strâmbăturile sufletului nostru chinuit de iluziile și constrângerile unei realități minuscule, rupte din singurătatea întregului. Și, Doamne, tare greu e sa renunți la o masca care este sudată de tine prin slăbiciunea ambițiilor care-ți umflă ignoranță într-un fel de balon-mândrie frumos colorat și pe care fiecare dintre noi încercăm să-l înălțăm mai sus decât ceilalți. Privindu-mă în oglindă nu văd decât masca unui bou, a unui bou care acceptă jugul și chiar îl iubește în ascuns, pentru ca să aibă de ce se plânge celorlalți, este boul care se crede puternic, deși forța lui nu stă decât în comparațiile pe care le face cu cei mai mici decât el, iar această mască sunt sigură că o voi părăsi la prima ocazie de ami pune o mască nouă pe care ceilalți nu o cunosc încă și pe care ar putea să o admire. Acesta este un adevăr care trebuie rostit nu pentru a fi cunoscut, ci pentru a fi înțeles, pentru că numai atunci pot încerca în liniștea sufletului meu să scap de măștile pe care omul din mine le-a purtat de-a lungul vieții. Acestea se răscoală și încep să strige la mine că ele îmi acoperă urâțenia chipului și mă feresc de disprețul celorlalți, iar celelalte măști de lângă mine încep să strige și ele că sunt nebună, numai că eu știu deja că nebunia aceasta s-ar putea transforma atunci în prețul plătit pentru ca omul din mine să fie din nou liber. Oare care a fost prima mea mască, sincer nu îmi amintesc și poate nici nu este așa de important pentru că mai important mi se pare să reușesc să scap de toate măștile pline de închipuirile unor împliniri care nu există cu adevărat în omul din mine. Și știu că măștile nu pot să suporte prezentul, că ele nu trăiesc decât în spațiul dintre un trecut care nu mai există și un viitor pe care nu putem încă pune mâna, așa cum știu că toate măștile iubesc însemnătatea lor și că nu pot fi distruse decât de umilința și neștiința omului din noi, un om care acum este orb și surd și mut, dar care are mâini ce pot îmbrățișa oamenii simpli fără nici o mască și poate că aceste îmbrățisări și strângeri de mână ne pot ajuta să înțelegem că, până la urmă, omul este, dincolo de orice mască, doar ceea ce Dumnezeu a creat.
Commented [U78]: „Căci ce sunt măștile noastre dacă nu chiar strâmbăturile sufletului nostru chinuit de iluziile și constrângerile unei realități minuscule...”
39
Commented [U79]:
Commented [U80]: „Omul este, dincolo de orice mască, doar ceea ce Dumnezeu a creat.”
39
