Amprente pe suflet, Carina A. Ienășel, 2019

Amprente pe suflet Carina A. Ienășel

ISBN 978-606-30-2115-2

Amprente pe suflet Carina A. Ienășel

Editura Sfântul Ierarh Nicolae

Amprente pe suflet Carina A. Ienășel

Editura Sfântul Ierarh Nicolae Brăila, 2019

Tehnoredactare, concepție copertă, ilustrații: Carina A. Ienășel

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României IENĂŞEL, CARINA ANCA Amprente pe suflet / Carina A. Ienăşel. - Brăila : Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 ISBN 978-606-30-2115-2 821.135.1

Amprente pe suflet

PREFAȚĂ Poeziile Carinei A. Ienășel vorbesc, de la început, despre ea însăşi. Dar într-un fel neobişnuit, pot spune. Ceea ce am aflat citindu-i şi recitindu-i creaţiile e că imaginea unui om, aşa cum o ştii, poate căpăta o cu totul altă dimensiune, dacă el îţi permite să păşeşti pragul lumii sale lăuntrice. Produs al unei conştiinţe poetice febrile, imaginarul liric al Carinei e străbătut de o înţele-gere vie a semnului pe care ea vrea să îl lase prin cuvân-tul scris pe toate coordonatele şi resorturile vieţii sale.

De o sensibilitate artistică aparte, transferată dinspre om spre coala de hârtie, poezia Carinei e, de fapt, un strigăt.

Cel al fiinţei omeneşti care îşi trăieşte cu o sinceritate brută atât bucuria, cât şi neşansa, care e uneori egală, alteori inegală cu ea însăşi, care doreşte, respinge, se ceartă şi se împacă cu sine şi cu lumea, aşa cum face un om ca toţi ceilalţi. De ce strigăt? Pentru că nu poţi scrie poezie dacă nu-ţi vine să strigi.

Pentru că, fără strigăt, cuvintele n-ar putea străbate tărâmul acela frumos, şi întins, şi rar pe care aşa îl numim, poezie.

Abordând marile teme lirice universale, Carina A. Ienășel îşi îmbracă ideile poetice în straiul unei expresivităţi vioaie, sub care pulsează însă, necontenit, profunzimea gândului şi spiritul reflexiv al autoarei. Dragostea, timpul, cuvântul,

3

Amprente pe suflet

tăcerea, metamorfoza anotimpurilor, vârstele omului, semnele şi însemnele care prind viaţă în versurile sale sunt tratate într-o viziune cu precădere modernistă.

Ca anotimp al iubirii, toamna e prilejul ideal pentru slobozirea din frâul cotidianului a unei sensibilităţi înşeuate: cuvântul devine plin, capătă tărie, probabil de la vinul târziu, aşteptat îndelung, degustat de îndrăgostiţi într-un ritual al dăruirii din preaplinul roadelor, dar, mai ales, din cel sufletesc (,,(în)semn pe o zi de toamnă”). Dar cuvântul nu e decât un substitut vremelnic al tăcerii, atunci când ea se instalează între cei doi; putinţa părtăşiei lor în şi prin cuvânt e transferată privirii, un mijloc la fel de puternic de restabilire a punţii sufleteşti. Dar când nici ochii nu pot face aceasta, întregul drum de la unul spre celălalt e străbătut sub vraja unui cântec restaurator (,,cântec şoptit”). Misterul celuilalt e amplificat de o conştiinţă supremă a dragostei. Chipul lăuntric al acestuia nu e decât o şansă a propriei reflexii, un pretext sublim al sinelui poetic de a se recunoaşte pe sine în ,,mozaicul” şi ,,caleidoscopul” alter ego-ului creionat eteric, care devine astfel sursa regenerării sufleteşti (,,revelaţie”).

4

„putinţa părtăşiei lor în şi prin cuvânt e transferată privirii, un mijloc la fel de puternic de restabilire a punţii sufleteşti.”

Amprente pe suflet

Iubirea stă, de cele mai multe ori, sub semnul tainei; dacă e ca o rugă, atunci e pornită nu dintr-un preaplin sufletesc, ci dintr-un trupesc aproape metafizic, e un soi de tumoare benignă a osului ori a nervului din făptura purtătorului de ea, hrănită conştient cu bucuria acceptării ei (,,cântec”); dacă e ca un semn, nu e decât acela al plutirii descătuşate deasupra unui tărâm al inocenţei sentimentale, în care se ajunge uşor şi de unde se pleacă oricât de des se doreşte, un plai închegat între noapte şi zi, între jocul ieielor şi nechezatul inorogului, recompus mereu în perimetrul sacru al visării

(,,(în)semn”).

Senzualitatea

e

una

plină,

cărnoasă, un galop lăuntric printre forme şi culori galactice. Totul e vibrant sub imperiul unei antinomii intensificate voit, aparent dispersante, dintre obiectele cosmice şi cele terestre. Printre simţurile alerte, prevalenţa tactilului e evidentă, deoarece întregul spaţiu poetic interior experimentează extazul unei veri insinuante până la deplina ei dezlănţuire (,,estivală”).

Floarea de măr, prin albul ei pulsând de latenţa fructiferă a dragostei, plasează afectul, nemijlocita trăire, la frontiera coacerii depline a unui dor mereu nemărturisit (,,semn de dragoste”).

5

„un plai închegat între noapte şi zi, între jocul ieielor şi nechezatul inorogului, recompus mereu în perimetrul sacru al visării.”

Amprente pe suflet

Eul se recreează şi se redescoperă pe sine sub zodia ancestralului, folosindu-se de cuvinte ca unelte ale reîntemeierii prin scris a unui univers descris de trilogia sacră, simbolică, a dacului-lup-brad. Astfel începe purcederea, în fapt, spre propriul interior, spre ceasul cinei celei de taină cu străbunii (,,(în)semn pe un amurg”). Uneori, despărţirea de cuvânt provoacă în lumea eului liric descinderi inedite de alb fiinţial, care să umple spaţiul golul lăsat în urmă. Se naşte astfel un fel de zbor inefabil repetabil la infinit, ca un exerciţiu sufletesc de redefinire constantă a propriei dimensiuni intime (,,zbor”). Alteori, sinele se cerne într-un anotimp al căderii autumnale în păcatul primordial, care poartă amintirea unui paradis ratat. Conştiinţa de sine e zdrelită de luciditatea faptului însuşi de a fi, navetând imponderabil dinspre ,,luna albastră” înspre ,,tina arsă” (,,septembrie”). Ploaia, cadenţată ca un portativ viager, are în ea ceva simfonic şi evocator; apă cosmică, ea e asimilată fizic, dintr-o pornire inconştientă a sinelui de a se dilua până la necesara sa repliere între cele două coordonate congruente aici: liniştea şi anii (,,amprentă pe timp”).

Cătălin Drăgan

6

„trilogia sacră a daculuilupbrad.”

Amprente pe suflet

psalm trecând păgân prin clipă Te iubeam... mai știi? Îți promiteam, învăluit în șoapte, c-am să mă dau pe mine însumi Ție, că mut am să îndur amarul și ochii mei vor fi privind spre Tine... dar urletul îmi scapă prin retină spărgând vederea, firavă lumină... și am aflat că nu îmi aparțin – cum pot să-Ți dau ce n-am? cum să-Ți promit? și-apoi... să Te iubesc cum aș putea întâi de nu era iubirea Ta?

7

Amprente pe suflet

alt psalm cu gândul pe gânduri călcând… tortură îmi e lepădarea de trupu-mi prea greu de uitări, dar viaţa e plină de nade şi nu-s decât umbră-ntr-un vis… căutând certitudini în dor, cu gândul mai calc peste gând…

8

Amprente pe suflet

(în)semn pe Carul Mare se-ntămplă să alerg înspre crepuscul când luna plină-așteaptă să reverse, din pântec alb, iubirile alese ce pot să-nvie, pentr-o seară, lutul! se-ntâmplă să mai simt câte-o minune cum se prelinge-ncet prin vis păgân și-ajunge lin la capăt de genune, ca să prefacă-n țăndări orice gând. se-ntâmplă să înham la Carul Mare un inorog uitat în veșnicii, să-i cer să-mi poarte dorurile-amare cât mai departe,-n negre galaxii!...

9

Amprente pe suflet

alea iacta est iernile albe cad iar peste tâmple, aducând, resemnate, vagi nostalgii; zarurile, da!, au fost aruncate, în pofida dorinței de rascolnicii! telepatice vești șoptesc la urechea unui vis iscălit la un capăt de drum: „va veni, din nou, înhămată durerea de un zar prefăcut dintr-o dată în scrum!” prin geruri cumplite se pierde mirarea iubirii târzii transformată în cânt; degeaba e totul când însăși cărarea ne duce spre zaruri înghețate și-atât...

10

Amprente pe suflet

inscripție pe o zi de iarnă Gerar îşi ninge ușor zăpada: sub paşii tăi se strâng mirări, respiri și parcă însăși viața se naște-n fulgii albi, și-un dor... mă uit în ochii-ți de cărbune: magie pură poartă-n ei, dar n-au de gând să se răzbune când văd la glezne-mi scarabei... păşim pe drumul știut al nopții învăluiți în frig și-n nea: ne-asemănăm cumva cu hoții, când bem o ultimă cafea...

11

Amprente pe suflet

poem (somnul de la capătul curcubeului) în noaptea asta, îmi aștern somnul la capătul curcubeului sau, poate, în umbra aurorei boreale... în noaptea asta, voi visa că fântânile cu cumpănă poartă în adâncurile lor albastrul din ochii unui nou-născut sau, poate, albastrul din sufletul mamei, care respiră bucurie și teamă cu fiecare scâncet al copilului pe care îl ține în brațe... în noaptea asta, violetul va îmbrăca în frumusețe fiecare gând fiecare surâs... în noaptea asta, undeva, lângă porțile sculptate în dor ca într-un bătrân lemn de tei, aurora boreală va înhăma ultimul inorog...

12

Amprente pe suflet

cântec de inimă albastră mi-au dat de veste fluturii cetății, când și-au întins pe drumuri mantia albă, că te iubesc în plin solstițiu rece cum n-am iubit, pe lume, niciodată – și zvon au împrăștiat, prin vreme, șoimii, trădând cu ochii lor cei ageri taina, că îmi dansează sufletul prin norii care-au oprit, pentr-un moment, ninsoarea... zăpada îmi sărută, cald, călcâiul, complice parcă zilei ce-a rămas; din Nord vin vânturi să-ntețească visul și urmele să mi le prindă-n pas...

13

Amprente pe suflet

inscripție pe o creangă de gorun mi-e somnul dus departe-n lumi de piatră şi gândul prins pe drumuri ce nu sunt; cu ochii-nchişi ascult cum mă mai ceartă o voce caldă,-uitată-n vis adânc!... bine ascuns în cute gri de suflet a adăstat un dor pierdut de Vreme: în colțul gurii-i văd mereu un zâmbet şi-adoarme des în cântec de pricesne... prin munții suri ai amintirii curg strămoşii - prefăcuți în stropi de rouă şi frunze-amare zboară în amurg, şoptind povestea lor a mia oară... mi-e somnul adormit sub un gorun: respiră umbre reci de amintire; o toacă bate iar, ca la-nceput! să ştie lupii unde să se-adune!...

14

Amprente pe suflet

15

Amprente pe suflet

inscripție pe un cântec și... s-a lăsat tăcerea între noi: n-aș fi crezut, dar iată că se-ntâmplă să se topească sufletul - șuvoi să fie-n trupuri până sus la tâmplă!

Septembrie-i vinovat de focul care a ars ca-un rug în viscere și-n gând: amar ne-a prins crepusculu-n fuioare de fum albastru, prefăcute-n jind. ne-mpărtășeam cu iernile și gerul și-nțelegeam fără cuvinte tot, urcam pe culmi, jucându-ne cu cerul, și, poate, pentru asta... am pierdut! s-a mistuit deodată-ntreg trecutul, n-a mai rămas în urmă nici un vis – va pune, sigur, Martie-nceputul unui nou drum și unui blând surâs...

16

Amprente pe suflet

(în)semn te suspectez că porți în suflet dorul de a-mi vorbi, când soarele-i în pârg, că vrei, din cerul meu, să alungi zborul, cu ploile făcând un ultim târg... ademenit de adieri de stele amurgu-ncătușat îl iei chezaș și inventezi mai multe Căi Lactee, ca să te pierzi spre ultimul popas... privirea ta când verde, când căpruie e fir de iarbă verde sau cuprat, ascuns într-un mănunchi de apă vie, spre-a paște inorogul înșeuat... și la final de noapte, când insistă să-mi cânte ielele din nou în strună, tu îmi vei spune că e lumea tristă și vei porni pe-un drum pictat cu brumă...

17

Amprente pe suflet

you are in my september toamna, ca o picătură de chihlimbar alunecă lin printre frunze în jar și lasă în urmă potop de scântei: rugină-i în doruri... rugină în tei... castanele copate mă-mbie din nou, gutui cad-nainte-mi și blândul ecou mi-aduce în minte mirosuri mai vechi: sclipiri dulci-amare de gânduri perechi... și toamna îmi curge... ca mierea... duios... prin suflet mai bate câte-un dor misterios... și frunzele cad... și ploile mor... și anii se duc... și-amintirile dor...

18

Amprente pe suflet

19

Amprente pe suflet

inscripție neînşeuat îmi este doru-n suflet şi-n tâmple bat doar gânduri de revoltă spărgând văzduhul cu un ultim muget par herghelii de nori uitați pe boltă... prin părul meu se-ncurcă din nou Luna: purtând scântei şi purpură pe chip ademeneşte tainele ce numa' arhanghelii le pot pricepe... atât! un murg şi-adapă visurile-n soare şi-n ochii lui de beznă se-ntrevăd priviri de foc scăpate în ninsoare dintr-un căpăstru uitat într-un prăpăd; pândeşte Marte la un colț de seară pe cei ce îmi prefac surâsu-n plâns şi îi încuie-n globuri de aramă şi ei să simtă cum e-n lanțuri strâns... neînşeuat îmi este drumu-n lume şi neîmblânzit mi-e pasul pe poteci: un murg şi-adapă visurile-n spume şi-aleargă apoi prin valurile reci...

20

Amprente pe suflet

inscripție pe zori ascult, spre seară, voci atât de calde cântând despre dureri și de război și înțeleg că-n lume încă arde alt foc mai mare decât cel de-apoi; e suferință peste tot în viață cutuma, însă, spune să uităm, că bine-ar fi să devenim paiațe și apatia-n suflet s-o purtăm… rascolnic sunt și sânger pentru toate și lacrima mi-o șterg cu-n colț de cer, trecutul îl invoc, sperând că, poate, la porți de dor ajunge grănicer! „sunt zorile, acuma, liniștite”: azi, cavalcada e în gândul meu… iubirea îmi vorbește pe șoptite şi parc-o rugă aud în vis - mereu...

21

Amprente pe suflet

cântec de inimă albastră mi-e gândul plin de tine ca de-un vin uitat un veac în pivnițe săpate în locu-n care suflete-n declin vin să-și adape visuri însetate... și fumul de țigară-n rotocol devine-nsemn al inimii-n derivă: să știe caii liberi unde-ocol să dea – când le e luna împotrivă! am să-i aștept la capătul de noapte știind c-or să-mi aducă-n dar ceva: vreo două vorbe, în Lumină coapte, ce ți-au scăpat, fără să vrei, cândva...

22

Amprente pe suflet

melancolică crepusculul se lasă peste lume cărămiziu, și indigo, și calm mi-e dor de tine ca de o minune uitată-n bezna zilei într-un psalm... prin norii denși plonjează-un șoim anume descoperindu-mi taine fără preț, iar în galop se pierde printre rune un cal sălbatic cu un vis măreț! pătrund din nou, ținându-te de mână, într-un alt ev - al gândului șoptit, știind că numai când e lună plină se pot deschide porți spre infinit...

23

Amprente pe suflet

cântec simplu strânge-mă-n brațe strâns, de parc-aș-fi o prelungire-a zborului din tine; și lasă-mă s-ascult cum inima-ți pe firul vremii curge, purtând în ea iubiri, și vis, și toamnă... strânge-mă-n brațe strâns, cum niciodată nu ai îmbrățișat pe cineva; și ține-mă cât pentru viața toată, să-ți văd în trup și-n oase dragostea... strânge-mă-n brațe strâns, să-ți pot simți emoțiile, valsând pe-un colț de suflet, și respirarea să ți-o simt prin păr în liniștea-nserării ce ne-ascunde...

24

Amprente pe suflet

(în)semn au dat în pârg cireşele amare veri leneşe le pun în pulpă foc, când tihnă e în drum şi-n calendare şi-n lume de nimic nu mai e loc! cai suri, sălbatici, pasc pe-un colț de vreme clipe crescute în pământ mănos ce prefăcute-au fost de nişte iele în fir de libertate-n vise tors... tu stai tăcut, în amorțeala amiezii, privind atent la capăt de-orizont: un şoim pornit în căutarea prăzii trece prin nori asemeni unui glonț! și sufletul îți arde în privire, că nu s-a stins iubirea de demult; surâzi... având o vagă presimțire c-ai s-o iubeşti din ce în ce mai mult...

25

Amprente pe suflet

cufărul uitat într-un ungher din pod, mă aştepta de-un veac să vin un cufăr încărcat cu timp purtând în lemn miros de dor – bunicul îşi păstrase-n el scântei din suflet: amintiri de prin război, de la părinți... părea o jertfă a lui Abel! priveam discret cum se înşir' poveştile-naintea mea, cum bunul însuşi deschidea un cufăr cu răspunsuri plin...

26

Amprente pe suflet

cântec la margine de seară am devenit, desigur, arhitect de când mă tot preumblu printre vise cu gând să proiectez un zid perfect și-un labirint din vremi de mult apuse! poate-aș putea, atunci, s-adorm puțin... măcar o noapte fie-mi fără tine; vânturi din nord în hamuri vreau să țin și-n ochi să îmi citești: „mi-e foarte bine!” mă voi urca pe zidurile uitării și voi păși prin amintiri și dor – ca-un acrobat pe firele tăcerii voi transforma cuvintele în zbor... .......................................................... și de insiști să-mi reapari prin suflet, când ploile de vară vin potop, prefă-te-ntreg în dragoste și-n zâmbet, iar eu, în labirint, plantez isop...

27

Amprente pe suflet

inscripție pe un nume cărările mă poartă dincolo de hotare – periculos de aproape de nava argonauților ce plutește încă în derivă, prin apele întunecate ale cosmosului, căutând lâna de aur ce își deșiră firul de lumină de la Canopus până aproape de sufletul tău.

Caterina! – mi-ai spus... ți-am răspuns că e o greșeală: eu nu sunt Caterina, dar nu mi s-au sfârșit bine cuvintele pe buze că fiecare moleculă a ADN-ului repeta cu încăpățânare katharos... puritate și tortură legate cu noduri grațioase deasupra tâmplelor tale îngândurate...

28

Amprente pe suflet

29

Amprente pe suflet

(în)semn mi-ar plăcea să îmi beau cafeaua cu tine fierbinte şi-amară ca dorul ce vine să îmi spună-nciudat că dragostea trece abia într-un veac ori, mai bine, în zece. iubesc să îți văd în priviri bunătatea, surâsul discret de pe buze tăcute l-aş prinde de suflet, certându-mi mirarea când visuri ciudate-şi încearcă-ntruparea. mi-eşti gându-nserării în veri indiene, ascuns bine-n sânge... curgându-mi prin vene şuvoi violet din dogoare şi gheață ce resemnarea, întristat, o învață...

30

Amprente pe suflet

pastel se-ncumetă amurgul să-mi surâdă în liniștea încremenită-n vară, când doar copiii, zmeiele să-și prindă, fug - parcă-s mânjii orelor de ceară... se-mbracă înserarea-n violet, vrând să împace patima și cerul întregii lumi pierdute-n șevalet de-un pictor mai uituc decât eterul... complice - îmi aruncă o ocheadă parcă spunându-mi: „știm noi doi ce știm și nimeni n-o să afle niciodată că-n suflet ard văpăi de cât iubim!”

31

Amprente pe suflet

vânare de dor pierdut pe Căi Lactee e-nceputul acestui cânt c-un vânător și-o pradă, ce nu au ştiut şi nu vor şti vreodată care-i vânat şi cine-i vânătorul... păduri întregi de tei împresurau inimi de-oțel în taine neștiute decât de palme prefăcute-n ciute, care prin lut înveșnicit goneau! zvâcnea în trupuri sângele şi teama şi-n ochi îşi căutau iar adăpost, naivi... lăsând hăitaşi abili în seama cuvintelor ştiute pe de rost... şi urmele întipărite-n clipe puteau fi şterse-n orice zi de vânt, vânatul printre gânduri a se-ascunde, de nu era mistreț cu colți de-argint...

32

Amprente pe suflet

gând tăcerile pot să descopere iubiri tăinuite adânc în simțiri sau pot fi simple, orgolioase, ucigătoare tăceri arme de duel brevetate ce adună norii peste tâmplele deja făcute praf şi pulbere în tumultul blestemat al incertitudinilor! tăcerile pot să dea lovitura de grație...

33

Amprente pe suflet

inscripție pe o zi de luni știu că te-ntrebi: ce foc îmi arde-n vene și ochii de ce-mi sunt pierduți în nori?!... de ce mi-e luna plină prinsă-n gene? de ce-am călit arterele în ploi? știu că ai vrea să-ți spun ca într-o doară cuvinte ce mă tem să le rostesc – vorbi-vor pașii-ncătușați în rouă și-ai să te miri de câte povestesc! priviri ni se amestecă întruna căprui și verzi și pline de scântei... oare vei ști vreodată de vreuna de-a mea, discret, pătrunde-n ochii tăi?...

34

Amprente pe suflet

inscripție pe țărmul mării miroase-a sare-n părul tău și-a mare, miroase-a val și-a cântec de sirenă: amăgitor și tainic îmi e drumul țesut în dor de muzică selenă! dantela albă-i împletită-n valuri și plase așteaptă-n grabă să le vină din peștii mării cel mai mare pește purtându-te, profetic, în derivă... delfinii-n joc neîncetat își strigă dorința de a fi ce n-au mai fost și albatroși pierduți în larg visează fatalului poem un singur rost – miroase-a sare-n părul tău și-a mare: prefac în praf atâtea mii de scoici ce mi-au șoptit cu vocea mării calde că ești aici, deși nicicând n-ai fost...

35

Amprente pe suflet

cântec la marginea serii în adierea caldă a-nserării, șuvițele-mi devin spice solare, strânse-n mănunchi către sfârșitul verii, cândva, îmi vor fi leac pentru visare... dar pân' atunci le las pe chip să-mi cadă și peste umerii adumbriți de ploi, să-mi învelească sufletu-n maramă brodată-n raze smulse din noroi; cu inima ascunsă în lumină, nu-mi va fi greu să stau la pândă iar ca să vânez himere ce colindă prin fiecare strop de sânge-amar.

36

Amprente pe suflet

inscripție știind prea bine unde să te caut voi apărea, la noapte,-n visul tău lăsând întreg vânatul pe un scaun vreau să-l prepari cum știi: pe gustul meu! te-oi urmări din ochi, fără vreo noimă, cum te preumbli printre aștrii stinși și vrând ori nu să mă mai prinzi de mână ai să-mi vorbești de eroii neînvinși; și înspre dimineață, când dă roua, mă voi prelinge-n matca unui râu fără să-mi simți parfumul, umbra, urma, fără să știi că-mi ești în gând mereu...

37

Amprente pe suflet

revelație te-alcătuiesc din simple amănunte, din gesturi vagi şi din priviri de foc, din intuiții-n inimă pierdute, din piese stranii de caleidoscop! surâsuri, lacrimi, vorbe-s prefăcute în mozaic prins bine într-un gând, căci n-am cum altfel să-mi aduc aminte c-ai pus iubirea-n fiece cuvânt – mi-s nesfârşite truda şi mirarea de-a te găsi întreg şi de-a te şti aşa cum eşti: purtându-ți demn şi rana şi bucuria fiecărei zi... descoperindu-te pe căile ce-o clipă ni se-ntretaie făr' să ne-o dorim, de nostalgii şi doruri fac risipă pentru a afla din ce viață ne ştim!...

38

Amprente pe suflet

39

Amprente pe suflet

(în)semn se împletesc stropii de ploaie amari cu sângele, ce-mi curge-n vene leneș, și-mi leagă toamna pașii tot mai rari, ca să mă prindă-n vânturile repezi! îmi e târziu în inimă și-i pace, dar cât o mai dura nu pot să știu când vin năvală gânduri de departe și-și fac de cap sub umăru-mi pustiu... mă locuiesc de-a-ntregul, cum vreodată nu am crezut că s-ar putea-ntâmpla și-mi râd și-mi plâng și-și deapănă deodată precise visuri peste viața mea; iar stropii cad ca într-un dor aparte uitat, găsit, simțit și tot așa, de parcă n-ar ajunge că-ntr-o noapte am înțeles că tu ești vina mea! cea mai cumplită, cea mai pură vină pe care o chem și o alung cu greu mi-e teamă, îmi eşti drag și îmi e milă și fug de tine, vrându-te mereu...

40

Amprente pe suflet

seară de septembrie (însemnare pe o filă de istorie) hoinăresc prin urbe, toamna-mi curge-n plete: parcă-i chihlimbarul – cal troian ciudat care-a legat Rusia-n vremi de odinioară și pe Petru-ntâiul de un prinț prusac... ploi răsfrânte-n drumuri îmi pețesc visarea, dar le uit cu totul, gându-mi este clar, prins în mreaja veche, ascuns pe cărarea unor cronici spuse-n șoaptă iar și iar! totuși... este toamnă și în roi de frunze învelit de-a-ntregul ca-ntr-un vis amar de gutuie coaptă ce alungă aroma până-n depărtare,-mi amintesc în van: că îmi place rockul, că îmi place bluesul, c-o să-mi cânte Clapton „wonderful tonight”, că se coc în vie strugurii și mustul și-i voi plăti toamnei pentru copyright!...

41

Amprente pe suflet

inscripție pe un oraș hai să ne-ntâlnim peste un veac, la ora nouă fix, spre toamnă, pe malul Nevei, lângă un bac, când rănile încep să doară! după parfum ne-om recunoaște: Sankt Petersburg ni-l poartă-ntreg pe străzile de timp uitate, ca să ne credem în prezent; ne vom ascunde-n cafeneaua în care va cânta Krutoi și-om povesti de cacealmaua trăită acum de amândoi; vom vrea, dar n-o să mai ajungem, la Ermitaj și ce păcat! c-acolo viața se încuie ca-ntr-un castel fortificat... înspre final de zi vor bate clopote stranii miezul nopții; noi ne-om închide-n catedrale și-i vom zâmbi ironic sorții!...

42

Amprente pe suflet

43

Amprente pe suflet

inscripție ce bine semănăm noi doi: purtăm în suflete Siberii, pe care le-ncălzim la sori pictați de pictorii celebri! zâmbim în timp ce bem cafeaua, știind ce culmi o să-ntâlnim... că norii-și deapănă-ncet ploaia: azi e la modă bleumarin! ne-oprim în zeci de intersecții și ne-ntrebăm: „azi... încotro?”, dar plictisiți de gerul vieții o luăm pe drumul indigo! ne-arată pajura direcția, șoptește gândul: „stați pe loc!... mai bine-ați tălmăci inscripția: «pe drumul ăsta-i plin cu foc!»” am împleti un pod din raze furate soarelui de mai și-am trece-n cântec de cristale pe curcubeu direct spre rai... de am putea topi ghețarii, de-am ști să ne prefacem prunci, de am ajunge, temerarii, la gândul înțelept de-atunci!...

44

Amprente pe suflet

(în)semn pe o zi de toamnă din toate câte-mi sunt pe lume date păstrez în minte vorbele scăpate în serile cu amiros de toamnă, când sângele în vene face larmă – că-i fericit că nucile sunt coapte și tainele-și mărturisesc în noapte împătimite gânduri de lumină legate strâns în frunze și-n rugină... să nu se piardă-n drumul către cer, când rugăciunea se preface-n ger arar, ce-i drept, se-ntâmplă așa ceva, că mi-o încălzește dragostea în ea! ca pe-un prinos aduc din dorul meu puțin, că-ntreg prea-i mult și prea e greu... și bănuind că totuși n-am alin culeg gutui amare și-aduc vin, fiind știut de la-nceputul lumii că-n vin e ascunsă cheia-nțelepciunii, de e băut încet, pân` la chindie, când strugurii agonizează-n vie!...

45

Amprente pe suflet

gând mi se întâmplă un lucru foarte straniu în dimineața aceasta dulce-amară: să îmi privesc într-o oglindă chipul și-n ochi să văd sclipirea ta ștrengară! că mi se-mbină verdele vederii cu străluciri căprui care-mi ascund atâtea taine-n tâmple-ale-ntomnării îmi pare a fi de-acum un joc secund... mă uit la tine, deci, ca-ntr-o oglindă și-mi place să m-alint, văzând că-mi sunt cutele frunții pline de lumină și gândurile toate mi se-ascund, că suntem vii și liniștea nu poate să vecuiască veșnic printre noi; vom căuta-o-n oarecare noapte, când luna plină-ascunsă-i după ploi! dar, pân-atunci, hai să uităm de toate – Cohen o să ne-ajute să visăm și-om inventa încă vreo două arte ca să putem iubirea s-o purtăm... iar dacă-n umeri ne vor creşte aripi sau ne-om trezi cu răni de la poveri, le-om cauteriza prin grele patimi și-i vom promite vieții alte veri...

46

Amprente pe suflet

elegie am construit în visu-mi catedrale cupolele le strălucesc, rusești, dar ce păcat că vin vremuri amare ce ziduri de granit îmi prăbușesc... voi auzi în depărtare un clopot, poate și tu o să-l auzi bătând!... va fi un semn discret că orice gând se va preface într-o zi în zgomot! voi asurzi în plină cataclismă și voi uita de tot ce e frumos, ferindu-mă-n ruini de vreo jivină ori de vreun șarpe mult prea veninos; și, mânios că am pierdut din viață și catedrale... și iubiri... și rost, mi-oi înveli tristețea-n dimineață și pe un braț voi scrie simplu: Iov! atunci se va deschide-n două cerul, că prea îmi e revolta de prisos, și Cineva mă va-nvăța cu-ncetul de bucuria pură a lui Hristos...

47

Amprente pe suflet

dream party la noapte... voi rămâne printre gânduri: va fi petrecere în pijama vom povesti tot felul de nimicuri, vom pescui, probabil, câte-o stea, vom râde, mai cu seamă, de iubire, că prea ne-a dat multe bătăi de cap, și ne-om uita la filmele străine cu Stan și Bran, că tare ne mai plac... la noapte-i vreme de rascolnicie: ne vom vopsi întreg părul în mov, vom bea vin sec cât pentr-o veșnicie și vom cânta cât știm noi de frumos!... va fi o noapte stranie, se știe, cu amintiri din epoci ce-au trecut, cu planuri mâzgălite pe-o hârtie, de care nu vom vrea să fi știut... ne vom gândi să ne-mpletim șuvițe în stil rusesc, în trei, în patru,-n spic... și-om asculta cum noaptea ne îmbie să ne-amintim de Helsinki un pic!... va curge-ncet, printre surâsuri, luna, petrecerea se va sfârși și ea, iar gândurile își vor cere arvuna, când îngerii din rouă-ncep a bea!...

48

Amprente pe suflet

octombrie, luni hai, pregătește-ți sufletul să-mi cânte pe partitura toamnei, pe-nserat, când dorm adânc ciute ascunse-n munte, când curge vinu-n sânge, înspumat! fără să-ți fie teamă de-ntuneric, surâde, când tragi storul de la geam, și-i spune lunii pline ce vremelnic ai devenit cel mai iubit hoinar; hai, cântă-n strune focului ce-ți arde toți nervii, oasele și trupu-ntreg și lasă-ți mintea, astăzi, să se piardă prin vechi iubiri, pe care le-nțeleg! am să-ți apar la ușă dintr-o dată cu ploile duium în urma mea și o să fiu într-adevăr mirată văzându-te cum iar mă vei certa; îmi va fi ciudă, poate, pentr-o clipă, dar o să-ți cer să-mi torni și mie vin și-o să te-ascult pălăvrăgind, în tihnă, şi-mi vei fi drag din ce în ce mai mult...

49

Amprente pe suflet

inscripție pe un măr prin gânduri ai să-mi treci, fără-ndoială, atunci când vor da merele în pârg și frunze le încep încet să moară, pe caldarâm căzând din zborul frânt; nu vor avea habar că-ntreg pământul de toamnă-i amăgit și de culori, de muzici ce răzbat lin din adâncuri, de focuri mov uitate-n dor și-n ploi! mă voi opri să te privesc o clipă... îmi e de-ajuns să văd de te-ai schimbat, îmi e destul să înțeleg de-ți pasă că-n anotimpul acesta te-am visat: prin suflet îmi treceai pe-ascuns, ca hoțul grăbit să-mi ia un strop din veselie și n-a aflat că nu-și mai are rostul, de vreme ce i-am dat-o pe tipsie... se va sfârși-ntreg visu-n zorii zilei și amintirea lui va dispărea, de parcă ciudă i s-ar face clipei că a mizat cu inima pe-o stea... să nu te temi de clipe și de visuri: când te trezești va fi totul uitat, doar merele ce ți le las pe masă îți vor aduce aminte c-am plecat...

50

Amprente pe suflet

Luminile Nordului în august, voi vedea, ca niciodată, „focuri de vulpi” încet făcându-și loc pe cerul sfâșiat de plictiseală al unei țări de undeva din nord; abia de-acum începe dansul lunii și-al soarelui vânat de-un anotimp, în muzici stranii, doru-mi este trudnic, vrând să coboare Ursa într-un câmp voi sta ascuns, în tihnă, printre lupi și voi privi cum flăcări verzi colindă pe-ntregul cer, cirezi părând a fi de nori ce pasc alene din lumină... îmi voi dori ca dintr-un salt s-ajung pe crupa norilor, cu jugu-n mână, ca, pentru un timp, la aceștia să înjug Carul ce-o să mă poarte înspre luna plină...

51

Amprente pe suflet

cântec de adormit luna mă trezisem strigând după sufletul care îmi hoinărea printre nori; gândul îmi era la tine... îl chemam pe nume, pe numele tău! nu puteam să îți descifrez surâsul, deși-l bănuiam: un maestru al ironiei nu ar fi putut să te întreacă, dar nici pe mine... mă trezisem privind cum luna își îmbracă pijamalele roșcate și se duce la culcare; figură mare și luna asta: îți aruncă în brațe un vis și te lasă să-l legeni toată noaptea, ca pe un prunc... și visul crește, crește într-o noapte, cât altele în câțiva ani lumină și te trezești, dimineața, că nu mai încapi în tine de atâta vis, de atâta drag, de atâta lună...

52

Amprente pe suflet

gust îmi coace Toamna-n jarul serii gustoase mere ionatan și-mbie sângele cu ele, să-l prindă-n jocul ei viclean; îmi arde-n palmă ca păcatul, stigmat îmi lasă-n pumnul strâns: un măr, ce-a fascinat tot natul, m-a prefăcut într-un proscris! și nu-i mai loc de cale-ntoarsă, deși am făcut apel la lene să-i țină pulpa-n amorțeală, să fug din mine pentr-o vreme!... ispită dulce-acrișoară prin frunze-amare s-a ascuns – îl caut iar, așa,-ntr-o doară, și-n suflet parcă mi-l văd pus... să ardă acolo mai departe, să-mi fie rug, să-mi fie dor, să îmi transforme gându-n soare și curcubeiele în zbor!...

53

Amprente pe suflet

(în)semn pe o dimineață de vrei să înțelegi într-adevăr ce gânduri îmi mai trec de-acum prin minte de parc-ar fi herghelii-ntregi de roibi mă-ntreabă-n zori, când visele-s trezite; mă-ntreabă-n zori, când își adapă norii în rouă înspumatele visări, că peste zi-și vor da tributul ploii ce-o să-și reverse focul pe cărări! cărări de toamnă, pline cu rugină, cărări de gând înțelepțite-n timp potop va fi pe ele, de lumină, și amintiri purtate de vreun vânt... citește-mă pe îndelete-n dor, ori printre rânduri, când te plimbi prin iarbă, privindu-te-n oglindă când te scoli, când ploile îți cad discret în palmă! de vrei ca să pricepi cine mai sunt și ce ascund sub măști topite-n zile, citește-mă întotdeauna-n zori și numai printre rânduri, pe simțite!...

54

Amprente pe suflet

(în)semn m-am trezit cu tine plutindu-mi prin suflet ca pe un ocean – mânat de vânturi line, ascultai cum valurile se sparg în surâsuri, cum nasc cuvinte, cum prefac apele în nimburi de foc... simțeai cum soarele te-nvăluie întreg în lumină prefăcându-ți brațele puternice în vâsle solare, ce-mi mistuiau fiecare gând, fiecare dor, fiecare noapte. te priveam calm, știind cu siguranță că vei fi veșnic naufragiat prin apele ochilor mei, că doar eu voi putea să te duc la țărm, că doar eu îți apar la orizont ca o Fată Morgana a mării, că doar eu voi ști să îți șterg fruntea peste care soarele își curge văpăile îngândurate... ştiam cu siguranță şi, totuşi, închideam ochii ca să nu te pierd...

55

Amprente pe suflet

inscripție pe timp se scutură de bătrânețe timpul întinerind cu fiecare dor, care mă duce, iute ca și gândul, în lumea celor ce nicicând nu mor – fiindcă îi țin încătușați în suflet, fiindcă-i hrănesc cu mine, ca și cum și ei... și eu... am fi născuți din sânge albastru - cum e cerul lui august! buni și străbuni, pe care, poate, ochiul nu i-a văzut, își fac în vreme loc și-mi povestesc în limbi uitate focul și-i știu, și-i simt, și-i înțeleg pe toți...

56

Amprente pe suflet

57

Amprente pe suflet

(în)semn mă-ndeamnă toamna-ntruna să-ți vorbesc, deși e de prisos și știi prea bine – nu mai e chip să-nvăț cum să pășesc făr' să rănesc pământul de sub mine; mă doare pasul ca un zbor înfrânt de șoim, ce eșuează lâng-un munte, strivit de crivăț și de-al iernii cânt așteaptă să dispară printre umbre; m-am încurcat prin firele de suflet, cu care țes, din când în când, un vis, și m-am trezit un lup pierdut în urlet cu-amprenta veșniciei-n gândul plâns! nu te mai știu, mi te închizi în tine ca într-un labirint de netrecut, îmi torc pe limbă ispita de a-ți spune că te-am legat de mine cu-n sărut; că-mi este dor de tine ca de-o vară cu soare molcom și caiși în pârg, când ațipește vântul cald în iarbă, c-a mers un veac și cade, seara, frânt... e cenușie toamna mea amară și vorbele îmi sunt pelin curat, îmi este dor de tine-ntâia oară ca de un rai adânc în noi uitat...

58

Amprente pe suflet

inscripție vino, când își plâng mestecenii culoarea și le ning discret ruginile prin crengi, amintindu-mi vesel că-mpărțirăm noaptea, exilați din lume tocmai în infern; înveliți în țolul învechit al lunii, numai noi și noaptea pe pământ eram ne vorbeam prin semne și-aprindeam gorunii, ca-n scântei de doruri să gonim spre rai... am oprit atuncea veacul să mai curgă și i-am pus, triști, vremii lacăt de argint, înțeleși în taină să nu dăm arvună gândurilor stranii ce ne-au amăgit! vino, până-n seară, la răscruci de suflet ca-ntr-o întâmplare vrută de destin, să-l lăsăm să-și joace ultima sa carte și la urmă, poate-l îmbătăm cu vin...

59

Amprente pe suflet

inscripție pe un surâs te-am văzut aseară, te plimbai pe stradă ca printr-o cetate dintr-un veac uitat; te-ai oprit o clipă, să priveşti în pripă luna cum se naşte-n cerul înnorat... începuse ploaia, te-apucase noaptea: nu-ți păsa de nimeni, singur hoinăreai – ud până la piele, îmi păşeai alene, liberă felină scăpată din rai! mi-erai dor în sânge ce uşor îmi curge, drum zorit prin vene pline cu păcat; prefăcut în visul stors cu foc de jindul dragostei ce-n oase veşnic l-am purtat...

60

Amprente pe suflet

noiembrie, doi se lasă seara ca un foc bengal și parcă-n jar mi-e sângele din vine – dintr-o scânteie a-nceput, egal, să ardă-n cer și-n dragostea din mine! e vreme bună de rascolnicii, ori de uitare-n blândă lenevire: să stai s-asculți cum plâng pe deal, în vii, doruri adânci scăpate din privire; mustește noaptea-n vinuri și-n stihii și nu e timp să mă opresc pe cale, cu atât mai mult cu cât te poți ivi pășind prin iarbă-nsingurat și agale... că nu-mi mai pasă-i doar o vorbă-n vânt, cum multe sunt rostite la-ntâmplare, de-aceea-mi place să te țin în gând ca într-o de lumină închisoare... ................................................ și dacă-i toamnă iar prin urbea noastră, și de ne preumblăm din nou prin ploi, vom prețui mai mult marea albastră ce-și mână-un vis neîmblânzit prin noi...

61

Amprente pe suflet

Moşii de toamnă „Caracterul unui om se formează în generaţii şi se transmite genetic.” Platon culorile se-amestecă întruna, dând curcubeie unei lumi de foc, îmi ard adânc în oase și în vene și aruncă cu descântec de noroc; se-nnoadă iar lumina cu mirare, se-ncing iar sufletele bine-n jar, că le așteptă zeci de seri amare și toamne-nveșnicite în zadar; îmi e tristețe-n zâmbete și-n gânduri și mi-e frumos, că ard mocnit iubiri purtate-n ani, în gene și-n priviri de dragii mei ce-apar ades în visuri... se-amestecă culorile prin umbră, se-mbină dorurile cu lumini furate doar în nopțile cu lună – amprente certe pentru amintiri...

62

Amprente pe suflet

63

Amprente pe suflet

cântec pentru tatăl meu aș vrea să-ți semăn întru totul, tată!... să-mi fie ochii verzi, smarald curat, surâsu-ntipărit pe chipul palid chiar de mi-e drumul peste culmi uitat... aș vrea să-mi altoiesc în suflet, tată, felul tău bun de-a fi, în veci, cu toți și să mă bucur pentru fiecare... și să le spun mereu, din suflet: „poți!” aș vrea s-adăst pe-o margine de cântec cu tine, cu ai tăi, cu toți ce-au fost `naintea mea purtați pe valul vremii să-mi spuneți: ce, pe lume, are rost?! aș vrea să îmi aduc aminte, tată, tot ce în sânge enigmatic port: poate-un cuvânt din dacă, ori, mai bine, poate vreun dor de cel care am fost!...

64

Amprente pe suflet

cântec de dragoste iubirea mea, îmi eşti întreg o rană de parcă-mi vii dintr-un ciudat război; îți curg fosforic gândurile-n toamnă şi sufletul ți-l văd visând la noi... iubirea mea, mă prinzi în ochi cu ciudă şi nu-mi dai drumul din strânsori de văz de parcă bătălia cea mai cruntă o porți cu teama că ai să mă pierzi; iubirea mea, se lasă iarna-n lume: ninsorile ne vin potop din nou, te-adăpostesc de gerul vieții-n sânge şi-ți dau să bei din vinul cel mai nou! iubirea mea, îmi ții dragostea-n palme fără să-ți pese că îți arde-n mâini, numai când ziua se desface-n noapte o modelezi în glob fără de vini – iubirea mea, vreau globul din lumină, în care ai ascuns din tine-un strop, ca să îl port în inima mea plină cu întuneric, drept caleidoscop...

65

Amprente pe suflet

semn de dragoste după cum ştii şi tu atât de bine mi-am pus în gând să construiesc un pod o punte simplă, rustică,-nspre tine din scândură de cedru şi năvod; va mirosi ca la-nceput de lume şi tot atât de trainic îmi va fi; va curge pe sub el un râu de munte cu păstrăvi ce-n secret se vor iubi! mă va-ntrista văzându-l în tangaj ca pe un braț rămas cumva în aer, care menit era să-mi stea sub cap când obosită-mi fac din visuri caier... dar, sub priviri-năsprite de vreo toamnă, ai să apari pe podul meu din lemn şi, temerar, ai să îl treci, de parcă vei fi simțit că este un însemn... atunci... o să adulmec bucuria cu patima de jucător ce-ar vrea quinta royală până la ivirea întâii dimineți în viața sa...

66

Amprente pe suflet

67

Amprente pe suflet

the nostalgic dream of childhood mi se prefac copacii în cuvinte, nemaiputând să țină pentru ei din tainele-ngropate pe coline, sub rădăcini care cerșesc scântei – așa ar putea să piară pe vecie arzând în foc - un phoenix eșuat ce nu ar vrea nicicând să mai învie, temându-se c-ar fi cumva-nşeuat! vorbesc salcâmii, teii, câte-un nuc despre un leagăn ce-a uitat să plângă de când îi trece câte-un vânt năuc prin funii și prin scânduri fără vină... e-nsemn al vremii-n care se putea să se-ntrupeze soarele din tină, când râsul inocent se încheia atunci când luna arunca-n lumină cu câte-o pată de pe chipu-i palid, cu câte-un dor uitat în cercul ei, cu galbenul din puful păpădiei știut numai de prunci plini de idei...

68

Amprente pe suflet

(în)semn pe timp îmi amiroase a cenuşiu acest noiembrie, cu zile reci şi oameni ce-au uitat să îi dea sorții-un zâmbet drept simbrie, că viața să-şi trăiască i-a-nvățat. îmi amiroase a gutuie coaptă şi-a prieteni ce în taină au plecat: i-o fi-ntristat că-n strune încă-mi cântă potopul meu de visuri, neîncetat... nu mă căiesc, nimic din ce se-ntâmplă nu aparține vreunui crunt hazard, trăiesc din plin în fiecare clipă, fiindcă ştiu bine: viața e un dar! îmi plouă mocăneşte ploaia-n suflet şi norii-mi adumbresc câte un dor, de aceea-mi place a-mi fi calea nescrisă şi iscălesc cu raze ce nu mor... şi-n loc de-nsemn la truda mea măruntă pun dragostea întreagă ce o simt, de parc-ar fi de îngeri chiar cerută dovadă clară a trecerii prin timp!

69

Amprente pe suflet

somn lasă-mă să îți adorm pe umăr somn neîntrerupt de crivăț și de ger; îmi va fi cald și voi uita că sânger și că-n bocanc mi-e loc de-un drum întreg! îmi voi lăsa în visuri, poate, tâmpla să-și construiască punți adânci în timp, fără să-mi pese că-n acest răstimp s-or risipi zăpezile aiurea... și-n toiul iernii, când se face bezna când prea albastră, când prea violet, mă voi topi atâta de încet că n-o să știi de-s om ori strop de ceață... ai să mă ștergi cu palma ta curată prin somn, fără să știi, fără să vrei, fără să simți că-mi calcă pașii grei sfios la tine-n suflet și prin viață...

70

Amprente pe suflet

(în)semn pe o zi de vineri prin gând îmi trece-a mă muta în toamnă ca pe un ostrov timpului sustras și, în crepuscul, să îi dau arvună iubirii – stropi de suflet ce prind glas; ciudate frunze se-mpletesc în grabă cu ploi ce par să cânte stins, ca-n vis, iar în șuvițe blonde de rusoaică e atâta chihlimbar și ametist... și nu e timp să mai amân vreo clipă m-așteaptă anotimpul preferat: să îi trec pragul, chiar de fac, în pripă, dintr-un detaliu un gest de temerar... așadar, te contemplu înc-o dată trecând, trăind, fiind așa cum știi: cel mai frumos din lumea asta toată, purtând în ochi atâtea visuri vii... și... când adormi, gândindu-te la mine, că nu mă vei fi uitat, poate, de tot, am să te ating cu buzele pe frunte, să îți învăț iubirea pe de rost...

71

Amprente pe suflet

cântec slavon e Moscova-mbrăcată-n strălucire – ninsorile-i pun dragoste-n obraz și anii îi așază pe la tâmple stele argintii și-n păr miros de brad; țarina misterioasă ne îmbie cu nopțile-mblânzite de zăpezi, ne cheamă să ne risipim printre o mie de gânduri, taine, doruri și povești... haide-,așadar, în astă plină iarnă, să ne luăm armura pentru ger și să pornim spre-o Moscovă a noastră păzită de barbari direct din cer; vom face foc din crengi de pin albastru ce-o să alunge lupii dimprejur și vom bea vin din ol de alabastru, când vom preface vorbele în scrum... va mirosi orașul a rășină și-a necuvânt, că-n noapte vor fi ars, noi ne vom crede fiii de lumină ce au făcut în beznă un popas; hai, să pornim spre urbea cu renume în toiul iernii, cât mai arde-n noi tot gerul lumii adunat anume să ne prefacă sufletu-n scântei!...

72

Amprente pe suflet

inscripție pe somn am devenit inventator de vise, să pot, din nou, la noapte să pătrund în somnul tău cu dorurile prinse pe-un portativ fantastic dintr-un gând; cad înainte-mi frunze veștejite pe care-o să le iau discret din drum, ca-n vise ninse să strecor ispite și să creez impresia de vetust… îmi leg iar părul și îmi suflec haina: vreau să am spor când slujba mi-o încep; destram coșmarul, ung cu miere luna să curgă somnul dulce, ca de prunc! și câteodată, când dă noaptea-n pârg și se deschid, spre trei de dimineață, porți ale vorbelor ascunse-adânc te-aș asculta, vorbindu-mi, o viață…

73

Amprente pe suflet

amprentă pe timp ploaia de azi, instrument de percuție, mi-aduce în minte un cântec tribal; în ritmul ei straniu simt timpul cum curge, pe frunte lăsându-mi și riduri, și ani... mă duc pașii aiurea pe străzi neștiute iau ploile-n palme și le țin suvenir; de uit și-nchid pumnul, le voi frânge în mine și-o să știe și cerul ce-nseamnă să plângi... ploaia de azi, instrument de percuție, aduce un pic cu un cânt gregorian; ascultă!... nu simți cum liniștea-și duce lumina prin trupuri înfrânte de ani?...

74

Amprente pe suflet

75

Amprente pe suflet

cântec pentru vineri m-am așezat cândva, neinvitată, la masa unde-un joc primejdios era în toi: mi s-a părut că „viață” i-au spus, în taină, jucători de soi! simțeam, magnetic, zarurile-n palmă topindu-le-ntr-un mod așa firesc, că m-am speriat de mine însămi, parcă purtam prin vene foc neomenesc... le-am aruncat prin fumul de țigară, ce-n rotocol,-naintea mea, urca și n-am văzut când au căzut, deodată ce stranie soartă-n numere-mi curgea! era târziu și, din ferestre, ploaia mă îndemna să mai aștept un pic; mă biruia, discretă, toropeala și am rămas, crezându-mă-ntr-un vis... dar bezna mea s-a prefăcut în ziuă, și m-am trezit cu sufletul întreg, tânjind în jarul dorului de ducă spre creste-n care șoimii mai trăiesc... și-n ochi simțeam cum marea mi se strânge, ca să îmi lase sarea suvenir, și-n trup ardea mocnit o cicatrice: însemn aproape sigur c-am trăit...

76

Amprente pe suflet

inscripție pe dor iubirea mea, sunt arhitect de visuri: știu proiecta, de vreau, păduri de pin sub mările din Nord, să le priască prefacerea în chihlimbarul fin cu care își vor face, după poftă, sirenele... coliere și brățări, să-și asorteze lumea lor anostă cu accesorii pline de mister; ce va rămâne... o s-adaug urbei pe care-o construiesc lâng-un coral: să poată luna să își spargă-n urlet întregul dor, în felu-i magistral! va fi cetatea tainei, neștiută decât de tine, fiindc-a ta va fi – ți-o dăruiesc, când soarele își uită căldura verii-n valuri argintii; va fi un loc cu iz slavon, știi bine, și nereide, care ți-or cânta, și, de vei vrea, poți să te-mbeți cu mine: sunt cel mai tare alcool din viața ta! iubirea mea, să ne botezi cetatea cu nume potrivit, poate-ntr-o zi o să ne ceară-impozit însăși marea, c-am atentat la zboruri aurii...

77

Amprente pe suflet

psalm doar sufletul are, în sine, amprente, degetele, vai!, n-au avut niciodată! privește-le urma, discretă, în tâmple... privește cum inima o conving să mai bată; doar sufletul are memorie și ține în cotloane ascunse priviri cu-nțeles... doar sufletul știe că-n umeri purtăm amintirea aripei și urma de cruce!

78

Amprente pe suflet

79

Amprente pe suflet

poem pentru mileniul patru telefoanele nu-și mai au rostul, iubirea mea, de pe vremea în care am descoperit telepatia; îți amintești ce controverse a stârnit? pătrunsesem, incognito, ce-i drept!, în laboratoarele supersecretizate ale sufletului, încălțați cu sandale romane, ca să nu lăsăm urme... în loc de togă, ne țineau de cald aripile... da! știu! nu ne-a ieșit nici măcar o dată zborul ca la carte, de aceea ne sângerau veșnic palmele, tâmplele, dorul... atunci, în acea seară în care soarele s-a certat, copilărește, cu un nor ce părea să-i fure din strălucire, privirile ne-au căzut, magnetic, pe o amintire; ne fascina ideea inoculată rapid în mințile noastre tinere... ne plăcea să ne umflăm în pene, gândindu-ne că în adn-ul nostru îi purtăm pe ai noștri cu toate pasiunile și patimile lor și că amintirile nu sunt altceva decât o gură de aer proaspăt pe care ne-o cer aceștia... atunci, în acea seară stranie în care aveam timp și curaj, am învățat să ne citim, unul altuia, gândurile...

80

Amprente pe suflet

am fost atât de buni noi, prin definiție, eram întotdeauna cei mai buni încât, fără să ne dăm seama, am suprimat cu totul cuvintele... la ce bun să spunem "vorbe sticloase, ca două dălți ce despart", când știam un cod atât de simplu de comunicare... de cuminecare... de tachinare?... deci, să nu te sperii de te voi invita, telepatic, firește, la muzeu: fac cinste cu o emoție, cât e biletul de intrare... vor fi expuse cuvinte exponate de preț! cuvinte mai vechi, mai noi, mai simple, mai complicate, de tot felul, după cum le-au găsit căutătorii de cuvinte cu detectoarele lor ultraperformante... va fi ca și cum ne-am aduce aminte că-n adn-ul nostru curge însăși lumina...

81

Amprente pe suflet

zbor să construim avioane din hârtie... din file albe ce refuză ferm cuvintele - care-ndrăznesc să fie mai primejdioase ca un revolver; apoi, să le-aruncăm de la ferestre... privindu-le plutirea prin văzduh, vom crede c-o ninsoare de poveste vor fi iscat în noi atât de brusc! hangarele or să ne pară triste în așteptarea fără de sfârșit a zborului ce-o eșua pe piste ca și un fulg purtat ușor de vânt... le-om încuia, băgând mereu de seamă aripile să nu le frângem iar, fiindcă vom vrea, încă de dimineață, un ultim zbor pe cerul siberian... deci, pregătește-ți sufletul degrabă: în zori pornim, e totul hotărât – vom duce-n noi și în cetatea-ntreagă atâta alb cât nu s-a-nchipuit!...

82

Amprente pe suflet

soresciană stăm, cuminți, în fața oglinzii și așteptăm să ne intre bine în piele fericirea; ne exersăm zâmbetul protocolar și punem deoparte, în geanta plină cu elemente de recuzită, un surâs bonom – să fie acolo, de rezervă: zilele sunt capricioase și trebuie să fim pregătiți clipă de clipă... pentru orice... diseară, te scot la plimbare. vreau să le fac cunoștință cu tine castanilor. se spune despre ei că știu citi orice chip și nu se cunoaște, încă, vreun as al camuflajului care să nu fi început să plângă în urma întâlnirii cu ei; de le va ieși încă o dată, promit să le dau statut de psihanaliști: ar fi un fel de Freud, Jung, Adler, Klein ai castanilor...

83

Amprente pe suflet

(în)semn pe o zi de sâmbătă se termină nisipul din clepsidră și valurile-n care ne-am trezit – deși ai vrea, nu poți să faci risipă de clipele ce curg împotmolit; și vrei să pleci, și vreau și eu așijderi, și vrei să crezi ce eu pricep de mult – să inventăm deci, într-o anume vineri, un anotimp cu soarele în crug; ar fi un fel de toamnă doar a noastră, cu chihlimbar în frunze și-n priviri și cu povești rostite într-o doară, dar preschimbate-n taine și-n iubiri; ar fi un timp sustras, subit, tăcerii, fiindc-am avea prea multe, atunci, de zis și ar vorbi și palmele, și nervii, și sângele, și, poate, câte-un vis... și-nspre-amurg, când soarele-n reflexii se va juca cu noi „de-a v-ați ascuns”, ne va părea că i-am furat vieții atât cât să-nțelegem ce-i de-ajuns...

84

Amprente pe suflet

semn de dragoste iubirea mea, de-o vreme, mi se-ntâmplă să te-ntâlnesc în vis, de parc-așa aș mai putea cumva să-i dau de furcă vremii, cu care joc la cacealma... m-așez atunci, comod, la tine-n tâmple, să înțeleg mai bine ce îmi spui și de-i tăcea, tălmaci de necuvinte am să mă fac, pentru priviri căprui! iubirea mea, în buze îți simt gustul dulce-amar, cu urme de cafea; și de-mi vorbești, îți storc din vorbe mustul și-l beau tihnit, privind câte o stea. pe palme port amprenta mâinii tale, de-aceea simt cum sângele, mocnind, își face drum, arzând totul în cale, prin trupul meu îmbătrânit de jind. iubirea mea, te simt ascuns în aer și te inspir cu poftă, ca și cum aș fi un șoim ce-n ochi își ține ager, zborul întreg de mâine și de-acum...

85

Amprente pe suflet

estivală norii, în cavalcade, se-aruncă-n apele acvamarin ale cerului ca-n niște oceane – soarele îi biciuie peste spinările mirosind a ploi, pe coapse, născându-le curcubeie; Iulie încinge trupuri și suflete, punând rămășag că-i va convinge pe fluturi să-și înhame aripile la Ursele nopții și-apoi să colinde prin mine! în urma lor, culoare și dor tăcere și cine mai știe!... norii, în cavalcade, se-aruncă, pe de-a-ntregu,-n lumină! în mine – se-aprind ruguri și maci și-aștept dor de ducă să-mi vină...

86

Amprente pe suflet

(în)semn se lasă înserarea cenușiu și vântu-nvăluie în frig privirea; pe măgură de gând aș vrea să fiu să nu mai simt cum mușcă-n os iubirea... amurgu-aruncă în goruni rugină, împodobind cu flăcări lemnul sur să fie numai bun pentru odihnă, când toaca-și cântă cântecul mai pur! căci dorul greu în caier se adună și palmele păgâne plâng șoptit peste un trup cu amiros de brumă ascuns în ii țesute-n borangic...

87

Amprente pe suflet

însemn pe ziua lui Mercur a-ncremenit în mine-ntreagă vremea, cu tot ce-a fost frumos sau poate trist; mă plimb prin suflet ca pe drumul straniu ce leagă începutul de sfârșit. în depărtare se aude vântul în adiere blândă ca un cânt, iar norii albi se-mpotmolesc în jocul sustras cu dibăcie vreunui gând! pe undeva,-n cotloane tăinuite, la sfat îmi stau strămoșii - cu folos... din când în când îmi toarnă dor în sânge, drept combustibil pentru-al vieții rost... mă văd apoi cum eram altădată: îmblânzind șoimi și câteodată lei, trecându-mi cu aceștia ziua toată şi prieteni buni dorind să-mi fac din ei... că este bine a trăi în tihnă cu mine însămi și cu cei din jur, visând rebel, dar fără nicio vină, călătorii-n a lunii pline crug...

88

Amprente pe suflet

89

Amprente pe suflet

sfârșit de vară e istovit iar soarele pe boltă: nu mai aruncă flăcări printre nori, finalul verii pare că-l încântă... un requiem născând din rod și ploi scânteie-nveșnicită în secundă, ce molcom arde peste mere-n pârg, cu întristare-și lasă focu-n urmă și face cu iubirea un ultim târg... să mai rămână-n lene și visareîntr-un sfârșit de august liniștit, plătind oricât pentru o-mbrățișare, îi e păcat ce-așteaptă săvârșit!...

90

Amprente pe suflet

însemn pe nucul copilăriei în păr îmi porți mirosul amărui al frunzelor de nuc în plină vară și-n ochi sclipiri din verdele închis, dând în căprui, ca timpul care zboară... ascuns atent într-un pridvor din vis, ca într-o temniță neomenească, pari a fi coborât din paradis să îmi vorbești de-o clipă ce contează... mi te așezi frumos lâng-amintire și îmi surâzi discret ca și atunci când amândoi făceam câte-o prostie trecută cu vederea de părinți... acum... mi-ai spune că ți-e bine-acolo, că nici aici nu pare a fi rău, că n-ar strica să mergem mai încolo să pescuim vreun caras argintiu... acum mi-ai spune-atâtea alte cele, dar te oprești și mă cuprinzi în ochi: ne e destul să știm c-avem în vene același sânge și un nuc frumos...

91

Amprente pe suflet

cântec de-ngăduit mi-ar fi să îmi transform vreun gând de peste zi în rugăciune, ar însemna să-I spun lui Dumnezeu că-mi treci prin minte fără sfiiciune; că te găsesc ascuns la mine-n nervi, că-n suflet m-am deprins să dau de tine şi poate că, de m-aş opri din mers, aş observa cum îmi pătrunzi în vine... apari discret în umbra mea din noapte, în ochi mi te strecori surâzător eşti peste tot: în zâmbet şi în oase şi-mi pare acum că nu-i întâmplător... e bucurie-n tot ce mă-nconjoară şi-i liniştea aşa de nedescris că parcă-i împrăştiată din greşeală de-un înger ce de umăr mi s-a prins! aşadar, de-o să fie vreodată posibil să prefac în rugă-un cânt, vei înțelege un lucru dintr-odată, care-i ştiut de un întreg Pământ...

92

Amprente pe suflet

matinală dimineața respiră prin părul meu... i-a dat drumul nopții să hoinărească pe Calea Lactee, ca să-și mai dezmorțească oasele după atâta ședere prin suflet; a împletit câteva raze de soare și le-a atârnat pe cerul încă întunecat, făcând lumină; a udat cu roua cea mai pură un vis pe care l-a pus la dospit, până hotărăște ce să facă cu el – e mai greu cu visurile, chiar și pentru ea: vor să o ia pe tot felul de drumuri și nu poți să știi niciodată cu siguranță unde vei ajunge cu ele; acum îmi respiră prin păr, bucuroasă pe drept, ca după o treabă bine făcută... îi simt în parfumul discret urme de cedru, nuanțe subtile de foc și esențe de toamnă. îmi place să mă trezească, fiindcă îmi promite mereu câte o minune... uneori se și ține de cuvânt! azi, bunăoară, mi-a adus în dar cel mai frumos gând despre iubire...

93

Amprente pe suflet

(în)semn pe o zi a Lunii a început să ningă în cetate crud, neînțeles și încăpățânat – par fulgii-nveșniciți în puritate în timp ce cad pe drumul înciudat. nimic din ieri nu mai conteaz-acuma: adulmec frigul făr' a mă-ntreba de rostul lumii ori de poartă Elena întreagă vina pentru soarta sa... a început să ningă în cetate: năpraznic dor e-n fiecare fulg, în urma lor și gerul parcă arde și simt în pași secundele cum fug. îmi vine-a crede că mă aflu-n Troia și, în galop de crâncen lipițan, spulber zăpada după cum mi-e voia – cuceritor cu sânge aheean! a început să ningă în cetate: zăpada se transformă-n cal troian și-n albul ei ascunde-atâta noapte că sufletu-mi începe a scânteia...

94

Amprente pe suflet

(în)semn pe o zi a lui Ianus crepusculul își cerne-ntunelarea îmi pare a fi îndrăgostit de mov... un serafim 'și-acordă ușor vioara, să cânte-n noapte până la istov... mi-am pus în gând să îl ascult cum strânge în coardă de vioară un trup întreg, căci sunetul pătrunde până-n vintre de parcă ar naște-n mine un rebel; mustește-n suflet o tristețe surdă ce nu-mi încape-n vorbe de prisos, doar Bach, de-ncearcă, poate să traducă inegalabil, doru-mi de Hristos... de-aș îndrăzni să îmi acopăr ochii, pentru o clipă-nveșnicită-n har, aș reuși să îmi desfac pantofii din lutul prefăcut într-un tâlhar și să pășesc pe ape-ncercănate, ce țin în ele norii grei de ploi, și să ascult în tihnă, uitând de toate, cum munții-și cresc viorile în noi...

95

Amprente pe suflet

inscripție în seara aceasta hoinăresc prin urbe: șuvițe negre-mi flutură în vânt și fumul de țigară-n rotocoale mă-nconjură ca într-un ultim gând... în seara aceasta fur din timp o clipă și o agăț la gâtul unui dor: o veșnicie încrustată-n sticlă mi-e dragostea, cântată-n do minor! în seara aceasta părăsesc cetatea pentru un colț de rai uitat de om ca să pot plânge-ncet singurătatea ivită într-un suflet policrom...

96

Amprente pe suflet

(în)semn pe un amurg ciocanele cuvintelor se-aud metalic în adn cu urme adânci de dac, mă doare iar brățara grea din aur, strângând trecutu-n ea ca-n clești de rac; coborară soarele în ochii aspri ai lupului - înnobilat însemn, care, fluidizat, îmi curge-n palmă, ca să-mi dispară-n sânge la consemn... cuvintele încep să-mi amiroasă a brazi crescuți pe culmile din munți și-n glasul lor simt parcă glas de toacă ce strânge-n haită lupii îmblânziți. e iminentă aducerea-aminte: madlena mea miroase a păduri – timpul îmi curge lin către sorginte, ademenindu-mi dorul de străbuni...

97

Amprente pe suflet

pseudopastel luminile difuze ale urbei se-aud cum cad din stâlpi pe caldarâm și frunzele copacilor, rotunde, culorile și le feresc din vânt; metalici, pașii parcă-mi calcă invers nu pe asfalt, ci-n talpă și în nerv și noaptea-o simt cum îmi pătrunde-n sânge plină de cicatrici și de poveri...

Siberii-n palme ard ca niciodată și drumul-mbie spre necunoscut, mă rătăcesc cu voie-n plină ceață, dorind numai o clipă să m-ascund și să opresc ceasornicul, în pripă, ca să ascult pământul respirând în timp ce fac din dragoste risipă, jur împrejur din suflet împrăștiind... în seara asta, atâta de târzie, mă voi plimba prin urbea de metal și voi vorbi castanilor de tine de parc-aș ști că încă te mai am...

98

Amprente pe suflet

călătorie m-am îmbarcat pe un avion ciudat: fără escală zboară înspre soare; știam de la-nceput, dar, ce să fac?!... magnetic mă atrage și prin ploaie! în drumul meu, mi-aș fi dorit o rază pe care s-o-mpletesc c-un snop de ploi, ca să mă laud cât sunt de grozavă purtând la gât, banal, un curcubeu... ar fi un colier al amintirii din vremea-n care hoinăream prin timp, cutumă a planetelor și-a firii păstrată-n ochiul galaxiei, blând... ajunsă în privirea-ncercănată a soarelui ce-aruncă-n jur văpăi, pasul mi l-aș preface de îndată deopotrivă drumului de-apoi. și fiindcă de însemne-i plină lumea, voi iscăli și eu cu viața mea – în cărți solare scrijelind iubirea, să nu se piard-atunci când voi pleca...

99

Amprente pe suflet

liniște ascultă: dimineața își întinde brațele spre cer cu lenea unui lup îndrăgostit de lună!... ascultă: tăcut bat zorii-n porți de ger, până în suflet să-mi pătrundă!... ascultă: se risipește întunericul încet și gândul pare-o scamă de lumină!... ascultă: mi se preface sângele în dor și arde molcom - jar fără de vină!...

100

Amprente pe suflet

101

Amprente pe suflet

inscripție pe o rază de soare discret, soarele mi se prelinge-n palmă – simt cum îmi arde sângele încet și din albastrul înghețat îmi pare cărămiziu că-ncepe a curge-ntreg... n-a bănuit o singură secundă că raza lui fierbinte ar putea să îmi aducă-n brațe atâta trudă cât nu-i în stare omul a purta... că-i vinovat de vânturile verii, ce-mi amintesc de-o plajă din metal, și că m-așteaptă încă briza mării să-mi învelească trupul în cristal; că părul îmi e îmbibat în sare și focul lui domol din asfințit iscă în trup incendii-atât de rare cum e posibil numai la sfârșit... mi se prelinge soarele-n șuvițe – firesc, ca un detaliu cotidian, și îmi împarte sufletul în ițe, ironic împletind un nod gordian...

102

Amprente pe suflet

în spirit de fado... mi-ai pătruns în minte într-o vreme în care-mi aminteam cine mai sunt; ai plutit atent printre vertebre ca un cânt iberic dus de vânt printre valuri mediteraneene cu miros nostalgic și sărat... ca o glumă bună a vieții pentru vreo sirenă uitată-n larg; te-am găsit, cândva,-ntr-o dimineață, lenevind într-un ungher de suflet: îți părea firesc și, dintr-o dată, am simțit în sânge un pui de înger... îmi venea să râd... ce puteam face când în umeri încolțeau aripi, aruncând poverile-mi departe, curățând de tină orice gând?!... mi-amintesc de mine și îmi pare că-ntr-un straniu joc iar am intrat: port prea multe doruri de-ale tale și te simt ca pe-un altoi curat...

103

Amprente pe suflet

(în)semn pe o fotografie primește-mă în cerul tău o clipă, să te îmbrățișez cu sufletul întreg, să îți vorbesc de mine, așa, în pripă de ce mai fac, de noduri ce îmi leg... că-mi este dorul rană sângerândă și-ncerc să te aproprii-n fiecare zi mai am un pic și mă prefac în stâncă, și vreau să-ți fiu asemenea, să știi! zâmbesc atunci când îmi apari în minte, de obicei... în zorii liniștiți, crezând că e un mod de a-mi transmite să-mi port curaju-n gânduri și-n surâs, simțind cumva că îmi aduci aminte să nu uit să privesc spre Răsărit, de unde îmi va apărea-nainte un soare-n roua dimineții prins...

104

Amprente pe suflet

duminică dimineața, cu dor... melancoliile din dimineața aceasta sunt datorate ploii în exces, de-aceea, leneșă, îmi beau cafeaua și îmi închipui că te-mbrățișez... că-ncet îmi sprijin sufletul de tine, ca să ascult cum viața-ți curge-n trup atât de lent c-aproape-mi vine a spune că se oprește timpul un minut! îmi va prii și tihna, și tăcerea, și brațul tău strângându-mă la piept, îmi va părea că mi se schimbă firea și port în sânge... sânge îngeresc; voi ști atunci să-ți tălmăcesc în ochi, și în surâs, și-n ridul de pe frunte focul întreg pe care-n vene-l porți făr` să mai am nevoie de cuvinte! .................................................. de vină este ploaia pentru toate, cu stropii ei lovind în dor din nou, trezind din amorțeală gânduri care, ușor, se vor preface în ecou...

105

Amprente pe suflet

gând iubirea mea, mi-s tălpile rănite de pietre de hotar ce-au apărut în drumul meu care ducea spre tine, spre a se pierde poate-ntr-un sărut; iubirea mea, port cicatrici în pași – însemne vagi de-aducere-aminte, dar încă merg și o să fac popas în gândul tău ascuns de lume bine... iubirea mea, vorbește-mi despre toate – cât mai avem, prin lumea asta, timp, vorbește-mi despre tine și de soare, să uit de răni, de drumuri, de pământ...

106

Amprente pe suflet

gând iubirea mea, am construit aseară un drum din norii cerului înfrânt, să pot păși cu talpa mea-ncercată de spinii timpului pe albastru aquamarine... iubirea mea, pe drumul meu de nori am pus însemne – o bancă și-o fântână; hai, stai cu-mine-o vreme și-o să bem din ciutura cu apa cea mai scumpă... ne va ajunge pentr-un veac întreg un strop din roua asta prețioasă și n-o să simți vreodată că-nsetezi, atât de rece-i apa-mi... și gustoasă! iubirea mea, învelește-mă în brațe și ține-mă așa măcar un timp – cât va putea un șoim, în zbor, străbate, în locul meu, un drum de nori și vânt...

107

Amprente pe suflet

semn de dragoste iubirea mea,-mi spun florile de măr că poartă-n albul de satin furtuni, deși-mprăștiate peste verzi pășuni amprente-s liniștite de mister; iubirea mea, curând pornesc spre Soare și merii-i voi lăsa ușor în urmă; ascultă-n zori cum mă pândesc din umbră de parc-ar fi sezon de vânătoare – iar eu sunt prada frumuseții pure, învinsă-n faptul zilei de un gând! iubirea mea, mi-i doru-ntreg în pârg și-mi amintesc necontenit de tine...

108

Amprente pe suflet

(în)semn pe o dimineață caută-mă-n vremuri de restriște, vara – când încep cireșii ca să dea în pârg; de-mi vorbești întruna, ai s-ațâți mirarea, ca degrabă-n suflet să pot să-ți pătrund; te-oi privi cu gândul: gând furat din mine, și-o să-mi pară, poate, că ești doar al meu, că te știu, desigur, de o veșnicie, de-ți cunosc și pasul ferm și-atât de greu... o să-ți simt parfumul îmbinat cu ploaia, ce m-ademenește către brațul tău și-o să cred că-n tine bate însăși marea, când-o aud spărgându-și valu-n piept, mereu... .................................................. caută-mă-n zile-n care dorul cerne pânza lui salină peste ochii-ți blânzi și-ți voi da din soare numai o fărâmă: cât să îți ajung-o viață să-mi surâzi!...

109

Amprente pe suflet

pastel liniștea nopții îmi curge în palmă – o simt prefăcându-se, în zori, ametist și parcă pământul întreg mă întreabă de știu cum s-ajung la plus infinit; se-aude departe, la mine în suflet, cum soarele cerne din sine citrin, regal să își afle drumul și-n unde de sânge albastru să înoate puțin... e lumea pierdută-ntre vis și trezvie și șoimii plutesc, încă leneși, sub cer și-o scamă de vânt se vrea vijelie, dar norii se joacă de-a mingi și de-a ghem; alene-mi cad stropi de rouă pe frunte, de parcă ar fi mângâieri de copil îi simt și-nțeleg că încearcă a-mi spune că-mi aduc dimineața ca pe un oaspe iubit...

110

Amprente pe suflet

cântec șoptit tăcerea ta îmi pare o-nchisoare și ochii tăi zăbrele sunt din fier, eu - delincvent închis pentru visare în temniță de gând indiferent... cuvintele-mi sunt inutile arme: se sparg de-un zid ce nu pot să-l pricep! tăcerea ta începe a-mi curge-n palme fluid ciudat ce poartă-n sine ger... privirile-mi sunt vag dezîmblânzite, întunelate-n dorul permanent că aș putea cumva s-ajung la tine, chiar de-aș urca pe trepte spre infern! dar ochii tăi se-nchid ca o aripă ce își refuză zborul mult dorit și nu mai pot decât să fac în pripă apel la un cântec ce-i mai mult șoptit...

111

Amprente pe suflet

inscripție pe un apus de soare crepuscul de citrin adevărat am contemplat, deunăzi, în cetate: mocnea în soare un dor așa ciudat că am putut în ochi să-l simt cum doare... și macii, prinși în părul meu amar ca nucii-nveșniciți în pârguire, i-am agățat de ceru-nvolburat amprentă vie a dragostei din mine! în gândul meu, incendiam imperii, ca să ajung în vis să te prefac și mă simțeam intrusă printre merii care-ți ningeau cu aur și cu alb... albastru-violet era pretextul de a-ți transmite, telepatic: zbor!... și-n plin complot mă aflu cu Universul, vrând să te știu la noapte pe de rost...

112

Amprente pe suflet

(în)semn se frânge amiaza-n picături de ploaie caleidoscopic, îmi apare-un dor; surâd nostalgic - trec subit prin ape, spărgând lumina zilei, prinsă-n zbor; e liniște pe drum, vântul e dus să răscolească lumi ce-mi sunt străine, doar stropii prefăcuți parcă în fus nasc cercuri și spirale reci în mine... e Aprilie pustiu și înnorat, îl simt jelind în pomii ce n-au floare și în pământul umed și uitat de verdele-nvierii și de soare! se frânge amiaza-n stâncile din mine ca valurile mării de un dig înaintea mea și-n urmă-s doar ruine și-n loc de sânge-mi curge-n vene frig...

113

Amprente pe suflet

inscripție pe o dimineață... se liniștesc furtunile, iar noaptea își pierde din puteri încet-încet: la orizont, se iscă dimineața, având în plete urme de ninsori; nu știe încă de e primăvară ori de a nimerit pe culmi de frig în albul său încremenit și-n ceață se-ascunde totuși vag miros de meri... surâsul ei e fără de speranță și știe că e alta de acum, că inutil își ține doru-n palmă: trecutu-i prins în temniți de granit! în ochii ei răsăriteni se vede cum nostalgiile își fac de cap, iar sarea i se simte ca-n poveste: arsură-adevărată pe obraz... și totuși... nu-i rămâne altă trudă decât să-și poarte soarele prin cer, iar de-o să-i vină iarăși dor de ducă să-l ia de braț prin gânduri ce nu pier...

114

Amprente pe suflet

gând plecările... pot fi definitive, deși nu par, deși n-aș vrea deloc să pierd din stropii puri de veșnicie amestecați cu sângele-n galop; și gândurile mele-s trecătoare: ce azi doresc, cu sufletul întreg, se va-nălța ușor în rotocoale – fum de țigară risipit prin cer... îmi poartă drumul pașii după voie, chiar de mă amăgesc că știu umbla, ori că descind dintr-o ciudată Troie: tot simt la-ncheieturi urmă de za! aud cum cad din mâini necunoscute zaruri din os, ce-mi spun, subtil, s-o iau pe aleea care duce la răscruce, că vreme nu-i... în acest loc să stau...

115

Amprente pe suflet

(în)semn pe un dor din ghem solar deșir lumină și fac pariu că într-o noapte o să răsar cu luna plină, ținând un curcubeu în palme! va fi la fel ca-ntr-o poveste cu herghelii de unicorni, care vor vrea, de-atâta sete, să bea din rouă și din ploi... și fiindcă-mi inventez povestea în zbor rebel prin galaxii, am să te chem să vii cu mine: cel mai iubit, cum bine știi! de-o să găsesc cumva vreun astru, ce nu-și mai are loc în cer, o să ți-l prind, suav dezastru, de dor, în luna lui Prier...

116

Amprente pe suflet

117

Amprente pe suflet

septembrie în noaptea asta luna e albastră ca sângele de nobil şi de sfânt uitat în gând arhaic şi-n cuvânt, şoptit arar de-o inimă sihastră – prin vene-mi curge dor şi amintire: nostalgic mi-este pasul şi tăcut... a fost cândva pasibil de-altoire pe pas celest de Dumnezeu crezut... dar a căzut şi urma i-a fost ştearsă... pierdut în seri de plâns şi biciuiri îşi poartă azi smerit prin tina arsă călcâi rănit de-amare biruiri...

118

Amprente pe suflet

însemn pe o zi oarecare de o vreme, îți contemplu gândul, dintr-un colț de lume inedit, și fac pact, pe viață, cu Pământul, altfel risc să te prefac în mit; e ciudat cum poate-o vorbă numai să-nflorească-n sânge infinit – din acest motiv plătesc arvuna: vis ștrengar și-un zâmbet insolit... telepatic, te aduc-nainte-mi: semn că încă pot să te-mblânzesc, deci transform orașul în savană, pentr-o vânătoare-n stil regesc... spre a-ți fi la îndemână drumul ca să-mi fugi ori pentru a reveni vreau să ne-mpărțim în două rostul și să inventăm o altă zi...

119

Amprente pe suflet

însemn pe un strop de sânge albastru e labirintic drumul meu prin lume, de nade plin - ascunse-n val sărat, de munți, ce-așteaptă să primească nume, de-atâtea gânduri prinse-n ger polar... vacarm e împrejur, și vânt, și brumă deși mă aflu încă-n primăveri... și șovăieli cu gust amar, de humă, și zaruri măsluite, și-ntâmplări... și totuși, de-undeva din mine însămi, aud ori simt vorbind un glas ciudat: ba-mi pare stins, ba e ca o furtună și înțeleg că-n sânge mi-ai rămas! că vocea ta e bine-ntipărită în fiecare gând pe care-l am... că-mi este far la mal de mare-adâncă și firul Ariadnei, și un dar... de aceea, tată, pot zâmbi în noapte, de aceea nu mă tem de orice ar fi: deși plecat, îmi ești atât de-aproape și am să te port în suflet zi de zi...

120

Amprente pe suflet

121

Amprente pe suflet

inscripție pe o zi de mai s-a înveșnicit în gândul meu o clipă ruptă, parcă, timpului din rai – îmi făceau arhanghelii risipă, și de vreme, și de flori de mai... îmi venea, hoțește,-n suflet, Înger, ca s-adoarmă-n floarea de salcâm, ce ispită-i și la zece stânjeni – seara, când simți tihna mai din plin... îi plăcea, la vreme de chindie, să își dezmorțeasc-aripile de ger și să-i ceară, simplu, lunii pline să îi toarne foc mocnit prin nerv; era înger de poveste veche: când rebel, când prea ascultător... și-mi părea ștrengar fără pereche, de-și purta surâsul într-un dor...

122

Amprente pe suflet

cântec de iulie îmi închid ochii pentr-o clipă și simt cum timpul se sparge-n secunde... e liniște-n tot ca-ntr-un iulie torid, când soarele-ncearcă să-mpuște cu razele lui, revolver cu blazon o pasăre-ascunsă în mine... miros liniștea-n vânt, doar un țipăt prin gând: o pasăre-mi cade-nainte...

123

Amprente pe suflet

pretext hai să pictăm, iubirea mea, în suflet ca pe o pânză abstract-a unei ierni bătând în mov - o piatră prețioasă purtată elegant atâtea seri; putem s-acoperim, de vrei, cu-albastru, în tușe adânci, un strop din ce a fost și grijii ce-a rămas să-i smulgem, tandru, surâsul îmblânzit prin dimineți; vreau să-ți pictez, iubirea mea, un soare cu aurul mileniului trecut, al celților ce-au mers la întâmplare, ca să își afle-n Nord un început... va fi o pânză împletită-n tihnă din fire-ntregi de suflet și abis... pictată, după datini, când își cântă arhanghelii iubirile din vis! cu tonuri reci și calde laolaltă, va fi interesant s-o contemplăm; și, ignorând tristețea ei firească, vom hotărî ca-n sânge s-o purtăm...

124

Amprente pe suflet

cântec de ploaie este târziu. se-aud în mine ploi căzând metalic, parc-ar fi de gheață, parc-ar dori s-o ia din loc-napoi, de parcă ar putea scăpa în viață... pe față simt cum degete-și răsfiră un vânt nomad, ce-n mângâierea sa, necontenit, mi-aduce-n minte o vină s-o ispășesc întemnițat pe-o stea; este târziu, dar noaptea-ncet mai toarce fire de foc și fire de pământ – să le-mpletească atunci când visu-și stoarce truda întreagă-n cântul cel mai blând...

125

Amprente pe suflet

(în)semn pe copilărie m-am așezat la o masă a tăcerii fără să știu că miza sunt chiar eu, că zarurile se rostogolesc prin mine împotmolindu-se în dor, mereu... priveam cu detașare cum își poartă un nor, prin ceruri, trupu-atât de greu și ca un prunc naiv se ia la harță cu ploile ce-l trag din empireu; simțeam acut miros de zile blânde, furate parcă unui timp întors și vântul... că-mi aduce înainte amprenta unor jocuri de prisos... picioare, descălțate de-orice vină, jucau șotron cu mine, ca și cum n-aș fi avut voie în nicio clipă să știu că anii se transformă-n plumb! un leagăn îmi vorbea în vorbe simple despre un zbor ce-avea atâta rost, că îmi părea că îngeri vin-nainte-mi, să-mi facă din copilărie adăpost...

126

Amprente pe suflet

inscripție pe ploaie de vină este ploaia pentru toate, chiar de-și ferește stropii reci de noi – croind numai-nainte drum de ape și, pe alocuri, poduri-curcubeu. de vină este pentru clipe-n care calm zăbovim la poarta vreunui dor, nădăjduind că încă se mai poate să ne-ncropim din visuri câte-un zbor. de vină e și de-ascultăm în noapte balade rock mai vechi decât un vin ascuns în beciuri reci și-ntunecate – pentru o zi anume de declin! de vină este ploaia: mi te-aduce în minte, și în suflet, și în nerv, și-ntreg, fără să-i pese că-mi ajunge să mă prefacă-ncet într-un rebel... ce ar da vieții anii lui arvună și ar purta la-ncheieturi, de preț, brățări făcute numai din furtună și nu ar cere vremii niciun rest...

127

Amprente pe suflet

semn pe marginea sufletului a început să mi se facă noapte și-atât de frig, și-atât de nu știu cum, c-aș încălța bocancii și, prin ploaie, aș merge-ntruna, fără niciun gând... a început să mi se nască-n palme un curcubeu mai altfel – cenușiu... și-a început să îmi zvâcnească-n oase un dor ciudat și-atâta de târziu... a început să își desfacă timpul secundele din nervii lui tociți și se preface în vârtej și vântul, vrând să mă poarte-n birja lui cu sfinți... a început potop de zboruri frânte și de cuvinte spuse pe de rost – te iau cu mine-n barca mea, cuminte să navigăm pe oceane de prisos...

128

Amprente pe suflet

amiază de august se împletește liniștea cu marea... adorm, sub pași, nisipuri străvezii, doar albatroșii mai scrutează zarea când lenea e stăpână peste zi! își răcorește soarele, în valuri, văpăile ce ard în plin august dantele albe cad ușor pe maluri și-n cochilii-mi țin sufletul ascuns... îmi ard în tâmple gândurile toate: cenușa lor devine-un cântec clar, pe care-l simt purtat de vânt departe ca să prefacă vagul în mai vag... e liniște deplină peste lume și însuși norii,-n cer, au ațipit, uitând că și-au propus să-și lase-n spume frânturi din ei și scame de citrin. ....................................................... doar tu-mi vorbești: în glasul tău e tihnă, îl simt curgând prin mine ca pe-un cânt, ca pe o rază frântă de lumină, ce arde molcom fiecare gând...

129

Amprente pe suflet

acuarelă m-am însoțit cu ploaia pentr-o clipă, c-apoi să mă dizolv în violet să pot din ametist să fac risipă, privind cum norii curcubeie-și pierd – când rătăcesc prin unde-acvamarine, liberi de închisori și de-omenesc, închipuindu-și cerurile pline de inorogi, ce-n vis parcă plutesc... crepusculul își varsă călimara culorilor... la mine în priviri: amestec verdele-mi-căprui cu sarea ce-n lacrimă o țin - drept chilipir. pictez, pe coli de beznă, constelații și pe-undeva,-n unghere de neant, din degete, adevărate patimi picură-ncet peste-un desen stelar...

130

Amprente pe suflet

(în)semn pe o zi de vară azi... navighez: mi-e sufletul ocean! prin valuri răscolite de furtună, înaintez, purtând în tâmple, vag, gândul de a-mi părăsi corabia o secundă, ca să pășesc pe-un pod zidit din ape și să zâmbesc, simțind c-orice se poate... azi... navighez! corabia în derivă mi-am prins-o de un nor hoinar, c-un fir fantastic, numai din lumină, să-mi fie drumul sigur spre final... azi... navighez prin liniște și noapte... și nereide-ascult... și uit de toate...

131

Amprente pe suflet

mercuriană în după-amieze surde, citadine, când încetează forfota subit, îmi regăsesc cuvintele nespuse într-un ungher de suflet tăinuit; așteaptă-n ploi de mai să se-nfiripe pe nesimțite, ca și cum n-ar fi, știind prea bine ce-o să se întâmple, de-or îndrăzni în lume a ieși... își camuflează sângele fierbinte într-o grimasă, care-a-nțepenit în colțul gurii,-n ridul de pe frunte, de parcă-n altă vreme au trăit; își plâng neștiute rănile și dorul, și ploile ce-ntârzie mereu... și simt cum se îneacă în izvorul ce curge-mpotmolit și-atât de greu... în după-amieze surde, citadine, când trecătorii-s drumului uitați, cuvintele-mi te strigă-ncet pe nume, ca să te-ntrebe: oare ce mai faci?...

132

Amprente pe suflet

(în)semn pe o zi de iunie pasc lipițanii cerului cicoare și spice rup, flămânzi, din lan solar; cu nechezatul lor de foc... aproape că vor stârni cutremur în înalt; e început de vară ca la carte: cu fulgere în ceruri și-n priviri... furtună e în gesturi oarecare și-n palme-i plin de tandre-nchipuiri! și vânturi prinse-n mrejele amiezii ca-n temnițe ciudate, de banal, își vor întinde degetele ceții să-ți răscolească gândurile iar; va fi de-ajuns o clipă, poate două să-ți amintești de mine un moment: cât ploile-or să-ți pară permanente, cât soarele, pe cer, va fi absent... vor curge nesfârșite fluvii-albastre în ochii tăi atâta de căprui, c-or înflori bujori, pe-ntinderi vaste, sălbatic mirosind... și amărui...

133

Amprente pe suflet

semn de vară corăbiile m-ademenesc întruna să navighez spre-un orizont ciudat, pictat de-un pescăruș numai cu umbra unei tristeți simțite neîncetat; corăbiile m-ademenesc cu lenea care le curge lin înspre departe, cu valurile ce se sparg de cer și se rostogolesc apoi prin noapte! corăbiile m-ademenesc întruna la cârma lor - îngemănată parcă cu soarele de iulie târziu, ce ne îmbie calm spre altădată...

134

Amprente pe suflet

vitraliu și pare a fi din miere chiar lumina, când se prelinge-ncet printre culori ca într-un dans de taină cu iubirea bucăți de sticlă, împrăștiind fiori... scântei și umbre laoaltă-ncearcă să recreeze-n templu liturghii, ca setea celor ce se află-n arcă să se aline-n ploi de vară vii... și pare a fi din chihlimbar făcută lumina pură, prinsă, în amiezi, că răscolește-n mine atât de cruntă, încât mă va preface-ntr-un rebel... fluvii de foc curg parcă prin vitralii e iulie de flăcări încercat: ca-ntr-un atipic praznic de Rusalii lumina-și frânge zborul înc-o dat'...

135

Amprente pe suflet

poem pentru o zi de vară iubirea mea, mi-s măștile-aruncate prin unghere de beznă răvășită; vezi, de-i veni, la ușă nu mai bate: doar intră. ești acasă.-n toate-i tihnă. m-așteaptă să îmi șterg puțin obrajii de urma măștii, ce atât de strânsă mi-a fost pe chip, c-am dăruit-o nopții, cu mine însămi vrând-o deopotrivă... iubirea mea, să nu-ți rănești piciorul de vreo sanda uitată poate-n cale: m-am descălțat, să simt în pași fiorul și gustul vieții mele dulci-amare. ți-am pregătit o cină copioasă, sperând că timpu-n ceas se va topi și-mi vei rămâne încă mult la masă, să-mi povestești de câte-n minte ții... iubirea mea, mi-s măștile-aruncate și-mi vei vedea, prin beznă, cicatrici, dar mâinile-mi vor fi împreunate în jurul tău ca-n jurul unei rugi. degeaba știm că totu-i în deșert, când palmele nu vor să mi te lase și-mi cer, cu insistență, să te-ofer iubirii mele,-ntreg, ca pe o jertfă...

136

Amprente pe suflet

(în)semn pe vineri în vara asta hoinăresc prin lume, prin epoci demodate de un veac și roibul meu, ivit parcă din spume, mă va-nsoți,-n galop, prin ancestral; nu-mi trebuie nici chei și nici bagaje, și nici s-arunc vreun zar sculptat în os – în vara asta inventez colaje din tot ce-n mine este mai frumos! mă voi opri-n orașe de poveste ce-or mirosi a struguri și a vis și, vizitând muzeele funeste, am să-mi înec privirile în plâns... voi ști doar eu însemnele tăcute din firele de praf, din ploi, din dor... te vei mira că mi le-aduc aminte, de parcă-n mine ar fi arhiva lor. îmi voi afla obârșia secretă în aripa vreunui șoim rănit și-mi voi întinde brațele, în pripă, să caut urme-n umărul spășit... în vara asta am să zbor prin vreme, aripă lângă aripa unui șoim, pân-va începe cerul a mă cerne pe străzi aglomerate iar cu nori...

137

Amprente pe suflet

cântec de dragoste la marginea serii iubirea mea, mi-s gândurile vraiște de când mă-ncumet a privi spre nori... mă-ntreb: cum pot s-ajung așa departe cu visul meu zidit întreg pe zori? de-ar fi să vină-n lume-o cataclismă și să imi ia iluzii, dor și rost, m-aș îndrepta spre cer, cu-ntreaga vină, să I te cer, indiferent de cost.

El ar zâmbi fiindcă-ndrăznesc a cere ce-am mai avut, neavând măcar o zi și mi-ar ierta amarnica mea vrere și patima întreagă de-a iubi... iubirea mea, se-ncearcă șoimii-n aer, să vadă: care-i mai de soi prin timp? privește-i cum deșiră firu-n caier, indiferenți la vorbele din vânt! un fir solar le mână soarta-n vreme și e al meu, l-am dat cu împrumut... de îl vor înnoda fragil prin pene, pun rămășag: le va fi Phoenix scut... iubirea mea, tu... ce le știi pe toate, să-ți pregătești fâșii din continent, să-mi legi, de va fi cazul, rana care va lumina în mine permanent...

138

Amprente pe suflet

139

Amprente pe suflet

degustare... mărgele de-ntuneric strălucesc ispititor, într-un pahar cu noapte: l-aș bea întreg, ca pe un vin domnesc, dar ce păcat că știu că nu se poate... contemplu iar cum își declină luna culorile pe-un cer de turnesol și, la reflux, îi fură mării spuma, vrând să îi dea un nou statut – de nor; un albatros îmi țipă în ureche, lăsându-și urma-n plin aquamarin, și înțeleg că-ncearcă să mă-nvețe cum să plutesc când sufletul mi-e plin! surâd discret, dând mâna resemnării, și-mi las să scape un anume gând, dar mi-l înghite iute valul mării: ca nu cumva să se împrăștie-n vânt! mărgele de-ntuneric strălucesc în noaptea mea ce-i plină cu de toate – am să te gust ca pe un vin domnesc, deprins să am mereu ce nu se poate...

140

Amprente pe suflet

(în)semn... pe undeva,-ntr-o lume ascunsă-n umbre, cuvintele-și îngână liniștit semnificații care de pe unde, purtând în ele amprenta vreunui mit. când s-au născut nu-și mai aduc aminte... știu doar atât: că au călătorit și haina înțelesului, cuminte și-au mai schimbat-o atunci când și-au dorit. vocale dulci, purtând în sine cântec, le-au pus pe chip din praful lor solar, să poată străluci, de vor da pinteni vreunui dor uitat în ger polar... consoanele le sunt pietre de moară ce cad sfâșietor înspre nimic – și totuși, carnea lor așa de-amară păstrează încă taine-ntregi și frig... cuvintele-s banale carusele ce te-amețesc, ținându-te închis în cercul lor imaginat prin vreme, în lumea lor de-iluzii și de vis... citește printre rânduri totdeauna, ca să-nțelegi însemnul lor secret: un monoton: „sunt bine!” nu-i totuna cu: „astăzi sunt de-a dreptul fericit!”

141

Amprente pe suflet

inscripție pe ruina unei veri prin sângele meu - focuri bengale și ritmuri latino amplifică-ncet emoții scăpate, din cuști, în sandale, s-alerge prin vară și să țipe-nspre cer... nimic nu mai este ce-a fost, ce-o să fie nu știu și nu-mi pasă, destul îmi e azi! îmi place să simt cum în mine vibrează viorile vieții cioplite din brazi... arunc deopotrivă și zaruri și crezuri pe mesele nopții-mbibate cu ger: azi... cântec să curgă, prin vene, și-eresuri – să nu mai simt dorul scrijelindu-mi vreun nerv... azi vreau să trăiesc pe de-a-ntregul, de parcă n-ar fi cicatrici sângerânde-n iubiri; să beau dintr-un vin stors din gânduri și piatră, inventat special pentru-ai dragostei zbiri... ......................................................... prin sângele meu – tăceri și uitare ard molcom și parcă nimic n-a fost ieri: privesc detașat cum totul dispare și-n mine se lasă nesfârșitele seri...

142

Amprente pe suflet

143

Amprente pe suflet

(în)semn pe un fir de nisip nisipul mării-mi mângâie călcâiul și firele-i de chihlimbar topit îmi scrijelesc pe gleznă-ncet destinul și-l lustruiesc cu drumu,-n pași strivit... în tihna lui m-afund ca-ntr-o iubire, ce germinează-n timp, părând copac; de aceea nu știu ce-o să fie mâine, de aceea talpa-mi rădăcin-o fac... nisip sărat, purtând în sine plânsul unui ocean întreg izbit de mal, își curge seva-n mine,-mi cerne visul, dându-mi să-i port povara de amar... nisipul mării prinde parcă viață, ca să-mi șoptească anume un secret despre un drum... ce șters e de pe hartă, fiindc-un rebel își face drum spre cer...

144

Amprente pe suflet

Cuprins PREFAȚĂ ............................................................................... 3 psalm ....................................................................................... 7 alt psalm .................................................................................. 8 (în)semn pe Carul Mare ........................................................... 9 alea iacta est .......................................................................... 10 inscripție pe o zi de iarnă ....................................................... 11 poem...................................................................................... 12 cântec de inimă albastră ........................................................ 13 inscripție pe o creangă de gorun ............................................ 14 inscripție pe un cântec ........................................................... 16 (în)semn ................................................................................ 17 you are in my september ....................................................... 18 inscripție ................................................................................ 20 inscripție pe zori .................................................................... 21 cântec de inimă albastră ........................................................ 22 melancolică ........................................................................... 23 cântec simplu......................................................................... 24 (în)semn ................................................................................ 25 cufărul ................................................................................... 26 cântec la margine de seară ..................................................... 27 inscripție pe un nume ............................................................ 28

145

Amprente pe suflet

(în)semn ................................................................................ 30 pastel ..................................................................................... 31 vânare de dor ......................................................................... 32 gând ....................................................................................... 33 inscripție pe o zi de luni ........................................................ 34 inscripție pe țărmul mării ...................................................... 35 cântec la marginea serii ......................................................... 36 inscripție ................................................................................ 37 revelație ................................................................................. 38 (în)semn ................................................................................ 40 seară de septembrie ............................................................... 41 inscripție pe un oraș............................................................... 42 inscripție ................................................................................ 44 (în)semn pe o zi de toamnă.................................................... 45 gând ....................................................................................... 46 elegie ..................................................................................... 47 dream party ........................................................................... 48 octombrie, luni ...................................................................... 49 inscripție pe un măr ............................................................... 50 Luminile Nordului ................................................................. 51 cântec de adormit luna........................................................... 52 gust ........................................................................................ 53 (în)semn pe o dimineață ........................................................ 54

146

Amprente pe suflet

(în)semn ................................................................................ 55 inscripție pe timp ................................................................... 56 (în)semn ................................................................................ 58 inscripție ................................................................................ 59 inscripție pe un surâs ............................................................. 60 noiembrie, doi ....................................................................... 61 Moşii de toamnă .................................................................... 62 cântec pentru tatăl meu .......................................................... 64 cântec de dragoste ................................................................. 65 semn de dragoste ................................................................... 66 the nostalgic dream of childhood........................................... 68 (în)semn pe timp ................................................................... 69 somn ...................................................................................... 70 (în)semn pe o zi de vineri ...................................................... 71 cântec slavon ......................................................................... 72 inscripție pe somn ................................................................. 73 amprentă pe timp ................................................................... 74 cântec pentru vineri ............................................................... 76 inscripție pe dor ..................................................................... 77 psalm ..................................................................................... 78 poem pentru mileniul patru ................................................... 80 zbor ....................................................................................... 82 soresciană .............................................................................. 83

147

Amprente pe suflet

(în)semn pe o zi de sâmbătă .................................................. 84 semn de dragoste ................................................................... 85 estivală .................................................................................. 86 (în)semn ................................................................................ 87 însemn pe ziua lui Mercur ..................................................... 88 sfârșit de vară ........................................................................ 90 însemn pe nucul copilăriei ..................................................... 91 cântec .................................................................................... 92 matinală ................................................................................. 93 (în)semn pe o zi a Lunii ......................................................... 94 (în)semn pe o zi a lui Ianus ................................................... 95 inscripție ................................................................................ 96 (în)semn pe un amurg ............................................................ 97 pseudopastel .......................................................................... 98 călătorie ................................................................................. 99 liniște ................................................................................... 100 inscripție pe o rază de soare................................................. 102 în spirit de fado.................................................................... 103 (în)semn pe o fotografie ...................................................... 104 duminică dimineața, cu dor... .............................................. 105 gând ..................................................................................... 106 gând ..................................................................................... 107 semn de dragoste ................................................................. 108

148

Amprente pe suflet

(în)semn pe o dimineață ...................................................... 109 pastel ................................................................................... 110 cântec șoptit......................................................................... 111 inscripție pe un apus de soare .............................................. 112 (în)semn .............................................................................. 113 inscripție pe o dimineață...................................................... 114 gând ..................................................................................... 115 (în)semn pe un dor .............................................................. 116 septembrie ........................................................................... 118 însemn pe o zi oarecare ....................................................... 119 însemn pe un strop de sânge albastru .................................. 120 inscripție pe o zi de mai....................................................... 122 cântec de iulie...................................................................... 123 pretext ................................................................................. 124 cântec de ploaie ................................................................... 125 (în)semn pe copilărie ........................................................... 126 inscripție pe ploaie .............................................................. 127 semn pe marginea sufletului ................................................ 128 amiază de august ................................................................. 129 acuarelă ............................................................................... 130 (în)semn pe o zi de vară ...................................................... 131 mercuriană ........................................................................... 132 (în)semn pe o zi de iunie ..................................................... 133

149

Amprente pe suflet

semn de vară........................................................................ 134 vitraliu ................................................................................. 135 poem pentru o zi de vară ..................................................... 136 (în)semn pe vineri ............................................................... 137 cântec de dragoste la marginea serii .................................... 138 degustare... .......................................................................... 140 (în)semn... ........................................................................... 141 inscripție pe ruina unei veri ................................................. 142 (în)semn pe un fir de nisip ................................................... 144

150