleş.

Când am ajuns în apropierea lui am fost fascinat şi emoţionat de măreţia şi arhitectura acestuia.

Ghidul care ne însoţea ne-a povestit cum şi când a fost construit castelul, dar şi de unde-i vine numele, fiind botezat după râul care curge în apropiere.

Regele Carol I, primul rege al românilor, şi Regina Elisabeta au finanţat personal construirea castelului. Însăşi Regina Elisabeta a dirijat lucrările de amenajare din interior. Castelul are 160 de camere, beneficiind de electricitate, încălzire centrală proprie, lift interior.

Am vizitat Sala de arme, Sala coloanelor, Camera de şah, Sufrageria regală, Sala de teatru, biblioteca cu camera secretă, Sala mică de muzică unde cânta la pian marele muzician George Enescu, încurajat şi susţinut de regină, care îl alinta cu numele ȘUȘU în primii săi ani de formare ca muzician, Salonul unde Regele îşi petrecea timpul discutând cu poetul Vasile Alecsandri, şi el un apropiat al familiei regale, Sala oglinzilor, Sala florentină.

Am aflat că oglinzile din Sala oglinzilor, au fost aduse în ţară cu căruţele, înfăşurate în fân. Regina Elisabeta a fost o mare iubitoare de artă, cânta, desena; ea însăşi scria poezii, semnându-le cu pseudonimul Carmen- Silva. În Sala mică de muzică erau expuse patru tablouri care ilustrau anotimpurile, semnate de Regină. În jurul castelului au mai fost construite: Castelul Pelişor şi Foişorul. În timp, Castelul Peleş, fostă reşedinţă regală, devine muzeu, ca apoi, în final, să revină la proprietarul de drept şi urmaşul Regelui Carol I, Regelui Mihai I al României.

Deoarece am plecat cu noţiuni despre o mică parte din istoria noastră, mi-am propus să revin anul următor pentru a mai afla şi alte amănunte sau fapte istorice care s-au întâmplat în acest castel situat în Sinaia, Perla Carpaţilor.

Dudu Vlad- Cristian, elev în clasa a II- a D, Şcoala Gimnazială nr. 198, sect. 6, Bucureşti, înv. Prof. Felicia German

6

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

Noi suntem unici, fiecare persoană este unică în felul ei, își trăiește propria viață, are stil propriu, convingeri și valori personale. Fiecare om își trăiește propria viață. Fiecare părinte are stilul propriu de educație, fiecare copil are particularități care îl deosebesc de oricare alt copil.

Meseria de părinte este cea mai dificilă și cea mai ușoară meserie. Este greu să reziști tot timpul ritmului antrenant impus de copilul tău, să ai răbdare să-i răspunzi la întrebări, să vezi lumea prin ochii lui; pe de altă parte este ușor să ordoni câteva sarcini copilului tău, iar după câțiva ani să spui:

,,Acesta este copilul meu, datorită mie a ajuns așa!”.

Venirea pe lume a unui copil, este un prilej de bucurie: părinții își fac planuri pentru când va crește, își investesc toate resursele pentru a-i asigura condiții optime de dezvoltare. Tuturor near plăcea să avem copii disciplinați. Realitatea este însă alta: copilul are multă energie, iar modul în care și-o cheltuiește este obositor, de aceea trebuie avut în vedere faptul că, pentru a-l direcționa către lucruri folositoare, înseamnă să ai multă răbdare cu el: să-și folosească energia cu folos, practicând sporturi sau exersând la un instrument, jucându-se cu o paletă de culori; să pictăm împreună cu el, să ne antrenăm, să concurăm.

Fiecare copil, la venirea pe lume, beneficiază de un tratament specific mediului în care se dezvoltă, primind o amprentă culturală, dezvoltându-se în aceeași direcție în care se dezvoltă cei din grupul în care este inclus. Nu trebuie să-i solicităm copilului să fie cel mai bun, chiar dacă dispune de potențialul intelectual necesar

pentru a învăța foarte bine, este talentat, are abilități motrice necesare. Rezultatele obținute nu sunt atât de importante în această perioadă. În etapa școlară abia încep să-și dezvolte primele noțiuni de autoevaluare își consolidează sistemul de valori (ce este bine și ce este rău).

Fiecare părinte are diferite întrebări pe care le adresează cadrului didactic în legătură cu comportamentul și performanțele școlare ale propriilor copii. Răspunsul poate fi găsit împletind teoria cu practica, iar foarte importantă este legătura dintre familie—copil—școală,

neevitând responsabilitățile ce revin fiecărei persoane în parte.

Părintele este modelul pe care îl urmează,îi oferă condiții de viață, securitate, afectivitate, susținere, educație; de modul în care își îndeplinește rolul, depinde viitorul copilului! Școala are un rol deosebit de important în viața copilului. Părintele trebuie să știe să-și orienteze copilul spre o școală care să corespundă cu aptitudinile sale, va știi să fie un bun partener al cadrului didactic pentru a acționa simultan, în vederea sprijinirii evoluției acestuia.

Mediul școlar va deveni o a doua familie care treptat îl va pregăti pentru viața adultă.

Prof. Cosma IORDACHE, prof. Educaţie Muzicală, Școala Gimnazială nr.

1, 2 și 3, oraș Popești – Leordeni, jud. Ilfov Prof. Dorinela – Valentina IORDACHE, prof. Înv. Preșcolar, Grădinița 2, Berceni jud. Ilfov 7

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

Vioara dăruită de tata a fost ca o bijuterie, ca un dar de mare preț. Fraţii, Iordache Tudorel şi Iordache Georgeta, auzindu-i sunetul și văzând cum este mânuită de tatăl lor, prof. Iordache Cosma, și- au dorit a cânta cu ea, încă de mici. Așa cum știau din poveștile spuse de bunicul și de tatăl lor, vioara, supranumită ,,Regina muzicii”, le-a călăuzit pașii pentru a afla miresmele muzicii instrumentale.

Iordache GeorgetaIoana, un suflet de artist, alături de care a fost întotdeauna familia şi profesorii.

Pasionată de muzica clasică, încă de la vârsta de un an și opt luni, fredona arii din opere. Înainte de a învăța alfabetul, a aflat tainele notelor muzicale.

A început cu pianul la vârsta de patru ani, grație de vioară la care era antrenat fratelui ei, picta cu vădită plăcere, fiind inspirată de sunetul viorii şi astfel şi-a dorit să studieze vioara.

A început studiul la vârsta de şase ani, sub îndrumarea profesorului Ursu Magdalena, un pedagog priceput cu multă dăruire profesională, cu un bun spirit de observație, care i-a îndrumat primii pași spre afirmare, prin participarea la concursuri naționale și internaționale, unde a obținut multe premii.

Fiecare concurs a adus un premiu, multă dăruire și experiență pentru afirmare. Primul premiu câștigat, a fost la Concursul Național de interpretare „Garabet Avachian”, unde a obținut Premiul I, urmând apoi un șir de alte premii la numeroase concursuri naționale și internaționale desfășurate în țară. Împreună cu fratele ei a participat la alte concursuri naționale, colindând țara în lung și-n lat, de unde au adus numeroase premii. Apoi, în anul 2008, după multe așteptări, Georgeta a participat la primul concurs desfășurat în afara granițelor țării, în Italia, la Concursul internațional „Gianluca Campochiaro” din Sicilia unde a obținut Premiul I și Marele premiu, participând la o categorie de vârstă cu mult superioară vârstei ei. Începând din clasa a III-a, fiind organizate olimpiadele naţionale de interpretare instrumentală la care a participat în fiecare an până în clasa a XII, de fiecare dată, timp de zece ani, a obţinut numai premiul întâi.

Continuare la pag. 9 8

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

Continuare de la pag. 8 A susţinut numeroase recitaluri în ţară şi în străinătate. A făcut parte din Orchestra de tineret a Europei de Est, susţinând concerte în Italia şi Slovenia. Experienţa sa artistică cuprinde şi participarea la un schimb de experienţă cu orchestra în China, precum şi un solo în Moscova.

Sub bagheta dirijorului Alexandru Iosub, a susţinut un concert cu Orchestra Filarmonicii Oltenia din Craiova, urmând să susţină apoi alte concerte cu orchestrele din Timişoara şi Satu Mare.Este membră a trioului „Sternin”, constituit în anul 2010. Formaţia de muzică de cameră „Trio Sternin”, este un ansamblu instrumental alcătuit din încă doua interprete : Daria Tudor (pian) și Ella Bokor (violoncel) , alături de care a susţinut numeroase concerte în ţară şi în străinătate (Israel, Belgia, iar în Romania la Iaşi, Bucureşti, Ploieşti).

Talentul său remarcabil şi rezultatele de excepţie au condus la participarea la cursuri de masterclass susţinute de maeştrii ai viorii: Liviu regretatul maestru Ştefan Gheorghiu, Câşleanu, Liviu Prunariu, Adelina Oprean, Peter Daniel, Rony Rogoff, Ida Haendel, şi să aibă nevoie de sprijinul necesar în desăvârşirea sa.

A evoluat pe diferite posturi de televiziune, la diferite emisiuni culturale, ca şi la emisiuni radio, precum emisiunea ,,Muzicieni de azi, muzicieni de mâine…” , realizate de regretata Rodica Sava, difuzată duminica la Radio România Cultural, ani de-a rândul. Începând din clasa a IX-a, a fost elevă la Colegiul Naţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti, fiind îndrumată de prof. Elena Baltaga.

Un nou concurs sau recital reprezintă paşi importanţi în realizarea visului ei de a deveni o artistă desăvârşită. În prezent, urmare a rezultatelor remarcabile de care s-a bucurat în toți acești ani, noi, familia, o sprijinim să-și continue studiile în Germania, la Koln, pentru desăvârșirea ei profesională și pentru a cunoaște și a intra în competiție cu instrumentiști de talie internațională.

Prof. Cosma IORDACHE, prof. Ed. Muzicală - Șc. Gimnazială nr 1, 2 și 3 oraș Popești – Leordeni, jud. Ilfov Prof. Dorinela – Valentina IORDACHE, prof. Înv. Preșcolar, Grădinița 2, Berceni jud. Ilfov

Într-o frumoasă zi a lunii ruginii de toamnă, clopoţelul clincăne aşteptând copiii mici și mari să intre în clase şi să pornească în lunga călătorie a literelor şi a cifrelor.

Astfel, vor trece de clasele primare şi gimnaziale. Datorită școlii, prietena noastră și a tuturor celor care ne înconjoară cu dragostea lor şi ne îndrumă paşii spre cunoaştere, putem să ajungem acolo unde visăm. Cu ochii deschişi.

Călătoria nu se va încheia decât atunci când fiecare copil se va transforma, din şcolărelul timid din clasa întâi, baza societăţii.

Mereu, fiecare om îşi va aduce aminte de şcoala care le-a îndrumat paşii vieţii.

Eleva Asavei Letiţia, cl. a IV-a, Șc. Gimnazială Hangu, înv. Manolache Steluța 9

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

bucura împreună de albastrul curat al cerului, de limpezimea apelor, de florile câmpului şi de Motto: „Ecologia e o tulburătoare poveste de dragoste către om şi natură, dar şi un legământ....”

(Toma George Maiorescu).

frunzele verzi.

Nouă, cadrelor didactice, ne revine obligaţia de a-i învăţa pe elevi să ne iubească, să

Societatea umană este în continuă dezvoltare atât în timp, cât şi în spaţiu. Cultura unei societăţi este reflectată prin valorile pe care le manifestă, fie ele morale, etice, economice, dar și prin relaţiile pe care le desfăşoară fiecare om cu mediul în care se află, cu mediul natural. anumite reguli şi de aceea menţinerea unui anumit echilibru este esenţial pentru desfăşurarea normală a vieţii.

cu satisfacerea intereselor copiilor de cunoaştere a plantelor și animalelor în condiţii naturale şi continuând cu educarea deprinderilor de a ocroti spaţiile verzi sau de a recupera organizat deşeurile de hârtie, metal, materiale sintetice sau sticlă, pentru a le reintroduce în circuitul economic. Cadrele didactice împreună cu

Atitudinile şi comportamentul nostru în raport cu tot ceea ce ne înconjoară se formează încă din momentul în care ne naştem; mai întâi părinţii noştri sunt cei care încearcă să ne familiarizeze cu norme şi valori morale, acest lucru fiind continuat de cadrele didactice. Dacă dorim ca „seminţele” educaţiei ecologice să dea roade, trebuie ca publicul ţintă să fie alcătuit din copii, deoarece, precum spune un proverb vechi: „Pomul când e mic se-ndreaptă”; de mici trebuie să le formăm copiilor principalele priceperi şi deprinderi de educaţie pentru

a

deveni

în

timp adevăraţi

ecologişti. Copiii sunt publicul cel mai important, pentru că ei vor fi consumatorii de mâine ai resurselor naturii. Dacă la intrarea în şcoală copiii au unele reprezentări vagi

despre mediul în care

trăiesc, şcoala este datoare să consolideze dezvolte

Educaţia ecologică se poate face începând

închide la timp comutatorul , robinetul, de a

Omul a observat că natura se desfăşoară după

ecologică,

înţeleagă natura, să o protejeze.

aceste

şi

să

reprezentări despre natură şi so-

cietate, să cultive sentimente de admiraţie faţă de frumuseţile naturii şi să formeze deprinderi de protejare a mediului înconjurător.

elevii din şcoala noastră desfăşoară astfel de activităţi , având rezultate mulţumitoare. Aceste activităţi ce se desfăşoară în afara sălii de clasă, înseamnă activitate în contact nemijlocit cu mediul înconjurător. Folosirea mediului natural ca sală de clasă sau ca laborator în care elevul învaţă, este un pas decisiv în conştientizarea problemelor cu care se confruntă omenirea: degradarea solului, a subsolului, poluarea aerului, a apei, defrişările masive, dispariţia unor plante şi animale.

Ecologia şcolară urmăreşte dezvoltarea la elevi a unei gândiri ecologice, raţionale, prin care aceştia să se apropie de cunoaşterea fenomenelor din natură. Elevii îşi formează convingeri trainice cu

privire la necesitatea

protejării mediului ambiant, numai atunci când se porneşte de la exemple concrete, pozitive sau negative, luate din orizontul lor local.

Exemple de bune practici în educaţia ecologică ISBN 978-973-0-10938-2

Noi, dascălii, trebuie să punem un mare accent pe educația ecologică a celor mici, pentru a ne putea 10

înv. Steluţa MANOLACHE, Şcoala Gimnazială Hangu, Jud. Neamț

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

Din creațiile copiilor TOAMNA

Un gândecel Vrea să cânte-un cântecel. Și tot cântă și tot cântă, Până vine iarna cruntă.

Ghici ce – i ?

Onofreiciuc Ioana-Alexandra elevă, cl. a II-a, Șc. Gimnazială „Sf. Andrei” - București

„Flori” - Văcaru Maria - Izabela, elevă, clasa a IV-a B, Șc. Gimnazială nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Pe câmpia întinsă, Între deal și vale Cât privești cu ochii Vezi numai petale.

Fulgi de păpădie Purtați de o boare Plutesc ușor în aer Asemeni umbreluțelor zburătoare.

O zi încântătoare, chiar dacă soarele nu mai este atât de fierbinte și chiar dacă, la orizont, se zăresc norii cenuşii.

Toamna se ascunde printre frunzele copacilor, furişându-se uşor, pentru a acoperi cu frunze colorate pământul, pentru a îndulci strugurii de vie, pentru a colora în roșu și galben merele din livezi, pentru a aşterne bruma argintie peste iarba altădată verde și peste florile din grădină şi pentru a acompania glasurile cristaline ale copiilor care se îndreaptă cu paşi vioi către şcoală. Pentru că toamna începe din nou un alt an şcolar, iar eu mă bucur nespus că mă întâlnesc cu toţi colegii de care mi-a fost dor, cu doamna învăţătoare, dar şi cu lumea minunată din bibliotecă.

Eleva Asavei Letiția, cl. a IV-a, Șc. Gimnazială Hangu, înv. Manolache Steluța

A sosit toamna, cea de a treia fiică a bătrânului an. Se simte tristeţea naturii plutind în aer.

Copacii, altădată verzi şi cu o strălucire aparte, acum sunt supăraţi pe hainele lor galbene şi ruginii.

Vântul adie, iar frunzele cad pe rând, ca într-o ploaie lină, colorată.

Zilele sunt mai scurte, iar nopţile tot mai lungi şi mai reci. Drumul soarelui este tot mai obositor şi mai scurt. Norii cenuşii, ca o cortină uriaşă, îl ascund aproape în fiecare zi. Oamenii au adunat provizii pentru iarna care abia aşteaptă să bată la uşa timpului. Nu mai sunt nici fructe în copaci, nu mai sunt nici legume pe câmp şi într-o zi am văzut că şi florile sau supărat şi au dispărut. Fiecare zi pare mai tristă fără razele blânde ale soarelui, dar, cu toate acestea, toamna rămâne un anotimp frumos, un amestec de culori, plin de farmec.

Elevul Bontaș Marian, cl. a IV-a, Șc. Gimnazială Hangu, înv. Manolache Steluța

Tilă Elisa—Estera, elevă, clasa a IV-a B, Șc. Gimnazială nr. 198 București, înv. prof Felicia German 11

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

La răscruce - Popa Ioana, elevă cl. a IV-a B, Șc. Gimnazială nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Bontaș Vasilica-Patricia, elevă, cl. pregățitoare Șc.

Gimn. Hangu, înv. Manolache Steluța

Școala este o instituţie unde copiii învață pregătindu-se pentru zilele care urmează.

Mi-ar plăcea ca pe viitor clădirea în care voi învăța să aibă forma unui vas de croazieră. Acolo să navighez din clasa întâi până la facultate. În fiecare an școlar să urcăm câte un nivel.

La parter să fie o piscină, un teren de baschet și o sală de gimnastică unde să desfășurăm orele de sport. Tot aici să găsim un atelier de pictură, altul pentru abilități practice, o sală dotată cu calculatoare pentru opțional și un spațiu dotat cu instrumente muzicale pentru orele de muzică.

Sălile de clasă să fie spațioase, luminoase, mesele aranjate în trepte ca într-o sală de spectacol, iar pe ele să găsim câte o tabletă. Astfel elevii vor urmări lecțiile mai ușor, iar în locul tablei va fi un ecran digital.

La fiecare etaj să se afle o cantină unde să se pregătească diferite bunătăți pentru gustarea din pauza mare.

Aș fi încântat să învăț într-o astfel de școală!

ONU ŞTEFAN—elev, clasa a IV-a Școala Gimnazială Hangu Înv. Prof. Munteanu Carmen - Ștefania

Peisaj—Mureșeanu Alexandru, elev cl a IV-a B, Șc.

Gimnazială nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Peisaj - Bărbulescu Ștefan-Alexandru, cl. a IV-a B, Șc.

Gimn. nr. 198 București, înv. prof Felicia German 12

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

Încă din cele mai vechi timpuri şcoala era şi este o necesitate pentru oameni.

De-a lungul timpului multe generaţii au tot încercat să modernizeze şcoala. S-au schimbat multe lucruri după spusele bunicilor. În prezent copiii asociază şcoala cu calculatorul. Poate ar trebui să ia lecţii de la un monitor uriaş pus pe un perete, poate ar trebui să avem tablete, poate ar trebui să avem....... , multe altele care doar în vise şi în filme mai vedem. Copiii iubesc mult calculatorul şi aşa poate ar învăţa mai mult, mai uşor, mai temeinic. Aşa văd eu viitorul !

Dominte Cătălin, elev clasa a IV-a Şcoala Gimnazială Hangu Înv. Prof. Munteanu Carmen - Ștefania

Portret - Babuș Diana-Sophie, elevă cl. a IV-a B. Șc. Gimn. nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Răsărit de soare - Niculae Cristina-Roxana, cl. a IV-a B (2), Șc. Gimn. nr. 198 București, înv. prof Felicia German

Foarea din grădină - Niță Maria, cl. a IV-a B, Șc. Gimn. nr. 198 București, În livadă Levențiu Adrian-George, cl. a IV-a B, Șc. Gimn. nr. 198 București, înv. prof Felicia German înv. prof Felicia German 13

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

Profesorul Mihai Doroftei – scriitorul_–

S-a

născut

în

apropiere de Piatra Teiului în ziua de 17 iunie 1929, din părinţi gospodari.

Şcoala

primară a făcut-o în satul natal Poiana Teiului iar apoi a urmat Seminarul Ortodox „Sfântul Gheorghe” din Roman, desfiinţat de regimul comunist în anul 1948.

Primul drum spre Seminarul din Roman l-a parcurs cu pluta pe apa Bistriţei moldave, în porţiunea Poiana Teiului – Piatra Neamţ. De la Piatra Neamţ la Roman a mers pe jos împreună cu tatăl său. În ziua de 25 mai 1948 este arestat pe când era elev la seminar de către Securitatea din Roman. După cercetările de la Roman este dus împreună cu alţi elevi arestaţi în judeţul Neamţ la Penitenciarul din Suceava. La Seminarul din Roman pe 15 mai 1948 fusese arestat şi părintele Iustin Pârvu. Cât Mihai Doroftei era seminarist, a simpatizat cu colegii săi din Organizaţia de tineret „Frăţiile de Cruce”. Într-una din zilele lui mai 1948, în clasă la Mihai a intrat un grup de tineri care veneau din partea P.M.R. cu scopul de a da jos de pe peretele clasei Icoana Maicii Domnului. Seminariştii, după o altercaţie scurtă îi iau pe fugă pe provocatori, care veniseră să aşeze pe perete tablourile lui Gheorghe Gheorghiu – Dej, a Anei Pauker şi al lui Vasile Luca.

La Penitenciarul din Suceava a suferit un timp alături de alţi elevi de pe valea Muntelui arestaţi şi ei la licee din Piatra Neamţ : Georgeta S. Geană din satul Săvineşti, comuna Poiana Teiului ;

Prună Elena din

SCRISOARE LUI MOŞ CRĂCIUN (pentru hangani)

Mihai Doroftei Dragă bade Moş Crăciun, Eu te ştiu de băiat bun, Dar eşti și un bun creştin, De-aceea la tine vin, Chiar de sunt copil mai mare Barba ta îmi place tare... Şi-aş vrea să mă joc cu ea, Cum mă mai jucam cândva.

N-ai cumva un leac subtil, Să mă faci din nou copil?

Atunci tu, din tolba ta Daruri multe îmi vei da....

Vin acum la tine, iară C-o treabă nu prea uşoară.

Cum colinzi, de-atâţia ani, Treci, te rog, pe la hangani, Du la tineri şi copii, Un vagon de jucării!

Pentru harnicele fete, Într-o zi de dragobete, Du-le , te rog eu frumos, Câte-un tânăr făt frumos!

Pentru cei mai în etate, Să le duci tu sănătate, Că –i mai bună decât toate!

Fă-ntre noi să fie pace Cum lui Dumnezeu îi place, Dragostea doar să domnească Peste Țara Românească, Doar belșug și bucurie Peste-ntreaga Românie, Din hotare în hotare Peste România Mare. Şi acum mă tot gândesc Cum să fac să-ţi mulţumesc?

Mâna ţi-o voi săruta, Barba ţi-o voi pieptăna, Chiar şi-un ron eu îţi voi da Şi îţi mai urez eu ţie Să ai bucurii o mie, Să ai reni şi gologani, LA ANUL şi LA MULȚI ANI!

comuna Buhalniţa ; Olaru Gh. Vasile (BICĂ) din satul Sabasa, comuna Borca ; învăţătorul Teoctist I. Galinescu

Prof. Mihai Doroftei, PoianaTeiului (din vol. „Mărturisiri” – Editura „Cetatea Doamnei”, 2011, pag. 139, 140).

din comuna Hangu ş.a.

Continuare la pag. 15

14

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu" Continuare de la pag. 14

Profesorul Mihai Doroftei—scriitorul

În anul 1949, Tribunalul Militar Iaşi a trimis la Penitenciarul din Suceava un complet de judecată care i-a condamnat pe „duşmanii regimului” la ani grei de temniţă. Mihai este condamnat la 2 ani de temniţă grea pentru „contribuţii la uneltire contra ordinii sociale”.

De la Penitenciarul din Suceava, fostul seminarist Mihai Doroftei este transferat împreună cu alţi colegi de suferinţă la Penitenciarul TÂRŞOR, din comuna Târgşorul Nou, la 15 km de Ploieşti. Aici, a suportat condiţiile grele de detenţie, un program diabolic de reeducare timp de 2 ani. În anul 1950, după 2 ani şi 3 luni de detenţie este eliberat.

Revine în „marea închisoare a ţării”; la Poiana Teiului este ţinut un timp cu domiciliu forţat („domiciliu obligatoriu” – D.O.).

Cei care făcuseră închisoare politică nu aveau dreptul să facă armată la trupele obişnuite ale M.F.A.. Aşa se face că atunci când îi vine rândul să recruteze securitatea l-a încadrat ca soldat într-un detaşament de muncă forţată, ca „ostaş constructor”. În popor li se spunea „soldat la muncă”, iar sub formă ironică li se spunea ostaşi la „DIRIBAUA”. În haine cenuşii a lucrat în perioada 4 iunie 1951 – 25 X 1954 în punctele de lucru : Viişoara – Neamţ ; Bistriţa – Neamț ; Fabrica FORESTA – Neamţ ; Fabrica de ciment Bicaz. Hainele slabe şi mâncarea puţină i-au marcat tinereţea.

După terminarea obligaţiilor militare a revenit în sat. A găsit de lucru în diverse locuri de muncă dar i se oferea mereu „munca de jos”. A lucrat şi la fostul raion Ceahlău, la Secţia de învăţământ. În anul 1955 s-a căsătorit cu învăţătoarea Maria (Mioara) C. Niţă născută în satul Sabasa din comuna Borca. După ani, în anul 1962 reuşeşte să obţină prin justiţie reabilitarea pentru perioada de detenţie politică.

După reabilitare a lucrat ca profesor suplinitor în câteva şcoli de pe Valea Muntelui, a absolvit cursurile Liceului „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, după care s-a înscris la facultatea de matematică de la Universitatea din Bucureşti. Dar cum cazierul său era „pătat” a fost exmatriculat „pe motive politice”.

A mai trecut un timp, după care s-a înscris la Facultatea de matematică din cadrul Institutului Pedagogic din Bacău pe care îl absolvă în anul 1965. În perioada 1965 – 1991, a fost profesor la Liceul Borca unde a predat : matematică, limbă germană, limba rusă ş.a.. În catedra sa predominau orele de matematică. După ieşirea la pensie în anul 1991, a purtat o corespondenţă bogată cu foşti elevi ai d-sale din ţară şi din străinătate. O parte din corespondenţă este în limba germană.

Profesorul de matematică Mihai Doroftei a publicat exerciţii şi probleme incitante în reviste de specialitate precum „Gazeta matematică”, „Caiete matematice”, „Gazeta micilor matematicieni”. A scris şi literatură în revista „ȘTAFETTE” din Timişoara.

Ca scriitor ne încântă sufletul cu proză scurtă şi poezie. În proza sa, se remarcă pagini sensibile despre copilăria şi adolescenţa sa, fragmente emoţionante din anii maturităţii, momente pline de frumuseţe din familia sa, aspecte dureroase din timpul celui de al doilea Război Mondial de pe Valea Muntelui ş.a..

Poezia sa presară în inima cititorului scântei din constelaţia stelară a cerului senin de pe toată Valea Bistriţei. Apar în sufletul şi în faţa ochilor noştri, ca într-o încăpere a unui observator astronomic, Bunul Dumnezeu al tuturor, Maica Fecioară Maria, Iisus Hristos, fiinţele iubite din anturajul poetului.

Cartea „MĂRTURISIRI”, rod al muncii acestui muntean destoinic, apărută la Editura „Cetatea Doamnei” din Piatra Neamţ în anul 2011, ne invită respectuos la o lectură profundă şi se adresează oricărui român prieten al cărţilor bune.

Prof. Dorel I. Rusu Topoliceni, 8 decembrie 2013 15

Ţara Hangului Anul XVIII, Nr. 59

Fundaţia culturală "Gavriil Galinescu"

Crăiasa Zăpezii- Onofreiciuc Alexandra, elevă în cl. a II-a, Șc. Gimnazială „Sf. Andrei” -București

Două raze jucăușe Zăbovesc astăzi la geam.

Ne spun iarăși vorbe bune, Deși….e sfârșit de an!

Tradiții și obiceiuri populare Elevii clasei a IV-a, ai Școlii Gimnaziale Hangu, jud. Neamț, coordonați de înv. Steluța Manolache 16