Pe lângă obiect decorativ folosit în anumite ritualuri şi ceremonii, masca a îndeplinit un rol şi în medicină populară. Din categoriile utilizate cu scop pozitiv făceau parte cea de lup – descântecele cu păr smuls din această mască erau folosite pentru întărirea copiilor bolnavi de epilepsie, de urs –femeile însărcinate îl atingeau pe “interpretul” ursului pentru a transmite fătului puterea animalului, de moş şi babă – din zdrenţele luate din aceste măşti se făceau bandaje pentru reumatici, de căluşari – se credea că prin jocul lor aveau puterea de a alungă boli îndelungate: bonavul era culcat pe jos, aceştia începeau să sară în jurul lui şi, la un moment dat al cântecului, știut de ei, aceştia îl călcau pe tot corpul de la cap până la călcâie, iar apoi îi şopteau ceva la ureche poruncind astfel bolii să îl părăsească, de cuci, precum şi maschetele de mână. Măştile utilizate în scopuri negative erau cele antropomorfe, pe care vrăjitoarele le confecţionau cu aproximaţie după chipul celui vizat - acestea erau maschete de faţă sau mădulare (de mâna, de picior sau sexuale). Erau modelate din ceară de albine şi, dacă era vorba de cap, i se introduceau câteva fire de păr ale persoanei vizate, iar dacă aveau legătură cu mâna sau piciorul resturi de unghie. După ce confecţionarea era gata, pe vatră se descânta invocând “venirea” modelelor pentru a cădea sub vrajă. Finalul descântecului aducea cu sine arderea figurinei pentru ca prin puterea focului vraja să nu poată fi desfăcută. Istoria şi tradiţia acestei forme de cultură continuă să fascineze şi în zilele noastre, festivalul de la Veneţia fiind o dovadă grăitoare în acest sens. Originile acestui carnaval se găsesc în două tradiţii antice: festivalul roman “Saturnalia” - sclavii şi cetăţenii liberi împânzeau oraşul, sărbătorind prin muzică şi dans sălbatic - şi Cultul lui Dionis - piesele de teatru şi procesiunile aveau rolul de a uni fiinţa umană cu natură într-o armonie superioară. Pentru a da poporului un timp pentru distracţie şi petrecere, veneţienii au reinterpretat cele două festivaluri antice, măştile folosite garantând anonimatul şi totodată “nivelarea” claselor sociale prin satirizare. Deşi a fost interzis de multe ori de-a lungul timpului, din anul 1979, de când a fost elaborat pentru prima dată un program ce implică locuitorii
103
103
