Corola speranței - nr. 2 /2022

Revistă școlară semestrială a Liceului Special „Sfânta Maria” Arad

Nr. 2/2022

Corola speranței

Revistă școlară semestrială

Redactori-șefi:

- Baba Carina Anca

- Petcuț Diana Maria

Colegiul de redacție:

Redactori colaboratori:

- Porușnicu Maria

- Dihel Daniela Mariana

DTP, design, web development:

- Vancu Victor Ioan

- Iovu Mihaela Elena

Adresa:

Ghica-Vodă, 4-10, Arad

http://www.ldva.ro/ldva/

e-mail: revista@ldva.ro

Tel/fax: 0257.280.947

Propunem spre lectură

Prietenii noștri

Proiecte și parteneriate

Aria

Motto: „Ne place să știm, ne place să facem, / De-aceea la școală de toate-ncercăm: / Putem fi și harnici, putem fi și darnici, / Cu Sfânta Maria să fim buni învățăm!” (Refren, Imnul Liceului Special „Sfânta Maria” Arad)

CELE 100 DE LIMBAJE ALE COPILULUI

Loris Malaguzzi

Copilul

e făcut dintr-o sută.

Copilul are

o sută de limbaje,

o sută de mâini,

o sută de gânduri,

o sută de moduri de a gândi.

O sută, întotdeauna o sută de feluri de a gândi, de a se juca, de a vorbi.

O sută, întotdeauna o sută de feluri de a asculta, de a se mira, de a iubi,

o sută de bucurii de a cânta și de a înțelege,

o sută de lumi de descoperit,

o sută de lumi de inventat,

o sută de lumi la care să viseze....

DE BUN VENIT…

Prof. Maria Porușnicu Director al Liceului Special „Sfânta Maria” Arad

„Corola speranței”, revista Liceului Special „Sfânta Maria” Arad, a ajuns la numărul 2. Această publicație reprezintă atât un „nod de aducere aminte” al activității școlare și extrașcolare care se desfășoară pe parcursul unui semestru, cât și un mod eficient de colaborare între cadrele didactice ale liceului. Astfel, ne vom putea bucura de toate activitățile, de toate proiectele și parteneriatele care se desfășoară în școala noastră, ne vom putea bucura de succesele colegilor noștri, ne vom putea face prieteni buni, fiindcă orice cadru didactic din Arad sau din țarăe primit cu bucurie printre noi, dacă dorește să ne împărtășească un strop din experiența sa didactică, din întâmplările frumoase sau mai dificile pecare le-a trăit între zidurile vizibilesauinvizibilealeȘCOLII,fiindcă,nu-i așa?, școala își întinde hotarele până departe în viitor...

Revista „Corola speranței” are o apariție semestrială, este publicată doar în format electronic, materialele putând fi trimise pe adresa de e-mail revista@ldva.ro, până la finalul lunii mai, pentru numărul careva apărea în luna iunie (2023), respectiv până la finalul lunii noiembrie, pentru numărul care va apărea în luna decembrie (2023). Cadrele didactice din școală sau prietene ale școlii, precum și elevii care vor dori să publice vor respecta normele limbii române, neuitând să utilizeze diacriticele. De asemenea, fiecare autor își va asuma responsabilitatea pentru materialul trimis.

Pălăriile gânditoare – o metodă modernă utilizată în studierea textului narativ literar

Lect. univ. dr. Dana Dughi

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad

Metoda„Pălăriilorgânditoare” arelabazăproverbul englezesc Put on your thinking cap (Gândeşte în conformitate cu pălăria pe care o porţi) cele şase pălării reprezentând şase posibilităţi de procesare a datelor. 1

Prin această tehnică se are în vedere accentuarea creațivității elevilor, fiind considerată tot o metodă specifică gândirii critice. Astfel, elevii interpretează anumite roluri în funcție de sarcina de lucru primită, trasată pe o anumită pălărie. Obiectul central al acestei tehnici de lucru este primordialitatea lecturii prin aceea a faptului că elevii pot pătrunde mai adânc în tainele aspectelor fiecărei opere literare în parte. Se poate identifica tema textuală, cuvintele-cheie, dar și elementele definitorii ale cosntrucției narative.

Se vor numi, în mod precis, şase purtători de pălării, care operează individual pentru a enunța câte un raționament clar asupra unei situaţii, din perspectiva impusă de culoarea pălăriei și a accepțiunii acesteia.

Fiecare pălărie este asociată unui anumit tip de gândire:

Pălăria albă reprezintăgândirea obiectivăși face apel lainformaţii şi dovezi precise (Întâmplările din text sunt…..)

Pălăria galbenă constituie gândirea optimistă, care are în vedere avantajele, oportunităţile, dar și modalitatea de constituire a unei activităţi (Care sunt punctele forte?).

Pălăria roşie are în vedere gândirea afectivă, emoțională bazează pe sentimente, poate exprima de asemenea, supărare sau fericire ( Trăiesc sentimentul de...).

Pălăria verde are în vedere gândirea fructuoasă, creativă, căci exprimă idei noi, dar și o atitudine provocatoare totdată (Ce ați face dacă…).

Pălăria albastră reprezintă gândirea conceptuală, se bazează pe controlul gândirii, formulează concluzii pertinente ( Rezumatul ideilor ar fi acela că...).

Pălăria neagră se bazează pe gândirea negativă, prezintă situaţia în mod sumbru, prin care se evidenţiază totalitateapunctelorslabeexprimânddoaraspectenegative ( Acest aspect nu este unul propice deoarece…).

Esta necesar ca elevii să fie informați cu privire la semnificaţia fiecărei culori, trebuie să pătrundă în pielea personajelor discutate şi să traseze judecăți de valoare din perspectiva pălăriei sub care se află .

Pălăria poate fi purtată individual, dar aceeaşi pălărie poate reuni chiar mai mulţi elevi. Apelând la cooperare, aceştia pot găsi cele mai bune soluţii şi interpretări din perspectiva sugerată de culoarea pălăriei pe care o poartă în cadrul activității.

1 Marilena Pavelescu, Metodica predării limbii şi literaturii române, Editura Corint, Bucureşti, 2010, p. 280.

Aceast metodăeste folosităcusucces în cadrulorelordeliteratură, cu precădere cândse realizează caracterizarea unui personaj literar.

Exemplu:

Iapa lui Vodă de Mihail Sadoveanu- Semnificațiile textului-clasa a VIII-a

Pălăria albă - ,,Povestitorul’’

a). Prezentați în mod succint date referioare la viața și opera lui Mihail Sadoveanu.

b). Redactați, în cel mult doisprezece rânduri, o prezentare a conținutului textului propus spre analiză.

Pălăria galbenă - ,,Creatorul’’

a). Comentați comportamentul personajului principal în fața domintorului.

b). De ce credeți că autorul a conturat un astfel de personaj?

Pălăria roșie - ,,Psihologul’’

a). Imaginați-vă că sunteți unul dintre personajele integrate în această narațiune. Scrieți un monolog în care să prezentați evenimentele din perspectiva personală.

b). Ce v-a atras cel mai mult în acest text narativ literar? Argumentați de ce?

Pălăria verde - ,,Gânditorul’’

a). Gândiți-vă la alte două modalități - diferite- în care s-ar fi putut finaliza textul.

b). Considerați că Ioniță Comisul a avut de suferit din pricina sincerității sale? Argumentați acest aspect.

Pălăria albastră - ,,Moderatorul”

a). Ce a intenționat autorul atunci când a redactat acest text narativ literar?

b).Textul acesta poate fi încadrat tipologiei ,, povestire în ramă” sau ,, inserției”?

Avantajele metodei „Pălăriilor gânditoare”:

- Este stimulată creativitatea elevilor;

- Capacitatea de comunicare devine un obiectiv de bază;

- Se dezvoltă inteligenţa multiplă;

- Este încurajată gândirea critcă, individuală sau de grup;

Limitele metodei pot fi:

- Sepoateluaîn considerarefaptul căaceastătehnică poatefiperceputăcaoactivitatereconfortantă.

- Pot apărea dorințe manifestate doar pe marginea unei pălării.

FUNCȚIILE EDUCAȚIEI ÎN SOCIETATE

Elena Camelia Belei

Școala este un spațiu care trebuie protejat pentru a permite tuturor să aibă timp să se dezvolte, un spațiu cu reguli și practici speciale, dar în același timp și un spațiu deschis, legat atât de comunitate, cât și de lume.

Cea mai importantă lecție pe care un copil o învață la școală este cum să se descurce în viață. Rolul şcolii nu se rezumă doar la a-l învăța pe elev să citească, să scrie, să înțeleagă. Cadrul didactic ştie să-i învețe pe elevi disciplina şi autocontrolul, dar dorința de dezvoltare și de autodepășire trebuie să fie în primul rând a elevului, să vină din interior, din înțelegerea scopului pe care îl urmăreşte în activitate şi a sensului sacrificiului pe care îl face. În societatea de astăzi, este necesar să ne dăm seama cât de multe lucruri pot realiza şcolile de calitate pentru formarea unor buni cetățeni.

Prioritățile sociale ale școlii se regăsesc în următoarele misiuni: o misiune științifică, de dezvoltare și menținere a unei baze largi de cunoștințe; o misiune a cetățenilor, de promovare a egalității de șanse, de dezvoltare a unor cetățeni activi; o misiune economică, care să permită dezvoltarea unui proiect profesional și să promoveze integrarea pe piața muncii; o misiune de dezvoltare personală, contribuind la dezvoltarea personalității și a întregului potențial al fiecărei persoane.

Şcolile care îi fac pe copii să simtă că aparțin societății ca membri folositori si respectați, duc la reducerea drastică a numărului de indivizi care, la vârsta adultă, se vor abate de la ,,norma socială”. Valoarea deosebită a acestor şcoli se răsfrânge asupra tuturor copiilor, făcându-i să-şi ia locul în comunitate ca persoane mai pregătite profesional, social și cultural, ca cetățeni mai cooperanți şi ca indivizi mai fericiți în propria lor viață.

Alt lucru important pe care o şcoală îl poate învăța pe copil este democrația, nu doar ca pe un ideal patriotic, ci ca pe un mod de viată şi de a face diverse lucruri. Elevul trebuie ajutat să-şi aleagă şi să îşi planifice munca pe care o are de făcut în cooperare cu ceilalți. El va cunoaște țelul muncii lui, pașii pe care îi are de făcut pentru a-l atinge. Copilul capătă sentimentul responsabilității față de ceilalți, iar acesta este cel mai înalt grad al disciplinei.

Şcoala este cea care testează capacitatea elevului de a face față exigențelor de orice natură și trebuie avută în vedere, în acest sens, punerea accentului pe activitatea extraşcolară; elevii trebuie stimulați să participe la diferite activități cu caracter educativ şi recreativ, să planifice excursii tematice

în diferite zone, să colaboreze cu persoane din afara şcolii, capabile să le ofere informațiile de care au nevoie în pregătirea ulterioară.

În societate, educația are trei mari funcții: ●Selectarea și transmiterea valorilor de la societate la individ; un asmenea transfer de valori se realizează și prin alte acțiuni și activități sociale. Selectarea și transmiterea valorilor de la societate la individ, ca funcție a educației, presupune ca cele două operații să se realizeze pe baza unor principii pedegogice și în conformitate cu anumite particularități psihice. Pe masură ce societatea evoluează, ritmul de acumulare a valorilor este tot mai intens, cauza pentru care principiile după care se face selectarea și transmiterea se restructurează continuu. ●Dezvoltarea conștientă a potențialului biopsihic al omului. Ca acțiune socială, educația vizează omul conceput ca un tot unitar, ca ființă bio-pshiho-socială. În consecință, ea este întotdeauna dependentă de anumite particularități biopsihice, urmărind în același timp dezvoltarea lor. Această funcție este realizabilă pe baza fundamentării acțiunii educaționale și valorificării descoperirilor psihologice. Prin această funcție, educația răspunde unor nevoi individuale și prin intermediul acestora, unor nevoi sociale. ●Pregătirea omului pentru integrarea activă în viața socială – întrucât educația are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieții sociale, ca forță de muncă, ca subiect al vieții sociale, putem afirma că prin această funcție, educația răspunde unor necesități pe care societatea le ridică în fața oamenilor ca elemente ale vieții sociale si prin intermdiul unor nevoi individuale.

Prin urmare, indiferent că este vorba despre nivelul local, regional sau național, asigurarea unei relații durabile și armonioase între diferiții parteneri poate conduce la construirea unui proiect comun în domeniul educației. Astfel, școala se poate transforma într-un element cultural și, în același timp, un motor de dezvoltare pentru o regiune, atât pentru copii, cât și pentru adulți.

Surse bibliografice:

https://edoc.coe.int/en/teacher-education/6733-eduquer-au-changement-changer-leducation.html, https://iteach.ro/experientedidactice/impresii-scoala-in-societatea-contemporana

DIGITAL SKILLS FOR USING BOARD GAMES AS A TOOL IN EDUCATION

Proiect Erasmus+,nr.2021-1-RO01-KA121-SCH-00008575

11-15 aprilie, Karditsa, Grecia

Alina Lucia Grapini

Prof. Grapini Alina

Liceul Special Sfânta Maria Arad

SCOP UTILIZAREA JOCURILOR

ÎN PROCESUL INTRUCTIVEDUCATIV, respectiv în activitățile de dirigenție

ORGANIZAȚIA PARTENERĂ

SCOPUL PRINCIPAL AL ORGANIZAȚIEI

 Promovarea jocurilor virtuale și a celor de relaționare ca un instrument util în procesul instructiv-educativ

 Susținerea grupurilor vulnerabile și a celor marginalizate

 Industria jocurilor virtuale și a celor de relaționare

UTILIZAREA JOCURILOR LA CLASĂ

JOCUL este:

 O formă elaborată, structurată de joacă

 Se folosește de obicei pentru distracție și relaxare

 Câteodată este un instrument util în procesul instructiv-educativ

Componente cheie

BENEFICII

Jocurile implică:

Stimulare intelectuală

Stimulare fizică

Dezvoltarea abilităților practice

Învățarea prin joacă

JOCURILE EDUCAȚIONALE: Scop

Jocurile educaționale sunt create pentru:

 A ajuta elevii să își însușească mai facil noțiuni la anumite materii

 A explica mai în detaliu anumite aspecte teoretice rigide

 A sprijini dezvoltarea psihologică și intelectuală echilibrată a elevilor

 A facilita înțelegerea anumitor evenimente istorice sau culturale

Reprezintă un mijloc pentru atingerea anumitor indicatori în procesul instructiv-educativ

Repetiția este cheia spre acumularea unui bagaj informațional consistent

Stimularea implicării Încurajarea inițiativelor

Îmbunătățirea comunicării interpersonale

Valoarea adaugată pe care o aduc în procesul instructiv-educativ

Jocurile educaționale sunt jocuri interactive care ajută și stimulează:

 Stabilirea unor ținte de atins

 Însușirea unor reguli

 Adaptarea

 Rezolvarea unor situații problematice  Interacțiunea

AVANTAJE ALE UTILIZĂRII JOCURILOR

 Distracție

 Implicare

 Motivație

 Satisfacerea ego-ului

 Adrenalină

 Creativitate

 Interacțiune socială

 Emoții

TIPURI DE JOCURI

Jocuri bazate pe deducția logică

Jocuri de îndemânare

Jocuri de licitație

Jocuri bazate pe intuiție și memorie

Jocuri de societate și virtuale

Jocuri de societate Exemple

Jocuri pentru predarea on-line

Platforme software dedicate exclusiv managementului suporturilor de curs utilizate în procesul de predare online. Ele sunt fie programe de sine stătătoare, fie sunt integrate într-un sistem software de management al învățării

.

BENEFICII

❖Interfața prietenoasă și

explorat

❖Accesibilitate

ușor de

❖Flexibilitate

❖Costuri reduse de exploatare

❖ Creare de documente și aplicații

❖ Cuantificarea input-urilor și a rezultatelor

❖ Transmiterea simultană a conținutului de pe platformă către alte surse

❖ Posibilitatea de a personaliza conținutul platformei în funcție de subiectul care prezintă interes pentru utilizator

❖ Compatibilitatea platformei cu o gamă largă de sisteme de operare

❖ Accesul facil la resursele din cadrul platformei

În ceea ce privește atitudinea elevului vis-avis de procesul educațional în care sunt

folosite jocuri arată că: Elevii percep cursurile on-line ca având un grad de dificultate mai scăzut

A crescut interesul elevului față de materiile studiate

S-a consolidat opinia în rândul elevilor că

utilizarea instrumentelor IT&C le va facilita un avantaj competitiv pe piața forței de muncă

CÂTEVA CONCLUZII:

 Un instrument util, maleabil, pretabil a fi utilizat într-o serie de activități didactice

 Se pretează în derularea activităților de consiliere didactică

 Comunicare îmbunătățită

 Asigură un climat optim pentru socializare

 Se dovedește eficient în utilizarea sa asupra

grupurilor vulnerabile, marginalizate

Momente de neuitat:

Ce părere aveți despre folosirea jocurilor în educație?

Aspecte teologigo-simbolice ale icoanei Nașterii Domnului

Prof. Victor Vancu

Liceul Special „Sfânta Maria” Arad

Crăciunul este o sărbătoare a bucuriei. În ieslea din Betleemul Iudeii, în vremea lui Irod cel Mare, Fiul lui Dumnezeu ia chip de om. Nașterea mai presus de fire a lui Hristos din Fecioara Maria reprezintă împlinirea profețiilor despre Adam cel nou, cel care se va naște din femeie și va zdrobi capul șarpelui. Trebuie precizat însă că această naștere nu a avut loc la un timp întâmplător ci, spun Sfinții Părinți, la plinirea vremii, atunci când lumea era pregătită să-L primească pe Hristos, când omul și-a conștientizat starea de păcătoșenie și a dorit venirea unui mântuitor. Iconografia ortodoxă prezintă o mai multe variante ale icoanei Nașterii Domnului însă liniile generale sunt aceleași. Toate personajele implicate în acest eveniment sunt reprezentate, icoana fiind de fapt o teologie în imagini a Nașterii Domnului

Icoana Nașterii Domnului este împărțită de iconografi în trei registre. În primul registru ni se prezintă aspectul teofanic al Întrupării. Din bolta cerească izvorăște o rază care se revarsă asupra Pruncului, simbolizând Dumnezeirea, dar care se împarte apoi în trei, pentru a arăta că toate cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt implicate în mântuirea oamenilor, al cărei început acum s-a făcut.

Muntele din jurul peșterii, prin formele sale colțuroase și prin stâncile lipsite de vegetație simbolizează lumea care după căderea în păcat devine ostilă omului. O altă interpretare a muntelui cu stâncile sale reprezentate sub formă de trepte este aceea că prin Întruparea Domnului se creează pentru om posibilitatea de a se urca la Dumnezeu, pe de o parte, iar pe de altă parte Dumnezeu se coboară pe pământ prin naștere. De o parte și de alta a peșterii sunt îngerii care aduc slavă lui Dumnezeu, iar în partea dreaptă un înger aduce unui păstor vestea cea bună a nașterii.

Al doilea registru este ocupat de pruncul Iisus care stă culcat în iesle și este înfășat în scutece asemănătoare unui giulgiu toate acestea făcând trimitere la moartea Domnului, de fapt, activitatea Mântuitorului Hristos se petrece între două peșteri: Peștera din Betleem –locul nașterii - și cea din Ierusalim, locul înmormântării.

Maica Domnului este reprezentată cu o haină purpurie, simbolizând calitatea ei de Împărăteasă și Doamnă. Cele trei stele de pe umerii și fruntea ei simbolizează pururea fecioria Maicii Domnului (înainte de naștere, în naștere și după naștere).

Animalele din jurul ieslei, boul și asinul fac trimitere la vițelul de jertfă al evreilor din Vechiul Testament (Hristos este jertfa cea nouă), iar asinul amintește de Intrarea Domnului în Ierusalim.

Prezența magilor în icoană, subliniază faptul că revelația s-a descoperit tuturor neamurilor însă, spun Sfinții Părinți, ele au de străbătut o cale mai lungă pentru cunoașterea lui Dumnezeu. Pe de altă parte prezența magilor vrea să arate că și celelalte neamuri sunt chemate la mântuire. Darurile

magilor, aurul, tămâia și smirna simbolizează demnitatea împărătească a Mântuitorului, dumnezeirea Sa (numai lui Dumnezeu i se jertfește tămâie) iar smirna face trimitere la răstignire și moarte.

Al treilea registru al icoanei ni-l înfățișează pe dreptul Iosif la o oarecare distanță de Sfânta Fecioară, arătând prin aceasta că Nașterea a fost una mai presus de fire, Iosif nefiind tatăl pruncului. Iosif este zugrăvit ca ascultând cuvintele unui bătrân îmbrăcat într-o piele de animal. Scrierile apocrife îl identifică ca fiind Tyrreos, o personificare a diavolului care seamănă sămânța îndoielii în sufletul lui Iosif. În unele reprezentări ale Icoanei Nașterii, Sfânta Fecioară nu este zugrăvită privind spre prunc ci spre Iosif, aceasta pentru a-i înlătura îndoiala din inimă

Scena îmbăierii are rolul de a sublinia structura dihotomică a Pruncului Iisus, pe lângă faptul că este Dumnezeu Adevărat este și om adevărat care pentru a noastră mântuire a primit a se face om, adevăr care se va cristaliza încă din primele veacuri în cadrul sinoadelor ecumenice.

Obiceiurile de Crăciun

Prof. Cristina Vancu

Sărbătoarea Crăciunului este însoţită de o mulţime de datini şi obiceiuri care diferă de la popor la popor, dar şi în cadrul aceluiaşi popor. Unele obiceiuri sunt reminiscenţe din riturile precreştine, altele sunt obiceiuri creştine amestecate cu unele rituri păgâne, iar unele sunt înscenări ale pasajelor biblice cu rol de rememorare istorică spectaculară.

Obiceiurile poporului român nu s-au născut spontan, odată cu apariţia creştinismului, ci ele s-au moştenit de la strămoşi.

Pentru cei ce le privesc din afară, obiceiurile de iarnă sunt numai frumoase spectacole, dar ele încifrează şi înţelesuri profunde asupra relaţiilor omului cu lumea înconjurătoare, a relaţiilor interumane, dar şi asupra soluţiilor pe care omenirea le-a găsit pentru a influenţa curgerea normală a vieţii comunitare şi particulare a oamenilor. Oamenii cred că dacă nu respectă tradiţia nu le va merge bine în anul următor din anumite puncte de vedere: fie legat de gospodărie, fie legat de sănătate, fie, pentru fetele tinere, legat de dragoste. Astfel, pentru oamenii simpli de la ţară, obiceiurile au un pronunţat caracter cultural-religios şi, uneori, şi magic intrinsec.

Multe dintre obiceiurile tradiţionale „par a avea originea în cultura traco-dacă, altele sunt vădite moşteniri romane... altele au fost introduse de Biserică, care a contribuit la schimbarea sensurilor şi formelor obiceiurilor mai vechi”1. Dintre obiceiurile care ar avea origine traco-dacă se poate aminti colindatul cu măşti. Măştile erau folosite în cultul lui Dionis tracicul, dar pot avea şi origine romană, măştile fiind folosite şi la sărbătorile romane păgâne: Saturnalia şi Calendae ianuariae. Mai târziu, Biserica a venit şi ea cu obiceiuri care se păstrează până astăzi, cum ar fi cântecele de stea şi Irozii.

Petru Caraman distinge în tradiţia românească mai multe tipuri de colinde: colindatul propriuzis al flăcăilor, colindatul copiilor, pluguşorul-colindă cu caracter agrar legată de Anul Nou, jocul cu măşti, vasilca-datină întâlnită la ţiganii din România, şi sorcova-datină legată tot de Anul Nou. Pe acestea le caracterizează ca fiind profane, iar ca şi colinde strict religioase aminteşte steaua şi Irozii2 Colindele religioase se îmbină cu colindele profane, ele fiind un produs muzical-literar introdus relativ târziu în practica populară în procesul de creştinare a obiceiului. Adesea, colindele se confundă cu cântecele de stea. Autorii cântecelor de stea sunt preoţii şi diecii, mulţi dintre ei rămânând necunoscuţi. Doar câteva colinde provin din Psaltirea lui Dosoftei, circulând mai mult integrate în teatrul religios al Irozilor Sursa de inspiraţie a cântecelor de stea este tradiţia bisericească, imnografia liturgică. După cum spune şi Pr. D. Moca, colindele au fost pentru poporul neştiutor de carte: „ o adevărată Biblie nescrisă, o permanentă predică orală, o cateheză vie”3 .

Cea mai veche atestare a unei „colinde” religioase se găseşte într-un Catavasier tipărit în anul 1747 la Râmnicu-Vâlcea. Aici este publicat cântecul de stea „Steaua sus răsare”.

Încă din secolul al XVII-lea este atestat pe teritoriul României şi colindatul cu icoană practicat de preoţii Bisericii. Arhidiaconul Paul de Alepp, în călătoria sa prin Moldova şi Transilvania, între anii 1650 – 1660, însoţind pe Macarie, Patriarhul Antiohiei, spune că: „e de observat că în această ţară se obişnuieşte în seara spre naşterea lui Hristos ca toţi preoţii din diferite târguri, însoţiţi de sărmani, de citeţi şi corişti, să se adune în bande, purtând icoane şi să se umble prin oraş toată noaptea, vizitând casele boierilor şi dorindu-le bucurie”4 . Jocurile cu măşti sau colindatul cu măşti se practica între Crăciun şi Bobotează, concomitent cu colindele religioase şi cu pluguşorul, la Anul Nou. Unii cercetători cred că obiceiurile cu măşti de

1 Mihai Pop, Obiceiuri tradiţionale româneşti ,Editura Univers, Bucureşti, 1999, p.40.

2 Petru Caraman, op.cit., p.9.

3 Pr. lect. univ. drd. Dumitru Moca, op.cit., p.67.

4 T. T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, Editura Minerva, Bucureşti, 1975, p.24.

la sărbătorile de iarnă sunt moşteniri de la elini şi romani, alţii cred că ele continuă aspecte ale culturii tracice.

Jocurile cu măşti, pe lângă că sunt forme rudimentare de teatru, sunt şi acte ceremoniale. Animalul reprezentat prin mască este o fiinţă cu însuşiri sacre şi mai cu seamă cu eficienţă deosebită în promovarea muncilor agrare, a vegetaţiei, a sănătăţii prin hrană, a bunei stări materiale.

Jocurile cu măşti de la sărbătorile de iarnă au fost serios criticate de Biserică şi chiar s-a vrut înlocuirea lor cu „Irozii” – teatru cu temă religioasă care prezintă naşterea Domnului în peştera din Betleemul Iudeii şi închinarea celor trei magi de la răsărit. Mulţi sfinţi au combătut aceste jocuri, numindu-le „jocuri drăceşti”, iar „Conciliul Trulan opreşte travestirea oamenilor în chip de animale, având în vedere şi Peninsula Balcanică”5 .

Cu toate că Biserica a interzis jocurile cu măşti şi chiar a încercat să le înlocuiască cu teatrul de factură religioasă, nu prea a avut sorţi de izbândă. Pentru că aceste jocuri s-au încetățenit adânc în conştiinţa poporului, pictorii au vrut să imortalizeze aceste imagini și datorită acestui lucru jocul ursului apare chiar pe pereţii exteriori ai unor Biserici, cum ar fi Olari-Horezu, Sfântul IoanOlăneşti6. Astfel de scenă este introdusă de către cercetători în cadrul scenelor cu caracter bucolic. Aceste scene „profane” apar cu precădere în Oltenia de nord, Argeş, Buzău şi sunt rodul unei şcoli de pictură locală descinsă din valoroasa şcoală a Hurezilor: „ care a imprimat o viziune proprie de nuanţă folclorică asupra imaginii artistice”7

Încă de la începutul lumii a existat o legătură specială între animal şi om, legătura care dăinuie şi astăzi. Astfel oamenii se travestesc şi astăzi în animale, imitând jocul acestora şi încercând să creeze atmosfera de bună dispoziţie caracteristică sărbătorilor de iarnă.

Alt obicei întâlnit la sărbătorile de Crăciun este împodobirea bradului, care se face cu câteva zile înainte de Crăciun şi se ţine în casă până după sărbătoarea Bobotezei. Bătrânii spun că nu este bine să iei dulciuri din brad până nu este sfinţit de către preot la Bobotează.

Ion Ghinoiu spune că împodobirea bradului şi aşteptarea de către copii a „moşului”, care vine încărcat cu daruri, este un obicei occidental, pătrunzând de la oraş la sat, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea8. Tot el spune că acest obicei al împodobirii bradului s-a suprapus peste obiceiul mai vechi a incinerării butucului în noaptea de Crăciun.

Obiceiurile de iarnă sunt adevărate spectacole în care: „exprimarea verbală se îmbină cu cea muzicală şi coregrafică, cu cea gestică şi mimică”9. Jocurile cu mascaţi contribuie la crearea acelei ambianţe de optimism şi de încredere de care omul are nevoie în pragul unui nou an.

Bibliografie:

Burada, T.T., Istoria teatrului în Moldova, Editura Minerva, Bucureşti, 1975.

Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Editura Tineretului, Bucureşti, 1967.

Caraman, Petru, Colindatul la români, slavi şi la alte popoare, Editura Minerva, Bucureşti, 1983.

Ghinoiu, Ion, Obiceiuri populare de peste ani. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997.

Pop, Mihai, Obiceiuri tradiţionale româneşti, Editura Univers, Bucureşti, 1999.

Simion, Victor, Imagine şi legendă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1983.

Moca, pr. lect. univ. drd. Dumitru, Tradiţia colindelor religioase la Naşterea Domnului în cultul creştin, în „Teologia”, an IV, nr. 1-2000, Arad.

5 Petru Caraman, op.cit., p.172.

6 Victor Simion, Imagine şi legendă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1983, p.113.

7 Ibidem, p.113.

8 Ion Ghinoiu, op.cit., p.152.

9 Mihai Pop, op.cit., p.9.

Contribuția Șimandului la Marea Unire

Prof. Raul Pavel Petcuț

Școala

Gimnazială Livada

„Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută” (Regina Maria).

Binecuvântarea României, frumoasa țară a contrastelor, împlinirea ei, dorința de a o vedea iubită, falnică și cinstită printre națiuni, deziderate ce răzbat timpul într-un mod atât de pur desprinse parcă din povestea fără de sfârșit a poporului român, au însemnat pentru locuitorii acestor meleaguri acel imbold, acea credință veșnică, atât de necesare în lupta continuă pentru desăvârșire...

Astfel, acțiunile politice săvârșite de români în secolele XIX și XX pot fi văzute astăzi ca ecouri în și peste timp, ale unei misiuni aproape împlinite. Misiune care nu putea fi dusă la bun sfârșit decât prin implicarea românilor din toate colțurile țării. Având aceleași năzuințe, același vis, Șimandul prin reprezentanții săi a participat activ la această epopee. În acest context poate fi privit „Memorandumul” din Transilvania din anul 1892, ce arăta aspirația ardelenilor români pentru afirmarea individualității naționale. Din delegația transilvăneană care a înmânat împăratului Franz Josef Memorandumul, a făcut parte și Petru Grozda, un țăran șimăndan susținut de întreaga sa comunitate.

Un alt eveniment care a marcat istoria umanității a fost Primul Război Mondial, desfășurat între anii 1914-1918. În timpul acestuia, fiii Șimandului au fost înrolați în regimentul 33 din Arad și batalionul 28 Vânători din Arad. Odată cu intrarea României în război, în anul 1916, regimul austroungar a trecut la represiuni în localitățile arădene și nu numai. În 3 noiembrie 1918, depozitele și prăvăliile din Șimand au fost atacate și devastate, în timpul restabilirii ordinii trei români fiind împușcați, Teodor Pantovici, Petru Bembe și Petru Cohan, ultimul scăpând cu viață. În aceste condiții, în satele românești încep să apară organizații politice și militare românești, consilii și gărzi naționale pentru asigurarea ordinii publice. Sub aceste auspicii va fi pus la punct planul ce va avea drept rezultat Marea Unire. Aflat la aproximativ 30 de kilometri de Arad – orașul care a găzduit activitatea Consiliul Național Român Central și în care a fost redactată Proclamația Unirii de un grup de patrioți, printre care Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop și Ioan Suciu – Șimandul a fost implicat activ în ceea ce avea să însemne Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

Pe 1 decembrie 1918, în inima românismului, la Alba-Iulia, acolo unde au bătut triumfător clopotele reîntregirii, acolo unde jertfa martirilor Horia, Cloșca și Crișan, eroismul și tragicul craiului munților Avram Iancu, și-au găsit ecou în sufletele românilor de acolo și de pretutindeni, visul milenar a devenit realitate

Delegația Șimandului prezentă la Alba-Iulia a fost condusă de învățătorul Ioan Tocăniță alături de care s-au aflat: înv. Ciobotă Dumitru, preotul Cornel Popescu, preotul Mornăilă Teodor, Hotăran Ștefan,

Sânzâiana Ioan, Mornăilă Izidor, Pucea Ioan, Cordoș Dumitru și Cornel Grozda. „Astfel, pe câmpul din fața catedralei reîntregirii din Alba-Iulia au fost prezenți peste 100.000 de români (...) din sufletele tuturor a răsunat o singură lozincă: «Vrem să ne unim cu Țara!»” . Deși Unirea fusese realizată momentele de cumpănă ale românilor transilvăneni au continuat și în lunile următoare. Incursiunile întreprinse de gărzile maghiare aflate în retragere au lovit satele românești săvârșind acte de cruzime și teroare. Însă, nici în aceste situații, credința și curajul românilor nu au putut fi oprite. În ciuda gloanțelor care răzbăteau în localitate, în ziua de Crăciun, a anului Unirii, fiul comunei, Vasile Ioanaș, fost ajutor de învățător în Șimand, îmbrăcat în veșmintele de ofițer ale armatei române a participat la slujba religioasă, vrând parcă a spune că nimic nu a fost în van! Nici trupele de soldați maghiari care s-au aruncat asupra Șimandului, nici jertfele omenești printre care putem aminti martiriul celor doi preoți, Cornel Popescu și Cornel Leucuța, nu au putut stopa cursul ireversibil al istoriei.

Al Doilea Război Mondial (1939-1945), a reprezentat încă o dovadă că nimic, nici măcar moartea, nu poate zădărnici dragostea pentru pământul strămoșesc, dragostea pentru țară, și pentru libertate. Lăsând în urmă familii, părinți, copii, având obrajii brăzdați de lacrimile credinței și nădejdii, tinerii șimăndani au fost înrolați, în special în regimentele militare: I Roșiori, II Roșiori, III Grăniceri, VII Gărniceri, XIII Călărași, XXXVIII Artilerie și XCIII Infanterie, ajungând cu arma în mână, până aproape de Stalingrad, luptând cu vitejie fără a ține seama de urmări: „mulți dintre cei plecați nu s-au mai întors la familiile lor, alții s-au întors cu răni adânci în sufletele și trupurile lor, unii dintre ei fiind și astăzi mărturii vii” .

Pe câmpul de luptă a celor două Războaie Mondiale au rămas 165 de eroi șimăndani!

Bibliografie:

1. Pr. Gosta, Gabriel, prof. Gosta Carmen, Monografia comunei Șimand, Editura Gutenberg, Arad, 2000.

2. Sinaci, Doru, Rodica, Colta, Dimitrie, Otavă, Monografia comunei Șimand, Editura Mirador, Arad, 2012.

Quo vadis, România?

Prof. Constantin Adrian Frățilă Liceul Special „Sfânta Maria” Arad

„E un început în tot sfârșitul.” Așa începea ediția din seara de 18 decembrie 1989 a postului de radio Europa liberă, cuvintele fiind rostite de jurnalistul Neculai Constantin Munteanu. Atunci, în decembrie 1989, la Timișoara, aveau loc evenimente care au captat atenția opiniei publice internaționale. România,dupăoizolareinternaționalădeterminatăderegimuldictatorial alluiNicolaeCeaușescu, dădea principaleleștiriîn întreagamass-mediainternațională. „Mămăliga explodase!” Românii, laînceput mai timid, apoi într-un număr din ce în ce mai mare, tineri și bătrâni, au rupt lanțul opresiunii și au ieșit în stradă. De ce? Pentru că democrația presupune suveranitatea poporului, iar când drepturile și libertățile fundamentale sunt încălcatem oamenii trebuie să sancționeze tirania. Așa cum principiile iluministe le proclamă, drepturile oamenilor sunt sacre, de la Creator, oamenii au dreptul la viață, libertate și egalitate social În acel decembrie 1989, Creatorul „și-a întors fața către români!”

Evenimentele din 1989 pot fi clasificate în câteva momente distincte. O primă fază, 16-19 decembrie, revolta timișorenilor împotriva încercării guvernului de evacuare a pastorului reformat Laszlo Tokes, dar într-un număr limitat.

A doua etapă, 20-22 decembrie, revoluția maselor largi ale populației, Timișoara devenind din 20 decembrie primul oraș liber al țării. Discursul lui Ceaușescu din 21 decembrie de la București și fuga acestuia cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central.

A treia fază, cea mai sângeroasă, 22-25 decembrie, diversiunea creată pentru a masca lovitura de stat militară și consolidarea Consiliului Frontului Salvării Naționale (organism existent de șase luni). Este incontestabil, iar acest lucru reiese din documentele și mărturiile existente, că în momentul în care Ceaușescu a părăsit Comitetul Central și armata a preluat controlul au fost întrunite elementele caracteristice loviturii de stat. Există stenogramele armatei, care confirmă preluarea controlului înainte ca Ceaușescu să părăsească clădirea CC-ului. Dacă armata nu-l abandona și nu se alătura manifestanților, schimbarea regimului nu ar fi reușit.

Nicio revoluție de-a lungul istoriei nu a reușit fără să aibă de partea sa armata. Iar cea mai bună dovadă în acest sens sunt evenimentele care au urmat. Între ianuarie și iunie 1990 au avut loc masive

proteste în Piața Universității din București. Când oamenii au realizat că revoluția le-a fost confiscată de grupul Iliescu-Roman-Brucan, au ieșit din nou în stradă. Dar au fost singuri. Armata, deja compromisă în decembrie 1989, sprijinea noua putere. Protestele au fost înăbușite nu prin intervenția armatei, ci prin aducerea de către Iliescu a minerilor la București.

Revenind la evenimentele din 1989, este evident că ele nu puteau reuși fără sprijin extern, sprijin concretizat prin implicarea serviciilor de informații străine coordonate de Moscova (KGB și GRU).

Revenirea la democrație devenea un drum anevoios, plin de obstacole. Occidentul era încă foarte departe. Era greu într-o Românie unde valorile democratice au fost șterse din mentalul colectiv vreme de 40 de ani să schimbi ceva. Unde s-au implementat concepțiile ideologice și doctrinare comuniste și caracterizată de balcanismul tradițional specific spațiului geografic în care ne aflăm. Au trecut generații, au fost iar sacrificii. Schimbarea încă o așteptăm.

La 33 de ani de la evenimente, revenirea la democrație este încă un proces greu. Ca să mențin vechile mentalități, conflictul dintre generații, capitalismul sălbatic și o clasă politică îndoielnică (nepricepere și rea-voință). Există și o tendință de a minimaliza și discredita valorile, cultura și obiceiurile românești. S-a inoculat ideea că tot ceea ce a fost în regimul trecut a fost fals, propagandă și exagerare. Spiritul patriotic este aproape inexistent. Când suntem într-o țară străină, ne este rușine să vorbim limba română. Ne este rușine că suntem români. Suntem dezbinați și mânați de o ură și invidie față de proprii noștri compatrioți, fără precedent în istoria noastră.

Româniafaceparteastăzi dinNATO,avândunparteneriatîn careîndeplineștecusuccesmisiunile. Deci, o politică alături de SUA, principala forță democratică a lumii. Suntem apreciați și respectați pentru eforturile noastre. Iar în contextul escaladării războiului din Ucraina, România are nevoie de aliați puternici, care să osusțină.Și chiarosusțin. Sprijinde care am dus lipsăvreo70de ani. Dar dacăRomânia susține democrația și valorile ei și condamnă agresiunea Rusiei, nu suntem noi oare duplicitari? De ce nu avem un proces al comunismului în România, unde principalii vinovați să fie deferiți justiției? Este un sistem corupt? Este doar o aparentă democrație? Sunt întrebări la care vor răspunde generațiile viitoare. Pentru că viitor avem. Avem tineri capabili, care, în ciuda unor clișee de tipul „generația facebook, tiktok sau manele”, au o mentalitate sănătoasă și sunt conștienți și cred în drepturile lor fundamentale. Cred în schimbarea care depinde de ei. Și o vor face. Procesul este ireversibil, iar strada există. „Fenomenul

Piața Universității” nu s-a stins, pentru că un val care se ridică va crește mereu și nu va putea fi oprit.

Pe Valea Mureșului, troițele din curțile Bisericilor Ortodoxe șoptesc povești...

Carina A. Baba

Ne vom referi în cele ce urmează la un segment al Văii Mureșului, anume la acea parte a Mureșului care străbate localitățile județului Arad. Pornind din municipiul Arad, pe marginea râului Mureș apar înșiruite sate mai mici sau mai mari Toate acestea au oameni gospodari, precum încă un element comun: în centrul lor, ca o axă care leagă pământul de cer, se află o biserică, iar în curtea fiecărei biserici se află o troiță... un semn de aducere aminte că poporul român este creștin, dar și un semn de aducere aminte că suntem ceea ce suntem datorită celor care au murit pe front, în prima jumătate de secol XX. A ne aminti numele și poveștile lor, ale eroilor, reprezintă o datorie de onoare, iar ardelenii de pe partea stângă a Mureșului, precum și bănățenii de pe partea dreaptă a acestuia știu foarte bine acest lucru, dovadă troițele și monumentele construite în cinstea eroilor căzuți în cele două războaie mondiale, dar și monografiile satelor, în care numele eroilor rămâne înscris pentru totdeauna.

Evidențiem, prin acest material, doar câteva troițe, câteva monumente, câteva monografii, aleatoriu, deși în fiecare localitate există troițe, monumente, eroi Astfel, pornind din municipiul Arad, pe DN 7, prima oprire o facem la Păuliș, unde se află un monument realizat de arhitectul Miloș Cristea, în colaborare cu sculptorii Emil Vitroel și Ionel Muntean, monument închinat eroilor care au căzut în Lupta de la Păuliș din septembrie 1944. Răsfoim și volumul semnat de Ioan S. Mureșan, Defileul Mureșului – Epopeea Păulișului, volum în care sunt prezentați toți cei care și-au pierdut viața în septembrie 1944.

Următoarea oprire va fi la Cimitirul eroilor de la Radna, loc în care, an de an, elevii de la școala din vecinătate îi omagiază pe eroi. Acolo se află un monument închinat căpitanului Ioan Fătu, aflat în septembrie 1944 în fruntea unei companii a Școlii de subofițeri de infanterie în rezervă de la Radna (conf. Dorin Ocneriu, Cinstire eroilor Detașamentului Păuliș, în Revista Forțelor Terestre, nr. 4/2013).

Și în curtea Bisericii Ortodoxe din Șoimoș se află o troiță, pe care sunt înscrise 15 nume de eroi, oameni ai locului care au luptat în al Doilea Război Mondial. Monumentul din Conop ne întâmpină cu un citat din opera lui Nicolae Iorga și altul din cea a poetului George Coșbuc. Prin cuvintele celor doi vorbesc cei 10 eroi, care au numele încrustat în piatra albă ca un giulgiu.

Sat mic, dar cu oameni patrioți, Căpruța a ridicat o troiță atât cu eroii din Primul Război Mondial, cât și cu cei din al Doilea Război Mondial. Văzând numele eroilor, constatăm că atât bunicii, cât și tații au avut același destin, de eroi ai românilor.

Ne continuăm drumul până la Săvârșin, unde vom trece podul, dar înainte ne vom opri. Deschidem monografia semnată de Emil Murgu, Comuna Petriș. Trecut și prezent. La pagina 150 sunt notate numele celor care au luptat pentru „o Românie mare și veșnică”.

Ajungem în comuna Birchiș, unde vom găsi o bucată de marmură neagră, plină de nume... de eroi. Am numărat 57 de eroi căzuți în Primul Război Mondial și 24 de eroi căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial. Din nou... bunici și tați, veri și frați, de parcă ar exista un destin al sângelui, astfel că toți dintr-un neam trebuie să urmeze același drum, același fir al sorții...

Troița din curtea Bisericii Ortodoxe din Țela îi păstrează, de asemenea, în carnea ei de piatră pe cei dispăruți în ambele războaie. Tot așa și troița din curtea Bisericii din Bata, donată de Micurescu Ioan, în 2002. Pe două table de piatră albă, vrând parcă să ne aducă aminte de tablele legii, sunt încrustate nume de eroi bătani, multe dintre ele regăsindu-se pe ambele table, fiindcă, asemenea celor din celelalte sate prin care am trecut, și bătanii au luptat generație după generație pentru libertate, pentru dreptul de a spune „Limba română este patria mea!” (Nichita Stănescu).

Ultima oprire va fi la Lipova.

Din nou la Lipova, în acest orășel încărcat de istorie, plin de cicatrici, în care există cruci pe care scrie: „erou necunoscut”. Nu îi uităm pe cei căzuți pe front, le lăsăm câte un loc liber la masă (Nichita Stănescu, Nu-l uitați), dar ne dăm seama că există pe aceste meleaguri eroi cărora nu le cunoaștem numele, numai Dumnezeu le mai știe numele și povestea și tocmai din acest motiv trebuie „să lăsăm să cadă vin pe pământ” și să înțelegem rostul Vohodului Mare din cadrul Sfintei Liturghii: „Pe fericiții întru adormire eroi, ostași și luptători români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței noastre ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului și pentru libertatea și demnitatea poporului român, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa!”

(Litughier).

MICĂ ISTORIE A ACTIVITĂŢII FOTOGRAFICE ÎN ARAD

Mircea Octavian Boran Președinte Foto Club Arad

https://fotoclubarad.ro

PROLOG

În cele de mai jos vă invit într-o călătorie imaginară în care voi încerca să schiţez în câteva cuvinte şi imagini mişcarea fotografică din oraşul Arad, dar şi legăturile strânse care au fost şi încă mai sunt între România şi Ungaria în domeniul fotografiei. Sigur că mai sunt multe de spus şi de scris, dar acesta este numai un început care poate va fi continuat de mine sau de alţii!

Aş dori să mulţumesc pentru ajutorul dat pentru documentarea şi ilustrarea textului: dlui. ing. Frangopol Mihai, dlui. prof. dr. Hugel Peter şi dnei. Dascăl Natalia Maria de la Complexului Muzeal Arad, dlui. Janto Adalbert, dlui. Ardelean Aron şi dlui. Kurucz Matei.

1. FOTOGRAFIA ARĂDEANĂ PÂNĂ ÎN 1918

În oraşul nostru încă de prin 1895 s-au făcut unele încercări de înfiinţare a unui club foto, dar acestea au eşuat pe rând. Pe la sfârşitul sec. al XIX-lea în Arad erau destul de multe ateliere foto din care amintesc numai câteva : Auerbach Miksa (FOTO 1), Bloch Henrich (FOTO 2), Hideki Ferencz (FOTO 3), Honisch L. Istvan (FOTO 4), Klapok Alajos (FOTO 5), Kossak Jozsef ( FOTO 6, 7) , Krauss Bela (FOTO 8), Loger Gustav (FOTO 9), Ravasz Imre (FOTO 10), Weisz Hugo (FOTO 11, 12).

Majoritatea dintre aceştia erau, pe lângă fotografi şi pictori, tipografi, papetari, librari. O parte din aceşti fotografi, familiile lor, sau în asociaţie cu alţii se pot regăsi în oraşul nostru şi în perioada interbelică: Bloch (FOTO 13) -librar, papetar şi patron de tipografie din 1876 – în 1935 Ianca, soţia sa încă mai conduce, după moartea sa, un magazin de articole foto , Krauss, Weisz, Kossak şi alţii.

Anul 1906 este anul apariţiei primului club foto în Arad. Acesta îşi dobândeşte personalitatea juridică la 30.11.1907, iar în 1913 membrii clubului stabilesc un Regulament de ordine interioară. La început clubul îl avea ca preşedinte pe Stengl Emil, secretar fiind Guld Emil (FOTO 14). Statutul iniţial al clubului ( FOTO 15) era alcătuit din 13 capitole şi era asemănător cu actualul Statut al clubului nostru înfiinţat în 1968. Printre altele statutul stabilea cotizaţia la 100 coroane pe an, adunarea generală era convocată anual în luna ianuarie, iar funcţiile de conducere erau: preşedinte, vicepreşedinte, secretar, casier, cenzor şi organizator. Pentru primirea în club se completa o cerere (FOTO 16) .

Vechiul club era un colaborator principal al revistei „A Feny” -„Lumina” (FOTO 17 , 18) care apărea la Budapesta din anul 1906. În această publicaţie de specialitate au apărut multe articole despre clubul arădean (FOTO 19).

Într-o şedinţă a clubului din 1909, membrii ( FOTO 20 ) sunt invitaţi să participe anul următor la o expoziţie internaţională organizată de Uniunea Naţională a Artiştilor Amatori din Ungaria. Se vor acorda medalii şi diplome, iar fiecare participant va primi câte o plachetă. Fotoclubul din Budapesta oferă 100 de diapozitive care vor fi proiectate la viitoarea şedinţă care va avea loc pe data de 26.01.1910.

La a cincea Adunare generală din 25.01.1911, cu o participare numeroasă, s-a ales o nouă conducere a clubului: Stengl Andor preşedinte, Rozsnay Kalman şi Banfi Miklos vicepreşedinţi, Matusik Marton secretar (FOTO 21, 22), Szende Lajos casier, Herling Gyula cenzor, iar Jacques Faix şi Balazs Ferenc erau organizatori. Clubul a primit de la primărie o cameră obscură care a fost utilată cu

ajutorul financiar al unor bănci locale. Membrii clubului se întâlneau în fiecare miercuri seara la Cafe Central (Fisher). Tot cu prilejul acestei întâlniri s-a hotărât organizarea unei a doua expoziţii fotografice a clubului, prima fiind organizată în 1907 în sala liceului din Arad. Cei mai buni vor fi răsplătiţi cu medalii (câte una de aur, respectiv argint şi două de bronz) realizate de Bloch Karoly şi Albert Andor. Începătorii în tainele fotografiei vor primi hârtie fotografică (FOTO 23, 24, 25) şi vor putea participa la cursuri. După şedinţă s-a organizat o cină festivă, iar seara s-au proiectat câteva diapozitive din Munţii Tatra.

Câteodată unii membrii ai clubului participau, în vacanţele de vară, la excursii foto în diverse locuri, iar toamna fiecare îşi prezenta lucrările.

În 1912 Jacques Faix anunţa organizarea unui concurs internaţional dotat cu premii. Lucrările vor fi jurizate, iar fiecare fotograf va participa cu 2-3 lucrări cu dimensiunea minimă de 9/12 cm. Temele propuse au fost: portretul, peisajul şi fotografia de interior. Se vor aprecia : compoziţia, tehnica, iluminarea.

Fotoclubul din Arad ţinea şi conferinţe pentru cei interesaţi în arta fotografică în sala de fizică a şcolii primare. Temele prelegerilor erau diverse: prezentarea funcţionării unui bliţ, discuţii despre diverse substanţe chimice, unele procedee fotografice (tehnica gumată, bromoil etc.), colorarea fotografiilor, pigmentare, proiecţia dia, macrofotografia cu ajutorul unui monoclu, noutăţi în domeniul foto, dar şi multe altele! Printre cei care conferenţiau se găseau: Jacques Faix, Matusik Marton, Rozsnay Josef, Somogyi Jeno.

Membrii clubului participau la diverse saloane foto în ţară şi străinătate (Berlin, Dresda, Viena, Frankfurt pe Main, Budapesta, Hamburg, Amsterdam, Riga, Kiev, Pecs) de unde reveneau cu multe premii, diplome (FOTO 26, 27, 28), plachete. În 1911, la o expoziţie de amatori la Frankfurt pe Main, Aradul, singurul reprezentant al Ungariei, a reuşit să ia medalia de aur! În acelaşi an Jacques Faix şi Matusik Marton cuceresc medalii de argint şi diplome la o expoziţie internaţională organizată de asociaţia din Budapesta. Totodată Matusik Marton a mai participat la saloane foto în Riga şi Kiev. Acestea sunt doar câteva dintre participările clubului foto arădean, ele fiind mult mai numeroase! Opera lui Jacques Faix (1870-1950) nu poate fi separată de istoria Fotoclubului din Arad. El alături de alţi membrii ai clubului din 1906 (Matusik Marton, Bohus Laszlo, Guld Emil) pot fi consideraţi printre întemeietorii „pictorialismului” în fotografia mondială! Fotografia de atelier şi mai ales portretistica, a devenit din ce în ce mai comercială, iar pe la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea a început să se dezvolte fotografia de amatori, iar mai târziu, din aceasta, s-a dezvoltat fotografia artistică.

Unul dintre cei care a promovat noul curent în arta fotografică a fost Jakab Faix (în unele documente Jaquues Faist) care, din anumite motive, a fost rebotezat Jacques Faix (FOTO 29). După absolvirea şcolii profesionale, secţia de fabricat piane, în Arad, îşi face practica la Viena, iar la vârsta de 25 de ani îşi deschide un atelier propriu acolo. În luna mai 1901 îl regăsim la Arad unde fabrică, repară şi transformă piane (FOTO 30) într-o clădire de pe actuala stradă Episcopia, unde îşi avea de altfel şi domiciliul

Artistul fotograf din acele vremuri era, în general, un om cult, pregătit în domeniul chimiei, a opticii şi a tehnicii fotografice care, pe lângă serviciu, în orele libere, se ocupa cu fotografia. După cum am mai spus, Faix a ţinut mai multe conferinţe despre arta fotografică, dar a şi câştigat numeroase premii şi diplome la expoziţii naţionale şi internaţionale. Prima expoziţie la care a câştigat un premiu a fost cea din 1905 de la Budapesta unde a prezentat a diaporamă alcătuită din 30 de diapozitive stereo!

În colecţia Foto Club Arad deţinem un număr de 57 fotografii originale, în tehnica bromoil, ale lui Jacques Faix dintre care câteva sunt autentificate prin semnătură proprie (FOTO 31) şi prin titlurile date de autor. Aceste fotografii sunt realizate pe hârtie produsă de firma Zanders, iar unele au tipărite, în

filigran, anii 1922 (FOTO 32) sau 1929 (FOTO 33) precum şi emblema firmei(FOTO 34). Firma Zanders (FOTO 35) a fost înfiinţată în anul 1829 la Bergish Gladbach pe râul Strunde (Germania) şi funcţionează şi în prezent. Fotografiile reprezintă imagini din: Arad Catedrala catolică (FOTO 36 , 37) , malul Mureşului (FOTO 38, 39, 40, 41), diverse străzi (FOTO 42, 43), Lipova bazarul turcesc (FOTO 44), biserica catolică (FOTO 45, 46), Sighişoara (FOTO 47, 48), Bran (FOTO 49), Praga (FOTO 50), Budapesta (FOTO 51), Veneţia (FOTO 52, 53), Germania (FOTO 54), Austria. Din Austria fotografiile sunt din Wachau, un land din Austria de jos (partea de nord a ţării), porţiunea văii Dunării dintre localităţile Melk şi Krems. Prima menţionare a numelui Wachau a fost facută în anul 853 „locus Wahowa”. Este o zonă pitorească cu multe castele, biserici, mănăstiri. Fotografiile au fost făcute la: Weissenkirchen (FOTO 55, 56), Melk (FOTO 57, 58), Durnstein (FOTO 59, 60), Spitz (FOTO 61, 62), Sankt Michael (FOTO 63), Hinterhaus (FOTO 64). Fotograful are o viziune poetică în ceea ce priveşte peisajele (FOTO 65, 66, 67, 68, 69, 70). El este sensibil şi la frumuseţea formelor corpului femeii (FOTO 71, 72, 73, 74).

2. FOTOGRAFIA ARĂDEANĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

În perioada primului război mondial activitatea foto stagnează, dar din 1921 cei 80 de membrii ai clubului închiriază un apartament în Palatul Ortutay, str, Cicio Pop, et. IV. Acolo aveau o sală mare de şedinţă, un laborator foto, studio, o bibliotecă de specialitate cu sală de lectură. În acelaşi an se reuşeşte organizarea unei expoziţii foto în Palatul Cultural, salon la care participă numai membrii clubului cu 179 de fotografii.

Anul 1926 aduce cu el vernisarea, la Palatul Cultural (FOTO 75), a celei de-a treia „Expoziţie Artistică a Amatorilor Fotografi ai Ţărei” (FOTO 76) sub patronajul lui Vasile Goldiş ministrul cultelor, Ioan Robu primarul Aradului, Vasilie Boneu prefectul judeţului, Gabriel Fejer director general şi a lui Tiberiu Zima fost deputat.

Fotografiile expuse în perioada 06.06.-24.06.1926 au fost aranjate de (FOTO 77): Dumitru Anastasiu preşedinte, Matusik Marton subpreşedinte, Emil Guld director, Ştefan Kovacs secretar, Geza Schafer casier, Iuliu Kovacs gazdă, Bela Nyary controlor şi Jacques Faix. Membrii juriului erau : Dumitru Anastasiu, Jacques Faix, Matusik Marton, Geza Nagy, Lazar Nichi, Alexandru Pataky şi Andor Stengl.

Expoziţia era cu vânzare, iar adresa clubului era în Arad, Căsuţa poştală 32. Au fost expuse 200 de fotografii de către 19 autori din Arad, Cluj, Oradea şi Gheorghieni.

Prin anii ’30 din cauza crizei economice generale clubul se mută într-un local la subsol, dar totuşi chiar şi acolo condiţiile erau destul de bune. Numărul membrilor începe să scadă, diminuându-se în acelaşi timp şi fondurile materiale ale clubului. În final se găseşte un nou local mai uscat şi mai luminos, dar totuşi nu la fel de bun ca cel din Palatul Ortutay !

Palatul Cultural din Arad a fost încă o dată locul vernisării, în septembrie1937, a celei de-a V-a Expoziţie artistică a fotografilor amatori din România (FOTO 78), organizată de clubul arădean sub patronajul: gen. Hariton Dragomirescu, dr. I. Groza prefect, dr. Romulus Coţioiu primar, Brutus Păcurariu prim secretar la Camera de Industrie şi Comerţ, Vasile Tămăşdan director Banca Naţionalăsucursala Arad, Ionel Friedland director Societatea Bancară Română-sucursala Arad, dr. Romulus Moga avocat şi Nicolae Szabo comerciant. Din cele aproape 200 de fotografii expuse atunci s-au ales şi câştigătorii: plachete de aur – Ion Şuţu (FOTO 79) şi Eugen Rona, medalii de aur – Julius Kiss, Eugen Fenyo, Edmund Pecsi şi Juliu Buzaky, medalii de argint – Ladislau Adler (FOTO 80), Oskar Gardos (FOTO 81), L. Kozepessy şi Victor Pecsi, iar medalii de bronz – George Avramescu, Sever Cernescu, N. Tomescu, Eug. Fanciotti, Al. Gruenfeld, S. Lt. Petrescu şi Ştefan Kovacs. Juriul a fost format din:

Beleznay Ştefan, dr. Sp. Constantinescu, Jacques Faix, Emil Gold, Maior Gheorghe, Marton Matusik, dr. Nichi Lazăr, Alexandru Pataki şi Iulian Toader.Cu acest prilej clubul arădean a realizat şi o plachetă

(FOTO 82)

Revista „Fotografia” (FOTO 83) care apărea din anul 1934 a redat multe momente din viaţa vechiului Fotoclub al oraşului nostru: erau publicate ştiri despre club (FOTO 84), erau prezentate expoziţii şi alte acţiuni, apăreau fotografii ale arădenilor, dar şi multe articole scrise de arădeni. In revistă apăreau şi multe reclame foto (FOTO 85 ,86, 87, 88, 89). Publicaţia era editată de „Asociaţia F.A.R. Foto-Cine-Amatorilor din România” (FOTO 90) din care făcea parte în mod activ şi clubul arădean. Sediul asociaţiei era în Bucureşti, str, Regală, nr. 4, preşedinte fiind Sp. Constantinescu.

Preşedintele asociaţiei scria, într-un articol publicat în 1937, despre numărul fotografiilor româneşti admise la expoziţiile internaţionale : înainte de 1933 nici una, în 1933, 4 lucrări, 1934, 8 lucrări, 1935, 29 lucrări, iar în 1936, 36 lucrări. În acelaşi articol se făceau planuri pentru organizarea în cel mai scurt timp al „Primului salon internaţional de artă fotografică F.A.R.” .

În 1937 singurele reviste de specialitate din lume editate de asociaţii de amatori erau „Fotografia” din România şi „Fotograficki Obzor” din Cehoslovacia!

Într-un almanah tipărit în 1935 la Arad se regăsesc 26 de fotografi locali care îşi făceau reclamă din care amintesc numai pe câţiva : Berecky Karoly (FOTO 91), Curticean Ştefan, Feher Iosif, Feszler Robert, Fodor Ella, Foldenyi Cornel, Gobner Anton, Hozdovits Tiberiu, Lăpuşca Teodor, Nagy Geza, Popa Panaite (FOTO 92), Szabo Alexandru, Szekely Andrei, Sztojkovits Iosif şi Ludovic (FOTO 93), Şandor Eugen (FOTO 94), Ruhm O. (FOTO 95), Urai Janos (FOTO 96), Zsikits Olga (FOTO 97)... Eugen Rona, aici cu imagini din Cannes-Franţa (FOTO 98), Arad: o piaţă (FOTO 99), muzeul local (FOTO 100), George Avramescu: autoportret (FOTO 101), cu o medalie FIAP (FOTO 102) şi câteva fotografii (FOTO 103, 104, 105, 106), Oskar Gardos, dar şi mulţi alţi membrii ai Fotoclubului Arad au primit numeroase premii şi diplome (FOTO 107, 108, 109) la saloanele foto naţionale şi internaţionale la care au participat: Iugoslavia, S.U.A., Belgia, Austria, Ungaria, etc.

3. FOTO CLUBUL FONDAT ÎN 1968

După cel de-al doilea război mondial până prin anii `60 activitatea foto în Arad a avut mai multe urcuşuri şi coborâşuri, s-au făcut mai multe încercări de refacere a unui club foto în oraşul nostru. Sfârşitul anului 1968 a reprezentat un nou început pentru arta fotografică în Arad , când un grup de fotografi în frunte cu dl. Kelen Ferenc au înfiinţat Foto Club Arad (FOTO 110, 111, 112). În acelaşi an Teatrul de Stat a fost gazda unui salon de artă fotografică a noului club.

Primul salon foto la care a participat clubul a fost cel organizat în Bistriţa de unde s-a primit o diplomă. O altă premieră a avut loc în decembrie 1971 când 20 de fotografi au expus vreo 50 de lucrări la Bekescsaba (Ungaria) pe holul teatrului din localitate. Tot printre primele vernisaje din Arad au mai fost: pe 27.03.1969 la Palatul Cultural expoziţia „Monumente istorice şi de artă din municipiul şi judeţul Arad ” (FOTO 113), iar la 17.05.1969, la Muzeul Judeţean, deschiderea expoziţiei „Edward Steichen” , realizată de „The Museum of Modern Art” din New York-S.U.A (FOTO 114). În 1974 la Novi Sad-Iugoslavia au fost acceptate trei fotografii la a 4-a Trienală internaţională „Teatrul în arta fotografică”. Un alt reper important în peisajul primelor saloanelor foto găzduite în Arad a fost vernisarea şi în oraşul nostru a celui de-al X-lea Salon internaţional de artă fotografică patronat de Asociaţia Artiştilor Fotografi din România - A.A.F. (FOTO 115)

Până în anul 2001, preşedinţi ai Foto Club Arad au fost Kelen Ferenc şi Jireghie Virgil, secretari fiind: Voştinar Petru, Frangopol Cristian şi Ardelean Aron. De-a lungul anilor Foto Club Arad a organizat nenumărate saloane colective şi personale. „Ars fotografica” a fost organizată în luna

decembrie a fiecărui an începând cu anul 1981 şi este o tradiţie a clubului nostru (FOTO 116). Cea mai importantă ediţie a fost cea din 1998 care a avut o participare internaţională: Belgia, Canada, Cehia, Danemarca, Franţa, Germania, Israel, Italia, Moldova, România, S.U.A. Atunci s-au acordat numeroase premii şi diplome. O altă serie de expoziţii, prin anii `80, a mai fost şi „Omul si motocicleta” (FOTO 117). Au mai existat cinci ediţii a unei bienale „Natura” (FOTO 118), iar pe a şasea am organizat-o în 2008 . În anul 1989 s-au aniversat 150 de fotografie printr-o expoziţie (FOTO 119) şi o insignă (FOTO 120).

În anul 2001, în cadrul Foto Clubului Arad, au avut loc alegeri, în urma cărora au fost desemnaţi Scripciuc Nelu în funcţia de preşedinte şi Boran Octavian Mircea în funcţia de secretar. Din anul 2001 şi până în 2006 preşedinte de onoare a fost Kelen Ferenc. În perioada 1972-1985 Janto Adalbert a ocupat funcţia de organizator.

La începutul anului 2001, secretarul Foto Clubului Arad a prezentat un proiect de statut, iar după mai multe discuţii şi cu unele modificări, a fost adoptat primul Statut al Foto Clubului Arad care, de atunci, ne ghidează în întreaga noastra activitate. În 2005 clubul nostru a dobândit calitatea de persoană juridică .

Din 2001 până în prezent ne străduim să continuăm tradiţia clubului aducând expoziţii foto în Arad, organizând totodată expoziţii colective şi personale. În 2001 am adus, prin relaţiile noastre cu clubul „Nufărul” din Oradea, condus de dl. Toth Ştefan (în prezent preşedintele A.A.F.R.), două expoziţii din străinătate : Fotogrup „Belgrano” Buenos Aires-Argentina şi Fotoclub „Ochiul magic” Chişinău-Moldova. Tot prin aceeaşi „filieră” am mai organizat în martie 2003 o expoziţie a unor fotografi din China la redacţia ziarului „Observator” (FOTO 121). În cadrul colaborarii noastre cu clubul „Nufărul” Oradea am avut si un schimb de expoziţii.

Au mai existat cinci ediţii a unei bienale „Natura”, iar pe a şasea am organizat-o în 2008. La ultimele trei ediţii am colaborat cu Clubul de turism montan „Condor Club Arad”. Alte legături mai avem şi cu clubul de turism montan „Veniţi cu noi !” Arad, dar şi cu clubul speologic “Speowest” Arad.

Foto Clubul din Arad a mai avut de-a lungul anilor şi câteva schimburi de expoziţii cu colegi fotografi din Ungaria: Gyula (FOTO 122) şi Bekescsaba. Astfel de schimburi le-am reînceput în 2005 împreună cu clubul Marvany din Bekescsaba (FOTO 123), relaţie care s-a concretizat şi dezvoltat cu schimburi de expoziţii în fiecare an până acum. Cu Oroshaza am deschis o colaborare: am avut un schimb de expoziţii (FOTO 124), iar o parte dintre membri noştri au apărut într-un album editat prin amabilitatea dlui. Gonda Geza. La începutul anului 2007, colegele din clubul nostru şi-au prezentat câteva dintre fotografiile lor tot la Oroshaza, după ce , mai înainte am mai avut încă o expoziţie în oraşul dumneavoastră. În 2007 am fost invitaţi să colaborăm, tot cu asociaţia d-lui Gonda Geza, la cinci workshop-uri finanţate de Uniunea Europeană în mai multe localităţi din Ungaria (FOTO 125, 126), prilej cu care am cunoscut mai mulţi prieteni fotografi maghiari şi am fotografiat multe subiecte interesante. În acelaşi timp 15 membri ai clubului nostru au avut onoarea să apară într-un album foto comun editat cu această ocazie.

În colaborările noastre cu Ungaria am fost sprijiniţi în mod activ de Primăria Arad.

Totodată membrii clubului nostru au trimis multe fotografii, pe bază de invitaţii, la nenumărate saloane de artă fotografică din ţară şi din străinătate, de unde au cules multe premii şi aprecieri

Din anul 2001 până în prezent toate activitaţile clubului au fost finanţate din fonduri proprii, în afară de expoziţia din decembrie 2006 când am aniversat 100 de ani de la înfiinţarea primului club foto în Arad (FOTO 127), unde am editat un album foto şi am fost sprijiniţi financiar de autoritaţile locale. Din 2004 dl. prof.dr. Hugel Peter , directorul Muzeului Arad, ne-a pus la dispoziţie, pentru saloanele foto ale clubului, sala Clio (FOTO 128), o sală modernă aflată în centrul oraşului Arad. Foto Club Arad a organizat, din 2001 până în 2009, peste 40 expoziţii foto, iar membrii noştri au participat la peste 40

saloane foto în ţară şi străinătate .În prezent clubul nostru are 61 de membri. Începând din 2007 asociaţia noastră organizează un curs autorizat de perfecţionare în artă fotografică.

În 2008 am reuşit să mai edităm un nou album şi să mai vernisăm o expoziţie (FOTO 129) cu ocazia aniversării a 40 de ani de la înfiinţarea Foto Club Arad (FOTO 130, 131).

La 02.11.2008 au avut loc alegeri la clubul nostru care, din 2005, este asociaţie. Cei aleşi sunt: Boran Octavian Mircea – preşedinte, Gomboş Wilhelm Doru – prim vicepreşedinte, Budiu Gheorghe

vicepreşedinte, Todor Daniela – secretar, Sarkozi Ramona – casier, Rusu Dan – cenzor.

În 23.12.2008 am semnat un protocol cu Asociaţia Artiştilor Fotografi din România.

La finalul anului 2008 am stabilit un contact cu un club foto din Szentes – Ungaria (FOTO 132), iar mai târziu ne-au vizitat şi ei (FOTO 133)

Pe viitor avem o listă mare de proiecte de realizat: un salon naţional de artă fotografică patronat de A.A.F.R., colaborări şi cu alte cluburi din ţară şi străinătate, amenajarea unui studio foto profesional, realizarea unui proiect finanţat de Uniunea Europeană, work shop-uri în ţară şi peste hotare, dar şi multe, multe altele...

Note:

➢ Fotografiile anexate acestui articol pot fi vizualizate, accesând linkul: https://drive.google.com/drive/folders/1c1DdAx7m58IZ5eBpGkR7OQnI6rsrSwOV?usp=share_link

➢ Articolul MICĂ ISTORIE A ACTIVITĂŢII FOTOGRAFICE ÎN ARAD a fost preluat din revista „Gutenberg – Universul cărții” Anul XIV, Nr. 53, Decembrie 2022.

Poate că-i timpul...

Cu sufletul plâns și mâinile reci pășim grăbiți pe strâmbe poteci; Visăm ca să fim cu lumea în rând, jurăm și-nșelăm, iubim și urâm.

Trăim zbuciumați și viața ne este o filă desprinsă dintr-o poveste;

Nu-i timp să mai fim buni și cuminți, de boală și patimi suntem robiți.

Vrem faimă, renume, bani și onoare, nimic nu-i de-ajuns să ne țină de foame; Nimic nu-i destul să ne-astâmpere setea, vrem tot și acum din toate acestea.

Toate-s făr’ rost, toate-s în pripă, nimic nu e trainic, totu-i risipă; Tot ce zidim se duce de râpă, chiar și iubirea durează o clipă.

Poate că-i timpul să ne oprim, pentru o vreme să zăbovim

Și să privim preț de-o secundă la omul străin și trist din oglindă.

Diana Maria Petcuț, Liceul Special „Sfânta Maria” Arad

Când cerul marea sărută

Și țărmu-i e buză

Și obrazul de nor străluce-n sclipiri de ceruză, Găsesc pacea-n furtună;

Stropii reci plonjează și pe pielea-mi rece se adună; Luntrea-n derivă plutește, purtată pe ape de smarald, Unde marea delta întâlnește, unde-i și rece și cald;

Acolo-n pustiu de apă și văzduh, Unde trupul se desparte de duh, Aștept mâna Lui să coboare din paradis Să mă cuprindă și să mă trezească din vis.

Ovidiu Păduraru

RECENZIE la Volumul de poezii „Timpul potrivit”, al Carinei A. Ienășel

Alina Lucia Grapini

Liceul Special „Sfânta Maria” Arad

„Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naști și vreme să mori; vreme este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit.” (Ecclesiastul, cap 3, versetele 1-2, Biblia ortodoxă, 1990)

Porninddela citatul biblicdin Ecclesiasticul, capitolul 3,versetele 1-2, autoarea depoezie contemporană, Carina A. Ienășel, dorește să pună în inima noastră și în gândul veșniciei o suită de jocuri formate din litere și cuvinte adunate într-o cutie metaforică a timpului, cartea „timpul potrivit”.

Volumul de poezii „timpul potrivit” al Carinei A. Ienășel, se remarcă prin stilul simplu și curat care emană energia sufletească a autoarei, care își dezvăluie pasiunea pentru poezie la „timpul potrivit”, exact atunci când poeziile plăsmuite cu multă dăruire, împing tot demersul poetic la lumină. Poeziile a căror titlu scris cu inițială mică vin să prefigureze de fapt măreția fiecărei poezii în parte și grandoarea de care dau dovadă. Găsim în ele trăirile interioare ale poetei în special în poezia „între două lumi” în care se prezintă o paralelă între lumea care îi oferă liniște și armonie și lumea zilnică în care își duce traiul. Viața cotidiană „între fugă și mers al omului”, „ornament de prisos”, îl face pe cititor să se gândească la nevoia de evadare și de ascundere într-un loc retras de tumultul lumii, în „cetatea împrejmuită de castani și cu mireasmă de tei” și totodată să se gândească și să-și dorească calmul și relaxarea ancestrală sugerate de etosul poeziei. În poeziile sale, autoarea zugrăvește în cuvinte anotimpurile ca niște cicluri repetitive din viața omului, care se perindă în mod ritmic pe harta sufletului. Citind poeziile Carinei A. Ienășel urcăm spre soare pe „Scara din soare”, trezind copilul din noi, care are dorințe imposibil de realizat, dar care continuă să spere și să viseze la o lume pe care nu o poate atinge, o lume idilică, și care merge mai departe, ca prin poezia „obârșie(1)” să nuanțeze sublim plăsmuirea omului și efemeritatea acestuia la care este suspus copilul devenit deja om mare.

PROPUNEM SPRE LECTURĂ

Poeziile sale pot fi oarecum puse în relație cu jurnalul intim al poetei datorită faptului că manifestarea sa exterioară contribuie la redarea unei dimensiuni interioare, intime: „și dacă-i toamnă iar prin urbea noastră, și de ne preumblăm din nou prin ploi, vom prețui mai mult marea albastră” (noiembrie 2). Totodată autoarea își contemplă imensitatea interioară prin sintagma „firului roșu”, asociată cu imaginea „pământ și sânge” (24) ceea ce denotă o conștiință personală asupra procesului de creație și a scopului pentru care ființa umană a fost creată. Existența acestor constructe poetice, care reprezintă idei și amintiri, devin disponibile în conștiința noastră și se transformă în frământări, trecute „în mojar de gând”. (24)

Plenitudinea vieții se dezvăluie ea însăși în performanță, ea devine simbolul profunzimii. Spre surprinderea noastră manifestarea interioară este una imaginară și obiectele sunt creionate în nuanțe plăcute sufletului. Descrierea realității prin arta metaforică este menită să ne arate, prin poeziile Carinei A. Ienășel, la fel ca și în operele care prezintă imensitatea lui Baudelaire, o dimensiune intimă redată prin imagini concrete ale existenței. Sentimentul existenței este grandios sporit prin „grațiile pictate pe asfalt cu pensule înmuiate în soare” (76). Dacă obiectele înconjurătoare sunt pictate metaforic, poeta folosește în versurile sale cuvinte cheie pentru a decodifica universul, acela al valorilor intime, cât și al pregătirilor tomnatice din profunzimea sufletului. Elementele din natură sunt puse în relație cu stările și trăirile interioare. Substantivele sugerate, adjectivele și verbele pot fi privite ca niște rădăcini arhetipale ale vorbirii și sunt o invitație pentru cititori să se identifice prin ele deoarece toate sugerează temporalitatea Volumul de poezii „timpul potrivit” posedă o „temporalitate specială” (Bachelard, 2009:67) care apare din interrelația dintre „noapte”, „soare”, „lumină”, „pământ” și „sânge”, denumite de Bachelard „valori forțe” (Bachelard, 2009). Putem spune că autoarea este preocupată de forțele naturale ale vieții. Limbajul poetic folosit în poeziile sale nu reprezintă doar imagini vizuale amplificate de valori spirituale, ci și valori psihologice indestructibile. Aceste imagini vizuale proiectate prin măiestria cuvintelor ne ajută să auzim și să vedem metaforic precum în poezia „cântec de iarnă” „catastrofa rafinată a feminității” (Mihăilescu, 2022:247), o retorică mobilă și înțeleaptă menită să o ajute pe autoare să se detașeze de clișee și să-și creeze propriile tipare poetice și arhetipale. Existențialismul poetic practicat de Carina A. Ienășel permite celor care răsfoiesc gândurile imprimate, să devină sensibili la forța feminină din care apar întotdeauna primăverile și toamnele reveriei și a frumuseții.

Bibliografie:

Ienășel, Carina, 2022, timpul potrivit, Ed. XBG Mediapress, Arad

Bachelard, Gaston, 2009, Dreptul de a visa, Ed. Univers, București

Mihăilescu, Clementina, 2022, An interdiciplinary approach to Lesley Saunders’ Poetry, Ed. Universității „Aurel Vlaicu” Arad

PROPUNEM SPRE LECTURĂ

Departamentul Nimicului (The Department of Nothing, antologia

„Speaking with the Angel”, editor Nick Hornby, Penguin Books, 2000)

Carina A. Baba

Colin Andrew Firth este un cunoscut actor englez, născut la 10 septembrie 1960, în Grayshott, Hampshire. A jucat în filme de succes, care i-au adus numeroase premii (Academy Award, BAFTA, Golden Globe), dar și dragostea publicului din întreaga lume, numele lui confundându-se cu numele unuia dintre personajele pe care le-a interpretat, Mr. Darcy. Amintim doar câteva dintre filmele care au încântat milioane de spectatori: Discursul regelui (The King's Speech), Shakespeare îndrăgostit (Shakespeare in Love), Jurnalul lui Bridget Jones (Bridget Jones′s Diary), Fata cu cercel de perlă (Girl with a Pearl Earring), Ce înseamnă să fii onest (The Importance of Being Earnest), Mândrie și prejudecată (Pride and Prejudice).

Printre pasiunile lui Colin Firth se numără radioul, muzica și literatura, astfel că a fost redactor la BBC Radio 4′s Today (2010), a învățat să cânte la chitară, dar a răspuns și provocării de a scrie o nuvelă, „The Department of Nothing”.Aceastaafost publicatăîn volumul antologic„Speaking with theAngel”(2000), care cuprinde 12 nuvele scrise de autori de prestigiu din Anglia. Volumul este îngrijit de Nick Hornby și a avut ca scop strângerea de fonduri pentru Școala TreeHouse, Londra, unde sunt înscriși copii cu autism grav, printre care, în anul 2000, se afla și fiul editorului acestui volum. Dragostea pentru literatură a actorului este subliniată și de dorința de a îi ajuta pe nevăzători, în primul rând, înregistrând cărți audio, astfel „The End of the Affair”, semnată de Graham Greene, apare în varianta audio în anul 2012, în lectura lui Colin Firth, fiind declarată Audiobookul anului.

Personajul principal al povestirii „Departamentul Nimicului” este un adolescent, care caută scăpare din Departamentul Nimicului, lumea reală, de fapt, lumea oamenilor mari, în camera bunicii, un loc sustras timpului, în care poate să asculte în voie poveștile spuse de aceasta, povești inedite, negăsite în cărți. Astfel, băiatul traversează cu bine o perioadă dificilă din viața sa, plină de transformări, plină de pierderi și de conștientizări, datorită bunicii, care se îngrijește ca trecerea nepotului de la o etapă la alta a vieții să se desfășoare (mai) lin... Bunica este salvarea sa, singura care înțelege totul, singura care, deși nu își părăsește niciodată camera, din cauza bolii, știe totul, fiindcă știe să spună povești

PROPUNEM SPRE LECTURĂ

Mașina timpului: de la Nord la Sud prin Marea Britanie a secolului al XIX-lea

Carina A. Baba

Romanul „Nord și Sud” al autoarei britanice Elizabeth Gaskell l-a fascinat într-atât pe regizorul Brian Percival, încât acesta i-a oferit haine cinematice, realizând, în anul 2004, o ecranizare de excepție, o miniserie a patru episoade, producție BBC. Din distribuție fac parte și actorii Richard Armitage (John Thornton) și Daniela Denby Ashe (Margaret Hale)

„North & South” / „Nord și Sud” (2004), la fel ca alte filme de mare clasă regizate de Percival

„All Creatures Great and Small” / „Toate viețuitoarele mari și mici” (2021); „The Book Thief” / „Hoțul de cărți” (2013); „Downton Abbey” (2010) – poartă amprenta talentului, a bunului gust desăvârșit, a forței de a reda esența, a sensibilității și a pasiunii.

Margaret Hale și John Thornton sunt reprezentanți ai unor lumi complet diferite: Hale reprezintă Sudul („Helstone e ca un sat dintr-o poezie – dintr-o poezie de Tennyson!” – citat din romanul Elizabethei Gaskell), care, într-un fel moromețian, încă mai are răbdare cu oamenii, viața în această lume desfășurându-se lent, oamenii putând să se bucure de verdele nesfârșit al naturii, în timp ce Thornton reprezintă Nordul, cuprins în vârtejul timpului și al noii tehnologii, o lume puternic industrializată, în care un străin putea simți doar fumul fabricilor și goana după bani: „Cu cât se apropiau de oraș [Milton-Norhern, din comitatul Darkshire], cu atât văzduhul părea să miroasă și chiar să aibă gust de fum” – citat din roman.

Dra Margaret Hale și dl John Thornton fac cunoștință în circumstanțe nu tocmai plăcute, după prima întâlnire... dl Thornton neputând fi considerat de către dra Hale un gentleman. Deși acesta încearcă o conciliere, dra Hale nu poate fi convinsă să își schimbe părerea proastă despre prosperul industriaș, proprietar de fabrică și viitor elev (și prieten) al dlui Hale. Cei doi vor fi mereu în conflict, dar, dincolo de orgoliu și de prejudecăți, dra Hale și dl Thornton vor ajunge să se reflecte unul întraltul ca într-o oglindă, amândoi având aceleași defecte (mândrie, prejudecăți, gelozie, încăpățânare) și aceleași calități (respect față de oameni, onestitate, integritate, loialitate, hărnicie, generozitate, inteligență, sensibilitate - cea din urmă bine ascunsă, dar cu atât mai prețioasă!). Ba mai mult, ambii cunosc cât se poate de bine suferința, dl Thornton fiind orfan de tată din copilărie, având un trai extrem de dificil o perioadă îndelungată de timp, până când a reușit să devină, prin propriile puteri, șeful fabricii Malborough Mills Dra Hale a cunoscut pentru prima dată suferința în momentul în care fratele i-a devenit un proscris, fiindu-i imposibil să îl mai aibă aproape. În plus, mutarea în orașul Milton îi aduce necazuri pe bandă rulantă: decesul singurei prietene, Bessy Higgings, decesul mamei, decesul tatălui... Toate cuvintele grele pe care și le spun cei doi sunt contrazise de faptele lor Dra Hale și dl Thornton se sprijină în mod tacit și constant, fiecare încercând să îl determine pe celălalt să își schimbe „proasta părere” formată din cauza prejudecăților și a nenorocului de a se afla în locul nepotrivit, într-un moment nepotrivit.

După „iadul alb”, pe care îl vede dra Hale în fabrica Malborough Mills, după greva sindicaliștilor care are un parcurs dramatic, după zilele întunecate de doliu și de gelozie, în sfârșit, răsare soarele, dar nu la Helstone, nici la Milton, ci la jumătatea drumului, într-o gară, unde se întâlnesc dra Margaret Hale și dl John Thornton, fiecare venind dinspre orașul natal al celuilalt, dovadă a grijii ce și-o purtau unul altuia, dovadă a iubirii pe care nu (mai) aveau curajul să o exprime prin cuvinte. De data aceasta, însă, destinul i-a adus la locul potrivit, în momentul potrivit...

„Nord și Sud” rămâne un film de colecție, care trebuie neapărat vizionat. Este adeseori comparat cu o altă miniserie BBC, „Mândrie și prejudecată”, 1995, dl John Thornton (Richard Armitage) și dl Fitzwilliam Darcy (Colin Firth) disputându-și încă locul în inima doamnelor. De asemenea, romanul nu este cu nimic mai prejos, drept pentru care îl recomandăm cu încredere.

Promovăm Aradul. Sânzienele Centrului Cultural Județean Arad

Grupul folcloric „Sânzienele” a fost înfiinţat în anul 1987, la Şcoala populară de Arte, de către profesoara Mărioara Miclea şi promovează cu prioritate cântecul din Ţara Zarandului, Valea Mureşului şi Podgoria Aradului şi portul tradiţional arădean.

Costumul purtat de Sânziene, cunoscut sub numele de „costumul cu pui tablă” (denumire care face referire la bogăţia cusăturii din mâneca iei), are o vechime de aproape un secol şi provine din salba de sate de pe malul stâng al Mureşului, Căpâlnaş, Birchiş, Ostrov sau Ţela. Numele este atât de potrivit fetelor care întregesc costumul popular cu cununi de sânziene pe cap, florile legate de sacru feminin, flori diafane ce ocrotesc iubirea.

Grupul este format din 10-12 fete cu voci inconfundabile, cristaline, ce emană muzicalitate şi o sublimă armonie.

În cei peste 35 de ani de existență, Sânzienele au participat la festivaluri folclorice în ţară şi străinătate, la spectacole artistice alături de nume consacrate ale folclorului românesc, precum şi la filmări ale televiziunilor naţionale şi locale, filmări ce au avut ca specific promovarea cântecului tradiţional.

PRIETENII NOȘTRI

Peste 150 de cântece promovate în 12 albume muzicale, au fost salvate astfel de la uitare. Toate înregistrările au fost realizate cu acompaniamentul orchestrei Rapsozii Zărandului, condusă de taragostistul Petrică Paşca.

În decursul anilor din grup s-au desprins tinere cu potenţial vocal solistic excepţional, astăzi nume sonore în viaţa artistică locală şi naţională. Le amintim aici pe Voichiţa Suba, Paula Paşca, Aura Bonchiş, Ioana Luguzan şi Roxana Suciu

Mărioara Miclea, sufletul acestui grup folcloric, şi-a dedicat întreaga viaţă cântecului şi tradițiilor populare autentice. De mai bine de 30 de ani se ocupă de Grupul vocal „Sânzienele” al Școlii Populare de Arte, pe care l-a înfiinţat şi prin care, de-a lungul anilor, au trecut peste 100 de fete:

„Am început să cântăm şi am avut o problemă foarte mare în ceea ce priveşte realitatea subvetrelor folclorice arădene. Poate niciunde nu există o cromatică atât de bogată cum are judeţul Arad pentru că aici este locul unde se întâlnesc terminaţiile a trei judeţe: Bihor, Hunedoara şi Banat. Mi-a fost foarte greu să unesc 10 – 12 fete, în culorile specifice zonei din care proveneau şi atunci a izvorât în sufletul meu sentimentul patriotic al locului unde m-am născut. Cunoscând istoria costumului bătrânesc din satul meu, Ostrov, cu 14 fete inimoase din acea vreme, am urcat în autobuz şi am luat satele „la picior”, din casă în casă, şi atunci am achiziţionat primele 14 costume, din Căpâlnaş, Birchiş, Ostrov, Bacăul de Mijloc şi Ţela“, povestește interpreta și pedagogul Mărioara Miclea.

Surse:

https://www.aradon.ro/aradon-stirile-judetului-arad/sanzienele-au-implinit-30-de-ani630427/

https://limbaromana.org/revista/un-grup-de-fete-angelice-sanzienele-la-30-de-ani-deactivitate/

https://www.glsa.ro/scoala-populara-de-arte-o-pune-in-lumina-pe-marioara-micleainterpret-creator-si-pedagog/

Vocea care răsună în fiecare zi în Bazilia Maria Radna.

Interviu cu Andreea Bodroghi

Anca Drilă

Auzind-o de foarte multe ori, dar având senzația de fiecare dată că ar fi prima dată când o aud cântând, aș vrea să o cunoaștemazi pe Andreea Bodroghi. Pentru mine personal esteoemblemăaorașuluiLipova,dinpunctuldevederealinterpretăriicântecelorliturgice, așa că m-am gândit că ar fi frumos să aflăm mai multe despre ea, într-un scurt interviu fapt pentru care ne-am întâlnit la Bazilica Maria Radna.

Anca Drilă: Pentru început, te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine.

Andreea Bodroghi: Am urmat Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara, am terminat secția de orgă ca instrument principal. Ulterior miam continuat studiile la Facultatea de Muzică din Timișoara, secția canto. Am terminat facultatea ca și artist liric. În cei patru ani de studiu mi-am lucrat vocea.

În anul 2008 am terminat facultatea, m-am întorsacasă,iarîn lunaseptembriepărinteleAndreas Reinholz m-a angajat la Bazilica Maria Radna, la Parohia Romano Catolică Maria Radna. Eu am crescut aici la Bazilică, am început ca și copil care a slujit la altar, am cântat în cor, iar când a venit părintele Andreas Reinholz mi-a dat un imbold să încercsăcântlaorgă,afostunînceput anevoios.Din anul2008suntangajatăaicilaBazilicaMariaRadna.

M-am întors acasă deoarece aici mă regăsesc. Nu m-am simțit compatibilă cu un cor al operei sau al filarmonicii, cel mai bine mă simt cântând în cadrul liturghiilor, este zona mea de confort și totodată o consider starea mea naturală.

Anca Drilă: Vocea deosebită pe care o ai, o consideri un dar de la Dumnezeu, un dar al Fecioarei Maria?

Andreea Bodroghi: Sunt sigură că este un dar. Îl consider un dar și sunt convinsă că nu este întâmplător faptul că sunt aici, eu cred că așa a fost să fie, știi cum se spune: a fost menit să fii aici. Cred cu adevărat că locul meu este aici, în bazilică mă simt cel mai comod. Am cântat și în alte biserici, dar vocea mea sună cel mai bine atunci când cânt aici în bazilică, iar vocea mea pentru mine este un dar ceresc. Faptul că pot prin ea să ajung la sufletele oamenilor înseamnă enorm de mult pentru mine. Primesc multe aprecieri din partea oamenilor pe care nu-i cunosc. Ei vin pur și simplu să mă vadă și să îmi mulțumească, pentru că am reușit să le pătrund în suflet iar ei se descarcă, plângând. Inclusiv mama mea plânge când mă aude cântând, iar acest lucru pentru mine înseamnă foarte mult, eu cânt din suflet pentru suflet, asta le spun întotdeauna. Îmi place să cânt liturgic și îmi place că pot ca vocea mea să nu o irosesc ci să o folosesc pentru oameni, în slujba bisericii și a Domnului.

Anca Drilă: În cadrul concertului ai cântat două piese însă în stiluri diferite Cum ți s-a părut acest lucru?

Andreea Bodroghi: Au fost alese două Ave Maria care să mi sepotrivească vocii, Ave Maria de Cézar Frank, un compozitor nu atât de cunoscut, iar cealaltă Ave Maria de Luigi Cherubini. Am avut nevoie de pregătire pentru aceste piese, este foarte diferit să cânți liturgic și să te pregătești pentru piese care au nevoie de susținerediferită,tehnicaestediferităînmomentulîncarecânțioratoriu,muzicăreligioasă. Cântând „Ave Maria” în acompaniamentul unui pianist, a trebuit să existe o sincronizare întrecântăreț șiinstrumentiști.Afost diferit.Emoțiileau fostmari chiardacăeucânt zilnic, însă cântul liturgic este diferit față de cel din concert.

Anca Drilă: Ți s-a părut solicitant să cânți în concertul „Ave Maria” alături de foștii tăi colegi?

Andreea Bodroghi: Da, a fost solicitant pentru că necesită o altă pregătire. Eu nu

cânt zilnic genul acesta de muzică, chiar dacă în ambele stiluri se interpretează cântece religioase, cântul liturgic este mult mai comod pentru mine, mult mai natural. Pentru astfel de piese a fost nevoie de multă muncă, multe repetiții și acest lucru a fost solicitant, mai ales că această lună la mănăstire a fost una mai aglomerată, fiind și pelerinajul „Înălțarea

Fecioarei”. Cântând alături de soliști care interpretează acest gen de piese zilnic, mi s-a părut și mai solicitant. Cu toate acestea a fost și o mare bucurie să pot să cânt alături de foști colegi de-ai mei, așa cum a fost de fiecare dată când am cântat și alături de alți artiști de-a lungul acestor cinci ediții de „Ave Maria”. Este o onoare pentru mine să cânt alături de ei dar și să cânt acasă. Mă bucur că sunt multe persoane care sunt mândre de mine, de faptul că reprezint orașul și comunitatea, și de faptul că ei simt că, cânt pentru ei, eu cânt acasă și contează foarte mult.

Anca Drilă: Ai mai cântat în concerte?

Andreea Bodroghi: Am cântat mai puțin în concerte, din păcate nu am timpul necesar pentru a mă implica în astfel de evenimente Sunt invitată însă destul de des să cânt la ceremoniile de oficiere a căsătoriilor la Bazilica Maria Radna, pentru a interpreta „Ave Maria”.

Genul acesta de concerte de muzică clasică și religioasă nu se organizează în Lipova, exceptând concertul „Ave Maria”, care are loc o dată pe an, iar să mă deplasez în alte orașe mai mari unde au loc astfel de concerte îmi este mai greu.

Anca Drilă: Ai încercat la un moment dat să fii profesoară de muzică, să predai muzică în școală. Cum ți s-a părut perioada aceasta din viața ta?

Andreea Bodroghi: Foarte solicitantă. Mi-a plăcut, a fost o experiență frumoasă, amavutcolegi buni,cucareamcolaboratfoartebine,amavutodoamnădirectordeosebită, care m-a respectat foarte mult, lucru care pentru mine a fost foarte important, însă nu mă regăsesc ca și profesor. Muzica nu este apreciată în școală, eu am încercat să-i învăț pe copii că la fel ca și orice materie trebuie să învățăm și muzică, chiar dacă nu devenim muzicieni, o învățăm ca și materie, la fel ca și matematica sau orice altă materie, am încercat să nu fiu exigentă, să fiu prietenoasă cu elevii, să facem împreună lucruri simple, să fiu în zona lor de confort și să îi fac să se simtă bine la ore alături de mine. Mă bucur

totuși că am reușit să rămân în relații bune cu foștii mei colegi, dar și cu copiii. Sunt copii care încă mă opresc pe stradă să vorbim, și este un sentiment foarte plăcut. Înseamnă că în viața unora am avut totuși un impact și acest lucru pentru mine este important, ca acolo pe unde merg sa las ceva în urma mea.

Anca Drilă: Pe viitor te gândești să participi și la alte concerte?

Andreea Bodroghi: În limita timpului și a posibilităților nu pot spune ca aș refuza, doar că este mai greu pentru mine să ajung în alte locații. Dacă va mai fi o altă ediție „Ave Maria” și voi fi din nou invitată să cânt îmi va face o deosebită plăcere.

Anca Drilă: Ne poți spune câteva cuvinte despre concertul de muzică clasică și religioasă „Ave Maria” din data de 21 august 2022?

Andreea Bodroghi: Ne-am bucurat de un public numeros, un public pe fețele căruia s-a putut observa că iubește acest gen de muzică, deoarece savura efectiv momentul. A fost o seară înălțătoare. Faptul că am văzut atâtea fețe cunoscute în public a fost emoționant pentru mine, pentru că am simțit că prestația mea trebuie să fie una pe măsură, dar seara de 21 august, concertul „Ave Maria” a adus o pată de culoare în oraș, un alt aer, iar oamenii au putut să guste un alt gen de muzică, care lipsește am putea spune.

Anca Drilă: Eu îi mulțumesc frumos Andreei pentru interviu, și îi doresc mult succes în continuare, să cânte mereu cu aceeași dăruire, pentru a-i încânta pe ascultători și a le ajunge în suflet prin aceste cânturi liturgice și prin vocea sa minunată care este întradevăr un dar divin.

Povești cu tâlc în Biserica Parohiei Variașu Mare

Carina A. Baba

Iarna este anotimpul poveștilor Din acest motiv, dar și pentru a ne reaminti ceea ce ne-au învățat ai noștri de mai demult, să spunem și să ascultăm povești, să ne minunăm de frumusețea vorbelor cu tâlc, să învățăm din pățaniile altora, iată, am adus Povestea și la Biserica Ortodoxă Variașu Mare.

„Povestea celor doi pinguini”, creată de Marcela Zaha, ilustrată de Cristina Zaha, corectată de Manuela Rodica Codrean, publicată la Editura Mirador, Arad, 2021, este o poveste numai bună de spus pe vreme cu vânt năpraznic, așa cum se întâmplă să mai fie prin părțile acestea ale lumii, o poveste cu pinguini ce locuiesc într-un iglu, undeva la Polul Sud...

Povestea pinguinilor noștri îndeamnă la meditație, îi face pe copii să înțeleagă că orice faptă are consecințe, îi convinge să aibă curajul de a fi sinceri, le face cunoștință cu Adevărul, Cinstea, Corectitudinea, Frumosul, Binele, Dragostea, prieteni de nădejde care îi învață să își cunoască emoțiile, să le exprime, să le gestioneze, la fel cum ne învață Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, prin pildele Sale

În această duminică, povestea a fost spusă de Marcela Zaha și ilustrată, cu ajutorul păpușii Manuela Mică, de Manuela Rodica Codrean. Activitatea desfășurată i-a încântat pe copiii prezenți, care s-au împrietenit cu Manuela (Mică și Mare), cu Marcela, cu John și familia lui și, mai ales, cu cei doi pinguini, care (i-)au învățat: „Să furi nu este frumos. Să vorbești deschis cu părinții și să ceri ajutor este de folos!”

Deoarece copiilor li s-a părut că povestea s-a sfârșit prea repede, Manuela Mică ia invitat să asculte încă o poveste: „Povestea negustorului bogat...” Și aceasta i-a încântat pe micuții care l-au compătimit pe negustorul care a dorit ca tot ce atinge să se prefacă în aur, fiindcă, atunci când ți-e sete, un pahar cu apă face mai mult decât tot aurul din lume. Astfel, copiii din parohia noastră (și nu numai!) au învățat să fie recunoscători pentru lucrurile simple, dar esențiale vieții, să aprecieze tot ceea ce primesc, să fie generoși și buni.

Având în vedere bucuria copiilor de a asculta povești, promitem să repetăm această activitate, fiindcă, știm prea bine, „viața fiecărui om este o poveste.” Să ne-o scriem frumos, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Povestea unei Lucrări despre spiridușii Palatului

Prof. Rodica Manuela Codrean Cercul de Jurnalism, Palatul CopiilorArad

Se spune că era odată o prințesă care a fost răpită de un prinț, dusă într-un ținut necunoscut și lăsată să se descurce cum poate. Odată, printr-o împrejurare misterioasă, a ajuns într-un Palat. Acesta era deosebit, format din multe cerculețe, în care guvernau prinți și prințese. La unul dintre cerculețe, ușa era deschisă. Ce drăguț, și-a zis!Aintrat bucuroasăși plinădeentuziasm,darfiindașavisătoare,auitat ușadeschisăși au început să intre în cerculeț o grămadă de spiriduși, iubitori de povești, mai mici, mai mari, cu ochi curioși și cu urechi lungi, ascultătoare.

Le plăcea să scrie, să asculte povești, să creeze. Unii au creat știri, reportaje, interviuri, poezii. Prințesa și-a dat seama că nu va mai putea ieși curând, căci pe ușa aceea era tot timpul o forfotă uimitoare.

Anii au trecut și ea a realizat că unii spiriduși au crescut mari și nu se mai întorc în cerculeț deoarece vor merge în alte ținuturi să exploreze lumea. Și i-a părut rău că nu îi poate ține lângă ea.Atunci și-a dat seama că ar putea să-i păstreze în Amintire. Ce să facă? Cum să facă?

Și i-a venit un gând bun, să facă o Lucrare despre povestea cerculețului, cum a reușit aceasta să dezvolte creativitatea spiridușilor, ce povestiri au ascultat, ce au creat. Atrimis vorbă la Zâna cea Bună, care locuia în alt Palat, să o ajute în demersul ei. Zâna aalesdincufărulmagic,otemădinzahărars,bunălagust și aspectuoasă.Otemădespre experiențedidactice,desprecadrulmetodologiccreatpentruvalorificareapoveștilor.De ce vrei să scrii, a întrebat-o Zâna?Atunci prințesa i-a spus că vrea să transmită spre alte ținuturibucuriaspiridușilor, săducă și eipoveștile mai departe în lume, să le amintească tuturor despre Cuvântul primordial, dulce și bun, care înmoaie inima oricui. „Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este”.

Zis și făcut!A luat o bucată mare de hârtie și a împărțit-o în trei bucăți mai mici. Pe prima bucată a scris despre educația extrașcolară din cerculeț, pe a doua a imprimat povești,peatreiaapustalentulșicreativitateaspiridușilor.E,darerau cammaribucățile mici, le-a mai împărțit și pe acestea. Din prima bucată a făcut altele mai mici, despre organizarea cerculețului, despre povestea Scufița Roșie.Aici a chemat-o pe prietena ei, prințesa culorilor, să o ajute, să facă împreună cu spiridușii ei imagini din povești pe care apoi să le transforme în reportaje și interviuri. Și-a amintit și despre Concursul „Cuvinte Jucăușe”, inițiat de prietena ei prințesa păpușilor.

Și atunci... au intrat pe geam cu o forță uimitoare, rapoarte, proceduri, tabele. Prințesa a intrat în panică! Cum să le facă față? Gândul i s-a dus la prințesa Teatrului și a Comisiilor. Avea un loc cu sertărașe pentru cerculețe, foarte bine organizate, cu rapoarte, planificări etc, pe care semestrial le verifica și le trimitea la Zâna tuturor

cerculețelor. Cu ochelarii magici, prințesa Teatrului și a Comisiilor studia cu atenție fiecare sertăraș în parte. Îl curața de intruși. Maestră a ordinii, dacă vreun prinț sau vreo prințesă punea greșit informațiile, în alte sertare, unde le stăteau picioarele, acolo le stătea și capul. Dar, cu toate acestea, tot mai găsea din când, în când, câte o bucată de sticlă pictată, pusă din greșeală în sertăraș. Prințesa sticlei colorate era zâmbitoare, dar, fire de artist... visătoare. Și multă zarvă se făcea, dar situația se rezolva cumva. Ordinea se refăcea.

În fine, a luat din sertar, tot ce-i trebuia. Ce bine că erau ordonate sertărașele de către prințesa comisiilor. Și tare recunoscătoare a fost și prințesei păpușilor, o adevărată maestră a rapoartelor, bine realizate și semnate, despre care a și scris în lucrare. Așa că a pus, tot ce-a găsit, de prin sertare.

Pe a doua bucată de hârtie a pus Poveștile lui Creangă, machete de ziar, proiecte din pandemie, din cursurile online la care a colaborat cu prietena ei, prințesa din cerculețul British.

Când să mai scrie pe ultima bucată, geamurile cerculețului au fost deschise de o furtună, și Neliniștea și-a făcut apariția.Timpul bătea și elîn geam: tic/tac/tic/tac. Noroc cu Credința, Nădejdea, Prietenia și Cuvintele de încurajare trimise de Zâna cea Bună, careauluatNelinișteadeunpicior,și auscos-odefinitivdincerculeț.Lucrulareînceput.

Pe ultima bucată de pe Lucare au fost trecute informații despre primul prinț care a guvernat cerculețul, cu dragoste și bucurie și despre vocile spiridușilor din cutia muzicală. Aici și-a amintit de prietena ei, prințesa Versurilor și a Veștilor bune, cu care se tot vizitează. I-a adus o cutie în care a băgat vocile spiridușilor, Cutia RTV Unirea Internațional. Ce bucuroși erau spiridușii că se aud în cutie. Alți spiriduși și-au scris creațiile cu litere de aur, pe site-ul cerculețului, pe menestrel.ro, în Revista Gutenberg. Amaiscrisșidespreprietenapoveștilor,prințesadelaGrădinițaMicilorspiriduși, autoarea cărții „Povestea celor doi pinguini", care i-a și adus decorul, despre Împăratul Alfabetului căruia tare îi place să colaboreze la Cuvinte Jucăușe, despre proiectele de la prințesa Bibliotecilor.

E clar, Lucrarea cuprinde mai multe povești, ale spiridușilor care intră și ies pe ușa din cerculeț într-o forfotă uimitoare, cu ochi curioși și urechi ascultătoare (bine că sunt numărați de prințesa Multimedia), povești ale prinților și ale prințeselor din cele 30 de cerculețe ale Palatului, dar și unele din viitor, nespuse încă, dar în curs de realizare.

În cotorul de la Lucrare a băgat afișe de la emisiunile spiridușilor, chestionare, audiența site-ului menestrel, premiile obținute de spiriduși poze de la spectacole, concursuri, evenimente, căsuța poveștilor.Mare dreptate a avut primul prinț al cercului.

Tot acest efort a meritat!

Între timp spiridușii continuau să intre și să iasă din cerc, pe ușa lăsată deschisă.

Aexpediat Lucrarea la Zâna cea Bună, care i-a trimis vorbă, pe o pană de aur, că îi place. Zâna a luat legătura cu Împăratul Resurselor Educaționale și cu Zâna Literelor

și au venit la Palat, în cerculețul cu pricina, să vadă cu ochii lor spiridușii despre care sa vorbit și să discute despre Lucrarea ce s-a pregătit. Au participat și cele două regine de la palat, care timp de o oră au hotărât să închidă în cufăr ștamplila și pixul, tot timpul

puse pe treabă, pentru a sta liniștite la o poveste. Mai ales că regina cu părul de aur, era acum relaxată, purta pe umeri toate gradele... deodată.

Istorioara aceasta nu se încheie acum, ci în altă zi se va finaliza, la un suc și la o cafea, în cerculețul secretariat, unde prințesele destoinice de acolo își vor sufleca mânecile și cu ajutorul prințului Lucrurilor bine făcute, vor pune plăcinte vegan în țest, că s-a nimerit ca povestea să fie spusă în post.

Multe ar mai fi de povestit, dar găsim că se cuvine să ne oprim aici că, poate, mai vor să scrie și alți prinți sau prințese, despre spiriduși.

(Povestea a fost prezentată în decembrie 2022, la susținerea Lucrării metodicoştiinţifică pentru Gradul I, care a avut titlul „Povestea– mijloc de dezvoltare a creativității, în cadrul Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Arad”)

Revista Menestrel: https://www.menestrel.ro

Câteva dintre emisiunile la care au participat copiii de la Palatul Copiilor dinArad, pot fi audiate accesând următoarele linkuri:

Români pentru Români, Februarie 2021:

https://www.youtube.com/watch?v=LShuoWWYJZo&list=PLmiyOyHAQBff_jDExxxWYdnYWEciZFXCx&index=29

Români pentru Români, Martie 2021:

https://www.youtube.com/watch?v=N5wPYS2hwy8&list=PLmiyOyHAQBff_jDExxxWYdnYWEciZFXCx&index=18

Români pentru Români,Aprilie 2021:

https://www.youtube.com/watch?v=eXVj_Y3zyWc&list=PLQGG7lSF2IMvTuUGmbVQKVQkDgKgpU_qB&index=2

Români pentru Români, Mai 2021:

https://www.youtube.com/watch?v=SpTmIw9teAA&list=PLQGG7lSF2IMvTuUGmbVQKVQkDgKgpU_qB&index=3

Romîni pentru Români, Octombrie 2021

https://www.youtube.com/watch?v=1GC_sFt-g0s&list=PLmiyOyHAQBff_jDExxxWYdnYWEciZFXCx&index=14

Români pentru Români, Noiembrie 2021

https://www.youtube.com/watch?v=QskHofHe69g&list=PLmiyOyHAQBff_jDExxxWYdnYWEciZFXCx&index=19

Români pentru Români, Ianuarie 2022

https://www.youtube.com/watch?v=XRC9lrslb3Y&list=PLmiyOyHAQBff_jDExxxWYdnYWEciZFXCx&index=20

Români pentru Români, Martie 2022 (1)

https://www.youtube.com/watch?v=73s7kD7XG1Y&list=PLmiyOyHAQBff_jDExxxWYdnYWEciZFXCx&index=16

Români pentru Români, Martie 2022 (2)

https://www.youtube.com/watch?v=1gM3Nx_bLBc&list=PLmiyOyHAQBff_jDExxxWYdnYWEciZFXCx&index=15

Români pentru Români,Aprilie 2022

https://www.youtube.com/watch?v=uxYFjA-qLlw&list=PLmiyOyHAQBff_jDExxxWYdnYWEciZFXCx&index=22

Români pentru Români, Iunie 2022

https://www.youtube.com/watch?v=DjZ-G68fodU&list=PLmiyOyHAQBff_jDExxxWYdnYWEciZFXCx&index=2

PRIETENII NOȘTRI

„Cuvinte jucăușe” - pentru că înțelepciunea și iubirea copiilor e jocul

Carina A. Baba

Palatul Copiilor Arad a avut o toamnă plină de evenimente. Concursul județean „Cuvinte jucăușe” se numără printre ele. Ajuns la ediția a V-a, Concursul județean „Cuvinte jucăușe” a fost cuprins în CAEJ Arad 2022, poz. 109 – Proiect județean interdisciplinar cu participare internațională de Creație literară, Jurnalism și Artele spectacolului de teatru pentru copii. Partenerii acestei ediții au fost Asociația Generală a Învățătorilor din România și Liceul Special „Sfânta Maria” Arad.

Structurat pe mai multe secțiuni, a adunat elevi din 13 județe, la secțiunea „Poezie/Poezie religioasă” participând 48 de elevi, clasele a V-a – a XII-a, din 17 instituții de învățământ, din Arad, Argeș, Bistrița Năsăud, București, Iași, Prahova și Vaslui.

Creațiile elevilor au purtat amprentele inocenței, sensibilității, creativității, jocului, punându-i în dificultate pe membrii juriului. Considerăm că poeziile lor merită să ajungă la cât mai mulți cititori, așadar vi le prezentăm în cele ce urmează, menționând că ediția a VI-a a acestui concurs e în pregătire, invitându-vă și pe voi, dragi locuitori ai Lumii Cărților, să ne trimiteți poeziile voastre.

Lucrările elevilor care au participat la secțiunea „Poezie/Poezie religioasă” –gimnaziu/liceu, au fost publicate în revista „În lumea cărților”, nr. 12/2022. Le puteți citi accesând linkul: https://issuu.com/carina_anqa/docs/_n_lumea_c_r_ilor_nr.12

Secțiunea „Spoturi radio / Reclame” a fost coordonată de prof. Manuela Codrean. Acestea pot fi audiate, dacă accesați linkurile următoare:

Danilov Maria Magdalena - Reclamă carte Elif Shafak „Fetița căreia nu i plăcea numele său”

https://www.youtube.com/watch?v=b38vRgUHm5U&list=PLmiyOyHAQBfdcJGvF9VgFqY nT90F0zV80&index=1

Denise Rotariu, Smaranda Bica - Spot radio 1

https://www.youtube.com/watch?v=-

ObAKW3pAC4&list=PLmiyOyHAQBfdcJGvF9VgFqYnT90F0zV80&index=2

Dorin Ungureanu, Costea Anastasia, Toma Ecaterina, Fărcuț Andrei, Stiubei Andreea - Spot radio 2

https://www.youtube.com/watch?v=M90GkE8jCdM&list=PLmiyOyHAQBfdcJGvF9VgFqY nT90F0zV80&index=3

Lungu David - Înscriere club sportiv

https://www.youtube.com/watch?v=OYCuaQ8Cg8&list=PLmiyOyHAQBfdcJGvF9VgFqYnT90F0zV80&index=4

DIRIA, Anica Daria, Toader Ştefania Diana, Iosif Diana Mihaela - Reclamă radio

https://www.youtube.com/watch?v=ZjGb0PAn_IQ&list=PLmiyOyHAQBfdcJGvF9VgFqYn T90F0zV80&index=5

Ursul Brumi, Brudiu Adina, Boboc Emanuel, Suditu Alexia, Voicu Maria - Reclamă radio

https://www.youtube.com/watch?v=GUaD4Imhgj0&list=PLmiyOyHAQBfdcJGvF9VgFqYn T90F0zV80&index=6

Panaitescu Laura Elena - Reclamă carte Khaled Hosseini „Vânătorii de zmeie”

https://www.youtube.com/watch?v=8QEP9aed7Gk&list=PLmiyOyHAQBfdcJGvF9VgFqYn T90F0zV80&index=7

Danilov Maria Magdalena Sofrone Maria - Reclamă carte G Orwell „Ferma animalelor”

https://www.youtube.com/watch?v=Z9vyb6wgMX8&list=PLmiyOyHAQBfdcJGvF9VgFqYn T90F0zV80&index=8

Stoica Corina Ioana - Melodii româneşti şi poveşti

https://www.youtube.com/watch?v=FOumXpMoaEg&list=PLmiyOyHAQBfdcJGvF9VgFqY nT90F0zV80&index=9

PRIETENII NOȘTRI

Rolulul terapeutic al activităților educative și amprenta acestora

în Concursul Interdisciplinar „CUVINTE JUCĂUȘE” de la Palatul Copiilor Arad

Prof. Mihaela Andrei – Cercul Teatru de păpuși/marionete

Concursul interdisciplinar „CUVINTE JUCĂUȘE” a devenit în timp o tradiție educațională. Acum există ca oportunitate minunată pentru profesori interesați să deruleze activități ce presupun utilizarea de metode moderne de predare-învățare-evaluare moderne, cum ar fi jocul de rol/reportajul etc., descoperind astfel copiii talentați, stârnind curiozitatea acestora, accentuând cooperarea, consolidând nevoia de incluziune socială prin activități formale și nonformale de acest tip, recunoscându-se astfel meritul și rolului terapeutic al activităților educative: gestionarea emoțiilor și cultivarea încrederii în propriile abilități de către copii și tineri.

Argumentul acestui demers, început cu mulți ani în urmă de către Cercul de Teatru de păpuși/marionete și Cercul Redacție presă/ Radio-TV, l-a constituit organizarea unui proiect de activități educative pentru dezvoltarea de competenţe în planul creativităţii și al relaţionării, în cadrul unui climat de bucurie, înţelegere şi comunicare empatică.

Acest proiect interdisciplinar cu participare internațională are ca scop cultivarea, valorificarea și păstrarea limbii române în unitățile de învățământ din România și străinătate, îndomeniileCreațieliterară/Jurnalism șiArtelespectacoluluideteatru pentrucopii,fiindcuprins în calendarele competiționale ale Ministerului Educației CAEJ sau CAER

Concursul devine un prilej mult așteptat de a descoperi copii și tineri români minunați ce au înclinații spre aceste forme culturale și ulterior, de a-i impulsiona să-și dezvolte aceste talente. În plus, prin aceste forme de manifestare, aceștia își pot transmite propriile gânduri, sentimente și preocupări caracteristice generației din care fac parte.

Credem cu ardoare că prin acest proiect interdisciplinar copiii și tinerii îşi dezvoltă competenţelede comunicare,astfel încât să înţeleagă, să selecteze şi să transmită la rândul lor mesaje originale, expresive, creative şi interesante.

Cooperarea între disciplinele înrudite propuse în acest proiect oferă copiilor prilejul de a-și dezvolta și exersa inteligența emoțională, empatia, valorile, însușirile şi atitudinile proprii în viață. Concursul interdisciplinar „CUVINTE JUCĂUȘE” este lansat anual către școli, licee, palate și cluburi ale copiilor Acesta cuprinde tematici variate prin care elevii să fie implicați în activitățile extrașcolare sau curriculum la decizia școlii (opționale diverse precum cel de educație teatrală, lectura ca abilitate de viață etc.) și să participe la secțiunile concursului: Creație literară/Jurnalism (Poezie/ Reclama radio/„Limba noastră-i o comoară” – secțiune dedicată exclusiv școlilor românești din străinătate, pentru cultivarea și păstrarea limbii române peste hotare) și Artele spectacolului de teatru pentru copii (Scriere dramatică/ Scenografie/ Joc de rol prin momente scenice individuale sau colective de teatru/teatru de animație: monolog, dialog, recital, spectacol, pantomimă, teatru radiofonic).

Înscrierile se fac de către profesorii interesați prin intermediul unui tipizat Google Forms inclus în Regulamentul concursului, care se regăsește pe site-ul Palatului Copiilor Arad, căutând paginile:

PRIETENII NOȘTRI

Cercul de Teatru de păpuși/marionete și Cercul Redacție presă/ Radio-TV, după lansarea calendarelor competiționale ale Ministerului Educație, de regulă în luna ianuarie. De asemenea, rezultatele sunt vizibile la final de proiect, într-un drive menționat în Regulament, pentru transparență. Pentru buna desfășurare a evenimentului sunt implicați prof. Mihaela Andrei, prof. Manuela Codrean și colegi de sprijin din alte comisii metodice de la Palatul Copiilor Arad, precum și partenerii educaționali de proiect: prof. înv. primar Viorel Dolha, colegii săi de la Asociația Generală a Învățătorilor din România și prof. Carina A. Baba Ienășel de la Liceul Special „Sfânta Maria” Arad Entuziasmul echipei de organizare a concursului - care se desfășoară cu participare directă (etapa județeană) și indirectă (etapa regională) - se menține în fiecare an, cu dorința de a cunoaște copii/tinerii minunați și profesorii animați de aceleași convingeri și la fel de entuziasmați, din cât mai multe județe din țară, cât și din școlile din străinătate care se străduiesc să păstreze valorile naționale românești prin cultură și educație!

Formularele Google pentru înscriere :

Proiect de activități educative cu participare internațională

Concursul Regional Interdisciplinar Cuvinte jucăușe ed. a VI-a,Arad, CAER 2023, poz. 80

• Legătura cu echipa de proiect se va realiza prin e-mail cuvintejucause2023@gmail.com sau telefonic

• Înscrierea la concurs se face accesând următoarele linkuri, atașând Fișa de înscriere/docx și Creațiile elevilor:

Reclama radio

https://forms.gle/kRnX6D51HPe8kLze8

Poezie - Primar

https://forms.gle/nD1E6FNcVnwphVhX8

Poezie - Gimnaziu. Liceu

https://forms.gle/F2jffPg6idDWk7uM9

Limba noastră-i o comoară

https://forms.gle/pGaTLmgVJ59xo38o7

Scriere dramatică

https://forms.gle/m7rMoSQij6quCxLx8

Scenografie

https://forms.gle/te1enZP5cxbYTiJV6

Joc de rol

https://forms.gle/7Xsq9iGHBzTe2TbV7

• Se vor respecta următoarele termene pentru toate secțiunile:

Expedierea creațiilor: până în 23 aprilie 2023

Jurizarea creațiilor: 2 – 12 mai 2023

Anunțarea rezultatelor și expedierea premiilor: 31 mai 2023

Lista cu rezultatele concursul va putea fi vizualizată în linkul: https://docs.google.com/spreadsheets/d/14vDJ3sboCLJBJuKgmYmZgamFj8phKRkR216YoVCwEQ/edit?usp=sharing

PALATUL COPIILOR ARAD

Bd. Revoluției, nr. 69, Arad, 310345, jud. Arad

FIŞA DE ÎNSCRIERE/DOCX

Concursul Regional Interdisciplinar “Cuvinte jucăușe”, Arad, ed. a VI-a, CAER 2023, poz. 80

Unitatea de învățământ Județ Profesorul coordonator - disciplina de predare Date de contact: telefon, adresa de mail

Nr. total elevi

Nr. crt. Numele şi prenumele: Elevul/ Trupa/ Echipa

Clasa CREAŢIE LITERARĂ

Subsecțiunea:

Poezie amuzantă

Poezie

Poezie creștină

Reclama radio

„Limba noastră-i o comoară” –secțiune dedicată școlilor românești din străinătate, pentru cultivarea și păstrarea limbii române peste hotare

Titlul creației:

ARTELE SPECTACOLULUI DE TEATRU PENTRU COPII

Subsecțiunea:

Scriere dramatică/scenete Scenografie

Joc de rol prin momente scenice individuale sau colective de teatru/teatru de animație: monolog, dialog, recital, spectacol, pantomimă, teatru radiofonic

Titlul creației/ Autor/ Durata:

* Folosiți diacritice **Păstrați doar coloana cu secțiunea la care participați și selectați/menționați subsecțiunea ** Această fișă de înscriere, vă rugăm să nu o trimiteți scanată, ci în format Word, completată și nemodificată

PRIETENII NOȘTRI

Copilărie

Copilărie, cu gust de catifea, ce treci mereu, acum, prin viața mea

Cu zumzet vesel și privire tristă: Ai vrea să fii mereu doar o artistă. Să poți juca mereu de la-nceput. Dar vezi și știi că timpul e trecut... Ești doar un lut!

Si totuși, de vei vrea, pe-o altă scenă a vieții vei urca Și o cortină veche vei deschide Spre-o nouă scenă, străină pentru mine. De-ți va fi greu la început: Tu nu uita: ești doar un lut. De te-ai uscat, de te-ai mai spart, Taina din tine mereu te-a ajutat: să rămâi veselă și vie Tocmai cum îmi place mie...

Copilărie, te-am privit cum crești Și te-am lăsat mereu să mă iubești!

Pe jumătate dacă m-ai iubit, Mereu m-am considerat a fi mai fericit!

Dar tu, mereu mi-ai dăruit mai mult. Deci, cum ai vrea vreodată să te uit?

Ești mama mea, ești fiica mea. Esti toți copiii ce am fost cândva...

Ce i-am iubit așa cum numai eu Aș fi putut să îi iubesc, mereu.

Copilărie, chip duios și mic, Te port în suflet, pân la infinit. De-mi va fi greu, sau mai ușor, Îmi dai putere, aripi ca să zbor!

Mă văd în tine ca într-o oglindă:

„ - Tu ești bătrână?” mă întrebi îngrijorată

Eu îți zâmbesc și spun că „Nu!”

Și-ți dau din mine chiar și sufletul...

Iar tu-mi zâmbești cu ochi senini, Te iau de mână și mergem împreună.

Și știu atunci, și simt în fiecare zi: copilăria este o poveste!

Te vezi prin ea cum crești, cum ești păzit...

Nu are început și nici sfârșit. E talisman neprețuit.

De oameni și de Dumnezeu, iubit.

Marcela Zaha

PRIETENII NOȘTRI

Ciprian Truță

Îmi dai citate din cartea morții, Și vrei să te cred Că iubești credința și iubirea vieții, Lângă care, iubești trăiești! (IULI) ***

Sub al meu soare

Tu ai îngenuncheat și mi-ai spus: „Iubire!” , Spunându-mi că mă vei iubi două vieți, Aștept în moartea și reîncarnare!

Îți înțeleg suferința, Poate că doare invidia, Poate că e bine, poate că nu…

Dar ai învățat să alegi!

Te-am învățat să te joci cu armele, Și ai învățat repede, Azi țintești la fel de bine ca mine În răul fără rost!

Nu ai nevoie de muniție, Ci doar de o clipă și o vorbă, O alegere și un mister, Și cortina a picat peste proasta piesă de teatru, Ce se aude din depărtare! (CILI)

PRIETENII NOȘTRI

Niciodată nu voi fi...

nu voi fi niciodată un poem, scris și recitat cu atât de mult îndemn… nu voi fi niciodată luna, frumusețea mea aparte v-ar cam da pe toți pe spate, nu voi fi niciodată soarele, cu razele mele să încălzesc a lumii neiertare, nu voi fi niciodată o carte, captivantă și uluitoare, de te face a o iubi

și a o povesti fără ezitare, nu voi fi niciodată o floare, gingaș ghiocel al primăverii vestit cine te-ar mai fi iubit? nu voi fi niciodată o împărăteasă, cu bunătatea mea să bat la fereastră, nu voi fi niciodată un fulg de nea, cu fragilitatea mea să reușesc a îngheța lumea..

eu, eu sunt doar o cititoare, a poeziei o mare admiratoare, eu, eu sunt doar o iubitoare de tainele poveștii nerăbdătoare, eu sunt însă o lumină ce așteaptă să înflorească în uluitoarea noapte străvezie…

libertate

închisă ca într-un labirint, în care-ți vine să nu te fi născut, de ce?

Grațiana Ienășel

Grațiana Ienășel

pentru că te-ai învârtit în cerc de sute de mii de ori fără a găsi a zilei lumină..

și așteptând, așteptând ca micii eroi pictați din cărți, să imi aducă speranța sufletească, de a mă mai naște odată..

să sară acum în prim-plan cum o făceau cândva… așteaptă, așteaptă, așteaptă!

PRIETENII NOȘTRI

micii eroi ai tăi m-au părăsit din nou astă vară! promiseră să rămână, dar tot au plecat.. hai, pleacă și tu, găsește calea de a părăsi acel labirint, al minții.

du-te și fii liber! liber ca un vultur pleșuv, trăiește-ti viața, explorează lumea-n lung și-n lat. la sfârșit gândește-te din nou, la ceea ce te-a făcut să fi azi un om liber.

Universul meu pustiu

Izolat, la fel ca Bacovia așteptând

Așteptând, draga mea, să vii. Să apari, să îmi luminezi calea, acolo unde soarele în viața mea nu s-a mai ivit.

Însă ce să vezi, fată dragă, tu, nu ai mai venit...

Ploaia cade furtunos, cum mi-a plăcut, ce-i drept, dintotdeauna, Nervos e cerul astă seară, ploaia foarte glorioasă…

E frig în universul meu pustiu, cerul, cerul însă plânge Eu, tot la marginea ferestrei, aștept platonica iubire...

Tot pe tine te așteptam, și pe raza soarelui trist.. Steaua noastră gălbenie, nici ea nu s-a mai ivit...

Raza însă mi-a promis, sunt sigură de asta, dar, asemenea ție, m-a mințit...

Și-am stat, am așteptat, ba chiar am căutat Tot nu te-am mai găsit...

Grațiana Ienășel

PRIETENII NOȘTRI

Octombrie

frunzele cad, e toamnă, totul a devenit mult mai clar acum vântul bate, oamenii cu tristețe ascultă glasul păsărelelor pictate.

e octombrie... nimic nu mai e cum fusese până acum ea se îndepărtează, tu nu observi? tu încă o aștepți în gara sufletelor prăpădite. speranța sufletului tău încă bate, lin curge-n vene.

încă mai ai speranțe, deși știai ca ea nu se mai întoarce! în lumea voastră, cea ca a păsărelelor pictate. răsună vuietul de toamna, însă nimeni și nimic nu știe glasul tinerei domnițe

ce mai faci la geam, străine? pe cine mai aștepți? pe cine cauți? aici, la geam, cândva vibrau scânteile de vis... visai cu ochii deschiși la ce va mai urma mâine, iubeai toată perfecțiunea ei, ea doar vârtejul plimbărilor...

ascultă bine, dragă, ce chiot., ce vaiet în toamnă...

Grațiana Ienășel

PRIETENII NOȘTRI

Dacă știai…

aștept ploaia, tu, luna stau chiar aici, în fața mea, însă, totul este în zadar. ploaia curge lin...

tu zâmbești

cu cel mai frumos, senin zâmbet pe care l-ai fi putut oferi cuiva vreodată...

însă ochii tăi

Grațiana Ienășel

ochii tăi curați, limpezi și inocenți ca farmecul ceresc al mării, îmi pun o mie de întrebări la care nici măcar tu nu găsești răspunsul...

știai că te iubesc, deși, desigur, speram să nu o fac, speram să nu îți arăt, speram că totul o să fie doar o joacă, în care cuvintele aveau să fie de prisos...

te așteptam, deși știam că totul este o prostie copilărească

și că iubirea pentru tine are să fie în zadar...

o întrebare însă răsare, din sufletul meu amăgit, plin de rănile trădării

tu o faci? tu mă iubești? sau

m-ai iubit vreodată?

dacă ești doar un bun actor ce așteaptă să spulbere în orice clipă fericirea mea bine clădită?

încă stau la fereastra din care tu îmi jurai iubire, viitor, fericire...

încă te aștept, deși știai că m-a durut și doare neîncetat.

nu ai suflet, nu ai inimă un singur lucru mă face să mă îndoiesc, zâmbetul tău pur și inocentdoar acesta mă roagă să nu te părăsesc...

De-a șacalii

Denisa-Andrada Zobu

Clasa a X-a D

Colegiul Național „Vasile Goldiș” Arad

Iar s-au înmulțit șacalii lumilor fără dreptate și sunt tot mai răi, atacă oameni care n-au putere, se hrănesc cu dezolanță și-n privire poartă moartea adevărului ce doare mult, mult mai mult decât am crede.

Sunt mai mulți decât o gloată de strigoi care aleargă pe o pajiște în flăcări dintr-o viață de apoi, ei ne văd ca pe o pradă inocentă și așteaptă să ne luăm naivitatea drept armură în război.

Când ne sfâșie dorința de a lupta pentru justețe, noi cădem întru ispita de-ai urma fără să

știm că în sângele lor ura și-a impregnat subtilitatea și-a decis să-și ia dublura, injectând în el pelin.

De-am privi măcar o dată fața celor care încearcă să ne scoată din robia ce defel nu o vedem, poate am simți în suflet cum speranțele ne îndeamnă să reluăm calea pe care am lăsat-o pentru averi.

„Iar s-au înmulțit șacalii lumilor fără dreptate și sunt tot mai răi, atacă oameni care n-au putere, se hrănesc cu dezolanță și-n privire poartă moartea adevărului ce doare mult, mult mai mult decât am crede.”

Toamnă târzie

Rebeca Victoria Ștefan Clasa a II-a Școala Gimnazială ,,Alexandru Mocioni” Birchiș Coord. Domnica Florescu

Toamna frunza ruginește, Iar pomul de ofilește. Fructele au fost culese, Pregătite pentru mese.

Păsărelele-au plecat, Semn că toamna-ncălecat. Așteptăm cu nerăbdare Să vină zăpada mare.

PRIETENII NOȘTRI

MOȘ MARTIN CÂND DOARME...

SOPHIA JURMA

ALEXANDRU IANCU

CLASA PREGĂTITOARE

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,ALEXANDRU MOCIONI” BIRCHIȘ

COORD. DOMNICA FLORESCU

MOȘ MARTIN NU ȘTIA CĂ E VARĂ. EL DORMEA.

PRIETENUL LUI, RENUL, A VENIT SĂ-L TREZEASCĂ, SĂ

MĂNÂNCE ZMEURĂ. L-A ÎNȚEPAT UȘOR CU COARNELE, DAR NU A

REUȘIT. A CHEMAT-O ȘI PE VULPE. VULPEA L-A ZGÂRIAT, DAR NU A

REUȘITNICIEA.APOI,AUCHEMATBURSUCUL. ELI-AFĂCUTMASAJ, DAR TOT NU S-A TREZIT. L-AU CHEMAT PE IEPURAȘUL RICĂ-

IEPURICĂ EL A SĂRIT PE BURTA LUI, DAR MOȘ MARTIN NICI NU L-A SIMȚIT. AU VENIT ȘI DOUĂ RÂNDUNICI VORBĂREȚE ,CARE L-AU CIUPIT DE URECHI, DAR MOȘ MARTIN TOT NU S-A TREZIT. S-A ÎNTORS PE CEALALTĂ PARTE.

ÎN SFÂRȘIT, A VENIT ȘI ARICIUL, CARE ȘI-A ASCUȚIT BINE ACELE ȘI CU MARE VITEZĂ A SĂRIT ÎN SPATELE URSULUI. ATUNCI MOȘ MARTIN A SĂRIT ÎN SUS DE DURERE ȘI APOI S-A DUS SĂ MĂNÂNCE ZMEURĂ ȘI CIUPERCUȚE.

PRIETENII NOȘTRI

Paralizie în somn

Marian Florin Crișan

Clasa a IX-a L

Liceul Special „Sfânta Maria” Arad

Într-o noapte de vineri, în 21.09.2022 mai exact, am experimentat ceva straniu. Știu că nu o să mă credeți, dar ceea ce vreau să vă povestesc nu e despre un vis. Dar pe cine încerc să păcălesc? Nici eu nu mai cred, se pare, ca paralizia în somn m-a lovit și pe mine.

În acea noapte de vineri stăteam și vorbeam cu iubita mea... dintr-o dată am simțit un miros ciudat de parfum. Parfumul era unul asemănător cu al unei domnișoare care este gata de ieșit în oraș, un parfum dulce, care mi-a plăcut la nebunie, dar, pe măsură ce timpul trecea, parfumul devenea din ce în ce mai ciudat, în sens că nu mai era acel parfum frumos pe care îl simțisem inițial, ci era un parfum asemănător cu al unei bătrâne... În cameră a început să fie din ce în ce mai frig, cu toate că fusese cald până atunci, iar imediat am observat că iubita mea continua să îmi scrie până ce la un moment dat în iconița de mesaje îmi scria 150 de mesaje Teoretic, i-am dat seen, dar eu nu mi-am dat seama când a trecut timpul. Pentru mine a trecut o secundă... Amîncercat săîmicerscuzeiubiteimele,darmâinileerauînțepenite,corpulîlaveam amorțit și nu puteam scoate niciun sunet, simțeam că ceva nu este în regulă. Și chiar așa era...

Am încercat un atac de panică, simțeam că inima îmi bătea atât de tare încât simțeam cum voia să îmi iasă din piept, dar asta nu e cea mai nasoală parte... cea mai nasoală parte a fost când... am simțit o prezență ciudată în cameră... M-am îngrijorat și îmi spuneam ca nimic mai rău nu se poate întâmpla... Nu a fost nici pe departe așa, am auzit niște pași grei pe hol, iar acei pași erau asemănători cu ai unui bătrân, mers bătrânesc, încet și apăsat, și mă jur că la un moment dat pașii s-au oprit în fața ușii mele și puteam să aud o respirație greoaie... În acel moment, țin minte, m-am trezit în mijlocul nopții. Era 3:00. Și la fel: 150 de mesaje de la iubita mea, deci nu era un vis...

Cu greu am încercat să dorm în noaptea aceea... bunica mea murise cu 6 luni în urmă și chiar dacă eu nu cred în spirite, această experiență m-a făcut paranoic... Înainte de asta eu credeam că viața noastră este ca flacăra unei lumânări când se stinge... nu merge dintr-un loc în altul... ci pur și simplu înetează să mai existe. Acum știu că este absurd...

Liceul Special „Sfânta Maria” Arad sărbătorind Centenarul

Prof. Diana Maria Petcuț

Liceul Special „Sfânta Maria” Arad

Toamna anului școlar 2022-2023 a adus roadele muncii unor generații întregi de cadre didactice și elevi care au călcat pragul Liceului Special „Sfânta Maria” pe parcursul celor 100 de ani de activitate. În acest sens, la finalul lunii octombrie, s-au organizat activități prin care s-a sărbătorit Centenarul liceului nostru, un moment unic pentru învățământul special arădean.

Din dragoste pentru instituția noastră de învățământ și din pasiune pentru meseria pe care o avem, întregul colectiv al școlii s-a implicat activ în activitățile premergătoare marii sărbători, sub coordonarea doamnei director prof. Maria Porușnicu și a doamnei director adjunct prof. Daniela

Mariana Dihel.

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Ziua de 20 octombrie a debutat cu un simpozion internațional dedicat Centenarului: Trecut, prezent și viitor în învățământul special (Past, Present and Future in Special Education). Cadre didactice din țară și străinătate au prezentat lucrări cu tematică legată de incursiunea în timp a școlilor speciale, împărtășind opinii și experiențe din cariera didactică. Desfășurându-se în format hibrid, participanții au avut posibilitatea de a participa atât online cât și fizic, iar lucrările acestora au fost publicate într-un volum lansat cu ocazia Centenarului școlii.

Ne-am bucurat de prezența în rândul nostru a doamnei inspector școlar pentru învățământul special prof. Svetlana Zagorka Milencovici.

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Sărbătoarea a continuat cu o după-masă literară.... o lansare de carte. Pentru că știm să prețuim însemnătatea paginilor și a condeiului ca parte esențială a culturii, ne-am transpus într-o atmosferă destinsă alături de scriitori care s-au lăsat descoperiți prin creațiile lor. Încântarea a fost înzecită, mândrindu-ne cu faptul că doi dintre scriitori sunt cadre didactice din școala noastră, Carina A. Ienășel, poetă, membră a Salonului Cultural Gutenberg, profesor limba și literatura română în cadrul Liceului Special „Sfânta Maria” Arad și Cristian-Adonis Dan, profesor matematică în cadrul Liceului Special „Sfânta Maria” Arad. Alături de aceștia și-au lansat creațiile și poetul Nicolae Nicoară Horia, Traian-Dinorel Stănciulescu - scriitor, profesor universitar, doctor filosofie Iași, precum și poeta Shanti Nilaya.

Activitatea a fost moderată de doamna director adjunct prof. Daniela Mariana Dihel, care a prezentat invitații ce au susținut cuvântări despre cărțile scriitorilor menționați anterior. Dintre invitați au făcut parte doamna inspector școlar pentru limba și literatura română prof. Cristina

Kuschausen și doamna redactor șef al revistei Gutenberg – Universul cărții, președinte al Salonului Gutenberg, redactor RTV Unirea Internațional prof. Florica R. Cândea.

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

21 octombrie, următoarea zi dedicată Centenarului școlii noastre, a adunat reprezentanți ai școlilor speciale din țară (Timișoara, Cluj, Târgu-Frumos), oficialități, foste cadre și elevi ai liceului, cu alte cuvinte, toți prietenii școlii noastre. Debutând cu slujba de Tedeum, deschiderea festivă a fost moderată de doamna director prof. Maria Porușnicu. S-a prezentat evoluția instituției în decursul anilor și au avut loc intervenții ale invitaților care au cunoscut parcursul liceului în timp. Emoțiile au fost intense, cu zâmbete și lacrimi de bucurie s-au marcat 100 de ani de existență a unei școli cu tradiție în învățământul special arădean. Toate aceste aspecte au fost cuprinse într-o nouă ediție a Monografiei Liceului Special „Sfânta Maria” Arad, spre a fi mărturie generațiilor viitoare.

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Concursul Național ,,Tinere talente”

Ediția a III-a, Arad, 19.11.2022

Prof. Simona Roman, Liceul Special „Sfânta Maria” Arad

În cadrul acțiunilor sale tradiționale, Asociația Nevăzătorilor din România organizează în fiecare an, în jurul datei de 13 noiembrie, când este celebrată ,,Ziua Internațională a Educației Copilului Nevăzător”, Concursul Național ,,Tinere talente”, dedicat elevilor din cele 7 școli pentru deficienți de vedere din țara noastră.

După cum se știe, arta reprezintă o componentă esențială a educației, iar muzica este alături de literatură, una dintre ramurile artistice în care nevăzătorii se pot afirma pe deplin. Ajuns deja la cea de-a III-a ediție, Concursul Național de Interpretare Muzicală „Tinere talente” a fost găzduit anul acesta de către Liceul Special ,,Sfânta Maria” din Arad și a avut loc sâmbătă, 19 noiembrie 2022, începând cu orele 10.00.

Conform regulamentului, la concurs au putut participa maximum trei reprezentanți ai fiecărei școli, elevi cu vârste cuprinse între 10 și 20 de ani, care au avut posibilitatea de a concura individual, în duet sau în trio. Fiecare participant, duet sau grup a trebuit să prezinte două piese muzicale. Elevii au fost acompaniați de un profesor îndrumător și au cântat cu negativ. Au existat melodii de muzică populară, de muzică ușoară, de muzică folk și piese din repertoriul clasic, iar premiile s-au acordat în funcție de valoarea artistică a fiecărui moment prezentat pe scenă.

Au participat la concurs cinci școli speciale din România: Arad, București, Iași, Buzău și Cluj-Napoca având fiecare trei reprezentanți. Concursul s-a desfășurat în prezența unui juriu alcătuit din trei doamne distincte de la Colegiul de Arte ,,Sabin

Drăgoi” Arad și Centrul Școlar de Educație

Incluzivă Arad. Alături de juriu a fost prezentă doamna inspector școlar pentru învățământ special, Milencovici Svetlana Zagorka.

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Liceul Special ,,Sfânta Maria” a avut trei reprezentanți: Jula Denis, elev în clasa a XI-a

A, a interpretat două melodii solo deosebite una fiind compoziție proprie și Banci Denisa - Butar Elisabeta, eleve în clasa a IX-a E care au format un duet interpretând două melodii. Profesorii

îndrumători ai celor trei elevi au fost: prof. Roman Simona și prof. Berzovan Dănuț.

Toți participanții au primit o diplomă de participare. Patru elevi, cei mai buni dintre cei mai buni, au fost premiați. Premiul I – Adelin Iulian Dogaru -Buzău, Premiul I- Alexandra TrejaTârgu Frumos Iași, Premiul II- Denis Jula- Arad, Premiul III- Teodora Trip- Cluj- Napoca.

Au mai cântat elevi ai Liceului Special ,,Sfânta Maria” Arad, elevi care nu au putut participa la concurs fiind depășiți de vârstă dar și foști elevi ai acestei școli. A fost o atmosferă deosebită, toți invitații, și nu au fost puțini, s-au simțit foarte bine.

Așteptăm cu nerăbdare cea de- a IV-a ediție a acestui concurs.

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Sâmbătă, 19 Noiembrie 2022, a avut loc Concursul Național de interpretare muzicală

„Tinere talente” ediția a III-a organizat de Asociația Nevăzătorilor din România în colaborare cu Liceul Special „Sfânta Maria” Arad.

Au participat elevi din următoarele școli:

- Liceul Special „Sfânta Maria”, Arad

- Liceul Special pentru Deficienți de Vedere, Buzău

- Liceului Tehnologic Special “Regina Elisabeta”, București

- Liceul Special pentru Deficienți de Vedere, Cluj-Napoca

- Liceul Special ”Moldova”, Tg. Frumos

Sponsor:

- Lions Club Arad 2007

- Asociația Lions Club Arad

- Asociația nevăzătorilor din România filiala Arad

- Liceul Special „Sfânta Maria” Arad

Concurenți:

- Premiul I - Dogaru Iulian-Adelin – Buzău

- Premiul I - Treja Alexandra - Târgu Frumos

- Premiul II – Jula Denis

Arad

- Premiul II – Tănase Patricia - Târgu Frumos

- Premiul III – Trip Teodora - Cluj-Napoca

- Mențiune - Ioana Fodorean - Cluj-Napoca

- Diplomă de participare - Leca Diana-Maria și Preda Maria - București

- Diplomă de participare - Dincă Ciprian - Buzău

- Diplomă de participare - Mocanu Mina Parascheva – Buzău

- Diplomă de participare - Csutak Hermina Mercedesz– Buzău

- Diplomă de participare - Marcovschi Valentina - Târgu Frumos

- Diplomă de participare - Banci Denisa si Butar Elisabeta – Arad

Invitați speciali

- Prof. Silviu Vanda - reprezentant Consiliului Național Asociația Nevăzătorilor din România

- Prof. Milenkovici Zagorka - Inspector pentru învățământul special ISJ Arad

- Pașca Simona

reprezentant Lions Club Arad 2007

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

- Florin Atimuț - președinte Asociația nevăzătorilor din România filiala Arad

Muzică:

- prof. Ștefan Uhrek CSEI Arad

- Oprea Mădălina

- Nistor Laurențiu

- Ianț Claudiu

Dans

- Banci Denisa și Nedolici Sebastian

Mulțumim tuturor participanților, invitaților, profesorilor care s-au ocupat de pregătirea elevilor precum și tuturor care s-au ocupat de organizarea în bune condiții a concursului.

ZIUA NOASTRĂ SPECIALĂ CU ELEVII NOȘTRI SPECIALI

Prof. Vivien Natalia Stoleriu

1 decembrie a fost sărbătorit în liceul nostru puțin mai devreme, în data de 25.11.2022, într-un cadru festiv solemn, plin de momente emoționante.

Serbarea a fost realizată cu sprijinul colegilor: prof. Cosma Oana, prof. Coman Cornelia, prof. Frățilă Constantin, prof. Iuhasz Patricia, prof. Olar Luminița

și prof. Vaida Loredana, împreună cu colectivul claselor I-VIII și coordonată de Stoleriu Vivien

Natalia.

Obiectivul principal al acestei serbări a fost ca ai noștri elevi să învețe ce înseamnă dragostea pentru

țara noastră, să cunoască pe deplin că Patria este pământul părinților noștri, pământul pe care au trăit și au murit strămoșii noștri, Patria este prezentul nostru și înseamnă dragoste pentru semeni, pentru limba pe care o vorbim, pentru tradițiile și credința țării noastre, înseamnă păstrarea identității naționale și a valorilor neamului nostru.

Liceul Special „Sfânta Maria” Arad

Elevii noștri au cântat, au recitat poezii și au prezentat semnificația acestei zile importante, cu atât de mult patos, astfel încât Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 decembrie

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

1918, părea la fel de prezentă în sufletele lor, precum în cele ale înaintașilor noștri, în urmă cu peste un veac.

PROIECTE ȘI PARTENERIATE ACTIVITATE DE CRĂCIUN 2022

LICEUL SPECIAL ,, SFÂNTA MARIA’’ARAD PENITENCIAR

Prof. Simona Roman, Liceul Special „Sfânta Maria” Arad

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, elevii Liceului Special ,, Sfânta Maria’’ Arad din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Arad au prezentat în data de 21.12.2022, ora 9.00, o frumoasă activitate, colinde și poezii, specifice acestei perioade din an. Profesorii de limba și literatura română și religie le-au fost îndrumători: Roman Simona, Baba Carina și Stoica Ionela.

Mesajul bucuriei Nașterii lui Iisus Hristos a răsunat prin colindele: Creștinilor, noi astăzi;

O, ce veste minunată; Iată vin colindători; Praznic luminos; Vin colindătorii; Astăzi s-a născut Hristos; La poartă la Țarigrad și Am pornit cu colindatul.

De asemenea, poeziile au transmis, pe lângă vestea marii sărbători a creștinătății, sentimente de nostalgie, ducându-ne pe fiecare cu gândul la copilărie.

,,E vremea colindelor, vremea bucuriei, când minunea nașterii Mântuitorului cuprinde sufletele și le înnobilează. Fie ca magia sărbătorilor de iarnă să vă aducă fericire, sănătate și bunăstare în căminul dumneavoastră. În așteptarea Nașterii Domnului, elevii noştri au pregătit momente speciale, poezii și colinde specifice din dragoste pentru datinile românilor în prag de sărbătoare și pentru noi cei prezenți. Să-i privim, să-i ascultăm cu inimile deschise, cu înțelegere că atât cât au putut, s-au străduit să vă aducă astăzi o frântură din folclorul, datinile și obiceiurile cu care ne mândrim de sute de ani și care vor duce mai departe tradiția neamului românesc!”

(prof. Roman Simona)

Credem cu adevărat că dacă vom continua să spunem povestea Crăciunului, vestind Nașterea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să cântăm colinde și să trăim spiritul acestei sărbători, vom putea aduce bucurie, fericire și pace acestei lumi. Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să prețuiești pacea și bunăvoința, să oferi, din plin, iubire și compasiune!

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

La final, elevii participanți (14 elevi), au cântat ,,La mulți ani” și au fost felicitați atât de profesorii coordonatori cât și de conducerea școlii și conducerea penitenciarului. Au primit diplome de participare și câte un pachet cu dulciuri.

De la cei mai mici....

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Sense – și eu am o voce 2022-2023

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Vocea noastră se va auzi prin creațiile realizate!

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Alte proiecte

Meloterapie – activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu CES, profesori coordonatori Sărac Diana, Crișan Mariana și Bărbosu Daniel

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Reprezentăm Liceul Special „Sfânta Maria” la Târgul de Crăciun desfășurat la Școala

Gimnazială „Aurel Vlaicu” Arad însoțiți de doamnele profesor Dragoș Simona și Coman

Cornelia

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Am primit colindul prietenilor noștri de la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” Arad....

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Și la rândul nostru, am colindat!

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Am fost premiați pentru munca noastră!

Echipa de Robotică a Liceului Special „Sfânta Maria” Arad

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Lions îi premiază pe elevii de la Liceul Special „Sfânta Maria” pentru participarea la Concursul de Informatică desfășurat la Timișoara

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

Pe podium la Balul Comunității Arădene

Terapie prin artă. Helen Keller cu Sense

Iunie, 2022

Proiect realizat în parteneriat cu Fundația Sense Internațional

România

Personalizăm tricouri

Modelăm

Realizăm brelocuri și brățări

Artiști:

Denis J., Nikolett K.,Ariana P.,

Adriana C.,Ana K., Iasmina V., Radu T.

Coordonatori:

CarinaA. Baba, Tatiana Pătru, Amalia Weisz, Cristian Boșcu

Elevii din clasa a X-a sunt obișnuiți cu artterapia, transformând-o, practic, într-un stil de viață

Elevii sunt obișnuiți să își exprime sentimentele prin artă, realizând tablouri în tehnica iris folding, realizând figurine sau tablouri în tehnica quilling, realizând lumânări decorative/parfumate, pictând, cântând la diverse instrumente muzicale, modelând, scriind...

Cu câtva timp înainte:

Cu câtva timp înainte:

Cu câtva timp înainte:

Obiectul de activitate al artterapiei este omul, stările şi emoţiile sale, dezvoltarea sa integrată.

În funcţie de predispoziţiile persoanei, aceasta poate rezona mai mult cu una sau alta dintre modalităţile artistice specifice.

Arta este un scut!

Terapia prin artă este o metodă de psihoterapie în care sunt utilizate diferitele forme de artă: pictură, desen, colaj, modelaj etc. cu scopul de a îmbunătăţi starea persoanei.

Artterapia oferă suport emoţional pentru persoanele care au diferite afecţiuni sau au experimentat diferite traume, dar, în același timp, reduce stresul, ajută la deblocarea creativităţii şi favorizează dezvoltarea personală.

Artterapia este benefică atât pentru copii, cât și pentru dascălii lor...

Este o terapie dinamică şi reprezintă o îmbinare fericită între artă şi psihoterapie.

Obiectivul principal nu este să creezi o capodoperă şi, chiar dacă nu ai talent la pictură, desen, modelaj etc., important este să te simţi mai bine cu tine şi să îţi recâştigi echilibrul.

Octavian Paler spunea că

„Arta este cel mai scurt drum de la un om la altul.”

Probabil, tot ea este şi cel mai scurt drum de la om... la el însuşi.

TERAPIAPRINARTĂ, SPECIFICĂ COPIILOR CU CES

OBIECTE DECORATIVE FOLOSIND TEHNICA

TRANSFERULUI CU ȘERVEȚEL

,,Cutiuța pentru amintiri ”

Clasa pregătitoare și a II-a

Profesori coordonatori: Barna Mona și Dragoș

Simona

Materiale necesare:

cutii de carton;

vopsea acrilică albă;

pensule;

aracet;

șervețele cu diverse modele;

foarfecă.

În prima etapă de lucru, elevii au asamblat cutiuțele.

Apoi le-au pictat cu vopsea acrilică albă, pentru a evidenția modelul care urmează să fie aplicat.

Cutiuțele au fost lăsate la uscat, iar între timp

s-a ales modelul de șervețel, s-a decupat partea dorită și s-a folosit doar stratul imprimat.

După

ce s-a stabilit locul în care se dorește modelul, s-a aplicat cu pensula un strat subțire de aracet, apoi s-a așezat cu grijă modelul de șervețel.

Peste model s-a mai aplicat un strat de aracet, folosind pensula, cu mișcări ușoare, dinspre centrul modelului spre exteriorul acestuia.

cutiuțele

După ce aracetul s-a uscat complet,

au fost gata pentru a păstra diverse amintiri.

Iată și rezultatul muncii noastre:

Folosind aceeași tehnică, elevii au mai realizat și un ,,CÂMPCU MACI”.

„Atelierul de modelaj cu lut”

Profesori coordonatori: Cosma Oana Dora

Denisa Morschl

Vancu Victor

Baltă Lavinia

Una dintre activitățile preferate ale copiilor de aproape orice vârstă este realizarea modelării cu plastilină sau cu lut.

Această tehnică îmbină jocul, educația și arta. Așadar, activitățile

creative care implică modelarea cu lut pot oferi copilului oportunitatea de a străluci

și de a se simți mândru de abilitățile sale!

Beneficiile utilizării lucrului cu lut în Artterapie

:

Este terapeutic. Modelarea unei bucăți de lut are un efect

calmant și poate ajuta la înlăturarea stresului, are efect

relaxant. Mai mult, modelarea cu plastilină le permite

copiilor să-și exploreze și să-și comunice sentimentele și ideile, fără a fi nevoie de cuvinte. Acest fapt le conferă siguranță emoțională celor mici.

• Este o activitate care ajută la dezvoltarea senzorială și a

abilităților motorii, motrice fine și a dexterității (promovează

dezvoltarea coordonării între mâini și vedere, îmbunătățește

rezistența mușchilor mâinii, dexteritate și agilitatea degetelor);

• Dezvoltă inteligența spațială;

• Îmbunătățește capacitatea de concentrarea;

• Îmbunătățește stima de sine, creșterea încrederii în propriile mâini;

• Favorizează relațiile sociale prin exersarea abilităților lor sociale și de comunicare;

• Dezvoltă abilitățile de cooperare, deoarece membrii grupului își

pot crea figuri comune, pot împărtăși materiale și se pot ajuta sau

da reciproc idei pentru a-și dezvolta munca;

• Dezvoltarea creativității;

• Stimularea curiozității;

Îi ajută pe cei mici să evadeze din lumea calculatorului;

• Este o învățare ce se bazează pe joc. Joaca cu lutul stimulează imaginația și chiar capacitatea de rezolvare a problemelor.

• Nu în ultimul rând, modelajul în lut este o activitate distractivă! Și cum se întâmplă întotdeauna când copilul se joacă și îi stimulează imaginația, corpul va elibera endorfine

care vor oferi fericire și bunăstare, dar și alți neurotransmițători precum acetilcolina și dopamina, care îi vor ajuta nu numai să își îmbunătățească starea de spirit, dar și să își dezvolte sbilitățile cognitive.

Realizat de: GrapiniAlina, Iancu Aneta și Hălălișan Dan

Obiective urmărite:

• Dezvoltarea simţului de încredere în sine;

• Formarea şi dezvoltarea aprecierii artistice şi de exprimare;

• Familiarizarea copiilor cu materialele pe care le folosesc, analizându-le forma, mărimea şi culoareaprin canalele motorii şi senzoriale;

• Dezvoltarea simţului estetic

• Dezvoltarea respectului faţă de rezultatele muncii lor şi a altora;

• Formarea şi consolidarea abilităţilor de a termina munca începută şi disciplina materialelor în ordine.

Mânuirea simplă a materialelor:

1. Observaţi caracteristicile diferite ale materialului;

2. Transformaţi-le astfel încât să devină diferite;

3. Descrieţi schimbarea.

Mijloace de realizare:

1. Întinderea materialului de bumbac;

2. Materiale uscate, textile;

3. Materiale tari şi moi: carioci, vopsele acrilice pt textile.

Modalităţi de exprimare:

• Să pregătim tricoul;

• Să netezim partea pe care dorim să o desenăm;

• Să desenăm ce dorim și ne trece prin minte.

Pentru a veni în sprijinul elevilor profesorul le-a oferit posibilitatea folosirii unor șabloane/ imagini cu animale, stele, inimi.

BENEFICIILE PENTRU ELEVI

EXPERIMENTEAZĂ MAI MULTĂ BUCURIE, PACE ȘIARMONIE;

DEZVOLTĂ CREATIVITATEA ȘI INTUIȚIA;

UN MOD FACIL DE EXPRIMARE;

DESCĂTUȘEAZĂ FORȚA MINȚII SUBCONȘTIENTE;

NU NECESITĂ EFORT MARE;

NU E NEVOIE DE TALENT LADESEN;

TEAJUTĂ SĂ VINDECI RĂNI ALE TRECUTULUI;

EXPLOREAZĂ VISURI ȘI DORINȚE;

SETEAZĂ OBIECTIVE;

ORICINE POATE CREEA;

POATE FI DESCOPERIT TALENTUL ARTISTIC;

ACTUL CREAȚIEI VINE CA O RECOMPENSĂ.

Au participat : - elevii clasei a VIIIa - profesorii: GrapiniAlina,

Culori și forme delicioase

Realizat de : Iovu Mihaela

Cserei-Păunescu Mădălina

Elevii cl X E, XI E

Art-terapia învață copiii, să se exprime, să dea frâu liber creativității.

Fie că este art-terapie prin pictură, art-terapie prin modelaj, art-terapie prin joc, art-terapie prin teatru sau dans, copilul învață să devină el însuși, să se exprime liber să devină încrezător în forțele proprii, să comunice și să relaționeze, să fie un copil fericit.

Art-terapia dă copilului posibilitatea de a se exprima spontan și autentic, o experiență care în timp duce la împlinire personală, vindecare emoțională și profundă transformare. Prin art-terapie copiii își exprimă emoțiile, trăirile, temerile și dorințele.

Rolul psihologului este acela de a modera și de a încuraja exprimarea liberă, spontană, într-o atmosferă degajată, în care copilul se simte în siguranță și protejat.

Decupăm culoarea preferată

Formăm petale

Floricele bicolore

Magia culorilor

Ne bucurăm de rezultate

Ne bucurăm de rezultate

Efectele şi beneficiile art-terapiei

✓ îmbunătăţirea stării emoţionale prin formarea imaginii şi încrederii în sine;

✓ dezvoltarea intercomunicării;

✓ depăşirea anxietăţii;

✓ dezvoltarea intercomunicării (cu colegii şi cu semenii, în general);

✓ asigurarea unui sentiment de confort, linişte şi acceptare;

✓ formarea capacităţii de a reacţiona adecvat în diversele situaţii;

✓ dezvoltarea abilităţilor de acţiune şi efort;

✓ educarea şi dezvoltarea capacităţilor cognitive;

✓ dezvoltarea şi antrenarea motricităţii generale şi fine;

✓ dezvoltarea şi antrenarea simţului formelor, culorilor, expresivităţii artistice.

ARTTERAPIA

Strategii de terapie prin artă specifice copiilor cu CES ,, Tabloul cu maci ”

COORDONATORI (CLASA A IV-A): LUNGA ANAMARIA

FLORENTINA

MĂRGĂIAN ANAMARIA

Clasa a IV-a

Artiști mari și mici

8 Iunie 2022 Liceul special ”Sfânta Maria” Arad Cerc pedagogic

Participanți

Cadre didactice: ➢ 3 profesori psihopedagogi cu drag de copii:

Estera Melania Cozma

Ramona Moț

Dalea Onea

Elevi mici și mari:

● 2 elevi de la grădiniță

● 2 elevi clasa a II-a

● 4 elevi clasa a V-a

➢Realizările noastre:

3 ateliere de stimulare a creativității

1. Oare ce am desenat?

2. Un „altfel” de mozaic!

3. Modelarea emoțiilor!

Atelier de pictură abstractă

„Oare ce am desenat?”

Participanți: 2 copii de la grădiniță

Metoda folosită: - am înmuiat fire de lână de aproximativ 30 cm în culoare - fiecare copil și-a așezat firul îmbibat în culoare pe o foaie A3 albă în diverse linii curbe

- următorul pas a fost acela de a trage firul de un singur capăt, într-o singură direcție, astfel încât să rezulte o formă oarecare - pasul de mai sus l-am repetat cu o culoare diferită și în forme diferite

- penultimul pas a fost acela ca fiecare copil să-și imagineze ce reprezintă pictura lui abstractă: o pasăre, o rochie, un struț, un păun, o inimă, o vază

- la final, pentru înfrumusețarea lucrărilor, am adăugat sclipici pentru un efect atractiv și pene acolo unde era cazul (formă de pasăre)

Concluzii

Acest atelier aduce bucurie, culoare, dar și îmbogățește creativitatea copiilor.

Atelier de îndemânare și colaj

Participanți: 2 elevi clasa a II-a și 2 elevi clasa a V-a

Metoda folosită:

● Elevii au tăiat bucățele de hârtie colorată pentru viitorul mozaic

● Am împărțit în 4 planșa A3, astfel încât fiecare elev să aibă un sfert pe care să îl decoreze după propria imaginație

● Folosind și alte materiale (sclipici, floricele, pene, mărgele), elevii au realizat un colaj vesel

Concluzii

Pe măsura realizării acestui colaj, mozaic, elevii au realizat că, deși au folosit aceleași

materiale, rezultatele au fost total diferite, în funcție de creativitatea și personalitatea fiecăruia.

„Un altfel de mozaic”

Atelier de modelaj

Modelarea emoțiilor

Participanți: 2 elevi clasa a V-a

Metoda folosită:

- Primul pas a fost trecerea în revistă a emoțiilor

- Fiecare elev și-a ales o emoție căreia i-a dat o formă

-

Din pastă modelatoare și culori acrilice, au realizat fețe și inimi triste, vesele, speriate Concluzii

Modelajul este o activitate plăcută care necesită îndemânare, exercițiu

creativitate.

Concluzii

● Atelierele reprezintă o oportunitate ideală de socializare și lucru în echipă.

● Rezultatele obținute de copii le aduc încredere în forțele proprii și le ridică stima de sine.

● Activitatea a adus bucurie elevilor și cadrelor didactice, motiv pentru care e importantă continuarea lor. ● Copiii avut oportunitatea de a se exprima într-un mod artistic, ceea ce le formează simțul estetic.

Nisip Kinetic

- Carl Gustav Jung construiește/ distruge/ reface nu există nimic creațiile iremediabil

dispar anxietatea și frica posibilitatea de a schimba situația care este incomodă pentru el

Dezvoltă

Ajută educabilul să se simtă protejat, într-un mediu confortabil pentru el

Beneficii

Eliberează tensiunea musculară

Stabilizează stările

emoționale prin absorbția energiei negative

Confecționarea bijuteriilor

- capacitatea de a se exprima liber; - dezvoltarea creativităţii;

- satisfacţia unui lucru făcut cu propriile forţe;

-

încrederea în sine;

- sentimentul împlinirii:

-

Puzzle 3D

captarea și sporirea atenției;

-

dezvoltarea capacităților intelectuale;

- gândire critică;

-

dezvoltă motricitatea fină, care stă la baza altor aptitudini, cum ar fi scrisul, desenul, prinderea obiectelor.

Bibliografie

1. Bunt, L. (1994). Music Therapy: An Art Beyond Words, Ed. Rutledge, London and New York.

2. Preda, V. (2003). Terapii prin mediere artistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

3. Suport de curs: Terapie ocupaţională şi reabilitare psihosocială – organizație activă în domeniul Sănătății Mintale.

Meloterapia - activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu CES

Profesor psihopedagog, Diana Valeria Sărac, Liceul Special ,,Sfânta Maria”Arad

Meloterapia - activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu CES.

Muzica are multiple calități non-verbale, creative, emoționale și structurale. Aceste calități sunt utilizate în relația terapeutică pentru a facilita contactul, interacțiunile, conștientizarea de sine, înțelegerea, exprimarea emoțiilor, comunicarea și dezvoltarea personală .

Reprezentând o muncă legată de vibrații și de corp, cu ajutorul ritmului, meloterapia este dotată cu o putere excepțională de mobilizare emoțională, încurajează o apropiere progresivă de propriul corp, deschide căile de comunicare și dezvoltă creativitatea.

Meloterapia - activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu CES.

Muzicoterapia se adresează unui mare număr de persoane, indiferent de vârsta, maladie sau formare muzicală astfel:

-Copii cu dificultăți de învățare, tulburări senzoriale, tulburări de comportament sau probleme de dezvoltare – autism, maladii psihice, handicap fizic sau mintal.

-Copii cu nevoi emoționale ridicate, victime ale abuzului fizic, sexual sau emoțional.

-Adulți cu handicap fizic sau mintal, dependenți de substanțe sau alcool, încarcerați în penitenciare, cu maladii psihice - geriatrie, psiho –geriatrie.

Meloterapia - activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu CES.

-Cântul vocal - are un rol foarte important în îmbunătățirea ritmului

controlului respirator, ajută persoanele cu dificultăți în exprimare, contribuie la o mai bună articulație a cuvintelor. Asumarea efectului pe care propria voce îl produce asupra celorlalți conduce la dezvoltarea stimei și acceptării de sine. De asemenea, cântatul în grup facilitează o mai bună conștientizare a celorlalți și o mai buna integrare.

Meloterapia - activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu CES.

- Jocul cu instrumentele muzicale - permite dezvoltarea independenței, a stimei de sine, a încrederii și a propriei discipline.

Instrumentul are o formă, o textură, o culoare, un gust și, în plus, are propria sa voce. Toate simțurile copilului intră în acțiune dacă i se dă voie să exploreze liber și total calitățile instrumentului. Imaginația copilului este stimulată, iar sursa sonoră îl poate, realmente, purta către lumi extraordinare și dezvoltatoare. Spiritul îi este antrenat, curiozitateastimulată, încrederea în sine - consolidată.

Meloterapia - activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu CES.

-Pentru persoanelor cu dificultăți de comportament cântatul la un instrument permite îmbunătățirea controlului propriilor impulsuri, iar atunci când terapia se face în grup, o mai bună integrare și atenție la ceilalți.

-Pentru persoanele cu dificultăți motorii mânuirea instrumentului conduce la ameliorarea coordonării motricității fine și globale.

- În cazul copiilor autiști, muzica este extrem de benefică. Muzicoterapia, în cazul acestor copii, poate fi considerată prima modalitate de abordare terapeutică, deoarece cadrul non- verbal, cel ce caracterizează muzicoterapia, este cel care permite copilului să deschidă noi canale de comunicare cu cei din jurul sau într-o prima fază, cu terapeutul.

Meloterapia - activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu CES.

Exerciţiile pentru educaţia muzicală se clasifică în:

Exerciţiile ritmice contribuie la formarea deprinderilor ritmice, pentru a sublinia pauze, durata sunetelor, timpii accentuaţi şi neaccentuaţi. în acest scop se pot folosi diferite instrumente muzicale de percuţie: tobiţe, triangluri, tamburine, castagnete, etc. iar în lipsa lor, ritmul se poate marca prin bătut din palme sau din picior, pocnit din degete, sărit. Acest tip de exerciţii îl determină pe elev să însoţească linia melodică cu mişcări ritmice ale braţelor, corpului, picioarelor, antrenând atenţia pentru activitate.

Meloterapia - activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu CES.

Exerciţiile melodice presupun execuţia unei linii melodice simple, ce cuprinde elemente de intensitate, durată, înălţime, timbru combinate în sens ascendent şi descendent pe scara muzicală.

Exerciţiile de memorie muzicală reprezintă o altă categorie de exerciţii ce constau în reproducerea după auz a unor fragmente melodicoritmice, fie improvizate de profesor, fie incluse ca fragmente dintr-un cântec.

Meloterapia - activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu CES.

În

cazul activităţilor de meloterapie desfăşurată în

şcoală de către profesor, meloterapeut, logopezi, psihologi, este util să se aibă în vedere următoarele obiective:

-dezvoltarea interesului faţă de activităţile muzicale

-formarea şi dezvoltarea auzului muzical cu elementele sale componente ( simţ melodic, ritmic, armonico-polifonic)

- educarea vocii ca principal mijloc de redare a muzicii

- formarea unor deprinderi practice muzicale (de ascultare a muzicii, de interpretare, de utilizarea unor instrumente)

- cultivarea imaginaţiei şi a creativităţii

- echilibrarea şi armonizarea personalităţii elevului prin cultivarea unor trăsături de caracter pozitive

- dezvoltarea sociabilităţii elevului pri participarea la activităţile organizate pe grupuri de elevi

- nuanţarea exprimării verbale

- educarea expresivităţii mimico-gestuale

- dezvoltarea sensibilităţii şi a gustului estetic faţă de fenomenul muzical

- determinarea unor stări de deconectare, relaxare, confort psihic, încântare şi bună dispoziţie.

Meloterapia - activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu CES.

La baza activităților de terapie prin muzică stă faptul că această terapie este non-verbală. Pentru multe persoane cu nevoi speciale, limbajul este dificil iar situațiile în care trebuie folosit poate reprezenta o amenințare. Limbajul și cuvintele nu sunt necesare și acest lucru poate constitui o experiență mai accesibilă și mai satisfăcătoare pentru un adult sau un copil cu dificultăți de comunicare. În concluzie, am putea spune că muzica poate vindeca! O susțin zeci de oameni de știință care studiază influența sunetelor asupra dezvoltării inteligenței și gestionării durerii cronice. Deci concluzia ar putea fi una singură: muzica ne dă o stare sufletească bună care se răsfrânge și asupra corpului.

ARIA DIVERSITAS

Cabana Debela Gora

ARIA DIVERSITAS

Cetatea Șoimoș

Mănăstirea Feredeu

ARIA DIVERSITAS

Aer curat..... la Moneasa

ARIA DIVERSITAS

Excursie la Șiria, cetate, muzeul memorial „Ioan Slavici”

Cetățean european

Cetățean european 2013

Vizitând Grecia...

ARIA DIVERSITAS

Fotografiile sunt realizate de doamna profesor de geografie Lucaci Paula Ioana